Liter-Club, VIII, Nr. 4 (31), Oct.-Dec. 2023

1
Liter-Club
Revistă de cultură
Anul VIII, nr. 4(31),

octombrie-decembrie
2023
Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

2
PRO DOMO
Biblioraft
Petruș Andrei, Nebunul înțelept, Editura
„Sfera”, Bârlad, 2023, 259 p.; cuprinde cicluri
de versuri: Sonete, Satire, Rondeluri, Fabule,
Parodii, Catrene rebele, Marginalii, Aforisme.
Reviste literare sosite la redacție:
• Academia Bârlădeană, Bârlad
• Academos, Chișinău
• Antilethe, Craiova
• Boema, Galați
• Bucureștiul literar și artistic, București
• Cafeneaua literară, Pitești
• Contemporanul. Ideea europeană,
București
• Convorbiri literare, Iași
• Curtea de la Argeș, Curtea de Argeș
• Expres cultural, Iași
• Literatura și arta, Chișinău
• Lumină Lină/ Gracious Light, New York
Din cărțile prietenilor revistei:

• Costin Clit, Episcopia Hușilor. Studii, articole
și documente, Huși, Ed. Horeb, 2023
• Petru Ioan, Peregrinări prin lumea
paronimelor, Iași, Ed. „Ștefan Lupașcu”, 2023
• Episcopul Ignatie (Trif), Sfântul Grigorie
Palama și teologia energiilor necreate,
București-Huși, Ed. Spandugino & Horeb,
2023
• Nicolae Georgescu, Ziarul „Timpul” acuzat în
Parlament, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2023
• Adrian Buzdugan, Cioran. Filosofia unui
„antifilosof”, București, Ed. Litera, 2023
• Eugenia Faraon, Sub aripi de azur (I. Poteci
prin lume; II. Suim spre Taină), Iași, Ed. Pim,
2023
• Petru Adrian Țoncu, Îngeri stelari (I-II,
Pregătirea; III, Călătoria; IV, Colonizarea), Iași,
Ed. Alfa, 2023
• Elena Vlase Munteanu, Esența clipei, Iași, Ed.
Pim, 2023
• Tănase Dănăilă, Aspirații transparente,
București, UZP, 2023
• Constantin Oancă, Fluviul. Idei și eseuri
metafizice, București, Ed. Armonii culturale,
2023
• Leo Butnaru, Donator tuturor / Donatore per
tutti, Chișinău, Ed. Minela, 2023
• Magdalena Țoncu, Vârstele omului în oglinda
timpului, Iași, Ed. Alfa, 2023.

3
Culturale, literare…
Ghiță NAZARE
(Galați)
Fascinația amintirilor*
Vasilica Grigoraș, bine

cunoscuta scriitoare din
spațiul literar moldovenesc și nu numai,
trăitoare la Vaslui, are publicate până acum
peste 25 de cărți de autor, în românește sau
ediții bilingve, la edituri din țară și din
străinătate, și aproape 20 de colaborări în
volume colective. Impresionantă este aria
tematică a creației Vasilicăi Grigoraș, de la
cartea științifică, documentară, filosofică, la
însemnări despre oameni și cărți, de la
povestiri și versuri pentru copii, la note și
jurnale de călătorie, de la critică literară la
haiku și senryu.
Referințe elogioase cu privire la cărțile
Vasilicăi Grigoraș au formulat, printre alții,
profesorii universitari Mihai F. Ralea, Mircea
Regneală, George Anca, Nicolae Mătcaș, Petre
Iosub, recunoscuții scriitori/critici
literari/jurnaliști/traducători Dan Plăeșu,
Victor Cilincă, Cezarina Adamescu (Galați),
Victoria Milescu (București), Teodor Pracsiu
(Vaslui), Lina Codreanu (Huși), Alexandru
Nemoianu (S.U.A.), Veronica Balaj
(Timișoara), Valentina Teclici (Noua
Zeelandă) și mulți, mulți alții. Câteva
exemple sunt concludente: „Intersectări de
păreri, analogii, exegeze pe text făcute cu
aplomb, lasă impresia unui studiu temeinic
argumentat dar pigmentat și cu evidentă
suavitate, o devoțiune prietenoasă pentru
autorul aflat sub lupă” (Veronica Balaj,
despre volumul de critică literară Seninul din
inima cărților, Editura PIM, Iași, 2019);
„Frumusețea cuvintelor folosite, eleganța
exprimării, din capul locului înseamnă bună
cuviință și responsabilitate. Respectul pentru
limba vorbită înseamnă și respectul pentru
cele din jur și pentru Cel care le-a adus în
ființă” (Alexandru Nemoianu, despre
volumul de versuri Stropi de toamnă verde,
Editura PIM, Iași, 2020); „Senryu este o
abordare ușor satirică, umoristică a naturii
umane. Așa încât titlul cărții, Starea vremii
azi, senryu, Editura PIM, Iași, 2016, se referă
nu la meteo, ci la social-politic. Cartea
Vasilicăi Grigoraș include poeme dibaci
4
lucrate”, scrie Dan Plăeșu; „Curgerea vremii

este subtil nuanțată în secțiunea care
grupează succesiunea anotimpurilor unui an,
receptate senzorial și reflexiv... Nu
predominanța stilistică îmbracă peisajele, ci
emoția naratoarei particularizează pentru
fiecare anotimp... O aură legendară îmbracă
lăcașele vizitate și însăși personajul-relator
pare să fie martor al întrupării în legendă”
(Lina Codreanu despre volumul Simple
adorații, impresii de călătorie, haibun-uri,
Editura PIM, Iași, 2020); „Te invit călduros,
cititorule, la o călătorie de agrement
intelectual în fermecătoarea lume a Vasilicăi
Grigoraș. Vei fi întâmpinat acolo cu multă
generozitate, oferindu-ți câteva clipe de
bucurie printr-un bogat rafinament de
limbaj, acid și, uneori, urmuzian, decantând
gânduri despre realități, comune și
dramatice, de lângă noi și de dincolo de noi,
totul convertit în metafore-poem, un fel de
minicristale lirico-satirice care scot în lume
marea și frumoasa sensibilitate a autoarei”
este îndemnul generos al profesorului Iosub
de a citi volumul Starea vremii azi, senryu.
Revenind la Odă
Prieteniei, vom spune că,
deși are ca subtitlu
Jurnal de călătorie în
Noua Zeelandă, volumul
nu este un jurnal clasic,
în adevăratul sens al
cuvântului, care
consemnează doar
lapidar informații, date,
întâmplări, ci este, mai degrabă, o succesiune
de povestiri ale unei autoare cu har, cu
experiență într-ale scrisului. Stilul folosit de
Vasilica Grigoraș este un argument în acest
sens. Câteva exemple sunt doveditoare:
„Când am ajuns noi – într-unul din locurile
vizitate în Noua Zeelandă –, era după amiază,
razele soarelui se răsfrângeau ca niște săgeți
fierbinți pe umerii oceanului”; „Vremea era
închisă, ploaia abia stătea să nu cadă. După
câțiva kilometri parcurși, aversa lovea cu
putere în asfaltul șoselei și în parbrizul
mașinii. Peste tot se întindea un crâng de
bulbuci care dansau cu măiestrie step”;
descrierea entuziasmantă, metaforică, a unei
cascade unde „apa se îngrămădește cu furie
într-un canal foarte îngust înainte de
cascadă, unde prinde o viteză uluitoare.
Parcă nori albi și mari se rostogolesc în ape

5
de cristal, sfărmându-se țăndări la atingerea

stâncilor” etc.
Cartea Vasilicăi Grigoraș este un amplu
documentar istorico-geografic, este un
excelent ghid turistic pentru cei ce vor avea
ocazia/dorința să viziteze plaiuri splendide
de peste mări și țări, din Noua Zeelandă, un
tărâm așezat pe „cercul de foc al Pacificului”.
Textele/povestirile Vasilicăi Grigoraș sunt
ademenitoare, sunt pline de metafore, de
îndemnuri, de mesaje convingătoare.
Evident, vom lăsa cititorului
șansa/bucuria de a se emoționa lecturând
paginile scrise de autoarea cărții Odă
Prieteniei, o prietenie de o viață cu
gălățeanca devenită gazdă în Noua Zeelandă,
la Napier, un oraș cu peste 60.000 de
locuitori, Valentina Teclici, imaginându-se
servind micul dejun când încă „roua mai
scălda în grădini florile, legumele și copacii”,
în compania familiei Anderson, Valentina și
Robert. Între orașele vizitate în Noua
Zeelandă de autoarea volumului amintim:
Gisborne, orașul turiștilor prin excelență, dar
în care trăiesc și cei mai mulți indigeni,
„primul oraș din lume care salută soarele în
fiecare zi”; Hastings, important punct de
atracție pentru turiști, renumit prin
producția de struguri și vin; Waipawa, un
oraș cu o istorie bogată, fiind „cea mai veche
așezare europeană din țară”; Rotorua,
centrul culturii Maori, cultura băștinașilor,
una dintre cele mai populare destinații
turistice ale Noii Zeelande. Dar câte nu a
văzut și a povestit Vasilica Grigoraș în cartea
sa. Rămâne ca cititorul să savureze
întâmplările povestite de autoare din cele 90
de zile petrecute în Noua Zeelandă (7
februarie-6 mai 2013).
„Am trăit trei luni la antipozi –
mărturisește autoarea la sfârșitul celor
aproape 250 de pagini ale cărții sale. Trei
luni luminoase și senine precum cerul,
strălucitoare asemenea scoicilor paua,
valoroase și prețioase precum perlele de
stridii, dulci ca mierea de manuka, fine și
călduroase precum lâna merinos, pline de
iubire ca fructul pasiunii, adânci în trăiri
precum oceanul, melodioase și armonioase
ca trilurile păsărelelor”. Este și motivul
pentru care dedică această carte „poetei și
prietenei mele, Valentina Teclici și soțului ei
Robert Anderson, care, prin generozitatea
lor, au făcut posibilă această călătorie în
Noua Zeelandă”, carte care se constituie într-
6
un omagiu adus prieteniei adevărate, o

prietenie de o viață pentru viață.
În concluzie, ne alăturăm și noi celor care
au avut cuvinte de laudă la adresa cărții,
Tudor Cicu și Georgeta Petre, exprimate cu
generozitate în primele pagini.
*Vasilica Grigoraș, Odă Prieteniei. Jurnal de
călătorie în Noua Zeelandă, Ed. PIM, Iași, 2019.
Marian NENCESCU
(Bucureşti)
Despre critica literară, de

