KLVIäl^ ^LOLI^'slLI 8(HriI10iri^0?.

KO^I^I
Oii^s ^krOk^i.

konclstâ îv 186)
âe

I0M

vIkkc:^0rr: 6. 8-^^kin^no
Kvl- 78 I^^I — ^U6V87-
Lklil^ IV. I^ik» / S k kl L 8 k IL ^ 2 3

H?O6kr^kI-V
 ^800^7-121 8LiriI1'0irH.0K KO^l^I
OIt>s

koQilstâ IQ i86z
<!e

I0M

vnr^cnok: ^l. 6.

78 ^77 ^1 -- ^VQ^L-r
8K8I^ IV. / 5Lk^k!^8klL 19 4 3

npOLlr^ki^ IIîî^iv^kLÎîi^IIT^^
8 O -I k O I.
Nr. 5-7

cinci ^ni OLi^ i.oi oc^vi^n coc;^

I. Linrionsscn — Octavian OoZa ..................................................... paZ. 3
Ion Petrorici — varául âela väHinari....................................................... „ s
Seorpe Oreporian — ^rkanskslul oare « plecat .............................. „ 16
Oala Oalaction — Opera lui Octavian OoZa .......................................... 17
Llanä Mrttiait — prideaZul......................................................... .,LI
Ion pillát — poeâ lui OoZa în perspectiva timpului.............................. ., 23
Vlrk. I. O. Lnescu — Osl ce a vrut o tara.................................................... 28
Anelor -lâinescn — -Lai »unt..................................................................... „ 3l
pamM Heicarn — LLaâelataruIsLseüvitLMramâaeHtt . . . . i „ 34
L-I/oia IVonr — vrolstul ......................................................................... „ 38
Zarinn LIanin — Octavian OoZa Hl IV. OriZorsscu.............................. „ 3S
Ion Llinuleson — Octavian OoZa Hi pLsârils câlâtoare ...... 41
IV. Laratkana — poem psntru I^râesil ................................................ „46
Victor Ion popa — Hogu autor ârarnaiic......................................... „17
I. vupax — vn sutlst apriZ âs luptător ....................................... > . „ 4S
I Octavian (logn — vacriini...................................................... „ SS
I> Valerian — OLasul protetic âs âincolo............................... . . . „ 57
Constantin Ltelian — va Oiucea ............................................................ SI
Oripors popa — Viitorul protestărilor ramânsHti.......................................... »63
I. Lama rin ea na — Oânte^ psntru unire Hi biruintâ................................. SS
O. Serota — Oltul la Or. ^lexanârescu Hi ls Oct. OâZa......................... 67
I v. Sorten — Octavian OoZa ................................................ . . „ 71
Oeorpe T'oâoran — psntru noi, arâslenii.................................................... 73
Ion Mole« - va moartea Larâului............................... 73
Varile IVetsa — Octavian OoZa .......................................................... „ 77
p. Han - - Vin „vleZii lui Lnâxinion".................................................. 78
Oeorge Lola — Oacâ ar trâi Octavian OoZa............................... . . „ SS
I Oonrtantinercu — 8 a âus un om ........................................ „ 102
Oviâiu papa clima — naturalism Hi 'âealism in poisri» lui OoZa . . „ 1S3
Ion potvpin — Inscripții pe crucea râstiZnirii........................................... 113
^4 IVonr — In Zânâ Hi 'n sutiét cu Octavian OoZa........................... „ 11S
f IV. lorpa — vn suklet âe luptâ ................................... „126
IV. Aktkckescu — ^lârturisirile lui Octavian OoZs............................... „ 127
Paolo Solâati — Octavian OoZs: poezii (in italienește) .................. „ 146
-kanra pripor — smintiri.......................................................................... 148
-1 §a7narincann — Octavian OoZs............................................................ 13 l
f T'ttn -taioreren — posxiils lui Octavian OoZs..................................... 167
Oonrtantin Ltelian — Oronica Vitsrarâ............................................. „ 178
-karieta popercu-plorsa — Oartsa străină........................... .... , 1S1
IVO7D — lâsi —Oameni — pgpts................................................................ 261

KXMPI^KOI. 100 l-Ll

n?vQ«LrlL „vrciVLkstv 8.L. SIK. oiULolLkcc Xr. 2r—2L
riimL Inrezlstrstü Nex. com. 07-922. e. lOSî
 âe I. 8IlUIONL8L^
pre;eâiiite!s ^csclemiei Române

L. tost consecvent pânâ la moarte, în tot oe 3 scris Hi 3 inkâptuit

prin lupte; ce a cântat o viaM 1-3 servit âropt câlâuLâ în vâltoarea
sbuciumului sâu spre realiriare.
Din maiori tatea pasagiilor sale râisare, vijelios une ori, âure-
rea, iLvoritâ âin sukeriNtele poporului, oare n'a cunoscut prea multe
Lile senine Hi âe liniate.
Llriar în ta^g mi p rii talentului sau, cânâ preâominâ sentimsn'ta-
Lsmul inerent tinereții, strabat tot msi aâsseâ amintirile satului în
oare s'a născut, a tovarășilor sal âe ^joacâ, a plaiurilor klânâe âin
prea ima casei pârintsHti Hi mai ales icoana vreâniciei lemeeHti, a
mamei sale âragi.
lVu le uita nici în korkota ademenitoare a Parisului, âe unâe
scrie:
Le-o li lâcânâ acum o mama
^colo'n satul âin ^râeal?
Ligura-i aspra la prima veâere, ^osoasa, âar ou slreâelitori ocki
ÄlbsHtri ca seninul cerului, trââa energie Hi lrotsrîre în toate.
Lu cât ÍHÍ äesavarHSHte structura învățăturii, începută ia Sibiu Hi
SraHOv, continuata ls Duâapesta, Viena, Derlin ori Daris, cu atât se
inteheHte sukletUl kirii sale sensibile, locul mistuitor al âragostei âe
neam. La îl âominâ în tot ce savarHOHte. üu e suspinul înâurerat al
genunslor âin poeziile lui Lminescu, nici mimai evocarea îonâului
complecs âin sulletul poporului ca la OoHbuc. De Ooga îl stâpâneHte
Lâsvratirsa împoiriva soartei acestui popor blânâ, cu însuHiri atât
âe alese Hi âorin^a nestrămutata âe s-l clisma spre acțiune.
LiniHte nu allâ; înkrigurarea-i lireascâ se prinâe Hi âin âesele
ârnmuri ce le tace prin tara. La Hi ^vram Iancu îHi strânge pumnii
pânâ la însangerare âin cele oe veâe, ce auâe. purtarea âin ce în cs
mai vrâSmÂHâ a stâpânitorilor, îl preocupa tot mai biciuitor.
* /. §rm<onesci-

via „püetul pătimirilor noastre", cum I-s botsLLt kostu-i prokssor

Äsla LrsHov, V. Loláig, âsvins îaLâcsratul răscolitor al altor energii.
Oissul lui râsuaa iu cuprinsul ^.râsalului. L trâmbița eare âs-
Hteapts; stârnește Lorii năzuințelor generale.
LI ajunge insa ascultat, Limáit Hi ia aoul meâiu âs libertate !a
osrs propovââueHts.
Ls irâmântâ neogoiat. Rar ÎHi mai sâuce aminte câ s post. Scrie
srticols âin csri rââesc iulgsrs. Luvântârile sale, ia parlament ori
intruniri, âeHteaptâ âin smorpre. Inâeamaa câtrs acțiune.
Lóstul ârâsalului âsvins ^.rlianglielul Românimii.
Lvenimentele âsla 1916 ia bunâ parte sunt urmarea Hi s viMioa-
sei sale iatervealri, care conving prin sinceritate ori asprime, âsr
mai ales pria clrsmares câtrs o aouâ via^a.
Ia aceasta tarâ a activitapi «sls mLrigurate, l-ara cuaoscut inai
Srâeaproape Hi ia aiara atraoakersi âs relativa liniHts, âs sud cupola
âosâomisi Române.
Lcâatsisrils octrilor sai altiéi bisati, cs întovsrâHeau impetuo
ritatsa vorbelor convingătoare, captivau ps oricias. Inâiiersn^a era
îuxuitâ. Oalvarul unui neam întreg spârsa sviâent. Lrin el realitatea
milenara cerea acpuns grabnică.
á cuaoscut râsplsts truâsi aecliatits, ia Mulțumirea trâitâ pria
Laplinirsa visului atâtor gensrafii âe luptători, al căror reprezentant
vijelios srs.
Lwsrcarss âs a contribui Hi Is SHWares lâuatrica, âs a stârpi
osia ce sl socotea ârept cau^a âesorisatârji coatsmporaailor sai, a'a
paut mult.
Lrâmâatarile âs o viata, clocotiHul asalâdit ia care Hi-a âus silele^
poate Hi âesamLZirsa ultimei ssls lupte, l'su istovit.
OâilmsHts la diucss, cs ua aou simbol, kîâscolitoarels Iui ver­
suri, âsveaite âs actualitats, au râmâa legate, aumai âs ua trecui
os parsa apus âs veci. Ireresc îaCa Lorii aerâbâârii âs s Laos âia
rnormâatul sau Ioc âs pelerinaj skâat, psatru Românii âs prstulmâsni.
Lsatru el s'a mistuit Lacara vierii sale. Leatru âragostea cauzei
Iar ârspts s's osteait atâta.
Humele sâu va rsmâaes !a vcHMcis asamului psntru oare a trâit..
 L^kv^l. k^sin^iri
öe IOI^ pLDirovicu
tlillütrul Lrlucasiei k^asioa»!«

Nu Hvväiesc 3 creâe cä mâ aklu in primele rânâuri

Als acelora cari 1-âu aâmirat Hi iubit pe Ooga si cari nu-l vor
^üts nicioâatâ. ân kosit conștient câ toste pretențiile kiinsei Ele
spirituale Hi toste moâalitâMe âe strălucire ps csri eu le concs-
pesin Hi-au avut rând, ps rânâ contsct cu personalitatea lui excep-
tionalâ, ceasurile lor cle sstiskac^ie Hi cle încântare. Laci spiritul
acestui om cle slitâ nu scânteia numai Lrtr'o âirecfte, ci era o zer-
kâ dogatâ cle însuHiri, o gsmâ complecta cle posibilități numeroase,
capabil sâ uimâscâ deopotrivă ps âikerits planuri Hi sa ss pus
ls âjsplWi^is colsetiviitâhii ^pentru variate servicii Hi multipls
înikâptuiri. LI putea îndeplini singur lucruri, cari pârsau desti­
nate sâ cearâ Concursul a kosrts mulp, tiinâcâ avea ipostaze,
una mai splenâiââ clecât alta. ?ânâ Hi 'n specialitatea mea, psntru
-care nu ss pregâtiss, avea aclsssa aâmirabile viziuni pâtunxâtoare,
incrsclintânclu-mâ printr'însul încâ oclatâ, câ kilomkis este msi
punéin o specialitate, cât un mocî cle a privi, ps csrs îl si sau nu-I
ai âela nsturâ, ori clin voia lui Dumnezeu.
LirsHts, cel clintâi tribut âs sâmirstie, prima smirnă aprinsa
a kost psntru marele poet. Loewis lui Qoga a râmss o poezie
personală, âs-o neobiHnuitâ energie virilâ. Nu si niciun moment
în minte imaginea bsrpei ssu s lirei, ci a unui bucium csrs umpls
vâile. Lau, transpusă în icoane vizuale, nici vorbâ sa te 'gânâsHti
ls sclipiri âismsntine, ci msi âegrsbâ ls acele kocuri cari se
aprinâssu pe culmi tzâiniosrâ, âin colinâ în colinâ, psntru a vesti,
kie ceasuri âe primeMs, kie i^bâncllrea biruinței.
6ogs nu a conceput okiciul poeziei cs un loc âe rekugiu pentru
âeÂiuriiie vierii. Joeris psntru ââinsul ers un instrument âs
acțiune, o trâmbitâ âe rsliere. Oe sici o ststornicâ âepâHire s inâi-
viâublului, o prekerintâ a temelor colective, s sukerin^elor obHtSHti,
AHL âe krumos exprimata în urmâitosires strokâ progrsmsticâ:
 >ltvugä patimile mele
?e veci strigarea kor- o /ränge
äe durerea alto,- inimi
Inua^ä-mä pe mine-a plânge

IVu rostul meu, cle-apururi praâa

Orsitei maștere Hi rele
Or jalea unei lumi, părinte
La plângă 'n lacrimile mele.

Olssul Iui Ooga L Lost craterul prin oare a izbucnit în aksrs

podarul âin mâruntsels mulțimii, kâeânâ-o sâ ss mire singura
cis klacâra os încbiâes într'înss Hi sâ'n^slesgâ âstoris âs-s pâyi
vitezeHts In ksptâ.
?os2ia Lui Ooga A pregătit nevenâiMrils neamului nostru,
sfârtecat Hi intimidat âs vitregia vremurilor. Osr, âels aceasta
pregătire inițiala pânâ la acpune, era încâ âistsn^â. Msi existau
o serie âs inele âe pregătire mai prozaica, în cari viziunea poetica
trebuia sâ lase locul spiritului analitic Hi consiâeraMor mai prac­
tice, — âsr cari, totuși, nu puteau îi puse în mișcare âscât âe
entuziasmul unui fanatic Hi âe elanul unui viáonar. Ooga pâHi
sstkel în arena politicâ, incaârânâ poeriile sale învâpâiate, âe super­
be articole Liaristics Hi âs cuceritoare cuvântări, »ácsis oarl, în
sârâeis sufletului lor erau bucuroși sâ sibâ o singura aptitudine
onorabilâ, nu voiau sâ mal sâmita în ruptul capului câ ps âsssupra
talentului poetic care ss impuse tuturora, bsrâul âels HâHinari
putea ss mai aibâ Hi cslitâp âe om politic. Os sci strigate nevol­
nice âe: înapoi la poezie, strigâte cari s'su continuat încâ
multâ vreme, invocânâu-se teoria diferențierilor individuale,,
teoria invidioasă care nu îngăduie nimânuis sâ sibâ mai
multe talente, âin moment cs stata lume nu are mâcsr unul.
Doar Dumnezeu e drept Hi nu poate împinge inegalitatea pânâ întir'
stât!
Hi totuHi poetul, csre era invitat insistent sâ nu ss încurce în
proirs politicâ, cs ar rsclslma alte cââft âecât potrivirile âe silabs
Le ele oricât âe magistrale, s'a âovsâit superior atâtora, cari nu
Mâu sâ tspâ nici versuri, iar în viaM publicâ se pricepeau cel
mult la intriga mâruntâ sau la rutina lipsita âs curaj, ^nm nsutra-
Uts^ii Hi ai războiului su pus în eviâsnhâ Hi larga ss compreben-
âns, Hi «excelenta politicti sale imalitante, iaooâitosre, abM Hi-
nsobüsitS.
 Lont^ibuhis Lm Ootovivn Logs Ls Unirea osa msre, yi La ?tM
gerea granițelor provinciale, e un lucru csre nu se mai âiscutâ
In cstsärsla României întregite, cbipul sau i?i sre, ps Ääul reservat
Miorilor, locul jsäu inâiscuitsbil ?i bine meritat.
Dur, oâatâ terminată construcM României nouâ ?i stelele
rleürays, poetul s kost invitat eu politețe ?i cu toate onorurile, sâ
ss întoarcă la literatura- râmânânâ sâ păstreze, cls. sigur, ?i nimbul
patriotic, pe csre nu cuteza sâ i-1 zmulgâ nimeni. Osr cs sâ-?i
piarââ vremea, el cu sâministrsres noului eâikiciu ?i eu nrârunta
lui gospoââris?
Lins a umblat însâ în strâinâtste, Ms câ marile csteârsle,
oricare ar ti vecbimea lor secularâ .^i oricât sr ki cls trainice, su
scbels în permanens. întreținerea încăperilor lor vaste nu ss poate
reâuce nicioâatâ la mâturst si lustruit. întotdeauna mai ssts âe
lucru ?i lucru greu csre reclama meșteri, nu oameni cle serviciu.
Octsvisn Logs s înțeles sâ-?i continue rostul sâu politic ?i s ramâs
în srens âe luptâ eu lsrgi proiecte âe prskscers ?i cu mijloses âs
seâuMe cum poseââu putini.
Oispunss pentru s convinge, stât âe elocvent» tribunului âs
mass, csre gasea kormuls kulgerâtosre, kârâ a jsrtki logies âiscursu-
lui, sls cârui articulații svsau înlănțuiri geonietrice, carteziene:
âupâ cum sves la âispozitie ?i âarul conversațiilor inâiviâuale,
unâe cu vioiciunea, verva sprintena ?i nara ss corâialitate, ss
pricepes sâ ksrmece ?i sâ răsucească pe interlocutorul cel mai re-
krsctsr.
Rapt este câ cei âouâzeci âs ani, âela râzboi încoace Octavrsn
Ooga ia âominat câmpul vieții publice ?i s izbutit sâ-i imprime
unele âirective esențiale. Istoris vs găsi poate câ omul acesta, s?a
âe bine înzestrat ?i cu atâta pasiune realizatoare, a kost utilizat
preș puțin §i pentru prea scurtâ vreme probabil câ ceasul sâu sves
ss mai -vis, âacâ ar ki avut Äle âe trâit. In orice caz, o minte cs
s lui a putut sâ înârumszs ?i râmânânâ în aksrâ âe angrenajul
guvernârilor, tot sys oum lumina stelelor poate arata calea, kârâ
sâ As prinsâ în becuri, ci strâlucinâ cu mult âessupra tebnicii
eclerajului terestru.

Osßi ss împlinesc cinci ani âela plecarea ilui âintre noi, bslsa-
mul timpului a kost inopsrsnt ^i rana âursrii este încâ vio. Imprs-
jurârile pe cari le-am strâbâtut Ln Ma nosstrâ, âela moartea lui
pânâ sstâzi, eu nâpraznice trsgsâii naftonals ^i cu primejâii neis­
tovite încâ, îl Mevmâ stâruitar âin negurile neWnM ?i îl kae MV'
sctusl âecât oricânâ. Timpul nu i-s pâlit imaginea, ci i-o conturează
 tot msi viu, inkäftsänäu-ni-l os o mare korsä salvatoare osrs sr ti
ajutat cu mâna kermâ, îs pilotarea corâbiei ameninchste.
?srcâ nu găsești âestule cuvinte, pentru s mustra âestinul
osre l-s smuls brutal âin mijlocul nostim yi tot âin poeria lui Logs
vom învâ^a cuvinte potrivite pentru s ne aâresa forjelor Atot­
puternice, spunânâu-le cu glas âe mâbnirs nemsngâiaitâ:

Oe cs l-aft âus âe lânpa noi,

Oe ce i-a^j âus âe-acasa?

Ourere» nossitrâ e sporitâ äe «convingere» cs âacâ Octovisn

Ooga, ale cârui viziuni äe viitor nu erau pure reverii poetice, oi,
sâeseori, »âmirabile intuirii resiiste, sr ti kost lässt ss lucrers^i
sâ pregâtebscâ pe înâelete viitorul țârii, multe <lin câte s su
întâmplat în urmâ, n'sr msi ki 1u»t kiinM, multe lacrimi n'sr msi ki
curs, multe ?i cumplite âe^astre n'sr msi ki cunoscut árumul patriei
noastre. Intre criticile precise, ps cari le meritâ trecutul apropiat,
este âesigur ?i aceea âs a nu-1 ki kolosit în âssjuns ps Oogs, âe a-1
ki tinut statornic la o parte — cbiar âacâ îl încununa cânâ ?i cânâ
cu Hori — âe a-1 ki lasst sâ vsgbere, el om âs sesiune, în coloana
valorilor neîntrebuin^sts, o vrems poate tot s?s âs lungâ, cat ?i
rubrica meâiocritâtilor puse mereu in krunts.
OLci atributul âe mare poet, intrat !n conHtiinha neamului, nu
putea ki invocat în moâ serios cs o specialitate rsstriotivâ, care sr
excluâe alte priceperi alte iscusinti. ?res mult s'a crezut, aci, în
tara nosstrâ, în capacitatea axa râMor oameni „practici" ^i prea
s'a socotit câ sâsvâratul om âs practică este acela, ce nu circulâ
nicioâAtâ în regiunile iâsalului si nu s aâemenit nicicânâ âs vraja
înâeletnicirilor spirituale. 8's uitat însâ un lucru: câ cel puțin ls
marile cotituri als istoriei, în preajma marilor âsoirii, aceia cari
conâuc o harâ trsbus neapâmt sâ aibâ ceva âin viziunea proketicâ a
postului, NDL câ un poet, care poseââ ?i pasiunea acțiunii, se gâse?te
la cârma hârii exact la locul lui. Oe sltkel, bsrâul Octavian Ooga
- mai âââuse âovaââ — într'o împrejurare crucială a neamului
- —âe viziune clarâ yi âs acțiune botârîtâ, ?i se cuno?tea âs toatâ
lumea rolul sâu covârșitor la opera âe întregire naționala înkâptu-
itâ cu nssâormitul sau concurs, iar âeunâri nâruitâ kârâ participa­
rea lui ?î cu nesocotirea tuturor înâemnurilor sale repetate.
Obiar în opera sa pur posticâ, Octavian Ooga a kost mai înainte
âs orice un luptâtor.Ol nu era poâl contemplativ, Mre î?i kacs âin
posrie un rskugiu, pentru a se iWla âe mizeriile viepi. Centru Ooga,
poezia n's kost un loc âe retragere, ci un instrument âe Iuptâ, iar
 stellerul plăsmuirilor sale n'a kost âe poâoake, ci cle armament.
Versul lui, cbiar acela âin poezii mai âuioase, e viril yi viguros.
Veșnic iu arena âe lupta, pentru Ooga clipele cle izolare nu aveau
âecât semnikicapa pregătirii, cu acele 40 cle ^ile petrecute în pustie
cle Mântuitorul lisus. ve sigur, obiectivul lui Ooga a kost mai restrâns
âecât acela âin solia creytinâ. Dur cu atât trebue sâ ne kie nouâ yi
mai scurnp! Obiectivul lui n'a kost omeni reu, ci riâicarea neamului
sâu nZpâstuit yi sksirtecat. ?oate se va ki gânâit yi Iu omenire, âar
pe aceasta o privea âin pervazul nației sale, a cărei soarta îl krâ-
mânta kârâ oâibnâ yi pentru âeplina lui contopire cu âânsa, Ooga
ruga cerul sâ-i aâoarrnâ orice preocupare inâiviâualâ, sâ-1 irbâvsss-
-câ âe ori,ce vibrație egoista.

Alunga patimile mele

?e veci strigarea lor o /ränge
Fi cle âurerea altor inimi
lnvatä-mä pe mine-a plânge.

Oa-mr tot amarul, toata tracta

Atâtor cloruri /ara leacuri,
Oa-mi vi/ortâ în care urla
Fi gem robiile âe veacuri.

In concorâan/â cu aceastâ notâ aâânc na/ionalâ — geniul lui

Ooga yi- a kâurit pentru opera sa o minunatâ limbâ neaoyâ, cu miros
âe brs^ââ yi ir. bisericesc, un stil.cu totul personal, âar care as
potriveyte la perkecfte cu subieolele poeziilor yi ss înoaâres^a aâmi-
rabil în peisajul rustic al -lrâealului, pre'cuin yi în atmoskers
acestei provincii Zbuciumate âe unâe i-au izvorât cele rnai
multe yi cele mai krumoase inspirații, ^tiu câ orice citație âin Ooga
e o neprețuita âeskâtare a sukletelor, âar era prea greu sâ aleg
între atâtea nestimate yi greu a? ki rezistat ispitei sâ citer. o
csr-te întreaga.
^poi scriitorul Ooga n'a lässt mosí.enne numai versuri veynics,
ci ai pagini âe prorâ bărbăteasca, âe-o neîntrecuta krumuse/e, âin
care se pot oricânâ âesprinâe rânâuri gravate în metal. Ouptâtorul
vájni,c «al cauzei nationale yi stăpân al unui talent âe-o xnîe
elasticitate, n'a putut sâ stea âeparte âe Ziaristica militanta, unâe
prin articolele sale puternice yi inspirate, ne-a kâcut sâ retrâim vre­
murile glorioase. ale Ziaristului lâikai Eminescu, îmboga^inâ cu
pagini trainice proâussle unei înâeletniciri mai lragile yi mai ekem-
ZS

«rs. Ware meșter al scrisului, Oogs a tost Hi un maestru sl cuvân­

tului rostit, poseâânâ astkel în bogata ss claviatura, totslitatea
coarZZlor necesare omului caro iubeHts lupta Hi e pasionat Ze Mu-
rlls oi. Oins s svut norocul sâ-1 asculte pe Octovian Ooga ls tribuna
nu va putea sâ uite voces ss guturslâ, âsr cu reronsnte aZänci,
smuâirea -cuvintelor âin tainițele Luklstului, Lcâpârsrea imaginii,
os un kulger curs brâ^âss^â vâ^âubul. Zupä gare începea ss curga
plosie abunâsntâ ?i binekâcâtoare...
Mci înksîisarea ss, clin clipele acelea, nu poste sâ i-o uite nims-
ni. 0 lirionomie krancä, ocbi albsHtri, pâr bâlsi, cevu Zin lsgen-
ctsrul 8iegkrieä, csre se aruncä neintricat în vâlmâHsgul luptei,
kLrs sâ se inși îngrrzsss^â — încrerâtor în lealitatea oamenilor
âscâ nu curnvs i se pregâteHts vreo suîlitâ pe la spate. ,
lovituri s primit multe Ooga, âsr nu sa plâns Ze ele, kiinâcâ
?tis Hi sâ râspunZâ Hi ss se riâics Zeusupra lor. linei singure lovi­
turi n's putut sâ-i râspunZâ si'n's putut-o nici Zispre^ui. kost
lovitura Zestinului, scum cinci sni Ze Tile, cs^utâ cs un trsmet pe
stânca âela Oiucsa, unZg ss reculegea în sine, pentru noi înkruntsri
sle vieții.
Omul, /cure câteva luni în urmâ skiâase gerul unei ierni cum­
plite Hi ÎHi rââss âe prietenii puftn mai Zgribuliși, a kost ingbe^st Ze
Zrigul sternitstii în Alaiul klorilor renăscute Hi al cântecului âe
privigbetori.
ârst un moment âin cele mai zguduitoare, ps cari le-am trâit
vrsoZatâ, clips cânZ sHteptam pe peronul Oârii Ze IlorZ, pierZut
^ntr o multime reculeasâ Hi abatuts, cu lumânările âe csarâ, s câror
klscârâ skrsZeles întunericul, — SHteptam sâ sosească trenul mor-
tusr^ care ls ors kixstâ, a Huerst prelung s pale Hi s intrat sub cupo-
la gârii, înaintânZ înet, Zar implacabil, cs moartea insa si.
kost tristete mare la toata obștea, care recunoaște âin instinct
pe oamenii Ze preș Hi buni Iu nevoie, cbiar Zscâ âânsa nu ia iniția
tive, ba se lasâ tsrîtâ âe inițiativele altora, b-am Zus ps scumpul
mort iau „pogribanie Zomneascâ" pânâ ls gropnita provizorie âin
LucursHti, între kronturl âe omenime înHiratâ pe strâ^i, isHitâ la
balcoane, cstâratâ pe acoperișuri. ?este câteva luni a Zoua înmon-
msntsre ' în parcul sâu Zela Oiucea, unZe trebuia sâ-Hi gâsesscâ
oZrbns Zekinitivs; iar în Olips cânâ alaiul âe prieteni Hi âs slujitori
l-s scoborît în bolta cavoului, am svut o vin uns rsconkortsnta, csre
—vai—nu s'a îndeplinit.
Ali 8 a pâriut câ mormsntul lui Octovian Oogs—erou recunoscut
sl patrioi 8ale—VS apăra botárul țârii âe pretențiile âuxmane Nisi
bine âecât nn întreg sistem âe fortificații- Sunt kor^e morale csri
stăvilesc agresiunile xi statornicesc lucrurile msi sigur âecât orice
alte masuri âe apârare.
Evenimentele au âsaminfit însâ axteptârile mele. Sentinela âe
pam, oare era mormântul iui Ooga, a kost xi ea âepâxita într'o
îngrâmââire nemiloasa âe nenorociri, âe valul unei vitregii cotro­
pitoare, iar marele nostru barâ a cunoscut o a treia înmormântare,
cea mai aââncâ xi mai neagra âintre toatei în pământul unei târî
strâine.
^.tâta numai câ sunt lucruri, cari nu pot ramânea -xi cari nu
vor rămânea. Ss mixcâ lucrurile însele, âacâ nu vor oamenii sa se
miste.
H.CUM âouâ/eci xi cinci âe ani, tara noastră a trecut prin împre
furâri asemănătoare cu acelea âe astâ^i, xi ca încboiere a nenoro­
cirilor âe atunci, ea a kost nevoita sâ csákóé numeroase piscuri
ale muncilor noxtri, între cari xi mărețul Ooablâu molâovenesc.
Ooga se akis în Nolâova xi krânt âe âurerea generala, a 8cris urmă­
toarea poezie, cu plana muiata în amar:

Va fr 'ntr'o ei âe prbnâuarâ
Ou molcom won în eâri albastre,
Oânâ poate nimeni n'a m»i plânge
I'ârâmifarea fârii noastre.

In nepură âe ani âe Lile

Se ua fi cufîinâat Oaluarul
^i âoar bătrânii âe-or mai spune
l^e unâe-a fost âe mult botárul...

^ltuncr se va urni âeoâatâ

I?Ur'un cutremur toata firea
^i-un cbiot surâ âin âepârtare
Va âespica nemărginirea...

Oe peste granifa cea nouâ,

Oa o sălbateca urgie,
Strigânâ spre farina Akolâouci
On munte s'ar porni sâ nie...
 ua sa c^onica^a!
^4tu7icr o ui)cîioasâ.'
— c7eakkäur n'a 7-ämas la cluZmaTri
Oealrîâl s'a întors acasă.

absolut nicio îndoiala câ, la o 6atâ ce va tigaia !n cslen-

oai-ul ^toriéi, rnormântul lui OoM va tape Zi dânsul la kel.
 606-^

latentele variate ^1 împlininâu-se unul ps Lltul, als poetului^

oratorului §i omului politic sunt cunoscute, analizate ?i aparțin
memoriei roci 2 istoriei. 6oga Laos parte, inevitabil, âin istoria
literarâ, pentru accentul lui insâit in cântarea revsnâicârilor napo-
nale, cântate până la el âin trompeta cu toba. Ionul acestui accent
nou a tost egal in nobleță cu înâl^imea sentimentului ^i nuanța tu­
turor valorilor suLIste^ti aninate âs simțământ ^i compromise cle
paraâa semi-trubaâurilor Lârâ talent, au gâsit in Ooga pe aristocra­
ticul ?i âeplinul lor interpret, care a epuizat raclical obiectul, lln
meni n'a putut pe banka învelitâ cu clrapelul, sâ scoatâ pânâ la
Ooga, âin coarâe, nimic âe seamâ pentru literatura bunâ ?i âupâ el
tot atât âe puțin, ba top ceilalți poeft sentimentul a Lost o tema
?l cariera poeziei pe care a ilustrat-o Qoga a primit âsLinitiv pece­
tea lui ?i s'a oprit la el. lot ce s'ar mai incerca împrejurul inspira­
ției râmâns ca o seamâ âe borâeie lângâ un castel cu turnuri si
clopote âe aur.
personalitatea poetului e tot atât âe âisputatâ âs istoria poli­
tica p socialâ, unâe ?i-a LLcut âs asemenea un loc al lui, în care
nu mai poats nimeni altul încăpea, l^lu se poate spune âesprs Ooga
câ a Lost vrsoâatâ absent âin luptele timpului trâit' el a participat
la toate, printre căpetenii, varul vorbirii, nicioâatâ nici psâant âar
nici concesiv, a legat âe sl p âin âspârtârile mai mari ale convinge­
rilor si crsâin^elor âscât ale simplelor âsosebiri âs tactică p âe
actualitate, ps cei mai âiver?i, cbiar contraâictorii luptători mâcar
cu gânâul. plasticitatea âe spirit, generozitatea intelsctualâ, âsose-
biiâ âe stilul obișnuit arâelenesc, pe vremurile âs inkluen^â ungu-
rsLscä mal rigiä, ay 2ice kârâ sâ grecesc preș mult, lrantu2s?ti yi
parixiene, tăceau dintr'o convorbire cu Octavian Ooga, o petrecere
âelicatâ.
bârbst complect, câruia ii plăceau suculentele vieM, tatâ oe
csie msuticienta cbeltuirii âe sine, tâtârnicia virtuților uvuripa
Zutleteascâ. iau politia âe rezerva iettln morâantâ, cu împotriva
viciilor mortale, Oogs nu s's lipsit âe cele „sie Oute vmgs", in
numâr âs trei, cu orice oin vsiiâ, născut puternic, sânstos yj testâr
în toste arcurile lui.
L âe semnalat maniera măsurii lui âe om cu sâevârat civilizat
în disputâ. lVii-aduc sminte âe o noapte petrecuta cu el, pânâ
sprospe âs riuâ, nu ls un local ci subt un kelinar âin 8ucure?ti, âin
ks^ Casatului Ilomân, prin 1915, atunci cânâ tierberes ?i sâversi-
tstes punctelor âe veâere politice luau tormele unsori sie violenti
extreme. Oa^etâria se tâcea cu un condei aprins ^i redactorii aveau
grijâ ss plece âs acasâ în buzunar ^i cu pistolul, cs sâ tacâ ksM even-
tuAlitâM unui atac. Ilostâ lumea î^i pierâuse cumpâtul, starâ âs
Ocrsvian Ooga, csre ar ti svut dreptul âels naștere, âels viatZ, âels
împreiurâri yi âels lupts lui, sâ tis cel msi impetuos yi necruțător
^u^ 2l putea sâ tulgere în apărarea credinței lui, care a izbutit —
cseace arata o claritate âe veâere s omului politic — yi sa incen-
âikLe lumea, âe subt lumina unui reverber âe Zar, âe pe un tro­
tuar în toiul nopții, kârâ sâ-yi disprețuiască partenerul ?i lârâ sâ-i
scape, în tuga gâlcevii cuvântul ireparabil. Ooga cunoștea eeeace
fanaticii, necontrolati âe proroâis ecbilibratâ a inteligentei nu cu­
nosc, superioara pondere în comerțul âintre oameni. Orice discuție
se isprăvea cu strângerea voinicească a manilor, âatâ âe un prieten
cu toata inims ?i tranebeta. Ooga a lost un om âe o bunătate âe brav.
Oar m'a irbit la Ooga o caracteristicâ unica, invariabilitatea
lui, raportata la situații, unica, pentru câ sm gâsit-o într'o viata
întresgâ yi la o lungâ ?i numeroasâ experimentare a oamenilor sus­
ceptibili âe a primi âemnitâti ?i âe-a âeveni âe pilââ, miniștri, poate
os numai âe trei, patru ori. 8e proâuce în cei mai multi o eclipsa
?i o trsnskormare subitâ, cbiar pentru parvenirile mici. însumi ca­
maradul tâu âe sârâcie ?i oâaie, cu csre ai ospâtat pânâ în sjun cu
o perecbe âs vurM ?i o balbâ âe bere împârptâ trZte?te pe âin
âouâ, a doua 2i âupâ o numire devine o personalitate incomoââ, îti
vorbește cu spatele sau âin yolâ ori interpune între tine ?i el un
sol âe cabinet, linii âin ei interzic mamei țărance sâ mai âes ocbi
Me^a/ron.- Octsräan 6c>K«r 15

in vWul teciorului äin casä cu oärasla boieritä, äacä n'au ie^it yi ei

uneori äin servitori ?i argafi pe cari îi rspuáaá
Lână Octavian Logs 3 kost întâia oara ministru, m'a sunat
Ia teleton. Ii uitasem aproape vocea, ps care nu i-o mai aurisem
multa vreme. Nu scap äin vsäere sâ aäauZ câ noul ministru n'avea
uici-un tel äs interes practic âe neînsemnâtates persoanei mele,
nici politic, nici M^etârose.
Moartea a bătut într'o poarta cie sus.
?r a e^it omul, cu ociri mari, ia peam.
^4 peruit rn tot cerui, ârntr'o Mrtc actus,
á priuit, a 'nciris ocirii xr nimic n'a urai spus.
Zu umbrele parcului se clătina ram cu ram

Zieste muncii cke-aproape, aceleași milenare

Vâ^ctutruT'r urci o ruixcar'e.
§r cioa^ ctoua a^rpi, <trn pa^cu-amufit
L'uruct luminoasa tacer-e,
7äiar-ä uLur-uk leAâuâuctu-l rn s/er-e

i^e ciusui ankauAbek ciin unaxu 'mpist^it.

^-au uâut Mî/âiuâ rn a/ar-ä äs moarte,
Z^-au ua^ut până âeparte
7oft ocirii âe Aos,
l'oti ocirii, rn lacrami, âin g-oluî cke zos.

6LOIî6L OlîLQOIîl^^
Ion VlQSiu Ootcivicin Ooycr
801^ dluj / Lentl-al Oniversit^ librar) Oluj
 bOI Od^VI^I>l 606^
âe 6^1^

In controversa âe mult pornitâ «1 nesecatâ âintrs luptătorii ^.r-

te-i pentru ^.rtâ fi luptătorii iurtei generoase, încbinate patriei, kra-
tilor fi âurerilor obftefti, mo rele Octavian Ooga 86 afea^â cu strâ-
lucire printre poeții înaltelor tenâinte.
Oamartine mărturisea, într'o paginâ âin vremea maturîtâtii
lui. câ-l veâe fi-l concepe pe poet: Aprins, clocotitor, ââruit lrumu-
setilor pământului: Lorilor, ooârilor si iubirii — în prima epoca A
tinereții si 3 încântărilor.
Il veâe si-1 concepe, âupâ aceea, luptător fi cetâtean, âevotat
intereselor publice, pasionat pentru âisculiile âin agora fi prezent,
în cbip botârâtor, acolo unâe ss âe^bat âestinsle neainului si ale pa­
triei. II veâefi-l concepe, în a treia fi ultima lui epoca: poet încu­
nunat âe plete albe fi âe slava, încovoiat pe Marta psalmistului si
prea inârinâ, la Oortile Sanctuarului, pe ââtâtorul âe viaM si împă­
ratul a toate câte sunt.
Octavian Ooga î»ckâMeL2â un amestec continuu si Zbuciumat
al acestor anotimpuri pe cari Oamsrtlne le bârâ^ea unei vieți âe
poet. tVâolescentul grăbit sâ treacă âe pe bâncile scoalei în rânâu-
rile luptătorilor âeabia âacâ are timpul sâ vaââ cât âe mâreats
este arbitectura lumei lui carpatine .fi românești, sau âacâ o veâe,
el o știe, cu Ms, ^âlogitâ âe vitregia istoriei fi legata cu brisoave
neârspte altor neamuri âe cât neamului valab.
Oe aceea, Ia priveliștea — pentru alM senina fi aproape bi­
blica — a unei mame care, între spicele âs grâu copt, alâpteMâ un
prunc tlâmânâ, Octavian Ooga «imite fi scris:
...Inima-mi purceâe să-mi âesproape
Oomoara ei âe âaruri neîmplinite,
Zi simt amarul țarinei robite
Zi simt rușinea neagra cnm mă îneacă.
Kimt cnm lumina începe sa se faca,
5-3. 2
 Lum moare derma uscdilor pacate ,-
Fi sufletul înfiorat îmi spnne
Lä fatal ásta al patimei anrare
Fr-al äornlni cs moare 'n așteptare
L solnl s/ant / ...înfricoșatul ceainic
I^bauitor ânrerilor străbune /
Incânturile tinerepi Hi, aceasta minunata creaftuns a lui Dum­
nezeu eure aplsucâ pânâ Iu terestrele vârstei noastre Ze âouâ^sci âs
uni, ututeu lunuri âs tlori Hi printre lunuri ap ari pi âe îngeri: pentru
Octuviun Loga stăteau sud vama unor âureri, nemuritor tălmăcite
iniinii poporului. Drecum, âe multe ori, în 2Î1e capricioase âe primâ-
vurâ, cânâ pământul începe sâ se îmdrace în poâouku âumdrâvilor
reînviute, âin necunoscutul orizontului, porneHte iureHul âe ploaie
rece, amestecata cu omât ,UHU peste simțirea si peste cânturile poe­
tului nostru — cdiar în primăvara lui — uu dâtut, în stiduri âs Hale
greu, viitorul prelungitei noastre ierni istorice.
Lu răsturnarea isrurdiei anotimpurilor lamurtiniens, găsim în
Octavian Ooga aleanul, reveria Hi tidnu fericita a clipelor prefăcute
în âiamunts, âeadia în epoca lui clin urma:
lirei tranâafiri într'nn pabar
lirei tranâafiri în floare
Lnrati ca âe mărgăritar
lie-an așteptat ieri în 2aâar
8â-i prinzi în cingătoare...

lie-an așteptat, sărmane flori

In liniștea mea moarta
Fi îngălbenite âe fiori
L"an scuturat âe câte ori
I'oHnea nn pas la poarta...
Lste prea înțeles cu âin aceasta vistierie, âe viată, âe lupte, âe
eroism HÎ âe poezie reala, scrisă si lăsata moHtenire neamului româ­
nesc, nu ne este cu putinta sa scoatem în această oru încdinatâ po­
menirii lui, âecât ps ici pe colo, câteva ducâti âe aur...
Line privsHts, pe âs ultâpurte, peste aceasta viata atât âe âra-
muticâ, atât âs nodil priâiâitâ âs bogăția evenimentelor contimpc-
rsne, ssts necontenit în cumpăna nsâomeririi: încotro ss apleacă
mai mult aâmirutia noastrâ: spre frumusețea unei opere vaste —
âiverse, tumultuoase, risipite, pe care udia âupâ uni âe ?ile vom
uveu-o rsconstruitâ, sud ocdii cercetătorului — sau spre mârstiu
acestei vieți âe apostolat national, âsskâHuratâ în tot lungul Hi în
tot latul pământului stramoHesc?
O/>era Zur Octavian 6oga

l^äscut Lub HtreaHma codrilor cie braä cis PS poalele cie norä Lis
Oarpaftlor nâscut sub stema împârâteascâ L unei împârâpi streine,
Octavian Ooga L pornit cie cu vreme spre miaxâ-^i, spre plaiurile
libere âeâincoaceâe Larpsp, spre albiile cie zos ale Oltului Hi spre
kratii cari âââuserâ, la Rlevna, iu fasa lumii întregi uu crâncen Hi
norocos examen.
?e caile lui Llavici, ale lui OoHbuc, ale lui Ion Oorun, Ooga, ve­
nea spre Irapi liberi sâ le amintească necontenit câ mai sunt mi­
lioane cie frați cari așteaptă, cu oebii la cer, minunea clin noaptea
RaHtelui Românesc.
Il vââ pe Octavian Ooga, ,îl vâcl cu ocbii amintirii, primit, îm-
brâp^at Hi încununat âe Academia Româna; îl vaci — trandafiriu, lu­
minos, cu ocbi pe peruzea — amsstecându-se Hi răscolind eteroclita
noastră lume bucursHteanâ; îl vââ, mai ales, prețuit, sârbâtoriît, ex-
plicat si comentat lumii târlii la pricepere, âe către revista „Viasa
Românească" Hi âe câtre conâucâtorul ei.
Oârturarii larilor, intelectualn atat âe divergi Hi âe originali
cari au trâit Hi trâesc încâ „au lucrat si lucrează încâ în aceasta ce­
tate a spiritului românesc au avut menirea si puterea sâ comenteze
?i, sâ legitimele pe Octavian Ooga, în lgomotul, în viaha frâ-
mântatâ Hi în opinia publicâ a vecinului Regat.
Il vad pe Octavian Ooga, în epopsia anilor 1916—1920, în gra­
nițele țârii Hi dincolo âe ele p: cârârile strâinâtâtii, luptându-se,
lângâ solii popoarelor Hi în iarmarocul ârismului international,
pentru limpezirea unui proces, încâ sovâelnic si încurcat în ocbii
strâinilor, äe?i clar pentru sfânta âreptate Hi pentru cei 800.000 âs
martori, aliniati colo sus, înaintea tribunalului Luprem.
Il vââ apoi pe Octavian Ooga pe treptele apoteozei nationale.
Rângâ Liluetele Regale, între vlââicii neamului cari ridicau la ce­
ruri, volutele âs tâmâie ale inimii poporului rscunoscâtor, între ge-
nerabi muiati în fir, între sfetnicii tronului, feciorul âin Rășinari
trâsHte pentru mucenicii neamului, pentru românimea îngenuncbiatâ
cucernic pe plaiuri Hi în vâi, în vârf âe munte HÎ lângâ apele tutu­
ror pantelor Oarpaftlor, feciorul âin RâHÎnari traeste, pentru noi toft,
supremul ceas al extazului național.
Veâem astâ^î toate acestea în amintirea kermecatâ, si le înțe­
legem Hi le iubim Hi le slâvim, cu o limpezime xi cu un âor nestins,
cari poate câ ne-au lipsit în cbpele fugarului prezent. iViarile eveni­
mente colective, sunt la fel cu revărsările vulcanilor: bubue pămân­
tul, cerul e învăluit în pâcle Hi în nori fierbinți, obscuritatea, Zbu­
ciumul Hi spaima domnesc universal. A âeabia sus âe tot, âe ps cra-
-o Oüta Oatüctiorr

tei'ul cu bure ás jeratic, se pornește âevale ysrpele Zs kos si Zs pre-

cüriune!
este 81 in ceasul revărsării vulcanilor âin inima popoareloli
linii au partos tunetului, alpi a pâclelor, alpi a cenușilor riáieate
in nori... Lununa slavelor eterne rămâne numai câtorva!
â mai tosr un ceas în vistâ acestui mare tiu si neamului, cânâ
emeritele lui începuturi Zin ârâeal, csnâ slava lui Zs post, cânâ me-
nirea tui cle Apostol târâ punga si t'Zrâ aââpost s'su întâlnit eu ama-
gitoarele oglinri ale măririi pământești. Lei oe cântase, plânsese si
nâââjZuise pentru un popor întreg a tost elismst o clipa sâ Zesci-
trere — ca om politie — problema âestinelor obștești.
OZ;i poefii au âsapururi soarta clin !oslsbrul poem: .,Oie Lr-
teilung cler Drâe"; sosesc prea târziu!
Oupâ ceasul amar, Ooga scrie:

Mă întorc âin non xprc caîmi âcoâiaioară

La sä na-mi s/crrnr o sfântă profetic /
Ln ce nrcri am âin recrea mca comoară /
I^äsafi-inä sä pîec iar în pnstre /

Lânâ națiunea româneasca a au^it âe moartea lui Ooga, a tost

s răscoală âe consternare Zi âe uimire: O, a murit prea âe vreme î
Vom 2ice L2i, cu glasul Lclesiastului: serice âs el! /t murit
tocmai la timp, ca sâ nu trăiască si sâ nu apuce crunta vremilor
âes tăinuire!
Vom 2ice, insa, mai aâsvârat, cu glasul nestinsei noastre crs-
âinti creștine ^i cu izbucnirea inässtructibilsi noastre ahteptâri ro­
mânești !
serice âe tins Octavian Ooga, tiinâcâ tu a^i în ceruri ve^i prin
^iâul negrei noastre vremi pământești ?i contempli âincolo âs el:
strălucitoarea încbsgare viitoare a âreptâtilor noastre si a proro­
ciși tale!
 âe l-I 7 ; 7 p.

âmintiri? — Imagini âupâ imagini, clips âupâ clips âesprinse

âin cuprinsul apelor cari ns seal-ââ viata, asa, cum âupâ rsLuxul
marii, valurile lasâ iu pla)a sensidilâ 3 nisipurilor miZcâtoare,
strâlucitoare cocbilii âs siâet.
ân sensatia sâ mâ Mu in tata marii albastre si kârâ âs siârsit
minunata, cânâ vrssu sâ Lu LaM in îaM cu smintirea Iui Octavian
Ooga.
O o irerire cu 8SN2LM âs culoars si âs tumult. Li s uu ecou
prelungit âs sonorități Luiâs. cari âorm în aââncul scoicilor si ss
âssteaptâ în aproprierea ursebii, sa un înâepârtat cântec âs sirenâ
O'am !cunoscut la mars, în una âin vacantele mele (prin 1914,
poate) petrecute cu prietenele Oelavrancea, la pla)a Oloriei. Os
mult... 8au poate âe ieri... limpul nu ss marenea/.â, âecât cu sen­
timente sau cu acte märe(e, cu âureri ucigătoare sau cu bucurii
supratireZti. încolo, vLsâubul Zi înaltul cerului înglut toate noți­
unile Zi âatele ornicului universal.
Octavian Ooga, venea âin ^râeal, sâ poposească navala pos-
siei, pe pla)a mârii, acolo, unâe ss conkunâa oamenii cu reii.
^.colo venea âe âincolo âe 'liniște, âin trâmântare Zi âin sur-
gbiun.
Oella, cu lanteâa ei iscoâitoars, l'a botezat: Oribeagul! Li nu-l
mai numeam âecât aZa, atunci, mai ales atunci, cânâ în lumina
mistică a țârilor, trăiam visul nebiruit al iâsalului national, dá­
csám si eu parte âin Zcoala lui Oelavrancea, alâturi âe prietenele
mele, tinere emule, lângă stegarul cu coama kurtunoasâ, agitata âs
vânturi.
Ora si Oebs, keicioara senina, cu roelne albastra si învâtsturs.
Ole plimbam noaptea împreuna, pe talerele sălbatece, stră­
bătute âe vuiet Zi âe tipâtul întunecat al apelor.
poveștile lui Octavian Ooga, smulse âin possie si reîntoarse
în poesie. ne învâluiau cu ^misterul. vracilor âin basme, ^.sa creș­
tea, lângă noi, în nopțile înalte cu stele calatoare, povestea Hasi-
rarilor cu dăscăliră cumiute, eu poporul îugeuuncbiat la icoaue.
^cx)lo a remviat, întruparea fericirii bimerice.
„lifireasa nr-ea albă cu clrrpul dalai,
„Asculta a nopții povara —
„Llinnni spune plia 'n poveștile ei
„Fi tainele vierii ne 'nua^a

vove?ti, miuuni, taiue... Iu adevăr, Iot ce cuprind sensurile

vierii pâmâuts?ti ?i apoi, mai târâ, toate se presâimbâ, îu adu-
ceri aminte. Dur deasupra lor, dâinue?te Leua — invulnerabil,
nepieritor, sup raomeuesc: Nemurirea idealului!
Fi astăzi, când irul întregesc îu gânduri, imaginea lui Octavian
Ooga, îl vad, pareâ, Minând îu ruâiui o lâclie de nunta. Iluuta su­
fletului românesc eu ruirsasa pământului uostru... ^V?a îl vad, pár­
ta? al luiuiuii ?i al uuuM eu vecinicia. Fi deasupra lui, cerul eu
turburatoarea lui apâ iustslatâ, singur uoeliutit ?i mereu acela?:
Adevărul! Oerul, care us boltea tara mărginire, prieteuia ?i bucu­
riile noastre la urare. Oerul, pe care-1 priveam adânc ?i smeri^ cs
sa-i gbicim taina. Oiue a spus — poate Oelavraucea, poate Ooga —:
„vâmântul e îu conHuncsis eu lVlarte". Oestinul uostru.
Fi iarâ?i, timpul, ?i-a mi?cat clepsidra, eu ruoarte ?i eu ioc...
ve atunci, îu adevar, tiiupul ?i-a marcat ceasurile, á murit
Oelavraucea... murit Debs... murit Ooga.
veste to ate accidentele de cbeie ale viefti, a râm as neclintita
bolta cereasca, ce ue adăpostea irâmâutârile ?i a rămas, stâpâ-
uitor, idealul possiei lui dureroase.
Fi pământul e mereu îu couHunc^e eu lVlarte.
O'am vâ2ut pe Octavian Ooga, ultima oara, îmbrăcat îu ma­
teria alba a marmorei.
vribeagul, sus, pe soclul rece, î?i sprijinea fruntea pe îualtul
seuiu al Osrului.
var eu vedeam la picioarele lui, tâlâ^uind marea ?i corăbii
albe vedeam, cum se leZâuau pe îutiusul apelor, legâud puu^i de
possie, pentru îutâluirea celor veciniei.
^poi, dincolo de concret, mai departe, îu grădinile suspen­
date ale visului, îl întâlnesc, îu spaM, acolo, unde uu se ajunge
decât cu aripi.
 ?OWI^ bvl 606^,
M kLk8k»Lcnv^ TMkUIll
âe 101^

^Lrâ âe Vasile ^.leccanâri, cu siguranță câ neamul nostru n'a

cunoscut alt poet sâ-1 întrupeze, la o epoca âatâ, inai concret, inai
botârît yi mai vijelios âecât Octavian Ooga imperativele âestinului
național, yi nici o poezie al carul răsunet în conytiin^a poporului
sâu sâ gâseascâ ecou mai imeâiat, mai âsplin yi mai isbânâitor
âecât versurile arâelsanului care a ytiut sâ ne âea ca nimeni altul,
eâlltâ în tocul suterinlei yi al râsvrâtirei milenare, cântarea păti­
mirii noastre.
In contrast cu lenta ascensiune a lui Lminsscu, succesul tul-
gerâtor al poeziei lui Ooga yi nemaipomenita amploare a interesu­
lui obytesc âeytsptat la publicarea volumelor sale succesive se
explica prin taptul câ kiecars âin ele se situa âeoâatâ, ca o tirsa-
scâ necesitate, în miedul cbiar al problemei ce pasiona o ^arâ în-
trvagâ. üsttel Roe^üle aâuceau, la 1905- cu ele problema ârâsalului,
actuab/atâ tragic âe persecuțiile magbiarilor contra conaționalilor
noytri yi âe apropierea războiului cel mare; Vc cbramâ pământul:
problema socialâ âsscbisa tot atât âe âureros prin răcoalele târâ-
neyti âela 1907 ; Oântece /ârâ farâ- âin timpul neutralitâfti: pro­
blema intrârii noastre în războiul pentru întregirea neamului
âin 1916.
In acest succes însuyi, în senzaționalul unei reușite ce ar ti
putut apare ca âatorita mai mult unor evenimente âe istorie con­
temporana âecât numai valorilor estetice proprii — se atlâ yi piatra
âe încercare a unei atari poezii, yi âe kapt, oâatâ cu înkâptuirea
României DLari, oâatâ cu împropristârirea ruralâ yi âistrugersa
maréi proprietăți, prin âisparitia cauzelor cari treziseră âurerea yi
revolta versurilor sale, poezia lui Ooga — târâ a pierâe nimic âin
prestigiul ei, psosilult si marit âe isbânâa es ropuriase — >pâ'rere?.
oa-LÎ pieráuse in scbimb însusi rostul existenti, mrrânâ în âomc-
niul istoriei litoraro, âsr iesino âin scol sl vieții poctics. Vsa s'ar
Li întâmplat âssigur âacâ posâ Iui Ocgs. er ÎI fost âoar arma
unui luptător, âacâ numai Zctusbtatsa Si meâiul si âe ieronani.i
i-sr fi âat âreptul îs oxistentâ. Fi oâata cLialogatâ în rseils ier-
bars nie nemuririi, nimic si nimeni nu i-ar mei ei putut impru-
muts. o nouâ viata.
Ori trageâis âestinului o vrut eu noamui roniânese. abca in-
cbiegat în cecaco ora trupul sâu stânt, sâ cunoască âin nou iortta
sfâșierilor âe botars. Fi în rile âe grea cumpănă, în rile âs neaZrL
rsstriyts — istS versurile lui Ooga, ocsleusi versuri- ps cari unü
le creâeau trecute pentru totâsauna, î^i reiau înțelesul întreg, barul
sâânc,. binecuvântata proorocire. Veste mormântul postului, âslz
Oiucea, rămas ?âlog în inima fârâsalului, glasul lui Ooga răsune
fulgerător âe actual, Hoațe poeziile âin primele volume ns sunt
mărturie. Litee: „Vorbeau aei noapte âoua ape"... (1812—1912b

Verâ un- vifor sä vs 'ngvoapr

Li NrinÄin.a-mi bäte« în. geani.,
Vorbeaa a^i noapte cîoaa cips
Li vorba lor o'aseleseam.
I?i laminaa nscriinoscatal
La falAsre <îiv âeai ia «Leal
^i sbiotiriâ prin, vsgrui ?ratuî
Vorbea, sa Manssa'a /ircisai:

„Ia taiva apelor afaacls

lila ttirtirua cis veacari port,
îVli-e albaî ra-spaTvatei anâe
Mai trist ca pialgial aaai nrort...
Via vrsnre'v vreme m.â străbate
lîa laap iackspärtat fior,
^i'aebsietarile truacbiats
Ntâta. cle camplit ma ckor...

lV'aasi cum strica Basarabii

Blestemai LÂeîor ce via,
Lam. saaâ'a baciarn pârcălabii
Osia Loroca la Botin ?
Ba simt cam matca mea tresare
Bs-al amiatirilor savói,
Arcașii lai ștefan cel Mare
îmi cer ari moartele 'napoi"...
 ^.xa tiribu-raior Se tarâ
Vri-m 7re'?!ä!ip!c->c«!jU giciL
i-'áa' /cc!c/s?'e!s se ccci'rcaca
§r-o rrioaie' blLmlS a râma«,
^.triaor 0 'ütuneontä aoccpir
crcaria cvclrilor eük-eu.
§i 'm plânsei lia vr^rik Ss «oapic
LLlrüinU AL,<7<?? râspunâeac

..Lm raini >aca üc vsacari pläagc

^ceia? vaisr «lE xi mat,
ALai mrUie -lacri.rii âecât sângc
iVisipa! ?7!.btt a cunozoar
ü'u-si plâns, mărimea îngropată,
Ln icrîsa vsoâe cuc Ss un,
7» ai avu.t pârinsi oâcitâ,
Lu vaci cia veci am- z'ost or/an"...

-4xa vorbeați înârerate,

Lud cerul inorat xi cruci,
iZoinavs râu7'i tuîbnrctie
§iî-c!srun cîa.rsrscc u'o cruci,.,
iVeânrsrirsa. ură Lupune
<7âiiâ rostui ,mânii v'ascutt.
Oüsi inrnra rcu-nu poate spune,
i?e care sä uü plâng mai matt...

Os unde această minune, âe unde aceasta putere âs a ne trâi

âin nou în suklet, âs u ti iar potirul întins nâdeMilor si suterin^ei
unui popor întreg ? Turnei laptul câ retrâim vitregiile unui trecut
dlestsmat, n'ar putea reda poeziei lui Ooga intensitatea âe via^â cs
— o simțim a^i cu totii—continua sâ clocoteascâ într'însa. lainels
vierii ei nu sunt evenimentele trecătoare: cutare traZsâis naționala
sau socială âin istoria neamului nostru, ci coordonatele lui eterne
«ari nu se sclrimkâ: suklstul țăranului român, râbâarea, omenia,
suterin^a lui stântâ — dragostea lui âs pământul strămoșilor^ cre­
dința nestrămutata în Dumnezeu si în diserica lui ortodoxa.
Ooeâ lui Opga trasate în noi astăzi, cum a trăit eri ^i va trâî
mâine — kiindcâ nu e numai credul unui luptâtor ci kiinâcâ, înainte
âe toate, e cântecul unui poet adevărat, de o âârdâteascâ putere
de expresie ?î de o rara putere de sugestie, într'un ritm ^î o me­
lodie proprie, într'un grai poetic plin de seva ^i de autentica sa­
voare populara.
Laractsrsle esențiale ale acestei poezii au tust puse în deplina
lumina de critica noastrâ literara autorizata, âela apariția, în 1905,
s primului volum âe poezii al lui Ooge, volum ősre i-e botârît âs
altminteri âestinul poetic. lVlârturisiree litererâ 3 poetului câ a por­
nit in litereturâ âela iâeee monograficâ e unui sat Hi câ e crezut
câ setul reprezinte prin sine unitatee orgenicâ e sufletului acestui
popor, îmi pere âeosebit cle caracteristicâ. SemnificaHia aceasta sim-
bolicâ âatâ elementului celui mei autentic cle viaHâ româneescâ
organi^etâ: setul se eile le temelie universului poetic e lui Ooge
?i, ce o râââcinâ, îi botârâHts firesc creșterea tulpinsi Hi ramificaHiils
sale etnice Hi estetice.
Setul cu lumee lui — Hi nu un set oerecere, ci setul erâele-
nesc, cu oemenii, peisagiile Hi nevoile sele specifice, îi formele
substratul fi^lc Hi morel; el asigurâ toete caracterele unei poezii
sâânc legate cle pâmântul străbun, -cle âatina creHtinâ Hi âe neemul
ps cere nici o prigoană streine, nici o neveltre derbere, n'e putut
se-1 âeskacâ nici âe Here, nici âe legea se. sceastâ poezie e setului
nu putea ti âscât protunâ neHionelâ Hi religioesâ, ps âs o parte,
prokunâ sociale Hi larg âescbisâ âurerii celor obi)âuiHi, ps âs alta.
vâtrunsâ âe sukerinHa naHionalâ Hi socialâ e poporului, se nu
e poezia unui contemplativ, unui suflet resemnat — ci strigatul
âe elermâ, protestarea vebemsntâ a luptâtorului, e unui suflet
âinamic. vs sigur, în acest prim volum, pe lenge filonul inspira-
raHiei autobtone, se vââesc Hi curente âe sensibilitate comune unei
întregi epoci. Vn oerecere -.tolstoism", în moâul âe e înfâHiHa ps
Hären, s poete aâsverata ceu^â a paralelismului, recunoscut Hi âs
Ooga, între Holurile poeziei sale Hi miHcerea poporanistâ âin )urul
revistei ,,VieHe Romensascâ" âele laHi. In orice ce^, cerecterul na-
Hionel el poeziei lui Ooge culmineze în patriotism, (poeziile: va
noi Hi Oltul), precum caracterul social se transforme în revolte,
(poeziile: OlecaHÜ, Hi mei târziu: OossHul).
Ooge nefiinâ un visător stetic ci un temperament âe luptător
âinamic, poezia lui nu privoHte în spre trecut — ca vminsscu în
„^piMnii" sau „Latira III", âe pilâe — ci cbiamâ icu glas mesia­
nic viitorul isbevitor el unui neam Hi el unei Hâri. votuHi er fi grsHÎt
se creâem câ în poezie lui Ooge âominâ numei vigoeree, numai
spiritul epic al balaâei; se o prea legate âe sufletul milenar al
âiâoalului înâursret, ca clementul liric sâ n'o pâtrunââ Hi el cu
ielania specifică âoinei ancestrale, Hi ca sâ nu oscilele între nââejâs
Hi âeprimare, între âurere Hi revoltă, întocmai ce sufletul transil-
vânesn âin enii pregâtitori Unirii.
Joeris /«k t-0F« kn /»ersssectrva trnr/>«/«k 27^
LLsnsa alba vinsiis
Lu-d cnlmsa vsräs-a nnnj äsal
In noaptea mSa cis pribegie
Oe es mi te aräii asi Es,
Läsn^a albä äin írásai?

Le val cis umbre salätoare,

lüi ts abate iar în gânâ?
Oe oe-mi răsări stârnitoare,
Oe es te vaci asnrna oare
l^ai limpecis sa orgsieanä ?

Re semne än^mani te prääarä.

Re semne ânxmani ti-an cicit /oc,
Fl-nn strop âin npna-ft /nnerarâ
Rn mi- ai trimis ps vânt âe seara,
Läsnsä Mrâ âe noroc...

i^OWtei binari traZsäii, nationale Fi sociale, a nearnului întreg,

îi corsspunâe, printr'un interesant proces âe paralslisni în sutlstul
poetului, o ârarnâ, minor â âe sigur ta^â âe cea âintâi âar nu inni
puM sguâuitoors: poezia înstrâinârii trnitâ âe tiu! satului plecat
la învățătura în ora? (Lașa noastră) si âe țiul ^râealului pornit în
'sara, peste inunp (?rideag).

...IE ânee Entsci-'n aits vrsE

Ln sic>vcl-i dinsenvântcită,
— In prasE Liisior âe micit
I'circâ ts vââ x>e tins, tcctâ.

^i pccre'anâ pocnet âs bist

Fi giccs stârnitor âs singa,
— Răsare mama'n colini ?urii
Nxsară 'ncst msrinâea 'n ginxcâ...
Inânio^atâ mâ särntä
Re parni men bâîan, ps gnrâ:
„2r I'atâl nostrn seara, âragâ,
Fi sâ te porii ia'nväiätnrä /"

Fi nits-mr trec ps âinainte

In rânânri, rânânrj toate eeis:
Oraxn! în egrit â e /nmnri
Fi toate planșetele msls.
— Lnm m'am /aent apoi snmints
Ln vremea se înainta.
Fi m'am tresit ps nesimțite
La-mi Lise satnl.' Onmneata...
 Llai târriu, în volumul âin 1909, ZZe ckiumâ pământul, OoZa 't
aââncit nota sociala, âimdânâ noțiunea Latului în aceea mai
vasta, a muncii — precum, în 1913, în si treilea volum -cie vel'Suri
Din umbra Liârilor, s încercat o poeris msi subiectivâ, msi per-
sonals, âsr unâe în cântarea âragosiel nu scapă âe o oarecare nn
tluentâ sminesclanâ.
In ultimul ssu volum, publicat postum în 1939 xi caro poartL
titlul caracteristic: Din lar§, inspirsps postului eautâ o âsscâtu-
ssre, o lărgire xi o însoare în acela^ timp. Qoga încearcă o înlo­
cuire a valorilor pământene §î pământești âin versurile sale prin
altele- transcsnâentale, legate âs târnls înstelate ale cerului si âe
tăriile morale ale artei, cerânâ pentru sukletui sau âs acuma ,,sm-
gurâtatsa culmilor înalte". In ,.LântL moartea", scrisa puțin timp
înainte âe stârsitul sau, în acest cântec mliorat âe o tainica pac'
simțire, poetul ne-a lasst parca tsxtamsntul sau sullotesc.

