RRDM Nr. 1-2023

REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPTUL MUNCII
ROMANIAN LABOUR LAW REVIEW
1/2023
Madlen Dolea, madlen.dolea@unitbv.ro, UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV, 4317754, la data: 2022-12-16, prin comanda: #424
Revista Română de Dreptul Muncii este o revistă indexată în baze de date
internaționale (EBSCO, ProQuest, HeinOnline).
Romanian Labour Law Review is indexed in international databases
(EBSCO, ProQuest, HeinOnline).
Revista Română
de Dreptul Muncii
Copyright © Wolters Kluwer
Romanian Labour
Law Review
Director General
Wolters Kluwer România: Adrian MĂNTOIU
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN
Wolters Kluwer
Bdul Tudor Vladimirescu nr. 22,
Green Gate, et. 6
Sector 5, Bucureşti 050881
WoltersKluwer.ro
Revista Română de Dreptul Muncii este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior.
Copyright © 2023 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această
publicație nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic,
de fotografiere, de înregistrare sau oricare altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția
cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind
dreptul de autor și drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35.
DIRECTOR
Prof. univ. dr. h.c. Alexandru ŢICLEA
Universitatea Ecologică din București, Cercetător științific asociat la Institutul
de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române,
Avocat – Baroul București
FONDATORI
Prof. univ. dr. Sanda GHIMPU Prof. univ. dr. Andrei POPESCU
Prof. univ. dr. Ion Traian ŞTEFĂNESCU Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
MEMBRI
Anthony ARIGANELLO Prof. univ. dr. Dan ȚOP
Președinte și Director executiv al Chartered Membru asociat al Institutului de Cercetări
Professionals in Human Resources din Canada Juridice al Academiei Române
Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU
Academia de Studii Economice Director al Centrului de cercetare
din București, Cercetător științific grad I din Universitatea Titu Maiorescu din București
la Institutul de Cercetări Juridice
„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române Prof. univ. dr. Magda VOLONCIU
Universitatea Titu Maiorescu din București,
Ricardo GABALDON GABALDON Avocat - Baroul București
Președinte Consejo General
de los Graduados Sociales din Spania,
Avocat
COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ȘEF REDACTORI
Conf. univ. dr. Laura GEORGESCU Prof. univ. dr. Vlad BARBU
Universitatea Ecologică din București, Universitatea Ovidius din Constanţa
Avocat – Baroul București,
Expert legislația muncii, Referent Conf. univ. dr. Ana ȘTEFĂNESCU
Prorector al Universității Dunărea de Jos din Galați,
REDACTOR ȘEF ADJUNCT Expert legislația muncii
Lect. univ. dr. Corneliu BENȚE Ciprian Aurel POP
Președinte al Uniunii Naționale a Experților Consilier Uniunea Națională a Experților în
în Legislația Muncii Legislația Muncii, Expert legislația muncii
REDACTOR ȘEF ADJUNCT
Lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Consilier juridic la Institutul de Lingvistică
al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
Cuprins
NOUTĂȚI
13 Selecție de noutăți legislative din perioada 1.11-31.12.2022
DOCTRINĂ
29 Alexandru ȚICLEA
Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie
2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană
44 Marilena Nicoleta BALABUTI, Eduard Traian NICOLAU
Câteva considerații critice cu privire la noua Lege a dialogului social
59 Nicoleta MÂNZAT
Încheierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

71 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Cu privirea înainte, dar concentrați pe prezent. Evoluții ELA
INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

75 Ciprian Aurel POP
Acțiunea națională de control pentru verificarea modului în care se respectă prevederile
legale la comercializare articolelor pirotehnice
EXPERTUL RĂSPUNDE
79 Elena SAVCIUC
Încetare contract de muncă prin acordul părților. Se eliberează sau nu decizie de încetare?
HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
83 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 22 decembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 90/270/CEE –
Articolul 9 alineatul (3) – Lucrul la monitor – Protecția ochilor și a vederii lucrătorilor –
Aparate de corecție speciale – Ochelari – Achiziționare de către lucrător – Modalități
de suportare a cheltuielilor de către angajator”
93 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea) 20 octombrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 2 alineatele (1) și (2) –
Interzicerea discriminării pe motive de vârstă – Reglementare națională ce are ca efect
faptul că salariul primit de unii magistrați este mai ridicat decât cel al altor magistrați
de același rang și care exercită aceleași funcții – Articolul 1 – Obiect – Caracter exhaustiv
al discriminărilor enumerate”
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 5

107 HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră) 18 octombrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Societate europeană – Directiva 2001/86/CE – Implicarea lucrătorilor în
procesul decizional al societății europene – Articolul 4 alineatul (4) – Societate europeană
constituită prin transformare – Conținutul acordului negociat – Alegerea reprezentanților
lucrătorilor în calitate de membri ai consiliului de supraveghere – Procedură de alegere
care prevede un tur de scrutin separat pentru reprezentanții sindicatelor”
120 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea) 13 octombrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolele 67 și 68 – Prestații
familiale – Drept la prestații în temeiul unei pensii – Titularul unor pensii plătite de două
state membre – Stat(e) membru/membre în care acest titular are drept la prestațiile
familiale – Regulamentul (CE) nr. 987/2009 – Articolul 60 alineatul (1) a treia teză –
Legislație a unui stat membru care prevede acordarea unor prestații familiale părintelui
care a primit copilul în gospodăria sa – Lipsa solicitării de către acest părinte a acordării
acestor prestații – Obligația de a lua în considerare cererea depusă de celălalt părinte –
Cerere de rambursare a prestațiilor familiale plătite celuilalt părinte – Admisibilitate”
132 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 13 octombrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Crearea unui cadru general în favoarea
egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței
de muncă – Interzicerea discriminărilor pe motive de apartenență religioasă sau
convingeri – Normă internă a unei întreprinderi private, care interzice orice manifestare
a convingerilor religioase, filozofice sau politice la locul de muncă – Interdicție care
acoperă cuvintele, ținuta vestimentară sau orice alt tip de manifestare a acestor
convingeri – Purtarea unui articol de îmbrăcăminte cu conotație religioasă”
145 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 13 octombrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 –
Articolul 11 alineatul (3) literele (a) și (e) – Persoană care are reședința într-un stat
membru și care desfășoară o activitate salariată în alt stat membru – Contract(e)
de muncă încheiat(e) cu un singur agent de muncă temporară – Misiuni de muncă
temporară – Intervale – Stabilirea legislației aplicabile în intervalele dintre misiunile de
muncă temporară – Încetarea raportului de muncă”
154 HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea) 5 octombrie 2022(*) „Funcție publică –
Agenți temporari – Concediu medical – Absențe nemotivate – Rezilierea contractului
fără preaviz – Articolul 16 din RAA – Articolul 48 litera (b) din RAA – Răspundere”
162 HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea) 9 noiembrie 2022(*) „Funcție publică –
Agenți temporari – Neprelungire pentru o perioadă nedeterminată a unui contract pe
durată determinată – Interesul serviciului – Eroare de drept – Eroare vădită de apreciere –
Dreptul de a fi ascultat – Principiul bunei administrări – Obligația de solicitudine”
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023

171 HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă) 12 octombrie 2022(*) „Funcție
publică – Funcționar – Personal al SEAE repartizat într-o țară terță – Șef de delegație –
Perioadă de probă în funcția de conducere – Raport final de evaluare a perioadei de
probă în funcția de conducere – Act care nu lezează – Inadmisibilitate – Schimbare a
repartizării pe un post fără atribuții de conducere la sediul SEAE – Obligația de motivare –
Dreptul de a fi ascultat – Condiții de aplicare în cazul șefilor de delegație a articolului 11
din Decizia C(2008) 5028/2 a Comisiei din 9 septembrie 2008 privind personalul cu
funcții de conducere de nivel mediu – Nedepunerea unor înscrisuri la dosarul personal –
Interesul serviciului – Abuz de putere – Cerere de asistență – Decizie privind respingerea
cererii – Responsabilitate”
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
185 Rectificare carnet de muncă constând în perioadă asimilată vechimii în muncă în cazul
încetării activității pentru creșterea copilului până la 7 ani. Respingere (C. Apel Suceava,
decizia nr. 205/2022, https://portal.just.ro)
192 Convocarea pentru cercetarea prealabilă a faptei care se impută salariatului cu titlu
de abatere disciplinară. Obligarea angajatorului la plata daunelor morale – condiții
(C. Apel Suceava, decizia nr. 133/2022, https://portal.just.ro)
210 Contestație decizie de sancționare. Decontarea alocației de cazare nu poate constitui
o faptă ilicită în sine, în condițiile în care nu s-a dovedit că a constituit o atribuție
de serviciu pe care angajatul să o fi încălcat (C. Apel Suceava, decizia nr. 606/2022,
https://portal.just.ro)
230 Decizie de sancționare. Condițiile în care nesemnarea fișei postului poate constitui o
abatere disciplinară (C. Apel Suceava, decizia nr. 427/2022, https://portal.just.ro)

NEWS
13 Legislative news selection: November 1 – December 31, 2022
DOCTRINE
29 Alexandru ȚICLEA
Directive (EU) 2022/2041 of the European Parliament and of the Council of 19 October
2022 on adequate minimum wages in the European Union
44 Marilena Nicoleta BALABUTI, Eduard Traian NICOLAU
Some critical considerations on the new Law on social dialogue
59 Nicoleta MÂNZAT
Conclusion of the Collective Agreement at the unit level
EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

71 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Looking forward, but focused on the present. ELA developments
LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

75 Ciprian Aurel POP
National control action to verify how legal provisions are complied with when selling
pyrotechnic articles
THE EXPERT’S ANSWER

79 Elena SAVCIUC
Termination of the employment contract by mutual agreement of the parties.
Termination decision – yes or not?
JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

A selection by Assoc. Prof. Laura GEORGESCU, PhD, legal expert
83 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 22 December 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Social policy – Protection of the safety and health of workers –
Directive 90/270/EEC – Article 9(3) – Work with display screen equipment – Protection
of workers’ eyes and eyesight – Special corrective appliances – Spectacles – Acquisition
by the employee – Arrangements for the employer to meet the costs”
93 JUDGMENT OF THE COURT (Sixth Chamber) of 20 October 2022(*) “Reference for a
preliminary ruling – Social policy – Equal treatment in employment and occupation –
Directive 2000/78/EC – Article 2(1) and (2) – Prohibition of discrimination on grounds
of age – National legislation which leads to a situation in which the remuneration of
certain judges is higher than that of other judges of the same rank and performing the
same work – Article 1 – Purpose – Exhaustive nature of the discrimination referred to”

107 JUDGMENT OF THE COURT (Grand Chamber) of 18 October 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Social policy – European company – Directive 2001/86/
EC – Involvement of employees in decision-making within the European company –
Article 4(4) – European company established by means of transformation – Content of
the negotiated agreement – Election of employees’ representatives as members of the
Supervisory Board – Election procedure providing for a separate ballot in respect of the
trade union representatives”
120 JUDGMENT OF THE COURT (Seventh Chamber) of 13 October 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Social security – Regulation (EC) No 883/2004 – Articles 67
and 68 – Family benefits – Right to benefits under a pension – Pensioner in receipt of
pensions from two Member States – Member State(s) in which that pensioner is entitled
to family benefits – Regulation (EC) No 987/2009 – Third sentence of Article 60(1) –
Legislation of a Member State providing for the award of family benefits to the parent
who has taken the child into his or her household – Failure by that parent to claim the
award of those benefits – Obligation to take into account the application submitted
by the other parent – Request for the recovery of family benefits paid to the other
parent – Whether permissible”
132 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 13 October 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Social policy – Directive 2000/78/EC – Establishment of a
general framework for equal treatment in employment and occupation – Prohibition of
discrimination on the ground of religion or belief – Internal rule of a private undertaking
prohibiting any manifestation, in the workplace, of religious, philosophical or political
belief – Prohibition including words, clothing, or any other means of manifesting those
beliefs – Wearing of an item of religious clothing”
145 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 13 October 2022(*) “Reference for a
preliminary ruling – Social security for migrant workers – Regulation (EC) No 883/2004 –
Article 11(3)(a) and (e) – Person residing in one Member State and employed in
another Member State – Employment contract or contracts entered into with a single
temporary employment agency – Temporary work assignments – Intervening periods
– Determination of the legislation applicable during intervening periods between
temporary work assignments – Termination of the employment relationship”
154 JUDGMENT OF THE GENERAL COURT (Seventh Chamber) of 5 October 2022(*) “Civil
service – Temporary agents – Sick leave – Unjustified absences – Termination of contract
without notice – Article 16 of the CEOS – Article 48(b) of the CEOS – Liability”
162 JUDGMENT OF THE GENERAL COURT (Seventh Chamber) of 9 November 2022(*) “Civil
service – Temporary agents – Failure to renew a fixed-term contract for an indefinite
period – Interest of the service – Error of law – Manifest error of assessment – Right to
be heard – Principle of good administration – Duty of solicitude”

171 JUDGMENT OF THE GENERAL COURT (Seventh Chamber – Extended Composition) of
12 October 2022(*) “Civil service – Official – EEAS staff posted to a third country – Head
of delegation – Management trial period – Final assessment report of the management
trial period – Act not adversely affecting an official – Inadmissibility – Re-assignment to
a non-managerial post at EEAS headquarters – Obligation to state reasons – Right to
be heard – Conditions for the application of Article 11 of Commission Decision C (2008)
5028/2 of 9 September 2008 on middle management staff to heads of delegation –
Failure to include documents in the personal file – Interests of the service – Misuse of
powers – Request for assistance – Decision rejecting the request – Liability”
NATIONAL CASE LAW

A selection by Senior Lecturer Adelina Oana DUȚU, PhD
185 Rectification of employment record consisting of the period assimilated to seniority at
work in case of termination of the activity for raising the child up to 7 years. Rejection
(Suceava Court of Appeal, decision no. 205/2022, https://portal.just.ro)
192 Convening for the prior investigation of the act imputed to the employee as a
misconduct. Obligation of the employer to pay moral damages - conditions (Suceava
Court of Appeal, decision no. 133/2022, https://portal.just.ro)
210 Challenge of sanction decision. Settlement of the accommodation allowance cannot
be an unlawful act itself, if it has not been proven to have been a job attribution
that the employee had violated (Suceava Court of Appeal, decision no. 606/2022,
230 Sanction decision. Conditions in which the failure to sign the job description
can be considered misconduct (Suceava Court of Appeal, decision no. 427/2022,

NOUTĂȚI
Selecție de noutăți legislative din perioada 1.11-31.12.2022
Noiembrie 2022
Legislație națională
Parlamentul
LEGEA 328/2022
privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 37/2022 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
precum și stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătății
Aprobă O.G. nr. 37/2022 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 și a Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal, precum și stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătății, cu o
serie de modificări și completări, printre care regăsim și prevederi cu privire la salarizarea
personalului de conducere din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică și al
Institutului Național de Management al Serviciilor de Sănătate.
LEGEA 325/2022
pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
Modifică și completează Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu privire
la numirea în funcții și avansarea în grad a cadrelor militare.
LEGEA 316/2022
pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-
bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea
unor termene
Aprobă O.U.G. nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și
completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, ordonanță
care aduce modificări și Codului fiscal cu privire la neimpozitarea contravalorii cheltuielilor
suportate de angajator/plătitor cu efectuarea testelor medicale de diagnosticare a
infecției COVID-19, din inițiativa acestuia, pentru persoanele fizice care realizează venituri
din salarii și asimilate salariilor.
LEGEA 308/2022
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Aprobă O.G. nr. 14/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății, cu modificări și completări, printre care și cu privire la
exercitarea activității profesionale de către medicii stomatologi cetățeni ai unui stat terț.
LEGEA 309/2022
pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Modifică Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu privire la stabilirea venitului impozabil
lunar din pensii.
NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 13

Noutăți legislative
LEGEA 303/2022
privind statutul judecătorilor și procurorilor
Noua lege privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare din 16 decembrie 2022.
NOUTĂȚI
LEGEA 287/2022
pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2022 privind reglementarea unor
măsuri în domeniul ocupării posturilor în sectorul bugetar, precum și pentru completarea unor
acte normative
Aprobă O.U.G. nr. 80/2022 privind reglementarea unor măsuri în domeniul ocupării
posturilor în sectorul bugetar, precum și pentru completarea unor acte normative, cu
completări privind unele excepții de la suspendarea ocupării prin concurs sau examen
a posturilor vacante sau temporar vacante, dar și cu completări cu privire la salarizarea
care se aplică funcției didactice de educator-puericultor.
Guvernul
ORDONANȚA DE URGENȚĂ 162/2022

pentru modificarea și completarea Legii nr. 245/2020 privind efectuarea unui test de
proporționalitate anterior adoptării unor noi reglementări referitoare la profesii
Modifică și completează Legea nr. 245/2020 privind efectuarea unui test de proporționalitate
anterior adoptării unor noi reglementări referitoare la profesii, pentru transpunerea Directivei
(UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea
unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la
profesii, respectiv conformarea de urgență la Scrisoarea de punere în întârziere transmisă de
Comisia Europeană privind transpunerea completă și corectă (cauza 2021/2196).

pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice
Modifică și completează Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit
din fonduri publice, cu privire la drepturile salariale pentru activitatea prestată în proiecte
finanțate din fonduri europene și drepturile salariale pentru gestionarea de proiecte
finanțate din fonduri europene.
HOTĂRÂREA 1319/2022
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 86/2021 privind transferul drepturilor de pensie ale funcționarilor și agenților
Uniunii Europene
Aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 86/2021 privind
transferul drepturilor de pensie ale funcționarilor și agenților Uniunii Europene.
pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei
personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice
Aprobă Regulamentul-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului
contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.
14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Ministerul Muncii și Solidarității Social, Institutul Național de Statistică
ORDINUL 1988/1527/2022
privind modificarea și completarea Clasificării ocupațiilor din România - nivel de ocupație
(șase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al
președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011
Modifică și completează Clasificarea ocupațiilor din România - nivel de ocupație
(șase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al
președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011, respectiv completează
Clasificarea ocupațiilor din România - nivel de ocupație (șase caractere) cu 11 noi ocupații,
redenumește o ocupație și mută trei ocupații în alte grupe de bază.
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
ORDINUL 2254/2022
pentru aprobarea strategiei naționale de control al respectării regulilor privind perioadele de
conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor
de înregistrare a activității acestora și privind activitatea lucrătorilor mobili și detașarea
conducătorilor auto, precum și pentru modificarea Normelor metodologice privind activitatea
de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale
conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobate prin
Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.058/2007
Aprobă strategia națională de control al respectării regulilor privind perioadele de conducere,
pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare
a activității acestora și privind activitatea lucrătorilor mobili și detașarea conducătorilor auto.
Modifică Normele metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor
de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării
aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. 1.058/2007.
Autoritatea Națională de Reglementare in Domeniul Energiei
ORDINUL 135/2022
privind modificarea și completarea Regulamentului pentru autorizarea persoanelor fizice care
desfășoară activități în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui Autorității
Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2020
Modifică și completează Regulamentul pentru autorizarea persoanelor fizice care
desfășoară activități în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui
Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2020.
Înalta Curte de Casație si Justiție
DECIZIA 16/2022 [A]

privind interpretarea și aplicarea art. 52 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor
militare, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 101/2019
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia
și, în consecință, stabilește că: Dispozițiile art. 52 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea

nr. 101/2019, nu se aplică persoanelor prevăzute de art. 36 alin. (1) lit. e) și h) din Legea
nr. 80/1995, care au trecut în corpul ofițerilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019.
NOUTĂȚI
DECIZIA 19/2022 [A]

referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor
art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenței și de insolvență
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj
și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la
prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență, cu modificările și completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul
societate de asigurare/reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului,
împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unui/unor
creditor/creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului introduse pe rolul
instanțelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept.
Legislație europeană
Comisia Europeană
REGULAMENTUL 2312/25-NOV-2022
privind variabilele colectate o dată la opt ani în domeniul forței de muncă pentru „tineri pe
piața muncii”, „nivel de instruire – detalii, inclusiv educație întreruptă sau abandonată” și
„concilierea vieții profesionale cu cea familială” în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1700 al
Parlamentului European și al Consiliului
Descrie seturile de date pentru variabilele colectate o dată la opt ani în domeniul forței
de muncă pentru „tineri pe piața muncii” și „nivel de instruire – detalii, inclusiv educație
întreruptă sau abandonată” (prima punere în aplicare în 2024) și „concilierea vieții
profesionale cu cea familială” (prima punere în aplicare în 2025), stabilite în anexă.
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene și este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct
în toate statele membre.
REGULAMENTUL 2294/23-NOV-2022
de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului în ceea ce privește statisticile referitoare la echipamentele de asistență medicală,
resursele umane în domeniul asistenței medicale și utilizarea asistenței medicale
Pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la
sănătatea și siguranța la locul de muncă, în ceea ce privește statisticile referitoare la
echipamentele de asistență medicală, resursele umane în domeniul asistenței medicale
și utilizarea asistenței medicale. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea
zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și este obligatoriu în toate
elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

DECIZIA 2306/23-NOV-2022
de acordare a unor derogări anumitor state membre în ceea ce privește transmiterea de
statistici în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului, în ceea ce privește statisticile referitoare la unitățile medicale, resursele umane din
domeniul asistenței medicale și utilizarea asistenței medicale
Prin Decizia 2306/2022 se acordă derogări anumitor state membre în ceea ce privește transmi
terea de statistici în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului, în ceea ce privește statisticile referitoare la unitățile medicale, resursele umane din
domeniul asistenței medicale și utilizarea asistenței medicale, printre care regăsim și România.
Consiliul Uniunii Europene
DECIZIA 2296/21-NOV-2022
privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre
Se adoptă orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,
prevăzute în anexă.
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Statele membre iau în considerare orientările în politicile lor privind ocuparea forței de
muncă și în programele lor de reformă, despre care transmit rapoarte în conformitate cu
articolul 148 alineatul (3) din TFUE.
Decembrie 2022
Legislație națională
Parlamentul
LEGEA 382/2022
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 143/2022 pentru modificarea art. 17
din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe
teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul
străinilor în România
Aprobă O.U.G. nr. 143/2022 pentru modificarea art. 17 din Ordonanța Guvernului
nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României
și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în
România. Prevede ca străinii care au intrat legal pe teritoriul României și cărora le-a
expirat permisul unic pot solicita un nou permis unic, în termen de 90 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, dacă încetarea raportului de muncă al străinului a fost
înregistrată cu cel mult 18 luni înaintea datei de intrare în vigoare a prezentei legi.
LEGEA 378/2022
pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice
Modifică și completează Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit
din fonduri publice, cu privire la stabilirea drepturilor salariale pentru activitatea prestată

în proiecte finanțate din fonduri europene, precum și cu privire la stabilirea salariilor de

bază a personalului din conducerea cultelor și a unităților de cult și personalului clerical
angajat în unitățile cultelor recunoscute din România și a sprijinului financiar pentru
NOUTĂȚI
personalul neclerical angajat în unitățile ce aparțin cultelor religioase din România.
LEGEA 375/2022
pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind
Codul administrativ
Modifică și completează O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
LEGEA 376/2022
obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Modifică și completează O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de
a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Definește bacșișul, prevede evidențierea
bacșișului pe bonul fiscal și impozitarea acestuia, distribuirea bacșișului salariaților,
stabilirea de către operatorii economici, printr-un regulament intern, a procedurii și
modalitatea de distribuire către salariați a sumelor provenite din încasarea bacșișului.
LEGEA 372/2022
pentru completarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru
modificarea și completarea altor acte normative
Completează art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și
pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu o nouă categorie de persoane
care au obligația declarării averii și a intereselor.
LEGEA 373/2022
pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Modifică art. 56 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice care, după modificare, prevede și alte categorii de persoane pentru care vârsta
standard de pensionare redusă potrivit prevederilor alin. (1) poate fi mai mică de 50 de
ani, dar nu mai mică de 40 de ani pentru femei și 45 de ani pentru bărbați.
LEGEA 370/2022
nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale
Aprobă O.G. nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale, cu modificări
și completări, printre care și cu privire la stabilirea cifrei de afaceri totale în vederea
determinării ponderii cifrei de afaceri realizate efectiv din activitatea de construcții, pentru
acordarea facilităților fiscale în domeniul construcțiilor.

LEGEA 367/2022
privind dialogul social
Noua lege a dialogului social aduce o serie de noutăți, față de vechea reglementare (Legea
nr. 62/2011), cu privire la negocierea colectivă, care devine obligatorie la nivelul unităților
care au cel puțin 10 angajați/lucrători, precum și la nivel de sector de negociere colectiva.
Reduce termenul privind durata negocierii la maximum 45 de zile. Modifică termenul
privind inițierea negocierii colective la cel puțin 60 de zile calendaristice înaintea expirării
contractelor colective de muncă. Prevede elemente noi la care pot face referire clauzele
contractuale ale contractelor colective de muncă. Aduce noutăți cu privire la reprezentarea
părților la negocierea colectivă. Prevede posibilitatea negocierii și la nivel național.
Aduce noutăți și cu privire la alegerea reprezentanților salariaților, constituirea și reprezen
tativitatea organizațiilor sindicale, conflictele colective de muncă, grevă, dar și cu privire
la regimul sancționator.
Prevede că dispozițiile contrare prezentei legi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
precum și din legislația conexă, vor fi armonizate în termen de 60 de zile de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
LEGEA 368/2022
a bugetului de stat pe anul 2023
Prevede și autorizează pentru anul bugetar 2023 veniturile pe capitole și subcapitole
și cheltuielile pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat,
bugetele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, creditelor externe,
fondurilor externe nerambursabile și activităților finanțate integral din venituri proprii.
Prevede și modul de distribuire, în anul 2023, a contribuției asiguratorie pentru muncă
încasată la bugetul de stat.
LEGEA 369/2022
a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2023
Prevede și autorizează pentru anul bugetar 2023 veniturile pe capitole și subcapitole și
cheltuielile pe destinații pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor
pentru șomaj, sinteza bugetelor instituțiilor publice finanțate parțial din venituri proprii,
precum și reglementări specifice exercițiului bugetar al anului 2023.
Stabilește, pentru anul 2023, și câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat, cuantumul ajutorului de deces.
LEGEA 361/2022
privind protecția avertizorilor în interes public
Constituie cadrul general în materia protecției persoanelor care raportează încălcări ale
legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă, în cadrul autorităților,
instituțiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum și în cadrul persoanelor
juridice de drept privat.
Reglementează procedura de primire, de examinare și soluționare a raportărilor, drepturile
și obligațiile persoanelor care efectuează raportări sau divulgă public informații privind
încălcări ale legii, măsurile de protecție a acestora, obligațiile autorităților, instituțiilor

publice, altor persoane juridice de drept public, precum și persoanelor juridice de drept
privat, drepturile persoanelor vizate, precum și atribuțiile autorităților competente.
LEGEA 355/2022
NOUTĂȚI
pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000 privind asistență socială a persoanelor vârstnice
Modifică și completează Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor
vârstnice. Legea aduce modificări și cu privire la angajarea de personal de îngrijire cu
timp parțial de lucru sau cu normă întreagă în cadrul serviciului de asistență comunitară
al serviciului public de asistență socială, precum și cu privire la îngrijitorul informal.
LEGEA 351/2022
pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Modifică și completează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Printre
completări regăsim și noi activități unde locurile de muncă sunt încadrate în condiții speciale.
LEGEA 346/2022
pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2021 privind modificarea și completa
rea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2019 pentru aplicarea unor măsuri de protecție so
cială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de
disponibilizare din cadrul operatorilor economici pentru care s-a aprobat acordarea ajutoarelor de
stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive în perioada 2019-2024, precum
și pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului
instituțional și autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a scoate la licitație cer
tificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene
Aprobă O.U.G. nr. 60/2021 privind modificarea și completarea O.U.G. nr. 69/2019 pentru
aplicarea unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin
concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare din cadrul operatorilor
economici pentru care s-a aprobat acordarea ajutoarelor de stat pentru facilitarea
închiderii minelor de cărbune necompetitive în perioada 2019-2024, precum și pentru
completarea O.U.G. nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituțional și autorizarea
Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a scoate la licitație certificatele de emisii
de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene.
LEGEA 329/2022
pentru modificarea și completarea Legii nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din
fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială
Modifică și completează Legea nr. 78/2018 cu privire la exonerarea de la plată pentru
sumele reprezentând venituri din salarii și asimilate salariilor potrivit prevederilor art. 76
din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sau reprezentând alte elemente ale sistemului
de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, precum și cele provenind
din drepturi de asistență socială, sume considerate a fi încasate nelegal și pe care personalul
prevăzut la art. 1 din Lege trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către
Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
LEGEA 330/2022
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2021 pentru suspendarea aplicării
prevederilor Legii nr. 5/2021 privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din
cadrul serviciilor civile care asigură asistență publică medicală de urgență și prim ajutor calificat

Aprobă O.U.G. nr. 69/2021 pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 5/2021
privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din cadrul serviciilor
civile care asigură asistență publică medicală de urgență și prim ajutor calificat.
Guvernul

pentru completarea anexei nr. 51 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind
Codul administrativ
Completează anexa nr. 51 la O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ - Echivalarea
funcțiilor publice specifice cu funcții publice generale din cadrul unor autorități și instituții
publice, cu un nou punct, pct. 23.

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și
completarea unor acte normative
Printre măsurile fiscal-bugetare regăsim și derogări de la prevederile Codul fiscal cu privire
la taxarea (impozit și contribuții sociale obligatorii) sumei de 200 lei, în anumite condiții
prevăzute de ordonanța de urgență.
Regăsim derogare și de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, cu privire la utilizarea sumei de 200 lei, prevăzută la art. XXXVII din ordonanța
de urgență, care nu se cuprinde în baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii,
la calculul punctajului lunar.
Regăsim derogare și de la prevederile Codului muncii cu privire la stabilirea salariului de
bază minim brut pe țară garantat în plată la suma de 4.000 lei lunar, pentru domeniul
construcțiilor, începând cu 1 ianuarie 2023.

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul pensiilor private
Modifică și completează Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate
privat, Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative și Legea nr. 187/2011 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul
de pensii private.

concediul și îndemnizația lunară pentru creșterea copiilor
Modifică și completează O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și îndemnizația lunară
pentru creșterea copiilor prin transpunea în legislația națională a Directivei (UE) 2019/1158
privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de
abrogare a Directivei 2010/18/UE.
Noile reglementări vor intra în vigoare de la data actualizării normelor de aplicare a O.U.G.
nr. 111/2010 care, potrivit art. II din O.U.G. nr. 164/2022, vor fi actualizate în termen de
60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția
prevederilor de la punctul 13, care se aplică după 30 de zile de la această dată.


Codul administrativ
NOUTĂȚI
Modifică și completează O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
privind stabilirea zilelor lucrătoare pentru care se acordă zile libere, altele decât zilele de
sărbătoare legală, pentru anul 2023
Stabilește pentru personalul instituțiilor și autorităților publice zilele lucrătoare pentru
care se acordă zile libere, altele decât zilele de sărbătoare legală, pentru anul 2023.
privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea
criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru
nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Modifică și completează H.G. nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se
aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare
a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate
Aprobă criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a
capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate.
pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată
Stabilește, începând cu data de 1 ianuarie 2023, salariul de bază minim brut pe țară
garantat în plată la suma de 3.000 lei lunar.
privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2023
Stabilește contingentul de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2023.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
ORDINUL 2171/2022
pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă
Aprobă modelul-cadru al contractului individual de muncă, prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ 1564/2022

UNIC la nivelul grupului de unități din serviciile de alimentare cu apă și de canalizare pe anii
2023-2024
Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică pentru toți salariații încadrați
în unitățile componente ale grupului de operatori din serviciile de alimentare cu apă și
de canalizare, membre ale Asociației Române a Apei pentru care s-a încheiat contractul

colectiv de muncă la acest nivel, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o
organizație sindicală din unitate și produce efecte de la data de 01.01.2023.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății
ORDINUL 2172/3829/2022
privind acordarea concediului de îngrijitor
Definește problemele medicale grave și stabilește lista problemelor medicale grave pentru
acordarea concediului de îngrijitor. Stabilește documentele prin care salariatul face dovada
faptului că persoana căreia i-a oferit îngrijire sau sprijin este rudă sau o persoană care
locuiește în aceeași gospodărie cu acesta, precum și a existenței problemei medicale grave
care a determinat solicitarea concediului de îngrijitor de către salariat, precum și termenul
în care salariatul are obligația depunerii la angajator a documentelor.
Ministerul Educației, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
ORDINUL 6250//2022
pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, validare, aprobare și gestionare a standardelor
ocupaționale
Aprobă Metodologia de elaborare, validare, aprobare și gestionare a standardelor
ocupaționale, prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.
Aprobă structura standardului ocupațional, prevăzută în anexa nr. 2 care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin intră în vigoare în data de 16 iunie 2023.
ORDINUL 6389/2097/2022
pentru completarea Listei specializărilor și a perfecționărilor pentru care furnizorii de formare
profesională a adulților au dreptul să organizeze programe de formare profesională finalizate
cu certificate de absolvire cu recunoaștere națională pentru absolvenții de studii universitare,
prevăzută în anexa la Ordinul ministrului muncii și justiției sociale și al ministrului educației
naționale nr. 1.151/4.115/2018
Completează Lista specializărilor și a perfecționărilor pentru care furnizorii de formare
profesională a adulților au dreptul să organizeze programe de formare profesională
finalizate cu certificate de absolvire cu recunoaștere națională pentru absolvenții de
studii universitare, prevăzută în anexa la Ordinul ministrului muncii și justiției sociale și
al ministrului educației naționale nr. 1.151/4.115/2018, cu specializările și perfecționările
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Ministerul Educației
ORDINUL 6310/2022
privind diferențierea salariilor de bază în funcție de studiile absolvite pentru personalul didactic
de predare încadrat în funcția didactică de educator-puericultor
Prevede condițiile de ocupare a funcției didactice de educator-puericultor și stabilirea
salariilor de bază în funcție de studiile absolvite pentru personalul didactic de predare
încadrat în funcția didactică de educator-puericultor, în creșele preluate, începând cu anul
școlar 2021-2022, în cadrul sistemului de educație.

Ministerul cercetării, inovării și digitalizării, Ministerul Educației, Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale, Ministerul Finanțelor
NOUTĂȚI
ORDINUL 21813/6421/2246/4433/2022
privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator
Stabilește condițiile pentru scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii și
asimilate salariilor, prevăzută la art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, pentru angajații operatorilor economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul
României în conformitate cu legislația în vigoare, al căror obiect de activitate include
crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202, 6209).
Înalta Curte de Casație și Justiție
DECIZIA 61/2022 [A]

privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și ale art. 36 alin. (3) din
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările și completările ulterioare
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări
sociale, în Dosarul nr. 3.631/99/2021, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în
consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și
ale art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, salarizarea personalului tehnic,
economic și socio-administrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri
proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, se
realizează potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017.
Curtea Constituțională
DECIZIA 650/2022 [A]

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 11 [cu referire la
art. 153 alin. (1) lit. f2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma „de până la suma
de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire
la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V
„Contribuții sociale obligatorii”], pct. 16 [cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma
„precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V
„Contribuții sociale obligatorii”], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la
art. 153 alin. (1) lit. f2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71)] și pct. 19 [cu referire
la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2)] și ale art. XXV alin. (1) lit. c)
[cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor
termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de (.....) și constată că dispozițiile
art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f2)], pct. 12 [cu referire la art. 154
alin. (1) lit. h) sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct. 13 [cu referire la
art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul
titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii”], pct. 16
[cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din

pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V „Contribuții sociale
obligatorii”], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1)
lit. f2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71)] și pct. 19 [cu referire la alin. (1)
lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2)] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire
la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale.

referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea
Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și pentru modi
ficarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar
Admite obiecția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. I pct. 2-4 și 6-9
din Legea pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice și pentru modificarea și completarea Legii
nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar sunt neconstituționale.

referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și
completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare
Admite obiecția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 și
ale art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-
bugetare sunt neconstituționale.
Legislație europeană
Consiliul Uniunii Europene
DIRECTIVA 2523/15-DEC-2022
privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi
multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune
Stabilește măsuri comune pentru impozitarea efectivă minimă a grupurilor de întreprinderi
multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni. Statele membre asigură
intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a
se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2023.
Statele membre aplică dispozițiile actelor respective cu privire la exercițiile financiare care
încep de la 31 decembrie 2023.
Cu toate acestea, cu excepția regimului prevăzut la articolul 50 alin. (2), statele membre
aplică dispozițiile necesare pentru a se conforma articolelor 12, 13 și 14 cu privire la
exercițiile financiare care încep de la 31 decembrie 2024.

Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European
DIRECTIVA 2464/14-DEC-2022
NOUTĂȚI
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei

2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de
către întreprinderi
Modifică Regulamentul (UE) nr. 537/2014, Directiva 2004/109/CE, Directiva 2006/43/CE
și Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către
întreprinderi.
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Articolul 4 din prezenta directivă se aplică de la 1 ianuarie 2024 exercițiilor financiare care
încep la 1 ianuarie 2024 sau după această dată și este obligatoriu în toate elementele sale
și se aplică direct în toate statele membre.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
HOTĂRÂREA CURȚII ÎN CAUZA C-392/21

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Curtea de Apel Cluj (România), prin decizia din 12 aprilie 2021, primită de Curte la 24 iunie
2021, în procedura TJ împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări
Curtea (Camera a doua) declară:
1) Articolul 9 alin. (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind
condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea directivă
individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE] trebuie
interpretat în sensul că „aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție,
includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților
vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă
parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv
în cadrul profesional.
2) Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul că
obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la
această dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea
directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor
necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.
Elena SAVCIUC
Expert legislația muncii
Membru acreditat UNELM

DOCTRINĂ
Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022...
Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului

European și a Consiliului din 19 octombrie
2022 privind salariile minime adecvate
în Uniunea Europeană [1]
Text și comentarii
Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA
ABSTRACT
Directive (EU) 2022/2041 is a consequence of the permanent concerns of the

European Union regarding the social market economy with a high degree of
competitiveness, which tends towards full employment and social progress.
This necessarily implies respect for the health, safety and dignity of workers, their
right to fair remuneration, sufficient to ensure a decent standard of living for them
and their families.
In this context, the concern of the European Parliament and the Council to provide
member countries with a guideline for the regulation of minimum wages according
to national specifics is included.
Next, we present the text of the aforementioned Directive, with brief comments
on each of its articles.
Keywords: directive, full employment, social progress, health, safety and dignity
of workers, fair remuneration, minimum wage.
REZUMAT
Directiva (UE) nr. 2022/2041 este o consecință a preocupărilor permanente ale

Uniunii Europene în ceea ce privește economia socială de piață cu grad ridicat de
competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social.
Aceasta presupune, cu necesitate, respectarea sănătății, securității și demnității

lucrătorilor, dreptul lor la o remunerație echitabilă, suficientă care să asigure un
nivel de trai decent pentru ei și familiile lor.
[1]
Publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene din 25 octombrie 2022.
DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 29

Alexandru ȚICLEA
În acest context, se înscrie și preocuparea Parlamentului European și a Consiliului

pentru a oferi țărilor membre un îndreptar pentru reglementarea salariilor minime
conform specificului național.
În continuare, prezentăm textul Directivei precitate, cu scurte comentarii pe fiecare

articol al acesteia.
Cuvinte-cheie: directivă, ocuparea deplină a forței de muncă, progres social,

respectarea sănătății, securității și demnității lucrătorilor, remunerație echitabilă,
salariu minim.
DOCTRINĂ
Legislaţie relevantă: Directiva (UE) nr. 2022/2041

NOUTĂȚI
1. Motivare
În expunerea de motive a Directivei, legiuitorul european a invocat dispozițiile din reglementările
fundamentale ale Uniunii:
– Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

– Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);
– Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta).
Printre obiectivele Uniunii, conform acestor reglementări, se află ocuparea deplină a forței de
muncă și progresul social, îmbunătățirea condițiilor de trai, respectarea sănătății, securității și
demnității lucrărilor, dreptul lor la o remunerație echitabilă, suficientă care să asigure un nivel
de trai decent pentru ei și familiile acestora.
A fost invocată în același timp Convenția nr. 131 (1970) a Organizației Internaționale a Muncii
(OIM) privind salariile minime. S-a reținut că salariile „care asigură un nivel de trai decent și ating
un prag de decență pot contribui la reducerea sărăciei la nivelul național, la susținerea cererii
interne și a puterii de cumpărare, îmbunătățesc stimulentele pentru găsirea unui loc de muncă,
reduc inegalitățile salariale, diferența de remunerare între femei și bărbați și sărăcia persoanelor
încadrate în muncă și limitează scăderea veniturilor în timpul recesiunilor economice” (pct. 8).
S-a mai menționat că „asigurarea unor salarii adecvate pentru lucrătorii din Uniunea Europeană
este esențială pentru a garanta condiții de muncă și de trai adecvate, precum și pentru a clădi
economii și societăți echitabile și reziliente, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare
durabilă a Organizației Națiunilor Unite și cu obiectivele de dezvoltare durabilă a acesteia”.
Rezultă că „salariile adecvate” sunt necesare și benefice pentru lucrători în scopul garantării
unor condiții de trai decente, dar și pentru angajatori, economiile naționale, societății în general.
Principiul nr. 6 al Pilonului european al drepturilor sociale[2] proclamat de Parlamentul European,

Consiliul și Comisia cu scopul de a traduce în fapte promisiunea de prosperitate, progres și
convergență a Europei, solicită salarii minime adecvate, precum și stabilirea salariilor în mod
Pilonul european al drepturilor sociale, adoptat de U.E. în anul 2017, stabilește 20 de principii – cheie care să ghideze
[2]
o Europă social puternică, echitabilă, favorabilă incluziunii și cu oportunități multiple în sec. XXI.
30 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | DOCTRINĂ

transparent și previzibil, în conformitate cu practicile naționale și cu respectarea autonomiei

partenerilor sociali”.
Organismele unionale militează pentru o Europă socială puternică.
În discursul său din septembrie 2020 privind starea Uniunii, președinta Von der Leyen a declarat:
„Adevărul este că pentru multe persoane, munca nu mai dă roade. Dumpingul salarial distruge
demnitatea muncii, penalizează antreprenorul care plătește salarii decente și denaturează
concurența loială pe piața unică… Toată lumea trebuie să aibă acces la salarii minime, fie prin
convenții colective, fie prin salarii minime legale.
Se consideră că salariile minime adecvate contribuie „la sporirea echității pieței muncii în UE, la
stimularea îmbunătățirii la nivelul productivității și la promovarea progresului economic și social”.
S-a constatat că în unele țări din Uniunea Europeană (de exemplu, Grecia, Polonia, Ungaria,
Bulgaria, Cehia, Croația etc.) există salarii minime sub 60% din salariul minim brut, ceea ce nu
asigură un venit corespunzător pentru lucrători și familiile acestora.
2. Scopul Directivei
Noua reglementare europeană este menită să asigure protecția salariilor minime adecvate care
să permită lucrătorilor un trai decent oriunde ar lucra. Ea urmărește, totodată, respectarea pe
deplin a specificațiilor și competențelor naționale, ținând seama de condițiile socio-economice,
precum și de diferențele regionale și teritoriale.
Directiva vizează promovarea negocierilor colective în toate statele membre, subliniindu-se că

aceste negocieri „joacă un rol-cheie pentru o protecție adecvată a salariului minim”. S-a observat
că în țările cu o acoperire înaltă a negocierilor colective au un proces mai redus al lucrătorilor
cu salarii mici și salarii mai mari în raport cu celelalte țări. Totodată, și în statele membre cu
salarii minime legale, negocierile colective asigură salarii peste nivelul minim stabilit de lege și
determină îmbunătățiri ale acestuia.
În același sens, s-a amintit că Orientarea nr. 5 din Decizia (UE) 2020/1512 a Consiliului din
13 octombrie 2020 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor
membre solicită acestora, inclusiv celor cu salarii minime la nivel național, să asigure implicarea
efectivă a partenerilor sociali în stabilirea salariilor, asigurând venituri echitabile care să permită
un nivel de trai decent.
Directiva contribuie la obiectivele Uniunii de a dezvolta o economie socială de piață cu grad

ridicat de competitivitate (art. 3 din TFUE) și de a promova îmbunătățirea condițiilor de trai și
de muncă (art. 151 din TFUE). Totodată, are în vedere drepturile lucrătorilor la condiții de muncă
corecte și echitabile (art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a UE). Ea contribuie în egală
măsură la implementarea principiilor Pilonului European al drepturilor sociale:
– Principiul nr. 6 (salarii), care are ca scop asigurarea de salarii minime adecvate, echitabile în
scopul unui nivel de trai decent;

Alexandru ȚICLEA
– Principiul nr. 8 (Dialogul social și participarea lucrătorilor) care privește promovarea

negocierilor colective pentru stabilirea salariilor, creșterea participării partenerilor sociali în
stabilirea, actualizarea și implementarea salariilor minime legale;
– Principiul nr. 2 (Egalitatea de gen) vizează sprijinirea egalității de gen, reducerea diferenței de
remunerare între femei și bărbați, având în vedere că majoritatea celor care câștigă salarii
minime sunt femei;
– Principiul nr. 3 (Egalitatea de Șanse) care urmărește asigurarea accesului la o protecție adecvată
a salariului minim pentru lucrătorii din Uniune și înfăptuirea egalității de șanse la angajare.
Chiar dacă măsurile preconizate vor conduce la costuri mai mari ale forței de muncă pentru firme,
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
creșterea prețurilor și, deci, profituri mai mici, aceste consecințe vor fi atenuate de o creștere a
consumului în rândul persoanelor cu salarii mai mici care ar sprijini cererea internă.
3. Text și comentarii
Articolul 1
Obiect
(1) În vederea îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă în Uniune, în special a gradului de adecvare
al salariilor minime pentru lucrători, pentru a contribui la convergența socială ascendentă și a reduce
inegalitatea salarială, prezenta directivă instituie un cadru pentru:
(a) un grad corespunzător de adecvare a salariilor minime legale, cu scopul de a asigura condiții de
trai și de muncă decente;
(b) promovarea negocierilor colective pentru stabilirea salariilor;
(c) îmbunătățirea accesului efectiv al lucrătorilor la drepturile de protecție a salariului minim în

cazurile prevăzute de dreptul național și/sau de convenții colective.
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere respectării depline a autonomiei partenerilor sociali, și nici
dreptului acestora de a negocia și de a încheia convenții colective.
(3) În conformitate cu articolul 153 alineatul (5) din TFUE, prezenta directivă nu aduce atingere
competenței statelor membre de a stabili nivelul salariilor minime și nici posibilității statelor membre
de a alege să stabilească salarii minime legale, să promoveze accesul la o protecție a salariului minim
prevăzută în convențiile colective sau ambele.
(4) Aplicarea prezentei directive respectă pe deplin dreptul la negociere colectivă. Nicio dispoziție
a prezentei directive nu poate fi interpretată ca impunând oricărui stat membru:
(a) obligația de a introduce un salariu minim legal în cazul în care formarea salariului este asigurată
exclusiv prin intermediul convențiilor colective; sau
(b) obligația de a declara aplicabilitatea generală a vreunei convenții colective.

(5) Actele prin care un stat membru pune în aplicare măsurile privind salariile minime ale
navigatorilor stabilite periodic de Comitetul mixt maritim sau de un alt organism autorizat de
Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii nu fac obiectul capitolului II din prezenta
directivă. Astfel de acte nu aduc atingere dreptului la negociere colectivă și nici posibilității de a
adopta niveluri mai ridicate ale salariului minim.
Comentariu
Potrivit textului precitat, obiectul Directivei constă în stabilirea unui cadru legal la nivelul
Uniunii pentru a asigura că salariile minime sunt stabilite la un nivel adecvat (adică potrivite,
corespunzătoare), precum și că lucrătorii au acces la o protecție a salariului minim, sub forma
unuia legal sau stabilit prin convenții/contracte colective. Directiva nu se suprapune libertății
statelor membre în ceea ce privește stabilirea de salarii minime și protecția salariului minim prin
convenții colective.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Prezenta directivă se aplică lucrătorilor din Uniune care au un contract de muncă sau un raport de
muncă definit de dreptul, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru,
ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție.
Comentariu
Domeniul de aplicare a directivei include lucrătorii care au încheiat contracte de muncă sau un
raport de muncă (de serviciu) definit de legislația, Convențiile colective sau practicile din fiecare
stat membru. Pot intra în domeniul respectiv de aplicare și lucrătorii care activează în forme de
ocupare atipice, cum sunt cei casnici, lucrătorii la cerere, intermitenți, falșii lucrători independenți,
cei prin platforme online, stagiarii și ucenicii, atâta vreme cât ei îndeplinesc criteriile stabilite de
Curtea de Justiție în ceea ce privește definiția lucrătorului.
Într-adevăr, nedefinit de normele U.E. conceptul de lucrător a fost conturat prin jurisprudența
Curții de Justiție.
Ca regulă, intră în categoria lucrătorilor cei care prestează o activitate economică, remunerate,
o anumită durată de timp, în cadrul unui raport de muncă și care sunt subordonați beneficiarilor
muncii lor. Din această perspectivă, sunt lucrători: salariații, indiferent de tipul contractului
lor individual de muncă; cei care se află într-un stagiu de pregătire/formare profesională (la
angajatori); funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special.
Nu sunt lucrători, cei care exercită profesiuni liberale (de exemplu, avocații, persoanele fizice
autorizate, cei care prestează activități independente etc.).
De amintit este că, sunt asimilați lucrătorilor, în mod expres, prin anumite directive U.E. și alte
persoane (cei care se află în căutarea unui loc de muncă, șomerii apți de muncă și care au fost
anterior angajați, persoanele aflate în incapacitate de muncă sau boli profesionale, persoanele care
au ajuns la limita de vârstă normală de pensionare în timpul desfășurării activității în statul gazdă.[3]
[3]
I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic de practic de drept al muncii, ed. a IV-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, 2017, pp. 80-81.
DOCTRINĂ |
Alexandru ȚICLEA
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „salariu minim” înseamnă remunerația minimă stabilită prin lege sau prin convenții colective pe
care un angajator, inclusiv din sectorul public, trebuie să o plătească lucrătorilor pentru munca
prestată într-o anumită perioadă;
2. „salariu minim legal” înseamnă un salariu minim stabilit prin lege sau prin alte dispoziții juridice
obligatorii, cu excepția salariilor minime stabilite prin convenții colective care au fost declarate
DOCTRINĂ
ca având aplicabilitate generală, fără nicio intervenție în ceea ce privește conținutul dispozițiilor
NOUTĂȚI
aplicabile din partea autorității de declarare;
3. „negocieri colective” înseamnă toate negocierile care au loc în conformitate cu dreptul intern și
practica națională din fiecare stat membru între un angajator, un grup de angajatori sau una sau mai
multe organizații patronale, pe de o parte, și unul sau mai multe sindicate, pe de altă parte, pentru
stabilirea condițiilor de muncă și a condițiilor de angajare;
4. „convenție colectivă” înseamnă un acord scris referitor la dispozițiile privind condițiile de muncă
și condițiile de angajare, încheiat de partenerii sociali care au capacitatea de a negocia în numele
lucrătorilor și, respectiv, al angajatorilor, în conformitate cu dreptul intern și practica națională,
inclusiv convențiile colective care au fost declarate ca având aplicabilitate generală;
5. „acoperirea negocierilor colective” înseamnă procentul, la nivel național, al lucrătorilor cărora li

se aplică o convenție colectivă, calculat ca raport între numărul lucrătorilor acoperiți prin convenții
colective și numărul lucrătorilor ale căror condiții de muncă pot fi reglementate prin convenții
colective în conformitate cu dreptul intern și practica națională.
Comentariu
Definițiile respective, lămuritoare, au ca scop înțelegerea dispozițiilor directivei, explicarea

termenilor cu care operează.
Articolul 4
Promovarea negocierilor colective pentru stabilirea salariilor
(1) Cu scopul de a extinde acoperirea negocierilor colective și de a facilita exercitarea dreptului la

negociere colectivă pentru stabilirea salariilor, statele membre, cu implicarea partenerilor sociali,
în conformitate cu dreptul intern și practica națională:
(a) promovează consolidarea și creșterea capacității partenerilor sociali de a se angaja în negocieri

colective pentru stabilirea salariilor, în special la nivel sectorial sau intersectorial;
(b) încurajează negocieri constructive, semnificative și informate, purtate de pe poziții de egalitate,

între partenerii sociali în ceea ce privește salariile, în cadrul cărora ambele părți să aibă acces la infor
mații adecvate pentru a-și exercita funcțiile legate de negocierile colective pentru stabilirea salariilor;

(c) iau măsuri, după caz, pentru a proteja exercitarea dreptului la negociere colectivă pentru
stabilirea salariilor și pentru a proteja lucrătorii și reprezentanții sindicatelor împotriva actelor care îi
discriminează în ceea ce privește angajarea pe motiv că participă sau doresc să participe la negocieri
colective pentru stabilirea salariilor;
(d) în scopul promovării negocierilor colective pentru stabilirea salariilor, iau măsuri, după caz, pentru
a proteja sindicatele și organizațiile patronale care participă sau doresc să participe la negocieri
colective împotriva oricărui act de interferență din partea celeilalte părți sau a reprezentanților sau
membrilor celeilalte părți în înființarea, funcționarea sau administrarea acestora.
(2) În plus, fiecare stat membru în care rata de acoperire a negocierilor colective este sub pragul de
80% creează un cadru de condiții favorabile negocierilor colective, fie prin lege, după consultarea
partenerilor sociali, fie printr-un acord cu aceștia. Un astfel de stat membru stabilește și un plan de
acțiune pentru promovarea negocierilor colective. Statul membru stabilește un astfel de plan de
acțiune după consultarea partenerilor sociali sau prin acord cu aceștia sau, ca urmare a unei solicitări
comune a partenerilor sociali, cu respectarea acordului dintre aceștia. Planul de acțiune stabilește un
calendar clar și măsuri concrete pentru a crește progresiv rata de acoperire a negocierilor colective,
cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali. Statul membru revizuiește planul de acțiune
periodic și îl actualizează dacă este necesar. În cazul în care un stat membru își actualizează planul de
acțiune, o face după consultarea partenerilor sociali sau prin acord cu aceștia, sau ca urmare a unei
solicitări comune a partenerilor sociali, cu respectarea acordului dintre aceștia. În orice caz, un astfel
de plan de acțiune este revizuit cel puțin o dată la cinci ani. Planul de acțiune și orice actualizare a
acestuia sunt făcute publice și notificate Comisiei.
Comentariu
Textul urmărește extinderea negocierilor colective. În acest scop, se cere statelor membre să ia
măsuri pentru ca partenerii sociali să desfășoare negocieri constructive, semnificative pentru
stabilirea salariilor. În plus, se solicită acestor state în care acoperirea negocierilor colective
nu beneficiază cel puțin 80% din lucrători să prevadă un plan de acțiune pentru promovarea
negocierilor colective, în special referitoare la salarii minime adecvate.
CAPITOLUL II – SALARIILE MINIME LEGALE
Articolul 5
Procedura de stabilire a unor salarii minime legale adecvate
(1) Statele membre cu salarii minime legale instituie procedurile necesare pentru stabilirea și
actualizarea salariilor minime legale. Procesele de stabilire și actualizare sunt ghidate de criterii
stabilite pentru a contribui la gradul lor corespunzător de adecvare, în scopul atingerii unui nivel de
trai decent, al reducerii sărăciei persoanelor încadrate în muncă, precum și al promovării coeziunii
sociale și a unei convergențe sociale ascendente și al reducerii diferenței de remunerare între femei
și bărbați. Statele membre definesc aceste criterii în conformitate cu practicile lor naționale în
dreptul intern relevant, în decizii ale organismelor competente sau în acorduri tripartite. Criteriile
trebuie să fie definite într-un mod clar. Statele membre pot decide cu privire la ponderea relativă a
respectivelor criterii, inclusiv a elementelor menționate la alineatul (2), ținând seama de condițiile
lor socioeconomice de la nivel național.

Alexandru ȚICLEA
(2) Criteriile naționale menționate la alineatul (1) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:
(a) puterea de cumpărare a salariilor minime legale, luând în considerare costul vieții;
(b) nivelul general al salariilor și distribuția acestora;
(c) rata de creștere a salariilor;
(d) nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung.
(3) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la prezentul articol, statele membre pot folosi, în
plus, un mecanism automat de ajustare a indexării salariilor minime legale, bazat pe orice criterii
adecvate și în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale, cu condiția ca aplicarea
mecanismului respectiv să nu conducă la o scădere a salariului minim legal.
(4) Statele membre folosesc valori de referință orientative pentru a ghida evaluarea gradului de
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
adecvare a salariilor minime legale. În acest scop, ele pot folosi valori de referință orientative
utilizate în mod obișnuit la nivel internațional, cum ar fi 60% din salariul median brut și 50% din
salariul mediu brut și/sau valori de referință orientative utilizate la nivel național.
(5) Statele membre se asigură că se efectuează actualizări periodice și în timp util ale salariilor
minime legale cel puțin o dată la doi ani sau, în cazul statelor membre care folosesc un mecanism
de indexare automată, astfel cum se menționează la alineatul (3), cel puțin o dată la patru ani.
(6) Fiecare stat membru desemnează sau înființează unul sau mai multe organisme consultative
pentru a consilia autoritățile competente cu privire la aspectele legate de salariile minime legale și
facilitează funcționarea operațională a organismelor respective.
Comentariu
Cap. II se aplică numai statelor membre cu salarii minime legale, adică a celor care le stabilesc
salarii prin lege sau prin alte dispoziții juridice obligatorii [este cazul și al României care stabilește
un atare salariu prin hotărâre a Guvernului – art. 164 alin. (1) C. muncii].
Textul comentat impune statelor membre cu salarii minime legale să prevadă: criterii naționale
pentru stabilirea și actualizarea salariului minim legal; actualizări periodice și în timp util; instituirea
de organe consultative asupra salariilor minime. Atari criterii trebuie să includă cel puțin puterea
de cumpărare a salariilor minime, nivelul general al salariilor brute și distribuția acestora, rata
de creștere a lor și evoluția nivelului productivității muncii. Criteriile în discuție trebuie definite
în conformitate cu practicile naționale, fie prin acte normative, fie prin decizii ale organelor
competente sau prin acorduri tripartite (organizații ale lucrătorilor, ale angajaților și ale statului.
Articolul 6
Variații și deduceri
(1) Atunci când statele membre permit niveluri diferite ale salariului minim legal pentru categorii
specifice de lucrători sau permit deduceri care reduc remunerația plătită la un nivel inferior celui al
salariului minim legal relevant, ele se asigură că respectivele variații și deduceri respectă principiile
nediscriminării și proporționalității, cel din urmă incluzând urmărirea unui scop legitim.
(2) Nicio dispoziție din prezenta directivă nu poate fi interpretată ca impunând statelor membre
obligația de a introduce variații ale salariilor minime legale sau deduceri din acestea.

Comentariu
În scopul promovării unui grad de adecvare corespunzător al salariilor minime pentru toate
categoriile de lucrători, se solicită statelor membre ca, prin consultarea cu partenerii sociali, să
limiteze variațiile salariului minim legal, dar și durata și amploarea aplicării acestora.
Textul prevede, totodată o protecție a salariilor minime legale împotriva deducerilor nejustificate
sau disproporționate.
Articolul 7
Implicarea partenerilor sociali în stabilirea și actualizarea salariilor minime legale
Statele membre iau măsurile necesare pentru a implica partenerii sociali în stabilirea și actualizarea
salariilor minime legale, în timp util și într-un mod eficace, prevăzând participarea lor voluntară la
discuții pe parcursul întregului proces decizional, inclusiv participarea la organismele consultative
menționate la articolul 5 alineatul (6) și în special în ceea ce privește:
(a) selectarea și aplicarea criteriilor de stabilire a nivelului salariului minim legal și stabilirea
unei formule de indexare automată și modificarea sa în cazul în care există o astfel de formulă,
menționate la articolul 5 alineatele (1), (2) și (3);
(b) selectarea și aplicarea valorilor de referință orientative menționate la articolul 5 alineatul (4)
pentru evaluarea gradului de adecvare a salariilor minime legale;
(c) actualizările salariilor minime legale menționate la articolul 5 alineatul (5);
(d) stabilirea variațiilor salariului minim legal și a deducerilor din acesta, menționate la articolul 6;
(e) deciziile privind atât colectarea de date, cât și efectuarea de studii și analize pentru a furniza
informații autorităților și altor părți relevante implicate în stabilirea salariului minim legal.
Comentariu
Textul prevede o implicare efectivă și activă a partenerilor sociali în stabilirea și actualizarea

salariilor minime legale, inclusiv prin participarea organismelor consultative. Se solicită statelor
membre să implice partenerii sociali în definirea criteriilor menționate la art. 5 în actualizarea
salariilor minime, în stabilirea variațiilor și deducerilor menționate la art. 6, precum și în
colectarea de date și efectuarea de studii în domeniu.
Articolul 8
Accesul efectiv al lucrătorilor la salariile minime legale
Statele membre, cu implicarea partenerilor sociali, adoptă următoarele măsuri pentru a spori
accesul efectiv al lucrătorilor la protecția salariului minim legal, după caz, inclusiv, dacă este cazul,
prin consolidarea aplicării sale:
(a) prevăd controale și inspecții pe teren eficace, proporționale și nediscriminatorii efectuate de

inspectoratele muncii sau de organismele responsabile cu asigurarea respectării salariilor minime legale;
(b) dezvoltă capabilitatea autorităților de aplicare a legii, în special prin formare și orientare, de a
viza și a urmări în mod proactiv angajatorii neconformi.

Alexandru ȚICLEA
Comentariu
Textul impune statelor membre să ia măsurile necesare, în cooperare cu partenerii sociali,

pentru a asigura accesul efectiv al lucrătorilor la protecția salariului minim legal. Sunt vizate
consolidarea sistemului de controale și inspecții, în special, la angajatori, furnizarea de îndrumări
pentru autoritățile responsabile cu aplicarea legii și de informații adecvate lucrătorilor cu privire
la salariile minime legale aplicabile.
CAPITOLUL III – DISPOZIȚII ORIZONTALE
Articolul 9
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Achiziții publice
În conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE, statele membre iau

măsurile adecvate pentru a se asigura că, în atribuirea și executarea contractelor de achiziții publice
sau de concesiune, operatorii economici și subcontractanții acestora respectă obligațiile aplicabile
privind salariile, dreptul de organizare și negociere colectivă pentru stabilirea salariilor, în domeniul
dreptului social și al muncii, stabilite prin dreptul Uniunii, dreptul național, convențiile colective sau
prin dispozițiile dreptului internațional social și al muncii, inclusiv prin Convenția nr. 87 (1948) a OIM
privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și Convenția nr. 98 (1949) a OIM privind
aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă.
Comentariu
Art. 9 impune operatorilor economici și subcontractorilor acestora ca în executarea contractelor

de achiziții publice sau de concesiune, să respecte obligațiile privind salariile aplicabile, dreptul de
organizare și negociere colectivă pentru stabilirea acestor salarii, respectând normele europene
și internaționale.
Articolul 10
Monitorizare și colectarea datelor
(1) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că există instrumente eficace
de colectare a datelor pentru a monitoriza protecția salariului minim.
(2) Statele membre raportează o dată la doi ani Comisiei următoarele date și informații, înaintea
datei de 1 octombrie a anului de raportare:
(a) rata de acoperire al negocierilor colective și evoluția acesteia;

(b) în ceea ce privește salariile minime legale:
(i) nivelul salariului minim legal și procentul lucrătorilor acoperiți de acesta;
(ii) o descriere a variațiilor și deducerilor existente și motivele introducerii acestora, precum și
procentul lucrătorilor acoperiți de variații, în măsura în care datele sunt disponibile;
(c) în ceea ce privește protecția salariului minim legal asigurată exclusiv prin convenții colective:

(i) cele mai scăzute salarii stabilite prin convenții colective care acoperă persoanele cu salarii mici
sau o estimare a acestora, în cazul în care autoritățile naționale responsabile nu dispun de date
exacte, și procentul lucrătorilor acoperiți de ele sau o estimare a acestuia, în cazul în care autoritățile
naționale responsabile nu dispun de date exacte;
(ii) nivelul salariilor plătite lucrătorilor care nu sunt acoperiți de convenții colective și raportul dintre
acesta și nivelul salariilor plătite lucrătorilor acoperiți de convenții colective.
Statele membre care trebuie să respecte obligațiile de raportare menționate la litera (c) de la primul
paragraf au obligația de a raporta datele menționate la punctul (i) de la litera menționată cel puțin în
ceea ce privește convențiile colective sectoriale, geografice și alte convenții colective care implică
mai mulți angajatori, inclusiv cele declarate ca având aplicabilitate generală.
Statele membre furnizează statisticile și informațiile menționate la prezentul alineat, defalcate

în funcție de gen, vârstă, dizabilitate, dimensiunea companiei și sector, în măsura în care sunt
disponibile.
Primul raport trebuie să acopere anii 2021, 2022 și 2023 și trebuie să fie prezentat până la
1 octombrie 2025. Statele membre pot omite statisticile și informațiile care nu sunt disponibile
înainte de 15 noiembrie 2024.
(3) Comisia analizează datele și informațiile transmise de statele membre în rapoartele menționate
la alineatul (2) de la prezentul articol și în planurile de acțiune menționate la articolul 4 alineatul (2).
Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, o dată la doi ani, rapoarte în acest sens și
publică în același timp datele și informațiile transmise de statele membre.
Comentariu
Art. 10 se referă la crearea unui sistem eficace de monitorizare și colectare a datelor privind
salariile minime. Statele membre sunt obligate să impună autorităților competente dezvoltarea
de instrumente eficace și fiabile de colectare a datelor care să le permită să raporteze Comisiei
Europene datele relevante referitoare la acoperirea și gradul de adecvare a salariilor minime.
În același timp, impune statelor membre să se asigure că informațiile referitoare la convențiile

colective și la clauzele salariale ale acestora sunt transparente și disponibile publicului.
Totodată, textul instituie obligații pentru Comisia Europeană și în ceea ce privește analiza datelor
și informațiilor transmise de statele membre și prezentarea de rapoarte Parlamentului European
și Consiliului o dată la doi ani.
Articolul 11
Informații privind protecția salariului minim
Statele membre se asigură că informațiile privind salariile minime legale și protecția salariului
minim asigurată prin convenții colective cu aplicabilitate generală, inclusiv informațiile privind
mecanismele de reparație, sunt puse la dispoziția publicului, dacă este necesar în limba cea mai

Alexandru ȚICLEA
relevantă, astfel cum stabilește statul membru, într-un mod cuprinzător și ușor accesibil, inclusiv
pentru persoanele cu dizabilități.
Comentariu
Acest articol impune statelor membre să asigure că informațiile privind salariile minime legale
și protecția salariului minim stabilit convențional să fie puse la dispoziția publicului într-un mod
cuprinzător și accesibil.
Articolul 12
Dreptul la reparații și protecția împotriva tratamentului sau a consecințelor nefavorabile
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
(1) Statele membre se asigură că, fără a aduce atingere formelor specifice de reparație și de soluționare
a litigiilor prevăzute, după caz, în convențiile colective, lucrătorii, inclusiv cei a căror relație de muncă
s-a încheiat, au acces la o soluționare eficace, în timp util și imparțială a litigiilor și au dreptul la reparații
în cazul încălcării drepturilor legate de salariile minime legale sau de protecția salariului minim, atunci
când astfel de drepturi sunt prevăzute în dreptul național sau în convenții colective.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii și reprezentanții lucrătorilor,
inclusiv pe cei care sunt membri de sindicat sau reprezentanți ai sindicatelor, împotriva oricărui
tratament nefavorabil din partea angajatorului și împotriva oricăror consecințe nefavorabile care ar
rezulta în urma depunerii unei plângeri la angajator sau în urma oricărei proceduri inițiate în scopul
aplicării legii în cazul încălcării drepturilor legate de protecția salariului minim, atunci când astfel
de drepturi sunt prevăzute în dreptul intern sau în convenții colective.
Comentariu
Textul privește soluționarea operativă (cu celeritate) și utilă a litigiilor în cazul încălcării
drepturilor legate de salariile minime sau de protecția salariului minim și producerii de pagube
ce dau naștere la reparații [alin. (1)]. O importanță specială este acordată protecției lucrătorilor
și a reprezentanților lor, membrilor de sindicat și reprezentanților sindicatelor împotriva
tratamentelor nefavorabile din partea angajaților [alin. (2)].
Articolul 13
Sancțiuni
Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării drepturilor și
obligațiilor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, atunci când respectivele drepturi
și obligații sunt prevăzute în dreptul intern sau în convențiile colective. În statele membre în care nu
sunt stabilite salarii minime legale, respectivele norme pot conține sau s-ar putea limita la o trimitere
la despăgubirile și/sau sancțiunile contractuale prevăzute, după caz, în normele privind executarea
convențiilor colective. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Comentariu
Observăm că dispoziția impune statelor membre să prevadă sancțiuni eficace, proporționate și

disuasive în cazul încălcării dispozițiilor naționale care instituie protecția salariului minim.