la Chișinău – oglindiri și
străluciri (I)
La mai bine de trei decenii de la

Proclamarea Independenței de Stat a
Republicii Moldova (27 august, 1991), și cam
tot atâta vreme de la adoptarea Zilei Limbii
Române, ca Sărbătoare Națională (31 august,
1990), la Chișinău, iar, din 2011, și la
București, nu se poate afirma cu siguranță
dacă a fost un act patriotic, sau doar o
amânare, dacă nu o renunțare, sine die, la
dorita Unire. Mai mult chiar, faptele arată că,
exceptând adoptarea alfabetului latin, o
realizare cu adevărat istorică, ce a apropiat
semnificativ Republica Moldova nu doar de
România, dar și de spiritul cultural european,
căruia îi aparține de drept – „Bucură-te scris
latin/ Că pe valea dulce-amară/ N-ai venit ca
un străin/ Ai venit la tine-n țară/ Și la frații
tăi”, cum inspirat scria Poetul Național al
noului stat românesc ivit la est de Prut,
„bădia” Grigore Vieru, în poemul Răsai – în
ciuda „podurilor de flori” și a nenumăratelor
semne de frăție și de unire venite din partea
unor cărturari generoși din ambele țări,
Unirea reală, politică și istorică, e mai
departe ca niciodată. Mai mult, nici măcar în
domeniul literar, unde ne leagă aceeași limbă
și aceleași „doruri multe”, nu suntem încă
frați deplini. Dovadă este că avem în
continuare, de facto, două literaturi, două
culturi, două limbaje artistice distincte. Iar
exemplul cel mai concludent este că și azi
Istoriile literare de la București continuă să
trateze literatura basarabeană cel mult la
bibliografie, ori la capitolul „și alții”, în vreme
ce, la Chișinău, se scrie despre „frații”
scriitori români cu aceeași parcimonie, asta
deși, oficial, avem, la Chișinău, câte o Filială a
USR și UZPR, iar, ICR-ul local este condus de
7
un scriitor care, în mod fericit, este și

membru de onoare al Academiei Române,
din 2011. Cauzele acestui fenomen sunt
variate și discutabile, de aceea ar fi prea
simplist să punem totul pe seama așa-zisului
„moldovenism cultural”, ce căpătat de la o
vreme, din păcate, atâtea valențe nocive.
În acest context, apariția, sporadică, la
București, sau chiar în România, a câte unei
cărți noi de literatură, sau, cum e cazul de
față, de critică literară originală, scrisă de un
autor din R. Moldova, basarabean cum ne
place nouă să spunem, este nu doar o
excepție, cât o surpriză. Asta pentru că, așa
cum mărturisea autorul ei la Târgul de Carte
Gaudeamus (ediția a XXIX-a, 7-11 decembrie
2022), chiar și așa, cartea aceasta a întârziat
„nefiresc”, mai bine de 5 ani, pe la diverse
edituri românești, astfel că în final, meritul
editoarei și scriitoarei Camelia Pantazi-
Tudor de a-și asuma, integral, publicarea,
fără să țină seama de eventualele
inconveniente și complicații „diplomatico-
literare”, este incontestabil. Publicată așadar,
„pentru că a venit momentul”, cartea
scriitorului și criticului literar basarabean
Nicolae Rusu, Aspecte și identități (Ed.
Astralis, București, 2022) este nu doar un
„eveniment” literar, din păcate, scăpat
neobservat, ca multe altele de aceeași
factură, de comunitatea scriitoricească
românească, dar și un gest firesc, de
apropiere culturală, de re-unire, măcar sub
faldurile generoase ale limbii române, sau,
cum zicea Grigore Vieru, în același poem:
„Răsai, răsai, răsai/ Și nu te mai pierde,
iubirea mea”.
Din fericire, pentru cititorii români,
numele lui Nicolae Rusu (n. 26 octombrie
1948, Risipeni, Fălești, R. Moldova) nu este
cu totul necunoscut. Economist de profesie,
absolvent al Institutului de Literatură
„Maxim Gorki”, de la Moscova, director al
Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din R.
Moldova, din 1987, Nicolae Rusu a debutat
publicistic încă din 1969, cu proze literare, în
publicațiile studențești de la Chișinău, iar
editorial a publicat din 1978, practicând cu
succes proza poematică, în special literatura
pentru copii și adolescenți, dar și teatrul,
fiind un colaborator permanent al Teatrului
de Păpuși „Guguță”, din capitala R. Moldova,
care i-a reprezentat, între altele, și o
dramatizare originală după poemul
Luceafărul, de Mihai Eminescu, în 2007. În
8
urma unui tragic atentat cu vitriol, asupra

căruia autoritățile moldovenești nici azi nu s-
au pronunțat, Nicolae Rusu rămâne cu
sechele fizice permanente, fiind unul din
puținii scriitorii moldoveni care au cunoscut
pe propria piele consecințele cinice și brutale
ale „ieșirii din rând”. În 1998 publică prima
ediție a romanului Șobolaniada, în două
volume, inspirat din propria experiență de
viață, carte ce a trecut rapid hotarele R.
Moldova, fiind promovată și la București, de
aceeași editură Litera, cu totul, o investigație
crudă, ca o operație pe cord, în lumea
paralelă a „politicii”, a marilor interese
economice, a ipocriziei și indiferenței
planificate. În ciuda unui succes de stimă
(cartea a fost recompensată inclusiv cu un
Premiu al Uniunii Scriitorilor din Moldova,
dar și cu Premiul Fundației Soroș-Moldova,
autorul fiind invitat să vorbească despre
creația sa direct în Studioul Europei Libere),
Șobolaniada lui Nicolae Rusu rămâne un
exercițiu publicistic fără urmări, asta deși,
într-o literatură matură, ar putea constitui
un subiect generos de thriller politic,
înscriindu-se cu succes în categoria
literaturii de conspirație.
După romanul Totul se repetă, aceasta
este a doua carte publicată de Nicolae Rusu
la editura bucureșteană Astralis, și, fiind
vorba de un volum de critică, miza este
crescută. În esență, dacă despre literatura
originală de la Chișinău știm, din motivele
arătate, destul de puține lucruri, despre
critică, avem și mai puține
informații.
Tudor NEDELCEA
(Craiova)
Regal științific și
cultural
De ziua Limbii Române
Sfârșitul lunii Gustar (31 august) și

începutul anului bisericesc (1 septembrie) a
consemnat două evenimente științifice
remarcabile: Ziua Limbii Române,
sărbătorită simultan de către Academia
Română și Academia de Științe din Chișinău,
precum și Congresul Mondial al
Eminescologilor, inițiat și coordonat de
neobositul savant, Mihai Cimpoi începând cu
2012, sub egida ambelor academii, și în
9
organizarea Centrului Academic

Internațional „Mihai Eminescu” de la
Chișinău. A fost un adevărat festin științific și
cultural în care românismul a fost omagiat,
îndreptățind afirmația lui Eminescu: „Nu noi
suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna
noastră”. Au participat mari personalități
(academicienii Ioan-Aurel Pop, Ion
Tighineanu, Mircea Dumitru, Mircea Martin,
M. Cimpoi, Valeriu Matei, Gh. Păun, I.
Hădârcă, Theodor Codreanu, Gh. Ghidirim,
Gh. Chivu), a eminescologilor N. Georgescu,
Adrian Dinu Rachieru, Pompiliu Crăciunescu,
Lucia Olaru Nenatti, Catinca Agache etc.), a
europarlamentarului Maria Grapini (cel mai
activ europarlamentar român), a
omniprezentului primar al comunei
Dumbrăveni (Suceava), Ioan Pavăl, și a
secretarului primăriei, Mihai Chiriac, a altor
cercetători și cunoscători ai limbii române și
creației eminesciene (Rodica Zahiu, Liviu
Chiscop, Daniel Corbu, Simona Modreanu,
Cassian Maria Spiridon, Laura Hant, Tudor
Nedelcea, Emilia Stăjila, M. Cornaci, Kopi
Kycyku (Albania), Metleaeva Miroslava, D.
Gabura, A. Apetri, G. Vulturescu).
Au fost lansate mai multe cărți cu
tematică eminesciană: Titu Maiorescu,
Eminescu, poet al timpului modern (ediție și
prefață de M. Cimpoi), N. Georgescu, Un
înșelat pe corabia trufiei, Adrian Dinu
Rachieru, Arhipelag critic, Cassian Maria
Spiridon, Poetul nopții și mitul
«Luceafărului», ediții din poezia eminesciană,
precum și excelentul Buletin „Mihai
Eminescu”, nr. 1/2022, de cercetări
eminescologice, valorificare și promovare a
operei și personalității lui M. Eminescu,
editat de Centrul Academic Internațional
„Eminescu” și Biblioteca municipală „B.P.
Hasdeu”.
Limba română a fost obiectivul dezbaterii
ședinței festive comune a celor două
academii din București și Chișinău.
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel
Pop, președintele Academiei de Științe a
Moldovei, Ion Tighineanu, au adus un pios
omagiu limbii române, dar și Limbii române
vechi în viziunea lui Eugen Coșeriu,
basarabean la origine (de către acad. Ioan-
Aurel Pop). Acad. Mircea Dumitru,
vicepreședinte al Academiei Române, a adus
un bine meritat Elogiu limbii române. La
începuturile vocabularului filosofic; câteva
remarci cu privire la experiența eminesciană
10
a lecturilor kantiene, iar pentru Mihai Cimpoi,

Limba română [este] Casa Ființei Noastre.
Valeriu Matei, în cunoștință de cauză, a
evocat Bătălia pentru legalizarea limbii
române și alfabetului latin în Basarabia în
timpul dezghețului gorbaciovist (1986-
1990), în care a ieșit în evidență Școala
Basarabeană ca o continuitate de idei a Școlii
Ardelene, în care s-au angajat, cu îndreptățit
curaj și legitimă cerință, personalități
basarabene de mare prestigiu european:
Grigore Vieru, Nicolae Dabija și revista
„Literatura și arta” (cu un tiraj record pentru
o revistă de cultură de 260.000 exemplare),
Leonida Lari, D. Matcovski, I. Ungureanu,
preotul Petru Buburuz, I. Hadârcă, Ion Druță
(cel de până în 1994) etc., aspecte
consemnate ca atare de Mihai Cimpoi în
celebra sa O istorie deschisă a literaturii
române din Basarabia, ajunsă la ediția a V-a.
A fost un prilej fericit pentru
academicianul Mihai Cimpoi să inaugureze,
la Centrul Academic Internațional „M.
Eminescu”, sala de lectură „acad. Eugen
Simion”, să fie evocat, la cele nouă decenii de
la nașterea marelui savant care ne-a părăsit
recent, de M. Cimpoi, Mircea Martin, I.
Hadârcă, Tudor Nedelcea, Ioan Pavăl, să fie
lansate cărțile lui M. Cimpoi despre Eugen
Simion, om al întregului cultural și Eugen
Simion. Texte despre Basarabia (antologie).
Amplul și pertinentul program științific și
cultural al ședinței festive comune a celor
două academii române de la Bucureșeti și
Chișinău, al Congresului Mondial al
Eminescologilor (ediția a XII-a), cu tema
„Eminescu – Homo sapiens”, a fost completat
de concursul de epigrame dedicat creației
eminesciene „Vreme trece, vreme vine”, în
care au excelat epigramistul Mihai Cimpoi și
Gh. Bâlici.
Prin întreaga sa activitate literară,
editorială și organizatorică, acad. Mihai
Cimpoi a demonstrat că este, la ora de față,
decanul de vârstă și valoare al
eminescologiei mondiale.
Trebuie să menționăm și recitalul de
excepție, cu o voce așijderea, al elevei de 11
ani, din Drobeta Turnu Severin, Ziana
Filofteia Bîrdeanu, strălucind prin voce
(„lovituri de glotă”), repertoriu, autencitate,
costum popular.
În urma decretului prezidențial semnat de
Doamna Maia Sandu prin care limba română
este oficial limba de stat în Basarabia, pe
11
străzile din Chișinău se auzeau, aproape în

