Anexa 16 (Citire)

Tipuri de exerciții

Asociați exercițiile de mai jos (A-I), cu denumirea din tabelul următor. Atenție, există o denumire de
exercițiu în plus. Apoi, menționați în paranteză și nivelul de la care ar fi recomandat să se facă fiecare.

1. alegere duală : adevă rat/fals; a sau b; B, E, G Nivel B2

2. alegere multiplă ; A Nivel B1

F Nivel B1
3. potrivire multiplă text – cuvâ nt cheie;
4. potrivire multiplă – idei cu texte; C Nivel B1

5. alegere multiplă cu text; D. Nivel C1

6. sublinierea expresiei/frazei cerute;

7. completare de tabel/de diagramă /de organizator
grafic;
8. întrebă ri cu ră spuns scurt;
9. ordonare de paragrafe; I. H Nivel B1

10. inserare de enunțuri sau paragrafe în text.

A. Citiţi textul de mai jos şi alegeţi varianta corectă:

Cărţi personalizate

Mi-a că zut, întâ mplă tor, în mâ nă o carte pentru copii al că rei erou este... însuşi cititorul. Cu alte cuvinte,
o carte personalizată – în locul personajelor, autorii pun puncte-puncte care se completează cu numele
viitorului proprietar, al prietenilor, colegilor, învă ţă toarei... Ş tiu că şi copilului meu, la şcoală , i s-au oferit
asemenea că rţi: ideea era ca din receptor pasiv să devii personaj activ, implicat în acţiune... Copilul meu nu a
fost prea încâ ntat de ofertă . Era, probabil, deja prea mare, dar ştiu că învă ţă toarei şi altor copii le-a plă cut ideea.

Ş i mie mi se pare simpatică , ca tot ce reprezintă , în materie de copii de diverse vâ rste şi de educaţia lor,
inovaţie şi, într-o oarecare mă sură , experiment. Am citit chiar una din că rticelele în cauză , intitulată Prietenul
meu Codruţ. Am fă cut-o pentru că , în privinţa că rţilor de copii apă rute la noi, încă am îndoielile mele: nu sunt
convinsă că autorii şi editorii noştri au nimerit tonul cel mai potrivit pentru a fi atâ t pe placul primei vâ rste de
auditori, câ t şi pentru a-i educa. Unele din publicaţiile ce le sunt adresate sunt total lipsite de imaginaţie, fade,
scrise într-un limbaj neatractiv; altele, formulate mai pertinent şi cu mai multă imaginaţie, sunt lipsite de partea

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
educativă . Visul meu este să gă sesc poveşti deştept şi neaşteptat scrise care să le dea copiilor şi câ teva lecţii
implicite pentru diverse situaţii din viaţă , dar fă ră să fie didacticiste sau moraliste.

Nu am prea întâ lnit un asemenea tipar în că rţile semnate de autori româ ni. L-am gă sit însă în
traducerile adresate preşcolarilor sau „şcolarilor mici“ (terminologia îi aparţine doctorului Că praru, în celebra
sa carte, Mama şi copilul). Era vorba fie de ursuleţul Winnie şi prietenii să i, fie de ştrumfi, iar aventurile lor erau
prezentate într-un fel discret moralizator. Concluzia era, în general, urmă toarea: să fim buni şi toleranţi cu
prietenii noştri, să -i ajută m, să le spunem în faţă ce ne nemulţumeşte, să lă să m de la noi câ nd e cazul... La care
se adaugă stratul mai superficial, dar necesar de învă ţă turi pragmatice, de genul trebuie să fim conştiincioşi la
şcoală , să ne spă lă m pe dinţi, să nu intră m în vorbă cu necunoscuţii...
În această din urmă categorie intră şi Prietenul meu Codruţ. Că rticica, scrisă de Ioana Radu, învă ţă toare,
şi ilustrată de Cris Oancea, a apă rut la Editura Aquanet, în 2005. Sub numele autoarei stă scris: „Cu acordul
Ministerului Educaţiei şi Cercetă rii“, pentru că volumele în cauză au fost distribuite prin şcoli. Pe pagina
urmă toare, sus, e dedicaţia – „Această carte a fost scrisă special pentru..., elev la..., de la mami şi tati“.
Personalizarea e înduioşă toare şi cred că importantă pentru un copil pâ nă -n 10 ani: sub dubla egidă a şcolii şi a
pă rinţilor, sfaturile din carte au mai multe şanse să fie luate în serios. Chiar şi ilustraţiile – nu în cele mai vii
culori, ceea ce le conferă o involuntară nuanţă de tristeţe – au o anumită că ldură . Textul însă e strict didactic,
lipsindu-i partea de imaginaţie de care vorbeam. Altfel, sfaturile incluse în că rticică sunt câ t se poate de utile
pentru copiii care merg neînsoţiţi sau care stau singuri acasă . Aceştia sînt învă ţaţi cum să traverseze strada, ce
să facă dacă îi urmă reşte cineva, cum să nu intre în vorbă cu necunoscuţii sau să nu le deschidă uşa, cum să nu
comită „acte de vandalism“. Mesajul că rţii e câ t se poate de binevenit, iar iniţiativa – lă udabilă , ca şi adresarea
personalizată ; însă vocabularul, prea tehnic şi aparţinâ nd mai curâ nd limbajului poliţiei decâ t celui al copiilor,
mai poate fi îmblâ nzit.

(după Iaromira POPOVICI, „Dilema veche”, Anul IV, nr.165 - 05 aprilie 2007)

1. Autoarea spune că

a. fiului ei nu i-a plă cut ideea că rţilor personalizate.

b. toţi copiii s-au bucurat că pot fi personaje active în că rţile pe care le citesc.

c. învă ţă toarea fiului ei a considerat că acesta este prea mare pentru asemenea că rţi.