CAPITOLUL IV – DISPOZIȚII FINALE
Articolul 14
Diseminarea informațiilor
Statele membre se asigură că măsurile naționale de transpunere a prezentei directive, împreună cu

dispozițiile relevante aflate deja în vigoare referitoare la obiectul prevăzut la articolul 1, sunt aduse
la cunoștința lucrătorilor și a angajatorilor, inclusiv a IMM-urilor.
Comentariu
Reamintim că în art. 1 este prevăzut obiectul de reglementare al Directivei, scopul acesteia.

Toate informațiile necesare trebuie aduse la cunoștința lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv
întreprinderilor mici și mijlocii.
Articolul 15
Evaluare și examinare
Până la 15 noiembrie 2029, după consultarea statelor membre și a partenerilor sociali de la nivelul
Uniunii, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive. Ulterior, Comisia prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport de examinare a punerii în aplicare a prezentei directive și propune,
după caz, modificări legislative.
Comentariu
Textul precizează sarcinile Comisiei în ceea ce privește poziția statelor membre despre Directivă,
evaluarea acesteia, precum și prezentarea Parlamentului European și Consiliului a raportului
privind punerea în aplicare a acestei Directive.
Articolul 16
Menținerea nivelului de protecție și dispoziții mai favorabile
(1) Prezenta directivă nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție
oferit deja lucrătorilor în statele membre, în special în ceea ce privește reducerea sau eliminarea
salariilor minime.
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a aplica sau de a adopta
acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrătorilor ori de a încuraja sau de a
permite aplicarea unor convenții colective care sunt mai favorabile lucrătorilor. Aceasta nu se poate
interpreta ca împiedicând statele membre să mărească salariile minime legale.
(3) Prezenta directivă nu aduce atingere niciunui drept conferit lucrătorilor de alte acte juridice ale Uniunii.
Comentariu
Potrivit acestui text, aplicarea Directivei nu poate conduce la reducerea nivelului de protecție oferit
deja lucrătorilor, în special în ceea ce privește reducerea sau eliminarea salariilor minime [alin. (1)].

Alexandru ȚICLEA
De asemenea, statele membre au libertatea de a aplica norme proprii sau de a permite partenerilor
sociali să adopte dispoziții mai favorabile decât cele oferite de Directivă [alin. (2)]. Totodată, aceste
dispoziții nu aduc atingere altui drept conferit lucrătorilor de alte acte juridice ale Uniunii [alin. (3)].
Articolul 17
Transpunere și punere în aplicare
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la
15 noiembrie 2024. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea trebuie să conțină o trimitere la
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Metodele
de efectuare a acestei trimiteri sunt stabilite de statele membre.
(2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le
adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.
(3) Statele membre iau, în conformitate cu dreptul intern și practica lor națională, măsurile adecvate
pentru a asigura implicarea efectivă a partenerilor sociali în vederea punerii în aplicare a prezentei
directive. În acest scop, statele membre pot încredința partenerilor sociali punerea în aplicare a
prezentei directive, în totalitate sau parțial, inclusiv în ceea ce privește elaborarea unui plan de
acțiune în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), atunci când partenerii sociali solicită în comun
acest lucru. În situația respectivă, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura
că obligațiile impuse în prezenta directivă sunt respectate în orice moment.
(4) Comunicarea menționată la alineatul (2) include o descriere a implicării partenerilor sociali în
punerea în aplicare a prezentei directive.
Comentariu
De observat că acest text, stabilește data limită – 15 noiembrie 2024 – până la care Directiva
trebuie transpusă în dreptul intern de către statele membre și măsurile care trebuie luate în
acest sens [alin. (1)]. Ele trebuie să comunice Comisiei și proiectul dispozițiilor naționale pe care
le adoptă [alin. (2)]. Ele trebuie, totodată, să implice în aceste activități și să descrie implicarea
partenerilor sociali în comunicarea trimisă Comisiei [alin. (4)].
Articolul 18
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Comentariu
Este vorba de o altă dispoziție standard care stabilește data la care directiva intră în vigoare.

Articolul 19
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Comentariu
Textul cuprinde, tot o dispoziție standard. Așa cum este și firesc, ea se adresează celor 27 de
state membre ale U.E.
4. Informații punctuale privind situația salariului minim în țările

Uniunii Europene[4]
a) În prezent, salariul minim este reglementat în 21 dintre țările membre ale U.E. În Austria,
Danemarca, Finlanda și Suedia nu există reglementări naționale care să impună un atare salariu,
dar aici există contracte (convenții) colective de muncă, încheiate de partenerii sociali care prevăd
praguri minime salariale, de unde pornește negocierea individuală.
b) Există diferențe între sistemele utilizate în țările membre pentru determinarea salariului
minim. În unele state (Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia), Guvernul este cel care stabilește salariul
minim la nivel național, partenerii sociali nefiind implicați. În alte țări, (cum este cazul României),
partenerii sociali joacă un rol indirect în stabilirea salariului minim, prin consultarea lor de către
autoritatea statală competentă. În țările fondatoare UE, ca regulă, acelea unde rata negocierilor
colective este ridicată, există acorduri între stat și partenerii sociali privind nivelul salariului
minim. Astfel, în Austria, aproximativ 95% dintre salariați sunt asigurați printr-un contract
colectiv de muncă cu privire la venitul lor.
c) Din punct de vedere al cuantumului salariului minim brut, există diferențe între țările membre
ale UE, astfel:
– cu valori cuprinse între 332-642 euro se înregistrează în Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia,
Polonia, România[5], Ungaria;
– cu un salariu minim între 758 euro (Grecia) și 1100 euro (Spania) se mai află Malta, Portugalia,
Slovenia;
– peste 1500 de euro se înregistrează în Belgia, Germania, Franța (1555 euro), Olanda,
Luxemburg (2202 euro).
C.A. Moarcăș, M. Midan, Considerații privind introducerea unui salariu minim European adecvat, în Revista de drept
[4]
public nr. 3/2011, p. 126-153.

[5]
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1447/2022 (publicată în M. Of nr. 1186 din 9 decembrie 2022) salariul minim brut
în țara noastră începând cu 1 ianuarie este de 3000 lei.

Marilena Nicoleta BALABUTI, Eduard Traian NICOLAU
Câteva considerații critice cu privire la noua

Lege a dialogului social
Marilena Nicoleta BALABUTI
Director resurse umane, Curtea de Conturi a României
Eduard Traian NICOLAU

Director resurse umane, Societatea Română de Radiodifuziune
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
ABSTRACT
On 25 December 2022, a new Law on social dialogue entered into force; it was Law
no. 367/2022 on social dialogue, published in the Official Gazette, Part I no. 1238
of 22 December 2022, which repealed, at the time of its entry into force, the Law
on social dialogue no. 62/2011, published in the Official Gazette, Part I no. 322 of
10 May 2011 and republished in the Official Gazette, Part I no. 625 of 31 August 2012.
Although the adoption of the new law governing social dialogue in Romania
remedied some shortcomings of the regulations existing during the application
period of Law no. 62//2011, a period between 13 May 2011 and 24 December 2022,
certain aspects that require the additional attention of the legislature continue to
exist.
In this article we will discuss some important aspects related to some regulatory
differences between the former law and the current law on social dialogue,
some considerations on the contradiction arising between the current law
on social dialogue and the Administrative Code regarding the content of the
collective agreement, continuing with the analysis of some provisions whose
interpretation contradicts the provisions of the European Convention on Human
Rights - here referring to the case law of this Court - and with criticisms related
to maintaining the same uncertain situation in the matter of suspending the
collective agreement.
Keywords: social dialogue, employees' representatives, collective agreement, new

law on social dialogue.
REZUMAT
Începând cu data de 25 decembrie 2022, o nouă lege a dialogului social a intrat

în vigoare; este vorba de Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 1238 din 22 decembrie 2022, care abrogă la data
intrării sale în vigoare Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 322 din 10 mai 2011 și republicată în Monitorul Oficial, Partea
I nr. 625 din 31 august 2012.
Deși odată cu adoptarea noului act normativ ce reglementează dialogul social

în România au fost îndreptate unele imperfecțiuni ale reglementărilor existente
în perioada de aplicare a Legii nr. 62//2011, perioadă ce s-a scurs între data de
13 mai 2011 și data de 24 decembrie 2022, anumite aspecte ce necesită atenția
suplimentară a legiuitorului, continuă să existe.
Prin acest material vom aduce în discuție câteva aspecte principale legate de
unele deosebiri de reglementare între fosta lege și actuala lege a dialogului social,
câteva considerații legate de contradictorialitatea ce se naște între actuala lege a
dialogului social și Codul Administrativ în privința conținutului acordului colectiv,
continuând cu analiza unor prevederi a căror interpretare vine în contradicție
cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului – aici referindu-ne la
jurisprudența acestei Curți – și cu critici legate de menținerea aceleiași situații
incerte în materia suspendării contractului colectiv de muncă.
Cuvinte-cheie: dialog social, reprezentanții salariaților, contractul colectiv de

muncă, noua lege a dialogului social.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 367/2022, O.U.G. nr. 57/2019
1. Introducere în studiul noii legi a dialogului social.

Elemente de drept comparat
Deși ne referim în această perioadă la Legea nr. 367/2022 ca fiind noua lege a dialogului social,
trebuie spus că în privința structurii sale, legea de referință seamănă foarte mult cu actul
normativ abrogat, respectiv Legea nr. 62/2011. Considerăm totuși că decizia adoptării unui alt
act normativ, în locul celui care necesită o nouă republicare – ar fi fost a doua republicare, după
cea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 625 din 31 august 2012 – este una corectă, întrucât numai
așa putea legiuitorul consacrat, adică Parlamentul României, să adopte un act normativ suplu
și coerent în concordanță cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative[1].
Îmbunătățirea textului legii dialogului social era necesară. Deși păstrează mare parte din textul
legii abrogate, noua lege a dialogului social nu reușește să reglementeze într-o astfel de manieră
încât să răspundă tuturor ipotezelor ce au rămas nelămurite de Legea nr. 62/2011. De asemenea,
aduce câteva modificări de substanță în materia dialogului social, însă modul de reglementare
naște noi probleme de interpretare și aplicare.
Act normativ publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 139 din 31 martie 2000, republicat pentru prima oară în Monitorul
[1]
Oficial, Partea I nr. 777 din 25 august 2004 și pentru a doua oară în Monitorul Oficial, Partea I nr. 260 din 21 aprilie 2010.

Parte a dreptului muncii[2], dialogul social reprezintă o materie cu impact direct în echilibrul pieței
muncii, în salarizare, beneficii, în starea de bine a lucrătorului la locul de muncă. Poate de aceea
interesul față de noul act normativ este direct proporțional cu dimensiunea impactului social pe
care îl are la nivelul tuturor organizațiilor din țară.
Retrospectiv privind, Legea nr. 62/2011 a făcut obiectul analizelor încă de la debutul aplicării
sale[3], continuând cu perioada recentă[4], când au fost formulate și pe baza literaturii de
specialitate[5] propuneri de lege ferenda menite să-i îmbunătățească textul[6]. Însă propunerile
literaturii de specialitate nu au fost luate în seamă întru totul de legiuitor. Este adevărat că
regăsim în textul legii propunerile legate de introducerea reglementărilor ce privesc reprezentanții
aleși ai salariaților în legea dialogului social[7] fiind firesc ca această reglementare să își aibă locul
DOCTRINĂ
alături de celelalte forme de reprezentare; de asemenea au fost preluate propunerile privind

NOUTĂȚI
[2]
Pentru analiza instituțiilor de dreptul muncii, din perspectiva legislației naționale române, a se vedea: A. Athanasiu,
L. Dima, Dreptul muncii, Ed. All Beck, București, 2005; A. Athanasiu, M. Volonciu; L. Dima, O. Cazan, Codul muncii comentat
pe articole. Vol. I, art. 1-107, Ed. C.H. Beck, București, 2007; Al. Athansiu, M. Volonciu, L. Dima, O. Cazan, Codul muncii.
Comentariu pe articole. Vol. II, art. 108-298, Ed. C.H. Beck, București, 2011; Al. Athanasiu, Aspecte teoretice și practice privind
jurisdicția muncii în lumina Legii nr. 40/2011 și a Legii nr. 62/2011, în Al. Athanasiu (coord), Modificările Codului muncii și a
legii dialogului social, Ed. Universul Juridic, București, 2011; Al. Athanasiu, Codul muncii. Comentariu pe articole. Actualizare la
Vol. I și II, Ed. CH Beck, București, 2012; Al. Athanasiu; A.M. Vlăsceanu, Dreptul muncii. Note de curs, Ed. CH Beck, București,
2017; Ș. Beligrădeanu, Legislația muncii, comentată, vol. XL VII (vol. 1/2003), Ed. Lumina Lex, București, 2003; Raluca
Dimitriu, Contractul individual de muncă, prezent și perspective, Ed. Tribuna Economică, București, 2005; Raluca Dimitriu,
Dreptul muncii: Anxietăți ale prezentului, Ed. Rentrop and Straton, București, 2016; I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic
de drept al muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2010; I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed. a III-a,
revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2014; I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed.
a IV-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2017; A. Țiclea, (coord.), L. Georgescu, A.C. Ștefănescu, V. Barbu,
Dreptul public al muncii, Ed. Wolters Kluwer, București, 2009; A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii, ed. a IV-a, Ed. Universul
Juridic, București, 2010; A. Țiclea, Codul muncii comentat, republicat 18 mai 2011, Ed. Universul Juridic, București, 2011;
A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență., ed a VIII-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2014; A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, ed. a IX-a actualizată, Ed. Universul
Juridic, București, 2015; A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, ed. a X-a, Ed. Universul Juridic,
București, 2016; A. Țiclea, Codul muncii comentat și adnotat cu legislație conexă și jurisprudență relevantă, Ed. Universul
Juridic, București, 2017; Al. Țiclea, L Georgescu, Dreptul muncii, ed. a VIII-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2022; B. Vartolomei, Dreptul muncii. Curs Universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2016.
A se vedea și Al. Athanasiu, Aspecte teoretice și practice privind jurisdicția muncii în lumina Legii nr. 40/2011 și a Legii
[3]
nr. 62/2011, în Al. Athanasiu, (coordonator), Modificările Codului muncii și ale Legii dialogului social; Al. Athanasiu, Cuvânt
înainte la deschiderea lucrărilor conferinței „Modificările Codului muncii și Legea dialogului social”, în Al. Athanasiu,
(coordonator), Modificările Codului muncii și ale Legii dialogului social, Ed. Universul Juridic, București, 2011, pp. 5-11;
A.G. Uluitu, Soluții actuale de reglementare din legislația muncii necesar a fi urgent revazute de catre legiuitor, în Curierul
Judiciar nr. 2/2012, p. 94; R.G. Cristescu, Codul muncii modificat și republicat 2011. Analize și soluții, Ed. Hamangiu,
București, 2011; R.R. Popescu, Analiză asupra unor aspecte controversate ale Legii nr. 62/2011 privind dialogul social,
în RRDM nr. 5/2011, Ed. Wolters Kluwer, pp. 11-21, A. Trif, Dialogul social în timpul crizei economice: Supraviețuirea
negocierilor colective în sectorul industrial din România, 2015.
A se vedea și R. Dimitriu, Dreptul muncii: anxietăți ale prezentului, București, Ed. Rentrop și Straton, București, 2016,
[4]
pp. 201-308.
În acest sens, exemplificăm: L. Dima, Relații de muncă industriale în Uniunea Europeană, Ed. CH Beck, București, 2012;
[5]
R. Dimitriu, Provocări ale sindicalismului actual, în „Soluții normative sau jurisprudențiale criticabile prin prisma specificului
raporturilor juridice de muncă”, Ed. Universul juridic, București, 2016; R. Dimitriu, Exercițiul drepturilor colective în contextul
digitalizării, în Noile tehnologii – consecințe asupra raporturilor de muncă, Ed. Universul Juridic, 2019, pp. 90-100; A.C. Moarcăș-
Costea, A. Claudia, Dreptul colectiv al muncii, Ed. CH Beck, 2012; M. Țichindelean, Dreptul colectiv al muncii, Ed. Universul
Juridic, 2015, București.
A se vedea E.T. Nicolau, Modalități nesindicale de reprezentare a salariaților, Capitolul VII, Ed. CH Beck, București 2022,
[6]
pp. 334-353.
[7]
Idem, pp. 346-348.

momentul de la care organizația sindicală își pierde reprezentivitatea atunci când aceasta este
contestată pe cale judecătorească (data de la care este pronunțată hotărârea judecătorească
definitivă)[8] și găsim nou introduse unele categorii nesindicalizabile de lucrători[9]. Însă, din
perspectiva raporturilor de muncă orientate tot mai mult către digitalizare și din cea a salariaților
temporari, noua lege a dialogului social – Legea nr. 367/2022 – rămâne la fel de tăcută ca și cea
pe care a abrogat-o la data de 25 decembrie 2022. Literatura de specialitate recentă arăta că o
reglementare care să fie în continuare centrată pe sindicate, ca mod principal de reprezentare
a lucrătorilor, nu ar mai fi întru totul realistă, fiind dată ca exemplu perioada pandemiei de
SARS‑Cov-2, când s-a înregistrat o intensificare a izolării lucrătorilor printr-o utilizare tot mai
frecventă a muncii la domiciliu și a telemuncii, cu impact imediat asupra posibilității sindicalizării
lor[10]. Astfel, pentru a răspunde nevoilor actuale, legiuitorul fie introducea noi forme de
reprezentare a salariaților (cum este comitetul de întreprindere, în care să fie reprezentați și
lucrătorii la distanță), fie dezvoltă maniera în care sindicatele pot ajunge la salariații ale căror
locuri de muncă se află la domiciliu/gospodărie sau nu se află în structuri organizate de angajator
(cum este cazul salariaților temporari).
Legea nr. 367/2022 cuprinde nouă titluri, inclusiv pe cel ce prevede definițiile termenilor folosiți
în legiferarea dialogului social. Celelalte opt titluri se referă la: organizațiile sindicale, organizațiile
patronale, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, constituirea și funcționarea comisiilor
de dialog social la nivelul administrației publice centrale și la nivel teritorial, negocierile colective
de muncă, reglementarea modalităților de soluționare a conflictelor de muncă, sancțiuni,
dispoziții tranzitorii și finale.
Prin textul său, noul act normativ cuprinde câteva distincții importante față de vechea
reglementare.
Astfel, față de fosta lege a dialogului social, în Legea nr. 367/2022 întâlnim o primă distincție
importantă, aceea a introducerii lucrătorului independent, căruia i se recunoaște din acest
moment dreptul de a constitui și de a adera la un sindicat după ce, tot în anul 2022, prin lege
persoanei fizice autorizate i-a fost recunoscută perioada prestată și ca vechime în muncă[11],
Idem, p. 351. În actuala lege a dialogului social este prevăzut la art. 181 alin. (3) faptul că, în cazul în care o organizație
[8]
patronală/a angajatorilor sau o organizație sindicală semnatară a unui contract/acord colectiv de muncă își pierde
calitatea de organizație reprezentativă în baza unei hotărâri judecătorești definitive, orice parte interesată îndreptățită
să negocieze respectivul contract/acord colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului/acordului
colectiv de muncă în cauză, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea, contractul/
acordul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
[9]
Idem, p. 318, 339, 342-343. Referitor la această precizare, arătăm că în lucrarea de referință autorul s-a referit
mai cu seamă la lucrătorii nesindicalizați din cauza modului de desfășurare a activității, punând accent mai mult pe
telesalariați, salariații cu munca la domiciliu, alți salariați atipici. Cu toate acestea, din perspectiva propunerii de redefinire
a angajatorului și din perspectiva expunerii modelului danez de sindicalizare, existente în lucrare ,,apreciem ca binevenită
introducerea șomerilor și a persoanelor fizice autorizate în lista persoanelor care pot avea calitatea de membri de sindicat”.
[10]
Idem, p. 338.
[11]
Din data de 9 mai 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 125/2022 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale
și întreprinderile familiale, ca urmare a publicării sale în Monitorul Oficial, Partea I nr. 456 din 6 mai 2022. Potrivit acestui
act normativ, perioada în care o persoană fizică autorizată desfășoară activități economice în temeiul prezentei ordonanțe
de urgență constituie vechime în specialitate, cu îndeplinirea următoarelor condiții: a) activitatea economică pe care o
desfășoară a produs venituri nete în anul supus recunoașterii vechimii a căror valoare este cel puțin egală cu nivelul a de 12 ori
salariul minim brut pe țară garantat în plată stabilit potrivit legii în anul respectiv; b) este înregistrată la registrul comerțului
cu un singur cod CAEN de activitate sau cu codul CAEN principal de activitate pentru care se dorește recunoașterea vechimii.
DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 47

devenind tot mai evident că lucrătorul independent capătă din ce în ce mai mult statutul de
salariat, cu drepturile și obligațiile specifice unui raport de muncă.
A doua distincție și totodată modificare importantă este reintroducerea contractului colectiv de

muncă încheiat la nivel național, fapt ce determină o creștere a importanței sociale și economice
a confederațiilor sindicale și o întărire a stabilității drepturilor lucrătorilor din economia națională.
Acest contract colectiv de muncă încheiat la nivel național a existat în circuitul civil înainte
de intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011. Cu toate acestea, menținerea principiului pacta sunt
servanda la baza reglementării de la art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 367/2022 reprezintă
diferența semnificativă față de reglementarea anterioară Legii nr. 62/2011, atunci când aplicarea
contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național avea efecte erga omnes, raportat la
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
nivelul de reprezentativitate[12] fără să fi fost prevăzute distincții generate de apartenența

angajatorilor la organizațiile patronale participante la negociere[13]. Considerăm delicată această
formă de reglementare, întrucât salariații nu vor beneficia de drepturile prevăzute de contractul
colectiv de muncă încheiat la nivel național decât dacă unitățile lor angajatoare fac parte din
organizațiile patronale semnatare, respectiv dacă sunt încadrați în unitățile organizațiilor patronale
și ale angajatorilor care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă la nivel național. Aspectul
delicat decurge din conflictul ce se naște între nevoia de tratament egal al salariaților încadrați
în economia națională și dreptul angajatorilor de a adera în mod liber, fără nicio constrângere,
la o asociație patronală[14].
O a treia distincție ce va avea un impact în practică o reprezintă lărgirea cadrului privind situațiile
în care poate fi declanșat un conflict colectiv de muncă[15] și a cadrului privind situațiile în care
Vechimea în muncă și, după caz, vechimea în specialitate este considerată perioada în care PFA a desfășurat activitate
economică și a achitat contribuțiile, taxele și impozitele legale, nefiind luată în considerare perioada în care PFA nu a avut
activitate generatoare de venit sau a avut activitatea suspendată.
A se vedea E.T. Nicolau, op. cit., p. 68. De asemenea, a se vedea de același autor, Scurt istoric al dialogului social în
[12]
România, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 3, 2021, pp. 79-96.

Principiul pacta sunt servanda a fost utilizat în cadrul Legii nr. 62/2011 atunci când au fost stabiliți subiecții de drept
[13]
cărora li se aplicau dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivelul sectoarelor de activitate.
Mai ales că dreptul la grevă pentru neaderarea angajatorului la un contract colectiv de muncă îl au doar salariații
[14]
angajatorului care refuză să adere la contractul/acordul colectiv de muncă la nivel de sector de negociere colectivă, fiind
evident tratamentul distinct față de salariații din economia națională încadrați la angajatori neafiliați vreunui sector.
[15]
Potrivit art. 126 din Legea nr. 367/2022, conflictele colective de muncă pot fi declanșate în următoarele situații:
a) angajatorul refuză să înceapă negocierea unui contract în condițiile în care nu are încheiat un astfel de contract ori
cel anterior a încetat;
b) angajatorul/organizația patronală nu acceptă revendicările formulate de angajați/lucrători;
c) părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract colectiv de muncă până la data stabilită de comun
acord pentru finalizarea negocierilor;
d) în condițiile în care, deși a fost începută negocierea unui contract colectiv de muncă, angajatorul nu își respectă
obligația prevăzută de art. 98 alin. (4) din lege;
e) angajatorul refuză să înceapă negocierea în condițiile în care părțile au prevăzut clauze ce urmează a fi renegociate
periodic, conform art. 97 alin. (3) din lege, iar perioada convenită de către părți pentru renegocierea acestora a expirat
ori dacă părțile nu ajung la un acord privind renegocierea clauzelor ce urmează a fi renegociate periodic;
f) în situația nefinalizării renegocierii prevăzută la art. 109 alin. (4) din lege, după epuizarea procedurilor de negociere
prevăzute de prezenta lege;
g) dacă angajatorul refuză să adere la contractul/acordul colectiv de muncă la nivel de sector de negociere colectivă în
condițiile art. 99 alin. (3) din lege, deși a participat la negocieri.

poate fi declarată greva[16] prin particularitățile date de textul de lege; acest subiect va naște
probleme de interpretare deosebit de interesante: (a) ce efecte are aderarea prevăzută la art. 99
alin. (3) din lege[17] reluată și în cadrul textului art. 101 și art. 110 și în ce condiții angajatorul care ia
parte la negocierile colective organizate la nivel de sector poate împiedica aplicarea contractului
colectiv de muncă încheiat astfel la nivelul unității sale prin refuzul de a adera; (b) în ce măsură
vor răspunde patrimonial cei vinovați pentru declanșarea cu bună știință a unei greve neconforme
sau nelegale, care a condus la pierderi în patrimoniul salariaților[18] și angajatorilor[19], dacă acest
aspect nu a fost stipulat în mod expres într-un acord sau într-un contract colectiv de muncă; (c)
în ce măsură obligarea angajatorului, prin grevă, de a accepta revendicările formulate de salariați
poate fi considerată un act valabil din punct de vedere juridic dacă aceste revendicări sunt evident
exagerate; (d) care ar fi acele responsabilități partajate potrivit acordului ce se poate încheia
între Comitetul de grevă și angajatorul/organizația patronală (acord ce privește partajarea și
asumarea responsabilității părților pe parcursul grevei) și în ce măsură: (i) se poate încheia un acord
atunci când părțile sunt evident pe poziții de ostilitate (ii) aceste responsabilități pot presupune
răspunderea patrimonială a părților respective.
A patra distincție pe care o considerăm insuficient prevăzută o reprezintă sintagma „conflictele

legate de constatarea nulității contractelor colective de muncă în întregul lor” existentă la art. 118
alin. (4) din Legea nr. 367/2022. Această distincție este cu atât mai interesantă cu cât în noul act
normativ nu avem nicio trimitere referitoare la situațiile în care un contract colectiv de muncă ar
fi nul pe de-a-ntregul. Din interpretarea art. 109 din Legea nr. 367/2022[20] ar rezulta că în acest
caz întregul text al contractului colectiv de muncă este în contradicție cu legea sau cu un contract
colectiv superior și prin aceasta este atrasă nulitatea întregului act juridic. De asemenea, lipsa
de reglementare ne determină să opinăm că în cazul nulității contractului colectiv de muncă
în întregul său, întregul ansamblu de norme de înlocuire îl reprezintă prevederile legale sau tot
contractul colectiv de muncă superior, mai favorabil/ă. Nulitatea devine cu atât mai importantă
întrucât, așa cum vom analiza ulterior, atinge materia negocierilor colective derulate la nivelul
instituțiilor și autorităților publice.
A cincea distincție ce va avea un impact nedorit în practică o reprezintă modificarea procentului

stabilit pentru dobândirea reprezentativității la nivel de unitate a organizației sindicale, nu
din cauza diminuării acestui procent, ci din cauza lipsei de armonie între normele noii legi
Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, pot declara greva împotriva politicii sociale și economice a Guvernului
[16]
federațiile și confederațiile sindicale reprezentative.

La contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă sau la nivel de grup de unități,
[17]
organizațiile patronale sau unitățile care nu sunt semnatare ale contractelor colective, precum și organizațiile sindicale
corespondente, pot adera ulterior la acestea în baza unei notificări scrise transmisă către depozitar și adresată părților
semnatare ale contractului colectiv de muncă la acel nivel.
Ca urmare a neplății drepturilor de natură salarială pe motiv de participare la grevă, în condițiile suspendării
[18]
contractului individual de muncă.

[19]
Ca urmare a încetării temporare a activității.
[20]
Redăm aici textul art. 109 din Legea nr. 367/2022: Art. 109. - (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă
care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 100 și art. 101 alin. (3) sunt lovite de nulitate.(2) Nulitatea clauzelor
contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune,
fie pe cale de excepție. (3) În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate
cere renegocierea acestora, în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă. (4) Până la renegocierea clauzelor
a căror nulitate a fost constatată, acestea sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile angajaților/lucrătorilor, cuprinse în
lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivelul superior, după caz.
DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 49

a dialogului social. Încă de la art. 54 alin. (1) lit. C. c), noua lege a dialogului social instituie
regula reprezentativității la nivelul unității pentru organizațiile sindicale după cum urmează:
(a) este reprezentativă acea organizație sindicală care are un număr de membri de cel puțin
35% din numărul total de angajați/lucrători aflați într-un raport juridic de muncă sau un raport
de serviciu cu unitatea sau (b) sunt reprezentative împreună acele sindicate componente ale
federației sindicale care au un număr total de membri ce reprezintă cel puțin 35% din numărul
total de angajați/lucrători aflați într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu
unitatea. Conștient că această diminuare poate conduce la situații în care două sindicate (sau mai
multe, întrucât putem regăsi împreună, într-o unitate, și organizația de la litera a) și organizațiile
de la litera b) devin reprezentative la nivelul unei singure unități, legiuitorul a prevăzut unele
mecanisme, pe care le considerăm insuficiente, incoerente și dificil de aplicat în practică, stabilind
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
următoarele:
– Art. 113 alin. (4) și (5) din noua lege a dialogului social reglementează că, la nivel de unitate,
în cazul în care există două organizații sindicale care îndeplinesc simultan condițiile prevăzute la
art. 54, contractul colectiv de muncă poate fi înregistrat și numai cu semnătura organizației sindicale
care reprezintă cel puțin 50% plus unu din angajații/lucrătorii unității, dacă cealaltă organizație
sindicală care îndeplinește condițiile de reprezentativitate conform art. 54 refuză să semneze.
În situația aceasta, dovada îndeplinirii condiției de 50% plus unu din angajați/lucrători se poate
face cu: a) hotărârea judecătorească de constatare a reprezentativității în care se specifică numărul
de membri ai sindicatului, de peste 50% plus unu din numărul angajaților/lucrătorilor; b) lista cu
semnăturile membrilor care totalizează peste 50% plus unu din numărul angajaților/lucrătorilor;
c) dovada cotizațiilor încasate de la peste 50% plus unu din numărul angajaților/lucrătorilor.
Această prevedere este insuficientă pentru că reglementează doar ipoteza în care unul dintre
sindicate are un număr de membri ce însumează cel puțin 50% plus unu din angajații/lucrătorii
unității, caz în care va fi înregistrat contractul colectiv de muncă și numai cu semnătura
organizației sindicale respective, chiar dacă celălalt sindicat, reprezentativ, refuză să semneze
contractul în cauză. Ipoteza în care cele două sindicate au câte 35-40-45% din numărul total
de salariați - situație perfect valabilă din punct de vedere matematic – nu este acoperită de
această prevedere, rezultând că dacă există opinii divergente între cele două sindicate cu privire
la semnare, contractul colectiv de muncă nu va putea fi înregistrat.
– La art. 113 alin. (2) din noua lege a dialogului social observăm o ipoteză contradictorie celor
expuse anterior, aparent aplicabilă, ipoteză prin care este stabilit că, la nivel de unitate, contractul
colectiv de muncă va fi înregistrat fără semnătura tuturor participanților din partea angajaților/
lucrătorilor, numai în cazul în care partea semnatară care reprezintă angajații/lucrătorii acoperă
cel puțin 35% din totalul angajaților/lucrătorilor. Această ipoteză, deși se regăsește înaintea celor
expuse anterior în construcția art. 113, o considerăm (raportat la analiza noastră) că își are
locul în plan secund întrucât alineatele (4) și (5) răspund punctual, chiar dacă parțial, cazului
în care două sindicate au fiecare câte 35% (sau mai mult, însă nu 50% plus unu) din numărul
total de salariați/lucrători ai unității, pe când ipoteza de la alin. (2) al art. 113 nu ar răspunde în
aceeași măsură acestei situații. Ceea ce ne-a determinat să fim rezervați în cazul acestei prevederi
de la art. 113 alin. (2) din lege este faptul că textul ei se referă la toți participanții din partea
angajaților/lucrătorilor, sintagmă care înglobează nu numai sindicatele reprezentative, ci și pe
cele nereprezentative, după cum îi cuprinde și pe reprezentanții aleși ai salariaților. În practică,
pe baza criteriilor din noua lege, putem să avem la negocierea colectivă următoarele situații

atipice: (a) prima situație o întâlnim atunci când în unitate sunt două organizații sindicale, fiecare
cu un număr de membri de câte 35% sau mai mulți din totalul salariaților, dar fără ca niciuna să
aibă 50% plus unu din acel total. Cum amândouă sindicatele acoperă cel puțin 35% din totalul
angajaților/lucrătorilor noi apreciem că ipoteza de la art. 113 alin. (2) nu ar fi aplicabilă în cazul
co-existenței a două sindicate reprezentative și că sindicatul care refuză semnarea contractului va
decide asupra acestui aspect[21], deși reprezintă un procent minoritar de salariați; (b) atunci când la
negociere vin doar sindicate legal constituite la nivelul unității, dar nereprezentative și neafiliate
unei federații reprezentative, dacă două sau mai multe dintre ele ajung să constituie procentul
de minim 35% din însumarea numărului lor de membri, atunci contractul colectiv de muncă
va fi înregistrat fără semnătura celorlalte sindicate[22]; (c) atunci când, în interpretarea art. 102
alin. (2) și (3)[23] coroborate cu art. 113 alin. (3)[24] din noua lege a dialogului social, la negocierea
colectivă vin și reprezentanții aleși ai salariaților (pentru care condiția valabilității mandatului se
menține la același nivel ca în Codul muncii – Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările și
completările ulterioare[25]) împreună cu sindicatele legal constituite dar nereprezentative. Dacă
între acești reprezentanți[26] există divergențe, ipoteza de la art. 113 alin. (2) permite înregistrarea
contractului colectiv de muncă; astfel, în cazul în care angajatorul a ajuns la o înțelegere doar
cu sindicatele respective[27], poate ignora opinia reprezentanților salariaților, deși aleși cu număr
majoritar, înlăturând astfel un principiu de bază, acela al dreptului majorității de a decide[28].
Această posibilitate de a înlătura reprezentanții aleși ai salariaților – pentru care se menține, după
cum am arătat, pragul votului a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/
lucrătorilor din unitatea respectivă, adică condiția votului majorității salariaților/lucrătorilor –
în favoarea sindicatelor care pot fi reprezentative pe baza unui prag mult mai mic, de 35%,
generează un dezechilibru în rândul puterii majorității. Este astfel inutil să mai avem în textul de
lege garanțiile de la art. 113 alin. (4), întrucât principiul majorității și-a pierdut din însemnătate
și menținerea lui doar atunci când în divergență sunt două organizații sindicale, face ca diferența
de tratament a reprezentanților salariaților să fie și mai evidentă.
[21]
Determinând neîncheierea contractului colectiv de muncă.
Aceasta deși art. 102 alin. (1) pct. B.a.3 din noua lege a dialogului social prevede că reprezentarea salariaților, la nivel
[22]
de unitate, se realizează de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate și neafiliate la
federații sindicale din sectorul de negociere colectivă.
Al căror text îl redăm aici: În situația existenței, la nivel de unitate, a mai multor sindicate nereprezentative îndreptățite
[23]
să participe la negocierea colectivă, potrivit alin. (1) lit. B lit. a) pct. 3, acestea își vor desemna de comun acord echipa de
negociere, care va include maximum 10 reprezentanți din partea sindicatelor în situația prevăzută la alin. (1) lit. B lit. a)
pct. 3, care să nu depășească numărul prevăzut la art. 58 alin. (2). În cazul în care reprezentanții angajaților/lucrătorilor
nu se aleg pentru participarea la negociere, negocierile se consideră valide și pot continua numai cu sindicatele.
Contractul colectiv de muncă poate fi înregistrat și fără semnătura organizațiilor sindicale care nu sunt reprezentative
[24]
conform prevederilor art. 54.

Art. 221 alin. (2) C. muncii: reprezentanții salariaților sunt aleși în cadrul adunării generale a salariaților, cu votul a cel
[25]
puțin jumătate din numărul total al salariaților. În mod similar, art. 57 alin. (2) din noua lege a dialogului social prevede
că, reprezentanții angajaților/lucrătorilor sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/
lucrătorilor din unitatea respectivă.
[26]
Adică între reprezentanții aleși ai salariaților și reprezentanții sindicatelor nereprezentative.
[27]
Dacă acestea au un număr de membri de cel puțin 35% din numărul total al salariaților unității.
Întrucât reprezentanții salariaților au fost aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/
[28]
lucrătorilor din unitatea respectivă.
DOCTRINĂ |
Deși utilă această diminuare a procentului reprezentativității, ea nu trebuia stabilită decât în mod
excepțional, atunci când salariații refuzau să adere la un sindicat pentru a-l face reprezentativ sau
refuzau să își aleagă reprezentanții, nu ajungeau la un rezultat optim la alegeri sau nu manifestau
în niciun fel vreun interes față de negocierea colectivă. Instituind un drept de întâietate pentru
sindicatele cu un număr de membri de cel puțin 35%, în fața reprezentanților salariaților aleși
cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/lucrătorilor din unitatea
respectivă, legiuitorul nu a făcut decât să deschidă calea posibilității de a interpreta această
situație prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din ultimele două distincții analizate, se cristalizează situațiile ce urmează.

DOCTRINĂ
2. Aspecte de contradictorialitate între Legea nr. 367/2022 și

NOUTĂȚI
Ordonanța de urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Contradictorialitatea la care ne referim decurge din interpretarea art. 487 alin. (1) din Codul
administrativ – O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare și art. 105 alin. (1) –
art. 106 din noua lege a dialogului social.
Astfel, potrivit art. 487 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile și instituțiile publice pot
încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau
cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de
conducere ale organizațiilor sindicale.
Sancțiunea nerespectării acestei prevederi legale este nulitatea de drept, constatată de instanța
de contencios administrativ competentă.
Articolele 105 alin. (1) - art. 106 din noua lege a dialogului social reglementează că, prin
contractele/acordurile colective de muncă încheiate pentru angajații/lucrătorii din sectorul bugetar
nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi salariale a căror acordare și cuantum
sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui
obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care
drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale
concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale. Negocierea [29]
acordurilor colective de muncă pentru funcționarii publici se face în conformitate cu dispozițiile
legale în materie.
În sensul Legii nr. 367/2022, prin negociere colectivă înțelegem toate formele de negociere care au loc între angajator/
[29]
organizația patronală, pe de o parte, și sindicat/organizația sindicală sau reprezentanții aleși ai angajaților/lucrătorilor,

după caz, de cealaltă parte, care urmăresc reglementarea relațiilor de muncă ori de serviciu dintre părți, stabilirea
condițiilor de muncă, precum și orice alte acorduri în probleme de interes comun.

Sancțiunea nulității, prevăzută de noua lege a dialogului social, privește doar contractele colective
de muncă, nu și acordurile colective[30].
După cum putem observa, dispozițiile Codului administrativ stabilesc expres și limitativ aspectele
ce pot fi negociate colectiv de funcționarii publici, iar dispozițiile legii dialogului social stabilesc
expres aspectele ce nu pot fi negociate.
Codul administrativ restricționează obiectul negocierii colective a funcționarilor publici[31]

inclusiv prin aceea că rezultatul acestor negocieri reprezintă măsuri. Dispoziția de la art. 105
alin. (1) din Legea nr. 367/2022[32] lasă loc interpretării, mai ales că norma pe care o înlocuiește[33]
făcea trimitere la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare
pentru categoria respectivă de personal fiind evident conceptul mult mai larg pe care legiuitorul
ține să îl aibă în această materie. Dacă textul legii dialogului social nu este îndreptat în mod
corespunzător, putem ajunge la interpretări nedorite, prin care să ajungem la concluzia că alte
drepturi stabilite de lege (de exemplu drepturile în natură) ar putea fi negociate și că prevederea
din Codul administrativ ar fi abrogată implicit. Atragem atenția asupra pericolului ca drepturi
stabilite prin lege să nu se mai bucure de protecția necesară.
În opinia noastră, existența în legea dialogului social a unei dispoziții cu caracter limitativ și în
Codul administrativ a unei alte dispoziții limitative, prin care este urmărită protejarea acelorași
valori dar care au sensuri total diferite, conduce la interpretări contradictorii: fie prin acordul
colectiv funcționarii publici nu au nicio limitare de negociere și stabilire, cu excepția drepturilor
salariale, fie sunt limitați în negociere doar la teme expres prevăzute: constituirea și folosirea
fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă,
programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege,
referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale. În egală
măsură atragem atenția că legea dialogului social este o lege organică, fiind adoptată ca
atare[34], materia sa regăsindu-se la art. 73 din Constituție (unde regăsim regimul general privind
raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială), ceea ce poate conduce la o
concurență de reglementare cu dispozițiile Codului administrativ, lege specială ce nu are, însă,
fără forța organică a Legii nr. 367/2022.
Considerăm că textul legii dialogului social ar fi trebuit să limiteze capacitatea de negociere

colectivă a funcționarilor publici la toate drepturile prevăzute și stabilite de lege, nu doar la
drepturile salariale, iar textul art. 106 ar fi trebuit să fie următorul: Funcționarii publici pot negocia
prin acordurile colective de muncă doar acele măsuri susceptibile a putea fi negociate și care sunt
prevăzute expres de dispozițiile legale, corelând astfel legea dialogului social cu prevederile codului
administrativ.
A se vedea art. 109 alin. (1), art. 101 alin. (3) și art. 105 alin. (4) din noua lege a dialogului social: Clauzele cuprinse în
[30]
contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 100 și art. 101 alin. (3) sunt lovite de
nulitate. În contractele colective de muncă la orice nivel clauzele aplicabile angajaților/lucrătorilor încadrați cu contract
individual de muncă în sistemul bugetar vor respecta în mod obligatoriu prevederile art. 105. Clauzele cuprinse în contractele
colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
[31]
Indicându-le expres pe cele care pot face obiectul negocierii colective.
[32]
Care face referire doar la restricții asupra negocierii drepturilor salariale.
[33]
Art. 138 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
Potrivit Legii nr. 367/2022, aceasta fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale
[34]
art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
DOCTRINĂ |
3. Aspecte pozitive și negative referitoare la modul de

reglementare a instituției reprezentanților salariaților
Noua lege a dialogului social aduce o îmbunătățire cadrului legal prin aceea că include în
textul său și instituția reprezentanților aleși ai salariaților. Soluție alternativă de reprezentare a
salariaților, reprezentanții aleși ai acestora au statutul juridic reglementat de prevederile legale
regăsite la art. 57 - 62 din Legea nr. 367/2022, la acest moment existând un paralelism cu
dispozițiile art. 221 - 226 C. muncii. Față de aceste dispoziții ale Codului muncii, prevederile noii
legi a dialogului social aduc câteva modificări și precizări importante:
– Numărul salariaților unității, pentru care pot fi promovate și apărate interesele prin această
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
formă, scade de la 20 de salariați la 10 salariați, astfel că prin diminuarea acestui număr vom
putea observa o creștere a dialogului social și în rândul organizațiilor mai mici. De asemenea,
această diminuare este corelată cu reducerea numărului de salariați ce pot constitui un sindicat
la nivelul unei unități[35];
– Cei mandatați trebuie să aibă împliniți 18 ani, norma fiind diferită față de cea din Codul muncii,
unde prevederea de la art. 222 alin. (1) stabilește că: Pot fi aleși ca reprezentanți ai salariaților
salariații care au capacitate deplină de exercițiu;[36]
– Este stabilit numărul de reprezentanți ce pot fi aleși prin raportare la numărul de salariați ai
unității, aspect ce nu era prevăzut până acum nici în Legea nr. 62/2011 nici în Codul muncii[37];
– Inspectoratele teritoriale de muncă au obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute

de prezenta lege pentru alegerea reprezentanților angajaților/lucrătorilor[38] fiind competente
material să aplice sancțiunea contravențională de la art. 175 alin. (1) lit. h) din noua lege a
dialogului social[39], fără se fie precizat cui se aplică sancțiunea (dacă amenda se aplică
angajatorului sau grupului de inițiativă și dacă se aplică acestuia din urmă, amenda se aplică
A se vedea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 367/2022: Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin
[35]
10 angajați/lucrători din aceeași unitate sau de cel puțin 20 de angajați/lucrători din unități diferite ale aceluiași sector
de negociere colectivă.
Aspect deosebit de important, întrucât potrivit art. 39 și art. 40 din Noul Cod civil din 2009 republicat în Monitorul
[36]
Oficial Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011, minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu. În cazul în
care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de
exercițiu. Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea
deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul
consiliului de familie.
A se vedea art. 58 alin. (2) din Legea nr. 367/2022: Numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor se stabilește
[37]
de comun acord cu angajatorul, în funcție de numărul total de angajați/lucrători. Dacă nu se realizează acordul, numărul de
reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor nu poate fi mai mare de:
a) 2 reprezentanți, la angajatorii care au sub 100 de angajați/lucrători;
b) 3 reprezentanți, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați/lucrători;
c) 4 reprezentanți, la angajatorii care au între 501 și 1.000 de angajați/lucrători;
d) 5 reprezentanți, la angajatorii care au între 1.001 și 2.000 de angajați/lucrători;
e) 6 reprezentanți, la angajatorii care au peste 2.000 de angajați/lucrători.
[38]
Art. 58 alin. (6) din Legea nr. 367/2022.
Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează astfel: încălcarea dispozițiilor art. 57 alin. (2), cu amendă
[39]
de la 30.000 lei la 50.000 lei.

fiecărui membru sau grupului în ansamblul său). De asemenea, raportat la faptul că un contract
colectiv de muncă poate fi încheiat și cu un sindicat reprezentativ având un număr de membri mai
mic decât numărul de salariați solicitați la votul reprezentanților aleși, considerăm răspunderea
contravențională disproporționată cu intenția legiuitorului de a garanta drepturi ce decurg
dintr‑un contract colectiv de muncă chiar și atunci când la negociere nu se prezintă echipe de
negociere care să reprezinte 50% plus unu din numărul total al salariaților.
– Este reglementat faptul că la nivelul angajatorului la care nu există un sindicat, angajații/lucră

torii pot constitui un grup de inițiativă care elaborează procedurile și/sau regulamentul pentru des
fășurarea alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor. În egală măsură, noua lege a dialogului
social stabilește că procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerilor se comunică
angajatorului, care are obligația ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să informeze toți
angajații/lucrătorii unității cu privire la conținutul procedurilor și/sau regulamentului pentru desfă
șurarea alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor. Pentru inițierea și derularea alegerilor
reprezentanților angajaților/lucrătorilor, grupul de inițiativă poate cere consultanță unei federații
sindicale legal constituite în sectorul de negociere colectivă respectiv. În cazul în care federația sindicală
acceptă să ofere consultanță, reprezentantul acesteia are acces în unitate pentru desfășurarea pro
cesului privind alegerea reprezentanților angajaților/lucrătorilor, cu respectarea regulamentului intern
al unității.[40] În ceea ce privește aceste reglementări, considerăm că ar fi important ca legiuitorul
să revină asupra lor, pentru a le lămuri. Din interpretarea acestor reglementări, ar rezulta că acolo
unde există un sindicat, fie el reprezentativ sau nu, angajații nu pot constitui un grup de inițiativă și
nu pot să își aleagă reprezentanții, aspect ce vine în contradicție cu prevederile art. 102 alin. (3)[41]
și art. 113 alin. (2) și (3)[42] din noua lege a dialogului social, care rămân fără obiect. De asemenea,
legea nu prevede ce se întâmplă dacă sunt constituite două sau mai multe grupuri de inițiativă.
Astfel, din textul noii legi a dialogului social, și aici ne referim mai cu seamă la art. 102 alin. (1)
lit. B.a.[43] și art. 57 alin. (1)[44] din Legea nr. 367/2022 ar rezulta că, salariații care nu doresc să se afilieze
[40]
Art. 57 alin. (5)-(7) din Legea nr. 367/2022.
În cazul în care reprezentanții angajaților/lucrătorilor nu se aleg pentru participarea la negociere, negocierile se consideră
[41]
valide și pot continua numai cu sindicatele. De aici rezultă că sunt ipoteze pe care legiuitorul le ia în considerație, când la
nivelul unității coexistă sindicate și reprezentanți aleși ai salariaților.
[42]
La nivel de unitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat fără semnătura tuturor participanților din partea
angajaților/lucrătorilor, numai în cazul în care partea semnatară care reprezintă angajații/lucrătorii acoperă cel puțin 35%
din totalul angajaților/lucrătorilor. Contractul colectiv de muncă poate fi înregistrat și fără semnătura organizațiilor sindicale
care nu sunt reprezentative conform prevederilor art. 54.
[43]
Părțile contractului colectiv de muncă sunt angajatorul și angajații/lucrătorii, reprezentați după cum urmează:
Angajații/lucrătorii:
a) la nivel de unitate:
1. de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative din unitate;
2. la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate și afiliate, de către federația sindicală
la care acestea sunt afiliate și care au în unitate un număr de membri care reprezintă cel puțin 35% dintre angajații/
lucrătorii unității;
3. de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate și neafiliate la federații sindicale din
sectorul de negociere colectivă;
4. dacă nu există sindicate constituite la nivelul unității, de către reprezentanții angajaților/lucrătorilor aleși prin
votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaților/lucrătorilor din unitate și mandatați special în acest scop, cu
respectarea dispozițiilor art. 58 alin. (2);
La angajatorul la care sunt încadrați minimum 10 angajați/lucrători și la care nu există sindicat, interesele angajaților/
[44]
lucrătorilor pot fi promovate și apărate de reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop, conform legii.
DOCTRINĂ |
sindicatelor deja constituite și nereprezentative la nivelul unității, pentru a-și face cunoscute doleanțele
și a fi informați și consultați, trebuie, sunt obligați, să constituie și să adere la un sindicat. Aceeași
situație o întâlnim și în cazul în care sindicatul este reprezentativ la nivelul unității cu respectarea
pragului de 35%, fără să atingă majoritatea de 50% plus unu din numărul total de salariați.
În opinia noastră, aceste prevederi pot să conducă la încălcarea Convenției Europene a Drepturilor
Omului, după cum arată și literatura de specialitate[45]:
La baza constituirii sindicatelor stă libertatea de asociere consacrată internațional prin mai multe
acte și tratate[46]: Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948[47], Convenția Internațională
asupra Drepturilor Civile și politice din 1966[48], Convenția ce reglementează eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965[49], Convenția Europeană de recunoaștere a personalității
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
juridice a organizațiilor neguvernamentale din 1986, Pactul internațional referitor la drepturile

civice și politice adoptat de ONU în 1966, Pactul internațional referitor la drepturile economice,
sociale și culturale, adoptat de ONU în 1966, Convenția europeană pentru protecția drepturilor
omului și a libertăților fundamentale din 1950.
Însă cele mai importante acte adoptate în materia sindicatelor și a libertății de asociere în această
privință sunt Convențiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală
și apărarea dreptului sindical, nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și
negociere colectivă și nr. 135/1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor în întreprinderi și
înlesnirile ce se acordă acestora.
În paralel cu dreptul de asociere, se garantează și dreptul lucrătorului de a nu se asocia. Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 11 al Convenției Europene a Drepturilor Omului
este interpretat în sensul în care cuprinde și aspectul negativ al libertății de asociere, mai exact,
dreptul de a nu adera la vreo asociație[50], statele contractante fiind obligate, în acest temei, de a
institui un cadru juridic, legislativ, care să autorizeze respectarea acestui drept negativ[51]. Cu privire
la libertatea de asociere, CEDO consideră că ea nu are un caracter de libertate absolută. Aceste
considerente sunt izvorâte din art. 11 parag. 2 din Convenție. Prevederea aceasta a Convenției
îngăduie intervenția statelor în exercitarea dreptului la asociere, doar cu scopul protejării instituțiilor
de drept și a drepturilor și libertăților altora, dacă aceste instituții, drepturi și libertăți sunt amenințate
de asociații cu caracter politic atât prin intenții, cât și prin activități. Cu toate acestea, este de reținut
că statul are o marjă limitată de a interveni, Curtea considerând necesar ca interpretarea excepțiilor
ce derogă de la principiul respectării dreptului de asociere să se facă cu strictețe și numai dacă sunt
impuse de motive imperative și convingătoare, care să justifice restricționarea dreptului. Marja pe
care o are statul și care este limitată, după cum arătam, face obiectul unei supravegheri neapărat
[45]
E.T. Nicolau, Modalități nesindicale de reprezentare a salariaților, op. cit., p. 24.
[46]
R. Dimitriu, Dreptul muncii: anxietăți ale prezentului..., op. cit., p. 217.
[47]
Art. 20 și art. 23 ale acestei Declarații.
[48]
Art. 22 din această Convenție.
[49]
Art. 5 al Convenției.
[50]
Hotărârea Sigurdur A. Sigurjónsson c. Islandei din 30 iunie 1993, seria A nr. 264, pp. 15-16, pct. 35.
[51]
A se vedea, în acest sens, și Hotărârea privind cauza Gustafsson c. Suediei, nr. 15573/80/1996.

riguroase și care are ca țintă atât legea, cât și deciziile de aplicare a acesteia, inclusiv deciziile
judiciare[52].
Pe cale de consecință, în opinia noastră, reglementările din noua lege a dialogului social care
asigură întâietate sindicatelor în fața reprezentanților aleși ai salariaților, într-un raport de
reprezentativitate disproporționat (35%-50% plus unu din numărul total de salariați), conduc la
încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului prin faptul că obligă salariații nesindicalizați
să adere la sau să constituie un sindicat, aspect ce vine în contradicție cu dreptul lucrătorului
de a nu se asocia.
4. Critici cu privire la lipsa de reglementare legală în materia

suspendării contractului colectiv de muncă
Deși capitolul VI al titlului VI din Legea nr. 367/2022 cuprinde în denumirea sa și suspendarea
contractului colectiv de muncă (Executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului
colectiv de muncă), legea nu conține nicio prevedere în acest sens. Singurele trimiteri se referă
la executare, modificare și încetare.
Literatura de specialitate[53] a arătat că astfel de prevederi trebuie să existe, întrucât interesează

efectele suspendării contractului colectiv de muncă asupra termenului său de încheiere, clauzelor
și îndeplinirii obligațiilor/exercitării drepturilor – mai ales asupra termenelor de prescripție.
De aceea, în concordanță cu literatura de specialitate, propunem completarea noii legi a

dialogului social cu prevederi legate de acest aspect.
5. Propuneri de lege ferenda

În afara propunerilor deja formulate în cadrul acestei lucrări, formulăm următoarele propuneri
de lege ferenda în privința suspendării contractului colectiv de muncă și în privința normelor ce
reglementează reprezentanții aleși ai salariaților.
Astfel, în materia suspendării contractului colectiv de muncă, arătăm că noua lege a dialogului
social ar trebui completată astfel[54]:
Pe durata executării unui contract colectiv de muncă poate interveni suspendarea prin acordul
părților, din motive temeinic justificate. Suspendarea se stabilește prin act adițional care are la bază
un proces-verbal de negociere, dacă suspendarea nu a fost prevăzută și stabilită expres prin contract,
la data încheierii lui.
A se vedea DCC nr. 62/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2)
[52]
din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu trimitere la Hotărârea din 17 februarie 2004, pronunțată în cauza Gorzelik și
alții c. Poloniei, parag. 94 și 95; Hotărârea din 10 iulie 1998, pronunțată în cauza Sidiropoulos și alții c. Greciei, parag. 40;
Hotărârea din 2 octombrie 2001, pronunțată în cauza Stankov și Organizația Macedoneană Unită Ilinden c. Bulgariei,
parag. 84 (M. Of. nr. 379 din 15 mai 2019).
[53]
A se vedea E.T. Nicolau, op. cit., pp. 148-149.
[54]
Ibidem.
DOCTRINĂ |
Suspendarea contractului colectiv de muncă reprezintă situația în care orice dispoziție a acestuia
este amânată de la aplicare pe un termen stabilit de părți, ce poate fi oricând modificat prin aceeași
procedură.
Pe perioada suspendării contractului colectiv de muncă se suspendă toate drepturile și obligațiile

părților ce decurg din acesta, precum și toate termenele care au legătură cu executarea contractului
colectiv de muncă.
Suspendarea contractului colectiv se comunică depozitarului contractului colectiv de muncă și

determină prelungirea duratei pentru care a fost încheiat cu perioada efectivă de suspendare.
Prelungirea perioadei contractului colectiv se calculează de la data înregistrării comunicării
suspendării la depozitarul contractului.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Încetarea situației de suspendare a contractului colectiv de muncă se comunică de către angajator

depozitarului acestuia, cu 5 zile lucrătoare înainte de împlinirea termenului suspendării.
De asemenea, în materia reprezentanților aleși ai salariaților, considerăm necesare următoarele

completări:
La art. 102 alin. (1) lit. B.a, introducerea unui punct distinct, 5, cu următorul text: de către
reprezentanții aleși ai salariaților în condițiile prezentei legi, dacă sindicatele înființate la nivelul
unității nu reprezintă 35% din numărul total de salariați. În cazul în care sindicatele înființate la
nivelul unității reprezintă cel puțin 35% din numărul total de salariați, angajatorul va convoca la
negocierea colectivă atât reprezentanții aleși ai salariaților, cât și sindicatele constituite.
La același articol, punctele 2 și 3 ar trebui completate cu sintagma: însoțite de reprezentanții aleși

ai salariaților, dacă aceștia au fost aleși și mandatați în acest scop.
De asemenea, art. 57 alin. (1) din lege ar trebui modificat în sensul următor: La angajatorul la care
sunt încadrați minimum 10 angajați/lucrători, aceștia pot să își aleagă liber reprezentanții pentru
a le promova și apăra interesele, inclusiv în cazul în care nu doresc să fie reprezentați de sindicatul
sau sindicatele constituite la nivelul acelui angajator. Reprezentanții aleși ai salariaților trebuie
să fie mandatați special în acest scop, odată cu alegerea lor stabilindu-se limitele mandatului, în
condițiile legii.

Încheierea Contractului Colectiv de Muncă

la nivel de unitate
Nicoleta MÂNZAT
Jurist, Expert în legislația muncii
ABSTRACT
The article aims to highlight the conventional nature of the conclusion of a

collective agreement.
At the basis of the creation of a collective agreement is the freedom of will of the
parties (employer and employees/workers in the unit, group of units, collective
bargaining sectors, up to national level), as a consequence of the principle of
freedom of negotiation.
The only limitation on the parties in negotiating the terms of the collective
agreement is compliance with the law.
This article will refer to the conclusion of the collective agreement at the lowest
level, i.e. unit level.
The purpose of concluding a collective labour agreement is to ensure the security

of employees/workers, a balanced working climate, the establishment of labour
relations, the rights and obligations of the employer and employees in the
establishment where they work, the prevention and limitation of collective labour
disputes.
Keywords: collective labour agreement at unit level, freedom of will of the parties,
principle of freedom of negotiation, compliance with the law.
REZUMAT
Articolul are în vedere să evidențieze caracterul convențional al încheierii unui

contract colectiv de muncă.
La baza creării unui contract colectiv de muncă se află libertatea de voință a părților
(angajatorul și salariații/lucrătorii din unitate, grup de unități, sectoare de negociere
colectivă, până la nivel național), ca o consecință a principiului libertății de negociere.
Singura limitare a părților în negocierea clauzelor contractului colectiv de muncă

este respectarea legislației.

Nicoleta MÂNZAT
Prezentul articol va face referire la încheierea contractului colectiv de muncă la

nivelul cel mai mic, respectiv la nivel de unitate.
Scopul încheierii unui contract colectiv de muncă este asigurarea securității

salariaților/lucrătorilor, a unui climat echilibrat de lucru, stabilirea raporturilor de
muncă, a drepturile și obligațiilor ce revin angajatorului și salariaților din cadrul unității
unde își desfășoară activitatea, prevenirea și limitarea conflictelor colective de muncă.
Cuvinte-cheie: contract colectiv de muncă la nivel de unitate, libertatea de voință

a părților, principiul libertății de negociere, respectarea legislației.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Legislaţie relevantă: Legea nr. 367/2022, Codul muncii, art. 8
1. Reglementare
Contractul colectiv de muncă (CCM) este reglementat de Codul muncii (Legea nr. 53/2003,
actualizată) și de Legea dialogului social nr. 367/2022[1].
Conform art. 229 alin. (1) din Codul muncii, „contractul colectiv de muncă este convenția încheiată
în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin
sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind
condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de
muncă”.
Art. 96 alin. (2) din Legea nr. 367/2022 prevede: „Contractele colective de muncă se pot negocia
la nivel de unități, la nivel de grupuri de unități la nivel de sectoare de negociere colectivă și la nivel
național”.
Art. 229 alin. (3): „La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile
sunt egale și libere”.
Drept urmare, verbul a negocia reprezintă o consecință a principiului libertății de negociere și a

celui de a contracta.
De la acest principiu există o excepție reglementată prin art. 97 alin. (1) din Legea nr. 367/2022:
„negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători,
precum și la nivel de sector de negociere colectivă”.
2. Informarea și consultarea în procedura negocierii

Principiul bunei-credințe așa cum este prevăzut de art. 8 alin. (1) C. muncii, conform căruia
„relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe” stă la baza
negocierii și încheierii contractelor.
[1]
Publicată în M. Of. nr. 1238 din 22 decembrie 2022.

Buna-credință înseamnă exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor în concordanță cu

ordinea publică și cu valorile morale, respectiv cu respectarea ordinii de drept.
Legiuitorul obligă părțile contractante să acționeze cu bună-credință nu numai la încheierea

contractului colectiv de muncă, ci și pe parcursul executării acestuia, cu respectarea riguroasă a legii.
Negocierea colectivă presupune existența unui proces permanent de informare și consultare și

un mijloc de soluționare a intereselor contradictorii ale partenerilor sociali.
Astfel, negocierea colectivă conduce la realizarea unui acord de voință între partenerii sociali,
încheierea de contracte sau convenții colective.
Art. 8 alin. (2) C. muncii dispune: „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții
la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale
contractelor colective de muncă”.
Legea dialogului social nr. 367/2022 definește termenii astfel:
– informarea constă în „transmiterea de date de către reprezentanți ai Guvernului, angajatori/

organizații patronale, către sindicat/organizații sindicale sau, după caz, către reprezentanții
aleși ai angajaților/lucrătorilor, precum și transmiterea de date de către sindicat/organizații
sindicale către angajator/organizații patronale pentru a le permite să se familiarizeze cu
problematica dezbaterii și să o examineze în cunoștință de cauză” [art. 1 pct. 2 lit. a)].
– consultarea reprezintă „schimbul de opinii și informații și stabilirea unui dialog între partenerii
sociali” [art. 1 pct. 2 lit. b)].
În materia discutată este de amintit Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de
informare și consultare a salariaților[2].
Art. 3 din această lege prevede că informarea presupune „transmiterea de date de către angajator
către reprezentanții angajaților pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii
și să o examineze în cunoștință de cauză” [lit. e)], iar consultarea constă în „schimbul de păreri și
stabilirea unui dialog între angajatori și reprezentanții angajaților” [lit. f)]. Aceștia din urmă sunt
„reprezentanții organizațiilor sindicale sau, în cazul în care nu există sindicat, persoanele alese și
mandatate să reprezinte angajații (…)” [lit. d)].
Modalitățile de informare și consultare a angajaților pot avea loc în mod liber și în orice moment,
în contractele colective de muncă (art. 6), cu mențiunea că în asemenea cazuri „angajatorul și
reprezentanții angajaților vor respecta drepturile și obligațiile reciproce, ținând seama atât de
interesele întreprinderii, cât și de cele ale angajaților” [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 467/2006].
Angajatorul nu este obligat să comunice informații sau să întreprindă consultări dacă acestea
sunt de natură să dăuneze grav funcționării unității sau să îi prejudicieze interesele. Decizia de
a nu comunica aceste informații sau de a nu întreprinde consultări trebuie motivată față de
reprezentanții angajaților, care, oricum trebuie să se întemeieze pe criterii obiective.
Publicată în M. Of. nr. 1006 din 18 decembrie 2006, modificată ulterior. Această lege transpune Directiva Parlamentului
[2]
European și al Consiliului nr. 2002/14/CE.