totalitate, vorbindu-se românește. Mai mult,
un taximetrist din Chișinău, în așteptarea
clienților, asculta la casetofon cântecul
Treceți batalioane române Carpații!.
Vorba lui Jean Moscopol: „Tot ce-i
românesc nu piere”.
Ana OPRAN
(Pădureni – Huși)
O călătorie spre Înalt
Noua carte Sub aripi de

azur a cunoscutei autoare
de haiku, hușeanca Eugenia
Faraon, configurează traseul unei duble și
inedite călătorii pe orizontală, prin hățisurile
vieții cotidiene, dar și pe verticala devenirii
spirituale a unei ființe umane în căutarea și
descoperirea sinelui creator și a integrării în
Sinele Divinității. Căci cele două volume
apărute la Editura Pim, din Iași, în 2023, cu
titlul Sub aripi de azur se circumscriu celor
două universuri (material-biologic și
spiritual-religios) încă de la început prin
subtitlurile metaforice Poteci prin lume și
Suim spre Taină.
Plurivalente ca gen de scriitură, le-am
putea cu ușurință integra genului
memorialistic. Acuitatea observațiilor,
transgresarea unor medii sociale și umane
diverse, tenta moralist-educativă, pasiunea
de a se cunoaște pe sine și a se autoanaliza,
recursul la simplitate și natură amintesc de
Confesiunile lui Jean-Jaques Rousseau.
Sinceritatea, acuratețea și cursivitatea
discursului lirico-descriptiv din cărțile
Eugeniei Faraon reînvie cu nostalgie pagini
încântătoare prin prospețimea impresiilor și
verva expunerii din operele pașoptiștilor
români: V. Alecsandri, Alecu Russo, Gr.
Alexandrescu, dar și altele mai recente
despre care autorii vol. colectiv de studii
literare Memorialistica românească: teorie și
istorie literară (2020), aduc interesante și
inedite mărturii. Pot fi adăugate alte titluri
de cărți de memorialistică, precum: Jurnalul
fericirii (N. Steinhardt), Un altfel de jurnal.
Ieșirea din Timp (Matei Călinescu), Mai-mult-
ca-trecutul (Ana Blandiana), pentru a aminti
doar câteva din extrem de bogata panoplie a
cărților de acest gen.
De altfel, această includere în actul
creator literar al elementului autobiografic
(un fel de autobiografie emblematică și
generalizatoare în care „eu” este sinonim cu
„noi toți”) e o tendință a prozei actuale de
peste tot, dac-ar fi să amintim doar recentul
12
Premiu Nobel pentru literatură din 2022,

titrat în mass-media succint și revelator:
„Annie Ernaux – un Nobel în care eu vorbește
despre o experiență comună”.
Introspecția, pasajele lirice în versuri
albe sau cele de proză ritmată alternează cu
adevărate bijuterii portretistice care
schițează o fizionomie, și mai ales surprind
acea irepetabilă lumină interioară a câte unui
protagonist din lungul șir de ființe umane cu
care interacționează autoarea în ipostaza
Geniza (v. Poetescu, preotul Roni, Sora,
excentricul Coli…). Alteori, acestea se
întrețes cu secvențele memorialului de
călătorie dând la iveală pagini descriptive
demne de pana unor mari scriitori ai
literaturii române: „Urcăm pe rând pe poteca
pietroasă, tăiată între stâncile calcaroase ale
munților, cu vârfuri ascuțite ca niște hornuri
și cu aspect selenar. Înaintând, eram
surprinși de formele diferite ale munților
golași, modelate de capriciile vântului tăios și
ale unor șuvoaie de apă, scobind în ei cele
mai ciudate profile de terase...” (Suim spre
taină, p. 165).
Pelerinajul făcut în Izrael, pe care
autoarea însăși îl consideră „piatra de
încercare a acestei scrieri”, oferă plăcerea
unei lecturi „pe nerăsuflate”, care încântă
spiritual prin noutatea peisajelor
caleidoscopic aduse în fața cititorului, prin
acea senzație intimă de împlinire
integratoare în amalgamul de culturi născute
pe acest Pământ sfânt, prin intensitatea
trăirilor personajului narator. Imagini
inedite, pitorești, învăluite într-o undă de
umor juvenil sau altele care impresionează
prin măreție și prin trimiterile permanente
la viața și faptele lui Iisus, ale Mariei și
Sfinților Apostoli îl fac pe cititor să perceapă
intim esența Omului în zbaterea lui spre
desăvârșire. „Însă, pe măsură ce înaintezi în
acele locuri binecuvântate, te simți acasă și
parcă recunoști fiecare colțișor ca făcând
parte din intimitatea ființei proprii” –
conchide autoarea.
Cele două volume ale scrierii Eugeniei
Faraon, declarat autobiografice, comportă
însă mai multe chei de lectură și
interpretare. Autoarea, ea însăși personaj al
poveștii, se mărturisește pe sine într-un
dialog permanent cu Dumnezeu, rezultând
un poem impresionant prin sinceritatea
sentimentului religios, profunzimea
cugetărilor, prospețimea și relevanța
metaforelor: „Așa că nu mă pot abține de la a
vă oferi aceste relatări și cugetări ca pe niște
flori crescute în sufletul meu de Duhul Sfânt,
chiar dacă eu sunt doar un ciob pe care se
întâlnesc raze!”. „Cu sete beau această viață,
ce-mi curge înlăuntru, din izvorul de apă vie

13
a Duhului Sfânt, chiar dacă trebuie să

desfundăm mereu fântâna duhului meu de
pietrele pe care le aruncă dușmanul
sufletelor, pentru a putea țâșni din nou în
cascadă” – adaugă cu ingenuitate glasul
copilei Geniza, murind și renăscând cu
fiecare episod de confruntare cu boala, când
doar credința fierbinte și umorul optimist o
salvează de la disperare. Poemul-rugăciune,
citatele din Biblie sau din scrierile religioase
ale unor autorități ecleziastice, aforismele
proprii, toate punctează etapele călătoriei
sale pe potecile lumii prin care pașii Genizei
devin pașii Eugeniei Faraon. Acest balans
între persoana I și a III-a (eul liric încărcat și
înnobilat de efluviile credinței/naratoarea
avatarului lumesc al Genizei) constituie
farmecul și originalitatea perspectivei
scriitoricești în primul volum. Aici scenele
din „puzzle”-ul vieții cotidiane (nașterea
copilului, lupta cu boala și infirmitatea,
părinții, fratele Tinu, căsătoria, iubirea,
convertirea, mentorii, misionarismul)
interferează cu treptele de conștientizare
spirituală pe care personajul le parcurge
simultan cu zbaterea pentru Viață a ființei de
carne și sânge. Titlurile capitolelor devin tot
atâtea metafore ale acestei deveniri:
„înmugurirea Genizei”, „înfrunzirea Genizei”,
„se zbat frunzele Genizei”, „înflorirea
Genizei”, „Pălesc frunzele Genizei”.
Cu volumul Suim spre Taină autoarea îl
angajează deplin pe cititor în călătoria
spirituală spre „desfolierea” și înălțarea
sinelui către zonele rarefiate ale cunoașterii
și autocunoașterii prin revelație și Iubire.
Alegoria (parabola) „viermelui de mătase” ,
cu orizontul pe care-l deschid cele două
cuvinte aproape oximoronice („vierme” și
„mătase”) grele de înțelesuri și subînțelesuri,
de „spuse”, „nespuse” și „presupuse” domină
acest volum, reverberând de fapt asupra
întregului operei. Sufletul, adânc har al
Sfântului Duh, doarme în noi precum larva ce
„devorează lacom frunzele de dud ale
evenimentelor vieții”. Când toată această
materie biologică a fost îngurgitată până la
saturație, sufletul iese „dintre frunze”, se
retrage în sine adăpostindu-se în coconul
unde se zămislește în secret misterul
Creației. Încet-încet, sufletul urzește „fire de
mătase cerească”, încet-încet se naște
fluturele de lumină din coconul învăluitor. Și
astfel „suim spre Taină” prin tot ce ni s-a
oferit cunoașterii (raționale sau revelate)
prin trăire nemijlocită, prin cărți, oameni,
trimiși providențiali.
Și această călătorie întru descoperirea
Adevărului se încheie apoteotic printr-un
poem religios în proză înălțător: „Cercuri și
vârtejuri strălucitoare, adieri și triluri de

14
încântare, lumini se întretaie și se rotesc în

spirală spre Tronul preaînalt, la preamărirea
și laudele aduse de îngeri, Sfinți și suflete ale
drepților”. Căci Eugenia Faraon, truditoare
atentă și migăloasă asupra Cuvântului, face
să curgă în paginile cărții, odată cu lumina
culorilor din picturile sale, efluviile de Poezie
ale unui suflet sensibil și dăruit creației
artistice.
4 oct. 2023, Pădureni
In memoriam
ARHIMANDRITUL MINA DOBZEU
(5 noiembrie 1921, Grozești, j. Lăpușna,

Basarabia –7 iunie 2018, Huși, Vaslui)
Marcel MIRON
(Huși)
Copac rănit
Călugărului Mina
Bate toaca la schit

ciocănitorile scot dopurile de cerumen
din urechile bolnave
să se audă
imnele serii.
Către Tine strig Doamne

auzi-mă
și spune-mi despre călugărul Mina
care căuta pușcăria
cu lumânarea aprinsă.
La schitul din inima zdrobită

tocmai a sosit Nicolae
evreul rătăcitor
călător printe stelele
și lumile în surpare.
Și-am privit
porumbelul botezului
trimisul lui Hristos
sărind în jurul cristelniței improvizate
o cană cu „apă viermănoasă”
limpezită de „Duhul rapid”
cel prezent în închisori.

15
Bughi, bughi, bang!

Rohia
Rohia
fată fecioară
deschide-ți ochiul
cu sprâncene de cetini
și cântă din clopote de aramă
că vine nănașul sfântului tău
drumețul Mina
nebunul pentru Hristos
cel neascultat
necrezut
și îngropat de atâtea ori
în ochiul lui Dumnezeu.
Bughi, bughi, bang!

Câți în Hristos v-ați botezat
prin jilave
periprave
râpile robilor
nebuniile piteștilor
și râmnicenilor sărați
în brazdele peste brazdele
din câmpiile durerii
în Hristos v-ați și-mbrăcat
prin parola veșniciei
înviere rourând.
Bughi, bughi, bang!

Nu voia să plece în rai!
Cu sudoare și lacrimi
a coborât raiul în gulagurile comuniste.
În temniță
și-a construit mănăstirea
iar paznicii torționari
păzeau schitul pe dinafară.
Printre martiri și sfinți

un călugăr îmbrăcat în zeghe
scoate din inimă
firimituri de lumină
semne vizibile
pe cărarea lui Hristos.

