Farma Test

Preparatele cu influență asupra sistemului respirator și antialergice
1. Determinați indicațiile antitusivelor.

- tusea neproductivă care oboseşte pacientul, împiedică somnul (îndeosebi la debilitaţi şi cardiaci)
- tusea care poate provoca accidente sau complicaţii postchirurgicale (de exemplu în intervenţiile
- oftalmologice sau pentru hernie)
- tusea care accentuează iritaţia mucoasei laringiene şi traheobronşice
- tusea care favorizează bronhospasmul (accese ale tusei violente)
- tusea ce contribuie la dezvoltarea emfizemului (tusea cronică)
- tusea care uşurează pătrunderea materialului infectat în profunzimea tractului respirator (prin inspiraţia
- brutală care precede tusea) contribuie la diseminarea aerogenă a unor infecţii
- tusea neproductivă, îndeosebi nocturnă
● Tusea in fracturi de coasta
● Tusea convulsiva
● Tusea in tuberculoza
● Tusea in cancer inoperabil
● Tusea productiva in bronhopneumonie
2. Determinați efectele farmacodinamice ale acetilcisteinei.

Efectele 1.Mucolitic , 2.Antioxidant, 3.Antiinflamator
- 1. stimulează secreţia celulelor mucozice, ce contribuie la liza fibrinei;
- 2. creşte sinteza glutationului cu efect detoxicant, îndeosebi în intoxicaţia cu paracetamol;
- protejează de acţiunea unor factori agresivi (radicalii liberi, metaboliţii reactivi ai oxigenului) responsabili de
dezvoltarea inflamaţiei acute şi cronice în pulmoni;
- 3.diminuiază parţial toleranţa la nitraţi.
3. Determinați beta-adrenomimeticele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune.

10-12h
-clenbuterol
-salmeterol
-formoterol
Ultralungă (24 ore)
-Indacaterol
-Vilanterol
-Olodaterol
4. Determinați beneficiile terapeutice ale beta-adrenomimeticelor în astmul bronșic.

 dilată bronhiile, îndeosebi cele de calibru mic;
 diminuează sau înlătură bronhospasmul provocat de histamină, acetilcolină, alergeni, efort;
 creşte secreţia ionilor de clor şi apei în secretul bronşic;
 ameliorează clearance-ul mucociliar, ce este avantajos în maladiile cronice obstructive;
 inhibă eliberarea de histamină şi alte substanţe proinflamatorii din mastocite, produsă de reacţia Ag + Ac;
 diminuează rezistenţele pulmonare;
 ameliorează probele spirometrice şi funcţia ventilatorie a plămânilor;
 micşorează presiunea bioxidului de carbon în sângele arterial;
 provoacă vasoconstricție adrenergică cu dezobstruarea bronhiilor.
5. Determinați reacțiile adverse ale beta-adrenomimeticelor inhalatoare.

Tahicardie şi aritmii - sunt cauzate de excitarea β1 – adrenoreceptorilor, precum şi de gazul (freon) folosit ca
propelent.
B. Ischemia miocardului (şi chiar infarct miocardic) - cauzată de excitarea β1- adrenoreceptorilor cu creşterea
consumului de oxigen. C. Agitaţie, nelinişte, anxietate - acţiune β-adrenomimetică centrală
D. Cefalee, ameţeli - vasodilataţie prin β2 – adrenoreceptori.
E. Tremorul fin al degetelor mânilor - prin excitarea β2–receptorilor muşchilor striaţi. La el se dezvoltă toleranţă.
F. Toleranţă - poate fi cauzată de:
a) micşorarea numărului (densităţii) β2–receptorilor prin inactivare enzimatică sau prin diminuarea sintezei
proteinelor specifice;
b) apariţia unui deficit de cuplare cu proteina Gs, ca urmare a fosforilării receptorilor de către proteinchinaza
A;
c) formarea de metaboliţi cu acţiune β – adrenoblocantă;
d) creşterea densităţii relative a alfa-receptorilor ce provoacă bronhoconstricţie.
G. Micşorarea saturaţiei cu oxigen a sângelui arterial - din cauza unui dezechilibru dintre ventilaţie şi perfuzie, când
arteriolele dilatate (β-rec) furnizează o cantitate sporită de sânge alveolelor încă insuficient ventilate.
H. Greaţă, vomă, constipaţie
I. Creşte cantitatea de acizi graşi şi secreţia insulinei
6. Determinați M-colinoblocantele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune.

De durată ultralungă (24 ore)
 Tiotropiu
 glicopironiu
 umeclidiniu
7. Determinați beneficiul terapeutic al M-colinoblocantelor în astmul bronșic.

 efectul de bronhodilataţie se manifestă preponderent faţă de bronhiile cu diametru mare şi mediu; (не
сказала бы что это достоинство)
 inhibă eliberarea mediatorilor din mastocite prin micşorarea concentraţiei GMPc;
 la utilizarea îndelungată preîntâmpină hipertrofia musculaturii netede a bronhiilor şi hiperplazi glandelor
 mucoasei bronşice;
 efect bronholitic la bolnavii cu maladii cronice obstructive în timpul acutizării;
 pot potenţa efectul β-adrenomimeticelor;
8. Determinați indicațiile M-colinoblocantelor ca bronhodilatatoare.

 bronşită cronică obstructivă (cu sau fără emfizem);
 astm bronşic, forma uşoară sau medie, îndeosebi în asociaţie cu maladii cardiovasculare;
 profilaxia bronhospasmului în intervenţiile chirurgicale;
 pregătirea căilor respiratorii înainte de administrarea antibioticelor, mucoliticelor, glucocorticoizilor;
 bolnavii ce nu răspund la β2-AM sau cînd ele sunt contraindicate;
 bronhospasm la efort fizic, la inhalarea aerului rece, gazelor, prafulu
a) Bronhospasm în interventie chirurgicala, efort fizic
b) Tuberculoză pulmonară, bronhopneumonie comunitară
c) Astm, formă ușoară până la moderată
d) Boala pulmonară obstructivă cronică cu sau fără emfizem
e) Astm atopic, crize de astm
a) Tuberculoză pulmonară
b) Astmul bronșic forma ușoară și medie
c) Bronhospasmul în intervenții chirurgicale, la efort fizic
d) Brohopneumopatia obstructivă cronică
e) Accese de astm bronșic
9. Determinați glucocorticoizii inhalatori utilizați în astmul bronșic.

beclometazonă, budesonidă, flunisolidă, fluticazonă
Efectul apare după 5-7 zile de utilizare sistematică
a) Flunisolide, fluticazonă, budesonid;

b) Beclometazon, dexametazon, prednisolone
c) Beclometazon, metilprednisolon, hidrocortizon
d) Dezametazon, beclometazon, metilprednisolon
e) Budesonide, prednisolone, betametazon
10. Determinați beneficiul terapeutic al glucocorticoizilor în astmul bronșic.

 efectul antiinflamator;
 antagonizarea acţiunii anticorticoizilor proinflamatorii pe receptorii specifici;
 efectul antialergic faţă de reacţiile de tip imediat şi întârziat;
 favorizarea bronhodilataţiei β2-adrenergice;
 ameliorarea transportului mucociliar.
11. Determinați reacțiile adverse ale glucocorticoizilor inhalatorii.

 Candidoză orofaringiană
 Răgușeală trecătoare
 Uneori – alergie a pielii, pleoapelor, nasului
 La utilizarea îndelungată se pot acutiza gastritele.
 senzaţii de usturime, iritarea mucoasei cavităţii bucale, faringelui;
 Uneori - bronhospasm paradoxal;
 La doze majore (peste 2mg/zi) - inhibiţia cortico-suprarenalelor.
12. Determinați beneficiul terapeutic al metilxantinelor în astmul bronșic.

Bronhodilataţie directă musculotropă, dar de intensitate mai mică ca a adrenomimeticelor
 Ameliorarea respiraţiei prin stimularea centrilor bulbari

 Stimularea clearanceului mucociliar - atribuită creşterii eliminării secretului mucos din glandele bronşice,
sintezei glicoproteinelor mucusului şi accelerării ondulațiilor cililor prin intermediul AMPc (diminuării
scindării lui).
 Creşterea contractilităţii diafragmului cu atenuarea senzaţiei de oboseală la respiraţie
 Atenuarea senzaţiei de dispnee şi creşterea toleranţei la efortul fizic
 Efect antiinflamator la nivelul mucoasei bronşice - atribuită micşorării acţiunii leucotrienelor (LTD4) şi
blocării eliberării substanţelor proinflamatorii din mastocite de către adenozină;
- diminuarea, răspunsului la histamină şi a migrării eozinofilelor induse de alergeni; - micşorarea
numărului limfocitelor-T activate din mucoasa bronşică în astmul cronic sever, precum şi a neutrofilelor
şi leucotrienelor (LTB4), eliberate din mastocite în timpul nopţii cu ameliorarea funcţiei pulmonare.
 Ameliorarea circulaţiei şi creşterea capacităţii de efort - dilatarea arterelor pulmonare (datorită blocării
fosfodiesterazelor tip III şi IV)
13. Determinați reacțiile adverse ale metilxantinelor în funcție de concentrație.

la concentrații de peste 35 ug/ml:
 simptome de hipoxie a creierului;

 inhibiţie;
 convulsii;
 aritmii cardiace;
 insuficienţă cardio-pulmonară;
 hiperglicemie.
la concentrații de peste 15-20 ug/ml:
 anorexie, greaţă, vomă, gastralgii (datorită acţiunii iritante şi centrale);

 senzaţii de palpităţii:
 tremor, ameţeli, cefalee, dereglări de somn.
la concentrații de peste 20-35 ug/ml:
 tahicardie marcată, tahiaritmii;

 hiperventilaţie;
 gastralgii, activarea ulcerului;
 insomnie, nelinişte, cefalee, excitaţie;
 greaţă, vomă;
 accese de convulsii.
14. Determinați indicațiile metilxantinelor.

in astmul bronsic:
 preparatele pentru administrare oralã - profilaxia sau tratamentul de duratà a crizelor, ce nu pot fi controlate
prin B-AM, glucocorticoizi, cromoglicat disodic;
preparatele pentru administrare intravenoasã:
 crizele astmatice grave ce nu cedeazã la AM si glucocorticoizi i/v;

 starea de rau astmatic, ce nu cedeaza la AM si glucocorticoizi i/v.
Alte indicatii:
 Deregläri respiratiei (de tip Cein-Stokes);

 apnoe la nou-nâscutii prematuri;
 edem pulmonar acut;
 migrena;
 tratamentul complex al dereglârilor circulatiei cerebrale;
 tratamentul complex al insuficientei cardiace, edemelor de origine cardiac si renala.
A. De prima intentie in jugularea acceselor de astm bronsic

B. Tratamentul de durata a astmului ca preparat de linia 3a ??
C. Profilaxia acceselor de astm bronsic
D. Status astmatic
E. Aritmii cardiace
15. Determinați preparatele antialergice utilizate în șocul anafilactic.

EPINEFRINA 0,3-0,5 ml i/m, peste fiecare 5-15 min. până la 2 ml
1. adrenomimetice (epine frina, norepinefrina);

2. bronhodilatatoare:
 miotrope (aminofilina, teofilina);
 simpatomimeticele (salbutamol, fenoterol, terbutalina
 parasimpatolitice (ipratropiu, oxitropiu, troventol.
3. glucocorticoizi
A. Tiotroppiu
B. Dexametazona
C. Epinefrina
D. Cromoglicat sodic
E. Teofilina retard
16. Determinați H1-antihistaminicele de generația a III-a.

Levocetirizină, fexofenadină.
17. Determinați H1-antihistaminicele de generația a II-a.

- acrivastină, mequitazină, cetirizină, astemizol, loratidină, levocabastatină, azelastină, ebastină, terfenadină.
18. Determinați efectele farmacodinamice ale H1-antihistaminicelor.

 Efect antialergic (antagonizeaza efectele histamine- vasodilatie, cresterea permeabilitatii capilare,
bronhospasm)
 Efect sedativ-hipnotic
 Efect anticolinergic periferic
 Efect anticolinergic central (efect antivomitiv, antiparkinsonian)
 Efect antitusiv
 Anestezic local
 Hipotermie
 Orexigen
 Toleranta
 Alfa-adrenoblocant, ganglioblocant
 Antiserotoninic
19. Determinați indicațiile H1-antihistaminicelor cu scop antialergic.

 Edem angioneurotic
 Urticarie, prurit
 Contact piele cu alergen
 Dermatita
 Reactii alergice sistemice (rar)
 Reactie cutanata la medicamente
 Afectarea pielii si tesuturilor moi, pentru inlaturarea efectelor histaminei
 Rinite si conjunctivite alergice
 Preintimpinarea eliberarii histaminei de unele preparate (ex.: morfina, tubocurarina
20. Determinați reacțiile adverse ale H1-antihistaminicelor .

• Sedativ-hipnotic: - somnolenţă, slăbiciune, micşorarea atenţiei şi capacităţii de muncă, ataxie; - uneori, mai ales la
copii, poate fi nelinişte, anxietate, excitaţie, confuzie, halucinaţii şi convulsii;
• M-colinoblocant periferic: - uscăciune în gură; - dereglări dispeptice (constipaţie etc.); - creşterea vâscozităţii
secreţiilor laringiene şi bronşice; - tahicardie; - creşterea presiunii intraoculare; - retenţia urinei.
• Hipotensiune arterială
• Efecte iritante ale mucoasei gastrice cu greaţă, dureri în epigastru, dispepsie.
• Efect cardiotoxic cu creşterea intervalului Q-T, lărgirea undei T, extrasistolii ventriculare polimorfe şi tahicardie
(torsades de pointes);
• Reacţii alergice – dermatite, febră, fotosensibilizare.
• Dereglări hematopoetice – leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică (rar).
• Toleranţă –se dezvoltă la a 5-7 zi pentru preparatele de I generaţie, când pot surveni reacţii alergice;
• Mutagenitate – dezvoltare în condiţii experimentale a melanomului şi fibrosarcomei
21. Determinați efectele epinefrinei în șocul anafilactic.

- vasoconstricție periferică prin acțiunea asupra alfa-1 adrenoreceptorilor
- bronhodilataţie – prin acțiunea asupra beta2-receptorilor din musculatura netedă
- scade eliberarea de histamină din mastocite și bazofile - prin acțiunea asupra beta-2 receptorilor
22. Determinați efectele glucocorticoizilor ca antialergice.

- inhibă manifestările reacţiilor alergice de tip imediat şi întârziat;
- în reacţiile alergice de tip imediat sunt anatagonişti funcţionali;
- preîntâmpină eliberarea mediatorilor alergiei şi lezarea ţesuturilor;
- posedă acţiune deprimantă asupra sistemului imun
23. Determinați indicațiile glucocorticoizilor ca antialergice.

- Reactii alergice severe
- Soc anafilactic
- Crize de astm sau stare de rau astmatic
- Reactii cutanate severe
- Rinita si conjunctivita severa
- Boli cutanate
- Patologie oftalmica cu component inflamator
- Post-transplant
- Reactii alergice la medicamente
- Reactii alergice de tip intirziat
- Anemia hemolitica imuna
24. Determinați indicația sau indicațiile inhibitorilor degranulării mastocitelor.

- Alergiile alimentare, mastocitozele sistemice
- Profilaxia crizelor de astm sau accese cauzate de diferiti stimuli
- Rinite si conjunctivite alergice
A. Astmul intrinsec la copii

B. Acces de astm bronșic
C. Status asthmaticus
D. Rinita alergică
E. Conjunctivita alergică
25. Determinați preparatele utilizate în accesele de astm bronșic.

- Adrenomimetice; epinefrina, salbutamol
- M-colinoblocante: ipratropiu bromid
- Metilxantine: aminofilina, teofilina
- Glucocorticoizi: dexametazon, fluticazo
Preparatele cu influență asupra sistemului cardiovascular și diureticele
1. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din grupa1A.

-blochează canalele de Na deschise (active) într-o manieră dozodependentă;
-moderat inhibă viteza depolarizării sistolice rapide (faza O), cu micşorarea amplitudinii
-potenţialului de acţiune (PA);
-încetineşte depolarizarea diastolică lentă (faza 4) şi creşte pragul PA, ceea ce duce la inhibarea automatismului
miocardic (efect batmotrop negativ);
-prelungeşte repolarizarea (posibil, blochează canalele de K), prin micşorarea efluxului de K, ceea ce duce la creşterea
duratei PA şi a perioadei refractare efective (PRE);
-înlătură mecanismele de reintrare (re-entry);
-transformă blocul unilateral în bloc bilateral;
-efectul de inhibare a depolarizării este mai evident la nivelul fibrelor Purkinje şi se traduce prin încetinirea vitezei de
conducere, moderat la nivelul ţesutului miocardic normal, dar mai intens pentru ţesutul depolarizat sau care se
descarcă frecvent;
-micşorează conductibilitatea AV (creşte intervalul P-R- efect dromotrop negativ);
-micşorează conductibilitatea în fasciculul His (creşte intervalul Q-T şi se lărgeşte QRS);
-frecvenţa contracţiilor cardiace uneori se poate micşora (efect cronotrop negativ), dar uneori pot produce o
tahicardie uşoară (prin acţiune M-colinoblocantă);
-acţiune M-colinoblocantă (disopiramida);
-efect alfa adrenoblocant (chinidina>procainamida), cu vasodilataţie şi micşorarea tensiunii arteriale;
-efect inotrop negativ (chinidina>procainamida>disopiramida).
A. Reduce depolarizarea diastolica lenta

B. Inhiba depolarizarea sistolică rapida
C. Creste contractilitatea
D. Reduce repolarizarea
E. Incetineste depolarizarea diastolica lenta
2. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din grupa1B.