2. Autoarei îi plac că rţile personalizate

a. pentru că reprezintă o noutate.

b. pentru că au tonul potrivit.

c. pentru că sunt educative şi creative.

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
3. Că rţile pentru copii mai reuşite

a. sunt scrise de autori româ ni.

b. aparţin unor autori stră ini.

c. sunt scrise de doctorul Că praru.

4. Printre calită ţile că rţii Prietenul meu Codruţ se numă ră :

a. ilustraţiile.

b. textul.

c. creativitatea.

5. Defectul major al că rţii ar fi, în opinia autoarei:

a. ilustraţiile în culori prea şterse.

b. tonul prea dur.

c. sfaturile prea moralizatoare.

B. Citiţi textul şi decideţi dacă enunţurile de mai jos sunt adevărate (A) sau false (F):

Stilul de conducere

La o gră diniţă particulară a fost angajat un şofer, nea Sandu. Un pensionar vesel, care se bucura să se
joace cu copiii. Trebuia să -i ducă şi să -i aducă în fiecare zi de acasă , pe mai mulţi dintre ei. Unora dintre bă ieţi le
dă duse chiar porecle din mintea lui şi ei se amuzau grozav de ele. Câ nd umbla pe la motor, cu nasul sub capotă ,
că maşinile nu mai erau chiar noi şi din câ nd în câ nd mai trebuiau meşterite, toţi bă ieţii, de la cei mai mici de
trei ani pâ nă la cei de şase ani, se adunau în curte în jurul lui, grozav de curioşi. Din câ nd în câ nd, nea Sandu se
întorcea brusc, zburlindu-se spre ei în glumă , de-i fă cea să se împră ştie ca un stol de pă să ri. Râ deau pâ nă -i
apuca sughiţul. Câ nd plecau în excursie sau la câ te un muzeu, cu microbuzul cel mare, pe fete le invita pe
scaunele din faţă şi neapă rat la geam. Se asigura că s-a aşezat fiecare comod şi în siguranţă . Bă ieţii n-aveau voie
să se urce pâ nă nu intrau toate fetiţele. La drum lung, nea Sandu le câ nta şi avea un repertoriu destul de bogat.
Totuşi, câ ntecul favorit, la care-l acompaniau şi copiii cu vocile lor era "Ceata lui piţigoi".

Câ nd stă teau în incinta gră diniţei, nea Sandu îşi fă cea mai mereu de lucru, ba la instalaţia electrică , ba la
reparatul burlanelor, ba la câ te o clanţă stricată de copii. Ş i atunci, micuţii se adunau în jurul lui, încercâ nd să se
3

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
joace cu el. Unii mai mari îi ascundeau câ te un instrument, alţii mai mici îl că lcau pe picioare mai mult sau mai
puţin intenţionat sau, pur şi simplu, îl tră geau de pantaloni. Nea Sandu se dă dea mereu bă tut în faţa lor. Se fă cea
că l-au lovit, că nu mai are nici un instrument cu care să repare, motiv pentru care o să -l dea afară , şi multe alte
trucuri la care copiii se amuzau teribil. Devenise un fel de bunic al întregii gră diniţe. Educatoarele pă reau destul
de indiferente la succesul lui printre copii.
Dar lucrurile mergeau şi aşa şi nimeni nu s-a plâ ns vreodată , pâ nă câ nd a venit o directoare nouă , o
americancă plină de energie şi idei organizatorice. Nu înţelegea prea bine româ neşte şi vorbă ria multă a lui nea
Sandu i se pă rea cam inutilă . Câ nd îi cerea s-o ducă în celă lalt capă t al Bucureştiului, i se pă rea că drumul
durează prea mult. A aflat într-o zi că meseria lui nu este chiar cea de şofer, că n-a fă cut asta toată viaţa. Cineva
a încercat să -i explice că omul e pensionar şi că , prin stilul lui prudent de a conduce, e numai bun de şofer
pentru copii. Noua directoare voia însă un şofer profesionist, mai tâ nă r şi mai iute, care să ştie toate scurtă turile
taximetriştilor şi s-o ducă la aeroport câ t mai repede. A dat anunţ în ziar şi într-o să ptă mâ nă l-a gă sit. Nea
Sandu a fost dat afară . În locul lui a venit Mugurel, şoferul cel tâ nă r, blond şi pistruiat, veşnic în costum şi care
nu schimba aproape nici o vorbă cu copiii. Îi privea ca pe nişte fiinţe prea delicate pentru înţelegerea lui. Spre
deosebire de nea Sandu, era însă foarte punctual şi nu ieşea din cuvâ ntul directoarei sau al educatoarelor. Nu
mai fă cea însă alte lucruri în afară de şofat. Nu lucra niciodată peste program, iar la data cuvenită îşi cerea banii
cu o oarecare fermitate (mai mulţi decâ t cei cu care fusese plă tit nea Sandu). După două luni însă , mare scandal
mare: au descoperit că fura benzină . L-au dat afară . La nea Sandu n-au mai apelat, deşi poate el s-ar fi întors. De
câ teva luni, gră diniţa nu mai are şofer.
(după Andrei MANOLESCU, „Dilema veche”, Anul III, nr.113 - 26 martie 2006)

6. Bă ieţilor nu le plă cea de Nea Sandu, şoferul gră diniţei, pentru că le dă dea porecle
şi pentru că aşeza întotdeauna fetiţele la geam.
7. Nea Sandu era preocupat de siguranţa copiilor pe care îi avea în grijă , dar se ocupa
şi de distracţia acestora.
8. Nea Sandu mai oferea gră diniţei şi alte servicii decâ t cele pentru care era angajat.

9. Copiii îi ascundeau instrumentele de reparat sau îl că lcau pe picioare, ceea ce îl

supă ra foarte tare pe Nea Sandu.

