Professional Documents
Culture Documents
DISCIPLINA: MATEMATICĂ
CLASA: A XII-A
EDITURA PIM
Argument
Noua generație de elevi, generația digitală, nu-și imaginează viața fără calculatoare,
fără răspunsurile imediate ale Internetului sau nu acceptă că obiectele de pe ecran nu pot să
fie manipulate și nu se poate interacționa cu ele.
Acest auxiliar curricular îşi propune ca obiectiv evidenţierea unor elemente referitoare
la instruirea asistată pe calculator ilustrând în diverse softuri matematice exemple pentru
conţinuturi din „integrabilitate”, clasa a XII-a. Tema are ca obiectiv importanța instruirii pe
calculator a elevilor, deoarece în cazurile în care este implementată corect, IAC asigură o
interactivitate generalizată, oferind elevului un feedback permanent și imediat afișat instant pe
ecran. Studiile arătă că utilizarea IAC este mai eficientă în învățarea factuală decât în domeniile
care presupun gândire critică. De asemenea, știm că elevii la care se aplică IAC mai mult de
20% din timpul de instruire sunt mai concentrați asupra sarcinilor de învățare. Timpul alocat
studiului este mai scurt la elevii care folosesc IAC, iar informațiile puse la dispoziția elevilor
sunt mai vaste.
Exemple concrete de aplicaţii în care elevii îşi pot construi singuri strategii de învăţare
utilizând softurile matematice: Geogebra, Cabri și Matlab.
Exemplul 1:
1
Să se calculeze aria subgraficului funcției 𝑓: [0,1] → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = √𝑥 2 , continuă și pozitivă pe
+1
intervalul [0,1].
Soluție
2 1 2
∫0 √𝑥 2+1
𝑑𝑥 = 𝑙𝑛(𝑥 + √𝑥 2 + 1| = ln(2 + √5), calcul foarte ușor de obținut în Matlab:
0
>> syms x
>> f=1/sqrt(x^2+1)
f=
1/(x^2 + 1)^(1/2)
>> int(f,0,2)
ans =
log(5^(1/2) + 2)
Se poate și aproxima valoarea integralei:
>> log(5^(1/2) + 2)
ans =
1.4436
Sau în forma lungă:
>> format long
>> log(5^(1/2) + 2)
ans =
1.443635475178810
𝑏
Observația 1. Pentru calculul unei integrale Riemann ∫𝑎 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥se utilizează în Matlab
instrucţiunea int(f, a,b).
În cazul unei integrale care necesită un calcul laborios, instrucţiunea int nu face faţă,
iar în acest caz se utilizează instrucţiunea double şi Matlab va returna rezultatul unei integrări
numerice.
De exemplu, pentru integrala de mai sus se obține:
>> double(int(f,0,2))
ans =
1.443635475178810
Reprezentarea grafică 2D se poate obţine apelând comanda plot. Funcţia plot are
diverse forme, în funcţie de argumentele care se furnizează: plot(x,y) sau plot(x,y,s) unde x şi
y sunt tablouri de numere, iar s este un şir de caractere de lungime 1, 2 sau 3 folosit special
pentru facilităţile de formatare a graficului: selectarea culorii (roşu, galben, albastru, negru
etc.), selectarea tipului marcajului (punct, cerc, stea, pătrat etc.), selectarea tipului de linie
(solidă, punctată etc.).
Tabelul următor listează valorile posibile pentru caracterele utilizate în cadrul şirului s
din lista parametrilor funcţiei plot.
1
Graficul funcției 𝑓 (𝑥 ) = √𝑥 2 în Matlab.
+1
x=-20:0.1:20;
>> y=1./sqrt(x.^2+1);
>> plot(x,y,'b*') sau >> plot(x,y,'r--')
Fig. 1.
Rezolvarea în Geogebra a exercițiului anterior:
Fig. 2.
Fig. 3.
https://www.geogebra.org/graphing/v9esa4qd
Exemplu 2.
𝟏 𝟏
Să se găsească aria cuprinsă între curbele 𝒚 = 𝟐 𝒙𝟐 − 𝟐 și 𝒚 = 𝒙𝟒 − 𝟏 care are formă de
zâmbet.