- ↓ durata potențialului de acțiune, nu influențează PRE,
- ↓automatism;
- ↑frecvența cardiacă.
- inhibă influxul de Ca2+ și Na+ (ph 4)
a) blochează canalele de calciu, inhibă afluxul calciului în celule

b) blochează receptorii beta, stimulează adenilat ciclaza
c) blochează canalele de potasiu, blochează receptorii beta
d) blochează canalele de sodiu, crește efluxul ionilor de potasiu
e) blochează canalele de sodiu, inhibă repolarizările
A. Inhibă depolarizarea diastolică rapidă

B. Inhibă depolarizarea diastolică lentă
C. Crește contractilitate
D. Reduce depolarizarea diastolică lentă
E. Reduce repolarizarea
- blocarea canalelor de Na este labilă şi uşor reversibilă;

- încetinesc depolarizarea sistolică rapidă (faza O), îndeosebi când fibrele se depolarizează şi se descarcă
cu o frecvenţă mare;
- încetinesc depolarizarea diastolică lentă (faza 4) şi inhibă automatismul miocardului specific (evident la
nivelul His-Purkinje şi în caz de boală a nodului sinusal) (efect batmotrop negativ);
- scurtează repolarizarea prin creşterea efluxului de K;
- micşorează durata PA la nivelul His-Purkinje şi miocardul contractil;
- în măsură mai mică micşorează PRE la nivelul His-Purkinje şi miocardul contractil
- PRE la nivelul nodului AV obişnuit nu este modificată (dar poate fi uneori şi scurtată, cu diminuarea
funcţiei de frână a nodului AV);
- influenţează selectiv asupra ţesutului ischemic şi lezat;
- practic nu influenţează asupra nodului sinusal, AV şi miocardului atriilor;
- practic nu influenţează contractilitatea şi conductibilitatea.
3. Determinați indicația sau indicațiile preparatelor antiaritmice din grupa 1B.

- aritmii ventriculare,
- infarct miocardic,
- intoxicație cu digitale
A. Aritmii digitalice
B. Bloc atrio-ventricular
C. Tratamentul și profilaxia fibrilației atriale
D. Tahicardii supraventriculare
E. Tahicardii ventriculare în infarctul acut de miocard
4. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al beta-adrenoblocantelor.

- reduc influxul de sodiu și calciu (f. 3-4);
- ↓automatism, excitabilitate, conductibilitate,
- contractilitate, ↓frecvență cardiacă, ↓AMPc;
- blochează beta-1-adrenoreceptorii din miocard, excitaţi prin simpatic sau catecolaminele circulante;
- încetinesc depolarizarea diastolică lentă (faza 4), cu deprimarea nodului sinusal şi, respectiv, a
automatismului în condiţii de efort sau solicitare simpatică şi catecolaminergică; - antagonizează efectul
catecolaminelor de a reduce efluxul de K în faza 4;
- antagonizează acţiunea catecolaminelor de a creşte influxul Ca în timpul depolarizării;
- micşorează activitatea adenilatciclazei cu reducerea AMPc şi secundar al ionilor de Ca2+ cu micşorarea
automatismului sinusal şi ectopic;
- deprimă nodul AV, cu creşterea PRE;
- micşorează conductibilitatea, FCC, contractilitatea.
A. Cresterea perioadei refractare efective

B. Incetineste depolarizarea diastolica lenta
C. Efect cronotrop negativ
D. Micsorarea perioadei refractare efective
E. Micsorarea vitezei depolarizarii sistolice faza 0
5. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al blocantelor canalelor de calciu.

- ↓automatism, excitabilitate, conductibilitate,
- contractilitate,↓frecvență cardiacă;
- blockează răspunsurile ale conducerii A-V (f. 2-3-4) →↑PRE
- Blocantele de calciu, utilizate ca antiaritmice, diminuiază automatismul nodului sinusal, micşorând frecvenţa
cardiacă, încetinesc conducerea şi prelungesc perioada refractară în nodul atrioventricular. Întîrzierea transmiterii
atrioventriculare este mai marcată pentru frecvenţele mari ale impulsurilor. În miocardul bolnav, pot apărea
condiţii când generarea potenţialelor de acţiune poate fi dependentă de influxul de calciu şi la nivelul fibrelor
Purkinje. În aceste cazuri, blocantele de calciu pot să manifeste acţiune antiaritmică şi la nivelul ventriculelor.
Blocantele de calciu diminuiază (scurtează) perioada refractară efectivă în conducerea anterogradă prin fasciculul
suplimentar la bolnavii cu sindromul WPW. Inhibarea influxului calciului în miofibrilele din miocardul contractil şi
vasele sanguine duce la diminuarea contractilităţii miocardului, la dilatarea coronarelor şi mai puţin a vaselor
periferice.
A. Pozitiv tonotrop și cronotrop
B. Inotrop negativ, batmotrop pozitiv
C. Batmotrop negativ, cronotrop negativ
D. Inotrop pozitiv, dromotrop negativ
E. Batmotrop pozitiv, inotrop pozitiv
6. Determinați particularitățile efectului antiaritmic al amiodaronei.

- ↓ eflux K+ (f 3)
- micșorează automatismul nodului sinusal
- diminuează automatizmul și încetinește conducerea în nodul atrio-ventricular
- încetinește conducerea în miocard și sistemul His-Purkinke
- diminuează automatismul în fibrele Purkinje
- prelungește perioada refractară efectivă și încetinește conducerea prin căile accesorii la bolavi cu sd.
WPW
- alungirea repolarizării și încetinirea depolarizării sistolice
- creșterea duratei potențialului de acțiune și perioadei refractare efective
A. Accelereaza procesele de repolarizare

B. Accelereaza faza depolarizarii sistolice rapide
C. Incetineste procesele de repolarizare tardiva
D. Inhiba efectul ionilor de potasiu
E. Prelungeste perioada refractara
7. Determinați indicațiile amiodaronei.

tahiaritmia supraventriculară și ventriculară,
sindrom WPW;
1. tahiaritmii supraventriculare: tahicardie sinusală, fibrilaţie atrială;

2. tahiaritmii ventriculare: tahicardie şi fibrilaţie ventriculară;
3. I/v în aritmiile supraventriculare şi ventriculare grave.
- Angina pectorală
- Cu scop profilactic pentru menținerea ritmului sinusal după conversia fibrilației atriale și
la bolnavii resuscitați din fibrilația ventriculară
- Este posibil de administrat pe fondal de insuficiență cardiacă (nu deprimă semnificativ
Contractilitatea
8. Determinați efectele glicozidelor cardiace asupra cordului.

- diminuează conducerea AV şi pot fi indicate doar în tahiaritmii supraventriculare
- Dromo- cronotrop Negativ
A. Batmotrop pozitiv ,tonotrop pozitiv

B. Ionotropp pozitiv,dromotrop pozitiv
C. Inotrop negativ,cronotrop pozitiv
D. Batmotrop negativ ,cronotrop negativ
E. Cronotrop negativ,inotrop pozitiv
9. Determinați modificările electrocardiografice induse de dozele terapeutice ale glicozidelor cardiace.

• Se măreşte intervalul P-P sau R-R - acţiune cronotropă negativă-legată de reducerea contracţiilor cardiace. – Se
măreşte intervalul P-Q – acţiune dromotropă negativă – indică traversarea impulsurilor de la atrii la ventricul.
• QRS – reflectă sistola ventriculului – acţiune inotropă pozitivă, este mai pronunţată şi scurtă în timp.
• Unda R – creşte, mai pronunţată.
• Creşte intervalul T-P – acţiune diastolică.
• S-T – linia are forma unei coveţi, mai jos de izolinie şi creşte lent (provocată de supradozare şi de hipokaliemie).
• T-unda (croşeta) se micşorează (negativ) sau plat, sau bifazică.
10. Determinați tabloul clinic al intoxicației cu glicozide cardiace.

Manifestari cardiace:
• bradicardie sinusala,
• tulb. de conducere AV (BAV),
• aritmii atriale/ventriculare,
• bigeminism ventricular,
• stop cardiac în sistola.
Manifestari extracardiace:
• anorexie, greata,varsaturi, tulburari de tranzit, dureri abdominale,

• tulb. neuro-senzoriale -vedere monocromatica (окрашивание предметов в желтый и зеленый цвет,
мелькание «мушек», снижение остроты зрения, макро-, микропсия)
• dereglări neuro-psihice: oboseală (adinamie musculară) excitaţie, ameţeli, vertij, insomnie, cefalee, depresie,
halucinaţii;
• снижение свертываемости крови, тромбопения; гинекомастия (редко)
11. Determinați preparatele utilizate în intoxicația cu glicozide cardiace.
• Furosemid fortarea diurezei
• Potasiu: KCl casete, orotat de K, acetat de K, Asparcam – analogic pananginei, Aspacardin, Panangin (asparaginat
de K şi asparaginat de Mg). Kalinor, Spironolactona
• Unitiol , dimercaptol antagonist competitiv (concurent) al GC
• Digibind anticorpi antidigoxinici ce inactiveaza rapid digitala
• EDTA, citrate Na
• Difenina, lidocaine- antiaritmice
• Verapami, diltiazem, nifedipina- Ca-blocatori, antiaritmice
• Anaprilina(propranolol)- beta AB
• Atropina
• Carbune medicinal, Colestiramina – inhiba absorbtia din TGI
12. Determinați particularitățile farmacocinetice ale digoxinei.

• Uşor liposolubil (liposubilitate medie), absorbția orală 55 – 75%,
• administrare orală și i/v, distribuția: fixarea pe proteinele plasmatice 25%.
• Timpul de injumatatire: 40 ore = 1,6 zile ,Eliminarea: renală, Conc. plasmatica 0,5 - 1 ng/ml
A. biodisponibilitatea de 40-80%;
B. metabolizare intensă în ficat;
C. acţiunea după suspendare se menţine 21 zile;
D. perioada de înjumătăţire de 30-40 ore; (1.5 сутки)
E. cuplarea cu proteinele 20-40%
13. Determinați principiile de dozare ale glicozidelor cardiace.

Digitalizare
a) rapidă (1-2 zile) fibrilatie atrială, tahicardia paroxistică, edemul pulmonar acut;
Strofantina i/v.
• Initial 0,125 mg in 6-10 minute;

• Apoi cîte 0,125 mg cu interval de 30-40 minute;
• Pînă la 1mg /24 ore
b) intermediară (3-5 zile);
Digoxina - 3 zile:
i/v doza saturație - 0,8-2,2 mg , intern: 1- 2,5 mg. Zilnic 20-30 % se elimină din organizm.
• I zi - 50 % 40% 500mcg
• II zi – 25 % 30% 250mcg+100mcg=350 /750mcg
• III zi – 25% 30% 250mcg+150mcg=400/1000mcg
• IV zi- 200mcg/1000mcg
c) lentă (5-7 zile);
Digoxina intern
• I-V zi cîte 0,125 mg- 0,75 mg/24 ore

• VI-VII zi cîte 0,25- 0,5 mg/24 ore.
Digitoxina
• I zi - 0,5 mg;
• II-III zi - 0,4 mg;
• IV-V zi - 0,3 mg;
• VI-VII zi –0,2 mg
14. Determinați particularitățile efectului antianginos al nitraților la nivel sistemic.
A. vasodilataţia coronariană;
B. deprimarea inimii;
C. scăderea automatismului nodului sinusal;
D. acţiunea hipotensivă;
E. micşorarea presarcinii
- venodilatație —- scade presarcina —-- scade volumul inimii —- scade necesitatea O2

- arteroidilație —- scade postsarcina —-- scade TA —- scade necesitatea O2
15. Determinați reacțiile adverse ale nitraților.
Cefalee, slăbiciune, congestia pielii , bufeuri de căldură, ameţeli, greţuri; palpitaţii, tahicardie hipotensiune
ortostatica, toleranta, methemoglobinemie,
16. Determinați particularitățile efectului antianginos al beta-adrenoblocantelor.

A. deprimarea inimii;
B. vasodilataţia coronariană;
C. protejarea faţă de efectele cardiostimulatorii adrenergice;
D. scăderea consumului de oxigen al miocardului;
E. blocarea receptorilor beta2-adrenergici.
Diminuează frecvența contracțiilor cardiace, diminuarea lucrului inimii, scade necesitatea miocardului de O2, blocant
selectiv beta-1 receptori, scade debitul cardiac, scade TA, se lungește diastola și timpul e perfuzie cu sânge
miocardului diminuează riscul de tromboză coronariană
17. Determinați particularitățile efectului antianginos al blocantelor canalelor calciului.

A. Creşterea consumului de oxigen de către miocard
B. Efect aterogen prin acumularea calciului şi lipidelor în peretele arterial
C. Creşterea frecvenţei de contracţie a inimii
D. Creşterea aportului de oxigen prin ameliorarea circulaţiei coronariene.
E. Blocarea receptorilor beta -1 adrenergici
18. Determinați preparatul utilizat în accesele de angina pectorală în cazul dezvoltării toleranței la nitrați.
β- adrenoblocant (metoprolol, atenolol, propranolol, anaprilina, nebivolol, bisoprolol) sau blocant canalelor calciu
(nifedipina)
19. Determinați anticoagulantele antagoniștii factorului Xa cu acțiune directă.

Antistazina , r-FVIIa, rivaroxobanul, apixabanul.
20. Determinați grupele de preparate antiagregante.
A. Inhibitorii metabolismului acidului arahidonic a trombocitelor
1. Inhibitorii fosfolipazei
a. Glucocorticoizii.
2. Inhibitorii cicloxigenazei
a. AINS (acid acetilsalicilic, indometacină, diclofenac)
b. sulfinpirazonă.
3. Inhibitorii selectivi ai tromboxansintetazei
a. indobufen; - dazoxiben - levamizol; - ridogrel.
B. Preparatele ce măresc concentraţia şi durata de acţiune a AMPc
1) Activatorii adenilatciclazei
- prostaciclină; - epoprostenol; - alprostadil.
2) Inhibitorii fosfodiesterazei
a) derivaţii xantinici
- pentoxifilină; - xantinol nicotinat; - aminofilină;
b) alcaloizii din vinca minor
- vinpocetină.
3) Inhibitorii adenozindezaminazei şi fosfodiesterazei
- dipiridamol.
C. Preparatele ce inhibă receptorii tromboxanului A2.
- dextranii 40, 70; - sulotroban; - daltroban - ridogrel.

D. Preparatele ce blochează receptorii ADP şi inhibă expunerea receptorilor membranari GP IIb / IIIa.
- ticlopidină; - clopidogrel.
E. Inhibitorii receptorilor membranari specifici GP IIb / IIIa.
- abciximab; - tirofiban; - tradafiban; - integrelină;

- xemilofiban; - lamifiban; - sibrafiban; - lebradofiban.
F. Preparatele ce stimulează sinteza prostaglandinei I2 (prostaciclinei)
- pentoxifilină; - der. cumarinici; - acid nicotinic.

G. Inhibitorii eliberării factorilor trombocitari
- piracetam.
H. Preparatele cu efect antiagregant nedefinitivat şi necunoscut
- blocantele canalelor de calciu;

- antiserotoninicele (cinarizină);
- antihistaminicele;
- -antidepresivele triciclic
21. Determinați efectele clinice caracteristice heparinei standard.

22. Determinați particularitățile efectului anticoagulant al heparinelor cu masa moleculară mică.
D. Se cuplează cu antitrombina III, inhibînd preponderent acţiunea factorului Xa a coagulării
HMMM + Antitrombina II → inhibarea factor Xa. Acțiunea de inhibare a factorului IIa – slabă/ nulă. Trombina nu se
leagă cu HMMM. Favorizează fibrinoliza
A. Efectul anticoagulant
B. Efectul antiagregant
C. Efectul fibrinolitic
D. Efectul hipolipemiant
E. Efectul antienzimatic
23. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiagregant al acidului acetilsalicilic.

A. Inhibă activitatea tromboplastinei şi dereglează trecerea protrombinei în trombină;
B. Leagă ionii de calciu în sânge;
C. Inhibă sinteza prostaglandinelor şi tromboxanului;
D. Activează antitrombina III;
E. Activează factorii IX,X,XI,XII şi calicreina
Inactivează ireversibil ciclooxigenează plachetară la doze mici (75-100mg/zi), împiedicând formarea de tromboxan A2
din acidul arahidonic. Inhibă funcțiile plachetare prin diminuarea agregării provocate de adrenalină, colagen, și
ADP.In doze mari - pierde selectivitatea asupra ciclooxigenazei plachetare —- stimulată agregarea plachetară.
24. Determinați indicațiile heparinei.