10. Nea Sandu era iubit atâ t de copii, câ t şi de educatoare.

11. Noua directoare l-a concediat pe Nea Sandu pentru că nu era eficient şi nu avea
calificarea necesară .

12. Mugurel s-a dovedit a fi mai potrivit pentru poziţia de şofer la gră diniţă .

13. Nea Sandu nu şi-a reluat vechea poziţie pentru că nu a fost solicitat să o facă .

C. Citiţi următorul text şi alegeţi din lista de mai jos (a - i) subtitlul potrivit pentru fiecare paragraf (14 -
20). Unul din subtitluri este în plus.

Pregătirea psihologică pentru lecţia de înot

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
 Omul este un foarte bun înotător din naştere şi se pare că în programul său genetic sunt înscrise tiparele
pentru principalele mişcări de menţinere la suprafaţa apei. Cu toate acestea, numai 20% din populaţia actuală
ştie să înoate.

Acest lucru este cauzat, în primul râ nd, de conştientizarea fricii de înot, dar şi de unele reacţii de tip
fobic. Din acest motiv, pentru a învă ţa să înotă m este nevoie să ne cunoaştem adevă ratele temeri şi reacţii faţă
de apă .

Paşii pregătirii psihologice

0. – ___b___

Înainte de a ne propune să învă ţă m să înotă m, trebuie să ne gâ ndim foarte bine că apa în care vom înota
ne este prietenă şi nu ascunde nicio surpriză . Priveşte apa din piscină sau din mare ca pe o parte din decorul de
vacanţă , şi nu ca pe un lucru ce trebuie înfruntat şi care ar ascunde pericole. Gâ ndeşte-te că frica de apă este cu
adevă rat ridicolă şi tratează apa în care intri la fel ca pe cea din cadă . În plus, nu trebuie să uiţi că , în mare şi în
piscine cu apă să rată , apa te scoate la suprafaţă . Experimentul de plutire pe spate (în apa să rată a mă rii) te
poate lă muri foarte uşor.

14. _________

Udarea pă rului, intrarea apei în urechi sau în nas creează o senzaţie neplă cută , care uneori amplifică
teama de a încerca înotul. Eliminarea acestei probleme este obligatorie dacă doreşti să înveţi să înoţi. Cel mai
bine este ca, înainte de o lecţie de înot, să te relaxezi întâ i sub un duş cu apă de temperatura celei din bazin, lac
sau mare. Dacă laşi mai des capul cu totul sub apă , vei constata că teama de apă se reduce simţitor.

15. _________

Pentru a învă ţa să înoţi, trebuie să ai bine întipă rit în minte că înecul este un accident foarte rar, cauzat
de situaţii cu totul excepţionale. Aceste situaţii sunt, în 99% din cazuri, reprezentate de înaintarea în marea
agitată , probleme cardiace destul de grave, nevroze cu atac de panică ori curenţi sau vâ rtejuri din râ uri. Trebuie
să fii 100% sigur că într-un bazin cu o adâ ncime de înă lţimea ta sau în marea liniştită , la mal, nimic ră u nu ţi se
poate întâ mpla.

16. _________

În cazul în care nu suferi de boli cardiace sau respiratorii grave şi nici nu ai probleme psihice sau care
pot duce la leşinuri, trebuie să ai mult curaj. Intră întotdeauna în apă cu un obiect gonflabil, minge, pernuţe sau
saltea pneumatică . Fă acest lucru chiar dacă lâ ngă tine se află cel care intenţionează să te înveţe să înoţi...
Obiectul gonflabil este o supapă psihologică în plus, care oferă în subconştient o doză de încredere.

17. _________

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
 Înainte de a încerca primele lecţii de înot, gâ ndeşte-te la faptul că eşti stă pâ n pe tine şi nu mai eşti un
copil fricos. Încearcă , practic, să -ţi demonstrezi ţie însuţi că poţi depă şi frica de apă , aşa cum ai dat dovadă de
curaj în situaţii mai dificile. Spune-ţi permanent în gâ nd: “Pot, aşa cum pot şi alţii ca mine, mai puţin curajoşi”.

18. _________

Senzaţia de “lipsă a pă mâ ntului sub tă lpi” este de multe ori foarte stranie, mai ales la persoanele
ultraraţionale, cu gâ ndire concretă , practică . Încercarea de plutire fă ră a atinge deloc pă mâ ntul trebuie fă cută
treptat, pentru eliminarea iluziei pierderii contactului cu pă mâ ntul. Astfel, pentru început, înainte de învă ţarea
înotului se recomandă plutirea pe spate la adâ ncimea de 0,5-0,7 m, cu atingerea din câ nd în câ nd a pă mâ ntului
cu că lcâ iele şi chiar cu palmele.

19. _________

Eliminarea eficace a temerilor de apă se poate face mult mai uşor dacă îmbini plă cutul cu învă ţarea. Nu
te gâ ndi la înot ca la un lucru serios, care trebuie învă ţat ca pe ceva impus. Încearcă să fii total detaşat de toate
grijile şi nu uita că înotul este, în primul râ nd, un divertisment plă cut de vacanţă , ca dansul. Nu te gră bi şi nu te
enerva!

20. _________

Trebuie să ai ră bdare şi să nu te oboseşti în primele contacte mai curajoase cu apa. Fă în aşa fel încâ t să
eviţi total sperieturile care-ţi pot crea stă ri de panică . Metodele de învă ţare forţată a înotului pot crea asociere
între înot şi panică , acest lucru împiedicâ nd învă ţarea eficientă .

(după Marius Radu, „Felicia”, an II, nr. 51, 14 iunie, 2007)

a. Asociază înotul cu plă cerea şi jocul!

b. Elimină frica de apă !

c. Evită total suprasolicitarea şi panica!

d. Întă reşte-ţi senzaţia de siguranţă !

e. Nu te teme de plutire!

f. Elimină total gâ ndul la înec!

g. Scapă de tendinţa de a pă stra capul uscat!

h. Fă -ţi curaj!

i. Documentează -te în legă tură cu pericolele posibile!