Nicoleta MÂNZAT
3. Obligativitatea și facultatea negocierii colective

Potrivit art. 96 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 367/2022, „contractele colective de muncă
se pot negocia la nivel de unități, la nivel de grupuri de unități la nivel de sectoare de negociere
colectivă și la nivel național”.
Deși sintagma „se pot negocia” exprimă o facultate, totuși, așa cum dispune art. 229 alin. (2)
C. muncii și art. 97 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, negocierea colectivă este obligatorie la nivelul
unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători, precum și la nivel de sector de negociere colectivă.
Se dispune că inițiativa negocierii aparține oricăreia dintre partenerii sociali [art. 97 alin. (2)],
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
adică atât angajatorilor sau organizației patronale, dar și reprezentanților angajaților (sindicate
sau reprezentanților lucrătorilor).
Unitatea este acea „formă de organizare a unui angajator, care funcționează ca întreprindere,
companie, organizație cooperatistă, societate, instituție/autoritate publică sau orice altă formă de
organizare, potrivit legii, cu personalitate juridică, și în care angajații/lucrătorii prestează muncă
într-un anumit domeniu de activitate” [art. 1 pct. 21 din Legea nr. 367/2022].
Părțile și reprezentarea lor la negociere

În cazul contractelor colective de muncă la nivel de unitate, art. 102 din Legea dialogului social
nr. 367/2022, părțile la negociere sunt:
A. Angajatorul: a) la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege,
statut ori regulament de funcționare, după caz;
B. Angajații/lucrătorii:
a) la nivel de unitate:
1. de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative din unitate; 2. la solicitarea și în

baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate și afiliate, de către federația sindicală la
care acestea sunt afiliate și care au în unitate un număr de membri care reprezintă cel puțin 35%
dintre angajații/lucrătorii unității; 3. de către toate sindicatele nereprezentative legal constituite
la nivel de unitate și neafiliate la federații sindicale din sectorul de negociere colectivă; 4. dacă
nu există sindicate constituite la nivelul unității, de către reprezentanții angajaților/lucrătorilor
aleși prin votul a jumătate plus unu din numărul total al angajaților/lucrătorilor din unitate și
mandatați special în acest scop, cu respectarea dispozițiilor art. 58 alin. (2).
De exemplu, într-o instituție publică, respectiv autoritate publică din sectorul bugetar cu personal
contractual, aflată în subordinea ministerului de resort, părțile contractante sunt:
– directorul general (președinte al Consiliului de conducere, conform regulamentului de organizare

și funcționare al autorității);
– reprezentanții grupării sindicale din cadrul instituției.

Părțile au convenit și semnat încheierea contractului colectiv de muncă (CCM). Comisiile de

negociere desemnate prin mandat au participat la elaborarea, negocierea și semnarea prezentului
contract colectiv de muncă.
Astfel, autoritatea, reprezentată prin directorul general, a transmis invitația de participare la prima
ședință de negocieri către gruparea sindicală.
Conform Legii dialogului social nr. 367/2022, angajatorul „are obligația să convoace toate părțile
îndreptățite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă” [art. 98 alin. (1)]. El este cel care
trebuie să transmită anunțul de începere a negocierilor colective tuturor părților îndreptățite să
negocieze contractul, cu cel puțin 15 zile înainte de începerea acestora [art. 107 alin. (1)]. Anunțul
respectiv trebuie să indice data, ora și locul stabilite pentru începerea negocierilor [alin. (3)].
Părțile destinatare ale anunțului confirmă în scris acceptarea sau refuzul participării la negociere
[alin. (4)]. Lipsa invitației la negocieri a tuturor părților îndreptățite, poate avea drept consecință
refuzul de înregistrare a contractului astfel încheiat [alin. (5)].
Legea indică o durată maximă a negocierii de 45 de zile; durată care poate fi depășită prin acordul
părților [art. 97 alin. (4)]. Negocierea se poate finaliza într-un termen mai scurt decât cel prevăzut
de legea dialogului social.
În exemplul amintit, durata maximă a negocierilor a fost stabilită la 60 de zile, data prezentei
ședințe fiind data la care negocierile au fost declanșate, dar având în vedere buna-credință a părților
participante la negocieri, ședințele s-au finalizat în termen de 20 de zile.
La negocierea și încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere, fiind
interzisă orice intervenție a autorităților publice sub orice formă și modalitate în procesul
respectiv [art. 99 alin. (1) și (2)].
În scopul realizării negocierii colective, legea instituie anumite reguli și termene procedurale
aplicabile, deopotrivă, la toate nivelurile în care este posibilă negocierea.
Se poate observa că, spre deosebire de reglementarea anterioară [art. 129 alin. (3) din Legea
nr. 62/2011], conform căreia inițiativa negocierii aparținea angajatorului, Legea nr. 367/2022
dispune că „inițiativa negocierii aparține oricărei dintre partenerii sociali” [art. 97 alin. (2)].
Inițiatorul negocierii poate face acest demers cu cel puțin 60 de zile calendaristice înainte de
expirarea contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor
stipulate în actele adiționale la acest contract [art. 97 alin. (3) din Legea nr 367/2022].
La prima reuniune, „se stabilesc informațiile publice și cu caracter confidențial pe care angajatorul
sau organizația patronală le va pune la dispoziția părții sindicale și/sau a reprezentanților
angajaților/lucrătorilor și data până la care urmează a îndeplini această obligație” [art. 98
alin. (1)].
Regimul acestor informații confidențiale este cel stabilit de Legea nr. 467/2006. Acestea „trebuie
să permită o analiză a situației economico-financiare și vor cuprinde cel puțin date referitoare la:
a) situația economico-financiară a unității la zi, precum și perspectiva de evoluție a acesteia pe

următoarea perioadă contractuală;

Nicoleta MÂNZAT
b) situația, structura și evoluția estimată a ocupării forței de muncă, precum și eventualele

măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală;
c) măsurile propuse privind organizarea muncii, programului și a timpului de lucru pe următoarea
perioadă contractuală;
d) măsurile propuse privind protecția drepturilor angajaților/lucrătorilor în caz de transfer al
unității sau a unei părți a acesteia;
e) măsuri propuse de angajator privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă
a angajaților/lucrătorilor pe următoarea perioadă contractuală” [art. 98 alin. (4)].
Cu ocazia reuniunii se va încheia un proces-verbal în care se vor consemna următoarele:
„a) componența nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unei împuterniciri
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
scrise;
b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;
c) durata maximă a negocierilor convenită de părți;
d) locul și calendarul reuniunilor;
e) în cazul sindicatului/organizației sindicale, existența dovezii reprezentativității;
f) în cazul în care nu există organizații sindicale, dovada alegerii reprezentanților angajaților/
lucrătorilor...;
g) existența dovezii convocării tuturor părților îndreptățite să participe la negociere;
h) pentru negocierile la nivel de unitate existența dovezii personalității juridice a sindicatelor;
i) alte detalii privind negocierea” [art. 98 alin. (5)].
Data primei reuniuni reprezintă data certă la care se consideră că negocierile au fost declanșate
[alin. (6)].
Desigur că la fiecare ședință de negociere se întocmește proces-verbal [alin. (7)].
În exemplul menționat, negocierea contractului colectiv de muncă s-a desfășurat pe parcursul a 8

ședințe, fiecare ședință fiind finalizată cu proces-verbal de ședință unde s-au menționat elementele
negociate.
În prima ședință, în conformitate cu:
– prevederile regulamentului de organizare și funcționare,

– a dispozițiilor Legii dialogului social nr. 62/2011,
– a hotărârii consiliului de conducere prin care directorul general a primit mandat de reprezentare
la negocieri a Consiliul de conducere și pentru formarea echipei de negociere din partea
instituției,
– anunțul privind intenția de începere a negocierilor contract colectiv de muncă,
– decizia directorului general cu privire la stabilirea membrilor Comisiei de negociere mandatați
să participe la negocieri și să semneze proiectul de contract colectiv de muncă,
– adresa sindicatului prin care sunt desemnate persoanele care vor participa la negocierea și
semnarea proiectului de contract, s-au prezentat ca documente:
– dovada reprezentativității grupării sindicale;
– ordinul ministrului privind numirea directorului general;
– dovada convocării părților îndreptățite să participe la negociere;
– situația economico-financiară la zi;
– situația ocupării forței de muncă.

Locul și calendarul negocierilor ulterioare s-au stabilit de comun acord de părți la fiecare ședință
în parte.
Contractul colectiv de muncă la nivelul instituției cuprinde:
– părțile contractante;
– dispoziții generale (libertatea și egalitatea în drepturi a părților, drepturile și obligațiile
angajatorului și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă, principiul egalității de
tratament față de toți salariații etc.);
– timpul de muncă și timpul de odihnă;
– sănătatea, securitatea în muncă și protecția femeilor;
– salarizarea și alte drepturi bănești;
– contractul individual de muncă;
– formarea profesională;
– răspunderea disciplinară;
– dialogul social;
– dispoziții finale.
4. Forma contractelor colective de muncă

Legea impune forma scrisă a contractelor colective de muncă [art. 229 alin. (1) C. muncii, art. 1
pct. 17 și art. 110 alin. (1) din Legea nr 367/2022].
Drept urmare, forma scrisă este o condiție ad validitatem a contractului colectiv de muncă și a
actelor sale adiționale.
După redactarea înscrisului constatator al contractului (sau al actelor adiționale), acesta trebuie
semnat de reprezentanții mandatați de părțile care au participat la negociere.
Anterior încheierii și semnării contractelor colective, „angajatorii își vor împuternici reprezentanții
să negocieze și să semneze prin mandat special” [art. 104 alin. (2)].
Comisiile de negociere ale instituției în speță, desemnate prin mandat, au participat la elaborarea,
negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă.
Prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților. Toate drepturile salariale
sau de altă natură prevăzute în contract se acordă cu încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli
aprobat, precum și cu respectarea prevederilor legale cu privire la drepturile salariaților.
Procesele-verbale de ședință s-au încheiat în 3 exemplare în original, una pentru fiecare parte,
respectiv: autoritatea, sindicatul și inspectoratul teritorial al muncii.
Fiecare proces-verbal de ședință a prezentat participanții la dezbateri din partea celor două părți.
Ședințele au fost declarate deschise și, astfel, s-au putut începe negocierile fiecărui articol al
proiectului contractului, cu concluziile aferente a ceea ce convin părțile. Toate mențiunile s-au
consemnat în procesele-verbale de ședință.

Nicoleta MÂNZAT
La finalul fiecărui proces-verbal s-au menționat elementele rămase în discuție și s-a stabilit locul și
ora următoarei ședințe de negociere.
Fiecare proces verbal a primit număr de înregistrare și a fost semnat pe fiecare pagină de toți membrii
comisiilor de negociere, participanți la ședințe, ca dovadă a luării la cunoștință.
Ultima pagină a procesului-verbal este semnată și ștampilată de reprezentanții instituției și a

sindicatului reprezentativ.
La ultima ședință, directorul general a transmis invitație comisiei de negociere a sindicatului în

vederea semnării acestuia în forma convenită de ambele părți în urma negocierilor.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Procesul-verbal declară închise ședințele de negociere și transmiterea contractului colectiv de

muncă în forma agreată, către inspectoratul teritorial de muncă, pentru înregistrarea acestuia.
Paginile albe ale contractului colectiv de muncă au fost semnate din partea compartimentului juridic
și ștampilate cu ștampila „pagină albă”. Menționăm că este o procedură de protecție a contractului
pentru a nu se aduce modificări sau adăugiri prezentului contract.
5. Durata contractelor colective de muncă

Este una determinată; aceasta nu poate fi mai mică de 12 luni și mai mare de 24 de luni [art. 108
alin. (1)].
Părțile au posibilitatea însă să prelungească aplicarea unui atare contract, o singură dată, cu cel
mult 12 luni [alin. (2)].
Prin excepție de la regula de mai sus, există situații în care contractul colectiv se încheie pentru
realizarea unei lucrări determinate, iar părțile nu vor mai fi ținute de limita celor 12 luni, respectiv
24 de luni, ci se va stabili durata în funcție de acea lucrare.
Contractul colectiv de muncă dat ca exemplu este un contract clasic, având o durată de12 luni cu
posibilitatea prelungirii de drept, până la semnarea unui nou contract.
6. Înregistrarea contractelor colective de muncă

Potrivit art. 110 din Legea nr. 367/2022, aceste contracte (și actele lor adiționale) capătă forță
juridică prin înregistrarea lor la autoritățile competente în funcție de nivelul la care se încheie
și anume:
„a) contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de muncă;”
În vederea înregistrării, părțile trebuie să întocmească un dosar care va cuprinde:
„a) contractul colectiv de muncă, în original, redactat în atâtea exemplare câte părți semnatare
sunt, plus unul pentru depozitar, semnate de către părți;
b) dovada convocării părților îndreptățite să participe la negociere;

c) împuternicirile scrise pentru reprezentanții desemnați în vederea negocierii și semnării

contractului colectiv de muncă;
d) dovezile de reprezentativitate ale părților, lista de semnături ale membrilor de sindicat sau
dovada încasării cotizațiilor membrilor, cu specificarea numărului total de membri și/sau a
proceselor-verbale de alegere a reprezentanților angajaților/lucrătorilor.
e) procesele-verbale ale negocierii, redactate în atâtea exemplare câte părți semnatare sunt,
plus unul pentru depozitar, conținând poziția părților;
f) mandatele prevăzute la art. 104” (care privește reprezentanții mandatați să negocieze și să
semneze contractul).
Autoritatea competentă poate refuza înregistrarea dacă:
– dosarul prezentat de părți nu cuprinde actele necesare;

– nu s-a făcut dovada invitației tuturor părților îndreptățite să participe la negocieri;
– contractele nu sunt semnate de toți reprezentanții la negociere, mandatați în acest scop
[art. 113 alin. (1)].
Prin excepție „la nivel de unitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat fără semnătura
tuturor participanților din partea angajaților/lucrătorilor, numai în cazul în care partea semnatară
care reprezintă angajații/lucrătorii acoperă cel puțin 35% din totalul angajaților/lucrătorilor
[alin. (2)].
Înregistrarea contractelor colective de muncă prezintă o importanță deosebită: ele se aplică de

la această dată, sau de la una ulterioară potrivit convenției părților.
În speță, documentele care au format conținutul dosarului depus la inspectoratul teritorial de

muncă, în vederea înregistrării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, au fost conforme
dispozițiilor art. 143 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă a fost în format tipizat, așa cum se
regăsește pe pagina inspectoratului teritorial de muncă. Salariatul care a depus documentația (în
trei exemplare) a primit împuternicire din partea unității.
Cele trei exemplare au conținut ca documente în original: contractul colectiv de muncă și procesele-
verbale de ședință. Documentația aferentă dosarului a avut pe fiecare pagină ștampila „conform cu
originalul” și semnătura departamentului juridic. Cele trei exemplare au fost depuse la registratura
inspectoratului teritorial de muncă.
Fiecare exemplar depus a primit număr de înregistrare de la inspectoratul teritorial de muncă.
Întrucât instituția în speță nu s-a aflat în nici una din situațiile prevăzute de lege, prin care proiectul
contractului colectiv de muncă să fie respins, documentația aferentă a fost completă, contractul
a fost înregistrat de inspectoratul teritorial de muncă care, printr-o adresă de înaintare, a transmis
un exemplar în original, împreună cu documentația aferentă, către autoritate.
Conform dispozițiilor prezentului contract colectiv de muncă amintit, acesta își produce efectele
de la data înregistrării la inspectorat.

Nicoleta MÂNZAT
8. Publicitatea contractelor colective de muncă

Legea nr. 67/2022 prevede o singură cale de publicitate oficială și anume în cazul contractelor
colective de muncă la nivel național, la nivel de sectoare de negociere colectivă și grupuri de
unități, precum și pentru actele lor adiționale. Toate acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial
al României, partea a V-a, prin grija părților semnatare (art. 111).
Cele încheiate la nivelul unităților trebuie aduse la cunoștința angajaților/lucrătorilor în

modalitatea prevăzută chiar de aceste contracte (prin afișare etc.).
Astfel, în cazul autorității în discuție, părțile semnatare au convenit ca modalitatea prin care acesta
să fie adus la cunoștința salariaților, în format scriptic, fiecare angajat având posibilitatea de a se
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
informa oricând dorește și sub semnătură că a luat la cunoștință de conținutul acestuia. Împreună
cu regulamentul intern, contractul colectiv de muncă poate fi consultat la secretariatul instituției.
Potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, „Clauzele contractelor colective de muncă produc
efecte după cum urmează:
a) pentru toți angajații/lucrătorii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate
la acest nivel”;
Și „inspectoratele teritoriale de muncă au obligația de a elibera, la cerere, o copie în format

electronic a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, precum și orice act
adițional la acesta, oricărui angajat/lucrător al unității respective care a formulat o cerere în
acest sens” [art. 112 alin. (3)].
Concluzii
Prezentul articol face referire la încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul cel mai mic,
respectiv la nivel de unitate.
Încheierea contractului colectiv de muncă înseamnă informare și consultare între părțile implicate
(angajator și salariați/lucrători) în procedura negocierii.
Legiuitorul obligă părțile contractante să acționeze în baza principiului bunei-credințe nu numai

la încheierea contractului colectiv de muncă, ci și pe parcursul executării acestuia, cu respectarea
riguroasă a legii.
Articolul face referire la: părțile semnatare ale unui contract colectiv de muncă și reprezentarea
lor la negociere, conținutul unui contract colectiv de muncă la nivelul unei forme de unitate,
forma contractelor colective de muncă, durata contractelor colective, înregistrarea și publicitatea,
conform reglementărilor în materie.
Scopul încheierii contractului colectiv de muncă este asigurarea securității salariaților/lucrătorilor,

a unui climat echilibrat de lucru, stabilirea raporturilor de muncă, a drepturile și obligațiilor ce
revin angajatorului și salariaților din cadrul unității unde își desfășoară activitatea, prevenirea și
limitarea conflictelor colective de muncă.

AUTORITATEA
EUROPEANĂ A MUNCII
PRACTICI EUROPENE
Cu privirea înainte, dar concentrați pe prezent.

Evoluții ELA
În perioada 23-24 noiembrie 2022 a avut loc la sediul Autorității din Bratislava, Republica Slovacă
a 11-a reuniune a Consiliului de Administrație al Autorității Europene a Muncii și cu această ocazie
Președintele și Vice-președintele Consiliului au fost realeși pentru un nou mandat.
Totodată consiliul de administrație a dezbătut și aprobat prioritățile ELA pentru următorii ani, iar
în anul 2023 Autoritatea se va concentra prin acțiuni specifice asupra sectorului construcțiilor.
Lanțurile lungi de subcontractare, detașarea lucrătorilor, inclusiv a resortisanților țărilor terțe și
necesitatea de a oferi lucrătorilor informații clare despre condițiile de muncă reprezintă câteva
dintre aspectele asupra cărora se va apleca Autoritatea.
Directorul executiv al autorității, dl. Cosmin BOIANGIU a declarat: Societățile de construcții

reprezintă cei mai mari angajatori din UE. În plus, acest sector cunoaște un număr mare de lucrători
detașați transnațional. Aceste aspecte, împreună cu alte provocări pentru lucrătorii și societățile
din sectorul construcțiilor, ne-au determinat să ne concentrăm asupra acestui sector în 2023. ELA
va lucra împreună cu statele membre și partenerii sociali și ne vom concentra resursele pentru a
contribui la mobilitatea echitabilă a forței de muncă în Europa pentru muncitori în construcții și
angajatori.
Campania de informare a Autorității cu privire la drepturile și obligațiile transportatorilor rutieri

și ale conducătorilor auto a continuat până la jumătatea lunii decembrie. Această campanie
desfășurată în contextul modificărilor aduse sectorului de adoptarea Pachetului Mobilitate 1 a
presupus și organizarea de evenimente de informare în Lituania și Letonia.
Pe lângă acțiunile de informare Autoritatea în colaborare cu EUROPOL și EUROJUST a facilitat

și organizarea de controale în comun în Republica Portugheză ca urmare a unor suspiciuni de
fraudare a sistemului de asigurări sociale belgian.
Totodată Autoritatea este dedicată creșteri capacității administrative și a cooperării prin

programe de înțelegere mutuală privind sistemul de informare al pieței interne (IMI) cât și privind
furnizarea de informații relevante lucrătorilor sezonieri, dar și prin cursuri de formare privind
provocările organizării de controale în sectorul transportului rutier.
Sinteză realizată de Ioan Cosmin Constantin, ofițer național de legătura ELA.
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 71

Ioan Cosmin CONSTANTIN
Surse:
Committee on Employment and Social Affairs | European Parliament Multimedia Centre (europa.eu)
Update in Parlament - Minutul 11:41.
Bevers and Wołoszyn re-elected as chair and deputy chair of the Management Board. The
construction sector will be the focus for 2023. | European Labour Authority (europa.eu)
https://www.facebook.com/europeanlabourauthority/posts/pfbid0a2xcYruG9Zgk3ecxqe
WfNE6mCSMiNxbGvkdh XYmDhA4B2AkFmuQpT8uwsssmrfJxl?__cft__[0]=AZWy61UGFpdz
FFHk2EyPJlijGQI1FqnP37IZlXjAx9e5vQggIMO 2fzGCn6LRXcGZwoDnM5rDiC1fYTv3w6stDi5H
kY_6vw-YU-3yw6FGH7WjmstTrgG8BJGCD59k3vvmZ- K3xal3R9dHrDDxXtBS5_1Az5tTSMFv
3pEozVruSlPmTQujdKoM_PfmZayMzFU97hA&__tn__=%2CO%2CP-R
https://www.facebook.com/europeanlabourauthority/posts/pfbid0a2xcYruG9Zgk3ecxqe
W f N E 6 m C S M i N x b Gv k d h X Ym D h A 4 B 2 A k Fm u Q p T 8 u w s s s m r f J x l ? _ _ c f t _ _ [ 0 ] =
AZWy61UGFpdzFFHk2EyPJlijGQI1FqnP37IZlXjAx9e5vQggIMO 2fzGCn6LRXcGZwoDnM5rDiC
1fYTv3w6stDi5HkY_6vw-YU-3yw6FGH7WjmstTrgG8BJGCD59k3vvmZ- K3xal3R9dHrDDxXtB
S5_1Az5tTSMFv3pEozVruSlPmTQujdKoM_PfmZayMzFU97hA&__tn__=%2CO%2CP-R
https://www.facebook.com/europeanlabourauthority/posts/pfbid02ntyP24baQfFKFdh
FRmswHdi4nmFLy4iLUFU ngfbphrepUqKmxShnNDTqArhjQFeHl?__cft__[0]=AZUOQX
g3HpTW4p_N6xcBvjOZHghOSnezaKSyW7V3mFbF2 r5MNI1PRid3RgunUYT_1aUQPQ
gaBQxBJwW1_YzKw8OKe_T3ikWiXxzqoj44bOipLCMlt3EOkBwqLRhCI2z00wm5fJzYi-
zBdxza60UzruQTmhdU2a8fresqb-pY8yfEYy_Gy77z4EyL399AvaF8pAg&__tn__=%2CO%2CP-R
https://www.facebook.com/europeanlabourauthority/posts/pfbid02R51WyyMCaz
z u s H n i s Vq J LY X 6 F 9 Q n V Ff q Z w g H B D 9 x k b 1 3 g H 9 zq 6 g i b R 9 R s r p 4 X k A 3 l ? _ _ c f t _ _
[0]=AZVNMsfvEq26k9OFfCnXkzeQSJNE28- BG1dySgRR_zLs6gdb ZVB4pGarVV-zURacSb6gAwDJpS_
c5r8M_sdYE7KO4RUsQ7XdIDZfDsi 3lJ2ZKSBe L3cRVjKCexvG3IWJ6EVbGmB02zjaeYWyAA9hI
IAhbBRywPhg5Znv1 AaGD17HJfOO39rcGXxQC6pQaHxR7CY&__tn__=%2CO%2CP-R
E.L.A.
Another training session on road transport soon available on ELA YouTube channel | European
Labour Authority (europa.eu)
IMI-PROVE Programme: last meeting of 2022 held in Bratislava and future perspectives |
European Labour Authority (europa.eu)
https://www.facebook.com/europeanlabourauthority/postspfbid0Mnf6DwkBsTpXV8a
5 G A c w R X F c v B e 7 P w b D 2 R 8 o 7 A B i 2 X D B c h K A u R V X t 7 B h 5 M g A g Yn d l ? _ _ c f t _ _
[ 0 ] = A Z X K I s e k j 9 N Kq o b VQ Kq 3 f Q J o E y u x D o 1 l V 3 D B G f 3 l H 3 B 8 C n S Yy 0 4 c J V
NBB3EzK46QmVZsL4f8qPF1gwyBF59FdTh-Cj7yZtes5A2xrlWxuI3luJ2h_
ShXYHsuKlHT4dIaZdcY71yhJkytpbmuHVeugAmq2lv7tOxpAG5D79BujFSJ8iemXoihC
1lvCnj3rpbxcPk&__tn__=%2CO%2CP-R
72 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII

INSPECŢIA MUNCII
PRACTICI NAŢIONALE
Acțiunea națională de control pentru verificarea modului în care se respectă prevederile legale...
Acțiunea națională de control

pentru verificarea modului
în care se respectă prevederile legale
la comercializare articolelor pirotehnice
Perioada sărbătorilor de iarnă, a repus pe agenda inspectorilor de muncă acțiuni de control prin
intermediul cărora a fost verificat modul în care sunt respectate prevederile legale cu privire la
deținerea, transportul, depozitarea sau comercializarea produselor pirotehnice, de către agenții
economici care desfășoară astfel de activități.
Având în vedere întâmplările nefericite din trecut, când am fost cu toții martori la evenimente
tragice, care s-au soldat cu explozii și incendii de mari proporții la depozite de articole pirotehnice,
și care au provocat pagube materiale și numeroase victime, frecvente vătămări corporale
produse prin utilizarea unor astfel de articole, mai ales în rândul tinerilor, acest tip de acțiuni au
întotdeauna un rol preventiv, în beneficiul consumatorului.
Acțiunile de control au vizat următoarele:
– dacă agenții economici sunt autorizați conform legii de către Inspectoratul Teritorial de Muncă
și Inspectoratul Județean de Poliție, respectiv Direcția Generală de Poliție a Municipiului
București;
– dacă agenții economici au angajat personal autorizat ca pirotehnicieni și dacă mișcarea

articolelor pirotehnice, respectiv intrarea și ieșirea acestora se face în baza documentelor
prevăzute de lege;
– transportul articolelor respective se face conform prevederilor legale, depozitarea acestora

este conformă și dacă nu sunt depășite cantitățile aprobate pentru a fi depozitate;
– modalitatea de ambalare a articolelor, termenul de garanție și dacă acestea sunt etichetate

conform legii și au aplicate instrucțiuni de utilizare în limba română;
„Această acțiune este motivată de evenimente grave petrecute în anii anteriori, în țară și în
străinătate, soldate cu explozii și incendii de mari proporții la depozite de articole pirotehnice,
care au provocat pagube materiale și, uneori, chiar victime, repercusiunile făcându-se resimțite
pe o suprafață considerabilă în jurul acestor depozite. Un alt motiv care stă la baza desfășurării
acestei acțiuni este faptul că, în perioada sărbătorilor, se înregistrează cazuri frecvente de
vătămări corporale produse de utilizarea articolelor pirotehnice de către copii cu vârsta sub 18 ani.
Astfel, se impune efectuarea de controale la comercianții și deținătorii unor astfel de articole,

pentru a se verifica respectarea legislației specifice în domeniu. Pentru toate neconformitățile
constatate cu ocazia controalelor, se vor dispune măsuri cu termene precise de remediere și, în
INSPECŢIA MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 75

Ciprian Aurel POP
funcție de gradul de pericol social al faptei, se vor aplica sancțiuni, de la avertismente până la
sistarea activității, conform prevederilor Legii nr. 126/1995, modificată și completată.” – Dantes
Nicolae BRATU, inspector general de stat
Sinteză realizată de Ciprian Aurel Pop, consilier Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii,
pe baza informațiilor puse la dispoziție de Inspecția Muncii pe site-ul oficial inspectiamuncii.ro
INSPECŢIA MUNCII
76 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | INSPECŢIA MUNCII

EXPERTUL RĂSPUNDE
Data de sfârșit a contractului de muncă încheiat pe durată determinată...
Încetare contract de muncă

prin acordul părților.
Se eliberează sau nu decizie de încetare?
Întrebare: La încetarea contractului de muncă prin acordul părților, angajatorul are obligația
să emită decizie de încetare a contractului?
Răspuns: Potrivit prevederilor art. 55 lit. b) C. muncii, republicat, cu modificările și completările

ulterioare, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data
convenită de părți.
Astfel, contractul individual de muncă poate înceta prin acordul părților, la inițiativa angajatorului
sau la inițiativa salariatului, la o dată convenită de părți. Partea căreia i s-a făcut oferta de încetare
a contractului individual de muncă o poate accepta sau refuza.
De regulă încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților intervine în cazul
în care salariatul solicită încetarea raportului de muncă, iar angajatorul aprobă solicitarea
salariatului, în caz contrar, contractul continuă să-și producă efectele.
Însă, inițiativa încetării contractului o poate avea și angajatorul. În această situație contractul
de muncă va înceta în baza art. 55 lit. b) C. muncii la inițiativa angajatorului doar dacă există
consimțământul salariatului. În acest sens se va încheia un acord de încetare a contractului
individual de muncă prin acordul părților, în două exemplare, pentru ambele părți.
Deși Codul muncii nu prevede necesitatea formei scrise a acordului de voință, totuși, ca și la
încheierea contractului, acordul părților trebuie să fie consemnat într-un înscris. Încetarea
contractului individual de muncă prin acordul părților este netemeinică și nelegală în lipsa unei
dovezi scrise, a intenției salariatului sau a intenției angajatorului de a înceta contractul individual
de muncă prin acordul părților.
Înscrisul prin care părțile au convenit încetarea contractului de muncă prin acordul părților ține
loc de document de încetare a contractului de muncă. Totuși, angajatorul poate emite și o decizie
de constatare a încetării contractului individual de muncă prin acordul părților, emiterea deciziei
nefiind însă obligatorie.
Ca și completare, prin Decizia nr. 5309 pronunțată în data de 19 noiembrie 2019, Curtea de
Apel București a stabilit că numai acordul de încetare este un act bilateral, care necesită acordul
de voință al ambelor părți, în timp ce actul de încetare concretizat în decizia angajatorului de
încetare a contractului individual de muncă al salariatului în temeiul prevederilor art. 55 lit. b)
din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), rămâne un act unilateral al angajatorului privind încetarea
contractului individual de muncă, cu singura condiție ca acesta să aibă la bază manifestarea de
voință a salariatului de a înceta raporturile de muncă.
EXPERTUL RĂSPUNDE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 79

Expertul răspunde
Curtea reține că, atât timp cât dispozițiile Codului muncii nu prevăd o procedură de urmat în
cazul încetării contractului de muncă prin acordul părților, angajatorul poate lua decizia de a
adopta acest act unilateral exclusiv în scopul respectării procedurilor sale interne. Acest aspect
nu poate duce, însă, la modificarea temeiului juridic al încetării contractului de muncă întrucât,
în acest mod, nu s-ar da prevalență voinței reale a părților.
Elena SAVCIUC
Expert legislația muncii
Membru acreditat UNELM
EXPERTUL RĂSPUNDE
80 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | EXPERTUL RĂSPUNDE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII
DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE
Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
Trimitere preliminară – Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 90/270/CEE...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

22 decembrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Protecția securității și a sănătății
lucrătorilor – Directiva 90/270/CEE – Articolul 9 alineatul (3) – Lucrul la
monitor – Protecția ochilor și a vederii lucrătorilor – Aparate de corecție
speciale – Ochelari – Achiziționare de către lucrător – Modalități de suportare
a cheltuielilor de către angajator”
În cauza C‑392/21
Curtea de Apel Cluj (România), prin decizia din 12 aprilie 2021, primită de Curte la 24 iunie 2021,
în procedura
TJ
împotriva
Inspectoratului General pentru Imigrări
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare)
și domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: doamna T. Ćapeta,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru TJ, de I. Kis, avocat;

– pentru Inspectoratul General pentru Imigrări, de M.‑G. Crețu, C. Vasilache și S.‑I. Voicu, în
calitate de agenți;
– pentru guvernul român, de E. Gane, în calitate de agent, asistată de L. Bațagoi, consilier;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de P. Garofoli, avvocato
dello Stato;
– pentru Comisia Europeană, de A. Armenia și D. Recchia, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 14 iulie 2022,

pronunță prezenta
HOTĂRÂRI CJUE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 83

Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Hotărâre „întrucât respectarea condițiilor minime

pentru asigurarea unui standard mai bun de
1. Cererea de decizie preliminară privește
securitate la posturile de lucru cu monitor este
interpretarea articolului 9 din Directiva
esențială pentru garantarea securității și stării
90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990
de sănătate a lucrătorilor”.
privind condițiile minime de securitate și
sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea 5. Articolul 1 din această directivă, intitulat
directivă individuală în sensul articolului 16 „Subiectul”, prevede la alineatul (1):
alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE]
(JO 1990, L 156, p. 14, Ediție specială, 05/ „Prezenta directivă, care este a cincea directivă
vol. 2, p. 130). specială în sensul articolului 16 alineatul (1)
din Directiva 89/391/CEE, stabilește condițiile
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui minime de sănătate și securitate pentru lucrul
litigiu între TJ, pe de o parte, și Inspectoratul
cu monitor, definit la articolul 2.”
General pentru Imigrări (România) (denumit
în continuare „Inspectoratul General”), pe 6. Potrivit articolului 9 din directiva men
de altă parte, în legătură cu respingerea de ționată, intitulat „Protecția ochilor și vederii
către acesta din urmă a cererii de rambursare lucrătorilor”:
a cheltuielilor legate de achiziționarea de
ochelari, prezentată de TJ. „(1) Lucrătorii au dreptul la un test corespun
zător al ochilor și vederii, efectuat de către o
Cadrul juridic persoană având calificarea necesară:
Dreptul Uniunii – înaintea începerii lucrului la monitor;
Directiva 89/391/CEE
– la intervale regulate după aceea;
3. Articolul 16 alineatul (1) din Directiva
– dacă simt dificultăți vizuale care s‑ar putea
89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989
datora lucrului la monitor.
privind punerea în aplicare de măsuri pentru
promovarea îmbunătățirii securității și sănătății (2) Lucrătorii au dreptul la un examen oftal
lucrătorilor la locul de muncă (JO 1989, L 183, mologic dacă rezultatele testului menționat la
p. 1, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 88), astfel alineatul (1) indică necesitatea acestuia.
cum a fost modificată prin Regulamentul (CE)
nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al (3) Dacă rezultatele testului menționat la
Consiliului din 22 octombrie 2008 (JO 2008, alineatul (1) sau ale examenului menționat la
JURISPRUDENŢĂ
L 311, p. 1), prevede: alineatul (2) indică necesitatea acestui lucru

și dacă nu pot fi folosite aparate de corecție
„Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, în
normale, lucrătorilor trebuie să li se pună
temeiul articolului 118a din tratat, directive
la dispoziție aparate de corecție speciale,
speciale, între altele, în domeniile enumerate
specifice lucrului în cauză.
în anexă.”
(4) Măsurile adoptate în temeiul prezentului
Directiva 90/270
articol nu pot, în nici un caz, să implice
4. Al patrulea considerent al Directivei 90/270 lucrătorii în suportarea unor cheltuieli finan
are următorul cuprins: ciare suplimentare.
84 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | HOTĂRÂRI CJUE

(5) Protecția ochilor și vederii lucrătorilor borat potrivit prezentei legi, având la bază
poate fi prevăzută ca parte a sistemului sanitar buletinele de determinare sau, după caz,
național.” expertizare, emise de către autoritățile abilitate
în acest sens.”
Dreptul român
8. Potrivit articolului 12 din Hotărârea Guver
7. Articolul 7 litera i) din Legea‑cadru nr. 153 din nului nr. 1028 din 9 august 2006 privind
28 iunie 2017 privind salarizarea personalului cerințele minime de securitate și sănătate în
plătit din fonduri publice (Monitorul Oficial al muncă referitoare la utilizarea echipamentelor
României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017) cu ecran de vizualizare (Monitorul Oficial al
prevede: României, Partea I, nr. 710 din 18 august 2006):
„În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile „Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen
de mai jos au următoarea semnificație: corespunzător al ochilor și al vederii, efectuat
de o persoană care are competența necesară:
[…]
a) înainte de începerea activității la ecranul de
i) sporul reprezintă un element al salariului
vizualizare, prin examenul medical la angajare;
lunar/soldei lunare, acordat ca procent la
salariul de bază, solda de funcție/salariul de b) ulterior, la intervale regulate;
funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile
legii, pentru fiecare categorie de personal”. c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care
pot fi cauzate de activitatea la ecranul de
8. Articolul 12 din capitolul II din anexa VI la vizualizare.”
această lege, intitulată „Familia ocupațională
de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și 10. Articolul 13 din Hotărârea Guvernului
securitate națională»”, prevede: nr. 1028/2006 prevede:
„[…] „Lucrătorii beneficiază de un examen oftal

mologic, dacă rezultatele examenului prevăzut
(2) Personalul militar, polițiștii, funcționarii la articolul 12 arată că acesta este necesar.”
publici cu statut special din sistemul admi
nistrației penitenciare și personalul civil 11. Potrivit articolului 14 din Hotărârea Guver
beneficiază de următoarele sporuri, în funcție nului nr. 1028/2006:
de condițiile de muncă:
„Dacă rezultatele examenului prevăzut la
[…] articolul 12 sau ale examenului la care face
referire articolul 13 arată că este necesar și
b) pentru condiții grele de muncă, un spor dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de
de până la 15% din solda de funcție/salariul corecție, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze
de funcție/salariul de bază, corespunzător dispozitive de corecție speciale, care să
timpului lucrat la locurile de muncă respective; corespundă activității respective.”
[…] 12. Articolul 15 din Hotărârea Guvernului

nr. 1028/2006 prevede:
(3) Locurile, condițiile de muncă și operațiunile,
precum și procentele de acordare se stabilesc „Măsurile luate potrivit articolelor 12-14
prin ordin al ordonatorului principal de credite, nu trebuie să implice în niciun caz costuri
în limita prevederilor din Regulamentul ela financiare pentru lucrători.”

13. Articolul 16 din Hotărârea Guvernului 18. TJ a formulat recurs împotriva acestei
nr. 1028/2006 prevede: hotărâri la Curtea de Apel Cluj (România), care
este instanța de trimitere, solicitând anularea
„Protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate sa și reexaminarea pe fond a litigiului.
fi asigurată din punctul de vedere al costurilor
în cadrul sistemului național de sănătate, în 19. Instanța de trimitere consideră că, pentru
conformitate cu legislația în vigoare.” a soluționa litigiul aflat pe rolul său, este
necesară interpretarea noțiunii de „aparate de
Litigiul principal și întrebările preliminare corecție speciale”, care figurează la articolul 9
alineatul (3) din Directiva 90/270, care nu
14. TJ este angajat în cadrul Inspectoratului este definită de aceasta. Aceasta apreciază că
General, la Serviciul pentru Imigrări al noțiunea în discuție ar trebui interpretată în
județului Cluj (România). Acesta își desfășoară sensul că include ochelarii de vedere, în măsura
activitatea lucrând la monitor. în care aceștia sunt necesari angajatului care
suferă de o deteriorare a vederii cauzate de
15. TJ afirmă că lucrul la monitor și alți factori
condițiile sale de muncă.
de risc, precum lumina „vizibilă discontinuă”,
absența luminii naturale și suprasolicitarea 20. Instanța de trimitere ridică și problema
neuropsihică, au determinat o deteriorare dacă aparatele de corecție speciale prevăzute
puternică a vederii sale. Prin urmare, ar fi la articolul 9 alineatul (3) menționat fac
trebuit, la recomandarea unui medic specialist, trimitere la aparate utilizate exclusiv la locul de
să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta muncă sau dacă pot face trimitere și la aparate
scăderea acuității sale vizuale. care pot fi utilizate în afara locului de muncă.
În această privință, ea tinde să considere că,
16. Susținând că sistemul național de asigurări pentru a se stabili dacă dispoziția respectivă
de sănătate român nu prevedea rambursarea este aplicabilă, este pertinent numai faptul de
sumei de 2 629 lei românești (RON) a utiliza un aparat de corecție special la locul
(aproximativ 530 de euro), reprezentând de muncă, fiind irelevant aspectul dacă un
cont rav aloarea costului ochelarilor de astfel de aparat este utilizat și în afara locului
vedere, și anume costul lentilelor, al ramei de muncă.
și al manoperei, TJ a solicitat Inspectoratului
21. În ceea ce privește modalitățile de furnizare
General să îi ramburseze suma respectivă.
a aparatelor speciale de corecție, instanța de
Această cerere a fost respinsă.
trimitere susține că, deși este adevărat că
17. Ulterior, TJ a sesizat Tribunalul Cluj Directiva 90/270 nu face referire în mod expres
(România) cu o acțiune având ca obiect decât la furnizarea de către angajator a acestor
JURISPRUDENŢĂ
obligarea Inspectoratului General la plata aparate, un rezultat similar ar fi atins dacă

sumei menționate. Această instanță a respins angajatorul ar rambursa angajatului costul
de achiziție a unui asemenea aparat. O astfel
acțiunea pentru motivul că nu erau îndeplinite
de soluție ar prezenta totodată avantajul de a
condițiile pentru obținerea rambursării
permite angajatului să ia în timp util măsurile
solicitate, în măsura în care articolul 14 din
necesare pentru corectarea vederii sale.
Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 nu
ar conferi dreptul la rambursarea costului 22. În sfârșit, instanța menționată ridică
unui dispozitiv de corecție special, ci numai problema dacă obligația de a pune la dispoziția
la furnizarea unui astfel de dispozitiv dacă angajaților care fac dovada necesității acestora
utilizarea sa ar fi considerată necesară. aparate de corecție speciale este îndeplinită

prin acordarea unui spor la salariu plătit în Curții, că numai instanțele naționale care sunt
temeiul existenței unor condiții grele de sesizate cu soluționarea litigiului și care trebuie
muncă. să își asume răspunderea pentru hotărârea
judecătorească ce urmează a fi pronunțată au
23. În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj a hotă
competența să aprecieze, luând în considerare
rât să suspende judecarea cauzei și să adreseze
particularitățile cauzei, atât necesitatea unei
Curții următoarele întrebări preliminare:
decizii preliminare, pentru a fi în măsură să
„1) Sintagma «dispozitiv de corecție special» pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența
prevăzută de articolul 9 din Directiva [90/270] întrebărilor pe care le adresează Curții. În
se interpretează în sensul în care aceasta nu consecință, în cazul în care întrebările adresate
poate consta în ochelari de vedere? privesc interpretarea sau validitatea unei norme
a dreptului Uniunii, Curtea este în principiu
2) Prin sintagma «dispozitiv de corecție
obligată să se pronunțe. Rezultă că întrebările
special» prevăzută de articolul 9 din Directiva
adresate de instanțele naționale beneficiază
[90/270] se înțelege numai un dispozitiv care
de o prezumție de pertinență. Curtea poate
este folosit în exclusivitate la locul de muncă/
în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu? refuza să se pronunțe asupra unei întrebări
preliminare adresate de o instanță națională
3) Obligația furnizării unui dispozitiv de numai dacă rezultă că interpretarea solicitată
corecție special prevăzut de articolul 9 nu are nicio legătură cu realitatea sau cu
din Directiva [90/270] se referă exclusiv la obiectul litigiului principal, dacă problema este
achiziționarea dispozitivului de către angajator de natură ipotetică ori Curtea nu dispune de
sau se interpretează în sens larg, respectiv elementele de fapt și de drept necesare pentru
include și modalitatea decontării de către a răspunde în mod util la întrebările respective
angajator a cheltuielilor necesare efectuate (Hotărârea din 24 februarie 2022, Viva Telecom
în scopul procurării dispozitivului de către Bulgaria, C‑257/20, EU:C:2022:125, punctul 41
angajat? și jurisprudența citată).
4) Este în concordanță cu prevederile artico
26. În speță trebuie subliniat, în ceea ce privește
lului 9 din Directiva [90/270] modalitatea
afirmația întemeiată pe claritatea dispozițiilor
acoperirii acestor cheltuieli de către angajator,
Directivei 90/270 care fac obiectul întrebărilor a
sub forma unui spor general la salariu, plătit în
doua, a treia și a patra, că unei instanțe naționale
mod permanent sub denumirea «spor pentru
condiții grele de muncă»?” nu i se interzice nicidecum să adreseze Curții
întrebări preliminare al căror răspuns, potrivit
Cu privire la întrebările preliminare opiniei uneia dintre părțile din litigiul principal,
nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile. Astfel,
Cu privire la admisibilitate chiar presupunând că aceasta ar fi situația,
24. Inspectoratul General contestă admi cererea de decizie preliminară care cuprinde
sibilitatea întrebărilor a doua, a treia și a patra, asemenea întrebări nu devine totuși inadmisibilă
pentru motivul că aplicarea corectă a dreptului (Hotărârea din 24 februarie 2022, Viva Telecom
Uniunii s‑ar impune atât de evident încât nu ar Bulgaria, C‑257/20, EU:C:2022:125, punctul 42
lăsa loc niciunei îndoieli rezonabile. și jurisprudența citată).
25. În această privință trebuie amintit, astfel 27. Prin urmare, întrebările a doua, a treia și a
cum rezultă din jurisprudența constantă a patra sunt admisibile.

Cu privire la prima și la a doua întrebare care urmărește promovarea îmbunătățirii secu

rității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
28. Prin intermediul primei și al celei de a doua
întrebări, care trebuie analizate împreună, 33. În al doilea rând, din titlul său și din articolul 1
instanța de trimitere solicită în esență să se reiese că Directiva 90/270 are ca obiect stabilirea
stabilească dacă articolul 9 alineatul (3) din condițiilor minime de securitate și sănătate
Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul că referitoare la lucrul cu monitor. Pe de altă parte,
„aparatele de corecție specială”, în sensul acestei în conformitate cu al patrulea considerent al
dispoziții, includ ochelarii de vedere și dacă, pe directivei menționate, respectarea condițiilor
de altă parte, asemenea aparate se limitează la minime pentru asigurarea unui standard mai bun
aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional. de securitate la posturile de lucru cu monitor
este esențială pentru garantarea securității și
29. Potrivit articolului 9 alineatul (3) din stării de sănătate a lucrătorilor.
Directiva 90/270, lucrătorilor trebuie să li se
pună la dispoziție aparate de corecție speciale, 34. În al treilea și ultimul rând, este necesar
specifice lucrului în cauză, dacă rezultatul să se arate că articolul 9 din Directiva 90/270
testului corespunzător al ochilor și al vederii, concretizează obiectivul acesteia în ceea ce
prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din această privește imperativul protejării ochilor și a
directivă, sau al examenului oftalmologic vederii lucrătorilor, în special dreptul acestora
prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din aceasta din urmă de a primi aparate de corecție
indică necesitatea lor și dacă nu pot fi folosite speciale, specifice lucrului în cauză, dacă
aparate de corecție normale. rezultatul testului prevăzut la alineatul (1) al
acestui articol 9 sau cel al examenului prevăzut
30. Este necesar să se constate că Directiva la alineatul (2) al articolului 9 menționat fac
90/270 nu definește „aparatele de corecție necesare aparatele respective.
speciale” care figurează la articolul 9
alineatul (3) din aceasta. 35. În această privință trebuie subliniat că
articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270
31. Conform unei jurisprudențe constante a face o distincție între, pe de o parte, „aparatele
Curții, pentru interpretarea unei dispoziții de de corecție normale” și, pe de altă parte,
drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu „aparatele de corecție speciale, specifice
numai de modul de formulare a acesteia, ci lucrului în cauză”, și anume lucrul la monitor.
și de contextul său și de obiectivele urmărite
de reglementarea din care face parte această 36. În ceea ce privește, primo, noțiunea de
dispoziție [Hotărârea din 24 februarie 2022, „aparate de corecție”, în sensul articolului 9
Airhelp (Întârziere a zborului de redirecționare), alineatul (3) din Directiva 90/270, trebuie
JURISPRUDENŢĂ
C‑451/20, EU:C:2022:123, punctul 22 și să se constate că acest termen a înlocuit

jurisprudența citată]. termenul „ochelari” care figurează la articolul 9
al doilea paragraf din Propunerea de directivă
32. În primul rând, trebuie subliniat că Directiva a Consiliului privind condițiile minime de
90/270 a fost adoptată, astfel cum reiese din securitate și sănătate pentru lucrul la monitor
titlul său, ca a cincea directivă specială, în sensul (JO 1988, C 113, p. 7). Astfel, din lucrările
articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391, pregătitoare ale Directivei 90/270 rezultă că
aceasta din urmă fiind ea însăși adoptată în „aparatele de corecție”, în sensul articolului 9
temeiul articolului 118 A din Tratatul CEE alineatul (3) din această directivă, trebuie
(devenit, după modificare, articolul 153 TFUE), înțelese în sens larg, ca vizând nu numai

ochelarii, ci și alte tipuri de aparate susceptibile la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270,
să corecteze sau să prevină dificultățile vizuale. privesc corectarea unor „daune deja existente”.
37. În ceea ce privește, secundo, noțiunea 41. Totuși, după cum arată în esență doamna
de „aparate de corecție normale”, în sensul avocată generală la punctul 37 din concluzii,
articolului 9 alineatul (3) din aceeași directivă, nu se poate deduce din hotărârea citată
care face trimitere la aparate care nu permit la punctul anterior, așa cum au susținut
corectarea dificultăților vizuale stabilite de reclamantul din litigiul principal și Comisia
examenele menționate la alineatele (1) și (2) ale în răspunsul la o întrebare scrisă adresată
acestui articol 9, este necesar să se considere de Curte, că respectivele „daune” trebuie să
că, așa cum arată în esență doamna avocată fi fost cauzate de lucrul la monitor. Deși, cu
generală la punctul 30 din concluzii, acestea ocazia examenelor menționate la articolul 9
privesc aparate care sunt purtate în afara alineatele (1) și (2) din Directiva 90/270,
locului de muncă și care nu sunt, așadar, legate trebuie constatate dificultăți vizuale pentru a
în mod necesar de condițiile de muncă. Astfel, da naștere unui drept de a primi un aparat de
asemenea aparate nu servesc la corectarea unor corecție special, în conformitate cu alineatul (3)
dificultăți vizuale în raport cu munca și pot fi al acestui articol, lucrul la monitor nu trebuie
fără legătură specifică cu lucrul la monitor. să fie în mod necesar cauza acestor dificultăți.
38. În ceea ce privește, tertio, noțiunea de 42. Într‑adevăr, reiese în special din cuprinsul
„aparate de corecție speciale, specifice lucrului articolului 9 alineatul (1) prima liniuță din
în cauză”, în sensul articolului 9 alineatul (3) Directiva 90/270 că testul prevăzut la acest
din Directiva 90/270, trebuie amintit, pe de o alineat poate avea loc înainte de începerea
parte, că lucrătorii trebuie să primească astfel lucrului la monitor, ceea ce implică faptul că
de aparate de corecție speciale dacă nu pot fi dificultățile vizuale care conduc la dreptul unui
utilizate aparate de corecție normale pentru angajat de a beneficia de un aparat de corecție
a corecta dificultățile vizuale constatate în special, în temeiul articolului 9 alineatul (3) din
urma examenelor prevăzute la alineatele (1) și această directivă, nu trebuie să fi fost cauzate
(2) ale acestui articol. Prin urmare, un aparat în mod necesar de lucrul la monitor.
de corecție special trebuie să vizeze în mod
necesar corectarea sau prevenirea dificultăților 43. Având în vedere aceste considerații, trebuie
vizuale pe care un aparat de corecție normal nu să se constate, astfel cum subliniază în esență
le poate corecta sau preveni. doamna avocată generală la punctul 39 din
concluzii, că articolul 9 din Directiva 90/270
39. Pe de altă parte, caracterul special al nu poate fi interpretat în sensul că impune
aparatului de corecție presupune ca acesta să existența unei legături de cauzalitate între
aibă o legătură cu lucrul la monitor, întrucât lucrul la monitor și apariția unor eventuale
servește la corectarea sau la prevenirea unor dificultăți vizuale, din moment ce fiecare dintre
dificultăți vizuale specifice legate de o astfel cele trei liniuțe ale articolului 9 alineatul (1) din
de muncă și constatate în urma examenelor această directivă poate conduce la punerea la
prevăzute la articolul 9 alineatele (1) și (2) din dispoziție a unor aparate de corecție speciale în
directiva respectivă. temeiul articolului 9 alineatul (3) din directiva
menționată.
40. În această privință, rezultă, desigur, din
Hotărârea din 24 octombrie 2002, Comisia/ 44. Aparatele de corecție speciale în sensul
Italia (C‑455/00, EU:C:2002:612, punctul 28), acestei din urmă dispoziții vizează, așadar,
că „aparatele de corecție speciale”, prevăzute corectarea sau prevenirea unor dificultăți

vizuale în raport cu o activitate care implică un vizuale de ordin general care nu sunt în mod
echipament cu monitor. necesar legate de condițiile de muncă.
45. În speță, din decizia de trimitere reiese că 48. Pe de altă parte, faptul că „aparatele de
reclamantul din litigiul principal și‑a exercitat corecție specială”, în sensul articolului 9
atribuțiile în cadrul Inspectoratului General alineatul (3) din Directiva 90/270, trebuie
pe echipamente cu monitor. Susținând că a să fie, în temeiul acestei dispoziții, „specifice
fost expus, în cadrul exercitării atribuțiilor lucrului în cauză” nu poate însemna că trebuie
menționate, la lumină „vizibilă discontinuă”, să fie utilizate exclusiv la locul de muncă sau în
la absența luminii naturale și la suprasolicitare exercitarea unor sarcini profesionale, dispoziția
neuropsihică, acesta ar fi suferit o scădere menționată neprevăzând nicio restricție în ceea
puternică a acuității sale vizuale, ceea ce a ce privește utilizarea aparatelor respective.
determinat medicul specialist să îi prescrie
49. Având în vedere ansamblul considerațiilor
schimbarea ochelarilor de vedere, mai precis a
care precedă, trebuie să se răspundă la prima și
lentilelor corectoare.
la a doua întrebare că articolul 9 alineatul (3)
46. Or, deși nu este de competența Curții, din Directiva 90/270 trebuie interpretat în
sesizată cu titlu preliminar, ci a instanței sensul că „aparatele de corecție speciale”,
de trimitere, să soluționeze problema dacă prevăzute de această dispoziție, includ
ochelarii de vedere a căror rambursare o ochelarii de vedere care vizează în mod specific
solicită reclamantul trebuiau să fie calificați corectarea și prevenirea dificultăților vizuale
drept „aparate de corecție speciale”, în sensul care au legătură cu o activitate ce implică un
articolului 9 alineatul (3) din Directiva 90/270, echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste
este totuși necesar să se arate, pe de o parte, „aparate de corecție speciale” nu se limitează la
că reclamantul din litigiul principal a beneficiat, aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.
ca urmare a deteriorării puternice a vederii
Cu privire la a treia și la a patra întrebare
sale, de un examen oftalmologic realizat de
un medic specialist, care pare să corespundă 50. Prin intermediul celei de a treia și al celei
examenelor prevăzute la articolul 9 alineatele de a patra întrebări, care trebuie de asemenea
(1) și (2) din Directiva 90/270. să fie examinate împreună, instanța de
trimitere solicită în esență să se stabilească
47. Pe de altă parte, faptul că acest medic
dacă articolul 9 alineatele (3) și (4) din
specialist a recomandat reclamantului din Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul
litigiul principal să schimbe ochelarii de că obligația de a furniza lucrătorilor în cauză
vedere, mai precis lentilele corectoare, pentru un aparat de corecție special, prevăzută la
a corecta deteriorarea puternică a vederii
JURISPRUDENŢĂ
această dispoziție, care revine angajatorului,

sale, pare să indice de asemenea că vechile poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă
sale lentile corectoare nu mai puteau fi a aparatului lucrătorului, fie prin rambursarea
utilizate pentru a‑și desfășura activitatea pe cheltuielilor necesare efectuate de acesta din
echipamente cu monitor, în special din cauza urmă, fie prin plata unui spor general la salariu
dificultăților de acuitate vizuală care au fost lucrătorului.
diagnosticate la persoana în cauză. Revine însă
instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă 51. Astfel cum reiese din cuprinsul punctului
ochelarii de vedere în cauză servesc efectiv 29 din prezenta hotărâre, lucrătorii trebuie
mai degrabă la corectarea dificultăților vizuale să primească aparate de corecție speciale
specifice activității sale decât a dificultăților specifice lucrului în cauză, în conformitate cu

articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270, către angajator lucrătorului în cauză, fie indirect,
cu condiția ca examenele menționate la prin rambursarea costului acestui aparat de
alineatele (1) și (2) să indice necesitatea către angajator.
acestora și ca aparatele de corecție normale
să nu poată fi utilizate. 57. Având în vedere cele de mai sus, trebuie
să se considere de asemenea că articolul 9
52. Trebuie, așadar, să se constate că, deși dis alineatul (3) din Directiva 90/270 nu se opune,
poziția amintită impune angajatorului o obligație în principiu, ca dreptul național să prevadă
care urmărește să asigure că lucrătorii în cauză că punerea la dispoziție de către angajator a
primesc, dacă este cazul, un aparat de corecție unor aparate de corecție speciale lucrătorilor
special, modul în care angajatorul este ținut să își în cauză, impusă de dispoziția menționată, se
îndeplinească obligația respectivă nu reiese din face prin intermediul unui spor care permite
textul articolului 9 din Directiva 90/270. lucrătorului să achiziționeze el însuși un
asemenea aparat.
53. Trebuie totuși arătat, pe de o parte, că
Directiva 90/270 stabilește, în conformitate cu 58. Este însă necesar să se sublinieze că un
articolul 1 alineatul (1), după cum s‑a amintit la astfel de spor trebuie să acopere în mod
punctul 33 din prezenta hotărâre, doar condiții necesar cheltuielile suportate în mod specific
minime. de lucrătorul în cauză pentru achiziționarea
54. Pe de altă parte, rambursarea de către aparatului de corecție special, în temeiul
angajator a costului de achiziție al unui aparat articolului 9 alineatul (3) din Directiva 90/270.
de corecție special este conformă cu obiectivul 59. În consecință, sub rezerva verificării de
Directivei 90/270, întrucât asigură un nivel către instanța de trimitere, un spor general
mai bun de protecție a securității și a sănătății la salariu, plătit în mod permanent pentru
lucrătorilor. condiții grele de muncă, precum cel în discuție
55. De altfel, expresia „trebuie să li se pună în litigiul principal, nu pare să îndeplinească
la dispoziție”, care figurează la articolul 9 obligațiile impuse angajatorului de articolul 9
alineatul (3) din Directiva 90/270, inter alineatul (3) menționat, în măsura în care nu
pretată în lumina alineatului (4) al arti pare să fie destinat să acopere cheltuielile
colului menționat, care prevede că „măsurile suportate de lucrătorul în cauză pentru o
adoptate în temeiul [acestui articol 9] nu pot asemenea achiziție.
în niciun caz să implice lucrătorii în suportarea
60. Având în vedere ansamblul considerațiilor
unor cheltuieli financiare suplimentare”, nu
care precedă, este necesar să se răspundă
se opune ca dreptul național să prevadă că
la a treia și la a patra întrebare că articolul 9
lucrătorul poate alege, în loc să obțină direct de
alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270 trebuie
la angajatorul său un aparat de corecție special,
interpretat în sensul că obligația de a furniza
să suporte costul și să obțină rambursarea
lucrătorilor în cauză un aparat de corecție
ulterioară a acestuia de către angajator.
special, prevăzută la această dispoziție, care
56. Rezultă că obiectivul articolului 9 alinea îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie
tele (3) și (4) din Directiva 90/270, în măsura în prin furnizarea directă a aparatului respectiv
care urmărește să asigure că lucrătorii primesc, de către acesta din urmă, fie prin rambursarea
fără nicio sarcină financiară, aparate de corecție cheltuielilor necesare efectuate de lucrător,
speciale în caz de necesitate, poate fi atins fie însă nu prin plata unui spor general la salariu
direct, prin furnizarea unui astfel de aparat de lucrătorului.

Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate pentru a prezenta observații Curții,

altele decât cele ale părților menționate, nu
61. Întrucât, în privința părților din litigiul
principal, procedura are caracterul unui pot face obiectul unei rambursări.
incident survenit la instanța de trimitere, este
de competența acesteia să se pronunțe cu Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile declară:
1) Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind
condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea directivă individuală
în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE]
trebuie interpretat în sensul că
„aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție, includ ochelarii de vedere

care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o
activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție
speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.
2) Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270
obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la această

dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului
respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de
lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

20 octombrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce
privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/
CE – Articolul 2 alineatele (1) și (2) – Interzicerea discriminării pe motive de
vârstă – Reglementare națională ce are ca efect faptul că salariul primit de
unii magistrați este mai ridicat decât cel al altor magistrați de același rang
și care exercită aceleași funcții – Articolul 1 – Obiect – Caracter exhaustiv al
discriminărilor enumerate”
În cauza C-301/21,
Curtea de Apel Oradea (România), prin decizia din 12 aprilie 2021, primită de Curte la 11 mai
2021, în procedura
Curtea de Apel Alba Iulia și alții
împotriva
YF și alții,
cu participarea:
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
Tribunalului Cluj,
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din domnul A. Arabadjiev (raportor), președintele Camerei întâi, îndeplinind funcția de
președinte al Camerei a șasea, domnul A. Kumin și doamna I. Ziemele, judecători,
avocat general: domnul M. Campos Sánchez-Bordona,

– pentru guvernul român, de E. Gane, în calitate de agent, asistată de A. Wellman, consilier;

– pentru Irlanda, de M. Browne, A. Joyce și J. Quaney, în calitate de agenți, asistați de D. Fennelly, BL;
– pentru Comisia Europeană, de M. Carpus Carcea și D. Martin, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta

Hotărâre 4. Articolul 2 alineatele (1) și (2) din această

directivă prevede:
1. Cererea de decizie preliminară privește
interpretarea articolului 1, a articolului 2 „(1) În sensul prezentei directive, prin principiul
alineatele (1) și (2), a articolului 3 alineatul (1) egalității de tratament se înțelege absența
litera (c) ultima teză și a articolului 9 oricărei discriminări directe sau indirecte,
alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a bazate pe unul din motivele menționate la
Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare articolul 1.
a unui cadru general în favoarea egalității de
(2) În sensul alineatului (1):
tratament în ceea ce privește încadrarea în
muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, (a) o discriminare directă se produce atunci
L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p.7), când o persoană este tratată într-un mod
precum și a articolului 47 alineatul (1) din Carta mai puțin favorabil decât este, a fost sau
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene va fi tratată într-o situație asemănătoare o
(denumită în continuare „carta”). altă persoană, pe baza unuia dintre motivele
menționate la articolul 1;
2. Această cerere a fost formulată în cadrul
unui litigiu între YF și alții, șapte magistrați (b) o discriminare indirectă se produce atunci
români (denumiți în continuare „magistrații când o dispoziție, un criteriu sau o practică
în cauză”), pe de o parte, și Curtea de Apel aparent neutră poate avea drept consecință
Alba Iulia (România), precum și alte patru un dezavantaj special pentru persoane de o
instanțe române, în calitatea lor de angajator anumită religie sau cu anumite convingeri, cu
al acestor magistrați (denumite în continuare un anumit handicap, de o anumită vârstă sau
„instanțele în cauză”), cu privire la o cerere de o anumită orientare sexuală, în raport cu
prin care se solicită, în temeiul unei pretinse altă persoană, cu excepția cazului în care:
discriminări în materie de încadrare în muncă,
(i) această dispoziție, acest criteriu sau această
obligarea acestora din urmă la plata către
practică este obiectiv justificată de un obiectiv
magistrații în cauză a unei despăgubiri egale legitim, iar mijloacele de realizare a acestui
cu diferența dintre salariul efectiv încasat de obiectiv [sunt] adecvate și necesare sau
aceștia și cel pe care ar fi trebuit să îl încaseze
în conformitate cu o reglementare națională (ii) în cazul persoanelor cu un anumit han
pe care ei o consideră aplicabilă. dicap, angajatorul sau oricare persoană
sau organizație care intră sub incidența
Cadrul juridic prezentei directive, are obligația, în temeiul
legislației naționale, să ia măsuri adecvate
Dreptul Uniunii
JURISPRUDENŢĂ
în conformitate cu principiile prevăzute la

3. Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, articolul 5, cu scopul de a elimina dezavantajele
aceasta are „ca obiectiv stabilirea unui cadru care rezultă din această dispoziție, acest
general de combatere a discriminării pe motive criteriu sau această practică.”
de apartenență religioasă sau convingeri,
5. Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din directiva
handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea menționată prevede:
ce privește încadrarea în muncă și ocuparea
forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, „În limitele competențelor conferite Comu
în statele membre, a principiului egalității de nității, prezenta directivă se aplică tuturor
tratament”. persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel

privat, inclusiv organismelor publice, în ceea infectare HIV, apartenență la o categorie

ce privește: defavorizată, precum și orice alt criteriu care
are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
[…] recunoașterii, folosinței sau exercitării, în
(c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condiții de egalitate, a drepturilor omului și
condițiile de concediere și de remunerare”. a libertăților fundamentate sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic,
6. Articolul 9 alineatul (1) din aceeași directivă economic, social și cultural sau în orice alte
are următorul cuprins: domenii ale vieții publice.
„Statele membre asigură ca procedurile (2) Dispoziția de a discrimina persoanele
judiciare și administrative, inclusiv proceduri pe oricare dintre temeiurile prevăzute la
de conciliere, dacă este necesar, care regle alineatul (1) este considerată discriminare în
mentează respectarea obligațiilor care decurg înțelesul prezentei ordonanțe.
din prezenta directivă să fie accesibile tuturor
persoanelor care se consideră lezate prin (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei
nerespectarea față de [ele] a principiului ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile
egalității de tratament, chiar [și] după ce aparent neutre care dezavantajează anumite
au încetat relațiile în care discriminarea se persoane, pe baza criteriilor prevăzute la
presupune a se fi produs.” alineatul (1), față de alte persoane, în afara
cazului în care aceste prevederi, criterii sau
Dreptul român practici sunt justificate obiectiv de un scop
OG nr. 137/2000 legitim, iar metodele de atingere a acelui scop
sunt adecvate și necesare.”
7. Potrivit articolului 1 alineatul (2) litera a) din
Ordonanța Guvernului nr. 137 din 31 august 9. Articolul 5 din OG nr. 137/2000 precizează
2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor că diferența de tratament bazată pe o
formelor de discriminare (Monitorul Oficial al caracteristică legată de criteriile prevăzute la
României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014), articolul 2 alineatul (1) din această ordonanță
în versiunea aplicabilă litigiului principal nu constituie discriminare atunci când, în
(denumită în continuare „OG nr. 137/2000”), temeiul naturii activităților ocupaționale sau
principiul egalității între cetățeni, al excluderii al contextului în care acestea se desfășoară,
privilegiilor și discriminării sunt garantate în o asemenea caracteristică reprezintă o ce
special în exercitarea dreptului la un tratament rință profesională reală și determinantă, cu
egal în fața instanțelor judecătorești și a condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința
oricărui altui organ jurisdicțional. proporțională.
8. Articolul 2 alineatele (1)-(3) din OG 10. Potrivit articolului 27 alineatele (1) și (2) din
nr. 137/2000 prevede: OG nr. 137/2000:
„(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discri „(1) Persoana care se consideră discriminată
minare se înțelege orice deosebire, excludere, poate formula în fața instanței de judecată
restricție sau preferință, pe bază de rasă, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie restabilirea situației anterioare discriminării
socială, convingeri, sex, orientare sexuală, sau anularea situației create prin discriminare,
vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, potrivit dreptului comun. […]

(2) Termenul pentru introducerea cererii este 14. Potrivit articolului 40 din OUG nr. 27/2006,
de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau dispozițiile acesteia se aplică începând cu
de la data la care persoana interesată putea să luna aprilie 2006.
ia cunoștință de săvârșirea ei.”
15. Partea A din anexa la OUG nr. 27/2006,
OUG nr. 27/2006 intitulată „Coeficienții de multiplicare”, conține
un punct 13, care precizează că funcției de
11. Articolul 2 din Ordonanța de urgență a
„procuror” din cadrul Parchetului de pe lângă
Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind
Înalta Curte de Casație și Justiție (România)
salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,
îi corespunde coeficientul de multiplicare
procurorilor și altor categorii de personal din
sistemul justiției (Monitorul Oficial al României, 19,00. Același coeficient este, pe de altă
Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006), în versiunea parte, prevăzut, la punctul 14 din partea A din
aplicabilă litigiului principal (denumită în această anexă, pentru funcțiile de „Președinte,
continuare „OUG nr. 27/2006”), are următorul Procuror general” din cadrul Curților de Apel
cuprins: și, respectiv, al Parchetelor de pe lângă Curțile
de Apel.
„Salarizarea și celelalte drepturi ale judecăto
rilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat OG nr. 10/2007
acestora și ale magistraților-asistenți se
16. Articolul 1 din Ordonanța Guvernului
stabilesc ținându-se seama de locul și rolul
nr. 10 din 31 ianuarie 2007 privind creșterile
justiției în statul de drept, de răspunderea,
complexitatea și riscurile funcției, de salariale ce se vor acorda în anul 2007
incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de personalului bugetar și personalului salarizat
lege pentru aceste categorii de personal.” potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire
12. Articolul 3 din OUG nr. 27/2006 prevede a salariilor de bază pentru personalul
că judecătorii, procurorii, personalul contractual din sectorul bugetar și personalului
asimilat acestora și magistrații-asistenți au salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea
dreptul pentru activitatea desfășurată la nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire
o indemnizație de încadrare brută lunară a salariilor de bază în sectorul bugetar și a
stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau indemnizațiilor pentru persoane care ocupă
parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea funcții de demnitate publică (Monitorul Oficial
în magistratură pe baza „valorii de referință al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie
sectorială” și a coeficienților de multiplicare 2007), în versiunea aplicabilă litigiului principal
prevăzuți în anexa care face parte integrantă (denumită în continuare „OG nr. 10/2007”),
JURISPRUDENŢĂ
din prezenta ordonanță de urgență. prevede:

13. Conform articolului 11 din OUG
„În anul 2007, salariile de bază ale personalului
nr. 27/2006, procurorii din cadrul Direcției
contractual din sectorul bugetar […] se
Naționale Anticorupție și cei din cadrul
majorează […]:
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism sunt a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007,
salarizați potrivit celor prevăzute în anexă, față de nivelul din luna decembrie 2006;
partea A punctele 6-13 din această ordonanță
de urgență, în raport cu funcțiile pe care le b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007,
dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. față de nivelul din luna martie 2007;

c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie în vederea atingerii unui nivel al coeficientului

2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.” de ierarhizare 1,00 de 1 100 RON. În plus,
articolul 12 alineatul (3) din această lege-cadru
Legea-cadru nr. 330/2009 prevede că, în ceea ce privește anul 2010,
17. Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Legea- indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc
cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind potrivit articolului 30 alineatul (5) din aceeași
salarizarea unitară a personalului plătit din lege-cadru, fără a fi utilizați coeficienții de
fonduri publice (Monitorul Oficial al României, ierarhizare prevăzuți în anexele la aceasta.
Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009), 20. Articolul 30 alineatul (5) din Legea-cadru
în versiunea aplicabilă litigiului principal
nr. 330/2009 are următorul cuprins:
(denumită în continuare „Legea-cadru
nr. 330/2009”), a intrat în vigoare la 1 ianuarie „În anul 2010, personalul aflat în funcție la
2010. Această dispoziție are următorul cuprins: 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut,
fără a fi afectat de măsurile de reducere a
„(1) Prezenta lege are ca obiect de reglemen
cheltuielilor de personal din luna decembrie
tare stabilirea unui sistem unitar de salarizare
2009, astfel:
pentru personalul din sectorul bugetar plătit
din bugetul general consolidat al statului. a) […] indemnizația lunară de încadrare va
fi […] cea corespunzătoare funcțiilor din
(2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot
luna decembrie 2009, la care se adaugă
sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale
sporurile care se introduc în acesta/aceasta
ale personalului prevăzut la alineatul (1) sunt
și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în potrivit anexelor la prezenta lege;
prezenta lege. […]” b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta
18. Din articolul 2 din această lege-cadru reiese lege rămase în afara […] indemnizației lunare
că dispozițiile sale se aplică personalului din de încadrare se vor acorda într-un cuantum
autoritățile și instituțiile publice, printre care care să conducă la o valoare egală cu suma
se menționează în mod expres autoritatea calculată pentru luna decembrie 2009.”
judecătorească. Codul muncii
19. Conform articolului 12 alineatul (1) 21. Articolul 5 din Legea nr. 53 din 24 ianuarie
din legea-cadru menționată, coeficienții
2003 privind Codul muncii (Monitorul Oficial
de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc
al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile
2003), în versiunea aplicabilă litigiului principal
și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de
(denumită în continuare „Codul muncii”),
activitate sunt prevăzuți în anexele la aceeași
prevede:
lege-cadru. Potrivit articolului 12 alineatul (2)
din Legea-cadru nr. 330/2009, valoarea „(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează
coeficientului de ierarhizare 1,00 pentru anul principiul egalității de tratament față de toți
2010 era de 705 lei românești (RON), iar salariații și angajatorii.
creșterea coeficientului de ierarhizare 1,00
după anul 2010 era condiționată de reducerea (2) Orice discriminare directă sau indirectă
numărului de angajați, necesară realizării față de un salariat, bazată pe criterii de sex,
țintelor anuale privind ponderea cheltuielilor orientare sexuală, caracteristici genetice,
de personal în produsul intern brut (PIB), vârstă, apartenență națională, rasă, culoare,
prevăzute la articolul 5 din această lege-cadru, etnie, religie, opțiune politică, origine socială,

handicap, situație sau responsabilitate Litigiul principal și întrebările preliminare

familială, apartenență ori activitate sindicală,
este interzisă. 24. În perioada 2006-2009, majoritatea
magistraților în funcție în România (denumiți
(3) Constituie discriminare directă actele și în continuare „vechii magistrați”) au obținut
faptele de excludere, deosebire, restricție sau hotărâri judecătorești prin care li s-a
preferință, întemeiate pe unu sau mai multe recunoscut dreptul de a beneficia de plata
dintre criteriile prevăzute la alineatul (2), unor indemnizații lunare brute de încadrare
care au ca scop sau ca efect neacordarea, majorate, ținându-se seama, pe de o parte,
restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, de aplicarea la salariul lor a unui coeficient
folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de multiplicare mai ridicat, corespunzător
în legislația muncii. celui de care beneficiau procurorii din cadrul
Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției
(4) Constituie discriminare indirectă actele de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
și faptele întemeiate în mod aparent pe alte Organizată și Terorism, precum și, pe de altă
criterii decât cele prevăzute la alineatul (2), dar parte, de o valoare de referință sectorială
care produc efectele unei discriminări directe.” majorată, în conformitate cu dispozițiile
articolului 1 din OG nr. 10/2007.
22. Potrivit articolului 268 alineatul (1)
litera c) din Codul muncii, cererile în vederea 25. Ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie
soluționării unui conflict de muncă pot fi 2010, a Legii-cadru nr. 330/2009 salariile
formulate în termen de 3 ani de la data nașterii tuturor judecătorilor au fost calculate în mod
dreptului la acțiune, în situația în care obiectul egal în conformitate cu dispozițiile acestei legi,
conflictului individual de muncă constă în plata iar toate acțiunile formulate de magistrații care
unor drepturi salariale neacordate sau a unor au intrat în funcție începând cu 1 ianuarie 2010
despăgubiri către salariat, precum și în cazul pentru a beneficia de majorările de salariu
menționate la punctul anterior au fost respinse
răspunderii patrimoniale a salariaților față de
în temeiul acestei egalități salariale.
angajator.
26. Prin decizia nr. 7 din 11 februarie 2019,
Legea dialogului social
obligatorie pentru instanțele naționale,
23. Articolul 211 din Legea nr. 62 din 10 Înalta Curte de Casație și Justiție (România),
mai 2011 a dialogului social (republicată sesizată cu un recurs în interesul legii, a decis
în Monitorul Oficial al României, Partea I, că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2)
nr. 625 din 31 august 2012), în versiunea din Legea-cadru nr. 330/2009, majorările
aplicabilă litigiului principal (denumită în prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din OG
JURISPRUDENŢĂ
continuare „Legea dialogului social”), prevede: nr. 10/2007 erau și rămâneau incluse în
indemnizația lunară brută de încadrare chiar
„Cererile pot fi formulate de cei ale căror și după data intrării în vigoare a legii-cadru
drepturi au fost încălcate după cum urmează: menționate (denumită în continuare „decizia
Înaltei Curți de Casație și Justiție”).
[…]
27. În urma deciziei Înaltei Curți de Casație
c) plata despăgubirilor pentru pagubele și Justiție, Ministerul Justiției (România) a
cauzate și restituirea unor sume care au format alocat fonduri instanțelor de judecată pentru
obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în plata retroactivă, către vechii magistrați, a
termen de 3 ani de la data producerii pagubei.” unor majorări de salariu în temeiul hotărârilor

judecătorești pronunțate în favoarea lor în În consecință, instanțele în cauză au fost

perioada 2006-2009. În schimb, acest minister obligate să plătească magistraților în cauză
a refuzat să deblocheze fonduri în favoarea aceleași majorări de salariu precum cele pe
celorlalți magistrați, precum magistrații în care le plătiseră retroactiv în lunile decembrie
cauză, care nu beneficiaseră de asemenea 2019 și ianuarie 2020 vechilor magistrați.
hotărâri judecătorești.
30. Instanțele în cauză au formulat apel îm
28. În acest context, la 10 martie 2020, potriva acestei sentințe la instanța de trimitere,
magistrații în cauză au formulat o acțiune Curtea de Apel Oradea (România). Ele susțin în
la Tribunalul Bihor (România), solicitând esență că magistrații în cauză nu se pot prevala
ca instanțele în cauză să fie obligate să le de existența unei discriminări în privința lor
plătească o despăgubire egală cu diferența deoarece plata majorărilor de salariu a fost
dintre salariul încasat efectiv și cel pe care ar fi efectuată în beneficiul foștilor magistrați pe
trebuit să îl încaseze prin luarea în considerare baza unor hotărâri judecătorești care le erau
a coeficientului de multiplicare prevăzut de favorabile, după ce au făcut obiectul unei
OUG nr. 27/2006. În susținerea acestei acțiuni, interpretări prin decizia Înaltei Curți de Casație
ei au arătat că făceau obiectul unei discriminări și Justiție. Or, magistrații în cauză nu se pot
în raport cu vechii magistrați care beneficiaseră prevala de asemenea hotărâri judecătorești.
de o majorare de salariu, dat fiind că au prestat
31. Magistrații în cauză susțin, la rândul lor,
aceeași muncă, în aceeași perioadă și pentru că, deși în perioada în care au fost pronunțate
același angajator. Instanțele în cauză au hotărâri judecătorești în favoarea vechilor
invocat, pe de o parte, prescripția dreptului magistrați, cuprinsă între anii 2006 și 2009, ei
material la acțiune, în temeiul articolului 211 nu aveau încă calitatea de magistrați, nu este
litera c) din Legea dialogului social, arătând mai puțin adevărat că decizia Înaltei Curți de
că trecuseră mai mult de 3 ani de la data la Casație și Justiție a fost pronunțată ulterior
care survenise pretinsul prejudiciu și, pe de acestei perioade, astfel încât efectele acestor
altă parte, au susținut că în speță nu exista hotărâri judecătorești au fost extinse pentru
o situație de discriminare întrucât situația viitor. Aceste efecte ar privi, prin urmare, și
celor două categorii de magistrați nu este o perioadă în care magistrații în cauză și-au
comparabilă. exercitat funcțiile în același timp cu vechii
magistrați, și anume perioada cuprinsă între
29. Prin sentința din 18 septembrie 2020,
anii 2010 și 2015.
Tribunalul Bihor a admis acțiunea magistraților
în cauză. Această instanță, pe de o parte, a 32. Instanța de trimitere arată că, potrivit
respins excepția prescripției pentru motivul legislației naționale, litigiile de muncă privind
că era aplicabil termenul de prescripție special plata unor drepturi salariale restante sunt
de 3 ani prevăzut la articolul 27 alineatul (2) supuse unui termen de prescripție de 3 ani,
din OG nr. 137/2000, care curge de la data reglementat de articolul 268 litera c) din
săvârșirii faptei discriminatorii sau de la Codul muncii, care curge de la data nașterii
data la care persoana interesată putea să ia dreptului la acțiune, și că, în același timp,
cunoștință de săvârșirea ei. Pe de altă parte, articolul 211 litera c) din Legea dialogului social
aceeași instanță a apreciat că instanțele în prevede că cererile pot fi introduse de cei ale
cauză creaseră o stare de discriminare față de căror drepturi au fost încălcate în termen de
magistrații în cauză prin faptul că au efectuat 3 ani de la data producerii pagubei. În acest
plata retroactivă a unor majorări de salariu context, instanța menționată ridică problema
numai în favoarea anumitor magistrați. garantării dreptului de acces la o instanță în

cazul admiterii excepției privind prescripția nu cunoștință de producerea pagubei (și de

dreptului la acțiune. întinderea acesteia)?
33. În plus, instanța de trimitere subliniază că 2) Dispozițiile cuprinse în articolul 2 ali

instanțele în cauză le refuză aceste drepturi neatul (1) și alineatul (2), precum și [cele]
magistraților în cauză doar pentru că ei sunt cuprinse în articolul 3 alineatul (1) litera (c)
mai tineri și au fost numiți în funcție ulterior teza finală din Directiva [2000/78] trebuie
acțiunilor formulate de vechii magistrați în interpretate în sensul că se opun unei
anii 2006-2009, deși în perioada 2010-2015 reglementări naționale precum cea înscrisă
ei au lucrat în aceleași condiții. Prin urmare, în articolul 1 alineatul (2) din [Legea-cadru
instanța de trimitere ridică problema dacă o nr. 330/2009], astfel cum a fost interpretată
interpretare a dreptului Uniunii în sensul că [prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție],
majorările de salariu nu mai pot fi invocate în condițiile în care [magistrații în cauză] nu au
în justiție pentru că dreptul la acțiune este avut posibilitatea legală de a solicita majorarea
prescris nu creează o discriminare între, pe de indemnizației de încadrare la momentul
o parte, vechii magistrați, cărora instanțele în admiterii în magistratură ulterior intrării în
cauză le-au recunoscut și le-au plătit aceste vigoare a [Legii-cadru nr. 330/2009], act
majorări în lunile decembrie 2019 și ianuarie normativ care prevedea expres că drepturile
2020, și, pe de altă parte, magistrații, precum salariale sunt și rămân în mod exclusiv cele
magistrații în cauză, cărora aceste instanțe nu prevăzute în [această] lege, existând astfel o
le-au recunoscut dreptul la astfel de majorări discriminare de remunerare în raport cu colegii
și care au formulat acțiunea în instanță în lor, inclusiv pe criteriul vârstei, însemnând în
cursul anului 2020, deși ambele categorii de fapt că doar magistrații mai în vârstă, care au
magistrați au lucrat în aceeași perioadă pentru fost numiți în funcție anterior lunii ianuarie
același angajator și au exercitat aceleași funcții. 2010 (care au obținut hotărâri judecătorești în
34. În aceste condiții, Curtea de Apel Oradea perioada 2006-2009 ale căror dispozitive au
a hotărât să suspende judecarea cauzei și fost lămurite în cursul anului 2019 în temeiul
să adreseze Curții următoarele întrebări [deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție], au
preliminare: beneficiat de plata retroactivă a drepturilor
bănești (similare celor solicitate prin cererea
„1) Dispozițiile cuprinse în articolul 9 alinea de chemare în judecată ce face obiectul
tul (1) din Directiva [2000/78] sub aspectul prezentului dosar), în cursul luni[lor] decembrie
asigurării unei proceduri judiciare «accesibil[e] 2019/ianuarie 2020, pentru perioada 2010-
tuturor persoanelor care se consideră lezate 2015, deși în această perioadă și [magistrații
prin nerespectarea față de [ele] a principiului în cauză] au îndeplinit funcția de judecător, au
egalității de tratament», precum și cele
JURISPRUDENŢĂ
prestat aceeași muncă, în aceleași condiții și în

cuprinse în articolul 47 [primul paragraf] din aceeași instituție?
[cartă], sub aspectul asigurării dreptului la «o
cale de atac eficientă și la un proces echitabil», 3) Dispozițiile Directivei [2000/78] trebuie
trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretate în sensul că se opun discriminării
reglementări naționale precum cea înscrisă doar atunci când ea are drept criteriu unul
în articolul 211 litera c) din [Legea dialogului dintre criteriile prevăzute la articolul 1 din
social], care prevede că termenul de 3 ani această directivă sau, din contră, aceste
pentru formularea cererii de despăgubire curge dispoziții, completate eventual cu alte dis
«de la data producerii pagubei», independent poziții de drept european, se opun cu titlu
de împrejurarea dacă reclamanții au avut sau general ca un angajat să fie tratat diferit de un

altul, sub aspectul remunerației, în condițiile în respins cererea prin care se solicită judecarea
care prestează aceeași muncă, pentru același prezentei cauze potrivit procedurii accelerate.
angajator, [în] aceeași perioadă și în aceleași
condiții?” 39. Astfel, nici interesul justițiabililor –
oricât de important și de legitim ar fi el – de
Cu privire la cererea de procedură accelerată a se stabili cât mai rapid posibil întinderea
drepturilor conferite acestora de dreptul
35. Instanța de trimitere a solicitat ca prezenta Uniunii, nici caracterul sensibil din punct de
trimitere preliminară să fie judecată potrivit
vedere economic sau social al cauzei principale
procedurii accelerate prevăzute la articolul 105
nu implică totuși necesitatea examinării sale
din Regulamentul de procedură al Curții. În
în termen scurt, în sensul articolului 105
susținerea cererii sale, această instanță a arătat
alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
că o atare procedură se justifică din cauza
existenței unei situații tensionate la nivelul Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie
instanțelor române, determinată de diferența preliminară
foarte mare dintre remunerațiile încasate de
magistrați. 40. În observațiile sale scrise, guvernul român
contestă admisibilitatea cererii de decizie
36. Articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul preliminară. Acesta consideră că instanța de
de procedură prevede că, la cererea instanței trimitere, pe de o parte, nu a furnizat ele
de trimitere sau, cu titlu excepțional, din oficiu, mentele de fapt și de drept necesare pentru
președintele Curții poate, după ascultarea jude ca Curtea să poată oferi un răspuns util
cătorului raportor și a avocatului general, în pentru soluționarea litigiului principal și, pe
cazul în care natura cauzei impune examinarea de altă parte, nu a explicat suficient alegerea
acesteia în termen scurt, să decidă judecarea dispozițiilor de drept al Uniunii a căror inter
trimiterii preliminare potrivit procedurii pretare o solicită și nici legătura pe care o
accelerate. stabilește între acestea din urmă și legislația
37. Trebuie amintit în această privință că proce națională aplicabilă acestui litigiu.
dura accelerată constituie un instrument
41. În această privință trebuie amintit că,
procedural destinat să răspundă unei situații
potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul
de urgență extraordinare. Pe de altă parte,
cooperării dintre Curte și instanțele naționale,
din jurisprudența Curții reiese de asemenea
instituită prin articolul 267 TFUE, revine doar
că este posibil ca procedura accelerată să nu
instanței naționale sesizate cu soluționarea
fie aplicată atunci când caracterul sensibil și
litigiului și care trebuie să își asume răspun
complex al problemelor juridice ridicate de o
derea pentru hotărârea judecătorească ce
cauză se pretează cu dificultate aplicării unei
urmează a fi pronunțată competența să
atare proceduri, în special atunci când nu este
aprecieze, în raport cu particularitățile cauzei,
adecvat să se scurteze faza scrisă a procedurii
atât necesitatea unei decizii preliminare pentru
în fața Curții [Hotărârea din 23 noiembrie 2021,
IS (Nelegalitatea ordonanței de trimitere), a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât
C-564/19, EU:C:2021:949, punctul 54, precum și pertinența întrebărilor pe care le adresează
și jurisprudența citată]. Curții. În consecință, în cazul în care întrebările
adresate au ca obiect interpretarea dreptului
38. În speță, prin decizia din 28 iunie 2021, Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să
președintele Curții, după ascultarea jude se pronunțe (Hotărârea din 8 octombrie 2020,
cătorului raportor și a avocatului general, a Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu și alții,

C-644/19, EU:C:2020:810, punctul 21, precum printr-o jurisprudență națională obligatorie, are
și jurisprudența citată). ca rezultat faptul că salariul primit de anumiți
magistrați recrutați după intrarea în vigoare
42. Rezultă că întrebările privind dreptul a acestei reglementări este inferior celui al
Uniunii beneficiază de o prezumție de per magistraților recrutați înainte de intrarea sa în
tinență. Curtea poate refuza să se pronunțe vigoare.
asupra unei întrebări preliminare adresate de o
instanță națională numai dacă este evident că 47. Instanța de trimitere urmărește să afle în
interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu special dacă faptul că magistrații în cauză,
are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul recrutați după 1 ianuarie 2010, nu au avut
litigiului principal, atunci când problema este posibilitatea de a solicita o majorare a salariului
de natură ipotetică sau atunci când Curtea lor pentru perioada cuprinsă între anii 2010
nu dispune de elementele de fapt și de drept și 2015, în temeiul hotărârilor judecătorești
necesare pentru a răspunde în mod util la pronunțate în favoarea vechilor magistrați
întrebările care i-au fost adresate (Hotărârea în cursul anilor 2006 și 2009, și aceasta
din 8 octombrie 2020, Universitatea „Lucian pentru motivul că ei nu erau în funcție la
Blaga” Sibiu și alții, C-644/19, EU:C:2020:810, acea dată, îi plasează într-o situație mai puțin
punctul 22 și jurisprudența citată). favorabilă ca urmare a vârstei lor, în sensul
articolului 2 alineatele (1) și (2) din Directiva
43. În speță, în ceea ce privește descrierea 2000/78, în comparație cu vechii magistrați,
cadrului factual, deși informațiile furnizate de care au obținut pe cale judecătorească plata
instanța de trimitere au în anumite privințe un retroactivă a salariului lor majorat pentru
caracter lacunar, nu este mai puțin adevărat perioada respectivă.
că cererea de decizie preliminară conține date
suficiente pentru înțelegerea atât a întrebărilor 48. În această privință trebuie amintit, în
preliminare, cât și a întinderii lor. primul rând, că din articolul 3 alineatul (1)
litera (c) din Directiva 2000/78 reiese că
44. În plus, nu rezultă în mod vădit că aceasta se aplică, în limitele competențelor
dispozițiile dreptului Uniunii menționate în conferite Uniunii Europene, tuturor
întrebările adresate de instanța de trimitere, persoanelor, atât în sectorul public, cât și în
care privesc o pretinsă discriminare pe motive cel privat, inclusiv organismelor publice, în
de vârstă interzisă în cadrul raporturilor de ceea ce privește, printre altele, condițiile de
încadrare și de muncă, nu au nicio legătură cu încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de
litigiul principal. concediere și de remunerare. Astfel, condițiile
de remunerare a funcționarilor, inclusiv a
45. Din ceea ce precedă rezultă că cererea de
magistraților, intră în domeniul de aplicare al
decizie preliminară este admisibilă.
JURISPRUDENŢĂ
Directivei 2000/78 (a se vedea în acest sens

Cu privire la întrebările preliminare Hotărârea din 7 februarie 2019, Escribano
Vindel, C-49/18, EU:C:2019:106, punctul 40 și
Cu privire la a doua întrebare jurisprudența citată).
46. Prin intermediul celei de a doua întrebări, 49. În al doilea rând, trebuie amintit de
care trebuie analizată în primul rând, instanța asemenea că din articolul 2 alineatul (1) din
de trimitere solicită în esență să se stabilească coroborat cu articolul 1 din Directiva 2000/78
dacă articolul 2 alineatele (1) și (2) din reiese că, în sensul acestei directive, principiul
Directiva 2000/78 se opune unei reglementări egalității de tratament impune absența oricărei
naționale care, astfel cum a fost interpretată discriminări directe sau indirecte bazate,

printre altele, pe vârstă. În plus, din articolul 2 nr. 330/2009 și, pe de altă parte, din lipsa unor
alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 hotărâri judecătorești în favoarea lor, obținute
reiese că, în sensul directivei menționate, o înainte de această intrare în vigoare, care să le
discriminare indirectă pe motive de vârstă se recunoască dreptul la majorări de salariu.
produce atunci când o dispoziție, un criteriu
sau o practică aparent neutră poate avea 55. Or, în primul rând, articolul 2 alineatul (2)
drept consecință un dezavantaj special pentru din Directiva 2000/78 nu poate fi interpretat
persoane de o anumită vârstă în raport cu altă în sensul că s-ar opune ca o reglementare
persoană, cu excepția cazului în care această națională nouă să se aplice numai unor situații
dispoziție, acest criteriu sau această practică născute ulterior intrării sale în vigoare, o astfel
este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, de împrejurare rezultând numai din efectul
iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv temporal al aplicabilității unei legi noi și
sunt adecvate și necesare. neconstituind în sine o discriminare indirectă
pe motive de vârstă.
50. În speță trebuie să se stabilească dacă
din legislația națională în discuție în litigiul 56. De altfel, trebuie amintit că criteriul care
principal rezultă o diferență de tratament pe condiționează aplicarea unor norme noi
motive de vârstă între magistrații în cauză și exclusiv de data recrutării ca element obiectiv
vechii magistrați. și neutru este în mod vădit străin de orice luare
în considerare a vârstei persoanelor recrutate
51. În această privință este necesar să se
(Hotărârea din 14 februarie 2019, Horgan și
arate, primo, asemenea Irlandei în observațiile
Keegan, C-154/18, EU:C:2019:113, punctul 25
sale scrise, că instanța de trimitere nu a
și jurisprudența citată).
precizat vârsta magistraților în cauză și nici
vârsta medie sau structura de vârstă a per 57. În al doilea rând, în ceea ce privește
sonalului din ordinea judiciară română. lipsa unor hotărâri judecătorești în favoarea
magistraților în cauză, obținute înainte de
52. În plus, după cum a arătat guvernul român
în observațiile sale scrise, din reglementarea intrarea în vigoare a unei noi reglementări
națională relevantă nu reiese nicidecum naționale care să le recunoască dreptul la
că vârsta constituie un criteriu de acces în majorări de salariu, trebuie să se constate că o
magistratură sau un criteriu de remunerare a astfel de diferență de tratament nu rezultă din
magistraților. vârsta magistraților în cauză, ci din lipsa unor
hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea
53. Rezultă că este necesar să se excludă lor.
existența unei discriminări directe pe motive
de vârstă. 58. Un atare criteriu nu este, așadar, nicidecum
legat de vârsta acestor magistrați sau de orice
54. Secundo, trebuie să se constate că alt motiv de discriminare interzis de Directiva
instanța de trimitere nu a identificat nicio 2000/78.
categorie specifică de magistrați care ar
suferi un dezavantaj special legat de vârstă, 59. În aceste condiții, trebuie să se considere
ci s-a limitat să arate că refuzul de a acorda că din indicațiile care figurează în cererea
magistraților în cauză o majorare a salariului de decizie preliminară nu rezultă nici că
lor pentru perioada cuprinsă între anii 2010 și reglementarea națională în discuție în litigiul
2015 decurge, pe de o parte, din intrarea lor în principal conține vreo discriminare indirectă pe
funcție ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru motive de vârstă.

60. Rezultă că o situație precum cea în discuție din 8 octombrie 2020, Universitatea „Lucian
în litigiul principal nu intră sub incidența Blaga” Sibiu și alții, C-644/19, EU:C:2020:810,
cadrului general prevăzut la articolul 2 punctul 31, precum și jurisprudența citată).
alineatul (2) din Directiva 2000/78 pentru a
combate anumite forme de discriminare la 65. În plus, este necesar să se arate că Directiva
locul de muncă. 2000/78 a fost adoptată în temeiul arti
colului 13 CE, devenit articolul 19 TFUE, care
61. Având în vedere considerațiile care precedă, prevede în esență că Consiliul Uniunii Europene
trebuie să se răspundă la a doua întrebare că poate lua măsurile necesare în vederea
articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva combaterii oricărei discriminări bazate pe sex,
2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri,
este aplicabil unei reglementări naționale pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.
care, astfel cum a fost interpretată printr-o
jurisprudență națională obligatorie, are ca 66. Or, Curtea a statuat că această dispoziție
rezultat faptul că salariul primit de anumiți nu vizează discriminările întemeiate pe alte
magistrați recrutați după intrarea în vigoare motive decât cele pe care le enumeră în mod
a acestei reglementări este inferior celui al expres, astfel încât nu poate constitui temeiul
magistraților recrutați înainte de intrarea juridic al unor măsuri ale Uniunii de combatere
sa în vigoare, întrucât din ea nu rezultă nicio a unor asemenea discriminări (a se vedea în
discriminare directă sau indirectă pe motive acest sens Hotărârea din 7 iulie 2011, Agafiței
de vârstă. și alții, C-310/10, EU:C:2011:467, punctul 35,
precum și jurisprudența citată).
Cu privire la a treia întrebare
67. Prin urmare, trebuie să se considere că o
62. Prin intermediul celei de a treia întrebări, discriminare întemeiată pe alte motive decât
care trebuie analizată în al doilea rând, instanța cele vizate în mod expres la articolul 1 din
de trimitere solicită în esență să se stabilească Directiva 2000/78 nu intră în domeniul de
dacă Directiva 2000/78, completată eventual aplicare al directivei menționate.
cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii, se opune
oricărei discriminări întemeiate pe alte motive 68. Această constatare nu poate fi repusă în
decât cele prevăzute expres la articolul 1 din discuție de împrejurarea, invocată de instanța
această directivă. de trimitere, potrivit căreia Directiva 2000/78
ar putea fi „completată” în această privință
63. De la bun început trebuie amintit că, în de alte dispoziții ale Uniunii, care de altfel nu
temeiul acestei dispoziții și al articolului 2 sunt precizate de această instanță. Într‑adevăr,
alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din trebuie să se constate că nu reiese din niciun
JURISPRUDENŢĂ
Directiva 2000/78, sunt interzise discriminările element din dosarul de care dispune Curtea că
indirecte pe motive de „apartenență religioasă diferența de tratament invocată de magistrații
sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare în cauză ar intra sub incidența unei alte
sexuală, în ceea ce privește încadrarea în dispoziții specifice a dreptului Uniunii.
muncă și ocuparea forței de muncă”.
69. Având în vedere cele ce precedă, trebuie
64. Reiese în această privință dintr-o juris să se răspundă la a treia întrebare că Directiva
prudență constantă că, în conformitate cu 2000/78 trebuie interpretată în sensul că nu
articolul 2 alineatul (1) din directiva men se opune unei discriminări decât atunci când
ționată, motivele prevăzute la articolul 1 din aceasta este întemeiată pe unul dintre motivele
aceasta sunt enumerate exhaustiv (Hotărârea enumerate expres la articolul 1 din directivă.

Cu privire la prima întrebare reglementate de dreptul Uniunii, însă nu

în afara unor asemenea situații (Hotărârea
70. Prin intermediul primei întrebări, care din 26 februarie 2013, Åkerberg Fransson,
trebuie analizată în ultimul rând, instanța de C-617/10, EU:C:2013:105, punctul 19).
trimitere solicită în esență să se stabilească
dacă articolul 9 alineatul (1) din Directiva 75. Astfel, atunci când dispozițiile dreptului
2000/78, precum și articolul 47 primul Uniunii în domeniul în cauză nu reglementează
paragraf din cartă se opun unei reglementări un aspect și nu impun nicio obligație specifică
naționale care prevede că termenul de statelor membre în privința unei situații date, re
introducere a unei acțiuni în despăgubire în glementarea națională pe care un stat membru
temeiul unei pretinse discriminări este de trei o adoptă în ceea ce privește acest aspect se
ani de la data producerii pagubei, indiferent situează în afara domeniului de aplicare al cartei,
dacă reclamantul a avut sau nu cunoștință de iar situația în cauză nu poate fi apreciată în raport
producerea pagubei și de întinderea acesteia. cu dispozițiile acesteia din urmă (Hotărârea din
19 noiembrie 2019, TSN și AKT, C-609/17 și
71. De la bun început trebuie arătat că, ținând C-610/17, EU:C:2019:981, punctul 53, precum
seama de răspunsul dat la cea de a doua între și jurisprudența citată). În acest caz, Curtea nu
bare, din care reiese că diferența de tratament este, așadar, competentă, iar dispozițiile eventual
invocată de magistrații în cauză nu intră în invocate ale cartei nu pot constitui, prin ele
domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, nu însele, temeiul acestei competențe [a se vedea
este necesar să se răspundă la prima întrebare în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2021,
în lumina dispozițiilor acestei directive. AB și alții (Revocarea unei amnistii), C-203/20,
EU:C:2021:1016, punctul 39].
72. Cu toate acestea, în măsura în care
această întrebare vizează de asemenea în mod 76. În speță, după cum au subliniat guvernul
expres o dispoziție a cartei, trebuie amintit român și Comisia în observațiile lor scrise,
că domeniul său de aplicare este definit la cons tatarea lipsei aplicabilității Directivei
articolul 51 alineatul (1) din aceasta, potrivit 2000/78 în litigiul principal, astfel cum a fost
căruia dispozițiile sale se adresează statelor efectuată la punctele 51-60 din prezenta ho
membre numai în cazul în care acestea tărâre, urmărește să demonstreze că nu se
pun în aplicare dreptul Uniunii (Hotărârea poate considera că reglementarea națională în
din 26 februarie 2013, Åkerberg Fransson, discuție în litigiul principal urmărește să pună în
C-617/10, EU:C:2013:105, punctul 17). aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51
alineatul (1) din cartă, aspect a cărui verificare
73. În această privință, Curtea a precizat că este de competența instanței de trimitere.
noțiunea de „punere în aplicare a dreptului
Uniunii”, în sensul articolului 51 din cartă, 77. În plus, trebuie arătat că cererea de decizie
impune existența unei legături de un anumit preliminară nu cuprinde niciun alt element care
grad, care depășește proximitatea materiilor să lase să se presupună existența unei legături
vizate sau efectele indirecte ale unei materii de un anumit grad, în sensul jurisprudenței
asupra celeilalte (Hotărârea din 6 martie 2014, menționate la punctul 73 din prezenta
Siragusa, C-206/13, EU:C:2014:126, punctul 24 hotărâre, între reglementarea națională în
și jurisprudența citată). discuție în litigiul principal și orice alt act de
drept al Uniunii.
74. Rezultă că drepturile fundamentale
garantate de ordinea juridică a Uniunii au 78. Rezultă că o diferență de tratament precum
vocație de a fi aplicate în toate situațiile cea invocată de magistrații în cauză decurge,

eventual, numai din dreptul național, a cărui incident survenit la instanța de trimitere, este
interp retare ține exclusiv de competența de competența acesteia să se pronunțe cu
instanței de trimitere. privire la cheltuielile de judecată.
79. Prin urmare, Curtea nu este competentă să Cheltuielile efectuate pentru a prezenta obser
răspundă la prima întrebare preliminară. vații Curții, altele decât cele ale părților men
Cu privire la cheltuielile de judecată ționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
80. Întrucât, în privința părților din litigiul Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea)
principal, procedura are caracterul unui declară:
1) Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie
2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește
încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu
este aplicabil unei reglementări naționale care, astfel cum a fost interpretată printr-o
jurisprudență națională obligatorie, are ca rezultat faptul că salariul primit de anumiți
magistrați recrutați după intrarea în vigoare a acestei reglementări este inferior celui al
magistraților recrutați înainte de intrarea sa în vigoare, întrucât din ea nu rezultă nicio
discriminare directă sau indirectă pe motive de vârstă.
2) Directiva 2000/78 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei discriminări decât

atunci când aceasta este întemeiată pe unul dintre motivele enumerate expres la articolul 1
din directivă.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Trimitere preliminară – Politica socială – Societate europeană – Directiva 2001/86/CE...
HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Societate europeană – Directiva
2001/86/CE – Implicarea lucrătorilor în procesul decizional al societății
europene – Articolul 4 alineatul (4) – Societate europeană constituită prin
transformare – Conținutul acordului negociat – Alegerea reprezentanților
lucrătorilor în calitate de membri ai consiliului de supraveghere – Procedură de
alegere care prevede un tur de scrutin separat pentru reprezentanții sindicatelor”
În cauza C-677/20,
Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), prin decizia din
18 august 2020, primită de Curte la 11 decembrie 2020, în procedura
Industriegewerkschaft Metall (IG Metall),

ver.di – Vereinte Dienstleistungsgewerkschaft
împotriva
SAP SE,
SE-Betriebsrat der SAP SE,
cu participarea:
Konzernbetriebsrat der SAP SE,

Deutscher Bankangestellten-Verband eV,
Christliche Gewerkschaft Metall (CGM),
Verband angestellter Akademiker und leitender Angestellter der chemischen Industrie eV,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul L. Bay Larsen, vicepreședinte, domnul
A. Arabadjiev, doamna A. Prechal, domnii E. Regan și P. G. Xuereb, doamna L. S. Rossi, domnul
D. Gratsias și doamna M. L. Arastey Sahún, președinți de cameră, domnii S. Rodin, F. Biltgen
(raportor), N. Piçarra și N. Wahl, doamna I. Ziemele și domnul J. Passer, judecători,
avocat general: domnul J. Richard de la Tour,
grefier: domnul D. Dittert, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 7 februarie 2022,


– p e n t r u I n d u s t r i e g e w e r k s c h a f t M e t a l l ( I G M e t a l l ) ș i ve r. d i – Ve re i n t e
Dienstleistungsgewerkschaft, de S. Birte Carlson, Rechtsanwältin;
– pentru SAP SE, de K. Häferer-Duttiné, P. Matzke și A. Schulz, Rechtsanwälte;
– pentru Konzernbetriebsrat der SAP SE, de H.-D. Wohlfarth, Rechtsanwalt;
– pentru Christliche Gewerkschaft Metall (CGM), de G. Gerhardt, Prozessbevollmächtigter;
– pentru guvernul german, de J. Möller și R. Kanitz, în calitate de agenți;
– pentru guvernul luxemburghez, de A. Rodesch, avocat;
– pentru Comisia Europeană, de G. Braun și B.-R. Killmann, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 28 aprilie 2022,

pronunță prezenta
Hotărâre referitoare la implicarea lucrătorilor, existente

în societățile care participă la crearea unei SE.
1. Cererea de decizie preliminară privește Acest obiectiv trebuie urmărit prin stabilirea
interpretarea articolului 4 alineatul (4) unui set de norme în domeniu, care să
din Directiva 2001/86/CE a Consiliului din completeze dispozițiile din [Regulamentul (CE)
8 octombrie 2001 de completare a statutului nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie
societății europene în ceea ce privește 2001 privind statutul societății europene (SE)
implicarea lucrătorilor (JO 2001, L 294, p. 22, (JO 2001, L 294, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 4,
Ediție specială, 06/vol. 4, p. 134). p. 113)].
2. Această cerere a fost formulată în cadrul […]
unui litigiu între Industriegewerkschaft
Metall (IG Metall) și ver.di – Vereinte (5) Marea diversitate de norme și practici care
Dienstleistungsgewerkschaft, două organizații există în statele membre cu privire la modul în
sindicale, pe de o parte, și SAP SE, o societate care reprezentanții salariaților sunt implicați în
europeană (SE), și SE-Betriebsrat der SAP luarea deciziilor la nivelul unei societăți face
SE, comitetul de întreprindere al SAP, pe inoportună introducerea unui model european
de altă parte, în legătură cu acordul privind unic de implicare a salariaților, aplicabil unei
modalitățile de implicare a lucrătorilor în SE.
cadrul SAP. […]
Cadrul juridic (10) Normele de votare în cadrul grupului
special de reprezentare a lucrătorilor la
JURISPRUDENŢĂ
Dreptul Uniunii
negocieri, în special în cazul în care se încheie
3. Considerentele (3), (5), (10), (15) și (18) ale acorduri prin care se instituie un nivel de
Directivei 2001/86 au următorul cuprins: participare inferior celui existent în una sau
mai multe dintre societățile participante,
„(3) Pentru promovarea obiectivelor sociale trebuie să fie proporționale cu riscul dispariției
ale Comunității, este necesar să se adopte sau restrângerii sistemelor și practicilor de
dispoziții speciale, cu precădere în ceea ce participare existente. Riscul este mai mare în
privește implicarea lucrătorilor, pentru a cazul unei SE înființate prin transformare sau
garanta că înființarea unei SE nu atrage după prin fuziune decât prin înființarea unei societăți
sine dispariția sau diminuarea practicilor holding sau a unei filiale obișnuite.

[…] (e) «reprezentanți ai lucrătorilor» înseamnă

reprezentanții lucrătorilor prevăzuți de
(15) Normele stabilite de prezenta directivă legislația și practica națională;
nu trebuie să aducă atingere altor drepturi
existente cu privire la implicarea lucrătorilor (f) «organ de reprezentare» înseamnă organul
sau altor structuri de reprezentare existente care îi reprezintă pe lucrători, înființat în baza
prevăzute de dreptul comunitar și național și acordurilor la care se face referire la articolul 4
de practicile corespunzătoare. sau în conformitate cu dispozițiile anexei, în
scopul informării și consultării lucrătorilor
[…] dintr-o SE și din filialele și unitățile sale situate
în Comunitate și, după caz, în scopul exercitării
(18) Asigurarea drepturilor dobândite de către drepturilor de participare referitoare la SE;
lucrători cu privire la implicarea în procesul
decizional al societății respective reprezintă (g) «grup special de negociere» înseamnă
un principiu fundamental și obiectivul declarat grupul constituit în conformitate cu articolul 3
al prezentei directive. Drepturile lucrătorilor pentru a negocia cu organul competent al
existente înainte de constituirea SE trebuie să societăților participante stabilirea modalităților
stea la baza elaborării drepturilor lucrătorilor de implicare a salariaților în cadrul unei SE;
de a fi implicați în procesul decizional al SE
(h) «implicarea lucrătorilor» înseamnă
(principiul «înainte și după»). În consecință,
informarea, consultarea și participarea și
această abordare trebuie să se aplice nu
orice alt mecanism prin care reprezentanții
numai constituirii inițiale a unei SE, ci și lucrătorilor pot să exercite o influență asupra
transformărilor de ordin structural introduse deciziilor ce urmează a fi luate în cadrul
într-o SE existentă, precum și societăților societății;
afectate de procesele de transformare
structurală.” (i) «informare» înseamnă informarea organului
care îi reprezintă pe lucrători și reprezentanții
4. Articolul 1 din această directivă prevede: lucrătorilor de către organul competent al SE
cu privire la problemele de interes pentru SE
„(1) Prezenta directivă reglementează impli
și pentru oricare dintre filialele sau unitățile
carea lucrătorilor în activitățile societăților
sale situate într-un alt stat membru sau care
anonime europene […] la care face referire
depășesc competențele organelor decizionale
Regulamentul [nr. 2157/2001]. dintr-un stat membru la un moment dat,
(2) În acest scop, modalitățile referitoare la într-o manieră și cu un conținut care permit
implicarea lucrătorilor sunt adoptate de fiecare reprezentanților lucrătorilor să întreprindă o
evaluare în profunzime a eventualului impact
SE, în conformitate cu procedura de negociere
și, după caz, să inițieze consultări cu organul
menționată la articolele 3-6 sau, în cazurile
competent al SE;
prevăzute la articolul 7, în conformitate cu
anexa.” ( j) «consultare» înseamnă instituirea
unui dialog și schimb de puncte de vedere
5. Potrivit articolului 2 din directiva mențio
între organul care îi reprezintă pe lucrători
nată, intitulat „Definiții”:
și reprezentanții lucrătorilor și organul
„În sensul prezentei directive: competent al SE într-un moment, într-un
mod și cu un conținut care să le permită
[…] reprezentanților lucrătorilor, pe baza

informațiilor puse la dispoziția lor, să emită (b) statele membre decid asupra metodei ce
un aviz cu privire la măsurile preconizate va fi aplicată pentru alegerea sau numirea
de organul competent, care va fi luat în membrilor organului special de negociere ce
considerare în cadrul procesului decizional vor fi aleși ori numiți pe teritoriile lor. Statele
derulat la nivelul unei SE; membre adoptă măsurile necesare pentru
a asigura, pe cât posibil, includerea printre
(k) «participare» înseamnă influența exercitată membri a cel puțin unui reprezentant al fiecărei
de către organul de reprezentare a lucrătorilor societăți participante care are salariați în statul
și de către reprezentanții lucrătorilor asupra membru respectiv. Aceste măsuri nu trebuie să
activității unei societăți prin: sporească numărul total de membri.
– exercitarea dreptului de a alege sau de a numi Statele membre pot dispune ca printre membri
anumiți membri ai organului de control sau de să fie incluși reprezentanți ai sindicatelor,
administrare a societății sau indiferent dacă sunt sau nu angajați ai unei
– exercitarea dreptului de a recomanda sau societăți participante sau ai unei filiale sau
de a se opune desemnării unei părți sau unități aferente.
tuturor membrilor organului de control sau de
[…]
administrare a societății.”
(3) Grupul special de negociere și organele
6. Articolul 3 din aceeași directivă, care
competente ale societăților participante decid,
figurează în secțiunea II din aceasta, intitulată
prin acord scris, modalitățile de implicare a
„Procedura de negociere”, prevede:
lucrătorilor în cadrul SE.
„(1) Atunci când organele de conducere sau
[…]”
de administrare a societăților participante
întocmesc un proiect de înființare a unei SE, 7. Articolul 4 din Directiva 2001/86, referitor
după publicarea proiectului de fuziune sau la conținutul acordului privind modalitățile
de creare a unei societăți holding sau după de implicare a lucrătorilor în activitatea SE,
adoptarea unui proiect de înființare a unei prevede la alineatul (2) litera (g) și la alineatele
filiale sau de transformare într-o SE, aceste (3) și (4):
organe iau de îndată ce este posibil măsurile
necesare, inclusiv furnizarea de informații cu „(2) Fără a aduce atingere autonomiei părților
privire la identitatea societăților participante, și sub rezerva alineatului (4), acordul menționat
a filialelor sau unităților aferente, precum și la la alineatul (1), încheiat între organele compe
numărul de lucrători ai acestora, în vederea tente ale societăților participante și grupul
demarării negocierilor cu reprezentanții special de negociere, stabilește:
JURISPRUDENŢĂ
lucrătorilor societăților cu privire la mo

dalitățile de implicare a lucrătorilor în […]
activitatea SE. (g) în cazul în care, în cursul negocierilor, părțile
(2) În acest scop, se va înființa, în conformitate decid să adopte modalități de participare,
cu dispozițiile de mai jos, un grup special de conținutul acestor măsuri, inclusiv (după caz)
negociere care să îi reprezinte pe lucrătorii din numărul de membri în organul de control sau
societățile participante sau din filialele sau de administrare a SE, pe care lucrătorii vor
unitățile aferente: avea dreptul să îi aleagă, să îi numească, să
îi recomande ori să îi conteste, procedurile
[…] privind modul în care acești membri pot fi

aleși, numiți, recomandați sau contestați de filialele și unitățile sale, în afară de participarea
către lucrători, precum și drepturile acestora; în cadrul organelor SE”.
[…] 11. Anexa la Directiva 2001/86 conține dispo

zițiile de referință prevăzute la articolul 7 din
(3) Exceptând cazul în care există dispoziții aceasta.
contrare celor prezente, acordul nu face
obiectul dispozițiilor de referință menționate Dreptul german
în anexă.
MitbestG
(4) Fără a aduce atingere articolului 13
12. Articolul 7 din Gesetz über die
alineatul (3) litera (a), în cazul unei SE con
Mitbestimmung der Arbeitnehmer (Legea
stituite prin transformare, acordul prevede,
privind cogestiunea salariaților) din 4 mai
pentru toate elementele de implicare a lu
1976 (BGBl. 1976 I, p. 1153), astfel cum a fost
crătorilor, un nivel cel puțin echivalent cu
modificată prin Legea din 24 aprilie 2015
cel existent în societatea ce urmează a fi
(BGBl. 2015 I, p. 642) (denumită în continuare
transformată în SE.”
„MitbestG”), prevede:
8. Articolul 7 alineatul (1) din această directivă
„(1) Consiliul de supraveghere al unei întreprinderi
prevede:
1. care are în mod obișnuit sub 10.000 de
„(1) Pentru atingerea obiectivului menționat lucrători este compus din 6 membri care
la articolul 1, statele membre prevăd, fără a reprezintă acționarii și 6 membri care repre
aduce atingere alineatului (3), dispozițiile de zintă lucrătorii;
referință cu privire la implicarea lucrătorilor,
care trebuie să se conformeze dispozițiilor 2. care are în mod obișnuit peste 10.000 de
prevăzute în anexă. lucrători, dar nu mai mult de 20.000 de lu
crători este compus din 8 membri care
[…]” reprezintă acționarii și 8 membri care repre
zintă lucrătorii;
9. Potrivit articolul 11 din directiva menționată:
3. care are în mod obișnuit peste 20.000 de
„Statele membre adoptă măsurile corespun
lucrători este compus din 10 membri care
zătoare în conformitate cu dreptul comunitar
reprezintă acționarii și 10 membri care repre
pentru a evita folosirea abuzivă a unei SE în
zintă lucrătorii.
scopul privării lucrătorilor de drepturile lor în
materie de implicare sau în scopul refuzării […]
acestor drepturi.”
(2) Printre membrii consiliului de supraveghere
10. Articolul 13 alineatul (3) litera (a) din care reprezintă lucrătorii trebuie să figureze:
aceeași directivă prevede:
1. în cadrul unui consiliu de supraveghere
„Prezenta directivă nu aduce atingere: compus din 6 membri care reprezintă lucrătorii,
4 lucrători ai întreprinderii și 2 reprezentanți ai
(a) drepturilor existente ale lucrătorilor în sindicatelor;
materie de implicare, prevăzute de legislația
și practica națională din statele membre, de 2. în cadrul unui consiliu de supraveghere
care beneficiază lucrătorii din SE, precum și din compus din 8 membri care reprezintă lucrătorii,

6 lucrători ai întreprinderii și 2 reprezentanți participarea, prin care reprezentanții lucrătorilor

ai sindicatelor; pot exercita o influență asupra deciziilor care
trebuie luate în cadrul întreprinderii.
3. în cadrul unui consiliu de supraveghere
compus din 10 membri care reprezintă […]
lucrătorii, 7 lucrători ai întreprinderii și 3
reprezentanți ai sindicatelor. (12) Participarea înseamnă exercitarea influ
enței lucrătorilor asupra desfășurării activității
[…] unei societăți prin
(5) Sindicatele menționate la alineatul (2) 1. exercitarea dreptului de a alege sau de a
trebuie să fie reprezentate în întreprinderea desemna o parte din membrii organului de
însăși sau într-o altă întreprindere ai cărei supraveghere sau de administrare al societății
lucrători participă, în temeiul prezentei legi, la sau
alegerea membrilor consiliului de supraveghere
al întreprinderii.” 2. exercitarea dreptului de a recomanda sau de
a respinge desemnarea unei părți sau a tuturor
13. În ceea ce privește alegerea reprezentanților membrilor organului de supraveghere sau de
sindicatelor în consiliul de supraveghere, administrare al societății.”
articolul 16 din această lege prevede:
15. Articolul 21 din această lege prevede:
„(1) Delegații aleg membrii consiliului de
supraveghere responsabili cu reprezentarea „[…]
sindicatelor în conformitate cu articolul 7
alineatul (2) prin scrutin secret și cu respec (3) În cazul în care între părți este încheiat un
tarea principiilor scrutinului proporțional […]. acord de participare, trebuie să se precizeze
conținutul acestuia. În special, trebuie să se
(2) Alegerea are loc în urma unor propuneri stabilească:
din partea sindicatelor care sunt reprezentate
în întreprinderea însăși sau într-o altă 1. numărul membrilor organului de suprave
întreprindere ai cărei lucrători participă, în ghere sau de administrare al SE, care pot alege
temeiul prezentei legi, la alegerea membrilor sau desemna lucrătorii ori pot recomanda sau
consiliului de supraveghere al întreprinderii. respinge desemnarea acestora;
[…]”
2. procedura potrivit căreia lucrătorii aleg sau
SEBG desemnează acești membri sau pot recomanda
sau respinge desemnarea acestora și
14. Articolul 2 din Gesetz über die Beteiligung
JURISPRUDENŢĂ
der Arbeitnehmer in einer Europäischen 3. drepturile acestor membri.

Gesellschaft (Legea privind implicarea lucră
torilor în activitatea unei societăți europene) […]
din 22 decembrie 2004 (BGBl. 2004 I, p. 3675, (6) Fără a aduce atingere raportului dintre
3686), în versiunea sa în vigoare de la 1 martie prezenta lege și alte regimuri de participare
2020 (denumită în continuare „SEBG”), prevede: a lucrătorilor în societate, în cazul unei
„[…] SE constituite prin transformare, acordul
prevede, pentru toate elementele de implicare
(8) Implicarea lucrătorilor desemnează orice a lucrătorilor, un nivel cel puțin echivalent
procedură, inclusiv informarea, consultarea și cu cel existent în societatea ce urmează a fi

transformată în SE. Acest lucru este valabil 18. Acordul de implicare conține de asemenea
și cu ocazia unei modificări de la o structură norme privind constituirea unui consiliu
de organizare dualistă a societății către o de supraveghere redus la doisprezece
structură de organizare monistă și viceversa.” membri (denumit în continuare „consiliul
de supraveghere redus”), dintre care șase
Litigiul principal și întrebarea preliminară reprezentanți ai lucrătorilor. Reprezentanții
lucrătorilor care corespund primelor patru
16. Înainte de a fi transformată în SE, SAP locuri, atribuite Republicii Federale Germania,
avea forma juridică a unei societăți pe acțiuni sunt aleși de lucrătorii angajați în Germania.
de drept german și dispunea, în conformitate Sindicatele reprezentate în cadrul grupului de
cu legislația națională, de un consiliu de societăți căruia îi aparține SAP pot propune
supraveghere compus din opt membri care candidați pentru o parte din locurile atribuite
reprezentau acționarii și din opt membri Republicii Federale Germania, însă pentru
care reprezentau lucrătorii, dintre care șase alegerea acestor candidați nu este prevăzut un
lucrători ai întreprinderii și doi reprezentanți ai scrutin distinct de cel pe baza căruia sunt aleși
sindicatelor. Cei doi reprezentanți ai sindicatelor ceilalți reprezentanți ai lucrătorilor.
au fost propuși, în temeiul articolului 16
19. Reclamantele din litigiul principal au con
alineatul (2) din MitbestG, de sindicatele
testat fără succes, atât în primă instanță, cât
reprezentate în cadrul grupului de societăți
și în apel, normele acordului de implicare
căruia îi aparține SAP și au fost aleși pe baza
referitoare la desemnarea reprezentanților
unui scrutin distinct de cel instituit pentru lucrătorilor în cadrul consiliului de suprave
alegerea celorlalți șase membri ai consiliului de ghere redus. Prin urmare, acestea au formulat
supraveghere care reprezentau lucrătorii. recurs la Bundesarbeitsgericht (Curtea Fede
rală pentru Litigii de Muncă, Germania), apre
17. După ce, în anul 2014, SAP a fost transfor
ciind că normele menționate sunt contrare
mată în SE, ea dispune de un consiliu de
articolului 21 alineatul (6) din SEBG și, așadar,
supraveghere compus din optsprezece membri.
trebuie anulate, pentru motivul că nu prevăd
În conformitate cu acordul privind modalitățile că sindicatele beneficiază de un drept de
de implicare a lucrătorilor în activitatea propunere exclusiv, cu alte cuvinte, garantat
SAP, încheiat între SAP și grupul special de printr-un scrutin separat, pentru un anumit
negociere constituit în cadrul său (denumit număr de reprezentanți ai lucrătorilor în
în continuare „acordul de implicare”), nouă consiliul de supraveghere redus.
dintre membrii consiliului de supraveghere
sunt reprezentanți ai lucrătorilor. Acest acord 20. SAP susține la rândul său că dreptul exclusiv
de implicare prevede printre altele modalitățile al sindicatelor de a propune candidați la ale
de desemnare a reprezentanților lucrătorilor gerea reprezentanților lucrătorilor în cadrul
și indică în această privință că sindicatele consiliului de supraveghere redus, prevăzut la
reprezentate în cadrul grupului căruia îi articolul 7 alineatul (2) din MitbestG coroborat
cu articolul 16 alineatul (2) din aceasta, nu intră
aparține SAP dispun de un drept exclusiv de a
sub incidența articolului 21 alineatul (6) din
propune candidați pentru o parte a locurilor
SEBG.
care revin reprezentanților lucrătorilor angajați
în Germania, alegerea acestor candidați de 21. Instanța de trimitere consideră că, exclusiv
către lucrători făcând obiectul unui scrutin în temeiul dreptului național, ar fi necesar să
distinct de cel pe baza căruia sunt aleși ceilalți se admită cererea reclamantelor din litigiul
reprezentanți ai lucrătorilor. principal de anulare a normelor acordului de

implicare referitoare la desemnarea repre 22. În speță, normele acordului de implicare

zentanților lucrătorilor în cadrul consiliului de referitoare la desemnarea reprezentanților
supraveghere redus. Articolul 21 alineatul (6) lucrătorilor în cadrul consiliului de supra
prima teză din SEBG ar impune astfel ca veghere redus nu ar respecta cerințele care
părțile la acordul de implicare să asigure, cu decurg din articolul 21 alineatul (6) din SEBG
ocazia constituirii unei SE prin transformare, din moment ce, deși acordă sindicatelor repre
că elementele unei proceduri de implicare a zentate în cadrul grupului de societăți căruia îi
lucrătorilor în sensul articolului 2 alineatul (8) aparține SAP dreptul de a propune candidați
la alegerile membrilor respectivului consiliu
din SEBG, ce caracterizează influența lucrătorilor
de supraveghere care reprezintă lucrătorii,
asupra luării deciziilor în cadrul unei societăți,
ele nu ar prevedea un scrutin separat pentru
subzistă într-o măsură echivalentă în SE care
alegerea acestor membri și nu ar garanta,
urmează a fi constituită. Ca atare, mai întâi,
așadar, prezența efectivă a unui reprezentant al
aceste elemente ar trebui stabilite în raport cu sindicatelor printre reprezentanții lucrătorilor
dreptul național relevant, în funcție, în fiecare în cadrul acestui consiliu de supraveghere.
caz, de procedurile de implicare a lucrătorilor
deja existente în societatea pe acțiuni care 23. Instanța de trimitere ridică totuși problema
urmează a fi transformată, în sensul articolului 2 dacă articolul 4 alineatul (4) din Directiva
alineatul (8) din SEBG. În continuare, elemen 2001/86 nu prevede un nivel de protecție
tele ce caracterizează influența lucrătorilor uniformă diferit și mai puțin ridicat decât cel
asupra luării deciziilor în cadrul unei societăți prevăzut în dreptul german și care s-ar impune,
ar trebui să subziste într-o măsură echivalentă eventual, tuturor statelor membre. În cazul
în SE ce urmează a fi constituită. Articolul unui răspuns afirmativ, ea ar fi obligată să
interpreteze articolul 21 alineatul (6) din SEBG
21 alineatul (6) prima teză din SEBG nu ar
într-un mod conform cu dreptul Uniunii.
impune, desigur, menținerea integrală a
procedurilor și a situației juridice existente în 24. În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht
societatea ce urmează a fi transformată, însă (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă)
elementele procedurale ce caracterizează în a hotărât să suspende judecarea cauzei și
mod determinant influența reprezentanților să adreseze Curții următoarea întrebare
lucrătorilor asupra luării deciziilor în societatea preliminară:
ce urmează a fi transformată ar trebui să fie
„Articolul 21 alineatul (6) din [SEBG], din
garantate din punct de vedere calitativ, într-o
care rezultă că, în cazul constituirii prin
măsură echivalentă, în acordul de implicare
transformare a unei [SE] stabilite în Germania,
a lucrătorilor aplicabil în privința SE. Or, în
pentru o anumită parte a membrilor consiliului
conformitate cu dreptul național, aplicarea unui de supraveghere care îi reprezintă pe lucrători
JURISPRUDENŢĂ
scrutin distinct pentru alegerea candidaților trebuie să se asigure o procedură de selecție

propuși de sindicate în calitate de reprezentanți specifică pentru candidații propuși de sindicate,
ai lucrătorilor în consiliul de supraveghere redus este compatibil cu articolul 4 alineatul (4) din
ar avea ca scop tocmai consolidarea influenței Directiva [2001/86]?”
reprezentanților lucrătorilor asupra luării
deciziilor în cadrul unei întreprinderi, garantând Cu privire la întrebarea preliminară
că printre acești reprezentanți se numără
Cu privire la obiectul întrebării preliminare
persoane care au un grad ridicat de cunoaștere
a condițiilor și a nevoilor întreprinderii și care 25. SAP consideră că este necesar, cu titlu
dispun în același timp de competențe externe. introductiv, să se examineze validitatea

articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2015, APEX, C-371/14, EU:C:2015:828,