I. Cu scop de tratament - tromboembolia arterei pulmonare;
- infarctul acut de miocard;
- trombozele venoase profunde; - angina pectorală instabilă;
- ictusul ischemic; -trombozele venoase profunde;
- trombozele arterelor periferice; -tromboembolia arterei pulmonare;
- coagulopatia intravasculară diseminată. -trombozele după intervenţii chirurgicale, traume, naşteri,
combustii
-trombozele în stări de şoc (septic,
II. Cu scop de profilaxie -traumatic etc.), imobilizarea îndelungată;
-trombozele în proceduri diagnostice.
25. Determinați indicațiile antiagregantelor.

I. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor III. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor
circulaţiei cerebrale: circulaţiei periferice:
- dereglări tranzitorii ale circulaţiei cerebrale; - endarterita obliterantă;

- ictus ischemic incipient; - ateroscleroza, fumatul, HTA
- ictus ischemic manifest; - angiopatia diabetică.
- ateroscleroza vaselor cerebrale. IV. Profilaxia trombozelor şi emboliilor la pacienţii:
II. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor
circulaţiei coronariene: - cu valvule protetice, şunt aorto-coronarian,
- anastomoze arterio-venoase;
- infarctul acut de miocard; - cu tromboflebite, varice, ulcere trofice;
- angina pectorală instabilă şi stabilă; - în perioada postoperatorie, imobilizare,
- recidivele infarctului miocardic. hemodializă, circulaţie extracorporală
26. Determinați anticoagulantul direct antagonist al trombinei.

a) Hirudina şi analogii ei hirudină; bivaluridină; lepirudină;
b) Preparate semisitetice şi sintetice argatroban, efegatran; melagatran, ximelagatran.
27. Determinați indicațiile fibrinoliticelor cu acțiune indirectă.
- tratamentul infarctului acut de miocard;
- angina pectorală instabilă cu tromboză subtotală;
- tromboembolia acută a arterei pulmonare;
- tromboflebita ileofemurală severă
- tromboza venelor profunde;
- tromboembolia vaselor periferice;
- trombi pe valvulele artificiale, protetice ale cordului;
- restabilirea permeabilităţii cateterelor trombate
- ocluzii arteriale periferice
- ICA (primele 3-6 ore)
- tromboze intraventriculare după infarct miocardic
28. Determinați reacțiile adverse ale heparinei standard.

Hemoragii, trombocitopenie, fenomen rebound, osteoporoza, febră, urticarie; erupţii cutanate; astm bronşic;
mialgie,artralgie; reacţii anafilactice, dureri în locul injectării; hematoame; ulceraţii, greaţă; vomă; anorexie; diaree;
creşterea activităţii transaminazelor, alopecie locală şi/sau înălbirea părului.
29. Determinați indicațiile antifibrinoliticelor sintetice.

- supradozarea fibrinoliticelor;
- traume şi intervenţii chirurgicale asupra organelor (plămânii, prostata, pancreasul, glanda
- tiroidă etc.) bogate în activatori ai plasminogenului;
- hemoragii gastro-intestinale, pulmonare, subarahnoidale;
- transfuzii masive;
- sindromul coagulopatiei intravasculare diseminate (stadiul II şi III);
- ruperea precoce a placentei, moartea intrauterină a fătului, sepsis.
30. Determinați particularitățile efectului hemostatic al preparatelor vitaminei K.
-vitamina K, în calitate de coenzimă al unui sistem enzimatic microzomal, este indispensabilă pentru sinteza în ficat a
unor factori ai coagulării: protrombina (factorul II); proconvertina (factorul VII); factorul Christmas (IX); factorul
Stuart-Prower (X);
-Vitamina K catalizează carboxilarea radicalilor glutamici de pe suprafaţa macromoleculelor glicoproteice (factorilor
coagulării) → derivaţii carboxilici facilitează legarea ionilor de calciu, prin interacţiunea complexului rezultat cu
fosfolipidele tisulare →favorizarea procesuluide coagulare.
31. Determinați grupele de preparate antihipertensive neurotrope.

I. Inhibitorii simpatici cu acţiune centrală clonidină, metildopă, guanfacină, guanabenz, moxonidină
II. Simpatoliticele rezerpină, guanetidină, guanadrel
III. Ganglioplegicele trimetafan, trepiriu (higroniul),hexametoniu, azametoniu, trimetidină
IV. Alfa-adrenoblocante
a. α1α2 –AB- fentolamină, fenoxibenzamină, tolazolină , proroxan , clorpromazină, droperidol ,
dihidroergotamină , prazosină
b. α1 –AB- doxazosină , terazosină , trimazosină alfuzosină
V. Beta-adrenoblocante
a. β-AB- neselective
- fără activitate SI - propranolol - nadolol - sotalol - timolol - cloranolol
- cu activitate SI - oxprenolol - penbutolol - bopindolol - pindolol
- cu acţiune vasodilatatoare - pindolol - dilevalol – carteolol
b. β-AB-selective
- fără activitate SI - betaxolol - bisoprolol - esmolol - flestolol
- cu activitate SI - atenolol - metoprolol - acebutolol - talinolol - nebivolol
- cu acţiune vasodilatatoare - celiprolol - acebutolol - bevantolol - nebivo
VI. Alfa-beta-adrenoliticele labetalol - proxodolol – carvedilol
VII. Antiserotoninicele - ketanserină
32. Determinați preparatele antihipertensive cu influență asupra sistemului renină-angiotensină- aldosteron.
33. Determinați indicațiile alfa-2-adrenomimeticelor și agoniștilor receptorilor imidazolinici cu acțiune centrală.

-HTA uşoară sau moderată ca monoterapie;
-Puseele hipertensive (sublingual, intern, s/c; i/m);
-HTA severă în asociaţii
-hipertensiunea arterială cu sindrom metabolic.(agoniștilor receptorilor imidazolinici: Moxonidina, Rilmedinina)
-Hipertensiunea arterială cu insuficiența renală (Metildopa)
-hipertensiune arterială la gravide (Metildopa)
34. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al beta-adrenoblocantelor.

-blocarea β1-adrenoreceptorilor din cord cu dezvoltarea efectului cronotrop şi inotrop negativ şi respectiv a
bradicardiei şi reducerea debitului cardiac;
-blocarea β1-adrenoreceptorilor cu diminuarea concentraţiei calciului în celulele aparatului juxtaglomerular şi
activităţii reninei şi respectiv formarea angiotensinei II;
-acţiunea centrală, manifestată prin reducerea activităţii simpatice şi sedare;
-Blocarea β2-adrenoreceptorilor presinaptici şi micşorarea eliberării noradrenalinei în fanta sinaptică şi respectiv
a tonusului simpatic;
-acţiunea vasodilatatoare prin blocarea alfa-adrenoreceptorilor, formarea oxidului nitric sau acţiunea miotropă.
-La nivelul presiunii arteriale prin diminuarea lucrului inimii (efectul cronotrop şi inotrop-negativ), reducerea
rezistenţei periferice vasculare (vasodilataţie şi reducerea tonusului reninăangiotensină-aldosteron) şi
micşorarea în anumite situaţii avolumului sângelui circulant (diminuarea secreţiei aldosteronului prin
inhibarea eliberării reninei şi activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron).
35. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al blocantelor canalelor calciului.
-Inhibă selectiv canalele lente de calciu din cord (celulele pacemaker şi cardiomiocite) şi din celulele musculaturii
netede ale vaselor. ⇒ scad contractilitatea miocardului, FCC, viteza de conducere în nodul AV şi produc
vasodilataţie.
-(Diltiazem și Verapamil) - micșorează automatismul nodului sinusal, conductibilitatea în nod A-V, contractilitatea
miocardului ⇒ scade necisitatea în O2. efect inotrop negativ + efect antianginos
-(Verapamil și Diltiazem )- relaxează mm. netezi a vaselor ⇒ scade RVP și PA, dilată aa. coronare și ameliorează
circulația prin colaterale.
-(Nifedipina, dihidropiridina gen. I) bloc canale lente de Ca din mm. netezi → arteriodilatație și scade postsarcina.
Doza mare vasodilatația pronunțată activează SN simpatic (stimul alfa -recep)→ crește FCC, debitul cardiac,
volum bătaie, scade duraa sistolei.
-Dilată arterele mari ( eficace pentru vârstnici, pentru că e redusă capacitata de modulare)
-Efect natriuretic ( scade reabsorbția de Na în tubi proximali → pierdere de Na și apă)
36. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie.
37. Determinați efectele inhibitorilor enzimei de conversie.

38. Determinați reacțiile adverse ale inhibitorilor enzimelor de conversie.
I. Dependente de efectul farmacologic:
- hipotensiune arterială;
- hipotensiune la prima doză (“efectul primei doze”);
- insuficienţă renală funcţională în caz de stenoză bilaterală;
- hiperkaliemie prin hipoaldosteronism;
- tahicardie, aritmii, angină pectorală.
II. Dependente de natura preparatului:
- cefalee, ameţeli, slăbiciune; greaţă, anorexie, vomă, disfagie; diaree, constipaţie;

- creşterea enzimelor hepatice, bilirubinei, hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică;
- tuse uscată, bronşită, dispnee, sinusite, rinite, bronhospasm;
- erupţii cutanate, fotosensibilizare, urticarie, prurit, edem angioneurotic;
- nelinişte, depresie, dereglări de somn, dereglări de vedere şi ale auzului, nevralgii, parestezii, tremor;
- leucopenie, agranulocitoză, anemie, proteinurie prin glomerulopatie membranară
39. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al blocantelor receptorilor angiotensinici.

- micşorării acţiunii presorii a AT II asupra vaselor (arteio- şi venodilatare);
- diminuarii reabsorbţiei Na+ în tubii renali şi volumului de sânge circulant;
- deprimarii sistemului renină-angiotenzină în SNC;
- limitării activităţii sistemului nervos simpatic;
- regresiei remodelării patologice a pereţilor vasculari şi miocardului (hiperplaziei şi hipertrofiei).
40. Determinați preparatele utilizate în urgențele și puseele hipertensive.

- Pusee- Captopril, Clonidină, Nicardipină, Nifedipină, Labetalol, Prazosin
- Urgente - Nitroprusiat de sodiu, Nitroglicerină, Esmolol, Labetalol, Diazoxid, Enalaprilat, Fenoldopam,
Trimetafan, Fentolamină, Nicardipină, Bendazol, Magneziu sulfat
41. Determinați particularitățile de acțiune ale alfa- adrenomimeticelor ca antihipotensive.
- provoacă arterio- şi venoconstricţie;
- cu cât diametrul vaselor este mai mic, cu atât acţiunea constrictivă este mai pronunţată (sfincterul
precapilar > metarteriolele > arteriolele > arterele sau venulele > venele);
- iniţial creşte viteza circulaţiei sanguine, ca apoi să devină dificilă sau chiar imposibilă microcirculaţia, cu
deschiderea ulterioară a anastomozelor arterio- venoase;
- centralizarea sau şuntarea sângelui cu creşterea presarcinii, respectiv – a volumului sistolic;
- creşterea volumului sistolic va contribui la majorarea presiunii în aortă, excitarea baroreceptorilor şi
majorarea tonusului parasimpaticului cu bradicardie;
- dacă are loc deficitul volumului sângelui circulant, atunci nu are loc creşterea presarcinii şi, respectiv, nu se
dezvoltă bradicardia reflectorie;
- se reduce semnificativ fluxul renal cu oligo- sau anurie, cu pericol de insuficienţă renală.
42. Determinați particularitățile de acțiune ale alfa-beta-adrenomimeticelor ca antihipotensive.

То же, что и в 41 но плюс α-adrenomimeticele se folosesc în hipotensiunea arterială de tip hipoton;
И если будут ответы, связанные с прямым эффектом на сердце (b-adrenoreceptori) тоже выбирать.
1. Determinați particularitățile farmacodinamice ale dopaminomimeticelor.
A. ???Inotrop pozitiv fără tahicardie prin stimularea dopaminoreceptorilor

B. Cronotrop pozitiv prin stimularea alfa receptorilor
C. Inotrop negativ prin stimularea beta 2 receptorilor
D. ?Inotrop pozitiv prin stimularea beta 1 receptorilor
E. Inotrop pozitiv prin stimularea alfa 2 receptorilor
- stimulează preponderent β1-receptorii şi posibil α1-receptorii la nivelul miocardului.

- efectul inotrop-pozitiv (prin β1 şi α1 receptori)
- efectul cronotrop-pozitiv – apariţia tahicardiei slabe (numai β1 - receptorii).
- În concentraţie de 2,5-10 μg/kg/min, în condiţiile circulaţiei normale preparatul are următoarele efecte:
stimulează contracţia cardiacă, provoacă tahicardie moderată; creşte conducerea atrio-ventriculară;
măreşte uşor presiunea arterială
2. Determinați indicațiile dopaminomimeticelor.
A. Șocul cardiogen
B. Hipotensiunea arterială ortostatică
C. Insuficiența cardiacă acută
D. Hipotensiune arterială cu aritmii ventriculare
E. Hipotensiune arterială la supradozarea alfa-adrenoblocantelor
- hipotensiune arterială acută (inclusiv cu pericol de insuficienţă renală);

- şocuri de diferită geneză: cardiogen, traumatic, hipovolemic, postoperator, anafilactic,
toxico-infecţios etc. (cu oligurie şi rezistenţă vasculară periferică diminuată sau normală);
- forme separate de insuficienţă cardiacă congestivă (în asociere cu glicozide cardiace, diuretice,
vasodilatatoare etc.);
- insuficienţa cardiacă în cardiochirurgie;
- forme grave de edem pulmonar acut, rezistente la tratamentul obişnuit
3. Determinați efectele farmacodinamice ale derivaților izotioureici ca antihipotensive.
- efectul antihipotensiv, cauzat de arterio- şi venoconstricţie;

- manifestă acţiune hipertensivă pe fondal de blocare a α-adrenoreceptorilor;
- creşte, rezistenţa periferică vasculară, volumul sângelui circulant, debitul cardiac;
- intensifică peristaltismul, tonusul intestinal şi capacitatea contractilă a uterului;
- scade consumul de O2 de către ţesuturi;
- posedă acţiune hipoglicemică;
- deprimă activitatea sistemului hipotalamo-suprarenal, inhibă funcţiile glandei tiroide;
- scade temperatura corpului
- posedă acţiune sedativă, anticonvulsivantă, potenţează acţiunea deprimantă asupra
SNC a barbituricelor şi acţiunea analgezică a morfinei;
- posedă acţiune radio- şi oxigenobaroprotectoare în boala actinică şi intoxicaţiile cu O2
la oxigenobarie
4. Determinați particularitatea sau particularitățile acțiunii antihipotensive ale glucocorticoizilor.
A. Stabilizeaza permeabilitatea vaselor

B. Cresc sensibilitatea la catecolamine endogene si exogene
C. Produc vasoconstrictie prin stimularea musculaturii netede vasculare
D. Cresc volumul sistolic si minut volumul
E. Produc vasoconstrictie cerebrala si coronariana
5. Determinați preparatele utilizate în hipotensiunea arterială de tip hipoton.
A. Hidroxietilamidon
B. Dobutamina
C. Norepinefrina
D. Fenilefrina
E. Izoturon
- Substituenții de volum plasmatic(coloizi- dextran 70, 40 ; albumină umană; poligelină,
hidroxietilamidon; cristaloizi-sol.NaCl, sol.Glucoză, sol. polielectrolitice:Ringer, trisol, acesol)
- Glucocorticoizii (dexametazon, prednisolon, hidrocortizon..)
- fludrocortizonul (mecanism complex de acțiune)
6. Determinați preparatele utilizate în hipotensiunea arterială de tip hiperton.
- Dopamino și beta-1-adrenomimetice (epinefrina, norepinefrina, dopamina, efedrina)

- Glucocorticoizi (dexametazon, prednisolon, hidrocortizon..)
7. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor de ansă.
A. Vasodilatație prin intermediul prostaglandinelor

B. Inhibă grupele sulfhidrice
C. Inhibă reabsorbția activă a potasiului
D. Crește eliberarea aldosteronului
E. Reduce filtrația glomerulară
- blocează grupele tiolice (SH) ale enzimelor celulelor epiteliale a părţii ascendente a ansei
Henle cu inhibarea proceselor energetice (fosforilării oxidative şi glicolizei) ce diminuie reabsorbţia
activă a ionilor de Na, Cl şi parţial K;
- relaxează musculatura netedă a vaselor cu intensificarea sintezei prostaglandinelor (I2, E2) cu
creşterea fluxului renal şi filtraţiei glomerulare;
- inhibă carboanhidraza (mecanism secundar);
- inhibă reabsorbţia activă a Mg şi ulterior a Ca
8. Determinați indicațiile diureticelor de ansă.
A. Hipertensiune arteriala
B. Edeme cu hipokaliemie
C. Criza glaucomatoasa
D. Accese de angina pectorala
E. Insuficienta renala acuta
- insuficienţa cardiacă acută sau cronică refractară;