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
D. Citiţi cele trei recenzii şi decideţi la care dintre ele se referă afirmaţiile de mai jos :

a. Ţara mea inventată (seria de autor Isabel Allende)

O carte tandră , plină de umor, dar şi de nostalgie, cu amintirile cele mai intime şi o viziune plină de
dragoste pentru Chile, ţara natală a faimoasei prozatoare. Datorită harului literar al lui Allende, amintirile din
copilă rie ale unei scriitoare de la celă lalt capă t al lumii devin parcă ale noastre, şi redescoperim odată cu ea
casa pă rintească , figura emblematică a bunicului, ceremonialul meselor, complicatele legă turi de rudenie şi
ritualuri ale vieţii cotidiene, dar şi zbuciumata şi tragica istorie a ţă rii, exilul familiei şi neîncetata că utare a
fericirii pe meleaguri stră ine, departe de spaţiul idealizat al unei patrii demne şi ospitaliere. Ţara mea inventată
este lanterna magică ale că rei imagini prefigurează şi lă muresc toate personajele şi poveştile extraordinare
care populează universul prozei lui Isabel Allende. „O carte minunată . Allende îşi iubeşte atâ t de mult ţara, încâ t
cititorii vor dori să -şi facă bagajele şi să ia avionul pâ nă la Santiago de Chile!"

b. Scurta cronica a Annei Magdalena Bach (contrapunct)

Johann Sebastian Bach i-a dedicat celei de-a doua soţii, Anna Magdalena, mai multe compoziţii - şi e
limpede că ea trebuie să fi avut o aplecare aparte spre muzică , poate chiar talent. Anna Magdalena a murit în
1760, la zece ani după dispariţia lui Johann Sebastian, în să ră cie şi pă ră sită de familie. Abia în secolul al XX-lea,
a doua soţie a lui Bach iese în chip misterios din uitare. Pe de o parte, speculaţii recente ale unor muzicologi o
indică drept autoare a câ torva compoziţii atribuite lui Bach. Nu e exclus ca Anna Magdalena, stâ ndu-i mereu
ală turi şi avâ nd solide cunoştinţe muzicale, să fi participat pe că i greu de ghicit la elaborarea unor lucră ri. Pe de
altă parte, în 1925 apare la Londra The Little Chronicle of Anna Magdalena Bach semnată de Esther Meynell.

La limita dintre biografie şi ficţiune, cartea conţine informaţii de o surprinză toare bogă ţie şi acurateţe, dar, mai
ales, prin marea ei forţă de sugestie, îl face să tră iască pe Bach în paginile ei aşa cum nu tră ieşte în nici o lucrare
din câ te i-au fost închinate, devenind cea mai citită carte despre cantorul de la Leipzig.

c. Minunata lume a domnului Tompkins. Povestea fantastică a fizicii (în afara seriilor)

Cum pot fi povestite teoriile din fizică într-o formă atâ t de atră gă toare încâ t oricine să fie cucerit de
teoria relativită ţii şi mecanica cuantică aşa cum sunt copiii fascinaţi de basme? Aceasta e provocarea la care a
7

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
ră spuns cu mai bine de jumă tate de secol în urmă George Gamow, unul dintre marii fizicieni ai lumii,
deschiză tor de drumuri în fizica nucleară şi cosmologie. Rezultatul e o carte plină de imaginaţie, scrisă cu mare
talent literar, un fel de Alice în ţara minunilor pentru uzul celor curioşi să afle din ce e alcă tuită materia şi cum
s-a nă scut universul. Domnul Tompkins, personajul inventat de Gamow, deopotrivă naiv şi iscoditor, descoperă
o lume bizară , diferită de cea în care ne ducem viaţa de zi cu zi. Povestea lui, devenită celebră pentru generaţii
de fizicieni, a fost revă zută şi actualizată de Russell Stannard - cunoscut autor de ştiinţă popularizată - pentru a-
şi gă si locul în ea şi cele mai recente teorii ştiinţifice.

6. Această carte este adresată atâ t specialiştilor, câ t şi celor neiniţiaţi.

7. Citind această carte, vă doriţi să faceţi o că lă torie.

8. Această carte dezvă luie nişte realită ţi surprinză toare.

9. Autorul recenziei consideră că această carte este cea mai reuşită dintre că rţile
dedicate acestui subiect.

10. Potrivit autorului acestei recenzii, cititorii se pot identifica uşor cu personajele
că rţii, iar situaţiile prezentate îi sunt familiare.

11. Cartea porneşte de la nişte presupuneri care nu au fost în totalitate demonstrate.

E. Citiţi textul şi decideţi dacă enunţurile de mai jos sunt adevărate (A) sau false (F):

Muzee mari şi mici

Mi-au plă cut întotdeauna muzeele, deşi sunt o persoană neră bdă toare. Explicaţii se pot gă si: mai întâ i,
probabil, pentru că nu-mi place să arunc nimic, să mă despart de lucruri în general. Tată l meu mi-a explicat,
câ ndva, că fiecare lucru, oricâ t de urâ t sau nereuşit ni se pare nouă , e rezultatul unei munci îndelungate a cuiva.
Apoi, pentru că , de mică , mi-a plă cut să aranjez jucă riile în diverse scene tematice (barul iepurilor, de pildă ) şi
să le las aşa, în poziţiile lor, zile în şir, doar pentru plă cerea de a le admira, fă ră să permit nimă nui să le mişte. Ş i
pentru că mă simt bine în atmosfera liniştită din să lile de muzeu, în care se aud puţine zgomote şi poţi medita în
voie. Ş i, nu în ultimul râ nd, îmi plac muzeele tocmai datorită scopului lor de bază simplist enunţat, acela de a
pă stra istoria.