2001/86 și să se răspundă la întrebarea punctul 37).
dacă prin impunerea adoptării, în acordul
de implicare a lucrătorilor, a unor norme 29. Rezultă că, în speță, Curtea nu trebuie să se
mai stricte în cazul constituirii unei SE prin pronunțe cu privire la validitatea articolului 4
transformare decât în cazul constituirii unei alineatul (4) din Directiva 2001/86.
astfel de societăți printr-o altă cale dintre
Cu privire la interpretarea articolului 4
cele vizate în considerentul (10) al respectivei
alineatul (4) din Directiva 2001/86
directive, această dispoziție este compatibilă
cu dreptul primar, în special cu articolul 49 30. Prin intermediul întrebării preliminare,
primul paragraf prima teză și cu articolul 54 instanța de trimitere solicită în esență să
primul paragraf TFUE, precum și cu articolele se stabilească dacă articolul 4 alineatul (4)
16, 17 și 20 din Carta drepturilor fundamentale din Directiva 2001/86 trebuie interpretat
a Uniunii Europene. în sensul că acordul privind modalitățile
26. În această privință trebuie amintit că, de implicare a lucrătorilor aplicabil unei SE
potrivit jurisprudenței Curții, numai instanțele constituite prin transformare, astfel cum este
naționale care sunt sesizate cu litigiul și care vizat la această dispoziție, trebuie să prevadă
trebuie să își asume responsabilitatea pentru un scrutin distinct pentru a alege, în calitate
hotărârea judecătorească ce urmează a fi pro de reprezentanți ai lucrătorilor în cadrul
nunțată au competența să aprecieze, luând în consiliului de supraveghere al SE, o anumită
considerare particularitățile fiecărei cauze, atât proporție de candidați propuși de sindicate,
necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a din moment ce dreptul aplicabil impune un
fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât asemenea scrutin distinct în ceea ce privește
și pertinența întrebărilor pe care le adresează compunerea consiliului de supraveghere al
Curții (a se vedea printre altele Hotărârea din societății ce urmează a fi transformată în SE.
29 iulie 2019, Hochtief Solutions Magyarországi
31. În această privință, potrivit unei jurispruden
Fióktelepe, C-620/17, EU:C:2019:630,
țe constante, pentru interpretarea unei dispoziții
punctul 30 și jurisprudența citată).
de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama
27. În speță, întrebarea preliminară are ca nu doar de termenii acesteia, ci, în egală măsură,
obiect interpretarea articolului 4 alineatul (4) de contextul său, de obiectivele urmărite de
din Directiva 2001/86, instanța de trimitere reglementarea din care face parte și, după caz,
neexprimând îndoieli cu privire la validitatea de geneza sa (Hotărârea din 19 decembrie
acestei dispoziții. 2019, Nederlands Uitgeversverbond și Groep
Algemene Uitgevers, C-263/18, EU:C:2019:1111,
28. În plus, potrivit unei jurisprudențe punctul 38, precum și jurisprudența citată).
consacrate, articolul 267 TFUE nu instituie o
cale de atac deschisă părților dintr-un litigiu 32. Referitor, în primul rând, la modul de
pendinte la o instanță națională, astfel încât redactare a articolului 4 alineatul (4) din
Curtea nu este obligată să examineze problema Directiva 2001/86, acesta enunță că, fără a
validității dreptului Uniunii doar pentru aduce atingere articolului 13 alineatul (3)
motivul că una dintre părți a invocat acest litera (a) din directiva menționată, în cazul
aspect în observațiile sale scrise (Hotărârea din unei SE constituite prin transformare, acordul
5 mai 2011, MSD Sharp & Dohme, C-316/09, privind modalitățile de implicare a lucrătorilor
EU:C:2011:275, punctul 23 și jurisprudența aplicabil acestei SE prevede, „pentru toate
citată, precum și Hotărârea din 17 decembrie elementele de implicare a lucrătorilor, un

nivel cel puțin echivalent cu cel existent în alege, de a numi, de a recomanda numirea sau
societatea ce urmează a fi transformată în SE”. de a se opune acesteia.
33. În ceea ce privește expresia „toate 35. Pe de altă parte, definițiile menționate
elementele de implicare” ce figurează în fac trimitere la noțiunea de „reprezentanți
această dispoziție, este necesar să se arate ai lucrătorilor”, care, conform articolului 2
că Directiva 2001/86 definește, la articolul 2 litera (e) din Directiva 2001/86, vizează
litera (h), „implicarea lucrătorilor” ca acoperind „reprezentanții lucrătorilor prevăzuți de
„informarea, consultarea și participarea și legislația și practica națională”. Prin urmare,
orice alt mecanism prin care reprezentanții trebuie să se constate că legiuitorul Uniunii nu
lucrătorilor pot să exercite o influență asupra a definit această noțiune, ci s-a limitat să facă
deciziilor ce urmează a fi luate în cadrul trimitere în această privință la legislațiile și la
societății”. Trebuie să se arate de asemenea practicile naționale.
că noțiunea de „participare” este definită la
36. Aceeași constatare se impune în raport
articolul 2 litera (k) drept „influența exercitată
cu expresia „un nivel cel puțin echivalent
de către organul de reprezentare a lucrătorilor
cu cel existent în societatea ce urmează a fi
și de către reprezentanții lucrătorilor asupra
transformată în SE”, care figurează la articolul 4
activității unei societăți” prin „exercitarea
alineatul (4) din această directivă.
dreptului de a alege sau de a numi anumiți
membri ai organului de control sau de 37. Astfel, în măsura în care se referă la nivelul
administrare a societății” sau a „dreptului de de implicare existent în societate înainte de
a recomanda sau de a se opune desemnării transformarea acesteia în SE, acești termeni
unei părți sau tuturor membrilor organului de fac trimitere în mod vădit la legislația și la
control sau de administrare a societății”. practica națională din statul membru în care se
află sediul acestei societăți, și anume legislația
34. Astfel, pe de o parte, din aceste definiții
germană în speță. Rezultă că revine părților la
rezultă că „participarea” constituie în sine un
acordul privind modalitățile de implicare a
mecanism prin care reprezentanții lucrătorilor
lucrătorilor în cadrul SE sarcina de a verifica
pot exercita o influență asupra deciziilor care
dacă nivelul de implicare a lucrătorilor prevăzut
trebuie luate în cadrul întreprinderii, exercitând
de acesta este, pentru toate elementele
fie dreptul lor de a alege sau de a numi
respectivei implicări, cel puțin echivalent cu
anumiți membri ai organului de control sau cel stabilit de legislația menționată.
de administrare a societății, fie dreptul lor de
a recomanda această numire sau de a se opune 38. Așadar, analiza termenilor articolului 4
ei. Așadar, având în vedere expresia „toate alineatul (4) din Directiva 2001/86 evidențiază
elementele” utilizată la articolul 4 alineatul (4) deja că legiuitorul Uniunii a făcut trimitere –
JURISPRUDENŢĂ
din Directiva 2001/86, trebuie să se considere în ceea ce privește definiția reprezentanților

că, în cadrul unui acord privind o SE constituită lucrătorilor și a nivelului de implicare a
prin transformare, trebuie să se țină seama acestora care trebuie protejat, cel puțin în
de ansamblul elementelor ce caracterizează mod echivalent, în cazul constituirii unei SE
modul de participare în cauză și care sunt de prin transformare – la legislația și la practica
natură să permită organului care reprezintă națională a statului membru în care se află
lucrătorii sau reprezentanților acestora sediul societății ce urmează a fi transformată în
să exercite o influență asupra activităților SE. În consecință, în ceea ce privește în special
societății, cum ar fi în special modalitățile de participarea, atât determinarea persoanelor
exercitare a drepturilor enumerate mai sus de a abilitate să reprezinte lucrătorii, cât și a

elementelor caracteristice ale participării în sensul că legiuitorul Uniunii a intenționat

ce permit reprezentanților menționați ai să rezerve un tratament special SE-urilor
lucrătorilor să exercite o influență asupra constituite prin transformare pentru a nu
deciziilor care urmează a fi adoptate în cadrul se aduce atingere drepturilor în materie de
întreprinderii, datorită exercitării drepturilor implicare de care beneficiază, în temeiul
vizate la articolul 2 litera (k) din această legislației și al practicii naționale, lucrătorii
directivă, trebuie să se raporteze la aprecierile societății ce urmează a fi transformată în SE.
efectuate în această privință de legiuitorul
41. Astfel, mai întâi, alineatul (2) al articolului 4
național, precum și la practica națională
din această directivă enumeră diferitele
relevantă. De altfel, după cum reiese din
elemente pe care acordul privind modalitățile
considerentul (5) al Directivei 2001/86,
de implicare a lucrătorilor în cadrul SE
legiuitorul Uniunii a considerat că tocmai
trebuie să le conțină, printre care, după caz,
marea diversitate de norme și de practici care
numărul de membri în organul de control
există în statele membre cu privire la modul în
sau de administrare a SE, pe care lucrătorii
care reprezentanții salariaților sunt implicați în
vor avea dreptul să îi aleagă, să îi numească,
luarea deciziilor la nivelul unei societăți face
să îi recomande ori să îi conteste, procedurile
inoportună introducerea unui model european
privind modul în care acești membri pot fi
unic de implicare a salariaților aplicabil
aleși, numiți, recomandați sau contestați de
SE‑urilor. către lucrători, precum și drepturile acestora.
39. Rezultă că, în cazul în care un element Or, această dispoziție prevede că ea se aplică
procedural stabilit de legislația națională, „sub rezerva alineatului (4)” al aceluiași articol,
precum în speță scrutinul specific pentru așa încât acest din urmă alineat nu poate fi
alegerea candidaților propuși de sindicate analizat ca o dispoziție derogatorie, care ar fi
într-un număr definit de locuri în cadrul de strictă interpretare.
consiliului de supraveghere al unei societăți, 42. În continuare, din considerentul (10) al direc
în calitate de reprezentanți ai lucrătorilor tivei menționate reiese că legiuitorul Uniunii a
în cadrul acestui consiliu, constituie un apreciat că, în cazul constituirii unei SE, printre
element caracteristic al regimului național altele prin transformare, există un risc crescut
de participare a reprezentanților lucrătorilor, de dispariție sau de restrângere a sistemelor și
introdus în vederea consolidării participării a practicilor de participare existente.
lucrătorilor în cadrul întreprinderii, iar această
legislație îi atribuie, la fel ca în speță, un 43. Interpretarea literală a articolului 4
caracter imperativ, trebuie să se considere că alineatul (4) din Directiva 2001/86, formulată
elementul procedural menționat face parte din la punctul 39 din prezenta hotărâre, este, în al
„toate elementele de implicare a lucrătorilor” treilea rând, conformă cu obiectivul urmărit de
în sensul articolului 4 alineatul (4) din Directiva directivă. Astfel, potrivit considerentului (18)
2001/86. Așadar, acest element procedural al acestei directive, „[a]sigurarea drepturilor
trebuie luat în considerare în scopul acordului dobândite de către lucrători cu privire la
privind modalitățile de implicare vizat de implicarea în procesul decizional al societății
respectiva dispoziție. respective reprezintă un principiu fundamental
și obiectivul declarat al [acestei] directive”.
40. În ceea ce privește, în al doilea rând, con Considerentul amintit enunță de asemenea
textul în care se înscrie articolul 4 alineatul (4) că „[d]repturile lucrătorilor existente înainte
din Directiva 2001/86, acesta consolidează de constituirea SE trebuie să stea la baza
interpretarea literală a dispoziției menționate, elaborării drepturilor lucrătorilor de a fi

implicați în procesul decizional al SE (principiul acoperă în mod specific ipoteza înființării unei
«înainte și după»)”. Prin urmare, reiese din SE prin transformare și care garantează că o
Directiva 2001/86 că asigurarea drepturilor asemenea înființare nu determină o diminuare
dobândite dorită de legiuitorul Uniunii implică a nivelului de implicare a lucrătorilor existent
nu numai menținerea drepturilor dobândite în societatea care urmează a fi transformată,
ale lucrătorilor în societatea ce urmează a fi dispoziție reluată în final la articolul 4
transformată în SE, ci și extinderea acestor alineatul (4) din Directiva 2001/86.
drepturi la toți lucrătorii SE (a se vedea în acest
sens Hotărârea din 20 iunie 2013, Comisia/ 46. Având în vedere cele ce precedă, articolul 4
Țările de Jos, C-635/11, EU:C:2013:408, alineatul (4) din Directiva 2001/86 trebuie
punctele 40 și 41). interpretat în sensul că acordul privind moda
litățile de implicare a lucrătorilor aplicabil
44. Trebuie adăugat că, așa cum reiese și unei SE constituite prin transformare trebuie
din considerentele (10) și (15) ale Directivei să prevadă un scrutin distinct pentru a alege,
2001/86, precum și din articolul 11 din aceeași în calitate de reprezentanți ai lucrătorilor în
directivă, legiuitorul Uniunii a intenționat cadrul consiliului de supraveghere al SE, o
să înlăture riscul ca înființarea unei SE, anumită proporție de candidați propuși de
printre altele prin transformare, să conducă sindicate, în măsura în care dreptul național
la o restrângere sau chiar la o dispariție a aplicabil impune un asemenea scrutin distinct
drepturilor în materie de implicare de care în ceea ce privește compunerea consiliului
beneficiau, în temeiul legislației și al practicii de supraveghere al societății care trebuie
naționale, lucrătorii societății ce urmează a fi transformată în SE.
transformată în SE.
47. Prin urmare, în speță trebuie să se aprecieze
45. În sfârșit, în al patrulea rând, interpretarea în raport cu dreptul german aplicabil în privința
literală, contextuală și teleologică a artico SAP înainte de transformarea ei în SE, în
lului 4 alineatul (4) din Directiva 2001/86, special în raport cu articolul 7 alineatul (2) din
care rezultă din cuprinsul punctelor 32-44 MitbestG coroborat cu articolul 16 alineatul (2)
din prezenta hotărâre, este confirmată și de din acesta, dacă acordul de implicare
geneza acestei directive. Astfel, pe de o parte, garantează un nivel cel puțin echivalent de
după cum au recunoscut toate părțile care au implicare a lucrătorilor în luarea deciziilor în
depus observații și așa cum reiese din raportul cadrul acestei societăți după transformarea sa
final al grupului de experți „Sisteme europene în SE.
de implicare a salariaților” (raportul Davignon)
din luna mai 1997 (C4-0455/97), regimul 48. Mai trebuie precizat că, după cum se
aplicabil SE-urilor înființate prin transformare menționează la punctul 43 din prezenta
JURISPRUDENŢĂ
a constituit, cu ocazia negocierilor în vederea hotărâre, în măsura în care garantarea

adoptării directivei menționate, principalul drepturilor dobândite dorită de legiuitorul
obstacol. Au fost exprimate preocupări în Uniunii implică nu numai menținerea
această privință în special de guvernul german drepturilor dobândite de lucrători în societatea
cu privire la riscul ca înființarea unei SE prin ce urmează a fi transformată în SE, ci și
transformare să determine o reducere a extinderea acestor drepturi la toți lucrătorii SE,
nivelului de implicare a lucrătorilor societății toți lucrătorii SE constituite prin transformare
care trebuie transformată. Procesul de trebuie să beneficieze de aceleași drepturi
adoptare a acestei directive a putut continua precum cele de care beneficiau lucrătorii
abia după introducerea unei dispoziții care societății ce urmează a fi transformată în SE.

49. Rezultă că, în speță, toți lucrătorii SAP de implicare a lucrătorilor aplicabil unei SE
trebuie să poată beneficia de procedura constituite prin transformare, astfel cum este
electorală prevăzută de legislația germană, vizat la această dispoziție, trebuie să prevadă
iar aceasta chiar și în lipsa unei indicații în un scrutin distinct pentru a alege, în calitate de
acest sens în legislația respectivă. După cum reprezentanți ai lucrătorilor în cadrul consiliului
reiese din decizia de trimitere și din cuprinsul de supraveghere al SE, o anumită proporție de
punctului 55 din concluziile domnului avocat candidați propuși de sindicate, atunci când
general, pentru a proteja pe deplin drepturile dreptul național aplicabil impune un asemenea
acestor lucrători, pentru a promova obiectivele scrutin distinct în ceea ce privește compunerea
sociale ale Uniunii astfel cum sunt enunțate consiliului de supraveghere al societății care
în considerentul (3) al Directivei 2001/86 și trebuie să fie transformată în SE, cu ocazia
pentru a garanta existența unor proceduri de acestui scrutin trebuind să fie respectată
informare, de consultare și de participare a egalitatea de tratament între lucrătorii acestei
lucrătorilor la nivel transnațional, dreptul de SE, ai filialelor și ai unităților sale, precum și
a propune o anumită proporție a candidaților între sindicatele care sunt reprezentate în
la alegerile reprezentanților lucrătorilor în cadrul acestora.
cadrul unui consiliu de supraveghere al unei
SE constituite prin transformare, precum Cu privire la cheltuielile de judecată
SAP, nu poate fi rezervat numai sindicatelor
germane, ci trebuie extins la toate sindicatele 51. Întrucât, în privința părților din litigiul
reprezentate în cadrul SE, al filialelor sale și al principal, procedura are caracterul unui
unităților sale, așa încât să se asigure egalitatea incident survenit la instanța de trimitere, este
între respectivele sindicate în ceea ce privește de competența acesteia să se pronunțe cu
acest drept. privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
50. Având în vedere ansamblul considerațiilor altele decât cele ale părților menționate, nu
care precedă, trebuie să se răspundă la pot face obiectul unei rambursări.
întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (4)
din Directiva 2001/86 trebuie interpretat Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră)
în sensul că acordul privind modalitățile declară:
Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de
completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor
acordul privind modalitățile de implicare a lucrătorilor aplicabil unei societăți europene

(SE) constituite prin transformare, astfel cum este vizat la această dispoziție, trebuie
să prevadă un scrutin distinct pentru a alege, în calitate de reprezentanți ai lucrătorilor
în cadrul consiliului de supraveghere al SE, o anumită proporție de candidați propuși de
sindicate, atunci când dreptul național aplicabil impune un asemenea scrutin distinct
în ceea ce privește compunerea consiliului de supraveghere al societății care trebuie să
fie transformată în SE, cu ocazia acestui scrutin trebuind să fie respectată egalitatea
de tratament între lucrătorii acestei SE, ai filialelor și ai unităților sale, precum și între
sindicatele care sunt reprezentate în cadrul acestora.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

„Trimitere preliminară – Securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 –
Articolele 67 și 68 – Prestații familiale – Drept la prestații în temeiul unei
pensii – Titularul unor pensii plătite de două state membre – Stat(e) membru/
membre în care acest titular are drept la prestațiile familiale – Regulamentul
(CE) nr. 987/2009 – Articolul 60 alineatul (1) a treia teză – Legislație a unui
stat membru care prevede acordarea unor prestații familiale părintelui care a
primit copilul în gospodăria sa – Lipsa solicitării de către acest părinte a acordării
acestor prestații – Obligația de a lua în considerare cererea depusă de celălalt
părinte – Cerere de rambursare a prestațiilor familiale plătite celuilalt părinte –
Admisibilitate”
În cauza C‑199/21,
Bundesfinanzgericht (Tribunalul Fiscal Federal, Austria), prin decizia din 19 martie 2021, primită
de Curte la 30 martie 2021, în procedura
DN
împotriva
Finanzamt Österreich,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din doamna M. L. Arastey Sahún, președintă de cameră, și domnii F. Biltgen (raportor)
și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul P. Pikamäe,

JURISPRUDENŢĂ

– pentru guvernul ceh, de J. Pavliš, M. Smolek și J. Vláčil, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și D. Martin, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 2 iunie 2022,

pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Securitate socială – Regulamentul (CE) nr. 883/2004...
Hotărâre sau membru al gospodăriei doar în cazul în care

locuiește în aceeași gospodărie cu persoana
1. Cererea de decizie preliminară privește asigurată sau titularul de pensie, această
interpretarea articolului 67 a doua teză condiție se consideră îndeplinită dacă persoana
și a articolului 68 alineatele (1) și (2) din respectivă se află în principal în întreținerea
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamen asiguratului sau titularului de pensie;
tului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind coordonarea sistemelor de […]
securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție
specială, 05/vol. 7, p. 82, rectificare în JO (q) prin «instituție competentă» se înțelege:
2004, L 200, p. 1), precum și a articolului 60
(i) instituția la care este afiliată persoana în
din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al
cauză la data la care solicită prestația
Parlamentului European și al Consiliului din
16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii sau
de punere în aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 883/2004 (JO 2009, L 284, p. 1). (ii) instituția de la care persoana în cauză are
sau ar avea dreptul să primească prestații, în
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui cazul în care aceasta sau unul sau mai mulți
litigiu între DN, pe de o parte, și Finanzamt membri ai familiei sale ar fi rezidenți în statul
Österreich (Administrația Fiscală din Austria), membru în care este situată instituția
fostă Finanzamt Wien (Administrația Fiscală
din Viena, Austria) (denumită în continuare sau
„administrația fiscală”), pe de altă parte, în
legătură cu recuperarea prestațiilor familiale pe (iii) instituția desemnată de autoritatea com
care le‑a primit în Austria în perioada cuprinsă petentă a statului membru în cauză
între lunile ianuarie și august 2013 în temeiul
sau
sarcinii de întreținere financiară a fiicei sale
care locuiește cu fosta lui soție în Polonia. (iv) în cazul unui regim referitor la obligațiile
angajatorului cu privire la prestațiile prevăzute
Cadrul juridic
la articolul 3 alineatul (1), fie angajatorul, fie
Dreptul Uniunii asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora,
organismul sau autoritatea desemnată de
Regulamentul nr. 883/2004 autoritatea competentă a statului membru în
cauză;
3. Potrivit articolului 1 din Regulamentul
nr. 883/2004: […]
„În sensul prezentului regulament: (s) prin «stat membru competent» se înțelege
[…] statul membru în care este situată instituția
competentă;
(i) prin «membru de familie» se înțelege:
[…]
[…]
(z) «prestații familiale»: toate prestațiile în
3. în cazul în care, în conformitate cu legislația natură sau în numerar pentru acoperirea
aplicabilă în temeiul punctelor (1) și (2), o cheltuielilor familiei, cu excepția avansurilor
persoană este considerată membru de familie din pensiile alimentare și a alocațiilor speciale

de naștere sau de adopție prevăzute în anexa ordinea de prioritate este după cum urmează:
I.” în primul rând, drepturile dobândite în temeiul
unei activități salariate sau independente, în
4. Articolul 2 alineatul (1) din acest regulament al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul
are următorul cuprins: primirii unei pensii și, în ultimul rând, drepturile
„Prezentul regulament se aplică resortisanților dobândite în temeiul rezidenței;
unuia dintre statele membre, apatrizilor și (b) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către
refugiaților care sunt rezidenți într‑un stat mai mult de un stat membru cu același titlu,
membru și care se află sau s‑au aflat sub inci ordinea de prioritate se stabilește cu trimitere
dența legislației unuia sau mai multor state la următoarele criterii subsidiare:
membre, precum și membrilor de familie și
urmașilor acestora.” […]
5. Conform articolului 3 alineatul (1) litera (j) (ii) în cazul drepturilor dobândite în temeiul
din regulamentul menționat, acesta se aplică primirii unei pensii: locul de reședință al
tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de copiilor, cu condiția să se plătească o pensie
securitate socială privind prestațiile familiale. în temeiul legislației sale, și, în plus, în cazul în
care este necesar, cea mai lungă perioadă de
6. În cadrul titlului III capitolul 8 din același asigurare sau de rezidență realizată în temeiul
regulament, care privește prestațiile familiale, legislațiilor conflictuale;
articolul 67, intitulat „Membrii de familie care
își au reședința într‑un alt stat membru”, […]
prevede:
(2) În cazul cumulului de drepturi, prestațiile
„Persoana are dreptul la prestații familiale în familiale se acordă în conformitate cu legislația
conformitate cu legislația statului membru desemnată ca având prioritate în conformitate
competent, inclusiv pentru membrii familiei cu alineatul (1). Drepturile la prestații familiale
sale care își au reședința în alt stat membru, acordate în temeiul altei sau altor legislații
ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul conflictuale se suspendă până la valoarea
stat membru. Cu toate acestea, titularul unei prevăzută de prima legislație și se acordă, după
pensii are dreptul la prestații familiale în caz, sub forma unui supliment reprezentând
conformitate cu legislația statului membru diferența, pentru partea care depășește
competent pentru pensia sa.” această valoare. Nu este însă necesar ca
această diferență suplimentară să fie acordată
7. Articolul 68 din Regulamentul nr. 883/2004, copiilor care sunt rezidenți într‑un alt stat
care face parte de asemenea din acest capitol membru, dacă dreptul la prestațiile în cauză
JURISPRUDENŢĂ
8 și care este intitulat „Reguli de prioritate în se întemeiază exclusiv pe locul de reședință.”

caz de cumul”, prevede la alineatele (1) și (2):
Regulamentul nr. 987/2009
„(1) În cazul în care, pentru aceleași perioade
și pentru aceiași membri de familie, se prevăd 8. Potrivit articolului 60 alineatul (1) din
prestații în legislația a mai mult de un stat Regulamentul nr. 987/2009:
membru, se aplică următoarele reguli de
prioritate: „Cererea pentru prestații familiale este
adres ată instituției competente. În scopul
(a) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către aplicării articolelor 67 și 68 din Regulamentul
mai mult de un stat membru cu titluri diferite, [nr. 883/2004], se ia în considerare situația

întregii familii, ca și când toate persoanele întreținere a acestuia, are dreptul la alocații
implicate ar fi supuse legislației statului familiale în cazul în care nicio altă persoană nu
membru în cauză și ar avea reședința pe teri are acest drept în temeiul primei teze a acestui
toriul acestuia, în special în ceea ce privește alineat.
dreptul unei persoane de a solicita aceste
prestații. Atunci când o persoană care are (3) În sensul prezentei secțiuni, «copiii unei
dreptul de a solicita prestații nu își exercită persoane» înseamnă:
acest drept, autoritatea competentă din (a) descendenții săi;
statul membru a cărui legislație se aplică
ia în considerare cererea pentru prestații […]
familiale depusă de celălalt părinte, o persoană
asimilată acestuia sau o persoană sau instituție (5) Un copil se află în gospodăria unei
care acționează în calitate de tutore al copilului persoane atunci când acesta împarte locuința
sau al copiilor.” cu persoana respectivă în condiții de gestiune
economică unică. Apartenența la gospodărie
9. Articolul 60 alineatele (2)-(5) din acest nu este considerată ca fiind anulată
regulament prevede printre altele mecanisme
de cooperare între instituțiile competente (a) în cazul în care copilul locuiește numai
temporar în afara locuinței comune.
din diferite state membre în vederea aplicării
articolului 68 din Regulamentul nr. 883/2004. […]”
Dreptul austriac 11. Potrivit articolului 26 alineatul (1) din FLAG:
10. Articolul 2 din Bundesgesetz betreffend den „Orice persoană care a primit în mod ne
Familienlastenausgleich durch Beihilfen (Legea justificat alocațiile familiale trebuie să
federală privind compensarea cheltuielilor ramburseze sumele în cauză.”
familiale) din 24 octombrie 1967 (BGBl.
376/1967), în versiunea aplicabilă litigiului Litigiul principal și întrebările preliminare
principal (denumită în continuare „FLAG”),
12. Din anul 2001, DN, de origine poloneză,
prevede:
este resortisant austriac și își are reședința
„(1) Persoanele care au domiciliul sau reședința exclusiv în Austria.
obișnuită pe teritoriul federal au dreptul la
13. Până la divorțul său în anul 2011, el era
alocații familiale
căsătorit cu o resortisantă poloneză. Aceasta
[…] are reședința în Polonia împreună cu fiica lor,
născută în anul 1991, care este de asemenea
b) pentru copiii majori care nu au împlinit resortisantă poloneză.
încă 24 de ani și care urmează o formare
profesională […] 14. Din luna noiembrie 2011, DN primește
din partea instituțiilor competente poloneze
[…] și austriece o pensie pentru limită de vârstă
în temeiul perioadelor de asigurare care s‑au
(2) Are dreptul la alocații familiale pentru succedat în Polonia și în Austria.
copilul menționat la alineatul (1) persoana în
gospodăria căreia se află copilul. O persoană 15. Litigiul principal privește o cerere de
în gospodăria căreia nu se află copilul, dar recuperare a alocațiilor familiale sub forma
care suportă cu preponderență cheltuielile de unor indemnizații compensatorii, precum și a

unor deduceri pentru copilul aflat în întreținere în care DN a desfășurat o activitate salariată
(denumite în continuare „prestațiile familiale în Austria în exercitarea liberei circulații a
în cauză”) pe care administrația fiscală i le lucrătorilor și primește în acest stat o pensie
acordase lui DN în lunile ianuarie‑august 2013 în temeiul acestei activități, statul membru
pentru sarcina de întreținere financiară a fiicei amintit este singurul „competent pentru
acestuia și a fostei sale soții, care își continua pensia sa”, în sensul celei de a doua teze a
studiile în Polonia și căreia DN i‑a transferat articolului 67 din Regulamentul nr. 883/2004.
aceste prestații. Prin urmare, potrivit instanței menționate,
DN are dreptul la prestațiile familiale în cauză,
16. Din decizia de trimitere reiese că fosta iar singura problemă care se ridică este dacă
soție a lui DN nu a depus niciodată în Austria Republica Austria trebuie să i le plătească cu
o cerere pentru acordarea prestațiilor familiale titlu prioritar sau cu titlu subsidiar. Competența
în cauză, acestea fiindu‑i întotdeauna acordate acestui stat membru de a acorda prestațiile
lui DN, fără să se fi solicitat o declarație de respective în temeiul unuia dintre aceste
renunțare din partea fostei sale soții. titluri ar decurge de asemenea din articolul 68
17. De asemenea, în această perioadă, nici alineatul (2) din regulament, al cărui obiectiv,
DN, nici fosta sa soție nu au primit prestații pe lângă prevenirea cumulului nelegal de
familiale în Polonia, întrucât cuantumul pensiei drepturi, ar fi, în temeiul mecanismului
primite de DN în Austria depășea nivelul diferenței suplimentare, de a garanta la nivel
maxim al venitului care dă dreptul la astfel de maxim cuantumul prestațiilor familiale.
prestații. 21. Potrivit instanței de trimitere, dreptul la
18. Prin decizia din 12 noiembrie 2014, prestații familiale în Polonia este subordonat
administrația fiscală a dispus recuperarea în dreptul polonez doar faptului de a fi
prestațiilor familiale în cauză pentru motivul rezident al acestui stat membru, în timp ce
că, ținând seama de primirea de către DN a în Austria el se întemeiază, potrivit dreptului
unei pensii poloneze, Republica Austria nu Uniunii, pe primirea unei pensii. În aceste
era competentă să acorde aceste prestații. În condiții, instanța menționată consideră că, în
plus, administrația menționată a considerat aplicarea articolului 68 alineatul (1) litera (a)
că obligația de plată a suplimentului compen din Regulamentul nr. 883/2004, Republica
satoriu în temeiul articolului 68 alineatul (2) Austria este statul membru competent cu titlu
din Regulamentul nr. 883/2004 nu se aplica prioritar și trebuie, așadar, să plătească integral
statului membru competent cu titlu subsidiar prestațiile familiale în cauză.
în cazul primirii unei pensii. 22. Instanța de trimitere consideră că poziția
administrației fiscale potrivit căreia, în măsura
JURISPRUDENŢĂ
19. În acțiunea introdusă împotriva acestei decizii

la instanța de trimitere, Bundesfinanzgericht în care atât Republica Austria, cât și Republica
(Tribunalul Fiscal Federal, Austria), DN arată că Polonă sunt debitoare ale unei pensii către
erau îndeplinite condițiile pentru plata de către DN, s‑ar aplica doar articolul 68 alineatul (1)
Republica Austria a suplimentului compensatoriu litera (b) punctul (ii) din Regulamentul
în temeiul articolului 68 alineatul (2) menționat nr. 883/2004 nu ține seama de articolul 67
coroborat cu dispozițiile relevante ale FLAG. din acest regulament și are drept consecință
faptul că Republica Polonă este statul membru
20. Făcând referire la existența a două curente competent cu titlu prioritar în calitate de stat
jurisprudențiale divergente în cadrul său, membru de reședință al fiicei lui DN și al fostei
instanța de trimitere consideră că, în măsura sale soții. Chiar și în acest caz, în măsura în

care, din cauza depășirii nivelului maxim al 25. În aceste condiții, Bundesfinanzgericht
venitului care dă dreptul la prestații familiale în (Tribunalul Fiscal Federal) a hotărât să
Polonia, acestea nu ar fi fost plătite, Republica suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții
Austria ar fi fost obligată să plătească următoarele întrebări preliminare:
un supliment compensatoriu în temeiul
„1) Expresia «stat membru competent pentru
articolului 68 alineatul (2) din regulamentul
pensie» care figurează în a doua teză a
menționat, într‑un cuantum echivalent celui
articolului 67 din [Regulamentul nr. 883/2004]
pe care ar fi trebuit să îl plătească dacă ar fi fost
trebuie interpretată în sensul că vizează statul
statul membru competent cu titlu prioritar.
membru care a fost competent anterior pentru
23. Instanța de trimitere precizează că, cu titlu prestațiile familiale ca stat de încadrare în
subsidiar, administrația fiscală își motivează muncă și care este obligat în prezent să
decizia de recuperare a prestațiilor familiale plătească pensia pentru limită de vârstă al cărei
în cauză din perspectiva faptului că, în drept se întemeiază pe exercitarea prealabilă a
liberei circulații a lucrătorilor pe teritoriul său?
temeiul articolului 2 alineatul (2) din FLAG,
fosta soție a lui DN, care locuia cu copilul 2) Expresia «drepturi dobândite în temeiul
lor în Polonia, este cea care avea dreptul primirii unei pensii» care figurează la
la prestațiile familiale în cauză, astfel încât articolul 68 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)
aceste din urmă prestații primite de DN ar din [Regulamentul nr. 883/2004] trebuie
trebui recuperate, deși fosta sa soție a decăzut interpretată în sensul că un drept la prestații
în prezent din dreptul de a depune o cerere familiale trebuie să fie considerat dobândit
pentru a‑i fi plătite respectivele prestații. în temeiul primirii unei pensii atunci când,
Instanța menționată ridică problema dacă pe de o parte, legislația Uniunii sau a statului
articolul 60 alineatul (1) a treia teză din membru prevede drept condiție pentru dreptul
Regulamentul nr. 987/2009 – care prevede la prestații familiale primirea unei pensii și, pe
că, în lipsa exercitării dreptului persoanei de altă parte, în plus, condiția primirii pensiei
îndreptățite a solicita prestații familiale, este efectiv îndeplinită în plan faptic, astfel
instituția competentă din statul membru încât o «simplă primire a pensiei» nu intră sub
a cărui legislație se aplică ia în considerare incidența articolului 68 alineatul (1) litera (b)
cererea pentru prestații familiale depusă de punctul (ii) din [Regulamentul nr. 883/2004]
celălalt părinte – constituie temeiul unui drept și statul membru în cauză nu este considerat
al celuilalt părinte la astfel de prestații și, în «stat răspunzător de plata pensiei» din
această privință, dacă este relevant că acesta perspectiva dreptului Uniunii?
suportă în principal sarcina de întreținere a 3) Dacă simpla primire a pensiei este suficientă
copilului, așa cum este cazul în speță. pentru interpretarea noțiunii de «stat
răspunzător de plata pensiei»:
24. Pe de altă parte, instanța de trimitere ridică
problema dacă mecanismele de cooperare între În cazul primirii unei pensii pentru limită
instituțiile competente din statele membre de vârstă al cărei drept este întemeiat pe
a căror legislație se aplică cu titlu prioritar domeniul de aplicare al regulamentelor
și, respectiv, subsidiar pentru acordarea de privind lucrătorii migranți, precum și pe
prestații familiale, astfel cum sunt prevăzute desfășurarea prealabilă a unei activități într‑un
la articolul 60 din Regulamentul nr. 987/2009, stat membru într‑o perioadă în care fie numai
se aplică și în cazul recuperării prestațiilor statul de reședință, fie ambele state nu erau
amintite. încă membre ale Uniunii [Europene] sau ale

Spațiului Economic European, expresia «se litera (i) punctul 3 din Regulamentul
acordă, după caz, sub forma unui supliment nr. 883/2004?
reprezentând diferența, pentru partea care
depășește această valoare», care figurează 6) Dispozițiile privind procedura de dialog
la articolul 68 alineatul (2) partea a doua prevăzută la articolul 60 din [Regulamentul
a celei de a doua teze din [Regulamentul nr. 987/2009] trebuie interpretate în sensul că
nr. 883/2004], trebuie interpretată din instituțiile statelor membre în cauză trebuie
perspectiva Hotărârii Curții din 12 iunie 1980, să desfășoare o astfel de procedură nu numai
Laterza (733/79, EU:C:1980:156), în sensul în cazul acordării de prestații familiale, ci și în
că prestațiile familiale sunt de asemenea cazul recuperării prestațiilor familiale?”
garantate în cea mai mare măsură posibilă de Cu privire la întrebările preliminare
dreptul Uniunii inclusiv în cazul primirii unei
pensii? Cu privire la primele trei întrebări
4) Articolul 60 alineatul (1) a treia teză 26. Prin intermediul primelor trei întrebări,
din [Regulamentul nr. 987/2009] trebuie care trebuie analizate împreună, instanța de
interpretat în sensul că se opune articolului 2 trimitere solicită în esență să se stabilească
alineatul (5) [din FLAG], potrivit căruia, în caz cum trebuie interpretate articolul 67 doua
de divorț, dreptul la alocații familiale și la teză și articolul 68 alineatele (1) și (2)
deduceri pentru copiii aflați în întreținere îi din Regulamentul nr. 883/2004 pentru a
este recunoscut părintelui care administrează determina, atunci când o persoană primește
gospodăria atât timp cât copilul major și pensii în două state membre, conform
aflat în perioada studiilor face parte din legislației căruia dintre aceste state membre
gospodăria sa, chiar dacă acest părinte nu respectiva persoană are dreptul, dacă este
a depus cerere nici în statul de reședință și cazul cu titlu prioritar, la prestațiile familiale.
nici în statul răspunzător de plata pensiei,
27. Cu titlu introductiv, este necesar să se
astfel încât celălalt părinte care locuiește ca
constate că o persoană precum DN intră în
titular al pensiei în Austria și care suportă în
domeniul de aplicare personal al Regula
fapt, în mod exclusiv, sarcina de întreținere
mentului nr. 883/2004, care se aplică, conform
financiară a copilului își poate întemeia dreptul
articolului 2 alineatul (1), resortisanților unuia
la alocații familiale și la deduceri pentru copiii
dintre statele membre care sunt rezidenți
aflați în întreținere în fața instituției din statul
într‑un stat membru și care se află sau s‑au
membru a cărui legislație în materie de pensii
aflat sub incidența legislației unuia sau mai
este aplicabilă cu prioritate în mod direct multor state membre, precum și membrilor
pe articolul 60 alineatul (1) a treia teză din de familie și urmașilor acestora.
JURISPRUDENŢĂ
[Regulamentul nr. 987/2009]?

28. În plus, instanța de trimitere arată că
5) Articolul 60 alineatul (1) a treia teză prestațiile familiale în cauză constituie
din [Regulamentul nr. 987/2009] trebuie „prestații familiale”, în sensul articolului 3
interpretat de asemenea în sensul că, pentru alineatul (1) litera (j) din Regulamentul
justificarea calității de parte a lucrătorului nr. 883/2004.
Uniunii în procedura prestațiilor familiale
din statul membru, acest lucrător trebuie de 29. Articolul 67 din regulamentul menționat
asemenea să suporte în principal întreținerea privește, astfel cum rezultă din titlul său,
[membrului de familie sau membrului plata prestațiilor familiale, în special în
gospodăriei în discuție], în sensul articolului 1 cazul în care „[m]embrii de familie […] își au

reședința într‑un alt stat membru”. A doua 33. Or, atunci când mai multe drepturi sunt
teză a articolului amintit prevede în această datorate în temeiul unor legislații naționale
privință o normă specială, potrivit căreia, diferite, trebuie să se aplice regulile pentru
într‑un asemenea caz, „titularul unei pensii are prevenirea cumulului prevăzute la articolul 68
dreptul la prestații familiale în conformitate cu din Regulamentul nr. 883/2004 (a se vedea în
legislația statului membru competent pentru acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2019,
pensia sa” (a se vedea în acest sens Hotărârea Moser, C‑32/18, EU:C:2019:752, punctul 40).
din 27 februarie 2014, Würker, C‑32/13,
34. Cu toate acestea, trebuie amintit că,
EU:C:2014:107, punctul 49).
potrivit unei jurisprudențe constante a Curții,
30. În ceea ce privește statul membru compe pentru a se putea considera că există un
tent pentru pensia unei persoane, în sensul astfel de cumul într‑o situație dată, nu este
tezei menționate, din articolul 1 litera (s) din suficient ca prestațiile familiale să fie datorate
Regulamentul nr. 883/2004 rezultă că, în într‑un stat membru și să fie, în paralel,
sensul acestuia, noțiunea de „stat membru numai susceptibile să fie plătite în alte state
competent” desemnează statul membru în membre (a se vedea în acest sens Hotărârea
care este situată instituția competentă care din 22 octombrie 2015, Trapkowski, C‑378/14,
este definită la articolul 1 litera (q) menționat EU:C:2015:720, punctul 32 și jurisprudența
ca fiind printre altele instituția la care este citată).
afiliată persoana în cauză la data la care solicită 35. Astfel, din jurisprudența Curții reiese
prestația sau instituția de la care persoana în că, pentru a putea considera că prestațiile
cauză ar avea dreptul să primească prestații, familiale sunt datorate în temeiul legislației
în cazul în care aceasta sau unul sau mai mulți unui stat membru, legea acestui stat trebuie
membri ai familiei sale ar fi rezidenți în statul să recunoască dreptul la plata de prestații în
membru în care este situată instituția. favoarea membrului de familie în cauză. Este,
prin urmare, necesar ca persoana interesată să
31. Prin urmare, noțiunea menționată de
îndeplinească toate condițiile, atât de formă,
„stat membru competent” nu se poate limita,
cât și de fond, impuse de legislația statului
pentru aplicarea articolului 67 a doua teză din
menționat pentru a putea exercita acest
Regulamentul nr. 883/2004, să desemneze
drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din
statul membru obligat să plătească o pensie
14 octombrie 2010, Schwemmer, C‑16/09,
persoanei în cauză ca urmare a faptului că
EU:C:2010:605, punctul 53).
aceasta și‑a exercitat în trecut dreptul la
libera circulație a lucrătorilor pe teritoriul 36. În speță, din decizia de trimitere reiese că
respectivului stat membru. nici DN, nici fosta sa soție nu au putut primi
prestații familiale în Polonia pentru sarcina de
32. În cauza principală, DN primește pensii atât
întreținere a fiicei lor cu reședința în acest stat
din partea Republicii Polone, cât și a Republicii membru, întrucât cuantumul pensiei primite
Austria, ca urmare a perioadelor de asigurare de DN în Austria depășea nivelul maxim
realizate în statele membre menționate. În al venitului care dădea dreptul la astfel de
consecință, fiecare dintre acestea trebuie prestații în temeiul legislației poloneze.
considerat ca fiind „competent pentru
pensia sa”, în sensul dispoziției menționate la 37. Rezultă că întrucât nici DN, nici fosta sa
punctul anterior, astfel încât DN are dreptul la soție nu aveau dreptul la prestații familiale
prestații familiale în conformitate cu legislația în Polonia, regulile de prioritate prevăzute la
acestor două state membre. articolul 68 din Regulamentul nr. 883/2004 nu

se aplică într‑o situație precum cea în discuție 41. În acest context, articolul 60 alineatul (1)
în cauza principală. a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009
prevede că, atunci când o persoană care are
38. În consecință, este necesar să se răspundă dreptul de a solicita prestații familiale nu își
la primele trei întrebări că articolul 67 doua exercită dreptul, instituțiile competente din
teză din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie statele membre trebuie să ia în considerare
interpretat în sensul că, atunci când o persoană cererile de acordare a unor asemenea prestații
primește pensii în două state membre, depuse de persoanele sau de instituțiile
respectiva persoană are dreptul la prestațiile menționate de această dispoziție, printre care
familiale în conformitate cu legislația acestor figurează „celălalt părinte”.
două state membre. Atunci când perceperea
unor astfel de prestații în unul dintre aceste 42. Curtea a avut deja ocazia să sublinieze
state membre este exclusă în temeiul legislației că, așa cum reiese din modul de redactare și
naționale, nu se aplică regulile de prioritate din economia acestei dispoziții, este necesar
prevăzute la articolul 68 alineatele (1) și (2) să se facă o distincție între depunerea unei
din regulamentul amintit. cereri de prestații familiale și dreptul de a
încasa asemenea prestații. Astfel, în cazul
Cu privire la a patra și la a cincea întrebare
în care, după cum reiese de asemenea din
39. Din modul de redactare a celei de a patra acest mod de redactare, este suficient ca
și a celei de a cincea întrebări, care trebuie una dintre persoanele care au dreptul de a
analizate împreună, reiese că, prin intermediul solicita prestații familiale să depună o cerere
acestora, instanța de trimitere solicită să se de acordare a unor asemenea prestații pentru
stabilească dacă articolul 60 alineatul (1) a ca instituția competentă din statul membru
treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 în cauză să fie obligată să ia în considerare
trebuie interpretat în sensul că se opune această cerere, dreptul Uniunii nu se opune
unei reglementări naționale în temeiul căreia ca o așa instituție, făcând aplicarea dreptului
dreptul la prestațiile familiale este rezervat național, să ajungă la concluzia că persoana
părintelui care locuiește cu copilul, astfel încât, care are dreptul să încaseze prestațiile familiale
chiar și în lipsa depunerii unei cereri pentru pentru un copil este o altă persoană decât cea
asemenea prestații de către părintele respectiv, care a depus cererea de acordare a acestor
celălalt părinte, care suportă în fapt în mod prestații (a se vedea în acest sens Hotărârea
exclusiv sarcina de întreținere financiară a din 22 octombrie 2015, Trapkowski, C‑378/14,
copilului, nu are dreptul la acestea. EU:C:2015:720, punctele 46-48).
40. În această privință, trebuie amintit că, deși 43. Rezultă că articolul 60 alineatul (1) a treia
JURISPRUDENŢĂ
Regulamentele nr. 883/2004 și nr. 987/2009 teză din Regulamentul nr. 987/2009 nu se
prevăd regulile care permit să se determine opune unei reglementări naționale în temeiul
persoanele care pot solicita prestații familiale, căreia dreptul la prestațiile familiale este
persoanele care au dreptul la aceste prestații rezervat părintelui care locuiește cu copilul,
sunt, după cum reiese din articolul 67 din astfel încât, chiar în lipsa depunerii unei cereri
primul regulament, determinate în confor de asemenea prestații de către acest părinte,
mitate cu dreptul național (a se vedea în celălalt părinte, care suportă în fapt în mod
acest sens Hotărârea din 22 octombrie exclusiv sarcina de întreținere financiară a
2015, Trapkowski, C‑378/14, EU:C:2015:720, copilului, nu are dreptul la acestea (a se vedea
punctele 43 și 44). prin analogie Hotărârea din 22 octombrie

2015, Trapkowski, C‑378/14, EU:C:2015:720, sau nu la acestea în enunțul întrebărilor sale.

punctul 50). În această privință, revine Curții sarcina de a
extrage din ansamblul elementelor furnizate
44. În aceste condiții, în cauza principală, de instanța națională și mai ales din motivarea
întrucât fosta soție a lui DN, care locuiește deciziei de trimitere elementele de drept al
cu fiica lor, nu a depus niciodată o cerere de Uniunii care necesită o interpretare, având în
alocații familiale și nici de deduceri fiscale vedere obiectul litigiului (a se vedea în acest
austriece, administrația fiscală i‑a acordat sens Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația
lui DN prestațiile familiale în cauză, fără să „Forumul Judecătorilor din România” și alții,
fi fost cerută o declarație de renunțare din C‑83/19, C‑127/19, C‑195/19, C‑291/19,
partea fostei sale soții. Or, administrația C‑355/19 și C‑397/19, EU:C:2021:393,
menționată urmărește, în cadrul litigiului punctul 131, precum și jurisprudența citată).
principal, recuperarea prestațiilor familiale în
cauză în temeiul articolului 26 alineatul (1) 48. În aceste condiții, este necesar ca a patra
din FLAG, întemeindu‑se, cu titlu subsidiar, pe și a cincea întrebare să fie înțelese ca urmărind
reglementarea națională evocată la punctul 39 în esență să se stabilească dacă articolul 60
din prezenta hotărâre. alineatul (1) a treia teză din Regulamentul
nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că
45. Prin urmare, rezultă că, în speță, cererea se opune unei reglementări naționale care
de acordare a prestațiilor familiale depusă permite recuperarea prestațiilor familiale
de DN a fost luată în considerare, conform acordate, în lipsa depunerii unei cereri de către
articolului 60 alineatul (1) a treia teză din părintele care are dreptul la acestea în temeiul
Regulamentul nr. 987/2009, de administrația respectivei reglementări, celuilalt părinte,
fiscală, care a decis într‑o primă etapă să o a cărui cerere a fost luată în considerare,
admită, aspect a cărui verificare revine însă în conformitate cu dispoziția amintită, de
instanței de trimitere. instituția competentă și care suportă în fapt în
mod exclusiv sarcina de întreținere financiară
46. De aici rezultă că, pentru soluționarea a copilului.
litigiului principal, este necesar în special să
se examineze dacă, în astfel de împrejurări, 49. Astfel cum rezultă din modul de redactare
recuperarea prestațiilor familiale în cauză a articolului 60 alineatul (1) a treia teză din
solicitată într‑o a doua etapă de administrația Regulamentul nr. 987/2009, deși, în lipsa
fiscală este contrară dispoziției respective. depunerii unei cereri de către părintele care
are dreptul la prestații familiale în temeiul
47. În această privință, trebuie amintit că, în reglementării naționale, instituția competentă
cadrul cooperării între instanțele naționale și din statul membru în cauză este obligată să ia în
Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este considerare cererea depusă de o altă persoană
de competența acesteia din urmă să ofere vizată de această dispoziție, respingerea acestei
instanței naționale un răspuns util, care să din urmă cereri pentru motivul că, în temeiul
îi permită să soluționeze litigiul cu care este reglementării menționate, persoana amintită
sesizată. Din această perspectivă, Curtea nu este cea care are dreptul să încaseze
trebuie, dacă este cazul, să reformuleze prestațiile menționate este o posibilitate lăsată
întrebările care îi sunt adresate pentru a respectivei instituții.
furniza acestei instanțe toate elementele
de interpretare care pot fi utile pentru 50. Or, în acțiunea principală, administrația
soluționarea cauzei cu care este sesizată, fiscală, în măsura în care a admis cererea
indiferent dacă instanța menționată s‑a referit de prestații familiale depusă de DN, nu a

exercitat posibilitatea amintită. În aceste cheltuielilor familiei, cu excepția avansurilor

condiții, decizia administrației respective de din pensiile alimentare și a alocațiilor speciale
a admite cererea menționată este conformă de naștere sau de adopție prevăzute în
cu articolul 60 alineatul (1) a treia teză din anexa I la regulamentul menționat. Curtea a
Regulamentul nr. 987/2009. statuat că termenii „acoperirea cheltuielilor
familiei” trebuie interpretați în sensul că se
51. Este necesar să se considere că această referă în special la o contribuție publică la
decizie este, în împrejurările cauzei principale, bugetul familial, destinată să reducă costurile
de asemenea conformă cu finalitatea legate de întreținerea copiilor [Hotărârea din
articolului 60 alineatul (1) din regulamentul 2 septembrie 2021, INPS (Alocații de naștere
amintit, care, ca urmare a trimiterii la articolele și de maternitate pentru deținătorii de permis
67 și 68 din Regulamentul nr. 883/2004, unic), C‑350/20, EU:C:2021:659, punctul 57,
corespunde cu cea a dispozițiilor acestor precum și jurisprudența citată].
din urmă articole (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 18 septembrie 2019, Moser, 54. În lumina acestei finalități, este necesar să
C‑32/18, EU:C:2019:752, punctul 34). se considere, la fel cum a considerat domnul
avocat general la punctul 38 din concluzii, că,
52. În această privință, trebuie amintit că, întrucât prevede că, în lipsa depunerii unei
în temeiul articolului 67 din Regulamentul cereri de către părintele care are dreptul la
nr. 883/2004, o persoană are dreptul la prestațiile familiale în temeiul reglementării
prestații familiale inclusiv pentru membrii naționale, trebuie să fie luată în considerare
familiei sale care au reședința în alt stat cererea depusă în special de „celălalt părinte”,
membru decât cel competent să plătească articolul 60 alineatul (1) a treia teză din
aceste prestații, ca și cum aceștia ar avea Regulamentul nr. 987/2009 urmărește
reședința în acest din urmă stat membru (a se să asigure că, în orice situație, prestațiile
vedea în acest sens Hotărârea din 22 octombrie menționate contribuie, în conformitate cu
2015, Trapkowski, C‑378/14, EU:C:2015:720, obiectul lor, la bugetul familiei și compensează
punctul 35). Așa cum a arătat domnul avocat cheltuielile efectuate de persoana care își
general la punctul 34 din concluzii, acest asumă efectiv sarcina de întreținere a copilului.
articol implică o abordare globală în cadrul
căreia instituția competentă este obligată 55. De aici rezultă, astfel cum a arătat domnul
să examineze situația familiei în ansamblul avocat general în esență la punctele 39-41 din
ei pentru a stabili drepturile la prestațiile concluzii, că, atunci când acordarea prestațiilor
familiale, acestea din urmă neputând, prin familiale „celuilalt părinte”, în sensul dispoziției
însăși natura lor, să fie considerate ca fiind menționate, a avut ca efect atingerea finalității
datorate unei persoane independent de acestor prestații, o cerere de recuperare a
JURISPRUDENŢĂ
situația sa familială [a se vedea în acest sens acestora este contrară acestei finalități.
Hotărârea din 2 aprilie 2020, Caisse pour
l’avenir des enfants (Copil al soțului unui 56. Or, așa cum reiese din decizia de trimitere,
lucrător frontalier), C‑802/18, EU:C:2020:269, în cauza principală, DN, deși nu era părintele
punctul 57 și jurisprudența citată]. care are dreptul la prestațiile familiale în cauză
în temeiul reglementării austriece, suportă în
53. Astfel, potrivit articolului 1 litera (z) din principal sarcina de întreținere a fiicei sale și i‑a
Regulamentul nr. 883/2004, termenii „prestații transferat acesteia prestațiile familiale pe care
familiale” desemnează toate prestațiile în le‑a primit în perioada în discuție în această
natură sau în numerar pentru acoperirea cauză.

57. Este necesar să se considere că, în Cu privire la a șasea întrebare

asemenea împrejurări, prestațiile familiale în
cauză și‑au atins în mod efectiv obiectivul, 59. Având în vedere răspunsul dat la primele
astfel încât rambursarea acestora ar fi contrară cinci întrebări, nu este necesar să se răspundă
finalității articolului 60 alineatul (1) a treia teză la a șasea întrebare.
din Regulamentul nr. 987/2009.
Cu privire la cheltuielile de judecată
58. În consecință, este necesar să se răspundă
60. Întrucât, în privința părților din litigiul
la a patra și la a cincea întrebare că articolul 60
principal, procedura are caracterul unui
alineatul (1) a treia teză din Regulamentul
nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că se
de competența acesteia să se pronunțe cu
opune unei reglementări naționale care permite
privire la cheltuielile de judecată.
recuperarea prestațiilor familiale acordate, în
lipsa depunerii unei cereri de către părintele Cheltuielile efectuate pentru a prezenta
care are dreptul la acestea în temeiul respectivei observații Curții, altele decât cele ale părților
reglementări, celuilalt părinte, a cărui cerere a menționate, nu pot face obiectul unei
fost luată în considerare, în conformitate cu rambursări.
dispoziția amintită, de instituția competentă și
care suportă în fapt în mod exclusiv sarcina de Pentru aceste motive, Curtea (Camera a
întreținere financiară a copilului. șaptea) declară:
1) Articolul 67 doua teză din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
atunci când o persoană primește pensii în două state membre, respectiva persoană are dreptul
la prestațiile familiale în conformitate cu legislația acestor două state membre. Atunci când
perceperea unor astfel de prestații în unul dintre aceste state membre este exclusă în temeiul
legislației naționale, nu se aplică regulile de prioritate prevăzute la articolul 68 alineatele (1) și
(2) din regulamentul amintit.
2) Articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare
a Regulamentului (CE) nr. 883/2004
se opune unei reglementări naționale care permite recuperarea prestațiilor familiale acordate,
în lipsa depunerii unei cereri de către părintele care are dreptul la acestea în temeiul respectivei
reglementări, celuilalt părinte, a cărui cerere a fost luată în considerare, în conformitate cu
dispoziția amintită, de instituția competentă și care suportă în fapt în mod exclusiv sarcina de
întreținere financiară a copilului.
Semnături


„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Crearea unui
cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea
în muncă și ocuparea forței de muncă – Interzicerea discriminărilor pe motive
de apartenență religioasă sau convingeri – Normă internă a unei întreprinderi
private, care interzice orice manifestare a convingerilor religioase, filozofice
sau politice la locul de muncă – Interdicție care acoperă cuvintele, ținuta
vestimentară sau orice alt tip de manifestare a acestor convingeri – Purtarea
unui articol de îmbrăcăminte cu conotație religioasă”
În cauza C-344/20,
Având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
tribunal du travail francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă francofon din
Bruxelles, Belgia), prin decizia din 17 iulie 2020, primită de Curte la 27 iulie 2020, în procedura
L.F.
împotriva
S.C.R.L.,
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún și domnii
F. Biltgen (raportor), N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: doamna L. Medina,

JURISPRUDENŢĂ
– pentru L.F., de V. Van der Plancke, avocate;

– pentru S.C.R.L., de A. Kamp, avocate, și T. Perdieus, advocaat;
– pentru guvernul belgian, de C. Pochet, L. Van den Broeck și M. Van Regemorter, în calitate de
agenți;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și M. Van Hoof, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 28 aprilie 2022,

pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE...
Hotărâre […]
1. Cererea de decizie preliminară privește (4) Dreptul fiecărei persoane la egalitate în

interpretarea articolului 1, a articolului 2 fața legii și la protecție împotriva discriminării
alineatul (2) litera (a) și a articolului 8 constituie un drept universal recunoscut prin
alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Declarația Universală a Drepturilor Omului,
Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare prin Convenția Organizației Națiunilor
a unui cadru general în favoarea egalității de Unite privind eliminarea tuturor formelor
tratament în ceea ce privește încadrarea în de discriminare față de femei, prin pactele
muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, Organizației Națiunilor Unite privind drepturile
L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7). civile și politice și, respectiv drepturile
economice, sociale și culturale și prin Convenția
2. Această cerere a fost formulată în cadrul europeană pentru apărarea drepturilor omului
unui litigiu între, pe de o parte, L.F., reclamanta și a libertăților fundamentale, semnate de
din litigiul principal, și, pe de altă parte, toate statele membre; Convenția nr. 111 a
S.C.R.L., pârâta din litigiul principal, pe de Organizației Internaționale a Muncii interzice
altă parte, care este o societate cooperativă discriminarea în ceea ce privește încadrarea în
cu răspundere limitată a cărei activitate muncă și ocuparea forței de muncă.
principală constă în închirierea și exploatarea
unor locuințe sociale, în legătură cu neluarea […]
în considerare a candidaturii spontane a
reclamantei din litigiul principal la un stagiu din (11) Discriminarea pe motive de apartenență
cauza refuzului acesteia din urmă de a respecta religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
interdicția impusă de S.C.R.L. angajaților săi de orientare sexuală poate compromite realizarea
a-și manifesta, în special prin vestimentație, obiectivelor Tratatului [FUE], cum ar fi: un nivel
convingerile religioase, filozofice sau politice. al ocupării forței de muncă și de protecție
socială ridicat, creșterea nivelului de trai și a
Cadrul juridic calității vieții, coeziunea economică și socială,
solidaritatea și libera circulație a persoanelor.
Directiva 2000/78
(12) În acest scop, orice discriminare directă
3. Considerentele (1), (4), (11) și (12) ale sau indirectă pe motive de apartenență
Directivei 2000/78 au următorul cuprins: religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală în domenii reglementate de
„(1) În conformitate cu articolul 6 [TUE],
prezenta directivă trebuie să fie interzisă în
Uniunea Europeană se bazează pe principiile
[Uniune] […]”
libertății, democrației, respectării drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, 4. Articolul 1 din această directivă prevede:
precum și pe principiul statului de drept,
principii care sunt comune tuturor statelor „Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea
membre, și respectă drepturile fundamentale, unui cadru general de combatere a discriminării
garantate de Convenția europeană pentru pe motive de apartenență religioasă sau
apărarea drepturilor omului și a libertăților convingeri, handicap, vârstă sau orientare
fundamentale [, semnată la Roma la sexuală, în ceea ce privește încadrarea în
4 noiembrie 1950], așa cum rezultă acestea din muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea
tradițiile constituționale comune ale statelor punerii în aplicare, în statele membre, a
membre, ca principii generale ale dreptului principiului egalității de tratament.”
[Uniunii].
5. Articolul 2 din directiva menționată prevede:

„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul (c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv
egalității de tratament se înțelege absența condițiile de concediere și de remunerare;
oricărei discriminări directe sau indirecte
bazate pe unul din motivele menționate la […]”
articolul 1. 7. Potrivit articolului 8 alineatul (1) din Direc
tiva 2000/78:
(2) În sensul alineatului (1):
„Statele membre pot adopta sau menține
(a) o discriminare directă se produce atunci
dispoziții mai favorabile respectării principiului
când o persoană este tratată într-un mod
egalității decât cele prevăzute în prezenta
mai puțin favorabil decât este, a fost sau directivă.”
va fi tratată într-o situație asemănătoare o
altă persoană, pe baza unuia dintre motivele Dreptul belgian
menționate la articolul 1.
8. Loi du 10 mai 2007 tendant à lutter contre
(b) o discriminare indirectă se produce atunci certaines formes de discrimination (Legea din
când o dispoziție, un criteriu sau o practică 10 mai 2007 privind combaterea anumitor
aparent neutră poate avea drept consecință forme de discriminare) (Moniteur belge din 30
un dezavantaj special pentru persoane de o mai 2007, p. 29016)], în versiunea aplicabilă
anumită religie sau cu anumite convingeri, cu litigiului principal (denumită în continuare
un anumit handicap, de o anumită vârstă sau „Legea generală antidiscriminare”), urmărește
de o anumită orientare sexuală, în raport cu transpunerea Directivei 2000/78 în dreptul
altă persoană, cu excepția cazului în care: belgian.
(i) această dispoziție, acest criteriu sau această 9. Articolul 3 din această lege prevede:
practică este obiectiv justificată de un obiectiv „Prezenta lege are ca obiectiv să creeze, în
legitim, iar mijloacele de realizare a acestui domeniile vizate la articolul 5, un cadru general
obiectiv sunt adecvate și necesare […] de combatere a discriminării bazate pe vârstă,
orientare sexuală, stare civilă, naștere, avere,
[…]
convingere religioasă sau filozofică, convingere
(5) Prezenta directivă nu aduce atingere politică, limbă, stare de sănătate actuală sau
măsurilor prevăzute de legislația națională viitoare, un handicap, o caracteristică fizică sau
care, într-o societate democratică, sunt genetică ori origine socială.”
necesare pentru securitatea publică, apărarea 10. Articolul 4 din legea menționată, care
ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, privește definițiile, prevede:
protecția sănătății publice și protecția
JURISPRUDENŢĂ
drepturilor și libertăților semenilor.” „În vederea aplicării prezentei legi, se înțelege

prin:
6. Articolul 3 alineatul (1) din aceeași directivă
prevede: […]
„În limitele competențelor conferite [Uniunii], 4.° criterii protejate: vârsta, orientarea sexuală,
prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, starea civilă, nașterea, averea, convingerea
atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv religioasă sau filozofică, convingerea politică,
organismelor publice, în ceea ce privește: limba, starea de sănătate actuală sau viitoare,
un handicap, o caracteristică fizică sau
[…] genetică, originea socială;

[…] din litigiul principal, care este de confesiune

musulmană și poartă vălul islamic, a adresat
6.° distincția directă: situația care se produce S.C.R.L. o candidatură spontană în vederea
atunci când, în temeiul unuia dintre criteriile efectuării unui stagiu neremunerat de șase
protejate, o persoană este tratată într-un mod săptămâni.
mai puțin favorabil decât este, a fost sau va
fi tratată într-o situație comparabilă o altă 15. La 22 martie 2018, reclamanta din litigiul
persoană; principal a fost primită la un interviu cu
responsabili ai S.C.R.L., în urma căruia aceștia
7.° discriminare directă: distincție directă, bazată au indicat că au un aviz pozitiv în ceea ce
pe unul dintre criteriile protejate, care nu poate privește candidatura sa și au întrebat-o dacă
fi justificată în temeiul dispozițiilor titlului II; putea accepta să se conformeze normei de
[…]” neutralitate promovate în cadrul S.C.R.L.
11. Articolul 5 alineatul (1) din aceeași lege 16. Această normă de neutralitate este înscrisă
prevede: la articolul 46 din Regulamentul de muncă
al S.C.R.L., care prevede că „[l]ucrătorii se
„Cu excepția materiilor care intră în compe angajează să respecte politica de neutralitate
tența Comunităților sau a Regiunilor, prezenta strictă care prevalează în cadrul întreprinderii”
lege se aplică tuturor persoanelor, atât în și că acești lucrători „se vor asigura că nu
sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv își manifestă în niciun fel, nici prin cuvinte,
organismelor publice […].” nici prin vestimentație, nici în orice alt mod,
convingerile religioase, filozofice sau politice,
12. Articolul 7 din Legea generală antidiscrimi oricare ar fi acestea”.
nare prevede:
17. Reclamanta din litigiul principal a semnalat
„Orice distincție directă întemeiată pe unul responsabililor S.C.R.L. că va refuza să
dintre criteriile protejate constituie o discrimi renunțe la văl și să se conformeze normei de
nare directă, cu excepția cazului în care această neutralitate menționate.
distincție directă este justificată în mod obiectiv
de un scop legitim, iar mijloacele de realizare a 18. Întrucât nu s-a dat curs candidaturii sale,
acestui scop sunt adecvate și necesare.” în aprilie 2018, reclamanta din litigiul principal
și-a reînnoit solicitarea privind efectuarea
13. Articolul 8 alineatul (1) din această lege unui stagiu în cadrul S.C.R.L., propunând să
prevede: poarte un alt tip de acoperământ. Ca răspuns
„Prin derogare de la articolul 7 și fără a aduce la această nouă cerere, S.C.R.L. a informat-o că
atingere celorlalte dispoziții din prezentul titlu, o nu i se poate oferi posibilitatea efectuării unui
distincție directă pe motive de vârstă, orientare asemenea stagiu deoarece în incinta societății nu
sexuală, convingere religioasă sau filozofică, este permis niciun tip de acoperământ, indiferent
sau un handicap în domeniile menționate la dacă este o șapcă, o căciuliță sau un văl.
articolul 5 alineatul 1 punctele 4, 5 și 7 poate 19. În luna mai a anului 2019, după ce a sem
fi justificată numai de cerințe profesionale nalat o discriminare organismului public
esențiale și determinante.” independent competent în materia com
Litigiul principal și întrebările preliminare baterii discriminării și după schimburi de
corespondență între acest organism și
14. La 14 martie 2018, în cadrul formării sale S.C.R.L., reclamanta din litigiul principal a
profesionale în domeniul biroticii, reclamanta sesizat instanța de trimitere cu o acțiune în

încetare. Prin această acțiune, ea se plânge lucrător. Întrucât dispozitivul acestei hotărâri
de neîncheierea unui contract de stagiu, pe nu reproduce această nuanță importantă, s-ar
care o consideră întemeiată direct sau indirect ridica problema dacă mai subzistă o marjă
pe convingerea religioasă, și urmărește să de apreciere pentru instanța națională sau
obțină constatarea unei încălcări de către dacă aceasta din urmă este privată de orice
S.C.R.L. în special a dispozițiilor Legii generale posibilitate de a aprecia in concreto caracterul
antidiscriminare. comparabil al situațiilor atunci când este vorba
despre examinarea caracterului discriminatoriu
20. În fața instanței de trimitere, S.C.R.L. al unei norme interne a unei întreprinderi private
susține, întemeindu-se pe Hotărârea din care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn
14 martie 2017, G4S Secure Solutions politic, filozofic sau religios la locul de muncă.
(C‑157/15, EU:C:2017:203), că Regulamentul
său de muncă nu generează o discriminare 22. Instanța de trimitere ridică, pe de altă parte,
directă întrucât tratează în mod identic toți problema dacă, în Hotărârea din 14 martie 2017,
lucrătorii din întreprindere, impunându-le, G4S Secure Solutions (C-157/15, EU:C:2017:203),
în mod general și nediferențiat, în special o precum și în Hotărârea din 14 martie 2017,
neutralitate vestimentară ce se opune purtării Bougnaoui și ADDH (C-188/15, EU:C:2017:204),
unor semne vizibile care exprimă convingerile Curtea a intenționat să facă un singur criteriu
lor religioase, filozofice sau politice. protejat din convingerile religioase, convingerile
filozofice și convingerile politice, astfel încât
21. Instanța de trimitere, deși are cunoștință nu ar fi necesar să se distingă între aceste
de existența Hotărârii din 14 martie 2017, G4S criterii. Acest lucru ar echivala cu a interpreta
Secure Solutions (C-157/15, EU:C:2017:203), articolul 1 din Directiva 2000/78 în sensul că
precum și a Hotărârii din 14 martie 2017, „apartenența religioasă sau convingerile”, în
Bougnaoui și ADDH (C-188/15, EU:C:2017:204), sensul acestui articol, sunt cele două aspecte
consideră că interpretarea noțiunii de ale unuia și același criteriu protejat. Or, dacă
„discriminare directă” reținută de Curte în prima religia ar trebui să fie plasată la același nivel
dintre aceste hotărâri „este foarte discutabilă”. cu alte convingeri decât cele religioase, acest
Printre ezitările pe care le menționează această lucru ar reduce în mod semnificativ domeniul
instanță figurează cea referitoare la aprecierea de căutare al persoanei de referință în scopul
caracterului comparabil al situațiilor, care este examinării comparabilității situațiilor în cadrul
de competența instanțelor naționale. Astfel, ar aprecierii existenței unei discriminări directe.
trebui să se facă o distincție clară între, pe de o Astfel, acest lucru ar însemna că, în prezența unei
parte, marja de interpretare care aparține Curții norme interne precum cea în discuție în litigiul
și, pe de altă parte, aplicarea dreptului la situația principal, lucrătorul care invocă o convingere
de fapt din speță, care este de competența religioasă nu poate fi comparat cu lucrătorul
exclusivă a instanței naționale în discuție. În
JURISPRUDENŢĂ
animat de convingeri filozofice sau de convingeri