Soluție în Geogebra:
Fig. 4.
Aplicația se găsește la următoarea adresă: https://www.geogebra.org/graphing/bydzpmzg
Obsevația 2:
Folosind programul GeoGebra, elevii pot trasa graficele celor două funcţii, pot verifica dacă
au găsit soluţia corectă (expresia funcţiilor fiind afişată în „fereastra algebră”), realizează
corespondenţa între expresiile algebrice şi reprezentările grafice, constată cu ajutorul softului
că cele două funcții se intersectează în punctele (-1,0) și (1,0) și de asemenea pot verifica
14
calculând aria suprafaței cuprinsă între cele două grafice care este 0, 9(3) = 15 .
Exemplul 3:
Soluție
Fie funcția ℎ:[0,2] → ℝ, ℎ(𝑥) = 𝑓 (𝑥 ) − 𝑔(𝑥 ). Deoarece ℎ(𝑥 ) = 3𝑥 2 − 2𝑥 − 1, rezultă că
2
ℎ(𝑥) = 0 ⇔ 3𝑥 2 − 2𝑥 − 1 = 0 are soluțiile 𝑥 = 1 și 𝑥 = − 3 cu 𝑥 ∈ [0,2]. Deoarece ℎ(𝑥 ) ≤
0, 𝑥 ∈ [0,1] și ℎ(𝑥 ) ≥ 0, 𝑥 ∈ [1,2] ⇔ 𝑓(𝑥) ≤ 𝑔(𝑥 ), 𝑥 ∈ [0,1] și 𝑓(𝑥 ) ≥ 𝑔(𝑥) 𝑥 ∈ [1,2] se
obține:
2 1 2
Aria(𝛤𝑓,𝑔 ) = ∫0 |𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 = ∫0 (𝑔(𝑥) − 𝑓 (𝑥 ))𝑑𝑥 + ∫1 (𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥 ))𝑑𝑥 =
1 2
1 2
= ∫ (1 + 2𝑥 − 3𝑥 2 ) 𝑑𝑥 + ∫ (3𝑥 2 − 2𝑥 − 1)𝑑𝑥 = (𝑥 + 𝑥 2 − 𝑥 3 )| + (𝑥 3 − 𝑥 2 − 𝑥 )| =
0 1 0 1
= 1 + 3 = 4.
Observația 3. Folosind programul Cabri elevii verifică vizual graficele celor două funcții și
suprafața determinată de acestea.
Fig. 5.
Exemplul 4. Aria subgraficului funcției 𝑓: [−2, 1] → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = 𝑥 2 + 2𝑥 + 3, continuă și
1
1 𝑥3
pozitivă pe intervalul [−2, 1] este: 𝐴(𝑆𝑓 ) = ∫−2(𝑥 2 + 2 ∙ 𝑥 + 3)𝑑𝑥 = ( 3 + 𝑥 2 + 3𝑥)| =
−2
9.
În matlab:
>> syms x
>> f(x)=x^2+2*x+3
f(x) =
x^2 + 2*x + 3
>> A=int(f,x,[-2 1])
A=
9
Interpretare geometrică:
Pe măsură ce 𝑛 crește, sumele Darboux tind spre aceeași valoare care reprezintă valoarea
exactă a integralei, adică aria hașurată de sub grafic și care este egală cu 9 𝑢. 𝑚.2 .
Fig. 6. Fig. 7.
Observații 4.
(i) Graficul poate fi accesat la adresa: https://www.geogebra.org/graphing/zqjuqkpf.
(ii) Pe măsură ce dreptunghiurile se multiplică, diferența dintre aria acoperită de
dreptunghiuri și zona de sub curbă va deveni mai mică. La limită, aria acoperită
de dreptunghiuri va fi egală exact cu suprafața de sub curbă, adică cu integrala
calculată mai sus.
I. Să se calculeze aria segmentului de parabolă.
Soluție
Se consideră funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2 și dreapta 𝑑 de ecuație 𝑦 = 1. Mulțimea
punctelor din plan delimitată de graficul 𝐺𝑓 al funcției 𝑓 și dreapta 𝑑 de ecuație 𝑦 = 1
determină un segment de parabolă. Dreapta 𝑑intersectează graficul 𝐺𝑓 al funcției 𝑓în două
puncte simetrice față de axa 𝑂𝑦: 𝐴(1,1) și 𝐵(−1,1).
