CONSTITUȚIA, moduri de adoptare și de revizuire,

conținutul constituțiilor lumii

1. Terminologie

Etimologic, cuvântul constituție provine din latinescul ,,constitutio” care înseamnă ,,așezare
cu temei, stare a unui lucru, dispoziție, ordin”.

--------------------------

➢ În ziua de azi, noțiunea de constituție se referă la normele de organizare a statului, a

instituțiilor acestuia și la garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Constituției i
se atribuie un caracter, de supremație considerându-se astfel că ea este superioară
altor legi. Forța juridică supremă situează constituția în vârful ierarhiei tuturor normelor
juridice și se impune regula conformității întregului drept cu dispozițiile din constituție.

2. Apariția Constituției

Apariția Constituției trebuie privită ca un proces desfășurat în timp. Constituția apare din
necesitatea afirmării și protejării puterii instaurate, obiectiv realizabil printr-un ansamblu de
norme cu putere juridică supremă, adoptate în forme solemne. Totodată, ea marchează apariția
statului de drept, punând și guvernanții sub incidența regulilor juridice.

Prima Constituție apărută în lume este ,,constituția engleză”.

---------------------------

Efectele constituționalismului (curent care susținea necesitatea elaborării constituțiilor

scrise) s-au resimțit după primul război mondial prin elaborarea constituției Germaniei
(1919......................

Constituționalismul (răspândit începând cu secolul al XVIII-lea) și-a propus să înlocuiască

din rândul izvoarelor dreptului cutuma, ce permitea o largă putere discreționară deținătorului
puterii de stat, cu izvoarele scrise, respectiv Constituția, al cărei rol principal era limitarea puterii
suveranului.

-------------------------

Constituția a devenit nu numai o lege fundamentală a unui stat, ci și un document politic și

juridic care marchează momentele importante în dezvoltarea economico-socială și politico-
juridică a statelor. În fond, constituția rămâne un document care va fi evaluat nu numai prin
conținutul său juridic, ci și prin capacitatea de a crea un cadru legal de guvernare pentru perioade
cât mai îndelungate.

3. Definirea Constituției
-----------------------

Pentru Ovidiu Ținca, Constituția este un ,,ansamblu de norme juridice adoptate de adunarea
constituantă originală printr-o procedură specifică (nota autoarei: sau revizuită de o adunare
constituantă derivată) și care se referă la organizarea, exercitarea și transmiterea puterii la
raporturile acesteia cu cetățenii, la drepturile fundamentale și la obligațiile cetățenilor”.
4. Observăm că putem defini Constituția pe baza a două criterii: criteriul formal și criteriul
material
4.1. Din punct de vedere formal, Constituția este alcătuită din reguli de drept scrise (de
cele mai multe ori cuprinse într-un document unic), adoptate și revizuite printr-o procedură
specială.
Procedura specială de adoptare și revizuire trebuie să pună în valoare supremația Constituției
și deosebirile acesteia față de restul normelor juridice existente într-un stat.
A. Adoptarea Constituției, trebuie văzută ca un proces complex, cu profunde implicații
 politico-juridice. În cadrul acestui proces trebuie identificate următoarele elemente:

a) Organele competente să adopte norma juridică supremă;

b) Modurile de adoptare a normei juridice supreme.

a) Constituția este adoptată de o adunare cu puteri supreme, denumită și putere

constituantă originară.
Puterea constituantă originară este ,,organul care, beneficiind de o autoritate politică
specială, are dreptul de a realiza un edificiu constituțional nou”. Puterea constituantă originară se
materializează în instituția care adoptă Constituția unui stat.
Caracteristici:

------------------------
Modul de adoptare a Constituției este specific fiecărei țări și este determinat de stadiul
de dezvoltare economică, socială și politică, de ideologia dominantă în momentul adoptării
actului fundamental.
Literatura juridică grupează astfel formele de adoptare a Constituțiilor lumii:
1. Forme monocratice, în care legea fundamentală își are originea în voința
șefului statului (care poate fi un președinte sau un monarh). În această situație, poate fi
vorba:

- dictaturi de fapt, rezultată dintr-o lovitură de stat, sau chiar sub forma
unei mișcări revoluționare;

- monarhii legitime, care implică și dreptul monarhului de a organiza

puterea printr-o Constituție, dată formal la inițiativa sa.

2. Forme democratice, în care poporul este chemat la stabilirea Constituției. La

rândul lor, formele democratice pot fi:

➢ Forma democratică directă, în care Constituția este elaborată de o

adunare a poporului, dar care în condițiile actuale este imposibil de
realizat datorită creșterii demografice și complexității normelor
juridice.---------------.