îmi cântă moartea Ia fereaslrâ

Oa o vecerniis'a sui^clisiä.
Imi cântâ'ncek povestea noackrü '
l/n loc âe nmdre a: imnrnâ

La o ascu.IL în noaatsa muta,

Oin aââncrmr îmi creste mare;
întreaga viată petrecută,
La ca-pâtânU meu răsare,

8i cum. sub tâmpla mea fierbinte,

O lume uscbs-mi rsinvie.
IVu câte-au fost îmi vin în minte.
Oi câte-ar fi puțul sâ fie.
 Octavian 6 IZ3 a vrut o tarâ 3 tuturor românilor Li o tarâ nu-
mai 3 românilor. loatâ existenta 83 o înedinase ?1 o s acrilica aces-
tui iâeal; pentru înkâptuirea câruia nu se menada ^i nu menada x>s
nimeni. ,
^.?a se si explieâ âe ce Octavian Ooga 3 kost oinul politie cel
mai atacat cle aâversari. l^s3 86 explicâ <le ce Octavian Ooga era
socotit rn3i mult poet, âecât om politic.
In concep! 13 politicienilor oinul apolitic tredus sâ kie un om
acomoâadil, un orn practic cu toatâ lumea, âar inai Lies cu sine; un
negustor cure sâ primească, tocmeala ?i sâ caââ la învoiala. Hl Oc­
tavian Ooga nu era lâintre aceștia; âe aceia nici politieianii români
nu l-au socotit âe al lor.
vrut o l-arâ a tuturor românilor Zi âe mic copil, âin primele
clase âe liceu a pornit pe árumul acestui iâeal, luânâ viata in piept,
cu toate riscurile eu toate pâtimirile; âela eliminarea âin școala
pânâ la întemnițare iîntre Râurile reei ?i umeâe ale lnedisorilor un­
gurești. Osia trecerea peste munți, plinâ âe primeMii, ea sâ se râs-
colsaseâ ?i sâ Lguâue sukletele kratilor âin Regat, la începutul ma­
relui ra^doi, pânâ la tragsâia luptelor noastre, alsturi âe aliaft, eu
tot sduciumul sukletesc al -peripețiilor acestui râ^doi. ^poi âe la
neînțelegerea eelor cs se voiau eu ceva prokit, ediar regional, âepe
urma României lVlari pânâ la amaraeiunsa ee-i provocau cei eari ne-
riscânâ nimic voiau sa acapareze totul.
Intransigenta Iui Octavian Ooga a od^inut ?i România lVlare ?i
România unitara.
Râmânea âs realirat România a românilor. In aceasta pri­
vința se cunoaște tot sduciumul sau âs o parte §i tot oportunismul
stropit cu agdiarMa iâeologiei âemocrats, al celorlalți oameni po­
litiei, âe altâ parte.
50 /. O. Lneic«

lin episod -din visHs MLwelui Octsvisn Oogs oglindeHte tot tra-
gicni situsHiei. într'o 21 vine Ia ei îsimosul bogâtSH din árdesl lVloriH
l^ler, stâpânul iniilor de tiectsre de dssluri, inunzi Hi xâduri, csrs
Adusese ia dispersie pe românii înoți, sârâciHi de o explostsre ne-
milossâ Hi si câror proces s's stins eu omorâres lui î'ÎHler.
Domnule Oogs, spune linier: „D-ts si o bistâ grâdinâ de câte-
vs pogosne în jurul cssei dels Oiuces. Dâ-mi voie sâ-Hi oier eu 200
pogosne Hjugâre) cs sâ-Hi complecte^i grâdins.
— „llu pot sccepts câci e preș puHin", spuse Octsvisn Oogs.
— „Oier 500 jugârs" spune liHler.
— „Iot o puHin", râspunde Oogs. Oimit li Hier spune eâ oierâ
lOOO jugâre.
— „R mult preș puHin", râspunde msrele român, complectând:
— ,,D-1e liHler, mie nu-mi trebuie o moșie, mie îmi trebue o Harâ.
nu râspund, SHS cum si meríts oiertei d-tsle Htiind câ, din nenoro­
cire, si întâlnit în Hsrs scessts osmeni politici csri s'su mulHumit
cu msi puHin".
Istâ de ce Octsvisn Oogs ers socotit de jidovi cs omul politic
cel msi primejdios csűrei lor; Hi de ce ers stscst cu stâts iurie de
sceHtis, deși antisemitismul lui Octsvisn Oogs nu îmbrâcs nicio-
dstâ iormele violenHei.
Hotârâres nsclintitâ HÎ de nSînlâturst, însâ, s lui Octsvisn
Oogs pentru o Românie s românilor, cu toste urmârile, ers preș
cunoscutâ, stât de prieteni cât Hi de sdverssri.
Dscâ sdverssrii pot ti mulHumiHi, prietenii su o dstorie de con-
HtiinHâ, ksHâ de memoris lui Octsvisn Oogs, Hi isHâ de viitorul co­
piilor lor, sâ ducâ, cu sceisHi energie, lupts pentru România a ro­
mânilor.
 K/OOK

âr sânt ânsmanr âar- âsocamâatâ,

^,a Eâ^rt äs nor 6 malta Aîoata
Hr ns înptâm ârn §cen cn sa acum,
L ca o apä mar-s 'ntar-atata
Oc sc r-sna^-a nsapr-ä, ccr nn /nm,
Orntr-'o psnnnä a8ta2:r âss/nnâatâ
Oa 8ll p^aoals tot cs 686 'n ännm...

§6-anÄ 7N.67-6N înnpr N7-î6t6 âs /rar-a,

^'r c?riote Ü6 neamnr-r /ä^ä /ar-ä
A67N6t6 Ä6 7°obi îonr^r <Z6 bicr...
^4nr M3 nr-66/rrll noll8tr-ll ka kotar-ä
§r <Z68kn8rt ri an^rrn Ü6-arcr
0n7n nrn 8x>7-s nor a nn ^trn câta oarä
tn Kart6 âs nâncr xr âa cakrcr.

Dar- tot âc-atâtca or-r pîccacâ 'n Aoarrä

^r-Lllnä rn nEa aääx»08t xr /rr-anä,
^6M6r, bătrâni, coprr pc-accîa^ r-nZ.
ám aînnAat a N6bnnr6r toana
Oepar-te p68t6 âtr-n, P68t6 LuA
^r-r cântam acoîo âs pomană
Oä nn-r 9L8rm p6 nnâs är-acn /n§.
 luxkor' Marrrercu

ciusnranr, kooifr-no är späte

cum arr Ment cu taxrtaic
,^'r c?<m veti /acs totäeaurra vor.
^!u-s'6 'ncencatr §r-acum üaccr se poate,
L' clipa voastr-ä buna, lraiäe eror
^icum cânci noi punceâem spre üneptatc
Hr cânci Oneptate vrne ran spne nor.
NO0ll^IO«vl. âkLciIVIIâlII
» ,
— interpret al celui msi liotsrâtor moment si istoriei nesmului —
6e p^l^riD

Dn nume răscolește pânâ in aââncurile flintei noastre amintiri

în cari se împletesc primele tresăriri ele activitâtii noastre, primele
vibrații ale sensibilității noastre naționaliste. Octavian Ooga rezuma
întreaga evoluție a iâeii naționale: prezent, activ, animator, — sin­
teza a unei mari akirmâri istorice, — el a bat liricei elocventa poli­
tica si politicii o patetică inspirație.
încerc sâ âesprinâ, clin ceata anilor, prima bata cânâ am citit
versurile lui Octavian Ooga vreau sâ le âau caârul annntirilor, sa
retac acea primă fuziune a unui aâolescent cu poezia aceea ce aâucea
în ritmul ei un accent atât âe nou si âe cuceritor.. Lra prin iarna
lui 1908, laj gimnaziul âin Iscuciu: se prepara, — âacâ nu mâ în-
?ealâ memoria —serbarea ^colarâ âe 2iua Unirii, lin protesor ne-a
recomanâat sâ alegem o poezie âin Octavian Ooga.
^.U2iam pentru prima oara acest nume.
?i i-am citit poeziile, cu tot ce eram âeprinsi sâ ne încânte în
lirica lui Lminescu, în acea molâe melancolie a lui â Vlabutâ, sau
în tristețea âelicatâ a lui Inaian Oemetrescu. llrau versuri âe o altâ
factura - cu un vocabular proaspât, o caâentâ robusta, ce nu era âecât
toarte vag înruâitâ cu versurile âi-n „Lalaâe si iâile" ale lui Oosbuc.
In locul unei nostalgii erotice, în locul unei atectivitâtOâe un
romantism convențional, — o sugestie, o cbemare a vieții, o încbi-
nare pământului românesc ps care nu o mai întâlnisem âecât în
fulgerarea „Doinii" lui Lminescu. âcea tăinuire a unui aâolescent
cu un post, acea invazie a unei sugestii în etectivitatea unui tânâr,
acea transfigurare a- lumii prin magia versului, — tot ce tormsa^â
albimia liricei, am încercat-o în acea noapte âe Decembrie cânâ mi
s'a revelat sensul existentei mele românești, acea preâestinare a
generației mele, rezumata într'un singur cuvânt: írásaiul.
lVlarsle moâelator al afectivității românsyti, marele creator al
acelui curent irezistibil, — pentru írásai, — a tost Octavian Ooga.
Nr. 5-8 3
Irec krânturi âe versuri, îngâna sensibilitatea mea caâentele uitate
Lie încântărilor aäolescentii, retrâesc cu o balucinantä intesitate
asupra întregei epoci âin viata generației mele, âela 1908 ia 1918,
se proliiévá ktgura poetului întregirii naftonale...
Hi care âintrs cei plecați in August 1916, care âintrs okiterii
ce au luat cu asalt botarele unei vitregii milenare a istoriei, nu purta
in impetuozitatea avântului ecouri âin cbemarea poeziei lui Octa­
vian Ooga?...
üu am vâ2ut oare top írásaiul prin prisma liricei lui Octavian
Ooga?^a âe puternica, asa âe unica a kost aceastâ sugestie, încât
hi astâ^i peisagiu) arâelenesc, pulsația acestui spațiu românesc, scan-
âsa^â ecouri, poarta! coloratura poeziei lui Octavian Ooga.
In orice colt âin ^.râeal, nu câutâm âecât sâ regăsim emoțiile
pe cari poezia lui ni le-a inkipt pentru totâeauna in sensibilitate, ni
le-a turnat în emotivitatea noastră româneascâ. Oânâ aâversitâftle
vor amuți, cânâ pasiunile vrâjma^e pe cari le-a răscolit aceasta in-
âivtâualitate excepționala se vor râci ca p pâmântul care îl acoperă,—
atunci vs apârea în justele lui proporții rolul activ pe care l-a avut
Octavian Ooga în moâelarea suketului românesc, în tresăririle âe
via^â noua ale acestui suklet.
kost miruit âe ursitoare sâ kie interpretul celui mai botârâtor
moment al istoriei Geamului Românesc. Roet al /trâealului prin
toatâ coloratura sensibilitâpi p mijloacelor lui âe reâare lirica, —
Octavian Ooga a proectat totuși imaginea unei unitâti âe sensibili­
tate, unei unitâti âe năzuințe. âat gânâului nației caâenta aceleași
iâei, care străbate ca linia âsstinului mersul implacabil al istoriei.
Oânâ botarele s'au prâbupt, cânâ unitatea româneascâ si a aklat u-
nitatea politica si în cuprinsul aceluias Stat ca în ocrotitorul cuprins
al casei părintești, ns-am găsit laolabâ, — Octavian Ooga a con­
tinuat aceiași luptâ împotriva celor ce se simțeau stingberi, a celor
ce voiau sâ pâstrs^e în kiinta lor, amintirile trecutului, cs nu se
puteau smulge âintr'o kormape spiritualâ strâinâ. In lupta pe care
a âat-o împotriva regionalismului, cu o înverșunare nicioâatâ oste-
nitâ, svâcnea aceiași pasiune âe unitate a Haftet. In cârcotașii casei
părintești, Octavian Ooga regâsea urmele unei rstransâri ipocrite
a inaâaptLbililor.
Obiar în exagerările unei porniri, respira aceiași pasiune a u-
nitâfti românești pe care nu o vrea știrbită, — asa cum un cuvânt
nepotrivit, o silabă gre^itâ poate strica armonia ritinicâ a unui vers.
O lupta începută la 1918, âin primele 2ile ale unirii ' o luptâ
începutâ cbiar âin cuprinsul akirmârii âela Mba-Iulia, — a kost âusâ
 eu o mereu împrospătată vigoare âe Octavian Ooga. LI A continuat
âsr atunci cânâ s'sr Li crezut eâ lupta s'a încbeiat yi âscâ în nni-
tutes noastrâ politica, în comunitatea noastrâ sufleteasca nu mai
exista nici o notâ stingbsrâ, âscâ suntem înmânuncbiati într'o uni-
Iste âe voința Ltatslâ, — Ini Octavian Ooga i 8e âs torente.
atacat ^i a kost atacat: armura unei creâinte I-s âu8 în vâr­
teji- inimicițiilor, âsr peste preMâecsft comoâe nu s's skiit sâ svârle
noui lozinci âe luptâ.
Atunci cânâ iâeia privilegiului roinânk8c în structura Șistului
spârea cs o erezie katâ âs âogms âemocratâ, — Octsvisn OoZs nu
8's sLiit ss svârle provocstor un principiu, 8Liâânâ omagiul populsri-
tsMocr facile, scceptsnâ larma pornirilor âe urs, pe csrs le asmu-
tes^ cu o sristocraticâ voluptste. Dsr lupta aceasta politica 8e risipea
într'o generoasa ââruire tot ceiscs korma inspirația, talentul, puterea
lui âe creație litersrs. Ossiunea luptei îl smulgea scelsi interiorizări
în csre poezia se înfiripa skioasâ âin contemplare?, vieții; oinul po­
litic tintuis inactivitâpi pe omul âe creistie litersrs, vâltosres co-
tiâisnului Tsâsrnicits într'o pulbere âe victorii ekeinkre, victoriile
culturii.
^u oâstâ surprinâesi, în scei ocbi albaștri ce pâreau cs oglinâesc
cerul, umbrele regretelor pentru tosts inspirația sugrumatâ sub
:8pits irs-iistikilâ a torului. Lra încântat cânâ putea sâ evaâere într'o
âiscutie litersrs: neîntrecutul lui âsr âe povestitor se complâcss
ss scbite^e conturul unor oxe»e sortite ss râmânâ âosr nostalgii ale
unor cbemsri tara răspuns. Hi la căpătui acestor spoveâsnii literare
urma o tăcere, grea âe regrete, ce nu se mărturiseau, — o tăcere în
csre stăruiau sentimentul acelui âramatic prizonierat într'o politicâ
ce mutilesLâ tosts posikilitâMe âe crelație, cs oprește germinația
operei literare.
0 auto-cbinuire neștiuta, un sbucium continuu, acoperit âe o
seninătate în care se reklects âelicata âiscretie a unei sensibilități
âekinss aceasta âeâublsre a lui Octsvisn Oogs. Oretuitor s tot ce
este krumos, el râmânea în furtuna luptelor, în acea violenta încleș­
tare s pasiunilor, mereu creâincios unui iâsal âe artâ spre care napúig
întrssga lui kiintâ. Oe câte ori nu vor ki âekilat în muta lor mustrare,
orele în cari singurătatea îi șoptea krânturi âe poeme, ritmuri âis-
perats, csâen^e lirice ale unei meâitsM ce nu akla acel rsgar: sl
exteriorizării!... Oeste risipa vana a vierii politice, omul âe creia^ie
svârlea priviri âe negrăită tristes. Oât îl urmări imaginea lui ?ro-
metsu, ^intuit âe stânca ?i skâsiat âe vulturii unei mastere ursiri.
înverșunarea pe care o aâucea în luptele politice, acea virulenta
polemică în caro intransigenta unei âoctrine korma o armura reâu-
wbllâ, nn cobora în sukletul Inî în ecouri âe ura loviturile neârepte
pe cari le primea. Oe uci, o rarâ bunâtate, o neskârMa capacitate
âe uitare: era respirația kireascâ a suklstului lui Octavian Ooga, era
organica spovsâanie a unei structuri morale âe o strivitoare supe­
rioritate. Nu socotea uitarea neâreptâtilor ce i s'a kâcut, nu socotea
ca un act âe slăbiciune. Lra kiresc în acea bunătate spontana, krancâ,
totala. Nimic socotit, — nici în gestul âs revolta nici în mâna prie­
teneasca pe care o întinâea tara sa-si mai amintească în clipa aceia
nimic âin trecutul unei sâversîtâti; avea totâeauna, în asemenea
împrejurări, în întreaga lui înkâti^are ceva âin tresărirea âe bucurie
a unei regăsiri âupâ o lunga âespârtire. In această covârșitoare ca­
pacitate âe uitare a sâversitâtilor, eu am citit acea însușire âe înăl­
țare peste eksmsr, âe âepâsire liricâ a prâkuirîi cotiâians. Ora. o
socotea ca un atribut al inkerioritâtiî, ca un âekect organic, ca măr­
turisirea une neputințe bătăioase, âîncolo âe vijelia polemică, âe
asprimea cuvântului, âe caâenta nâpra^nicâ a unui articol, stă­
ruia calââ si înțelegătoare o rara sensibilitate umana
Spirit critic âe o neîntrecuta ascuțime, — nu oâatâ se âelecta
sa Zugrăvească cu sprintena spontaneitate tot riâîcolul ps care îl vâ­
nase într'o ra. ^vea, în acele ?arjs âe intimitate, o ironie plina âs
culoare ' un âesen atât âe expresiv, imaginile comics surprinse te
stăpâneau asa âe puternic, încât multa vreme nu mai puteai întâlni
vânatul kârâ sâ-i ve^i proliiul caricatural.
Oar în toate aceste prs^entâri înveselitoare, nu regâseai nici o
umbra âe răutate: erau âivsrtîsmentele unui spirit critic, care nu
isbutea totuși sa âîselve bunâtatea kunâamentalâ a omului. probabil
câ acea bunătate totală se âesprinâea âin întreaga lui kimlâ, raâîa
în comunicativitatea Privirii, a gestului, a verbului înmânuncbinâ
kîâeliMi, seâucânâ ?i conkiscânâ amiciții.
Orau, în întreaga lui kiintâ, reminiscențe âe pe țărmuri însorite,
— era o splenâiââ armonie umana.
prin ce sortire mi-a kost âat sâ primesc acum â ani kunebra
vestire a mortii lui, în Noma, — s'o silabisesc într'o bâlbâita uluiala
cbiar lângâ korul lui Iraian?... Octavian Ooga, poetul caâcnhelor
clasice, kascînat âe acea unica si majestuoasâ realizare âs 8tat, pástra
în întreaga lui kâpturâ orgolioase reminiscențe romane, tzî printre
coloanele mritîlate ale torului lui Iraian, stăruia umbra celui ce
âekinise blazonul imperial al nației lui:

...Oâ sunt âin neam împărătesc

vin tara înâspârtatâ,
 Oä tot pământul rotogol
klra al lor o6ata...

îubes linia maiestuoasă, iubea armonia, — instinctiv se simte»

sti âin cle tot ce ar ti putut sä însemne o păcătoșiră a existsntii prin-
tr'o mediocra trăire. totcleauna simtinău-se solâat al gândului ro­
mânesc, santinela cle vegbe. Lra prezent în punctul uncie î^i simțea
boámul amenințat; se smulgea contemplației, spre a se asvârli cu­
rajos în vâltoarea luptei, —se claruia 2orit ca câncl presimțea câ
umbra mortii îi este aproape...
Oubovnic al nabei lui, — cu sulistul lui tăcut punte peste Oar-
pati, cuvântul lui trâmbiță cle clesteptare, — Octavian Ooga s a mis­
tuit în taria unei lupte, neclintit în tran^eia unei iâei. Iot îu armura
cremului clin tinerețe, l-a surprins» neînâurata clâtâtoare cle liniate, —
ca peste caclsntele etemerului, sâ regăsească ritmica inkinitului.
^cum, va rămâne numai at poeziei : nimic clin sbuciumul nostru
nu-i va mai tulbura contemplația. Oar noi nu vom mai atla, —nici-
oclatâ nu ne vor mai încânta ecourile acestei contruntâri eterne a
poetului cu netiinta...
 «ie iVOL/K

i'e ârumuni ueclri, bătute äs /untuna

Hi 'mpotniuite celui cane menge,
l^onni pnotetu 'n lumea /ana lege
Ouuântul ânept ^i imanul să fi-l spună.

Hi 'mpotniuite celui cane menge,

Impotniuit la oni §i ce minciuirâ,
OUT' pno/e/ia lui pänu nebuna...
Hi îl bulina /anâ-al îuseleAs.

>1 paliTuit p^o/etul patimi multe,

Ou umiliri §i 'uAeuuelreni umane,
Hi-a plâns pe cei ce n'au voit s'USculte...

7ânLiu-tânLiu, cânâ anii se sclnmbană,

Oânâ uonba-i pninse tot mai mult cne^ane,
Muninâ, eâmbi pnofetu 'ntâia vana.
 OKIOOKLLOV
âe lVl^IO

?rin cântec 3 pornit gânâuri ls kaptä. bscrimile mutte Lis păti­

mirilor ls-s âat tsrie 6s cliamant.
înâreptstit âureri âs mii Zs sni printr'un vers. Ii vââ ?i acum
privirile limpezi întocmai celor mai albastre Hori, iar Zâmbetul ker-
mecâtor avea atâta bunătate încât kermeca atunci câncl povestirea
lua via^â sau în rarele clipe câncl âescbi^ânâ sukletul spunea o
6oinâ, cum nu am sâ' mai suci ps nimeni. Atunci era ksciorul preo­
tului âin Rășinari, cel care cu multi ani înainte âe nașterea poetului,
gsriâuise pe un pribeag visător o noapte întreaga âe balsâs ?i îl
ââruise ca sâ poatâ porni mai âsparte ; pe lVlibsil Lminescu.
Atunci în Octsvisn Oogs trâis barul lui cel mare —si înțelegea
ca o skintenie înalta, arta.
Sunt krumussft pornite în cale târâ întoarcere, cânâ clopotele
tânguinâ pornesc ârum ceresc înaripatului sullet. Din satul unâe un
pui âe mierls plângea pe cumpăna kântânii, iar kuiorul mamei sur-
surânâ în nopți lungi âs singurătate, cbsma clorul kls osului plecat
âs lângă glie, în lupta apriga a vieții, a izbutit ss âea kâptura âuioa-
selor cântece âs tai a. Rreamstul lor trscs scum âsasuprs coârilor
întunecati âe kraâ, âsasuprs mătăsoaselor poieni, prin luncile unâs
suspinele Oltului se îngâna cu âuioasele privigbetori.

R âe neîncbipuit câta bunătate pástra inima lui Octavisn Ooga,

si cum în creâinta lui mârșava, în însămi vâlmâyagul cumplit al lup­
telor ââr^e, nu urmarea nimicirea nimănui, ci o âreptate pentru cei
vbiâift.
Ori cânâ la ori ce ceas âin sori în noapte târâ, casa lui aâuna
mulțimi ce așteptau kie ca era sau nu la cârma tarii, sa le âea un
ajutor peste cuvântul âe îmbărbătare.
Rostul Octavian Oogs a kost nu numai un prim ministru în
^0

vremi vitrege, ci întâiul ministru si srtelor, întâiul om politic ce

ksces. cult ursi loc între strââuintele cle vistâ sle ^ârii.
O strunâ <le bsrpâ su trânt, vserul âureros plutește în vârâulr
peste întreuZâ primâvsrs ^Arii. ltruntss strâluminâtosre e acum strâ-
ve^ie cu si cesrs lumânărilor âin disericuts âe sut, unâe pârintele
preot ÎHÎ sâvârses slu^bs întru slinsres nâpâstuitilor. Osntecul însâ
L kost rostit întreg si râsunâ învingânâ pe muritor.

?resimtul nesstsptstei trsgeâii trâis totuși în cel csre prorocise

unires pentru întresgs isrâ. Ou câtovs Lile însinte îl vâ/usem kârâ
sâ îmi înclripui câ e pentru ces âin urmâ osrs. ?âres msi sger cs
ori cânâ. Ou o bucurie tineresscâ încâ, âestâinuise câ obținuse âsls
?reseâint6le /rcsâemiei Ilomâne, premieres lui Origorescu „post
mortem''. Hi istâ câ scest msre premiu vs ki âst âe Octsvisn Oogs
âupâ ce se întâlnește în ceruri cu kruntssul picturei românești. „Vresu
sâ se împlinesscâ âreptstes pentru memoriu lui ticnise Origorescu,
sâ svem un mureu Iu Oâmpins si sâ se kscâ o pensie nstionslâ pentru
cei cinci copii pe csri ii sre kiul Iui Origorescu si ksts Iui Vlstrutâ.
i^r ki o rubine sltkel" — s spus poetul Oogs — Hi înkâtissres lui ener-
gicâ eves în scesstâ ultimâ osrâ, clripul âe meâslie, cs un prokil âe
genersl romsn.
Lrsu mulp csri hinesu sâ-i vorbesscâ lucruri âe sctuslitste po-
lrticâ. Il strâges însâ mult msi, mult srts Hi srlreologis. Intârris cu
mine âs sâ-mi vorbesscâ âe statui grecești Hi romsne, âe tsins ms-
gurilor. âe un, ârum pe csre îl plânuism împreună ls cetâtile strâ-
vecbi âin Oobroges.
 606^

cle ION K4INHL8LO

I->2 cuieneuuu k k IoV. Iiv VIIVVII 1908, cânâ udlu upâruse pri^
rnul meu volum âe versuri „Romanțe pentru mul tâmiu"... Intr'o
2Í cis toamnâ ploioasâ, pe Ie orele Hupte âiminsala cânâ în cuienea,
SUIAUril clienti erau numai tuneftonarii slutului cari se Zrâdeau
sâ-?i bea capuMerul mui 'nuints -âe u se âucs Iu dirou, Hurie Ldenâi,
uriul âiu cei mui statornici clienti si lui Rapa Lükler, iutâ-1 eu
lutru mui raâios eu nicioâutâ, turunâ âupâ sine, un tunâr dlonâ, cu
oolni alkaHtri Hi plini âe încreâereu unor Arunâioase începuturi ls
uctivitute literurâ.
Rrintre matinalii clienti ui ucestei tuimoase cuienele, mâ Zâ-
seurn întâmplător în ^iua uceu Hi eu, - ulâturi âe Ladaria Bârsan,
cure locuiu cdiar iu „Hotel Imperiul", âe-usupru cutenelei Rüdler,
UHteptânâ un client mai cu âure âe munâ, su ne plâteascâ amdele
caputinere, consumate pe creâit.
?e Ilurie (ldenâî îl cunoHteam âe câțiva uni. Loiudorum cdiar
Iu revista lui „Via^a literurâ Hi urtîsticâ". Iot UHU coludora Hi 2u-
duris Bârsan. Du însâ, pe tânârul iblonâ cu ocini niuri Hi rotunji cu
âouâ inonete âe urZint âe pe ivrerneu uceu, uveurn sâ-l cunosc uâiu
în uceustâ lâirnineuM âe touinnâ ploîousâ — síinkéiül unei pericli­
tate plscâri >âin ^.râsului sukjuZut Hi al unei sosiri cu dine, in Re-
Zstul lider, /ccsst tunâr sru Oetuviun OoAu, sl cârui nume îmi suna
pentru prima ourâ în urecdi. Dudaria Bârsan, îmi âââu sâ inheleZ
câ el îl cunoscuse cu mult înaintea mea. Odenâi âecî, nu-Hi muni-
ksstâ âe cât meâiocra plăcere âe a mi-l Ii recomunâut numai mie,
cu tot telul âe Mmoune sentimentale Hi cu urarea pârintesscâ, âe
a continua sâ râmânem duni prieteni âe conâeî, cât mai mult timp
posidîl.
 In 2 ina acea mi-am äat seama câ preocuparea âe căpetenie a
lui Olienâi, pe viitor, avea sâ tis punerea in valoare cât msi ra-
piââ 3 personalitâtii nationale a tânărului arâelean, curs âeocam-
âatâ nu era âs cât tot un poet începător ea Hi mine.
Viitorul ,avsa sâ reali^s^e aproape total, împlinirea tutulor âo-
rin^elor împăciuitoare ale celui mai temut critic literar âs pe vre­
mea acea, ^âsvârul era, câ peste câteva sâptâmâm numai, Ooga îmi
âcea Llinule, iar eu îi miceam l'avi. Relațiile lui cu tot telul âe
personalități nu numai literare Hi artistice, âar HÎ politice, mâ în­
cântau ca Hi cum m'aHi ti tolosit Hi eu, la tel âe aceleași relații, ca
Hi el, cel mai proaapât prieten al meu. Os Hi nu ne prea asemânam
în scris, eu totuH aâmiram cu o aâsvâratâ emoție âinamicels accente
naționale âin mai toate poeziile sale, iar el continua sâ se âistrere
cât mai intens cu asa Wels „nâsdâtii" âin poeziile mele.
Iot LHL âe aâevârat era, cââerea noastrâ âe acorâ mai tot-
âeauna, grafte nu mie, ci lui Ooga care era extrem âe împăciuitor
cbiar atunci cânâ pârerile noastre se dâteau cap în cap.
Olienâi singur ss amum la tel, HÎ cânâ treduea sâ ia apârares
lui Ooga HÎ cânâ era nevoit sä'mi âea un pic âe âreptate Hi mie.
Intr'o noapte âe petrecere intimâ în subsolul taimosului local
„Oa caru cu dere" Ooga, âs acorâ cu Obsnâi, ne âeclarâ celor âe
ka^â câ pusese la cale un concurs pentru cea mai reuHÎtâ poezie
în gen popular. Ooncurenfti aveau sâ-Hi trimitâ opera sud anonimat,
aHL ca premiatul sâ nu tie âescoperit âe cât âupâ ce poezia ar ki
kost publicatâ în revista „Viata literarâ HÎ artisticâ" târâ numele
autorului. In telul acesta, ss menajau eventualele neplâceri ale âi-
keriftlor autori ale câror manuscrise ar ti tost aruncate în coHul
reâacftei.
Raptul câ premiul tusese tixat la 500 âs lei, ce avea pe vremea
acea valoare cam 20.000 âe lei âin bilele noastre, mâ botârâss Hi
pe nune sâ „încerc marea cu âsgetul" conksoftonânâ o poezie
popularâ, nu âupâ rsteta literaturei la moââ pe vremea acea, ci
âupâ ostracizată mea isemibilitate posticâ.
Oupâ trei luni âe râie însâ, âupâ ce ss citiserâ toate manus­
crisele âe câtrs membrii juriului în plen, — care nu erau âs cât
Olienâi Hi Ooga, — rezultatul concursului tuse ca Hi nul, âeoarece
nici unul âin anonimii concurenft nu reuHi sâ reâea proâucftei
sale ,acsa prospeftme vscinicâ, a poeziei noastre populare, țâra
vârsta Hi târâ nume âs autor.
lotuH, âin nenumâratele Hi tsluritsle âiscufti cari continuau
sâ pasioneze coltul posMor âin cateneaua Lübler, se câm âs
scovc! asupra unui tapt aâevârat, necontestat âe nici uns âin ta-
beiâie aâverse. ^csst tapt aâevârat era constatarea Mâlul câ ob-
86LÎL poeriei populare, continuă sâ stâpânsascâ în cel inai înalt graâ,
sensibilitatea poetica cbiar Zi a celor inai potentați nebuni literari,
lotuy, aceasta constatare, nu putuse ti luata în consiáeraisie âin
cauLL prea multor incursiuni âe elernente streine în puritatea lim-
bii noastre strămoșești pe care n'o gâsim âe cât în poeziile populare.
într'o xl cânâ ns atlam singuri la o masă — eu yi Ooga — nu
?tiu cum yi care âin noi, a aâus vorba âe taimosul concurs pentru
cea inai reunita poezie populara âe actualitate. Lins âispus ca mai
totâeauna, Ooga îini âsstâinui câ el personal, găsise o realizare
poetica populara, care i-a părut aâmirabilâ, âar care âin pâcats,
conținea âouâ cuvinte streine — Oarâansls yi 8ostor — cari âis- î
tonau atmostera curat populară a poeziei, yi pe care Obenâi nu
le putea îngbift, ,în ruptul capului.
Oeyi ytiam câ Oarâanele yi Lo storul, nu puteau ti âe cât cu­
vintele mele, înârâxnii totuy isâ-l mai întreb yi âs titlul poeâi
pe care Ooga mi^o lâuâase sincer. LLrâ sâ bânusascâ scopul între­
bării mele, Ooga se grăbi să-mi râspunââ : „Rânâuri pentru pasârils
calatoare".
La început, cuvintele „Oarâanele" yi „Lostor" mâ tâcurâ sâ
îngbet, ca yi cum Ooga ar ti pronunțat cuvintele „Lolul norâ"
?i „Lotul suâ". Oe âata asta însâ, cânâ îmi râsunâ în urecki yi titlul
poeziei, îmi veni sâ mâ topesc âe bucurie ca o lumânare âe ceară
în noaptea învierii. Losrâa cars-i plăcu lui Ooga, era poezia mea.
?i totuy, bucuria mea n'ar ti avut nici un râsunet în sutletul
celor cbsmaft sâ mi-o aâmitâ publicatâ exact aya cum tussse scrisa
âe mine, neciuntitâ âs cele âouâ cuvinte streine — jignire la oare
nici eu nu m'ayi ti pretat pentru nimic în lume. Riscam âeci sâ
mâ râcssc âe Ooga, cu a cărui bunâ părere âeypre mine mâ mân-
âream. La ceva mai mult, ar ti trebuit sâ mâ cert âstmitiv cu
Obenâi, care ar ti átlát câ încerc âin nou sâ-1 inâuc în eroare, âupâ
cum reuyissm altâ âatâ, sâ-mi public poezia „Oslei care minte" ca
o traâucsre âupâ un papirus egiptean.
At'am resemnat âeci ca ori ce „canâiâat gbinionist" yi mi-am
ascuns poezia într'un sertar, botârît s'aytept momentul bine venit
pentru a-i tace cinstea sâ vaââ lumina tiparului. lVlârturisesc âar,
câ yi uitasem âe aceastâ poezie. Oovaââ câ, âe yi între timp mai
publicasem yi volumul âe versuri „Oe vorbâ cu mine însu-mi",
nu-mi aâusesem însâ aminte câ mai am yi o poezie ineâitâ, încbisâ
în sertarul Mauxoleu al atâtor bâr^oage âetuncte. übia mai târxiu,
44 Zon A/rnttiesc»

âupâ rnoarteA lui Olisnâi, Aitlntâ âin Liurs cânâ inâ gâssMN lâ Lâils
MslnAx, ani-A venit xi rois îu nunts posibilitAtsA âe A învia o P0S2Í6
ps «MS pânâ atunci o socotîssrn rnoartâ âs tini tiv.
întors îs București ps Ia începutul lunii Lsptsindrie, rn'sin
grăbit sâ >8001006180 ou ssu inai niars atsntis sertarul pnut pânâ
Atunci încuiat. /un avut norocul sâîn gâsssc inanuscrisul cbitit în
patru xi pâstrat proaspăt într'un plic gulden, pe curs nu xtiu âin
csrs anuins inotive, scrissssin cu cerneală roxie, lairnoasa âsvrrâ a
lui ?ico âs la lVliranâola, urrnatâ âs butaâa tot atât âs tâiunoasâ
A lui Voltaire.
„Oe omni re scibili et guibus âam alrrs"
/.âânsul înislss ui celor âouâ truLS latine, cure astâ^i se scriu
unprsunâ âs si aparțin A âoi Autori, âsspar^ift unul âs ültül âs
aproape 300 âs sini, rni-a âat gbîss sâ public xi su poezia, întâin-
plâ-se or cs s'ar ti íntainplat, inul ales câ posrâa o âsâicLLsrn lui
Ooga, târâ sâ-i iki csrut consirntiinântul.
O rsproâuc psntru curiozitatea celor suri întâinplâtor nu po-
ssââ încâ opera rnsa posticâ, tipâritâ în coinplestul si, âe către
î'unâatiils regale.

Kâ/)r7K/
lui Octauian 6oga

kVunLa galbena uscată — Lrunsâ ce-ai /ost uerâe-oâatâ,

PVunrâ ce-ai /ost uerâe-oâatâ,
Lterge/i ocbir âe rugina
<7'a intrat toamna 'n präckinä
^i-a intrat ca o stăpâna
(7a uântal xi ploaia 'n mâna /...
primul stol âe rânâunels
â pornit spre Oarâanele...
Ler^ele âespereclriate
Le 'mpreunä 'n sbor xi ele
Lâ pornească spre 'nserate...
kar triunghiul âe cocori.
Le 'ntrepexte tot în sbor
La pornească mâine 'n Lori
Lpre Los/or...
pruncă galbenă uscată —
Oe-alungul xoselelor
Le tot lungul apelor
Li âin creasta mun/ilor
pânâ 'n /unâul uâilor...
ln uâr/ul copacilor
âu rămas âowr ciorile
Lâ pălească morile —
Morile ce macină
Oupâ uecbea âatinâ
2oâia 'nceputului
(7u păcatul timpului
Li roâul pământului
(7u belxugul anilor
Zilelor
Li clipelor,
pentru cei /lâmânrâ âe soare
Li âe „semne âe 'ntredare"...
k'runrä paldsnä uscata —
k>rm?ä cc-ar /ost usräe-oäatä,
^lLi, §rääma Domnului
lVu mar estc-a uimäuur...
/1u sbuT-at clin ea, mai toate
Vietätile-avipate
Fr-aa rämas Zoar ciorile —>
Oiorilc,
L'nrorilc
Vânturilor,
ploilor-,
Ori/ilor,
lVeroilor
Fr "nrunericimilor /...
/1u rämas sä uämueascä
Ou pscetia äomueascä
Dupä socotiu/a lo?
Loavta sburätoarelor....
Fi sä 'nclriclä ^ntre Zăbrele
împletite âin uuele
Oälätoarele nebele
(7e-au pornit cu toate 'n cbor
i^ärä știrea ciorilor,
L^prs Los/or
Fi Daräanele...

ce-o LI gânâit Ooga, cânâ mi-a cetit poezia puklicatL

âupâ trecerea atâtor ani âe râie Hi nici n'am cântat sâ akin cana
enni m'or ki apostrokat, âacâ întâmplarea ar ki tăcut sâ mai ââm
ovilii imsâiat âupâ puklrcarea ei. Lkai târziu însâ, cânâ aproape îi
pierânsem urma, iâe oare ce ei se aruncase cu toabâ patima în ora­
șele politicei, ne-am întâlnit în casa unui kun prieten ai nostru
amânânrora. Ooga mi-a râmkit âoar cu acsiayi knnâ âisporitie pe
care o cunoscusem pânâ atunci nuinai pe kugele poetului, nu si ps
durele omului politic ^i lsgânânân^i capul ca o xseuâo .mustrare
ini-a yoptit ca ?i cum n'ar Li vrut sâ tis au^it âe cât âe mips singur:
— Lârmanul Okenâi!... Dacâ ar ti trâit, prokabil câ te-ar ti
ertat yi el ckiar atunci, ia Lei âupâ cum te ert eu, astâri... „Darâa-
neieie" ?i „lZostorul" tâu, an sâ înekuneascâ tot tineretul arâelean...
^tât Hi nimic Mai mult. In casa prietenului nostru ,se âiscnta
mai mult apolitica ^ilei âs cât eternitatea unor tanterâi postics, ckiar
cânâ ele ar ki kast semnate âe Octavian Ooga...
 «ie iV.

betele ca?-« 'nuârt bora, /ete âe tara,

I'lâcâii ciripeai cari «tiu sâ meargă în lupta
întorc stelelor privirile în /iscare seară
^i-^i întrerup plumele.
Lâtrânii mepie^esc cu su/letul s/ânta ta prani/â ruptă,
^e 'ncbinâ ^i-/i pomenesc numele /

Lopiii învață sâ-xi /acâ crucea

Lu slobozenie ?i ura âe-oricine,
Centru mormântul poetului culcat la Liucea,
Inimile cresc /urtunâ, conicul.
Marina ta pentru cine roâeste spicul?
Loârii pentru cine se 'npân?

^râealule strâuecbiu, rlrcleal bătrân

2iua cea mare e sorocita... nins /
 606^ ^IHOK
6e VKHOK ION k>OP^

L ciuäst cum 3 Pâr scsps criticilor noștri âs ârsmstics âin

scrutom srâeleni. ácessts inclinsre s tuturor postitor si pro^storilor
â ^rsnsilvsnis, vs trebui ss tio cânâvs stuâistâ in smsnunt. Ls
se vsâe?ts âosr nu numsi prin ksptut câ msi top literstii pe peste
munp su tost ispitip ss serie — si su scris lucrsri cts testru, âsr
târis expresiei ctin sie, puteres tor ârsmstics se veâe si in stsrs L>r,
iu tosts opers ceslslts csre — cs Is Lo?buc, âe pilâs — este msi
cuutt o litersturs „âe spus" — âe recitst interpretstâ cu toc sctori-
ce^c ctecit âe citit in tibns biroului, ^i 2ice cs, inctinsp msi mult
spre tspts, cs ni?te luptstori âe totâesuns, cum su tost ?i sunt, sr-
âelenu n'su tolosit cuvântul numsi pentru el insusi, ci pentru sc-
Punes Iui. üsttel litersturs srâelesns psre roâul unei trsiri in plinâ
mívesre ?i numsi rsreori srs ts^s contemplstivs ?i âe lirism sbso-
lut sl sltor scriitori români.
Octsvisn OoZs este ?i,sici trunts? intre si ssi. Dela cspstul âe
ârum, insemnst prin sctivitstes bossts s lui losit Vulcsn, treeââ
prin 8t. O. losit, Liviu Lebresnu, Horis ?etrs Letrescu, Lonstsn^s
ltoâo?, I. II. Loricu, 2sbsris Lirssn .si pânâ ls Lucisn Llsgs — cs
ss mu citsm âscit pe sce?tis — scriitorul trsnsilvsnesn s simpt o
neintreruptâ cbemsre spre scrisul âe testru . Vs ti tost scessts o
intluents s testrului viene^ — s?s âe in vo§s ?i âe riâicst cs nivel
âups mipocul vescului trecut — ssu vs ti kost tsinics poruncă s
"^trei" — sâicâ s nsântei srâelene âe pâstrst o vis constiints
românesscs prin teste mploscele artistice, âeci in primul rânâ prin
testru — nu se posm spune lsmurit Ls urms urmii sr putes ti ?i
uns ?i slts. Iar pe âessuprs — ?i msi vârtos cs orice — !nsu?i po-
runcs temperamentului regional inclinst spre acțiune si nssstâmpâ-
rul mi?csrii. ^cesstâ poruncs, stunci cânâ n's âus âirect ls pissâ âe
testru -propiu pss, s cbeltuit sctiunes si ^msterislul ârsmstic in
terme vsâit pecetluite cu csrscter spropist. Le sunt cele msi multe
48 . Victor /on

äin versurile lui OoHbuc âecât excelente monoloaZo! Le-i borul

ârumutic äin pro^a lui llebrsanu, ^Zärbiceunu suu Davsl van?
Olriur ín lesik, cel împănat âe lirism,prscumpâneHte versul bun âs
recitat.
Centru aceste pricini, scriitorii trunsilvâneni au âut si cel msi
însemnat lot âe muri, trsâucâtori ui clusicilor teutrului : Oorun, losik,
Loricu, Rebrsunu stuu âovuââ.
Intre toate ucests cui legate âe teutru, parca nici unul âin scrii­
torii âe peste munți nu-i UHL âe totul ruspânâit Hi cuprinaâtor eu
Octuvian Ooga, cure, pe âeasupra eru Hi un orator. (line i-u urmărit
âiscursurile — cu sâ începem cu ucesteu — si-a putut âu seama
lesne ce âiducs construcție uveu vorbirea lui usu âe colorutâ Hi âe
vie, cu atâta Htiintâ u gruâatiei si u cuvântului âe ekect. L un pro-
ceâeu âe teutru ucestu. Hi seamânâ cu acel kolosit âe scriitor în
micile lui bucăți âe pro^â sau murile lui poezii cari, aproape toute,
alcâtuesc^ca o înșiruire âs piese povestite suu puternice monolouge.
l^olosireu pânâ lu ubux u poeziei Iui „Oltul" în atâtea mii Hi mii âe
kestivuluri ori secatori, este ciur vorbitoare.
Dur Ooga, omul âe teutru, este vââit mui ules în cele âouâ
ârume ule sule: /„Domnul Notar" si „lâeHterul lVIunole" cu si în tra-
âueereu piesei „llrageáiu Omului" âe lVkuâucb.
lVici el u âoveâit pentru^ oricine vânu lui ârumuticâ si âragostes
âe teutru. L âs prisos u kuss unulisu acestor opere, curi îi lămuresc
putereu âe curucteri^ure, âensituteu âiuloZului, si, mui ules, âeplinu
lui iâsntikicure cu tebnicu si întrebările áruméi. polivalenta u kost
totâeauna pecetea murilor temperumente curi uu âominut istoria
literaturii Hi urtelor. ^rstânâu-HÎ într'o seara palma unui âomn
care se pricepea in cbiromuncie, Ooga i-u lămurit:
— ,,.^m palma scurta Hi ture âs sculptor, cu liniu capului/ legata
âe liniu inimii, ca Damartine../
Dur usturi, apleca^ pe toute înkZtisurile âivsrss Hi luminoase ale
lnurelui âispârut, cei âin teutru pot rsvenâicu pe Octavian Ooga,
cu pe unul âe-al lor si-i pot âeplânge, nu numai pierâsreu prea tim­
purie venitu, cât mai ales oprirea prea scurta în câmpul áraméi,
unâe el ar ki putut âu opere su-Hi âepuHsascu vsucul.
 — n suüet apriß cle luptätor —
«le i.

Ou priitul Morgii năprasnice a lui Octavian Ooga s's încsr-

6ât în presa din capitala o explicație puțin verosiimilâ ou privire
in caracterul dinamic sl poeziei sale, sckirmându^se eâ ckulgerele clin
cuprinsul oi ai- cki vemt ,^deîa modelul străin care i-a stat un timp
înainte Hi câ în versurile Iui âela început ar Li Lost numai o nota
«ie cluros lirism nescânteind „acolo săbii 3scutite, gata sâ taie".
k^o-ini îngăduit sâ caut a contribui iu lămurirea ucestei cbes-
tiuni arâtând prin câteva amintiri personale, în os împrejurâri Hi
sub ce Lei âe înrîuriri botârîtoare s'a putut korina, cbiar din vârsta
copilăriei ckraZode, un sucklet aprig âe luptător curn s'a ackirmat—
eu Araiul, ou scrisul Hi ou ckapta — timp âe peste patru decenii
aâânc regretatul Meu prieten Octavian Ooga.
Ou Octavian Ooga ns-am întâlnit Hi ne-arn îrnprietenit în toMnna
anului 1896, în clasa a V-u a liceului unguresc âin Sibiu __ avi
Oiceul Obeorgbe Oavâr. l'undcâ pornise prea âs timpuriu la Hcoalâ
Hi sra cam bolnăvicios ,statul medicilor Hi stâruinta pârinMor l-au
determinat sâ întrerupă studiile âupâ terminarea clasei a IV-a âe
liosu, rămânând aoasâ în kâHinari sâ-Hi vadâ msi bine de sânâtate.
^nul petrecut sub îngrijirea directâ a mamei sale, în liniHtea pa-
triarkalâ a oasei preot SHti, i-â priit nu numai din punct de vedere
ckÎLic ,dar Hi sukletesc. ?rin continue lecturi din vi a re si cârti âe
bteraturâ ckrumossá, a ivbutit sâ-HÎ împoâobsascâ suckletul cu orien-
târi clare Hi multilaterale în domeniul problemelor, cari ckrâmân-
tau atunci viata Hi cultura noastră națională.
8s spune âe obiceiu, ?i ou âeplinâ dreptate, câ pentru ulte­
rioara dskaHurare a oricârei activitâti individuale sunt botârîtori
mai ales anii copilăriei petrecuti în casa părintească, cu impresiile
si amintirile cari, împreunâ cu invizibil preventa moHtenirs strâ-
moHeascâ, lasâ urme neHter.se în sucklstul primitor Hi Mlădios ca
IVt'. 5—8
ceara, saclinâ într'msul äin vârsta lrageää a prunciei anume incli-
nahiuni, cari ii vor câlâuxi mai târâ tohi paHii vierii.
Oanä l-am cunoscut pe Octavian Ooga, Iu vârsta äs 15 ani,
personalitatea lui era aproape äeplin lormatâ; in orice car: äirschia,
in care urina sa se ässläHoare activitatea iui, se putea întrebări
äs pe atunci.
Ractorii rnai importanti, cari au contribuit ia iixarea acestei
äirechii, ii putem ässcoperi in rneäiui sătesc ai iocuiui natal, in cei
religios-cultural ai bisericii, in slujba căreia osteniseră străbunicii,
bunicii Hi pârinjii iui, in cei artistic-iiterar ai lamiliei si in lrâmân-
tarile âe oräin national-politic, in care lierbsa Sibiul românesc in
anii ,cänä yi-a început Octavian Ooga stuäiile secunäare ia liceul
unguresc äin acest oraH.
In ce privește contribuția satului, putem alirma câ äintre cele
opt mii Hi câteva sute äe comune rurale äin cuprinsul României
întregite nici una nu ar li lost in stare a inäeplini conäihiunile isto­
rice Hi geograkice, ca sä äsvinä leagănul copilăriei lui Octavian
Ooga ,cu elsctul Hi in măsura in care a putu sâ le inlleplineascâ sa­
tul RâHinari clin preajma Sibiului.
De satul acesta sunt legate cele mai veobi amintiri istorice äe
scrisoare Hi äe carte româneasc. Rreohii äin RâHinari sunt amintiri
încâ äela slârHitul veacului XV Hi clin începutul celui următor, in
socotelile Sibiului, ca tălmăcitori äs asemenea scrisori, iar äespre
cea äintäi carte româneasca, tipărită in Sibiu la 1544, se presupune
a li lost traäusä sau äe un preot äin Rășinari sau äe unul äin 8â-
liHte. Parani lruntaHi, cne^i râiHinareni, sunt pomeniti aäeseori in
äocumente istorice -clin sec. XV—XVI ca niHte soli însârcinahi cu
importante misiuni intre conäucätorü orsHului Sibiu Hi Domnii
tarii Româneai sau Danii Oraiovei. Rrsoti Hi hârani luptători s'au
sacrikicat lârâ preget, pe la jumătatea veacului al XVIII-lsa, in lupta
cea mare pentru apărarea ortocloxiei in transilvania Hi, prin acea­
sta, pentru păstrarea unitâtii sukleteHti a poporului român äin 8u-
äul Hi Noräul Oarpatilor. ^i ca o clovaää in plus äespre tenäintele
äe progres ale RâHinârenilor, va li äe ajuns sâ amintim laptul, câ
in vara anului 1792 — äeci ca äoaa äecenii înainte cie aparijia
Istoriei lai Retru Maior — preotul „Sava Ropovici cel bátrán al
RâHinarilor" cuvânta poporului sâu, in caärele unei preälci reli­
gioase, äespre origina Hi continuitatea Românilor in Dacia traianâ
silinäu-ss „pentru mai buna înfelepere cu amănuntul a äovscli: 1)
Os lei äe sâmântâ vecbe este neamul nostru românesc? 2) cu ce
întâmplări sau pricini am venit noi în hars aceasta, a Dalbei lVls-
 ^^^'^ne, care âs noi se numește ârâsal? 3) Oe «âe am venit ^1 a
4) Cum cä am mma^ pe locul acesta"*).
Oela un meâiu sâtssc, cu astkel âe traâiM culturale ^i pobtics-
naționale, a putut prinei sugestiuni Folositoare „Feciorul lui losik
preotul", pe care âe sigur nici msâiul geogralic al satului natal
nu-l lașa inâikerent. In lata casei părintești ss înalta muntele, pe
eare sătenii îl numesc pânâ in âa âe astâ „Coasta Soacn"...' Oe
eâ e ori privea âin Fereastra casei bătrâne sau cânâ cetia prin curte
?i prin grââinâ, tânărul Octavian iyi atintea ocbii asupra muntelui,
pe a carul colina suâicâ Ma câ ss întinâs ,,/arcr" binecuvântata,
âoritâ âin vscbi timpuri âe câtre toii înaintatii sal Hi socotita âe
mtreZ poporul român al transilvaniei ca un pământ a! Mpuâuru/rr.
Msâiul rclipros-cultural al bisericii ortoâoMe >âin kâsinari, la'
altarul câreia a slupt Hi străbunicul ^i bunicul âin spre mamâ, preo­
tul loan Oratu ^i tatâl poetului' los ii Ooga (âs obârșie âin Orâciu-
nel, âs ps târnave) — a avut o înrâurire putsrnicâ asupra telului,
cum urma sâ se «Firme vigurosul talent creator al lui Octavian
OoZa în âomsniul literar-artistic. 8ub înrâurirea âirsctâ a acestui
msâiu spiritual a izbutit poesia lui Octavian Ooga sâ reînvie în
literatura noastrâ scusul antic al cuuâutului prccWc „poicsis" care
însemna cnpet /apta în acelax timp. „Oa început era cuvântul"
— spune evangbslia âin âa învierii — ^i „cuvântul trup s'a tăcut.
Ieșit âin Hâ^inari s'a cutremurat aâsseorî ascultânâ acsastâ
vestire csrsascâ, pe care o rostea însumi părintele sâu în biserica âe
lânZâ mormântul Mitropolitului ^nârei yaguna, pârit âs Isii încrs-
msni(i în aâancâ mâbnirs. incest mormânt, în care osemintele neîn­
trecutului legiuitor al constituției bisericești âin transilvania ss co-
borîserâ cu 8 ani înainte âs nașterea lui Octavian Ooga, âevsnlnâ
repeâs loc âs pelerina) pentru mulțimea poporului âreptcrsâincios,
este lucru prea tiresc sâ nu ti lâsat nepăsător sukletul impresionabil
al unui copil atât âe înzestrat.
Oricine citește cu atențiune poesia lui Octavian Ooga poate sâ
întelssgâ, cu cât a contribuit msâiul religios-cultural al bisericii la
Formarea talentului creator, âe care a âat nenumărate âovsâ ,,ts-
ciorul lui losit preotul".
î frumusețea Fermecătoare a graiului sâu „âulce ca un Fagure âe
miere", a isvorît în bunâ parte âin isvorul nesecat al Lcripturilor
sFinte .ascultate âe si cu evlavie în vârsta copilăriei, citite cu asi-
âuitate ^i cu pâtrunâers în anii aâolescentii p. ai maturitâtii.
8'a vâmt ^i âin kelül cum p-a încbeiat mâiastra cuvântare,
rostitâ în iVula Universitarii âin du) ,cu prilejul promovării salb Ia
rangul âe „âoctor bonoris causIlb-cä Octavian Ooga continua sâ
Le HÍ la vârsta âs peste 50 âs ani su acslesHi sentimente Mtusiasls
pcntru biserica strabunä Hi nu crsäea tolositor sâ âea generatiuni-
1«r viitoare alta înârumare âecât sosea âs „a surâzi vecbile altare
HÎ âs !L ss înobîna lor".
Dar Misi mult âecât putea sâ-i âea meâiul sătesc Hi «ei bissri-
ceso-cultursl, ou întreaga oomolara Iar neprețuita âs traâifti, âs
luxche Hi âs nâxuin^e spre libertate, i-a ââruit Iui Octavian Ooga
meâiul literar-artistio si acestei strâvecbi tamilii preotsHti, în ősre
»'s cultivst yi s's intensikioat âin generație in gensrsfte, cu toi mai
vis stâruin^â Hi înțelegere ,âragastea âs carte, âe literaturâ Hi âs
srtâ româneascâ. l^âmirabâe manuscrise ou slove cbirilice âin cele
rnsi îngrijite Hi cu iconițe ixvorîte âintr'un minunat sim( artistic,
se pâstrsa^â în bibâoteca lui Octavian Oogs cs texsure lamâiare
âin vsscul si XVIII-Ies, iar !âin cel urmâtor sunt reminiscențele
âterare-poetice ale octogenarei sale înșine Aurelie Ooga, caro a
lunchionat 40 âe ani os învâ^âtoare ls Hcosla poporală ortoâoxâ-
românâ clin RaHinari, precum Hi cele literare-publicistice sie râpo-
sstului sau părinte losil, apărute în coloanele Ziarului „'âslegralul
Român" âin Sibiu.
lânarul Octavian putea âsci ss-Hi punâ ls încercare conâeiul
într'un msâiu lamâiar âin osie nași prielnice. Ou puține varia^iuni
el ar ti tast în ârspt ss scris în insrnoriile sale ceesoe s scris oâi-
nioarâ Oostbe în „Dicbtung unâ "Wâbrbeit":

Von Vater lrabe ick Ltatnr

Oes I-eberrs ernstes ^nâren
Von Âînttercâen âie F'roânatnr
Die Last 2n /abnkieren...

Anevoie s'ar putea cita alt oas, în oare talentele Hi msuHirils

sutletSHti ale părinților sâ se ti îmbrâtiHat în activitatea copilului
lor, într'o simbioLâ arinonicâ sHs âe perlectâ, curn este os^ul prss-
tericitilor părinți losit Hi Aurelia âin HâHinari. l^or le-a tost bâ-
râxitâ rnul^nnirea sutlstsascâ, atât âe rara, sâ-Hi vsââ talentele
atirrnânâu-se toarte âs timpuriu Hi multiplicânâu-se âin an în an,
în âimensiuni tot msi impunătoare, prin tscunâa activitate lite.'arâ
— pulblioisticâ a scumpului lor tiu primogenit, oare a început a
scris versuri obiar âela vârsta âs 12 ani (1893). Irebue ss înre­
gistram aci âouâ strote ale copilului Octavian Ooga care, târâ în-
âoialâ, sub impresia miHcârii memoranâiste âela l 892—1894, râs-
punâea m urmâtosrsls versuri la întrebarea:
 SF
LB1L DL ROML.bsH III LMO^RI^.?

Románul âe äimineasa párra seara

7ot lucra uecoutenit
Dai" cu toata osteneala
7ot este uepreluit.

Oar- va sä vinä oäata vremea

Oáirá Románul nu va su/6?i
Oânâ se va scRimba ?i lumea,
Oânâ opinca va âomni"

kâ?inari 14 lVlai 1893 „

> Octavian 6oga

L poate âe prisos sâ mai amintim^ câ ?i meâiul cultural-politic

si oraHulm,8Ma a putut contribui esențial ia âirecfta, în cure s'a
^oât talentul Iui Octavian Ooga. Sibiul ba Metropola, nu nu­
mai bisericeasca, ci Hi culturala, politicâ Hi economica a Românilor
ân transilvania în timpul cânâ ?iia început Octavian Ooga în acest
ora? stuâirle sscunâars. Rrocssul Memoranâului răscolise toate
c<m?tun^e românești jâela ora?e ?i âela sate. Spre Sibiu alergau
conâucatorn viefti politice, sâ-?i rostească înaintea poporului întru­
nit âm brumoasele sate curat române?ti ale acestei regiuni pro­
stul împotriva neârsptâftlor sâvâr?ite âe guvernanții magbiari
âela Luâapesta. Ootiâianul „tribuna- - cu reâactori ?i îcolabo-
ratori âe valoarea lui Ioan Slavici, Lugen Brote, Ioan Secbnit Da-
E Larcianu, Dimitrie Oom?a, Mcolae Oristea, Leptimiu Albini
?- â- — râspânâea în cercurile largi ale cititorilor âe pretutinâeni
cuvmtsls âe protestare neîntrerupta ?i ns?ovâitoare.
Llsvul claselor interioare ale liceului unguresc lua parte
împreuna cu tatai sâu, Ia asemenea înti-uniri, sorbea cu nesaț cu­
vântările mllâcârate, urmarea cu atențiune întriguratâ scrisul com-
tiv al „Iribunei" smulgânâ în tiecare xi exemplarul proaspăt al
saruim abis e?it âs sub teascurile tipogatiei âin „Ltraâa Roplâcil"
numita în timpul âe taM Ltraâa tribunii.
In curânâ ?i numele lui Octavian voga — trecut în clasa a
Villás a Liceului ortoâox român âin Srasov ,se ivea printre cola­
boratorii acestui cotiâian, semnânâ articole .âe cbemare la luptâ
?r versuri caii nu erau stăpânite numjai âs nota unui lirism âuios
Dn ckoilston întreg al numărului âela 1 Ianuarie 1900 împârtaxea
cititorilor pridunei versurile clocotitoare âs inâignare împotriva
clevetitorilor' în Oalomniatores — memoriei lui iVvram Iancu.
 lVliiHcst âe jalea §i âe sukerintele poporului înZenunebiat sud
povara cârmuirii «trâine, cutremurat âe vraja mistică a cuvântului
diblic Oetavian Oo§a s'a simát ineâ âola vârsta âe 2i âe ani în-
âemnat sâ-Hi exprime âorinha âe a scâimba lupta eu conâeiul într'o
luptă eu spaâa. In poezia, Domnului sâ ne ruZâm" se înârepta, la
1902, câtre poporul în sulerinjâ eu versuri ea acestea:

Iu le înâopi cu pane pura

Oe scuipa /runtea-j:i asuâata
Fi âai âiu mână bucatura...
Fi ei îti calcă bătătura.
Fi uin cu bice sä te bata

Iubit popor/ Alai mare râu

pe lumea asta pământeană
/Voi Htim ca n'a âat Dumnezeu,
Dar ar:i jelim la capul tău
Ouuântâtorii tai âin poeana

âelim, âar treji Hi la râuaH

/Voi le'ncrestam orice păcat
Oâ pentru uite n'ai imaH
Oâ eHti sărac Hi neuoiaH
Fi ca te /ura Hi te bat.

Dar peana noastră necăjită

Oanâ pe lrârtie ne-o purtăm
pân'caâe mâna ostenită,
plini âe-o naâejcke nepraita
Oui Dumnezeu noi ne rupam

Oeresc părinte, ueHnic pata,

Oarui âurerile ne plânpem
>lâu-ne uremea aHteptata
§â ne-aruncam peana oâatâ
Fi spaâa lata s'o încingem /

Deci pentru clipa răsăririi

Acelui soare ce-aHteptam
 Hr pentru ceasul răsplătirii
Obe^ile înlănțuirii
iVor Oornnului sä ne ruparn.

RuZäciunea x>e cs re o eterni^Lse în sceste versuri, Lcklânâ rä-

sunst sâânc în nnliosnele âe snklete oâiâite s's înZI^st 8prs tronul
c!eresenlni ?ârinte ou turnul Mâi Iui ^vel.
 5^7 L« !^A»/
/?- « d^t î /<l^!< X«! <, .

//-L^r. 4 X« >-«'. ^

lV c.'H
»y >,
, 1-0 -^fr<*
H <>/« r>r<-<«

Z^XicL . >Ȁ<r

^s««xo '» .
X Z»X?x< 'K L<!«« «-lO,

^Z!) ck^s^»- ^,'«a ^>»

l ír /s
vL^-l <s«^'«.' »iü«,.
-Ks^»7 H

IX

z<— »^o>« '

^î V>^«x7

kü. ^2< o^x ' l< ^e«'^nr^

^St'o»» 2^. « V-L^,
 OL Dincolo
öe I.

Lxemple luminoase âin istoria popoarelor ne înâeamnâ sâ cre-

âem în karul âivin al unor oameni inspirați, în âestinul protetic al
poeților cari, asemenea vulcanilor nevâsu^i, trâmântâ lava sutlete-
lor, contopinâu-se pânâ la incanâescentâ cu suterintele ^i aspirațiile
unui neam.
Lcriitorul născut în mijlocul unor tor^e în curs cle âevonire î^i
croșete âela sine clestinul; ^elul i se lămurește u^or prin interpre­
tarea sentimentului colectiv, iar cuvântul sau râsunâ ampliticat
ca o trâmbița cle aur pur. In asttel âe conâitiuni personalitatea
capâtâ contururi precise, iar opera celui ales urcâ înalte culmi câ-
pâtânâ sensul unei trâiri protetice.
Octavian Ooga a urmat în moâ tiresc ckemarea acestui âestin,
?i-s aââncit cu voința âe tier skuciumol lucitori c, âorinâu-yi cu
tsnatism tot clocotul celor âin zur, toatâ okiâa care mustea âe vea­
curi în pâmântul transilvănean, pentru a putea moâula pe toate
gamele „cântarea pâtimirii noastre".

„^âlunyâ patimile mele,

?e veci strigarea lor o frânge
>?i cle âurerea altor inimi
Invafä-nm pe mine-a plânge
lVu rostul meu âe-a-pururi pracla
l/rsitei maștere xi rele.
Oi falea unei lumi, părinte,
Hä plangä'n lacrimile mele".

Llementsle exterioare, satul cu viafa mâruntâ a oamenilor sim­

pli — precum ?i preclisporâMIe moștenite, converg— în moâ natural
Is tormsroa originalitâfti marelui poet, urmând porunca ursitoarelor
cari clin leagăn îl bârâ^iserâ sâ ne kie solul dreptelor noastre îm-
plinlri.
crescut in cetâtuia românismului âela käHmari, avâncl in
preajma, ca „memento" âe toc, mormântul lui Laguna, iar in ^are,
mirajul granifel despârtitoare âe trati. vin acest mediu bogat in con­
traste, clin simtonia lanțurilor Segbedinului Hi ecourile seratice dm
fara lidera, au izvorât cântecele lui Ooga, nodil răspuns pentru
„drâgu^ul cle imparat âela Viena" csre patrona prmtr'o vinovata
pasivitate toate' târdelegile.
Ooga moștenise tlacâra apostolatului âela tatai sau, preotul âin
Rășinari; iar talentul âela mama sa, învâfâtoarea inimoasa care
pudlicass stiduri in paginile aceleiași reviste „familia" a lui losit
Vulcan, unâe avea sâ debuteze Hi teciorul ei.
Oe mititel, copilul cu pâr bâlai Hi ocbi olbastrl a urmârit atent
lupta patriotica a pârlnfilor, a aurit fârancele legânânâ pruncii in
cântecele rârvrâtirii, a tost inijiat âe mama sa in citrul tainic al
cliilimurilor, prin ajutorul cârora minunatele luptătoare ardelence
tâceau cunoscute lumii aprigele suterinfe ale robiei Hi știutele culori
ale steagului românesc.
Latul natal cu tragediile lui mârunte i-a tost câmp âe observație
yi temeiu âe inspirație. In lumea aceasta micâ si-a pregâtit el armura
pentru lumea cea mare, unâe-1 aHtentau înalte culmi, âar Hi adânci
âesilurii.
In sukletul băiatului âela kâHÎnari s'au ^acumulat, ri âe ri, reac-
tiunile unui popor âs aleasâ vitâ latinâ, atât âe oprimat âe spiritul
turanic; a întârziat cât mai mult în mediul stăpânirii dușmane,
suind calvarul înaintaHilor prigoniti, pânâ în riua cânâ Heâereg lui a
devenit imposibilâ. Atunci evenimentele l-au îndemnat sâ treacâ
muncii în ,,^arâ", spre lVlecca nădejdilor ardelene.
lânârul crescut în atmostera grea a copilâriei, a tost âela în­
ceput retractar trivolitâtilor poetice, Hi-a înlăturat din primul volum
versurile de dragoste ale vârstei, considerând simțămintele perso­
nale, mai pre jos de suterintele neamului, üsttel, din tragedâ tine­
rele ne apare Ooga serios Hi conștient de misiunea sa.
Intuijia lui poeticâ îi spunea câ âe acolo, din Oegat, vor nâvâli
odatâ apele, aducând împlinirea visului milenar..

,,/Icolo'n kora uijeliei crunte

L clocotul ursarii noastre sfinte l
Veniti tîornâni / ?orniti-ua spre rnnnts l
 V'crratä â?-umul morari âin morminte.
Hä â uitaji a veaevrilor carte.
Veniri, vsnr^i / Oäci aäevär Tic vouä:
Ori vä mutati botáruk mai âeparte
Ori veti mari ca trupa! /ránt ia äoaä"!