- insuficienţa renală acută cu oligurie sau anurie, profilaxia ei;
- insuficienţa renală cronică;
- edem pulmonar şi cerebral;
- hipertensiunea arterială, urgenţele hipertensive;
- intoxicaţiile acute cu toxine dializabile;
- criza glaucomatoasă;
- insuficienţa coronariană acută pe fondal de hipertensiune arterială;
- ciroză hepatică cu ascită;
- hipercalciemia esenţială (idiopatică) şi în hipercalciemia indusă de hipervitaminoza D
9. Determinați reacțiile adverse ale diureticelor de ansă.
- hipokaliemie, hiponatriemie, hipocalciemie, hipomagniemie;

- deshidratare, alcaloză hipocloremică; hipercalciurie;
- hiperuricemie, hiperazotemie, hiperglicemie;
- ototoxicitate (la utilizarea i/v şi de doze mari);
- nefrotoxicitate, formarea de calculi renali (fosfaţi şi oxalaţi de calciu);
- reacţii alergice;
- dereglări dispeptice;
- creşterea toxicităţii glicozidelor cardiace
10. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor tiazidice și netiazidice.
A. Deregleaza procesele de producere si utilizare a energiei

B. Intensifică eliminarea calciului din organism
C. Mărește nivelul glucozei în sânge
D. Micșorează excreția uraților
E. Crește viteza filtrației glomerulare și fluxul renal
-D.Tiazidice: Preparatele se secretă în tubii proximali, iar apoi inhibă reabsorbţia activă a Na şi pasivă a Cl;
dereglează procesele de producere şi utilizare a energiei (glucozei); în doze mari inhibă
carboanhidraza.
-D.Netiazidice: măresc presiunea osmotică în tubii renali ; inhibitorii enzimelor carboanhidrazei ;
antagoniştii competitivi ai hormonilor (aldosteronului)
11. Determinați particularitățile de acțiune ale diureticelor antagoniștilor concurenți al

aldosteronului.
-Spironolactona, cuplându-se cu receptorii pentru aldosteron, → preîntâmpină efectele

mineralocorticoidului, ale reabsorbţiei de schimb între Na şi K, cauzate de transcripţia
genelor ce cresc activitatea canalelor membranei apicale şi ATP-azei bazolaterale.
12. Determinați particularitățile efectului antihipertensiv al diureticelor.
-acțiune natriuretică
- reducerea volemiei
-diminuarea tonusului vascular
13. Determinați efectele farmacodinamice ale dextranilor 40,70.
A. Diuretic
B. Hipotensiv
C. Antiagregant
D. Hemostatic
E. Ameliorarea reologiei
- efect de volum
- efect hipertensiv ( creşte presarcina, debitul cardiac, presiunea arterială)
- efect antitrombotic (micşorează vâscozitatea şi hematocritul, inhibă agregarea
plachetară, dilată pasiv capilarele, ameliorează microcirculaţia şi oxigenarea tisulară)
- efect diuretic – prin creşterea VSC intensifică fluxul renal şi filtraţia glomerulară;
- efect detoxicant
Preparatele cu influență asupra tubului digestiv

1. Determinați particularitățile capsulelor cu minimicrosfere ale preparatelor enzimelor
pancreatice.
A. Sunt active la un ph duodenal de peste 5,5

B. Sunt active la un ph duodenal de 3,5-4,0
C. Se amesteca uniform cu bolul alimentar
D. Nu sunt rezistente in mediul acid
E. Microsferele se elibereaza in stomac
 acidorezistenţă
 se amestecă bine cu bolul,
 cantitate mai mică de preparat
 condiţii de acţiune: рН duoden>5,5; рН în stomac 5,5
2. Determinați criteriile de eficacitate ale preparatelor enzimelor pancreatice.
 ameliorarea simptomelor (consistența scaunelor, prezența lipidelor în scaun)

 creșterea în greutate
 revenirea la valori fiziologice ale vitaminelor liposolubile trebuie verificate periodic pe
3. Determinați manifestările efectului antiulceros al H2-histaminoblocantelor.

A. Atenuarea durerii in prima saptamina de tratament
B. Micsoreaza volumul sucului gastric secretia de acid clorhidric si pepsina
C. Cicatrizarea ulcerului in prima saptamina de tratament
D. Inhiba doar secretia nocturna
E. Inhiba secretia bazala si stimulata
 Miscoreaza volumul sucului gastic, secretia de acid chlohidric si pepesina
 Inhiba secretia bazala si stimulate si indeosebi cea nocturna
4. Determinați reacțiile adverse ale H2-histaminoblocantelor.

A. Colita pseudomembranoasa
B. Tulburari nervoase, in special la batrani
C. Osteoporoza,anemia feripriva
D. Enterocolita ulceroasa nespecifica
E. Ginecomastia, galactoreea
Frecvente:
•diaree, greaţă, vomă,
•ameţeli, cefalee,
•constipaţie, uscăciunea în gură,
•erupţii cutanate, prurit,
•dureri musculare;
Rar au fost semnalate (îndeosebi pentru cimetidină):
•ginecomastie, galactoree, oligospermie, impotenţă;
•tulburări nervoase (mai frecvent la bătrâni şi pacienţii cu afecţiuni renale, hepatice) – somnolenţă, letargie,
iritabilitate, agitaţie, confuzie,
Rareori - halucinaţii, dizartrie, convulsii;
Ocazional se pot constata – leucopenie, hepatită, icter, nefrită, aritmii, hipotensiune
5. Determinați manifestările efectului antiulceros al inhibitorilor pompei protonice.

A. Efect antisecretor marcat
B. Efect antisecretor durabil
C. Inhibă secreția bazală, nocturnă și stimulată
D. Inhibă marcat secreția de pepsină
E. Diminuie sindromul algic imediat
 Inhiba maracat secretia bazala, nocturna si cea stimulata
 Secretia de pepsina este redusa mai putin
 Sunt effective in ulcerele rezistente la H2-blocante
6. Determinați reacțiile adverse ale inhibitorilor pompei protonice.

A. Anemie B12 deficitară
B. Hipercalciemie
C. Colită pseudomembranoasă
D. Hemoragii gastrice???
E. Osteoporoză
 dereglări dispeptice (greaţă, flatulenţă, constipaţie) şi hepatice (creşterea transaminazelor, hepatită);

 reacţii alergice (erupţii cutanate, fotosensibilizare, edem angioneurotic, şoc anafilactic);
 tulburări hematologice (neutropenie, agranulocitoză, trombocitopenie);
 efect rebound prin hipergastrinemie, care la tratament prelungit poate provoca hiperplazia celulelor
enterocromafinice şi tumori carcinoide;
 anemie feriprivă şi B12 deficitară;
 Osteoporoză şi hipocalciemie
 Colita pseudomembranoasă, pneumonie;
7. Determinați consecințele posibile ale inhibării marcate a secreției gastrice de către inhibitorii
pompei de protoni:
Efect rebound prin hipergastrinemie, care la tratament prelungit poate provoca hiperplazia celulelor
enterocromafinice si tumori carcinoide
8. Determinați indicația sau indicațiile specifice ale analogilor prostaglandinelor utilizate ca antiulceroase.
A. Tratamentul bolii ulceroase la gravide

B. Tratamentul ulcerului cu hiposecretie
C. Profilaxia ulcerului la utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
D. Hemoragii digestive
E. Sindromul Zollinger Ellison
 Ulcer duodenal si gastric activ

 Ulcer iatrogen
 Profilaxia ulcerului la fumatoria si cei ce fac abuz de alcool
 Profilaxia ulcerelor cauzate de AINS si AIS
9. Determinați antiacidele cu acțiune neutralizantă.
 Oxid si hidorxid de Mg
 Carbonat de Mg
 Hidroxid de AL
 Preparate combinate cu Al si Mg
10. Determinați efectele terapeutice ale antiacidelor nesistemice.

Antiinflamator, astringent, antiacid
 Efect neutralizant mai durabil 2-3 ore
 Efect protector
 Efect absorbant
 Stimularea proceselor regeneratoare
 Amelioarea regenerarii epiteliului
 Ameliorarea microcirculatiea
 Stimularea formarii mucusului
 Creste secretia de bicarbonati
 Creste sinteza de PG
11. Determinați reacțiile adverse ale antiacidelor sistemice.
A. Sindromul de secretie secundară

B. Hipernatriemie
C. Hemoragie
D. Hiponatriemie, hipofosfatemie
E. Colorația neagră a scaunului
- Fenomenul rebound
- Produce eructaţie
- Modifică starea acido-bazică (alcaloză sistemică)
- Efecte adverse, uneori grave (hemoragie, perforaţie, deformarea bulbului)
12. Determinați efectele prokineticelor dopaminoblocante și serotoninergice.
 Stimuleaza motilitatea stomacului si intestinului subtire

 Creste tonusul sfincterului inferior al esofagului si pilorului
 Impiedica relaxarea portiunii superioare a stomacului si stimuleaza contractile antrale cu accelerarea
golirii stomacului
 Creste tranzitul spre colon
 Sitmuleaza motilitatea colonului
 Poseda efect antivomitiv
 Levosulpiridul mai provoaca efect neuroleptic, vasodilatator si reparant
13. Determinați indicația sau indicațiile prokineticelor.

A. Ocluzie intestinală
B. Hemoragii gastrointestinale
C. Răul de mișcare
D. Diskinezia tardivă
E. Esofagită de reflux
 Esofagita de reflux
 Hipomotilitatea gastrica
 Diskineziile digestive si ale cailor biliare
 Voma
 Procedeie diagnostice
 Tratament complex al ulcerului gastric si duodenal
 Constipatia cronica
14. Determinați mecanismul de acțiune ale cărbunilor activi ca antiflatulente.
A. Normalizeaza procesele de digestie

B. Absorbtia bacteriilor si toxinelor
C. Stimuleaza direct peristaltismul intestinal
D. Micsoreaza tensiunea superficiala a buleleor de gaz
E. Au actiune iritanta asupra mucoasei intestinale
Are loc adsorbtia moleculelor de gaze sau vapori de catre macro si mezopori cu condensarea lor ulterioara
15. Determinați indicațiile laxativelor de volum.

A. Encefalopatie hepatică
B. Pacienți cu afecțiuni anale acute, fisuri
C. Constipații cronice
D. Intoxicații acute
E. Constipații funcționale la pacienți cu anorexie
Indicaţiile: constipaţiile cronice, funcţionale la bolnavi cu anorexie şi la cei la care obiceiurile sau restricţiile
alimentare nu permit realizarea unui conţinut intestinal care să susţină peristaltismul fiziologic;
16. Determinați indicațiile laxativelor prin înmuierea scaunului.

 pacienţilor ce prezintă o eliminare dificilă a scaunului - bătrâni, bolnavi la pat;
 bolnavilor cu afecţiuni anale acute - hemoroizi, fisuri;
 bolnavilor ce necesită evitarea efortului la defecare;
 pot fi utile în gastrite, duodenite, enterite, colite.
17. Determinați indicația sau indicațiile purgativelor osmotice.

Intoxicatii acute sau alimentare
· Encefalopatie hepatica
· Constipatii functionale la pacientii cu anorexie
· Pacientii cu afectiuni anale acute fisuri
· Preparate de electie in constipatii cronice
în caz de necesitate a evacuării rapide a intregului conţinut intestinal:

 pentru examenul radiologic, endoscopic;
 înaintea investigaţiilor chirurgicale;
 3.în unele cazuri de intoxicaţii medicamentoase sau alimentare.
18. Determinați indicațiile purgativelor iritante cu acțiune asupra intestinului gros.

Necesitatea de evacuare rapidă a intestinului: pregătirea pentru examenul radiologic, endoscopic, intervenţiile
chirurgicale;
19. Determinați indicația specifică a antagoniștilor serotoninici ca antivоmitive.

De electie in voma gravidelor
A. Voma produsa de anticanceroase
B. Voma postoperatorie
C. Voma in raul de miscare
D. Voma in colici intestinale
E. Sunt folositi in voma produsa de anticanceroase si radioterapie
20. Determinați preparatul antivomitiv de elecție la pacienți cu rău de mișcare.

A. Ondansetron
B. Domperidon
C. Scopolamină
D. Metoclopramidă
E. Haloperidol
21. Determinați antiemeticele care cresc durata intervalului QT cu risc de dezvoltare a reacțiilor
cardiotoxice:
Ondansetron
Tropisetron
22. Determinați particularitățile efectului antidiareic al opioidelor.
 Diminuie motilitatea gastrica

 Creste tonusul antrului si duodenului proximal
 Intarsia evacuarea continutului gastric
 Constricta sfincterele intestinului si musculature circulara
 Miscoreaza secretia glandelor tubului digestiv
 Intensifica absorbtia apei din tubul digestive
23. Determinați efectele silimarinei:
A. Detoxicant
B. Efect antioxidant
C. Antiinflamator
D. Efect citoprotector
E. Membranostabilizator
Spasmolitic, Antifibrotic, Coleretic, Colecictocinetic, Membrano-stabilizator, Antiinflamator, Imunomodulator,

Antioxidant, Neuro- şi cardioprotector, Hipocolesteremiant, Antitumoral, Detoxicant
24. Determinați indicațiile silimarinei:

A. Hepatitele toxice acute si cronice
B. Litiaza biliara ,ciroza biliara primara
C. Intoxicatii cu Amanita phalloides
D. Maladiile colestatice ale ficatului,colestaza intrahepatica
E. Steatohepatita non-alcoolica
 bolii alcoolice a ficatului (steatoza, steatohepatita, ciroza);

 steatohepatita non-alcoolică;
 hepatitelor toxice acute şi cronice;
 hepatitelor cronice medicamentoase
 hepatitelor virale cronice, îndeosebi C (intravenos)
 intoxicaţii cu Amanita phalloides
 hepatite virale acute
 ciroze hepatice
25. Determinați avantajele utilizării clinice a silimarinei.

A. Absenta practic a reactiilor adverse
B. Amelioreaza manifestarile sindromului de citoliza
C. Amelioreaza eficient fenomenele de colestaza
D. Biodisponibilitate inalta
E. Efect antifibrotic indirect
 ↓ manifestările sindromului de citoliză;

 Unicul antidot în intoxicaţia cu Amanita phalloides (forma i/v specială);
 Absenţa reacţiilor adverse;
 Efect antifibrotic indirect;
 ↑ supravieţuirea la utilizarea de durată la pacienţii cu ciroză hepatică
26. Determinați indicațiile ademetioninei.

A. Antidot în intoxicația cu Amanita phaloides
B. Afecțiunile hepatice alcoolice
C. Colica biliară
D. Faza acută a hepatitelor virale
E. Colestaza intrahepatică
- colestaza intrahepatică (hepatocelulară şi/sau canaliculară) ce se dezvoltă în afecţiunile hepatice virale,
alcoolice, medicamentoase şi toxice, insuficienţa cardiacă cronică congestivă, maladiile metabolice ale
ficatului (colestaza intrahepatică recurentă benignă, colestaza la gravide, mucoviscidoza etc.).
- hepatitele virale cronice, inclusiv asociate cu sindromul de colestază
- boala alcoolică a ficatului (BAF),
- hepatitele toxice şi medicamentoase,
- maladiile autoimune ale ficatului cu sindromul de colestază (ciroza biliară primară, colangita sclerozantă şi
autoimună primară, colangita sclerozantă după transplantarea ficatului etc.)
- steatohepatita non-alcoolică (SHNA).
- stările patologice care preced dezvoltarea diferitor afecţiuni hepatice, dar, de regulă, nu sunt diagnostictei la
timp: steatoza hepatică sau infiltrarea lipidică a ficatului, factor patogenetic incipient în sindromul metabolic,
steatoza hepatică non-alcoolică, boala alcoolică a ficatului, diabetul zaharat etc.
- sindromul de colestază la gravide
27. Determinați avantajele utilizării clinice a ademetioninei:

A. Existența formei parenterale de administrare
B. Efectul sedativ
C. Poate fi utilizată în sindromul colestazei intrahepatice la gravide
D. Biodisponibilitatea mare la administrarea enterală
E. Efectul antidepresiv
28. Determinați efectele precoce ale utilizării clinice a acidului ursodeoxicolic:

A. Micsorarea inflamatiei mezenchimale
B. Efect laxativ
C. Diminueaza fenomenele de citoliza
D. Efect sedativ
E. Amelioreaza fenomenele de colestaza
 ↓ colestazei (↓ FA, GGTP, bilirubinei şi trigliceridelor, pruritului cutanat);

 ↓ citolizei (↓ AsAT, AlAT, necrozelor după citologie);
 ↓ inflamaţiei mezemchimale (↓ γ-globulinei, proteinei C reactive, inflamaţiei după citologie);
 ↓ fibrozei (↓ markerilor fibrozei, diminuarea trecerii în faza ulterioară histologică a fibrozei).
29. Determinați avantajele utilizării clinice a acidului ursodeoxicolic:

A. Poate fi utilizat la copii
B. Poate fi utilizat la gravide cu colestaza intrahepatica
C. Disponibilitatea formei parenterale
D. Efect imunomodulator direct
E. Eficient in sindromul de colestaza si citoliza
 ↓ sindromul de colestază şi citoliză;
 Manifestă efect antiapoptotic şi imunomodulator direct, antifibrotic indirect;
 Unicul preparat cu eficacitate dovedită în maladiile colestatice ale ficatului (gradul de dovezi A şi B);
 Poate fi utilizat la copii (până la 3 ani sub formă de suspensie);
 Poate fi utilizat la gravide (trimestrul 2 şi 3) cu colestază intrahepatică şi alte maladii hepatice;
 Reacţiile adevrse practic absente
 Confirmat prin medicina bazată pe dovezi (gradul A şi B).
30. Determinați particularitățile farmacodinamice ale preparatelor entomologice ca
hepatoprotectoare.
A. Intensifică procesele sintetice și reparatorii în ficat
B. Eficient în sindromul de stază și citoliză
C. Pot fi utilizate la gravide ( trimestrul 2 și 3) cu colestază intrahepatică
D. Mențin raportul echilibrului pro și antioxidant
E. Diminuie inflamația
 modificarea activităţii izoenzimelor citocromului P-450 şi proceselor de conjugare;

 aportului de substraturi structurale, energetice şi plastice;
 intensificării proceselor sintetice şi reparative;
 diminuării inflamaţiei;
 menţinerii raportului echilibrului pro- şi antioxidant;
 corecţiei dereglărilor imunităţii celulare şi umorale;
Antibioticele și Chimioterapice de structură chimică diversă
1. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale aminopenicilinelor semisintetice.
cocii şi bacilii gram-pozitivi,

cocii gram-negativi,
spirochetele,
actinomicetele
Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
Riketsii, fungi, virusuri
A. Riketsii, virusuri
B. Bacili gr- și gr+, cocii gr- și gr+
C. Agenți cu polirezistență intraspitalicești
D. Protozoare
E. Chlamidii
2. Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune ale ureidopenicilinelor.
patogeni gram-negativi,
agenţii patogeni cu polirezistenţă,
agenţii intraspitaliceşti
A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete

B. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
C. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
D. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
E. Riketsii, fungi, virusuri
3. Determinați particularitățile farmacocinetice ale penicilinelor naturale.
Absorbtie rapida
Administrare inainte de minjcare
Distribuire larga in tesuturi si lichide
Penetreaza bariera placentara
A. Practic nu se absorb in tubul digestiv

B. Au un t0.5 mare
C. Se metabolizeaza intens in ficat
D. Se absorb bine in tubul digestiv
E. Practic nu se metabilizeaza in ficat
Parenteral- majoritatea se absorb repede șo complet.