Hotărârea din 14 martie 2017, G4S Secure politice. O asemenea întrebare ar conduce la
Solutions, (C-157/15, EU:C:2017:203), Curtea alta, și anume aceea dacă o legislație națională
s-ar fi întemeiat pe constatarea unei aplicări care acordă protecție separată convingerilor
generale și nediferențiate a normei interne de religioase, convingerilor filozofice și convingerilor
interzicere a purtării vizibile la locul de muncă politice și urmărește astfel să consolideze gradul
a semnelor politice, filozofice sau religioase, acestei protecții prin intermediul marcării
dar nu ar fi exclus posibilitatea ca, pe baza caracteristicilor proprii ale fiecăreia dintre ele,
unor elemente care nu se aflau la dispoziția sa, precum și al unei mai mari vizibilități a acestora
aplicarea acestei norme persoanei interesate să poate fi considerată o dispoziție națională „mai
fie diferită de aplicarea ei în privința oricărui alt favorabil[ă] respectării principiului egalității

decât cele prevăzute [de Directiva 2000/78]”, în în aplicare concretă a acestei norme interne
sensul articolului 8 alineatul (1) din aceasta. În dezvăluie că:
sfârșit, instanța de trimitere precizează anumite
criterii factuale pe care le consideră pertinente a) lucrătoarea care intenționează să își exercite
pentru a stabili dacă o diferență de tratament libertatea de religie prin purtarea vizibilă a unui
constituie o discriminare directă. semn (conotativ), în speță un văl, este tratată
într-un mod mai puțin favorabil decât un alt
23. În aceste condiții, tribunal du travail lucrător care nu aderă la nicio religie, nu are
francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru nicio convingere filozofică și nu invocă nicio
Litigii de Muncă francofon din Bruxelles, obediență politică și care, ca urmare a acestui
Belgia) a hotărât să suspende judecarea cauzei fapt, nu are nicio nevoie să poarte vreun semn
și să adreseze Curții următoarele întrebări politic, filozofic sau religios?
preliminare:
b) lucrătoarea care intenționează să își exercite
„1) Articolul 1 din Directiva 2000/78 trebuie libertatea de religie prin purtarea vizibilă a
interpretat în sensul că apartenența religioasă unui semn (conotativ), în speță un văl, este
și convingerile sunt cele două aspecte ale tratată într-un mod mai puțin favorabil decât
aceluiași criteriu protejat sau, dimpotrivă, că un alt lucrător care are o convingere filozofică
apartenența religioasă și convingerile formează sau politică oarecare, dar a cărui nevoie de a
criterii distincte, fiind, pe de o parte, cel privind o afișa în mod public prin purtarea unui semn
apartenența religioasă, inclusiv convingerea (conotativ) este mai mică sau chiar inexistentă?
aferentă, și, pe de altă parte, cel privind c) lucrătoarea care intenționează să își exercite
convingerile, oricare ar fi acestea? libertatea de religie prin purtarea vizibilă a unui
2) În eventualitatea în care articolul 1 din semn (conotativ), în speță un văl, este tratată
[Directiva 2000/78] ar urma să fie interpretat în într-un mod mai puțin favorabil decât un alt
sensul că apartenența religioasă și convingerile lucrător care aderă la o altă religie sau chiar la
aceeași, dar a cărui nevoie de a o afișa în mod
sunt cele două aspecte ale aceluiași criteriu
public prin purtarea unui semn (conotativ) este
protejat, acest lucru s-ar opune ca, în temeiul
mai mică, dacă nu chiar inexistentă?
articolului 8 din aceeași directivă și pentru
a preveni o diminuare a nivelului protecției d) pornind de la constatarea că o convingere
împotriva discriminării, instanța națională să nu are în mod necesar un caracter religios,
continue să interpreteze o normă de drept filozofic sau politic și că ar putea fi de altă
intern precum cea de la articolul 4 punctul 4° natură (artistică, estetică, sportivă, muzicală,...),
din [Legea generală antidiscriminare] în sensul lucrătoarea care intenționează să își exercite
că convingerile religioase, filozofice și politice libertatea de religie prin purtarea vizibilă a unui
constituie criterii protejate distincte? semn (conotativ), în speță un văl, este tratată
într-un mod mai puțin favorabil decât un alt
3) Articolul 2 alineatul (2) [litera] (a) din lucrător care ar avea alte convingeri decât o
Directiva [2000/78] poate fi interpretat în convingere religioasă, filozofică sau politică și
sensul că norma cuprinsă în regulamentul care ar manifesta acest lucru prin vestimentație?
de muncă al unei întreprinderi care interzice
lucrătorilor să «își manifest[e] în [vreun] fel, e) pornind de la principiul că aspectul negativ
[…] prin cuvinte, […] prin vestimentație [sau] al libertății de a-și manifesta convingerile
într-un alt fel convingerile religioase, filozofice religioase înseamnă de asemenea că individul
sau politice, oricare ar fi acestea» constituie nu poate fi obligat să își dezvăluie apartenența
o discriminare directă atunci când punerea sau convingerile religioase, lucrătoarea care

intenționează să își exercite libertatea de religioasă” și „convingeri[le]”, similar modului

religie prin purtarea unui văl care nu este, în de redactare a diferitelor dispoziții ale dreptului
sine, un simbol univoc al acestei religii, având primar al Uniunii, și anume articolul 19 TFUE,
în vedere că o altă lucrătoare ar putea alege să potrivit căruia legiuitorul Uniunii poate lua
îl poarte pentru motive estetice, culturale sau măsurile necesare în vederea combaterii
chiar pentru un motiv de sănătate și că nu se oricărei discriminări întemeiate printre altele pe
distinge neapărat de o simplă bandană, este „religie sau convingeri”, și articolul 21 din Carta
tratată într-un mod mai puțin favorabil decât drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
un alt lucrător care și-ar manifesta prin cuvinte (denumită în continuare „carta”), care vizează
convingerea religioasă, filozofică sau politică, printre diferitele motive de discriminare pe
întrucât pentru lucrătoarea care poartă văl care le citează, „religia sau convingerile” (a
este o atingere și mai gravă adusă libertății de se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie
religie, în temeiul articolului 9.1. din [Convenția 2021, WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și
europeană pentru apărarea drepturilor omului C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 47).
și a libertăților fundamentale], dat fiind că,
cu excepția cazului în care se dă frâu liber 26. Curtea a conchis că, în scopul aplicării
prejudecăților, marcajul convențional al unui Directivei 2000/78, termenii „apartenență
văl nu este evident și nu va putea fi scos la religioasă” și „convingeri” se analizează ca
iveală cel mai adesea decât dacă persoana două fațete ale unuia și aceluiași motiv de
care îl arborează este constrânsă să divulge discriminare (Hotărârea din 15 iulie 2021,
motivația sa angajatorului său? WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și
C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 47).
f) lucrătoarea care intenționează să își exercite
libertatea de religie prin purtarea vizibilă a 27. Potrivit acestei jurisprudențe, după cum
unui semn (conotativ), în speță un văl, este reiese din articolul 21 din cartă, motivul de
tratată într-un mod mai puțin favorabil decât discriminare bazat pe „apartenență religioasă
un alt lucrător, care are aceeași convingere sau convingeri” trebuie distins de motivul
și care ar alege să o manifeste prin purtarea întemeiat pe „opiniile politice sau de orice altă
bărbii (ocurență care nu este interzisă în mod natură” și acoperă, așadar, atât convingerile
expres de norma internă, spre deosebire de o religioase, cât și convingerile filozofice sau
manifestare vestimentară)” spirituale (Hotărârea din 15 iulie 2021,
C-804/18 și C-341/19, WABE și MH Müller
Cu privire la întrebările preliminare Handel, EU:C:2021:594, punctul 47).
Cu privire la prima întrebare 28. În ceea ce privește expresia „oricare
24. Prin intermediul primei întrebări, instanța ar fi acestea” utilizată în ceea ce privește
convingerile evocate în Regulamentul de
JURISPRUDENŢĂ
de trimitere solicită în esență să se stabilească

dacă articolul 1 din Directiva 2000/78 trebuie muncă în discuție în litigiul principal, este
interpretat în sensul că termenii „apartenență suficient să se constate că protecția împo
religioasă sau convingeri” care figurează în acesta triva discriminării garantată de Directiva
constituie un singur motiv de discriminare sau 2000/78 nu acoperă decât motivele care sunt
dacă, dimpotrivă, acești termeni vizează motive menționate în mod exhaustiv la articolul 1
de discriminare distincte. din această directivă, astfel încât aceasta din
urmă nu acoperă nici convingerile politice sau
25. Pentru a răspunde la această întrebare, sindicale, nici convingerile sau preferințele
trebuie precizat că articolul 1 din Directiva artistice, sportive, estetice sau de altă natură.
2000/78 citează în același sens „apartenenț[a] Prin urmare, protecția acestor convingeri de

către statele membre nu este reglementată de 32. În speță însă, întrebarea adresată Curții
dispozițiile directivei menționate. nu privește o normă care interzice purtarea
de semne evidente de mari dimensiuni, ci
29. Având în vedere aceste considerații, trebuie purtarea oricărui semn vizibil care exprimă
să se răspundă la prima întrebare că articolul 1 convingeri politice, filozofice sau religioase la
din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în locul de muncă.
sensul că termenii „apartenență religioasă sau
convingeri” care figurează în acesta constituie 33. Or, Curtea a statuat de asemenea în mod
un singur motiv de discriminare care acoperă repetat că articolul 2 alineatul (2) litera (a) din
atât convingerile religioase, cât și convingerile această directivă trebuie interpretat în sensul
filozofice sau spirituale. că o normă internă a unei întreprinderi private
care interzice purtarea oricărui semn vizibil
Cu privire la a treia întrebare care exprimă convingeri politice, filozofice
sau religioase la locul de muncă nu constituie
30. Prin intermediul celei de a treia întrebări, o discriminare directă „[bazată] pe motive
care trebuie analizată în al doilea rând, instanța de apartenență religioasă sau convingeri”, în
de trimitere solicită în esență să se stabilească sensul acestei dispoziții, întrucât are în vedere
dacă articolul 2 alineatul (2) litera (a) din în mod nediferențiat orice manifestare a unor
Directiva 2000/78 trebuie interpretat în asemenea convingeri și tratează în mod identic
sensul că o dispoziție dintr-un regulament toți lucrătorii întreprinderii, impunându-le, în
de lucru al unei întreprinderi care interzice mod general și nediferențiat, printre altele
lucrătorilor să își manifeste prin cuvinte, o neutralitate vestimentară care se opune
vestimentație sau în orice alt fel convingerile purtării unor asemenea semne (Hotărârea
religioase, filozofice sau politice, oricare ar fi din 14 martie 2017, G4S Secure Solutions,
acestea, constituie, în privința lucrătorilor C-157/15, EU:C:2017:203, punctele 30 și 32,
care intenționează să își exercite libertatea de precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE
religie și de conștiință prin purtarea vizibilă a și MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19,
unui semn sau a unui articol de îmbrăcăminte EU:C:2021:594, punctul 52).
cu conotație religioasă, o discriminare directă
34. În această privință, Curtea a precizat că,
„[bazată] pe motive de apartenență religioasă
întrucât fiecare persoană poate avea fie o
sau convingeri”, în sensul acestei directive.
religie, fie convingeri religioase, filozofice sau
31. Pentru a răspunde la această întrebare, spirituale, o astfel de normă, în măsura în care
trebuie amintit că, desigur, Curtea a statuat că se aplică în mod general și nediferențiat, nu
o normă internă a unei întreprinderi care nu instituie o diferență de tratament întemeiată
interzice decât purtarea unor semne evidente pe un criteriu indisociabil legat de apartenență
religioasă sau de aceste convingeri (a se vedea
de mari dimensiuni care exprimă convingeri în
în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE
special religioase sau filozofice poate constitui
și MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19,
o discriminare directă, în sensul articolului 2
EU:C:2021:594, punctul 52).
alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78,
în cazurile în care acest criteriu este indisociabil 35. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea
legat de una sau de mai multe convingeri s-a preocupat să amintească faptul că dreptul la
religioase determinate (a se vedea în acest libertatea de conștiință și de religie, consacrat
sens Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE și la articolul 10 alineatul (1) din cartă și care
MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19, face parte din contextul pertinent pentru a
EU:C:2021:594, punctele 72 și 73). interpreta Directiva 2000/78, corespunde

dreptului garantat la articolul 9 din Convenția pentru persoanele care aderă la o religie
europeană pentru apărarea dreptului omului sau la anumite convingeri, aspect a cărui
și a libertăților fundamentale și că, în temeiul verificare este de competența instanței de
articolului 52 alineatul (3) din cartă, are trimitere (Hotărârea din 14 martie 2017, G4S
același sens și același domeniu de aplicare ca Secure Solutions, C-157/15, EU:C:2017:203,
acesta (Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE și punctul 34, și Hotărârea din 15 iulie 2021,
MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19, WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și
EU:C:2021:594, punctul 48). Or, potrivit C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 59).
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, dreptul la libertatea de gândire, de 38. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2)
conștiință și de religie, consacrat la articolul 9 litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78,
din această convenție, „reprezintă unul dintre o asemenea diferență de tratament nu ar
fundamentele unei «societăți democratice» constitui însă o discriminare indirectă, în sensul
în sensul [acestei] convenții” și constituie articolului 2 alineatul (2) litera (b) din această
„în dimensiunea sa religioasă, unul dintre directivă, dacă ar fi obiectiv justificată de un
elementele cele mai vitale care contribuie obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a
la formarea identității credincioșilor și a acestui obiectiv ar fi adecvate și necesare.
concepției acestora despre viață”, precum și „un
39. În ceea ce privește condiția referitoare
bun prețios pentru atei, agnostici, sceptici sau
la existența unui obiectiv legitim, voința
indiferenți”, care contribuie la „pluralismul –
unui angajator de a afișa în raporturile cu
cu greu câștigat de-a lungul secolelor –
clienții atât publici, cât și privați o politică de
consubstanțial unei astfel de societăți” (Curtea
neutralitate politică, filozofică sau religioasă
EDO, 15 februarie 2001, Dahlab împotriva
poate fi considerată legitimă. Astfel, dorința
Elveției, CE:ECHR:2001:0215DEC004239398).
unui angajator de a afișa o imagine de
36. În această privință trebuie adăugat că neutralitate față de clienți se raportează
reiese din dosarul aflat la dispoziția Curții la libertatea de a desfășura o activitate
că nu se susține că S.C.R.L. nu ar fi aplicat comercială, recunoscută la articolul 16 din
regulamentul de muncă în discuție în litigiul cartă, și are în principiu un caracter legitim,
principal în mod general și nediferențiat sau în special atunci când angajatorul implică în
că reclamanta din litigiul principal ar fi fost urmărirea acestui obiectiv numai lucrătorii
tratată diferit de orice alt lucrător care și- care trebuie să intre în contact cu clienții
ar fi manifestat apartenența religioasă sau angajatorului (Hotărârea din 15 iulie 2021,
convingerile religioase ori filozofice prin WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și
purtarea vizibilă a unor semne, a unor articole C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 63).
de îmbrăcăminte sau în orice alt mod.
40. Curtea a precizat însă de asemenea că
JURISPRUDENŢĂ
37. Reiese de asemenea din jurisprudența simpla voință a unui angajator de a aplica o
constantă a Curții că o normă internă politică de neutralitate, chiar dacă constituie
precum cea în discuție în litigiul principal în sine un obiectiv legitim, nu este suficientă,
poate constitui o diferență de tratament ca atare, să justifice în mod obiectiv o diferență
bazată indirect pe motive de apartenență de tratament bazată indirect pe motive
religioasă sau convingeri, în sensul articolului 2 de apartenență religioasă sau convingeri,
alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, caracterul obiectiv al unei astfel de justificări
atunci când se stabilește că obligația în putând fi identificat numai în prezența unei
aparență neutră pe care o conține o normă nevoi reale a acestui angajator, căruia îi revine
conduce în fapt la un dezavantaj special obligația să o demonstreze (Hotărârea din

15 iulie 2021, WABE și MH Müller Handel, 44. Pentru a răspunde la această întrebare,
C-804/18 și C-341/19, EU:C:2021:594, pe de o parte, trebuie amintit că, după cum
punctul 64). reiese din cuprinsul punctului 28 din prezenta
hotărâre, protecția împotriva discriminării
41. Această interpretare este inspirată de garantată de Directiva 2000/78 nu acoperă
preocuparea de a încuraja din principiu toleranța decât motivele menționate în mod exhaustiv
și respectul, precum și acceptarea unui grad mai la articolul 1 din această directivă, astfel încât
mare de diversitate și de a evita o deturnare a directiva nu acoperă convingerile politice
stabilirii unei politici de neutralitate în cadrul vizate de întrebarea menționată.
întreprinderii în detrimentul lucrătorilor ce
respectă precepte religioase care impun 45. Pe de altă parte, după cum reiese din
purtarea unei anumite ținute vestimentare. răspunsul dat la prima întrebare, termenii
„apartenenț[a] religioasă sau convingeri[le]”
42. Având în vedere ceea ce precedă, care figurează la articolul 1 din Directiva
trebuie să se răspundă la a treia întrebare că 2000/78 trebuie interpretați în sensul că
articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva constituie un singur motiv de discriminare
2000/78 trebuie interpretat în sensul că o care acoperă atât apartenența religioasă, cât
dispoziție dintr-un regulament de lucru al și convingerile filozofice sau spirituale.
unei întreprinderi care interzice lucrătorilor
să își manifeste prin cuvinte, vestimentație 46. Acestea fiind precizate, din cererea de
decizie preliminară reiese că a doua întrebare
sau în orice alt fel convingerile religioase sau
adresată de instanța de trimitere urmărește în
filozofice, oricare ar fi acestea, nu constituie,
esență să clarifice marja de apreciere de care
în privința lucrătorilor care intenționează să
dispun statele membre pentru a adopta sau
își exercite libertatea de religie și de conștiință
a menține dispoziții mai favorabile respectării
prin purtarea vizibilă a unui semn sau a unui
principiului egalității de tratament decât cele
articol de îmbrăcăminte cu conotație religioasă,
prevăzute de Directiva 2000/78, în sensul
o discriminare directă „[bazată] pe motive de articolului 8 alineatul (1) din această directivă.
apartenență religioasă sau convingeri”, în sensul
acestei directive, întrucât această dispoziție se 47. În ceea ce privește interpretarea articolului 8
aplică în mod general și nediferențiat. alineatul (1) din directiva menționată, Curtea a
statuat că dispozițiile constituționale naționale
Cu privire la a doua întrebare care protejează libertatea de religie pot fi luate în
considerare ca dispoziții mai favorabile în sensul
43. Prin intermediul celei de a doua întrebări,
acestei dispoziții în cadrul examinării caracterului
instanța de trimitere solicită în esență să
adecvat al unei diferențe de tratament bazate in
se stabilească dacă articolul 1 din Directiva
direct pe motive de apartenență religioasă sau
2000/78 trebuie interpretat în sensul că se
convingeri (Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE
opune ca dispoziții naționale care urmăresc
să asigure transpunerea acestei directive în
EU:C:2021:594, punctul 90).
dreptul național, care sunt interpretate în
sensul că convingerile religioase, filozofice și 48. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea
politice constituie trei motive de discriminare a amintit că Directiva 2000/78 stabilește
distincte, să poată fi luate în considerare ca un cadru general în favoarea egalității de
„dispoziții mai favorabile respectării principiului tratament în ceea ce privește încadrarea în
egalității de tratament decât cele prevăzute muncă și ocuparea forței de muncă ce lasă o
în [această] directivă”, în sensul articolului 8 marjă de apreciere statelor membre în privința
alineatul (1) din aceasta. concilierii dintre diferitele drepturi și interese

în discuție, ținând seama de diversitatea (Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE și MH

abordărilor acestora cu privire la locul pe care îl Müller Handel, C-804/18 și C-341/19,
acordă în cadrul lor apartenenței religioase sau EU:C:2021:594, punctul 83, precum și juris
convingerilor. Marja de apreciere recunoscută prudența citată).
astfel statelor membre în lipsa unui consens
la nivelul Uniunii trebuie totuși să fie însoțită 52. Rezultă astfel din această jurisprudență că
de un control, care revine instanței Uniunii, articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/78
constând în special în a cerceta dacă măsurile nu se opune ca o instanță națională să acorde,
luate la nivel național se justifică în principiu și în cadrul evaluării comparative a intereselor
divergente, o mai mare importanță celor ale
dacă sunt proporționale (Hotărârea din 15 iulie
apartenenței religioase sau convingerilor decât
2021, WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și
celor care rezultă în special din libertatea de a
C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 86, precum
desfășura o activitate comercială, în măsura în
care aceasta decurge din dreptul său intern. Într-
49. După cum a adăugat Curtea, cadrul astfel un asemenea caz, libertății de conștiință și de
creat arată că, în Directiva 2000/78, legiuitorul religie i se poate acorda, așadar, o protecție mai
Uniunii nu a efectuat el însuși concilierea mare decât altor libertăți, precum libertatea de
necesară între libertatea de gândire, de a desfășura o activitate comercială, recunoscută
convingere și de religie și obiectivele legitime la articolul 16 din cartă, această protecție
care pot fi invocate cu titlu de justificare producându-și efectele în etapa aprecierii
a unei inegalități de tratament, în sensul existenței unei justificări a unei discriminări
articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) indirecte, în sensul jurisprudenței menționate
din această directivă, ci a lăsat sarcina de a la punctul 39 din prezenta hotărâre.
efectua această conciliere statelor membre 53. Se impune constatarea că alta este situația
și instanțelor acestora (Hotărârea din 15 iulie dispozițiilor naționale examinate în prezenta
2021, WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și cauză. Astfel, potrivit explicațiilor furnizate de
C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 87, precum instanța de trimitere, aceste dispoziții ar avea
și jurisprudența citată). ca efect tratarea „apartenenț[ei] religioas[e]”
și a „convingeri[lor]” ca motive de discriminare
50. Curtea a conchis că Directiva 2000/78
distincte.
permite să se țină seama de contextul propriu
fiecărui stat membru și să recunoască fiecăruia 54. Or, marja de apreciere recunoscută
dintre acestea o marjă de apreciere în cadrul con statelor membre nu poate fi extinsă până la a
cilierii necesare a diferitelor drepturi și interese le permite acestora sau instanțelor naționale
în discuție pentru a asigura un just echilibru să scindeze în mai multe motive unul dintre
între acestea din urmă (Hotărârea din 15 iulie motivele de discriminare enumerate în mod
JURISPRUDENŢĂ
2021, WABE și MH Müller Handel, C-804/18 și exhaustiv la articolul 1 din Directiva 2000/78,
C-341/19, EU:C:2021:594, punctul 88). în caz contrar existând riscul de a se pune sub
semnul întrebării textul, contextul și finalitatea
51. În această privință, Curtea a statuat că, acestui motiv și de a se aduce atingere
în cadrul examinării caracterului necesar al efectului util al cadrului general în favoarea
unei interdicții similare celei în discuție în egalității de tratament în ceea ce privește
cauza principală, revine instanțelor naționale, încadrarea în muncă și ocuparea forței de
având în vedere toate elementele dosarului în muncă instituit prin această directivă.
discuție, sarcina să țină seama de interesele
în cauză și să limiteze restricțiile „privind 55. Într-adevăr, având în vedere că motivul
libertățile în discuție la strictul necesar” de discriminare constituit din „apartenență

religioasă sau convingeri” include toți lucrătorii discriminării prevăzută de Directiva 2000/78
în același mod, o abordare segmentată a nu se limitează doar la diferențele de tra
acestui motiv potrivit obiectivului urmărit de tament existente între persoanele care aderă
norma în discuție ar avea drept consecință să la o anumită religie sau la anumite convingeri
creeze subgrupe de lucrători și să aducă astfel și cele care nu aderă la o anumită religie sau
atingere cadrului general în favoarea egalității la anumite convingeri (a se vedea în acest
de tratament în ceea ce privește încadrarea în sens Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE și
muncă și ocuparea forței de muncă instituit de MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19,
Directiva 2000/78. EU:C:2021:594, punctul 49). Cu alte cuvinte,
existența unui criteriu unic, care înglobează
56. Această interpretare nu este repusă în apartenența religioasă și convingerile, nu se
discuție de argumentul potrivit căruia ea ar opune comparațiilor dintre lucrătorii animați
putea, de la caz la caz, să determine o reducere de convingeri religioase și cei animați de alte
a nivelului de protecție împotriva discriminării convingeri și nici chiar comparațiilor dintre
pe motive de apartenență religioasă sau de lucrătorii animați de convingeri religioase
convingeri religioase întrucât, într-o situație
diferite.
precum cea în discuție în litigiul principal, nimic
nu pare să se opună ca instanțele naționale 60. Obiectivul urmărit de Directiva 2000/78
să interpreteze dispozițiile naționale în cauză militează de altfel în favoarea unei interpretări
astfel încât, în cadrul evaluării comparative a articolului 2 alineatele (1) și (2) din această
a intereselor divergente dintre un lucrător directivă în sensul că aceasta nu limitează
și angajatorul său, convingerile filozofice și cercul persoanelor în raport cu care poate
spirituale să beneficieze de același nivel de fi efectuată o comparație în vederea iden
protecție ca și apartenența religioasă sau tificării unei „discriminări[…] pe motive de
convingerile religioase. apartenență religioasă sau convingeri”, în
sensul directivei menționate, la persoanele care
57. În sfârșit, în ceea ce privește mai precis argu
nu aderă la o anumită religie sau la anumite
mentația prezentată de instanța de trimitere,
convingeri (Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE
potrivit căreia existența unui criteriu unic, care
înglobează convingerile religioase și filozofice,
EU:C:2021:594, punctul 50)
ar avea ca efect reducerea nivelului de protecție
împotriva discriminărilor directe bazate pe 61. Astfel, Directiva 2000/78 are ca obiect,
aceste motive, întrucât ar împiedica com în ceea ce privește încadrarea în muncă
parațiile dintre lucrătorii animați de convingeri și ocuparea forței de muncă, combaterea
religioase și, respectiv, de convingeri filozofice, oricăror forme de discriminare pe motive
este necesar să se precizeze cele ce urmează. de apartenență religioasă sau convingeri
58. Pe de o parte, după cum a subliniat (a se vedea prin analogie Hotărârea din
această instanță, problematica unei asemenea 26 ianuarie 2021, Szpital Kliniczny im. dra
comparabilități nu este pertinentă decât în J. Babińskiego Samodzielny Publiczny Zakład
scopul aprecierii existenței unei discriminări Opieki Zdrowotnej w Krakowie, C-16/19,
directe. Or, existența unei discriminări directe EU:C:2021:64, punctul 34), înțelegându-se
este exclusă în împrejurări precum cele din că o discriminare „pe motive de” apartenență
cauza principală, așa cum s-a amintit la religioasă sau convingeri, în sensul acestei
punctul 33 din prezenta hotărâre. directive, nu poate fi constatată decât atunci
când tratamentul mai puțin favorabil sau
59. Pe de altă parte și în orice caz, Curtea a dezavantajul special în discuție este suferit
avut oportunitatea de a preciza că interzicerea în funcție de apartenență religioasă sau de

convingeri (Hotărârea din 15 iulie 2021, WABE decât cele prevăzute în [directiva menționată]”,
și MH Müller Handel, C-804/18 și C-341/19, în sensul articolului 8 alineatul (1) din aceasta.
EU:C:2021:594, punctul 49).
Cu privire la cheltuielile de judecată
62. Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să
se răspundă la a doua întrebare că articolul 1 63. Întrucât, în privința părților din litigiul
principal, procedura are caracterul unui
din Directiva 2000/78 trebuie interpretat
în sensul că se opune ca dispoziții naționale
de competența acesteia să se pronunțe cu
care urmăresc să asigure transpunerea
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
acestei directive în dreptul național și care
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
sunt interpretate în sensul că convingerile altele decât cele ale părților menționate, nu
religioase și convingerile filozofice constituie pot face obiectul unei rambursări.
două motive de discriminare distincte să
poată fi luate în considerare ca „dispoziții mai Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
favorabile respectării principiului egalității declară:
1) Articolul 1 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui
cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că termenii „apartenență religioasă
sau convingeri” care figurează în acesta constituie un singur motiv de discriminare care
acoperă atât apartenența religioasă, cât și convingerile filozofice sau spirituale.
2) Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că
o dispoziție dintr-un regulament de lucru al unei întreprinderi care interzice lucrătorilor
să își manifeste prin cuvinte, vestimentație sau în orice alt fel convingerile religioase sau
filozofice, oricare ar fi acestea, nu constituie, în privința lucrătorilor care intenționează
să își exercite libertatea de religie și de conștiință prin purtarea vizibilă a unui semn sau
a unui articol de îmbrăcăminte cu conotație religioasă, o discriminare directă „[bazată]
pe motive de apartenență religioasă sau convingeri”, în sensul acestei directive, întrucât
această dispoziție se aplică în mod general și nediferențiat.
3) Articolul 1 din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune ca dispoziții

naționale care urmăresc să asigure transpunerea acestei directive în dreptul național și care
sunt interpretate în sensul că convingerile religioase și convingerile filozofice constituie
două motive de discriminare distincte să poată fi luate în considerare ca „dispoziții mai
favorabile respectării principiului egalității decât cele prevăzute în [directiva menționată]”,
JURISPRUDENŢĂ
în sensul articolului 8 alineatul (1) din aceasta.
Semnături

Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți...

„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți –
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 11 alineatul (3) literele (a) și (e) –
Persoană care are reședința într-un stat membru și care desfășoară o activitate
salariată în alt stat membru – Contract(e) de muncă încheiat(e) cu un singur
agent de muncă temporară – Misiuni de muncă temporară – Intervale – Stabilirea
legislației aplicabile în intervalele dintre misiunile de muncă temporară –
Încetarea raportului de muncă”
În cauza C-713/20,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Centrale
Raad van Beroep (Curtea de Apel pentru Litigii de Securitate Socială și de Funcție Publică, Țările
de Jos), prin decizia din 17 decembrie 2020, primită de Curte la 24 decembrie 2020, în procedura
Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank
împotriva
X
și
Y
împotriva
Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún și domnii
F. Biltgen (raportor), N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul G. Pitruzzella,

– pentru Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, de G. J. Oudenes și H. van der Most,
în calitate de agenți;
– pentru guvernul neerlandez, de K. Bulterman și P. Huurnink, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și F. van Schaik, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 17 martie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre (b) prin «activitate independentă» se înțelege

orice activitate sau situație echivalentă con
1. Cererea de decizie preliminară privește siderată ca atare, în aplicarea legislației de
interpretarea articolului 11 alineatul (3) literele securitate socială din statul membru în care se
(a) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 desfășoară această activitate sau în care există
al Parlamentului European și al Consiliului din situația echivalentă;
29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor
de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, […]”
rectificare în JO 2004, L 200, p. 1, Ediție
specială, 05/vol. 7, p. 82). 5. Titlul II din acest regulament, denumit
„Stabilirea legislației aplicabile”, cuprinde
2. Această cerere a fost formulată în cadrul printre altele articolul 11, intitulat „Reguli
a două litigii, primul între Raad van bestuur generale”, care prevede la alineatele (1)-(3):
van de Sociale verzekeringsbank (consiliul de
administrație al Casei de Asigurări Sociale, „(1) Persoanele cărora li se aplică prezentul
Țările de Jos) (denumit în continuare „SVB”), pe regulament sunt supuse legislației unui singur
de o parte, și X, pe de altă parte, iar al doilea, stat membru. Această legislație se stabilește în
între Y, pe de o parte, și SVB, pe de altă parte, conformitate cu prezentul titlu.
cu privire la refuzul acestuia din urmă de a le
(2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele
acorda lui X și Y prestații sociale în temeiul
cărora li se acordă o prestație în numerar ca
sistemului de securitate socială neerlandez.
urmare sau ca o consecință a desfășurării
Cadrul juridic unei activități salariate sau independente se
consideră că desfășoară activitatea menționată.
Dreptul Uniunii Această dispoziție nu se aplică în cazul pensiei
de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de
3. Regulamentul nr. 883/2004, intrat în vigoare
urmaș sau al indemnizațiilor pentru accidente
la 20 mai 2004, are ca obiect coordonarea
de muncă, boli profesionale sau al prestațiilor
sistemelor naționale de securitate socială. În
de boală în numerar, care acoperă tratamentul
conformitate cu articolul 91, acesta se aplică
pentru o perioadă nelimitată.
de la data intrării în vigoare a Regulamentului
(CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European (3) Sub rezerva articolelor 12-16:
și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de
stabilire a procedurii de punere în aplicare (a) persoana care desfășoară o activitate sala
a Regulamentului nr. 883/2004 (JO 2009, riată sau independentă într-un stat membru se
L 284, p. 1), și anume de la 1 mai 2010. supune legislației din statul membru respectiv;
JURISPRUDENŢĂ
4. Articolul 1 din Regulamentul nr. 883/2004 (b) funcționarii se supun legislației din statul
prevede: membru de care aparține administrația ai căror
salariați sunt;
„În sensul prezentului regulament:
(c) persoana care beneficiază de ajutor de șomaj
(a) prin «activitate salariată» se înțelege orice în conformitate cu articolul 65, în temeiul
activitate sau situație echivalentă considerată legislației statului membru de reședință, se
ca atare, în aplicarea legislației de securitate supune legislației statului membru respectiv;
socială din statul membru în care se desfășoară
această activitate sau în care există situația (d) persoana convocată sau concentrată pentru
echivalentă; îndeplinirea obligațiilor militare sau efectuarea

serviciului civil într-un stat membru se supune b. nu se consideră ca fiind asigurată persoana
legislației statului membru respectiv; care, în temeiul unui tratat sau al unei decizii
adoptate de o organizație internațională, este
(e) orice altă persoană căreia nu i se aplică supusă dispozițiilor de drept ale unui alt stat.”
literele (a)-(d) se supune legislației statului
membru de reședință, fără a se aduce atingere 8. Din articolul 13 alineatul 1 din AOW rezultă
altor dispoziții din prezentul regulament, care îi că valoarea pensiei se reduce cu 2% pentru
garantează prestații în temeiul legislației unuia fiecare an calendaristic în care titularul pensiei
sau mai multor state membre.” nu a fost asigurat după împlinirea vârstei de 15
ani, dar înainte de a împlini vârsta de 65 de ani.
Dreptul neerlandez
AKW
AOW
9. Articolul 6 din Algemene Kinderbijslagwet
6. Articolul 6 alineatele 1 și 3 din Algemene (Legea privind sistemul general al alocațiilor
Ouderdomswet (Legea privind sistemul familiale) din 26 aprilie 1962 (Stb. 1962,
general al asigurării pentru limită de vârstă) din nr. 160), în versiunea aplicabilă situației de fapt
31 mai 1956 (Stb. 1956, nr. 281), în versiunea din litigiul principal (denumită în continuare
aplicabilă situației de fapt din litigiul principal „AKW”), reia în termeni identici textul
(denumită în continuare „AOW”), prevede: articolului 6 din AOW.
„1. Este asigurată potrivit dispozițiilor prezentei 10. Articolul 6a din AKW are următorul cuprins:
legi persoana care nu a împlinit vârsta de
pensionare și „Prin derogare, după caz, de la articolul 6 și de la
dispozițiile care se întemeiază pe acest articol,
a. este rezidentă;
a. se consideră de asemenea ca fiind asigurată
b. nu este rezidentă, dar este supusă impo persoana a cărei asigurare rezultă, în temeiul
zitului pe venit pentru munca prestată în Țările prezentei legi, din aplicarea dispozițiilor unui
de Jos sau pe platforma continentală. tratat sau ale unei decizii adoptate de o
organizație internațională;
[…]
b. în sensul capitolului 3 din prezenta lege, se
3. Categoria persoanelor asigurate poate fi consideră de asemenea ca fiind «asigurată»
extinsă sau limitată printr-o măsură generală o persoană care nu este asigurată și care
de administrare sau în temeiul acesteia, prin a dobândit dreptul la prestații familiale în
derogare de la alineatele 1 și 2.” temeiul Regulamentului [nr. 883/2004];
7. Articolul 6a din AOW are următorul cuprins: c. o persoană supusă legislației unui alt stat
în temeiul unui tratat sau al unei decizii
„Prin derogare, după caz, de la articolul 6 și adoptate de o organizație internațională nu
de la dispozițiile care se întemeiază pe acest este considerată ca fiind asigurată.”
articol,
BUB
a. se consideră ca fiind asigurată persoana a
cărei asigurare rezultă, în temeiul prezentei 11. Articolul 6 din Besluit uitbreiding en
legi, din aplicarea dispozițiilor unui tratat beperking kring verzekerden volksverzekeringen
sau ale unei decizii adoptate de o organizație 1999 (Decretul din 1999 privind extinderea
internațională; și limitarea categoriei persoanelor obligate

la plata contribuțiilor la asigurările sociale) 15. Prin decizia din 6 iulie 2015, SVB i-a
din 24 decembrie 1998, (Stb. 1998, nr. 746) comunicat lui X, la cererea acesteia, o
(denumit în continuare „BUB”), intitulat evidență a drepturilor de pensie care îi
„Întreruperea temporară a activității în Țările reveneau în temeiul AOW, din care reieșea că,
de Jos”, prevede: la 30 ianuarie 2015, era îndreptățită la 82%
din pensia pentru limită de vârstă completă
„Rămâne asigurată în sistemul de asigurări în temeiul AOW. SVB a considerat în această
sociale o persoană care nu are reședința în privință că, în măsura în care X avea reședința
Țările de Jos, dar care lucrează exclusiv în în Germania, ea era asigurată în sistemul
Țările de Jos și a cărei activitate este întreruptă de securitate socială neerlandez numai în
temporar: perioadele în care a lucrat efectiv pentru
agentul de muncă temporară în Țările de Jos,
a) din cauză de boală, infirmitate, sarcină, însă nu și în intervalele dintre misiunile sale de
maternitate sau șomaj ori muncă temporară.
b) din cauză de concediu, grevă sau lock-out.” 16. Întrucât reclamația sa împotriva acestei
decizii a fost respinsă ca nefondată prin
Situația de fapt din litigiul principal și decizia SVB din 21 decembrie 2015, X a
întrebările preliminare sesizat rechtbank Amsterdam (Tribunalul din
Amsterdam, Țările de Jos).
Cauza referitoare la X
17. Prin hotărârea din 3 octombrie 2016,
12. De la 14 ianuarie 2013, X, resortisantă instanța respectivă a obligat SVB să adopte
neerlandeză cu reședința în Germania, a o nouă decizie. Ea a statuat, făcând trimitere
început să desfășoare o activitate salariată în special la Hotărârea din 23 aprilie 2015,
în Țările de Jos prin intermediul unui agent Franzen și alții (C-382/13, EU:C:2015:261),
de muncă temporară. Contractul de muncă că intervalele dintre misiunile de muncă
încheiat cu acest agent prevedea că raportul temporară efectuate de X trebuiau considerate
de muncă va începe la momentul începerii perioade de concediu sau de șomaj, în sensul
articolului 6 din BUB, astfel încât, în intervalele
efective a misiunii de muncă și va înceta de
menționate, X intra sub incidența legislației
drept de îndată ce, la cererea întreprinderii
neerlandeze.
utilizatoare, respectiva misiune se va încheia.
18. SVB a formulat apel împotriva acestei
13. În cadrul acestui contract, X a efectuat mai hotărâri la Centrale Raad van Beroep (Curtea
multe misiuni de muncă temporară, întrerupte de Apel pentru Litigii de Securitate Socială și
de intervale de timp care au durat cel mai mult de Funcție Publică, Țările de Jos), instanța de
JURISPRUDENŢĂ
de la 19 octombrie 2013 la 30 martie 2014 și trimitere în prezenta cauză.

cel mai puțin de la 20 la 25 septembrie 2014,
precum și de la 23 la 28 ianuarie 2015. 19. Această instanță de trimitere arată că,
întrucât X nu a realizat o perioadă de asigurare
14. În aceste intervale, X a desfășurat activități în Germania, ea nu poate solicita o pensie
de voluntariat în Țările de Jos și a efectuat pentru limită de vârstă în acest stat membru.
sarcini neremunerate de îngrijire a familiei. Ea
Cauza referitoare la Y
a desfășurat și activități de menaj în favoarea
fiilor săi, pentru care a încasat o remunerație 20. De la 16 iulie 2007, Y, resortisant polonez
foarte redusă. care locuia împreună cu familia sa în Polonia,

a început să desfășoare o activitate salariată 26. Împotriva acestei hotărâri, Y a declarat apel
în Țările de Jos, prin intermediul unui agent de la Centrale Raad van Beroep (Curtea de Apel
muncă temporară cu care a încheiat contracte pentru Litigii de Securitate Socială și de Funcție
de muncă succesive, întrerupe de mai multe Publică).
intervale de timp.
Considerații comune celor două cauze din
21. La 20 iulie 2015, Y a încheiat un contract litigiul principal
de muncă pe durată determinată de opt luni cu
27. Instanța de trimitere arată că X și Y au fost
respectivul agent, care prevedea că, în cazul în
asigurați în temeiul AOW și, respectiv, al AKW
care munca în întreprinderea utilizatoare se va
în perioadele în care au efectuat misiuni de
încheia, Y va fi obligat, pe durata contractului
muncă temporară în Țările de Jos și că litigiile
respectiv, să accepte o muncă convenabilă de
principale privesc aspectul dacă afilierea lor
înlocuire și că acest contract va înceta dacă
la sistemul de securitate socială neerlandez
refuză sau dacă nu va mai fi dispus să lucreze. a încetat în intervalele dintre misiunile
Întrucât aceasta din urmă ipoteză s-a produs, menționate. Respectiva instanță apreciază că,
contractul menționat a încetat la 31 decembrie în acest scop, este necesar să se stabilească
2015. legislația aplicabilă, potrivit Regulamentului
nr. 883/2004, în intervalele menționate.
22. La 8 februarie 2016, Y, care nu lucrase între
1 ianuarie 2016 și 7 februarie 2016, a încheiat 28. Ea amintește în această privință că,
un nou contract de muncă cu același agent. în temeiul articolului 11 alineatul (1) din
Regulamentul nr. 883/2004, persoanele cărora
23. Prin decizia din 29 martie 2016, SVB l-a
li se aplică acest regulament sunt supuse
informat pe Y că nu are dreptul la alocații
legislației unui singur stat membru, care
familiale în sistemul de securitate socială
este stabilită în conformitate cu dispozițiile
neerlandez pentru lunile ianuarie și februarie
articolului 11 alineatul (3) din regulament.
2016, din moment ce nu a desfășurat o
activitate profesională în Țările de Jos în prima 29. Instanța de trimitere consideră că, pentru
zi lucrătoare a fiecăreia dintre aceste luni. ca articolul 11 alineatul (3) litera (a) din
Regulamentul nr. 883/2004 să fie aplicabil,
24. Întrucât reclamația sa a fost respinsă prin trebuie să existe o activitate sau o situație
decizia SVB din 20 mai 2016, Y a introdus o echivalentă în sensul articolului 1 litera (a)
acțiune la rechtbank Amsterdam (Tribunalul din acest regulament, considerată ca atare în
din Amsterdam). scopul aplicării legislației privind securitatea
socială a statului membru în care se desfășoară
25. Printr-o hotărâre din 5 ianuarie 2017,
această activitate sau în care există situația
această instanță a respins acțiunea ca nefon
echivalentă.
dată. Ea a considerat că contractul de muncă
din 20 iulie 2015 a încetat în intervalul dintre 30. Or, în speță, situațiile lui X și Y în intervalul
1 ianuarie și 7 februarie 2016 și a precizat că nu dintre misiunile lor de lucru nu ar constitui
s-a demonstrat că în cadrul acestui contract activități salariate, în sensul articolului 1
au fost prevăzute concedii remunerate sau litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004. Astfel,
neremunerate. Prin urmare, acest interval în temeiul dreptului neerlandez, activitățile
de timp nu putea constitui o întrerupere desfășurate de X în Țările de Jos în aceste
temporară a activității, în sensul articolului 6 intervale de timp nu pot fi considerate activități
din BUB. salariate. La fel, în temeiul aceluiași drept

neerlandez, Y nu ar fi desfășurat o activitate 35. Ea susține în această privință că reiese

salariată în intervalele de timp menționate din jurisprudența Curții, în special din
deoarece contractul său de muncă încetase cuprinsul punctului 50 din Hotărârea din
la acel moment. În plus, nu ar fi fost convenit 23 aprilie 2015, Franzen și alții (C-382/13,
în prealabil niciun concediu neremunerat, iar EU:C:2015:261), pronunțată în contextul
contractul de muncă din 8 februarie 2016 ar fi Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului
fost încheiat pentru o perioadă care a depășit din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor
data de încetare prevăzută inițial în contractul de securitate socială în raport cu lucrătorii
de muncă anterior. salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități
independente și cu membrii familiilor acestora
31. Prin urmare, instanța de trimitere ridică care se deplasează în mod temporar în cadrul
problema dacă situațiile lui X și Y în intervalul Comunității, în versiunea modificată și
dintre misiunile lor de muncă temporară pot actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97
fi considerate drept „situați[i] echivalente”, în al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997,
sensul articolului 1 litera (a) din Regulamentul L 28, p. 1), astfel cum a fost modificat
nr. 883/2004. prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al
32. Ea arată în această privință că nu mai Parlamentului European și al Consiliului din
exista un raport de muncă în intervalele dintre 18 decembrie 2006 (JO 2006, L 392, p. 1,
misiunile de muncă temporară ale lui X și Y, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 3), care ar putea
astfel încât ei nu pot fi considerați în aceste fi transpus în contextul Regulamentului
perioade lucrători în sensul dreptului neerlandez. nr. 883/2004, că persoanele care își desfășoară
în mod normal activitatea profesională într-
33. Instanța de trimitere adaugă că, astfel un stat membru intră în domeniul de aplicare
cum reiese din Hotărârea din 19 septembrie al articolului 11 alineatul (3) litera (a) din
2019, van den Berg și alții (C-95/18 și C-96/18, Regulamentul nr. 883/2004 atât timp cât
EU:C:2019:767), statul membru de angajare nu au încetat definitiv sau temporar această
nu este obligat să supună legislației sale de activitate și că ele rămân supuse acestei
securitate socială lucrătorul migrant care are legislații și în zilele în care nu își desfășoară
reședința pe teritoriul unui alt stat membru efectiv această activitate. Prin urmare,
pentru perioadele în care acestuia i se împrejurarea că există un raport de muncă
aplică, în temeiul titlului II din Regulamentul nu ar fi decisivă în această privință. Instanța
nr. 883/2004, legislația privind securitatea de trimitere nu exclude, așadar, ca intervalele
socială a acestui din urmă stat membru, chiar dintre misiunile de muncă temporară ale lui X
dacă aceasta nu conferă lucrătorului respectiv și Y, în special ale lui X, să nu constituie de fapt
niciun drept la o pensie pentru limită de vârstă o încetare a activității lor salariate în Țările de
JURISPRUDENŢĂ
sau la alocații familiale. Prin urmare, ar fi lipsit Jos. Ea ridică problema care sunt elementele
de relevanță faptul că persoanele interesate nu pertinente de care trebuie să se țină seama în
aveau dreptul la prestații similare în statul lor acest sens, mai ales în privința termenului de
membru de reședință. la care trebuie să se considere că o persoană
care nu mai are un raport de muncă, precum X
34. Instanța de trimitere are însă îndoieli sau Y, și-a încetat activitatea în statul membru
că legislația aplicabilă în intervalele dintre de angajare.
misiunile de muncă temporară ale lui X și
Y trebuie stabilită în temeiul articolului 11 36. Cu toate acestea, instanța de trimitere
alineatul (3) litera (e) din Regulamentul arată că reiese de asemenea din cuprinsul
nr. 883/2004. punctului 51 din hotărârea menționată că

o persoană este supusă de la bun început membru și care efectuează, prin intermediul
legislației statului de reședință dacă nu exercită unui agent de muncă temporară stabilit în alt
o muncă remunerată și nu are un raport stat membru, misiuni de muncă temporară pe
de muncă, chiar dacă nu și-a încetat decât teritoriul acestui alt stat membru este supusă
temporar activitatea în statul de angajare, în intervalele dintre respectivele misiuni
singura excepție fiind atunci când persoana de muncă temporară legislației naționale a
interesată primește o prestație în sensul statului membru de angajare ori în sensul că o
articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul asemenea persoană este supusă în intervalele
nr. 883/2004. respective legislației naționale a statului
membru de reședință.
37. În acest context, Centrale Raad van Beroep
(Curtea de Apel pentru Litigii de Securitate 39. Potrivit unei jurisprudențe constante,
Socială și de Funcție Publică) a hotărât să disp ozițiile titlului II din Regulamentul
suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții nr. 883/2004, din care face parte articolul 11
următoarele întrebări preliminare: alineatul (3), constituie un sistem complet și
uniform de norme care reglementează con
„1) Articolul 11 alineatul (3) litera (a) din flictul de legi și care au drept scop garantarea
Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat faptului că lucrătorii care se deplasează în
în sensul că un lucrător rezident într-un stat interiorul Uniunii sunt supuși sistemului de
membru care lucrează pe teritoriul altui stat securitate socială al unui singur stat membru,
membru pe baza unui contract de muncă astfel încât să se evite situațiile în care sunt
temporară care prevede că raportul de muncă aplicabile legislațiile mai multor state membre
încetează de îndată ce încetează misiunea, după și complicațiile aferente unor asemenea situații
care acesta este reluat, rămâne, în perioadele (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20
intermediare, sub incidența legislației acestui mai 2021, FORMAT Urządzenia i Montaże
ultim stat membru atât timp cât lucrătorul nu Przemysłowe, C-879/19, EU:C:2021:409,
și-a încetat temporar activitatea? punctul 30 și jurisprudența citată).
2) Care sunt factorii relevanți pentru a evalua, 40. În acest sens, articolul 11 alineatul (3)
în astfel de cazuri, dacă există sau nu o încetare litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004
temporară a activității? stabilește principiul potrivit căruia persoana
care desfășoară o activitate salariată sau
3) După cât timp un lucrător care nu mai independentă într-un stat membru se supune
are un raport contractual de muncă trebuie legislației în materie de securitate socială a
considerat că și-a încetat temporar activitatea acestui stat membru.
în țara de angajare, cu excepția cazului în care
41. Așa cum a arătat domnul avocat general
se indică elemente concrete în sens contrar?”
la punctul 63 din concluzii, existența unui
Cu privire la întrebările preliminare asemenea raport de muncă își pierde relevanța
numai în ipoteza excepțională prevăzută la
38. Prin intermediul celor trei întrebări articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul
preliminare, care trebuie analizate împreună, nr. 883/2004, care asimilează persoanelor
instanța de trimitere solicită în esență să ce desfășoară o activitate salariată sau
se stabilească dacă articolul 11 alineatul (3) independentă persoanele cărora li se acordă
literele (a) și (e) din Regulamentul o prestație în numerar ca urmare sau ca
nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul o consecință a desfășurării unei astfel de
că o persoană care are reședința într-un stat activități.

42. Or, în speță, din decizia de trimitere reiese activitatea pentru un agent de muncă
că în intervalele dintre misiunile lor de muncă temporară prin intermediul unui contract de
temporară X și Y nu au beneficiat de avantajele muncă pe durată determinată care a început
prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din la 20 iulie 2015 și a încetat la 31 decembrie
Regulamentul nr. 883/2004. 2015 și că a încheiat cu același agent un nou
contract de muncă începând cu 8 februarie
43. Prin urmare, este necesar să se stabi 2016. Astfel, în intervalul dintre aceste două
lească dacă trebuie să se considere că X și contracte, și anume de la 1 ianuarie 2016 la
Y au desfășurat în intervalele menționate 7 februarie 2016, raportul de muncă dintre Y și
o activitate salariată sau independentă, în agentul de muncă temporară încetase.
sensul articolului 11 alineatul (3) litera (a) din
Regulamentul nr. 883/2004. 48. În consecință, din cauza încetării activității
lor profesionale, în intervalele dintre
44. În această privință trebuie amintit misiunile lor de muncă temporară, X și Y nu
că articolul 1 litera (a) din Regulamentul desfășurau o activitate salariată și nici nu se
nr. 883/2004 definește expresia „activitate aflau într-o situație echivalentă, în sensul
salariată” ca fiind orice activitate sau o situație legislației neerlandeze. Prin urmare, ei nu
echivalentă considerată ca atare în aplicarea intrau în domeniul de aplicare al articolului 11
legislației de securitate socială a statului alineatul (3) litera (a) din Regulamentul
membru în care se desfășoară această activitate nr. 883/2004, astfel încât nu erau supuși
sau în care există situația echivalentă. legislației neerlandeze.
45. În speță, din dosarul de care dispune Curtea 49. Această constatare nu poate fi repusă
reiese că X își desfășura activitatea pe baza în discuție de Hotărârea din 23 aprilie 2015,
unui contract de muncă temporară pe durată Franzen și alții (C-382/13, EU:C:2015:261), la
determinată, care cuprindea o clauză în temeiul care fac referire Comisia și instanța de trimitere.
căreia raportul de muncă urma să ia naștere la Astfel, la punctele 50 și 51 din acea hotărâre,
momentul începerii efective a activității și să Curtea a statuat că legislația statului membru
ia sfârșit la încetarea acestei activități. Rezultă de angajare rămâne aplicabilă atât timp cât
că în intervalele dintre misiunile sale de muncă persoana în cauză își desfășoară activitatea
temporară nu exista un raport de muncă între profesională pe teritoriul acestui stat membru,
X și agentul de muncă temporară. în schimb, persoanele care și-au încetat
46. În plus, deși în aceste intervale X era definitiv sau temporar activitatea profesională
înscrisă la mai mulți agenți de muncă tem sunt supuse legislației statului membru în
porară neerlandezi, ea nu a efectuat nicio care au reședința. Rezultă că, așa cum a arătat
domnul avocat general la punctele 82 și 84 din
JURISPRUDENŢĂ
misiune de muncă temporară în favoarea

acestora. În ceea ce privește activitățile de concluzii, în vederea aplicării legislației statului
voluntariat și activitățile de menaj pe care membru de angajare, existența unui raport de
X le-a exercitat în Țările de Jos în intervalele muncă continuu este necesară întotdeauna.
menționate, este suficient să se arate că, Modalitățile concrete de desfășurare a muncii,
potrivit instanței de trimitere, acestea nu pot fi precum împrejurarea că munca este efectuată
considerate o activitate salariată sau o situație cu fracțiune de normă sau ocazional ori că
echivalentă, în sensul legislației neerlandeze. obligațiile concrete care decurg din aceasta
sunt suspendate, sunt lipsite de pertinență din
47. În ceea ce îl privește pe Y, din decizia de moment ce nu afectează caracterul continuu
trimitere reiese că acesta și-a desfășurat al unui raport de muncă.

50. În aceste condiții și ținând seama de nici celor prevăzute la articolul 11 alineatul (3)
constatarea făcută la punctul 48 din prezenta literele (b)-(d) din acest regulament, acestea
hotărâre, în intervalele dintre misiunile lor de din urmă vizând funcționarii, șomerii și
muncă temporară, X și Y intrau în domeniul de persoanele convocate sau concentrate pentru
aplicare al articolul 11 alineatul (3) litera (e) din îndeplinirea obligațiilor militare sau pentru
Regulamentul nr. 883/2004, care constituie efectuarea serviciului civil.
o normă reziduală cu vocația de a se aplica
tuturor persoanelor aflate într-o situație 53. În consecință, trebuie să se răspundă la
nereglementată în mod specific de alte dispoziții întrebările adresate că articolul 11 alineatul (3)
din regulamentul menționat, care instituie literele (a) și (e) din Regulamentul nr. 883/2004
trebuie interpretat în sensul că o persoană
un sistem complet de stabilire a legislației
care are reședința într-un stat membru și
aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din
care efectuează, prin intermediul unui agent
8 mai 2019, Inspecteur van de Belastingdienst,
de muncă temporară stabilit în alt stat
C-631/17, EU:C:2019:381, punctul 31).
membru, misiuni de muncă temporară pe
51. Astfel, această dispoziție prevede că orice teritoriul acestui alt stat membru este supusă
altă persoană căreia nu i se aplică literele (a)- în intervalele dintre respectivele misiuni de
(d) se supune legislației statului membru de muncă legislației naționale a statului membru
reședință, fără a se aduce atingere altor dispoziții în care are reședința, din moment ce, în temeiul
din acest regulament care îi garantează prestații contractului de muncă temporară, raportul de
în temeiul legislației unuia sau mai multor state muncă încetează în aceste intervale de timp.
membre. Ea se aplică atât persoanelor care și- Cu privire la cheltuielile de judecată
au încetat definitiv activitatea profesională,
cât și celor care și-au încetat activitatea doar 54. Întrucât, în privința părților din litigiile
temporar (a se vedea prin analogie Hotărârea principale, procedura are caracterul unui
din 11 noiembrie 2004, Adanez-Vega, C-372/02, incident survenit la instanța de trimitere, este
EU:C:2004:705, punctul 24). de competența acesteia să se pronunțe cu
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
52. Or, în speță, situația lui X și a lui Y în efectuate pentru a prezenta observații Curții,
intervalele dintre misiunile lor de muncă altele decât cele ale părților menționate, nu
temporară nu corespundea nici situației pot face obiectul unei rambursări.
prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (a)
din Regulamentul nr. 883/2004, după cum s-a Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
arătat la punctele 45-48 din prezenta hotărâre, declară:
Articolul 11 alineatul (3) literele (a) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor
de securitate socială
o persoană care are reședința într-un stat membru și care efectuează, prin intermediul unui
agent de muncă temporară stabilit în alt stat membru, misiuni de muncă temporară pe
teritoriul acestui alt stat membru este supusă în intervalele dintre respectivele misiuni de
muncă legislației naționale a statului membru în care are reședința, din moment ce, în temeiul
contractului de muncă temporară, raportul de muncă încetează în aceste intervale de timp.
Semnături

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera a șaptea)
5 octombrie 2022(*)
„Funcție publică – Agenți temporari – Concediu medical – Absențe
nemotivate – Rezilierea contractului fără preaviz – Articolul 16 din RAA –
Articolul 48 litera (b) din RAA – Răspundere”
În cauza T-618/21,
WV, reprezentat de L. Levi și A. Champetier, avocate,

reclamant,
împotriva
Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT), reprezentat de

M. Garnier, în calitate de agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din domnii R. da Silva Passos, președinte, L. Truchot (raportor) și M. Sampol Pucurull,
judecători,
grefier: doamna I. Kurme, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 7 iulie 2022,

pronunță prezenta
Hotărâre prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a

acestor decizii.
1. Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 270
TFUE, reclamantul WV solicită, pe de o Istoricul litigiului
JURISPRUDENŢĂ
parte, anularea deciziei directorului Centrului

de Traduceri pentru Organismele Uniunii 2. Reclamantul a fost recrutat de CdT la
Europene (CdT) din 26 noiembrie 2020 de 1 noiembrie 1997. La 16 decembrie 2004, acesta a
reziliere fără preaviz a contractului său de semnat un contract pe perioadă nedeterminată.
muncă pe perioadă nedeterminată (denumită De la 23 iulie 2019 la 15 noiembrie 2019,
în continuare „decizia atacată”, precum și, reclamantul s-a aflat în concediu medical
în măsura în care este necesar, a deciziei din plătit. Absența sa de la 18 noiembrie 2019 la
17 iunie 2021 de respingere a reclamației sale 7 februarie 2020 a fost considerată de CdT ca
(denumită în continuare „decizia de respingere fiind nemotivată. Absențele sale de la 8 februarie
a reclamației”) și, pe de altă parte, repararea la 10 aprilie 2020 și de la 29 aprilie la 4 mai

Funcție publică – Agenți temporari – Concediu medical...
2020, în ceea ce le privește, au fost acceptate „RAA”) în vederea rezilierii contractului său
de CdT ca fiind motivate. De la 5 mai 2020, de muncă. CdT l-a invitat să își prezinte
absențele reclamantului au fost considerate ca observațiile.
fiind nemotivate.
7. Prin scrisoarea din 14 octombrie 2020,
3. După o consultație la distanță care a avut avocata reclamantului, făcând referire
loc la 4 mai 2020 între reclamant și serviciul la scrisoarea din 14 septembrie 2020 a
medical al Comisiei Europene, acționând directorului CdT, a comunicat CdT observațiile
în contul CdT, acest serviciu medical a reclamantului referitoare la eventuala aplicare
concluzionat că reclamantul era apt să își a articolului 48 litera (b) din RAA.
reia atribuțiile cu jumătate de normă timp
de o lună, începând cu 5 mai 2020. Serviciul 8. La 26 noiembrie 2020, în temeiul
medical menționat l-a informat pe reclamant articolului 48 litera (b) din RAA, a fost
că putea depune o cerere de arbitraj. A doua zi, adoptată decizia atacată, prin care contractul
acesta din urmă a depus cererea menționată, de muncă al reclamantului a fost încetat fără
în temeiul articolului 59 alineatul (1) al cincilea preaviz, de la 31 decembrie 2020.
paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii
9. La 26 februarie 2021, reclamantul a introdus
Europene (denumit în continuare „statutul”).
o reclamație împotriva deciziei atacate.
4. Constatând că reclamantul nu s-a prezentat
10. La 17 iunie 2021, directorul CdT a respins
la diferitele reuniuni organizate în vederea
reclamația.
procedurii de arbitraj, medicul independent a
confirmat decizia serviciului medical al Comisiei. Concluziile părților
CdT a considerat, în consecință, că absența
reclamantului în cursul perioadei care a început 11. Reclamantul solicită Tribunalului:
la 5 mai 2020 era nemotivată. Reclamantul a
fost informat cu privire la aceasta prin scrisoarea – anularea deciziei atacate;
directorului CdT din 31 iulie 2020. – anularea, în măsura în care este necesar, a
5. Prin scrisoarea din 10 august 2020, avocata deciziei de respingere a reclamației;
reclamantului a solicitat declararea invalidității
– obligarea CdT la repararea prejudiciului
acestuia. Ea a arătat că, ținând seama de starea
material suferit și la plata sumei de 15 000
de sănătate a reclamantului, nu se preconiza o
de euro pentru repararea prejudiciului moral
revenire la o situație normală în viitorul apropiat.
suferit;
6. Prin scrisoarea din 14 septembrie 2020,
– obligarea CdT la plata cheltuielilor de judecată.
directorul CdT a respins cererea de declarare a
invalidității reclamantului. Reclamantul a fost 12. CdT solicită Tribunalului:
informat de asemenea că, ținând seama printre
altele de absența sa nemotivată începând de – respingerea acțiunii;
la 5 mai 2020, de declarația sa potrivit căreia
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor
nu era în măsură să își reia atribuțiile, de lipsa
de răspuns la cele trei scrisori ale CdT trimise de judecată.
între 7 mai și 7 august 2020 și de interesul În drept
serviciului, CdT intenționa să aplice articolul 48
litera (b) din Regimul aplicabil celorlalți agenți 13. Reclamantul a prezentat concluzii în
ai Uniunii Europene (denumit în continuare anulare și concluzii în despăgubire.

Cu privire la concluziile în anulare în raport cu interesul reclamantului, precum și

pe o motivare contradictorie, și, al treilea, pe
14. Reclamantul solicită anularea deciziei încălcarea dreptului de a fi ascultat.
atacate, precum și, în măsura în care este
necesar, a deciziei de respingere a reclamației. 18. În cadrul primului motiv, reclamantul
susține că articolul 48 litera (b) din RAA
15. Cu titlu introductiv, în ceea ce privește nu poate sta la baza deciziei de reziliere a
cererea reclamantului de anulare, în măsura contractului său de muncă, întrucât, la data
în care este necesar, a deciziei de respingere adoptării deciziei atacate, el nu se afla în
a reclamației, trebuie amintit că, potrivit concediu medical plătit, ci, potrivit CdT, în
unei jurisprudențe constante, concluziile în situație de absență nemotivată, astfel încât, la
anulare îndreptate în mod formal împotriva data rezilierii contractului său de muncă, el nu
deciziei de respingere a unei reclamații au ca se afla la sfârșitul concediului medical plătit
efect sesizarea Tribunalului cu privire la actul prevăzut la articolul 16 din RAA, la care face
împotriva căruia a fost introdusă reclamația trimitere articolul 48 litera (b) din RAA.
în cazul în care ele sunt, ca atare, lipsite de
caracter autonom (a se vedea Hotărârea 19. În plus, presupunând că, la data rezilierii
din 14 iulie 2021, AQ/eu-LISA, T-164/19, contractului său de muncă, reclamantul
nepublicată, EU:T:2021:456, punctul 35 și se afla în concediu medical plătit în sensul
jurisprudența citată). articolului 16 din RAA, condițiile stabilite
de acest text și de articolul 48 litera (b) din
16. În speță, dat fiind că decizia de respingere
RAA nu ar fi fost îndeplinite. Astfel, întrucât
a reclamației nu face decât să confirme
reclamantul a lucrat timp de 22 de ani în cadrul
decizia atacată prin care contractul de muncă
CdT, durata concediului său medical plătit ar fi
al reclamantului a fost reziliat fără preaviz,
trebuit să corespundă vechimii sale în serviciu
concluziile în anularea deciziei de respingere a
fără să se poată pune capăt contractului său de
reclamației sunt lipsite de caracter autonom.
muncă în temeiul articolului 48 litera (b) din
Prin urmare, nu este necesară pronunțarea în
RAA înainte de expirarea acestui termen.
mod specific cu privire la acestea, chiar dacă,
în cadrul examinării legalității deciziei atacate, 20. În sfârșit, reclamantul adaugă că, dacă
va trebui luată în considerare motivarea care CdT ar fi urmărit să îl sancționeze, acesta ar
figurează în decizia de respingere a reclamației, fi trebuit să deschidă o procedură disciplinară
apreciindu-se că această motivare coincide împotriva sa, iar nu să aplice articolul 16 și
cu cea a deciziei atacate (a se vedea în acest articolul 48 litera (b) din RAA.
sens Hotărârea din 14 iulie 2021, AQ/eu-
LISA, T-164/19, nepublicată, EU:T:2021:456, 21. CdT amintește că a considerat că absența
JURISPRUDENŢĂ
punctul 36 și jurisprudența citată). reclamantului era nemotivată de la 5 mai 2020

și că reclamantul a susținut în mod permanent
17. În susținerea concluziilor în anulare, că starea sa de sănătate nu îi permitea să își
reclamantul invocă trei motive, care sunt reia atribuțiile.
întemeiate, primul, pe temeiul juridic eronat
al deciziei de reziliere a contractului de muncă 22. Potrivit CdT, reclamantul își epuizase
în litigiu, al doilea, pe nesesizarea de către drepturile la concediu medical, deoarece,
CdT a comisiei pentru invaliditate cu privire după cum rezultă din cuprinsul articolului 59
la rezilierea de către acesta a contractului de din statut, la care face trimitere articolul 16 din
muncă în litigiu fără evaluarea comparativă a RAA, numai perioadele de absență motivată
tuturor elementelor și împrejurărilor relevante puteau da naștere dreptului la acest concediu.