16
ION GHEORGHE PRICOP
(15 apr. 1944, Duda-Epureni, Huși – 14 nov.

2018, Duda-Epureni, Huși, j. Vaslui)
Theodor CODREANU
(Huși)
Un lustru de la plecarea lui

Ion Gheorghe Pricop1
PRICOP, Ion Gheorghe (15.IV.1944,

Duda, j. Vaslui-14.XI.2018, Duda), prozator şi
poet. Este fiul Elenei şi al lui Gheorghe
Pricop, ţărani. Studii primare (1951-1955) şi
gimnaziale (1955-1958) în satul natal. În
1964, a absolvit Liceul „Cuza Vodă”, Huşi, iar
în 1969 Facultatea de Filologie a
Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. De la
absolvirea facultăţii până la pensionare a
funcţionat ca profesor de limbă şi literatură
română în satul natal, fiind şi directorul şcolii
între 1970-1980, 1984-1989, iar între 1998-
2002, director coordonator al şcolilor din
comuna Duda-Epureni. Este membru al
Uniunii Scriitorilor din 2001. Debutează ca
poet, în 1963, în „Flacăra Iaşului”, iar ca
prozator cu povestirea Caii apelor, în revista
studenţească din Iaşi „Alma mater”, în 1971.
Prezent cu versuri în antologia Pământ iubit
(1968), editată de Casa Creaţiei Populare
Vaslui. A colaborat la revistele „Tribuna
învăţământului”, „România literară”,
„Luceafărul”, „Ateneu”, „Porto-Franco”,
1
Acest articol de dicționar trebuia să apară în ediția
a doua a Dicționarului general al literaturii române,
împreună cu ale altor scriitori din Reprezentanța
Vaslui a Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor Români:
Ion Alex. Angheluș (d. 1986), ceilalți membri fiind
Teodor Pracsiu (Filiala Iași) și Andrei Petruș (Filiala
Bacău). Articolele au fost încredințate lui Tudor
Nedelcea, care făcea parte din colectivul de istorici
și critici literari ai proiectului. Spre surpriza
indignată a lui Tudor Nedelcea, cele patru articole de
dicționar s-au „rătăcit” la editură, încât cel despre
Ion Gheorghe Pricop apare aici pentru întâia oară, la
comemorarea celor cinci ani de la plecarea dintre
noi.
17
„Dacia literară”, „Poezia”, „Pro Saeculum”,

„Flacăra”, precum şi în publicaţiile locale.
Debutează editorial cu placheta de versuri
Nesomnul patriei (1980), iar în proză cu
volumul de povestiri Corăbii în septembrie, în
1984. Talentul literar al lui P. se afirmă, mai
întâi, în proza scurtă, cu volumele Corăbii în
septembrie şi Călăreţul de os (1991), după
care trece şi la roman. Naraţiunile sale
descind din vigurosul filon al miraculosului
şi fantasticului autohton, amintindu-ne de
Vasile Voiculescu, Fănuş Neagu, dar şi de
prozele lui William Faulkner. P. excelează în
surprinderea mitului genuin, în geneza
acestuia prin „accidente” imprevizibile,
urmate de metamorfoze stranii, dar fireşti,
totodată. Fantasticul se insinuează în
ţesătura textului nu ca exterioritate, ci
difuzează ingenios din neliniştile eului
profund. Interiorul se revărsă în lume creând
o altă lume, fără a se recurge la sondare
psihologică, crescând parcă din mirarea celor
ce-şi povestesc întâmplările vieţii. Aceste
mirări izvorăsc din adâncimi insondabile,
manifestându-se ca semne ciudate, accesibile
doar celor „iniţiaţi”. În Omizile, din volumul
de debut, acţiunea se petrece în timpul
foametei din 1946-1947. Adolescentul Uţă
pleacă în Oltenia împreună cu alţi prieteni să
muncească pentru a căpăta porumb. La
întoarcere, ajutându-şi tovarăşii de drum să
treacă sacii peste un pod, cade şi se alege cu
fracturi multiple. O metamorfoză tragică se
produce lent, tânărul voinic stingându-se
agonic, în timpul unei copleşitoare invazii de
fluturi. Imaginarul poetic al lui P., manifestat
în proză, se proiectează în tărâmul
Timigenilor, spaţiul mitic al copilăriei
trecând şi în romanul La coada cometei
(1997), aici, fabulosul născându-se sub
agresiunea conflagraţiei celui de Al Doilea
Război Mondial. Pe fundalul războiului, se
derulează, într-o lentoare dramatică,
povestea de iubire interzisă a
protagonistului, nevoit să trăiască, afundat în
codrii din împrejurimi, supravieţuind prin
metamorfozarea într-un mistreţ, rezonanţă a
strămoşului totemic amintind de nuvela
Ursul a lui Faulkner, motiv prezent la P. şi în
povestirea Mistreţul.
La fel de interesant este şi poetul,
constructor al unei ample trilogii (Balada
vârstelor, Caligramele destinului, Terapiile
invocaţiei), veritabilă epopee lirică a
existenţei satului românesc şi a omului, în
18
genere. Primul dintre volume este o

antropogonie lirică, istorie a omului în lume,
de la naştere la bătrâneţe şi moarte. P. ştie
să-şi construiască „geometric” volumele,
uzând de un limbaj plin de naturaleţe, în care
termenii regionali redobândesc alchimic
coloratură existenţială. Cele o sută de poeme,
de structură prozodică similară, sunt
arhitecturate pentadic în câte douăzeci de
piese, fiecare alcătuită din douăsprezece
sextine geometrizate după formele modulare
ale coloanei brâncuşiene, cu schema metrică
4-8-9-9-8-4. Caligramele destinului au o
structură similară, locul modulelor luându-l
zece pictograme arhaice, arcuite între viaţă şi
moarte: inima, bradul, trandafirul, pasărea în
zbor, luna, cupa, drumul, hora, clepsidra şi
crucea, modelul fiind caligramele lui
Apollinaire. Fiecărei pictograme îi corespund
douăzeci de poeme, în total – 200. Dacă
Balada vârstelor ţinteşte călătoria lumească a
omului profan, caligramele vizează călătoria
simbolică a lui Iov de la îndoială la adevărata
credinţă. Este drumul de la Dumnezeul
vechi-testamentar, încă violent-persecutor,
la Dumnezeul nou-testamentar al Crucii (v.
René Girard). Iovul lui P. este dialogic, marca
eului liric fiind persoana a II-a: „Şapte
veacuri // somn pe lacuri: / vreme-i, Iaove
// de trezire, / din topiri, rezămislire”.
Călătoria spre fiinţă se continuă în Terapiile
invocaţiei, ruga fiind salvatoarea. Cel de al
patrulea volum, Confortul Inorogului, putea fi
piesa unei tetralogii, punând în centru un alt
simbol arhetipal. Aici însă lirismul pare mai
diluat, dacă nu mai obosit.
SCRIERI: Nesomnul patriei, versuri, Vaslui, 1980;
Corăbii în septembrie, proză scurtă, Iaşi, 1984;
Călăreţul de os, proză scurtă, Bucureşti, 1991; La
coada cometei, roman, Galaţi, 1997; Balada
vârstelor, Bucureşti, 2004, pref. Theodor
Codreanu; Caligramele destinului (A doua carte a
lui Iov), Iaşi, 2006; Terapiile invocaţiei, Iaşi, 2008;
Confortul Inorogului, Cluj-Napoca, 2011;
Paradigma deşertului, trilogie romanescă, Iaşi,
2015; Cânta la Duda o chitară, roman biografic,
Iaşi, 2016; Cartea celor cinci semne, versuri, Iaşi,
2016, Elegiile albastre, Bârlad, 2018.
Repere bibliografice: Cristian Livescu, Drame de
vânătoare, CRC, 1984, 49; Al. Dobrescu, Debuturi,
CL, 1985, 2; Theodor Codreanu, Cumpănirea
izvioarelor, LCF, 1987, 27; George Bălăiţă (semnat
I.F.), Ion Gheorghe Pricop – „Călăreţul de os”, „Arc”
(Bucureşti), 1993, 4; Marcel Crihană, La coada
cometei, „Porto-Franco” (Galaţi), 1997, 5; Daniel
Dragomirescu, Drama războiului într-o viziune
19
românească, în Coordonate ale prozei româneşti,

Iaşi, 2003; Viorel Dinescu, Elanul culorilor, VR,
2005, 10-11; Cristian Livescu, Doi poeţi trăsniţi:
Vasile Proca şi Ion Gheorghe Pricop, CL, 2006, 2;
Cristian Livescu, Breviar II (Ion Gheorghe Pricop),
CL, 2006, 6; Mircea Dinutz, Breviar, „Pro
Saeculum” (Focşani), 2008, 7; Lina Codreanu,
Confortul Inorogului – disconfortul poetului, „Pro
Saeculum”, 2012, 5-6.
Petruș ANDREI
(Puiești – Bârlad)
Frate Ioane
In memoriam Ion Gheorghe Pricop
Miroase via-a Șarbă și a coarnă
Iar păsările se grăbesc să plece,
Spre seară și în zori e tot mai rece,
Iubite frate, pe aici e toamnă.
Cu zarvă multă lumea se petrece

Și carul vremii zilele-și răstoarnă
Dar gândul blând spre Duda ne întoarnă,
De tine, frate, dorul nu ne trece.
Eu, ca și tine, pritocesc cuvinte

Și de-ale tale rânduri iau aminte,
Aflând c-ai scris, cândva, frumos de mine.
Dar Doamna Lila, singură-n ogradă,

De-amar de vreme, nu vrea să ne vadă
Și plânge… că îi amintim de tine.
P o e s i s (1)
Vasilica GRIGORAȘ
(Vaslui)
Renaștere:
secvență haiku
mulinete noi –
depănând firul apei
muguri de sălcii
*
un fluture alb –
prins în pieptul fetei
primul ghiocel
20
*
bard veşnic tânăr –
parfumul bătrânului tei
tot mai persistent
*
casa cu salcâmi –
şi ciutura fântânii
plină de stele
*
bujori în floare –
vii amintirile
din adolescenţă
*
vechi tabieturi –
printre picuri de rouă
flori servind ceaiul
*
aşteptând în prag –
urme de pui pe prispa
proaspăt lipită
*
priviri de copil
spre cireşii în floare –
ce lung e timpul!
Daniela OATU
(Vaslui)
Biserica din suflet
Bate un vânt de noiembrie

în biserica din suflet
pe-ntuneric
îngerul cade-n genunchi
bunica-l citește
din lumea de dincolo
iertate-s păcatele
Bate un vânt de noiembrie

în biserica din suflet
aprinzând lumânări topite
de dorul tău
iubit e aproapele
Fotografia
De când te știu
Străbați vară și iarnă
În aceeași cămașă roz
Cu fotografia mea în buzunar;
La fiecare mic dejun
Viața o preferi îndulcită
Sunt nopți cu lună plină
Când fata din fotografie
Ți se lipește de suflet
Uneori o privesc încruntată

21
n-aștepți să-i mai crească zâmbetul

să-i fugă culorile din obraji
de când te știu
faci parte din ființa mea
Alexandru CAZACU
(București)
Mapamond
Întâmplările orei
peste câmpia memoriei
când visele oamenilor
vor să ia controlul asupra
acestora
Un echilibru neliniștit
pus pe seama tandreții
după ce încerci să spui cu sotto voce
ceea ce ai fi vrut tu să auzi
când durerea poate să aducă cu sine o alta
și privim de pe marginea serii
lumea tot mai mică tot mai îndepărtată
iar soarele ca pe un animal imens
ținut într-o cușcă ce face turul orașului
și apoi cade ostenit peste tihna măruntă
a provinciei numite mapamond
Noapte de Septembrie
Ca și cum ai rămâne în picioare
lângă șirul de bănci al autogării noaptea
târziu
când luminile nopții se reflectă în lentilele
ochelarilor
și un al șaselea simț îți spune cum cineva
suferă
pe undeva pe aproape
prin cartierul vertical și distopic
unde viziunea cu două tăișuri a lucrurilor
și muțenia bufniţelor
sunt tulburate de tehnica sul ponticello
al unui violoncel zărit și nezărit
de la o fereastră ce plutește
ca o hologramă
iar rănile tinere se închid
și bucăți din ce am fi putut deveni
se adună și ne dau încredere
că totul va fi aproape bine
și foarte aproape
Mihaela ALBU
(Craiova)
Născând un poem
Versul mi se târăşte-n poală