I/m- în doze mari poate provoca iritare locală.
Oral- absorbiția e diferită , dependetă de stabilitatea la HCL și legarea de proteine.Pentru a minimaliza
legarea preparatelor cu componentele alimentelor, se admn pe nemăncate sau cel puțin petste o oră după
mese.
Distribuire: largă în țesuturile și lichidele organismului, în lichidul pleural, pericardic, intraarticular,
intraabdominal, oase , vezica biliară, rinichi.
Penetreazaă bariera placentară, trec în laptele matern
Metabolizrea: în proporție de 50% în ficat cu excepția ticarcilinei.
Eliminarea: pe cale renală( filtrație glomerulară și secreție tubulară). Unele se elimină în concentrații mari
cu bila.(nafcilina, ampicilina, benzilpenicilina), cu saliva, lapte matern.
CS. Care este durata menţinerii concentraţiei active a penicilinei în sânge?
A. 6 ore;
B. 12 ore;
C. 24 ore;
D. 10 ore;
E. 2 ore.
CS. Care este calea de eliminare a penicilinei?

A. renală;
B. hepatică;
C. biliară;
D. pulmonară;
E. intestinală.
4. Determinați reacțiile adverse caracteristice peniclilinelor.
sensibilizarea incrucisata
● reactii alergice (urticarie/eritem cutanat/ eruptii purpurice sau buloase /Stevens-Johnson
● reactie tip boala serului
● deregrali dispeptice-(oral) i/m-necroza aseptica/ pareze; endolumbal-convulsii hiperreflexie rigiditate
musculara)
● reactia de bacterioliza Herkheimer (febra,frisoane,cefalee,mialgii 1-3 zile din cauza distrugerii masive de
treponeme si eliberarii de endotoxine)
● iritatia scoartei
● soc anafilactic
A. Sindromul cenușiu
B. Bloc neuromuscular
C. Retenția creșterii oaselor
D. Fotosensibilizare
E. Șoc anafilactic
E. Reacția de bacterioliză
5. Determinați cafelosporina sau cefalosporinele de generația V.
Ceftobiprol
Ceftarolina
Ceftolozan
Ceftidoren
A. Ceftriaxon
B. Cefotaxim
C. Ceftobiprol + CEFTAROLINA + CEFTOLOZAN
D. Ceftazidim
E. Cefoperazona
6. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale cefalosporinelor de generația III.
spectrul ultralarg

B. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
C. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
7. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale cefalosporinelor de generația II.
-se lărgeşte spectrul de acţiune împotriva germenilor gram negativi (citobacter, H influenzae, Klebsiella,
Proteus (indol+), Providencia), dar nu sunt sensibili: Ps. aeruginosa, seratiile, bacteroizii;
- sunt rezistente la o parte de penicilinaze şi cefalosporinaze;
- activitatea faţă de germenii gram pozitivi este mică;
- o parte din preparate sunt eficiente la administrare internă.
8. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale cefalosporinelor de generația IV.
spectrul ultralarg
- germenii gram+ (OSSA şi ORSA);
- multe tulpini de enterococi;
- pseudomonas şi acinetobacter.
A. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete
C. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
9. Determinați reacțiile adverse caracteristice cefalosporinelor.

● soc anafilactic / febra hiperemie edem / eruptii cutanate
● Stevens-Johnson
● anemie hemolitica autoimuna / hipoprotrombinemie
● nefrotoxicitate scazuta (nu trebuie de asociat cu alte preparate nefrotoxice)
● staza biliara / Colita pseudomembranoasa
A. Ototoxicitate
B. Retenția creșterii oaselor
C. Afectarea hematopoiezei (anemie hemolitică)
E. Bloc neuromuscular
10. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale aminoglicozidelor.
Bacili Gr. -(Escherichia coli, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Serattia, Enterobacter, Proteus),
aerobi Coci Gr. +, Inhibă Mycobacterium tuberculosis (generația I)

B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozoare, vibrioni, chlamidiile
C. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
predominant flora gram negativă
11. Determinați reacțiile adverse caracteristice aminoglicozidelor.
ototoxicitate
nefrotoxicitate !!!
BNM – Bloc neuromuscular
Reacții alergice: erupții cutanate, febră. Eozinofilie
A. manifestări alergice;
B. insuficienţă renală;
C. insuficienţă hepatică;
D. neurotoxicitate; ??????
E. leucopenie.
12. Determinați particularitățile farmacocinetice ale aminoglicozidelor.
- sunt molecule policationice foarte polare;

Nu sunt rezistente în mediul acid.
Nu se absorb din tub digestiv, pe cale orală pot fi administrate numai pentru acțiune locală pe intestin.
Trec în laptele matern.
Se admn parenteral, și in cavități seroase, endobronhial, endolumbal., se absorb repede și complet
Conc plasm max peste 30-1 ora de la admn i/m
Conc terapeutică se menține 8 ore.
Genttamicina se acumulează la admn repetată.
Ditribuite în diverse țesuturi și lichide din org. Se acumulează în can mari în rinichi, trec în placentă.
Eliminate preponderet sub formă neschimbatăprin filtr renală și secreție tubulară, în urină are conc mai
mari ca în plasmă. Metabolismul în ficat lipsețte
CM. Care indici farmacocinetici sunt caracteristici pentru gentamicină?

A. absorbţie digestivă bună;
B. absorbţie digestivă neglijabilă;
C. circulă necuplată cu proteinele plasmatice;
D. T1/2 la normali adulţi este de 1 – 4 ore;
E. se elimină prin urină în formă nemodificată;
13. Determinați indicația specifică licosamidelor.
Toxoplasmoză, inf oase și articulații.

- tonsilite, faringite streptococice;
- infecţiile căilor respiratorii inferioare (pneumonia prin aspiraţie, abcesul pulmonar, empiemul pleurei);
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv piciorul diabetic;
- infecţiile oaselor şi articulaţiilor;
- infecţiile intraabdominale (peritonită, abces);
- infecţiile bazinului mic (endometrită, anexită, salpingooforită, abces negonoreic al tubilor şi ovarelor,
pelviocelulită, infecţii vaginale anaerobe postoperatorii);
- toxoplasmoză (clindamicina în asociere cu pirimetamina);
- vaginoza bacteriană (topic);
- acnee vulgare (topic);
- malaria tropicală rezistentă la clorochină (clindamicina).
14. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale glicopeptidelor.
- germenii gram+ (staf. penicilino- şi oxacilinorezistenţi, str. viridans, piogen, pneumococul,

enterococul);
- germenii anaerobi (peptostreptococi; - bac.gram+ (clostridii, bac. antrax, difteric); - actinomicetele;
- listeriile;
- Cl.dificile
B. Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozore, vibrioni, chlamidiile
C. Bacilii gr-, cocii gr-, cocii gr+
D. Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
15. Determinați reacțiile adverse caracteristice tetraciclinelor.

TGI - nausea, vomiting, diarrhea, abdominal pain, glossitis and dysphagia, disbacterioza.
• Hepatotoxicitate
Nefrotoxicitate
• Dantura- T posedă afinitate faţă de ţesutul osos şi dentar - tulburari dentare si osoase: chelati de T cu
ortofosfat de Ca, hipoplazia smaltului dentar, colorarea in brun a dintilor. • Fotosensibilitate şi erupţii
cutanate.
Dereglări vestibulare
• Hypersensibilitate
• dismicrobisme: candidoze
Nefrotocitate, innegrire dinți, deregl vestibulare( vertij, greață, vomă )
carente vitaminoase, suprainfectie cu Pseudomonas/Proteus/candida (cu ele se administreaza concomitent
obligatoriu vit gr B si antifungice)
tromboze la administrare i/v, iritatie dureroasa la admn i/m
A) retenția creșterii oaselor

B) sindromul cenușiu
C) bloc neuromuscular
D) Reacția de bacterioliză
E) afectarea hematopoietică
C. Sindromul omului roșu
D. Fotosensibilizare cu febră mare
C. Sindromului omului roșu
D. Hepatotoxicitate
CM. Care reacții adverse sunt caracteristice tetraciclinelor?

A. urticarie;
B. insuficienţă hepatică severă;
C. anemie;
D. leucopenie;
E. deficitul absorbţiei vitaminei B12.
16. Determinați particularitatea spectrului de acțiune ale polimixinelor.
Sensibili:
- bacilii gram „-”: E-coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Salmonella, Pasteurella, Bordetella,
Pseudomonas
Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, spirochete, actinomicete
Cocii gr+, cocii gr-, bacilii gr+, bacilii gr-, riketsii, protozore, vibrioni, chlamidiile
Bacilii gr-, cocii gr-
Bacilii gr-, m/o cu polirezistență, agenți intraspitalicești
Riketsii, fungi, virusuri
17. Determinați reacțiile adverse caracteristice polimixinelor.
- rar reacţii alergice

●efect nefrotoxic marcat (proteinuri, cilindrurie, hematurie, creste azotemia)
●efect neurotoxic (parestezii periorala, paralizia musculaturii striate cu blocarea respiratiei , instabilitate
vasomotorie, stare confuza
18. Determinați reacția adversă caracteristică lincosamidelor.
colita pseudomembranoasă;
dereglari dispeptice (greata/voma/diaree/dureri abdominale)
reactii alergice/eruptii cutanate/eritem prurit
colici abdominale
A. Colita pseudomembranoasă
19. Determinrați indicațiile specifice cloramfenicolului.
Cloramfenicolul este preparatul de prima alegere în:

- abcese cerebrale provocate de Bacteroides fragillis şi alte microorganisme sensibile;
- tratamentul de urgenţă al febrei tifoide provocate de Salmonella tiphy (nu este avantajos la
purtătorii de Salmonella tiphy);
- meningite provocate de H. influenzae, Neisseria meningittidis, Str.pneumoniae;
- abcese cerebrale (cu bacterii anaerobe);
- laringotraheite (la copii), pneumonii (la adulţi) cu H. influenzae;
Alte indicaţii:
- salmoneloza provocată de Salmonella paratyphi A;
- febra Q provocată de Coxiella burnetii;
- erlichioza provocată de Ehrlichia canis;
- septicemii de origine abdominală (uneori în asociere cu amikacina);
- tifosul exantematic, bruceloza (ca alternativă la tetracicline în cazurile când tetraciclinele
sunt contraindicate)
20. Determinați cea mai rațională asociere a grupelor de antibiotice.
Aminoglicozidele + polimixinele
Asocieri de -lactamine cu inhibitorii -lactamazelor • Augmentină (amoxicilină + acid clavulanic) •
Unazin (ampicilină + sulbactam) • Tazocin (piperacilină + tazobactam)
21. Determinați indicația sau indicațiile specifice derivaților de nitroimidazol.
− trichomonază, giardioză (lamblioză), balantidiază, gardnenereloză;

− amebiază toate formele, inclusiv dizenteria amebiană, amebiaza hepatică;
− infecţii anaerobe intraabdominale (abcese, peritonite), abcese cerebrale, meningită; pneumonii, abcese
pulmonare, empiemul pleurei, endocardite, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, pielii şi ţesuturilor moi, capului şi
gâtului, ale organelor bazinului mic, sepsis;
− colita pseudomembranoasă (diareea produsă de Cl.dificile);
− ulcer gastric şi duodenal (infecţii cu H.pylori);
− infecţii mixte aerobe şi anaerobe (în asociere cu antibioticele);
− profilaxia infecţiilor anaerobe în cadrul intervenţiilor chirurgicale, ginecologice;
− în practica stomatologică: în infecţiile anaerobe ale cavităţii bucale - gingivită acută şi cronică, gingivită acută
ulcero-necrotică Vensan, stomatită aftoasă, cheilită, alveolită postextractivă, parodontită acută şi cronică,
parodontita cu gingivită, maladii inflamatoare ale cavităţii bucale cauzate de proteze, periodontită şi abces
periodontal (în tratamentul complex)
CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în următoarele patologii ale tubului digestiv: BCE ????
Toate???
A. trichomonază D. gardenereloză
B. colita pseudomembranoasă E. lamblioză
C. infecţii anaerobe
CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în următoarele infecţii protozoice: ACD

A. trichomonază D. gardenereloză
B. malarie E. toxoplasmoză
C. lamblioză
39. CM. Derivaţii nitroimidazolului se utilizează în: CD??? AD

A. infecţii mixte aerobe şi anaerobe D. infecţii anaerobe
B. infecţii aerobe E. infecţii micotice
C. infecţii protozoice
A. Giardoza, gardenereloza, tricomonaza

B. Infecții urinare cu germeni gram- aerobi
C. Toxoplasmoza, pneumocistoza
D. Sifilisul, gonoreea
A. Enterocolita ulceroasă nespecifică, boala Khron

C. Tripanosomiaza, pneumocistoza
D. Infecții intraabdominale și ale bazinului mic anaerobe
E. Sifilisul, gonoreea

C. Colita pseudomembranoasă, ulcer duodenal
D. Toxoplasmoza, malaria
E. Sifilisul, gonoreea

B. Giardoza, gardenereloza, pneumocistoza
C. Toxoplasmoza, tricomonaza
D. Sifilisul, gonoree
E. Infecțiile cavității bucale cu germeni anaerobi
-colita pseudomembranoasa, ulcer gastric si duodenal, infectii mixte aerobe si anaerobe, amebiaza
- trichomonază, giardioză, gardnenereloză
22. Determinați grupa sau grupele de antimicrobiene de elecție în tratamentul infecției cu Bac.fragilis.
Carboxipenicilinele (carbenicilina, carindacilina, carfecilina, ticarcilina);
- Ureidopenicilinele ( mezlicilina, azlocilina, piperacilina);
Carbapenemii
Macrolide
Oxazolidindionele
Lincosamidele
Der. nitroimidazolului
A. Polimixinele, amfenicolii, macrolidele;

B. Tetraciclinele, penicilinele biosintetice, fluorochinolonele;
C. Lincosamidele, oxazolidindionele, der.nitroimidazol;
D. Aminopenicilinele, fluorochinolonele, der.nitrofural;
E. Aminoglicozidele, carbapenemii, detergenții cationici
23. Determinați componența sulfamidelor sistemice combinate.
1. Co-trimoxazol (sulfametoxazol+trimethoprim) biseptol, bactrim

2. Co-trimazina
3. Antrima
4. Sulfaton
A. Sulfamonometoxina, sulfadimetoxina, sulfametoxipiridazina

B. Sulfametoxazol, sulfadiazina, sulfafenazol
C. Sulfatiazol, sullfaetidol, sulfacetamida
D. Sulfalen, sulfadoxina
E. Co-tromoxiazol, co-trimazina, sulfaton
24. Determinați indicația sau indicațiile sulfamidelor azocompuși.
A. Colite, enterite, dizenterie
B. Conjunctivite, blefarite, blenoree
C. Colita ulceroasă nespecifică, boala Khron
D. Infecțiile urinare, infecțiilor căilor biliare
E. Infecțiile cauzate de chlamidii, toxoplasme, pneumociști
 tratamentul formelor de gravitate uşoară şi medie a rectocolitei ulceroase şi maladiei Krohn, localizate
la nivelul colonului;
 formelor grave ale acestor nozologii - în asociere cu glucocorticoizii;
 profilaxia recidivelor rectocolitei ulceroase
25. Determinați reacțiilor adverse ale sulfamidelor
Care reacţii adverse sunt relativ frecvent întâlnite la utilizarea sulfamidelor: AC