In sulistul poetului crugurile lui Horia ^i Iancu se sbateau mereu

nepotolite, îl înâemnau câtre visata tuinultoasâ a îndrumătorilor âs
noroacls ; âs aceea activitatea lui Ooga in Regat s'a âsslâ^urat numai
pe linia tortelor latente âe pe cuprinsul românesc .
In câpva ani, poezia lui Ooga ajunse sâ ss conlunâe cu însâ?i
ckemsrea ar^Atoare a ^râealului. Oopiii în ?coli, cetățenii la întru­
niri, ckiar politicienii în intimitate, recitau versurile noului poet;
strolele âin „Oltul" erau o lozinca âs lupta; cuvintele „Oa noi
sunt coâri ver^i âe bra^i" — aâucsau lacrimi în o cin.
Lra cel mai calâ omagiu aâus lratelui arâslean, cea mai înalta
satiskacjis pe care putea s'o aida un ci^elator âe slove.
Dar Octavian OoZa nu s'a oâilmit nicicânâ pe laurii elemerelor
glorii. O'rcânâ virtiginos pe scara sociala, s'a clieltuit lârâ râgar pe
tárámul politic, în presâ, în oratorie, numai ?i numai sâ contribus
cât mai mult la acpunea âe reâeyteptars a neamului. Oeslâ^urânâ
o energie atât 'âe proâigioasâ a stârnit o kurtunâ âe aâversitaA
mai ales în tabăra strâinilor ^i înstrâinatîlor, unâs poetul era soco­
tit un gkimps tare supârâtor.
Oupâ întregirea liotarelor el nu ?i-a consiâerat nici pe âeparte
misiunea terminatâ. Veâea cu âurere cum viermele strâinismului
roâea nestânjenit, trecânâ âin stratul politico-sconomic în inima
neamului, unâe prin ajutorul slovei tipărite tinâsa la vicierea su-
lletului nostru.
Oe sus âe pe creasta muntelui, Ooga privea âincola âe vreme,
în^elegânâ câ întregirea notarelor kusese âoar numai un început,
râmânânâ multe âs lâcut.
Ou același entuziasm mereu tânâr a continuat lupta lâji^, con­
tra „calului troian" al âusmanului intern, expunânâu-se la injurii
grosolane âin partea veneticilor, la atacuri kurioase âin partea
„cocilor âe topor".
Roate câ atacurile neârepte sâ-l li mâlinit în cele âin urma,
âar nu âs loviturile personale ss îngrijora el, ci âs âurerea neamului
care nu mai putea reacționa contra microbilor cuibâriti în organism.
Oe âsTolant râsunâ versurile scrise în preajma mortii:
 „Lu c> ascult în noaptea mutä,
Oin adâncimi îmi cremte mare.
Intreapa viaM petrecuta
Oa căpătâiul men răsare.

Fi cum sub tâmpla mea /ierdinte,

O lume veâe-mi reînvie,
lVu, câte-au /ost, îmi vin în minte,
Li câte-ar /i putut sâ /ie".

Uu-l mai bucurau, nici floria, nici i^bândirea dorințelor âin

tinerelecu desnâdezde se gândea ia toate „câte ar ti putut sa Le",
într'o Iunie cumsecade, într'un mediu sănătos, mântuit âe elemente
răufăcătoare, — o tara asa cum au vâ^ut-o marii noștri visători.
Ooga a încbis ocbii, având probabil aceasta viziune dantescâ
plaga străinismului, revarsându-se ca o balta de smoala peste trupul
istovit al tarii.
Orotetul ?i-a ales mormântul acolo, de unde umbra lui avea sa
se înalte mai luminoasă in vremuri de nevoie, când glasul lui avea
sa tis într'o ri din nou bucium de redeșteptare.
Li 2Îua aceea a venit, din nefericire prea curând. Lát de viu
cât de actual este astăzi Octavian Ooga, sim/im noi aici, o simt
fraM noștri care așteaptă marea împlinire în tranșeele răsăritului.
Mormântul lui Ooga ne-a ram as steag falnic în colbul de sarâ
aruncat pe nedrept în robie Hi oricât l-ar pângări dușmanii mile­
nari ai neamului tot va veni' năprasnica falanga a cruciatilor sa
aducă eliberarea sfântului mormânt.
 c / r/ c L

H/oi ^tirn cä irrt te pnincle sonrnnl,

cä nisnl tän s'a tnndnnat
^i c'ai sirn^it penrânâ o/tatnl
pe 'ntinsnl ^änii 'n. lnnA ^i'n lat.

^i nrnbna ta 'rnpânTinâ castelnl

si-a rnrbnäcat Mptnna ran /
äetunätonn-^i Alas ne clriarnä
sä rnäntnirn nn narr calnan...

„In nrnbna Liännilon", /na^ii

âin narr crc lan^nni snnt pnntaft
„Cântecele Mnä ^anä"
närnas-arr ran peste OanpaA.

...Lurn ^r-an nänrane snnclä slana,

sinrsrnck „pännäntal" cä „ne clrrama",
cänä nensrrl tän e nnpt clrn sn/let,
clin clrin cle /nate, plâns cle rnamä?

Oânâ l^ae Llrronnl nn inai poate

nici âoina, danern, sä 'n/inipe
si cânâ rnocnexte a^teptanea
cn Anen âe nsacuni peste clipe?

Oân2 te înaltă âela Oincea,

cnrn pe ^te/an l-ai înălțat
âin ?ntna, cânâ, clrenrânâ noinoânl,
>1nâealnl l-ai neâe^teptat.
 (7onLtantrn-§tc/ia»

^ot ve?-««,! tän ne e po^nncä

?i-l ascultăm la /el ^i-acnm.
>8ä ne axtep^r cninnä, pno/ete,
cä vorn poTmr clin non la ci^nm /
 virokvi. k»ko^8^^kil.oir
cîe68I60KL?0?^

biâscut, âupâ propriu sa mărturisire, eu pumnii strângi âe urâ, °

Octavian Ooga a tost, âealungul Zbuciumatei sale viesi âe cântâres
al pătimirii noastre Hi âe vijelios luptător politic, expresia încanâes-
centâ a protestărilor românești, strââuinâu-se necontenit a le âa
sensuri înalte Hi eâikicatoare. Sensibilitatea lui âe plop tremurător
înregistra, cu preci^iunea seismogratului, cele mai stioase vibrasii
ale sutletului românesc. Rra atât âe iâentiticat acest patetic vizio­
nar cu âurerile Hi bucuriile neamului, încât acum cinci ani, cânâ
^obul sării, încâ întreaga Hi rotunââ, îl petrecea pe árumul tarâ în-
marcere âl vsHniciei, aveam impresia, cutremurâtoarea impresie, câ
kara Octavian Ooga România e singura, yi într'aâevâr, aceasta co-
pleHitoare personalitate militanta a îngropat atâta pasiune Hi atâsis
nervi la temeliile României lVlari, încât si se părea o absurâitate a
ursitei ca sâ âisparâ sub otrava uneltirilor Hi a âuHmanilor neamu­
lui nostru, yi nu Htiu âe ce am crezut atuncia, în acel trist 7 lVlai al
anului 1938, precum creâem Hi acuma, câ oâatâ cu moartea lui Ooga
un âub râu uzurpa temeliile României lVlari. limpul, marele pro­
curor al tuturor greșelilor, ne-a veriticat amar presimsirea. ^stâ?i,
cânâ se împlinesc cinci ani âela moartea lui Octavian Ooga, Româ­
nia mare nu mai existâ, iar mormântul lui a râmas pe âealul âela
Oiucea, unâe în liecare an pelerinii cremului nasionalist vârsau la­
crimi tierbinsi.
Yi totuHÎ, Octavian Ooga n'a tost ascultat. Osi mescbini si târâ
talent, cbiorb Hi putregaiul iuâaic nu i-au iertat intebgensa politica,
nici talentul, nici viziunile lui protetice, nu oâatâ contirmate âe eve-
 nîments. Laâarnic î?i preka^a Octavian Ooga scurta guvernare âin
1937—38 cn memorabila cuvântare program, spunânâ cu pajkosul
Ini vibrant ?i caiâ câ o kilâ s'a întors în cartea neamului, cei cbema^i
Lâ-i âea ascultare — în primul rânâ, teinânâu-se âe avalanșa na­
cionalista, în loc sâ-l asculte, i-au cerut âemisia. Hi Ooga, care re­
specta mai mult ca orice principiul monarbic ?i legalitatea a plecat,
lssânâ în urma lui un gol imens, o aâevâratâ sabarâ, pe care călăii
lui au umplut-o cu vierile arse în âogoarea iubirii âe ^arâ ale tine­
retului. Ooga a retușat sâ lie asasin yi a trebuit sâ plece. Oâlâii
lui ^i ai tmerstului naționalist lînsâ ne-au pregătit, pas cu pas, pră­
bușirile âin 1940. Acesta Hi nu altul, este aâevârul. Oacâ Octavian
Ooga era lâsat atunci sâ guvernele, reali^ânâu-yi programul âe po­
litica interna yi externă, consoliâânâ înlâuntru ?i înakarâ porțiile
înaintate ale naționalismului în plinâ ascensiune, astâri era încâ
România Mare.
Ooga n'a kost înțeles în 1937 ?i astâ^i plâtim âin greu greșelile
ce au urmat cascaââ âin aceastâ neînțelegere, motivatâ prin toate
râstZlmâeirile posibile yi imposibile.
întrebările stau pe bubele tuturora.
Unâe Ma Románia astâ^i, âacâ guvernul, Ooga-Ou^a era lâsat
sâ incbee pact cu Oermania si Italia?
Oare era astâ^i po^ifta noastrâ în ^.xâ, âacâ ieșirea României
âin Riga Națiunilor, pe care o pregâtise guvernul Ooga, se kâcea
în 1937?
In circumstanțele âe astârâ, răspunsul nu poate ki âecât univoc
si mustrător âe aâevârât: Ooga a avut âreptate!
Dar ps lângâ âreptatea cauzei lui, care nu era âecât însâyi ârsp-
tatea caurei românești, pe care o apára cu intransigentă aprigâ âe
srbangbel, nu trsbus sâ uitâm acest lucru, Ooga arunca în balanhâ
hâ âarurile kermecâtoarei sale personalitâti si marele lui prestigiu
âe plenipotențiar al vrerilor românești.
Rel, âomnilor, âacâ Ooga ar ki kost cbemat vreoâatâ sâ con­
simtă la mutilarea I'ârii, returul lui ar ki âevsnit uragan protes­
tatar si blestem urgisMor, nici într'un cax însâ leșin âs speculație
cinsmatograkicâ.
2aâarnic, — toate scepticismele caâ, toate înâoelile se spulbera,
toate inviâiile amuțesc, toate uneltirile se prâbuyesc în focuri âs
ksntasticâ râsbunare mustrătoare, — iar aâevârul, limpoâe ea la­
crima corilor, ni-1 âesvâlus istoria în rostogolirile ei apocaliptice ?i
 ni-I âesvâlue amârâciunsa prezentului âe sângeroasâ umilire : Ooga,
învolburatul Octavian Ooga, a avut âreptate!
^3tâ2i stâm împietriși ascultânâ vaerul înâât al vântului —
Oricui nu mai trece prin sara poetului! — care ne caâensea^â noap­
tea la tereastrâ mustrările vizionarului âin mormântul âe pe âsalul
Liucü. I^u vâ întioarâ tâltâitul âe aripi negre al acestor mustrâri?
Nu simsiti câ marele mort al neamului, in ai cârui ocbi âe âumne-
ree^ti incaâesoense scanâau âurerile ?i involdurârile ^ârii celei
mari, nu mai are oâibnâ, nici astâmpăr? Nu simsisi pretutinâeni §i
in toatâ necesitatea invocării âe tissars clipâ a vikorosului Octavian
Ooga? Nu veâesi, in deMa nopților noastre târâ somn ^i in ceasa
bilelor pline âe îngrijorare, cum se împletesc pe cerul âe plumb al
patriei fulgerele blestemelor protestatare ale înstrâinatului âela
Oiucea? Nu, nu se poate! Ooga n'a murit; nu poate sâ moarâ un
munte al vrerilor protestatare românești. Ooga astâ-i abia e uluitor,
protetic, îngrozitor âe mustrâtor ?i vijelios, Ooga e sublim in re­
voltă ?i vsynic in protestare. Oânâul lui este toc, verbul Iul este
tulger, blestem urgie râsbunâtoare cântecul lui.
Iatâ ce trebue sâ tie astâri tiecare Român! In tiscare âin noi
trebue sâ prinââ râââcini aâânci si pe viasâ âubul lui Octavian Ooga.
Nu creâ câ in aceastâ rá comsmorativâ am putea aâuce un oma­
giu mai înalt vajnicului luptâtor pentru unirea tuturor Românilor
mrr o sarâ a tuturor Românilor si numai a Românilor, crsâintâ,
pentru care Octavian Ooga a inâurat moarte âe martir.
porunca sângelui, in ceasul âe tatâ, este sâ ne învreânicim âe
magistrala lecsie âe patriotism a lui Octavian Ooga. Lrâu âs toc ?i
2iâ âe granit în jurul Oonâucâtorului, sâ ne stâpânim âurersa, sâ
trângem gâtul înâoelilor a ispitelor, sâ ne înrolâm, târâ ârept âe
Lpsl, în legiunile iureșului izbăvitor âe mâine, riâicânâu-ns scbe-
lsls âe luminâ si bîruintâ âin învâsâtura âs veșnica actualitate ro-
mânsascâ a cârtitor lui Octavian Ooga.
Românii âs pretutinâeni, si voi retugiatilor, ^i voi expulzatilor,
aâunâm Rarii ?i Renaști vetrelor noastre cotropite, âevastate yi pâ-
râsite, sâ-i încreâinsâm âubului tutelar al lui Octavian Ooga, vi-
torul protestărilor românești.
nu uitatî- Octavian Oogs ne aHteaptâ la Oiucsa!
 I. §^^^KIIVL^lVk7

Oin încspnt äe n^emnin nsgnT'oase,

Oopor niteaL, äs Onmns^sn saâit
Oests La^pati, pe spahii la^oi, mănoase,
iVoi tainic, âin gennni, am ^äsäcit.

Oin int bogat, ciin soa^e fi aLnr,

iVi-e cbipnl blânâ fi api-ig mäestT-it.
Oegaft âs cs^, âs-a stelelor' nrnrmri/T',
Onisi am stat, Inptânâ, am bir-uit.

iValjââ, în veac, stinâar-âe în inminä

^4m necinicit 7°ennmele r-oman.
In N7°6mn7-i âs nr-gie fi 7-nina,
á noastre c^sLn^i nsfnice i-âmân.

In zn^ni nstrelo?' st^adnns, strâns,

Vi^tnlsa bnniio?' noi am slanit
IVe-am o^siit în ânir, în gs^sn fi pîâns,
Oni^i am stat, inptânâ, am biT-nit.

§s 'nai^a acnm cântași âs lnpta ma?-6,

Os încoT-âa^sa nT-e^ii wmanefti,'
Oin patT-u Lä^i a ^â?ni 'nfioT-aT-s
L'aT-atâ 'n irotai'âi'i impä^ätsfti.

§s 7-ânânissc în fi^ âe bătălii,

Oläcäi /7-nmofi âin fes fi plai nsninâ
^it^ininâ ni-a^mafnl cn a lni ta^ii,
OniLi si stan, luptânâ fi binuinâ.
 la 6r. ^lexanörescu ?í la Octavian 6o§a
6e O. 6LK01'^

O^Mrs âxanârescu eu prilejul unei eâlâtoriî prin Oltenia,

;u2itea2â Mânâstirea Oá, es strâjusHte ea o âtinelâ malurile
Oltului ?i în care Mânâstire osie îngropat Mircea cel Mare, simpatleL
tigurâ <le erou ?i Domn, pe care o eântâ Lminsscu în Lcrisoarea Ill-a.
OoplsHit cle aâmirafts pentru aesastâ mâreatâ tigurâ voevoâalâ,
îi tace impresia eâ la anumit ceas Ln noapte se âescbiâe mormântul
lui Mircea si apare el în toatâ splencloarsa lui. Qa aparipa lui, natura
însuyi cunoaște stăpânul.
„Râul înapoi se -trage... Muncii vártul î^i elâtese". Oa aparl/ia
lui ies OH tenia ea clin pământ, iar glasul lui poruncitor se aucls în
transilvania ?i „lingurii se înarmez", r^-poi prîntr'o cunoscutâ apos-
trotâ se aâresea^â Oltului:

„Oltule, care ar /ost martor oiteprlor trecute

Or puternici liplrioane p'a ta marpiue-ai priort
Virtuți mari, /apte cumplite, r/i sunt /re cunoscute
Orrre oare poat' sa /re omul care te-a rupro^rt?"

Rostul eontunâânâu-1 eu traian, pe care îl amintește árumul

taeut âe el, întrsabâ Oltul sâ-i spunâ eine este câlâtorul acesta -atât
âe impunâtor. Malul îi râspunâe eâ este Mircea, iar Oltul îi repeta
numele, pe care îl âue valurile pânâ la Ounâre .si în Mare.
vupâ aceastâ imagine, poetul, âupâ ce salutâ eu aâmira/ie ti-
gura lui Mircea, slâds^te puterea elanului Hi coboară. într'o proLâ,
VZIOLl'SL -PO6L1.6Í. K6 IDîl'LAS
Fâ O. Oerots

Dumea e în așteptare... turnurile cele'nalte

La fantome âe rnari s^coli pe eroii lor zeiesc
Zi aî valurilor mânâre penerafii spumepate
2iâul vecbi al Mâaâstirii în caâerââ îl isbesc.

Lsts poezia lui Or. Mexsnârescu un eleinenit âe nobila inâl^are

spirituală, âe purikicsre rnoralâ, âe vnienie, âe îngenuncbere în ks^s
trecutului. Oltul la el, este un iNsrtor sl trecutului ?i sl Lsirnei râx-
beinice s lui lVlircea âela Dunăre Hi în lVlsre.
Du Ooga, Oltul este un trate âs veselie Hi âe âurere cu írásaiul.

Mărită /ie âimineafa

Oe-a sâvârsit a noastrâ nunta
Lâtrâne Olt / Ln bara arsa
Iti sărutam ancla cărunta.

In izvoarele Oltului „âorin cântecele noastre toste"

„Zi fierbe tăinuita zale

^4 visărilor sfărâmate.

Oltul duce lacrimile Hi „cel rnsi scump nisip" în ^srs llomâ-

»sssca. Da rosturile lui, vin tetele HÎ Nevestele, vin pastori cu „gluga
alba", csri ÎHi cânta âorul:

Zi câte cântece Hi lacrimi

lVu âace valal, călătorul.

Liinbetirânâ Oltul cu un ârurnst, csruis îi vine Zreu ss-HÎ pâ-

râsenscâ prietenii Hi care se uits rnereu ls cei rsrnsHÎ în urins, csci
el âuce cu el:

Durerea unui neam ce-aHteaptâ

De mult o âreaptâ sarbâtoarc,

Doetul srsts vreinurile cls spoteors sie Oltului, cânâ ers un k'ât
^ruinös âin poveste si cânâ Oltul biruia pe toti Doinnii cs âorssu
„La stsrüns slânta noastră lsZe".
âtâri tirnpul âe glorie s'a âspsrtat:
Ok«r /a Or. 5« /s Octarra» OoAL

Neputincios baji Hi tu astLi

7e-a 'ncins cu îau^uî împăratul
Oa unâa ta strivita pemem
^i noi tovarășii tai buui
Oar âe ne-am prâpăâi cu to^ii
^u, Oltule, sä nc răzbuni /

Postul isprăvește într'o ruZâminte âe o energie neobiHnuitâ:

-§â verHi păpân potop âe apa

Oe Hesul lrolâolor âe aur
-§â piară plia care poartă
înstrăinatul nost tezaur
Parana trupurilor noastre
§'o scurmi âe unâs ne 'npropara
§^i sa-^i aâuni apele toate
§a ne mutam în alta §ara /...

Oltul lui OoZa comparat cu al lui Or. ^lexanârescu uu este uu

clement pasiv, care privește cu aâmiratie, eu stupefacție umbra Iui
Nircea. Oltul Iui OoZa este âinamic, răscolitor. LI participa Ia tot
sbuciumul Hi Ia toate âurerile ^râealului. Oltul este în poezia Iui OoZ»
nu un nunie geoAratic, ci unul uman. LI simbolizează rânâ pe rânâ
prezentul printr'un árumét „bâtut âe Zânâuri multe" Hi trecutul
printr'un baiâuc Hi viitorul printr'un răzbunător al unei ârsptati
istorice, ce trebuie sâ vie.
In Oltul lui OoZa, âeyi poezia încorporează o iâee politica, cu
toate acestea, cucerește prin aceastâ manifestare simbolicâ a Oltului.
LoMia Iui Or. Mexanârescu are un sentiment âs aâmiratis Hi
unui âe speranța, OoZa are HÎ el un sentiment âe admirație pentru
trecut Hi âe un puternic accent enerZic pentru viitor. In el clocote­
ște pasiunea poeziei sociale, în sufletul Iui ss sbate ca în matca Ol­
tului durerea unui neam cs n'are sărbătoare. Lrin aceasta pasiune,
poezia lui dsHi este ancorata âe real, transfiZursa^â realitatea Hi i-o
riâicâ în sfera poWiei pure.
Ooga a aâus în literatura româneasca accentul naționalist HÎ a
Eacut âin el — spre mirarea tuturor — subiect âe mare arta.
Oltul lui Or. Mexsnârescu ssts un nume ZsoZraLc, al lui OoA»
este un om care simte, lupta Hi ra^bunâ. Oltul Iui Or. âxanârescu
este un simplu vedicul âs răspândire, âe âifuxars. Oltul Iui OoZ»
 o. 6erota

este seul tutelar si ^räselului, oare Lnksre Llâiuri cu si ^i L^ienpiâ

rnornsninl rârkunârii, cere esis syispiLtâ âs nu nsLin înirsZ.
?ssLiâ Ini Or. ^âexnnârWcu esis ineZalâ ca ior^â peeiicâ, posAL
Ini OoZn ssie ciocoi cs LS ierrninâ cu o vâlioare ?i nu siriZâi âin
Lââncnri. ?0MÍ3 iui Or. ZâsxLnârsLcn Wie contemplefte pLsivä in-
âiviânulâ, «poezie Ini OoZL Wie oonisinplLren solsctivâ L nnei nahn
ce vibrsLxâ prin ZlWnl âe nrarnâ si Iui OvM.
?es2ia Iui Or. ^.lexnnârWLu Wie nuinui 3 Iui. ?oeâ Ini OoZN
«sie 8 unui neam yi Wie e niult.
 6« I. O. 8ORicn

3 trâit în sukletsle noastre. ^3 l-am vâ2:ut. învestmântat

în armura strălucitoare, ftnânâ piept nâvalei, skiâânâ loviturile, akir-
rnâncl âreptul la viaM al neamului sâu, ^ârobinâ pieâicile pe cari
âusmanul le pune în cale.
^.etivitatea lui în via^a publicâ româneascâ se arata oâatâ cu
„bucsakarul" vestitor luminsi Hi biruinței, protestatar împotriva
nevolniciei, cbiar acolo în cetatea unâe se kâureau legile prin cari
străinii voiau sâ ne niiniceascâ kiinta.
Cuvântul lui avea rexonan^e âin lumea care nu cunoștea bu-
curia, âin sukletele celor ce Htiau sâ creaââ, sâ se înclrine HÍ sâ nâ-
ââjâuiascâ. ^i'n versul lui se împletea ,,în smal^ âe kulgsre albastre"
âurerea unui neam ce aștepta âs mult o âreaptâ sârbâtoare.
I7n suklet nou a tresărit în írásai prin poezia lui, care a kost
leac âe alinare a suksrinhei, skruntare a becisniciei si armâ âe iuptâ.
^le lui au kost cele âintâi versuri os s'au rostit âela tribuna par-
lamentului unguresc, k'ocul lor a kâcut sâ se cutremure în aââncuri
PÎ2M3 vrâHmasului.

^vem un vis neîmplinit,

Copil al sukerintii —
De jalea Iui ne-au raposst
?i MOHÜ Hi părinții...

Via^a cârturâreascâ a ^.râsalului care contenise cu LariHiu Hi

eu Lunea, prin el se akirma âin nou, cerânâu-Hi partea ei âe Iuptâ
ee se âa psntru akirmarea ârepturilor poporului românesc. L, âela
sus pomenirii, primul luptâtor os se înHirue în oastea neamului sâu,
armat cu cartea. Care pretinâe întâetatea cârfti. Lste, âupâ CoHbuc,
primul care întinâs noui pun^i peste granițele vremelnice, apro-
piinâ prin poezia lui pe krate âe kralé.
72 /. l/. Loric«

a trâit în sufletele noastre yi aya 1-am vrut. învolburând

sufletele âs furtuna râ^boinicâ în clorul âe luminâ yi âe libertate
a Daciei, „fásaiul n'are DumnWSu". 8â i-i ââm âin vecinicia su-
kietuiui eroic, ^.râealul n'are soare. 8â i-i aprindem âin văpaia âra-
gostei pentru unire ! Dentru a doua oara, âupâ ânârci lVlurs^anu, s'a
strigat prin versul lui, atunci în bilele âe înfrigurare ale neutrali­
tății: „âcuin, ori nicioâatâ !". Hi strigatul lui n'a lost glasul celui ce
striga în pustie... ^csiay iâeie a unirii l-a fâcut sâ se rupâ âin inii lo­
cui ceior ce nu se puteau de^obî^nui âe tipicul unguresc ^i sâ duca
âecenii întregi o lupta dâr^â, pe care neînțelegătorii i-au irnputat-o,
târâ sâ-?i âea searna câ el veâea âruinul cel aâevârat al contopirii
într'un trup ?i un âub. Iot ce a încercat, tot ce a scris, tot ce a să­
vârșit a fost pus în slujba îâeîî âe încbegare a neamului nostru,
într'un bloc puternic ca stânca bătrânului l^egoi.
In nâ^uinfa lui a înțeles câ sunt anumite interese cari nu vor
sâ vaââ înmânuncbierea unui popor si înâlfarea lui câtrs un ideal,
vâ^ut câ străinul care „te tot pa^te, âe nu te mai pofi cunoaște",
veâe în unîre o primejdie pentru dânsul. priceput câ însânâto-
?irea nu poate veni âecât âupâ deparazitare. Hi atunci apropierea
lui âe teoreticianul românismului integral, a venit ca ceva firesc.
 kLnurv noi äkvLi^nn
âe 6LOK6L

„âs?n un rrz neînpttnit

Lapil ai sn/erintsi"...

încremenii pe marginea Wei nopp âe ^Isl, cu poeziile lui Oc-

tavisn Ooga ín kafä, cu äurerile pribegiei p-a reiugiului ps
umeri, m'sm pomenit intrebLi:
kosiul... poetul unâe o? Lna un glas straniu caruis abia Ii in-
gaimai: koetul... a râmas... ^i âouâ lacrimi rosiogolinâu-se intre
gene, uu complectat ceia oe so pociié spune: kostul 3 plecat in cer.
Line stie Liiiel p poate, sâ spunâ ture. Igr âacâ nu e tiinpul, incâ,
Atunci sâ ingenuncbem, sâ mgemmcbem cu topi, cu toatâ fsrs si
sâ ne rugâm cum ns-A invâ^st el. 8â ne rugâm sâ creascâ mnnpi
pânâ la cer, sâ nu-i mâi auráin glasul. Iar cânâ va sosi timpul sâ
ne batem, tot a^s â.s naâret cum ne-a invâ^at el, sâ ne lästern cu
munpi p cu cerul pentru vis.
Aceasta este, cel pupn pentru noi rVrâelenii, porunca ?i atitu-
âinea âe procesiune, peste cei cinci ani (leim moartea poetului, câ-
tre icoana proietului p intrarea lui in nalt. Line va câuta alte câi
âe inplegere p tălmăcire va gre.p. Lâci âacâ această poruncâ skântâ
n'a iosi pânâ mai ieri a tuturor, âe a înainte, trebuie sâ ile a
neanaului întreg. Aceasta pentru Octavian Ooga, pe care unii âin
noi îl amestecam ?i âe xi in lacrimile pribegiei amare, oricât ar»
ki âe egoipi p reZionsli^ti, tot noi trebuie s'o spunem: Octavlau
Ooga, nu este numai al nostru. De ieri Octavian Loga nu msi este
al unora sau al altora, ci este al întregului neam Românesc, bun,
creâincios p râsvrâtii pentru âreptste si visul skârtscst.

,Moșnegii top Mrämä lacrimi.

Lu penele tremurătoare
^prinp feciorii strânp prâseaua
Luptulur âin cingătoare".
 Iatâ âecs Li orice sentintâ âatâ, pentru postul acțiunilor pro-
testatars, psntru tlacâra âlnamismului trezitoare âs neam lege,
psntru tenomenul Ooga treloule sâ ss Miâ seamâ, pentrucâ ea opi-
nea^â asupra neamului nostru întreg. Lurn tot a?a orice înclunare
aâusâ acestui mag âs lege nouâ, cum însumi î^i spunea, cNiar yi
cele cu puține crâ^nLi, treduiesc înțelese ca un omagiu, aâus tot
nearnului.
i^sta psntru a nu trece mâine în istorie ceiace nu suntsin tzi
n am tost nicioâatâ. Lunt inului cari au scris trumos âe stegarul
âsla Ilâ^inari. IInn l-au pomenit ca poet, alM ca orn politic ^>i
asttel prin analLe însâ nu âestui âs serioase, s'a început sâ i se
oatalogliMe opera împârfttâ: înainte âs 1918 si âupâ. Hi to^i au ârep-
tate. Oâ n'arn reușit este altceva, ^ici intervine cseacs ss numește,
âupâ pârsrea noastrâ ceva mai mult âecât s'a spus, pânâ acum, ^.ici
intervine Momentul sau tenomenul Ooga care într'un moâ magistral
a strâns întreg tocul, sacru, cîriagul âursrilor si iâsalurilor neamului
sâu peste vremi, în cârti care ar putea ti âscretats rugăciuni națio­
nale. Osce? pentrucâ iluminatul Octavian Ooga, ca un preot antic,
n a scris nicioâatâ ci a oticiat. Iar âacâ âm cânâ în cânâ âevsnea
tumultos, sâ nu se uite, câ aceasta este o parte integranta, âin marele
orclrestratii, în cari toate instrumentele vreau sâ-^i spunâ tocul ^i
taina. Hi unâe oare ar putea isbucni aceastâ culme, a artei âacâ nu în
opera lui Octavian Ooga, care era singura în contemporaneitate ce
striga âurerils tuturor. Oâci cu aâevârat în timp cs contrarii lui
Octavian Ooga îsi plângeau propriile âureri, el singur, numai el era
trimis a plânge âurerils neamului sâu întreg, cântarea pătimirii
noastre. O asttel âe via^â întreagâ âe luptâ ?i crsâmtâ tanatscâ are
ârsptul «â trsacâ peste anumite criterii estetice. Hi psntru aceasta,
nu aceste criterii sunt în ârspt sâ âstineascâ în veac lumina yi ki-
ruin^a marelui tulgsr care poruncește apelor si gliei peste timp, cu
ârept âe stâpân:

„La uerxi papán, potop âe apa,

^e sesa! liolâelor âe aur
La piarâ plia care poarta
înstrăinatul nost' tecanr...

Oa, ne aiklâm încâ în tulturarsa sâlkatec âs âureroasâ, a pls-

eârii poetului. Osmem încâ ?i crâsnim. lâcem si ne tăcem âatoria.
Luptam însâ âupâ testamentul national al lui Octavian Ooga ^i
pentru el. înțelegem tot âar cerem sâ tim înțeleși, tlu aâmitem ni-
mârui sâ ne râââ în ranâ, aceasta pentru câ istoria lui Octavian Ooga
SL lmpletsHte cu istoria neamului nostru. Hi âin tericire acsastâ isto­
rie pe lângâ vitepa su legenâarâ, verificata âealungul timpurilor,
rnui Lre Hi acea torM nebânuitâ, a creâintei.
Datoram iluminatului 6oga âela început această putere extra-
orâinarâ cliiar âacâ in viată a trebuit sâ plătească scump. Datoram
iubirea sincerități Hi a creâintei, âealtkel însâHi scopul viefti lui
tiinâ încbinat neamului truâit Hi obosit, Ooga era prea mare pentru
ca sâ se poatâ abate âela orizontul âestinal, împieâecânâu-se in so­
coteli mărunte. In consecința poetul a iubit Hi a urît, cu toata pu­
terea, a luptat Hi a crezut peste orice reticente scriincl astlel abecs-
barul splencliâelor culmi, pentru autenticul om Hi vsHnicul român.
Daci claca poezia lui Ooga a pregătit revinâecarils tirsHti ale unui
neam slârticat Hi intimi âat âe intriga oamenilor si vitregia vremu­
rilor, apoi articolele sale politice au pus cruce la botár Hi răscruci, cle
timp Hi clrumuri. Deaceea contribuția poetului la unirea cea mare Hi
la Htergerea granițelor s un lucru care nu se âiscutâ.
In altarul Komáméi «întregite cbipul sau âs luceakâr âin alte
vremi, ÎHi are ps ciclul rezervat ctitorilor locul âs Erunte. Dar oâr^â
scbslele retrase, poetul, âe mâna cu msHterul Manole, sârutânâu-sî
visele înplinite, se spune c'ar Ei plecat în cer. ^.ltii însâ susțin câ
poetul ar Ii rămas la (bucea. Dar noi, noi cari am vorbit cu el în­
tr'o noapte âe Mai îngenuncbiati pe marginea marelui lulger în­
tăritor âe creâinM Komâneascâ Hi luminator âe 'I'arâ întregită, noi
Htim câ poetul este prezent în rănile visului nostru âin veac Hi âe
scssa, Hi âe atunci îngâimâm mereu, mereu în genuncbi aceasta
prockepe clata:

„Ouuiue-se hirotonirea,
<7u barul cerurilor fte
Drept uestitorule apostol
>ll unei uremi ce ua sa uie /"

Drept aceea tăcem cruci, cruci multe cu gânclurile, cu pleiv <

«urile Hi cu puHtile. -^min.
 c/e /OtV

DoKM-re,
T^cr T^ätt, eis stete c/M ^o^iosrt eroMN
Kcr 7V ^tvese M /atcr, ./^ââtete M««, bâ-

I>cr sâmrct 6 Mee v^ecr-c sâ-Mt octrtccrese

TVrcctttcr M6» âi"e^e tc/t/tt oMenese.

^M cmtâeit prr-r Picr^â ea T^st^m ^r lisrcs,

^'MAt^o-rct cm stärrc/äete ctâ L'tovo 77/ ci« sus

^iM ctibrttt ertVâte, «M tătmoert //eetr,

/Hcmă-rct etemcrttcrtecr ctin oe/mbete stt/cn...

Doe Atcrsrct 7ctu, x-"t^ -ron-)te, tcrr"Ltu /-«m c/seuttot

(7t?.e7Nâct tec xc- ,'ob?^ 7'«» ?<7^7.

Oe'aesra's 7i'7;7, Ktâx«rî,e, cnâM§«t .xt mut,

Oâ'»?, Tres/âT-^i^ri M<-Ni ci«7 ciocli

6» /r66M'6 sâ-rrbet 6?t Mi'QM o s/e«

^i-n7» «âât -E eâ^66 tot cm E oro.

eâtes «ts ârmim â «M >7 â mâ^i,

Oâmtot cte /roecr-âc! ctt-r i'obti 7ar -mâ-'âtt.

Dtcr trtMâ c/^ecr cte sbccottLM ^r xioate cte uttc«'o

â ^r-am a«î«s Oeasîoi?«^ -r«tj!e-â toi- oe Moar"«.

t^e OK7-6 «st»Lt, DocMtt«, sâ't 7»c/-mpcknc tâorc^i,

<7oMocr^cr Mscr cte vrsAcr ctâ amtt Mec pterâtr.

ât- t^ccrf/A-^t cte 7>ctMi-ra .M't oaLZcte^tt â ast^e.-

<7a-t est ctrcr AMMK eâtee at xctttM?Mt 7co«st^e.

§r-a^oi, M r-â-reMe r-eeccu. c«eL>t sä ecââ,

t^oeo ä'/äAtrct Meu /^«oâte sr Ttuir«/ M6« Ktăpa«...
 606^
âe V^8IL>L

Octavian Ooga!
Lpaââ iâe loc aruncatâ între rodie HÎ lidertate pentru 3 le âs"
tini; llacarâ, ursita sâ arââ năvalnic sul) dolta înoratâ; glas âe ^r-
dangdel peste un început âe veac cumplit.
lân oin cdsmat âin noaptea tainelor pentru 3 împlini o misiune
apriga.
Iln simdol, o iâee, un eres!
De unâe a apărut aceasta stâne româneasca?
încâ âe acum patru veacuri satul RâHinari âe lângâ Lidiu, aye-
sat sud poalele Oarpahâor transilvani, avânâ în la^â âealul cu pro-
portâ âe munte, Ooasta Doacii, âincolo âe creasta câruia începea
„l-ara" slodoââ, conâusâ âs vosvo^i români, se prsgâtsa sâ se akirme
ca un locar âs creâin^â si culturâ românească.
âr âupâ an, veac âupâ veac, preoți Hi âascâli râHinâreni, cio-
kani Hi plugari, daiâuci si câlugâri, Hi pisari, lin legâtura cu lâr-
govÎHtsa ?i RueursHtn. Duc râvays, poarta ve^ti, arata ârumuri; sunt
primip la curcile voevoÂlor Hi doerilor, între tinânâ astlel o legâtura
isdâvitoare întrs tracii âespârftp. prsofti âin Rășinari au lost prin­
tre cei âintâi preâîcatori ai originii noastre âsco-romane: „Lava
Dopovici, în vara anului 1792 — âsci cu âouâ âecenii înainte âe
apariția Istoriei lui Dstru lVlaior — ^cuvânta poporului sâu, în ca-
ârsle unei prsâici religioase, âsspre originea Hi continuitatea Ro­
mânilor în Dacia Lraianâ silinâu-se „pentru mai duna înțelegere
cu amănuntul a âovââi: 1) (le lei âe sâmântâ vecde este neamul
nostru românesc? 2) (lu ce întâmplări sau pricini am venit noi în
sara aceasta, a DaM lVleâlterane, care âs noi se numește írásai?
3) De unâe am venit yi 4) (lum câ am râmas pe locul acesta?*) ^ce­
la? Lava Dopovici, ps lângâ mults scrieri ale sale, a tâlmâcit pe limdâ

1) I. L,opsi?: OcMermichs, v<L. I, paZ. 381-2.

nouâ Hi äreptsle InuäMturr Lie lui lleagoe L as a rab câtre Lui sâu
I'ooäosis.
Bantu! preoților âe seainâ Li BâHinarilor e lung Hi cu inulte
verigi LtrâluLits. latâ câteva áintre ele: „Brotopopul Ooroan Bârsan,
slintit ín Boroania ín 1740, L trâit peste o sutâ âe Lni. LI are nn lin:
8ava Bârsan Bopovici care se rnai nuroeHte Hi protopopul „cel bá­
trán" Hi care lasâ în urroâ-i âoi copii, ainbii preoți: „Lava „cel tânâr"
S> I)Ln Bopovici. Din părintele Sava „cel tânâr" urineaLâ părintele
Osn apoi lini acestuia, vestitul HÎ bunul preot cărturar Lava Bo-
povici Barcian (1814—1879) autor âiâactic Hi scriitor, si oare este
tata! âoctorului Daniil Bopovici Barcian (inelrnoranâist, peâagog
dine cunoscut, autor, revizor al Hooalelor conlssionale âin îârbiepis
copia Sibiului). ^csHti barbari al bisericei scriau spre lolosul „Au­
lei rornâne" A a clerului ortoâox „neunit". O Iunie iâealistâ âe va-
robi „neuniti A învățători naftonali". vin părintele Osn Bopovici
(al âoîlea bâiat al bătrânului protopop Lava Bârsan Bopovici) co­
boară âouâ lete: Oprsana Hi Stana (câs. cu Dan Brațul. Bin Ban
Bratu s'a născut părintele Ion Bratu (1818—1878 Ian. 10), bunicul
âupâ rnaroâ a lui Octavian Ooga. Bl are âouâ liice: lVlaria Hi burcii«
(Barsscbiva) — 0. 2 Oct. 1856 — nr-ama poctalur, ea însămi scriitoare.
8'a căsătorit cu părintele losil Ooga la 27 Ianuarie 1880. Batal lui
losil Ooga nurntea llatanail Ooga A era tâin, Orâciunelul âs
sus )uâ. Bârnava lVlicâ, unâe bunicul poetului âupâ tata, în 1848,
lnsese revoluționar în tabăra lui TVxente ").
Despre preoM âin partea rnainei spune poetul: „Bunicul rneu
âupâ rnainâ, protopopul Ion Bratu, preot la BâHinari, a lost Hi el un
cărturar Hi oro politic. Bugit âela linguri, âupâ revolupa âin 1848 Hi
âupâ cââersa oraHului Sibiu, a trecut rouotii cu Oornitetul National
âe atunci Hi îniprietenit cu un boer, Ologoveanu, a stat pânâ la 1852
ca protopop la B. Vâlcea, âe unâe, întors acasâ, a âevenit unul âin-
tre colaboratorii cei inai asiâui ai rnarelui lMtropolit Laguna ^).
Din aseroenea oarneni Hi în assinenea loc, ales Hi âe inâre^ul
Laguna pentru oâibna âe veci, a venit pe luine Octavian Ooga la 20
Martie 1881, „cu pumnii strânHr" curo avea sâ rnârturiseascâ în pra­
gul — pe care nu 1-a trecut — al bătrâneții.
/i avut o copilârie krurooasâ. Bra băiatul cel âintâi al ââscâli^eî
Hi al protopopului âin BâHÎnari. Satul era inare, stat âs oaineni slo­
bozi, cu respirație vie, cu bore multe Hi, în anotimpurile cu riua
scâ^utâ cu neslârHite He^âtori. Din Blita Bopilor, unâe era casa
pârinteasâ, bâiatiul, puțintel Ia trup ,cu ocbii albaHtri ca âouâ inâr-

2) Lcoo. O. tiuirtiunâ: I^oîvsrsUI 12 Ianis 1S38.

3) „Boruri VremL" 8 lunLs 1S36.
Zele ?i cu pâr bâlai, noastâmpârat 03 argintul viu, urca inimos, cu
ortaci âc-o seamâ, Loasta Lotcii, muntele cu vântul câtro „farâ",
privea cu oclu âe vultur tânăr întinâorilo albastre. Liorciuni âe
sate î?i pârguiau pânâ âcparto conturul. V-sâoa luniea, lumea Iran-
silvaniei.
Oin cânâ în cânâ, în casa popîî, se ținea «lat aâânc cu âomni
âela Libiu sau eu oameni veniri âe peste munți. Ropa ?i ââscâli^a
aveau atunci un sámliét tainic, concentrat, vorba le era putinâ, ?i
bâiatu se teres sâ o âeslege. ?e polițe ?i pe largile stelare âe stejar
oâibneau sumeâenie âs cârti si âe galete, aâunate în cursul vre­
murilor âe cărturării familiei, multe âin ele scrise âe către ruâe
scumpe ?i cbiar âe câtrs mama ?i tatâl sâu. Lu ajutorul mamei
începu sâ se împrieteneascâ cu ele, sâ le învețe semnele, sâ^le cu-
noascâ comoara, ?i oâatâ cu âescitrarsa lor simte în sutiét primele
svâcniri âe gânâ propriu.
Oe multe ori î?i petrece vacantele în satul tatáiul sâu, ia Lrâ-
rtunelul âe pe lârnave, ai cârui fârani abia scâpaserâ âin iobăgie,
âoborîfi încâ âe neajunsuri, ^ici a cunoscut poetul întâile suferinti
românești. Lufistul lui începe sâ priceapâ, e sguâuit âe toate cele
vâ^uts ?i surite, înțelege câ -peste neamul sâu alt neam î?i înalta
somefta. Veâe la bo-râ jsnâarmi cu pene âe coco? smulgânâ stáblsis
tricolore âin cositele tetelor, e alâturi âe tlâcâii ce „strâng prâseaua
cultului âin cingătoare", auâe știri âureroase âespre preoți âu?i
in tsmnifi.
Oin ce în ce mai mult î?i âs seama âs învolburarea în mijlocul
câreia trâe?te.
. Oincoio âe Loasta Ooactl, âincolo âe vártul eânârsiuiui, râsunâ
ecouri âela încoronarea Regelui Oarol I, se însltâ Regatul României;
âincoace Iransilvania se prsgâte^te pentru árama lVlemoranâulul.
Relerini cucernici vin âin cânâ în cânâ sâ se încbine la mor­
mântul neuitatului Laguna, latâl sâu îi însoțește, unii vin tocmai
âe peste Oarpap, copilul î?i însofe^te tatâl ?i astfel auâe clocotul
neamului âe pretutinâeni ?i cre?te în pricepere ?i botârîre.
latâ cum î?i va aminti, -peste aproape o jumătate âe veac, âe acest
loc ?i âe aceste gânâuri: M'am născut, la poale âe munte, unâs în
moâ organic am avut totâeauna tenâinta sa mă urc pe creste ?i
âe-acoîo, âin vârful Oânârelului, sa vââ cele âoua aspecte ale
aceluia? popor. Loarta a vrut âeci sa iau âela început contact cit
realitatea, gâsinâu-mâ pe coloana vertebrală a românismului,
^reâ într un âeterminism geografic, care rnârumeaaâ toata men­
talitatea noastră ?i fire?te întreaga structură sufleteasca si inte-
ectualâ. Daca m'a?i fi născut la periferia etnica a neamului, acolo
rrâ apásarca unei culturr streine s'ar /i simáit rn meâiul rn care mä
miycam, âesipur câ acest stipmat m ar /i persecutat rn cursul nre-
nrrr necontenit, Ill'am născut insä la pranita. ^lm ytiut âeci, âin pri-
Tnnl moment al nie^ii mele cä esnstä granițe,- nm ytiut ce însemnează
existenta graniței.' un piron înfipt în carnea unni popor".
vârsta âs 9 ani pârassyte satul yi intra ps porftls liceului
nrsAtiinr âin 8ikiu. I^u ytia nici o vorjbâ ungureasca printre linguri
egri nu ytiau nici o vorkâ româneascâ. O? gcurn începe marea iuptâ
a unei vie^i neoâilrnits. InvaM ungursyte, âgr nici o putere âin iunie
nu 1-^ar ü putut clinti âin crââin^ele sale încliegate ig Rayinari. In
primii sâi gni âe liceu începe procesul Lguâuitor g>1 Memoranâului.
l^g Lldlu se ^in lan^ aâunârils âe protestare româneasca. Oa o ase­
menea aâunare veâe leclorul pepii âin Rășinari clrlpul âs mag în-
vilorat al lui Vasile Oucaci. Ouvintele „leului âela 8iseyti" îi răsco­
lesc întreaga Iiintâ. Rests âouâ^sci âe ani vor li amânâoi, numai a-
mânâoi, în vâlvâtaia Rucursytilor, pentru a împinge România în
râ^lroiul âesropirli: lin „popa prost yi un post noliun", cum ss vor
âelini ei înșiși într'un moment âe âisperare.
Oin goarna lui tâyneyte primul cântec, prima nââe)âe, prima
prevestire — vsrsikicatâ la Rayinari (14 Maiu 1893).

Românul âs âiminea^a pânâ seara

7ot lucra necontenit
Dar cu toata osteneala
7ot este neprețuit.

Dar na sâ rină oâatâ uremea

Oânâ Românul nu na su/err
Oárul sc na sclrimda §i lumea
Oânâ opinca na âomni.

lin acorâ anticipat al cutremurătoarei cântări ce va răscoli

atâtea inimi românești.
Oe acum înainte pe marginea lilelor âin castele âe gramatica
magliiarâ yi âe istoria „patriei" se înyira strole peste strole cânte­
cele tânărului stilmitor. Mama lui, yi ea scriitoare âe versuri, îi e cel
âintâi conliâent literar, cel âintâi critic. Ra îi ââ cele clintâi lecții âe
versMca^ie româneasca. Lât âe âeparts va ajunge cu ele l
Rrimels versuri ale lui Octavian Ooga apar în Renista Ilus­
trată a învățătorului Ion Rop-Retcpanul, care preveâs cel âintâi în

4) „porunca Vremii" 8 lunii 1936.

 8311 colaborator un poet âe seamâ: „rrua buna se cunoaxte -ie
ärmrueafa, u va raspunâc la poxta rcâaetiei. Oolaboroaxâ apoi Io Pa-
mrlra ?r la Aduira. lin marc rapsoâ se âesprinâe âin anonimat. 0
lamura âs soare românesc. începe cântecul biruinței. Obemarsa la
nptâ, klórul mârsf al rââboiului, îl mistuie suLetul. Octavian Ooga
începe sâ se akirmc. Intransigenta e una âin calitâplc lui cele mal
eroice. In Discuțiile cu numeroșii colegi unguri splrltul sâu scân-
tei323, cuvântul se împletește voinicește, ironia atinge sarcastic multe
odrWs îngâmfate. școlarii români Iac xiâ în furul vebementului lor
exponent. Sunt âouâ lumi cari se înfrunta, âouâ po^ll iroâucti-
olle. LleM învățăcei români trâiau în acest meâlu școlar, în care se
strââulau âin răsputeri sâ krângâ linia creâinjelor lor nationale pen­
tru a tace âln ei rclaxi ieniceri ai statului magbiar, o âramâ âure-
roasâ. ^tscaft silnic în conxtiin^a lor naponalâ âe câtre profesori cari
preâlcau o istorie kalsâ xi o misiune absurââ, batjocoriți necontenit
âe câtre colegii lor, neâreptâpti la fiecare pas âe autoritatea xco-
larâ, acexti Lâcâi ai plaiurilor românești, âuxi xi râmași acolo numai
âeâragul învâMturli, cresc cu clocotul urii în suflet: „Mci cânâ nu
se lsprâvesc aici înjurâturile xi râkuielile — âeclara Ooga într'un
âiscurs âe apărare în tata Ourtii cu âurati âin Llup — Lrolesorul xi
elevul o âuc într'o continuâ încorâare... Vâ putetl imagina prin ce
scbimban trece în astfel âe împrefurâri lumea internâ a acestor
copii cari petrec opt ani în acsastâ atmosferâ... Vâ puteti încbipui
starea moralâ a acestor osânâiji, ps cari o soarta rea ii silește sâ
mintâ profesorului lor vreme âe opt ani âe Lle"; „abia așteaptă a-
csytl rasvrâtiti sâ ss curme oâatâ lupul nesuferit al xcoalci, sâ se
âescblââ largi porțile vieții spre târâmurl noi unâe cei âoi âuxmani
(elevii români si unguri) îxi pot lua lupta pe fatâ"«).
Octavian Ooga n'a așteptat însâ âsscbiâeiea acestor porti
pentru a mcepe lupta. Dl era âsja un luptâtor. Ilnul âin cei cuterâ-
ori mâaratmci. O xtiau atât profesorii cât xi colegii sâi.
sâi. într'o
Imoasa âe toamna — povestește Ooga în acela? âiscurs —
cn semn xr rare âe soare se apropia amiara... lVerurr mei ,cu neas-
tamparul lor âe optsprezece ani, se cereau rn liber. Lbia așteptam
nbtul clopoțelului care sâ-mi aâucâ libertatea. însemnam cu­
antele profesorului - 7ompa Lrpaâ - pe bârtie xi, pe furix cu un
pest ârscret, m am urtat la ceasornicul âin burunar. — âa mi-a fost
nenorocirea, profesorul a sărit, ca scos âin minfi, âela cateâra xi
sa reperrt asupra mea.- 7raâatorule.' 7e plictisexti, nu-i asa? 7e plic-
trsextr xr ar ursa sä scapi oâata, cânâ e uorda âe istoria neamului

5) InssniMâ unu trs-rStor — Mucatis

^uu^i's in școlile urZur«ti Ms. Zg
„r'gmiu-i" nr. 5-s
 mapâiar.' Oe istoria patriei/ /nfelepi, mizerabile? — Versuri valalrs
xtir sene la „tribuna"/ IncälLim Herpi la sân". Fr pu/in a lipsit, cä
nu m'a lovit in cap profesorul meu. Fr cânâ i-am răspuns, cu li-
niHtea poruncită a mânâriei mele bănite.' — „Domnule profesor eu
?tru lecfia... Lu xtiu inkreapä cartea... te rop sä rnä asculfi — utuncr
crcest om /ur-ros mi-a smuls carte âin mână, a svârlit-o âe i-s'au räs-
/rr-at foile peste banci Hi«mi-a uránt rn urecbi următoarele cuvinte
interesante, cuvinte tipice.' „Le-mi pasa âacâ Htii ceva, ori nu Htir
âm sârenfele astea âe /oi, — eu vreau inima â-tale" ").
Inima lui Octavian Ooga! Oum n'ar Ii vrut Ongurii inima âe ti­
tan a Iui Octavian Ooga ! Inima aceasta apriga cât Vexuviul ! Oar a
kost!âat âe DumnsLeu «a inima fierbinte a Iui Octavian Ooga sa tis
insâHi inima neamului românesc la o mare răscruce a istoriei noas­
tre. Lentru salvarea ei, in urma acestei âramtice întâmplări, Ooga
părăsește imediat liceul unguresc (1899) Hi, împreuna cu Ion LupaH
§i ou alfi colegi se înscrie in clasa VIII a Liceului ortodox român
âin LrsHov. La pârâsirea liceului unguresc ureclnle i-au fost sur­
prinzător atinse âs glasul directorului sau care-i prevestește: O-ta
tc predestinezi unei viefi âe sacrificiu, lipsită âe tibnä Hi âe repaos/
Ou toatâ ura >ce-i purtau profesorii sâi, aceHtia gbiciserâ totUHi si
apreciau lîn aââncul inimei lor caracterul Hi elanul neâisciplinatu-
lui elev.
La câfiva âin prietenii sâi unguri, colegi âe clasa, cari, cu toate
conflictele âe ordin national, îl iude au pentru spiritul sâu cavaleresc
Hi leal, mai pufin rigirâ, s'au încumetat sâ-l petreacă în moâ âemon-
strativ la garâ, unul âin ei finânâ cbiar Hi o calââ cuvântare oms-
gialâ pentru colegul ce îi pârâsea.
8tia Octavian Oogs, încâ âe pe atunci, sâ vrâjeascâ lumea si
sâ-Hi asigure pânâ Hi dragostea aâversarilor...
La LrsHov, sud ocrotirea pârinteascâ a unor profesori ca Virgil
Onifiu Hi Vasile OolâiH, cărturari âe înaltâ mâsurâ, aprigi luptâtoii
naționali, talentul lui Octavian Ooga se âesvoltâ nestân/enit âe ni­
meni. La Hemtorile LocietâM âe Lecturâ versurile sale râsunâ tot
mai dese, tot mai înârâsnefe. In orsHuI ostenelilor Diaconului Ooressi,
ale lui Oavril Munteanu, Obeorgbs Larifiu, Andrei MursHanu Hi ale
celorlalți Mureșeni, Hi în care âs peste cincizeci âs ani Oareta tran­
silvaniei propovăduia credul national, predomina un viguros spirit
românesc, tânărul post îl soarbe cu nes aflu. De ps vârful tâmpei,
ca Hi Ia HâHinari âe pe vârful Oândrslului, el privește peste Munfii
ce despart neamul. Lânâ la Dreâeal sunt aHa âe pufini kilometri.

6) Qx>. â. art. cit. pag. 54.

 Hl läincoacs ?i âincolo râs-unâ aoeea? limba Hi bäte acsssH inima.
Oe nicairi «3 nu poate lki ascultâtâ mai dine ea âe pe piscurile carpa­
tine. Ou naâna streașină la ocbi poetul privește spre cuinii. In mar-
ßinsa âe apus a lâmpsi, ^rpaâ, äescalecätorul magblar, vsgkea^â
hotarele Ungariei Milenare. Ltatuia lui trulade pare un piron înLpt
în inima româneasca. Llevii liceului românesc o privesc cu urâ Hl o
tolereaiâ va-o osânâs. Oin cânâ în cânâ, în nopți tulburi, 2eci âs
bolovani isbssc lruntea încremenitului rege, iar âiminea^a paznicii
cetățeni ai Brașovului măresc cu uimire tricolorul românesc tâlkâinâ
în mâna împietrită a lui ^rpaâ. Boliți a urmărește îngrozita ps în-
ârasne^ii tâptaHÎ, âar n'are norocul sâ-i prinââ nicioâatâ. Llevii li­
ceului cunosc Mai bine ascunzișurile stukoase ale lâmpei. Oa cimi­
tirul âin Oroaveri se înmulțesc cununile Hi blamurile tricolore pe
Mormântul lui âiârei lVlursHSNu. Octavian Ooga îngenunâie aâe-
seori la picioarele marelui barâ al anului 1848:

„^.cum ori nicioâatâ sä âam âoue^i în Inrns

Oa'n aste mâini mai cârpe nn sânge âe Koman
Fi câ'n a noastre piepturi păstram cn /ala-un nume
Orium/âtor în lupte, un nume âe 7raian".

1amplele lui Zvâcnesc, cugetu-i clocotește nâprasnic, mâinile

i-se crispeWâ botârîte.
Oa, âa, „acum ori nicioâatâ".
In 1899 înlruntâ barbatsHte prin tribuna ps calomniatorii
Oralului Nunților.
Heoala se termina. BorMs vierii se âescbiâ. Marea bătălie s
unei vie^i nsoâibnite «începe...
Oa I Iulie 1902 spsre la Buâa-Besta, în inima Ungariei, Oucea-
/ârul tinerei generaM arâslene. Octavian Ooga, stuâent la kacul-
tatea âe litere yi kilosoLe, e în truntea ei. lalentul sau âsspicâ ârum
aprig în noapte. l?âlâ2ueHte valuri âe avânt tineresc. BsgiMle âe toc
ale Oucea/ârului galvanissa^ä inimile unei întregi generalii, răsco­
lesc aâânc cugetele românești, tac necontenit apel la inlrâftrea ro-
mânilor âe pretutMâem, propovââuiesc mobilizarea națională „La
âeuine, pe pamântu-ne lider, un. simbol al unitarii românești" Bos­
nia lui Octavian Ooga pâtrunâe aâânc în toate conHtiinhele : le sgu-
âue, le însl^â, âevine o lozinca națională. L însâHi glasul neamu-

7) âi «întâi! sub înAMires imiMtoruIui â. ?. Sânul, apoi, âsla 1

Aprilie 1903, sulb eonâuLersL triruimviirstului: Octsvisn OoM, Oictavian lâs-
lâuslnu ?i â «LLUra. Qa 15 <Oet«mbrie 1906 î^i mutâ rsâactia la Sibiu. In 1914
î?i îriL«t>ssLâ apariția.
8) iV. lorg» .- Ist. tit. ronr. xsZ. 78.
lui, glasul gliei äaco^romane. L „stripâlnl âe aponie al pieptnlni
pe care îl s/ârâmâ stânca"''). Oela un cápái la altul e strâbâtutâ
äs acela? torent vulcanic. Orotestarea violenta fä?ne?te äin Kecare
vers. In iiecare imagine scapârâ klacära acelea? nââefâi. On clocot
năprasnic âuâuie in liecare strolä. Din vers in vers râsunâ acela?
ecou viMios al râsvrâtirii. „On ireâentism âe o sălbateca energie
se îmbracâ'n ce are poezia mai strălucitor" ^). Laârul acestei poezii,
sensul, cuvintele, ritmul, imaginile, accentele, clocotesc cutremurâ-
tor, cumplit împotriva oprimârii naționale:

^lnem un urs neîmplinit,

Oopil al snferinfii —
Oe falea lui ne-an răposat
Hi mo?ii ?i părinții.
Oin vremi, bătrâne, âeâemnlt,
Oemânâ âe grele patimi,
Oe?ârtâcinnea unni nis
lVoi o stropin cn lacrimi.

Oe?ârtâciunea acestui vis ?i lacrimile acestea încrâncenate sunt

isvorul poeziei lui Octavian Ooga. Lon?tiinta lor constituie elemsn-
tul âinamic al poeziei sale, ?i tot ele vor constitui ?i axa etica a apri­
gului Ziarist, a marelui luptător national, a Zbuciumatului om politic
âe mai târziu.
Isbânâirsa, Octavian Ooga no a?teaptâ insa âin mila nimănui,
n o mai așteaptă âela împăratul lui Horia, al lui Iancu ?i al lui Ha-
tiu. Orumul Vienei babsburgice trebue âebnitiv părăsit.
Oescâtu?arsa neamului nu va veni âecât âupâ tragicul examen
al bătăliei âecisive, âupâ suprema opintire a tortelor naționale.
Asemenea opintire el o simte pregâtinâu-ss in sutletui cbinui-
tilor robotari ai pâmântului ,in sufletul, plugarilor, al clâca?ilor, al
cosașilor, în sutlstul celor „mai buni copii ai firii ursiti âin lacrimi
?i snâoare".
golul âurerii ?i nââefâilor lor se vrea Octavian Ooga. blum ai al
âurerilor lor. Oentru ei se luptâ cu sine însu?. Lrâncen, âssnâââMuit:
„omul nn se lasă näsnt, nn vrea sa se âestâinniascâ, i-se pare o co­
borâre" ").
Ilugâciunea sa câtre Oârintele luminilor e cel mai emoționant
âocument al acestei supreme ââruiri:

g) I«rM.
1Ü) I â«m.
11) bs. lorZs, Isi. UI- rom. psZ. 75.
 In pieptu! 8bu.ciu7n.crt cte cloruri
Lu 8imt ispitele cuTN sapä,
0u7N vor 8ä-7Ni tulbure, isuorul
Oin care su/letul s'aäapä.
Oin ualul kuTnii lor rnä Lmulpc
^i cu povara tcr 'nteleaptä,
' In ueci spre cei raraasr in urnrä
tu OouTnne, ullLui meu rnclreapta.

âlunpa patinrile rnele.

Le ueci striparea lor- o /ränpe
Zi äe âurerea alto?' inirni
Inualä-nrä pe rnine cr planpe.
iVu rostui rneu, cle-apururl praclä
* Orsitei rna^tere §i rele,
Oi )alea unei luTni, părinte,
Lä planpä 'n versurile rnele.

Oä-nri tot amarul, toatä truäa

Staton äoruri Mrä leacuri,
Oä-rni vi/orul in care urla
^i pern robiile âe veacuri.
- Oe rnult pern UTnili^ii 'n urnbrä,
Ou urneri parbovi äe povara...
Ourerea Ion in/rico^atä
In inirnä tu 7ni-o coboară...
Lliberat âe âe însori postul î^i aâunâ toste puterile pentru
lupta cea mare, pentru urarea sârbâtoars ce vs sâ vie^ Libertatea nea­
mului romanesc.
întreaga opera sa e inspirată »cle aceastâ luptâ pentru libertate,
vis neîmplinit, atâtea veacuri înnâbu^it in sânge.
Incepânâ cu moartea eroicâ a legenclarului Oelu, câxut în pra­
gul unei noi istorii, continuânâ eu loNila năprasnica a lui lVlilrai Vi­
teazul, âssrobitorul âe o clipa al acestui pâinânt, pentru lidertatea
caruia au stârcit în clrip atât âs tragic eroii revoluției âela 1784,
Horia, O1o?ca, Oi^an, ^i pentru a cârui lurninâ s'a riâicat cu svâr-
coliri âs leu yi ^vrain Iancu, Óraiul iVlunMor, transilvania n'a lost
âscât un vast cinntir al aspirațiilor noastre nebiruite, un rnorrnânt
însângerat în care protagoniștii iâsalurilor valalre s'au coborît înge-
nunâiap, iluaninati âs o 2i nevăzuta.
Oelu, Lava Orancovici, Inoesntiu D/licu-Llein, Horia, Osorge
fineai, Liinion Lârnuftu, I^nârei lVlurâsanu, c^vrarn Iancu, Ion Latin,
câ^userâ rspu?i sud povara vremurilor.
 Oar lupta ior trelruia continuata, §irui ior nu se pures stârci,
^.u kost romani, ^i-or sä vasi Ls !
Octavian Ooga ss în^iruie cu lira ss sguäuitoare aiäturi äe si,
„isbutinä sä reînvie rn literatura noastră sensul antic a! cuvântu-
lui grecesc „poesis" care însemna cuget §i /apta rn acela§ timp. „Oa
început era cnvântnl — spune evanghelia âin âs învierii — xi cu­
vântul trup s'a /acut pi a salapluit întru nor plin âe âar xr âe a-
âevâr" ^).
Oe sitiéi aceasta s yi socotit si cs trsbue ss tie misiunea vierii
sale — sessstspi nu sita, psntru rsaliLsrsa si intrangânâu-se ps
sine însup.
^vâniâ un asemenea ors2 pi o asemenea ^ints, srs iirssc cs Ooga
sâ nu csivs nici ps urinele pustiitoare sie iui Lnunescu, nici pe ur-
rneie pâZalnics sie iciiiicuiui Oopbuc. Oi îpi croșete árumul sâu pro­
priu, áruin âe ilacârâ pi slavâ. Ooe^is iui Ooga e cbsmars'la iuptâ,
glas cutremurător peste vâi pi sate romanepti, ioc inaidat aprig pe
creștet âe munți. O strigatul âssnââe/âii âin urrnâ, prorocirea isbâ-
virii os ss apropie, crsâinhs nestrămutată în isbsnââ, înâsrnnui
năvalnic la Iuptâ
Oar cine sâ âea aceastâ iuptâ liotârâtoare, cine sâ încingâ palo-
pul rasdunârii?
Oi, clacatii, plugarii, oamenii âin sat, âin satul românesc:

-leejti osturi cu /e/e o/ilrte,

Ou Zâmbet rnort, cu su/lete truâite,
Oa 'ntineri/i âe su/lul primăverii
§'or rrâica ,ei cari au /ost strâ/erii
Amarului xi-ai mortii?i-ai âurerir
Ou brațul greu âe greul răsplătirii.
— bocită /arâna gliei âesrobite
^i mun/ii to/i ^i-aââncurile /rrii
Vor präsnui âin pacea lor urnite
ln/rico?ata clip'a premenirii.

Oiinâca:

In pacea obickirii voastre

Oa 'ntr'un întins aâânc âe mare
TVaexte 'n/rico^atul vi/or
>1l vremilor räsbunätoare.

