STRESUL reprezintă un exemplu de răspuns disfuncţional dintre individ şi mediu.

Chiar dacă la
început ne revenim în urma rezolvării unei probleme stresante şi chiar putem avea o stare de
bine, repetarea frecventă a reacţiilor care apar ca urmare a stresului (fiziologice, psihologice,
comportamentale) va epuiza, din ce în ce mai mult persoana, pe toate planurile.
„Victima stresului” se poate îmbolnăvi mai repede sau mai încet, în funcţie de diferenţele
individuale: rezistenţa fizică, tipul de personalitate, posibilitatea de control, toleranţa la
ambiguitate, nivelul nevoilor, stima faţă de propria persoană, vârsta, sex, educaţie, ocupaţie, ore
lucrate, starea de sănătate.
Gândeşte-te la un eveniment/o situaţie/o zi în care au avut loc întâmplări, pe care tu le-ai
perceput într-un mod stresant.
Rescrie filmul acelei zile, dar dintr-o perspectivă umoristică,
amuzantă. Priveşte întreaga situaţie şi personajele implicate
dintr-o altă perspectivă. Poţi „să vezi” intenţia pozitivă a
comportamentelor şi modului lor de a acţiona? Găseşte ineditul
situaţiei respective. Cum te simţi în acest nou scenariu?
Realizează o caricatură a situaţiei respective, surprinzând modul în care tu şi alte persoane
implicate aţi reacţionat.
Exercițiu
Gândeşte-te la toate lucrurile care te-au supărat, stresat sau nemulţumit pe parcursul zilei de
astăzi. Notează aceste situaţii care te-au tensionat în interiorul „norilor”.
Acum imaginează-ţi şi vizualizează-te pe tine ca o persoană ce ai în interiorul tău multă
căldură, lumină şi strălucire. Cum ai fi putut reacţiona diferit în situaţia respectivă? Ai fi putut
spune altceva? Care ar fi fost mesajul pozitiv pe care l-ai fi adresat?
Tu poţi deveni propria soluţie a lucrurilor care te nemulţumesc!