A. alergice D. renale
B. hematologice E. neurologice
C. digestive
Care dereglări hematologice se pot întâlni la utilizarea sulfamidelor: BCE
A. anemia feriprivă D. leucocitoza
B. anemia hemolitică E. anemia aplastică
C. trombocitopenia
Care reacţii adverse ale sulfamidelor se dezvoltă rar, dar au un caracter grav: AB
A. sindromul Lyela D. anorexia
B. edemul Quinke E. dereglările spermatogenezei
C. urticaria
Determinați varianta reacțiilor adverse alergice grave ale sulfamidelor
A. Prurit, urticarie
B. Șoc anafilactic, colita pseudomembranoasă
C. Sindrom Stivens-Johnson, Lyella
D. Astm bronșic, accese de astm
E. Boala serului, fotosensibilizare
Determinați varianta reacțiilor adverse renale ale sulfamidelor
A. Glomerulonefrită, glomeruloscleroză
B. Hematurie, cristalurie
C. Sindrom nefrotic
D. Vasospasm cu ischemie renală
E. Poliurie, glucozurie
Determinați varianta reacțiilor adverse hepatice ale sulfamidelor
A. Steatoză, hiperlipidemie
B. Hepatită cu necroză, hiperbilirubinemie
C. Hepatite virale
D. Ciroză hepatică cu ascită
E. Tumoră hepatică
1) reacţii alergice (relativ frecvente) – febră, erupţii cutanate, urticarie, prurit, edemul angioneurotic, sindrom
de tipul boala serului, fotosensibilizarea, vasculite alergice, mai rar - eritemul exudativ (sindrom Stevens-
Johnson,Lyell)
2) dereglări hematologice (rar sau foarte rar) - anemie hemolitică (imună sau idiosincrazică în caz de deficit de
glucoză – 6 – fosfatdehidrogenază); anemie aplastică (datorită acţiunii toxice); agranulocitoză, trombocitopenie
(alergică sau toxică); methemoglobinemie.
3) tulburări digestive (relativ frecvente) - anorexie, greaţă, vomă, diaree, stomatită; hepatită cu necroză difuză;
4) dereglări renale - cristalurie, hematurie, colici, obstrucţie renală cu oligo- sau anurie; necroză tubulară şi
angeită renală necrotizată (toxice sau alergice);
5) diverse (rar sau foarte rar ) - hipotiroidism sau boala Basedow; polinervite, depresii, zgomot în urechi, ataxie,
convulsii, dereglări psihice (uneori acute), icter nuclear (hiperbilirubinemie prin competiţie în procesul de
conjugare şi deplasarea de pe proteine), sindromul lupusului eritematos, hipotrofie, dereglările
spermatogenezei.
26. Determinați fluorchinolonele active față de micobacteriile tuberculozei.
a. Ofloxacina, norfloxacina, cinoxacina

b. Levofloxacina, moxifloxacina, gatifloxacina
c. Acidul pipemidic, acidul nalidixic, acidul oxolinic
d. Lomefloxacina, sparfloxacina, tosufloxacina
e. Pefloxacina, ciprofloxacina, norfloxacina
(ofloxacina, ciprofloxacina, lomefloxacina)
27. Determinați particularitățile spectrului de acțiune al fluorchinolonelor.
A. Protozoare, flora anaerobă

B. Cocii gram+, cocii gram –
C. Bacilii gram +, bacilii gram -, micobacterii, chlamidii, vibrioni
D. Bacilii gram-, cocii gram-
E. Bacilii gram+, cocii gram +
28. Determinați reacțiile adverse caracteristice fluorochinolonelor.
Care variant‫ م‬de reacții adverse a fluorchinolonelor le fac contraindicate la copii pân‫ م‬la pubertate D
A. Edem angioneurotic
B. Cristalurie, hematurie
C. Urticarie, erupții cutanate
D. Leziuni ale cartilagiilor
E. Leucopenie, euzinofilie
- digestiv - greaţă, vomă, rar - colită pseudomembranoasă;
- sistemului nervos central – convulsii, delir, halucinaţii;
- sângelui – leucopenie, eozinofilie;
- oaselor şi articulaţiilor – leziuni şi eroziuni la nivelul cartilagelor;
- reacţii alergice – erupţii cutanate pruriginoase, urticarie, fotosensibilizare, edem angioneurotic, reacţii
ananfilactice, vasculită;
- alte – cristalurie, hematurie, nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
29. Determinați reacția adversă ale derivaților de nitroimidazol.
A. Ototoxicitate
B. Nefrotoxicitate
C. Gust amar și metalic
D. Șoc anafilactic
A. Accese de astm bronșic

B. Șoc anafilactic
C. Nefrotoxicitate
D. Reacții de tip disulfiram
A. Fotosensibilizare
B. Efectarea dinților
C. Colită pseudomembranoasă
D. Șoc anafilactic
E. Reacții mutagene și cancerigene
- de dereglări digestive: anorexie, greaţă, gust amar şi metalic, vomă, diaree, dureri abdominale, creşterea
tranzitorie a transaminazelor şi bilirubinei;
- neurologice: cefalee, ameţeli, excitabilitate, slăbiciune, nevrită, parestezii, vertij, ataxie, insomnie, depresie,
encefalopatie, convulsii, crize epileptiforme;
- reacşii alergice: prurit, urticarie, erupţii cutanate grave;
- ocazional: neutropenie;
- reacţii de tip disulfiram (la asocierea cu alcoolul);
- reacţii mutagene şi cancerigene (la animalele experimentale).
30. Determinați particularitățile spectrului de acțiune a oxazolidinonelor
A. Bacteriile gram- aerobe

B. Riketsii, vibrioni
C. Micoplasme, legionele, chlamidii
D. Flora gram+ aerobă și flora anaerobă
E. Treponeme, actinomicete
Determinați particularitatea sau particularitățile spectrului de acțiune al oxazolidindiononelor
A. Coci g+ meticilinrezistenți și vancomicinrezistenți

B. Micobacterii
C. Bacteriile g- aerobe
D. Flora anaerobă
E. Micoplasme, legionele moderat sensibile in vitro
a) flora aerobă gram-pozitivă: stafilococi: S.aureus, S.epidermidis şi S.spp.) meticilinsensibili, meticilinrezistenţi
şi vancomicinrezistenţi; streptococci: Str.pyogenes, Str.pneumoniae, Str.viridans, inclusiv rezistenţi la
antibiotice; enterococi (E.faecalis, E,faecium), inclisiv vancomicinrezistenţi; corinebacterii (Corynebacterium
spp.), bacilli (Bacillus spp.),;listerii (Listeria monocytogenes) şi nocardii (Nocardia spp.);
b) flora anaerobă: clostridii (Cl.perfringens, Cl.difficile); peptostreptococi (Peptostreptococcus spp.); fuzobacterii

(Fusobacterium meningosepticum), prevotele (Prevotella spp.); bacteroizi (Bac.fragilis).
Bacteriile gram-negative (H.influenzae, Moraxella catarrhalis, Legionella spp., Chlamydia spp., Mycoplasma spp.,
Neisseria gonorrhoeae) sun moderat sensibile in vitro (concentraţiile inhibitorii oscilează între 4-16 mg/l).
Agenţii patogeni: E.coli, Ps.aeruginosae, Proteus spp., Acinetobacter, Citrobacter etc. sunt rezistenţi.
Preparatele acțiune asupra SNC
1. Determinați grupele de preparate sedative.
A. Benzodiazepine (diazepam)
B. Barbiturice în doze mici (barbital)
C. H1- antihistaminice (difenhidrmina)
D. Bromide (natriu bromid)
E. Neuroleptice (clorpromazina)
I. Barbituricele în doze subhipnotice: barbital , fenobarbital, amobarbital
II. Benzodiazepinele : diazepam, fenazepam etc.
III. H1-antihistaminice: prometazina, difenhidramina, cloropiramina, doxilamina

IV. Bromidele: natriu bromid, kaliu bromid, calciu bromid
V. Preparatele vegetale:
1. Preparatele din valeriană (Valeriana): extract şi tinctură de valeriană

2. Preparatele din păducel (Crataegus): extract şi tinctură de crategus
3. Preparatele din pasiforă: extract şi tinctiră din pasiforă, pasit
4. Preparatele din talpa găştei (Leonurus): extract şi tinctură de Leonur
5. Preparatele din bujor (Paeonia) : extract şi tinctură din bujor
6. Preparatele din Kava-kava: extract uscat , Antares 120
VI. Preparatele combinate: valocordin, valocormid, valosedan, valoserdin, belaspon, beloid, corvalol, nervoflux,
novo-pasit, corvaldin, persen, extraveral, sanosan, belataminal
2. Determinați indicația sau indicațiile preparatelor sedative.
A. Hipertensiune arterială
B. Distonie neurovegetativă
C. Convulsii de geneză necunoscută
D. Insomnii
E. Epilepsie
Numiţi indicaţiile de bază a sedativelor:
A. iritabilitate sporită
B. tulburări de somn
C. maladii psihosomatice
D. delir
E. depresie
1. stări astenoneurotice, iritabilitate crescută;
2. tulburări de somn
3. maladii psihosomatice (distonie neurovegetativă, hipertensiune arterială, eczemă, neurodermită, etc.).
3. Determinați anxioliticul sau anxioliticele cu durata lungă de acțiune.
a. Diazepam
b. Fluoxetina
c. Valocordin
d. Alprazolam
e. Clorpromazina
-diazepam , fenazepam , medazepam , clordiazepoxid, clobazam, clorazepat. (T 0,5=30-90h)
4. Determinați manifestările efectului anxiolitic al benzodiazepinelor.
A. Scăderea labilității emoționale
B. Înlăturarea spaimei, fricii
C. Calmarea excitației psihomotorii
D. Relaxare musculară
E. Calmarea dereglărilor vegetative și endocrine.
- micşorarea labilităţii emoţionale
- înlăturarea neliniştei, spaimei, fricii, tensiunii psihice
- echilibrarea comportamentului afectiv
- calmarea excitaţiei psihomotorii, dereglărilor vegetative şi endocrine
- atenuarea asteniei, insomniilor, tulburărilor funcţionale, palpitaţiilor, fără a influenţa vigilitatea, capacităţile
intelectuale, funcţiile senzoriale
- situaţiile în care se află pacientul se apreciază mai liniştit, păstrându-se atârnarea critică faţă de acţiunile sale.
5. Determinați efectele farmacodinamice ale anxioliticelor.
A. Activator
B. Miorelaxant
C. Hipnotic
D. Psihosedativ
E. alfa-adrenoblocant
-Efect anxiolitic (tranchilizant)
-Efect psihosedativ
-Efect activator
-Efect hipnotic
-Efect anticonvulsivant
-Efect miorelaxant
-Efect anestezic general
-Efect antivomitiv
6. Determinați indicațiile anxioliticelor.
A. MIastenia gravis
B. Pregatirea preanestezica
C. Enurezis nocturn
D. Stari confuzionale
E. Psihoza maniacal-depresiva
Selectați indicațiile anxioliticelor:
A. Tratamentul insomniilor
B. Premedicație
C. Enurezis nocturn
D. Parkinsonizm
E. Convulsii de geneză necunoscută
1) tratamentul insomniilor (vezi hipnoticele);

2) efectul tranchilizant este util în sindromul anxios, psiho-neurovegetativ şi neurotic, tulburări
psihosomatice:
a) afecţiuni neuropsihice însoţite de anxietate;
b) afecţiuni medicale cu o componenţă psihosomatică sau psihovegetativă importantă – cardiopatia
ischemică, boala ulceroasă, colopatii, astm bronşic, sindrom premenstrual etc.;
3) prin efect tranchilizant şi sedativ pregătirea preanestezică şi preoperatorie, precum şi pentru îngrijirea
postoperatorie;
4) la alcoolici în combaterea unor manifestări psihotoxice acute – delirium tremens, stări confuzionale şi
onirice, sindromul de abstinenţă;
5) stări convulsive de diferită geneză – tetanos, eclampsie, convulsii la alcoolici etc.;
6) tratamentul epilepsiei (crizele majore şi akinetice, status epileptic);
7) inducerea, menţinerea sau completarea anesteziei generale;
8) stări de neuroză la frecventarea instituţiilor medicale, îndeosebi la copii;
9) pregătirea pacienţilor, mai frecvent a copiilor, către diferite manipulaţii curative şi diagnostice;
10) enureza nocturnă;
11) tratamentul eczemei, neurodermitelor
7. Determinați reacțiile adverse ale anxioliticelor.
A. Crize hipertensive
B. Amnezie anterograda
C. Toleranta
D. Dereglari menstruale
E. Dependenta medicamentoasa
- Sedare - încetinire psihomotorie, întârzierea reflexelor, apatie, somnolenţă;

- depresie;
- amnezie anterogradă, care determină dificultate în procesul de învăţare şi memorizare;
- diminuarea performanţelor psihomotorii;
- slăbiciune, ataxie, cefalee, vertij, dereglări de vedere;
- greaţă, vomă, discomfort în epigastriu, modificări ale gustului, diaree, creşterea apetitului şi a masei
corporale;
- diminuarea libidoului şi dereglări menstruale;
- toleranţă;
- fenomen rebound şi postacţiune, dependenţă medicamentoasă, efecte paradoxale – anxietate,
iritabilitate, agitaţie motorie, stări confuzionale, convulsii (mai frecvente la bătrâni).
8. Determinați grupele antipsihoticelor (neurolepticelor) după spectrul clinic.
a. neuroleptice polivalente
b. neuroleptice cu efect psihostimulant
c. neuroleptice sedative
d. neuroleptice cu efect timeretic
e. neuroleptice dezinhibitorii
A. Neuroleptice sedative: - clorpromazina, levomepromazina, clorprotixen, clozapina, etc.
B. Neuroleptice medii: - tioridazina, propazina, periciazina, alimemazina, tiaprid, risperidon.
C. Neuroleptice polivalente: - haloperidol, droperidol, trifluperidol, flufenazina, tioproprerazina, fluspirilen,

pimozid, penfluridol, olanzepina, flupentixol, zuclopentixol, sultoprid.
D. Neuroleptice dezinhibitorii, „antideficitare”, „incisive”: - perfenazina, pipotiazina, trifluoperazina, sulpirid,

amisulpirida, carbidina.
E. Neuroleptice „antiproductive” sau „reductoare”: - clorpromazina, flufenazina, pipotiazina, haloperidol,
penfluridol, tioproperazina
9. Determinați mecanismele efectului sedativ al antipsihoticelor .
Care mecanism stă la baza efectului psihosedativ al antipsihoticelor:
A. M-colinomimetic
B. GABA-mimetic
C. Dopaminoblocant
D. alfa-adrenoblocant
E. Adrenomimetic
preponderent de acţiunea -adrenoblocantă şi mai puţin M-colinoblocantă şi H1-antihistaminică
10. Determinați efectele antipsihoticelor.
A. Psihosedativ
B. Antiemetic
C. Hipotermic
D. Miorelaxant
E. alfa-adrenomimetic
1) Efectul antipsihotic este determinat preponderent de acţiunea dopaminoblocantă şi mai puţin cea
serotoninolitică. Se manifestă prin:
- înlăturarea schimbărilor personalităţii şi dereglărilor de comportament;

- înlăturarea delirului, halucinaţiilor, stărilor confuzionale, autismului, maniilor;
- efecte de reactivare, datorită cărora se întoarce interesul faţă de mediul înconjurător, a iniţiativei;
2) Efectul psihosedativ este determinat preponderent de acţiunea -adrenoblocantă şi mai puţin M-
colinoblocantă şi H1-antihistaminică. Se manifestă prin:
- somnolenţă, slăbiciune, scăderea tensiunii nervoase, agitaţiei şi agresivităţii, suprimarea anxietăţii,

apatie, deprimare (inhibiţie) psihică şi motorie;
- deprimarea iniţiativei, voinţei, interesului faţă de mediul înconjurător;
- produc neutralitate afectivă şi emoţională.
3) Efectul antiemetic (antivomitiv) este cauzat de blocarea receptorilor dopaminergici şi serotoninergici din zona
declanşatoare a centrului vomei.
4) Efectul miorelaxant se manifestă prin diminuarea tonusului musculaturii striate şi activităţii motorii.
5) Efectul anticonvulsivant relevat prin influenţarea pragului convulsivant.
6) Efectul hipotermizant cauzat de diminuarea activităţii centrilor termoreglatori (acţiune alfa-adreno– şi

serotoninoblocantă), vasodilataţie şi pierderilor de căldură.
7) Efectul de potenţare a acţiunii analgezicelor, anestezicelor, hipnoticelor şi a altor deprimante ale SNC, inclusiv
a alcoolului este cauzat preponderent de acţiunea - adrenoblocantă, mai puţin M-colinoblocantă şi H1-
histaminoblocantă.
8) Efectele vegetative se manifestă prin: a) hipotensiune – datorită acţiunii alfa-adrenoblocante centrale şi
periferice; b) acţiune antimuscarinică (de tip atropinic)– datorită acţiunii M-colinoblocante periferice cu
xerostomie, constipaţie, dificultăţi de micţiune, hipomotilitate, midriază, etc.
9) Efecte endocrine manifestate prin diminuarea eliberării hormonilor hipotalamusului şi respectiv a secreţiei
ACTH, TTH, ADH, oxitocinei, hormonilor gonadotopi (LH, FSH).
11. Determinați manifestările efectului psihosedativ al antipsihoticelor.
A. Somnolență
B. Suprimarea anxietății
C. Deprimarea inițiativei
D. Potențarea analgezicelor
E. Miorelaxare
- somnolenţă, slăbiciune, scăderea tensiunii nervoase, agitaţiei şi agresivităţii, suprimarea anxietăţii,
apatie, deprimare (inhibiţie) psihică şi motorie;
- deprimarea iniţiativei, voinţei, interesului faţă de mediul înconjurător;
- produc neutralitate afectivă şi emoţională.
12. Determinați manifestările efectului antipsihotic al antipsihoticelor.
A. Înlăturarea deliriului, halucinațiilor