12) Ion lupa? — 'fara noastră, nr. 13-14—1938.

 râsbunare cumplitâ, räsbunarsa Wei inii âe ani, râs-
bunarea 06101° bâtuft eu biciul, răsplătirea marilor cbinui(i, va is-
bucni mtr'o ^i ca uri fulger âârâmânâ toate cetâ(ile âe piatra, rosto-
golinâ pe nemilostivii tirani. In poezia Iui Octavian Ooga pâtimirea
- ransilvamei clocotește in vaer falnic, sfâșietoare simfonie âe âurere:

ba nor sunt coârr ver^r âe draci

Fi câmpuri âc mâtasâ,'
ba noi atâția /luturi sânt
Fi-atâta /als 'n casa,
brivigbitori ciin alte juri
Vin âoina sâ ne-asculte ,-
ba noi sânt cântece §i /lori
Fi lacrâmi matte, multe...

bumultul imens âin poezia lui Ooga culminează prin erupAa

vulcanica âin Oltul, în unâels sâlbâtece ale căruia âescifrea^â crân­
cena soluție pentru revolta însângerata a neamului sâu :

La uncia ta strivita, gemem

Fi noi, tovarășii tai buni.
Dar âe ne-om prâpââi cu to/ii
bu, Oitule sa ne râsbuni.
§a verxi păgân potop âe apa
be ^esui boiâeior âe aur,'
§a piară glia care poartă
înstrăinatul nost tezaur

'farâna trupurilor noastre

§'o smulgi âe unâe ne 'ngroparâ
Fi sâ-/i aâuni apele toate,
§â ne mutam rn alta tarâ /

In 1905, apârânâ âs sub teascurile bucea/ârului primul sau vo­

lum âe boemii, ovangbelia nââe/âii celei mari, Octavian Ooga trece
muncii în „tara" pe care pânâ atunci n'o vâruse âecât âe pe creasta
OânârelUlui. Descălecarea sa e un aâevârat triumf, ^caâemia Ho-
mânâ îi încun-unâ tâmplele cu laurii nemuririi (1906). Oel care sem-
nsa/â raportul âe primire este însusi Htu lVlaiorescu. „bocciile â-lui
Octavian Ooga — se akirmâ în raport — au. avut clarul sâ âs^tepte
o âeosebitâ luare aminte a publicului român...
Oe e ârspt — continuă lVlaiorescu — patriotismul ,ca element
 Z« acțiune politică, nu «sie materie âs artâ ,orl câte abateri s'au
«ârnLs yi ss mai cornii în contra unși reguls a?a âs simple. Noi
nlss csi cs n'au âssinl talent literar cautâ sâ^i acopere lipsa prin
provocarea unor âisporâM suklets^ti toarte importante în alie pri­
viri, âar nu în cele estetice. Lu ionic acestea, patriotismul ssie în
inirniîs sincere, în akarâ âs orice tenâinM politica, un simjâmâni
aâevarat ^i aâânc, ^i întrucât ssie asii el, poaie ii, în certe împre-
l urări, născător âs poezie. Hi în assmsnsa împrejurări excepționale
ne pare a se atla autorul nostru, cânâ într'o paris a paginilor sale
reprs^iniä ^i re^umâ iubirea ^i ura, âursrile ^i speranțele unui
nearn ameninjat în existenta sa.
Dovaâa — spune mai âeparts pontitul — siâ în aâucsrsa si
âescriersa unor tlgurl obișnuite âin viata poporului, care însâ
câstigâ âeoâatâ — pe lângă valoarea Hi menirea lor normalâ — o
înssrnnâiais, ani putea MS o iluminare ^i strălucire extraorâinarâ,
ce nu se poate explica âecât prin aprinâerea luptei întru apărarea
patrimoniului national"
In urina acestui raport Octavian Ooga primește marele premiu
l^âsturel-Herâscu, pe care Loybuc, înaintatul sâu, 1-a primit s^a âe
târziu ti numai pentru iraâuceri.
Oloria îi surââe âarnicâ. Os mult nu mai tusese primit un
poet cu atâta satistacjie, cu atâta entusiasm. „Os o săptămână —
povestește â. O. Oovinsscu — âs cânâ se alia la Oucuresti, casele
cele mai mari âin Oapitalâ ?i-1 âisputase; într'un cuvânt ce nu i ss
întâmplase lui Lminescu la menitul gloriei, i se întâmpla acum â-lui
Ooga, cbiar âin începuturile sale, punânâ în miycare inerția estetica
a societății înalte ti ajungând sâ kie citai în âiscursurile parlamen­
tare ale lui ^l. lVlargbiloman" ") ^i ale lui Ion I. 0. Orâiianu.
Ilaris Olisnâi aâaugâ: „Scriitorii noștri cei mai âs krunts i-au
âescliis veseli dragele, ca unui viitor mare mettsr, cbsmai a âucs
poezia româna cu un pas înainte. Oor li s'au asociat Ziariștii; âoam-
nels cele mânârs, bânuite a ki retractare katâ âs iot cs e românesc,
i-au tâcut o calââ primire la Ateneu. Larmsn L^lva l-a binecuvântat
âs post al neamului. Iar mulțimea âa asalt librăriilor cumpârânâu-î
volumul
,,?sniru moment lumea parsa a uita câ mai avea si alti poeti"^)'
8ucure?tiul, prin tsciorul popii âsla Hâ^inari, se întâlnea cu
„jalea înstrâinaiului írásai". O lume nouâ, nsîncbipuitâ parca, vine

13) Orrtics, voi. III x»s§. 290—300.

14) Ase-merir I, naZ. 119.
05) I>np»-eâ UteraTis, x>«Z. 162.
10) Lsxtll ku^oariu: Qn« sn! 6« iniyvsrs litsrarâ, ^psg. 49.
 steige âursrils în ta^a âsstâtârii Ml«. Hirag întreg äs vsâsnii
âpâr âin stráluieirea iluminatei poeái .tiscare avânâu-HÎ semniticatiL
HÎ culoarea 83.
kősóiul 6 „ârspt vestitorul apostol al unei vremi ce va 8â vis",
âascâiul „un mag âin basme", un „stânt âintr'o icoana vecbs"; ââs-
câli^L s 3 „vremii noastre âreaptâ mucenitâ", plugarii „strâjuesc
altarul nââe)âi âs mai bine", lăutarul poarta, în „vaierul strune-
ior", âurerile neamului) o lume âe gânâuri neînâuplecate, kârâ ali­
nare ?i kârâ oprire, lîânâurile tinere âs oameni erese purtânâ în
sutiét tulgsrele, blestemele Hi nââs)âils lui Octavian Ooga. Os pa­
tru ori, în timp âe un âecsniu, se retipârsHts întâiul sau volum âs
poezii ^^). Miorul paginilor sale kscunâsaxâ spiritul întregului neam.
Volumele âin anii următori, lVe cbiarna pământul, lilmbra 2i-
ânrilor (1912), în cari poetul ÎHÎ âsstâinusHts Hi treamâtui ns-
liniHtilor sale metati^ics, âragostea, întrângsrils, cbinurils ini­
mii, nu tac âecât sa relietsLs HÎ mai concluâent tigura âe luptă­
tor a rapsoâului âela HâîHinari, inspirației nationale aââugânâu-i-se
Hi puternice impulsuri Hi accente sociale.
Vibrea^â acum toate coarâels lirei sale
Lcânteietor, emoționant, protunâ.
lin sunet se âesluHSHte însâ mai puternic âecât toate celelalte.
Osl al otelului âin încbeierea poeziei Oosasnl.

— 7ruâitâ, cbinnită coasâ,

Vei mai cosi tu numai iarba?...

Varaiéi cu activitatea sa literară poetul âeskâsurâ însâ Hi o în­

tinsa activitate politica, încercânâ, într'un moment âs răscruce, ss
âinami^ere clasa conâucâtoare a Iransilvaniei, sâ-i inspire elanul
pregătitor âe 2Î1e mari HÎ sâ-i trasele un ârum âe violenta atirmars
nationalâ. Vi propovââuia o acțiune Politicâ intransigentă, cuteză­
toare, târâ tranzacții Hi târâ Hovâiri. Oonâeiul sâu, atât âs asemănă­
tor cu al lui llminescu, se pune cu toatâ ââmenia în slujba politicei
naponale.
8s ivesc marile unei lumi noi. 8e apropie râua isbavirii. L-Ienta-
litâtils trebuesc primenite, inerția stârâmatâ; e vremea tineretului
cs ss riâicâ impetuos. Vagináé revistei sale âela 8ibiu, 7ara noastră
(1907) âau semnalul noilor orientări, tribuna âela -lraâ, la înâem-
nul lui Ilarie Obenâi ,âeslântue miHearea o(elr(rlor (1909). li numele
cs ss ââ noilor luptători. lâeile Hi argumentele âintâi le ââ Obenâi,

17) „Minerva". 8urars?ti, 1907 ; Sittioiscs pentru nr. 186. 1908:

Mbliotsca .^EischîMrrtt". Slbiu. 1810: Du»urssti. ISIS
 strălucirea xi loir/a expresiei o aâuce însâ Ooga, bl äevine xelul
mlxcärii âs primenire, conâsiul sau râscolexte elitele xi mul/imile.
lllsmentsle active Li6 tmerei generații ss înxirâ în linie âs bătaie.
?obtica l-'artiâului blational — scuxatâ âs prea multa moâera/is —
e combătută cu vsbemen/â. Articolele lui Ooga »uni aâevârats ila-
sâri incenâiatoare. Moâera/ii, oportuniști, trâââtorii sunt întierati
cn o nsbânuitZ energie. Oum >ar ii putui avea un Vasile lVlangra
cru/area iui Ooga? Oum ai- ii putut sâ ss îngaâue cortegiul Atâtor
laxitâ/i, nesuferita mnibn/â in ta/a onorurilor xi L culturii magbiare?
„lVoi vrem bărbăție — exclama si — vrem mânârie rn poporul nos­
tru. § aâevâr vecbi ca ps temeiul umilintii nu se poate ^iâi viitorul
unui neanr xi âe aceea vremea âe a^i, cu înârumârile fi cu naâeMle
ei, inai aâaugâ o poruncă îa cele 2sce âin tablele legii. lVu /ii um'-
lit l"

?oÂ.tia sa e categoricâ: nicio transac/is cu Luâapesta. 8â ss

Arunce în aer toate pun/ile. Loarele nostru numai âela Lucurexti
râsare. Ooniuxiils nu inai sunt posibile. „lxi încrucixea^â puterile
âouâ lumi streine.- Lucurexti xi Suâapesta... Le creâeti, pe partea
cui va rămânea biruin/a?... lVoi ne mângâiem cu speranța câ e pe
âeplin /usti/rcatâ învingerea celui âintâi..."

Atacurile sale nu rămân tara urinari, fruntașii ?artiâului bla-

/ianai, ftnânâ seama âe anumite rsaiitâp socotite mm obiective, nu
/in sa râmanâ nici si âatori. In numele lor riâicâ mânușa /iurei 0.
Popovici iar în Oa^eta transilvaniei apare o lunga serie âe articole
împotriva celui râsvratit contestânâu-i-se coMprebensiunsa .xi in-
tui/ia politica, l^urel O. ?opovici acu^â implacabil: postii n'au cs
cauta în politica! L înâreptat ironic spre împâra/ia poeziei, spre vi­
sările nevinovate ale încbipuirilor. Qe asemenea povs/e Octavian
Ooga va avea âealtîol parte cbiar xi în Ilomânia-lVlare. ^ni întregi
o anumita presa nu va vorbi âespre el âecât ca âespre „un last
poet". Atacurilor âin Oa^eta transilvaniei el le râspunâe însâ la-
piâar si' lerm, âumne^eesc âe aâevârat :
„ln via/a popoarelor luptătoare scriitorii au /ost xi vor rămâne
avantparâa care âescbiâe bâtaiu. scrisul lor e trâmbi/a /ermecatâ
prin care se propaga aspirațiile unui neam, ln su/letul lor larg ei
cuprinâ si plâmââesc âurerile mari ale mul/imei. §i >sunt reprsAen-
tantii celor mai avansate creâin/e xi âin /inuta lor trebuie sâ se âss-
prinââ iâealitatea luptei unui popor. Ou ocbii robi/i âe-un cbip,
care plutexte âeparte, ei merg înainte xi árumul lor e /ara cotituri.
§i au numai popasuri, întoarceri n'au. Ili sunt apostoli, nu vamexi.
Di preâica, nu fac târp. ^rarrsacfüle ta rnasa verâs le sävärHssc
politicianii cu conHtiinfa elastică, în vreme ce scriitorul trasează în-
tre pământ Hi cer puntea âe aur pe cave stralucsHte sufletul unui
popor. In vremile âs batae, arâ focuri în noapte pe culmile munți­
lor. Aceste focuri sunt semnul ca războiul a început, câ în vale sunt
oști pata âe luptă.
„Aceste focuri, — un simbol al vspberei rieaâormite, — sunt în
frământarea unui neam: scriitorii...".
Hi într'aâsvâr, psntru a croia societâM inteiecruaie transilvane
o mentalitate nona, o încaârars în spirltuaiitâtoa roniâneascâ nsinis-
trkioata, OoZa apsisa^L Ia scriitori. Da toti scriitorii — âin Iransil-
vania ca Hi âin Vecinul BeZat. 1-a Lidin Hi la l^raâ ss tin spienâiâe
HWatori literare, participa Dinii Oârisanu, Victor Dktiiniu, Lornsliu
^olâovanu, O. blanu, Lincinat Oavelescu, Laton l'eoâorian, Ht. O.
losik, 2 Bârsan Mc. ,etc. Dntu^iasniui întrece toate marginile. Dns-
ratura roinânâ dirus întunerecui. O siinfire nona se kaursHts. Avântul
cutrsinurâ iniinile.
„Vremea noastră — amintește dopa ackversarilor sai — e o
vreme âe lupta. Aceste rils nn an ceasuri insnite psntru trnâa rni-
ZZloase a sporurilor încete. lVoi nu trăim astăzi vieafa orânâuită a
vremurilor âe pace, cânâ munca se âesfâHura în matca trainica,
botarîta âe pornirile firești ale sufletului, â^i sunt trebuințe âe
împlinit cari clriamâ, cari tulbură orice inima simfitoare. In vreme
âe război âascalii se riâica âela masa lor âe scris, poefii se âespart
âe mare, pictorii îHi aruncă penelul si, pâstrânâ în suflet visul lor,
ei se înHirue alături âe oxteni pe câmpul âe bătaie. Astfel e vremea
noastră. lVe -cere tuturora o înfrafire âe forfe, o strângere a rânâu-
rilor pentru apărarea unei averi comune. Dunt 2ile âe fertfâ bilele
noastre. lVumai aâucânck aceasta fertfa mai putem naâafâui ca în
viitor,' rnai curânâ ori mai târziu, va câștiga acest popor înâurerat
cuvenita răsplata a unei munci âe tibnâ Hi râgar:"
Os 3 cei a — „fire-ar oricât âe multe procesele procurorilor
unguri Hi oricât âe înăcrite infuriile cârcotaHilor noHiri" — lupta va
continua lârâ crufars.
Da nu ss va stârci, cu csi âintâi, âscât oâata cu riua âs 1 Os-
csindris 1918, iar cu csi âin urina adia în inoinsntul codorîrii sale
în rnorinânt.
iOernsiurils luptsi ssls politice âin anii 1909—1911 sunt cu­
prinse în volumul: „însemnările unui trecător. On aâsvârat cats-
clnsm âs tinerste Hi âe naționalism. Osia Drninsscu, înackarâ âs

18) InsenwÄ-rLs unui trec-âtor, psA. 13.

Iorga, niciun alt Ziarist n's mânuit condeiul cu mai multä pasiune
?i dârzenie

In Iunie 1910 candidea^â la Lbiyineu (^rad) pentru a intra in Rar-

lamsntul elin Ludapesta. ^.r Ii dus eu sine in incinta Oamerei ma-
gbiars c> întreaga turtunâ âe proteste, crivatul neînduplecat al râs-
colirii românești, llu reuHe^te insa. Dreisute mii de coroane, pe
lângâ teroarea deslânMtâ de adminDtrafte. cbeltueM baronul
Wenbbsim pentru a-i smulge scaunul cle cleputat. Oampania aceasta
electorala, purtata cu o neinobipuitâ Violenta, i-a inspirat drama
„Dom-nul notar", agentul tipic al administrației magbiare, jucata in
februarie 1914 pe scena teatrului Irațional clin Rucurs^ti.
In implacabila lumina a rampei administrația împilării a lost
biciuita târâ îndurare.
„Luvcesul „Domnului notar" — precixeaxâ un contemporan —
a amintit succesul întâiului volum cle versuri al poetului. Dntu-
Dasm în salâ, „Da arme!" yi „De^teaptâ-te Române" sus in galeria
înDacârats; mișcare în presa de aici ?i cle dincolo; bancbets la Rucu-
re^ti ^i la 8ibm; intervenția unei puteri streine; lrica de deslipirsa
Romáméi dela politica Iriplei ^.liante; serbări in lolosul Digii cul­
turale; cununi de lauri..." ").
dustifta magluarâ, in a cărei putere teoretica se alia Octavian
Ooga, i^i spune ^i ea cuvântul: poetul e condamnat la un an si ju­
mătate inclusoare .(In lVlartie 1912 mlai stătuse o luna înobis la 8s-
gbeclin). îl ou a condamnarea nu va mal avea totuși sâ o execute.
In Iulie isbucnexts războiul!
âustro-Dngaria intra in turtuna din care nu se va mai întoarce.
A sosit ceasul râsbunârii noastre.
Da lupta deci, la Iuptâ nâprasnieâ pentru realizarea idealului
national. Luiletul lui Ooga se inkioarâ in ta(a perspectivelor cs se
desobid. România se declarâ însâ neutralâ. In jurul botarslor ro­
mânești urlâ turtuna lui lVlarte. „Olâcasii" poetului sunt du^i însâ
sâ moarâ pentru idealuri streine. Dransilvama se ridicâ in neîn-
duplecatâ râsvrâtire morsIZ. Oeasul isbâvirii se ivește în nâdejdsa
tuturor liilor sâi. II mârturisesc preoții dm ka(a altarelor, îl deslu­
șesc cu avânt cărturarii, tineretul îi înalta cbiote de entusiasm...
fronturile sugrumâ însâ atâtea vieți românești, numârul vâduve-
lor Hi al ortanilor sporește cotidian. începe prigoana împotriva ce­
lor cari su alte viziuni decât ale pajurei cu douâ capete, preoții
sunt desbrâcati de odăjdii si târâp în încbisorî. lVlii de intelectuali
?i de țărani inimoși, temei cu înalt simt național, le împârt⧫sc

19) L. QovinWcu: sr-iâns, pas. 49.

soarta. RänMs transilvaniei sângorâ amarnic... Rrivirile se in-
drsapta dosnadäjduito psstc Larpa^i.
Onde ne sunt tra/ii, unde ne sunt dosroditorii?
Dsce întârzie? Onde-i suklstul j!erttei âela turda?
România, în plina vsglie, așteaptă insa site conjuncturi.
întârzierea aceasta rovoltâ întreg sutlotul lui Octavian Ooga.
Alături de alti titani ai cuvântului, laice Ionescu, Oelavrancea,
N. Iorga, N. Filipescu, de^lântue o violenta campanie pentrn ime­
diata intrare a României în război. Oin transilvania ars alături cle
«.ine pe Vasile tucaci, „teul clela OiseM". Olasul lui cle toc răscolește
mulțimile, le sgudue, le farmecă. Riecare clin cuvântările sale tas
pârtie adânca în mingile ascultătorilor, tra^a lui năvalnica înlioara
inimile, le tace sa data puternic pentru soarta transilvaniei.
„Opoca" lui Nicolae Rilipesou î^i desclaide larg coloanele pentru
visul neîmplinit.
Rostul trasate epoca cea mai vijelioasă si mai liendinte dm
visata sa. Articolele ?i poeziile i se citesc cu înfrigurare, cu sete,
cu entuziasm. Ol e solul înflăcărat al transilvaniei, trimisul unui
mileniu de durere.
Re lângă culegerea de articole §trigâte în pustiu (1915), apar
acum ^i acele impresionante Oântece /ară /ara (1916) în cari rostul
istoric al poetului e definit în straie de o cutremurătoare since­
ritate :
Ou sunt o lacrima târcie
Oin plânsul unși mii de anr,
Lunt visul care reînvie
Oa vetrele celor orfani
§unt o mustrare calatoare
Oe pe tărâmuri farâ glas,
Zi dintr'o lume care moare
§unt strigatul ce-a mai rămas.
Ou sunt oftatul «are plânge
âcolo'n satul meu din deal,
§unt fipâtul muiat în sânge
>1l văduvelor din Ardeal.
§unt solul dragostei §i al urii,
On visător de biruinfi,
Oe port blesteme'n cerul gurii,
Orept moștenire din pârinfi.
Osci:
Venifi Români/ Rornifi-vâ spre munte.'
Vârâtă drumul morfii din morminte.
 TîEt uitati a ueacurikor carte,
Venisi, veniri /... Oaci aäeuar 2ic uoaa .'
Ori uä mutași koldul mar äeparte,
Ori vesi muri cu trupul /ránt în âouâ /

InsILryit, âupâ o ayteptare âe âoi ani, sara neutralâ se dotârâyte.

^-2 15 August 1916 armata românâ înfrunta silnica frontiera a Lar-
p așilor. Ouvernul âela Luâapssta înfiinsea^â pentru capul lui Ooga
un premiu âe 1000 coroane. Versurile lui sunt pe toate buLSie, însu-
Ilesesc toate inirnile. „In clipa intrării în războiul âe întrepire națio­
nală — avea sâ âeclare rnsi tarâ generalul 2Í2Í Oantacu^ino —
oștirea a primit arme yi munisii âin Arsenalul sării; su/lctul i la
âat, însă, Oopa". Irei ani sine spopeia noastrâ. Nâprasnicâ yi cum-
plitâ. 8e împletesc în sa înâlsâri sublime, cââeri eroice, avânturi ns-
învbipuite. Octavian Ooga sine pas cu ea. Oonâeiul sâu nu ostenește
nicio clipâ. Versurile yi articolele sale âin Ziarul Románia (layi) pâ-
trunâ în tranșee, imbârbâtea^â ostașii, alina încercările. R silit apoi,
âupâ încbeierea pâcii âela Rucureyti (iVlartie 1918) sâ pribegsascâ
prin Rusia, pentru a ajunge în cele âin urmâ, âupâ înâelungi peri-
pssii, la Raris. Duptâ yi aici cu aceeay energie pentru lămurirea ârep­
turilor României. Dimpe^eyte conâisiile în cari arn Iest constrângi,
âe împrejurări potrivnice yi âe lorse infinit superioare, sâ âepunsm
armele.
Ouvântul sâu convinge, âreptatsa noastrâ e recunoscutâ. In
toamna lui 1918 ne riâicâm iarâyi. Vikor răsucit pentru o clipâ în sâ-
râna âurerîî, neamul românesc se înalsâ âin nou sud steaua victoriei.
Da 1 Decembrie 1918 ^âunarea Nasionalâ âela ^.lba Iulia pro-
clamâ unirea Iransilvaniei cu sceptrul României biruitoare.
Dela Nistru pânâ la lisa fâlkâe steagul românesc...
Visul împlinitu-ni-s'a!
Rrofstul acestei împliniri a Lost O. Ooga.
Unirea încdeia însâ yi întâiul mare capitol al viesii sale.

In anii cari urmează poetul, ca manifestare publicâ, âispare

Aproape cu ^totul. In locul sâu se înalsâ un tot atât âe vebemsnt
bârdat politic. Vreme âe âouâ âecenii va râscoli viasa noaâtrâ po-
liticâ în numele unei mari iâei âe regenerare yi construcsie româ-
nsascâ: iâeea nasiouala.
Deputat, ministru, set âe partiâ. premier, Octavian Ooga s'a
relevat cu o înverșunare yi un entuziasm âintre cele mai kisr-
bînsi. Dușman iâe moarte al cosmopolitismului yi al kalsikicârii vieții
noastre nasionale, invaââta âe un spirit nefast yi ucigător âe vir-
 tuft, autorul „Oantsceior kârâ i^arâ" a înscris în istoria politicâ a
României uns âln osie mai sbuclumate paZinl.
O^rtea sa âs criticâ Hi atituâins politicâ, âstul care fierbe
(1927) încbinatâ tlnsrel Asnerafii, cuprinâe paZlni âs un âlnamlsm
P. sâe o luciâitate nafionalâ care ns âuce larâHi cu gânâul la în-
âsmnurils Hi viziunile politice nie Iul Lmlnescu.
8buciumul luptâtorului, mărturisit prin sute âs articole, prin
inii âe cuvântări rostite sub cerul larZ ni fâril, printr'o emofionantâ
activitate parlamentarâ, n'a isbutit sâ reali^e^e însâ Hi împlinirile
înaklpuite. Inââ intotâsaunA, ingratâ âs cele nini aässeori, lupta
politicâ a lui OctLviLn OoZa s'a înebelat cu o prâbuHirs âin care
n'n inni tost întoarcere. Rlâcârlle naflonalismului sâu politic ÎHÎ
pâstrsarâ însâ nsalteratâ strâlucirea Hi puterea lor âe râscolirs.
Lu opt ani înainte âe a muri, in 1930, ÎHi rnanitesta csrtitu-
âinsa rsnstsnfsi sale în tafa istoriei: „Oricare na fi sentința âe
mâine o aștept cu cupetul senin, fiinâcâ mi-am âat tributul firesc
âe sbucrum pentru râse Hi mi-am răscumpărat astfel âreptul âe
oetâfenie în fara nouă" ?").
In acesstâ luptâ, plinâ inai mult âe amârâciuni âecât âs
bucurii, Zânâul lui Octavian OoZa se înârepta aâsssori, cucernic Hi
inspirat, câtre marii precursori a Vremii noastre: Iosif Vulcan,
^lecsanâri, Lminescu, Ooxbuc, Oarapiale, St. O. îosif, Ilarie Obenâi,
Oarmen §plva, ^vram Iancu, âârei Hapuna, Ob. Rop âe Rusești,
Vasile bucaci, >lurel Vlaicu etc., etc. în anuntirsa Hi pentru cre-
âln^els lor a scris padini âe vl§uroasâ svocars, âs nsfârmurit avânt,
— paZlni âs tericita antologie ^i).
âânâ aceleași crsâinfs Hi aoelsaHi ssplrsM, iluminate ,âe un
iâentic «bucium, OoZa ss simfsa în larZul sâu psntru a prezenta
postsritâfti Aceste culmi ale istorisi Hi artei românești.
Uu i-a IvSt âat totuși sâ înobiââ oobii ps o icoanâ âe liniHts,
âs împăcare. In ultima sa poezie, scrisâ cu abia câteva 2ils înainte
âs a Muri (7 Mal 1938) ni se ässtäinusHts o stâsistoars âurere:

îmi cânta moartea la fereastră

Oa a vecernie 'n surâinâ,
îmi cânta încet povestea noastră.'
lîn foc âe umbre Hi lumina.

Ru o ascult în noaptea mutâ,

Oin aââncimi îmi create mare,'
20) ?relLtL Ia cartea âs polemici: Sräpesta-Lucitrexti, 1930.
21) precursori, Sucurs?ti 1930. '
 lntreapa uill(ä petrecută
Oa căpătâiul meu răsare.

Sr cum, sub tâmpla mea /ierbinte,

O lume vscbe-mi reînvie,
Nu, câte-au tost îmi vin în minte,
Li câte-Lr ii puiuț sâ Ls...

Intr'uâevâr, câte n'ar L putut sâ Le nit isi. Oâte n'ur li putut

sâ aibâ nit rost Hi nitâ áeslegars... Oâte... câte...
Oâte visuri nu urLss mintea âs nur a iui Octavian Ooga. câte
iluzii nu-i înlloriserâ în gânâ, câte cloruri nu-i sduciumaserâ cum­
plit; câte 2âri nu Străbătuseră ocini sâi âe vultur. Oar pe semne
LHa i-a iest ursita, a tost scris în stele ca Octavian Ooga sâ mioara
nu cu bucuria pe buxe pentru bâtâlîîls câștigate, ci sâ moarâ âss-
nâââMuit, cu regretul slâyietor pentru acele biruinti cari ar /i pătat
sâ /ie ?i pentru cari aruncase în cumpânâ întreaga vâivâtae a sukie-
tului sâu
murit LHL cum a trâit: tuigerâtor, sguâuitor.
Oo^buc, celalalt mare poet al ^.râsalului, a exprimat aceastâ
âesnââe/âe omeneascâ în cbip atât âe emoționant, parcâ anume
psntru Octavian Ooga:

„^4 ta e (omule) merperea mereu

>§pre (iuta — ârum rnpust xi preu —
Oar (iuta nicioâatâ uu-i
^4 ta/ ^i 'n pânâ tu tot ce-ft pui,
O numai vis, câci Oumueceu
Oe poartă 'n voia Oui"...

Osâmintele sale, âin care povestea, ca testament a neoâibni-

tei sale lupte, câ „soarta ua face sa râsarâ âin ele un rnâemn pen­
tru viitorime", su tost așezate în umbra munfilor âela Oîucea ^).
1) D/ioartss năprasnică a iui Octavian Oogs a lasst neincbeiate multe
aspirații
dintre «ts ?l tipărirea unui volum âe poeâ sorise in anii csi inai
ingrati ai visfti sale, în anii înâinati în primul rânâ politicii, âsr in cari
lira lui Octavian Ooga a continuat totutz sa cânte în surâinL.
In liniștea patrisrlislâ âels Oiuosa, in ceasuri âs ixolsre Hi âe liniate,
in ceasuri âs singurătate, âs voita singurătate, Octavian Oogs a âepânat msi
âepsrte tirul âs aur al inMMparsIbllei sale poSLÎi.
?ostul.s rămas post!
Hi etatea O-ner Veturia Ooga precum Hi âovotsmentul â-lui O. Oiureru,
au tăcut cs aceste posril, tăinuite până acum marelui public, sâ apară sub
 Oá Zi oZinioarL orsZele ZreeeZti pentru oriZineá lui Horner,
«ruZele roanLne^ti au început Zi eie lupts pentru á so puteu lâuâs
cât inși înât eu riáicáreá celui LntLi, âe nu cuinvs câlur Zi u celui
msi suZestiv, inonuinent ál cäntZre^ului pátiinirii noá8tre.
O luptâ csre le cinsteZte!

sugestivul .titlu" Din larp, in câitura Lîunâstiei psntru literatura „Regele

Oaral II".
Volumul acesta oompletsagá in moá armonios personalitatea vulcanica
Ä ^UI OQ^LVÍZN Oo§3-, <âS8vâ1iLnrvâui^d6 Lbriîîmeiâîd 3!ls P«oâi!ln1
n'L (ÄpitulÄt iQÍ«i 0 elîpâ în oinului :

Lu urc spre culme... li5i-a rămas în urma

lVoroiul prins în putrsâa-i osânââ
Iniripurata patimilor turmâ
Ou ckiot lrinp âs'ntrscsre PLmân-ââ .

Lu urc... âcolo -os în aââncrms

ââ uiafa ce-xi întinâs lrora/
L necurmatul cântec âin uscâime.
il ^tiu... mai bine n'o sâ-l -tie nime,
Oâci am baut âin cupa tuturora
Hi l-am plătit cu lacrimi §i cu rime..

Mai sus/... âi sus/... Oetâtile âs stele

Luprinâ rotirea Aânâurilor mele
Hi ca un sân ocrotitor âs mama
O nâsuinsâ proaspăta mâ clreamâ.-
— lVsprilrânitâ, mânckrâ poezie,
Lumina albâ pururi aâoratâ,
âcultâ-mâ cu rupă mea târ^s,
Hi /â pe veci în minte sâ-mi tresalte
strălucitoare, rece ^i curatâ,
Rinourâtatss culmilor înalte...

In scsLZtâ sinAurâtuto âs culmi înaltc sordss suLetul Iui Oâvisn OvM

suprema sutisiuctis, suprsms mânUmers a suklstului
Om politic a putut ti întrânt; post a râmss nemuritor!
8â ne strângem âar incâ oâstâ în jurul postului psntru a-i asculta cân-
tsrea âin urmâ — minunata cântars.
De âincolo âs mormânt Octavian Ooga ne ina^â incâ oâatâ in álra
eternelor ssninatäp.
OM „LLL6II LOI LNOVMON"
K.

Lnclpmion. râsete mă 'mbiel

.4 norilor mulsori miros
a iasomie,
Aiinâire âe doare mi-astern,-
«Li-aâierile cânta pe lume
pe plasul âe foarte 6sparte.
Ltsrn.

Lunara cristalele
Danp, âonp,
Uitatele cupe 9emura
pe seara în pol...
^i șoimii te căutau iarâ
prin săli,
pieâici cle aur pierâurâl
Lunară cristale
ln rubine ^i versuri
ln pol,
ln pinpaxe mâini tremurâncle,
Danp, clonp.

Lnclpmion,
va sâ mâ afunpll
larpile somnului prââini
cu iarna lunpâ.
lVu poi mai xti cum an cle an
â marilor nepru bâtlan
Le 'ntoarce 'ncet clin Infinit,-
7ot ce mi-au scris sumbrele l^arce
Aii s'a 'mplinit.
^.cum am clipele frapile
Asemenea albelor funinci
cle xapts Lile.
R.
 6e 6LOK6L 80^^

Hi totuHi el träeste äespururi iîn nnjlocul nostru. Oe târâna lui

trecătoare, aHe^atâ pe coasta (lela Oiucea, nu ne âesparte clecât o
culirne pe noi cei râmaHÎ aici prin vâile bătrânului Oilior. Og^ spi­
ritul cle luptător al marelui bară național plutește, nepăsător âe
hotarele trecătoare, peste plaiurile âe lale Hi âe sulerin^â ale nea­
mului arâelean. Ol este cu noi într'o permanenta frâmântare, SHa
cum l-am cunoscut Hi în alte vremuri âe âursre. (lele trei OrÎHuri
?i lVlureHul Hi celelalte ape ale strämoHSHtilor noastre aHe^âri, âuc Hi
asta^i lalea pătimirii noastre. lVlormântul Sfânt âela Oiucea stâ
acolo nu ca o piatra âe botár, ci ca punct âe intersecție ale gânâu-
rilor Hi speranțelor milioanelor âe Români. Riinâcâ Octavian Ooga
n a râmas numai cântărețul ^.râsalului sâu scump, ci s'a încaârat
lârâ rezerve Hi cu cea mai românsascâ sinceritate în marea existenta
Hi âestin al neamului întreg. O-am vâ^ut Hi au?it la LucureHti îna­
inte âe refugiul nostru în lVlolâova. Ora acolo alâturi âe Vasile
Oucaci Hi âe alft erainici ai suferindei arâslene ca sâ pregâteascâ
marea sârbâtoare visatâ âs veacuri, ^.m avut fericirea prin umila
mea profesiune trecâtoars în Mrul unui mare ministru, sâ-i vââ
aproape silnic pe Ooga. Ora un iluminat al vremurilor, un val per­
manent Hi âinami^aNt âe simțire HÎ âs vrere româneasca. In clipele
cele mai âemâââ^âuite Octavian Ooga a râmas neclintit în creâin^a
victoriei noastre naționale. In ocbii lui sfredelitori în viitor, în cu­
vântul Hi în gesturile sale vedeai siguranța i^bânâei noastre. O-am
vâ^ut apoi mai âeparte cu noi, alâturi âe noi, una cu noi. Iar la ?iua
cea mare creâ câ el a simțit cel mai puternic fior al înfăptuirii Hi
al visului împlinit; tiinâcâ el a trâit intens Hi cu Zbucium Hi nââej-
âiie Hi âurerile Hi împlinirile întregului neam
 . Octavian Ooga nu a trecut la activitatea politica âin epoca âe
/âupâ râ^boiu cu programe partale yi âe ambiftoasâ izolare. LI a
râmas Iu toatâ Integritatea sufletului sâu âe Român. II vââ yi acuin
la o masâ restrânsă într'un local âin írásaiul âe mia^â-noapte. Ne-a
vorbit câteva ore yi cu mâestria târâ perecbe âe povestitor, ne-a
âepânat firul unei povesti, cu ainânunte necunoscute âe inului. Vor­
bea un profet înâurerat âe greșelile inultora yi simțeai la fiecare
fra-â revolta Românului cu bunsiin^ fa^â âe uitarea marsi jertfe
âe sânge a Românilor âe pretutinâeni. Osia Ooga ain învâ^at câ
cel inai niare secret al rezistentei noastre naționale este soliâari-
tatea tuturor fârâ conâiM yi fârâ arubinii, ^vea Hi el o ambihie, âar
nobilâ: sâ ajungâ sâ-i strângâ pe toti sub cutele unui singur steag
âe lupta.
Oâatâ, într'un vagon pe «drumul dintre Oradea yi Oiuosa ne
arâtâ sub o costiyâ o casâ ^ârânsascâ jugulata, afumatâ, cât un
pumn yi cu un petec âe pâmâut pietros âe o palmâ: — Iatâ spaftul
vital al Românului! — Oredeft câ e bine sâ-1 lâsâm sâ se mul^u-
meascâ numai cu atât?
Nu ne bate Dumnezeu pentru nesimțirea noastrâ?
In ultimul timp am avut iarâyi fericirea sâ-l vââ yi sâ-l auâ
silnic pe Ooga ca reprezentant al natiunei. Heâea lângâ O. Ou^a
yi foarte âes îyi scbimbau în yoaptâ pâreri asupra progeniturilor
politice ce se perinâau prin ka^a lor. Nu l-am vâLut oâatâ sectar;
ba îmi amintesc cu cât âssgust a pârâsit incinta cânâ un tânâr âe
al partidului spunea lucruri nelalocul lor yi în opo^ie cu intere­
sele neamului. Ooga era prea mare ca sâ asiste la paroâii parla­
mentare.
^.u fost apoi alegeri âe vlââici pentru âouâ scaune âin Ardeal.
— 'Ie rog pe tine, îmi spuse el — âu-te yi explicâ deputatilor regâ-
teni pentrucs vrem sâ-i alegem pe acsytia. Nu âe altceva, âar sâ
nu creaââ câ facem prea pe Ardelenii. Oanäiäafti noytri cunosc
bine împrejurările locale yi ytiu unâe se ascund jduymanii credinței
noastre strâmoseyti.
Astfel Octavian Ooga, cântărețul pâtimirii noastre, a fost un
mare Român; un profet al românismului, cu orizonturi naționale
cari se întindeau pânâ la granițele kireyti ale neamului întreg.
încât ne întrebăm care ar fi fost atituâinea lui Ooga în vre­
murile noastre âacâ mai era viu «în mijlocul nostru? Oine 1-a cu­
noscut bine va aâmite câ el s'ar ki încaârat încâoâatâ în marea yi
totala orientare a neamului românesc. LI ar fi fost cu ostayii noytri
pe lrontui âin râssrit, sr li sule rit nu. vei ce vsrss sânge Hi lscrimi
peste botsre neârepte, sr li pus umsrui sâu âe titsn si românis­
mului sisturi âs «ei ce se muncesc ss ne trsscs peste nes msi mare
primei âie prin csre trecem. Oogs sr li înțeles clips âestinului Hi
nu s'sr li inclus in rezerve âe ^culise, Liinâcs OoZs ers msi presus
âe toste un luptător nshionsl, cs toii msrii luptâtori si ^râssiuiui,
cs msrii mitropoiiti âels Libiu si âsls Lisi, csri su luptst pentru
ârspturile nosstre, nu ls-su cernit si nici nu su sHteptst vânturile
lsvorsbiie.
OoZs este exemplul prin eminenîs si iuptâtoruiui srâeiesn. Li
sr li inltârit Hi msi műit potenciáiul voinței âe s trsi s scestui nesm
pe csrs l-s cântst, i-s cunoscut Hi 1-s iubit. Li si-sr li âst sssms,
cum si-s âst sssms Hi is LucureHti in 1916 cs soiiâsritstes miiitsns,
soiiâsritstes in iupts âe sri Hi csrs vs msi li, este tot secretul vic­
toriei nosstre.
Le noi cei âs sici <âin spusul inâspsrtst, csri surim in liecsrs
clips suspinele âin mismnospte ?i csri stsm sici vecinie incorâshi
âe supremul elort si âestinuim nostru; ps noi ne mm pe iânZs
zertleie sublime sls ostsHilor âin râsârit, spiritele msrilor /trâeieni:
lioris, OioHcs, Lrissn, âvrsm Isncu, Limion Burnu^in, ^.nârsiu
tzsguns, Vssile Lucsci, Octsvisn Oogs.
Limáim prolunâ cum in iurul mormântului âels Oiuces lrâ-
mânts vâriâubul msrsie sulist âe român si iui Octsvisn OoZs.
LI este in permsnsn^s cu noi Hi ne invstâ ce ss lscem. Li
veâe msi âepsrte âecât inului âintre cei ce trsesc.

LeiuHi, iVlsiu 1943.

 00F 0/V 051/...

L'a âs U7r om / Lâ plângem

Lä nn-l vom mar veâea-vom.

^'a âs un om fi-o lnms

s'a stins cm ei x>e veci /
>8'n âs nn om. Oe-atnncen
e soarele 'n Läbvnnic/
^'cr âs nn om fi lnTnr
§!i stelele stan veci.
K'n âs nn om fi Aânâl
fi v ovo ele stan mute ,-
L'n âs nn om fi plângem
Oomovile pievâte.
>8"a âs nn om l Oin ncâtnvi
s'a pvâbnfit o stâncă /
Oesclrisn-s'a în lnvAuvi
pvâpastie crââncâ.
L"a âs nn om / Onceafâv
s'a stins pe bolt'nlbnstvă /
L'cr scn/nnâat în be^nâ
sâvacâ vatva noastvä.
§'n âs nn om / lVâpvasnic
s'an stins âoi oclri âivini /
Oentvn vâpnsn-i sn/let,
sâ ne vnAllM, cveftini /
 Idi POLLID I.VI OkTr^vi^di 6O6-V
6e OVIOIV P^P^VI^l^

iVlulte limpeziri ^1 taine stau ascunse yi in intelegersa mul-

timilor tata äs creatorul Zs situ! llite, ediar car:ul în aparenM
atât Zs clar ?1 âs simplu: sl Zragostei cu care a kosi îmbrâpsat
Is noi Zestinul poetic ni lui Octsvisn Ooga, cât lăstăriș încurcat
Zs întrebări nu-ti scoate în sutiét, cânZ its înZsrnni sâ-l cercetezi
mai Ze aproape!...
Centru mulțimile noastre si pentru Zragostea lor, Octavian
Ooga a tost Zela început si a râmas pânâ la stârsit poetul națiunii
în răscoală sutletsascâ. Hi deoarece pentru o răscoala sutleteascâ,
cbiar si în poezie, națiunea este o celula Ze rezonanta prea vasta, iar
sutlstul oinului una prea inâruntâ, neamul nostru ^ine rnereu întâi
?i întâi, în toate momentele lui Ze cuinpânâ, Ze acel organism
minunat Ze întreg, Ze armonic si Ze tare, sare e satul românesc.
Mulțimile noastre l-au va^ut asttel pe Octavian Ooga ea post al
națiunii sud cdipul mai viu Zs rapsoâ al satului. Hi mai ales, ca
rapsoZ al unui anumit sentiment legat Ze acel s,at românesc.
Exista între proceZeele — uneori atât Zs uscate si încâlcite —
ale istoriei literare, unul Ze teribila veriticare a acelui mesaj unic
cu csrs se presupune câ vine ps lums orice creator Zs artâ. proce-
Zsul Zs a-i urmări destinul artistic în totalitatea lui ?i anume a nu-
uita' acea parts în care acest Zsstin pare a pierZs tocmai ceea ce
ar ti însâsi rațiunea sa Ze a exista: unicitatea lui. L vorba Ze acel
granZios tinal în care trebus sâ se împlinească Zestinul oricârui
mare creator: acela în care partea cea mai tipicâ Zin opera lui se
«lesprinZe pur ^i simplu Ze el si trece sa-^i trâiascâ o viata oarecum
proprie în sutiéiul poporului sâu. blu s vorba aci Zs viata acestei
opere în criticils ssu istoriile literare, contemporane ori postume.
Acestea surit tot conlruntâri âels om îs om, âela creator la creator,
sau âels creator îs peâant, cum o âe atâtea ori carul în critica 1i-
terars Oi âe árumul pe csrs opera unei vieți âe creație îl tace
pur xi simplu în sukletul mulțimilor — cle ceea ce acest sutiét în-
ârâgexte clin es xi âe cess ce rekurâ, âe eses ce el sclnmds âin es
xi âs cees ce sccepts întocmsi.
Dacâ cinevs s izbutit ss pâtrunââ în sutletul neomului ssu,
sâsnc, pânâ sprosps âs anonimat, e o vsriticsre. Lum xi prin ce
âin cess cs s crest el, — ssts e altâ veriticsre.
Dintre poeziile lui Octsvisn'Logs, cele cs xi-au gâsit murica
— xi ssts nu e o întâmplare, ci tot o prodlemâ âs âsstin postic —
xi prin es árumul larg estre sutletul poporului su tost Noi si,
msi sles Lâtrâni.
Liuâst — xi înâeosebi grăitor áestin su msi svut amânâouâ.

In lVlârturisiriie literare ps csri le-s tscut în snul 1932 în

Seminarul ás cercetări litersre sl prokssorului D. Laracostes,
poetul ne-s ást câtevs precizări ce ls început te âerutssrâ. Roeria
>Ioi s pornit âintr'o stsre sukleteascâ extrem âe limitata xi cu un
ssl mărginit ls o sclri^s ás gest politic. 8s-i ââm cuvântul lui Octa­
vian Ooga însuxi: ,,Roeria Xoi, care a áevenit axa ás cunoscuta,
s tost scrisâ psntru revista Duceatsrul, la început, în primul numâr,
ps csrs i-1 sâressm Reginei României, Larmsn 8^1vs... ?i psntru
cs sâ-i srâtâm cine suntem noi, nenorocitii csri venesm cu scessts
revista, am scris poezia lVoi, xi i-am trimis-o la castelul Relex".
Din nixte versuri cs nu câutsu sâ tis âecât o carte ás vizita
s unui grup âe tineri áin Ruâspests, csri voiau sâ strsgâ atenția
lumii ssupra áurerilor âin satul lor aráéienssc apásat ás un zug
străin — neamul acesta a tâcut o poezie a întregului sâu sutlet,
xi s pâstrst-o ca atare cliiar în anii cânâ inexistenta oricărei stâ-
pâniri streine la noi pârea câ-i anuiearâ însâxi rațiunea ei ás a ki.
Dscâ cercetam mai ás sprosps âestinul scestei poezii, sl se vs
lâmuri mult pe sine însuxi. Lercetâtorul care va auri vordinâ
ásspre ea osmeni cu totul nepreveniti, vs consista cu surMrâ
câ mai nicioâatâ nu i se rice ^lol ci Da lVoi. I§u e numai intlusnta
primelor cuvinte ale poeriei, csri se repstâ apoi la începutul atâtor
versuri âin ea. /icest minuscul Da sââugat în titlu ás kiecare
anonim reprerintâ o întreagâ atituâine ks^â âe aceastâ poerie,
stituáine aproape total âikeritâ âe cea âels început xi ás moment
a postului, ^.cest ls, însssmnâ kotsrît o áistsn^sre ks^â ás lumea
poeziei acesteia. O äistantare tot atât âe mica pe cât âe minuscul
e cuvântul, âar tot asa âe botârîtâ ca hi accentul care caâe âela
început, prin însămi ahs^area lui, pe micul cuvânt.
Lântâretul anonim nu se mai iâsntiîiea total cu lumea poeziei
— nu mai e noi; în același timp se mai simte încă tare legat âe ea;
Ia noi. O poezie ca aceasta nu se putea nahte hi mai ales nu ss pu­
tea râspânâi astîel âecât într'o tara ca a noastra, cu 80târani .si cu
majoritatea orășenilor äespärtiti âe adia o generatie-âoua âe raâa-
cinile lor târâneyti. Centru acești orășeni, realitatea âela jara nu
poate ti âecât trista, tiinâcâ o vââ printr'o înâoita perspectivă în-
tunecatoars: întâi sunt remuhcarile părăsirii celor âe acolo, r^poi,
asprimea viefti hi mai ales a muncii rurale, ce âevine âin ce în ce
mai virulnia psntru un orâyean cu cat se âspartea^â âs ea. Senti-
mentul acesta e accentuat si âe atituâ'inea cu care vine lumea
satului la oraș. ?sranii noștri, cari între ei maniîsstâ un toarte
bărbăteschi robust optimism al vieții, a^ung toarte aâss la intlexiuni
âe tânguire cânâ vorbesc âespre ea orășenilor. I§u creâ ca e numai
o stituâins âs șiretenie în aceasta — cum ar putea sâ para âe
multe ori — ci una âin prea putinele compensati sentimentale
ps cari le poate îngââui âura viata țărăneasca. S'ar parea paraâoxal,
âar s ceva aici aproape âe bocet: nu-ti poți âa árumul în voie
sentimentalității tale ca t^ran, âecât tata âe cineva âe care esti
toarte aproape^ si totuși extrem âe âeparte: tata âe mortul ârag
t tata âe cel plecat âeparte. Sâ nu vi se pâra alăturarea barar-
âata în asprimea ei: cel ce a constatat sentimentul acela âe rece
âesprinâere în âestin cu care vorbesc cel âela tara âs țiul ramas
la orah, va înțelege...
I^a noi asttsl a încetat âe a mai ti cartea âe virata categorica
a unor tineri arâeleni âs âinaintea războiului monâial hi a âsvenit
arta populara, simbol impersonal al unui sentiment comunitar
âe âesprinâers tiricâ âe lumea noastrâ rurala hi âs nostalgica hi
âureroasa permanenta a legăturii sutletehti cu sa.
Destinul poeriei kâtrâni e hi mai tipic în acest sens. într'un
tel, în aceasta poerie apropierea âs acel sentiment comunitar pe
care l-am analirat e hi mai mare. Singurătății âureroase a părinților
párasiti, poetul le-o 'opune pe a sa, nu ca o mustrare, cum s'ar
părea, ci ca o scurâ stioasâ tare, cu toata violenta întrebării initiale:
âs ss? titlul poeziei — kâtrâni — spune iarâhi ceva ce pare cs
ar contrazice aceasta întrebare âe început: pare a anunța mai
mult un portret âecât o âesbatere. Hi stroîa ^ultima — i^ha Va
treceti bieți bătrâni — aratâ câ în aâevâr a^a e. loate întrebările
âin poetic-, toatâ ârsms âin ea, nn sunt atât Ale postului cât ale
bătrânilor âe scasâ. Loetul ^i ls. simte cs nie Iui, le in cu totul
asupra su âar iii âai seams totuși câ ele vin âe mai âin aâânc,
câ ele iâsunâ în el numm. In liniștea impersonala âe gravurâ în
srLinâ 3 strokei kinale citești lâinurit întreaga soartâ âe inși înainte
?i âs mai târziu 3 poeziei. Voitâ poște cu un portret obiectiv 3I
suksrin^ei liâtrânâor părinți âin 83t — poezia 3 tin8 totuși prin
kor^3 âr3inei ce o înctnâeu, sâ âsvinâ o âesb3ters psteticâ 3 âesti-
nului țiului pierâut. Li poeria 3 încremenit a?a, L3 o cuinpânâ
între âouâ lumi.
Lâ urmârim si cum 3 primit-o neamul. întâi âe toste, 3 âispârut
titlul. Le iubitorul si anonini nu-1 msi interesează árama âin sut,
ci triststes lui interioara. Nu numsi âin comoâituts, ci în primul
rânâ âin necesitatea ucsstsi âsplusuri âs uccents, âslu drama celor
râmași Iu sute Iu sbuciumul celor plecați Iu ora?, titlul u kost uitat
?i în locul lui u râmss su âenumeuscâ poezia versul 'întâi: vs ce
m sti âus âs lângâ voi. HI cbiar în ucsst vers se întâmpla o scbim-
bure cs ar pârea la început pur ?i simplu riâicolâ. Majoritatea îl
cânta: vs cs m'uti âus âe lângâ boi. Laceti verikicarsu punânâ
^2 vi se spunâ acest vers si ascultânâ atent. Lomunitatea naponalâ
simplikicâ totul în sensul problemelor ce-i sunt ei esențiale. Lân-
tânâ regretul âe a ki plecat âe lângâ boi, comunitatea naționala îsi
cuntâ pârsreu âe râu âs u ss ki âspârtut âs viata. obiectiva a satului,
âs munca lui, âs ritmul lui — ?i nu o nostalgie simplă âs pârinti.
?i acesta 3 kost ?i telul câtrs care tindea încorâatâ tostâ kiintu
postieâ 3 lui 0ct3vian Ooga. LI nu s'a nâscut sâ kie nici poet 3I
datului nici poet al orașului românesc. Oi al acelei uriașe tensiuni
âramatice care în istoria, în viata românească si în spiritul ro­
mânesc existâ între sat si oraș.
Nu e vorba aici âe un raport abstract, ci âs una âin acele anti­
nomii kscunâe cari sunt însâsi caracteristica visM ^.ntimonia
aceasta — sst-ora? — existâ pretutinâsni, î?i trâeste bunâoarâ în
literatura germana âe a?i unul âin cele mai impresionante mo­
mente, âar âe puține ori în lume a luat körme mai tipice, mai
puternice ca în cultura românsascâ.
kost ss vede una âin 8cri8s1e cârtii destinelor noastre lite­
rare ca aceastâ tensiune a noastrâ a tuturor 8â-?i gâsssscâ expresia
ces msi puternicâ în creația lui Octavian Ooga.
Le âiscutâ aâesea ?i ps I3 noi âesprs âestinul creatorilor âe
artâ. Observsnâu-se ritmul inegal al creației lor, cu 'culmi si cu
scââsri, se caută sâ li se âea acestor oscilări in puterea âs a plăsmui
alte explicatii âecât cea biologica, a âikerenhslor âe ritnr ale vieții
noastre. Le spune câteoâatâ bunâoarâ câ un creator urbute^te si
culminează atunci cânâ se găsește pe sine însumi. Oar ce înseamnă
oare a ki tu însuti? îînâs s oare acel punct kix pe care sâ-1 putem
numi cu orgoliu si cu absoluta certituâ/me eu însumi? Viata e
pretutinâeni tensiune si mișcare. încremenirea înseamnă moarte,
kîoi top avem un punct kix âe plecare: neamul p părinții — si
unul âe ajungere: acea kinalitate a viepi noastre pe care ne-o kâurim
kiâcare si o numim cu atâtea nume: hei» iâeal, misiune, âestin...
Oar între aceste âouâ puncte kixe, viata noastrâ, ca si a întregii
tiri, reprezintă cea mai minunata calsiâoscopie âs îmbinări ne­
așteptate. kilói ne întâlnim în kiece moment cu noi în?ine ^i tocmai
âe aceea suntem în kiece moment altii, klumai cânâ ne întâlnim
cu realitâti superioare nouâ — nu ca valoare ci ca kortâ si âura-
bilitate — ca âestinul nostru, ca viata neamului, ca' nostalgiile
omenirii, avem în creația noastră acel moment âe încremenire pura
si larga ce va skiâa timpul.
Octavian Ooga scrisese în Revista ilustrata a lui Oop îîets-
ganul, în tribuna lui Slavici, în Oamilia lui losik Vulcan, ,,prst
ca âs un volum âe poezii", spune el însusi. blu le mai ^stie ^a^i
nimeni — ?i însusi Ooga a interzis violent-aâunarea ?i publicarea
lor în volum. Ora ?i sunt neâskinitorn. urmat acel moment
âe răscruce âe soarta: întâlnirea lui Octavian Ooga nu cu el însumi
— Ooga era tot atâta el însusi în poeziile eminesciene âela început
ca si în atâtea âin poeziile eminesciene ps cari le-a scris pânâ la
skârsitul vieții sale, blici întâlnirea cu satul — Ooga venea âoar
âin el. Oi întâlnirea cu acea tensiune uria^â între sat .si oraș âin
momentul acela âe cultura româneasca în care a început mișcarea
semânâtoristâ.
Aceasta tensiune exista ?i mai înainte în sulistul lui Ooga,' '
âar era alta. O spune el însup: ,Mi-am 2is: civilizația e putreââ,
e bolnavâ. In^elegep mai bine protestarea care mâ stâpânsa, cânâ
vâ âap seama câ aceastâ civilizație eu cars luam contact era agre-
sivâ la sârssa mea, era vinovatâ, kiinâcâ tinâea sâ mâ âes-
kiin^e^e...'
Lra civ libația orașelor strâine în cari keciorul lui losik Oreotul
kusese trimis ca sâ învețe carte âe altâ limbâ. ,,Oe sigur câ ea
trecea protestsres — vs spune în sltâ psrte Octsvisn Oogs— ^i eu
m'sm nâscut in scessts protestsre, m'sm nâscut cu pumnii strângi' .
In momentul cânâ scesstâ tensiune oscilânâ spre revoltă s's
întslnit cu ces csre in Vecinul Regst evolus spre lirismul Lemânâ-
torismului — Octsvisn Oogs s's nâscut cs poet, vin poisritstes
s âouâ momente cle ciestin: sl unui om si si unui nesm, — s's
nâscut o reslitste suprsinâiviâuslâ si in stsrs timpului: cees cs e
srsms in opers lui Octsvisn Oogs. ^rsms scessts H's puriticst
turnst in cuptorul scelei tensiuni. Vs s tust stâtes torme câte
îmbinâri putesu cls tortele ce se întâlniserâ in es.
In opers poeticâ s lui Octsvisn Oogs existâ tot stâtes sste
românești câte întâtisâri s tust pe rânâ tensiunes âintre ele sc
ors? in sutletul poetului.
vxistâ in primul rânâ scel sst si revoltei, vs?ut prin sutletul
copilului clin ?colî strsins, iirânit cu ve?ti triste âin sstui ssuprit
âe strâini. v sstui âin klugsrii, copiii „cei msi buni si tirii",
creștini târs âe sârbâtosre, in sle> câror csss, in umbrâ , „plâng
âoinele ?i rââe borș", — sstui âin poexis i>loi, unâe „nevestele
plângânâ sporesc pe tus tuiorul", — sstui âin Olâcssii:

Sârbap stârAip, cu zutlstels moarte,

(7u tot amarul unei vreți «ls^arte
Hi 'n lung xirag femeile truâite
Lu ocltii slinsi eu. sânul supt cle truclâ...

Lstul âin Așteptare — âin Oântecele târs tsrâ âs msi târziu:

Alor clipe mute nurnârwte

^.colo 'n satul vostru gol,
l^lor clipe mute numărate
Hi 'n pacea nopM 'nfiorats
-tcelaxi vis vâ ââ ocol.

In ts^s scestui sst prsbu^it in âesnââejâg — csrs,nu msi 6 în

liniile lui, stst âe sumsr scindate âe poet, âecât o imsgine sbstrsctâ
s âurerii târs vini, cs o icosnâ vecbe bi/sntins — poetul se sbuciumâ
cu bâuitul uris^ âe âurere si unei energii în gol, o imenss pârgbie
ce n'sre puncte âe spripn cs ss postâ râsturns lumes.
vlângs resemnst in poeziile Xoi ?i iX^teptsre; sr vrea ss sibâ
gesturi Oostoiev/sbisne în Olâcssii, ssrutânâ bsins temen ce-yi
slâptes^â pruncul pe ogor; se mângâie gbicinâ în âureree âo-
moele 3 klugerilor, ce într'un eâânc âe mere, „înkricâyetul vikor"
si vremilor pe cere Ie sytepte...
Der Octevien Ooge era pree complex pentru ce sâ se cukunâe
pur yi simplu în -ecsestâ mere âe suterin^â. ?entru keciorul popii
âin Reținerii ecslui pisc âe âârsenie cumpânitâ cere e lost Anârei
Hegune, setul ere eltceve âecât un peise^ âe âurere: e lost un
iz.vor âe energie.
O spune el însumi respicet:
„Lu ern trâit pene le verste âe- 9 eni le set; ein trâit însâ nekiinâ
leren, ci un înregistrator conștient el setului. Am'privit setul yi
l-ein âespicet progreinetic, âânâu-ini seerne ce el e cel rnsi mere
rezervor âe energie ne^Ionele, ein crezut âels început, prin trens-
misiunee strâmoyilor yi perinelor mei, în iâ'eee âe resâ; ern crezut
âeci în set, kiinâcâ setul ere sintere cere reprerente îneintee inee
merele tot: neemul...".
„Osce s'er genâi cineve sâ-yi ie esupre lui sercine ce se ceute
le set toste kigurile pe csri le-eu eternitet merile litereturi, le-er
gâsi âe sigur, într'o kormâ ruâimentsrâ, âer le-er gâsi ecolo...".
,Du em urmârit toete kigurile setului yi em luet legâture mee su-
kleteescâ cu ele, mi-em âet seeme câ oseture poporului e le lere
Zi câ, âecâ vrem sâ creâem într'o logicâ viitoere e evenimentelor,
cere sâ ne sslvere, trebue sâ creâem în Mren yi în set...".
Din eceestâ svâcnire âe ersâin^â yi âe energie e poetului er
ti luet nettere, âupâ proprie-i mârturisire, primul sâu volum âe
poerii, cere sr ti trebuit sâ se cbeme Acese yi sâ kie „monogrekie
unui 83t".
Octevien Ooge mârturiseste orgolios: ,,Am luet tosts kigurile
tipice 3le setului yi le-em tâcut sâ âetilere îneintee mee".
Inse recunosyte imeâiet, cu une âin ecele miycâri âs luciâitete
surprinrâtoere, ce' îl cerecterireerâ: „însâ toete eceste plsnuri
creu tâcuts âe un cbinuit intelsctuel, cere nu evee nimic âe teren
âirect în el"
Insemnet âupâ un esemenes'sbucium, setul âin poerie lui
Octevien Ooge nu putee ki âecât eye cum e. Setul âurerilor eno-
nime este în eceleyi timp yi un set el eroismelor Lnâiviâuele. Der
eceste eroisme — cs tipuri — nu conskintesc creâinle lui Ooge
în grenâosree tipurilor âin târânime. kiinâcâ toete eceste tipuri
eroice — le tel ce yi Octevien Ooge — nu sunt „âirect lâreni".
Apostolul cu glesul strigâtor, preotul vestitor urisy el vremurilor
ce vor sâ vie; DescelvI, skânt „âintr'o icoenâ vecbe", în ocbi cu
„scsteia 6in locul mare ul âragostei 6c lege" : vâscâlika, — ,,a
vremurilor noastre âreaptâ mucenitâ", pe bu^a cáréig, ,,n'a tre­
murat ispita" ; Lâutsrul care pregătește si el, înlocat, prin cântecul
sâu, vremile viitoare:

I7n vi/or năprasnis cu dra^e cks tiâsârr

l/opr-pa în goana ini cruntă:
vin Misa pribeagă a strunelor tals
Lsarsajn cântare cis nuntă/-..

loti sunt eroi prolunâ âilerentiati cle comunitatea ^ârâneascâ

Li nu sunt anonimi in poezia lui Ooga, liinâcâ se conlunââ cu
aceasta comunitate, ci liinâcâ sunt âeasupra ei, ca lunchiuni âi-
rectoare. I'oti înlâti?ea2a o tipologie eroica superioara satului.
I'oti sunt supraoameni, âar nu în tipare lolclorice, cum ar li sâ
creascâ liresc în sat. Sunt scbeme iâeale, proiectate orbitor peste
realitatea satului âe câtre un cărturar care trebuie sâ vaââ ?i astlel
aceastâ realitate — altlel s'ar prâbu?i sulieteste. Lle cresc apoi âin
necesitatea lectorului iluminat al lui losik Lreotul âe a simp în
sat oameni ps potriva staturii sale spirituale. Tbate aceste ltguri
eroice ls. un loc, nu constitue satul românesc, nici mâcar cel ar-
â.elean, — ci lumea copilăriei lui Octavian Ooga proiectată în iâeal
âe câtre aâolescenta lui vijelioasâ.
In poezia sa astlel, Ooga inversează cu totul raporturile cu
viata lui proprie. Lersonagiils copilâriei sunt proiectate âeoâatâ,
vulcanic, în eroic, în satul âintâi: al revoltei, — în a?a lel încât
ar pârea câ au extrem âe lirave legâturi cu viata. Uitmul larg,
greoi, — cu toatâ avântata lor încorâars sullsteascs, — lace âin
kiecare > un același râspuns poetic âat aceluia?! ritm âe gânâ ?i
âe, simțire âin poema Os» tare tilor. âels ora?
Vor n'a-rrsft /tori, nici sântsee, nici /irrtrrri,
Oâsi soarele în tara powstrâ moare...

^i ritmic cbiar — nu numai ca tonalitate a sentimentului ?i iâeii —

reabtâ^ii negative a lor li se opune elortul âe a-i âa baiului un
plus eroic prin ligurile sale:
A^oxneag senin, LN tâmpla ta surata,
O osr ps nser, nââeiâi mele PL2L-
(OaseLlul)
á uremii noastre clrsaptâ mneenisâ,
<7opîl blajin, cuminte prea devreme
(OLscâlita-
 Oessrowpä -mo^nec-e ou mLii-iie 'n tvemui-
<7om.oa.ra ta vsaké äs zale
(I-âutsrul-

átátsa patimi plâns rn slasnl

<7avLntätoraivi pärnnte...
(Apostolul­

ui in aâevâr nici âs a Ince cu o lume poetica aparte — in car^

iotul te Ince sâ creri câ satul n'ars âecât rol âe titlu programatic
?i câ unica realitate — ?i poetica ?i âe via^â— n'ar 'ii âecât ati-
tuâinsa protestatarâ in imagini eroice a poetuui Iatâ âe rnelan-
colia bolnava, nu nuinai a „cântârstilor âsla ora?" âar a întregii
atmosters spirituale in care trăia. IIn inoâ poetic ce ar putea Ii
âenuinit ca acel al ieșirii âin tristele prin eroic — eroic nu ca porâ,
ci ca nostalgie.
Hiineni nu ?i-a âetinit inai bine componentele amare ale poeziei
sale misionare âintâi, âecât Ooga insu?i, într'una âin poeziile
sale cele âin urmâ, âs o atât âe surprinzătoare ?i tragica luciâitate:

2iâit âin laimlinrr ?r äsrastrs

Ln om vestit o Innre nona.
Vor mi-a^i âat vaierele voastre,
Ln rni-arn âat inima mea vonâ.
'Uni Lost — Oirr larp).

Hi totu?i satul exista ?i ca realitate vie in poezia lui Ooga;

la început arare, apoi âin ce în ce mai plin, pe mâsurâ ce satul
revoltei tace loc salului amintirilor, în volumele ulterioare mai ales.
Uici se întâmpla acea răsturnare âe raporturi cu via^a, âe care
vorbeam: temeliile aâânci ale acelei lumi sroic-iâsale cs pârsa
âoar aeriana, — a Dascălului, Apostolului, — sunt abia mai târziu
vizibile în poezia lui Ooga, atunci cânâ antinomia sat-ora? âepâ-
?s?te planul programatic âin Lântâretii âela ora?, câruia îi râspunâe
a?a cum am vârut tipologia eroica âintâi. Hi anume atunci cânâ
aceasta antinomie âevinm viata pur si simplu: ciocnire âs sen­
timente întrupate în amintiri si regrete, mai mult âecât âe iâei
ce prinâ contur în cbipuri eroice...
Oeea ce se întâmplă în satul amintirilor, cel âin Oasa uoaslra,
âin Reîntors, âin Race, âin Nepotrivire. Dumea concreta âe aici
e tot o lume a elitei satului, lumea care în primul rânâ îl intsre-
searâ ps Ooga nu programatic, tiinâcâ ar crsâs câ sa reprerintâ
satul mai bine, ci tiinâcâ pur si simplu e lumea lui, lumea copî-
IAriei sels. ül e „keciorul Iui losil Dreutul" ; In cass pârinteascâ
e nelipsit âascâlu Ilie, spunânâ pilâuiri âin Isop; cesa vecinâ e
L Iui I^eculsi al Dopii; âregostea â întâi e pentru tete popii Irirnie,
ori pentru ces 3 Mâelui 2âdun...
O singura âetâ s'ar pâree totasi câ Ooga trâie^te poetie eâânc
^i vie^e comuniterâ 3 setului, eâ participe la se pânâ le enilu-
1ere3 propriei 83le personalități, in acel noi cetegoric âin poezie
Streinul:

Lra Oam-inicâ 'nir'amiaLă,

Asoi â!m pe prispa strângi irr L/at,
Oâaâ s'a ivit pe Ârum-al sării
vrr orrr Ia rrrargirrs« cls sat.

Oirr palbsrsa rrrvoldrrratä

>1dia paiteai sâ-i ckssiaxeM
Orr paxii largi grâdin-â-xi rrrersrr!
Venea rn irainele-i nsrnssxtr...