Întrebarea care se pune este ce fel de istorie vrei să pă strezi: o istorie grandioasă , care înregistrează
doar faptele de glorie, ale „marilor“ conducă tori şi formatori de naţiuni, sau şi mica istorie cotidiană din diverse
8

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
epoci, secundară şi marginală , dar la fel de importantă pentru viaţa oamenilor din alte vremi. Muzeele
româ neşti, cu puţine excepţii (una dintre ele fiind, cu siguranţă , Muzeul Ţ ă ranului Româ n) au mers, cel puţin
pâ nă în ’90, pe „filonul principal“. Există , şi la noi, muzee, să le spunem, de viaţă cotidiană , dar ele sunt axate, în
general, pe domenii: Muzeul tehnic, Muzeul militar, Muzeul aviaţiei, Muzeul farmaciei ... Mai sunt, prin ţară ,
diverse iniţiative private de muzee mici, care să adune, într-o casă de om, obiectele importante pentru satul sau
oraşul respectiv, pă strate în familiile locale, de generaţii. La Feteşti, şeful Casei de Cultură a adunat într-un mic
sediu, care a fost al unei bă nci şi arată ca un magazin, diverse obiecte vechi din localitate. La fel a fă cut, într-o
încă pere din şcoală , unul dintre locuitorii satului Sericu, din Teleorman; sau inginerul Grigore Cuţuliga, din
Novaci, în propria casă .

Nu au apă rut, decamdată , la noi, muzee pe teme mai neconvenţionale. Vorbind, mai demult, cu Ioana
Popescu, de la MŢ R, despre un muzeu al jucă riilor, pe care ea visa să -l înfiinţeze, mi se pă rea un lucru absolut de
domeniul fantasticului. Discutâ nd, aveam senzaţia că suntem două vizionare care pun lumea la cale. Mai tâ rziu,
am avut stupoarea ca, în stră ină tate, să gă sesc destule muzee de acest fel: la Paris am fost la Muzeul pă puşilor,
în care puteai vedea, cu exemple concrete, istoria jucă riilor de la bebeluşii din porţelan, pâ nă la teleghidatele
din ziua de azi; la fel, în Viena, la Schö nbrunn, există un Muzeu al copiilor, cu jucă rii vechi şi regale, ba chiar şi
cu o cameră în care micii vizitatori se pot îmbră ca în haine de epocă . Dar pe lâ ngă astfel de muzee, există multe
altele, pe teme la fel de originale, pe care mintea noastră cu greu le-ar fi putut imagina: Muzeul caleştilor, tot la
Schö nbrunn; serele şi gră dina zoologică , tot de acolo, care întrec în bogă ţie, veridicitate şi atmosferă orice
muzeu de istorie naturală ; Muzeul închisorilor, în Londra, care, deşi nu are destule exponate, e interesant ca
temă ; tot în Londra, Muzeul gră dină ritului, care, deşi are aceleaşi lipsuri ca şi cel dintâ i, e un exemplu al
spiritului specific country-side-ului englezesc. Acestea nu sunt decâ t puţinele muzee din lume, vă zute de mine,
nesupuse prejudecă ţilor şi lipsei de imaginaţie în alegerea tematicii şi a modului de prezentare. Sper să le
că lcă m, mă car cu paşi înceţi, pe urme.

(Iaromira Popovici, Muzee mari şi mici, „Dilema veche”, Anul IV, nr.156 - 02 februarie 2007)

12. În primul paragraf, autoarea articolului prezintă cinci motive pentru care îi plac muzeele.

13. În Româ nia, majoritatea muzeelor înregistrează viaţa cotidiană a secolelor trecute.

14. Există , prin ţară , câ teva muzee care pă strează obiecte importante pentru o anumită
comunitate.

15. În Româ nia există multe muzee originale, avâ nd la baze o idee interesantă .

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
16. Ioana Popescu a înfiinţat un muzeu al jucă riilor, după ce a vizitat câ teva oraşe
din Europa de vest.

17. La Viena, copiii pot experimenta felul în care tră iau copiii în alte epoci.

18. Gră dina zoologică din Schö nbrunn este mai aproape de realitate ca un muzeu de istorie
naturală .
19. Cele două muzee din Londra sunt foarte originale, dar doar unul dintre ele are un numă r
relativ mare de exponate.
20. Autoarea articolului consideră că ar trebui să apară şi în Româ nia muzee mai
neconvenţionale, ca în restul Europei.

F. Citiţi textul de mai jos şi alegeţi varianta corectă.

Din câ nd în câ nd, e amuzant să vezi ce schimbă ri mai apar în viaţa noastră de zi cu zi, de exemplu, în felul în
care ne place să ne petrecem timpul liber. Eu ies, de pildă , după -amiaza, în oraş cu mama şi cu copilul meu.
Definiţia unei ieşiri a evoluat din copilă ria mea şi pâ nă în cea a copilului meu. În anii ’70, pe vremea lui
Ceauşescu, pentru un copil, dar şi pentru un adolescent cuminte, lucrurile erau simple şi opţiunile puţine (deşi
atunci pă reau suficiente): mergeai la teatru de pă puşi, la cinematograful Doina şi la cofetă rie.

Teatrul de pă puşi a ră mas pe poziţii şi pare să aibă acelaşi succes de mai demult (este greu să gă seşti
bilet în râ ndul întâ i dacă nu rezervi cu o să ptă mâ nă înainte). Cinematograful Doina nu mai există de mult şi nu a
fost înlocuit cu altul special amenajat pentru copii. Cei mai mulţi copii vă d filme acasă , pe DVD, sau la mall.
Problema este că nu sunt destule filme speciale pentru copii, apare câ te unul nou o dată pe lună . Din această
cauză pă rinţii îşi duc copiii la filme care nu sunt potrivite pentru vâ rsta lor. Aceştia, dacă ar avea de ales, ar
prefera tot bunele şi clasicele aventuri în stil Disney. Filmele peste vâ rsta lor le imprimă gâ nduri şi idei şi un tip
de imaginaţie care încurcă adolescenţa cu copilă ria.