B. Apariția interesului de viață
C. Scăderea tensiunii arteriale
D. Xerostomie
E. Anticonvulsiv
Determinați manifestările efectului antipsihotic al antipsihoticelor
A. Creste tonusul musculaturii striate
B. Creste reactivitatea emotionala
C. Neutralieaza halucinatiile starile de delir
D. · Efectul este determinat preponderent de actiunea d dopaminoblocanta (L-Dopa este forma activă)
E. Inlatura starile de confuzie mentala
- înlăturarea schimbărilor personalităţii şi dereglărilor de comportament;
- înlăturarea delirului, halucinaţiilor, stărilor confuzionale, autismului, maniilor;
- efecte de reactivare, datorită cărora se întoarce interesul faţă de mediul înconjurător, a iniţiativei;
13. Determinați indicațiile antipsihoticelor în psihiatrie.
A. Psihoze cu delir, halucinații

B. Convulsii
C. Manii
D. Schizofrenii
E. Dereglare de comportament
Determinați indicațiile antipsihoticelor în psihiatrie
A. Criza hipertensiva
B. Psihoza endogene
C. Excitatie psihomotorie
D. Psihoze maniacal depresive
E. Schizofrenie
1) Tratamentul psihozelor cu halucinaţii, delir, manii, agresivitate etc în:
- diferite forme de schizofrenie;

- psihoze maniacal – depresive (faza maniacală);
- dereglări psihice în afecţiunile organice ale creierului;
- psihoze endogene.
Sunt preferate, de regulă, neurolepticele cu acţiune antipsihotică.
2) excitaţie psihomotorie în:
- recidivarea, acutizarea maladiilor psihice;

- traume, infecţii, perioada postoperatorie, situaţii psihotraumatice;
- sindromul de abstinenţă (alcoolism, narcomanie etc).
Se solicită, de regulă, utilizarea neurolepticelor sedative.
3) Stări intermediare ca: psihopatii, excitaţie exagerată, agresivitate, dereglări de comportament la copii şi
vârstnici pe perioade scurte (corecţia comportamentului).
14. Determinați reacțiile adverse din partea SNC ale antipsihoticelor.
A. Hepatotoxicitate
B. Reacție paradoxală
C. Depresie
D. diskinezii tardive
E. Hipertermie
a. sedare, somnolenţă, depresie;

b. stare de excitaţie trecătoare spontan, în primele două săptămâni („faza turbulentă” sau „reacţie
paradoxală”).
c. stări delirante, asociate cu tulburări vegetative
d. dereglări extrapiramidale manifestate prin:
1. sindrom parkinsonian – rigiditate, bradikinezie, tremor, facies imobil
2. akatizie - agitaţie motorie necontrolată, cu tendinţă de mişcare continuă în poziţie aşezat sau culcat,
uneori asociată cu nelinişte şi frică.
3. reacţii distonice acute - la unii bolnavi în primele zile (1-5) de tratament: spasme tonice, protruzia limbii,
grimase faciale, crize oculogire, torticolis, opistotonus.
4. diskineziile tardive - după luni sau ani de tratament. Se manifestă prin deskinezii orale şi faciale (mişcări de
mestecare, mişcări ale limbii, grimase faciale) asociate, în cazuri severe, cu tulburări motorii hiperkinetice
de tip coreoatetozic. 5) “sindromul malign” - hipertermie (până la 380C), rigiditate musculară difuză în
asociere cu dereglări extrapiramidale (trempor, hipersalivaţie, mişcări coreoatetozice, trism, opistotonus),
dereglări ale conştiinţei, sudoraţie profuză şi deshidratare, stare confuză, instabilitate vegetativă
e. inhibarea centrilor vitali (respiratori etc.).
f. psihoza toxică paradoxală - acutizarea simptomaticii psihotice, dereglarea conştiinţei, insomnie sau sedare
marcată, vise ciudate şi dereglări extrapiramidale.
g. efecte paradoxale - apariţia unor simptome psihotice noi prin transformarea psihozei existente sau apariţia
dereglărilor noi ale psihicii. Printre acestea se pot relata: stările de catatonie, catalepsie, euforie, manie,
agresivitate, iritabilitate, nelinişte, disforie, psihoze acute halucinatoare-paranoide, sindromul depresiv.
15. Determinați reacțiile adverse endocrine ale antipsihoticelor.

A. Galactoree
B. Test de sarcină fals pozitivă
C. Creșterea masei corporale
D. Micșorarea libidoului
E. Icter
la femei prin amenoree, galactoree, frigiditate, teste de sarcină fals pozitive, micşorarea libidoului
la bărbaţi prin ginecomastie, disfuncţii sexuale (diminuarea libidoului, dereglarea erecţiei şi ejaculării, priapism),
creşterea masei corporale.
Hiperglicemie
16. Determinați reacțiile adverse cardiovasculare ale antipsihoticelor.
A. Colaps
B. Galactoree
C. Aritmii
D. Micțiuni frecvente
E. Tahicardie
cauzate preponderent de acţiunea alfa-adrenoblocantă - hipotensiune arterială până la colaps, congestie nazală,
tahicardie, aritmii, efect inotrop şi batmotrop-negativ
17. Determinați reacțiile adverse digestive ale antipsihoticelor.
A. Xerostomie
B. Diaree
C. Constipație
D. Icter colestatic
E. Hipersecreție gasrică
determinate de acţiunea Mcolinoblocantă (uscăciune în gură, ocluzie intestinală dinamică, constipaţie, uneori
greaţă şi vomă paradoxală, icter colestatic )
18. Determinați manifestările clinice ale efectului antidepresiv al antidepresivelor.
- Ameliorare a dispoziţiei afective.

- Treptat dispar simptomele caracteristice sindromului depresiv.
- Inhibarea recaptării noradrenalinei determină preponderent atenuarea inhibiţiei psohomotorii,
indispoziţiei, reducerea tulburărilor de spaimă şi fobie,
- iar a serotoninei contribuie la: ameliorarea ndispoziţiei, modificărilor circade vitale; diminuarea
simptomaticii obsesiv-fobice; controlula cţiunilor impulsive; reducerea dependenţei toxicomanice.
- IMAO prin blocarea MAO-A pot corecta dispoziţia afectată, tulburările de somn (scurtarea somnului
rapid).
19. Determinați efectele farmacodinamice ale antidepresivelor.
- Efectul antidepresiv (timoleptic)

- Timeretic (activator,stimulant)
- Sedativ şi anxiolitic (adjuvant)
- Analgezic
- Anticolinergic
- Vasodilatator
- Orexigen
- Anorexigen
- Antihistaminic
- Serotoninolitic
- Simpatomimetic
20. Determinați efectele nootropelor.
A. sedativ;
B. antidepresiv;
C. intensifică procesele metabolice;
D. acţionează pe receptori specifici;
E. ameliorează funcţiile asociative ale SNC.
1. Acţionează şi restabileşte funcţiile asociative şi integrative superioare, manifestate prin: concentrarea

atenţiei; ameliorarea procesului de învăţare şi memorizare; micşorarea numărului de greşeli şi timpului la
rezolvarea problemelor; accelerarea şi facilitarea transferului informaţiei în memoria de lungă durată.
2. Măreşte tonusul şi activitatea funcţională cu: restabilirea interesului faţă de mediul ambiant, a optimismului
şi încrederii în sine; majorarea tonusului general la bătrâni, la bolnavii cu neuroze şi la persoanele cu
supraoboseală, dezadaptare;
3. Creşte rezistenţa SNC şi organismului la diferite agresiuni (hipoxie, hiper-sau hipotermie etc).
4. Accelerează procesele reabilitării funcţionale şi reparative după traume, neuroinfecţii, intoxicaţii, ischemii
cerebrale.
5. Acţiune antistres şi profilaxia dereglărilor posibile
6. Ameliorează circulaţia cerebrală.
7. Efect antiagregant.
21. Determinați indicațiile preparatelor nootrope.
- Diferite stări ale insuficienţei cerebrovasculare cronice de origine organică şi funcţională.

- Encefalopatii şi stări cerebroastenice de diferită geneză (traumatică, vasculară, toxică etc).
- În geriartrie în tratamentul deficitului de memorie şi atenţie, comportament inadecvat, perioada de
reabilitare după traume cerebrale, infecţii etc.
- În pediatrie în tulburări de comportament şi adaptare la mediu; retenţia dezvoltării psihomotorii;
tratamentul maladiilor nerurologice şi psihice; afecţiunilor creierului la nou-născuţi după traume,
hipoxie; enureza nocturnă.
- Tulburări cauzate de alcoolism.
- Migrenă, cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigemenului, sindromul radicular dureros.
- În unele stări acute: dereglări tranzitorii a circulaţiei cerebrale, ictus ischemic, traume, meningite.
- Coma traumatică şi toxică, delirium tremens
- Cu scop profilactic în stările de strres.
22. Determinați efectele farmacodinamice ale excitantelor SNC din grupul fenilalchilaminelor.
- Efect stimulant psihomotor - provoacă fenomene de excitaţie psihică cu senzaţie de minte proaspătă,
bună dispoziţie, iniţiativă, posibilitate de concentrare majoră, necesitate de a vorbi, activitate motorie
sporită. Creşte capacitatea de a realiza performanţe psihomotorii cantitative, activităţile mintale şi
transferul informaţiei în memoria de lungă durată cresc mai puţin.
- Sporirea performanţei fizice - Creşte simţitor tempul lucrului efectuat şi mai puţin volumul posibil – efect
tipic de „doping”; scade şi controlul psihic asupra oboselei, ce poate duce la istovire completă
- Efectul anorexigen
- Efecte cardiovasculare: tahicardie, creşte presiunea arterială, volumul sistolic şi minut volumul,
presiunea în circuitul mic, se reduce circulaţia cerebrală.
- Efecte metabolice: creşte concentraţia glucozei, acizilor graşi liberi, lactatului, piruvatului, cetoacizilor
datorită intensificării scindării glicogenului, lipidelor în organe şi ţesuturi.
- Dereglările ritmului de somn- veghe cu îndepărtarea necesităţii în somn cu reducerea fazei somnului
rapid.
- Toleranţa se interesează la început pentru efectele periferice, simpatomimetice (care devin mai slabe,
cu timpul se dezvoltă tahifilaxie) şi apoi cele nervos-centrale.
23. Determinați reacțiile adverse ale excitantelor SNC din grupul fenilalchilaminelor în abuzul cronic.
- toleranţă
- hiperactivitate, iritabilitate;
- parestezii, tremor;
- stereotipii motorii;
- tulburări pshice cu delir şi halucinaţii.
- -dependenţă medicamentoasă:
24. Determinați manifestările efectului psihostimulant al metilxantinelor.
Dozele obişnuite (100-200 mg) produc senzaţia de prospeţime, înlătură oboseala, somnolenţa, cresc
performanţa psihică şi fizică, iar cele de 250-300 mg produc excitaţie, nervozitate, tremor, hipodinamie. Aceste
doze la cofemani produc stare de comfort, micşorează excitabilitatea.
25. Determinați indicațiile excitantelor SNC din grupul metilxantinelor.
1) Ca psihostimulante – pentru sporirea performanţei de muncă.

2) Terapia de urgentă: a) hipotensiune arterială de diferită geneză (traume, indoxicaţii, infecţii, etc) b) ca
remediu ce tonizează venele la depozitarea sângelui şi reducerii aportului venos către cord
3) În spasme vasculare regionare (coronarienelor, dar nu a membrelor) datorită acţiunii miotrope directe.
4) Migrenă şi cefalee de origine vasculară (în asociaţie cu -adrenoblocantele de tipul ergotaminei)
5) Pentru potenţarea analgezicelor antipiretice preparate combinate de tipul citramon etc.
6) Astm bronşic.
7) Diagnosticarea secreţiei gastrice şi stărilor hipoacide.
8) Intoxicaţii acute cu băuturi alcoolice.
Preparatele antiinflamatoare și analgezice

1. Determinați antiinflamatorul nesteroidian cu acțiune selectivă.
Nimesulid,
rofecoxib,
meloxicam,
celecoxib,
parecoxib,
nabumetona, , celecoxib!!!!
etoricoxib
2. Determinați efectele farmacologice ale AINS.

efect antiinflamator - antireumatic
2. efect analgezic
3. efect antiagregant
4.efect antipiretic
5. efect de protejare fata de arsurile solare sau prin raze ultraviolete
6. efect antidiareic (in diareea prin holera sau iradiere)
3. Determinați indicațiile AINS.

Artrită reumatoidă.
Reumatism, inclusiv şi nearticular.
Osteoartrită.
Asteoartroză deformantă.
Colagenoze.
Spondilită anchilozantă.
Lumbago.
Afecţiuni inflamatorii a nervilor periferici.
Afecţiuni periarticulare acute (bursite, tendinite, sinovite etc.). Verte !
Afecţiuni inflamatorii a ţesutului conjunctiv, a muşchiilor.
Sindromul algic de intensitate moderată (cefalee, dureri dentare, artralgii, mialgii, neuralgii, dismenoree).
Dismenoree primară.
Gută.
Stări febrile.
Profilaxia trombozelor
4. Determinați reacțiile adverse ale AINS.

 Actiune ulcerogena
 Actiune nefrotoxica
 Actiune hepatotoxica
 Manifestari cutanate
 Dereglari la nivelul SNC
 Dereglarile hematopoiezei
Efecte nedorite:
Gastrită difuză, eroziuni superficiale, ulcer.
Retenţie hidrosalină.
Hiperkaliemie.
Nefrită interstiţială, necroză papilară.
Micşorarea fertilităţii la bărbaţi.
Reacţii anafilactoide. Hipokaliemie
· Hepatotoxicitate
· Retentie hidrosalina
· Nefrotoxicitate
· Hemoragii gastrointestinale ?
5. Determinați glucocorticoidul cu cea mai mare durată de acțiune și mai puternic efect antiinflamator.
DEXAMETAZON, TRIAMCINOLONA, BETAMETAZONA
6. Determinați particularitățile efectului antișoc al glucocorticoizilor.

se manifestă prin acţiune benefică asupra sistemului cardio-vascular (efect inotroppozitiv la doze mari,se
măreşte minut-volumul şi volumul sistolic fără tahicardie, reacţie adecvată la catecolamine etc.);
- înlăturărea vasoconstricţiei şi micşorărea rezistenţei periferice (prin efect miotrop şi alfaadrenolitic);
- îmbunătăţirea microcirculaţiei şi micşorarea depozitării patologice a sângelui;
- micşorarea permeabilităţii membranelor şi efectelor enzimelor lizozomale;
- inhibarea hialuronidazei, stabilizărea permeabilităţii barierei hemato-encefalice;
- inhibărea sintezei toxinelor;
- micşorarea eliberării histaminei şi a altor mediatori
7. Determinați efectele clinice ale analgezicelor opioide din partea SNC.
• analgezic
• sedativ
• acțiune asupra sferei psihice
• influență asupra sistemului hipotalamo-hipofizar
• inhibarea centrului respirator
• inhibarea centrului termoreglator
• inhibarea centrului tusei (efect antitusiv)
• stimularea centrului nervului optic (mioza)
• influenșă asupra centrului vomei (efect vomitiv)
• excitarea centrului nervului vag
8. Determinați indicațiile analgezicelor opioide.

 sindromul algic acut foarte intens (postoperator, posttraumatic);
 infarct acut de miocard;
 cancer inoperabil;
 colici biliare, renale, intestinale;
 durerile cronice;
 analgezie obstetricală;
 edemul pulmonar acut;
 - diaree;
 - neuroleptanalgezie;
9. Determinați efectele analgezicelor opioide din partea tubului digestiv și urinar.