8'er pâree câ unul âin ecei nenumâreti eopii snonimi ei se­

tului; ceri ss uiteu stiosi ,,âele ^âplsL" in poerie, este însumi, poetul
— Hi te surprinâe eceeste sculunâere e lui cu totul în cornunitets.
Der cetinâ inel eâânc, ti se strâmutâ in sutiét, ce o înkiorere, o
Lite certituâine: streinul e el. ^cel noi al povestirii e nuinei unul
âin iniMcele âe mere ratinament pe ceri culnule âe poezie le
Ooga le incbiâ tocrnei sub eperense âe extremâ sirnplitete.
I^erâ e voi âeloc sâ-i âeu cerecterul agonic — âs cers s'a ebüket
etâte in tilosotie existen^ielâ pe urinele âe mucenic kârâ Dumnezeu
ele lui LirkeZeerâ — culture ?i in primul rânâ er te e tensiune
spirituale. Der, spre âeosekire âe cele ele vierii, tensiunile ertei
î?i vââesc existente ?i esențe eperts prin relinementul cu cere
sceste tensiuni âevin complexe, contrepunctice, ^i mei eles ss
sscunâ yi se inversee^â.
k'orte âe vreM e poeziei lui Ooga etunci cânâ aceasta poezie
e in eâevâr mere, — nu etât in lirismul patetic si pglomeret el
începuturilor ei cunoscute, cât in esprimee âs pietrâ yi âe belaââ
3 versurilor sele âe meturitete — stâ tocmai într'un tel anume âe
tensiune, care s'ar pâree câ e însâ^i cee cere a însemnet accentul
kunâemental 3I personelitâ^ii poetice e lui Ooga:
L un plan aparent — cel al reaiitâsii obiective, eâeses cel sl
vierii comunitare s setului; Hi e un plen real, în eâânc, scel el în-
strsinstului âe sceastâ vistâ.
(lele msi multe poezii sie iui OoZs eâuc aceste âouâ planuri
ín riportul Ior äirect: äe o parte satul, eu via^a lui plina vân-
joasâ, âe alta parte poetul, eu sentimentul. înstrâinarii sale cle ea.
Dea mai tipica expresie poetica a acestei tensiuni la moclul clirect
— apropiat vieții — este poezia Lsâsrnic. L atât cle clirecta ?i
puternica, încât scbimbâ si ritmul. Osia bucuria reintegrării în
sat, a începutului:
.Voroc, ioso/eft âe-aoam rece aar//
^rimrp-mä, rosa-va, tarati,
^>r sânâulur vostru urâ tăceai partax
yrunielor voastre tovarăș...
pânâ la ritmul iránt, clepresiv, al skâryitului:
t^asap-ina / — Ltâ âuc. Oetesc
Iu ockir voxtri-Li tuturora:
tVu e âe râuciul «stei noastre
Oiue-a uitat sâ zoace kora.
Dar tocmai aceasta clikerensâ cle ritmuri, care în via^a noastrâ
ca oameni e atât cie lireascâ, în arta apare o construcție. L striclentâ.
I'oeaia pare retoricâ.
^rta iubește cloar în aparenta moclul clirect. In realitate, ea
create mare âin restrângeri, cu cât subtilitatea reu?e?te marele
paraâox cle a le tace sâ parâ mai simple, mai clisimulats, cu cât
sunt mai complexe în raporturile lor.
lata, alături cle acea patetica opo^ifte, eviclentâ pânâ yi în ritmul
inegal, clin Asâsrnic, armonia aparent atât cle simplâ ^i cle calma
âin 8trâivul:
l'on liniștit, cle povestire. In toata întinclerea epica a poeziei,
nu se întâmpla ni ciun tapt clin cele pe cari le-ai putea numi tragice.
8unt tot tspte mici — cari capâtâ o aââncâ ?i teribila semniticatie
tocmai prin telul cum se proiectează ?i cum râsunâ în liniștea
dlânclâ si înțelegătoare a acelui noi al povestirii, care, repetat în
kîecare si rolă cle mai multe ori, alcâtueste planul vieții comune
a satului.
8â urmărim întâi aceasta proiectare la moclul ei aparent:
clirect.
I'atâ cie liniștea contemplativa a satului — prima nota care îl
cliterentiaxa tragic pe străin e totalul lui anonimat. Denumit âela
început un om cloar, el rămâne iremecliabil în acest anonimat
pânâ la stârsit, câncl tocmai un gest al lui părea câ sr putea, ciuce
la o identificare: s'a încbinst noaptea în pntirim lângâ.o cruce
— âar nu s'a putut sila a cui a tost. In acest anonimat însâ âu-
rcarm o mare âurere Sobrietatea cu care o inâicâ poetul prin
..Vümjie," Nr. L-» 8
 însemnarea gesturilor Li râre, abia câte unul în kiecars strokâ,
îi conturearâ mari dimensiuinile tocmai prin contrastul cu liniștea
aparentâ a întâmplărilor?i a povestirii. Ltrâinul spare grâbindu-hi
pașii largi încât învolburearâ prakul. Ltâ lângâ biserica cu capul
gol „în ploaia radelor fierbinți", privind-o ca într'o regăsire dorita
cu sete. Oe?i vorbea domol, parc'avea lacrimi pe obra2. L'a uitat
cu atâta jale „cânâ a trecut un car cu boi". Ii tremura cuvântul
vorbind cu grai blând. înainte de a dispare, a stat un ceas de
noapte în fintiriin..
^.tât. Hi totuși în fiecare cuvânt aproape simți câ stâ ascunsa
o lacrimâ. blu numai în urma ritmului adânc descendent, pânâ
la depresiune, cu msi toate verbele Ia începutul versului. Oâtrun-
rându-te adânc de tot tragismul patent sl poeziei, îfi dai seama
câ poetul nu traiecte decât în cuvinte cbiar mai puțin decât
în ele: în korma de povestire numsi, viata sufletească a satului.
In realitate poetul trâieste viata sukleteascâ a străinului. Acesta
nu reiese numai din ritmul adânc depresiv al poeziei, csre mu e
astfel decât ritmul din sufletul pribeagului; nu numai din senti­
mentul de singurătate tragicâ din poezie, care nu are nimic comun
cu liniștea impersonală a povestirii. Li ?i din toatâ nuanțarea
vieții sufletești a străinului, csre, cu toatâ sobrietatea cu care e
creionată, e infinit de complexâ pe längs cea a comunitâtii satului,
csre pur ^i simplu în poezie nu existâ ?e când toate gesturile din
poezie ale străinului sunt nuanțate atent cu o mulțime de împliniri
de puternica tonalitate akectivâ : se încbinâ adânc, privește îndelung,
Ia vecernie stâ cucernic ?i supus, sârutâ duios icoana... gesturile
satului sunt pur ^i simplu exterioare, amorfe: stăm, îl vsxurâm,
ne uitam... Doar o clipâ altfel: lăcrimam toti ascultând, dar asta
nu e decât ecoul durerii sirâinului, — ca ^i sclipâtul ei târziu din
ultima strofa: ble era jale.
Oin tot — simți orbitor de puternic: în reabtated poeziei,
poetul nu e noi al satului, ci e străinul. Oin acest tragic subiectiv,
csre e cu atât mai puternic cu cât e mai în adânc disimulat, în
contrast cu aparenta liniște obiectivă a acelui noi epic, vine toata
forța extraordinarâ a acestei poezii atât de simpla în aparentă.
Inversarea termenilor tensiunii, disimularea lor — au transformat
momentul de viata sulleteascâ în mare srtâ.
 6e ION I»O?OI»IN

(7rn«r c/e tarna

— „L tvupul Meu ce pentru vor §e /vängs
„>^i nu e vin, ca /lacava, în potire
„Li to^i veft bea cu buLie âe iubive
forrni, ^i puvuvea âin cri Meu sânge".

Ii stăpânea o mave rnTnâvmuvi^e..

In /iecave inima se strânge.
In oclrii tutuvov lumina plânge
Lânâ i-a cuprins-Isus rntv'o pvivive.

§/ioase evau clipele §i mici

Lânâ bva^ul sacvu, peste ucenici
>1pvinse în vä^äulr un tainic semn,

IVistejâ ca o apa ce se î/rtinâe

Lva apoi cânâ a vostit solemn
Isus: „L unul cave mâ Va vinâe".

I^uvta Isus atâta cev pe /a^a

lav âesnââe/âea nu-i muxca âin piept
— ^I'ăvinte-al Meu, înâuvâtov ^i âvept
Ia-mi âe pe fvunte umbvele ^i cea^a.
ZF6 Io» Ootopr»

Vrei pasul spre âurere sâ-l înârept

Vrei trupul risipit §i frânta viafa
Isus tăcea... în Lare âimineafa
Lre^tea ca un catarg âin liniști ârept.

§'a riâicat apoi âin rugăciune

Fi nu Ztia Isus ce stea apune
Dai- tresari âe lacrimi poâiâit

Oe parcâ-l sfâșia nemernic cruâa

singurătate — atunci cânâ a simfit
Lum îl săruta fariseic luâa.

(^unttna
înmărmurit Sta soaiele în amiaLâ.
Oar prin vâLâub, treceau ca ni^te spaâe
Omlete man — „Orivifi, Lbristosul caâs,
Ororocul mincinos îngenuncbsaLa /...

Isus trecea sub vinete arcaâe

— §'a prâduxit xi nimeni nu-l salvează
Oe frunte arâe un cufit âe ra^â
Fi în piept un neastâmpăr âe cascaâe.

On glas înalt âin clocot se alege

— „^4 vrut sa fie-al nostru mare rege
Fi-acum e frânt sub cruce §i supus.
Oovifi cu pietre va pieri minciuna /...
— Li soarele pe fruntea lui Isus
Ii săruta cu aur sfânt cununa.

Drumul ccr^aOrâi
îl încingeau §erpi lenevi âe suâoare
Fi cbipul lui Isus era âe var,
Orca lovit cu pietre pe calvar
Oar trupul, sfâșiat parca nu-l âoare.
/»sc»/,/« f»e crucea rá5trK»rri,'

Laâe în genuncbi sub cruce, saltă iar

— Lat va mai fine ci rumul truclei oare
De-acum îxi simte iuima cum moare
Vordruck cliu negrul cbinului pabar.

l?resare-aâânc luâeea cânâ afunse

Isus pe culmea surä-a Lâpâfânii
Fi boboteau ueîucluplecati păgânii.

Lâucl au vârcut cum /ierul îl pătrunse

De Dumnezeul pocliciit cle lacrimi
Lare-i privea cliu rugul cruntei patimi.

Iîa5tr Anises
I/n tremur ascu/it batea în frunte
Lâncl l-au înfipt piroanele în palme
îl împro^cau cu pietre §i suâalme
Fi-l răstigneau privirile lor crunte.

Isus în miilocul setoasei valme

Lrucificat ca xi un brac! pe munte
Drept se cîorea mântuitoare punte
^ainâ peste genuni, a^ururi calme.

Lânâ sufletul âomol ca o mireasma

Le risipi în aer pretutindeni
^Vu l-au oprit nimicitoare grinâini.

Li pururi, sus, la albe vămi cle soarta

Lrca senin în cer catapeteasma
In palme âe lumina care iartă.

lamina c/rn /«mina

Migâali în âimineafa clara- noua
â tresărit atunci âe-atâta soare
Darcâ venea cu papi âe sărbătoare
Ziua cu flori în palmele amânâouâ.
HI« I««

Lânta nia/a în frunte ^i ulcioane

Oe-anAint nassau pe câmp un ce?- âe 7-ouä
Lânâ a 7-ostit âin stele: Oace nouâ
Isus eu nocea Oui mánpaietoane.

tüulep âin clipa mântuirii ?mlt6

?7-ininile ce-au /ost pT-in neacuni oar-be
Hotarele nie/ii celeilalte

Oe câte oni âin cupa zent/ei soarbe

On su/let nou, âe-atunci aâânc se-alinâ
âriânâ ca o lumină âin lumina.
 IN 6^NO §I'N 8IIkl.LT' LÓ
6O6/X
äe N0O8

^rn cunoscut ps Ooga in 1909, în paginels „buceatarului

Revista âs peste inunzi pâtrunâea greu în oralele âe pro­
vincie ale Regatului ?i âepâ?sa prin preșul sân ceea ce putea sa-
critica un râsle^ cărturar aruncat într'un tunâ âe oraș âunâreân.
Protssorul rnsu âs limba germana, Silviu Stoian, un arâelean ini­
mos, în peregrinările lui stuâen^eM trecuse -prin Luâapesta ?i
cunoscuse tot Zbuciumul âin 1902 în care apâruse „buceatârul"
LI primia revista ?i bucuros o împrumuta psntru cetit cbiar elevilor.
^?a mi-au câ^ut sub ocbi primele versuri ale lui Ooga. blu ?tiu
ce-am cetit mai întâiu, âar în seara cânâ am primit revista am
alergat Ia prokesorul meu si i-am cerut toate numsrile âin „bucea-
târul", pe cari âragostea sau poate smerenia lui kaM âs scrisul
rupt âin sutlet, ls culssess într'un mânucbiu ?i le legase în scoarțe
âe carton înllorat. Versurile lui Ooga aveau în sutletul meu scoul
unui glas âs preot care cetește Skânta Lvangbebs sub bolta âe pia-
trâ a unei biserici; o răscolire ?i-o înâuiosare cutremurau colturile
âe aâânc ale su tistului ?i un înâemn âe cre^ si âs taptâ turnau a-
cests versuri în clocotul tinerelei âe-atunci... 8au poate tîrele ne­
văzute ale unor origini comune, cu nostalgii ^i râsvrstiri aromâne,
articulau ebiemâri pe cari nu le âssluseam în cântâretul âela
Rășinari.
^m alergat âe-atunci in urma lui Ooga, ps toats ârumurils âs
vers si âs crs^, pânâ 'n ultima clipa
In bilele âin naintea primului război monâial, cuvântul lui
Ooga a avut o pâtrunâere âe nebânuit în sutletul tineretului uni­
versitar. Versurile poetului âe peste munți, scăpat âin Legbeâîn
?i poposit în Rucure^ti alături âe părintele Vasile buca ci cu con­
știința unei misiuni ce trecea peste socotelile vremii, au alcătuit
mitul yi împărtășania celor cari cereau írásaiul. In anii neutrali­
tății âe-atunci, cu tire^tile isbucniri âe tumult si cu manitestâri
äsr^e âe tineret clocotitor, scrisul yi vorba lui Ooga au iimps.?â
cbsmârils yi au încbsgat sulistul râ^boinic care a trecut Oarpatii
Ln noaptea Llintei Marii clin 1916.
In aceastâ vreme âe răscolire yi âe încleștare s'a reprezentat pe
scena leatruiui Naponal „Domnul Notar". In prima 'ssarâ âe re-
pre^entare a kost atâta lume cum nu rnsi vâ^usem pânâ atunci,
tineretul umplea galeria pânâ la ultiinul spahiu âe râsullet. Dori­
tor sâ vââ pe Ooga, al cârui cbip nu-1 văzusem âecât într'o galeta
râlnicâ, am sosit, la uya Naționalului care riâica spre Mierie, âs la
orele patru âupâ amiaza. ám lost cel âintâiu care a tust loc pe
banca centrală, lângâ balustraâa âe ls care scena se veâe ca 'n
palmâ.
Dupâ prirnul act, cbemârâe repetate ale publicului au aâus
pe scena pe poet. Mărturisesc câ în sulistul meu s'a proâus o con-
trarietsts ciuâatâ cânâ arn vsxut pe Octavian Ooga. Inckipuirsa nisa
lâcuss âin el un trup sâravân âe orn voinic, înalt, cu pâr bogat âs
piâss inolâovsan, cu privire tâioasâ yi cu insrs'âur yi botârît âs
luptâ. De scsnâ a râsârit însâ un omuleî inârunt, cu mustâcioars
ps bu^â yi cu lavalisrâ neagrâ, slios yi sperios âe lrâinântarea âin
salâ care îl aclama într'un tunet âe aplaude yi âe strigate în care
clocotea numele írásaiul ui. L'a înclinat âe câteva ori yi a vrut sâ
lugâ âe pe scsnâ, âar lumea âin salâ mereu îl cinema cu vorbele yi
aplauzele ei nestăpânite.
âya a lost yi âupâ actul al âoilea yi la slâryit.
I'ineretul âin galerie îyi lâcuss între timp un,plan: sâ-1 ay-
tepte la uya teatrului yi sâ-1 poarte pe bra^s pânâ la Dalat. ám lost
cel âintâiu care a executat botârârsa; împreunâ cu alti trei colegi
1-am riâicat pe umeri yi am pornit în sus pe calea Victoriei. Irs-
cerea însâ ne-a lost opritâ yi ne-am mulțumit sâ-1 purtâm pânâ la
uya botelului Dnglisb, unâe locuia, cu lâgââuiala ea în seara ur­
mătoare sâ lie iarâyi prs^enti.
á âoua râ, cânâ Lbia se luminase âe riuâ, mâ allam la uya
botelului, botârît sâ mâ înlâhiys- poetului, ám ayteptat pânâ spre
prânr:, cânâ portarul mi-a lâcut semn câ pot sâ urc la primul etap
Numele sub care lusesem anuntat era Maria Dragu, 'pseuâonimul
sub care începusem sâ public versuri la „Ducealârui". In-uye mâ
aytepta poetul, contrariat câ veâe oprinâu-i-se în latâ un tânâr.
— Domnule Ooga, sunt Maria Dragu!
Destul a Zâmbit ciuâat, mi-a întins mâna yi.m'a tras în ca-
msrâ, unâe Doamna Ooga privia âe asemeni neâumeritâ.
Stângaci yi ruyinos âe situapa în care mâ gâseam, le-am arâtat
ceea ce putea spune sulistul meu âe-atunci i-am spus âorinia mea
äe a-1 privi în In^â, âupâ cele întâmplate en o searn nninte, Hi ne-
bunin inen äe n Ince ori ce ca sâ pot sn-i vorbesc.
On plecnre mi-a ânt „He cbinmn pâmântul", ps cnne n scris un
cuvânt pentru Marin OrnZu si pentru rnine.
In 2iun nceen nm tost cél inni teri cit tnnnr bin Bucuresti.

In Ianuarie 1917 ernrn in ârum spre Ootosnni unâe trebuin sä

petrec un concediu meâicnl. M'nin oprit in Inși pentru o 21 si 1-nrn
cnutnt pe Oogn. Intâlniren nonstrâ nvu Ioc intr'o cnienen uncie se
aâunnu âe obiceiu nrâelenii. lürn o ?i aspra, cu viior nâprasnic, cu
Zer teribil si cu o presiune morala nsuprn tuturor sufletelor.
— Hei, vii âe pe Iront; ce-i ncolo?
— Hceia?i onrneni cnri inor sublirn pentru tara; nceiaHi plu-
Znri cuminți îniruntâ greul... Oar nici, in Inși, nu e bine, înnestre >
Mi-n vorbit ntunci âe ncesn ce se plnnuin in lVlolâovn, âe Ann­
ául sâu âe n ss âuce in l^rnn^n, âe regimentele nrâelenesti Hi âe
ceen ce trebuin sâ Incéin noi, oli^erii âe pe Iront, cnri nu trebuia
sn cunoaștem Insul âin vrernen nceen. Mi-n ânt cnrhi Hi rni-n spus:
— 8â mâ cnu^i ln București, negreyit...
In nceiaHi ru nin cunoscut Hi pe Lugen Ooga

In Oecemvris 1919, nbin întors âin Llorenta cu o cerere 3 pu­

tinilor studenti români cnri îyi lâcenu stuâiile in ornHul lui Oante,
ii întâlnesc pe Ooga ps sâlile Ateneului kloinân unâs îHi tinen He-
âintele parlamentul nies âe curânâ. O-nm rugat sn rnn însorească
In ininistrul âe linnn^e, âscâ nu rnn înHel Hurel Vlnâ, cnruin trebuia
sâ-i prezint cererea, Hi apoi nrn vorbii âe grîMs vrernii. <8e con­
stituise Liga toporului, sub conâuceren Oenernlului Averescu si
luinen întoarsa âin râ^boiu se inâreptn cu elnn in cnârele ncestei
kormatiuni politice. Ooga in'n înâemnnt sn nu stnu ln o pnrte, ci sn
rnâ NHM in Mâetul Nicu Hi sn încep organi^nren caârelor.
H?n srn tâcut. Ln prolesor ln HoHiorîi âe Veâe, între conM-
âeteni, ncMnen inen n'a Hovâît o clipâ. La putinâ vreme Oenernlul
Averescu alcătuise guvernul Hi Octavian Oogn era ministru al Oul-
telor. Lât timp a ocupat acest scaun nu m'am âus nicioâatâ sâ-l
vnâ; mi se pârea câ o asemenea vizita i-ar ii ânt impresia câ-i cer
ceva Hi eu n'nveam acest gânâ. 1âr?:iu, cânâ nu mai era ministru
mi-a imputat aceasta ntiruâins...
Hm urmnt pe Ooga în tontâ lupta sa politicâ; n'am lipsit nici-
oâstâ âin tontâ acțiunea sn.âe gânâ, âe scris Hi âe cuvânt. Oin
această vreme nâun câtevn nmintiri aici.
ln Martie sau Hprilie 1924 ?artiâul toporului susținea pe Ooga
într'o alegere ÜL âeputat ín ^ráeal, Is Regbinul 828680. Dram acolo
toti prietenii lui. Nr 86 kixase comuna Ibânesti, într'un centru cu­
rs t românesc, ss explic alegătorilor canâiâatura lui Orga, Dupta
electorala atinsese limita unei înâârjiri neincbipuits. In prexiua a-
legerii, era o Duminica, până în prân?, Bârintele Nan combatea po­
litica lui Ooga în tata unei cârciumi, lângâ biserica, uncie 86 aâunase
popor numeros. Argumentul sâu avea nn singur clișeu:
— Ooga s'a unit cu țiganii clin Regat sâ împartă srácaiul. ^r-
âelenii trebuie sâ goneascâ cu pietre pe acești ^igani.
In clipa aceea Ooga era între ascultători si îi răspunse prompt
părintelui Nan:
— Oameni buni, uitaft-vâ bine cât cle alb este la Iatâ părintele
care mâ înjurâ .si spuneți-i unâe este tigânia.
Da Ibânesti a câștigat manâatul âe âeputat Octavian Ooga.
Raptul era inâiciul sigur câ la stârcitul guvernării lui Ionel Brâ -
tîanu va urma Oeneralul Averescu. Hi asa a lost!
>
In primăvara lui 1926 tăceam parte clin Oamera Deputatilor ca
ales al poetului leleorman. Dupâ vsliââri începuse sâ se âiscute
costituirea birourilor. Inâemnat âe prieteni am canâiâat la un loc
âin comisia âe cbestori, împreuna eu Nisu Dop, l'eoâor Oroveanu
si Omor Popovici. Dista noastrâ avea toate inâicaMle câ va ki
aleasâ, mai ales cânâ âin lista okicialâ pentru vice-preseâinte al
Oamerei nu se alesese âe cât â. 8tan Obitescu, care aparținea si lis­
tei neokiciale. Inkrângersa inâicatiilor âate âe guvern la constituirea
birourilor Oamerei Deputatilor supărase pe Oeneralul Averescu.
Inaptul a explloat intervenția lui Octavia Ooga, care în ?iua alegerii
m'a obemat si mi-a spus:
— Oe kacsti voi 7 8'a supârat Oeneralul toc si âacâ nu vâ re-
trageti lista vâ ââ akarâ âin parlament si âin parti â. Vorbește tu cu
Duâoricâ Oroveanu si stâmpârati-vâ.
^.m privit lung pe Ooga, i-am înțeles situația, âar nu m'am stă­
pânit sâ nu aâaug:
— In ceea ce mâ privește creâ ca am încuviințarea Oenera-
lului kiinâcâ mi-a Spus >â. petre papacostea câ voi ki cbestor
pista am retras-o, âar nici cbestor n'am ajuns.
Da câta va vreme, âupâ un înciâent grav âintre â-nii Oolonel
Nilcoveanu si Oitta Davila, kiinâ singurul martor al kaptului, mi-a
spus Ooga:
— Ve^i, era bine sâ ki kost tu cbestor.
In 1928, pare-mi-se, âupâ o întrunire mare pe care partiâul
poporului o kâcuse la București, Octavian Ooga a kost inâicat âe
Qeneralul Averescu ca prim vice-pre?edinte al partidului. urmai
o masa Ia Ókorié eu koarte mulft participanti, cu discursuri avântate
yi cu kei de kei de elogii ia adresa iui Ooga, „uns" in noua calitate.
in coltul nostru, ai culoarsi de galben, arn ticluit o epigrama
yi-am trimis-o sărbătoritului:

Bîccat-a 6opa de la Ka?inarr

§ätu! de untdelemn Fi de tămâie,
Oar scris i-a /ost oa'n veci la Lile mari
lVetamâiat Fi „uns" sa nu ramâie.

á doua 2i când mâ găseam in casa sa pe strada Buhul cu apa

rece, mâ intâmpinâ cu cuvintele:
— Iar s'a supârat Oeneralul de gluma ta...
— Oar dumneata, maestre?
ld'a privit in ocbi, a Zâmbit ?i a scbimbat vorba.

In lunile de pregâtire ale noului Bartid National r^.grar, când nu

se cunoștea botârârea lui Ooga de cât de koarte putini din prietenii
sâi -politici, sunt cbemat printr'o' telegramâ Ia Bucure?ti. Oesprin-
sesem tâlcul acestei cbemari din putinele cuvinte tslegrakice Fi ?tiam
aproape sigur motivul.
ba orele șapte dimineața nu era nimeni in biroul sau : doi prie­
teni politici -din Bârlad așteptau insa in bálidul casei, pare-mi-ss, cbe-
ma/i pentru acela? lucru.
In dimineața aceea -Octavian Ooga era radios; deși scrisese pânâ
târziu in noapte, nu era obosit deloc. Oând mâ vâzu a?ezat comod
la -biroul sâu, îmi -întinse mLinele ?i mâ întrebâ direct, kârâ nici un
cuvânt in plus:
— Hei, ce kace leleormanu?
— ^.Fteptâm cuvântul, sekule!
— I'ohi prietenii?
— tiu bpseste unul.
^tât a hin ut toatâ convorbirea noastrâ ?i tot cam atât a vorbit
?i Vasile Stoica din Bârlad. lVlasa de prânz am luat-o împreuna si
atunci s'au discutat puncte din doctrina ?i programul noului partid.

ba skâr?itul lui Ianuarie 1938 Ooga era prim-ministru. blu era

cbip sâ vorbești cu el. Simțeam nevoia sâ-i comunic anumite lucruri
din ce se petrecea „intre noi", dar n'a kost cu putintâ.
Brietenul ?i colegul meu din comisia interimara a Brimâriei de
Oalben, d. Or. Bmil Sacbelarie, îmi dâ o idee:
 — ^m sä rog ps 6. Oigurtu se te primeascä ; HÍ ts va primi.
äoua sí Lunt cbemat lâ <1. Oiugurtu, Ministrul Lconomiei tla-
tionsls si-i spun pásul meu. ^.râtsm câ orgsni-apa âin „Oalbsn" a
cerut sâ tiu înscris ps listele âe csnâiâati ln Oamorâ, âar cererea
nu âobânâise aprobare. Mi s'a tâgââuit câ se vs srâta âomnului
prim-Ministru situația si „ss va inârepta eu sigursntâ".
Obiar în 2ÎUL aceea, pe searâ, sunt cbsmat lâ pressäenM Oon-
siliu lui cle Miniștri. Oânâ m'am gâsit în tatu lui Ooga Lin avut un
tel âe stislâ nelâmuritâ Hi smupsem cu totul; era plictisit Hi nervos,
ca un oni cure sutsrâ mult Hi pe care îl kârtussc toti. Mi-s vorbit calâ
?1 prietenos cs altââstâ.
— In prsgâtires alegerilor si sâ stsi nuinsi in Lapitalâ; vei
câuts sâ lârnureHti în întrunirile nosstre cine suntein Hi ce vrein ss
tăcem. Vei vorbi peste tot, inși sles în csrtierele inuncitoreHti, unâe
suntern pupn cunoscuti Hi unâe ne-su tust slM însinte. tiu vei s-
tacs ps nimeni, ci vei vorbi întelep^eHte âsspre credul nostru.
N'sm svut vreme sâ spun niciun cuvânt; sm ieșit copleșit âe
un sentiment pe csre nu-l putesm âetini, âsr csre se ssemâns cu
acela pe csre îl simțisem ls IsHi în 1917.

Intre 1933 Hi 1935 venesm toarte âes în casa lui Octsvisn Ooga.
Oriple politice slunecsserâ într'o liniște spsrentâ, care nu msi atâ^a
pe nimeni Hi csre lâss timp Hi pentru site gânâuri. Vorbism cu Ooga
âsspre stuâiile mele cu privire ls Dacia vecbe Hi ls Oeto-Daci, âsspre
reliZis strâmnHÎlor noHtri, âsr msi sles âsspre tigurs mitologică a
lui 2slmoxis, pentru csre msnitests un intrss Hi-o pasiune âeosebitâ
Octsvisn Ooga« târâ sâ tis un cercetător Htiinfttic s acestor pro­
bleme, ers un aâânc în^elegâtor M lor. ^.vsa o pâtrunâsre âe vizio­
nar, csre âstinsa taina pânâ în aâânc Hi csre îl tâces sâ înteleag»
tostâ întrebarea.
— Lu creâ câ pe munți s's âestâHurst tot cultul lui 2almoxis
Hi tostâ religia Oeto-Dacilor. plaiurile munftlor sunt pline âe altare,
pe cari nu le-s cercetat nimeni; acolo stâ secretul păstrării noastre
ca neam âe trei ori milenar. i^Hi vrea sâ merg cu â-ta pe muncii
OrâHtisi, pe Kete^atu, pe llarâu tiinâcâ am convingerea câ pe a-
cests vârturi ss înâltsu spre 2slmoxis strâmoHii noștri.
Ilicioâstâ n'am putut urca aceste vârturi alsturi âe Ooga, âeHi
rn câteva rânâuri sm pregătit totul sâ putem pleca. Osca sHi ti tost
cu el alături mâoar la OostsHti Hi OrââiHtsa, aripele geniului sâu âe
mag si âe post, ne-ar ti âus peste veacuri Hi peste lumi Hi ns-ar ki
»pMopiat vsea ee Kassau Osto-Oacil PS aceste piscuri uncie stapân«s
2almoxis ?i Unâs sutletul lor §âsea alinare, o6iknâ yi întărire >u
»sprg lor âârienie âe a-?i apára muusii ?i cultul.
Osr âcâ pasul lui OcZa u'a urcat aceste piscuri, sutletul Iui.
iutâtuit îu eternitate ca ale Oeto-Dacilor, este acolo, straje ?i preot,
proket si solclat/ în Iurnea lui 2slmoxis ?i-a lui Orist.
 on DL
äe N. I0K6^

Lu mult înainte âe vreme Octavian Ooga pârâseste o via^â pe cure

a trâit-o ou o putere extraorâinarâ, mergînâ eu uu Lunatic a-vînt
pânâ Iu âistrugerea unui trup cure OL prin minune a putut sâ:re-
Liste Hi pânâ acum acestui necruțător sbucium. 8'a urs pe «ins prin
tlacâr^ nestinsâ ce arâea in el.
l^n s'ar ti bânuit asttel âe porniri Iu stuâentul micus, blonâ Hi
cu tlacâri albastre in, ocbii cari uu to8t învâtati pe urmâ, într'o ti-
Zurâ strinsâ pentru a impune, sâ rostească provocarea Hi porunca.
Intâiele versuri, in cari sínt Hi tulgere ,âar ele veniau âe Ia moáetul
strâin care i-a stat, un timp, înainte, erau într'o notâ âe âuios lirism:
cel care cerea Oltului sâ se mute Hi el în altâ tarâ aâucea âe sigur o
altâ notâ âecît a urmaMor lui Lminescu, âar nu scînteiau acolo
săbii ascuțite gata sâ taie.
Oum s'a tâcut prekacerea lâuntricâ n'a Htiut-o poate el însuHi:
âe la sine? âin atarâ? ve-oâatâ Hi în bilele încâ nebotârîte, âe Hi
nu în ce privește iâealul însusi, âin neutralitate, a apârut omul în
aale, lovinâ necontenit cu o neobosita nevoie âe râ^boiu, pe plâselels
beiului. Limtea în el puterea ce trebuie pentru a revoluționa imeâiat
Hi complet o societar care-i pârea sovâitoare Hi lînceââ. literatura
o raspingea, poesia trecutului, a unui în aâevâr mare poet, îi era o
povara si-i pârea o scââere: politica-1 âomina Hi prin politica voia
sâ âomine inexorabil.
Z'a âistrus urmarinâ nâluca. Semnul ei îmbietor, apoi imperios
îl kâcuss altul InstîrHit a ajuns unâe voia. Hi atunci — s'a va?ut
câ supt platoHS âe Tale era, cum putea sâ se prevaââ, tot poetul.
Dar âescoperirea l-a âoborît. Iar noi cari n'am âorit ps cel
cl'intîiu nu ne putem mingea câ Hi pe cel âe-al âoiisa l-am pierâut.
(..bieamul Itomânesc")
 â k î rí k 181 k ii, L 1.^1
606/^
6e I>s. L4INäL8cv

Lra în iarna anului 1932...

?rotesorul O. Laracostea avusese tericita läse âe 3 organda,
sud âirecta sa conäuosrs, la lnstitutu! äs istoric literara ?i /olclor,
un dein âe interesére spoveâanii ale scriitorilor noytri âe seamâ.
Lerin acestor mărturisiri a inaugurat-o Octavian Ooga.
In âupâ amiaza xilei cânâ marele poet urma sâ-si äestasoare,
!N ta^a noastrâ, a stuâen^ilor, contesiunea — amfiteatrul, în eure ne
aâunasem ?i în eure cei inni norocoși abia ne putusem râd câte un
ioc acela îndmâtâtit, tunse un aspect cu totul neobișnuit. lira în
atmosfera sâlii tixite un lreamât cum nu se ponte întâlni nässen.
Oânâul câ peste câteva clipe ave sâ ne vorbeascâ nceln care
- prin lupta yi viziunea sn întruclupa înseși telurile permanente nle
senarului nostru slujit âe el, mereu cu tinerețea unui elnn neisto-
— stârnin în inimile noastre o aââncâ vibrare, ce se comunica
sni) r printr'o continuâ mobilitate n gesturilor Hi printr'o calââ co-
niunicativitats.
Oânâ Hi-n tăcut Octavian Ooga apariția printre noi, entudns-
mul nostru n izbucnit în frenetice nplnu.se. tost, întâi, cn o âstu-
nâturâ n inimilor noastre sparte âs emoția clipei, în mii âe Mnââri
topite în combustiunea totalâ a mulțimii âe stuâenti.
Oânâ spontana ?i turtunoasa manikestare a .simțământului una­
nim se potolise, Hi câncl poetul ^i-n început mărturisirea, toti sm
t'o-st râpift ca âe o vraM: ne purta pe aripile celui mai âulce tar mec,
trasul sau cu intlexiuni sonore si meloâice, — Zlasul acela prin
care, cânâ în accente lirice nostalgice, cânâ în dkucniri energice,
voluntare, se âestâinuia sulletelor noastre întiorate sensul aâânc âl
unei existente âe covârșitoare însemnâtate pentru âestinul si poe­
zia neamului.
 H evocat, MW. întâi, ami copilăriei Hi via^a acelei äse 2 ári, äsve-
nîtâ istorica, 3 RâHlnarilor sâi întâii, eu o atât âs botarâtoare în-
rîurire asupra tormailei spirituale a poetului:
„Hceastâ comunâ reprMintâ o puritate âe rasă, absoluta; 6.000
âe locuitori, 6000 âe autiste arătau statisticile ungurești rn aceasta
comunâ Hi cari erau cu topi Români, âanâarmii unguri erau sin­
gurii străini cari se găseau în RâHÎnari, unâe multi âintre ei slâr-
seau prin a lepââa ba ina âe pLLnici ai orâinii, ea sâ se însoare
avolo HÎ âevinâ Români.
Rrau âeci ássnaponali^ati âe msâiul absorbant.
In aceasta atmoslerâ m'am născut, la poale âe munte, unâe în
moâ organic am avut totâeauna tenâinta sa mâ urc pe creste P
âe-acolo, âin vártul Linârelului ,sâ vââ cele âouâ aspecte ale ace-
luiaHi popor; soarta a vrut âeci sâ iau âela început contact cu reali­
tatea, gâsinâu-mâ >pe coloana vertebrală a românismului.
Llrsâ într'un âeterminism geogratic care înârumea^â toata
mentalitatea noastrâ Hi tireHte, întreaga structurâ sukleteascâ HÎ in-
telsotualâ.
Oacâ m'sH ti nâscut la periteria etnicâ a neamului, acolo unâe
apasarea unei culturi străine s'ar ti resimpt în meâiul în care mâ
miHoam, âesigur câ acest stigmat m'ar persecuta în cursul vi șinii,
necontenit.
M'am nâscut însâ la granpâ. âi Htiut âeci, âin primul moment
al vîepî mele, câ existâ granițe; am Htiut ce însemnează existenta
graniței: un piron înlipt în carnea unui popor".
In rostirea acestor lapiâare cuvinte, verbul lui Ooga se atirma
cu botârâre HÎ vigoare, iar ocbii sâi — în cari se oglînâeau rekle-
xele cerului albastru, ca un permanent simbol al țârilor râvnite
scâpârau în tulgerâri săgetătoare.
H vorbit cu âuioHÎe Hi venerație âespre părinții sâi. I^âmurinâ
taina âualitâpi sale suilete^ti: literatura HÎ cbemarea câtre trsbile
publice, — „pe âe o parte, abstracțiunea, pe âe alta parte, iocul
realitâtilor", — a iâeterminat înrâuririi^ polare ale părinților asu­
pra sa: ,,... mama era, âupâ naștere Hi âe teiul ei, âela munte; tata
era âe pe câmpie. Veâsti âeci o îmbinare sukleteascâ: muntele re-
pre^intâ prin psibologia lui mai mult contactul cu realitatea, mai
mult tenâinta âe a intra în atunximi, mai mult acțiunea, câtâ vreme
câmpia repre^intâ orizontul larg, tenâinta âs nostalgie ,âe po­
vestire".
Hm aliat, apoi, âin conkesîunea poetului, cât âe intens a trâit
viata satului sâu natal, ale cărei traâiM Hi reprezentative tiguri avea
sa le nemursascâ în versurile sale, mai târziu.
 „H-in privit sntul Hi i-nin áespient progrnmntic, risnáu-nii senina
câ cl 6 cei inni innre rezervor âe energie nnponnlâ; Lin crMut âela
început prin trnnsinisiunon LtrâinoHilor Hi pârinjilor inéi, in iá LEL
âs rnsâ, nrn orsLut iáeci ín snt, ckilnácn Látni MN sintern cnre repre-
2Sntn ínninton inén innieie tot: nsamu.!.
rVin cutreornt Látni cu ocini áescbiHÍ, conHtient câ inc o nnnii^â
perninnontâ Hi câ iiscnre clipâ ás contnct ni inon cu târâniinen o o
ciipâ âe stuáiu, âe interpretare, âe âisecnre n ncelui ixvor ás ener-
gie, cnre Le contnnââ, în juâccntn inso, cu însuHi rostui existenjei
nonstre... Lu nrn urînnrit tonte tiguriie Lntuiui Hi nin lunt legnturn
rnen suiietenscâ cu ele; rni-nrn ânt seninn câ os nturn poporului o in
l^nrâ Hi câ, âncn vr'ein sâ ereâein într'o logicâ viitoare n eveniinen-
teior, curo sâ no s nivele, trebue sâ crsâern în jârnn Hi în snt".
Lâlâurn Hi energin cu caro ernu torinulnte nceste crexuri, nu n-
runont o iuininâ nouâ nsuprn ncelui rnistcrios Hi intiin niscanisin ni
crengi ei pontico, coiorntâ In Oogn, âe tonniitnton unei întiâcârntc
iubiri tnjâ âe sonrtn sâtennului nostru.
8ub înrîuriren meáiului intelectunl ni kninibei, cn iînngines
vio n Lntuini în sutiét, — ou ncen iinngine n uNoi vieft târâneHti
nonoH roiinânenscâ, n câroi liniHte, tenáinjele áistructive nis guver-
nuiui âin Lnânpostn câutnu, ps In stârHîtui vencuiui ni XIX-lsn s'o
turbure ,— Oogn n început sâ scris in vnrstn âs 9 nni.
Iinpresiile puternice nie vieM rustice în mijlocul cáréin so nâs-
cuse, cn Hi cbornäriie sukletuiui colectiv sbuciuinnt âe inistuitonre
cberunri câtre iibertnte, nu troinâtnt, NHnânr, cle timpuriu în iniinn
sensibilâ n poetului, cnre trâin înâeînnul propriu ás n le ân expresie
?i n Io knce cunoscute Hi nltorn .
i^Hn se inso câ OoM n început sn pnblico in vnrstn âe 14 nni:
„inii Lánc anunțe, cen dintâi poexie s'n tipârit ls Ksvista iîus-
trcrtä, cnre npnren in Oberin ,sub conáuceren si înâruinnren unui li-
tornt nînntor tolclorist, /. i^op. Ketepcriruî, Hi cnre, in po-stn reánctiei,
cn râspuns in psenâoniniui sub cnre triinitenin poe^in sâ ini-n pu­
blice, rosten o proietio insZulitonre: Lina bunâ ss cunonste áe âiini-
nenjâ. âin publicnt nrni târziu in o revistâ clin Libiu, cnre se cbsrnn
l'ribuna biterarn HÎ spârsn ncolo, cn o snexn In cunoscntn tribuna,
ionântâ âe Zlnvici, în ncel tiinp eu tiinâ in 8ibiî, elev In liceul un­
guresc".
Oemnâ áe rehinut iáin mnrturisrrecr poetului, este si neenstâ prs^
ciLnre:
„Dein 9 nni, âi trecut in «vest liceu, nestiinâ niciun cuvânt
unguresc Hi « trebuit sn învât n-censtâ iimbâ cnre, âupâ cum stiti
n'nre nicio legâturâ cu bmbn nonstrâ. Ournná, pe înnsurn ce pi -
7,k'2rnîli3^ I^r. 5—8
meam noțiunile âe cultura Ltrmnâ mi-am âat seama - ea trebue sä
instrumente^ un proces âs eliminare conHtientâ pentruca aceasta,
cultura pe care o primeam, sä nu mâ iaca un ienicer al civiü^asiiei
ungurești. Irebuia sä bag âe seama ea această instrucpe silnica sâ
iie âe esența pur cerebrala, lârâ sâ atingâ resorturile intime ale
sutletului Hi iară sâ lase urme in conHtiin^a mea naționala".
Mărturisirea aceasta a poetului, — mi-aâuc aminte, a iest
subliniata âe noi cu aceleași entuLiaste ropote âe aplaude: salutam,
prin insuiletita noastră maniiestare, însămi biruința, âe totâeauna,
a instinctului nostru național, aiirmat — in toata robustețea Hi spe-
eikicitatea lui — âe conHtiinja tuturor românilor, âe pretutinâem,
oricât âe aspre Hi âe protivnice ar ii iost împrejurările.
l^e^a vorbit, apoi, Octavian Ooga âespre atmosiera literara âin
írásai in jurul anului 1900 Hi a stăruit asupra preierin^elor sale âe
lectura.
OoHbuc, âar, cu âsossbirs, Dminescu i-au înrîurit inclina^iile
literare. Dintre scriitorii streini, i-au iost mai mult apropiati Laa-
âeîairc Hi Verlaine. poezia ^âei Negri, oare, cum insuH a spus, „in-
senmea^â o răscolire âe krâmântâri a suiletului italian, o răscolire
a tuturor elementelor cari reprezintă principiul âe suierin^a Hi âe
munca: tempesta Hi jatalita", a exercitat, âeasemeni, asupra-i o in-
tluentâ âirectâ. Nu mai puțin apropiată suileteHte i-a iost lirica ger­
mana, âela Ooetâe Hi Scâiller pânâ la Kickarâ Deâemel.
/iilat la stuâii, la Duâapesta, a cunoscut literatura magbiarâ,
iârâ ca aceasta sâ-i ii lăsat vreo urma aââncâ în sutiét sau sâ-i ki
moâiiicat vreunul âintre esențialele sale atribute spirituale.
„procesul âe eliminare" âe care ne amintise HÎ ps care 1-am su­
bliniat, mai sus, continua, în acela? moâ con?tient.
„Du — spunea, cu o âemnâ mânâris naționala, Octavian Ooga
capitalului ungar suiletesc i-am opus capitalul meu suiletesc âe pro­
testare. Du mâ singularizasem, iâcesm un proces âe eliminare a tot
ce primeam în contactul cu poporul străin. Oapitsla Ungariei mâ
silea sa iiu oarecum un om oonâamnat, sâ trâesc între străini, sâ
iiu un iei âe Dobinson printre sălbateci, sâ-mi iac eu singur pro­
priile mele unelte, cu care sâ mâ-mențin, HÎ aceasta am iâcut-o avânâ
la ba^â iolclorul, limba româneasca vorbită în regiunea în care
m'am nâscut, al 2-lea, cârtile bisericeHti ,al 3-lea, literatura culta".
Sunt iixate în aceste cuvinte temeiurile iunâamentals nu număr
ale liricei lui Ooga, âar ale oricărei creaM ce aspira la recunoaște­
rea Hi aâmiratia unanima.
Vom avea prilejul, înâats, sâ iâsntikicâm în înseHi versurile
sale legitimările valabilității estetice, sustînutâ âe componentele
citate.
 Ji astlel, cânâ âespre peisagiul süllőssé Li. satului natal, ou trs-
ciiîiiie ^ii crezurile lui, cânâ âespre evolufta strâlucitei cariere lite­
rare, împletitâ, inâestructibil, eu înseși Ivâneile voinței iraționale,
ne-a vorbit Octavian Ooga, într'o âupâ amiarn âin iarna anului
1932 la facultatea âe Oitere. Oins va putea uita, âintre cei cari au
avut norocul sâ âe acolo, scanteetoarsa mărturisire a poetului?
llâsuns si acurn — cu vibrări prelungi — in sensibilitate în-
(elesurile grave, turburătoare, ale acelei spovedanii înfiorate âe ela­
nul unei creâin(e biruitoare, care a lost slujita cu conștiința rnisiu-
nii istorice a scriitorului, âslinitâ astlel, cu prilejul aceleiași memo-
rabile destăinuiri:
...... Oreâ încâ in misiunea istorica, vocbe, a scriitorului; ^i âscâ
in aji întreba care e formula sutletsascâ ,aceea care trebue sâ tis
pentru el nu numai un comanâament etic, ci, in acelas timp, si o
lormulâ literarâ, eu v'a^ râspunâe cu vecbiul meu crer:: e rácsa ua-
(ionalâ".

ln lumina acestor revelatoare referințe, înțelesurile aclânci cari

străbat opera poetica a lui Octavian Ooga dobânâesc, mai lesne, re-
lielul lor pregnant.
întâiul sâu volum âe versuri a apârut în 1906, cu titlul, poezii,
iar ultimul: Din larg a vâsut lumina tiparului în 1939, la l^unâatia
culturala regula, âin pietatea â-nei Veturia Octavian Ooga ^i âevo-
tamentul poetului O. Oiureru, care a îngrijit âe realizarea tebnicâ
a manuscrisului âe poeme postume.
Lâijia spârutâ la „Ougetarea" publicâ laolaltâ toate versurile
poetului.
Activitatea poetica a lui Octavian Ooga s'a âestâ^urat în răs­
timpul a trei âscenii ^i înscrie în lirica românească traectoria unei
evoluții âela confesiunea sbuciumului colectiv la aceea a meâitatii-
lor intime.
In ciclurile âe versuri apârute succesiv: poeâi (1906) ble
árama pământul (1S0S) §i Oântece Mrâ xarâ (1916), preâominâ nota
tumultului obștesc; iar în volumele: Din umbra ciclurilor 1913) si
L>in larg (1939) se ââ glas eului inâiviâual, cu precădere. Oar si în
aceste ultime âouâ cârja, aâessa, nu poți âespârti nota cu caracter
intim âe aceea a semnificației generale, — într'atât âe inâisolubil
sunt kuâonate cele âouâ euri artistice.
Intr'un anumit kel, âestînul poetic al lui Octavian Ooga se a-
seamânâ cu acela al înaintașului sâu lVlibail Lminescu.
Autorul Doinei cu accentul ps tonalitatea plansu-mi-s a a trâit;
ca si Octavian Ooga, instinctiv, iâeea âe rasa si âe unitate sufle-
 îELscâ a neantului. o atesta NU numai ritmurile inspirate sie P0S2Í6Í,
ci HÍ întreLga Ior activitate 2Íaristicá, LM 2Íce doctrinarâ, — LdevL-
rate catebisme ale crosurilor nationale.
po«ate ti ínteles Lmlnescu, irr toatâ adâncimea operei sale
poetice, târâ integrarea irr ansamblul Mdecâtilor âe valoare, a «re-
Lurilor afirmate în densele sale articole publicate în coloanele
lâmpulur, âupâ cum, «deasemeni, nu este cu putintâ a încbega ima-
Ainea «autsnticâ sl plenară a artei lui Octavian Ooga, fârâ a lua în-
deaproape cercetare «directivele spirituale fixate de el in lapidarele
pagini ale cotidianului sâu ^ara noastră Hi strânse, dupâ aceea
într'un volum cu titlul: illástul care /rerbe.
âtorul Oltului a prelungit, cu amplificâri cutremurătoare, in
versurile sale, ânsuH ritmul de simftrs al obHtei, al cărei interpret
credincios a Mut sâ tio, deopotrivă, cu melodia versului sâu inspi­
rat Hi cu vigoarea verbului înflăcărat. Intocinai ca Dminescu.
Oa inaugurarea monumentului lui lVlibail Dminoscu, la 8ân bb-
colaul lVlare, Octavian Ooga a rostit o vibrantâ cuvântare, definind
astfel rostul botârîtor al ilustrului sâu înainta^ întru alarmarea va­
lorilor noastre sukleteHti permanente:
„Vremea de astâ^i cu toate Í2ban2ile ei îi aparține. biruit
credul lui. Iot viforul de dârâmare Hi tot avântul de reclădire fâs-
neHte «din fulgerele lui. ?rin scrisul lui Lminescu a cerut cuvânt ideia
integralitâtil naționale cu toate atributele ei logice. Din rolele de
adolescent cu o precocitate uimitoare, țiul căminarului dela IZoto-
H3NÎ s'a îndrumat spre acest ideal, câruia mai târziu i-3 dat o supe-
rioarâ justificare tsoreticâ... Ll a fixat mai întâi Hi un caracter de­
finitiv tablele legii în graiul nostru, blu e însâ numai codificatorul
limbii literare. Eminescu e mai mult: e pârintele ideologiei natio­
nale moderne în evoluția noastrâ. L cel dintâi român al cărui creștet
prrm-e§te binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte
pânâ în glesne în pământul strămoșesc. lVlai mult ca oricare altul, el
a crezut în neam, l-a srmtit în adâncime, l-a înțeles în misiunea lui
istoricâ. Veacurile i-au strigat de departe, dincolo de „scripturile
bătrâne", i s'a mărturisit misterul traco-romanie al începutului, i-a
strâlucit epopei a dela o mie patru sute, ?i l-au durut toate cbinurile
facerii de astâxi. Oititi „Doina" lui. cântecul năzuințelor noastre
eterne: e cea mai catcgoricâ evangbelie politicâ a românismului".
Daca Dminsscu este „cel dintâi român" care a pus în slujba
ideei nationale toata sensibilitatea sa fremâtatâ «de cbemârile stră­
moșești Hi nuntea sa «înalt instruita, Octavian Ooga este, kara în­
doiala, cel mai autorizat si direct continuator «al acestei tradiții de
nasuintâ ?i Iuptâ a neamului.
 LA este luminata 6« sceastâ con^tiin^ä mesianica A po-
poi-ului român. Octavian Ooga läentikica resursele Zs autentica
vlL^â autobtonä ca virtuLâtâftle rsînoirn nationale, Acolo, în lu-
N16A 'äin OLE pornise, lâ î^2, în sukletul sâteanului nostru, căruia
îi consacrâ toatâ vibrarea simțirii sule.
In acea neuitata concesiune, câreia î-am tâlrnâcit, mai sus, în^e-
I«sul, Oetsvisn OoZa tormula ssllsl convrnKsrea Aceasta:
s etras poporanismul, psntrucâ se ocupa âe târan, âe ^âra-
nul în care trebue sâ veâem un rezervor âe rasâ, si psntrucâ ss
IMM concomitent ?i un sentiment moral: ^âranul e clasa cure su-
lerâ. Lsiinânâtorisrnul însemnează o atituâine âe simpatie katâ âe
târani, âe cei obi^jâuip, o mișcare âe râscoâre A krâmântârilor âe
)os. âi mers paralel cu aoeastâ manikestare, însâ pot sâ spun câ
nu am kost nicioâatâ ceeace se cbeamâ un semănător, n'am kost în-
ßlobat în aceastâ in iscare âterarâ... Lu Lin crezut âelâ început în
specikicul naftonal, aâicâ gin crezut câ nu se Intrâ în universalitate
âecât pe poar-ta tu proprie, l^m crezut în âreptul âe 3 trâi si valorii
Lutobtone, ca o completare 3 principiului âe universalitAte".
k'osâile âin prima et3pâ 3 activității Artistice A lui Octavian
60ZA alcatuesc, curn însumi poetul A precizat, „monoZrAkia unul sat".
Linuri, traâiM, nâ^uin^e Ale lurnii âela Mrâ — âesprinse âin
viA^A kt Alinărilor riâicAte I3 rsnZ âs simbol — sunt evocate cu o
intuiție pâtruWâtoAre. ÎVu este, însâ, iinLAinsA SAtuluî scâlâLt în
luininâ, L3 lA Lolbuc, SAU într'o conventionalâ kericire, SA la ^.lec-
sanâri, ci conkiZurasÎA spiritualâ A unei lunâ sbucîuiNAtâ, în Aââncuri,
âe lovirile unei soarte cruâe, âar pânâ, totuși, âe nâââ^âuîre.
?oetul insul, lnteZrat cu tostâ klintA sa lâuntricâ în volbura âe
sirnliininte ^i feluri ob?telti, invocâ Atotputernicul investirea âs 3-?i
birui proprâle „patlnâ", pentru A putea âa glas „pătimirii" co­
lective :
„ââtâcitor, cu oclui tulburi,
Lu trupul istovit âe cale
Lu caâ neputincios stăpâne,
In kata strălucirii tale
In ârum ml se âsskac prápástii
?l 'n ne§urâ se 'mbracâ ^area,
Lu în Zenuncâi spre tine caut :
?Arinte-orânâuie-mi cârarsa!

^lunZâ patimile mele,

?e veci striZarea lor o krânZe,
 di âs durerea altor inimi
Invajâ-mâ ps mine-a plânge,
l^u rostul msn, de-a-pururi prada
Ursit« maștere rele,
Li jalea unei lumi, părinte,
88 plângâ'n lacrimile mele.

Dâ-mi tot amarul, toatâ truda

Atâtor cloruri târâ leacuri,
Dâ-mi vikorul in oare urlâ
di gem rodiile âe veacuri.
— De mult gem umilM'n umbra,
Lu umeri gârbovi âe povara...
Durerea lor inkricoHatâ
In inimă tu mi-o coboară.

In sucklet ssamânâ-mi kurtunâ,

88-1 simt in matca-i cum se sbate,
Lum tot amarul se revarsă
De strunele înkiorate;
di cum sub bolta lui aprinsa,
In smalț âe kulgere albastre,
" Incdiagâ-si glasul âe arama :
Lântarea pătimirii noastre"

Lbiar ?i atunci cânâ vârtejul viefti a purtat ps poet in lumea

oralelor, satul i-a kost apropiat suklsteste. Il purta, cum insu-s a spus,
in sânge.
Dna âintre cele mai emoționante poeme ale salec Oltul, a kost
scrisă la Budapesta.
Leneșa acestei postii — âestâinultâ âe autorul însus, cu pri­
lejul acelorași mărturisiri literare — inveâerea^â susținerea noa­
strâ câ Octavian Ooga purta ca o moștenire atavică, comoara âe
tradiții ^i nâxuinti liberatoare ale săteanului.
„Boe^ia Oltul — mârturisia Ooga — s'a născut la Budapesta si
vâ pot spune, ca un element de -curiozitate literara, câ am scris-o
inainte de a vedea Oltul, /lm injgdsbat-o având in katâ Dunărea si
in spate mișcarea baoticâ a unei capitale, -care voia sâ mâ strangu­
leze. 8ub stăpânirea acestui sentiment âe protestare, in kaja apei
care se ducea la vale, au râsârit strokele mele. Mai târziu, peste câ­
țiva ani, -âupâ ce am trecut in Regat ,am ajuns pe la -Lâlimânestr.
intr'o 2i âe iarnă, unâe mâ -dusesem sâ stau o luna, pentrucâ prssâ-
 team atunci cartea lVs clrillTUä pământul,' atunci 3M vâ^ut Oltul âe
aproape, pentru întâia oarâ, si 3M stât lângâ el o lună âe Lile.
îmi aâuc aminte ci o câsuta âels Lâciulsts, unâe sta team aâe-
ses pe malul Oltului. Lrs iarnâ, Oltul îngbetst: trosnes gbia^a
cânâ se umllau spele, cs niste încbeeturi csri nu s'su întins âe
mult; mâ uitam spre árumul âels Oo-Lia si, âs âsparte, pe tonâul
alb âe Lâpaââ, se desemna silueta unui popa sau câlugâr, csre ve-
nss âomol câlare, tâcâninâ în buestrul cslului. In iarna scsss um
simtit cs e un trecut românesc, csre msi vorbeste prin poveștile lui,
si cs -sânt reslmente în Ista tainei âe tsmilie, a misterului âe les-
gân sl acestui popor. Atunci am verikicat aceasta poezie, silaba cu
silabâ, atunci va pot spune câ mi s'a părut cs am înteles-o mai bine
si câ simțeam câ vine âe toarte departe".
Durtânâ grele investituri simbolice, Oltul, -ea Hi celelalte postii
lâuyarn, /lpostolul, Dascălul, Dăscălită, Dâutarul, Llacusii, pentru
a nu aminti âecât câteva, devine o kâpturâ vie a âestinului româ-
nes-c:

„In cetâ^uia ts -âe apâ

Dorm -cântecele noastre toate
Zi kierbe tâinuits ^ale
visurilor stârâmate.
Iu împleteHti în curcubee
L omoara lacrimilor noastre
Hi cel msi scump nisip tu-l âuci
In vadul Dunârii albastre.

Da sânul tâu vin, în amurguri,

8Iio-ase, tetele tecloare.
8i âimineaîa vin neveste
Lu Hornul prins în cingâtoare —
Hi vin pâstori cu gluga albâ,
Din kluer povestinâu-Hi âorul —
Zi câte -cântece yi lacrimi
llu âuce valul, câlâtorul...

Drumeț, bâtut âe gânâuri molie,

lle la?i atât -âe greu ps noi,
Imbrâtisânâu-ne câmpia
l'e uift. aâesea înapoi.
^IHS -âomol ts poartâ Lirea,
Lâci âuce unâa-ti gânditoare:
 Durerea unui neam, cs-a^teaptâ
De mult ,o dreapta sârbâtoare"...

In poema Oântârc^ilor âela om§, ^i în atâtea altele cititorul v»

LM^i dogoarea unei tanstice iubiri a gliei ?i a naturii:

„Veniri, veniri sâ 'ngenuncbiem eu to^ii:

BLmântul negru-i vecbiul nostru tata;
Da sânul lui sâ râdem ^i sâ plângem,
Ou suüetul ?i inima «urata.
Lâ Lm copiii iscusiți ai kirii,
Lâ invâ^âm din stânta ei cântare,
Lâ turi^âm în mintea noastrâ picuri
Din înteleapta kirii îndrumare.

Venift, veniri în «sasul dimineții,

Oând sub «lipirea bol-M 'mbuiorate,
8Lrbâtore?te-al învierii praznic
Biserica de trunss'nrourate.
Land umbre mor -â scapârâ lumina
Din negurâ «burând biruitoare;
Veniri, veniti sâ «ad'asupra noastrâ
Hirotonirea raselor de soare.
Lâ ne'nkrâtim cu svonul ^i via^a
Oe saltâ'n sori când se pornește plugul,
L'adâpostim în suklete mândria
Divesilor ce-yi mlădie belșugul.
Iar când amurgu'n baina lui cernitâ
OLrunM brasi începe sâ 'nvs?mânte,
Hoi sä privim luceatârul din sare,
Hi-atunci sâ sicem strunelor sâ cânte.

Evocarea peissgiului Iermecâtor al naturii are, în sceastâ poesie,

ca în atâtea dintre versurile lui Ooga, accente când potolite,
când energice — dupâ tonalitatea suileteascâ, vebementâ sau îm-
pâcatâ în sine, a postului:

„Din treamâtui dumbrâvii 'nlâcrimate,

Din argintatul tort al lunii pline,
 Din Hopotul bivoureior äs munte
8ä împletim noi cântece senine.
Iar trăsnetul cs înkiourâ bolta,
Oânâ kuIZers potrivnice se'n caier',
Hi mugetul inkricosat >ai apei
83 kcrece al strunei noastre vai ent..

Le poate vorbi, in pociin iui Ooga, cu ?i iu Ominescu, âe o na-

turä umum^utâ. Lensibilitutea poetului învie irnensu Ure eu vocile
misterioase uie sbatenlor ?i aleanurilor suie âe o semnikica^ie co-
loctivâ. Oânâul înstrâinârii, cure cbinus sukletul postului, colorea-â
în tonuri sumbre imensa kire.
Oin O sparte iatâ un crârnpeiu :
„Ve^i iunu'n cingâtourea
Aprinsei boip âustte,
Argintul ei tivește
Hi pragul casei noastre.
Hi uite'n eiipu asta
Lu nu ?tiu os mâ'nâsamnâ
8â siint întreg amurul
vestei nopți âe toamna.
Oin krundele ior moarte,
Hi pur'c'uuâ un cântec
(luna tremura âepurte..."

Sun, âin prăpastie, ucest kragment:

„In urma se Lbâtsu oralul cu svonu'ntrecsrilor multe,
8e sbuciumau alaiuri plopii âe cute ii-u kost âat s'usculte.
Atâtea jalnice nMssuri plângeau în krun^a ior boinuvâ
Hi pricspânâ atâtea taine, tânjea iivuâu âe otuvâ.
Veneu âin cer pe câmp, urnurZni... Oe pe înuitui unui munte
Ouru, âin umbrâ ^i iuminâ, în ârum o minunutu punte.
Limfeum cum boita se'nkiourâ, cum sânu-i uriu? tresuitâ,
<lum tremură InkriZurutâ skioasu trestie âe buitâ
Hî stum înmărmurit, în cuie, cu brutele încrucisute.
He^tiutor privium âepurte Hi ocbii 'ncbi^i pe Mmutute
8'uu umezit âe urâtursu acestui askintit âe surâ" ..

Vorbinâ, în âisvursui âe rscsptie rostit ia ^caâemia Itomânâ

în 1920, între altele ?i âespre natura în poezia lui Lo?buc, — Octa­
vian OoZa kucea aceste juste observări.
 ÍV.

/ ,,Os seama Iui OOHbuc, natura LIL! 0 specialä semnificare. Lâ QU

L cadrul pentru un sentiment subiectiv, decorul care se atLHSA^â
propriei frâmântâri a autorului. Oa trâieHts, pentru sine, imens ls-
boratoriu âs suprsmâ orînâuire in care omul s un element subor
âonLt slupnd o tintâ L ei, asemeni unei stânci, unui copac, sau unui
kulger care despicâ vâ^âubul... poezia Iui OoHbuc e o narkâ eoliana
pe care natura cânta in dragâ voe. O concepția omului âela ^arâ, in
intimitate strsvecbe cu cerul Hi pământul, âe aceea pulsaMle vii,
multitudinea âe sens a iii, panteismul estetic care se revarsă âin a-
ceste pagini pline âe mișcare"...
Os acest panteism, estetic se poate, cu drept cuvânt, vorin âs
insLHi poezia aceluia care îl âa pe seama versurilor lui Oosbuc, cu
care Ooga are atât âs adânci afinitâti.
Oântâreh al revoluției Hi libertății nationale, Octavian Ooga a
sââogat notei sociale, ,in poezia anilor âe neutralitate, o semmkics-
tie cuprinzătoare cât idealul insuH al neamului.
In ritmurile poeziilor âin Oântece /ara tară, cu ecouri prelun­
gite stânritor în sensibilitatea lectorului, vibrează intens toats coar­
dele sufletului românesc, cu atât mai în vi korát, cu cât mai aspre
au kost împilările:

„Iu răzvrătit potop de sânge,

Oe-mi kulgeri tulbure prin vine,
A'n flacâra-fi ce nu se stinge
L§ti pururea stăpân pe mine
Iu blestem kara deslegare,
porunca âin uitate vremuri,
In goana mea kârâ'noetare
Ou taina ta tu mâ cutremuri...
Os vikore înfricoșate,
Oe patimi kârâ âs măsura,
8i din vsclnme cs păcate
incluzi în orice picâturâ?
Oin care strigat de cbemare,
Oin cs fior aprins de lupta,
Oin cs adâncuri îmi tresare
Zvâcnirea ta neîntrerupta?

Iu veșnic însetat si dorni c

îmi csri aceea? sârbâtoars,
Ou ucenic al tâu statornic,
Ou strig în lume ce te doare.
 calator tarâ -âe tarâ,
Visânâ o nouă âiminsatâ
La un ârums^ într'o Labara
Ascult eter n a ta povatâ...
povara sbuciumelor grele,
Le mâ apasâ a^i în oale,
blu-i valul gândurilor mele,
p legea drumurilor tale..."

Octavian Ooga a prins în poema ^ánpelc, âin care am des­

prins frântura âe mai sus, cântecul obiâirii, âar si si nădejdii bi­
ruitoare.
Lu volumele „Om umbra Râurilor" 51 „Om !urg>^, Octavian
Ooga desvâlue simțiri yi rsklecfti âe natura eminamente subiectiva.
Materialul poetic se constitue, si âs astââatâ, în cea mai mare parte,
âin tot ce amintirea a păstrat nealterat âin viata satului, tata âe
care postul nutrește aceea? calââ afecțiune, în ciuda ispitirilor ora­
șului.

Le reprezintă în cultura yi în istoria poporului nostru, viata âe

iluminat sbucium, âe rsstriyti, âar nu âe âssnâââMuiri, ci, âimpo-^
trivâ, âe năprasnice fulgerări ale sfintelor ârepturi si împliniri:
viata lui Octavian Loga, nu aceste pagini ar putea aâuce înâsstu-
lâtoare mărturie.
pentru a evooa anii sâi âe luptă neînfricata, âe vaMicâ apărare
a sacrelor noastre temeiuri naționale, ps cari le-a moâelat în ca­
dența clopotelor ce cbsamâ inimile drept credincioase la ruga yi la
izbăvitoare l ertkä pentru telurile supreme ale blsamului, ar trebui
talentul unui ^âmislitor âs epopee, ar trebui inspirația unui înzes­
trat rapsod yi spațiul unor cuprin^âtoare cârti.
 606^.
trsr/otte c/l ^OLO^kH

OLT- (Olt«/)
Il libno clel tempo, nieco cli seiend«,
lVorr clice il rnomento pro
Ölre aZ/natello pen sempns rl tuo clolor-e eol rrostro
L la nostna pioia von la trra...
Olon/icata sia la martina
O/re nicle cc>mpre7'si le Trostes no^^e,
-árrtieo Olt / — O orr labd^a assetate
IVoi baciariro la trra orrcla canrrta.

IVella trra liquicîa cittaclella

Do^mon-o tatte le noáe eanLOni
L /ewe la celata ama^e^a
Ősi LOAni elre non sr avveT-ar-OTro.
componi in ar-oobalerrr
Il tesovo äelle nostr-e laerrrTre
L la prrr ear-a sabbra trr por-tr
I^â clone seor^e il Oanrrbio a^rrr-r-o.

>1l tuo seno nerrAono, al tnarironto,

Mmicle, le /ancirrlle nerAini,
L la mattrrra nengorro le spose
Ool gvemdirrle naceolto alîa cirrtrrna.
§ nenAOno pastori eol capprrccio bianeo,
 ^îannancîo snîîo 2n/oîo iî îono stimAAimento,
L Quante can^oni e iac^imc
^Von ponta î'oncîa o/re na...

Viatonc a//îitto cîa moîti pcnsieni

^Von ti nasseAnr a îascianci,
^îbbnacciancîo îa nostna piana
l'i noîpi spesso a niAuancîane.
(7osi îento vai pe?- tna nâna,
î^oicîrc ^eca, ka tna ancîa pensosa,
/! cîoîonc cir un popoîo, cke attencîc
Oa înnpo tempo una /esta îepittima.