Prin urmare, reclamantul ar fi depășit termenul vederea rezilierii contractului de muncă al

stabilit pentru concediul medical plătit. reclamantului.
23. Astfel, în pofida termenelor de sfârșit 27. Potrivit articolului 48 litera (b) din RAA,
de drept la concediu medical prevăzute „[c]ontractul de muncă, atât pe perioadă
la articolul 16 din RAA, reclamantul și-ar determinată, cât și pe perioadă nedeterminată,
fi epuizat, prin propriul comportament, poate fi reziliat fără preaviz de către instituție:
drepturile care rezultă din această dispoziție, […] în cazul în care agentul nu și-ar putea relua
întrucât nu s-ar mai fi aflat într-o situația de atribuțiile la sfârșitul concediului medical plătit
absență motivată. În consecință, reclamantul prevăzut la articolul 16 [din RAA]”.
nu poate pretinde că epuizarea dreptului său ar
28. Articolul 16 al doilea paragraf din RAA
fi trebuit să intervină la sfârșitul perioadei de
prevede că „concediul medical plătit prevăzut
22 de ani echivalente vechimii sale în serviciu,
la articolul 59 din statut nu poate depăși
chiar dacă absența sa nu ar mai fi dat naștere
trei luni sau vechimea în serviciu a agentului
dreptului la un concediu medical.
temporar, atunci când aceasta din urmă este
24. CdT susține de asemenea că, în măsura mai lungă[; c]oncediul nu poate fi prelungit
în care reclamantul se afla la sfârșitul unui peste durata contractului agentului în cauză”.
concediu medical plătit, ceea ce reflectă o
29. Rezultă astfel din articolul 16 al doilea
condiție de epuizare a dreptului, aplicarea paragraf și din articolul 48 litera (b) din RAA
articolului 48 litera (b) din RAA nu putea că angajamentul contractual al unui agent
fi exclusă pentru motivul că, la momentul poate fi reziliat atunci când sunt îndeplinite
adoptării deciziei atacate, reclamantul nu două condiții, și anume depășirea termenului
beneficia de un astfel de concediu. În plus, stabilit pentru concediul medical plătit
perioada îndelungată scursă între începutul și imposibilitatea agentului de a-și relua
absenței nemotivate a reclamantului la 5 atribuțiile la sfârșitul termenului menționat
mai 2020 și adoptarea deciziei atacate ar fi (Hotărârea din 11 iunie 2019, TO/AEE, T-462/17,
justificată prin diferitele etape ale procedurii nepublicată, EU:T:2019:397, punctul 56).
de arbitraj și prin intenția CdT de a acorda mai
mult timp reclamantului pentru a-i permite să 30. În ceea ce privește prima condiție,
își prezinte observațiile. referitoare la depășirea termenului stabilit
pentru concediul medical plătit, trebuie
25. În sfârșit, CdT subliniază că, în temeiul amintit că concediul medical plătit menționat
obligației de solicitudine, a comunicat la articolul 48 litera (b) din RAA, la sfârșitul
reclamantului în mai multe rânduri intenția căruia trebuie apreciată posibilitatea
administrației de a introduce măsuri agentului de a-și relua atribuțiile, în lipsa
compatibile atât cu bunăstarea sa, cât și căreia contractul de muncă poate fi reziliat
cu interesul serviciului. Totuși, încercările fără preaviz, este cel prevăzut la articolul 16 al
CdT ar fi rămas fără un răspuns din partea doilea paragraf din RAA.
reclamantului, care astfel nu și-ar fi îndeplinit
obligația de cooperare față de CdT. 31 . D i n i n t e r p re t a re a c o ro b o r a t ă a
articolului 48 litera (b) și a articolului 16 al
26. În cadrul prezentului motiv, este necesar doilea paragraf din RAA reiese că contractul
să se stabilească dacă, în împrejurările de muncă al unui agent poate fi reziliat fără
speței, CdT putea fundamenta decizia preaviz la sfârșitul concediului său medical
atacată pe articolul 48 litera (b) din RAA în plătit în cazul în care acest concediu depășește

fie o perioadă de trei luni, fie vechimea în îndeplinită condiția referitoare la depășirea
serviciu atinsă de agentul în cauză, atunci când termenului stabilit pentru concediul medical
aceasta este mai lungă. plătit acordat reclamantului.
32. Prin urmare, pentru a rezilia contractul 35. Or, trebuie să se amintească faptul că
de muncă al reclamantului în temeiul articolul 48 litera (b) din RAA, pe care se
articolului 48 litera (b) din RAA, CdT era întemeiază decizia atacată, face referire la
obligat să verifice îndeplinirea acestei condiții. dispozițiile articolului 16 al doilea paragraf
din RAA, care stabilește această din urmă
33. Or, în decizia atacată, astfel cum a condiție, și să se constate că niciunul dintre
fost completată prin decizia de respingere aceste texte nu prevede că o decizie de
a reclamației, CdT, după ce a arătat că reziliere fără preaviz ar putea fi adoptată fără a
reclamantul nu a fost în măsură să își reia se proceda la verificarea prealabilă a depășirii
atribuțiile la sfârșitul concediului său medical termenului stabilit pentru concediul medical
plătit, a constatat că reclamantul și-a epuizat plătit acordat agentului în cauză potrivit
drepturile la un concediu medical plătit modalităților stabilite de articolul 16 al doilea
conform articolului 16 din RAA, în temeiul paragraf din RAA. În plus, nu rezultă din niciuna
faptului că numai perioadele de absență dintre aceste dispoziții și nici din articolul 59
motivată pot da dreptul la un astfel de din statut, care stabilește printre altele
concediu, după cum rezultă din articolul 59 regimul juridic aplicabil concediului medical și
din statut, la care face trimitere articolul 16 din absențelor nemotivate, că verificarea condiției
RAA, având în vedere că nu se mai afla într-o referitoare la depășirea termenului stabilit
situație de absență motivată. CdT a dedus de pentru concediul medical plătit prevăzut la
aici că, prin comportamentul său, reclamantul articolul 16 al doilea paragraf din RAA ar putea
a provocat „o epuizare a fortiori a dreptului”. fi înlocuită, în caz de absență nemotivată la
El a adăugat că, în aceste împrejurări, data rezilierii în litigiu, precum și înainte de
reclamantul nu putea pretinde că epuizarea această dată, prin constatarea acestor absențe.
dreptului ar fi trebuit să intervină la sfârșitul Rezultă că, prin decizia atacată, CdT a aplicat
perioadei echivalente vechimii sale în serviciu, o condiție de absență nemotivată care nu
respectiv o perioadă de 22 de ani, din moment este prevăzută de articolul 48 litera (b) și de
ce absența sa nu mai deschidea dreptul la un articolul 16 al doilea paragraf din RAA.
concediu medical.
36. Rezultă că CdT a reziliat contractul
34. Rezultă din decizia atacată, citită în lumina de muncă pe perioadă nedeterminată al
precizărilor suplimentare furnizate în decizia de reclamantului fără să fi verificat îndeplinirea
respingere a reclamației, că CdT a considerat primei condiții stabilite de aceste dispoziții.
că nemotivarea absențelor reclamantului în
JURISPRUDENŢĂ
momentul deciderii rezilierii contractului de 37. În ceea ce privește a doua condiție,

muncă al acestuia îl autoriza să procedeze referitoare la imposibilitatea agentului de a-și
la această reziliere pentru motivul că aceste relua atribuțiile după depășirea termenului
absențe nemotivate, epuizând drepturile la stabilit pentru concediul medical plătit, trebuie
un concediu medical plătit al reclamantului, să se constate că scrisoarea din 10 august
provocaseră sfârșitul acestor drepturi. Rezultă 2020 a avocatei reclamantului, adresată
astfel că CdT a considerat că absențele CdT, precizează că „practicienii consultați
nemotivate ale reclamantului, punând capăt [de reclamant] – atât medicul său curant, cât
drepturilor sale la un concediu medical plătit, și psihiatrul său – nu preconiz[au] în viitorul
îl scuteau de obligația de a verifica dacă era apropiat o revenire la o situație normală”. Prin

aceeași scrisoare, avocata reclamantului a Potrivit unei jurisprudențe constante, în acest

solicitat de asemenea declararea invalidității domeniu, angajarea răspunderii Uniunii este
acestuia din urmă. supusă întrunirii unui ansamblu de condiții,
și anume nelegalitatea comportamentului
38. Este necesar să se adauge că, în reproșat instituției, organului, oficiului sau
scrisoarea din 14 octombrie 2020 a avocatei agenției, caracterul real al prejudiciului și
reclamantului, adresată CdT, s-a indicat că existența unei legături de cauzalitate între
medicul specialist consultat de reclamant comportamentul pretins și prejudiciul invocat.
„a confirmat de asemenea prin mai multe Aceste trei condiții sunt cumulative, astfel
certificate că starea [reclamantului] nu îi încât, din moment ce una dintre ele nu este
permitea să își reia atribuțiile”. îndeplinită, răspunderea Uniunii nu poate
fi reținută (a se vedea Hotărârea din 14 iulie
39. Rezultă din aceste scrisori că reclamantul
2021, AQ/eu-LISA, T-164/19, nepublicată,
a recunoscut că se afla în imposibilitatea de
EU:T:2021:456, punctul 97 și jurisprudența).
a-și relua atribuțiile, aspect de care CdT a
ținut seama în decizia atacată care a reluat 45. În ceea ce privește condiția referitoare
conținutul scrisorilor menționate. la comportamentul nelegal reproșat
administrației, trebuie amintit că rezultă din
40. Cu toate acestea, întrucât data la care jurisprudență că, atunci când acționează în
trebuia constatată această imposibilitate calitate de angajator, Uniunea este supusă
era, potrivit articolului 48 litera (b) din RAA, unei răspunderi mai mari, care se manifestă
ulterioară termenului stabilit pentru concediul prin obligația de a repara prejudiciile cauzate
medical plătit, cu privire la care s-a arătat personalului său prin orice nelegalitate
anterior, la punctul 36 de mai sus, că nu fusese săvârșită în calitate de angajator (a se vedea
evaluat de CdT, a doua condiție nu poate fi Hotărârea din 14 iulie 2021, AQ/eu-LISA,
considerată ca fiind îndeplinită. T-164/19, nepublicată, EU:T:2021:456,
41. Prin urmare, este necesar să se concluzio punctul 98 și jurisprudența citată).
neze că, prin adoptarea deciziei atacate, CdT a 46. În ceea ce privește condiția referitoare la
încălcat articolul 48 litera (b) și articolul 16 al caracterul real al prejudiciului, răspunderea
doilea paragraf din RAA. Uniunii nu poate fi angajată decât dacă
reclamantul a suferit efectiv un prejudiciu
42. Rezultă din ceea ce precedă că primul
real și cert. Reclamantului îi revine obligația
motiv trebuie admis. În consecință, decizia
de a prezenta instanței Uniunii elemente de
atacată trebuie anulată, fără a fi necesar să se
probă pentru a stabili existența și întinderea
examineze al doilea și al treilea motiv.
unui astfel de prejudiciu (a se vedea Hotărârea
Cu privire la concluziile în despăgubire din 14 iulie 2021, AQ/eu-LISA, T-164/19,
nepublicată, EU:T:2021:456, punctul 99 și
43. Reclamantul solicită repararea, pe de o parte, jurisprudența citată).
a prejudiciului material și, pe de altă parte, a
prejudiciului moral pe care le-ar fi suferit. 47. În ceea ce privește condiția referitoare
la legătura de cauzalitate impusă pentru a
44. Trebuie amintit că, în domeniul funcției angaja răspunderea Uniunii, este necesar
publice, Uniunea Europeană este obligată să fie stabilită o relație directă și certă de la
să repare prejudiciile cauzate de instituțiile, cauză la efect între nelegalitatea săvârșită
organele, oficiile sau agențiile sale ori de de instituția Uniunii și prejudiciul invocat.
agenții acestora în exercitarea atribuțiilor lor. Comportamentul reproșat trebuie astfel să fie

cauza determinantă a prejudiciului invocat (a 54. În consecință, având în vedere absența sa

se vedea Hotărârea din 14 iulie 2021, AQ/eu- nemotivată din cauza căreia a pierdut dreptul
LISA, T-164/19, nepublicată, EU:T:2021:456, la remunerație de la 5 mai 2020, cererea de
punctul 100 și jurisprudența citată). reparare a prejudiciului material pretins suferit
de reclamant după 31 decembrie 2020, data
48. Criticile reclamantului în susținerea la care rezilierea contractului său de muncă a
concluziilor sale în despăgubire trebuie produs efecte, trebuie să fie respinsă.
examinate în lumina acestor considerații.
55. În ceea ce privește cererea de inițiere a
Cu privire la prejudiciul material unei proceduri referitoare la invaliditate, este
necesar să se constate că cererea reclamantului
49. În susținerea concluziilor sale în despăgubire, echivalează cu a solicita Tribunalului să
reclamantul solicită plata remunerației sale de adreseze o somație CdT. Or, potrivit unei
la 31 decembrie 2020, data la care rezilierea jurisprudențe constante, în ceea ce privește
contractului său de muncă a produs efecte, până controlul de legalitate, Tribunalul nu este
la data anulării deciziei atacate. competent să adreseze somații administrației
(a se vedea Hotărârea din 2 februarie 2022,
50. El adaugă că nu solicită să își reia atribuțiile,
LU/BEI, T-536/20, nepublicată, EU:T:2022:40,
ținând seama de starea sa de sănătate, ci punctul 30 și jurisprudența citată).
solicită inițierea unei proceduri referitoare la
invaliditate. 56. Prin urmare, această cerere trebuie respinsă.
51. CdT susține, pe de o parte, că condițiile de Cu privire la prejudiciul moral

angajare a răspunderii Uniunii nu sunt înde
plinite și, pe de altă parte, că cererea de inițiere 57. Reclamantul solicită repararea prejudiciului
a unei proceduri referitoare la invaliditate său moral care ar rezulta din rezilierea
contractului său de muncă prin decizia atacată
echivalează cu a solicita Tribunalului să îi
fără inițierea unei proceduri referitoare la
adreseze o somație, ceea ce acesta din urmă nu
invaliditate și pe care îl evaluează la suma de
poate face.
15 000 de euro. El susține că, prin adoptarea
52. În ceea ce privește condiția referitoare la deciziei atacate, CdT, care cunoștea starea sa
caracterul real al prejudiciului, este necesar să de sănătate, i-a agravat starea depresivă și
se stabilească dacă, prin rezilierea nelegală a anxietatea.
contractului de muncă al reclamantului, CdT a 58. CdT contestă această argumentație.
generat, în detrimentul acestuia, un beneficiu
nerealizat corespunzător cuantumului 59. În această privință, trebuie amintit că,
remunerației de care acesta a fost privat după potrivit unei jurisprudențe constante, anularea
JURISPRUDENŢĂ
31 decembrie 2020, data la care rezilierea unui act afectat de nelegalitate poate constitui
contractului său de muncă a produs efecte. în sine repararea adecvată și, în principiu,
suficientă a oricărui prejudiciu moral pe
53. În această privință, este necesar să se care acest act l-a putut cauza, cu excepția
constate că, de la 5 mai 2020, reclamantul se cazului în care reclamantul demonstrează că
afla într-o situație de absență nemotivată, ceea a suferit un prejudiciu moral care nu poate
ce el nu contestă. De la această dată, așadar, fi reparat integral prin această anulare (a se
el nu mai era remunerat. Rezultă de aici că nu vedea Hotărârea din 14 iulie 2021, AQ/eu-
este dovedit caracterul real al prejudiciului LISA, T-164/19, nepublicată, EU:T:2021:456,
invocat de reclamant. punctul 130 și jurisprudența citată).

60. În speță, reclamantul nu demonstrează că Cu privire la cheltuielile de judecată

prejudiciul moral invocat nu poate fi reparat
integral prin anularea deciziei atacate în care 63. Potrivit articolului 134 alineatul (1) din
și-ar afla originea. Prin urmare, trebuie să Regulamentul de procedură al Tribunalului,
se considere că prejudiciul moral cauzat de partea care cade în pretenții este obligată, la
decizia atacată este reparat în mod adecvat cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
prin anularea acesteia.
64. Întrucât CdT a căzut în pretenții, se
61. Trebuie, așadar, să se respingă concluziile impune obligarea acestuia la plata cheltu
în despăgubire referitoare la prejudiciul moral ielilor de judecată, conform concluziilor
invocat, fără a fi necesar să se examineze reclamantului.
legătură de cauzalitate dintre nelegalitate și
prejudiciul menționat. Pentru aceste motive,
62. Având în vedere toate considerațiile care TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
precedă, este necesar să se anuleze decizia
atacată și să se respingă în rest acțiunea. declară și hotărăște:
1) Anulează decizia din 26 noiembrie 2020 prin care directorul Centrului de Traduceri pentru
Organismele Uniunii Europene (CdT) a reziliat contractul de muncă al lui WV în calitate
de agent temporar.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă CdT la plata cheltuielilor de judecată.
da Silva Passos Truchot Sampol Pucurull

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 octombrie 2022.
Semnături

(Camera a șaptea)
9 noiembrie 2022(*)
„Funcție publică – Agenți temporari – Neprelungire pentru o perioadă
nedeterminată a unui contract pe durată determinată – Interesul serviciului –
Eroare de drept – Eroare vădită de apreciere – Dreptul de a fi ascultat –
Principiul bunei administrări – Obligația de solicitudine”
În cauza T-164/21,
QM, reprezentat de N. de Montigny, avocată,

reclamant,
împotriva
Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), reprezentată
de A. Nunzi, O. Sajin și C. Falmagne, în calitate de agenți, asistați de A. Duron și D. Waelbroeck, avocați,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus, la momentul deliberării, din domnii R. da Silva Passos, președinte, și domnii V. Valančius
(raportor) și M. Sampol Pucurull, judecători,
grefier: domnul L. Ramette, administrator,

în urma ședinței din 22 iunie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre(1) Istoricul litigiului
1. Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 270

JURISPRUDENŢĂ
[omissis]
TFUE, reclamantul, QM, solicită anularea Deciziei
Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare 10. La 7 ianuarie 2020, a început procedura de
în Materie de Aplicare a Legii (Europol) din 27 prelungire a contractului reclamantului printr-
mai 2020 de a nu prelungi contractul său de un contract pe durată nedeterminată, în con
muncă pe durată nedeterminată (denumită formitate cu normele aplicabile în cadrul Europol.
în continuare „decizia atacată”), precum și, în
măsura în care este necesar, anularea deciziei din [omissis]
18 decembrie 2020 de respingere a reclamației
sale (denumită în continuare „decizia de respin 18. La 5 mai 2020, directoarea executivă, în
gere a reclamației”). calitatea sa de autoritate abilitată să încheie

Funcție publică – Agenți temporari – Neprelungire pentru o perioadă nedeterminată a unui contract...
contracte de muncă (denumită în continuare – obligarea Europol la plata cheltuielilor de

„AAIC”), l-a informat pe reclamant cu privire judecată.
la intenția sa de a nu-i prelungi contractul
26. Europol solicită Tribunalului:
cu un contract pe durată nedeterminată,
precizând că, pentru a reflecta strategia – respingerea acțiunii ca neîntemeiată;
Europol intitulată „Europol Strategy 2020+”
(denumită în continuare „strategia Europol – obligarea reclamantului la plata cheltuielilor
2020+”) și responsabilitățile atribuite Europol de judecată.
în contextul programului „EU Interoperability În drept
Agenda”, viitorul șef al departamentului
[confidențial] ar trebui să dispună de aptitudini [omissis]
și de competențe suplimentare de care el
Cu privire la concluziile prin care se solicită
nu dispunea (în continuare „scrisoarea de
anularea deciziei atacate
informare din 5 mai 2020”).
41. În susținerea acțiunii sale în anulare,
19. La 12 mai 2020, reclamantul a inserat,
reclamantul invocă cinci motive, întemeiate,
în secțiunea 6 a formularului de prelungire a primul, pe erori săvârșite de AAIC în aplicarea
contractului, comentariile sale referitoare la criteriilor de evaluare a candidatului
intenția directoarei executive de a nu-i prelungi la prelungirea contractului pe durată
contractul. nedeterminată, pe lipsa unei decizii de
reorganizare și de definire a noilor nevoi ale
20. La 27 mai 2020, AAIC a adoptat decizia
funcției, al doilea, pe încălcarea dreptului
atacată. Printr-un e-mail din 2 iunie 2020, de a fi ascultat, al treilea, pe o prejudecată
această decizie a fost notificată reclamantului. în ceea ce privește aptitudinile sale de a
răspunde nevoilor viitoare ale funcției, pe lipsa
21. În decizia atacată, AAIC a precizat că, „[î]
examinării aptitudinilor sale, pe încălcarea
n urma analizei strategiei Europol 2020+ și a
obligației de bună administrare și a dreptului
«documentației de programare» a Europol,
său legitim de a fi evaluat, al patrulea, pe o
inclusiv a responsabilităților atribuite Europol eroare vădită de apreciere în ceea ce privește
în cadrul programului de interoperabilitate profilul și aptitudinile sale și, al cincilea, pe
al Uniunii, care sunt puse în aplicare în un abuz de drept și pe încălcarea obligației de
etape progresive, a fost identificată însă solicitudine.
necesitatea operațională de a avea un șef al
departamentului [confidențial] care să dispună [omissis]
de competențe suplimentare, în raport cu
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe
profilul postului actual [al reclamantului]”.
erori săvârșite de AAIC în aplicarea criteriilor
[omissis] de evaluare a candidatului la prelungirea
contractului pe durată nedeterminată, pe lipsa
Concluziile părților unei decizii de reorganizare și de definire a noilor
nevoi ale funcției
25. Reclamantul solicită Tribunalului:
72. Potrivit reclamantului, conform
– anularea deciziei atacate și, în măsura în articolului 4 alineatul (3) din decizia din
care este necesar, a deciziei de respingere a 28 martie 2019, termenii „evoluții viitoare
reclamației; previzibile” menționați la acest articol se

raportează la necesitatea continuă a postului 76. Astfel, consideră că aptitudinile și

sau a funcției și, prin urmare, exclusiv la primul competențele sale ar fi trebuit să fie examinate
criteriu. Or, din motivarea deciziei atacate pentru a se verifica dacă acesta corespundea
ar rezulta că aceasta se întemeiază numai profilului postului, după cum era avut în vedere
pe al doilea criteriu prevăzut de dispoziția în acel moment. În fapt, Europol ar fi trebuit
menționată, și anume pe aptitudinile și să evalueze competențele și aptitudinile
competențele agentului, care nu se referă la reclamantului pe baza unui proces sau a unui
evoluțiile viitoare previzibile. test, iar nu pe baza performanțelor profilului
postului actual.
73. Astfel, reclamantul susține că, prin faptul
că i s-a solicitat să demonstreze aptitudini noi 77. Reclamantul susține, pe de altă parte,
având în vedere evoluțiile viitoare previzibile, că a demonstrat că avea aptitudinile și
decizia atacată s-ar întemeia în realitate pe competențele cerute la momentul respectiv
modificarea funcției pe care o ocupa, care nu sau, cel puțin, că a știut să demonstreze pe
făcuse obiectul niciunei decizii de reorganizare, parcursul întregii sale cariere că era perfect
în timp ce noile necesități ale acestei funcții capabil să își adapteze profilul în funcție de
nu erau definite la momentul deciziei de competențele sale și invers.
neprelungire a contractului său.
78. Reclamantul susține de asemenea că
74. În această privință, primo, invocând anunțul pentru ocuparea postului vacant
Hotărârea din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop publicat la [confidențial] cuprindea descrierea
(T-187/18, nepublicată, EU:T:2020:613), unui post analog cu cel pe care îl ocupa. În
reclamantul arată că, pentru a aprecia această privință, el susține că, atunci când
interesul său de a prelungi sau nu contractul se afla în post, descrierea postului său nu
unuia dintre agenții săi, Europol putea să a evoluat niciodată, în pofida adaptării
se refere la reorganizări viitoare numai în atribuțiilor sale.
ipoteza în care reorganizările menționate erau 79. Tertio, reclamantul nu este de acord cu
previzibile. Astfel, prin faptul că a decis să nu faptul că postul de șef al departamentului
prelungească contractul reclamantului pe [confidențial] a fost încadrat printre posturile
durată nedeterminată pentru motivul că erau numite „restrânse”. El susține că această
necesare alte aptitudini pentru îndeplinirea schimbare nu îi poate fi opusă în mod valabil,
sarcinilor încredințate viitorului șef al întrucât modificarea tipului postului în cursul
departamentului [confidențial], în condițiile exercitării atribuțiilor nu poate aduce atingere
în care descrierea funcțiilor aferente acestui agentului care ocupă postul în cauză. Or,
post nu fusese încă modificată, directoarea această schimbare, care ar genera o obligație
executivă ar fi săvârșit o eroare.
JURISPRUDENŢĂ
de rotație a agenților temporari, ar fi avut

drept consecință faptul că l-a împiedicat pe
75. Secundo, reclamantul arată că decizia reclamant să candideze din cauza perioadei de
atacată nu precizează aptitudinile care latență de trei ani.
vor fi necesare pentru ocuparea postului
de șef al departamentului [confidențial] în 80. Quarto, reclamantul invocă o diferență de
viitor. De asemenea, în opinia sa, niciun tratament, precum și încălcarea articolului 27
document invocat de Europol nu definește din statut. Acesta susține că persoana
noile competențe pe care ar trebui să le angajată în [confidențial] pe postul de șef al
posede următorul șef al departamentului departamentului [confidențial] nu dispunea de
[confidențial]. competențe suplimentare în raport cu cele ale

sale și că profilul acesteia este analog cu al său. nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 104 și
Singura diferență dintre această persoană și jurisprudența citată).
reclamant ar fi cetățenia. Reclamantul adaugă
că selecția unui agent [confidențial] pentru 85. Astfel, instituțiile și agențiile Uniunii
postul de șef de departament [confidențial] au libertatea de a-și structura unitățile
în care doi șefi de unitate sunt de asemenea administrative, ținând seama de un ansamblu
[confidențial] ar aduce atingere echilibrului de factori precum natura și amploarea
dintre cetățeniile funcționarilor și ale agenților atribuțiilor care le sunt acordate și posibilitățile
și principiului prevăzut la articolul 27 din bugetare. Or, această libertate implică
statut. libertatea de a desființa posturi și de a modifica
atribuirea sarcinilor, în interesul unei eficiențe
81. Europol contestă argumentele reclamantului. crescute a organizării muncii sau pentru a
răspunde unor cerințe bugetare de desființare a
82. În această privință, trebuie amintit cu titlu unor posturi impuse de autoritățile politice ale
introductiv că, potrivit unei jurisprudențe Uniunii, precum și competența de a reatribui
constante, posibilitatea de a prelungi sarcini exercitate anterior de titularul postului
contractul de muncă al unui agent temporar desființat, fără ca această desființare a postului
constituie o simplă posibilitate lăsată la să fie în mod necesar supusă condiției ca toate
aprecierea autorității competente, instituțiile atribuțiile impuse să fie efectuate de un număr
dispunând de o putere largă de apreciere în mai puțin important de persoane decât înainte
ceea ce privește organizarea serviciilor lor în de reorganizare (a se vedea Hotărârea din
funcție de misiunile care le sunt acordate și 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18,
în ceea ce privește repartizarea, în vederea nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 105 și
îndeplinirii acestora, a personalului care se jurisprudența citată).
află la dispoziția lor, cu condiția ca această
repartizare să se realizeze în interesul serviciului 86. Pe de altă parte, spre deosebire de
(a se vedea Hotărârea din 10 octombrie funcționari, a căror stabilitate a locului de
2014, EMA/BU, T-444/13 P, EU:T:2014:865, muncă este garantată de statut, agenții
punctul 28 și jurisprudența citată). temporari intră în sfera unui alt regim, la baza
căruia se află contractul de muncă încheiat
83. Această jurisprudență este cu atât mai cu instituția vizată. Reiese din articolul 47
pertinentă atunci când este vorba despre alineatul (1) litera (b) din RAA că durata
înlocuirea unui contract pe durată determinată raportului de muncă dintre o instituție și
cu un contract pe durată nedeterminată, care un agent temporar angajat pe perioadă
creează o legătură mai stabilă și fără limită de determinată este reglementată tocmai de
timp între instituție și agentul vizat (Hotărârea condițiile stabilite în contractul încheiat între
din 26 ianuarie 2022, MN/Europol, T-586/20, părți (Hotărârea din 13 decembrie 2018,
nepublicată, EU:T:2022:24, punctul 34). Wahlström/Frontex, T-591/16, nepublicată,
EU:T:2018:938, punctul 46).
84. Organizarea și funcționarea serviciului
țin de competența exclusivă a instituției, iar 87. Cu toate acestea, trebuie arătat că, atunci
autoritatea ierarhică este singura responsabilă când o administrație a adoptat, prin directivă
de organizarea serviciilor. Numai aceasta internă, un regim specific, destinat în special să
are dreptul să aprecieze nevoile serviciului, garanteze transparența procesului de prelungire
repartizând, în consecință, personalul pe care a contractelor, precum și aplicarea corectă a
îl are la dispoziție (a se vedea Hotărârea din anumitor condiții de procedură, acest regim
16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18, se analizează ca o autolimitare a puterii de

apreciere a instituției, de la care administrația evoluțiile viitoare previzibile în materie de

nu se poate îndepărta, cu riscul de a încălca [confidențial].
principiul egalității de tratament, decât precizând
în mod clar motivele care pot justifica această 92. Trebuie analizat dacă o asemenea aplicare
schimbare (Hotărârea din 26 septembrie 2017, contestată de reclamant este, după cum acesta
Hanschmann/Europol, T-562/16, nepublicată, afirmă în esență, nejustificată și incoerentă.
EU:T:2017:664, punctul 67). 93. În primul rând, este necesar să se considere
88. În prezenta cauză, trebuie arătat, în că, în interesul serviciului, Europol ar fi trebuit,
primul rând, că decizia din 28 martie 2019, înainte de a lua decizia cu privire la prelungirea
care definește politica generală a Europol în contractului, să evalueze în mod responsabil
materia prelungirii contractelor, constituie o viitoarele modificări și evoluțiile previzibile.
directivă internă în sensul jurisprudenței citate 94. În speță, pe de o parte, Europol, ținând
la punctul 87 de mai sus. Astfel, această decizie seama de numeroasele documente strategice
are ca efect instituirea unui regim specific care de programare referitoare la activitatea sa, a
condiționează prelungirea contractelor pe considerat că departamentul [confidențial]
durată nedeterminată de îndeplinirea a trei trebuia să desfășoare activități operaționale, iar
condiții cumulative. nu doar activități de sprijin pentru activitățile
operaționale ale celorlalte departamente,
89. În această privință, trebuie amintit că,
astfel încât șeful departamentului [confidențial]
potrivit articolului 4 alineatul (3) din decizia
trebuia să aibă competențe suplimentare.
din 28 martie 2019, prelungirea contractului
pe perioadă nedeterminată este supusă 95. Pe de altă parte, Europol, după ce a evaluat
îndeplinirii a trei criterii, și anume, în primul aptitudinile și competențele reclamantului,
rând, necesitatea continuă a postului sau a ținând seama de dosarul personal și de
funcției, inclusiv în lumina evoluțiilor viitoare comentariile acestuia, prezentate în cadrul
previzibile, în al doilea rând, aptitudinile și procedurii de prelungire a contractului, a
competențele agentului și relevanța lor pentru considerat că acestea nu corespundeau
postul sau funcția ocupată și, în al treilea rând, evoluțiilor viitoare în materie de [confidențial].
performanța constantă a agentului vizat.
96. În al doilea rând, dacă, astfel cum susține
90. În speță, din decizia atacată reiese în esență reclamantul, criteriile stabilite la articolul 4
că, deși necesitatea continuă a postului, precum alineatul (3) din decizia din 28 martie 2019
și performanța constantă a reclamantului ar urma să fie aplicate în mod complet
nu sunt contestate, totuși, aptitudinile și autonom, o astfel de aplicare ar putea
competențele sale, precum și relevanța lor conduce la o situație în care Europol ar trebui
JURISPRUDENŢĂ
pentru postul ocupat sunt în discuție în lumina să prelungească contractul unui agent, chiar
evoluțiilor viitoare previzibile. dacă competențele sale nu ar corespunde
cerințelor, previzibile în mod rezonabil în viitor,
91. Astfel, Europol a aplicat, în speță, primele ale postului ocupat, ceea ce ar fi vădit contrar
două criterii, și anume, pe de o parte, interesului serviciului și obiectivului procedurii
necesitatea continuă a postului și a funcției, prevăzute la articolul menționat.
în lumina evoluțiilor viitoare previzibile, și,
pe de altă parte, aptitudinile și competențele 97. Astfel, în lumina acestor observații și
agentului și relevanța lor pentru funcția ținând seama de larga putere de apreciere a
ocupată și a constatat o lipsă de adecvare între AAIC în materia prelungirii contractelor pe
aptitudinile și competențele reclamantului și durată determinată cu contracte pe durată

nedeterminată, nu rezultă că se poate reproșa programului de interoperabilitate al Uniunii,

Europol săvârșirea unei erori de drept în la care reclamantul, în calitatea sa de șef de
aplicarea criteriilor de evaluare a candidatului departament [confidențial], a contribuit și pe
la prelungirea contractului. care acesta nu îl putea ignora, că discuțiile cu
privire la aceste nevoi viitoare în materie de
98. În al doilea rând, astfel cum reiese din [confidențial] au fost inițiate în anul 2019.
decizia atacată, aceasta nu se întemeiază pe
o reorganizare viitoare a agenției, ci pe faptul 103. În acest context, decizia atacată, precum
că aptitudinile și competențele reclamantului și precizările aduse în scrisoarea de informare
nu corespundeau profilului postului în lumina din 5 mai 2020 și documentele accesibile
evoluțiilor viitoare și previzibile ale acestuia. reclamantului, cum ar fi strategia Europol
2020+, foaia de parcurs a Europol pentru
99. Postul de șef al departamentului interoperabilitate, documentul de programare
[confidențial] a fost menținut în organigrama al Europol 2020-2022, proiectul de document
Europol, însă necesitățile postului corespunză de programare 2021-2023, raportul Europol
toare unor noi competențe au fost redefinite, pentru intervenienții externi, Planul Europol
astfel încât postul respectiv impune com de interoperabilitate al Uniunii și rapoartele
petențe suplimentare, fără a face însă obiectul Europol cu privire la punerea în aplicare a
unei desființări sau al unei reorganizări. strategiei Europol 2020+, i-au permis în mod
necesar acestuia să înțeleagă aptitudinile și
100. Astfel, Hotărârea din 16 decembrie competențele cerute pentru postul de șef de
2020, VP/Cedefop (T-187/18, nepublicată, departament [confidențial].
EU:T:2020:613), prin care decizia de
neprelungire a contractului unui agent a fost 104. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia
anulată pentru motivul că decizia respectivă Europol ar fi trebuit să evalueze competențele
se întemeia pe o reorganizare viitoare, în și aptitudinile reclamantului pe baza unui
condițiile în care nu fusese adoptată nicio proces sau a unui test, este necesar să se arate
decizie concretă în această privință, nu poate că un astfel de test nu este prevăzut în decizia
fi aplicată în speță. din 28 martie 2018, care definește procedura
de prelungire a contractelor. Competențele
101. În al treilea rând, în ceea ce privește argu și aptitudinile agentului sunt examinate de
mentul întemeiat pe faptul că decizia atacată directorul executiv ținând seama de rezultatele
nu precizează aptitudinile necesare pentru obținute de agent, de dosarul personal al
a ocupa postul de șef al departamentului acestuia, inclusiv de curriculum vitae și de
[confidențial] în viitor, trebuie amintit că, în comentariile prezentate în cadrul procedurii
decizia atacată, AAIC a precizat că [confidențial] de prelungire, procedură căreia AAIC i s-a
sunt competențe cruciale, iar „capacitatea de a conformat în speță. Punerea în aplicare a unei
conduce [confidențial] va fi primordială pentru proceduri suplimentare, sub forma unui test
șeful departamentului [confidențial]”. sau a unei discuții solicitate de reclamant, nu
ar fi respectat termenii deciziei din 28 martie
102. De asemenea, reiese din diferite înscrisuri 2018 și ar fi putut determina o încălcare a
din dosar, atât de natură strategică, precum principiului egalității de tratament.
strategia Europol 2020+, cât și de natură
programatică, în special documentația 105. În al patrulea rând, în ceea ce privește
de programare a Europol și în special încadrarea postului de șef al departamentului
cea din perioada 2020-2022, inclusiv [confidențial] printre posturile numite
responsabilitățile atribuite Europol în cadrul „restrânse”, este suficient să se constate

că această schimbare a avut loc, în speță, 110. În cadrul celui de al patrulea motiv,
după adoptarea deciziei atacate și, prin reclamantul susține că experiențele sale
urmare, nu poate avea vreun efect asupra profesionale, aptitudinile și capacitatea sa de a
legalității acesteia. Prin urmare, aspectul dacă se adapta în funcție de necesități demonstrează
schimbarea menționată era sau nu opozabilă că are calitățile necesare pentru a ocupa postul
reclamantului este lipsit de relevanță. de șef al departamentului [confidențial] și că
directoarea executivă a săvârșit, așadar, o
106. În al cincilea rând, în ceea ce privește eroare vădită de apreciere în ceea ce privește
critica potrivit căreia persoana nou-angajată în capacitățile sale de a-și îndeplini sarcinile
calitate de șef al departamentului [confidențial] în lumina evoluțiilor viitoare și previzibile
nu ar dispune de competențe suplimentare în ale postului de șef al departamentului
raport cu cele ale reclamantului, trebuie arătat [confidențial].
că aceste afirmații se întemeiază pe percepția
sa personală despre informațiile accesibile 111. De asemenea, reclamantul amintește
publicului. Or, astfel cum susține Europol, că nu avea cunoștință de noile necesități ale
aceste informații nu pot înlocui un dosar de organizației, în măsura în care competențele
candidatură în cadrul unei proceduri de selecție. necesare nu făceau parte dintre cerințele sau
descrierile postului disponibil.
107. În ceea ce privește afirmația reclamantului
potrivit căreia numirea unui agent [confidențial] 112. În orice caz, reclamantul nu ar fi făcut
în postul de șef al departamentului [confidențial] obiectul unui tratament egal în raport cu
în care alți doi șefi de unitate sunt de asemenea ceilalți candidați la postul de șef al depar
[confidențial] ar aduce atingere articolului 27 din tamentului [confidențial] în ceea ce privește
statut, trebuie constatat că persoana selectată modalitățile de evaluare a aptitudinilor sale.
pentru postul de șef al departamentului
113. Europol contestă argumentele reclamantului.
[confidențial] are cetățenie [confidențial], în
timp ce alți doi șefi de unitate au cetățenie 114. Cu titlu introductiv, trebuie arătat că,
[confidențial]. deși administrația dispune de o largă putere
de apreciere la prelungirea unui contract pe
108. Astfel, în lipsă de alte probe, nu rezultă
durată determinată cu un contract pe durată
că, prin numirea ca șef al departamentului
nedeterminată, astfel cum reiese din cuprinsul
[confidențial] a unui agent [confidențial] de
punctelor 82 și 83 de mai sus, Tribunalul,
cetățenie [confidențial], în timp ce doi șefi de
sesizat cu o acțiune în anulare îndreptată
unitate ai acestui departament au cetățenia
împotriva unui act adoptat în exercițiul unei
[confidențial], Europol a încălcat articolul 27
astfel de competențe, exercită totuși un
din statut, care impune printre altele
control de legalitate, care se manifestă sub
JURISPRUDENŢĂ
agențiilor Uniunii să recruteze personal pe o

mai multe aspecte. Referitor la o cerere de
bază geografică cât mai largă posibil dintre
anulare a unei decizii de neprelungire a unui
resortisanții statelor membre ale Uniunii și care
contract de agent temporar, care constituie
le interzice să rezerve posturi resortisanților
un act care lezează, controlul instanței
unui anumit stat membru. Uniunii trebuie să se limiteze la verificarea
109. Rezultă din ansamblul celor ce precedă că inexistenței unei erori de drept, a unei erori
primul motiv trebuie respins. vădite de apreciere în evaluarea interesului
serviciului care a putut justifica această decizie,
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o a unui abuz de putere, precum și la verificarea
eroare vădită de apreciere inexistenței unei atingeri aduse obligației

de solicitudine ce revine unei administrații de adaptare demonstrează că acesta avea

atunci când aceasta trebuie să se pronunțe aptitudinile și competențele necesare pentru
asupra prelungirii unui contract încheiat între ocuparea postului de șef al departamentului
aceasta și unul dintre agenții săi. De asemenea, [confidențial], trebuie arătat că Europol nu
Tribunalul controlează dacă administrația contestă nici performanțele ridicate ale
a săvârșit neregularități procedurale sau reclamantului, nici capacitatea sa de adaptare.
inexactități materiale (a se vedea în acest sens Motivul care a justificat neprelungirea
Hotărârea din 13 decembrie 2018, Wahlström/ contractului reclamantului constă în caracterul
Frontex, T-591/16, nepublicată, EU:T:2018:938, inadecvat al profilului reclamantului pentru
punctul 47). nevoile viitoare ale Europol, și anume în raport
cu o capacitate necesară din acel moment
115. Pe de altă parte, o eroare poate fi [confidențial]. Rezultă că au fost identificate
calificată drept vădită numai atunci când noi nevoi și domenii de expertiză suplimentare
poate fi percepută cu ușurință și iese în și că, potrivit Europol, competențele
evidență din perspectiva criteriilor de care reclamantului nu sunt suficiente pentru a
depinde exercitarea puterii decizionale în răspunde la acestea.
discuție. În consecință, pentru a stabili dacă
administrația a săvârșit o eroare vădită în 119. În cazul în care reclamantul declară că
aprecierea faptelor care este de natură să deține competențele și aptitudinile nou-
justifice anularea unei decizii, elementele de identificate, nu este necesar să se precizeze
probă pe care trebuie să le aducă reclamantul aceste competențe și, prin urmare, să se
trebuie să fie suficiente pentru a înlătura demonstreze că experiența sa în cadrul Europol
caracterul plauzibil al aprecierilor reținute sau experiența sa anterioară ar putea răspunde
de administrație. Cu alte cuvinte, motivul nevoii Europol de a dispune de o persoană care
întemeiat pe o eroare vădită trebuie respins beneficiază de o capacitate de [confidențial] și
dacă, în pofida elementelor prezentate de încă [confidențial].
reclamant, aprecierea contestată poate fi
120. De asemenea, deși reclamantul susține
totuși considerată adevărată sau valabilă (a se
că descrierea postului din anunțul pentru
vedea Hotărârea din 15 decembrie 2021, HB/
ocuparea postului vacant, publicat la 7 ianuarie
BEI, T-689/20, nepublicată, EU:T:2021:891,
2021, nu cuprindea nicio competență
suplimentară în raport cu sarcinile sale,
116. Prin urmare, argumentele invocate Tribunalul constată totuși că, în urma
de reclamantă în susținerea celui de al neprelungirii contractului reclamantului,
patrulea motiv trebuie examinate în lumina Europol a publicat un anunț pentru ocuparea
considerațiilor precedente. postului vacant de șef al departamentului
[confidențial], în care mai multe sarcini nu
117. În speță, decizia atacată se întemeiază făceau parte din atribuțiile reclamantului, în
pe motivul că aptitudinile și competențele special cele de [confidențial].
reclamantului nu răspundeau nevoilor Europol
pentru postul de șef al departamentului 121. Rezultă că sarcinile încredințate recla
[confidențial] în lumina evoluțiilor viitoare mantului în cadrul Europol nu corespundeau
previzibile. cerințelor viitoare și previzibile impuse de
postul de șef al departamentului [confidențial]
118. În primul rând, în ceea ce privește și că reclamantul nu a reușit să dovedească o
argumentul reclamantului potrivit căruia eroare vădită de apreciere din partea Europol
rezultatele, experiența și capacitatea sa cu privire la faptul că nu deținea competențele

necesare pentru ocuparea acestui post în de natură să lipsească de plauzibilitate

viitor, în cadrul unui contract pe durată aprecierile reținute de Europol în ceea ce
nedeterminată. privește caracterul inadecvat al profilului
său în raport cu noile nevoi ale serviciului,
122. În al doilea rând, în ceea ce privește argu
conform jurisprudenței citate la punctul 115
mentele reclamantului potrivit cărora nu îi
de mai sus.
erau cunoscute noile nevoi ale organizației,
trebuie să se facă trimitere la aprecierea 124. În consecință, nu reiese din dosar că
prim ului și a celui de al doilea motiv, Europol ar fi săvârșit o eroare vădită de
subliniindu‑se că evoluțiile viitoare în materie
apreciere atunci când a considerat că recla
de tehnologia informației și de comunicare
mantul nu dispunea de aptitudini și de
au fost identificate în mod clar în numeroase
competențe adecvate noilor sale nevoi. În
documente strategice la elaborarea cărora
a fost asociat și reclamantul și cu privire la consecință, al patrulea motiv invocat de
care acesta a avut posibilitatea să își prezinte reclamant trebuie înlăturat.
observațiile de două ori în cadrul procedurii
[omissis]
de prelungire și să descrie acele aptitudini ale
sale care nu ar fi fost preluate în dosarul său Pentru aceste motive,
personal.
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
123. Având în vedere cele ce precedă,
reclamantul nu prezintă elemente suficiente declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Îl obligă pe QM la plata cheltuielilor de judecată.
Da Silva Passos Truchot Sampol Pucurull

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 noiembrie 2022.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Funcție publică – Funcționar – Personal al SEAE repartizat într-o țară terță...
(Camera a șaptea extinsă)
„Funcție publică – Funcționar – Personal al SEAE repartizat într-o țară terță –
Șef de delegație – Perioadă de probă în funcția de conducere – Raport final
de evaluare a perioadei de probă în funcția de conducere – Act care nu
lezează – Inadmisibilitate – Schimbare a repartizării pe un post fără atribuții de
conducere la sediul SEAE – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat –
Condiții de aplicare în cazul șefilor de delegație a articolului 11 din Decizia
C(2008) 5028/2 a Comisiei din 9 septembrie 2008 privind personalul cu
funcții de conducere de nivel mediu – Nedepunerea unor înscrisuri la dosarul
personal – Interesul serviciului – Abuz de putere – Cerere de asistență – Decizie
privind respingerea cererii – Responsabilitate”
În cauza T-88/21,
Sandra Paesen, cu domiciliul în Beersel (Belgia), reprezentată de M. Casado García-Hirschfeld,

avocată,
reclamantă,
împotriva
Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), reprezentat de S. Marquardt și R. Spáč, în

calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),
compus la deliberări din domnul R. da Silva Passos, președinte, domnul V. Valančius, doamna I.
Reine, și domnii L. Truchot și M. Sampol Pucurull (raportor), judecători,
grefier: domnul L. Ramette, administrator,

în urma ședinței din 7 aprilie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre(1) perioadei de probă”) care o privește, în al

doilea rând, a deciziei Serviciului European de
1. Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 Acțiune Externă (SEAE) din 10 aprilie 2020 de
TFUE, reclamanta, doamna Sandra Paesen, schimbare a repartizării pe un post fără atribuții
solicită, pe de o parte, anularea, în primul de conducere (denumită în continuare „prima
rând, a raportului final de evaluare a perioadei decizie atacată”) și, în al treilea rând, a deciziei
de probă în funcția de conducere (denumit SEAE din 12 mai 2020 de respingere a cererii de
în continuare „raportul final de evaluare a asistență a reclamantei (denumită în continuare

„a doua decizie atacată”), precum și, pe de altă adresate reclamantei în calitatea sa de șefă de
parte, repararea prejudiciilor financiare și morale delegație.
pe care reclamanta le-ar fi suferit.
8. La 27 noiembrie 2019, secretara generală
Istoricul litigiului a SEAE a transmis reclamantei raportul final
de evaluare a perioadei de probă, potrivit
2. Reclamanta este funcționară a Uniunii căruia competențele în materie de autoritate
Europene. Ea a intrat în serviciul Consiliului și de conducere ale acesteia din urmă erau
Uniunii Europene în anul 2004 și a fost considerate insuficiente.
transferată la SEAE în anul 2011.
8. Pe de altă parte, secretara generală a SEAE a
3. Prin decizia Înaltului Reprezentant al Uniunii informat-o de asemenea pe reclamantă, pe de o
pentru afaceri externe și politica de securitate parte, că Înaltul Reprezentant considera că ea nu
(denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) avusese performanțe satisfăcătoare în această
din 17 iulie 2018, reclamanta a fost numită perioadă de probă și, pe de altă parte, că avea în
șefă a Delegației Uniunii în Republica Malawi vedere schimbarea repartizării ei pe un post fără
(denumită în continuare „delegația în Malawi”) atribuții de conducere, la sediul SEAE.
începând de la 1 septembrie 2018.
10. La 29 noiembrie 2019, reclamanta a adresat
4. La aceeași dată, reclamanta a fost supusă unei secretarei generale a SEAE observațiile sale cu
perioade de probă în funcția de conducere, cu privire la proiectul de raport de inspecție.
durata de nouă luni, în conformitate cu Decizia
Comisiei C(2008) 5028/2 din 9 septembrie 11. La 12 decembrie 2019, reclamanta a adresat
2008 privind personalul cu funcții de conducere secretarei generale a SEAE observațiile sale cu
de nivel mediu (denumită în continuare „Decizia privire la raportul final de evaluare a perioadei
5028/2”), care a devenit aplicabilă în SEAE prin de probă.
Decizia PROC EEAS(2011) 002 a directorului
general admin istrativ al SEAE din data de 12. La 18 decembrie 2019, reclamanta a
29 noiembrie 2011. reiterat secretarei generale a SEAE observațiile
sale cu privire la raportul de final de evaluare
5. La 18 martie 2019, având în vedere raportul a perioadei de probă și la condițiile în care
intermediar de evaluare a perioadei de probă, a efectuat perioada de probă în funcția de
potrivit căruia s-a considerat că abilitățile conducere și a solicitat accesul la documentele
în materie de autoritate și de conducere ale pe care se baza raportul menționat.
reclamantei erau insuficiente, perioada de
probă în funcția de conducere a fost prelungită 13. La 19 decembrie 2019, directorul general
cu șase luni începând de la 1 iunie 2019. responsabil pentru Africa (denumit în conti
nuare „directorul general pentru Africa”) a adre
JURISPRUDENŢĂ
6. De la 16 la 25 septembrie 2019, serviciul sat observații serviciului de inspecție al SEAE cu

de inspecție al SEAE a efectuat o misiune de privire la proiectul de raport de inspecție.
inspecție ad-hoc în cadrul delegației.
14. La 11 ianuarie 2020, reclamanta a solicitat
7. La 14 octombrie 2019, proiectul de raport Înaltului Reprezentant să o confirme în funcția
de inspecție întocmit de misiunea de inspecție sa de șefă a delegației în Malawi.
ad-hoc (denumit în continuare „proiectul
de raport de inspecție”) a fost comunicat 15. La 17 ianuarie 2020, reclamanta a adresat
reclamantei pentru eventuale observații. directoarei de resurse umane a SEAE o cerere
Acest proiect conținea 12 recomandări privind de asistență (denumită în continuare „cererea
conducerea delegației, dintre care șase erau de asistență”), întemeiată pe articolul 24

din Statutul funcționarilor Uniunii Europene precum și rambursarea cheltuielilor sale de ju
(denumit în continuare „statutul”), pentru decată și a onorariilor de avocat, pe de altă parte.
deschiderea unei anchete administrative
pentru motivul că era victima unei hărțuiri 23. La 4 noiembrie 2020, Autoritatea împu
morale din partea superiorilor săi ierarhici, în ternicită să facă numiri (denumită în continuare
special a directorului general pentru Africa și a „AIPN”) a respins reclamația (în continuare,
șefei diviziei responsabile pentru Africa australă „decizia de respingere a reclamației”).
și Oceanul Indian (denumită în continuare Concluziile părților
„șefa diviziei Africa 2”).
24. Reclamanta solicită Tribunalului:
16. La 29 ianuarie 2020, reclamantei i-a fost
comunicată versiunea finală a raportului – anularea deciziilor atacate, precum și, în
de inspecție al misiunii de inspecție ad-hoc subsidiar, a raportului final de evaluare a
(denumit în continuare „raportul final de perioadei de probă și, în măsura în care este
inspecție”). necesar, a deciziei de respingere a reclamației;
17. La 22 martie 2020, reclamantei i s-a – obligarea SEAE la repararea prejudiciilor

permis să părăsească locul de repartizare și să financiare și morale pe care aceasta pretinde
se întoarcă în Belgia pentru motive medicale că le-ar fi suferit;
și familiale. Începând de la aceeași dată, ea a
– „retragerea din procedură” a anexelor D.2,
fost plasată succesiv în concediu medical și în
D.3 și D.4 la duplică;
concediu anual până la 1 septembrie 2020.
– obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.
18. La 30 martie 2020, reclamanta a adresat
Direcției resurse umane a SEAE informații supli 25. SEAE solicită Tribunalului:
mentare pentru a completa cererea de asistență.
– respingerea acțiunii ca fiind în parte
19. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2020, Înaltul inadmisibilă și în parte nefondată;
Reprezentant a adoptat prima decizie atacată,
prin care a schimbat repartizarea reclamantei – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de
pe un post fără atribuții de conducere, la sediul judecată.
SEAE, începând de la 1 mai 2020.
În drept
20. Prin decizia din 30 aprilie 2020, reclamanta
[omissis]
a fost repartizată la Direcția Afaceri economice
și globale a SEAE începând de la 1 mai 2020. Cu privire la concluziile prin care se solicită
anularea raportului final de evaluare a
21. La 12 mai 2020, directoarea de resurse
perioadei de probă
umane a SEAE a adoptat a doua decizie atacată,
prin care a respins cererea de asistență. 38. Trebuie amintit că admisibilitatea acțiunii
este un motiv de ordine publică ce trebuie
22. La 10 iulie 2020, reclamanta a formulat o re invocat din oficiu de Tribunal (a se vedea în
clamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) acest sens Hotărârea din 5 martie 2020, Credito
din statut împotriva raportului final de evaluare a Fondiario/SRB, C-69/19 P, EU:C:2020:178,
perioadei de probă și a deciziilor menționate mai punctul 54 și jurisprudența citată).
sus din 10 aprilie, 30 aprilie și 12 mai 2020, pe
de o parte, și a solicitat repararea, cu 60 000 de 39. În această privință trebuie amintit că
euro, a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit, existența unui act care lezează, în sensul

articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 și, cu o lună înainte de încheierea acesteia,

alineatul (1) din statut, este o condiție indis un raport final de evaluare a perioadei de
pensabilă pentru admisibilitatea oricărei acțiuni probă. Această perioadă de probă poate fi
formulate de funcționari împotriva actului insti prelungită, în împrejurări excepționale, cu o
tuției din care fac parte. Potrivit unei jurispru durată maximă de șase luni, la sfârșitul căreia
dențe constante, numai măsurile care produc se întocmește un ultim raport de evaluare.
efecte juridice obligatorii de natură a afecta în
mod direct și imediat interesele reclamantului, 43. În plus, în conformitate cu articolul 11
modificând în mod distinct situația juridică a alineatul (4) al treilea paragraf din Decizia
acestuia, pot face obiectul unei acțiuni în anu 5028/2, în cazul în care, la sfârșitul perioadei de
lare (a se vedea în acest sens Hotărârea din probă (cu alte cuvinte, după cel mult 15 luni),
14 decembrie 2017, Martinez De Prins și alții/ aceasta nu se încheie cu succes deoarece una
SEAE, T-575/16, EU:T:2017:911, punctul 30 și dintre competențele care trebuie să fie evaluate
jurisprudența citată). este considerată insuficientă, AIPN trebuie să
propună schimbarea repartizării agentului în
40. În particular, dintr-o jurisprudență con cauză pe un post fără atribuții de conducere.
sacrată privind admisibilitatea acțiunilor în
anulare reiese că trebuie examinată substanța 44. Astfel, din modul de redactare a
însăși a actelor atacate, precum și intenția articolului 11 alineatul (4) al treilea paragraf
emitenților lor pentru a califica aceste acte. din Decizia 5028/2 rezultă că, așa cum admite
În această privință, constituie în principiu acte SEAE în răspunsul său scris la măsurile de
atacabile măsurile care stabilesc definitiv pozi organizare a procedurii, un raport final de
ția unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau evaluare a perioadei de probă care indică cel
a unei agenții a Uniunii la sfârșitul unei proce puțin o competență de conducere insuficientă
duri administrative și care urmăresc să producă nu implică adoptarea de către AIPN, care
efecte juridice obligatorii de natură să afecteze întocmește un asemenea raport, a unei decizii
interesele reclamantului, cu excluderea mă de schimbare a repartizării funcționarului în
surilor intermediare al căror obiectiv este de cauză pe un post fără atribuții de conducere,
a pregăti decizia finală, care nu au astfel de ci doar a unei propuneri adresate Înaltului
efecte, precum și a actelor pur confirmative Reprezentant în calitate de AIPN competentă
ale unui act anterior care nu a fost atacat în pentru schimbarea repartizării funcționarului
termen (a se vedea Hotărârea din 25 iunie menționat, inclusiv după o prelungire a
2020, SATCEN/KF, C-14/19 P, EU:C:2020:492, perioadei de probă în funcția de conducere.
45. În al doilea rând, s-a considerat că rațiunea
41. În speță, în primul rând, raportul final de
de a exista a perioadei de probă în temeiul
evaluare a perioadei de probă a cărui anulare
articolului 44 al doilea paragraf din statut,
JURISPRUDENŢĂ
este solicitată de reclamantă este reglementat

în versiunea în vigoare până la 31 decembrie
de Decizia 5028/2 (a se vedea punctul 4 de mai
2013, era suficient de apropiată de cea care
sus).
justifică stagiul impus agenților temporari în
42. În conformitate cu articolul 11 din temeiul articolului 14 din Regimul aplicabil
Decizia 5028/2, persoanele numite pentru celorlalți agenți ai Uniunii, în versiunea în
prima dată în funcții de conducere de nivel vigoare până la 31 decembrie 2013, astfel
mediu sunt supuse unei perioade de probă în încât era posibilă inspirarea din jurisprudența
funcția de conducere cu durata de nouă luni, aferentă acestuia (a se vedea în acest sens
care prilejuiește, după cinci luni, un raport Hotărârea din 12 mai 2016, FS/CESE, F-50/15,
intermediar de evaluare a perioadei de probă EU:F:2016:119, punctul 97).

46. O asemenea apropiere există și în ceea șefi de unitate, de directori sau de directori
ce privește perioada de probă impusă noilor generali, iar nu agenților SEAE care, precum
șefi de delegație ai SEAE în temeiul Deciziei reclamanta, sunt numiți pentru prima dată în
5028/2. Astfel, un raport precum raportul funcții de șefi de delegație, care sunt definiți la
final de evaluare a perioadei de probă nu articolul 5 din Decizia 2010/427/UE din 26 iulie
poate fi comparat cu rapoartele anuale de 2010 privind organizarea și funcționarea SEAE
evaluare care sunt întocmite pe tot parcursul (JO 2010, L 201, p. 30).
carierei unui funcționar și care constituie, la
rândul lor, acte care lezează (a se vedea în 51. În consecință, faptul că articolul 44 al
acest sens Hotărârea din 25 iunie 2020, XH/ doilea paragraf din statut face trimitere la
Comisia, T-511/18, EU:T:2020:291, punctul 133 articolul 43 din statut nu afectează caracterul
și jurisprudența citată). de act pregătitor al raportului final de evaluare a
perioadei de probă a șefilor de delegație ai SEAE.
47. Astfel, rapoartele privind perioada de
probă, al căror obiect constă în pregătirea 52. În al patrulea rând, este de asemenea
deciziei administrației cu privire la titularizarea adevărat că articolul 11 alineatul (4) al doilea
persoanei interesate la finalul perioadei sale de paragraf din Decizia 5028/2 face trimitere
probă sau cu privire la concedierea acesteia, au la articolul 43 din statut, prevăzând că
ca unic obiect pregătirea unei decizii punctuale raportul final de evaluare a perioadei de probă
a administrației, de care sunt astfel strâns trebuie anexat la raportul anual de evaluare
legate, și, în consecință, nu prezintă caracterul reglementat de această din urmă dispoziție.
unor acte care lezează (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 25 iunie 2020, XH/Comisia, 53. Cu toate acestea, un raport de evaluare a
T-511/18, EU:T:2020:291, punctul 134). unei perioade de probă în funcția de condu
cere care figurează în dosarul individual al unui
48. Așadar, în mod similar, unicul obiect funcționar nu mai poate, în principiu, să pro
al raportului final de evaluare a perioadei ducă niciun fel de efecte după decizia adoptată
de probă, atunci când acesta este negativ, la finalul acestei perioade de probă, în vede
este acela de a pregăti o decizie punctuală a rea căreia a fost întocmit și pe care acesta nu
administrației, și anume decizia de schimbare făcea decât să o pregătească (a se vedea prin
a repartizării pe un alt post fără atribuții de analogie Hotărârea din 25 iunie 2020, XH/
conducere, de care acest raport este astfel Comisia, T-511/18, EU:T:2020:291, punctul 136
strâns legat.
49. În al treilea rând, este adevărat că, după
54. Prin urmare, un raport intermediar sau
cum subliniază SEAE, articolul 44 al doilea pa
final de evaluare a perioadei de probă, chiar
ragraf din statut condiționează avansarea în
dacă cuprinde un anumit număr de observații
treaptă prevăzută de această dispoziție pentru
cu privire la capacitățile de muncă ale
funcționarii numiți, printre altele, în calitate de
funcționarului sau ale agentului, nu poate,
șefi de unitate de îndeplinirea satisfăcătoare
în principiu, să fie luat în considerare nici de
de către acești funcționari a atribuțiilor lor în
sensul articolului 43 din statut în primele nouă un comitet de promovare (a se vedea prin
luni de la numirea lor. analogie Hotărârea din 25 iunie 2020, XH/
Comisia, T-511/18, EU:T:2020:291, punctul 137),
50. Cu toate acestea, trebuie arătat că avan nici, după cum a admis SEAE în ședință, de
sarea excepțională în treaptă prevăzută la ar comitetul consultativ privind numirile (denumit
ticolul 44 al doilea paragraf din statut este în continuare „CCN”) prevăzut de Decizia
aplicabilă funcționarilor numiți în calitate de PROC HR(2011) 005 a Înaltului Reprezentant

din 9 martie 2011, nici de AIPN, cu ocazia unei rând, pe o eroare vădită de apreciere și pe o
noi proceduri de selecție a șefilor de delegație. încălcare a articolului 7 alineatul (1) din statut
și, în al șaselea rând, pe un abuz de putere.
55. În sfârșit, trebuie arătat că, cu ocazia unei
acțiuni împotriva deciziei adoptate la finalul [omissis]
procedurii care constituie perioada de probă
în funcția de conducere, reclamantul poate Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe
să invoce neregularitatea actelor anterioare încălcarea dreptului la bună administrare și a
care sunt strâns legate de aceasta și în special dreptului de a fi ascultat
neregularitățile care, în opinia sa, ar afecta 71. Reclamanta invocă în esență, în primul
raportul final de evaluare a perioadei de rând, o neregularitate cu ocazia consultării
probă (a se vedea în acest sens Hotărârea CCN, în al doilea rând, o încălcare a dreptului
din 3 decembrie 2015, Sesma Merino/OAPI, de a fi ascultat și, în al treilea rând, o încălcare
T-127/14 P, EU:T:2015:927, punctul 24 și a dreptului la bună administrare.
jurisprudența citată).
[omissis]
56. Având în vedere tot ceea precedă, deși
prima decizie atacată, care privește schimbarea – Cu privire la al doilea aspect al celui de al
repartizării reclamantei pe un post fără atribuții doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului
de conducere, în măsura în care stabilește de a fi ascultat
definitiv poziția administrației și, prin aceasta,
afectează în mod direct și imediat interesele 79. În cadrul prezentului aspect, reclamanta
reclamantei, constituie un act care o lezează invocă în esență următoarele patru critici.
pe aceasta din urmă, situația este diferită în
80. În primul rând, reclamanta susține că, în
ceea ce privește raportul final de evaluare a
răspuns la scrisoarea secretarei generale a SEAE
perioadei de probă, care nu este decât un act
din 27 noiembrie 2019 prin care i s-a comunicat
pregătitor al deciziei respective.
raportul final de evaluare a perioadei de probă, ea
57. În aceste condiții, concluziile prin care se a prezentat observații care nu au fost urmate de
solicită anularea raportului final de evaluare efecte. Reclamanta afirmă că nu a fost în măsură
sunt inadmisibile și trebuie să fie respinse. să influențeze procesul decizional al AIPN, după
cum ar dovedi împrejurările, pe de o parte, că
Cu privire la concluziile prin care se solicită prima decizie atacată nu s-ar referi la observațiile
anularea primei decizii atacate pe care ea le-a prezentat la 12 decembrie 2019 și
la 30 ianuarie 2020 și, pe de altă parte, că decizia
58. În susținerea prezentelor concluzii, recla menționată nu arată în niciun fel că AIPN și-ar fi
manta invocă în esență șase motive, întemeiate, exercitat efectiv puterea de apreciere având în
JURISPRUDENŢĂ
în primul rând, pe încălcarea obligației de vedere observațiile pe care ea le-a prezentat cu

motivare și a articolului 25 din statut, în al privire la raportul menționat.
doilea rând, pe încălcarea dreptului la bună
administrare și a dreptului de a fi ascultat, în al 81. În al doilea rând, reclamanta consideră că ra
treilea rând, pe o încălcare a articolului 11 din portul final de evaluare a perioadei de probă con
Decizia 5028/2 și a Deciziei ADMIN(2019) 31 a ține afirmații subiective care nu sunt susținute de
SEAE din 15 noiembrie 2019 privind exercitarea documente justificative, astfel încât lipsa acestor
și subdelegarea competențelor conferite AIPN documente ar fi împiedicat-o, fără îndoială, să
și AAIC [denumită în continuare „Decizia fie în măsură să ia poziție în mod exhaustiv cu
ADMIN(2019) 31”], în al patrulea rând, pe o privire la toate faptele și documentele pe care
încălcare a articolului 26 din statut, în al cincilea se întemeiază prima decizie atacată.