➢ Forma democratică semidirectă, în care elaborarea conținutului

Constituției este apanajul unei adunări alese (de populație), după care
este supusă aprobării corpului electoral (prin referendum). Astfel,
poporul participă la elaborarea Constituției prin reprezentanții săi
și apoi se pronunță definitiv asupra proiectului care i se prezintă;

➢ Forma reprezentativă în care Adunarea Națională (aleasă prin

sufragiu universal de populație) elaborează conținutul Constituției și
totodată adoptă/votează Constituția (nu mai este necesar să supună
aprobării poporului Constituția).
-------------------------------
3. Formele mixte (rezultate din combinații ale variantelor 1 și 2) au dus la apariția
a cinci tipuri de Constituții.
-------------------------------
B. Odată cu trecerea timpului, constituțiile s-ar putea să nu mai corespundă exigențelor
societății sau să nu mai reflecte necesitățile prezentului (necesități economice, politice, sociale).
În același timp, datorită evoluției pe plan internațional, datorită aderării unui stat la anumite pacte
internaționale, sau datorită încheierii unor tratate, se impun revizuiri ale normelor juridice
fundamentale. De exemplu, după încheierea Tratatului de la Maastrich din 1991, statele
semnatare au trebuit să pună de acord textele constituțiilor lor cu prevederile acestuia.
 A revizui constituția înseamnă a modifica conținutul acesteia, prin reformularea unui
text, abrogarea unor articole, sau prin adăugarea unui text nou.
Din punct de vedere al procedurii de revizuire, constituțiile lumii se clasifică în
constituții flexibile sau constituții rigide.
-------------------------
4.2. Criteriul material al definirii constituției se referă la conținutul normativ al acestuia.
Prin constituție în sens material se are în vedere obiectul sau materia reglementărilor
constituționale. Se pot distinge:
a) reglementări care vizează organizarea și exercitarea puterii, mecanismele și
procedeele prin care se înfăptuiește puterea (se mai numesc și reguli relative la tehnica
guvernamentală: cui aparține puterea, cum se desemnează guvernanții).

b) norme care reglementează drepturile fundamentale și obligațiile cetățenilor.

Acestea pot apărea sub forma unor declarații constituționale ale drepturilor fundamentale
(de exemplu, preambulul Constituției Franței – care nu este altceva decât Declarația
drepturilor omului și cetățeanului din 1789 și preambulul Constituției Portugaliei) sau sub
forma unor drepturi concrete, însoțite și de mijloace de garantare a acestora (de exemplu,
Constituția Italiei, Constituția României, Constituția Germaniei)----------------
--------------------------------------

c) normele care reglementează diferite domenii de activitate, dar care nu au o natură

constituțională din punct de vedere al reglementării. Astfel că anumite ,,prevederi sunt
incluse formal” în conținutul constituției. De exemplu, în Constituția Elveției ---------------
--
5. Constituțiile cutumiare și constituțiile scrise
A. Constituția cutumiară rezultă din uzanțe, cutume/obiceiuri, precedente cu privire la
constituirea, competența, funcționarea puterii, la raporturile dintre aceste organe și dintre ele și
cetățeni, la drepturile cetățenești.

▪ Cutuma reprezintă cristalizarea unor uzanțe ale societății, un ansamblu de reguli

nescrise care guvernează societatea.

▪ Nu orice cutumă devine cutumă constituțională. Pentru ca o simplă cutumă să se

transforme în cutumă constituțională, trebuie îndeplinite (cumulativ) următoarele
condiții:

➢ Repetarea cutumei – ---

➢ Durata – ----
➢ Constantă –----
➢ Claritatea –----
Se mai impune încă o condiție - cutumele să fie acceptate, aplicate și sancționate (în cazul
încălcăriilor) de puterea de stat ca și cum ar fi veritabile norme juridice.--------------------

▪ Trebuie să facem distincție între ,,cutuma constituțională” și „constituția

cutumiară”.

▪.
Exemplificare:

,,Constituția engleză” se prezintă astăzi ca fiind formată:

Constitutia Noii Zeelande--------------------------

B. Constituția scrisă se impunea începând cu sec. al XVIII-lea, pe considerentul că aceasta
oferă o mai mare precizie, claritate și stabilitate în raport cu normele constituționale cutumiare.
În general, constituția scrisă se prezintă sub forma unui document politico-juridic, având mai
multe sau mai puține articole și care este adoptat direct de popor sau de reprezentanții acestuia,
potrivit unei proceduri speciale și solemne.
Constituția scrisă conține reguli referitoare la: organizarea/exercitarea puterii în stat, la
drepturile fundamentale cetățenești, cuprinse într-un document unic, oficial, adoptat și revizuit
prinr-o procedură specifică.

După cum putem observa, diferențele dintre constituția scrisă și constituția cutumiară se
rezumă doar la criteriul formal (al procedurii de adoptare și revizuire---------------
---------------------

Exemplificări:

➢ În SUA,
➢ În România,
Trebuie însă menționat că niciodată cutuma constituțională nu va putea să modifice sau să
abroge o normă constituțională scrisă.
----------------------------