^4ntieamente, in Lămpi pin eroici,

Éneire tn, paâne, /oști Anennieno,
Hnancîo peticii 8i,yno,i c/irenanan snîla spacia
O'in/nanpene îa nostna santa îeAAe.'
^n, /^ateîîo ai no^t^i pianti
L aîîa nosti-a i-inoîta /7-ateîîo,
Orîani ai cieîi il to^mento
Oeîîa tna coîîeT'a e cîeî tno te-'T'OT'e.

Oome ti-asaîinano impist^ati,

îVei îa^o piócái ci'ambio,
Lse^citi üapki eîmi âi 7°a7N6
O sann ckaîîe can6226 cio^ate^
Hnancîo aî tno p?näo pato^no
^ocoT-T-enano cîaîîe seîne ai pT-ati
âîottob^accio T-eoanÂo îs scnT-i
I /ipîi cîoîka Lpkonäicia OosinLsana.

?oLtato noîîa polueze iî ^amo si /^antnurana^

Os noci cîeî dosco ei-an pTNÄa ANST'^isT'o^
O tn, /7-ateîîo, p^ancis maestro,
T'inon/ante T-ompeni §îi aT-gini
L impoT'poi'ancîoti in /aceia
ZooT^eni pe?- naîîi p^o/oncie,
IncnT'nanâo capacbio
Oa tna superba cccoico cîi oncîe.

Oîoi-iosi //-ammenti cîi sto^ia,

Oa înnAo tempo ni abbiamo obîiati...
OpAi anclre ru sembni esausto äi /onLe,
i.i/inoerntone ti lra messo in Miene.
Oome la tua onäa sclriana, oemiamo
^.ncüe noi, tuoi buoni compa^nr .-
Na se tutti äonnemo soccombcne
Venâicaci Ln, OLL/

Vensa, /enoce, un äiiunio cl'acyua

ä'ulla äistesa âei campi ä'ono '
ä^panisca la 2olla clre ponta
Oo stnaniato nostno tesono.'
Oa pol vene cler nostni conpr
Oaccrala Moni clalle nostne sepoltnne,
L naccopli tutte le tue ac^ue
?en anäancene in nn'altna tennal
vol. ?osnii)

II

Iî^^OK?/O lîevec/e^e^
I/n canto, cnllllto nrra nolta
Qalla Lanta vastitä a^Lnnna
lVella notts nrnta, piena ár bni-vicli/
Oosi M il nostno annone.

iVoi anclanarno sen^a nreta, stnetti pen mano,

Oer nostni sogni Mcenclo collana,
L la nőtte ena nostna sipnona
L testiTnone la dianca luna.

Oalle uocr intime âei cuoni

Lbbe uita un canto,
L lo cantammo allona nella nőtte
Oamminanâo a pani sul sentieno ...

.Na neâi, il sonpene âel mattino,

lVoi miseni, ci e stato nemico,
(le ne anâammo nia pen il monâo,
§ yli anni passanono, e non ci nineâemmo piu.
Lr'eatrrr'e senTa poscr e senL« con/orto
OglAi rroi 1vrmi«7no /ra i ver-rier-i -cl'nn ternvo.ä
Li cirieclono i /ioi'i malițioși.'
— Ve io nicovüate, i! canto cli a.lioea?

/Vor siarno consnnti Äa nno 8t1m9.yrmen.to seyreto,

L r-abbi-iniclenclo pensicrmo
.rlr movti circ socpono clalle /osse
Kcl ewano per il cimiteno...
(ZsI vc>I. „1^6 âismâ xämäntul'')

III

sl,trc^rmr)
I^a mia /ancinlle^W, peiclrrta
Ocr lungo tempo, /ea il clivaclai-si cier tiAîi,
L'c postata via, coi síró riso ir-nomperrts,
§'c por-tata nur arrcirc lc srre iac^irnc.

Da criiorcr nmr nri si neicrno gli occirr

?cr' cjrrcrrrte brrfenc mi stnoncirino,
^ir, sento rrn brinicio qrranäo pcrrso
Da tzrrcrnto tcmpo non piango pin.

i^onse le mic lacr-inre

Lcenciono aüesso nell'anirna
Lä r/NTner-penriosi nel pno/onclo
Vr scanano ii lono scorcto...

in irrnpirc /iic sr posa.no lieni

Lotto il nelo clel rncsto oblio,
Lome clricclri cli pcr-le
Lnl fonäo ciel Eine innioicrto.

Lappin cioT-m-ono, /inclrc cli noita rn nolta

Mc lc r-inrnone il corso clei tempo
I'essenclole »"iîncenti
.Vella canäicla veste ä'rrn nenso...
(vLl vol. Llips)
 I^so/o

IV

In trntrU^
In carnposanto, ne! nostr-o paese,
Oi son tnrnnli ps?- lnnpo 6 pe?- lar-po.
Dna pace rnnta, /nner-ea,
Incornbe pr-ene corne nn peccato.
I^npprn il rnister-o Zel nnlla
Ha sepr-epato sotto pro ser-r-arne
I'nttr qnellr clre rnor-seco cor Zentr
^4îîa ^olla Zel lor-o Zolone.

In carnposanto, sotto te lapiZt,

Donano rnonti cir lana,
Un /ocolaio Z'oZio c cir n eleno
in opni pnnrno Zi tern-a.
Da ter-r-a palpita e r-inwe,
Derclre in ciascnna Zelle sne rnolecole
O'6 îa /c>7M Z'una dn/er-a
Olre irnpernrer-so in nn'anrrna...

In carnposanto. col nento ciella ser-a,

^cenclono lar-ne in lnnplre /rle,
>§ono i rnor-ti clre pinnpono /nr-trnr
L stanno a conciliabolo nepli anpolr bni.
l'i'ernenZa /alanpe Zi sclreletrZ,
InZornrti, rnar-r-establlr,
Lssi cornnnicano al nianZante clre passa
I/a lor-o santa dr-arnosia Zi nenZetta.

In carnpasanto nelle nottr ser-ene,

HnanZo il crslo s'illnrnrna Zi stelle,
Krsnonano i nostr-i pranti
L innaZono lo spatio irnrnenso.
Il bosco perne panr-osarnente
Del Zesolato clarnor-e Zi /ernrnrnc
Olre pco/er-iscono irnpr-eca^iont
T'oi'tanZo alle Lornbe Zei /ror-i Zi bncanene.
 In carnpasanto er son pune áer bnanckr
Dr /arnelrcr borír nanáapr
Oke nurnrnano prAnamente
I^estanáo un rnonto aá oAnr passo.
L mentbe nor, consunti cia! tempó,
Or kamentramo accanto alle cnocr
HueUr bnucano r /ronr su!!e tömbe,
Hueîîr rnpnassano ne! nostno cumpasanto.
(âsl vol. Din l3!Z)

VÍV VOE
(Hcea »n om)
^otto îu /rnestna ckella mra casa,
Doné ka stnaáa sr alianța /na r campr,
§otto un poknenro ár stelle ne! nrtone áel erele,
?assana un uomo, eantanáo, ren sena.

§na un canto cke naccontana

I áokonr accunrukatr áaM anni,
7nrste corne un karnento /unebne,
Oorne soktanto kono ko sarrno, r contaclinr.

Dr áone rnar yue! nratone

D'anena necato a nre ne! niüasAio,
Da cke rnrsteno nascena tzue! dnrnráo,
Da cke pno/onárta, áa cke nonine?

Io sentino !a sua áolee^a arnana

L//onáensi aleAyranáo sopna le nallr,
Xcconata e tenena
Oorne una kontana yueneka.

L rnentne ananranáo sr árle^uana

II suo áolente sosprno,
ALr narnrnentar pen un attrrno
Oké una volta ko cantato anck'ro...
jáiti vsl. Din iLNg)
546 L0/sütr

VI

6ll (5-nxon)
Oase patvicie, ciecvepite
Oi vevpopna 6 cir peccati,
Lase neve ciivoccate,
Losa vesta cir vor?

iîestan pîi spettvi ciel passato

Oatti caice c rnattoni.
Oi scacciavli, cii rrccrcievii,
iVon 6 capace nessnno...

^4.!itancio ocîio,
Oipvipnancio fanrekrcr,
Li aiirrreano irr aMnato
Oietvo tatii i cantoni.

i^ev czaarrto avanti noi rnanciiavno

Ii cano ciella vita,
Oovo sciri^ano polveve cii sepoicvr
iVepii occiri cii ciri passa.

Mettete innánk tatt'e cirre is nrarri

Oiferräetevi, 97-áncii avciritetti,
Oevcire gii spettvi, tatti inLierae
Vopiioir 9vasta?-e ia casa vaova...
(âal voi. vin larA

VII

VLZLIîK)
Os pocire voite cire prravcîo irr me
(ZacLt'arr Taa pove?-a rai fa pauva.
Mi serabr-a rrrra casa vrrota,
Orra casa cire non ira voce...
Octavian 6o§a: ?oerii

Intovno il vecinto 6 ckesevto,

âîîe /inestve îe tencîine son calate,
L Mv cîi îe^Aeve in nn cantone.'
II pacîvone se n'e ancîatol
(6ai voi. Oin InvZ)

VIII

OI (^ant c/e
vasetta binnen aLsnvvina,
Lotto în cimn nevcîe cîi nn colle,
îVelln mia nőtte cî'esilio
Neveire ini appavi tn o§§i
vasetta binnen cîel mio passe?

(7be onâatll cîi ombve vnMnti

7r viconcînce neî'nrio pensievo?
Neveire 7ni sovAi insistente,
Neveire ti necîo ncîesso, cîinrnri,
?in niticîn ebe mai?

î^ovse i nemiei ti bnnno saccbsAAinta,

î^ovse i nemici ti banno cîato /noco,
L nn x>o' cîi ceneve cîel tno vo§co
I'n mi /ai Dinnyévé col nento cîella seva,
<7asettn senra /ovtnna...
(âai voi. vin lnrZ)
 öe piriooir

kost poate cél mai krumos timp âin via^a mea, in vremes
»ceia cânâ alergam prin Ouropa, Hcolâri^â. Ora vârsta cânâ nici c»
^arâ n'avsa vre-o însemnătate âsosebitâ pentru mine, toate repre­
zentau krumussti egale, amestecate cu corvezile âe unikorme, âs
școalaHÎ âe âatorii.
Os atunci se Mea árama monumentala âs naționalismHi sacrikiciu,
yi Korul sublim care cuprinsese tineretul ^râelean, ajungea Hi la
noi cu o intensitate HÎ o violenta atât âe ampliticatâ, încât mani-
kestaftunils pentru âreptul Hi libertatea lor, creiau âe câhi-va ani
pagini, cu cântece ?i momente, âe un patriotism âelirant.
Le se petrecea însâ pe atunci în capul meu âe copil?
Inoculata cu atmoslera care se âeslân^uise în regat, atunci cânâ
reveneam în vacanta, tot timpul cât străbateam írásaiul, aveam
impresia âe o imensa skârtscars a suklstului arâelsnssc. Atunci cu
imaginația împăienjenită âe legenâs m'a^i ki vrut amestecata în
istoriile âe krumuss^e Hi âe cavalerism, âe sacrikiciu ?i âe martiriu,
yi ca o sträkulgerars instinctul mâ avertiza câ sunt pe pâmânt ro­
mânesc ^i, incruntatâ ca un om bátrán, mâ kixam în geamul vago­
nului ?i în vâ^ul Ungurilor îmi kixam un tricolor în piept.
Oârintii mâ trăgeau repeâe ?i cu grije âin înârâsneala asta co-
pilâroasâ Hi-mi smulgeau cocarâa âe mâtase pe care o agâsam osten­
tativ în piept
Oe ce? Oe ce n'am voie sâ port tricolorul românesc pe Hornul
meu âs scoalâ si ^gâlMiam mâsuja âin vagon, ps care tremurau
^iars âin Ouâa Oesta, lâsate acolo âe câlâtorii unguri, parcâ înaâinrr
sâ umilsascâ românismul meu âs copil înklâcârat.
Oum asi ki putut scâpa neatinsă, âs 2guâuirea aceia pe care
mi-o lâsa versurile Hi cântecele patriotice, pe cari le cântasem în
neștire, noi copiii âin regat, în primii ani âe ycoalâ, cânâ bagbiet»
 »r r» iiri....

magicâ 3 procesorului relugiat, de cânt, ift introducea melodii cu

vorbe uriaHS cs acestea:
Isr cânâ Oștilor m'oi duce dela voi Hi o li sä mor,
?s mormânt atunci 8â-mi puneți mândrul nostru tricolor!
In starea asta âe spirit, în toamnâ, în gara Luda pesta, strânsâ
âo mâna tatáiul meu, cu ocbii âo copil iscoditor, am descoperit pe
peron un personagiu blond cu Iruntea creststâ de gânduri, vorbea
într'un grup, iar mai departe cm roi de tineri îl urmăreau eu mare
atenție, se agitau, vorbeau politicâ, în românește.
ll« Htiu când Hi cum, dar un alt tânăr venit în întâmpinarea
/or, 8 a ridicat deodată în vártul picioarelor, ca o pa8âre care vrea
sâ sboare, Hi cu pălăria mare ridicata în aer salutând parca un re­
giment în dekilare, a ro8tit într'o doarâ:
— Octavian Ooga! !
Oa sub un scurt circuit, bâtaia inimii mele s'a oprit, ám simtit
atunci mâna independenta a părintelui meu ridicând Hi el pâlâria
deasupra călătorilor Hi cu entuziasm de student juvenil sâltându-ma
de subțiori cs pârtaHe s bucuriei lui:
— Vivat Octavian Ooga!
ám vâ^ut atunci strecurându-se discret oti^eri unguri pe peron
prin lume, roiul de tineri s'a împrăștiat, câsi-va din ei s'au suit în
trenul nostru, alM au 6Hit din gsrâ.
personagiul blond cu truntes creststâ se suise în tren cu noi.
Lra singur.
Violenta cum eream, am înaintat pe culoar sâ-l privesc în kaja.
Obrazul îi era însâ ascuns sub pansmsus adânca Hi lavaliers
mare, neagra, klutura, lovindu-se de bainâ.
O clips numai Hi-a ridicat privirea Hi i-am vâ^ut ocbii.
Ouloarea lor de cer mi-s lovit imaginația, mi s's psrut atunci
câ tostâ lumina lor îi inundâ lata Hi câ din lruntea lui înalta, ca o
tântânâ arde^ianâ ^â?neHte sprs cer, gândirea lui imensâ Hi liberâ.

IVlai târziu, în anii de liceu, invadam ls Oeneva Hi pictura cu

prokesorul portretist Lauman.
In inspirațiile mele adesea croiam pe bârtie oameni cu tendințe
de înâl^are spre nori.
Llectul covârHitor ps care l a avut asupra mea privirea aceia
albastra a lui Octavian Ooga în copilărie, m'a lâcut sâ caut întot­
deauna pe sus Hi mal ales pe el sâ-1 caut numai în înălțimi.
Dacâ providența îmi va ajuta, voi povesti în cartea mea, „Via^a
I5S A/«r«ra Rrrgor

romsntatâ A Iul Octavian Ooga", momente âe uimire HÎ sitele âs

umilire pâmânteascâ pe cari le-s trăit Octavian Ooga, eu om ;i
ca geniu.
llu prieten csrs a citit pagini âin cartea mea, a spus câ aceasta
peste tace râu pentru o romanM, altul câ vs toce dine.
Line sau râu, aceastâ csrte, nu vs sves slt scop, âecât sâ-mi
expun gânâurlle ?i pasiunea mes pentru un creer ilustru.

LH-1 sâuc sminte cu o lunâ însinte âe s muri.

/ — dlu, nu âragii mei, este imposibil, nu voi putes suporta mult
ltimp scesstâ insomnie, voi muri.
8â te gânâe^ti ls mosrte e îngrozitor, e msi îngrozitor âecât
mosrtes însâ?i.
Dar Octavian Ooga a tost un tericit, ?i-s trâit apoteoza. Ro­
mânii prea l-au iudit ca sâ nu juâece mai ales s^i cu uimire cuvin­
tele lui protetice:
— timpul vine, timpul va veni, câci asemeni unui car conâus
âe torte magnetice, istoria ^râea lului aleargâ însinte, conâusâ âs
propria ei torM...
9'ncum cânâ un nou val âe exaltare s cuprins inima patriei,
e âestul sa evoci numele lui Octavian Ooga, ca sâ simft cât âs
prezent e el printre noi, câci personalitatea lui râsde?te atât âe im­
petuos în realitatea prezentului.
Octavian Ooga nici n'a îmdâtrânit, e tot atât âe tânâr ca atunci
cânâ ocdii mei âe copil 1-au vâ^ut, cu âurerea ^ârii lui în pline bra^e,
âsr cre^ânâ cu râdâsre ^i speranța în sosirea miracolului.
 âe IVI. 6.

7u, Oltule, sä ire rasbuui...

/V râsunat ca iui imperativ îu coclaurii lVlacsâoniei §i Lpiru-
lui în 1905, aâus âs tumultul pătimirilor cari atiuserâ paroxismul.
Hi sbucul înviorător si răsturnător âs concepții.
tlutremurati âe gi-oarnicul blestem al strotsilor lui L. Oelimace
âin „käriuteasca âimânâare", ne apâram cu îuâârpre limba:

Oare-xi lasă limba lai

8'l-arâa pira /acului
§i-s âiriuă uiu pri loc
Ki-li si /riga limba'n /oc...

Oar uu era âea/uns aceastâ tinutâ statîcâ, âe păstrare, aceastâ

clo?câris cu aripile întinse peutru a teri puitorii sâ uu li se îu-
tâmpls vr'uu râu.
Lreft rapaci ne âââeau târcoale, râpîuâu-ue lrati valoroși, peu-
tru a nî-i cîopârft la mariiul âe coâru. Ou^manii nației ^i-au pus
în gânâ sâ ne extermine. Hi, septâmânal, âin casele âe platrâ ale
a^erârilor robuste âe pe crestele Olnâului, ui se rlâlcau trunta^ii
âe către corni tagiii bulgari ^l âe banâele âe autarhi greci, peutru s
nu se mai întoarce. Leptâmânal, uâkrame negre îyâoliau temei,
mame ?i so^ii cari râmâueau vââuve.
Impârâtia Otomauâ roasâ âs cancerul absolutismului abâulba-
miâlan, vegeta îu marasm. Lemnele âsscompuusril s'au arătat âs
mult. Oâatâ cu capitulatiunile acorâate marilor puteri, cari înce­
pu râ sâ creiere iustitu/iuni cu ^LLPt âe exteritorialitate, kormânâ
152 Hl. 6.

Lstksl stat ín stat. /tcesre institueuni, erau cuiburi âe viperâ uncie

se încâlLeau reptilele cari nu devorat apoi Imperiul...
In aceste instituftuni organiLate prin abdicarea Imperiului dein
dreptul sâu de amestec Hi control, dușmanii turciei gâsirâ teren de
activitate. ^.ci nu puteau Ii urmâri^i, Iiindcâ puterea Ltatului, prin
clauâ prevăzute in capitulaziuni, se epren In porțile de intrare.
Iot ce se uneltea contra Imperiului lui ^bdul Oamid, gâsea ariil
noi. Iar grecii Hi bulgarii, p om irä iniHcâri serioase pentru de^agre-
gSMSL 8tNitului Otoman, miHicâri ÎN83 03ri începurn prin â Î2bi in
noi, aromânii, mai crunt decât în turci. Bulgarii înlgbebarâ ban­
dele sălbatece de comitagii cnri cutreersu Macedonia, inr grecii
alcâtuirâ grupe puternice de antarti, comandate de <Meri din ca
drele active nle armatei elene. 2ona lor cle net asta operație ernu
Cnuturile Oindului. Mare parte din aceste bande grecești alcâtmau
cbinr Ooinpanii complecte de „ev?oni" Hi trecuseră Irántiéra greaca
ca sa provoace tulburări în statul Otoman Hi sâ extermine pe vlabii
naționaliști ivari încurcau socotelile panelenismului prin prezenta
lor pe un teritoriu ce li 'se cuvenea, deci, trebuia sâ lie locuit nu­
mai ide elem sau, in cel mai râu ca?, de elemente aderente tendin­
țelor elene.
Oâtâ assmânare intre denumirea care ni se dâdea nouâ, aro­
mânilor, de câtre greci aci, cu aceia care se dâdea Iratilor români
din transilvania de câtre unguri ?... Vlabi -- valabi... Ogalâ asemâ-
narea de tratament, pentru a ne smulge viata na^ionalâ hi aci Hi
acolo, cu singura dilsrsnM câ în transilvania românii erau scbin-
giuift spectaculos, pe roatâ, pe când in Macedonia exterminarea
era lârâ pompâ, lârâ punere în scenâ, direct, cu ajutorul revolve­
rului si — pe la spate — prin zungber.
Oacâ tembelismul turcesc putea sâ aștepte lovitura de grafie
pentru râu a care va sâ vie, blocul aromânesc trebuia slârâmat ime­
diat în imperiul lui Ztbdul Hamid. Oonstituia aceasta, cseace se
obiama în termeni militari, curâftrea terenului... Oe aceia întreaga
kurie greco-bulgarâ se nâpusti, prin bandele lor .asupra aromânilor
Hi a sHerârilor lor.
Orocedeul exterminârii intimidâ la început. On timp am râ-
mas dezorientați, ^i în acest răstimp am avut cele mai multe vic­
time.
Landele grecești, în special, erau ingenios cam uitate. Helii lor
erau Mitropoliei Hi Opiscopii, IiindcZ întreaga organizare purcedea
dela Oanar, din cbiliile Oatriarbiei Lcumenice... Llemsntele cari le
Ociarrsa Oogs rn
155

kLmulau pe tersn, erau pieotu învățătorii greci. Lj desemnau

victimele ?1 MUI ei erau calau^ift la kapta lranMii. eâ le era u?or
kä coboare îu comune, sâ se ducä direct la casa celui care trebuia
suprimat. ridicau în toiul noMii cis lângâ sohie si copii, iar a
ävUÄ r:i srs gäsit ls marginea satului su inima strâpunsâ cle Mn-
ß'lisr, purtând o Mulâ ps piept scrisa, deobiceiu, su propriul lui
sânge, avâncl textul: ,,a^a veti páti toti viabil eleni râtâci^i, cari
nu uneltiși pentru inegali i clei a"...
într'o comuna, mâine în alta, procentul victimelor începu
sâ vreasc a vertiginos. Iar rubedeniile si prietenii ss mulțumeau sâ
irosească, resemnați. Doar cle limbâ sa nu ss ki atins careva căci
tuna ..Lârinteasca dimândare".

Blestem mare si-aiba'u casa

Oar'de limba Iui se-alasâ...

Incbeieturile împârâiiei lui ^.bdul llamicl trosneau. La lovitu­

rile cari veneau cle akarâ, se adâugarâ cele ale curentului cle pri­
menire si d-esmer^ire âin interior, ale «lunilor 1'urci.
Le măsura cs Lurcia europeană se descompunea, îndrâsneals
grsco-dulgarâ sporea. Iar victimils aromâne ss înmulțeau cu kie-
cars noapte oare cobora.
8'au câutat toate posibilitäftle ca sâ se punâ cap st acestei
stări. 8'a luat legătura cu obiriarbii bisericii ortodoxe, (care, acolo,
se conkuncla cu biserica greaca) încerc ându-ss o împăcare. Li s's
explicat câ noi nu putem împiedeca precipitarea evenimentelor
spre desnodâmântul katal imperiului Otoman, yi-i asiguram câ nu
ne vom pune deacurm-Misul aspiratiunilor lor nationale. bloi vrem
sâ ns pâstrâm limba ?i sâ kim lssati sâ ocupam un loc sud soare,
aci, în această Macedonie atât ds Lrâmântatâ unde ne-a kixat soarta
Inimic, llicio înțelegere. Exterminarea ne-a kost sortitâ si tre-
due sâ se împlinesscâ. Doar o singurâ scâpare. 8â admitem kalsul
istoric drept sxîomâ: ,,0â suntem eleni cari din cauxa vitregiei tim­
purilor ne-am pierdut limda. Deci sâ ne întoarcem la elenism, re-
negsrid romantitatea si limLa".. Dar -

Oi sub plociîs di nrormiuti

^tripa'« noștri buni pariuri.-
Blestem Tuare si-aiba'u casa
Oari de limba lui se-alasa

tuna ..Larinteascs dimândare"...

IZ4
6- Saunrrrne«»»

E 2CUIN SÄ ns renegam neamul, sä ne lepadöm Hl limka,

considerați SA ramura cea mai slapä Ä elenismului, ramura SAIS âin
cauxa vitregiei imprepurärilor, ns-LM pierdut idiomul grec?...
Insulta aceasta SIL gravä.
Hi comunitatea aromâna liotârî sä PUNA capät NU numai bat io
vorii su trecutul nostru, si Hi stării äs a^i. Oe aceia ÎHÎ convoca
organi2aftunils.
Lantul Otoman NU inai era m 8tare sâ ne ocrotească, ou toate
eâ ne arăta bunâvoinM Hi înțelegere. ldu se putea ocroti el însuHi. Iar
teroarea greco-bulgarâ contra noastră creștea, ^.esHtia nu se mul-
îurneau sâ ne arââ scoalele, sâ ne întomete^e prin cel mai sdlâatoc
txrieot, ci trecură la exterminare ,prin organizarea asasinatelor în
Massa.
Oe impas crâncen!
Oe undeva, âs departe, tânguire asemănătoare âe trate care
inâurâ acelaHi calvar, ne vem în strotele pe cari le aducea „l u-
csakärul" :

Oa ?roi usu estete piâirpâuâ

sporesc pe /us /urorut,
Hi'm-brăliHauâu-Hi ^«tea ptâup.-
Si tuta Hi /ecrorut.

8unt accente desprinse parca âin aHe^ânle âe piatra ale rostui-

rálor aromâne âin creerul muncilor lVlacedoniei, unâe ns^ia aceasta,
înâurâ aoelsLHi necazuri Hi aceleași târaâelegi.
Oonstatuirsa comunltâ iilor n'a tost lunga. Oinsva arunca un
sâmdurs âe toc âin tunetul marelui Ooga :

Oar âe ne-am prâpqâi eu to^ii

7u, Oltuîe, sä ue räsbuui /
Sä uersi păpâu potop âe apă
pe sesuî koîâeîor âe aur,'
Sä piară...

Va sâ xisâ mai e o ipostază atarâ âe aceia a resemnării: vindicta

O cunoHtsam, âar nu se crâstalixase încă noțiunea rasdunärii în
noi. ^.cum, în lumina talgerului lui Ooga, se limpezi. Ossacs ers
vag, legănat în krate moi âe dădaca a preceptelor lVlântuitorului:
„iartâ-le lor âe Heapte ori seaplebeei Hi Heapte" .. se contura viguros
stimula năprasnic voința Hi dote luânci taptei:
OcLaiâsn 6o§«r r» /'rnâ

--Oâi psntru ocbiu; ärft pentru clinte..." Lu, tulmuâicâ, üo-

târârea. '
„Heupte pentru unul" Lu tixut procentul.
Hi, cbiar, ül noupteu aceiu, primu victimâ aromânâ, Lu rásbu-
»aiá prin xeapte Zroci ucixi, iur a âouu seurâ, cele âouâ viotüne mo-
rnâne turâ plâtite âe bulZuri prin patrusprezece truntuxi âe ai Lor.
Dupâ O sâptâmânâ, cânâ banâele âe unturft su încercat un
musucru într'o comunâ uromunâ, îl plâtirâ însutit cbiar lu ei ucusâ,
în Oreciu, uncie orgunir-utiu noustrâ âe represuln trecu lu tuptâ.
In câteVI xile ususinutele âispârurâ. Ltutul Otoman se nârui
Lub propriile pâcute ele absolutismului lui LVbâul Dumiâ.
iLtZ în ce împreiurâri am luat cunostintâ, pentru prima ourâ, âe
viAurosul Ootuviun OoM. ll âs prisos sâ sâuoZ câ poetul pâtimuei
urâslene, âevsni iâolul bârbâpei noastre nationale. poeziile lui Lrs-
mâtau sukletele tineretului xcolar, iar seara, lu lumina opuihului âe -
âe-ssupru vetrii în Mrul câreiu se strânZea tumiliu aromâna, vlus-
turul xoolur, recita cu vinele âela Zât umklute âe striZât — axa curn
îl invâtuse âuscâlul lu xcoalâ — poeziile lui Octavian OoZa, împâr-
tsxinâ üsttel kreuinâtul -xi celor în vurstâ. OoZu u Lost postul cel ursi
spropiut sutletexte âs noi, tiinâcâ u cântut o pâtiinire cure eru sorâ
cu u noustrâ. Oure, nu uâuceu, în strotele vi§urouse uls poeziei sule
xi cevu âin julsu struâunilor sui curi, ^cu uni înuinte, tussserâ ne-
veiti sâ purâseuscâ lâucsâoniu pentru u veni sâ se uxWe în uceustâ
Irunsilvunie unâe Zâseuu ucsluxi säuciutn rornunssc?

Oâule, sä ne räsbuni...

^o^t âWiu cure ne-u rnântuit rnulti intelsctuuli âelu rnourte,

utunci, în lVluceâoniu, tiinâcâ, cu splicureu vinâictei, se unulâ elunul
belicos ui vrâlrnuxului xi se netezi árumul unei împâciuitoure în-
^eleZsri.
8 ârept câ noi, în 1905, nu sm uxteptut râsbunureu morgilor
nextri, âe lu Olt (ce orAunixutis o ti uiu? ne întrebam, pouts, utunci'')
ci âelu propriu noustrâ bârbâ(is, stimulutâ âe murele poet ui pâti-
mirii românilor âe prstutinâeni. Ltrigâtul -

7U, Oüule, sä ire räsbuni...

îâ tâcu etectub Deveni poruncâ. Oâci xi ucolo uvesm ui noxtri:

...coârr rercr âe draâ

câmpuri âe Tnatasa
 756 As, 6. F-rmsrineün«

âM cari încercau sitii sâ ne slunge es sä postä kolosi numai ei. Hi

künäcs ?i acolo a-vsam :

...I7n uis neîmplinit

frumos ckin eale-a/sr«.
fi acolo:

Oe ^llîea lni ne-an răposat

§r mo^ii si pärinM....

Hi, msi ales, Hi acolo:

OeHsrtacinnea nnnr urs

Voi o plätiin cu lacrimi...

llece mn in urma, ersm 1s LucureHti. Hi, incs cetslesn vocln si

âtomâniei. 1913 vu tosts vâltoarea rsskoiului kaicsnic csrv ss !n-
«k«e cu spotsars intervenției voanânsHti, îmi Arabi venires. Oe sit­
iéi, árumul României, este árumul ksAsâuinlii pentru orice aromân
O ^ints mirsculoass spre csre tinâe, âin prinsele 2Î1e sie Hcoaiei. L
mirsMi csre atrage bipnotic.
Orimul arâslean csre ne-s oprit stensia in ^ius âescinâerii is
București, s tost ^urel Vlsicu cu ssgests iui sburstosre ,csre brârâs
vsräkul Ospitslei.
Oâts sâmirafte ne-s smuls! ?i pe cirept cuvânt. Ou un sn în
urms tscusern âruns iunZ, is Lsionic, psns stsrâ in spropieres
Lersiului in csre se gsses csptiv kostul sultsn ülräui Osrnicl. ^cî,
' IsnZs rnosrs álstinl, ers un teren Wnens^st pentru 2dor. Hi ksiinosui
Lieriot, venit cu psssres iui mslsstrs, urma ss sdosre pentru cetii-
îenii Lslonicului.
-^in sHteptst estevs «re in nnjloeul unui puklié numeros, venit
sâ ssiste ?i el Is msres minune s skorulm, âsr âe Msks. Oleriot nici
nu s's srâtst. svut o psns, nu știu unâe Hi s râ-mss pe ârum, nu
Htis nimeni unâs...
^cum rnlnunes seessts o vsâesm eu oelâi, inkáptuits âe iste­
țimea unui român.
Oeste câteva râie 1-sm vâ^ut ps Vlsicu in tovsrsHis marelui poet
Octavian OoZa. Os sârdâtoare!...
Hi ls Imperial, unâe se strângea sineâriul scrisului, l-sm msi
Octsrian 6og<r 757
vZ2ut PL Octavian Ooga, cânâ eil kabarra bârsan, cânâ cu Ion L/Iinu-
lescu, cânâ în tovârâHia mai multor miruift al mufelor.
In preajma rasboiului pentru întregirea komäniei, sarabaruiâ
marilor ataceri, cu vagoane âe petrol Hi cereale, cu cumpărări âe
conHtiinfe Hi conâeie, înădușea Homânia. Ion Lrâtianu, oin politic
âe mare calibru Hi âiplomat cu vsâeri largi, atâtea sigur la cârma
Harir bot elanul românesc era in clocot, cerânâ gâlâgios, prin ma-
nilestatiuni publice, intrarea in acțiune. întrunirile publice se fineau
lan^, iar cuvântările cari se rosteau âinamiti^au ^ara.
Ion Lrâtianu insa pârea un sLnx care nu auâe, nu veâe nimic
— llu e timpul, încâ.
In marea conjunctura a acelora cari urmau sâ botârascâ viitoa­
rele pietre âe botár ale popoarelor, erau tactori cari nu ne recu-
noHteau toate ârepturils. ba masa verâe a pâcii, aceHtia, au Hi avut
cuvânt ciuntitor al celor cari ni se cuveneau.
,,I§icio botârârs pânâ nu avem toate asigurările câ âreptates
bomamei va ti recunoscută integral".
Aceasta krânare a elanului Hi ^âvorârea în muțenia cunoscuta
marelui om âe stat, incita massa. ,,Vrem râsboi", ,,Vrem ârâsalul"
erau strigâtels unanime ale românismului, bartiâele âe opo^i^ie cul­
tivau aceasta nervozitate iar marii patrioti învolburau si rnai râu
sa^ia.

Lu sunt uu map âe legea nouă,

l7n drot nebun, orbit âe-o stea,
Oe-a rătăcit sä v'aâuc rouă,
poveștile âin fara mea.

Lu sunt o lacrimă târzie

Oin plânsul unei mii âe ani,
Lunt visul care reînvie
Oa vetrele celor orfani.

Lunt o mustrare calatoare

Oe pe tărâmuri /ara glas,
Fi âintr'o lume care moare
Lunt strigatul ce-a mai rămas.

Lu sunt oftatul care plânge

^tcolo 'n satul meu âin âeal,
Lunt fipătul muiat în sânge
>Il vaâuvelor âin ^4râeal.
7Z« rlf. ^trniarrncanl«

86 tânZuia dl scrisul sau Octavian OoZa. Versurile lui sfârâisu vs

suüsteis remansHti cs unc! slemnul în tigaia încinsă

lilor clipe multe numărate,

^icolo 'n satu! vostru pol,
.^i "'n pacea nopții 'n/rorate
^4cela§r vis vâ ââ ocol.

Oe-un an veplrra^r in prapul poveri,

încremeniri âe-un tainic lant,
Oe-nn an vepbrati rn prapul poveri,
Bolnavi, cc 'n /rrpurile morari,
Veâeft nn clrip âe âorobanl...

trimitea cuvânt trist celor' âs -acasă, poetul, vs?tspnâ ^inuta nsu-

tralZ a României:

T'ara mea âe suflet, tu ce'ncbiLi sub plie

liîoa^te 'n/â^urate rn străvechea fala,
Blacârâ aprinsa noaptea 'ntr'o pustie,
7e-am slăvit âe veacuri, ne rupâm a^i fie,
lVe rupam Laâarnic ,farâ neutrala/...

dl printre aceste tânguiri ,câte o viziune Mulată !n mustrări-

lân pânâ râuleț rrni spune inie,

Oâ'n unrbra rnar a^teapt'un val, .
O rnare volbura târzie,
(7u clriote âe vijelie
§a-§r âucâ clocotu'n ^lrâeal...

Atunci, rn ^iua âesleparii,

?ârnântul nostru abătut
ll veti pasi rn larpul Larii
§i'n toate unplriurrle ^arii
^4.tât âe pol si-atat âe rnutl...

Oe ps fronturile âe lupta ne veneau solii âureroass âs soarta

românasilor arâsleni cari, trimiși sâ lupte pentru asupritor, mureau
cu miile psntru o stăpânire maștera, ps cânâ pârinM ier răceau
prin tsmniti, banuM âe tel âe tel âs bazaconii. Ls trist ss rostește
„Apostolul":
 Vâriâabvl îl âespîca iarâ^r L carnal fipâl âe alarrnä
câmpul blestematei Vwfarr un proaspâr regiment se cbiamâ.
Din oceanul plin cle lacrimi ^i clin paâurea cle blesteme.
Din patima întunecata ce urla, cbiots ^i geme.
Din plânsul românesc ce-auâe nemilostivul 067° cle vara
cle smulge mânârâ §i 'ngbetatâ cântarea aspra âe fanfara,
li-l nemișcat străpunge cerul cu ocbiul lui âe Drometeu
Hr murmură încet în barba.' ârâsalul n'are Dumnezeu.

81 liinâcâ tânguirea nu miycâ, nu porrm^te puboiul âssrobitor ps

oare tárásaiul românesc îl aytsapta, trece la ameninfâri:

Datinitatea striga în tranșee

Voi unâe sunteți, râu cumplit âe patimi?
Ornifi-vâ, nu-i vremea âe-a mai plânge,
lVevolnicri răscumpără cu lacrimi,
Durerile cari se plătesc cu sânge/...

Veniti, venitil... Vaci aâevâr cic vouâ.'

Ori vâ mutati botárul mai âeparte,
Ori veri muri cu trupul frânt în âouâ.'

Lrau strigate âs alarma, cbemâri âs loc, cari învolburau nafia.

întrunirile âsvsneau clin cs în cs inai zgomotoase, iar mani-
testa; lunile âs straââ erau ?i mai galagioasă: „Vrem írásaiul" era
inscripția care unpoâovea miile âs placarâs yi âetermina áru­
mul spre care trebuia sâ ns înârsptâm armata. Ooräoans masive
âs psâsLtrayi barau multe puncte pe Valsa Victoriei, tscânâ storturi
mari ca «A oprească valul tumultos al manilestanfilor cs vroiau
sâ Lp-inZâ Ia Dalai.
Intre Dragomm IViculsscu si palatul /^âriatica, ps atunci b r-
âega restaurant Mercur, mulțimea manitestanfilor era totâeauna
oprita. -?i nu oâatâ numai kârâ victime...
Da una âin întrunirile âela Dacia, între llicu Vilipsscu, Darbu
Delavrsncea, lacbs Ionescu si părintele Vasile Ducaci, apâru Oc­
tavian Ooga. lin partiâ îi pusese canâiâatura pentru un scaun âe
âsputat, iar guvernul i-a oprit alegerea. Intervenise âoar o „Dutere".
Vya câ apariția în salâ a poetului ale cărui versuri erau pe bubele
tuturora a lost întâmpinată âs un âelir al mulțimii.
Osstul larg, âs impsrator roman, al lui Vasile Ducaci, sonori­
tatea sââncâ a verbului sâu baritonal, bărbătesc, âââeau siguranlâ,
stăpâneau. Oontrasta cu eleganta ratinatâ a Iui labe Ionescu, cu
 760 O.
impetuMitatea lui Meu Dilipescu Hi eu tumultul birsut al lui De-
. lavrancea. Dribunul l'leva apărea eu uu consumul âeputat cure ss
complace îu äiscursuri kiinâcâ acesta este rostul parlarnentarului.
?rlmu cuvântare publicâ a lui Octavian Logs, îu sâ Dacia,
s kost o aâevâratâ revslafte. ^.âucea âinamica verbului sâu âe loc.
Discursul a Lost o «rupfte vuloanicâ a cârei lavâ o kormau pietre
nestimate si loc âe lumina Hi culori cari vrăjesc. Dimbi âe toc, clo­
cot âe taikun Hi tunete âs lupiter!...
Dacâ âe aci, massa enormâ a mulftmîi, ar ki kost pornita âirect
ps krout, îu linia întâia, ar ki skâHiat pe âuHman cu âiufti.
?i eu toate astea uu a kost urmâ âe âemagogie îu retorica lui
Ooga. Dóstul uu a traâat nicioâatâ ps orator, ci îi înaripa imaginile.
-^. kost uu aâevârat triumk aparifta aceasta a lui Octavian Ooga
la îutrunire. Hi a Hi kost purtat ps sus, uu numai îu sala, ci Hi ps
straââ uuâs mulftmea porul sâ manikeste^e, ca âs obiceiu âupâ
întruniri.
Diu 2îua aceia uu era îutruuire la ears Ooga sâ uu vorbească.
Iu aceastâ împrejurare am cunoscut ps Ooga oratorul, tot la
un punct carâiual al istoriei noastre.
Hi âacâ am plecat, în marele râxboiu al întregirii, mâuaft âe
aleanul strâns îu suklete âiu kagurii strokelor sale, psutru a râ^bun»
o neâreptate a cârei ticâlofts o împărtășeam, ecoul cuvântărilor lui
Ooga îl purtam în gâuâ îmbâtâtor.
Hi cât âe âisosebit us-am purtat noi în írásai, cu cei cari nv
asupriseră Hi ne scluugiuissrâ nafta uu mileniu!.. Oum us-am îmbrâ-
ft^at cu krafti âiu întunericul împârâftei Habsburgics si i-am vâmt
ieHÎft la soarele României Mari, us-am âssumklat âe urâ ft am ier­
tat, strângânâ la piept Hi Hsrpii cari acum pâreau amoftift.
Os vom simft mușcătura laHS, âupâ âouâ âecsnii.

rî- -ft

Războiul ps care l-am încbeiat în 1920 cu apoteoza României lVlari

a kost crâncen. M-au trebuit sacrikicii enorme. Dește 800.000 morft.
Detonarea temeliilor ^ârii s'a kâcut cu mult sânge si multe msâular«
românești.
Dupâ i^bânru luminoase venirâ înkrângeri crâncene, âatorite âs-
kecftunilor âin rânâul aliaftlor cari luptau cot la cot cu noi atunci,
sliaft cari începurâ sâ âepunâ armele si sâ pacti^e^e cu inamicul.
In multe sectoare ale krontului, us-am gâsit, la un moment âat, cu
goluri imense, întru cât armatele âe cioloveci ale Rusiei lepââau
armele.
 ?6 krönt, în ka^a insmiculni care îi. batea, s'an äotst cn repn-
blies, arestânân^yi 'ssrnl Hi întresgs k amili e imperislâ Hi începură
bsHÍbu2uceala, îmbstsli âe vutca Hi âe Í2nl nmei iâeologii x>6 csrs
nn o în^slsgssn.
Aceastâ nebunie csre cuprimLsse poporul rus în vrs-mes sceis
ne-s creat nouâ 8 i in știi penibile. ^i a trebuit sâ trecem la o psce
cinmtitoare a crestelor LarpsMor, âupâ nm armistițiu precipitat. ^.poi
umilirile nmei țâri Mmâtste ocupata, pe care inamicul continua s'o
nientinâ ocnpstâ Hi âupâ semnarea pâcii, pânâ la îmebeierea tninror
operațiunilor âe rssboiu...
In lVlolâbvs îmgb'ssnislii deprimante a rekngiulni, unde tikosul
exsntematic ne decimase mopulstia si ostssii si unâe rusii bolHevi^ahi
kâcean tot posibilul os ss ne blagoslovească si pe noi cn o republica
cs s lor, am trsit multe xile amare. 8e creâea îs nm moment âst câ
lotul e skârHit, totul pierdut...
Fi, totuși, mââezâes nn ne pârâsi...
Octsvisn Oogs se xbatn eroic, slâturi âe conducâtorii țârii Hi âe
ns^îe. ^.poi cânâ. armistițiul âels 8rest Intovsk ne impuse psces
âe ls Luktea, s tust drumul pribegiei, spre Rsrisul nnâs se elabora
viitorul Luropei. ^ici s scris, a vorbit, s lust legâtnrâ cu cei csri îm
curânâ ers ss se rostesscâ ssuprs sortii poposrelor âin bâtrânul Oon-
tinemt stat âs sâruncimst, kixânâ moui pietre âs botsr între stste.
?î munca depusâ în Oapitsls Drsnhei s âst roâ.
8s intervale, provinciile românești csri kuseserâ sub stăpânire
strâinâ începură sâ se âeclsre unite cn tara mamâ. Iar aceste botâ-
râri sie lor su kost rstikicstp kâurinâ sstkel acea iminunstâ tars care
a kost România rnsre.
In aceastâ Românie care nn era nici -nare nici inicâ ci cuprin-
xâtosre s cât inai mult âin ns^is aceasta plinâ âe cslitâti âar si cn
marele âekect âe s nn sti sâ ursscâ, l-am cunoscut personsl pe Oc-
tsvisn Oogs. ?i am stat âe vorbâ cu el în repetate rânduri.
Articolele lui âin „'sara Hoastrâ" constituiau o lecturâ suculentâ
pentru orice cetitor. Lra, kârâ exagsrsre, unul âin marii psmkletsri
slâtnri âe Mcolse lorgs, 1. árZbe^i si ?smkil yeicaru, kiecsre âin
scestis mare în kelül sâu.jlar cuvântările sale, în parlament, pe bsnca
ministerialâ, la universitate ssu ls întruniri, păstrau eleganta prin-
cisrâ a âotstilor âe 2ei>
6ogs, poetul pâtimirilor, âupâ kâptnirss României visstâ âe
multi înaintași csri si-au plâtit acest vis eu viata, nn s'a mnltumit
cn iposts^s âs benekicisr. „lVli-sm atins ftnta prin ekort extrsorâinsr.
Deci mi se cnvine koâins" !...
 temperamentul sâu âe luptâtor nu putea înțelege a^a cevs.
âm realizat, e ârept, ceesce trekuîa înkâptuit, eeesce se cuvines
nației noastre. sceastâ înfăptuire însâ trekue consoliâatâ sl orgs-
ni^atâ. Iatâ acsastâ organizare ^i eonMliâsrs cer slortâri mari.
Lins sâ facâ astfel âs slortâri âacâ nu csi ââruiti âs naturâ.
^a a înțeles Octavian Ooga misiunea su.
Hi s pornii iar lupts. Os acum, âe altâ naturâ, ps uit front.
RoWia râmâsese ps plan secunâar. Rolitica îi învolkurâ.
Intr o seara, iu Oracles, âupâ o conlerm^â ne-am întâlnit is sâr-
bâtorires iui, organi^atâ âs pukliéul acestui oraș âs kcontierâ.
— Vei sila lucruri surprinzătoare, ps csri, posts, nu P is vei
putss explica irneâist, írni spuse curn rnâ vs?u...
— Oupâ câte vsâ e aâevârat cseace ss spune... Vâ âspârM âs
Nsre?alul Averescu... i-o iusi însints.
Se uitâ is rnine lung, osrecurn contrsrist.
— Vs sâ ^icâ ss ?tie!... Oricât rn'sr critics rnulti, trekue s'o Iac.
k^stis aceasta srs nevoie âs un organism politic vru csre « o âins-
mixe^s, sâ-i reârese^e kârkâtia ?i sâ trescâ ls înkâptmn rornsne?ti.
Rartiâul nostru s vetust. Hi eu nu rnâ pot complace intr o sâi âs
îposts^â
^ves ârsptsts.
Orsu crâncene luptele politice, âesgustâtoare. Osr trskuisu âuse.
Oscâ nu tăceau personalitâft âe talia iui Logs aceste slortâri,
pe rnâns cui urma sâ le ls^i? sâunâturilor? Ligur câ Ooga ers
invitst âe rnulti agenti electorsli cs sâ isse terenul luptei politice si
sâ se întosrcâ is poezie, ^.ceiss skst se âââes â l același mrcro-niega^i
yi colosului energiei românești, lui l^icolse Iorga.
Sigur câ agentii electorali vsâsau âeslinels României iâsste ps
seama lor.
Ooga s alcâtuit psrtiâ propriu.
Reste câteva luni s venit iar; ls Orsâes. Ls set âe psrtiâ, lansase
criterii noi în politicâ. Lstskismul naționalist încomoâs oarecum âe-
^antarea âsmocratâ. La, ceva mai mult, găsi aâversitâti -p în takârs
extremei ârspte pe care hars în vremea scsis o creâea naționalista.
^.vu o consfătuire cu partizanii, vorki cum știa numai Ooga sâ
vorkeascâ, âste âirsctivs, sscultâ äolcan^e, aplanâ conflicte întrs
memkrii.
târziu se âsspârti âe politicsani .si luânâu-mâ âe krat sm por­
nit-o ps sud castanii kulevarâului Rerâinanâ. Ora smârât? ^vss un
ssmkuro âe âsprimare politicâ în suflet?
Rapt e câ în seara scsis nu mi-a -vorkit âe cât literatura. Runes
 la punct traZuceroa 1?rag6äi6l Omului lut iVladacb si pe mâsurâ cs
veZea opera încbegatâ, simțea bucurii. Zs copil.
Lunt curios. Aștept această transpunere, tiinâcâ sunt sigur
ca va âepâsi originalul, i-sin spus.
— L mare, trate, lVlaâacb. â-1 egala e o i^bândâ. Lâ poate ti
ZepâHit in ceeace privește versificarea, straiul cls sărbătoare in care
?i-a îmbrăcat el inspirația? ásta e altceva. Lonceptia, insa, râmâne...
Ifi voi trirnite o parte, pentru „familia"... Vei veclea si vei judeca
traducerea. lsu sunt mulțumii.
Intr'adevâr Ooga a depâsit originalul. Irageâia Omirlui pe care
ne-a dat-o in românește kormea^â o opera nouâ, izvorâta âin cola­
borarea acestui mare tauri tor de poezie pe moclelul arbaic Zar greoi
al lui LIadacb. Scriitorii unguri, cu cari Ziscutam acest lucru, erau
de pertect acord cu mine.
Del a aceasta lucrare am trecut la altele pe cari le avea in proect,
la unele cârft la modâ Hi la revista familia.
într'un timp ii arâtai neZumerirea câ intelectualii arZeleni nu
traZuc Zin literatura româna in limba magbiarâ si germana pentru
ca minoritățile sâ ne cunoascâ comorile artistice. In aceasta privința,
aveam noi, cei Zin grupul revistei ,familia", un proect I l-am în-
tâti^at in câteva cuvinte, Dreconirsm o colaborare intre scriitorii
noștri Hi scriitorii vecini., ânual urma sâ se traducă, cu ajutorul lor,
10 lucrâri româneHti in limba magbiarâ Hi 10 in limba germana.
In scbimb urma sâ se traZucâ in liniba românâ un numâr egal Zs
lucrâri magbiare Hi germane. Natural câ inkâptuirea acestui proect
implica nevoia organi-ârii unei tipografii proprii pentru ca sâ ne
servească piatrâ de temelie a unei eZituri pe frontiera.
— Va veni Hi vremea acestei reali^âri, imi răspunse. Nu o
consiZsr numai utilâ, ci necesarâ. Dar sa aHteptâm Nu ve^i a/i ca
suntem inbâmaft nevolnic pe altâ arenâ. á politicei! Numai prin ea
însâ vom ajunge într'o 2i ca sâ putem înfâptui serios, átunci vor
începe Hi traZucâtorii nvHtri, cari ard se creZ în serviciu comanâst
ea agenti electorali ai partidelor.
Noaptea era aHa Ze înstelatâ în cât ne pârea râu sâ ne retragem.
Hi am pornit-o înapoi, cotind pe âleea Dminescu Ze pe malul Dricu­
lui Bepede.
Bustul iluminat al marelui poet molZovean, cioplit Ze O. Nan,
pârea câ ne aHteaptâ în penumbra castanilor, yi am tăinuit o bun»
jumătate Ze orâ în preajma lui Dminescu care Ze pe soclul lui, pârea
cs nu ne înțelege. Oe-i roiul acesta Ze străini în ^arâ? Oare bubele
Iui cle Kron?, âacâ sr ki putut sâ 86 mi^te ir> noaptea aceia, ne-ar
ki recitat:

Oelcr lVistru pân' la 7isa

7ot românul plânsu-mi-s'a
La nu mai poate străbate
Oe atâta străinătate?

spre a încbeia cu acel blestem:

Line a 'nârâpit străinii

Mânea i-ar inima câinii...

Ooga ne strânse mâna, înțelegând parcâ mustrarea marelui poet

âe pe soclu :
— Ne vorn âebarasa înainte cle mijlocitori, cle samsarii csri ns
inkectea^ä yl apoi vont porni munca serioasâ, constructiva. Rânâ
atunci, trebue sâ âârâmâm toate Sârinâarele âe pretutindeni ?i sâ
âespaâucbem najia âe veneticii Oalitiei cari ne sukocâ ^i ne otrăvesc.

*
*

In 2iua aceia âe început âe Septembrie, a anului 1940, plângeau

l'ustrerile Lri^uri...
Ooga murise, iar mormântul lui, la Liucea, ajunsese loc âe pe-
lerinaj pentru românism. Rrea ne urmarea Ratum-ul. ba râsârit
ru^ii ne râpirâ Rasarabia, Lucovina ^l blorâul lVlolâovii. âceastâ ti­
căloșie, krânse ecbilibrul jârii. Iar vecinii ceilalți începură sâ pre-
tinââ kâ^ii âin restul trupului României.
Leeace se încbegase prin sânge neprecupețit ?i prin moartea a
peste 800.000 âe români, începu sa se âeskacâ ?i sâ se nâruiascâ.
Iar Ia stârcitul Iui August o sentin^â câ^u ca trăsnetul. O sen­
tința neâreaptâ pe care trebuia s'o primim.
Rericit a kost, totuși Octavian Ooga câ ^i-a încbis ocbii cu vi­
ziunea țârii întregi imprimată pe retinâ. ^.r ki murit, cu siguranța^
âe âurere ?i rușine kulgerâtor, oâatâ cu primirea vestii Arbitrajului.
Sau, poate, cine ?tie. S'au mai vâ^ut poehi csri sâ prescbimbe con-
âeiul cu paloșul ^i sâ înkrunte neâreptâft, cu ââr^enia lor...
Lu capul în piept, cu ocbii scâlâati în lacrimi ^i eu âurerea bul­
gar âe tinâ în suklet, ostașii noștri pârâseau cazematele nou con-
 struite äeslungul lrotsrului ^i se reträgesu. tîu în ts^s unui äu^msn
mai tare ssu msi numeros, ci în ts^s uneî tstslitâft.
pâ^esu osts^ii obiâi^i släturi âe exoâul celor csri ^tisu ce îi
poște s^tepts âscâ râmân pe loc, exoâul msrei msse românești csre
nu sves slt pâcst, ts^â âe sceis cârors li se oteres ^srs plocon, âecât
iaptul cs se purtase creștinește ^i âoînneste cu ei, netâcânâ nici o
ui lereres între trspi lor .p ei-
tost în scesstâ inssss s celor csri se rekugisu. Fi sin sínéit
tot veninul exilstilor sortii. Durerea ss trsnstormsse în ^scsl ?i se
iuâ ls stârsiere, în sutlet, cu șacalii rutinei.
Ou toste cs sin plecat âels Orsâes Is orele 18,30 sm sMns ls
(Ducea aproape âe miedul nopții. Lrs ora cânâ cluburile isu cliip si
pogosrâ în mijlocul semenilor cs sâ-i iuâece, înspAimântânâu-i cu
prezenta lor, ssu bucurânâu-i...
yî pe mucbis âe âesl unâe ers mormântul lui Octsvisn Oogs mi
se pâru cs se însl^â pânâ ls cer o tsntomâ. Darcâ vois sâ încbiââ
tiecâtosres dricului tlepeâe cs sâ nu postâ trece pe sci scsls csri
urms sâ vinâ s âous 2Î ^i sâ punâ stâpânire pe Irsnsilvsnis nosstrâ.
De ce nu sm putut sâ privesc în ocln scesstâ veâenie? De ce
mi-sm splecst cspul în piept, cs un vinovst? Fi âe ce spâss ps
umerii mei stâts rubine.
I'rââsm pe cinevs?
dricul Hepeâe î^i gonea vslul spre câmpia ^le^âului, pe întin­
sul ?es sl Dibsriei âragi csre âe scum urms sâ âe vins Dust^a LIs-
gbiarâ. Fi-I âojenii:

ÎVeputincios pari ^i tu astLri —

7'e-a'ncins cu landuri împăratul.
Oa uncia ta strimta, gemem
Fi noi, tovarășii tai buni...

Drumul bejeniei ne-s tost greu. Dupâ cum ne este greu retugiul
prelungit. Oât vs âurs?
Din urmâ LU26SM nemernicii, cs sceis âels Hueâin unâe pârin-
tele protopop IViuntesnu mureș scbingiult cs un Dristos. Fi tot ver­
sul lui Ooga ne cuprinâes în stiliuires lui smsrul :

Ou /runtea-n țărâna, plangânâ a^i ne ne^i

Din slana, cerescul« soare,'
Kugâmu-ne pie, a^i su/letul nostru
7u lasâ-l âeparte sâ sboare.
 Limite vântul prib capul ärume^,
Ll, ceainicul boldii albastre,
La âucâ âeparte pe aripa lui
Ouvântul striparilor noastre

ma^terâ-i vremea...

noastră rnoxie, frumoasa nespus,

Orumasul §r-a 'ntins spre pierzare...

I^s toste cotiturile istorice sie românismului âe pretutinâeni?i

s 'sárii, Octsvisn 6o§s s Lost prezent cu scrisul, cu vorbs, cu kapta
?i cu smintirea. Ultimele âouâ âecenii au kost sub 2oâia lui Nicolas
lorZs ?i s lui Octavian Ooga. Ibt ce s's înkâptuit mare pentru Nația
aceasta purta egiâs lor.
Isr L2i, âupâ cinci ani âela âispsriM pământeasca s lui Octa-
visn OoZL, întreaga krâmântsre L nației, întresZa preocupare s con-
âucstorilor ^i a Oonâucâtorului, poarta aceiași ekiZie romaneasca âin
marea preocupare s cântărețului care âosrme somn aZitat ls Oiuosa.
Le krönt, keciorii fârii, âin toate unZberele României care a kost
?i vs ki, lupta rostinâ în Zânâ stroke âe-sle lui OoZa. !
Lubliniinâ acestea creâem câ e cel msi bun omsZiu pe csre îl
putem aâues marelui cântâreh al Râtimirii noastre.
 — Lstit ls ^csäemis Româna, pentru premiere 1906. —
äe I^^IOKL8e^

Roeráile lui Octavian OoZa su avut äarul sâ äextepte o äoosGbitä

luare-aminte a publicului român. Lisi loste 2icrele -xi revistele noa­
stre 1e-au consacrat ääri äe seamâ amanunpte ?i unele äin eis vää
in apariția noului volum „evenimentul literar" al anului âin urma.
bkectul proäus asupra marelui număr äe cetitori creäem câ
provine mai întâi âin korma krumoasâ, ân care autorul a ?tiut sâ
exprime cuprinsul „patriotic" al multora âin versurile sale. In săs-
vâr, emoftunile ce le simte ?i ce ni le transmite tânărul poet sânt
izvorâte âin viata naționala a acelei parti 3 Românimei, în care s's
nâscut si în mijlocul câreis a trăit, âin viata Românilor ^ransilvâ-
neni în kara ei äe sstari, caracterizata prin lupta împotriva tenăin-
telor äe asuprire Etnica preäomnitosre în Statul lor.
O e ärept, patriotismul, cs element äe acțiune politicâ, nu
este materie äe arta, oricâte abateri s'au comis ?i se mai comit în
contra unei reZule a?s äs simple. Nai ales cei cs n'au âestul /talent
literar cautâ sâ-?i acopere lipsa Prin provocarea unor âispori^ii su-
klete?ti toarte importante în alte priviri, âar nu în cele estetice
Ou. toate acestea, patriotismul este în inimile sincere, în skarâ äs
orice tenâintâ politicâ, un simjimänt aâevârat si aâânc ?i, întrucât
este sstkel, poate ki, în certe împrejurări, inâscâtor äs poerie.
In asemenea împrejurâri excepționale ne pare a se akis auto­
rul nostru, cânâ într'o parte a poeziilor sale reprezintă ?i rerumâ
iubirea ?i urs, âurerile ?i speranțele unui neam amenințai în
existenta ss.

I>a n-or, «unt coäri ver^r äe draä

^i câmpuri äs mätssä/
ba noi, atâfia /luturi sunt
 Hi-atâta fale'n casa
Oriviplretori âin alle täir
Vin ciorna sä ne-asculte,-
Oa nor, sunt cântece ?r flori,
>b? lacrimi multe, multe.

Oe bolta su z e mai apirirs,

Oa nor, bătrânul soare,
Oe cânâ pe plaiurile noastre
lVu pentru noi răsare...
Oa nor, âe fale povestesc"
^4 coârilor âesisuri,
§r iáké âuce Mureșul
^i âuc tustrele Orisicri.

^?a ne spuri osie âtâi stroke als posrlsi „I^ol" iar în „Oltul" ss
personilicâ amintirea trecutului si râsbunarca viitorului, tot eu pri­
lejul unei ape curgătoare, care atrage cu atât rnai tare pe poet, cu
cât valurile ei se âuc spre țărmurile binecuvântate ale llomâniei
libere.

Oe mult, rn vremi urai inain la suflet,

Orar §r tu lrarâuc, mo-nepe,
Oânâ Domni vicleni furau pe spaââ
» .. §â sfarme sfânta noastră lege:
7u, frate planșetelor noastre
Hr râsvrâtirii noastre frate,
Orlar târirlor arnarrcl
Mâniei tale'nfricosate

Äävite fârnrituri a vremii,

Oe mult v'am rnpropat vâleatul...
lVeputincios pari si tu astăzi
7e-a'ncins cu lanțuri împăratul..
Oa unâa ta strivita, pernem
^i noi, tovărășii tai buni.
Oar âe ne-om prâpââi cu lotri,
7u, Oltule, sa ne râsbunil

§â ver?i, papán, potop âe apă

Oe §esul bolâelor âe aur/
 LA piara plia care poarta,
îustrâiuatul nost' te^au?- /
^ârâua trupurilor noastre
L'o scurmi pe uncie ue'uproparâ
L? sâ-ti acîuni apele toate,
— La ne mutam în alta tara /

Dar uncie ss veZe arta scriitorului, nu este in patriotismul sim­

ții, ci in manifestarea lui mentinutâ în dreapta mâsurâ 3 frumosu-
lui. Os exemplu, strofa citatâ msi sus nu întrebuinfea^â vorbe exa-
tzerate ,,în contra tiranilor barbari", ci r^ice numai :

lVeputineios pari ^i tu astăzi

7'e-a 'ncins cu lanțuri împăratul.

si cu cât expresia e mai mâsurstâ, cu atât impresia e mai aZancâ.

Vecinul aZevar: prin strigâte violente se risipește emotiunea si
dispare, prin vorba stâpânitâ se pâstrea^â creste
^!i, poate, cea mai frumoasa strotâ a mult admiratei poezii este
aceea în care o priveliște Zescrisa ne încânta, în skarâ Ze nota spe­
ciala a patriotismului:

Oa sânul tâu vin, în amurpuri,

L/ioase fetele fecioare,
Li âimineafa vin neveste
Lu portul prins Ze cinpâtoare,
^i vin pastori cu plvpa alba,
Oin fluer povestinZu-?i Zorul
Li câte cântece si lacrinri
lVu Zuce valul, calatorul /...

blumeam mai sus „excepționale" împrejurările, în cari patrio­

tismul a Zevenit unul Zin izvoarele poeziei lui OoZs ?i-l inspirâ în
moZul cel mai firesc. OovaZa stâ în aZucerea ^i Zescrierea unor fi­
guri obișnuite Zin viata poporului, cari însâ câștigă ZeoZatâ — P6
lângă valoarea ?l menirea lor normala —'o însemnătate, am putea
2Îce o iluminare ?i strâlucire extraorZinarâ, ce nu se poate explica
âecât în aprinZerea luptei întru Âpârarea patrimoniului national.
Românul Zin statul magbiar veZe în preotul sâu nu numai un
propovâZuitor al religiei, ci, msi sles, un apostol al nafionalitähii;
în învățătorul în învâtâtoarea sa („sfielnica, balais Zâscâlifâ") pe
străjerii csri îi pästreaea comoara limbii ?i a istoriei românești, cs
o arma âs apărare ; în plugarul, cu tăria ^i bârnicia Iui, în deosebire
âc târgove/ul parta? sl unei aâministratii âusmsne, o garanpe s
existentei sale etnice; în lăutarul ?i cântâre/ul âels sat, în opoziție
cu cel înstrăinat clin ora?, ps omul ce-i însuti eheste ?i-i râspânâe?te
cântecele nationale.
?e cânâ ls noi, în Regatul român, nici preotul, nici învâMorul
nu su misiunss speciala cle s apăra nesmul contrs vreunei stăpâ­
niri vrăjmașe, nici între plugar ?i târgoveț, între cântărețul clels
sat ?i cel âels ora? nu, există contrast în privin/a âesvoltarii ns/io-
nale ?i nici lăutarul nu msi este păstrătorul exclusiv sl cântecelor
populare.
Hi scum înțelegem si simțim împreunâ cu poetul, cânâ eice

Voi n'aue/i /lori, nici cântece, nici /luturi,

Laci soarele, in /ara voastră moare.
Voi în clexert cer/iti pe-a voastră struna
L /rip la voi ?i moartâ-i strălucirea
Letâ/ilor cu turnul âe arama,
6ie;i cântâre/i cu aripile /rânte.-
In alte Lari cuvântul meu vâ cbeamâ.
§â piarâ umbra eiâurilor negre,
Le 'ntuneca cântarea noastră s/ântâ,
Luratul ckip al /armecelor /irii
§â scânteie, cânâ plusul nost' cuvântă,
Laci Dumnezeul neamurilor toate,
Kubt strălucirea mânârei bol/i albastre
In coârii verei si'n negrele ogoare
>1 semănat naâejâea vie/ii noastre...

Lllsi accesibila gustului obștesc va Ii >— în în/elesul celor arâ-

tste în rânâurile prececlente — înkZti?area poetulili ?i a plugarului
ea kiguripatriotice.
Apostol îl ?i numește poetul pe bâtrânul popa, care „â« cârje
«prijinit rssare la porti/â''

lllosneag albit âe eile negre,

>I?a îl pomenise satul, -
Re pieptârelul lui âe lână
Rurtânâ un ban âe la 'mpâratut.
F'oerü/e tr» Oc/arra» L7il

— Oomol rn mijloc se aseară,

-?i sprip^unâ încet toiagul,
Llipinâ ârn Aeneis cärante,,
Incepe-a povesti moșneagul...

întreg noroâ^tl ia aminte

Li-ascalta falnica poveste,
/asul se opreste'n mână
Inâuioxateior neveste,
Asosnegii tosi Mrâmâ lacrimi
(7a peneke tremurătoare /
-Iprinxi, feciorii strâng prâseaaa
(7asitulai âin cingătoare.

Oin cetăsura strălucirii

Loboarâ vadele âe lună
^i pe argintar caruntesei
Oin aur împletesc cununa.
— (7uvine-se lrirotonirea
(7a Kava! ceriarilor sie,
Orept vestitorale apostol
unei vremi se aa sä vie.

Hi in poezia,, „VIuAuril" ne rice:

Oa voi aleargă totâeauna

T'ruâita-mi su/let să se'nclrine,
Voi siNAai-i stT-a-uisi altar-ul
lVââe^'âii mele âe mai bine.
(7ânâ âoavme plapul pe rotile.
In pacea secilor âe toamna,
Oa voi coboava (7osinLeana
^4 visurilor noastve Ooa?nnâ.
Vin crai cu argintate coi/uri
^i'n aur cânele balae —
^4tâta strălucire ncape
In dorâeiasul vost' âe pas /

I^ra;i buni ai /rundelor âin coâru,

(7opii ai mânârei bolti albastre,
^/insisi cu lacrimi si saâoare
272 Drlu

^ârâna plaiurilor' noastre /

Din casa uoasträ, unâs 'n umbra
Dlanp âoinele si rââe kora,
Va străluci oâatâ vremii,
lVorocul nost' a? tuturora.