Pentru a calcula aria acestui segment de parabolă, calculată la începutul capitolului
“ Integrala definită” și prin metoda lui Arhimede, se poate proceda și astfel:
1 1
2)
𝑥3 4
𝑎𝑟𝑖𝑎(𝑆𝑓,𝑔 ) = ∫ (1 − 𝑥 𝑑𝑥 = (𝑥 − )| = = 1, (3).
−1 3 −1 3
Fig. 8.
Soluție
Reprezentarea grafică a funcției 𝑓 (𝑥) este o parabolă cu punctul de minim 𝑉 (2,1).
Punctele de intersecție dintre cele două curbe se află prin rezolvarea sistemului de ecuații:
𝑦 = 𝑥 2 − 4𝑥 + 5
{ .Se obțin punctele de intersecție A(1,2) și B(4,5).
𝑦 =𝑥+1
Se observă că: ℎ(𝑥 ) = 𝑔(𝑥 ) − 𝑓 (𝑥 ) = −𝑥 2 + 5𝑥 − 4 ≥ 0,oricare ar fi 𝑥 ∈ [1,4].
Funcțiile 𝑓(𝑥 ) și 𝑔(𝑥 ) sunt continue pe intervalul [1,4] și prin urmare:
4 4 𝑥3 𝑥2
𝐴(𝑆𝑓,𝑔 ) = ∫1 [𝑥 + 1 − (𝑥 2 − 4𝑥 + 5)] 𝑑𝑥 = ∫1 (−𝑥 2 + 6𝑥 − 4) 𝑑𝑥 = (− +5∙ −
3 2
4
4𝑥)| =
1
9
= = 4,5.
2
În matlab
>> syms x
>> h(x)=-x^2+5*x-4
h(x) =
- x^2 + 5*x - 4
>> A=int(h,x,[1 4])
A=
9/2
Fig. 9.
Graficul poate fi accesat la adresa:
https://www.geogebra.org/graphing/sreqzpet
O altă platformă inteligentă pentru învățare este SolveMyMath care pe lângă lecțiile
gratuite conține multe aplicații pentru diverse calcule. Pentru calcularea integralelor nedefinite
se accesează: Integral Calculator iar pentru cele definite: Definite Integrals Calculator.
https://solvemymath.com/online_math_calculator/calculus/definite_integral/index.php
Exemple 5:
2
II. Să se calculeze: ∫−2 √4 − 𝑥 2 𝑑𝑥.
Soluție
𝜋 𝜋
Se consideră funcția: 𝑓: [−2,2] → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = √4 − 𝑥 2 și 𝜑: [− 2 , 2 ] → [−2,2],
𝑥 = 𝜑(𝑡) = 2𝑠𝑖𝑛𝑡.
𝜋 𝜋 𝑥
Funcția 𝜑 este bijectivă și 𝜑−1 : [−2,2] → [− 2 , 2 ], 𝜑−1 (𝑥) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 2. Funcțiile 𝜑 și 𝜑−1 sunt
𝜋 𝜋
derivabile cu derivatele continue și 𝜑′ (𝑡) = 2𝑐𝑜𝑠𝑡 ≠ 0, ∀𝑡 ∈ [ 2 , 2 ]. Noile limite de integrare
𝜋 𝜋
sunt 𝜑−1 (−2) = − 2 și 𝜑 −1 (2) = 2. Atunci:
𝜋 𝜋 𝜋
2
2 2 2 1 + 𝑐𝑜𝑠2𝑡
∫ √4−𝑥 2 𝑑𝑥 = ∫ √4 − 4 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑡 ∙ 2𝑐𝑜𝑠𝑡𝑑𝑡 = 4 ∫ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡𝑑𝑡 = 4 ∫ 𝑑𝑡 =
−2 −
𝜋
−
𝜋
−
𝜋 2
2 2 2
𝜋
4 1 2
= 2 (𝑡 + 2 𝑠𝑖𝑛2𝑡)| 𝜋 = 2𝜋 ≅ 6,28.