îl măsor dintr-o privire
și-apoi încep să torc un nou poem.
22
Croşetez cuvânt după cuvânt,

broderia e-aproape gata.
Oare unde s-o expun?
E pentru tine:
„Vreau să fim împreună
până când bătrâneţea
ne va decoji
şi moartea
ne va închide-nghesuit
într-o coajă de alun!”
Dar tu nu vrei,
Eşti claustrofobă…
Elina COJOCARU
(Galaţi)
Pădurea de verbe
Dor mi-era să scriu un vers,

să legăn vocale-n melodii,
consoanele s-ascult gemând
ori refrene să-mi salte în gând
să văd cum tiranice rime se sting
sub obosite umbre de rodii...
Mi-era dor ritmul s-aud

cum bate rând la rând
tic-tacul silabelor în cascade.
Și-am căutat, și-am căutat
cum înflorește bobul pe macat,
dar am găsit pădurea verbelor
răpusă-ntr-un loc sălbatic defrișat...
O, crengăraie smulsă-n trupuri!
Ramuri rupte, sângerânde,
cioturi hâde-n plânse trunchiuri...
Am cercetat pământul aspru

știind că-n el creștea odată
magica vorbire-nvâltorată.
Licuri de-o scânteie oarbă
se ițeau timid prin scorburi...
Nici urmă de jivine ori de fluturi...
Deodatʹ, din limbă nenăscută

un piuit se răsfiră în preajmă –
era o neîntinată vorbă dalbă
scâncind sub fir de verde iarbă.
Lucind în fragedă izbândă,

urcară iute-n rază crescândă,
a fi, a iubi, a ști, a spera, a-nflori
și lângă, stând la pândă,
verbul de-ntuneric a muri.

23
M-am luminat din umbre:

în noul secol va crește iar
pădurea de cuvinte
din care, bunii mei poeți
vor culege metafore sfinte
în albe nopți și-n limpezi dimineți.
Nicuşor DĂRĂBANĂ
(Huși)
[Dac-ar fi...]
Dac-ar fi să pot alege,

Târgul să-l înviu prin lege,
I-aș da viei, ca vestală,
O nuanță spirituală:
I-aș da zbor de pescăruș,
Ochi adânci de Angheluș,
I-aș da cuget de Codreanu
Și suflet de Suhăreanu.
Însemnãri cu staif
Theodor CODREANU
(Huşi)
Numere în labirint
[2004]
11 529. 23 august
2004. Ce i-o fi apucat pe
guvernatorii noştri să
sărbătorească una dintre cele mai nenorocite
zile din istoria românilor? Răspunsul poate fi
simplu: se regăsesc pe aceeaşi baricadă
„masoneria” regalistă cu cea comunistă,
simbolizate de două „păpuşi stricate”: ex-
regele Mihai şi bătrânul comunist Ion Iliescu.
E încă o dovadă că istoria cinsteşte pe
trădătorii de neam, transformându-i în „eroi”
şi uitându-i pe adevăraţii eroi şi martiri.
11 530. De la accidentul nenorocit comis
de Carmen Păunescu, Adrian Păunescu a
intrat într-o bălăcăreală publică pe care doar
românii o pot imagina şi făptui.
11 531. Scandalul canalului Bâstroe
continuă. Chiar de ziua de 24 august, ziua
naţională a Ucrainei, Kievul intenţiona să

24
inaugureze isprava antiromânească. Fapt

sistat, pe moment. La Bucureşti, în sfârşit,
manifestaţii de protest. Ucraina se comportă
ca o mare putere care-şi poate permite să
ignore nu numai un vecin, considerat mai
slab, din teritoriile căruia a muşcat
copios/odios, dar şi convenţiile
internaţionale care protejează Delta
Dunării2.
11 532. Slăbiciunea Irakului nu se
datorează americanilor, ci uşurinţei cu care a
căzut în capcana războiului civil din prezent.
11 533. Dumnezeu nu a lăsat pe lume
doar albinele, ci şi viespile. Aşa e şi-n
literatură: există talente-albină şi criticaştri-
viespi.
11 534. Înconjurat până la sufocare de
soţii şi de prieteni evrei, e de mirare că Marin
Preda n-a putut fi împiedicat să scrie despre
Mareşalul Antonescu. A fost, îmi atrage
atenţia un amic, de vreme ce volumul II a
rămas doar în proiect şi în fragmente. În
realitate, Delirul a fost conceput nu „cu voie
de la primărie”, ci înaintea Moromeţilor, în
1949, dar de fiecare dată a fost împiedicat să-
l scrie şi să-l amâne pentru altceva. Mai mult,
temerea că tetralogia visată nu va fi
terminată s-a dovedit a fi reală.
11 535. 27 august. În Ploieşti, la ora
17,45, ne întâlnim cu Teolin, iar de acolo,
îmbarcaţi în matizul nostru alb, spre
Câmpina, unde ne instalăm la vărul meu
dinspre tată, Vasile Codreanu. Seara, în
ospeţie la Constantin Trandafir, împreună cu
poetul Florin Dochia. Viorel Dinescu nu a
putut ajunge, aşa cum promisese. Scopul
descinderii la Câmpina se vede compromis şi
de ploile ameninţătoare. Evenimentul
cultural hasdeian are totuşi loc la celebrul
castel din Câmpina. Cu acest prilej, se
lansează şi cartea mea Duminica Mare a lui
Grigore Vieru.
11 536. Cu cât memoria e mai slabă, cu
atât nevoia de erudiţie e mai imperativă.
11 537. Ignoranţa face ca golul dintre
două „plinuri” să fie incomensurabil.
11 538. Nu numai că nu există carte care
să nu fie prea stufoasă, dar, se pare, nici
cugetare.
2
În ciuda protestelor, Ucraina a inaugurat canalul pe
27 august 2004, România pierzând controlul la
Gurile Dunării. În anii 2008, 2011, UNESCO,
România, Uniunea Europeană şi Statele Unite au
cerut Ucrainei să nu distrugă sistemul ecologic al
Deltei Dunării prin încălcarea Convenţiei de la
Espoo privind Canalul Bâstroe.
25
11 539. Cei vechi considerau trupul o

carceră, o formă de violentare a sufletului.
Fericirea supremă ar fi eliberarea din carceră
a spiritului. În realitate, sufletul fără trup şi
trupul fără suflet sunt aberaţii ale raţiunii
umane. Trupul fără suflet se degradează, iar
sufletul fără trup e neant.
11 540. Constantin Trandafir, cârcotaş
cum e, consideră că sinceritatea mea din
Tabelul cronologic din Duminica Mare a lui
Grigore Vieru, tabel impus de formula
editorială a colecţiei de la Litera, ar putea să
mă facă „vulnerabil” în faţa criticilor, ceea ce
nu e lipsit de adevăr. Dar numai dacă îţi pasă
de propriile vulnerabilităţi, îi zic eu.
11 541. Nu mijloacele de atingere a
scopului sunt rele în sine, ci zăbava în ele
până la a le deveni captiv iremediabil.
11 542. Înaintaşii noştri aveau răgazul
contemplaţiei, al tăierii firului în patru. Noi
suntem condamnaţi la a pierde plăcerea
călătoriei stânde.
11 543. Când preotul spune că, din prea
mare iubire, Dumnezeu l-a chemat la sine pe
cel mort înainte de vreme, poate să pară
cinic. Şi nu este.
11 544. Niciodată nu suntem pregătiţi
pentru moarte.
Epos
Elena NETCU
(Isaccea, Tulcea)
Misterul ceairului de la Trei Fântâni

(Urmare din nr. 3-4/2023)
După retragerea apelor, în mijlocul
ceairului rămase o adâncitură lată cât trei
drumuri și rotunjită ca o sferă. Acolo mai
rămase apă o vreme. Se formase o crustă
care începu să crape sub soarele arzător și
din fiecare crăpătură creșteau flori și iarbă
mătăsoasă.
Locul acesta atrăgea totul cu o forță
extraordinară. Cine trecea pe acolo avea
tentația de a se opri. Păsările cerului cădeau
în picaj și aterizau, înghesuindu-se în acel loc
atrase de o vrajă. Dar nu numai păsările.
Exista o atracție continuă. Mai ales, după ce
s-a retras toată apa, a început să crească
iarbă și flori, văzând cu ochii. Cine le privea
intens vedea cum cresc secundă cu secundă.
Se speria și o lua la fugă.
Se zice că fetele porneau în același timp,
din orice ungher al Orașului dintre drumuri,
fără să se vorbit între ele, veneau spre ceair
26
ca atrase de o vrajă, mergeau fără să știe de

ele, erau purtate parcă de o forță care ieșea
din pământ. Le purtau pașii ca în transă spre
locul rotund ca o copaie.
Asta se întâmpla duminica, a șaptea zi a
facerii, hărăzită de Domnul pentru odihnă.
Iopi veni și el de mai multe ori. Măsura
pământul, avea o baghetă pe care o plimba
printre buruieni, căutând parcă ceva. Nu
punea nici o întrebare, dar nici nu răspundea
la întrebări.
― Ești stafie, Iopi? Ți-a luat cineva graiul?
Ne bagi în sperieți! Coci tu ceva! Te-ai pus în
slujba binelui sau a răului?
Iopi trecea pe deasupra buruienilor, pășea
cam de-o palmă deasupra florilor gălbui ca
lacrima. De la el știa lumea că aici, în locul
acesta rotund, adâncit ca o copaie, cresc
numai flori albe de romaniță și altele numite
Lacrima Domnului, cu frunză lucioasă ca și
cum ar fi spălată de lacrimi.
― Lăsați-l pe Iopi în pace! îi avertiză
bătrâna Marinka. Asta e lucrarea lui
Dumnezeu. După această lucrare, se va
instaura pacea. Dar până atunci, mai aveți de
pătimit.
Iopi îi adună pe toți și începu cu o voce pe
nas, încât stârni râsete de se auziră în toată
valea.
― Vai de voi, nepricopsiților, vai vouă, ce
păcate mari aveți! Până nu mă veți sluji pe
mine, nu vă veți mântui. Știți voi cine a murit
în ultimele zile?
Toți au amuțit. Plecau capetele a
smerenie, dar niciunul nu-și aminti.
― Ei, vedeți? Ăsta-i omul nostru! Cum
moare cineva, îi mâncați coliva și uitați ca a
mai existat pe pământ. Apoi strigă tare ca să
se audă peste tot:
― Laika! Bătrâna care a dormit patruzeci
de zile și nopți și, când s-a sculat din morți,
am fost la capul ei. Așa-i că ați uitat,
necredincioșilor? Ea a prevestit cele trei
Fântâni.
Meragiu, mai damblagiu de felul lui, trânti
imediat niște vorbe, de-au început să râdă
toți deodată, nu mai puteau să se oprească.
Râdeau și râdeau până a asfințit soarele.
Aveau lacrimi în ochi, Și din râs, au dat-o în
plâns.
Iopi se uită la Meragiu, strigă la el și-i ceru
să iasă în față, pentru că Laika fusese mama
lui naturală, era făcut din flori și nimeni nu
știa adevărul. Laika a plecat în mormânt cu
secretul ăsta, iar pe Meragiu îl luau toți de
prost, încât a început să simuleze nebunia.