Cofetă riile încă există dar, dacă este să fim realişti, şi-au pierdut farmecul de odinioară . Pră jiturile de
altă dată se mai gă sesc şi la noile cofetă rii particulare dar parcă nu mai are nimeni nevoie de ele, fiind concurate
de „mai să nă toasele” salate cu fructe. Vremea dulciurilor a trecut, probabil se ţine cont de numă rul de calorii iar
expresia „hai la o pră jitură ” s-a cam demodat. Este adevă rat, în locul acestora au ră mas fast-food-urile gen
McDonald’s sau Pizza Hut. Copilul meu deja, la opt ani, preferă genul acesta de restaurant. Ceea ce este sigur e
că , în ziua de azi, datorită mulţimii opţiunilor, copiii şi-au dezvoltat, mai devreme decâ t noi, exigenţe de
consumator. Ei nu acceptă orice condiţii, orice marcă .

10

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
1. Pe vremea câ nd autorul articolului era copil

a. existau mai multe opţiuni.

b. existau mai puţine opţiuni dar erau mai diverse.

c. existau opţiuni puţine şi simple, dar toată lumea credea că sunt suficiente.

2. Azi copiii vă d filmele

a. la cinematograful Doina.

b. la mall sau pe DVD.

c. la un cinematograf special amenajat pentru copii.

3. Pă rinţii îşi duc copiii la filme care nu sunt potrivite pentru vâ rsta lor pentru că

a. un film nou pentru copii apare rar.

b. majoritatea copiilor le preferă .

c. pă rinţii le preferă .

4. Azi nu se mai mă nâ ncă pră jituri pentru că

a. nu se mai gă sesc în cofetă riile particulare.

b. se gă sesc doar salate si pră jituri cu fructe.

c. au prea multe calorii şi nu sunt să nă toase.

5. Copiii din ziua de azi nu acceptă „orice condiţii” pentru că

a. au foarte multe opţiuni.

b. sunt mai ră sfă ţaţi.

c. există multe fast-food-uri gen McDonald’s.

11

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
G. Citiţi textul şi decideţi dacă afirmaţiile de mai jos sunt adevărate (A) sau false (F).

Risc şi carieră

Am stat de vorbă , întâ mplă tor, cu doi tineri, între 20 şi 30 de ani, care se stră duiau să -şi „gă sească un
drum în viaţă ”, conform unei expresii mult – şi nu întotdeauna adecvat – folosite. Soluţiile alese, dar şi
dezideratele lor, mi s-au pă rut relevante pentru actualul moment al societă ţii capitaliste româ neşti, să lbatică
sau nu, câ t şi pentru modul în care îşi pot gă si locul în ea tinerii cu studii, iniţiativă , potenţial şi capacitate de
adaptare şi schimbare. Discursul lor reflectă , pe de o parte, câ t de greu este să -ţi construieşti o carieră în
Româ nia şi, pe de alta, reprezintă o trecere în revistă a unor posibilită ţi de construire a acesteia: munca la
patron, cea în stră ină tate, afacerea proprie, proiectele personale…

Cel dintâ i: „Am 29 de ani. Am facultatea întreruptă – în momentul acela trebuia să muncesc. Am fă cut
SNSPA, Comunicare şi Relaţii Publice. Jumă tate din oamenii de acolo intră cu ideea de a lucra în publicitate, mă
gâ ndeam că e foarte trendy (acum vreo 3-4 ani). Nu m-a dezamă git nimic, dar atunci, în 2001 sau 2002, nu
existau anunţuri de PR (relaţii cu publicul) pe piaţa româ nească de muncă : de-abia apă reau cu adevă rat
lucrurile astea; ce că utam noi era puţin de avangardă , eram în contratimp. În speţă , fă ceai alte meserii – şi, în
concluzie, am fă cut alte meserii, pâ nă am ajuns în Spania. Nu la că pşune, ci în construcţii. Am lucrat 9 luni acolo.
Ca bani era ok: 42 de Euro pe zi, în 2003. M-am întors la facultate, am trecut la ID (învă ţă mâ nt la distanţă ), apoi
am mai fost încă 3 luni în Spania...

După care m-am întors, din nou, am întrerupt de-a binelea facultatea şi m-am apucat de vâ nză ri. Prima
dată am început cu vâ nză ri de afaceri într-o revistă la un centru româ no-italian, apoi am intrat în Ing. Am lucrat
şi în presă , la Banii noştri. Acum fac un proiect la Green Hours, care se numeşte Efectul de seră şi se desfă şoară o
dată la două să ptă mâ ni. Vom merge şi la Fân fest cu el. Este un proiect de întâ lniri – sunt doi invitaţi, cineva din
vizual (teatru, televiziune, muzică ) şi cineva din literatură sau jurnalism. Să speră m că o să facem bani şi din
chestia asta cu proiectul, să -l depunem şi să putem să ne extindem, adică să bă gă m mai mulţi bani în publicitate,
că , deocamdată , noi facem tot ce e legat de el: de la lipire de afişe, la comunicate că tre presă şi campania de e-
mail. Îmi mai doresc să fiu rentier şi să -mi termin romanul la care lucrez. Vreau să plec câ ndva în Africa, să fac
voluntariat.”