−
2
Fig. 11.
Observația 5. Pentru integralele definite se oferă valoarea, iar dacă este număr irațional,
aceasta este aproximată.
Un alt software gratuit, online, util pentru multe calcule, printre care și calculul
integralelor, este Wolfram Mathematica https://www.wolframalpha.com/. Aceasta este o
platformă în continuă extindere admirată pe scară largă atât pentru priceperea sa tehnică, cât și
pentru ușurința elegantă de utilizare, conține multe tutoriale cu exemple. Timp de trei decenii,
Mathematica a definit stadiul tehnicii în calculul tehnic și a oferit mediul principal de calcul
pentru milioane de inovatori, educatori, studenți și alții din întreaga lume.
Exemple 6:
Să se calculeze:
I. ∫ 𝑥 2 𝑑𝑥.
Fig. 12.
II. ∫ √𝑥 2 − 4𝑑𝑥.
Fig. 13.
𝜋
III. ∫0 𝑠𝑖𝑛𝑥𝑑𝑥.
Fig. 14.
2
IV. ∫−2 √4 − 𝑥 2 𝑑𝑥.
Fig. 15.
Observația 6. Softul oferă și multe alte informații despre integrala calculată: reprezentarea
geometrică a funcției de sub integrală dar și a integralei nedefinite, teorema folosită, derivata
funcției etc .
Comentariu metodic 7. Este indicat să folosim un soft matematic mai mult pentru verificare,
după ce integralele au fost rezolvate înainte la tablă sau pe caiet, deoarece elevii trebuie să-și
însușească metodele de calcul, rigurozitatea, să participle activ la ore, numai așa se poate
realiza transferul informațiilor asimilate, iar învățarea devine eficientă și de durată. Când sunt
introduce conceptele de integrale, se atrage atenția asupra faptului că integrala definită (a unei
funcții integrabile pe un interval compact) este un număr real, în timp ce integrala nedefinită
(a unei funcții cu primitive pe un interval oarecare) este o mulțime de funcții (mulțimea
𝑏
primitivelor acestei funcții). Prin urmare, notațiile asemănătoare ∫𝑎 𝑓 (𝑥 )𝑑𝑥 și ∫ 𝑓(𝑥 )𝑑𝑥 au
semnificații diferite. În cadrul acestei lucrări, la capitolele: primitive și funcții integrabile, este
ușor să se ofere exemple de funcții care au primitive (primitivabile) deoarece este suficient să
se privească tabloul primitivelor imediate, în timp ce pentru funcții integrabile nu este chiar așa
ușor, pe baza unui criteriu de integrabilitate se pot găsi clase de funcții integrabile (de exemplu:
funcțiile continue, funcțiile monotone).
Exemplul 7:
𝑡
𝑥 = (𝑒 𝑐𝑜𝑠𝑡 − 2𝑐𝑜𝑠4𝑡 + 𝑠𝑖𝑛5 12) ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑡
Să se calculeze lungimea curbei butterfly: { 𝑡
,𝑡 ∈
𝑦 = (𝑒 𝑐𝑜𝑠𝑡 − 2𝑐𝑜𝑠4𝑡 + 𝑠𝑖𝑛5 12) ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑡
[0,2𝜋].
Soluție
Fig. 16.
Programul AeL (Advanced eLearning) este un sistem software integrat, proiectat pentru
asistarea profesorilor, elevilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de învăţământ. AeL oferă
suport pentru predare şi învăţare atât în clasă, cât şi la distanţă, pentru testare, evaluare şi notare,
pentru crearea, organizarea şi administrarea conţinutului educaţional multimedia, pentru
monitorizarea procesului de învăţământ şi concepţie curiculară. Platforma de eLearning AeL
funcţionează pe 1.510 reţele de computere distribuite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în
toate liceele din România în cadrul programului Sistem Educaţional Informatizat (SEI), parte
a iniţiativei Europei. În cadrul acestei secţiuni prezentăm o lecţie AeL, desfăşurată în
laboratorul de informatică cu o clasă de liceu.