27
― Ia mai lăsați omul în pace! Ce-aveți cu

el? Nu-l duce mintea de-atâtea bătăi câte a
mâncat, că era al nimănui.
― Ia spune tu, Meragiule, care a fost
treaba cu Laika?
― Păi să vă spun așa: când Maica dormea
somnul de veci și noi așteptam să se
trezească, că nu era nici moartă, dar nici vie,
îmi apărea mereu în vis și mă întreba: știi
unde sunt eu, măi băiete?
― Unde ești maică? Bine că te-ai trezit! Ni
s-a urât cu viața, așteptându-te să deschizi
ochii!
― Păi unde să fiu, băiatul mamii? într-un
ceair mare cât o baltă, mai mare ca armanul
rusului hain, negru în cerul gurii. Rusul
Lavrente, e taică-tău, că n-am vrut să-ți spun
cu cine te-am făcut, dintr-o prostie de-a mea.
Spune-le tu , amărâților din oraș, cine e taică-
tău. Lavrente e aici, între rai și iad. Îl văd de
departe cum rage ca un animal. Îl snopesc
dracii din bătaie, că n-a dat de pomană nici
păsărilor cerului. Nimic, nici o cană de apă.
Să dai de pomană, că tare-i bine! Ceairul ăsta
are o grămadă de izvoare care țâșnesc de sub
un mal și sunt păzite de îngeri. Unele sunt
limpezi cum e cristalul, altele sunt tulburi și
noroiate, de nu poți să te apropii. Sunt și ele
păzite de morți fără lumânare, morți din ăia
pentru care nimeni n-a dat de pomană și ,
dacă au dat, le-a părut rău. Nu e păcat mai
mare pe lumea asta, decât să-ți pară rău c-ai
dat de pomană. Uite așa o să ajungă și ceairul
de la Trei Fântâni, dar după ce o să fie o
bogăție de ape. Când omul n-o să mai poată
de bine, o să sece toate izvoarele, nu mai dă
nimeni de pomană, mor oamenii pe capete
de foame, se înrăiesc într-atât, că nici o cană
de apă nu-ți dau, de-ar fi să te întinzi de sete.
― Ei, vedeți? De-aia a murit Laika! Ca să
avem noi apă! S-a îndurat de noi, păcătoșii!
Meragiu își trase sufletul pentru o clipă, îi
privi pe Iopi și spuse cu voce mai tare ca să
audă tot omul de orice nație o fi, care venise
în ceair de gură-cască.
― Iopi, ia fă tu o minune ca să-l vedem și
noi pe Dumnezeu, până nu apuc să mor!!
Iopi, în loc de răspuns, intră în mijlocul
horei care începuse chiar atunci, iar fetele
intrau toate odată venite în același timp de
peste tot. Băieții și fetele horeau pe înserate
de vuiau și dealul și valea.
Iopi căuta cu bagheta lui printre florile de
romaniță. Un băiat mai îndrăzneț îl alungă.
― Ieși din horă, Iopi, că ne strici rostul!
Atunci, Iopi înfipse bagheta în mijlocul
horii și din locul acela țâșni apă multă, un
șuvoi până la cer. Toți au încremenit, în
28
timpul jocului. Apa șiroia pe trupurile fetelor,

spălându-le, luminându-le. Străluceau ca
niște stele. Una dintre fete dispăru în acel
moment. O răpise băiatul îndrăzneț și o urcă
pe un cal alb, dispărând spre crângul din
deal.
Iopi aprindea focuri-focuri și striga că se
purifică ceairul. Lumea se închina, urmărind
focul care se ridica spre cer.
Toți îl căutau pe Iopi care nu mai era de
găsit. Misiunea lui se încheiase.
De atunci ceairul de la Trei Fântâni a
devenit un loc de nuntire. Acolo se
desfășurau horele, acolo se furau fetele. La
început se numea hora rusească, pe rit vechi,
De la acea minune, oamenii au început să
creadă mai mult în ritul vechi, decât în cel
nou. Primăvara adevărată începea pe rit
vechi, toate anotimpurile aveau ritmul lor
ancestral pe rit vechi.
De atunci, la orice horă, întâi se striga în
rusește: raz, dva, tri! Începea legănarea de la
dreapta spre stânga din ce în ce mai repede,
o rotire năucitoare, moment în care dispărea
o fată. Hora se oprea brusc. Începe târguirea
fetei. Dacă era româncă, o aștepta o căruță
împodobită cu salcie înverzită, căci acest
ritual era primăvara, după Paște. Nimic nu
era întâmplător. Acolo, primăvara era un
clocot de apă și de viață. Apa mustea în ceair
cu sevă născătoare. Iarba era de un verde-
închis, iar florile băteau toate în galben auriu.
Iopi nu mai era de găsit. De numele lui se
legau cele trei izvoare pe care localnicii le-au
captat și au făcut cișmeaua, dătătoare de apă
bună, cea mai bună.
Totul a intrat în tăcere și, cum era și
firesc, în uitare.
P o e s i s (2)
Martin CATA
(Huşi)
Lacrima
Sub streașina ochilor

pic, pic, pic
din zăpezile gândurilor
sub soarele creator
ori
pic, pic, pic din gheața tristeților
sub lună fără culoare,
pic, pic, pic,
ochiul spune mereu
povestea inimii.

29
Timpul se joacă...
Timpul se joacă în mine,

uneori
îl simt sufocându-mă,
trece
de jos în sus
prin toate ungherele ființei mele
și râde...
Se foiește în vârful degetelor,
ca un șarpe se încolăcește pe genunchi
sâsâind misterios,
e prezent mereu
în zâmbetul sau plânsetul meu,
bate ușor în coșul pieptului
întrebându-mă ironic:
− Ești acolo?
Invariabil răspund:
− Da, încă sunt!
Marcel MIRON
(Huși, j. Vaslui)
Clopotarul
Când cobora pe scara lui

Iacob
cea pururi urcătoare
oamenii îl îmbiau cu vin:
- nu beau
zicea privind spre orizont
eu sunt amețit de cer.
Suia tirbușonul treptelor

în spirală
până la poalele vineții ale
infinitului
și trezea tăcerea
cu bătăi vesele în toaca de
paltin
până ieșeau năuciți
toți demonii ascunși
în felia uscată
a inimii copacului
cântător.
Sus
florile de aramă
împrăștiau norii de păcate
și restabileau pacea
prin simfonia solemnă
a divinilor clopotari
sfântul Vincențiu
Lerinensis
30
și Friedrich Schiller:
vivos voco
pe cei vii îi chem
mortuos plango
pe cei morți îi plâng
fulgura frango
fulgere frâng.
Într-o zi clopotarul
a plecat cu frânghia
clopotului mare
și nu s-a mai întors din cer.
Când îngerii se adună în

sobor
el trage sfoara priponită
de prispa raiului
să se audă sunetul solemn
al aramei
pe întreg tărâmul celălalt.
Petruș ANDREI
(Puiești, Bârlad)
Istanbul
Pentru a lua domnia în Moldova,

un singur an, Petru Șchiopu a dat
42 de pungi de galbeni sultanului,
bașca celorlalți.
(Din cronici)
Oraș întins pe două continente,
Uimind pe cei de azi prin bogăție,
Un megapolis plin de măreție
Și de moschei și multe minarete.
Te-ntrebi de unde-atâta avuție

Că unele averi par excedente,
Te freci la ochi și vezi că-s existente
Și nicidecum nu-i fantasmagorie.
Dar aur le-am tot dat și noi cu carul,

În lacrimi înecându-ne amarul
Iar azi n-avem nici pentru verighete.
Ai noștri mai tot timpul ne vândură

Poporul în continuare-ndură
Și-njură, cu năduf, ca Moromete.
Mihai APOSTU
(Dodeşti, Bârlad)
Sărut
Într-o zi... mi-a atins
palma.
Degetele mele
31
se încrucișau cu degetele ei
și... ne contopeam!
Într-o zi... mi-a privit ochii.

Privirea ei se transfera
în privirea mea
și... ne priveam!
Într-o zi... mi-a șoptit.

Apoi cu șoaptele plimbate
dintr-o ureche într-alta
ne-am șoptit!
De dimineață mi-a atins buzele.

Cu degetele, cu ochii,
cu privirea, cu șoapta...
Apoi, ne-am sărutat!
Nefericire
De dimineață am deschis ochii și am văzut

oamenii.
Unii țineau strâns la piept problemele de ieri
și mergeau grăbiți spre nefericire!
Alții țineau strâns la piept problemele de
mâine
și mergeau grăbiți spre nefericire!
În jurul lor, copii lor, părinții lor, prietenii lor
alergau dintr-o parte într-alta între ieri și
mâine
fără să poposească măcar pentru o clipă în
azi.
Apoi s-a făcut seară, apoi noapte
și luna mă privea complice cum mă
pregăteam
să devin fericit.
Dorina CARP NENICI

(Huși)
Sunt
Sunt frunza ce-a

trăit
în mugur
și-a stat pe ram
și te-a umbrit
și ți-a cântat de dor
și de alean
și-acum de-s tristă
sau mă bucur
nu știu ce s-a-ntâmplat
c-am vestejit...
Pe ramuri
frunzele se răsucesc
32
trecând prin flăcări de rubine

și înnoptează obosite
în cenușa toamnei
pe care
am ascuns-o-n mine
și-mi alint somnul
gata să închidă-n iriși
un ultim vis,
de astăzi... fără tine.
Ce liniște adâncă
e-n clipa asta
plină de firescuri
când strigă nechemarea
și timpu-a ars
– am vrut, n-am vrut –
și lăcrimez cu cerul deodată
și printre lacrimi îi surâd...
Plouă cu toamnă
Plouă galben
pe suflet rumenit
de toamnă
și bate vântul,
evantai de nori
se cerne asfințitul
cu sute de culori
învălmășit în acuarele.
Și plouă veșted
peste înserare
și poate că așa-i firesc,
să curgă timpul trist
de pe umbrele.
Și-mi este frig
și nu știu unde
să m-adăpostesc
de ploaie,
de toamnă
de-nserare...
Și mă strecor
dacă-mi dai voie
la tine-n suflet
unde știu
că ghioceii înfloresc!
Alina Beatrice SILITRĂ

(Huși)
Versuri în căutarea Poeziei
Sunt doar un om făcut din țărână,

Un pumn de oseminte adunate-ntr-o mână,
Dar cugetul meu e mai mult decât poate
Să ducă acest pumn de țărână în spate.
Și atunci sunt povara trupului meu,
Căci sufletul meu este trist și e greu.
33
*
Dimineața începe cu o cafea și cu tine,
Arome distincte și emoții depline
Și parcă nu-i gând de griji și îndoială
Doar timpul ce aleargă zburdalnic pe afară,
Dar clipa ce trece va duce cu sine
Alint și arome și emoții depline.
Scrisori inedite
Din scrisorile eseistului şi esteticianului
Edgar Papu (Bucureşti) către criticul literar
Theodor Codreanu (Huşi)
București 18-XI-982
Iubite Domnule Codreanu,