^i sys ürese si -âe puternic este sici simpmântul poetului, încât

el înaltâ si nobilitea^a linuri si expresii, cari, în alte împreMrâri,
s ar împotrivi la orice încercare cle poezie în limba româneasca. Iln
lâutar poate ti poetic âela sine yl ce simpatie âuioasâ âestsaptâ
,,Darlru Dâutaru", în cântecelul lui Alexánclri!
Dar un lâutar țigan, cu numele Nicolae, în prescurtare Daie —
care p-aZuce-sminte cle țigan Ze laie — ?i încâ un —lâutar țigan
Daie câruia îi lipsește un oclnu: o asemenea tigurâ, cu asemenea
însușiri ^i cu asemenea metelme, ar părea imposibila într'o poezie
sentimentala. Zi totuși, ascultati cum știe sa ne povesteascâ autorul:

>lm uenrt sä-tr spun o uorbâ,

tl^i, câncl pleci în tari mar dune,
lVicolae, Dare Obroru',
Dântâre^ clin patru strune.

Du-l ou trne me^1e?u§ul

Oare ne'ntârea soboru',
llle^tere a noua sate,
Dâutare, Dare O/rrru'/

Dncle norii-^i ^in popasul.

In läca? cle mâryârint,
Facle Domnul cu Zâmpetru
Da o masa cle arpint.

Du sa-^i pleci ușor penuncbir

Fi n§or sâ-ft pleci prumarul,
Fi pe umerii uioarei
Du sâ-ti la^i âomol obrazul.

Fi sa cânți un cântec, Daje,

L'urn se cântâ'n sat îa noi,
Oânâ se tânpue ciobanul
După turma lui âe oi.
 Dovesti-va atunci str^ma,
înălțimilor albastre,
Vremea lunga câta Hale
^cric-a'n su/letele noastre.

>5" ar întuneca pământul,

L'ar veni, veni, ^rpane, ,
înoate stelele, s'asculte
Llasul strunei nâsârâvane.

Dlânâ ^âmbire-ar milostivul,,

îar âin peana lui âe-arpint,
Dacrâmi ar cââea 'n aââncui
iVorilor âe mârpârint.

îîi s'ar stinps atunci necazul

Le âe mult ne petrecea:
Intre stelele âe para
>1m avea ^i noi o stea /

Lânâ suntem mi^caft âe puterea unui limbaZiu poetic care s

in stare sâ âea cetățenia literara Hi unor nume proprii AHa âe tami-
Lare, cânâ mai cetim stroîe ca acestea:

Domol purceâe plas âe scbiHâ

Dela clopotnița âin âeal.
-§â povestească lumii Halea
înstrăinatului ^râeal.

^i câtor cântece, la Hoc,

fineam cu plusul meu ison/
De câteori am spus povestea
Lui ^4lisanâru Aîacbiâon /

^i, ca un cântec, cum s'a «tinz

brumoasa mea copilărie
ârapostea âe âouâ veri,
Lu Hata popii îrimre /

ne aâucem aminte âe iarmecul poeziilor Iui Eminescu, in cari pentru

întâia oara s'a ivit această particularitate, ca un criteriu âe mâes-
trie L'mlnstica.
 T'rt« Akaiorerc«

citat atâtea exsmipls âin volumul âs caro ns ocupam, pentru

a lamuri, pe cât ne este cu putintâ, cele Lise âssprs elementul
,.patriotic" al multora âin poeziile lui Octavian OoZa, âssprs sim-
^mântul âe care sunt purtate ?i âssprs torma, in care sânt plăsmuite.
Osos cs ne întărește impresia, câ in tânărul autor avem un poet
âintrs cei cbsmafi?i ale^i, este si alt sir âs poezii, cari n'au a tace
cu patriotismul, ci sânt âin veșnicul tezaur al smosiunilor omenești.
posLule âe veselie, âe amor, âe intristare intima.
?usins1s exemple ce le mai aââuZâm pentru a intrsZi carscts-
riLares noului scriitor, le incepem cu unul âin „cântecele" sale.

Mâi crâ^mars lVicola«,

Oe mai erei âe lumea asta?
OumneLeu sä-si sie vinu'
Zi norocu '^i uevasia /

Oum mai umbla târpurâe?

^i-i cam acru vinul, vere..
Dar si-e baruicâ nevasta /
^.r^'o focul âe mu ere /

Lea ?i tu cu mine astâri,

Oâ eu beau sâ-mi stâmpâr âoru',
Oarcâ-i alta lumea, vere,
Oânâ ne Lies Oaie Obionu'.

Oare Obioru' — Latâ-l Oomnu' / —

§l uu veâe toate cele;
Din lăuta, âouâ §tis:
Ona-i âor ^i alta-i fele.

Oânâ âe âor ne Lies Oaie,

tremura cupa pe inasa/
Oânâ âe fele cântâ Oaie,
Zboară cupa pe fereastră.

Zi-a^i aprinâe-atuncea satu',

Zâl vââ pară vâlvâtae...
Ocbii vinesi foc sâ-i ar^â,
Mâi crâ^mare lVicolae /
 Oscâ sm ââus cs exemplu si aceasta jpooriie, oste anume pentru
veselia ei sburâalnioa, Exprimata ÎN torma cea mai potrivita 8Î 03
vorbâ, Hi c3 ritm, Hi 03 licența âe rime (masa-lereastrâ, oele-zele, ter­
mite insa ou biruitoarea împerocbere: vâlvatae-lVicolas). ^ire?te
oá asemenea versuri, avânâ puterea sugestiva 3 cântecelor no3stre
populare, on niinunata ,,lrun^â-verâe", âin 03re saltâ aâeseori 306-
Í3SÍ voe buna Hi înârâsneala, NN sânt pe PÍ30NI oeior âeprînsi ou
unele mievrerii moâsrns, si ulei ouvântul trautulesc este poate sin-
Zur I3 locul lui, nici 3I celor stâpânM âe paraâigmele clasicismului
strâin, învatat I3 Hcoalâ. Dar poezia noastrâ n'sre 3 tace cu ete-
mmarea scrierilor âecaâente, precum n'are 3 tace cu vreo traâitie
âe regule înțepenite, 03 este âeaâreptul ixvorâtâ âin cântecele popu­
lare Hi, avânâ aici o accentuare âe cuvinte mult mai veriatâ âecât
o are â. e. limba trance^â, ou perpetua intonare 3 silabei âm urma,
a âevenit mai pronunțata în ritmul ei si mai libera în rimele ei.
^sa esre Hi a?a trebne sâ râmâie, pâstrânâu-Hi aerul âe 8Znatate si
âe vigoare 51 lerinâu-se âe paraâa cu un exotism neaâaptabil
^ota populară este ou atât mai bine venita în poeziile lui
Octavian Ooga cu cât autorul se arata, âe altminteri, înzestrat cu
3063 cultura generala mai înalta, care âistingea Hi pe Lminescu Hi
a caret lipsa se simte âin îngustimea âs veâeri ^i âin prematura
lâncexirs a unora âin poeM cei mai laudei ai literaturii noastre
actuale.
03 83 mai ââm un exemplu âs poÂs glumeață, reproâucem ps
063 M3Î scurta, cu următoarele âouâ strote umoare

Luna, lună, stea vicleana,

ÎVean?. âe /rre âe vââcrnâ, ,
Osce âorurile inele
^pusu-le-ai la stele?

stelele sus calatoare

Lete nrari clevetitoare,,
lllr-au spus vântului o/tatu! —
^i Ma Htie satul.

Le-am citat si pe acestea, mai ales tiinâoâ vin âela un poet

transivânean Hi-1 âeosekesc âe unii âin compatriotii sâi, al căror stil
este aâeseori greoiu Hi peâant.
Un ultim exemplu, Hi am terminat multele, poate prea multele
oitatii.
 Väi âe brumă urpiusie
^mâlfurtu-mea prââina,
Oirelor âe lâmârfâ
Oi se uscâ râââcnra.

Oeste crexte âe âumbravâ

viorii suri îsi poanta pli-mrbui,
Ou podoaba ^âreufuitâ
Oreururâ pe câmp porumbul.

>^i crrm âela. micrâ-noapte

Vine vântul fă?-« milă,
Oe pe vârful surei noastre
Hmulpe'n sbor cate-o ^inâilâ.

Oe vifornifu pâpânâ
Le'nâoesc Meii, bâtrâ7>ii,
?lânpe-un puiu âe ciocârlie
L'us pe cumpăna fântânii.

Il ascult §i simt sub pene

Oum o lacrima-mi învie.-
— lVi se-aseamână povestea,
?uiu pola§ âe ciocârlie.

Ve cânâ Iu poeziile vesele autorul lașa expresiilor frâu mai

liber, la cele triste, ca yi la cele «patriotice ,este mai cumpătat în ma­
nifestare. Oâci âe «nota tristefei ^i âe nota patriotismului s'a cam abu-
rat în literatura noastrâ. Osi ce râvnesc la mure, creâ câ trebue sâ
parâ numai âecât melancolici ^i âessmâZifi ?i, privinâ veselia ca
ceva inferior, vor sâ arate cu orice preț suferințe sentimentale si
âureri patriotice. Oe aici, multâ simulare si âeclamatie. ln aceste
împrejurâri, exuberanta lui Octavian OoZa la veselie este o reacti-
une salutarâ, iar înkrânarea la fristete un merit âeosebit: creâin-
ciosul, în sfiala lui, se teme âe profanarea celor sfinte.
Oacâ âin testamentul lui lMstursl-lferescu, în puterea căruia
sântem cbemafi a âa astâ^i premiul pe anul 1906, se constata ca
râposatul întru fericire tonâator avea mai cu seama ,,in veâers
scrieri âe pura literatura româna, in prosa si în versuri, precum:
poeme, áramé comeäii serioase — mm Lies subiecte naftonale —
8i orice alte opere âe înalta literatura", atunci ^.caáemia klomânâ
în carul âe kala nu-?i poate înâeplini mal bine âatoria âe a exe­
cuta voința testatorului si misiunea cle a încuraja literatura româna
âecât acorâânâ, pentru acest an, premiul Nasturel-Herescu volu­
mului âe poerii al lui Octavian Oo§a.

februarie 1906.
Hill lVl^IOHLLOO

„rsivilis" I»r. s—«

 cKonica

OLILV YIII.II7W : .ä^IVIKL "

lLäitura Socsc A Lo.)

â>sri^is celui âe-sl âoiles roman al â-lui Ocisv yuluM în vitrina

librăriilor vina sâ constitue o âubls sâsverire: câ — împotriva părerilor
acrsâitats — criticii pot ti romancieri tzi nu âiietsnp) ;i câ aborâsrss
prorei bslstristics, is tanárul Hi cunoscutul nostru critic, n's tost un capriciu
pasager ci, o vocație ^i o preocupare.
Intr'sâevâr, Mâtuire este o carte ln care autorul ^mbipsu-ului, cu
același spirit analist, vine sâ smplitics yi sâ sâsncssscâ tilonul epic, evl-
âen^iinâu-Hi, totoâsts, maturirarsa conâsiului sâu, oin acest punct âs ve-
âere.
?rim volum âintr'un ciclu în pregătire — âupâ cum ne asigura âl
Octav ^ulupu — tspt csre întărește ?i mai mult oonsiâeraftils noastre âela
început — Mântuire cuprinâe în sine o acțiune ce s'ar putea rerums în
următoarele rânâuri:
llcontin lVlartinescu, tânăr (âe 37 âs sni) subprstsct, într'un ora; âs
provincie âucs o viata liniștita, continuată între birou, unâe este respectat
ki apreciat, un grup âe prieteni ?i cunoscuti — majoritate prokssori, ps cari
li întâlnește, în special, la restaurant, la orele mesei — ^i logoânica ss, Vana
lVlicuâin, tstâ âe care — âs?i în perspectiva âs-g ss câsâtori — nu simte
nici o cbsmsre stectivâ Hi, mai puțin, o convingere âstsrminantâ a unei
viitoare vieți conjugale. Raptul câ msi întreține raporturi sexuale cu tânârâ
Lma este un lucru insignitiant, âeoarecs aceasta âspe urmâ ssts un bun co­
mun msi multor prieteni, cs-Hi întrspne -ilele âin ajutorul câpâtat âela
tinsrii intelectuali, în scbimbul plăcerilor âs-o clipa cs ea le olers.
într'o bunâ rá, ll-sontin Llartinsscu ss surprinâs aâânc impresionat ce
o intormsps citi â în -iar: o m stsriaasâ crima, „întâmplată la Sucrshti, în
Qâmpui lei". Asasinarea unei temei, âin saâism, âs un autor neiâentitiost
încâ, osr care ?i-s lässt, totuși, ârept csrts âe vizită, pumnslul întipt in
inima victimei, pumnal cs poarta ps mânsr, ini^iLls ll,.
Impresia aosssts ss smplikicâ spoi, luânâ mari proporții âe turburâ-
tosrs obsesie, ps mâsurâ ce ll,eontin Mgrtinsseu vsâs cu crsscânâs surprin-
âere, cs tsptul se repetâ încâ âs 4-5 ori. îlu ls âistsnts msri âs timp, eroul
pricipsl al romanului atla -âin Ăiare noi isprăvi ssemsnstoare als ssssinului
 «Säle t.. Rrintr'o ourlosss propriststs ás trsnstsrt sí sulul, ll,sont-n ss ln-
rresbâ —áupscs saucs ináiAnsts scuxstii ssssinulul ps csrs l-sr vol con-
ásmusr -est msi exsmplsr — Âscâ sí sr putes ti în situsps Iul I,. Li msi
mult, o intrssbL ?i ps Vsns, logoánics ss, cs-si- râse scsssts âscâ loZoánicul
sí sr ti -un ssemenes ssssln?
^.berstis psiboloZicâ smin^ils cspsts c> culminsrs ás consistsn^â, cânâ
ssssinul I,. tâptulsHts o stsrs crimâ cbisr ín orsóul ás provincls sí eroilor
românului ?i csná printr'o tosrts cluásts intsmplsrs — I^sonUri psrtlcipL
os ásLsrmst spsctstor, âsr is tsptuirss ssssinstului. Os ssts ásts, áupá
os el> insu?i snun^s cele Intâmplsts pe un ssrZsnt ás strsás, — lleontin IVlsr-
tinescu este bsnuit ás ssssinst.
^.oum trsnstsrsrss sutul, ás ősre pornenssin msi sus, ss proáucs g-
prosps comp.st; eroul nostru, társ s rnsl ti cuprins áe stituáini ás ináiZ-
nsrs ?i ás ssncftonsrs Impotrivs ssssinulul, álmpotrlvs, inársptsftnáu-i se-
punss cu motivs ás óráin stsctiv, — ZsssHts o UHursre sutletesses ásossblts
rn s ss substitui lui I,., pentru csrs motiv se áucs ls Rucure?tl si ss preás
suloritsftlor, ásclsrsná cs el ests sssslnul.
Rutsm vsáss ssttsl es á-l Octsv yulu-pu — cs Hl in — ss
áeáies subiectelor ZlnZSHs In speK, cáxurllor pávpstoloZlco áe o áitieuLtste
tosrte protentiosss. Rsptul s-ossta, inss, nu-t tsce ss óság in rseáltsri !n
rspstlste. '
vALS-Oi, eroul prlneipsl áin ^.mbipsn, este un lnblbitlv, râmâno
3 ti in plus nuinsi un imorsl ?i, msl Lies, un luelá; ásr stst. I^sontin nu sre
comun cu insintsHul sâu áecst inbibifts. Restul este cu tótul sltcevs; un
exsmplsr áintr'o clsss tipoloZics tosrts rsrs ?l áe csrs belstrlstlcs insrilor
romsncieri s's csm térit s'o sboráers. Lbisr psibppstoloZis ns ás pu-pns
mosrrs áe ssemsnes exsmplsre ?l ele sprospe cs se pót numsrs pe ásZete:
Retiás X., Isnárul Hot.
Desigur, csxul tűi Rsontin nu este siáoms, sí oscilsná Intre sceytis ?i
sutosuZsstis, ásr sunt puncto ás reper pentru stuáiu ?I eáitiosrs.
Re áe sltá psrte, personsZii cs tanáron, Vsns ?i Isncu, Lticuáin, áe?!
msl mult estompsts áecst reUsksts, sunt totuși tipuri prinse corset Hi reunit
innoâsts in economis românului, ^cftunes — ?i ss — este conáuss intsü-
Zent, încât sâ-tectonles românului nu lssâ nimic ás áorit.
Ou sceste msu?iri, â-l vctsv HulMu se ássprináe intru totul ás stân-
kâcnLe Hi ?ovsuile pe csri noi îs relevasem eu opt sni in urms, cu nrileiul
spsrâiei ^m-b-sen-ului, încât putsm «pune târs risc cs ns stlsm in tsts
UNUI sulentic romsncisr. '

KLVV : „LNOIMPVKI".
l^âitura Lococ L Lo.)
Ou á-l Rsâu Ruâorsn, ne stlsm tot in ts^s unui scriitor is sl âoiles
câ â?Râ^^ ers - cs romsncisr - succesorul unui
critic, á-1 Rsáu luáorsn este succesorul unui nuvelist.
Neogrece precise - in spsrenft tosrte bsnsls - -
unâs, ls primul ssu romsn, â-l Octsv Hulutiu ni s's intstisst
 On poit ia casant, — cu excepția unși UHoare prolixitâti — un scriitor âs-
plin tormát. Lâ«, contrar părerii unor contrari, cari stirmâ oâ â-l Raâu
Luâoran si- li lost un nume insâit psntru liiere!« nosstrs pânâ la i/a port
la lîâ^Lrrt ?i, cbiar, ignorânâ Ora^u-î cu fete sărace, trsbus sâ repetáin cssscs
«rn mai spus ?i eu alt prilej â-sa a avut o ucenic!« destul âs lunga: cu rece
sini înainte, â-l Kaâu ltucloran publicase âlverse scbl^e ?i nuvele, âe!«, tâ-
cuss un exercițiu âsstuil âs elocvent pentru cariera ss ^scriitoricssscâ âs msi
târziu.
il'rin lin Port ia lîLsârit, â-l Ksâu luâorsn ne âaruis — skstrsosie
tâcânâ âe Laropoiis sl lui âesn Lsrt ?i Maica Oomnaiur âeia Mars sl lui
Omsnoil Oucusa — unul âin cele msi auisntics romsne, csrs cânta msrss ?i
msi süss, âragoetsa âs ea. Ors in această carte, ps lângă irn viguros lirism,
âssvoltarea unui sentiment âs largi perspective ?i stsc^iuni pentru tot ceea:«
âorui âs această întinâsrs uriașe ?i nostalgică trematsrs poate sâ aprinââ
într'un sutlst Hi, mal ales, într'unul tânăr. l?s âe sltâ parte, sentimentul pe
«are autorul reunea sâ-l nasca in sutletul cititorului psntru poezia mării,
cspâtâ un corelat âe convin cătune, âin temeinicia cu care â-l Raâu 'tuâoran
cunoștea in amânunt tot lceeace privsHts me?te?ugul marinăresc.
Lu ^notrrnprtri, romancierul nostru vine cu acela? insâit, cu aceea?
putere âs evocare ?i cu acela? âsr âe plasticlLsrs poetica, âsr, acum, în-
tr'un alt caâru: acela si cerului, al avispei, âomeniu în care autorul ss âv-
vsâsHts tot atât âs sigur ?i sâsnc cunoscător, tot atât âs abil ?i sugestiv,
reuHinâ sâ ns sââssscâ in sutiét ârsgostes ?i nostalgia pentru marea necuc
prinsa a cerului, in kunofts âs aviație — âs aceastâ âatâ.
vaca, în msrsis lor coorâonsts, Lac,urs ?i psrsonagiiis ss spropis în
tr'unvle privințe, acțiunea âitsrâ tunâsmsntsi — cu excsp^is motivului, care
?i âs aceasta âatâ, ars ârept coloana vertebrala iubirea.
Manuela este o tânârs absolventâ âs liceu, csrs psrâsinâu-?! prova,
cislui sau ora? natal, vine în L spița ia psntru a urma universitatea. Vârst­
ei, care poarta cu sine elanul ?i âisponibilitâ^iis stsctivitâtii ce se voesc cap­
tate, -tace ca, întâlninâ, in persoana lui ^ntsî ps bărbatul aproape matur,
sidsorbit msi mult âs pasiunea psntru svlafts, âecât psntru evsntualltste«
unei iâiile amoroase, sa nascâ în sutletul tinerei tete germenii unei iubiri,
«ars, contrariu așteptărilor noastre, va suterj o abatere câtre un alt obiec­
tiv. Lâci âe?i nu se poate vorbi âs-o inâiteren^â âin partea lui âtal, nu
se posts vorbi totuși nici âs o iubire psptul explica trecerea — cs într'o
mitzcsrs âe translație — a întregii atituâini sentimentale a Manuelsi către t^âes,
eStrs csrs tânâra stuâents î?i vs înârepts tot sutletul, pânâ la âsruires totslâ.
!?e scessts llnie trasatâ, sprinss ?i msrss iubire s Msnuelsi, ns s?tep-
tsm cs eroina romanului sS mesrgs pânâ la nimicirea SL completa, pânâ îs
ânuciâsrs, atunci cânâ ea constata moartea iubitului sau. ?i lucrul ss
lntsmpiâ pânâ sprosps âs pragul ultimei consecințe: Manuels ss suie în
avion cs — în moâ cu iotul intenționat — sâ-?i proâucâ stârcitul, âin însltuî
osrului, ca ?i cel psntru csrs ea ers âispuss sâ aâucâ supremul ss critici u.
Oar printr'o lovitura âe maestru — ?i aici rWÎâs marele sens psikologico-
diologis ps cars-1 surprinâsm în economia romanului â-lui kiaâu luâoran —
Manuels, care purts în pântece trustul ârsgostsi Iui ttâos, „î?I âââu scama
câ nu e singura, cs o sltâ tiinM îi înso^s?ts árumul. Spaima, uimirea ?i vo­
luptatea turâ tot atât âe mari. Inima i ss înecâ; ?i-o sim^i grea, atrasa spre
 pământ, incspsbila sâ msi suporte âescompuncrea celor âouâ Ioris — Loi-ts
pământului, trâgânâ în jos Hi toria motorului, trâgânâ însinto — âin csrs
86 n Ac teu «dorul, Du erg singura Hi în clips următoare înieloss âecs. 8imil
cine era nou sici; nu-i veni sâ crosââ Hi simft toiuH micile lovituri în pân­
tec, cu o IsrmscLtoars brutalitate Hi în aceste mîHcâri relscu, lulgerâtor, în-
treagâ, înssHi imsginos lui ââss".
Lu acslesHi turburătoare îmbieri câtre orizonturi necunoscute, âottm-
purt este msi armonizat în propopile sale âecât Dn Dort ta Răsărit. /tutorul
se âoveâsHts Hi sici un bun cunoscâtor sl psibologiei tinereții Hi un cân sr-s
sl er, es stare. 8'sr putss spune cbiar lârâ risc cs, ceescs Ionel leoâorssn.i
este pentru copilărie în litersturs nosstrâ, acela? lucru este â-l Rsâu îuâorsn
pentru tinerele.
cât priveHte tsoturs, sutorul se âoveâsHte un âesâvârHît meHter sl con-
âe ului Hi iscusit suâor sl rsâârilor âintrs tonâul sukletesc Hi stil. paginile
privitoare ls spectacolul lui Dnebi-/tmeâeu, ssvârlinâu-se cu psrsHuts sunt
âe-s-âreptul âs sntoloZis, prin emotivul intens Hî pslpitsnt pe csre-1 convin.
l?e sceesHi linie, nu putem 'neglija nici portretul LIsjsnei.
Os aceasta âstâ, putem stirms Hi cu msi multâ csrtnuâins cs lite-
rsturs nosstrâ s âobânâit un romsncier âs rssâ, prin â-l ktsâu luâoran.

VM7II.L ttOKIA.: „LOOI.O LI'Ll.LI.L Akv

(Lâîtura Qorjan).

Despre romanele poeților s's voiikit nu srsre ori cu âestul lux âv

amănunte. S's insistat, înâsosebi, ssupra sbonâen^si âe lirism ps care postul
o Intrebuiniesrâ sprosps organic în sesst gen literar prin excelenta epic Hi
s's arătat, în consecința, âece scs?tî râskâHs^i si murelor nu pot âsvsni ro­
mancieri în toatâ puterea cuvântului. Suntem astksl în Isis unei ebsstiuni
inâssjuns âs cunoscute Hi în âestul âe comentate. O smintim, însâ, os ps un
cs inevitabil Hi necesar, atunci cânâ încsrcâm sâ ne întreținem puțin asupra
ultimei cânii a â-lui Vintilâ Horis: /tcolo xi stelele arâ, câci acsastâ carte estâ
sâ tis un roman, iar autorul, ps câte Htim, ssts un post.
lntr'aâevâr, nici â-l Vintilâ Doris nu Iscs sxcepiie âsla rsgulâ; csrtes
â-ss'.e, msi puiin roman Hi msi mult nuvela, este o proâuciis literara liricâ
prin exesleniâ. /tm putea spune cbiar cs iâila âe ârsgosts âintre Valentin
si -tna-lVlsria, care ^constituie motivul principal sl seiiunii, nu ssts âecât
un pretext âe âivsgaiii lirice, ca Hi âs un minunat excurs prin Italia Hi, în
âeosebi, prin Ombria, îoscsns, Roma, ps cari autorul ss âoveâsHts câ ls cu-
nosHte bine Hi ls âescris cu talent, atâta âs Irumos.
câci, orice s'ar spune: nu ne găsim în Isia vânjo?iei filonului epic.
Subiectul âin ^colo Hi stele arâ e ckoarts simplu, am putea spune tot atât âs
simplu ca al amatorului âs literatura, ce venise ls Dumss-Ols: un bâiat ss
smoreresrâ âe o lata, ss iubesc smânâoî Hi tug, apoi, împreuna în lume "pot
SHS Hi la â-1 Vintilâ Doria: âoi tineri âs sessaHi vârstâ, Valentin Hi ^.nârsi,
iubesc scessHi tată, pe ^ns-Msria. ILnârs Hi enigmatica lata îl retusa pe
itnârm, nsgâsinâ în el ceescs âorsa Hi-l iubsHte ps Valentin pentru motivul
contrariu.
Oârâ a Ii luat nimic âels â-l lVliress Tliaâs ?i lârs a avea nimic co-
 rnun Qu â-sa, subisctu.1 ss aseamănă în multe privințe cu cel âin iVuN-tâ în
.cer ol autorului lui Maitrez/t.
Oui- lsptul câ subiectul nu este extrsorâinsr ?i câ întreaga carte este
âominstâ âs un puternic UnAM, sunt motive csri nu scaâ întru nimic va-
iosrsa lucrării â-lui VinUlâ Horis. Lsei, ls urma urinei, âecs neapârat ---
cssâtâ csrts trebus sâ ikis roman? ^tsts vreme est ss este bine ?i lrumos
scrisâ, cât es ss citate cu interes ?i plâcere, întrucât meritul sutorului poats
li Htirbit?
L sâsvârst câ psrsonsgiils â-luj Vintiiâ Horis nu ss bucurâ âs o pu­
ternica rslielsrs, câ ele sunt msi mult estompste, âsr moâul âs-s le prezenta
al sutorului, cs prixma ps csrs âânsul ns-o pune ls înâemsnâ spre s vsâss
!n sulistul eroilor sâi, este sulicient sâ ne încânte Hi sâ ns âstermins ss par-
ticipsm Llksctiv §1 electiv ls mai tosts trLirss lor.
Ou aceste rezerve §i cu sublinieres acestor eslitâp, â-l Vintiiâ lton o
se poște mânâri câ s îmbogâ^it literatura noastrâ cu încâ o lrumossâ poem-i
âs ârsgoste ?i cu Multe pagini âe o minunâfts' rarâ în cssscs privește ms-
iesgurile Italiei.

VLV4ILI- LIL^OIII: „kkLOI VOIL".

lLâ. „Luystarsa", Lsorysscu-Oslalras).

pânâ is â-l Damian Ktânoiu, oomeniul vierii monsbsie Hi preoțeați er^

un teren aproape lnsâit. O-sa a explorat nu cu puM succes motivele rsspse
tive Hi — lucru Hi msi însemnat — nu arare ori, ou âsstuli talent. In âeossbi,
OMupLri Ispite Hi IVevaLurile părintelui Skeâson constitusse nu numai
titlul âs glorie sl sutorului, âsr Hi cele msi lrumosse Hi reunite câr^i sls ge­
nului în litersturs româneasca. Oonstatâm în csrftls scestss sie â-lui Damian
Stânoiu — ps längs o ironie uneori esustieâ Hi HsrMNts — un kumor sănătos
?l o vânâ epics viguroasâ.
Scbimbânâ, parcâ, structura tsmpersmentslâ âs pânâ acum, cu romanul
preot Mrâ uoe — puterea cuvântului — recent spârutâ, â-l Damian Liánom
ne okerâ un tip âs preot exemplar, o Mâ bisericească râspun^ânâ cu aâe-
vârst misiunii sale.
cuprinsul achiunii romanului acesta âl putem rsâa în rezumat cu înss?i
cuvintele sutorului, care, între paginile 385—389, recspitulss-â în moâ succint
scftunsg celor arâtsts msi înainte. Istâ, s?s âar, âssprs cs este vorba: Ins
Drume^u este un tânâr licențiat în teologie, care, la început „a editat sâ intre
in cler, convins liinâ cs-i lipsesc însuHirils essnftsls pentru s lucra electiv si
cu spor în via Domnului. Invâ^âturs, oricât ar Ii âs temeinica, e un lactor
sscunâsr Is înâemâna unui preot âs enoris, mai ales ls tarâ.
8'a preoțit, totu?i, ca sâ lacâ ps placul celor msi ârsgi liin^s âin viata
lui. H. sâvâr?it, cu alte cuvinte, un act âs trsâare iatâ âs propria-i conștiința.
?i-s ales parobia cea mai ocolită âs csnâiâaM ls preoție, cu scopul cs
sâ nu âârâms, prin nsvolnicis lui, cssscs, în altâ parte, ar li găsit âs ina-
tntSHii mai vrsânici. Iar cu pâM actului instalării în aceastâ parobie, a
âsclarat categoric câ nu va încerca absolut nimic în calitate âs preot âe
enoris prin urmare, gânâul lrumos, în tot carul explicabil, âela început, s
lost anibilst âs lrics, egala cu lașitatea, âela urma.
 rotu^i, âupâ toarte scurtä vreme, o rsacilune puternicL s's proäus il
suiletul lui, rsactiuns stârnita âe cbiar consecințele succesivelor gsis, âsr mal
cu seamâ, âs conHtiin(s âatoriei ín sulerinsâ. urmat o înâârjire, îs sens
erestor, s voinței vinului botârît sâ renunțe îs oscilârils Iricel Hi ss înlrunte
eu bâ'bâîis obstacolele ârumului ps csrs s pornit-
vupâ multe âibuiri Hi coneilisbule cu cei âin jurul sâu, a ajuns ls cvn-
sluris câ situația âin Moara Danului cere âin psrtss preotului râkâsre, ss-
tsptsrs, asigursrea existentei prin mijloace proprii, evitarea oricăror Iric-
puni eu enoriaHii.
îruâs s tost remarcabila, âsr roaâele n'au întârrist sâ se srste. -icessts
âoveâes câ răutatea Hi râtâcirss locuitorilor âin Moara Lanului erau super-
iicisle ssu inklusnss bunului preot nu întâlnește nicâeri teren pustiu".
Lrscum veâsm, ns MlLm în Ms unui sl âoilea Dopa T'crnâo. Un preot
csre pleacă insa âela alte premise âscât acelea âsls cari pleca eroul Iul Ion
Slavici Hi care — pentru primul început — avea mult msi vaZ aceleași nâ-
ruinjs. Ls âs sUâ parte, ns silâm în ista unei entitâti sociale mult msi evo­
luate âscât aceea a Zsrscâcenilor. Moara Danului este o comunâ mult mai
înstâruâ ?i mult mai eterogena âscât comuna preotului Lranâsiir, iar preotul
Ille Drumețul este un exemplar omenesc csrs cuprinâs în suiletul sâu o âorâ
spreeisbilâ âe âanczuicbMssc.
Ls iacturâ gensrslâ Hi, în spscisl, ca ambisn^â, în preot /ärä voie sunt
multe lucruri comune oeesce â-l Damian Ktânoiu ne oierise — cu 7-8 sni în
urmâ — în DuTniâe sa-trâiacelsgHî atituâini colective Hi inâiviâusls, a-
cessHi iârâmitsre obHtesscâ prieinuitâ âs partiâels politice.
Lârâ tenâinitâ Hi iârâ apropouiri supărătoare, autorul ne Mers un tip
âs preot care poate servi moâsl în multe privințe ietelor bisericești, âssiâ-
tânâu-le în scelgH timp.
LotuHi, âela â-l Damian Ktânoiu, așteptăm ceva âe iacturâ Hi mai sub­
stanțiala....

V. LkML?: „8LIUN RLV".

(Lâitura Oorjan).

sumele â-iui V. Lene? s'a impus încâ âs mults vreme prin revis.sls
trsnsilvânsns. Oâatâ cu irânZsrvs 'xâM âs ps!sts munft, â-l V. Dens? s'a sta­
bilit în Ospitals Hi! cu acest prilej, colaborarea sa a âevenit mai activa la re-
vistsls bucursHtsns, muljumitâ cărui iapt îl întâlnim mai âes în paginile De-
rrstsr Luiiâatrilor Legale, Oânârrii Hi Dunrrnicsr.
Oonäsiul tânărului nostru scriitor este polivalent încât întâlnim sub
semnătura â-lui V. Deney HÎ eseu, Hi nuvela, si scbi^s, Hi cronica plastică.
Dealtiel, încâ âe acum cinci ani, âstâ âs csnâ H l- a strâns în volum o parte
âin scrierile ^beletristice, â-ss ne-a Merit o carte âe scMs si numele sub
titlul Danul lî0M, în «âitura „Miron DssAu" âela SiZbisoars.
Lot un volum âs scbiie (â-sa spune nuvele) tsntsstice ne Merg "a-I
Denes si acum în sâiturs ducureHteanâ „Sorján", sub âsnumirsa „Lemn Râu"
titlu pe csre-i însuma, âsalttel, âsls prima bucata âin recenta carte ce ne
prezintă.
Lrecvm însuHi autorul ne încreâinjsgrg, ns aklsm in tata unor proâue-
 purii äs tacturs tantaslicâ. Lste un Zen âe literatura, care âsHi ss kucrâ ás
v inaugurare relatív ásstul ás vscbs In, literatura româneasca ;i sub suspi-
oiils cs.ui mai mars scriitor sí nostru — gânâul ne poarta cu peste HsptE7.sci
Üs ani rn urmâ, Is DtoTus sí Iui IVIibai Dmlnescu — totuși s tost
Ivsrts pupn sboráat, tocmai â pricina âitioultaplor ps cari Is presupune
lntr'aâsvâr, într'o proâuctis os natura tsntastica, sutorul trsbus sL
possâs toarte multa âsxteritsts, în âcoscbl, psntru s rsuHi ss îmbine sâsvâ-
rul psikologio ou tantastloul, rsslul cu iâsslul. â inși svsrn âs-a-tace, ásói,
ou obiectul împrumutat nsturii, âin csrs sutorul surprinâe Hi tixes^a cssses
este esențial, carsctsristic Hi permanent, ci, cu lucruiri ps csri, ân oes msi
insrs parte, rnintes trsbus ss ls nsscocssscs, ss Ie combine Hi ss Ie âore^e
ou anumite osntitsp âs interes.
Ds oceste toste conáipunl, â-I V. DsnSH g pnut seama, âucânâu-Ie îs
bun stârcit.
Osos ls bis, msi aâaogLm Hi tsptul cs â-ss s tolosit tactur-s unei
Irsrs bins alcătuite, âs scriitor încercat, putem atirma târs risc cs sutorul
Semnului KLu s îmbogățit genul cu reâsri âsmns âs toata lusrss smints.
8L smintim numsi âe câteva ârntrs piesele volumului, spre sâiticsrs.
Ou tosts cs tinslul primsi bucsp — Lemn râu — este âs nsturs pur
tsntsLtics: coinciâenta morgii lui Isler ou împUHcsres cucuvssi, în tot cu-
prins'ol celor âouâreci âs psgini svem IMprssis s parcurge un âomsniu cu
totul rssl ?i verosimil psikologicsHte.
Ls sâ msi spunem âssprs lVâelm Demerar-ui, Ouce âe Lrudant, unâs
sutorrrl este âe-o putsrs âe sugestie stst âe elocventS, prin âsxteritstes âs-s
âs coloritul timpului ?i locului!
Lst privsHts plocroa wldwstrâ, scsssts ns apare âirsct o încântătoare
poemă în procâ, în osrs — Isolsnâ latura patologica s prolesorului Andrei
LutaHu — ne găsim în tata unui simbol âonquicbotesc, âupâ urmârirss iâes-
lului.
Oscâ smintim Hi penâla, csre sxcelesris prin particularitatea Hi spor­
tul s- âs straniu, crsâ cs sm smintit în linii generale, coorâonatsls cele msi
caracteristice âin ultims csrts s â-lui V. Lene?.
Spirit âe o trumoasâ cultură generslâ, încercat analist, în âsossbi, îi,
cbsstiuni âs oritics plastica ?i âs tilosotis a culturii, în-, Lsmu kâu, ca Hi în
Vam-t Koxu, âesltzksl, â-l V. Lene? ests totuși un bric, ps csts ni ss psrs,
â-ss s anun^st un romsn; suntem tosrte curioși ss-I veâem proâucanâu-ss
xi în scest gen, stata vreme cât aici se csrs, înainte âs toate, viguroListes
epica. Vs ti, âesigur, o grea încercare pentru â-ss, tocmai prin ciocnirea csrs
va avea loc între structura ss temperamentala ?I cerințele genului.
^Hteptsm-

I. V4. : „ZLILL I.lkriylk:i

(Lâ. „Ouystnrsa", Qsorysscn-vslalras).

« poâoabs vispi este talentul Hi coroana talentului este caracterul — sunt

rânduri âintr'o tra^L celebra âs al carul sutor nu ns mai sâuosm smints
^m citat-o, totuși, ls începutul acestsi cronici, âeosrscs o găsim oportuna âs
ostevri vorbim âssprs â-I I. IVI. ItsHcu. Laci acest însingurat prokssor Hi scrii­
 tor âstine un Ioc eu totul sparte în Uterele nossrs ?i prin pMl^s conâs-
j-ului sâu Hi prin âuâinsa âe înalta Muts morslâ, prin csri, în Oscars oUpâ
s existentei sale sâsvsrsHte prin Ispts, esesce sLrms prin viu Zrsi sau prin

V-I lâ LI. RsHcu este un preș cunoscut Hi vecbiu strââuitor si conâs-

iuiui, cs ss mai tis nevoie âs vreo prsssntsrs sintetica s psrsonsiitstii ssls.
In?ins sni pomenit âs mults ori âs â-ss, âs csts ori câte o noua carte, ps
csre no-s oterit-o, s prilejuit un popss âs lectura Hi comsnisriu psntru noi.
Os âata aceasta, â-ss ns otsra Llstsa Unifici ctsrns, o carte âs irnpresii
rneâitstii, prilejuita âe un popas âe âouâ rils într'o mânsstirs Irance^s âe
l^ sp^â — este vorba âs lVlsnästirss Os Oranâe Irspps âin SoliZn^ (Orns).
,,Mistuit âs „setea Uniatei eterne" — ne încreâintssxs sutorul — s aâs-
vârstsi lin^Hti, tormstâ âin trai încbinat Oomnului, âin ruZscîuni, âin rscu-
leZsrea sââncâ Hi âin cutunâarsa în lumi străine âe Zbuciumul veZstârei ril-
nice, stât âs âistrugâtosrs, aâssss, a Lintsi — râvneam estre plaiurile spi-
ritusls, simțurile Linâu-mj satursts âs LZomot, âs întrânMri, âe ocolurile
minei unei, sie psrvsnitisinului ?l mai cu sssmâ sls vulgsritâtei, cs âs mult
ls veâesm colcsinâ în juru-ml, în societatea umana în csre tusssem kársait
sâ-mi port crucea traiului".
Oin acesstâ nsslsvillts ssts, âsci, s pornit Hi s's oprit â-l I. Ll. RaHcu
Ia o mânsstirs unâe sâlâHlueHte cel msi auster âintre orâinele cstollos. Zi
scest gest — poate cbiar acesta, înainte âs toate — este un inâiciu cât sr
posts âs ssmniLcativ psntru âetkinirss structurii suklsteHti a autorului: eâci,
precum se ;tis, â-l I. Ll. RsHcu s's convertit la catolicism încs âs mult Hi
trasate o viatâ âe un riZorism rellZios exemplar, cs unul csre a pornit la
scest tel âe creâints Hi vists âintr'o toarte aââncs convinZere, într'un mo­
ment, care i sa tixst în sutlet ,,eu o impresie mai tânârâ Hi msi înmires-
msts âecât Lorils âs primăvara, îmbrâcsts în stropi âe rous, întrsvâxute ps
pajiștile luminoase Hi parcg ireale sls unei copllârii, ps care n'o poți tîxs în
timp'- (p. IZ).
OsAini âe mărturisiri Hi âsscstutzsri, âe cukunâsre în Llsrsls Oot. âe
UniHts Hi rsculsZsrs, cele scrise în Setea Untxter eterne sunt, în acela? timp,
âste Hi relatări âe un interes cu totul îneâit pentru laici, rânâuri âe un Urlam
cu totul âeosebit.
Scrisa cu scelsH conâsi inspirat, ca Hi tsrmecstosres carte Oa OiSieucr,
cu S/ânta tl'ereM, Setea liniHtei eterne probesLs încs oâatâ mai mult aportul
stât âs însemnat pe csre â-l I. LI. ltSHcu îl sâucs literelor noastre într'un
âomeniu în cars suntem stât âs pauperi.

I. Qk. PLMkliLLkM: ,.8VO^VI. L^II-OK".

(Lâ. Locsc st Lo.)

Llu oâsts, cânâ s'a scris âsspre â-l Ion Oii lat Hi perpsssicius ?i s'a
comentat opera lor, s's vorbit cs âsspre niHts mari înârâZostiti âs poezie.
Oaptul vs L sparut cititorului ârept un pleonasm sau, msi bine xis, o tau-
tolosie, căci atâta vreme cât cineva este poet, este Lresc sa Ls înârâZit âe
poMis... Ou tosts scesea, lucrurile nu prea stau tocmai SHS. înțelesul acestei
âragosle psntru poezie, âin partea postului, catâ ss Ls nu numsi o conkun-
7S6

âsrs Ireneticâ în proprls încâotsrs a sudisetuluî provenită âin reronsnzsle

sksctive tsmpsrsmsntsls, nu numsi âs krumuseiss contsmplsbils ps csrs o
clsrs nsturs pri!n «caurils ps csri îs ksos în lsuntrurîle nosstrs suklsts?ti, ci
pssiunss Hi psni.ru poeris SS stsrs rsslixsts 'âs slft posft.
tîm început cronics cis ks^s prin scsssts lsrgs psrsnte^â, pentru s evi-
âsnAs Isptul — si totoâsts Hi sensul — câ â-1 I. Or. iperie^esnu ssts — cs si
Ion bilist Hi ?srpsssicius — unul âintrs puMij poeft români pssionsft <is
P0S2ÎS. OLci — cu Hl Ion lallst yL Verspessicius — â-l I. Or. Verietesnu. ps
längs Isptul câ ssts un neobosit Hi emerit tslmâcitor âin postii struni. — în
âeossbi, krsnce^i — âsr, tot sssmsnes ior, sutorul volumului Orn alte sári,
s 'întocmit nUmsrosss msâsliosne ,lîtsnsre în csri s portrstiMt minunat âe su­
gestiv, kosrte muHi pos^l Hl s .csrsctsrlLSt operele lor în sinteze literare âs o
kericits înspirs^is.
Osr msres pssiuns pentru poezie s â-lui I. Or. psrie^ssnu nu s'u mâr-
Zinit sici; â-ss, scriinâ poezie originslâ, si-g slsz css msi âiklcils korms pro-
roâiscâ: sonetul. In âorin^s âs s întrucbips korma css msi psrkects âs sx-
primsrs s srtsi cuvântului, postul s's ostracizat singur, âs bunâ vois, în css
msi prstsntiossâ lormâ ikixs: scsss s snâscssîlsbului, statornicit ls pstru-
sprerecs versuri. ?i prsctîcsrss sonetului nu s lost un exercițiu numsi, sau
âosr o lsturs s poeticei ssle ci, âimpotrivs — âsls începutul csrisrsi scrii-
toricsHtî — korma pentru csrs s optst ss-Hi întrucbipWs aproape unsnimi-
tstss inspiratilor ssls.
^?s ns explicam âece seum, cânâ â-1 I. Or. k>srîs^ssnu ns okerâ — în
volumul Lvonul anilor — sprosps índrssgs ss opers poetics în „sâifts âe-kini-
tivs", ns sLLm Ln ikschs a peste o suta âs postii, tosts în konms sonetului.
Mei nu ss putss sikkel pentru un scriitor a cârui prokesis âs ersâin^s
postics — srs postics — ssts concrstiLsts în versuri âs un lspiâsr cum s
cel ps csrs-l rsâsm msi îos Hi, csrs este singurs piess âin volum cs nu s
kost ââltuits în sonet:

Oi» miâzi ce'» pacea sîLuiior răsar,

Lud strammá âe urs si âe pâ»âire,
O» cuib sa-ft kaci /erit âs omenire,
I» taina revărsărilor âs kar.

Hi-assmemea omicii, țesătoare

Ascunsa 'n. aâapostît-i au-rit,
§a âci M trai lăuntric Hi tiknit,
ilorcânâ entaZ âîl» casre âs soare.

Lâ-ti fulflere cornorile-araintirii

Iinac/ini ârapi âs lucruri coutenrplats
Li '» ele '»fiorat, s'aiiLi cum baie
Misterioasa inima a Arii:

Iar suflstu-ti sä-A plece si sâ-ti vina,

O clipă âoar, pc cosmicele căi,
IVou I^sni.r renăscut âin vâlvătăi.
Vibrantă libelula âs lumina.
 Animat âs acest crs2 ?i cu ársgostes aprinsa âs poetle — a Ha cum sin
pomenit msi sus — â-l. I. Or. Osris(ssnu a lost un cultivator ?i slujitor âs-
votst Ai lirei timp ás aproape patru âecsnii si roâul acestei activități Hi-l
concretizeaLa — în cea mai mare parte — prin înmanuneksrsa a Hsse-Hspts
volume âe postii în cartea âs ls(â: Lvonul anilor.
Sunt aici presente volume âesprs cari inis-am ocupat Ia tiMp, cu pri-
lsjul apariftei lor, cum, âs pilââ, Olasul Apelor, Lseaie, Italice, Ossprs aces­
tea n'sm msi avsa nimic âs sâsogst, cu atât msi mult, cu cât autorul n's
intervenit cu spirit âs prelseere asupra lor. Irsbus, totuși, insa, ss smintim
sici observația cs, ps längs post, — cu prilejul acestei sâi(ii âslinitive — am
li âorit sa intervină mai mult artistul, Oiriea â-lui I. Or. Veris(ssnu n'sr
li avut âecât âs câștigai. Osci sunt în cuprinsul prezentei câinii bucali cu
osMâift in contestabile, cari î?1 pierâ !âin valoare apreciabil âin pricina pnor
torms âesusts, perimate sau unor cuvinte âs un prozaism cu totul inasimi-
lsdil în ansamblul pieselor ca stsre. Oitsm câteva mostre sprs sxsmplilicsrs:

L tragica §i palida crăiasa

Ou ocbii stingi, bolbafi §i incolori.
(Insomnie)
ssu :
In noaptea-aceasta neagra, M sobor,
Oräiasä a noianelor âe apa l
(Vsaimul valurilor)
ssu:
In toiul lormiâsbilsi arMs

Hacoarea se propaga prin xuvits

Os apa si exotice mlââi(e.
(Lsleicul).

Oar, trscânâ peste asemenea neajunsuri, cs ?i peste laptul cs unele

bucâ(i cs: Vâslă mistica, Vessmnars, l-rist asMM, Lunâtate, VusticL, puteau
li sacrilicate psntru nsrssâsres lor âs emotivitsts sststicâ ssu âs aegsns-
rare în lilosolie versilicstL, întâlnim poem cari j ustilicâ ?i apari (ia prezen­
tului volum ?! întreaga cariera poetica a sutorului.
Oâtâ arta conâensesss, âe pilââ, O ri mai mult, în cseacs privește
stituâinea stenică ls(a âa via(s! Lau ce ineâit âe subtilitsts în oâs religioasă
Vsalm, csrs, împreuna cu multe sltsle — cum vom veâsa —gr putea llgurs
toarte onorabil în orice antologie. ^vsm âe-a-lacs sici cu un sentiment care
sublimssM în sine metaliricul, într'o inspira(is rsalixata spontan ?i lsrâ nici
un elort âs natură rchionâsta. Ou tot vââitul sau panteism, sonetul con­
ține în sine o sincera Hi prolunââ rsligio^itais:

IVoai tâlcuri caut. Doamne, slovei s/inte,

Vrâng râvna pe-al cunoașterii botár,-
Oin inima-mi /Lcâncl agbiasmatar,
" Ootec cu sânge sacre legâminte.

Ki sorb, in piscul gândului senin,

IS«

Ori-auic âintr'uu potii- Äs sâ,

^lä mirui c-aromitel-e-i stamine,-

Iar- ruga msa näl/atä câtrie cer-,

L âubul smirnei arsa, pentru l'irre
In tâina su/!stescu!ui ungber.

r« scelax plin âe resliLars Li.su xi site pasái ss Oiu Astral, psstameuk

xi, ms, sies, L^ceîsiar — tulburătorul sonst, prin rezonantele sulistexti ps
csri autonuil ls trWsxte ln noi — trscâtori, trăitori si unși trenetice iubiri,
Äs csrs n'arn voi ss ns âespârtim vreoâats xi la oare sin voi ss participam
stectiv xi âincolo âs „insrss trecere" :

dânâ voi lăsa trupeasca meu povara,

In csasui âureros, âespârMor,
^i âuli-ul meu porni-va migrator
§pre 'ntinâeri Äs eternă primăvară,-

Oânâ amintirea mea o sâ âisparâ,-

L/luvii energetice âe âor.
Descinse în meleagul trecător,
Vor face ambianfa sâ tresară.

âss am sa te caut printre /lori,

In /orme, în miresme xi culori
Ludlime 'ngemânâri transcsnckentale.

Iar cân«î ne-o re'nearna stăpânul viefit,

Din nou va lrotârî sâ-mi iexi în cale,
da sâ-fi închin prinosul tinerefii /

var viZosrea xi insxirnuna âs patentisi si tsisntuiui â-iui I. Or. ?s-

rieteanu ss trsâes-L Ln pasteUsticâ. Kontraste în bătrânul parc, Luptâ navalâ,
psalmul Valurilor, Oenova, Oarâone, stc., sunt tot atâtea pisse sie genului
pe âeplin rsuxite. vriinele âouâ sonete vââesc vinlusi ps cari — în poezia
nosstrâ — nuinsî âelicatstsa lucrului âe csmee s unui D. LnZksl s rnsi rea-
lirst-o, cântânâ klorile.
Oslelslts ni-l înlâti?es2â pe â-i I. Or. Verietesnu ârspt unui âintrs
cei rnsi buni pastellxti ins ríni si noxtri. O slâturars între â-ss xi pictorul
Atiube^ — csre, âe sittel, i-s xi ilustrst câteva cârti — ni se pare toarte
proprie.
Liclul portrete-lor ni se pare puțin izbutit, LI rssâitssLâ experiența
luibriââ a parnasienilor, csre, la noi, a rnsi îkost încercata târâ succes, nu âs
mult, âs â-i âiexanâiru Lilclulescu (în LovloEiloaie, âacâ nu ne inxelsin s-
suprs titlului), lotuxi, sonetul scorpionul sre sukicisnts calitâti spre a nu
putea K îZnorst, ci âimpotrivâ reținut ou tostâ luarea srnints.
?i âin proâiZiossa ss activitate âs interpret sí poeási trsncers, sáto­
rul a sinul sâ ne âea câteva sxantioans, Ln ciclul TVaâucsri. pentru cine cu-
noaxie rnuncs âe 8isil ps csrs o prstinâe tâlmâcirils în versuri xi va vsâsa
 traâucsrils â-Iui I. <lr. psrisissnu — Ln comparslis cu originalul — ss va
putss releva rsuHita pe csrs a rsâat-o tâlmâcitorul începânâ cu âlkicits
posris 0 Markirâ âin Lauâslsirs ?i tsrminânâ cu tterculs ni lui Verksersn.

KLVV QVR: Dk KL2LOM

(Lciitura Qorjon).
Oreâsm ^câ nu akirmâm o noutate Hi nici vreo âescoperirs insâiiâ,
cunâ scriem ca a. ktsâu Q^r ssts vel mai mare post sl generalei sals, ia
nor Qa lucrul acesta ssts skirmat Hi rscunoscut ssu nu âs cstrs criticâ
m âeobeHte Hi, în special, âs «a „sutorÎLsts" ssts un kapt âs msi minimă
importsn^s, atâta vrsms cât cititorul — aâsvâratul consacrator si scrii­
torului — skirmâ scsst lucru. Intr'sâsvsr, â. Itsâu Q^r ssts cel msi iubit
?i cel mai citit âintre autenticii noștri poeft în vissza.
'rslcrit âs o vigoare Hi âs o prolikicitats singularâ, âsHi n's atins
vârsta âs psiruE âs sni, â-l Kaâu O^r ne-s âaruit psns scum ^ecs vo­
lume âs versuri — mare parte âin ele epuizate âels primele săptămâni
ale apariției.
Socotim cs nu msi este locul sici s kacs o prezentare s poetului âe
oare ns ocupam stâts vrsms cât lucrul scssts l-sm tăcut cu sni în urmâ
csnâ comsntânâu-i opsrs cu prileiul apariției kiecârei carii, sm expus
slsmsntsls componente sie liricei scestui râskâist sl râmelor.
âorâsnâ psissijul, toclorul, intimismul, cantilena, bslaâa, testru Hi,
cbiar, eseul, â-l ksâu S^r ns-s âat prilejul sâ vsâsm cs vânjosssls resurse
sie ta cntulm ssu ss bucurâ âs putința exprimării oricărui motiv âs insvi-
rsps, mo.iivs atât âs polivalente M msrss lor varitssts. ^unsesem, ssttsl,
a consiâsrsfts cs psns miluitului nostru poet n'ar msi avea âs unâs
explora noi subiecte, msrss âivsrsitsts âs poexii rssli-sts pânâ în ultimul
timp kirnâ atât âe copleșitoare.
lsta cs psriiciparea poetului Is campania lîââiului âs Rsîntrsgirs
n a Scut âscât ss ns âssmintâ presupunerile ?l â-I Itaâu O^r «a vina «i âs
sosasts âats cu un volum âs poeme âe pâcboiu.
cls ?i m celelalte âomenii âs inspirase, Hi sici, poetul nu tace âecât
-5 sxcelere. Oespre ksptul acesta ns încrsâinssa-L în primul rânâ puxâsria
ou subiecte ca atare, râsârârile numaiâscât âupâ încspsrra
«îtâtâ^lor — proâucsiiuni, cari prea puține merita a ss numi literare «S
cu a Lt msi pu^n izbutite. Osca la acest consiâersnt, nisi sââogâm si ps
nisi sââogâm Hi p!
acela câ imeâist âupâ cs â-l Raâu Q^r a început sâ-Hi publice primele
poerm cu subiect râ-boinic, Hi-s găsit numsroyi imitatori — Hi obla,- pla-
Sistorl — vom L ps âsplin sdsolvM ?i conkirmafi în sLrma^iils noastre.
poe-iL pstrioticâ în generai Hi cea rârboinicâ ln specisi, suscitâ
m sme âiâacticul, âiscursivui. Incercârils ps cari le-au kâcut un La-mU
Petrescu, perpsssicius sau un 6. yt. ^acu - tot kacovenienismul sâu
, Starturi onorabile âs emancipare âin acests mstskns, âar ele
nsu Izbutit totâeauna. Osia Rsrboiul âs întregire Hi pânâ la csl prsxsnt,
csârul genului ?i, în spscial, pentru manualele âiâactice a rămas sub aus­
piciile Im V. âcsanâri, 6. Oo?buc sau, mai încoace, ale unui Mircea vem
Rsâulesm sau Vssils Mllitaru. ^Hs stânâ lucrurile, nu s'a putut vorbi prea
mult âe o promovare tsknicâ Hi artisticâ a popiei noastre patriotice si. în
rpsc al. oe rs^doiu, SHS cum sm msi pomenit mai sus.
 Oo»Lt<rntrn-§tei«an

Ne-sm obișnuit ca poeria äs rs^boi sä Li« ciinsmicä, §8 cuprinäs ir

sine ,,?.snZLnit äs arme", bulbult äs tun, avânt, jsrtks generoasa âs sänge,
eroism. pentru toste acsstes, ssts nevos nsspsrstâ âs âouâ elsinsnts: äs
temperament ss stare ?i 6s talent. Nu toiossuns s's întâlnit scsssts äorits
Sinises yi, mai ales, toarte arare creatorii äs asemenea vsiori su tust parte
etsctivs în bâiâlis, unâs contactul cu rsalitatss ss ls proâucâ äirsct putsr-
nicäle impresii 6s ssrl srs nevos.
Volumul 6s Poems Le lîLrdâ sl â-lui Itsäu Q^r sstistace âin teri-
cire -au, csi puftn, trââesrs taptul câ autorul lui s possâst ?i s înâeplinit
toate aceste >conâiM. Osci, cbiar acolo, unâs poetul nu ssts âinamic ci con­
templativ, cbiar acolo el rsu?e?te sâ âss cutremurarea ps csre o isca acel
contact cu „sarabsnâa tumultoasa a morgii".
8'ar cuvsni, âssigur, ss âsmonstrâm cu exemple scssts stirmstii sls
noastre. Nu o tăcem, 6eosrscs in scurtul timp âsls spsritis lor, poemele âs
Käüboiu, tiinâ, înainte âs înmânunebersa în volum, publicsts prin marele
noastre cotiâisns, cs ?i prin marile noastre reviste litersrs, ?i, mai slss,
purtânâ semnătura lui lîaâu O^r, au âsvsnit aproape populsre psntru con­
știința iubitorilor âe poerâe. pentru cei ce nu le cunosc nu ne rămâne âe-
cât sâ-i invităm ls contactul âirect cu cartea pe marZines căreia sm în­
cercat acest succint comsntsr.

eonstantin-Ltellair
 8nr^inä
äe kOPL8ci_s-rl,0k^

8I6RIV II^OLLI: LKI8IM I.LWÜ^80LI7LK

lLäitura Națională 6K. VLscu).