- xerostomie, anorexie;
- greţuri, vome, constipaţie;
- epigastralgii;
- alterarea funcţiilor hepatice;
- retenţie urinară sau incontenenţă urinară, disurie sau oligurie; Efect diuretic
- Spasmul sfincterului oddi
- Retentie urinara
- Diaree
- Actiune spasmolitica
-
10. Determinați mecanismul efectelor analgezicelor opioide asupra sistemului respirator și cardiovascular.
efectele analgezicelor opioide asupra sistemului cardiovascular:
- hipotensiune arterială temporară la administrarea intravenoasă
- grupa fenilpiperidinei, influenţează nesemnificativ nivelul presiunii arteriale în condiţii normale, dar contribuie la
dezvoltarea hipotensiunii la bolnavii cu insuficienţă cardiovasculară.
efectele analgezicelor opioide asupra sistemului respirator:
accese de bronhospasm la bolnavii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă (prin creșterea tonusului vagal
11. Determinați reacțiile adverse ale analgezicelor opioide din partea SNC.
 dependenţă medicamentoasă;
 deprimarea respiraţiei;
 somnolenţă, insomnie;
 sedare/excitaţie, tulburări de orientare şi vizuale;
 psihostimulare până la delir,
 convulsii;
12. Determinați particularitățile efectului analgezic ale paracetamolului.

● Inhiba cox3 al nivelului snc
● Inhiba transmisia impulsurilor pe cale ascendenta
● Creste aprecierea subiectiv-emotiva
● Inhiba sinteza periferica a prostaglandinelor
● Accelereaza transmisia impulsurilor algogenice
- inhibă COX-3 la nivelul măduvei cu micşorarea sintezei prostanoizilor – unul din factorii hiperexcitabilităţii
- majorarea concentraţiei serotoninei
- inhibare sistemică a sensitizării şi hiperalgeziei centrale
- inhibarea sintezei prostaglandinelor în SNC (nu influenţează sinteza celor periferice)
- proprietăţile analgezice ale paracetamolului şi fenacetinei se intensifică în cazul asocierii lor cu acid
acetilsalicilic, metamizol sodic
- asocierea cu spasmolitice şi colinoblocante, aceste preparate pot înlătura şi unele dureri moderate de tip spastic
● preparatele nu provoacă dependenţă fizică
13. Determinați particularitățile efectului analgezic ale tramadolului.

A. Antagonist al receptorilor opioizi
B. Acțiune inhibitorie marcată asupra centrului respirator
C. Agonist al receptorilor opioizi
D. Inhibă recaptarea neuronală a serotoninei și noradrenalinei
 reprezintă un agonist neselectiv al receptorilor opioizi µ, κ şi δ, faţă de care manifestă afinitate relativ mică;
 preparatul, posibil, stimulează sistemul monoaminergic, ce participă la transmiterea impulsurilor nervoase;
 componentul neopioid constă în blocarea recaptării serotoninei şi noradrenalinei prin stimularea sistemului α2-
adrenergic din SNC;
 influenţează slab asupra respiraţiei şi tubului digestiv;
 are efect sedativ şi antitusiv.
E. Efectul este mai slab ca la morfină, dar comparabil cu cel al codeinei şi dextropropoxifenului, se instalează
peste 15-30 min. şi durează 3-7 ore
Efect analgezic putenic asemănător morfinei
14. Determinați mecanismul sau mecanismele de acțiune ale analgezicelor cu acțiune periferică.
Preparatele hormonale ale glandei tiroide, antidiabeticele, glucocorticoizii
Derivaţii acidului salicilic: acid acetilsalicilic, salicilamidă, metilsalicilat.

Derivaţii pirazolonei: metamizol şi preparatele combinate (baralgină, spasmalgon, plenalgină etc.),
fenilbutazonă etc.
Derivaţii acidului acetic: ketorolac.
Diverse grupe: ketoprofen, dexketoprofen, nefopan.
Antiinflamatoarele nesteroidiene: neselective: diclofenac, ibuprofen, indometacină, diclofenac, acid
niflumic, piroxicam etc.; selective: nimesulid, celecoxib etc
15. Determinați analgezicul cu cel mai marcat (puternic) și mai lung efect analgezic la administrarea
Piroxicam? internă.
Preparatele hormonale ale glandei tiroide, antidiabeticele și glucocorticoizii
1. Determinați timpul dezvoltării efectului clinic stabil al levotiroxinei.

· 10-15 zile
2. Determinați efectele preparatelor hormonale ale glandei tiroide asupra organelor.?

Stimulează lipoliza
b) Crește metabolismul bazal, amplificarea termogenezei
c) Crește consumul de oxigen și metabolismul energetic al țesuturilor și organelor
d) Efect hipoglicemiant
e) Crește absorbția glucozei în intestine
Rs: a, b, c, e
3. Determinați principiul de dozare al preparatelor hormonale ale glandei tiroide.

• Inițial se folosesc doze mai micicrescînd doza la interval de 2 săptămâni pâna la eutireoza;
• La vârstnici, hipertensivi și bolnavi cardiaci doza inițială trebuie să fie 2 ori mai mici cu creșterea sub
control clinic și ECG;
• Pentru copii doza pe Kg/corp trebuie să fie mai mare ca la adulți;
• In hipotiroidizm nemanifestat traăm pâna normalizarea TSH;
• La adult 1,7 mkg/kg levotiroxină pe 24 ore;
• Pentru copii sugari 10-15 mkg/kg, 6 luni – 1 an 8-10 mkg/kg; 1-5 ani 6 mkg/kg;
5-15 ani 3-6 mkg/kg
4. Determinați particularitățile farmacocinetice ale preparatelor hormonale ale glandei tiroide.

• Absorbția preponderent în duoden și intestin suțire;
• Absorbția limitată (35-65%);
• Alimentele diminuează biodisponibilitatea;
• În sânge medicamente cuplează cu proteine plasmatice (globulina specifică, transtiretina, albumine);
• T4 trece în forma activă T3 sub acțiune 5-deiodinaza tip I,II,III;
Levotiroxină și liotironină metabolizează în ficat prin deiodare, dezaminare oxidativă și conjugare
5. Determinați particularitățile farmacocinetice ale tioamidelor ca preparate antitiroidiene.?
6. Determinați cea mai gravă reacție adversă ale tioamidelor antitiroidiene.

• Agranulocitoză;
• Erupție uniformă uneori hemoragică;
• Artralgii și redoare articulară;
• Parastezii;
• Cefalee, greața, voma, diaree;
• Pigmentarea pielii, alopeția;
• Semne de hipotiroisizm în supradozarea;
A. Tahicardie, aritmii cardiace

B. Hipertiroidism
C. Hipertensiunea arterială
D. Erupții cutanate
E. Agranulocitoză
7. Determinați principiile de dozare a tioamidelor ca antitiroidiene.
• Inițial se folosesc doze mai micicrescînd doza la interval de 2 săptămâni pâna la eutireoza;
• La vârstnici, hipertensivi și bolnavi cardiaci doza inițială trebuie să fie 2 ori mai mici cu creșterea sub
control clinic și ECG;
• Pentru copii doza pe Kg/corp trebuie să fie mai mare ca la adulți;
• In hipotiroidizm nemanifestat traăm pâna normalizarea TSH;
• La adult 1,7 mkg/kg levotiroxină pe 24 ore;
• Pentru copii sugari 10-15 mkg/kg, 6 luni – 1 an 8-10 mkg/kg; 1-5 ani 6 mkg/kg;
5-15 ani 3-6 mkg/kg;
8. Determinați insulina sau insulinele umane cu acțiune ultrarapidă și foarte scurtă.

• Începutul 5-15min; max. – 0,5-2 ore; durata – 2-5 ore: insulină lispro (humalog etc.) - insulină aspart
(novorapid etc.)
9. Determinați insulina sau insulinele umane cu acțiune lentă și durabilă.

• nceputul 2-6 ore; max. 8-24 ore; durata 24-36 ore: insulina zinc cristalină umană suspensie (ultratard
HM etc.); insulină glargin; insulină detemir
10. Determinați manifestările hipoglicemiei la preparatele insulinei.
DLa început senzație de rău, oboseala, teama, iritația, vertij, apoi greța, cefalea, gastralgii, tulbutări de
vedere,depresie, confuzie, stare de ebritate, agresivitete.
Subiectiv: tremor, tahicardie, paliditate, amplificarea sudoraţiei, palpitaţiieterminați principiile de dozare
ale preparatelor insulinei.
A. Doza initiala de 1 UA /kg apoi de intretinere
B. Doza initiere de 2UA/kg apoi de intretinere
C. In functie de durata de actiune
D. Conform ritmurilor biologice
E. Necesitatea fiziologica 0,2-0,6 ua/kg
11. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al biguanidelor.

A. Creste utilizarea glucozei la periferie
B. Efect dependent de doza
C. Micsoreaza glicemia cu hipoglicemie
D. Cresterea masei corporale
E. Micsoreaza glicemia fara hipoglicemie
Diminuie hiperglicemia;
• Nu modifică practic glicemia normală;
• Reduce hiperinsulinemia;
• Efectivă când glicemia nu depăşeşte 200mg%;
• Efectul este proporţional dozei (0,5-2,5 g/zi);
• Pot reduce excesul ponderal;
Pot preîntâmpina dezvoltarea DZ tip II la pacienţii cu toleranţă la glucoză.
12. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al inhibitorilor DIP-IV.

• ↑ concentraţia plasmatică a GIP şi GLP-1 – incretine fiziologice;
• ↑ secreţia glucozodependentă a insulinei şi o blocehează pe cea a glucagonului, ce ↓ glucozei a
jejun şi după mese, a HbA1c;
• influenţează asupra tuturor verigelor patogenetice ale DZ tip 2 – insulinorezistenţa, insuficienţa
secreţiei insulinei şi hiperproducerea glucozei de către ficat.
13. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al agoniștilor GLP-1 receptorilor.

• restabilirea mecanismelor fiziologice de reglare a nivelului glucozei.
• ↓ HbA1c şi glicemia în asociere cu o reducere dozodependentă a masei corporale şi un risc mic al
hipoglicemiei;
• ↓ masei corporale şi nivelului glicemiei a jejun,sunt mai evidente la combinarea incretinomimeticului
cu biguanidele şi sulfonilureicele;
• ↓ HbA1c, inclusiv la asocierea cu alte antidiabetice;
• la asocierea cu metformina ↓ nivelul colesterolului total, trigliceridelor, lipoproteinelor de densitate
mică (LDL) şi ↑ celor cu densitate mare (HDL);
A. Micșorează glicemia cu hipoglicemie marcată

B. Micșorează nivelul insulinei în sânge
C. Reduce masa corporală
D. Crește masa corporală, efectul nu depinde de doză
E. Restabilesc mecanismele fiziologice de reglare
14. Determinați particularitățile efectului hipoglicemiant al inhibitorilor co-transportului sodiu

glucoză.
Creste glucozurria, natriureza, asigura cardiopretocetie
15. Determinați glucocorticoidul cu cea mai mare activitate (potență).

· Dexametazona
16. Determinați caracteristicele mecanismului non-genomic de acțiune al glucocorticoizilor.

Este rezultatul interacțiunii directe fizico-chimice a GC cu membranele biologice sau receptorii steroizi
selectivi
17. Determinați glucocorticoidul cu cel mai marcat mecanism non-genomic de acțiune.
A. Hidrocortizon
B. Betametazona
C. Prednisolon
D. Triamcinolona
E. Dexametazona
18. Determinați principiile de utilizare a glucocorticoizilor în terapia intensivă:

Se indică doze mari timp de 24-48 ore
De preferința sunt preparatele cu mecanism non-genomic pronunțat
19. Determinați reacțiile adverse metabolice endocrine ale glucocorticoizilor.

• efecte metabolice și endocrine (hiperglicemia, toleranța alterată la glucoză, diabetul zaharat, creșterea în
greutate, obezitatea centrală, dislipidemia);
• efecte digestive (risc crescut de sindrom dispeptic, gastrită, ulcer gastric cu complicații, steatoză
hepatică, steatoză pancreatică);
• efecte cardiovasculare (risc crescut de hipertensiune arterială, ateroscleroză, tulburările de ritm cardiac,
insuficiența cardiacă și boala cardiacă ischemică);
• efecte dermatologice (vergeturi, atrofie cutanată, erupții de tip rozacee, dermatită periorală, erupții
acneiforme, pseudocicatrici, purpură, echimoze);
• efecte oftalmologice (cataracta subcapsulară posterioară, creșterea presiunii intraoculare ce poate
determina glaucom și exoftalmia);
• efecte osoase și musculare (osteoporoza, osteonecroza, fracturile osoase, miopatie);
• efecte renale,
• efecte neuro-psihice (tulburările de somn, anxietatea, iritabilitatea, depresia, afectarea memoriei,
psihoza);
• efecte pe sistemul imun (risc crescut de infecții),
• efecte hematologice (leucocitoză cu neutrofilie, ⇓eozinofilelor, ⇑monocitelor și al limfocitelor);
• supresia axului hipotalamo-hipofizo- suprarenal.
• sindrom rebound (hipocorticism acut);
• sindromul de lipsă;
• sindrom Cuşing iatrogen (redistribuirea ţesutului adipos la trunchi şi faţă
● Atrofia pielii,strii
● Acutizarea infectiilor cronice
● Glaucoma,cataracta
● Hipoglicemie
● hiponatriemie

Farma Test

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Farma Test

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Preparatele cu influență asupra sistemului respirator și antialergice

1. Determinați indicațiile antitusivelor.

● Tusea in fracturi de coasta

● Tusea in cancer inoperabil

● Tusea productiva in bronhopneumonie

2. Determinați efectele farmacodinamice ale acetilcisteinei.

- 1. stimulează secreţia celulelor mucozice, ce contribuie la liza fibrinei;

- 2. creşte sinteza glutationului cu efect detoxicant, îndeosebi în intoxicaţia cu paracetamol;

- 3.diminuiază parţial toleranţa la nitraţi.

3. Determinați beta-adrenomimeticele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune.

4. Determinați beneficiile terapeutice ale beta-adrenomimeticelor în astmul bronșic.

5. Determinați reacțiile adverse ale beta-adrenomimeticelor inhalatoare.

D. Cefalee, ameţeli - vasodilataţie prin β2 – adrenoreceptori.

F. Toleranţă - poate fi cauzată de:

H. Greaţă, vomă, constipaţie

I. Creşte cantitatea de acizi graşi şi secreţia insulinei

6. Determinați M-colinoblocantele ca bronhodilatatoare de durată ultralungă de acțiune.

7. Determinați beneficiul terapeutic al M-colinoblocantelor în astmul bronșic.

8. Determinați indicațiile M-colinoblocantelor ca bronhodilatatoare.

9. Determinați glucocorticoizii inhalatori utilizați în astmul bronșic.

Efectul apare după 5-7 zile de utilizare sistematică

a) Flunisolide, fluticazonă, budesonid;

10. Determinați beneficiul terapeutic al glucocorticoizilor în astmul bronșic.

11. Determinați reacțiile adverse ale glucocorticoizilor inhalatorii.

12. Determinați beneficiul terapeutic al metilxantinelor în astmul bronșic.

 Ameliorarea respiraţiei prin stimularea centrilor bulbari

13. Determinați reacțiile adverse ale metilxantinelor în funcție de concentrație.

 simptome de hipoxie a creierului;

 anorexie, greaţă, vomă, gastralgii (datorită acţiunii iritante şi centrale);

 tahicardie marcată, tahiaritmii;

14. Determinați indicațiile metilxantinelor.

 crizele astmatice grave ce nu cedeazã la AM si glucocorticoizi i/v;

 Deregläri respiratiei (de tip Cein-Stokes);

A. De prima intentie in jugularea acceselor de astm bronsic

15. Determinați preparatele antialergice utilizate în șocul anafilactic.

1. adrenomimetice (epine frina, norepinefrina);

16. Determinați H1-antihistaminicele de generația a III-a.

17. Determinați H1-antihistaminicele de generația a II-a.

18. Determinați efectele farmacodinamice ale H1-antihistaminicelor.

19. Determinați indicațiile H1-antihistaminicelor cu scop antialergic.

20. Determinați reacțiile adverse ale H1-antihistaminicelor .

21. Determinați efectele epinefrinei în șocul anafilactic.

22. Determinați efectele glucocorticoizilor ca antialergice.

23. Determinați indicațiile glucocorticoizilor ca antialergice.

24. Determinați indicația sau indicațiile inhibitorilor degranulării mastocitelor.

A. Astmul intrinsec la copii

25. Determinați preparatele utilizate în accesele de astm bronșic.

Preparatele cu influență asupra sistemului cardiovascular și diureticele

1. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din grupa1A.

A. Reduce depolarizarea diastolica lenta

2. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al preparatelor din grupa1B.

a) blochează canalele de calciu, inhibă afluxul calciului în celule

A. Inhibă depolarizarea diastolică rapidă

- blocarea canalelor de Na este labilă şi uşor reversibilă;

3. Determinați indicația sau indicațiile preparatelor antiaritmice din grupa 1B.

4. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al beta-adrenoblocantelor.

A. Cresterea perioadei refractare efective

5. Determinați particularitatea sau particularitățile efectului antiaritmic al blocantelor canalelor de calciu.

6. Determinați particularitățile efectului antiaritmic al amiodaronei.

A. Accelereaza procesele de repolarizare

7. Determinați indicațiile amiodaronei.

1. tahiaritmii supraventriculare: tahicardie sinusală, fibrilaţie atrială;

la bolnavii resuscitați din fibrilația ventriculară

- Este posibil de administrat pe fondal de insuficiență cardiacă (nu deprimă semnificativ