La ultima mea scrisoare nu mi-ați răspuns,
probabil că sunteți foarte ocupat, lucrând la
ceva interesant. În orice caz, Vă rog să-mi mai
comunicați și mie să știu cum Vă mai merge.
Dlui Angheluș nu-i mai scriu, fiindcă văd că m-
a abandonat cu totul în privința
corespondenței. Mă gândesc că poate s-a
supărat fiindcă i-am scris că aș vrea să văd
noua sa redactare îmbunătățită despre
Eminescu, ca să-i fac promisa prefață. Mi-ar
părea nespus de rău, fiindcă este un om pe
care îl iubesc și îl apreciez, punându-mi mari
speranțe într-însul, ca și în Dv.
Eu sînt mereu extrem de ocupat, cu
nenumărate solicitări, care nu mă lasă să-mi
văd de continuarea cărții la care scriu. Acum
mi s-a dat și o altă sugestie, anume să scot o
carte din toate interviurile, care mi s-au luat
de câțiva ani încoace. Am revăzut, cu acest
prilej și interviul publicat de Dv. la Convorbiri.
Acum abia mi-am dat seama cît de trunchiat
este, făcându-mă să răspund la întrebări care
nu figurează acolo. Dacă mi-ați trimite
manuscrisul textului integral, mi-ați face un
mare bine. Ar fi păcat să nu apară întocmai,
fiindcă este poate cel mai interesant și mai
complet interviu pe care l-am dat vreodată.
Poate că între timp ați și scos vreo carte, și
eu nu știu, n-am aflat nimic. Eu nu V-am trimis
cartea mea din acest an, fiindcă mi-e rușine.
Este înțesată de cele mai groaznice greșeli de
tipografie, care mă fac uneori să par cretin.
Secția de corectură a Editurii este o secție
parazită, care m-a revoltat și m-a îndurerat.
Urându-vă mult succes.
Vă îmbrățișează,
Edgar Papu

34
[13.12.82, București]
Iubitule Domnule Codreanu,

Vă rog să-mi iertați lungul silentium când
trebuia să răspund mai repede la solicitarea
Dv., mulțumindu-Vă totodată călduros pentru
expedierea interviului. În privința
Fragmentelor lui Lamparia, Vă felicit și Vă
invidiez cordial. Eu nici la vârsta mea n-am
ajuns încă să-mi desprind din cultura
acumulată de atâtea decenii o asemenea
cunună de gânduri. Nici vorbă, sigur că o
recomand elogios Editurii. Nu mi-a venit, însă,
nici o solicitare din partea ei. Cred că i-ați
lăsat adresa mea. Vă rog să mai stăruiți să-mi
scrie.
Mă bucur că, cu toate greutățile
gospodăriei și familiei Vă mai menajați și un
timp pentru lucruri atât de frumoase. Să
continuați, fiindcă aveți ce spune.
Pe Tzigara-Samurcaș nu l-am mai văzut de
mult; a venit odată, în lipsa mea, când era
acasă numai soția.
Vă urează cu dragoste un an bun fericit,
plin de spor și de succese
Edgar Papu
Arena râsului serios

Vasile LARCO
(Iași)
Epigrame
Conjugală
Soţii bine se-nţeleg,
Drum cu flori ei îşi aleg,
Dar mai vine soacra mare
Şi le rupe câte-o floare!
Modă și conformare
Observ pe-a crizei perioadă,
Când toate se reduc masiv,
Că domnișoarele pe stradă
Îmbracă fuste cât un tiv!
După idilă
Primind săruturi cu duiumul
Își zice-o tânără cochetă:
Of, Doamne, lung mai este drumul
De la sărut la verighetă!
Băieţii de azi
Când tandri sunt c-o fată mare,
Ei n-au fiori calzi în spinare,
Motivul, şi de-aici necazul:
Sărută fardul, nu obrazul!
35
Gelozie
I-a spus nevastă-sa în pat
Că el e cel mai brav bărbat
Şi s-a aprins ca o bujie:
Pe ceilalţi de unde-i ştie?
Ștefan MÂRZAC
(Iași)
Aforisme
• Banul muncit pare zgârcit.

• Binele nu este un bun filosof.
• Când despici firul în patru, poți pierde
firul roșu.
• Prea multă iubire poate face din copii
stăpânii părinților.
• Lacrima este o lumină prin care vedem
suferința sau bucuria la izvorul ei.
• Meditația este cea mai eficientă
singurătate.
• Din toate căderile noastre este bine să
facem prilej de rugăciune.
• Paradoxul tobei: ea cântă dacă o bați.
• Umorul este o înțepătură cu lipici a
moralei.
(Din vol. Ștefan Mârzac, Eseuri comprimate. Mic
dicționar de aforisme, Iași, E. Pim, 2021)
E c o u r i. . . E c o u r i. . .
Ionel NECULA
(Tecuci)
„Liter-Club” - o
revistă mai puțin
cunoscută
Despre existența acestei reviste patronată

de scriitoarea Lina Codreanu de la Huși
auzisem întâmplător, dar primul număr care
mi-a ajuns pe masa mea de lectură a fost cel
ce purta numărul 2-3/ din 2023, în al optulea
an de apariție.
De departe, pare o afacere de familie,
rezultatul unei coabitări rodnice a familiei
Th. Codreanu din Huși cu familia Petruș
Andrei din Puiești (Bârlad), colaborare pe
care o salutăm cu căldura unei bucurii
neașteptate. Bănuiesc cât de mare este
36
efortul material și spiritual depus de

scriitoarea Lina Codreanu în administrarea
acestei publicații, care reclamă nu doar
cheltuieli de timp și de resurse intelectuale,
dar și de resurse financiare – fără nici o
posibilitate de amortizare. Evident, cuvântul
afacere folosit mai sus sună a gol și capătă un
sens negativ și insist asupra faptului că orice
revistă de cultură, oricât de prestigioasă ar fi,
nu poate apare decât cu implicarea unei
instituții de stat, că acolo unde statul și-a
retras participarea – este cazul prestigioasei
reviste „Pro Saeculum”, pentru care Consiliul
județean Vrancea n-a mai găsit resursele
trebuincioase, revista a trebui să-și înceteze
apariția. Nu știu ce nevoi și-a acoperit
Vrancea cu economiile rezultate, știu doar că
prin această decizie Vrancea, spiritul
vrâncean și-a suprimat prezența în viața
culturală românească
Revin însă la revista de la Huși și constat
că ar merita să i se asigure o circulație mai
generoasă, că, asemeni revistei patronată de
Petru Isachi la Bacău, pune în circulație
publică idei, texte și teme de interes major
care ar merita să ajungă pe masa de lectură a
mai multor cititori. Bine diversificată
tematic, revista se deschide tuturor
problemelor ce privesc cultura românească
actuală. Din numărul ce-a ajuns pe masa mea
de lectură am citit poeziile semnate de
Petruș Andrei, Mihael Albu, Elina Cojocaru
din Galați, Nicușor Dărăbană din Huși,
Daniela Oatu din Vaslui, Alexandru Cazacu
din București, Ana Opran din Pădureni -
Huși, Ioan Mâcnea din Vetrișoaia - Huși, dar
și o relatare a lui Marian Nencescu despre
felul cum a fost omagiat poetul Mihai
Eminescu la New York și alta a Linei
Codreanu despre o călătorie prin Basarabia
(sper să nu se supere cineva că n-am folosit
denumirea constituțională) împreună cu
cinstitul părinte arhim. Mina (Mina Dobzeu,
cel care l-a botezat, în închisoarea Jilava pe
deținutul Nicolae Steinhardt).
Evident, centrul de greutate al revistei
cade pe seria altor numere în labirint
semnate de Th. Codreanu (de la 11.496 la
11.528) – tot crocante, tot pline de savoare și
de înțelepciune. Transcriem doar pe cea cu
nr. 11.498, care definește modestia:
„Folosește pronumele Eu numai atunci când n-
ai încotro”. L-am recunoscut în această
succintă zicere pe însuși autorul
mărturisirilor.
37
Câteva epigrame care alimentează rubrica

„Arena râsului serios”, semnate de mereu
spumosul Vasile Larco și o bogată cronică
ilustrată a evenimentelor culturale
desfășurate în prezența tonică a stegarilor
revistei încheie acest număr, ajuns
întâmplător pe masa mea de lectură.
(Ionel Necula, e-mail, 22 iulie 2023)
Ana OPRAN
(Pădureni, Huși)
Deschideți revista!...
Toată admirația şi prețuirea pentru
apariția nr 2-3/2023 al revistei de cultură
„Liter-Club” în al său al VIII-lea an de
existență. A fost fondată de un grup de
inimoşi oameni de litere din Huşi, Vaslui şi
Bârlad: Lina şi Theodor Codreanu, Daniela
Oatu şi Theodor Pracsiu, Livia şi Petruş
Andrei, Elena şi Ion Gh. Pricop.
Numele cunoscutului eminescolog,
academician si profesor doctor Theodor
Codreanu e suficient pentru a vorbi despre
prestanța culturală a revistei. Sub direcția
neobositei doamne Lina Codreanu, scriitoare
și critic literar cu prestanță bine stabilită,
revista menține de la număr la număr o
aleasă calitate literară, într-o formă grafică
încântătoare şi cu o documentare
ireproşabilă în domeniul fenomenului
cultural național şi nu numai.
Rubrici precum „Însemnări... cu ştaif”
(Theodor Codreanu, Numere în labirint),
„Opinii. Interpretări", „Medalion literar",
„Poesis", „Epos", „Conexiuni. Album",
„Filigranări", „Culturale, literare”... au devenit
deja titluri căutate când deschizi revista, fie
că este în format tipografic, fie on-line.
Surprizele plăcute nu se lasă aşteptate. Pe
lângă cei numiți până aici găsim nume
cunoscute ale eseisticii, poeziei sau prozei
actuale: Dan Anghelescu, Mihaela Albu,
Vasile Larco, Vicu Merlan, Elina Cojocaru,
Daniela Oatu, Nicuşor Darabană, Elena Netcu,
Martin Cata, Ana Opran, Marcel Miron,
George Ioniță, Livia Andrei.
Bucuria lecturii, mândria că „nasc şi la
Moldova oameni" şi mari valori spirituale şi,
mai ales, satisfacția de a te afla în fața unui
lucru estetic (în sens heideggerian), bine şi
temeinic făcut, toate acestea justifică
indemnul: „Deschideți revista şi nu veți
regreta timpul petrecut împreună!"