Ca metodă activ - participativă în acest context avem instruirea programată.
Instruirea programată este o metodă multifuncţională, cuprinzând o înlănţuire de algoritmi, dar
şi de probleme de rezolvat, prezentate preponderent în formă verbală, dar şi cu includerea unor
aspecte intuitive.
Mijloacele ulilizate pot fi: fişele programate, manualele programate, maşinile de
învăţat, cele mai riguroase fiind calculatoarele, care pe lângă afişarea programelor pe ecran,
realizează şi conducerea învăţării. În acest sens, programele didactice AeL oferă nenumărate
aplicaţii cu funcţii.
Programul AeL poate fi utilizat atât la lecţiile de comunicare de noi cunoştinţe, cât şi la
cele de fixare şi consolidare, de recapitulare şi sistematizare sau de verificare şi evaluare.
Iată un exemplu de lecție AeL, desfășurată în laboratorul de informatică cu o clasă de liceu.
Această lecție se găsește pe Eduonline la adresa:
https://eduonline.roedu.net/?p=3&c=13&pid=598&cl=12.
Lecția se numește: Aplicații ale integralei definite.
În cadrul acestei lecții, se prezintă o serie de aplicații ale integralei definite în afara
analizei matematice (în algebră și în geometrie).
Elevii sunt conduşi de către profesorul de matematică în laboratorul de matematică.
Fiecare elev se aşază în faţa unui calculator și îl deschide în prezenţa profesorului. Sub
îndrumarea profesorului intră pe platforma AeL. Aici, urmăresc momentele lecției.
Pachetul conține următoarele momente:
✓ arii;
✓ volume;
✓ lungimea graficului unei funcții continue cu derivata continuă;
✓ sume integrale;
✓ centrul de greutate;
✓ aria suprafețelor de rotație;
✓ teste.
În prima parte a lecției, elevii accesează materialul corespunzător ariilor.
Acesta arată astfel:
Fig. 17.
Este prezentată o aplicație de calcul a ariei suprafeței dintre două grafice. Rezolvarea
este realizată pe baza unui desen prin două metode: una geometrică și una folosind integrala
definită. Este foarte important ca elevul să-și noteze în caiet ceea ce învață cu ajutorul
calculatorului.
De asemenea, sunt prezentați doi itemi de completare prin care se sugerează elevilor să
identifice funcția care generează corpul de rotație din figură.
Fig. 18.
Pentru ca lecţia să-şi atingă obiectivele, ea trebuie să fie interactivă, astfel încât elevul
să primească prompt feedback asupra activităţii sale. Profesorului îi revine sarcina de a găsi
formulări clare şi concise, prin care să explice elevilor modul în care trebuie să lucreze.
Din imaginea de mai sus, observăm că sunt evidențiate în mod diferit răspunsurile
corecte și cele incorecte, după rezolvare, prin apăsarea butonului . Elevul poate să verifice
corectitudinea răspunsurilor. Calculatorul nu poate suplini profesorul, care poate aduce
lămuriri suplimentare cu privire la rezolvarea problemei.
În continuare sunt prezentate exemple legate de: lungimea graficului unei funcții,
calcularea limitelor unor sume folosind integrala definită, centru de greutate și aria suprafețelor
de rotație.
Fig. 19.
Fig. 20.
Fig. 21.
Fig. 22.
Este utilă realizarea (prin dialog frontal cu elevii) a legăturii dintre noţiunile teoretice
studiate şi exerciţiu, precum şi identificarea etapelor rezolvării. De asemenea, este utilă
rezolvarea de exerciţii de acelaşi tip în mod tradiţional, astfel încât elevii să conştientizeze
asemănările şi deosebirile dintre cele două abordări. În cazul de față, elevul va găsi ușor
răspunsul prin utilizarea săgeților.
În concluzie, valorificarea în educație a acestor tipuri de lecții depinde de gradul în care
profesorul este pregătit să le integreze în procesul educativ, precum și de resursele tehnologice
disponibile.
Această lecție se potrivește foarte bine în cadrul unei recapitulări sau evaluări deoarece
la final sunt prezentate trei teste:
Fig. 23.
Fig. 24.
Fig. 25.