Goeres snslirs vastei opere s noiläicsi Lrgriä îâmâsst, ín caärul res-

irLn» «I unei cronici literare, este o imposidilitsts. începută in 1982, cânâ
impiiniss 28 âe sni Hi continustâ pânâ în rolele noastre, căci autoarea trssHte
încâ, Ia „Oubranâsl", în Norvegia, svesstâ operâ s'a msnitestst în Lorrn«
Mult-ple: poeme, nuvele, romane, trsâuceri, siuâii eu ^caracter socisl sau
religios, vs o bogata risipire s psrsonslitâM scriitosrsi, intrânâ în patrimoniu
universal, râspânâinâu-se pretutinâsnl ?i lâsânâu-se trsâusâ în inși toste lirn-
dile popoarelor civilizate.
problema âs câpetenie esre o preocupă Hi pe csrs o stuâia-â Hi o trs-
tesrâ cs nici un slt scriitor, sub tosts aspectele este: tsmsig Hi eternul ts-
minin; tomeia cu tosts întrângerils Hi svânturils sukletului ei, vu tot nsrnLr-
AAutuî sbucium âin el, cu tot neînțelesul Hi nepâtrunsuil lui.
"Lipul osrsctsristic ps csrs Hi-l slsgs psntru ilustrarea roinsnslor ssu
s principiilor sale, ests în spsrentâ temeia ensrgicâ Hi botârâtâ, egoista Hi
orgolioasa, conâusâ âs o inorsls voluntsrâ, stspsnâ Absolut ps sesiunile ei.
spus, in sparen^â numai, în tonâ eroinele roinsnslor ssle sssmânâ msi
rnult cu ni?ts Hori sie câror tizi ssturats âe sevâ, se înal^L câtre sosrs, gsts
ss-<Hi âescbiââ bobocii plini âs promisiuni. Nicâsri msi mult âecât ls scssts
Lin^s, resls ssu imaginsrs, nu gâsim msi accentuat acea nostalgie s ârs
gostei, csrsis intresgg tiin^â s gsts ss ss isrtteascâ; nicâsri nu întâlnim
intr'un grsâ msi înalt sspirsfts cstrs trumos, cstrs bins, cstrs pertecftuns,
Hi puritate. Oricari sr ti împreiursrils in csri s'sr stls, aceste eroine âuc cu
ele o continus cbemsre spre âesâvârHire, csrs ss impune os o necesitate
Obisr atunci cânâ târs voia lor, vlaha ssu mizeria sutlstsascâ ls svârls în
mocir.â, els rsmân curats, prsksrânâ suprimarss vistü în locul compronn-
sului Lutletssc.
2 lesne âs înțeles piscuâ gânâirb la csri ss înaM autoarea sau s-
asncul snâslor psibologios in -cari ss akunââ, pentru rsâgrss acelor
imagini, parca tsists in cristal, âe cari se ssrvsHte in romanele ei.
k>rm contrast cu aceste temei, aparent voluntare, bsrbsM csri ocupa
°c sâri âe ele, sunt tiri ?ovSeInics Hi âelicste, âotsti cu multă ssnsibili-
ta.s, csrs âs csls mar multe ori le întunocs psrsonslitstss, iumstste eroi
.n matsts âon-juanr, gsts a tsos sscriitiicii pentru temeia iubita, âari csri'
ma: nicioâatâ nu siung ss tis rssliMts.
L>aralsl cu scssts âouâ siluete bine conturate prin coloritul lor sutle-
tss- ss assprinâs âin' âsscrisrils acestei autoare, ca un tel âs tunâsl sl visib
eroilor si, sobru Hi impunător prin mârs^ia Iui, peisajul nordic. llsstârHits Hi
minunat äs trumosss sunt tablourile în csri ns sunt înkaPHsts păduri grele
äs sn. Hi äs umbre, pădurile incâ sălbatice ale evului meäiu scandinav, dm
„Kristins bavransästter", cădelnițând prin vsseuri sromsls lor tari; colinele
drumețe, ogoare însorite rssuklsnä primăvara äin tiscare bulgar äs pământ
râscolt, vâriuri äs mun^i înzâpszift ogUndi^i în lacuri ssu în apa aibastru-
încbis s tiordurilor; primâvsri reci, cu soare pu^in, eu torente repezi, ca
bucurii îndelung SHteptste. Lsts un peisaj äs o strălucire necunoscuta, äs o
trumuss^s măreața Hi coplsHitosrs, care încânta ocbiul Hi sulistul în acslaHi
mâsurâ, care oäibnsHts, dând povsstirsi sau monologului interior tluiditats
HÎ parca o tenta spscitics.
Dintre romansls cele mai ,cunoscute ale lui Sigrid Dnässt, acelea cari
îl caracterizează >cu dsossbirs gândirea Hi-i sviäsnftazä personalitatea, Hi
csri încă äsla sparifts s'au impus litsraturei universale, în akars äs „Olan
^ndunsson" — apărut în 1925 — s'au tradus pânâ acum in limba noastrâ:
„äsnnr/", — apărut prima oara în original, în 1911, — roman masiv, serios
Hi grav, care a stârnit mare vâlva în Mals nordice prin isiül puțin cam
brutal în oare e pusa problema ismeri libere; „primăvara", — eps-
ruts în original în 1914, — în care ns ssts prszsntstâ ismeis în is^s câsniciei
Hi a dragostei, Hi în Lins: trilogia „Kristin barvransäatter" (Oristin copila
iui bswrsns), data la lumina äs autoare în anii 1929 Hi 1921, lucrare csrs
este consicisratâ opera äs căpetenie a scriitoarei. In acest roman, äSHi redus
la strictul esențial, subiectul pare a Li scelsH: temsia in lata vierii Hi a cre-
äinlsi putoarea se depaiHeHts pe sine prin cadrul pe care Hi-l alege pentru
prezentarea Oristinei: vasta trsscâ a svuiui meäiu scandinav, bogat în cre-
âin^s Hi superstifti äs tot telul, ilustrat prin tiguri simbolice äs cavaleri me
âievsli, prin caractere eroice, implstinä trecutul istoric cu romantismul Hi
gingâHia iubirii, a primLverii, a vierii äs tsmilie, a sternului ieminin, a su-
tsrinter Hi a vnosrei.
lirei sunt punctele äs veäsrs äin csri Sigrid bin äset privește temeia :
co /atâ, cu toste năzuințele ei spre iässl, spre stingerea unui scop în sin ,
Hprs eucsrirss Hi biruind vissii; ca marna, unde parca desprinsă äin es in-
sâHi temei a devine ti ints css mai devotata micii tâpturi ps csrs a crest-o,
oonsiäerstL ärept împlinirea spre care tindea sâ ajungă Hi în tins: ca so^is,
oscilând mereu între visurile äinslnts de câsâtoris Hi realitate, încercând a
se sdspta, adâncindu-LS în ea pentru a ss înțelege pe sine Hi s-i înțelege
pe cs' din jurul ei, târând după ea dorul do dragoste ca ps o boala a su-
tlotului de care nu se poate vindeca, dar rămânând demna Hi cinstita
toate gândurile Hi sotiunils si.
„Qa tata", eroinele si iau atitudini dirscts tata de viata. Sls vor, cu bo--
târire Hi îHi conduc acțiunile în acest sens. Lmsncipats în întelssul ideáll Hi
dssâvârHit al cuvântului — alttell decât psrsonagiils tsminins ale lui Victor
Msrgueâte, la cari evoluția gândirsi pare a ti un derivat al ssnsualismului, —
ele vor câuta sâ-Hi traseze o conduita irsproHsbilâ în care nu poate intra
nici cel msi mic compromis. Orgolioase, prin natura lor, ele ÎHi vor îndrept»
năzuințele către un ideal de trumussjs, determinat tis în arta, tis într'o
serie de principii morale, tis cbiar în acțiunile mârunte de tisears zi Hi a-
css:ui ideal i ss vor supune cu severitate Hi dârzenie. LZoists Hi conHtientr
de valoarea lor, sie ÎHi vor dsstâHura personalitatea în tot ce vor întreprind«,
 1râ1n6 în acsls? timp o via^â intsriosrâ intensâ. numsi s lor, nsîmpartsyitZ
nimănui, pline âe înorsâsrs ?i âs âemniitats. üsttel, structura sullstsascâ a
acestor lsts prezintă o lrumuss^s susterâ, âo «oro ts po^l apropia greu ?i <_
pop mielsge ?I msi greu. Loste scssts o tipul lemsii norâice... post« por-
. trstul sullstesc si autoarei. LI ssamâns întru câtva eu psissiul scsnâinsv:
mârsp grav ?i prolunâ, plin âs necunoscut ?i os seouri...
Lriu contrast eu lonâul sullstesc, ps esrs sunt broâste ârsms ?i âss-
tramâri suklete?ti sls tuturor ksmsilor âin lums, ligurils eroinelor romanelor
Iui Ligriâ Ilnâset sunt suave ?i lsrmscâtosrs es acelea âin povsytils copi­
lăriși. lâai teste uu ocbii pre!timâ albaștri si pârul âs sur, lorms zvelte si
purs sâucânâ eu marmorele clssics, miycârl srmoniosss parcă âs ciute îm-
dlânnits. LIs atrag cs apele sâânci stst prin lormg exterioară cât ?i prin
nspâtrunsul âin Iii o pi lor. ^?s orsts Orislin, în „Roroans", primul volum
âin triologls „Xristin Lswransâatter", sya e Rose, logoânica lui lorbilâ âin
,Lrimsvsra' p tot a?s âsnn^, pietori^s âs mare tslsnt, eu csrs lscsm cu-
ncqtinis ls Roms, lntr'un însorit început âs primavsrâ. Inâllersnt âs tim­
pul ?I msâiul în esrs trâesc, toste Leests Iste vor sves scsia?i luciâitats rece
âs gânâirs, sceisyi linls ârsspts âs conâuitâ ?l scsis?i stspsnirs âs sine
pânâ'n ziua cânâ nostalgia ârsgostei ls vs încercui, es o lsgs s «rit §1
ls vs birui. Atunci, âin subiect sls âevin obiect si acestui âor âs ââruire,
si acestui lrsamât Interior al acestei impsriosss nevoi âs a iubi cu tostâ
Lin^s lor p âe s ss ytl iubite. In sceastâ clips sensul vierii ss sobimbs
brusc. In sulist ss proâucs un, âszscbilidru, un lei âs început âe âexagre
Kurs a lorislor spirituale cari ls suspnuss pânâ atunci. O nelini?ts accen-
tustâ puns stâpânirs pe aceste liin^s psrkecte, mscinsnâu-ls xi âs 21, psra-
lixânâu-ls sctiunile, lntunecânâu-ls luciâitsies âs gânâirs.
Vârsta eritieâ nu s ls 18, 28 âe ani cum suntem obișnuit! s creâs ci
msi târziu, între 23—30 âs ani, cele cs ss vor întâmpla pârânâ a li rs-
2uitatul li rose si unei lnâslunZI sytsptâri, âs csre nici sls nu ?i-au âst
sesma. Osca ele nu sr li stat âs prolunâ cinstite sullsts?ts, stât âs luciâo,
âsmgur -cs ar Intra !În visîs âs lemes ps poarta obișnuita: căsnicia, lsrâ
s-?l pune prea mults întrsbsri, ls prima olsrtâ si viaia ar continua lirose,
llacara interioara care ls consuma urmânâ s ss translorms sau a ss
stinge încetul cu încetul.
^--s s'ar li putut petrscs lucrurils cu âsnn^. Scoborânâu-ss o clipă
âin împsrapa srtei ?i âin încbisorils si sullstsyti, ss sar li căsătorit pu--
?i simplu cu logoânicul si HsIZ Orsmm, csrs o aâors, âupâ cs ls insistsn-
iols Iui ?l ios o suprema âovsââ âs ârsgosts i s'sr ki áruit. Sau s'ar ki că­
sătorit cu sl tara s-?i stinge anticipat virginitatea, rotul sr li lost posibil
Hi în scurta vrsms via^s âs liscsrs xi ar li absorbit-o în obișnuit, âsnnv
însâ nu kacs nimic âin tos îs sosstss. La prsksrâ sâ se âsspsrts âs Hslg,
msrsa ?i unica si ârsgosts, psntru câ în clipa cânâ îi csrs sâ lis a lui ea
simte cs nu i-ss poate âsrui cu toata kiinsa ei, a?s cum sr li âorit sa lscâ,
SYS cum viLSLS totâsauns. Ou tostâ nostalgia si âs ârsgosts, ss nu ss poate
supune unui compromis. 8s rsvoltâ cineva âin aâânc, cineva mai puternic
âocât liinis si lirica.
Hslg pleacă.
Locul lui, iíp vișina âsnn^-ei rămâne îngrozitor âs gol. llu ss mai
poște gsnâi la nimic, nu o mai intereses za nimic, nu mai posts lucrs.
,,r-înNis" i>rr. s—7
IZ
 M-rr/ek-r

Ou el oästs L äLspsrut prlvsvars romsnä ps care o aäuscse cu es în

blorvsgis, mistios ariei, Horni 6« visM. On pustiu srsâtor îi mistue Litn^a,
tacânâ-o ss ss clatine, cs o isrbä bătută âs vânt. Oin tot trecu.ul nn msi
psstrearL.âscât âorul âe âragoste, mai intens, msi âogorîtor cs ori csnâ
O ca o lsbrâ ce-i macinâ 1ini?tsa clips cn clips, lâcânâ-o incapabilă âs s
gânâi ssu âs s Ins o koiârîrs. prersnta în preajma ei s lui Ounarâ Hogen,
vecinul csmsrsâ âs lucru, cu tot lsrmecul lui bârbâtesc, cu tostâ cslâs ?i
sincera Iui prietenie pe csre i-o olsrâ, nu-i sjutâ ls nimic.
Atunci s intrst în via^s ei Oert Oramm, tatâl Iui Hslg, aâucânâu-i
cuvinte âe consolare, âs ââmi rsfte Hi âs âragoste.
Os cele ce s'su întâmplat, âs cele ce vor urms, âennzi nu poște ti
tâcutâ responssbilâ. blu e vorba sici âs âestin, nu el s âstsrminst snuiNite
lapte si întâmplări Hi nici Qert ssu âsnnzc I s's âsrult lârâ sâ ss gânâsascâ
ia nimic, lârâ sâ cearâ nimic Ln. sübimb, lârâ sâ SHtepte nimic... ll's iost o
rătăcire ci un sct csrs se ceruse trâit, imperios trâit. Oe sci însints es
vs putss âuce pe golgota viefti, crucea înâoeUIor Hi s singurătății, cu re-
ssmnsrs Hi curși- Lcâpatâ âs obsesia si interiosrâ: âorul âs âragoste, es
vs încsrcs o vischs nous, bunâ, cinstită ;i âbssptâ, SHS cum ?i-o sves rân-
âuitâ în minte, âe totâesuns. Lertituáines câ vs âeveni mamâ îi este in
âsmn, viriunes micuței lâpturi csrs vs Li s si Hi cârsia îi vs aparține cu
rostâ iubirea Hi puterea ei âs jertlâ, o Lâcâl^eHte, îi rsstsbilsHte eclulidrul
morsl, îi reââ iâsslul pisââut, îi certilicâ înplinirss câtre csrs aspirase.
Oatoritâ ei, viata începe âin nou sâ sibs preț, sâ merite s Li âusâ msi âe-
psrts.
Oscâ dS steiul ei nu sr Li murit Is câteva sâptâmâni âupâ nsHtere
lâsânâu-i în sutiét un gol ce nu vs msi putss Li umplut cu nimic, âssigur
câ toste s'ar ti petrecut LHS cum le âorise âenn^. âHs, rosts vierii întor-
cânâu-se brusc, es vs suLeri un nou âe^esbilibru sullstssc, csrs lacânâ-s
sâ scoboars mereu câte o tresptâ o vs âuce Is âistruZeres tinslâ. 2isâsr-
nics sunt încercârile Iui Ounarâ Hegen âe s o sâuce ls realitate, âe s o
menține, âe s o tonilioa prin âragostea curatâ ce i-o âoveâsHte. Doste aceste
sunt lucruri învsobite, csri psntru Lonnv HÍ-SU pisrâut SLN8U1 resl. L^âsvâ-
rstul si sulist s murit âs mult, poais s Lost îngrop st alâturi âe mor-
rnân.ul micuțului, într'un început âe primâvsrâ, într'o tsrâ strâins. Ls nu
s râmas âscât un lragment âin ceo cs s Lost, o bsinâ âs lut îmbrâcstâ ps
un sutomst... luciâitsts rece mereu întrsruptâ âs beția skunâârii în trecut
Drei sm msi Lârrîu, csnâ âin nou psHii lui RolZ Orsmm îi înirstse
árumul, psntru câ nu se poste abate âin cslss lui, psntru câ nu poște lugi
âs polis lui sâlbsticâ âe posesiune... psntru câ nu iLbute?ts ss stâpânssscâ
situația, âennzi se sinuciâe punsnâ cspât pentru totâesuns Zbuciumului ei
lârâ margini.
Lrs normst cs acest r-»nsn, prin îmorslitstes ?i msi ales prin smo-
ralitatsa lui ss li lâcut vâlva Is apariție, Hi sâ li stârnit lungi äiscufti c«n-
trsâiotorli. ?i totuH, nu laptele âenn^ei, nici întâmplsrîls csri se succeâ
!MprosionesLâ în sccsstâ csrie, ci serioLitstes cu csrs e privita vists. Ini­
mic carnal nu ss âssprinâs âin paginile ci. âsnnv, cu toate păcatele ei ră­
mâne cceis?i cerebralS âela început, înârepistâ câtrs un iâesl, robita neii-
ni?tsi ei interioare. Le ásgaZs âin întreaga povestire o serie âe probleme
sukletsHti, cari se cer rezolvate, pentru câ rânâurils sale nu vorbesc sim-
 ' - « cugetului nostru vstele msterisle csri sicâtue»«,-. elementul ome-
NWL si poste vulgsr în âcstsHursres vierii eroinei, provin âin sââncs ne-
îini?te « 1ii»M «sie, noliniHts ősre ns euprinâs §1 pe noi, neâânâ râgsr
sluneeârilor spre lumes instinctelor perverse, âenn^ trâsHte setul Lise, nu
senrorisl ei sbstrsct, Lgpt es-i âstsrmins intsnsitstes suksrin^si Hi LkârHituI
âsListrues. Centru scest motiv, în ,,/en.nU" es Hi în .cololslle romsns sie
in» Ligriâ llnâsst, prezentări le tipi ce âe trăire i-ntsriosre es Hi snslirsle sukle_
ts^ti reînoinâ ipotere âiLerâc sie sceleisHÎ probleme, »unt mereu între-
buinsste.
„Rrimsuoru , Lseem cunoHtin^â eu Rose, o orlunâ, eu clrlpul
ssenuinâtor eu si âenn^-ei, eu suLet âe sinZursties âucânâ sesisHi vis^L
sobru, irosi!nâu-se in sesisHi trâire interiosrs. Vs vsrsts âe 16 sni. prin
mvsrtes msmei ei, âespsrfttâ âe sinZurs steeftuns sinceră es o simlis
pâns stund âin psrtes euivs, os vs eâuts un ocbibbru sukletesc în muncs
âe Liecsrs Li, pe eure e obligsts ss o execute într'un birou spre s-Hi câHtlgs
existsnts. R o Lstâ tânârs Hi Lrumossâ, ss miile âe tete sls xilelor nosstrs
esre ?i vs trece cei msi lrumoHi sni, îneepsnâ Liecsrs xi în sesisHi Lsr '
splsestâ ps o msHinâ âe scris ssu âs esleulst, ps un rsZistru ssu niHts Lui
âe bârtie, vs rsspirs UHursts ls ors âe încbiâsre, vs plscs ls mssâ, spui
„scssâ", într'o csmerâ moâest modilstâ Hi isrâHi ls birou Hi isrâHi sessî,
sa se culce, înekeinâ o Li cenușie sprs s începe o slts iâsnticâ. lVlonotoni»
scessts e întreruptâ unsori âuminiea âs eâts-o excursie în spröderes ors-
Fului eu râstât in sosrs, popssuri ls câte o csbsnâ, sinZurs ssu printre
wvsrâHi âe ârum es nu pot Li nici oâsts msi mult âecât stât. Hi isrâHi ss
inHirâ pe tirul visM dosbele monotone sie Liecsrsi Lile. In stâts plictiseslâ
o smZurâ rsxâ âs nââetâe î^sutâ în sâârre Hi întinsă în lumins viitorului.
poște câ într'o Li vs veni cel SHteptst, cel pe csrs inims îl esutâ cu sete,
est ps csrs visurile si âe IstL i-I înckâpHSSLâ încârest âs toste âsrurile, cs
ps o fântână cu spâ vis.
OesZur, es nu voricilâ, bunul Hi creâineiosul rorMâ, prietenul si
âin cvpîlâris Hi âs totâesuns e cel SHteptst. llu, ls toste iscosâels înesr-
Qkâs âe ârsMstes lui, Rose s stst Hi s rsklsctst spre s Li stgurâ cs nu
ZrsHsHte 8's convins ssttel es pentru ss, lârkilâ nu vs puteg li nieioâstâ
MS! inult âecât un prieten Hi es nu vrss numsi stât; eg nu vs putes spsr-
tine âecât cu tostâ Liin^s ei, omului câruis îi vs Li soție. -
lorkââ se retrsge.
^nii trec pentru Rose în sceis?' obcsilosre sHtsptsre. vin ce în ce
msi mult, singurâtstes âin turul ei o spssâ. Ii e âor âs un câmin, âs esl-
âurs unei tiin^s ps csrs ss o Htie mereu sprosps âe es; îi e Irig, un Irig
os nu ss poste potoli, îs sobs unei oss-e străine, nici îmbrâcânâ bsins csl-
âurosse, nici culcânâu-te ?i scoperinâu-ts bine, cs ss nu msi suri nimic
m pirul tâu, cs sâ rM âs tot es s Lest ssu sr Li putut sâ kis. Osr âscâ
ârsZo-tes sesis unicâ Hi msrs s întârList msrsu, într'un sjun âs crsciun
pe o strsââ eu luminâ pupnâ, cu osmeni Hi msi putini, oâstâ cu primit Lulgi
âe râpsââ, s spârut lorkilâ. âs âsts scessts svânâ întrucâtvs înls^iHsres
celui sHteptst.
8'su eâsâtorit Hi psr s Li Lerici^i. Vor sves un copil csrs le vs eon-
»oliâs Hi msi mult Lericires!... âsr... copilul se nsHts mort.
i>IeprevâLutul scests. stât âe âureros, SHterne peste luminos->s lor vissâ
á«> kamilis, umibrs Hl ssnms ds întrebare. Neîncrederea Is cuprinds sukls-
tels ; Ross-i rnsi ales, ki Zdruncina Unitts« äs kiscars ri Hi aHg nu indes -
juns cmsntstL äs dragostea dinaintea câsâioriei. Lsre din ssi doi soft «
vinovat de moartea bässslului lor? Nu cumva l'orkild? Hi atunci suirr ar
putea spera câ vor putea avea uu alt copil? Hi ce rost rnsi ars viata Io«
împreuna, aceasta tovaraHis irr doi, kn csrs liecsre s învârt ss ss prives-
scL cu ocbi sträini?
lata o ssris ds probleme sulis tvHti cs ss csr analizate!
LunoaHtem rnsl dinainte linslitstea sftcs sprs csrs sutosrs ls vs
îndrepta:
Loss vs prsksra sä ss despartă ds lorlrild. Ls vs începe o nouâ vistä
ds rnuncL sprs s-ft asigura existent», poste pe un drurn spinos, dsr kn
sulletul si vs -ki multumitä câ nu a acceptat un cornprornis.
In lata acestei situsfti ls csrs e obligat ss participe, Horkild ss rs-
ssmnea^s Hi viat» psre s-Hi continus Hi psntru sl, cursul obișnuit, împâr-
ftts între grijile cs i-ls ds întroprindsres ls csrs lucrearâ, lungi plimbâri
singuratice Hi suto-snalixe. I7n incident neprevăzut: inosrtss sorsi lui ?i
rnsi slss lsptul câ scsssts îl roagâ în ultima clips sâ is sub ocrotirss lur
eopilsHul ei nelegitim, vine sâ-i risipească într'o bunâ mâsurâ gândurile ns-
Zrs Hi sâ-î umple în psrte, golul sukletssc lässt ds plecarea Ross-ei, Ror-
lrild is ls el pe micul sâu nspot Hi în prssjms copilului, liecsre xi începe
sâ cspsts un nou inteles. Leste sulletul Iul xbuciumat ss SHterne liniHts
?i duisHis. âcum s ertst totul Hi e isrâHl kmpâcst cu sosrts. Lu timpul
poște cbiar vs reuHi s'o uits ps Loss, cs Hi unsres dragoste ps csrs i-s
dâruît-o, dsr ps csrs ss nu s Htiut sâ o pretuisscâ, îndeajuns.
Osr dscâ Rose — soția s Ucbidat stât ds onorabil Hi ás repede css-
nicis ei, scost lucru Lind în psrlsct acord ou principiile ei cinstite, Ross —
ksmsia. „Rose s lui Hörbild'- nu s încetat o clipâ a ss gândi ls singurul
bărbat pe care 1-s cunoscut. In adâncul kiintsi sale ea ss simte lsgatâ dr
el, ds totdeauna Hi psntru totdeauna. 8'au despărțit pentru ca SHS a socotit
sa câ e bine dar ss nu va mai spsrftns niciodată altui bârbat; Hi-a risipit
câminul dar sulistul si a râmas acolo, lângâ Hörbild Hi vs ki mereu lângâ.
el, ori cât de greu ar stârns timpul Hi spsftul csrs îi dsspart. Rosts de
aceia, când s'au întâlnit din nou, în acel început ás primâvsrâ, kara cu­
vinte, sukletsls lor au înțeles câ drumul ps care trebus sâ meargâ o unul
pentru amândoi. Hi au pornit împreună spre casa pârâsitâ, unde îi aftepts
un copilsH strâin, sâ-1 ocrotssscâ.
Desigur câ povestea atât de simplâ a Iui Rorkild Hi Rose, cs Hi aceia
a căsniciei lor, nu aduce în lumea litsrsrâ nerăbdarea subisctslor pasio­
nante Hi nici a problemelor complicate Hi rar întâlnite cari csr o deslegars
ininuftoasâ. ^trscfts cârfti stâ tocmai în simplitatea si. Lașul Ross-îorbiln
psrs a ki rupt din viata do kiscars xi; trâirea lor interiorâ putând ki a
oricăror soft. Roats numai solufts kinslâ a problemei, atât ds ksricit gâsits
ds autoare, ess puftn din obiHnuit prin etica prokundâ cs ss dssprinds din
os, sticâ cs ss oviâenftsxâ totuHi altkel decât înalta moralâ socislâ. Lsts
cu toate acestea, o morala individualistâ Hi pură, care ss impune prin ea
înssHi, kârâ a svss novos sâ kis susftnutL ds legile omsnsHti, psntru câ tot
cs s sincer Hi pornit din adâncul suklstului, nu poate ki ds cât bun Hi,curst.
Ds scsastâ simplitsts a kondului, autosrsa adaugâ krumusetsa dssâ-
 vârHitâ a lormsi. Cs în nici uns âin operele el, peisajul noröic ocupä sei
rje multe ori, planul întâi, eu tot âeoorul lui marét eu un eolorlt strslu-
c-itor tzi proaspăt es um vecinie început âe primâvsrâ. ps âe sUs parte, áss-
crieri ie, âislogurile es Hi snslirsls interioare tiinâ scrise extrern cie simplu,
âau povestirii o cursivitate specifica, tâcânâ es scest romsn ss tis în sceisH
mssurâ antrensnt, tonic Hi âistractîv.
"Drecânâ acuma îs cea âs a treia lucrare snunssts: Kristin Carvrunr-
ciatter , cie curânâ trsâusâ în românește cle estre C. picrcscu, — abil cunos-
câtor sl msHisHugului trsâucsrilor — trsbus ss spunem <lin capul locului
cs sa constitue nu numai o coniirmars a tslsn tulul acestei mare autoare
ci Hi o recunoaștere unanîmâ a gloriei sale literare, în anul 1928 îiinâu-i
âsoernst premiul „Kobsl'< pentru literatura.
Csnirul acestui mare roman, în trei volume, este tot temeia: ea tstâ
cs solie Hi cs msmâ, ea slujitoare a religiei catolice.
Acțiunea romanului ss âsskâHosrâ întrs anii 13l>6—1350, o epoca in
lunecoasa a istoriei evulul-meâlu norvegian. punctul âe reper este Kris­
tins HI tamilig si.
înainte <îs a intra în subiect, trsbue sâ msnlioneL sâsncs cunosHtsr-;
s istorisi acelei epoci, nu numai ca ani Hi âste ei cu tot complexul ei âe
crsâînte Hi obiceiuri, stare soclallâ, culturslâ, practici, etc., precsntân-
âu-ni-ss o lume nouâ, cu totul necunoscutâ âe cavaleri Hi seniori msâis-
vaîi, âe âosmne âsls Curte Hi âin înalta societate a acelei vremi, âs
preoți Hi călugări misionari, crsâincioHi servitori si lui Crlsios, unii âintrs
si âeveMi cu vremea stin^ii vsllenâsruîui âs s^i, âe rásdoiniei, corsbisri,
târani, vrăjitori.... cu toM intercalati în scsiaHi tssâturs viu colorata a tim­
pului. In prsrentsres acestei minunate panorame, a scestsi tresce msâre
vale, autoarea nu uitâ nici un amănunt: peisajul cs Hi interiorul locuințelor,
obiecte U2usls Hi bijuterii, costume Hi obicsiuri, cuvinte Hi gesturi galante
caracteristice acelei epoci ca Hi acțiunii tari, eroice unele âlntre ele, altele
numai botârîts, pornite âintr'o botârîrs Lreascâ, âar cari sunt spscitice
vremurilor acelora, âânâu-i coloratura cea mai aâocvatâ.
Kiicâ âe srbeolog, autoarea a avut prilejul sâ ss inițiere serios în
toate tainele trecutului istoric, ^ââogânâ la scssstâ cunoaștere, marele si
talent âe ^povestitoare Hi âe a însutleti psrsonagîiîs ps cari le creară, opera
âs tstâ îHi explică spontaneitatea Hi vigoarea cu cari ss prerinta în taja
cititorului, var autoarea nu se multumsHte numai cu atât, pentru a reá o
o icoanâ cât msi tiâelâ a oamenilor Hi timpului acelei epopee, ea stuâisrâ
Hi uumârsHts cultura vremii, iâsils politice, relațiile Norvegiei eu Marile
vecine, cultul Hi expansiunea religiei catolice, în maro înklorirs ps atunci,
?i mai ales intluents pe- osrs scssstâ creâin^â o srs asupra sukletslor ace­
lor meâiovsli, pe cât âs temerare, ps atât âe simple.
docent âsossbit puns autoarea ps simțul omeniei Hi sl onosrei. I>a
curtea lui bavuans, moHieruî âela iloerungsarâ, toii csrHetorii csri vin
sunt primiti ls.. mssâ cu stăpânii Hi aââposUti în csss lui, isr cânâ ss în-
îâmplâ sâ tis sni rsl, secetoHi ssu reci Hi nu ss Isc bucsts ori nutret, nici
un jârsn care vine âupâ ajutor nu plsscâ cu mâna goalâ. Iot pe Cavrans
îl veâem âssnâââjâuit peniru câ nu Hi-a putut tins cuvâtul âst lui Limon,
âe a-i âa pe Cristina âs soție. Cs «â alle iertare, în ts^s lui lDumnsLsu
pentru aceste pâcste, el vs pîâti slujbe la biserici, vs tine posturi Hi vs
tace cblsr un pslerinsj pânâ îs mosHteîe Liantului Olstt.
 Rovsstea începe cânâ Oristina avea 7 sni Hi o vsâsm, însotinâ pc
ts^SI sâu, într'o krumoasä äiminssta âs vara, amânâoi câlâri, spre conacul
ps care-l avsau în inunzi. Dsv/rsns, tstâl ei er« stăpânul âosrungssrâ-uiui
HÎ stât sl cât HÎ mama Oristinei kâcssu parte âin veâea nobilime nor-
vegisnL, kiinâ înruâiti prin gensrstii în urmâ, âar eu kamilis âomnitosrs.
vs o krumussts încântâtosrs Hi âe o egslâ ârâgâlaH-e, Oristins va ră­
mâne copila preksrats a Iul Davrsns scsis oare va împârtgHi marea lui
âragoste ?i cars-i vs pricinui cele mai mari âursri. La va primi o eâucapc
aleasa, potrivit rsngului ei socisl iar Ia vârsts âs 16 ani va li promisă
soție lui Simon Darre, kiül rí álul ui Unsres« Darre, vecin âs mo.; ie cu
Lawrsns. Aceste lucruri, cbib-uits -între pârlnp, sunt âto pentru copii.
Li nu su sltâ anâstorirs âeeât sâ asculte kârâ a Hovâi, spre ksriclrss lo
personslâ Hi stima lumii în mijlocul cârsis trâssc. ,
Oristins nici nu s'sr 11 gânâit vreoâats sâ lass âin cuvântul tatălui
sâu, âscâ în timp cs ers la -Oslo, într'o mânâsâre âs câlugârits, spre s-?i
âssâvâlHi vâucsfts, nu ar kî kâcut întâmplător cunoHtints cu krumosui ca­
valer Lrlsnâ Nicolsuson, âs Russd^. Incspânâ âs sci inims micuței Hi ker-
mscâtoarsi Oristins, nu msi cunoaște liniHtes. Intre rlâurils mânâstirei
ârsgostss si pentru Lrlsnâ -crSHte 2i âe 21, noapte cu noapte, âsveninâ :
povsrâ care nu o vs msi putss âucs. Ls ss vs âârui lui kârâ a ss gânâi Ia
consscmts, kârâ s^Hi aminti âs logodnicul si nici âs rubine Hi âs^onoarss
ce c, vs sâucs scumpului si pârints, conskintmâ prin acest gest spontan
unirea pânâ la moarte cu omul pe oare inims ei l-s ales.
Lste tems psiboiogicâ prsksrsts a scsstsi sutosrs, stât âs âss în-
tâlnitâ Hi snsliLstâ în toste romsnsle ssls: ââruirss totslâ a âouâ kiirts
ps cari âragostea s pus stäpsnire. Oonsscintele vor constitui Hi în acest
roman, stât âe plin prin caârul lui istoric, temeiul subiectului.
Osvslerul Lrleno, Hi el ruââ spropistâ cu kamilla âomnitoars, ssts
însâ o kire cam sventurlerâ. Ou toate ca ârsgostsa Iul pentru krunosss
Oristina ssts curstâ Hi bins intsnftonstâ, vs trebui sâ trsscâ multâ vrsms
pânâ sâ-Hi postâ tins iurâmânul kâcut, âs s o lus în câsâtorie. primul p
csl mal âs sssmâ obstscol ssts iLIins, soția unui înalt magistrat, om âels
Ourts, ps csrs Lrlsnâ s sâsmenit-o cu 10 sni în urmâ Hi cu csrs ars âai
copii nelegitimi. Lrlsnâ sr ki bucuros sâ plâtssscâ orice âsspâgubirs ms-
tsrialâ — a-HS ss obiHnuia ps atunci — pentru Lâna Hi copii, în sâmdu-l
libertâtii oar Llins îl iubSHte cu scsisHi pssiuns âels început Hi nu va re-
nunts UHor la aceastâ legâturâ nsângââuits. O sltâ pieâics este Liman
Darre, câruis îi este promisă Oristins Hi sare ÎHi iubsHts logodnica msi
presus âs orice. Nu trebue uitst nici Dawrsns, tstâl Oristinsl csrs nu va
consimți UHor sâ-?i is cuvântul înspoi, ori o căsătorie lârâ consimțământul
pârintilor, ps vremea sceis, nu ers valsbilâ.
Rânâ ps rânâ, ârsgostes Hi ââr^snis celor ce s'su ââruit unul altuia
pentru totoeauns, -înving toate obstacolele. Ou Mars kast se prsgâleHte
rina nuntii Oristinei. Din spun sosssc la âosrungasrâ csvslsri Hi âomnits
in baine strslucitosrs, pentru a kacs psrte âin cortvgiul nuntsHÎIor. Rine-
cuvântsrss o vor primi într'o bisericâ âin munți isr árumul pânâ acolo
îl vor kacs câlâri ca într'un alai âs basme prin pââurss cu sni kârâ numâr
Hi mtr'un esâru âe un iresl pitoresc.
Numai câ prețul scestei biruințe, ssts binsîntslss, kosrte mars.
moartea violenta 3 Llinsi, kspt cs Vâ apása es o pistrs ás moara pssts
conHtilnla lui Lrlcnä Hi mai giss g Oristinei ; äsLsmsgirss lui Lswrsns
rana äs nsvináscat ss ss ssps în suklstul lui Limon Hi css mai gravä: lipsa
cis bucurie s Oristinei. In Äus cässtoriei si cu Lrlenä, es îHi cis sssms cs
nu este aceia csrs ss euvsnes ss kis psntru acsssts csrsmonis. Lrimul'pss
kscut in via^s okicislâ ás ksmss, s nesigur, nssuZlinut cis nimic. Acsssts
brusca ássvsiuire s realitájii ssts msi greș âecât c> äsrsmsgirs. Daca Is^s
cis socistats Hi-s rsca?tigat o situsfts onorabila Is csrs aspirase äoi sni, in
sââncul si s pisrâut totul. Lovsrg păcatului sLvsrHit o vs urmări msrsu,
mistuinäu-i lini?tss, pânâ is sâânci bs^rsnshs. Mci marsa si âragosts pen­
tru Lrlenâ, nici ârsgostss solului ei pentru es, nici rugăciunile, nici cbiar
pelerinajul ce i-a tâcut reci âs cbiiomstri ps jos, âssculls Hi cu primul ei
născut in drsje pânâ is Hi râs ros uncis ,ss aklsu mosHtsls skântului Oi st, rm-i
aâuc liniHtes Lutisteascâ âarita. Luklstul si primitiv vs născoci msrsu site
umilințe Hi noi ^prilejuri âs is suksri in ^spsrsnhs ertârii âivine. InssHi ârs-
gostss si pentru Lrlenâ psrs s nu msi svss trâinicig âsis început. Hovâei-
nics ?i âsrecâilikrsts suklstSHte ss vs încerca ss știe slinarsa în iubirss
as mama. A.csst kspt vs âsiermins o serie intrssga âs întâmplări, csri ps
nesimfits îl vor âucs ps Lrlsnâ ls pisrâsres situsftei Hi s svsrii punsnâu-'
în pericol âsr visla. Ii sslvat âs lupta sulinuts s Oristinei csrs nu-Hi pu­
tea lâss solul Hi tatăl copiilor si In primsjâis âs moarte; e ajutaia în scss-
sts softuns â. LimvNri Darre, «csrs în msrss âragosts cs o poarta Hi acum
Orist nsi, nu consiâerâ prea mare nici o jsrtks.
/-.ci âsm peste o altâ tema siât âs mult stuâistâ âe sütősre: Lduciu-
mui clin sulistul kemeii, în ksls greșelii ssvârHits. Os Hi âenn^, ksts mo-
âsrnâ a rilsior noastre, Oristins cea âs acum 6ÜÜ âs ani s'a âsruit lui
Lrlená, âintr'o tirsascâ pornire a kiinlsi sale, ksra sâ stea ss ss gsnâsascâ
la urmări, ttcsst gest spontan, spare ls msi tosts eroinele lui Ligriâ Lnâsst
ca un tel âs lege a lirei, care nu poate ti juâscat râu pentru cs s sincer
Hi natural. Löste câ âacâ tosts temelie âeps lume ar începe «HL, osmsnii
ar ki msi buni Hi căminele msi trainice. Zoeiststss însâ, ps măsura ce s evo-
lust pe árumul progresului, nu mai aâmits aceste manilestari spontane Hi
primitive. Ls le-a îngrsâit în anumite legi, tipare cari âe cele mai multe
ori se potrivesc greu acelora cs vor ss intre în ele. Le vremea Oriatinat.
religia ers aceia varo ccmâsmns asemenea âslicts, astâri înssHi visla ss
srsts vitrsgâ cu acsis cari mcsarcâ sâ is âela es, mai mult âecât a botârît
morala sociala. Oricum pentru sütősre, cs Hi pentru cititori, prdblsms ră­
mâne âssckisâ.
Lovsstss Orlstinsi Hi a lamibei ei continua. Lrumosss stăpâna âela
Lussab^ âevlns cu vrsmss msms iubitoare si âsvotata g Hgpts bâeli tot
stât âs irumuHi cs Hi pârinlii lor. La rsnâul lui, Simon Dsrrs se câsâtorsHtc
eu LsMborg, sora Oristinei, întsmsinâu^Hl Hi el o lsmilis, aparent ásstul
âs ksricitâ. Lawrans Hi solia Iui, mor unul âupâ altul iar mvHig âela âos-
runkaaro va reveni Oristinei, spre a ss ââuns alces cu toii al si, âupâ cs
Lrlenâ î.Hi pierâe âreplul âe proprietate âsls Lussbv. ?i snii se scurg, >n
griji Hi bucurii mărunte âs Uscare 2i, cs o apa ce ss rsvsrsâ Hi cuprinâe
totul in árumul ei. împrejurul Oristinei lumea Hi peisajul ss trsnskormâ pe
nesimjite, numsi ea pare a ti râmas sceisHi, cu aceisHl krumusehs âe tot
âesuns, cu sceisHi suklet primitiv Hi curat, cu sceiaHl seninătate Hi âemni-
tsts în privire.
 lîânâ ps rânâ, Limon Hi Lrlenâ, victime sls unor seciâents, vor muri
in. brntsls si, cu pâreres âs râu câ preș su iubit-o mult Hi poate totuși
nu stât cât s'sr li cuvenit s'o iubeascâ. Lunt psteUce âsscrisrile scsstor
slârHituri pline âs omenesc Hi âs o âuioHis lârâ margini.
OIntrs bascii Lristinci, unul mosrs, slftl se împrâHtis prin lume, âoi
ss âuc sâ ss eâluZsrssscâ într'o mânâstire, numai csi msi iubit âinlrs copii
si, râpSHts pe lata ps curs Hi-s slss-o âs so^is Hi o sâuce is âoerungasrâ,
în csss mumei Iui.
Oristina o primsHts cu vorba bunâ Hi inimâ âesclusâ.
povestea începe âsls început.... âsr âe âsts scessts nu pentru ss
In ls^s rispoîslului ei, Oristins ÎHi ââ sssms câ s îmbâ iránit, âsHi nu srs
âscât 42 âs sni; în lsss tânârului menaj sl țiului si, ss simts cs nu msi s
sLpâns Is âoerunZssrâ Hi cs s âs prisos scolo. In^elesptâ, ss vs lus s
âsus osrâ árumul ps jos, spre mânâstires âs câlugârije âsls Oslo Hi vs
intrs soi pentru a nu msi eyl nici oâsts.
In pragul mormântului, în lumins creâln^ei Hi în singurătate, ss îl vs
rsZâLi pe Lrlenâ, singura vslosrs resIH a visfti si, csrs o vs SHiepts sâ o
conâucâ -în lumes âe âincolo âs unâe nimeni nu se msi întosrce. O epl-
âemis âs ciumâ sâusâ în port âs msrinsrli strâlni, vs intrs Hi în mânâs-
tirs cs sâ-i- înob-lââ oclui, ââruinâ limHtsi eterne, pe scsis osrs nu msi- srs
âe primit nimic âsls vis^L.
LlârHituI, eu tot realismul Iui, e pstetic, Hi bine sles pentru timpul
în csre poste cele povestite s'su întâmplst cu sâsvsrst. LI pune punctul
cuvenit, unuia âin!re cele msi cslâs Hi msi pitorsHti romsns sie litersturii
contemporsne.
k>rivitâ în snssmblul ei scessts operâ sâunâ în es tot lirismul ârs-
Lostsi Hi sl tinereții, tot Zbuciumul Hi neînțelesul âin sulistul lemsli, tost»
epopeis meâlevslâ s norâului, presenistâ în csârul mârej sl istorisi Hi
într'un peisaj âe un lseric colorit.
Orsâ câ ps buns ârsptsts s's âecernst acestei msri scriitoare s aor-
âului Hi s eternului leminin, în snul 1928, premiul „Hobel'- pentru litr-
rsturâ.
 IVLI - O^âîkbll -

Mc»MLIîL áLi NU Ls msi âs dâtâlie pentru

primstul unor stste, ssu psutru liebt.
Inâinsm scest numâr si revistei
âsres âlksreuâslor âiutrs noțiuni.
..ksmilis" memoriei Iui Ociovisn Vo-
-îLi omenires întrssZs este învâsrsts.
8», vecbiu colaborstor, âels mouri.es
Isr primstul ss pune ps rsss, nu ps
câruis Lu tsreut 5 sui. Iu vremurile
nsftuni, cu tosts cs liecsre, <popor îhi
scestes trsgics, cânâ îngrihorsres
sre rsnils lui proprii hi sspirstiunile
muhes âin inims liecâruis, cânâ — Is
ssle nstonsle.
kâsârit — Isciorii ns^iei nosstre scriu
Oe ne vs sâuce Lius âs mâine?
eu sânge generos psgini âs eroism
Oe vs âeveui Ilurops? Os sspset
psntru iLbânâs unui iâssl es re vs
politie vs aves îu viitor globul?...
trebui sâ se înlsptuisscs oâstâ, cânâ
In vremi âs prslsceri rsâiesls, âe
IrM si nohtri csri trsiesâ sub turei
greș oumpsnâ, ss lscs popss Is um­
csuâine shtesptâ o Li esrs vs trebui
bro msrilor persanslitâsi sie nesmu-
sâ vină; îu vremurile scestes câcrâ
lui. Lvocsres lor ue împrospâiesLâ
ui se intensiticâ mssurils âe spârsre
ersâiu^s hi us învioresLâ energis.
pssivâ ?i râLboiuI hi-S înssprit sâl-
bloi svem nsvois âe întresgs ere-
oâtieis Zi uu sre nici o mssurs in
âmchâ hi âe tostâ energis s», cs «s
âlstrugere, ovocsrss persouslitsfti
putem lscs IsM vremurilor cumpli­
sccâuis esrs s lost Qctsvisn Qogs,
te priu esri trecem. Suntem siguri
ni se psrc o âstorié. DârLSnis eu
cs Octsvisn Oogs, âe sevlo âe unâe
esrs s ersLut el îu eeis os s's în-
este, ue trimite tosts bârbâtis cre.
lâptuit ?i vs trebui ss ss rstscs in-
â iutei hi energiei ssts.
tsgrsl, tumultul eu csre s involburst
?i-l simțim slâturi âe msrele ti.
el sulletels psutru iâssl, pssiunes cu
lougs, — uniti âupâ mosrte, — pentru
csrs s's încrâncenst el psutru s prâhi
s sZutors ?i âiu lumes în csrs se §s-
buruisus regiouslismului stunct câuâ
sssc, ustls pe esrs su iubit-o stâts
politicîsnismul osuts s'o cultive eu
hi psutru csrs s'su sscrikiest.
scop pur âe coterie hi vebsmecrts eu
csrs s luptst psutru stirmsres hi LI. S^lîîlâMbWâV
primstul românesc într'o vreme !n
csrs strâinismul âicts îu ltomLuis. io^ nr^'vvoLi'oir
sunt stimulente psutru românism.
l^ori negri sunt îuZrsmsâift rosts I). Ion killst trece cu ârept cuvânt
în îutrssgs Lsre, în toste punctele printre cei âintâi hi printre cei msi
csrâinslo sie botsrslor. In retorts msri iubitori âs poerie — âe poeri»
prekscerilor socisls slishele lumii csrs ss hi, msi ales, âe poSLig sltors. Des­
vs sâ vis sunt în plin proces âe els- pre scest tspt, s âst âovsââ cu pri­
borsre... sosință. Volumul âe kortrete lirice,
spârut cu cinci sni in urinâ, consti­
tuia cel rnsi elocvent omagiu, clin li­
teratura noastră, ps csre un poet îl
poate sâuce contrarilor ssi întru con-
âsi Hi, totoâatâ, uns clin cele rnsi
largi, rnai prolunâe Hi rnsi simtits
interpretări s piscurilor poeziei uni-
vsrssle.
Raptul ca marele post trsâiftona-
list este un bun posesor sl limbilor
Iraneszâ, germana, spaniolă, engleza
?i, oarecum, al limbii italiene Hi ruse,
i-a «lat putința sä âsgustezs în origi­
nal marea poezie a literaturilor străi­
ne, sâ se orienteze Hi cbiar sâ tâlmâ-
cssscâ âin ea. O. Ion willst ne-a oie­
rii ssttsl în românsHts pe âssn Mo-
rsas, ps Rrancisc âsmss, pe Rauâs-
lsirs, ps MaUarme, ebe. — clint re
tranșezi —; ps Oostbs, Sckillsr, pis­
ton, Barossa, Rilke, ytelan 6sorge,
Rolmsnstal etc, — clintrs germani —
psntru a aminti numsi cle esi ps oari
i-a Inmänuncbist Hi prezentat în vo­
lum.
Zlujinâ cu scseszi nobilâ pasiune
pustiei, cl. Ion pillát ne olerâ acum
traclueerea integrala s celor clouâ
poeme Re Rentsurc Hi Ra Ranbaute
ale lui Maurice cls Quârin, subtilul
post Irancez cle inspirație mitologica
pe care postul român îl krscventsazâ
încâ clin primii ani ai formației sale
literare.
Raptul apariției acestei tălmăciri
este toarte instructiv în cbipul cum
cartea este prezentata, mai întâi,
liinâca tâlmâeitorul prezintă traclu-
csrea ss alăturea cls original — ceea
ce clâ cititorului pregâtit, putința cle
control — Hi, apoi, âin moâul cum
tâlmâesHts, cbipul cum poate ti inter­
pretat Hi asimilat un scriitor âintr'o
limba în alta.
ytiut tiinâ cs â. Ion pillát cunosHts
limba franceza ca ps o a âous limbă
mstsrnâ — âs oarece Hi-s tâcut stu-
âiile liceale si universitare în Rrsn^s
— nu ns msi poate ispiti înâoisls s-
supra exactității no^ionals a traâu-
cerii textului. Raptul asupra câruis
gâsim necesar sâ insistăm este cea
âs a âous psrts a stirmasiei noastre
sâicâ moâul cum poetul român s în­
țeles sâ reâes originalul irancez, pen­
tru a păstra tactura âs iz. arbaie, ps
care Maurice âo Ouerin a pus în
posmele sale, eu alte cuvinte, âsci,
tocmai ceea cs tacs ksrmscul Hi va­
loarea acestor proâucfti literare.
Oin evoluția carierii poetice a â-iui
Ion pillát, ss Htis câ postul nostru s
âebutat sub auspiciile parnasiene, sie
unor motive âs inspirs^is exotică si
antieâ. îreptst, scriitorul âe csre ne
ocupâm s'a aâunst în matca motive­
lor neoclasice Hi traMionaliste, cari
au culminat prin pe r^rzsH în 8us Hi
vastul Verile.
poemele lui Maurics âe Ouerin sunt
proâuc^ii literare cari convin în sine
motive mitologice — âsci, âs exo­
tism sntic — iar tratarea lor pretinâs
un limbaj arbaie, tocmai pentru a
aâscva lonâul cu torma âs expri­
mare.
Osts — avânâ în veâere formarea
posticâ a â-lui Ion pillát — tocmai
ceea cs structural se potrivea cu tâl-
mâcitorul român Hi ceea ce acesta a
?i realizat cu atâta succes.
prslajs â-lui Razii Munteanu vine
cs un sslutsr si succint comentsr sl
poemelor Hi cititorul poate completa
Si eonii rin a cu tolos cele spuss âs noi.
O. RV.
Oa putna s'a tinut un slst al
scriitorilor Hi publiciștilor în zilele âs
14 Hi 15 August. ^lâunarss aceasta a
tost convocată âs versul „Rucovina
Oiterarâ" Hi «u participat tineri scrii­
tori Hi bătrâni pubkciHti Hi gazetari
âin mat muits rsZium Lis Mii. Oin
ps-rtes Locietäihii Scriitorilor Români
A Sost âs Istă â. I. Valérián, secrsts-
rul general.
Lci un tineresc «vânt, Ososul Ru-
covina Oitersrs a reunit sä capteze
prestigiul MitropoUtului cLrturar al
Ruoovinsi, tlt, ssrs i-s scoräst lsr-
8â solîeltuâlne oâsts su patronajul §i
auioritstes vitssxului general äs corp
äs armata Oragalina, guvernatorul
Orolvinciei.
Vsnift âin msi multe parft als sarii,
oonäslerii su Mut 8is> lege tirul trs-
äiftei Hi ss-Hi plece truntss ls mor­
mântul msrslul vosvoä ?tstsn. tara
ssts ls o cotitură a istorisi. Durerea
frângerii älsslulul ne-s tost msn-
gsistä intru ostvs âs bueuris reve­
nirii ls Osiris mama s Rsssrabisi Hi
s scumpsi nosstr« Oucovins su Nór­
ául Ltolâovsi, stst âs miHslsHie
smulse in Ianuarie 1940.
Rueuria sliberärii acestor provin­
cii Hi s transnistriei ,dusuris msrs Hi
nsälscutabils, nu ns poste tsmsäui
rsns frângerii âin ftpus, unâs mi-
liosng äs trs^i LHtsapts rlus învierii.
ávsm Ms în äsvenirs, ss sä-i re-
ääm torms esre «sts >s ei. ?i svsm
nafta ZmprsHftsts «ub stăpâniri ne-
nsturals, csri opresc sosrsls câlâurii
Hi luminii nscsssr âsvoltarii ome­
nești.
I^s mormântul sckânt äs's Ouitns
s'au strâns înainta-Hii Hi plecânâu-Hi
truntss s'au încbinat psntru msrss
înksptuire. yi ruga lor g tost sscul-
tats.
^.xi tineretul conâsier s venit în
pelerinul iar ls acest mormânt stânt.
'ssrs «s cutremură, tineretul moare
în âepsrtstsls fronturi sie Rusiei ou
gânâul ls csls es s tost Hl ssts sl
Mii. ls ceia cs i s's lust os ss se
âss plocon altora.
In skstul pe csrs l-su ftnut scrii­
torii ls Outna s tost preocupsrs âs
breasla Hi âs cărturărească riâicare
s neamului. Lees es nu s's putut
trâmbifts însâ s tost toomsi csss cs
torms cu aâsvsrst obiectul întrunirii t
grija âe krsfti âin stors botsrelor
României.
Lrfts scessts precum si problemeis
profesionale csri s'au lust în âss-
baters, în csls âouâ HsâMe, sie sLg-
tului — Hi, în special, scels a rsgio-
nalismului — SU tost trsts-te cu bun
sim^ Hi O maturitate âs csrs vs trebui
sâ se ftus sssmâ.
lâ. 8.
eo^SI. e. dlKL80O, „ISM-
Rlâ OM MOL
VLOW 1IMOOR.I OâL
Oá MOáROLá LLOLOOI
LLROMá^O I
v. prot. Lonst. L. Liursscu preruntL
un rs^umst sl „Istoriei Românilor"
spsrute în sâiturs Runäshisl RsZsle
pentru dltersturs Hi Lrtâ cu scopul
âs s lnkorms „rvpeâs Hi precis ssu-
prs problemelor esențiale sie trecu­
tului românesc, ssuprs cronologiei lui,
ssuprs monumentelor ce ns-su rs-
mss âels strsmoHi". Zcriss cu multâ
clsritsts — este uns âin însuHirils
csrcetstorului — sââne inkormst Hi
cu mult suklet, csutânâ ss svlâen-
»iere. psntru orice epoca ssu srou,
elementele âe permsnenhs româ­
neasca cs Is csrscteriMsâ Olecsrs
cspityl este Insolit âe un „mottó" cu­
les âin cronici ssu isHit âin textul
respectiv cs un corolsriu al celor ex­
puse. Ilustrațiile, materialul csrto-
grstic Hi bibliogrstis ls xi, âssavsr-
Hssc sessstâ opsrs atât âs prsliosss
culturii istorice âels noi.
írásaiul este psrts integrant». R-
venimentsls si manifestările Româ­
nilor âs âincolo âs mun^i sunt cer­
cetate în raport cu Istoria celor âouâ
principate, punânâu-se în eviâsnlâ cs
transilvania, provincie româneasca
prro toste rnürturiile HÍ lelni ei 6s
vlssä, s's orisntst politie, economic Hi
viätral spre osie liess sári surori Hi
nu spr« Ungaria.
Ostitorul râmâne cu următoarele
concluzii:
Suntem sei msi veckiu popor âin
suâ-estul Duropsi, cu o civili^ssis ?i
culturâ ee s impresionat ?i inlluensst
pânâ Hi ps poposrsis cele msi riâi-
cate pe seest târâm; creștini ou mult
însintss vecinilor noștri; cu o „vissâ
politicâ lârâ întrerupere" cseacs âo-
veâeHts msturitstss Hi continuitatea
nosstrâ; cu un rol Hi o misiune âels
csre nu ne-sm sbâtut, liinâ în scest
sens pe linis âsstinului âiotst âe si-
tuasis geagralicâ Hi istoricâ s noamu-
luâ nostru. O lista «ronologicâ Hi> li-
lissia Domnilor Munteniei Hi lVlolâo-
vsi LnsosSHte scesstâ lucrare. Voe-
vo2ii Hi Drincipii lrsnsilvanisi sunt
trecusi sici.
âcesstâ carte âe câpâtâi s neamu­
lui nostru nu ar trebui sâ lipseascâ
âin cass nici unui român. Doste cs
ar li âe rseomsnâst sâ ss Iscâ Hi în­
lesniri msterisle în seest sens cs tis-
csre sâ-Hi eunoascâ trecutul spre s Hti
ce ars âe tăcut în viitor.
âHs ss întăresc eonHtiinsele Hi brs-
sul cspâtâ târie iar ockiul ascusims
âe vultur. Istoria sâ ne învsse a ?ti
rssbuna umilințele Hi s practica cul­
tul gloriei, yj aici ss găsesc sulicisnte
piese, âintre cele mai expresive, în
scest sens.
M. DRDDL
RLVILIâ IS10KKHL
Organ al Institutului âe Istorie Hs-
sionslâ âin Rucurexti âe sub conâu-
osres â-lui Drotesor univ. Lonst. O.
Oiursscu, spare în 4 tascicols snual,
alcâtuinâ un volun în 80 mare âe circa
SM pagini. Oonâsie încercate în âis-
ciplins istorisi oolaboresLâ cu sârg
pentru s âs ls lumina materialul i-
nsMt sl trecutului nostru nasional.
Discurs volum, tiecsre tascicolâ, aâuc
contribusiuni bogate Hi interesante în
amănunte. Aceasta revistâ ars sub
toate aspectele o sinutâ occiâentalâ,
sgslânâ ps cele mai mari reviste âs
specialitate âin Duropa.
Volumul XI—XII (1941—1942), «
avut o întâ^isre în spsrisis, SHinâ âin
teascul tiparului abia în luna Martie
1943. In ei se înscriu următoarele con-
tribusiuni istorice:
Oongt. O. Oiurescu, Oansiul lui ^.le-
xsnâru Voââ Ipsilsnti lp. 1—8). ^1.
Ipsilanti poate Ii considerat ca imul
âintre cei mai âs seama âomni ai
noștri, âin epoca mvâsrnâ. Lârmui
cu pricepere Hi >blânâese sara timp âe
peste Hapts ani (26 Lspt. 1174—13 Iaci.
1782). Oa âomn — între altele — âââu
poruncâ sâ ss saps canalul sau Hao­
sul Dâmbovisei, menit sâ sbatâ o par-
tp âin apa acestui râu, atunci cânâ
venea mare, Hi sa tereascâ astlel Lu-
oursHtii âe înnec..
Ls Lcu un Hans âe âsrivasie în 1771
anul suirii ps tron, în satui Dun gutes
(Dâmboviss), spre a abate spele în
^rgsH. O a naiul pornește âeis Dâmbo­
viss între satele lunari Hi LânsHti,
IravsrsssM Labsrul Hi apoi Hoseaua
între Dolintin Hi DloreHti Hi râspunâe
în ^trgoH la «uâ âs Ogrâreni. Mosási«
a tost o lucrare kiâraulicâ âe mari
proporsii, cea msi mare âin câte se
tâcurâ pânâ atunci în sările noastre.
Ls prezintă Karts Iui Rigas Vslestin-
liul tipârits Ia Viens în 1797. Victor
Llâvssou, publica corespvnâensa De-
tre Mavrogkeni-D. â. Lturâra (p.
9—34). Le âau în transcriere 13 scri­
sori. Aceastâ coresponâensâ ne ajutâ
sâ ounosHtsm mai âe aproape eveni­
mentele politice âela slârHitul anului
1862 Hi pânâ ân a âous sumâtats a
anului 1863. Dste prsceâatâ âe o notâ
introâuctivâ.
Vesile Orecu, Dn vecki motiv âe
iolklor italian în româneHte, în legii-
 tura cu legenda populara din Bor^ÜHÜ
(BsoLu) scrisa de Dl. Oane in Sovels.
Bareres sutoruiui acestui siticoi este
eâ considerata er» o dovada msi mult
âs continuitatea scelorsHi locui,tori
autobtoni Ht romanici PS pământul
românesc âels colon.innres Iui Drsran
?i pânâ in xius Äe «xi, esci ss Htic câ
tnadisüls poporane sunt deosebit Äe
conservative Hi stăruitoare.
D. Bodin, Dudor Visdimirsscu in
lumina izvoarelor italiene. Ss aduc
noui Htiri importante pentru cunoa-
Htersa lui Dudor Hi s mi?csrii »als,
ps basa unui numâr Äs 4V0 pisse,
strânse Äs istoricul oltean, psntru s
proscta o cât msi multa lumina asu-
pra acestui naționalist, ce i se spunea
Domnul Dudor Âin Vladimir, scosss
Âin garetels piemonte-re.
Qb. Blarssou, Un «Letnic aii lui Ms-
tsi Bsksrab, ginere al lui Mibsi Vitea­
zul!. Date genealogice pentru pstrisr-
oul Socul Âin Lernauti Hi Marula Âin
DLnguyor Hi neamul si.
Mareei Romsnsscu, Tlrgintâris ls
Lan atoni ?i Românii Balcanici in vss-
eurils XVI—XVIII. In srgintâris a-
osHtis au Äst un Hir Äs tentative in-
tersssnte Äs sinters artistică msnils-
«tâtnd pretutindeni, unsori insuticient
rsaliLste, Äsr stăruind trei veacuri,
in ditsrits regiuni, psntru preciLsrsa
unei personalități etnice, Nins detsr-
ininatâ prin csractere speciale Hi spi-
rituslitste lsmuritâ.
O. Dudor, Lonstantin cel Mars Hi
recucerirea Daciei Drsisns. LoncluLÎa
Ia care alunge autorul este câ împă­
ratul Lonstsntin cel Mare ,nu a recu­
cerii Dacia Drsisnâ, Âscât câmpiile
Äin sudul Daciei Hi s'a tăcut ascul­
tat in întreaga lume barbara âin
nordul Dunării.
M. DopsZvu-Zpinsni, licita Buco­
vinei Âin anul 1774. Barts a servit în
anul 1775 diplomatilor Hi dregătorilor,
cari au semnat anexarea Bucovinei
la Ossa Äe Austria.
Maris L. Msrlnsseu, Dmanistul Htc-
tan Bergber (1680—1738). Vis^a Hi ac­
tivitatea sa. Român ea origine, a tost
protejatul lui Lonst. Mavrocordat in
18 Româneasca Hi educatorul copiilor
Domnului muntean. 7l mal împlinit
Hi rolul ctg bibliotecar.
Tldrians Oamsriano, Draduosres
greaca a „Dsatrului poetic" atribuita
grsHit lui Dl. Mavrocordat Hi versiu­
nile româneHti. Drsducatorul sdsvârat
este Ion ilvramis, preot din Vensfts.
V. Obiacioiu, Bribegirsa Iui Lupi-
don ls pustietăți. Din ineditele lui O
DlegruMÎ.
I. Velicu, Institutul dela Sckinpi ^.-
postoli >HÎ începutul miHssrii Äs rsde-
Htsptare a Românilor MacsÄonsni. O
Hsosls de românism militant, Äs dr-
namÎLare a Românilor es trăiau în
imperiul turcesc.
MUDOVLI,
1—2. Revista tecucesna de sub oondu-
rsa procesorului L. 7t.. Ltoids, aduce
Hi acum contributiuni interesante pri­
vitoare la istoricul moldovenesc. Men­
ționam: Dl. O. Bejenaru, Qriginsl« la-
Hilor. <2. Lolomon, Bissrics Hi moHis
OonâobSHtilor dela DärgSHSn! -Rsouci;
(2. 7t. Stoids, Oontribufti la isto­
ria bissrlcsi moldovensHti sub ^tstsn
Dstriceicu Vodă (1672—1673); O. Drsu,
Bn mod de s vsdsg în istoria lite­
rara; âursl tlsvrge 8tino, Biblioteca
româneasca din Baris, londatâ în 1846
de 8cariat Vârnav; I. Riâ, Leva de­
spre vântul de Lud-Bst (Băltărețul)
în România; il.. illsxinski, rl doua
oontrlbUfts psntru cunosHtsrea kaunsi
Depidopstrslor din Bucovina (Dorns-
Landrsni) ; Ll. Bs^vsconi, LsmLr
Ralli-,Arbore. Volumul se termina cu
rscsnrii de câr^i Hi reviste.
Ivâ M. IWDTl
De curând apăruta în Bditura „Uni­
versul", „Bana vine Doctorul", este
csrtss csre nu trebue sä lipsească
âin nici o essa, Hi cu äevsebire âin
sceis unâe sunt copii. 8s găsesc säu-
nate in ss nn important numsr âe
invstäturi iolositosre cu privire ir»
prevenire» bolilor curente Hi inai »les
is primele îngrijiri ce trebuesc äste
bolnavilor Hi acciâentsftlor, pana Is
venirea msâicului.
Lcrisâ simplu ?i în termeni cunos-
euti, evitate cu âsssvâr?irs cuvintele
tebnice, es poste ti citita Hi înțeleasa
âe toatâ lumss, iar Șisturile ei iolo-
site cu uyurintä în toate împrejurs-
rLs în csri ssnststea este pusă în
prime) âie.
Bucrares âe popularizare a cunoș­
tințelor meâiesle a âoctorului Vsts-
msnu, este încă uns âin csrtile âe
câpâtsi, căreia i se cuvine o buns
^âs mai jos plus comunicâri Hi note
primire, sportul autorului în acest
âvmeniu iiinâ âe un real tolos socisl.
MâlBI-L BOBB8OO OBOBIBL
6IIIW8ei7 e. e.: K?MII
In acest extras âin Buletinul IVlu-
reului Miiitsr National, an. V (1942),
nr, 9-10, se ââ toata âomnis acestuia:
„ce s iost uns âin iigurile însemnste
ale istoriei noastre". Oin conținutul
acestei bromuri, pe lângâ alte ispte
însemnate, expuse eu competin(s, se
sratâ un iapt interesant Hi în scelSH
timp necunoscut pânâ acum istorio-
grsiiei, anume: âups biruința âela
BurSu (Lug. 1602) purtsts asupra lui
8imion Movilă, ce venise cu ajutor
polon Ln tiara Bomsnesscâ, B. Hsr-
ban trece cu oaste în Molâovs Hi âs
toc târgului tiscuici Hi satelor âin jur.
Raâu ?srbsn a iost caracterizat âe
Mitropolitul Matei al Mirelor, cs „srs
om mintos, vitesx, bun, blsnâ Hi plin
âe omenie; sârsci Hi străini, toti sklsu
Soc în inima Iui; tars o cârmuia bine",
sr Mibsil V^eiss, juâele Brașovului,
îl srsts cs iiinâ „iosrte priceput în
meHteHugul războiului", cs âemn ur-
MSH sl lui Mibsi Vitesrul. Lontim-
porsnii 1-su prețuit. Mosrs Is Visns
Ia 13 Martie 1620 âeparte âe tara
Hi iu îngropst în biserica 8i. ?tsisn,
Ia 10 Msrtis acelsH an.
lOil M. I^BO.V
MILOVI^, II (1942)
Volumul âoi âin publics(is yeoslei
âe Lrbivisticâ âin BucursHti prezintă
o serie âs stuâii âs un interes âso-
rebit prin lumins pe csrs o sâuc
contribuinâ astiel cu un msterial pre­
țios ls âeslegarea anumitor probleme
Hi ls îmbogățire» istoriei nosstrs cu
elemente âe legitima msnârie nsfto-
nsls. Ouprinsul îl alcstuesc stuâiils
bibliogrsiice.
primul, „Inssmnâri âespre (inutul
Oernsutilor", semnat âs â. I. Ln-
âresscu, no âs âste prsftoase reieri-
tor Is trecutul sâministrstiv Hi eco­
nomic al Minutului Lernsu(i, urmâ-
rinâu-l, âsls prims »Heisre Hi msni-
iestsre, âsls locul âe popss pentru
csravsnels negustorilor germani Hi
poloni, psns la 1778.
O. Osmisn B. Bogâsn prexintâ eâi-
tis âe âocumente publicatâ âs istori­
cul român 8ârcu în anul 1899 în
comparație cu sâi(iile 8t. Hieolsescu
Hi Or. Ilocilsscu.
O. Oonâurscbi Om., se ocupa cu
ienomene premeâievsle în civcula(is
monetară romsns âin regiunea âuns-
resns.
O. Brâu Oreceanu ââ o interesanta
lista âe Heki barbari în evul meâiu.
O. LI. lonâan oereetesLs ionmatul
âs carte.
O. O. Muster isse o serie âe pre­
cizări Hi lsmuriri, cu privire Ia no­
țiunile: bikliograiie, bibliologie Hi bi­
blioteconomie.
O. Lucsran Kacorâotesnu, o serie
âe sugestii prețioase retorilor 1s cer-
oetLftls gsneslogice românești.
D. R. D). 8iruni, es urmare sl stu-
âiului plin âe interes pentru mste-
rialul intormstiv a^s âs valoros,
Demnii români îs Roarta Otomana,
in esrs se âs îs iveslâ uns âin ta-
/c!s principale sie raporturilor între
tarile române ;i imperiul suveran,
pe bsüs âocumentslor turcești âela
t^rkivele Statului âin Rucure?ti si a
âikeritslor cercetări, prezintă o lu­
crare întitulată „Ras metlu" care ne
pune în lumina cea aâevarsts a ra­
porturilor tata âe Roartâ. 8s subli-
niarL ea Marile Române nu erau pri­
vite os simple provincii ale caietului
otoman, ci ca „țâri lidere", guvernate
âe Domni ce se bucurau âe oarecare
suveranitate.
titlul, spune autorul, inâics pres­
tigiul âe oare se bucurau Domnii
cbiar în vremurile âe âecââsre cânâ
se oonsiâerau cs vâsli si Dorsii. 8e
veupâ âs nu numirile parilor româ­
ne în textele turcești; âe Marile ro­
mâne ca parte a Imperiului otoman:
Denumirea Domnilor români; 8em-
neie onoritice ale Domnilor noștri ?î
titulatura lor ?i a boerilor
Ooneluria: „In ciuâa tuturor umi-
linMor eu cari! erau numiri sau: re-
obemaft Domnii, în anumite perioaâe,
tarile pâstrau trsâitiile lor âs suve­
ranitate, se bucurau âe respectul
âemnitsriior âin ținuturile învecinate
erau consiâsrste, cbiar âe asupri­
torii lor țâri Uder«, aceasta într'o
continuitate netâgââuitâ" (p. 202).
D. Vârtosu se ocupa âe sigilii ro­
mânești cu legsnâs în limba tur-
csssoâ.
Dmtre âsrils âe seama ne oprim ls
ces tâcutâ âs â. Oonst. Oreceseu, rs-
teritor Ia eäMs „Detopi setul ^srii
Llolâovei" âs Nicolas Oostin, âato-
rits â-lui losn 8t .Detrs subliniinâ
toate âstectsls ei.
OR. DRRIâ
VLOILO ION I.: MSI'II'O'I'OL
OLOâ 8L. ?i i^-
LLLOIOKIOL LIIYLLkII OL
RLOL?1'L?r/iKL
ROMANII lVl^LLOONLNI
Institutului âela 81. Apostoli âin
Rucurs?ti, ss întiintâ în 1865 sub con-
âuoersa Iui -lvsrckie Mscsâoneanul.
t^csst mic s^srâmânt î?i are marele
merit âe a ti început prin el mișcarea
âe reâe?teptare a Românilor Mace­
doneni. Rro?urs se terminâ cu un rs-
^umat german.
6. k>O?L8OO-VAO6L^: „O
OOIOL ORMOOXL 1LMLI
leOI^OOktâLILL oceiOLx-
lâOL „LULSOIR
Autorul sâuce contrtbutiuni la ico-
nogrstis simbolului euksristic. lema
âesdâtutâ în zurul miniatűréi, !n
oare este întsti?st „Mântuitorul Rris-
tos ?i roâul vitei âe vie", pe csre o
lămurește în cuprinsul acelei bromuri.
Oravura este lucratâ ou mâna, în pe­
nița, cu cerneală neagra ?j pe slocu-
res cu ro?u.
ION OLO/t
Rrive?ts locul botezului âe sânge
<1330) al celui âintâi stat român inâe-
psnâent în lupta eu Osrol Robert,
bătălie ce ss termină cu totala în-
trsngsre a regelui ungar.
I. M. N.
 chirii

OLUX MlIîX WNMkEMXâ

OctLvs Xnbr;/: IrnpLrâiMsg LuZonin..................................................... I-si400
Ismr 6rono.' L2-rni rârnânâ buiourig...................................................... „ 470
Lt. Srion.' lâlrswftu LLaMÂZcrâ.......................................................... „ Wv
Orner ?opovier.- LLssssraán rninoiMnii . -................................................. ,. 280
Hârai! ?op .- IInâsvL... ps un sárin ........................................................... ., 240
I,eon 6iît: Luni ss spârâ orgsnisrnui............................................. .. 123
p. Qrivet p. Herren^.- ^sIsviLÍunsn........................................ . , 125
Xnâre 6ortz'an.' ?LrnâniuI irvor âs doZL'hii . ......................................... ., 125
lorâacke Kââesou..- In slu^dn nssrnului...................................................... ,. 50
VLQX LOI11MX. „EIVM8IIQ"

Xâolpke â'LnnerU.' Oslo âouâ oâms. Dâ. II. . . .......................... I>si300

Dorin. Ilieseu.' Drocostu Ini lUs 8isri...................................................... ,. 300
Or. IV. Vătârnnnu.- pânâ vins âosdorul. Lâ. II........................................ „ 200
Xl Oâodssou.: VssuâQ-KinsZlrsiicos......................... ......................... „ 240
Veoâor Oastrixanu.' kÄts moHuiui <vss ourninis.................................... ,, 40
âko§ IVae (IV. Latsaria).- Râpirss cslor âouâ leti^s............................. ,,100
Xrsnte Lever La"oiît.- RLsdoiuI Iinpsiäs!isinslor................................ .,140
INA. ivic. Qri§orevâMSuâo .................................................................... „ 200
Inp. p. Ouieseu.- I'nuctolo................................................................. „300
F'k. Alartineseu-Xsâu.- CinsinLloAnniiL ou Liim. InMKi........................... „ 2U
milnâ IVegVit: 'rrntst pNAstio âs ZrsckoloZis HtiinMoS...................... „180
OLQX LOriVRX 80OL0 L 0-is

Viovani pnpini: IIn orn siârHii.......................................................

Kaâ T'uâoran.- XnotMpuri (romnn)........................................ . I-si 550
loari« k>OLteInren: DsLnâ . . . ,..................................................

OLQX MI^UIIX MVIÜO'XR.LX — «LVKOLLOII O^^k'IIXL

Ovrâ O. Oensuxianu: Gurtung (rornsn)........................... . . l^n 300

Oesar k>etreseu: 1907 (?âinâni MorinLni).................................... „ 500-

XQ1L LVIIM!

Inrtin IlisHin.' 8prs diruin^â (versuri).............................................

Or. L. KsU.- DLLnâstirss ?utns.......................................................
?r. 6K. Ournitreseu-Sistrifa.- 8srisrso si loloussls si..................
IV. k». Vaickomir: Originss trncL s Mscsâo-romLnUor prsromsni .