Cel de-al doilea: „Am lucrat în zeci de domenii. Am avut afaceri proprii, am renunţat, am lucrat pentru
alţii. Acum vreau să trec iar la afaceri proprii. Idealul meu în viaţă este să ajut oamenii. Despre bani, nu ştiu în
ce mă sură aduc fericirea. Niciodată nu mi-am fă cut griji din punctul de vedere al banilor, dar nici din cel al
timpului. Oricum, calculez totul în timp, nu în bani. Un alt ideal al meu este să nu am stres în viaţă . În realitate,
12

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
nu prea se poate. Cel puţin, câ t eşti în afacerea ta. Câ t lucrezi pentru alţii, e mult mai lejer. Am ajuns la ideea că
tot timpul vinzi. În orice domeniu, vinzi ceva.

Sunt mulţumit şi nu prea de ce am fă cut pâ nă acum: sunt un om nemulţumit. Tot timpul mă gâ ndesc că
s-ar fi putut şi mai bine. Sunt alţii care au fă cut mai mult decâ t mine, dar şi alţii care au fă cut mai puţin. Ş tiu,
însă , că am ajutat oamenii – şi asta contează .”

Scurtele poveşti ale interlocutorilor mei sunt interesante prin numeroasele întoarceri şi reconsideră ri
de situaţii pe care cei doi au fost nevoiţi să le facă . Evoluţia lor deloc liniară demonstrează că „cetă ţeanul“
societă ţii de consum de astă zi, dornic să facă faţă acesteia, e departe de a fi ră mas acelaşi angajat harnic, dar
fidel unui singur loc de muncă , ba chiar unui domeniu în general, pâ nă la adâ nci bă trâ neţi. A devenit, mai
curâ nd, un explorator care adulmecă teritorii noi şi se aventurează în ele, cu riscul de a fi nevoit s-o ia mereu de
la început în altă parte.

(Iaromira Popovici, „Dilema veche”, Anul IV, nr.180 - 23 iulie 2007)

1. Potrivit celor doi tineri, în Româ nia este imposibil să -ţi faci o carieră în domeniul
dorit, în ciuda potenţialului sau capacită ţii tale de adaptare.
2. Primul tâ nă r a renunţat la facultate, pentru că a considerat că nu se potrivea
aspiraţiilor sale.
3. El a plecat în Spania din dorinţa de a că lă tori şi a încerca noi domenii de activitate
cum ar fi construcţiile şi culesul fructelor.
4. În proiectul la care lucrează în prezent, angajaţii au mai multe sarcini de îndeplinit.
5. Primul tâ nă r consideră că proiectul în care este implicat în prezent are potenţial de
dezvoltare.
6. Cel de-al doilea tâ nă r a încercat diverse domenii de activitate pentru a-şi asigura
independenţa financiară .
7. El consideră că este mai dificil să ai o viaţă liniştită câ nd ai o afacere proprie.
8. Cel de-al doilea tâ nă r consideră că a avut suficiente realiză ri în carieră şi este
complet satisfă cut de acestea.
9. Autoarea articolului consideră că ar trebui să apară şi în Româ nia muzee mai
neconvenţionale, ca în restul Europei.

13

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
H. Din textul de mai jos lipsesc 6 paragrafe. Puneţi fiecare paragraf la locul potrivit. Atenţie, unul este în
plus.

Rivalitatea dintre Microsoft şi Google va deveni din ce în ce mai puternică. Motivul? Această luptă
ar putea modela viitorul IT-ului şi modul în care oamenii folosesc tehnologia, scrie New York Times. 6.

Acestea erau cu două miliarde de dolari mai mari decât estimările anterioare şi mare parte din
această sumă va fi direcţionată către Internet şi alte pieţe noi. „Microsoft nu trebuie să elimine Google,
dar trebuie să reducă din distanţa mare care le desparte”, a declarat Richard Sherlund, analist la Goldman
Sachs & Company. 7.

„Este clar că, dacă nu reuşim, afacerea noastră este supusă riscului”, scria anul trecut într-un
mesaj trimis angajaţilor Raz Ozzie, director tehnic la Microsoft. Compania americană intră într-o
„fortăreaţă”: o afacere foarte puternică pe segmentul programelor pentru uz personal. Oficialii Google
susţin că următorul motor de căutare pe Internet de la Microsoft va îndruma utilizatorii doar către propriul
serviciu, limitând opţiunea consumatorilor, urmărind să afecteze afacerile Google, în prezent lider în piaţa
motoarelor de căutare. 8.

Dar şi Google are unele atuuri în mânecă, cel mai important fiind că afacerile pe Internet sunt
diferite faţă de cele legate de programele pentru calculatoare. 9.

Acest tip de afacere cu programe finanţate prin reclame, distribuite ca servicii Internet gratuite,
este o ameninţare pentru modelul Microsoft care obţine profit din vânzarea de licenţe. Corporaţiile au
arătat un interes redus pentru modelul Google, până acum. 10.

Acum Google a început să atace piaţa tradiţională a companiei rivale, cumpărând Writely, un
editor de texte prin Internet. Nu se ştie sigur, în acest moment, cât din teritoriul Microsoft poate fi câştigat
de Google. 11.

Pe de altă parte, nici Google nu doreşte să se transforme într-un nou Netscape, un fost lider al
motoarelor de căutare pe Internet, detronat de Microsoft.

14

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
 Paragraful a

În cazul companiilor mai mici strategia Google pare, însă, să funcţioneze, având în vedere că Microsoft
încearcă să introducă tot mai multe aplicaţii şi utilitare în sistemul de operare Windows

Paragraful b

Reprezentanţii Microsoft afirmă însă că Google se înşeală şi că noul browser Internet Explorer 7 va creşte
opţiunile de căutare pentru utilizatori.

Paragraful c

Totuşi, este evident că Microsoft nu doreşte ca Google să devină un fel de sistem de operare pe Internet
în acelaşi mod în care Windows domină calculatoarele din întreaga lume.

Paragraful d

O dovadă a importanţei pe care o acordă Microsoft acestei competiţii a fost văzută de analişti în
estimările de săptămâna trecută ale gigantului software privind cheltuielile pentru

următorul an fiscal.