38
Mulțumesc reverent pentru spațiul

acordat poeziilor şi micro-reportajului meu
cultural!
(Ana Opran, e-mail, august 2023)
Valentin TALPALARU
(Iași)
Compresa revistelor
„Liter-Club”-ul în format atipic și cu
„domicil” la Huși, îngrijit de Lina Codreanu și
asumat de suflarea poeticească a Vasluiului,
Bîrladului și nu numai, se deschide liric cu
Petruș Andrei: „Puteam să fug de-aici cât mai
departe/ Și poate că aș fi trăit mai bine,/ Mai
toate mie îmi erau străine/ Și soarta darurile
nu-și împarte” (Autobiografică). Marian
Nencescu are revelația lui Eminescu omagiat
la New York, Rodica Lăzărescu face o
reverență memoriei lui Niculae Gheran,
Theodor Codreanu „socotește” numerele în
labirint – și are memoria sa rezerve! - iar
Ioan Mâcnea Vetrișanu vituperează de pe
malul Prutului: „Spre somnul celui ce întâia
oară/ mi-a zis poet, abată-se furtuna/ Și
trăsnete cumplite întotdeauna!/ Să aibă
somn ca mine/ Și să-l ducă/ Să caute în
noapte rima și cuvântul/ Să aprindă lumina
în minți întunecate/ Să doarmă fără vise în
nopțile furate!” (Somnul fără vise).
(„Convorbiri literare”, nr. 9 (333), sept. 2023,
p. 196).
Conexiuni. Album
• Iași, 1-7 iulie 2023, Complexul „Ciric”,
Tabăra de creație și re-creație „Universul
Prieteniei”, ed. a XV-a. În foto: Rodica Rodean
- dir. de tabără, Nae Georgescu și Theodor
Codreanu – eminescologi, Firiță Carp, Doina
Rizea - editori, Lina Codreanu, Mioara Bahna,
Elena Fluturel, Vera Crăciun, Catrinel Lenga –
scriitoare.

39
• Vaslui, iulie 2023, Crama domnească.

Întrunirea membrilor „Liter-Club”: Teodor
Pracsiu și Dana Oatu, Livia și Petruș Andrei,
Lina și Theodor Codreanu.
• 12-27 august 2023 – Călătorie „în jurul

familiei” (Lina și Theodor Codreanu) și
întruniri familiale: Huși-București-Timișoara
și retur.
• Bârlad, 5 august 2023, la Centrul

„Mihai Eminescu”, dir: Geta Modiga: evocarea
poetului Cezar Ivănescu. Au participat:
Teodor și Lina Codreanu, pr. Marcel Miron
(Huși), Liviu Apetroaie (Iași), Sterian Vicol și
Mioara Baciu (Galați), Elena Monu, Elena
Popoiu, Roxana Galan (Bârlad) ș.a.
40
• Chișinău. 31 august - 2 septembrie

2023, Congresul Mondial al Eminescologilor
„Homo sapiens”, a XII-a ediție, la Academia
de Științe a
Moldovei și la
Centrul Academic
Internațional „Mihai
Eminescu”. Alături
de acad. Mihai
Cimpoi, dir. Centr. -
Doina Dabija, au
participat
eminescologi de la
Bacău, Botoșani,
Bălți, București,
Craiova, Curtea de Argeș, Huși, Iași, Satu
Mare, Suceava, Târgoviște Timișoara.
• Mănăstirea Văratic – Neamț, 4-6

septembrie 2023: Ediția a V-a a „Întâlnirilor
de la Văratic” organizate de U.S.R., Filiala
Bacău. Petruș Andrei și-a lansat volumul de
poezii Nebunul înțelept, Bârlad, 2023.

41
• Mănăstirea Văratic - Neamț, 9

septembrie
2023 – întâlnire
de promoție /
întâlniri cu
tinerețea. Colege
de cameră în
studenție,
prietene pentru
toată viața: Livia
Andrei, Dorin,
Mona, Tatiana,
Mioara și Cornelia (aici, absentă).
• Piatra Neamț, 14-17 septembrie
2023 - Târgul de carte „Libris”. Între
participanți activ - poetul Petruș Andrei.
• Iași, 16 septembrie 2023, Casa

Cărții, lansare de carte:
Elena Vlase Munteanu,
Esența clipei (Iași,
2023). Organizator
Asociația „Universul
Prieteniei”, moderator
Petronela Angheluță,
vicepreș. asociației.
Prezentarea cărții:
scriitorii Lina Codreanu
și Vasile Fluturel.
• Huși, 23 septembrie 2023.
Simpozionul Național „Dimitrie Cantemir,
cărturar și erudit spirit european”, organizat
de Episcopia Hușilor (Psf. Părinte Ignatie).
Au participat academicieni și profesori de la
facultățile de teologie din țară: pr. Mihail
Săsăujan, pr. Ion Vicovan, pr. Jan Nicolae,
acad. Andrei Eșanu, acad. Theodor Codreanu,
istoricul Costin Clit ș.a.

42
• Berești – Galați, 27 septembrie 2023,

Festival Național de Poezie „Grigore Hagiu", a
XXXII-a ediție. Între organizatori revista
„Porto Franco” (dir: Sterian Vicol), Biblioteca
„V.A. Urechia” – Galați, Societatea Scriitorilor
„C. Negri” Galați, Primăria, Protoieria și
Școala Generală „Gr. Hagiu” din Berești. Au
participat scriitori din Galați, Focșani, Tg
Bujor, Huși, Iași, Tecuci, Brăila.
CUPRINS
B i b l i o r a f t ................................................ 2
Culturale, literare… ....................................... 3

Ghiță NAZARE ...................................................... 3
Fascinația amintirilor* ..................................... 3
Marian NENCESCU ............................................. 6
Despre critica literară, de la Chișinău –
oglindiri și străluciri (I) ................................... 6
Tudor NEDELCEA............................................... 8
Regal științific și cultural................................. 8
Ana OPRAN ........................................................ 11
O călătorie spre Înalt...................................... 11
In memoriam ................................................. 14
Marcel MIRON................................................... 14
Copac rănit ......................................................... 14
Theodor CODREANU...................................... 16
Un lustru de la plecarea lui.......................... 16
Petruș ANDREI ................................................. 19
Frate Ioane ......................................................... 19
P o e s i s (1) ................................................... 19
Vasilica GRIGORAȘ .......................................... 19
Renaștere:........................................................... 19
Daniela OATU .................................................... 20
Biserica din suflet ............................................ 20
Fotografia ........................................................... 20
Alexandru CAZACU ......................................... 21
Mapamond ......................................................... 21
Noapte de Septembrie ................................... 21
Mihaela ALBU.................................................... 21
Născând un poem ............................................ 21
Elina COJOCARU ............................................... 22
43
Pădurea de verbe............................................. 22
Nicuşor DĂRĂBANĂ ....................................... 23
[Dac-ar fi...] ......................................................... 23
Însemnãri cu staif ......................................... 23
Theodor CODREANU...................................... 23
Numere în labirint .......................................... 23
E p o s ............................................................ 25
Elena NETCU ..................................................... 25
Misterul ceairului de la Trei Fântâni ....... 25
P o e s i s (2) .................................................. 28
Martin CATA ...................................................... 28
Lacrima ................................................................ 28
Timpul se joacă................................................. 29
Marcel MIRON................................................... 29
Clopotarul ........................................................... 29
Petruș ANDREI ................................................. 30
Istanbul................................................................ 30
Mihai APOSTU................................................... 30
Sărut...................................................................... 30
Nefericire ............................................................ 31
Dorina CARP NENICI ...................................... 31
Sunt ....................................................................... 31
Plouă cu toamnă .............................................. 32
Alina Beatrice SILITRĂ .................................. 32
Versuri în căutarea Poeziei ......................... 32
Scrisori inedite ................................................ 33
Arena râsului serios ...................................... 34

Vasile LARCO ..................................................... 34
Epigrame ............................................................. 34
Ștefan MÂRZAC ................................................ 35
Aforisme .............................................................. 35
E c o u r i. . . E c o u r i. . . ............................. 35
Ionel NECULA.................................................... 35
„Liter-Club” - o revistă mai puțin
cunoscută ............................................................ 35
Ana OPRAN ........................................................ 37
Deschideți revista!... ....................................... 37
Valentin TALPALARU .................................... 38
Compresa revistelor ....................................... 38
Conexiuni. Album .......................................... 38
Nota redacţiei: Revista „Liter-Club” apare cu

sprijinul financiar al colaboratorilor.
Liter-Club
Fondatori: Lina şi Theodor Codreanu, Livia şi
Petruş Andrei, Daniela Oatu şi Teodor Pracsiu,
Elena şi

44
Acolo unde omul își

desfãsoarã munca,
lasã si ceva
din inima sa.
Henryk Sienkiewicz
Liter-Club
Redactor-şef: Livia Andrei
Colegiul redacţional
Theodor Codreanu
Petruş Andrei
Daniela Oatu
Teodor Pracsiu
Email: linacod@yahoo.com
literclub2016@gmail.com
ISSN 2501-2525
ISSN-L 2501-2525
ISSN-L 2501-2525
În atenţia colaboratorilor:
• Materialele trimise vor avea 1-2 pagini A4,

Times New Roman, cu literă de 12 la un rând
sau până la 1500 de cuvinte.
• Manuscrisele primite nu se returnează.
• Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridică
pentru conţinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane
individuale.

Liter-Club, VIII, Nr. 4 (31), Oct.-Dec. 2023

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Liter-Club, VIII, Nr. 4 (31), Oct.-Dec. 2023

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

1

Anul VIII, nr. 4(31),

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

Din cărțile prietenilor revistei:

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

Vasilica Grigoraș, bine

lucrate”, scrie Dan Plăeșu; „Curgerea vremii

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

de cristal, sfărmându-se țăndări la atingerea

un omagiu adus prieteniei adevărate, o

Despre critica literară, de

La mai bine de trei decenii de la

un scriitor care, în mod fericit, este și

urma unui tragic atentat cu vitriol, asupra

De ziua Limbii Române

Sfârșitul lunii Gustar (31 august) și

organizarea Centrului Academic

a lecturilor kantiene, iar pentru Mihai Cimpoi,

străzile din Chișinău se auzeau, aproape în

O călătorie spre Înalt

Noua carte Sub aripi de

Premiu Nobel pentru literatură din 2022,

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

a Duhului Sfânt, chiar dacă trebuie să

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

încântare, lumini se întretaie și se rotesc în

(5 noiembrie 1921, Grozești, j. Lăpușna,

Bate toaca la schit

Către Tine strig Doamne

La schitul din inima zdrobită

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

Bughi, bughi, bang!

Bughi, bughi, bang!

Bughi, bughi, bang!

Printre martiri și sfinți

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

ION GHEORGHE PRICOP

(15 apr. 1944, Duda-Epureni, Huși – 14 nov.

Un lustru de la plecarea lui

PRICOP, Ion Gheorghe (15.IV.1944,

„Dacia literară”, „Poezia”, „Pro Saeculum”,

genere. Primul dintre volume este o

românească, în Coordonate ale prozei româneşti,

Cu zarvă multă lumea se petrece

Eu, ca și tine, pritocesc cuvinte

Dar Doamna Lila, singură-n ogradă,

Biserica din suflet

Bate un vânt de noiembrie

Bate un vânt de noiembrie

Uneori o privesc încruntată

n-aștepți să-i mai crească zâmbetul

Versul mi se târăşte-n poală

Croşetez cuvânt după cuvânt,

Dor mi-era să scriu un vers,

Mi-era dor ritmul s-aud

Am cercetat pământul aspru

Deodatʹ, din limbă nenăscută

Lucind în fragedă izbândă,

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

M-am luminat din umbre:

Dac-ar fi să pot alege,

Liter-Club Anul VIII, nr. 4 (31), oct.-dec. 2023

inaugureze isprava antiromânească. Fapt

11 539. Cei vechi considerau trupul o