Paragraful e

Modelul afacerilor pe Internet este unul radical diferit: inventează şi pune la dispoziţia utilizatorilor
servicii gratuite şi abia apoi se gândeşte la profit.

Paragraful f

Nu e pentru prima dată când Microsoft încearcă să-şi elimine concurenţii, dar, de data aceasta,
competiţia nu pare a fi foarte uşoară pentru liderul mondial în tehnologia informaţiilor.

Paragraful g

Pentru a reuşi, Microsoft trebuie să atace puternic segmentul serviciilor şi programelor pentru Internet,
unde Google este lider.
15

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
 I. Puneţi fragmentele de mai jos în ordinea corectă:

Cetăţi săseşti

a. Ceea ce nu înseamnă că vechiul spirit austro-ungar de aici nu a fost şi el, într-o anumită mă sură ,
contaminat de o anumită lipsă de organizare, iniţiativă şi spirit comercial. Pe scurt, am pornit la
vizitarea câ torva dintre cetă ţile să seşti de pe lâ ngă Sibiu. S-a nimerit ca prima să fie Cisnă die, cu
bazilica ei romană din secolul al XIII-lea. Totul ară ta foarte bine, sentimentul de care vorbeam
anterior deja se crease. În incinta bisericii, urmă torul anunţ: „Închis între 14 şi 15“. Nu ştiu cum se
face, că era tocmai 14,40.

b. I-am fă cut nodul şi ne-am despă rţit prieteni... La Cisnă dioara, cetatea apropiată , tot cu basilică ,
de la sfâ rşitul secolului al XII-lea, pâ nă la care trebuia să urci 150 (cred) de trepte, cheia, ştiam, se
afla la Erica Fleps. Erica Fleps s-a dovedit a fi o doamnă plă cută şi creaţă , care stă tea pe o bancă ,
adâ ncită în discuţii cu alte câ teva femei şi fete. Totul a mers uşor, cheia chiar era la ea, s-a potrivit,
am vă zut cetatea. Am coborâ t şi am mâ ncat la restaurantul de la poalele cetă ţii, chiar foarte bine.
Înşiruirea ar putea continua în acelaşi spirit optimist-plicticos, de compunere şcolară . Evident, nu
se va întâ mpla aşa: dar, toate la timpul lor, şi anume într-un numă r viitor.

c. Doamna de la basilică era şi ea invitată la una din aceste nunţi şi voia să ajungă la timp. În astfel
de circumstanţe, turiştii ră tă ciţi pe acolo erau a cincea roată la că ruţă . După ce ne-a dat explicaţiile
de rigoare şi ne-a lă sat să dă m o raită prin Turnul Slă ninei (denumit astfel chiar pentru că acolo
să tenii îşi ţineau, pe vremuri, proviziile de slă nină din care şi tă iau din câ nd în câ nd, conform
semnului fiecă ruia), stupoare! Alţi turişti, de această dată stră ini, vorbitori de limbă engleză ,
intraseră în incintă . Doamnei în cauză , s-a vă zut, nu i-a picat prea bine. Mai ales că nu ştia care
plă tiseră şi care nu, iar bă rbatul ei, ră să rit şi el de nu se ştie unde, le dă duse chiar drumul în muzeu
(aşa află m şi noi de existenţa unui muzeu); şi mai era şi nunta... După bombă neala de rigoare, în
care ne-am simţit şi noi, deşi eram pe picior de plecare, nedoriţi, pă zitoarea basilicii a venit la noi
cu o cravată bej, acceptabilă : ne-a rugat s-o ajută m cu nodul, că ci nu ştia cum să -l facă , şi se
gră beşte la nuntă ...

d. De mult mi-am dorit să vizitez cetă ţile să seşti din zona Sibiu-Sighişoara. De câ nd am trecut,
prima dată , graniţa (psihologică şi nu numai) a Vă ii Prahovei, locul infinitelor (dar fericitelor)
vacanţe ale copilă riei mele spre Braşov şi Bran, ba chiar Ză rneşti şi, mai tâ rziu, Rîşnov, Moeciu, a
fost un coup de foudre cu locurile de acolo. Casele, că rora le-am tot spus de turtă dulce, cu curţi
misterioase, în care poţi doar ghici ce se petrece, bisericile imense şi solide, dealurile din jur, toate
mi-au dat un sentiment ciudat, de emulaţie liniştită . În continuare, câ nd trec în Ardeal, am 16
revelaţia unei alte lumi, poate mai puţin tipică .

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
e. Din fericire, nici orarele să teşti nu sînt absolute, aşa că , în dreptul afişului de care vorbeam, a
apă rut o doamnă rotofeie, care ne-a deschis biserica şi ne-a spus tot ce ştie despre ea. Preţul: câ t
dorim. Lucrurile pe care le-am aflat au fost chiar interesante: femeile au ră scumpă rat cetatea de la
nu ştiu ce cotropitori, cu bijuteriile lor; bă rbaţii locali au ţinut, de-a lungul a trei generaţii, secretul
unei comori ascunse în biserică , a că rei cameră şi al că rei cufă r se pot acum vizita; biserica are
unul din cele mai vechi paratră snete din zonă . Totul ar fi fost aproape idilic, dacă nu ar fi fost
nunta. Probabil fiind ceasul al doisprezecelea înaintea postului Sfintei Marii, cuplurile se
înghesuiau care mai de care să se legalizeze şi sfinţească .
(Iaromira Popovici, Cetăţi săseşti, „Dilema Veche”, Anul III, nr.132 - 04 august 2006)

1. 2. 3. 4. 5.

după

a) Medrea et alii 2008

b) Platon et alii 2015d, EVRO - P4

17

„Competență și eficiență în predarea limbii române copiilor și elevilor aparținând minorităților naționale din România” –
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020