82. În al treilea rând, reclamanta precizează că, în 88. Rezultă că o decizie de schimbare a repar
conformitate cu Decizia ADMIN(2019) 31, ea ar tizării împotriva voinței funcționarului, prevăzută
fi trebuit să fie ascultată de Înaltul Reprezentant. într-un context caracterizat prin incompetență
în funcțiile de conducere, precum cel din speță,
83. În al patrulea rând, reclamanta arată că nu impune aplicarea principiului respectării drep
a avut ocazia să discute cu superiorii săi despre tului la apărare, principiu fundamental al drep
conținutul raportului final de evaluare a perioadei
tului Uniunii, chiar și în absența oricărei regle
de probă înainte ca acest raport să îi fie adresat
mentări privind procedura în cauză (a se vedea
de secretara generală a SEAE, la 27 noiembrie
prin analogie Hotărârea din 6 decembrie 2007,
2019, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor statutului
Marcuccio/Comisia, C-59/06 P, EU:C:2007:756,
și reglementării interne aplicabile.
84. SEAE contestă afirmațiile reclamantei.
89. În lumina acestor principii trebuie examinat
85. Trebuie amintit că, potrivit articolului 41 motivul întemeiat pe încălcarea dreptului de a
alineatul (2) din cartă, dreptul la bună admi fi ascultat.
nistrare include în principal dreptul oricărei
persoane de a fi ascultată înainte de luarea 90. În speță, în primul rând, este cert că, prin
oricărei măsuri individuale în privința sa care scrisoarea din 27 noiembrie 2019, secretara
ar putea să îi aducă atingere. generală a SEAE i-a comunicat reclamantei
raportul final de evaluare a perioadei de probă
86. Astfel, dreptul de a fi ascultat garantează și a informat-o că, pe baza acestui raport,
oricărei persoane posibilitatea de a-și exprima Înaltul Reprezentant avea în vedere schimbarea
în mod util și efectiv punctul de vedere în repartizării sale pe posturi fără atribuții de
cursul procedurii administrative și înainte conducere, la sediul SEAE, în conformitate cu
de adoptarea oricărei decizii susceptibile să articolul 11 alineatul (4) din Decizia 5028/2.
îi afecteze în mod defavorabil interesele (a
se vedea Hotărârea din 21 octombrie 2021, 91. În plus, prin aceeași scrisoare, secretara
Parlamentul/UZ, C-894/19 P, EU:C:2021:863, generală a SEAE a invitat-o pe reclamantă să
punctul 89 și jurisprudența citată). își prezinte observațiile în scris, în termen de
14 zile, înainte de adoptarea unei decizii finale.
87. Mai precis, o decizie de schimbare a
repartizării unui funcționar care își desfășoară 92. În al doilea rând, pe lângă observațiile scrise,
activitatea într-o țară terță afectează situația datate 12 decembrie 2019 și 11 ianuarie 2020, pe
administrativă a acestuia, deoarece modifică care reclamanta le-a adresat secretarei generale
locul și condițiile de exercitare a atribuțiilor sale, a SEAE și, respectiv, Înaltului Reprezentant,
precum și natura lor. De asemenea, poate avea din procedură reiese că reclamanta a avut o
impact asupra carierei funcționarului respectiv, conversație telefonică cu secretara generală
în măsura în care poate să exercite o influență la 17 decembrie 2019 și că în ziua următoare
asupra perspectivelor profesionale ale acestuia, reclamanta i-a adresat noi observații scrise.
întrucât anumite funcții pot conduce mai bine
decât altele, în cazul unei încadrări egale, la 93. În aceste condiții, trebuie să se constate că
o promovare ca urmare a naturii funcțiilor reclamanta a avut posibilitatea de a-și exprima
îndeplinite. Pe de altă parte, ea poate conduce punctul de vedere, în mod util și efectiv, înainte
la o diminuare a remunerației sale (a se vedea de adoptarea primei decizii atacate și de a
în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2007, prezenta elementele care, în opinia sa, ar fi fost
Marcuccio/Comisia, C-59/06 P, EU:C:2007:756, în favoarea neadoptării unei asemenea decizii.
punctul 45 și jurisprudența citată). Prin urmare, aceasta susține în mod greșit că

i-a fost încălcat dreptul de a fi ascultată înainte că, deși dreptul de a fi ascultat garantează
de adoptarea primei decizii atacate. oricărei persoane căreia i se adresează un act
care o lezează că va fi ascultată înainte de
94. Argumentele invocate de reclamantă în adoptarea acestui act, dreptul respectiv nu îi
fața Tribunalului nu sunt de natură să repună este garantat în privința unui act pregătitor
în discuție această concluzie. [a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie
2018, Brahma/Curtea de Justiție a Uniunii
95. În primul rând, reclamanta nu poate susține
Europene, T-603/16, EU:T:2018:820, punctul 71
în mod întemeiat că ar fi trebuit să fie ascultată
(nepublicat) și jurisprudența citată].
de AIPN înainte de adoptarea raportului final
de evaluare. 101. Astfel, în speță era suficient ca reclamanta
să fi fost ascultată înainte de adoptarea primei
96. Astfel, pe de o parte, trebuie arătat că
decizii atacate, prin care s-a decis schimbarea
Decizia 5028/2 nu impune în niciun fel o
repartizării sale pe un post fără atribuții de
asemenea obligație AIPN.
conducere, fără a se putea reproșa AIPN că nu
97. Pe de altă parte, este adevărat că la a ascultat-o înainte de adoptarea raportului
punctul 75 din Hotărârea din 16 septembrie final de evaluare a perioadei de probă, care
2013, Wurster/EIGE (F-20/12 și F-43/12, constituie un act pregătitor al acestei decizii
EU:F:2013:129), s-a statuat, în legătură cu un (a se vedea punctul 56 de mai sus).
raport de evaluare a capacităților de conducere
102. O asemenea concluzie este confirmată de
reglementat de dispozițiile generale de punere
împrejurarea, menționată la punctele 45 și 46
în aplicare privind personalul cu funcții de
de mai sus, că rațiunea existenței unei perioade
conducere de nivel mediu al Institutului
de probă similare celei impuse, precum în
European pentru Egalitatea de Șanse între Femei
speță, noilor șefi de delegație este suficient de
și Bărbați (EIGE), că orice persoană care face
apropiată de cea care justifică perioada de probă
obiectul unui raport de evaluare de natură să
impusă noilor funcționari pentru ca Tribunalul să
producă consecințe asupra carierei sale trebuie
se inspire din jurisprudența în materie.
să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile
înainte ca raportul menționat să rămână 103. Într-adevăr, din această jurisprudență
definitiv, chiar și în lipsa unei dispoziții explicite. referitoare la rapoartele privind perioada
de probă, aplicabilă prin analogie, rezultă
98. Această concluzie se întemeia însă pe
că respectarea dreptului la apărare al
jurisprudența referitoare la rapoartele anuale
funcționarului stagiar concediat presupune ca
de evaluare. Întrucât constituie elemente
acesta din urmă să fi avut în cursul procedurii
susceptibile să exercite o influență pe tot
administrative care a condus la decizia de
parcursul carierei unui funcționar, aceste
concediere posibilitatea să își prezinte în mod
rapoarte constituie acte care lezează (a se vedea
JURISPRUDENŢĂ
util punctul de vedere cu privire la realitatea

punctul 46 de mai sus), ceea ce nu este valabil în
și la pertinența faptelor și a împrejurărilor pe
cazul raportului final de evaluare a perioadei de
baza cărora AIPN a adoptat decizia sa. Astfel,
probă (a se vedea punctele 56 și 57 de mai sus).
întrucât motivele pe care se întemeiază
99. Situația este aceeași în ceea ce privește Hotă această decizie se bazează pe aprecierile
rârea din 9 octombrie 2013, Wahlström/Frontex care figurează în raportul de evaluare a
(F-116/12, EU:F:2013:143), invocată de asemenea funcționarului respectiv, dreptul de a fi ascultat
de reclamantă în susținerea argumentației sale. este garantat atunci când acesta s-a pronunțat
asupra aprecierilor menționate și a avut
100. Pe de altă parte, din jurisprudența posibilitatea să își exprime poziția cu privire la
citată la punctele 86-88 de mai sus rezultă orice document pe care instituția intenționează

să îl utilizeze împotriva sa (a se vedea în acest că Înaltul Reprezentant era autoritatea

sens Hotărârea din 6 iunie 2019, Bonnafous/ competentă pentru adoptarea deciziilor de
EACEA, T-614/17, nepublicată, EU:T:2019:381, schimbare a repartizării șefilor de delegație
punctele 79, 80 și 93 și jurisprudența citată). în interesul serviciului, nu reiese din termenii
deciziei respective că aceasta ar prevedea
104. În speță, după cum s-a arătat la obligația SEAE de a organiza o întrevedere între
punctul 63 de mai sus, motivele pe care se Înaltul Reprezentant și un șef de delegație în
întemeiază prima decizie atacată se bazează împrejurări precum cele din speță.
pe aprecierile cuprinse în raportul final de
evaluare a perioadei de probă a reclamantei și 109. În al patrulea rând, reclamanta nu poate
este cert că aceasta și-a exprimat punctul de să susțină în mod întemeiat că observațiile sale
vedere cu privire la aprecierile menționate. scrise nu au fost urmate de efecte, că nu a fost
în măsură să influențeze procesul decizional al
105. În aceste împrejurări, reclamanta a putut AIPN și că din prima decizie atacată nu ar reieși
în cursul procedurii administrative care a con nicidecum că AIPN și-ar fi exercitat efectiv
dus la prima decizie atacată să își prezinte în puterea de apreciere în lumina observațiilor
mod util punctul de vedere cu privire la reali scrise pe care le-a prezentat.
tatea și la pertinența faptelor și a împrejurărilor
pe baza cărora AIPN a adoptat decizia sa. 110. Astfel, deși respectarea dreptului la
apărare și a dreptului de a fi ascultat impune
106. În al doilea rând, reclamanta nu poate instituțiilor Uniunii să îi permită persoanei
susține în mod util că nu a fost în măsură să vizate de un act care lezează să își prezinte
ia poziție cu privire la documentele care, din în mod util punctul de vedere, aceasta nu
punctul său de vedere, ar fi necesare pentru poate impune respectivelor instituții să adere
a susține aprecierile subiective cuprinse în la punctul de vedere amintit (a se vedea
raportul final de evaluare a perioadei de probă, în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2017,
în condițiile în care existența unor astfel de Arbuzov/Consiliul, T-221/15, nepublicată,
documente nu este dovedită și nu reiese din EU:T:2017:478, punctul 84, și Hotărârea din
înscrisurile din dosar. 27 septembrie 2018, Ezz și alții/Consiliul,
T-288/15, EU:T:2018:619, punctul 330).
107. În al treilea rând, reclamanta nu poate să
susțină în mod întemeiat că ar fi trebuit să i se 111. În plus, prima decizie atacată se referă
acorde o întrevedere cu Înaltul Reprezentant, în mod expres la observațiile formulate de
întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, reclamantă în scrisoarea sa din 12 decembrie
schimbul prin care funcționarul în cauză 2019. Deși această decizie menționează
trebuie să aibă posibilitatea să își prezinte și observații ale reclamantei din data de
în mod util punctul de vedere în legătură cu 1 ianuarie 2020, reiese din procedură, așa
proiectul de decizie care ar putea să îi afecteze cum arată SEAE, că este vorba despre o
în mod defavorabil interesele poate fi oral eroare materială și că Înaltul Reprezentant
sau scris (a se vedea în acest sens Hotărârea a intenționat să se refere la observațiile
din 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, reclamantei din 11 ianuarie 2020.
C-59/06 P, EU:C:2007:756, punctul 47, și
Hotărârea din 6 aprilie 2022, FC/EUAA, 112. În sfârșit, reclamanta nu poate reproșa în
T-634/19, nepublicată, EU:T:2022:222, mod util Înaltului Reprezentant că nu a făcut
punctul 48 și jurisprudența citată). referire în prima decizie atacată la observațiile
din 30 ianuarie 2020 pe care ea le-a adresat
108. În plus, deși Decizia ADMIN(2019) 31, șefului de cabinet al acestuia din urmă ca
aplicabilă de la 16 noiembrie 2019, prevedea răspuns la scrisoarea din 19 decembrie 2019 a

directorului general pentru Africa, menționată 158. În această privință, din articolul 11
la punctul 13 de mai sus. Astfel, aceste alineatul (3) primul paragraf din Decizia 5028/2
observații nu aveau legătură, cel puțin nu rezultă că evaluarea intermediară trebuie
directă, cu procedura inițiată de SEAE pentru efectuată pe baza unui document convenit în
a garanta dreptul reclamantei de a fi ascultată prealabil care să conțină obiective și indicatori
înainte de adoptarea primei decizii atacate. de performanță neechivoci, legați de sarcini sau
de competențe manageriale standard.
113. În consecință, prezentul aspect este
nefondat și trebuie respins. 159. Pe de altă parte, principiul continuității
evaluării perioadei de probă în funcția de
[omissis] conducere, care este menționat la articolul 11
alineatul (2) din Decizia 5028/2, implică
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe în mod necesar ca evaluarea finală să fie
încălcarea articolului 11 din Decizia 5028/2 și a efectuată pe baza aceluiași document care
Deciziei ADMIN(2019) 31 conține obiective și indicatori de performanță
neechivoci cu cel care este întocmit pentru
129. În susținerea acestui motiv, reclamanta
evaluarea intermediară.
invocă în esență cinci motive, întemeiate, în
primul rând, pe neregularitatea raportului 160. Trebuie arătat de la bun început că, în
intermediar de evaluare a perioadei de probă, prezenta cauză, SEAE și reclamanta nu au
în al doilea rând, pe caracterul anormal al convenit asupra unui document formal care să
condițiilor în care s-a desfășurat perioada de conțină obiective și indicatori de performanță
probă în funcția de conducere, în al treilea rând, neechivoci, legați de sarcini sau de competențe
pe lipsa obiectivelor și a indicatorilor în perioada manageriale standard, înainte de perioada
de probă în funcția de conducere, în al patrulea de probă a reclamantei. În această măsură,
rând, pe neregularitatea raportului final de articolul 11 alineatul (3) primul paragraf din
evaluare a perioadei de probă și, în al cincilea Decizia 5028/2 a fost încălcat.
rând, pe împrejurarea că prima decizie atacată
era de competența Înaltului Reprezentant. 161. În ceea ce privește, în primul rând, stabilirea
obiectivelor, trebuie amintit că, potrivit juris
130. SEAE contestă afirmațiile reclamantei. prudenței, în cazul în care există norme interne
ale instituției care impun stabilirea de obiective
[omissis] pentru un funcționar la începutul unei perioade
de evaluare, nerespectarea acestor norme are
– Cu privire la a treia critică formulată în cadrul un caracter substanțial și justifică cenzurarea
celui de al treilea motiv, întemeiată pe lipsa evaluării în litigiu pentru motivul că descrierea
obiectivelor și a indicatorilor în perioada de postului nu ar fi fost suficientă în ceea ce privește
JURISPRUDENŢĂ
probă în funcția de conducere stabilirea obiectivelor (a se vedea Hotărârea din

12 mai 2016, FS/CESE, F-50/15, EU:F:2016:119,
157. Reclamanta se plânge de lipsa unei suprave
gheri regulate din partea superiorilor săi ierarhici
și a Direcției resurse umane, în special de lipsa 162. Cu toate acestea, jurisprudența amintită
stabilirii unor obiective și a unui program de la punctul 161 de mai sus, care se referă la eva
acțiune, ceea ce ar fi privat-o de orice indicator luarea unui funcționar, trebuie aplicată ținând
care să permită măsurarea performanțelor sale și seama de nivelul de responsabilitate asociat
remedierea eventualelor deficiențe, cu încălcarea postului pe care acesta este repartizat, precum
articolului 11 alineatul (3) și alineatul (4) al doilea și de experiența anterioară a funcționarului
paragraf din Decizia 5028/2. numit pe acest post. În speță, reclamanta a fost

numită șefă de delegație cu misiunea de a asigu nevoilor de formare ale personalului, exercitarea
ra reprezentarea Uniunii în țara în care este acre unei responsabilități de conducere în materie
ditată delegația, ceea ce implică în mod necesar, de incompetență profesională, de hărțuire și
pe de o parte, un nivel înalt de responsabilitate și, de probleme de ordin disciplinar și respectarea
pe de altă parte, o capacitate solidă de gestionare procedurilor cu privire la aceste aspecte și
și un grad ridicat de autonomie, independent de exercitarea unei responsabilități sociale și etice
stabilirea unor obiective concrete. în privința personalului.
163. În această privință trebuie să se constate 168. Pe de altă parte, anunțul pentru ocuparea
că atribuțiile încredințate unui șef de delegație, unui post vacant preciza că postul de șef al
care sunt definite la articolul 5 alineatele (2)- delegației în Malawi includea, printre altele,
(4) și (8) din Decizia 2010/427, nu sunt strict ca misiuni: asigurarea bunei gestionări a
comparabile cu funcțiile de conducere de delegației, inclusiv a gestiunii financiare și
nivel mediu care sunt încredințate unui șef de a aplicării corecte a normelor existente cu
unitate și care sunt descrise la articolul 4 din privire la securitatea persoanelor, a bunurilor
Decizia 5028/2. mobile și imobile și a informațiilor, gestionarea
crizelor și asigurarea continuității operațiunilor
164. Mai precis, spre deosebire de un șef de uni
delegației menționate, în special în contextul
tate, șeful de delegație asigură o misiune de re
continuității serviciului.
prezentare a Uniunii în țara în care este acreditată
delegația, atât în fața autorităților din țara men 169. Prin urmare, atât fișa postului, cât și
ționată, cât și în fața serviciilor diplomatice ale anunțul pentru ocuparea postului vacant de șef
statelor membre și a organizațiilor internaționale. al delegației în Malawi cuprindeau precizări cu
165. În plus, separarea, în special de ordin privire la misiunile încredințate acestui post în
geografic, dintre administrația centrală a materie de gestionare a resurselor umane și de
SEAE și delegații impune în mod necesar o conducere.
capacitate mai mare a unui șef de delegație 170. În această privință, deși este adevărat că
de a-și exercita funcțiile de conducere în mod
o fișă descriptivă a postului și un anunț pentru
autonom, în comparație cu un șef de unitate
ocuparea unui post vacant au, în principiu,
care beneficiază de supravegherea imediată a
obiective și caracteristici diferite de cele ale
superiorilor săi ierarhici.
unui document care stabilește obiectivele
166. În speță, pentru a fi numită în funcția de unui funcționar, nu se poate exclude a priori că
șefă a delegației în Malawi, reclamanta și-a obiectivele manageriale care pot fi stabilite
depus candidatura pe baza, pe de o parte, a pentru evaluarea efectuării unei perioade de
unei fișe a postului și, pe de altă parte, a unui probă în funcția de conducere nu pot fi cuprinse
anunț pentru ocuparea unui post vacant, care în fișa descriptivă și în anunțul pentru ocuparea
menționau obiective specifice în materie de unui post vacant corespunzătoare postului
funcții de conducere. ocupat de șeful de delegație care trebuie să
efectueze o asemenea perioadă de probă.
167. Fișa descriptivă a postului de șef al dele
gației în Malawi cuprindea în special, în cadrul 171. Astfel, în prezenta cauză, trebuie să se
rubricii referitoare la atribuțiile aferente acestui constate că misiunile de conducere care
post, o subsecțiune referitoare la managementul figurau în fișa postului și în anunțul pentru
resurselor umane, care enumera următoarele ocuparea unui post vacant care priveau postul
misiuni: evaluarea performanțelor individuale ale de șef al delegației în Malawi erau definite în
personalului delegației menționate, identificarea acestea cu suficientă precizie pentru a constitui

obiective specifice în cadrul perioadei de probă de conducere, de comunicare și de analiză,

în funcția de conducere a reclamantei. combinate cu o bună capacitate de judecată.
172. În plus, întrucât reclamanta și-a depus 176. Pe de altă parte, din dosar rezultă că, la
candidatura pentru postul de șef al delegației data numirii reclamantei în funcția de șefă a
în Malawi având în vedere fișa postului și delegației în Malawi, Direcția resurse umane
anunțul pentru ocuparea unui post vacant a SEAE publicase un document care stabilea
corespunzătoare acestui post, ea a avut în competențele necesare pentru tot personalul
mod necesar cunoștință de aceste obiective de conducere al SEAE și care menționa exemple
și, ținând seama de actul său de candidatură, concrete de situații, pentru a permite acestui
trebuie să se considere că le-a acceptat personal de conducere să aprecieze dacă deținea
anterior preluării atribuțiilor. cele 14 competențe enumerate în documentul
respectiv și dacă le exercita în mod efectiv.
173. În consecință, trebuie să se constate în
prezenta cauză că precizările privind sarcinile 177. În sfârșit, nu reiese din împrejurările cauzei
de conducere care figurau în fișa postului și supuse examinării Tribunalului că reclamanta a
în anunțul pentru ocuparea unii post vacant solicitat superiorilor săi ierarhici să definească
privind postul de șef al delegației în Malawi indicatori de performanță în vederea
evaluării competențelor sale de conducere
puteau servi drept obiective manageriale în
la sfârșitul perioadei de probă, iar aceasta în
sensul și în scopul aplicării Deciziei 5028/2.
condițiile în care Decizia 5028/2 prevede că
174. În ceea ce privește, în al doilea rând, asemenea indicatori trebuie să fie acceptați
stabilirea prealabilă a unor indicatori de de funcționarul supus perioadei de probă în
performanță neechivoci, trebuie arătat mai funcția de conducere.
întâi că din modul de redactare a articolului 1 178. În acest context, rezultă că reclamanta
alineatul (2) din Decizia PROC EEAS(2011) 002 cunoștea suficient ce se aștepta de la ea în
din 29 noiembrie 2011 reiese că dispozițiile materie de evaluare a performanței sale în
conținute, printre altele, în Decizia 5028/2 se perioada de probă ca șefă a delegației în Malawi.
aplică „mutatis mutandis” personalului SEAE.
179. În consecință, prezenta critică trebuie
175. În speță, pe de o parte, așa cum rezultă din respinsă.
criteriile de selecție prevăzute în anunțul pentru
ocuparea unui post vacant privind postul de șef [omissis]
al delegației în Malawi, candidații pentru acest
post trebuiau să demonstreze o experiență certă Pentru aceste motive,
în conducerea și motivarea echipelor, în special TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)
într-un mediu multidisciplinar și multicultural,
JURISPRUDENŢĂ
precum și competențe solide în materie declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) O obligă pe doamna Sandra Paesen la plata cheltuielilor de judecată.
da Silva Passo Valančius Reine

Truchot Sampol Pucurull
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 octombrie 2022.
Semnături

JURISPRUDENȚĂ
NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Rectificare carnet de muncă constând în perioadă asimilată vechimii în muncă...
Rectificare carnet de muncă constând

în perioadă asimilată vechimii în muncă
în cazul încetării activității pentru creșterea
copilului până la 7 ani. Respingere
Legea nr. 3/1997, art. 3, art. 9 și art. 20
Legea nr. 263/2010, art. 16, art. 19, art. 49
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, perioada în care reclamanta și-a încetat activitatea pentru
creșterea copilului până la vârsta de 7 ani nu reprezintă vechime în muncă sau perioadă asimilată
vechimii în muncă.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava a fost suspendat pentru creșterea copilului, ca
la data de 17 mai 2021 și înregistrată sub și stagiu asimilat.
nr. 2200/86/2021 reclamanta S.Z.M. a chemat
în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a constatat, în esență, următoarele:
Suceava solicitând instanței ca prin hotărârea
pe care o va pronunța să dispună anularea Astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiunea ce
Deciziei nr. 30616 din 30 martie 2021 emisă a format obiectul dosarului nr. 1057/86/2021
de Casa Județeană de Pensii (CJP) Suceava, al Tribunalului Suceava, reclamanta a solicitat
să constate că reclamanta are stagiul minim instanței să dispună rectificarea carnetului
de cotizare de 15 ani pentru pensionare și de muncă, întrucât la data de 9 decembrie
obligarea pârâtei să stabilească drepturile 1983, raporturile sale de muncă nu au încetat
cuvenite reclamantei constând în pensia pentru nici una din situațiile prevăzute de
pentru limită de vârstă. art. 129 C. muncii din 1972, ci contractul
de muncă a fost suspendat conform art. 51
Prin sentința nr. 1688 din 28 septembrie alin. (1) lit. a), teza I, C. muncii, iar prin sentința
2021, Tribunalul Suceava a admis acțiunea, a civilă nr. 1231 din 22 iunie 2021 pronunțată
anulat decizia nr. R/30616 din 30 martie 2021 de Tribunalul Suceava, s-a admis acțiunea în
emisă de pârâta CJP Suceava, a constatat contradictoriu cu fostul angajator SC. G. SA,
că reclamanta a realizat stagiul minim de și s-a dispus rectificarea Carnetului de muncă
15 ani necesar pentru înscrierea la pensie seria BD nr. 0479554 din 6 octombrie 1980,
pentru limită de vârstă, a obligat pârâta C.J.P. în sensul excluderii mențiunii de la pct. 7 din
Suceava să emită o nouă decizie de pensionare data de 9 decembrie 1983: desfăcut contractul
în favoarea reclamantei, luând în calcul de muncă conform art. 129 C. muncii pentru
perioada necontributivă 9 decembrie 1983 - creșterea copilului conform art. 129 coroborat
2 aprilie 1990, în care raportul de muncă al cu art. 9. A mai reținut prima instanță că, de la
reclamantei cu IPEG Câmpulung Moldovenesc data de 9 decembrie 1983 - când contractul
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 185

Curtea de Apel Suceava, decizia nr. 205/2022
de muncă al reclamantei s-a suspendat pentru Împotriva acestei sentințe a declarat apel
creșterea copilului, și până la data reangajării, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava,
2 aprilie 1990, nu au trecut mai mult de 7 care consideră că sentința pronunțată de
(șapte) ani, astfel că, perioada 9 decembrie instanța de fond este netemeinică și nelegală,
1983 - 2 aprilie 1990 constituie vechime solicitând admiterea apelului așa cum a fost
neîntreruptă, conform dispozițiilor Legii formulat, modificarea în totalitate a sentinței
nr. 1/1970, a organizării și disciplinei muncii civilă apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea
în unitățile socialiste de stat, în vigoare la acțiunii contestatoarei ca nefondată.
data reangajării reclamantei (fiind abrogată În motivarea apelului, apelanta a arătat că
prin Codul muncii din 2003). Tribunalul a mai prin Decizia nr. R/30616 din 30 martie 2021
reținut că la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/1970, a respins cererea reclamantei de înscriere
se prevedea că: salariatul cu contract de muncă la pensie pentru limită de vârstă, motivat
pe durată nedeterminată, care s-a încadrat în de faptul că stagiul complet de cotizare
termen de 90 de zile de la încetarea motivului realizat de aceasta este de 10 ani, 9 luni și
pentru care nu a mai lucrat, beneficiază de 21 zile față de stagiul complet de cotizare
vechime neîntreruptă în aceeași unitate în de 15 ani prevăzut de dispozițiile art. 52-53
următoarele cazuri: a) (...) k) unul din soți îl din Legea nr. 263/2010, actualizată. A mai
urmează pe celălalt, care a fost transferat arătat apelanta că potrivit înregistrărilor
în interesul serviciului sau mutat împreună din carnetul de muncă Seria Bd nr. 0479554
cu unitatea în altă localitate, a fost trimis în eliberat la data de 6 octombrie 1980 de IPEG
misiune permanentă în străinătate sau să Câmpulung Moldovenesc pozițiile 1-7 în
lucreze într-o organizație internațională, iar perioada 25 august 1980 - 9 decembrie 1983
la art. 9 alin. (2), se prevedea că: în aceleași contestatoarea a desfășurat activitate de
condiții beneficiază de vechime neîntreruptă muncitor necalificat suprafață, iar începând
în aceeași unitate salariata care a încetat cu 9 decembrie 1983 unitatea angajatoare a
activitatea fiind gravidă sau pentru a-și crește desfăcut contractul de muncă al reclamantei
un copil până la împlinirea vârstei de 7 ani. potrivit dispozițiilor art. 129 C. muncii
Totodată, tribunalul a reținut că potrivit art. 9 coroborat cu dispozițiile art. 9 lit. k) din Legea
nr. 1/1970 organizării și disciplinei muncii în
alin. (4) din Legea nr. 1/1970: prevederile de
unitățile socialiste de stat. Apelanta a mai
la alin. (2) din prezentul articol se aplică în
susținut că tribunalul la pronunțarea sentinței
cazul când salariatul s-a reîncadrat în aceeași
civile apelate nu a reținut prevederile art. 137
unitate sau într-o altă unitate, dacă unitatea
din Legea nr. 10/1972 (Codul muncii) în
la care a lucrat confirmă în scris că nu îi este vigoare pe perioada 9 decembrie 1983 -
necesar. Față de cele ce preced, a reținut prima 2 aprilie 1990. Totodată, apelanta a susținut
JURISPRUDENŢĂ
instanță că, la data intrării în vigoare a Legii că hotărârea instanței de fond este greșită
nr. 263/2010, reclamanta avea câștigat dreptul în privința asimilării ca stagiu de cotizare a
la vechimea neîntreruptă în muncă pentru perioadei pentru care reclamanta și-a întrerupt
perioada 9 decembrie 1983 - 2 aprilie 1990, iar activitatea pentru creșterea copilului până la
conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010, vârsta de 7 ani, cuprinse între 9 decembrie
în vigoare la data cererii de înscriere la pensie 1983 - 2 aprilie 1990, întrucât această perioadă
formulată de reclamantă, constituie stagiu de nu intră în calculul vechimii în muncă, conform
cotizare în sistemul public de pensii, vechimea actelor normative în vigoare la acea vreme.
în muncă recunoscută pentru stabilirea Prevederile art. 3, art. 9 și art. 20 din Legea
pensiilor până la data de 1 aprilie 2001. nr. 3/1977, în vigoare la aceea vreme, au
186 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ

fost total ignorate de instanța de fond, însă prevede că în sistemul public de pensii se
aceste prevederi arată în mod clar care sunt asimilează stagiului de cotizare și perioadele
perioadele care intră la calculul vechimii în necontributive, denumite în continuare
muncă până la apariția Legii nr. 19/2000, în perioade asimilate, în care asiguratul a
vigoare de la 1 aprilie 2001, situația intimatei beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie
neîncadrându-se la nici una dintre aceste 2006, de concediu pentru creșterea copilului
situații. în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului
cu handicap, de până la 3 ani.
Apelanta a mai arătat că împrejurarea că
noțiunea de vechime în muncă este diferită Reclamanta intimată S.Z.M. a formulat
de cea de vechime neîntreruptă în aceeași întâmpinare prin care a solicitat respingerea
unitate este relevată de dispozițiile art. 137 apelului ca nefondat.
din Legea nr. 10/1972 (Codul muncii), care
Verificând, în limitele motivelor de apel,
prevede următoarele tipuri de vechime:
conform art. 477 și art. 479 alin. (1) C. pr. civ.,
vechime în muncă, vechime neîntreruptă
stabilirea situației de fapt și aplicarea de către
în muncă, vechime neîntreruptă în aceeași
prima instanță a dispozițiilor legale incidente în
unitate, vechime în funcție, meserie sau cauză, curtea a reținut următoarele:
profesie, text de lege în vigoare în intervalul
solicitat de către intimată. În același sens sunt Astfel, cu titlu prealabil, curtea a reținut că
și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 1/1970 care prin cererea înregistrată la Casa Județeană
cuprinde beneficiile vechimii neîntrerupte de pensii Suceava cu nr. 20999 din 15 martie
în aceeași unitate, de unde rezultă concluzia 2021, reclamanta S.Z.M. a solicitat înscrierea
că fiecare categorie de vechime conferă la pensie pentru limită de vârstă.
drepturi distincte. Așadar, a susținut apelanta,
drepturile conferite de vechimea neîntreruptă, Cererea de înscriere la pensie pentru limită de
potrivit Legii nr. 1/1970 sunt distincte față de vârstă formulată de reclamantă a fost respinsă
vechime în muncă. prin Decizia nr. 30616 din 30 martie 2021
emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava cu
Apelanta a mai arătat că o perioadă așa motivarea că nu are stagiul minim de cotizare
de lungă de întrerupere a activității pentru de 15 ani.
îngrijirea copilului, cum este în cazul intimatei,
Reclamanta a formulat contestație împotriva
nu constituie vechime în muncă, fiind exagerat
deciziei anterior menționate, care formează
a se susține că cei 6 ani, 03 luni și 23 zile ar
obiect de analiză în cauza de față, solicitând
putea constitui vechime în muncă utilă la
instanței să anuleze decizia nr. 30616 din
pensie, timp în care intimata a avut contractul
30 martie 2021, să constate că a realizat
de muncă întrerupt/suspendat, deci, în mod
stagiul minim de cotizare de 15 ani, avându-
evident nu au fost achitate contribuțiile la
se în vedere și perioada în care contractul de
asigurări sociale. Mai mult, a susținut apelanta,
muncă i-a fost suspendat pentru creșterea
perioada ulterioară datei de 9 decembrie 1983 copilului până la vârsta de 7 ani și să oblige
și până la împlinirea vârstei de 7 ani a copilului pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să
nu poate fi considerată stagiu asimilat întrucât fie înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.
potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. f) din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar Prin motivele de apel, curtea a reținut că
de pensii publice, actualizată, act normativ apelanta critică sentința primei instanțe
în vigoare la data solicitării reclamantei de pentru nelegalitate și netemeinicie susținând,
înscriere la pensie pentru limită de vârstă, în esență, că în mod nelegal și netemeinic

a reținut prima instanță că perioada în condițiile reglementate de legislația privind

9 decembrie 1983 - 2 aprilie 1990 reprezintă pensiile și alte drepturi de asigurări sociale
vechime în muncă, respectiv stagiu asimilat ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie
și implicit stagiu de cotizare în sistemul Legii 2001.
nr. 263/2010.
De asemenea, potrivit art. 19 alin. (1) din
Apelul este întemeiat. Legea nr. 263/2010 „Constituie stagiu de
cotizare perioadele de timp pentru care
Astfel, sub un prim aspect, curtea a reținut asigurații datorează și/sau plătesc contribuții
că reclamanta intimată a formulat cererea de de asigurări sociale în sistemul public de pensii
pensionare la data de 15 martie 2021, dată la din România, precum și în alte țări, în condițiile
care era în vigoare Legea nr. 263/2010 privind stabilite prin acordurile sau convențiile
sistemul unitar de pensii publice, astfel încât internaționale la care România este parte.”
verificarea îndeplinirii condițiilor de pensionare
se face prin raportare la acest act normativ. Conform art. 49 alin. (1) din Legea
nr. 263/2010 „în sistemul public de pensii se
Potrivit art. 16 din Legea nr. 263/2010, asimilează stagiului de cotizare și perioadele
constituie stagiu de cotizare în sistemul public necontributive, denumite în continuare
de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută perioade asimilate, în care asiguratul: a) a
pentru stabilirea pensiilor până la data de beneficiat de pensie de invaliditate; b) a urmat
1 aprilie 2001; (...) c) perioada cuprinsă între cursurile de zi ale învățământului universitar,
1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a acestei organizat potrivit legii, pe durata normală
legi, în care persoanele au fost asigurate în a studiilor respective, cu condiția absolvirii
baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public acestora cu diplomă; c) a satisfăcut serviciul
de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu militar ca militar în termen sau militar cu
modificările și completările ulterioare.” termen redus, pe durata legal stabilită, a
Totodată, conform art. 17 din același act fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
normativ „(1) Constituie stagiu de cotizare și d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 -
perioada suplimentară la vechimea în muncă 1 ianuarie 2006 de indemnizații de asigurări
acordată pentru perioadele realizate în grupa sociale, acordate potrivit legii; e) a beneficiat,
I, a II-a, în baza legislației anterioare datei de începând cu data de 1 ianuarie 2005, de
1 aprilie 2001, respectiv pentru perioadele concediu pentru incapacitate temporară de
realizate în condiții speciale și condiții muncă cauzată de accident de muncă și boli
deosebite de muncă. (2) Constituie stagiu profesionale; f) a beneficiat, începând cu
de cotizare și perioadele de până la data de data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru
1 aprilie 2001 în care o persoană: a) s-a aflat creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani
JURISPRUDENŢĂ
în una dintre situațiile prevăzute la art. 49; sau, în cazul copilului cu handicap, de până la
b) are stabilite drepturi privind vechimea în 3 ani.”
muncă în baza prevederilor Decretului-lege Așadar, curtea a relevat faptul că doar aceste
nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi perioade, anterior menționate, pot constitui
persoanelor persecutate din motive politice stagiu de cotizare în sistemul public de
de dictatura instaurată cu începere de la pensii pentru obținerea prestațiilor sociale
6 martie 1945, precum și celor deportate reglementate de Legea nr. 263/2010.
în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat. (3) Constituie stagiu de cotizare În cauza de față, în raport de perioada invocată
și timpul util la pensie realizat de agricultori, de reclamantă ca reprezentând stagiu de

cotizare, respectiv perioada 9 decembrie 1983 de asigurări sociale de stat se constituie

- 2 aprilie 1990, în care aceasta și-a încetat din contribuțiile pe care le plătesc unitățile
activitatea pentru creșterea copilului până la socialiste, precum și din sumele alocate în
vârsta de 7 ani, incidență au dispozițiile art. 16 acest scop de la bugetul de stat.”
lit. a) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 49
din același act normativ, în sensul că se impune Sintetizând dispozițiile legale anterior citate,
a se verifica dacă această perioadă reprezintă curtea a reținut că vechimea în muncă și plata
stagiu de cotizare sau perioadă asimilată contribuției sociale erau cele două principii de
stagiului de cotizare. bază ale sistemului de pensii în vigoare anterior
datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010,
constituie stagiu de cotizare în sistemul public Vechimea în muncă ce era recunoscută pentru
de pensii vechimea în muncă recunoscută stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie
pentru stabilirea pensiilor până la data de 2001 este reglementată în art. 9 din Legea
1 aprilie 2001. nr. 3/1977.
Actul normativ care reglementa condițiile Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 3/1977 „(1)
pentru stabilirea pensiilor anterior datei de Vechimea în muncă ce se ia în considerare
1 aprilie 2001 a fost Legea nr. 3/1977 privind la stabilirea pensiilor pentru munca depusă
pensiile de asigurări sociale de stat și asistența este timpul cât o persoană a fost încadrată în
socială. baza unui contract de muncă. (2) Absențele
nemotivate și concediile fără plată se
Principiile sistemului de pensii în vigoare însumează anual și se scad din vechimea în
anterior datei de 1 aprilie 2001 sunt sintetizate muncă. (…) (4) Dovada vechimii în muncă, în
în dispozițiile art. 2 și art. 3 din Legea vederea pensionării, se face prin carnetul de
nr. 3/1977. muncă, întocmit conform legii.”
Astfel, conform art. 2 din Legea nr. 3/1977 Pe de altă parte, și în sistemul Legii nr. 3/1977
„(1) Dreptul la pensie se acordă la împlinirea erau recunoscute unele perioade asimilate
vârstei stabilite de lege în raport de natura vechimii în muncă.
muncii prestate și de numărul de ani efectiv
lucrați în activitatea economică și socială. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 3/1977
(2) Beneficiază, de asemenea, de dreptul la „(1) La stabilirea vechimii în muncă se ia în
pensie persoanele încadrate în muncă, care considerare și timpul în care persoana:
și-au pierdut total sau în cea mai mare parte a) a fost deținută în lagăre sau închisori,
capacitatea de muncă. Cuantumul pensiei se pentru activitate revoluționară, antifascistă
stabilește în raport de cauzele și gradul de sau democratică. Fiecare an de deținere se
invaliditate, precum și de vechimea în muncă.”, consideră ca vechime în muncă de un an și
iar potrivit art. 3 din același act normativ „(1) șase luni;
Dreptul la pensia de asigurări sociale este
recunoscut tuturor cetățenilor țării care au b) a fost îndepărtată din serviciu pentru
desfășurat o activitate permanentă pe baza activitate politică revoluționară, antifascistă
unui contract de muncă și pentru care unitățile sau democratică, înainte de 23 August
socialiste au depus contribuția prevăzută de 1944, ori ca urmare a persecuțiilor rasiale
lege, la fondul de asigurări sociale de stat. sau naționale, în perioada ianuarie 1938
(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor - decembrie 1945;

c) a desfășurat o activitate revoluționară individual de muncă, a lucrat efectiv „în

antifascistă, recunoscută de către organele activitatea economică și socială” și pentru care
în drept, ca vechime în muncă; d) a îndeplinit angajatorii au plătit contribuția prevăzută de
serviciul militar în termen, a fost elev al unei lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
școli militare sau al unei instituții de învățământ
superior militare, a fost concentrată, mobilizată Or, în cauza de față, nu este contestat faptul că
sau în prizonierat; de acest drept beneficiază în perioada 9 decembrie 1983 - 2 aprilie 1990,
și cei pensionați după 1 iulie 1977. Drepturile reclamanta nu a desfășurat activitate efectivă
cuvenite se vor acorda de la data intrării în în muncă întrucât contractul de muncă al
vigoare a legii, la cerere, începând cu luna acesteia a fost întrerupt, fiind fără relevanță
următoare depunerii acesteia. (2) Constituie juridică sub aspectul vechimii în muncă
vechime în muncă și timpul în care o persoană recunoscută în sistemul de pensii anterior datei
de 1 aprilie 2001 dacă acesta a încetat sau a
încadrată în muncă și-a întrerupt activitatea
fost suspendat.
deoarece a fost suspendată din funcție ori i
s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste Este real că legislația muncii din perioada
măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale. anterioară anului 2003 reglementa vechimea
(3) Se consideră vechime în muncă și perioada neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea
în care o persoană încadrată în muncă urmează neîntreruptă în muncă și vechimea în muncă,
cursuri de pregătire profesională sau politică. însă acestea erau instituții juridice distincte
(4) De asemenea, se consideră vechime în care produceau efecte juridice distincte.
muncă perioadele pentru care s-a cotizat la
fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii Astfel, asemenea apelantei, curtea a considerat
preluate de stat. (5) Pentru persoanele care că vechimea neîntreruptă în aceeași unitate și
au fost încadrate să lucreze, potrivit legii, cu vechimea neîntreruptă în muncă produceau
program redus, vechimea în muncă se ia în efecte juridice exclusiv în cadrul raporturilor
considerare proporțional cu timpul lucrat. juridice de muncă, angajații beneficiind de
(6) Perioada în care o femeie a fost încadrată, anumite beneficii în raport cu angajatorul (de
cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea exemplu sporuri la salariu, avansarea în gradații
copiilor în vârstă de până la 6 ani, se socotește pentru stabilirea salariului, zile suplimentare de
ca timp integral.” concediu de odihnă), iar vechimea în muncă
producea efecte și în planul asigurărilor
Față de aceste dispoziții legale, în raport de sociale, respectiv cu privire la stabilirea și plata
obiectul cauzei de față, se impunea așadar pensiilor.
a se stabili dacă, potrivit dispozițiilor Legii
nr. 3/1977 perioada 9 decembrie 1983 - De altfel, deși atât Codul muncii din anul
1972 (Legea nr. 10/1972), cât și Codul muncii
JURISPRUDENŢĂ
2 aprilie 1990 în care reclamanta și-a încetat

activitatea pentru creșterea copilului până la anterior acestuia (Legea nr. 3/1950), cunoșteau
vârsta de 7 ani reprezintă vechime în muncă atât instituția vechimii în muncă, precum și
sau perioadă asimilată vechimii în muncă. vechimea neîntreruptă în muncă (la care s-a
adăugat ulterior vechimea neîntreruptă în
Coroborând dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 9 aceeași unitate prin Hotărârea Consiliului
din Legea nr. 3/1977, anterior citate, curtea de Miniștri nr. 914/1968), Legea nr. 1/1970
a apreciat că, în sistemul Legii nr. 3/1977, invocată de reclamantă acorda salariatei care
vechimea în muncă luată în considerare era a încetat activitatea fiind gravidă sau pentru
reprezentată de perioada în care o persoană a a-și crește un copil până la împlinirea vârstei
fost încadrată în muncă în baza unui contract de 7 ani, doar beneficiul vechimii neîntrerupte

în muncă (succesiv vechimii neîntrerupte în reclamanta și-a încetat activitatea pentru

aceeași unitate), nu și beneficiul vechimii în creșterea copilului până la vârsta de 7 ani nu
muncă. reprezintă vechime în muncă recunoscută
pentru stabilirea pensiilor până la data de
Prin urmare, curtea a apreciat că întrucât
1 aprilie 2001 în sensul art. 16 lit. a) din Legea
norma invocată [art. 9 alin. (2) și art. 10 din
nr. 263/2010 și prin urmare nu constituie
Legea nr. 1/1970] este una de excepție, aceasta
stagiu de cotizare în sistemul public de pensii
se aplică restrictiv neputând fi extinsă la alte
instituții juridice așa cum tinde reclamanta. în accepțiunea acestui act normativ.
În ce privește perioadele asimilate vechimii în În ce privește art. 49 din Legea nr. 263/2010,
muncă pentru stabilirea pensiei anterior datei după cum anterior s-a arătat, acest temei
de 1 aprilie 2001, curtea a reținut că acestea legal reglementează perioadele necontributive
erau reglementate în dispozițiile art. 20 din asimilate stagiului de cotizare în sistemul de
Legea nr. 3/1977 anterior citat. pensii publice.
De interes pentru cauză sunt prevederile Or, din analiza dispoziției legale citate mai
art. 20 alin. (6) din Legea nr. 3/1977, temei sus, rezultă cu evidența că deși motivul
legal potrivit căruia „perioada în care o femeie invocat (creșterea copilului) își găsește
a fost încadrată, cu program redus, potrivit reglementare [art. 49 alin. (1) lit. f) din Legea
legii, pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până nr. 263/2010], totuși norma are în vedere doar
la 6 ani, se socotește ca timp integral.” perioada începând cu data de 1 ianuarie 2006,
reglementarea fiind una de excepție și, prin
Așadar, sub un prim aspect, curtea a remarcat
urmare, de strictă interpretare.
faptul că anterior datei de 1 aprilie 2001
perioada în care femeia și-a încetat activitatea Pe cale de consecință, curtea a reținut că
pentru creșterea copilului până la vârsta de 7 perioada 9 decembrie 1983 - 2 aprilie 1990
ani nu reprezintă perioadă asimilată vechimii în care reclamanta și-a încetat activitatea
în muncă. pentru creșterea copilului până la vârsta de 7
Sub un al doilea aspect, singurul beneficiu pe ani nu reprezintă nici perioadă necontributivă
care Legea nr. 3/1977 îl acordă femeii care se asimilată stagiului de cotizare în sistemul
ocupă de creșterea copilului este considerarea de pensii publice, în sensul art. 49 din Legea
ca timp integral a perioadei în care aceasta nr. 263/2010.
a fost încadrată cu program redus, condiția
Față de aceste considerente, în temeiul
premisă fiind, așadar, ca femeia să desfășoare
art. 480 alin. (2) C. pr. civ., curtea a admis
efectiv activitate în baza unui contrat de
muncă chiar dacă doar pentru timp parțial. apelul, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1688
din 28 septembrie 2021 a Tribunalului Suceava,
În consecință, curtea a considerat că perioada în sensul că a respins cererea de chemare în
9 decembrie 1983 - 2 aprilie 1990 în care judecată, ca nefondată.

Convocarea pentru cercetarea prealabilă

a faptei care se impută salariatului cu titlu
de abatere disciplinară. Obligarea angajatorului
la plata daunelor morale – condiții
C. muncii - Legea 53/2003, art. 61, art. 62, art. 252 alin. (5), art. 251 alin. (1), art. 253
Reclamanta a solicitat anularea deciziei de sancționare, reintegrare plata drepturilor salariale și

daune morale. Or, în speță apelanta nu a dovedit comportamentul cauză și nici consecințele pe
care acest comportament le-ar fi avut asupra valorilor morale ce se cer a fi ocrotite. În această
situație, nicio valoare morală nu poate fi reținută de instanță ca fiind lezată, în condițiile în care
nu s-a dovedit pretinsul comportament abuziv și nici reperele morale care să fi fost atinse de acest
pretins comportament.
Cum reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu moral, raportat la pretinsele fapte invocate
și la valorile morale ce se cer a fi ocrotite, curtea a concluzionat că în speță nu poate fi antrenată
răspunderea patrimonială a părții pârâte, sub forma obligării la plata de daune morale și, față de
toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (1) C. pr. civ., apelul
declarat de reclamanta apelantă N.C. a fost respins ca nefondat.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – obligarea intimatei la plata de despăgubiri

la data de 21 aprilie 2021 și înregistrată sub reprezentând daune morale în cuantum de
nr. 1818/86/2021, contestatoarea N.C., 5.000.000 lei, în temeiul art. 253 alin. (1) din
în contradictoriu cu intimata SNTFC „CFR Legea nr. 53/2003;
Călători” – SRTFC Iași, a solicitat:
– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de
– admiterea contestației și anularea deciziei de judecată.
sancționare nr. IS1/127 emisă de intimată în data
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea
de 5 aprilie 2021, prin care s-a dispus desfacerea pe dispozițiile art. 252 alin. (5), art. 251 alin. (1),
disciplinară a contractului individual de muncă; art. 253 din Legea nr. 53/2003.
JURISPRUDENŢĂ
– reintegrarea pe funcția avută anterior Intimata SNTFC „CFR Călători” – SRTFC Iași
desfacerii contractului individual de muncă a formulat întâmpinare prin care a solicitat
nr. IS1.7/4/44 din 4 martie 2020; respingerea contestației, ca fiind neîntemeiată.
– obligarea intimatei la plata tuturor drep Prin sentința civilă nr. 1454 din 6 august 2021
turilor salariale actualizate și indexate de Tribunalul Suceava a admis, în parte, cererea;
la data desfacerii contractului de muncă și a anulat, în parte, decizia de concediere
până la data reintegrării efective în muncă și nr. IS1/127/5 aprilie 2021 în sensul că a înlocuit
a celorlalte drepturi de care contestatoarea ar sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului
fi beneficiat; individual de muncă, cu sancțiunea reducerii

Convocarea pentru cercetarea prealabilă a faptei care se impută salariatului...
salariului de bază pe o durată de 3 luni cu direct al celui care a dispus măsura, dar după ce
10%; a dispus repunerea părților în situația dispoziția a fost executată la timp și întocmai.
anterioară emiterii actului de concediere; a
obligat intimata la plata unei despăgubiri Plecând de la această abatere, contestatoarea
egale cu salariile indexate, majorate și a fost de trei ori sancționată, chiar dacă în sine
suntem în cazul uneia și aceleiași fapte, pe
reactualizate și cu celelalte drepturi de care
drept imputate fostei salariate.
ar fi beneficiat salariata, calculate începând
cu data concedierii și până la data reîncadrării Instanța a mai constatat că primele decizii de
efective și a respins în rest cererea. sancționare nu au fost contestate de salariată,
prin aceste decizii i-a fost redus salariul de bază
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta cu 10% pentru o lună, respectiv pentru două luni.
a lucrat în cadrul intimatei ocupând funcția
de inspector resurse umane I, în baza Pe fondul acutizării climatului tensionat și
contractului individual de muncă nr. IS1.74/244 inadecvat la locul de muncă generat de toate
semnat de contestatoare în data de 4 martie părțile implicate, după cum reiese din alin. (3)
2020. Instanța a constatat că fișa postului pag. 12 din întâmpinarea depusă la dosar (fila
contestatoarei reprezintă o „anexă la 64 dosar), în urma cercetării disciplinare din
contractul de muncă ” nr. IS1.74/244 din data de 16 martie 2021 salariatei i se desface
4 martie 2020 în conformitate cu pct. „F – contractul individual de muncă începând cu
Atribuțiile postului” din contractul sus-arătat. data de 5 aprilie 2021.
Pe cale de consecință odată ce contractul
Instanța a reținut că cercetarea disciplinară din
individual de muncă a fost semnat el produce
data de 16 martie 2021 (filele 92-96 dosar) a
efecte juridice în plenitudinea lui inclusiv ca
fost realizată fără prezența unui apărător –
toate anexele acestuia, indiferent dacă au fost reprezentant de sindicat sau avocat, cu toate că
sau nu au fost semnate în mod separat. la pct. 1 din nota de cercetare, contestatoarea
Apărarea contestatoarei referitoare la refuzul de arată că a solicitat prezența unui apărător.
Cercetarea disciplinară s-a axat pe două motive
a semna fișa de post precum că a solicitat ca
ce i-au fost imputate (pct. 2 și 3), anume pe
inițial angajatorul „să stabilească segmentul de
refuzul de a semna fișa de post și refuzul de
activitate” pe care trebuia să-l desfășoare pre
prezentare al contestatoarei la Policlinica CF
cum și că a așteptat „predarea documentelor
Iași pentru o examinare psihologică.
aferente”, nu poate fi primit de instanță motivat
chiar de temeiul fundamental al relațiilor de În conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a)
muncă care, presupune subordonarea angaja C. muncii, republicat, angajatorul poate
tului față de angajator, părțile nefiind pe poziții dispune concedierea pentru motive care țin de
de egalitate precum în cadrul relațiilor civile. persoana salariatului în cazul în care salariatul a
săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de
Subordonarea uneia dintre părți celeilalte la regulile de disciplină a muncii ori de la cele
reprezintă principala și cea mai importantă stabilite prin contractul individual de muncă,
trăsătură a contractului individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau
salariatul neputând refuza decât dispozițiile regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
vădit accidentogene.
Potrivit art. 62 alin. (2) C. muncii, republicat,
Regula desfășurării relațiilor de muncă în cazul în care concedierea intervine pentru
presupune executarea tuturor dispozițiilor motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul
primite de salariat iar eventualele opoziții poate emite decizia de concediere numai cu
asupra acestora putând fi contestate șefului respectarea dispozițiilor art. 247 - 252.

Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea Totodată, chiar dacă cercetarea disciplinară
nulității absolute, trebuie să fie motivată a vizat doar refuzul de a semna fișa de post
în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu și refuzul de prezentare al contestatoarei
privire la termenul în care poate fi contestată la Policlinica CF Iași pentru o examinare
și la instanța judecătorească la care se contestă psihologică, decizia de desfacere disciplinară
[art. 62 alin. (3)]. a contractului individual de muncă conține
abateri noi împotriva cărora contestatoarea
Concedierea pentru săvârșirea unei abateri nu a putut să se apere, în condițiile în care
grave sau a unor abateri repetate de la contestatoarea trebuia informată anterior
regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă realizării cercetării disciplinare cu privire la
numai după îndeplinirea de către angajator a învinuirile care i se aduc, iar dreptul ei la
cercetării disciplinare prealabile și în termenele apărare trebuia garantat.
stabilite de Codul muncii [art. 63 alin. (1)].
Analizând decizia de sancționare nr. IS1/127
Potrivit art. 247 alin. (1) C. muncii, republicat, sub aspectul faptei de a nu semna fișa postului
angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, instanța a admis contestația și a anulat în parte
având dreptul de a aplica, potrivit legii, decizia ca nefondată pentru nesemnarea fișei
sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte de post pentru următoarele motive:
ori constată că aceștia au săvârșit o abatere
Pentru existența unei abateri disciplinare este
disciplinară.
necesar ca fapta săvârșită de către salariat să
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură se răsfrângă negativ asupra procesului muncii,
cu munca și care constă într-o acțiune sau prin nesocotirea obligației instituită de art. 39
inacțiune săvârșită cu vinovăție de către alin. (2) lit. b) C. muncii, respectiv încălcarea
salariat, prin care acesta a încălcat normele obligației de a respecta disciplina muncii.
legale, regulamentul intern, contractul indi
Or, nesemnarea fișei de post, în condițiile în
vidual de muncă sau contractul colectiv de
care aceasta reprezintă o anexă la contractul
muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale individual de muncă, care este semnat
ale conducătorilor ierarhici. de contestatoare, nu este de natură a se
Din dispozițiile legale mai sus menționate considera că aceasta este lipsită de efecte cu
rezultă că sancțiunile disciplinare pot fi atât mai mult cu cât chiar intimata s-a apărat
aplicate numai în cazul săvârșirii cu vinovăție invocând nerespectarea ei, deci implicit și ea
recunoscând că aceasta și-a produs efectele
a unei fapte în legătura cu munca, prin care
scontate.
s-au încălcat de către salariat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual În al doilea rând nesemnarea înscrisului
JURISPRUDENŢĂ
de muncă sau contractul colectiv de muncă intitulat „Fișă de post” nu reprezintă o abatere
aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale gravă și nu se răsfrânge negativ asupra
conducătorilor ierarhici. procesului muncii.
Instanța a reținut că cercetarea disciplinară din În al treilea rând nu poate fi sancționat de
data de 16 martie 2021 (filele 92-96 dosar) a două/trei ori un salariat pentru una și aceeași
fost realizată fără respectarea dreptului la faptă. Și aici arată că în aceeași zi, data de
apărare al contestatoarei cu atât mai mult cu 20 ianuarie 2021, intimata a întocmit două
cât acesteia nu i s-a adus inițial și cu suficient procese-verbale, semnate de trei martori, de
de mult timp înainte, la cunoștință, faptele ce refuz de semnare a fișei postului, înregistrate
i se impută. cu numerele: IS2/T2/9/25/20 ianuarie 2021

și IS2/T2/9/26/20 ianuarie 2021. Cu atât mai altor factori implicați în acest scop, medicii de
mult în condițiile în care fișa postului este cea medicina muncii efectuează activități specifice
inițială și nu a suferit modificări. de promovare a sănătății la locul de muncă
pentru realizarea bunăstării lucrătorilor, bazate
Analizând decizia de sancționare nr. IS1/127 sub pe identificarea problemelor acestora și doar ei
aspectul faptei de a nu se prezenta o examinare stabilesc sau nu admiterea la muncă a oricărui
medicală suplimentară instanța a constatat salariat. Motiv pentru care legea prevede (prin
următoarele: art. 30 din H.G. nr. 355/2007) și o procedură
În conformitate cu art. 39 din Hotărârea de clară de contestare și reanalizare a fișei de
Guvern nr. 355/2007 „Lucrătorul este obligat aptitudini în muncă emisă de medic.
să se prezinte la examenele medicale de
Astfel, plecând de la importanța activității de
supraveghere a sănătății la locul de muncă,
supraveghere a sănătății lucrătorilor, cerința
conform planificării efectuate de către medicul
ca orice lucrător să dea curs convocărilor
de medicina muncii cu acordul angajatorului.”
pentru controalele medicale reprezintă o
Supravegherea sănătății lucrătorilor este obligație legală ce nu a fost respectată la timp
obligatorie pentru angajatori și reprezintă și întocmai de contestatoare.
totalitatea serviciilor medicale care asigură
Potrivit dispozițiilor art. 250 C. muncii, anga
prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor
jat orul stabilește sancțiunea disciplinară
profesionale și a bolilor legate de profesie,
precum și menținerea sănătății și a capacității aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii
de muncă a lucrătorilor. disciplinare săvârșite de salariat, avându-se
în vedere următoarele: a) împrejurările în
Supravegherea sănătății lucrătorilor față de care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vino
riscurile pentru securitate și sănătate, pentru văție a salariatului; c) consecințele abaterii
prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli disciplinare; d) comportarea generală în
profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni
fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici disciplinare suferite anterior de către acesta.
locului de muncă, precum și a suprasolicitării
diferitelor organe sau sisteme ale organismului Totodată în virtutea faptului că sancțiunile se
în procesul de muncă este orientată preponde aplică gradual și de regulă crescător, instanța
rent pentru protejarea salariatului dar ea vizează a anulat, în parte, decizia de concediere
și sănătatea și securitatea celorlaltor lucrători nr. IS1/127/5.04.2021 în sensul că a înlocuit
cu care salariatul vine în contact în procesul sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului
muncii și chiar calitatea produselor realizate sau individual de muncă, cu sancțiunea reducerii
a serviciilor prestate – așa cum este prevăzut la salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.
art. 13 lit. b) și c) din norma sus-amintită.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 80 C. muncii
Examenul medical periodic se efectuează instanța a dispus anularea concedierii și a obligat
obligatoriu tuturor lucrătorilor iar frecvența angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu
lui este stabilită prin fișe prestabilite de norme salariile indexate, majorate și reactualizate și
și care pot fi modificate numai la propunerea cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat sa
medicului specialist de medicina muncii, cu lariata precum și la repunea părților în situația
informarea angajatorului. anterioară emiterii actului de concediere.
În vederea conștientizării nevoilor și obiecti Privitor la climatul de muncă în care con

velor privind sănătatea și securitatea în muncă testatoarea a activat, instanța arată
în rândul lucrătorilor, a angajatorilor sau a că nerespectarea regulilor privitoare la

subordonare îndepărtează subiecții din sfera cu titlu de daune morale pentru prejudiciul
relațiilor de muncă. moral”, instanța a respins-o motivat de
următoarele motive:
Principiul bunei-credințe este un principiu
fundamental al relațiilor de muncă și practic În cadrul litigiilor de muncă privind atragerea
este o transpunere a principiului constituțional răspunderii patrimoniale a angajatorilor,
al exercitării de către toți cetățenii, cu potrivit art. 253, daunele morale pot fi
bună-credință, a drepturilor și libertăților acordate salariaților numai în cazul în care
recunoscute prin lege. Aceasta presupune legea, contractul colectiv de muncă sau
în primul rând utilizarea normelor legale în contractul individual de muncă cuprinde
spiritul pentru care au fost edictate, apoi clauze exprese în acest sens. (ÎCCJ - Secțiile
lipsa abuzului de drept din partea titularilor Unite, Dec. nr. 40/2007, M. Of. nr. 763 din
drepturilor, fie ei salariați, angajatori sau 12 noiembrie 2007).
organizații ale acestora.
În plus, cazurile tipice pentru răspunderea
Buna-credință este un element subiectiv, și patrimonială a angajatorului sunt cele privind
anume convingerea personală că acțiunile accidentele de muncă și bolile profesionale,
sale sunt conforme finalității pentru care a fost în aceste situații răspunderea angajatorului
edictată norma, cât și un element obiectiv - are caracter subsidiar și complementar, adică
analiza acțiunilor prin prisma normelor juridice, numai „în măsura în care daunele nu sunt
a finalității acestora evidente, a moralei. acoperite prin prestațiile asigurărilor sociale
de stat”. (C. Apel Suceava, secția conflicte de
În doctrina civilă, preluată de doctrina și de muncă și asigurări sociale, dec. nr. 645/2009).
dreptul muncii, se arată că buna-credință
înseamnă, în esență, exercitarea drepturilor Cu toate acestea și în privința daunelor
și executarea obligațiilor în concordanță cu morale, este necesară întrunirea cumulativă
ordinea publică și cu valorile morale, respectiv, a elementelor constitutive: prejudiciu, fapta
cu loialitate, cu respectarea ordinii dreptului și, ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită
în plus, cu prudență, fără acțiuni intempestive, și prejudiciu și culpa angajatorului. În speță,
potrivnice caracterului temperat, rațional, aceste elemente nu sunt întrunite.
al conduitei pe care trebuie să o manifeste Față de cele mai sus-arătate instanța a respins
subiectele de drept. cererea privitoare la obligarea intimatei la
În ceea ce privește cauza de față, apreciază plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de daune
că buna-credință nu se manifestă numai sub morale pentru prejudiciul moral precum și cea
forma loialității și a fidelității, așa cum se de plată a cheltuielilor de judecată.
arată în doctrină, ci buna credință trebuie să Împotriva sentinței au declarat apel părțile.
JURISPRUDENŢĂ
se manifeste pe întreaga durată a contractului

individual de muncă, în toate actele și acțiunile Motivându-și apelul, reclamanta arată că
pe care salariatul sau angajatorul le întreprind, soluția de respingere a obligării intimatei la
nu numai cu privire la aspecte strict legale, plata despăgubirilor morale în temeiul art. 253
respectarea normelor legale în strictețea lor alin. (1) din Legea nr. 53/2003 este nelegală și
și atât, ci în special în acțiunea salariatului/ netemeinică pentru următoarele motive:
angajatorului, în „spațiile” pe care legea le lasă
la latitudinea lor. Conținutul dosarului de cercetare disciplinară
nr. IS2/T2/2/49/16.03.2021 constituie proba
În considerarea cererii privitoare la „obligarea comportamentului abuziv al angajatorului:
intimatei la plata sumei de 5.000.000 lei lipsa comunicărilor, constatări eronate în

procese-verbale, declarații ale angajaților Reclamanta arată și că, având în vedere că

date cu rea credință, rapoarte de cercetare drepturile personale nepatrimoniale nu pot
întocmite înainte de a se efectua așa-zisa fi evaluate pecuniar, despăgubirea cu titlu
cercetare disciplinară, redări eronate, cu de daune morale în cuantumul cerut, de 5
intenție, ale răspunsurilor formulate la anumite milioane lei prezintă un raport rezonabil de
întrebări, nerespectarea dreptului la apărare. proporționalitate cu lezarea adusă celei mai
importante valori sociale ocrotite - demnitatea
Pe parcursul executării contractului individual umană, cu intensitatea și gravitatea atingerii
de muncă încheiat cu intimata, aceasta din acesteia.
urmă a manifestat un comportament abuziv,
comportament ce a vizat încălcarea celei mai În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile
importante valori sociale ocrotite - demnitatea art. 446 - art. 482 C. pr. civ., cu modificările și
umană și nu se poate reține doar un climat completările ulterioare.
de muncă în care este încălcat principiul
bunei-credințe. Interesul intimatei nu era În dovedire, a solicitat încuviințarea probei
nici stabilirea sarcinilor de serviciu pentru testimoniale, probei cu interogatoriul. În
un nou angajat și nici semnarea unei fișei de cadrul probei testimoniale, indică în vederea
post, nici îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale audierii, în calitate de martor pe numita N.M.,
compartimentului resurse umane, ci hărțuirea cu domiciliul în - pentru dovedirea următoarei
psihică a unui angajat și desfacerea contractului împrejurări de fapt: discreditarea în familie și
de muncă. Prin acordarea calificativului societate.
nesatisfăcător șeful de depou a confirmat și în
În cadrul probei cu interogatoriu, solicită
scris cele formulate verbal: „incompetentă”, „nu
știi ce e cu tine”, „habar nu ai de nimic”. citarea șefului de depou, numitul B.V.I. la
următoarea adresă:
Pe parcursul executării contractului, angajato
rul a procedat la marginalizarea, izolarea, igno În motivarea apelului său pârâta SNTFC
rarea continuă prin nestabilirea segmentului de „CFR Călători” – SRTFC Iași a precizat că
activitate, neatribuirea de sarcini de rezolvat și potrivit Raportului de cercetare nr. IS2/
lipsa totală de colaborare. Intimata a procedat T2/2/48/16 martie 2020 din cadrul Depoului
la acțiuni privind desconsiderarea recalmatei în Suceava înregistrat la Cabinet Director SRTFC
fața celorlalți angajați, prin încredințarea doar Iași sub numărul IS1/2/178/5.04.2021 și
de sarcini inutile și cu rea credință (aceeași Deciziei de sancționare nr. IS1/127/5.04.2021,
lucrare efectuată de alt angajat, dosarele contestatoarea N.C. se face vinovată pentru
pentru mecanici), ridiculizarea prin imitarea de următoarele fapte de natură disciplinară: o
gesturi, de vorbe personale, cât și ale rudelor, atitudine ostilă și refuzul repetat de a semna fișa
ridiculizarea vieții private/a situației familiale/ de post în vederea stabilirii responsabilităților
preocupări personale (înregistrări anexate) și de serviciu pentru buna desfășurare a
a originii sociale („vei pleca așa cum ai venit la activității societății CFR Călători S.A., fapt care
dumneata, la Stamate”). afectează interesele societății. Salariata nu își
execută sarcinile de serviciu, fapt pentru care
Victimă a abuzului în cadrul raporturilor conducerea Depoului Suceava, pentru a asigura
juridice de muncă, supusă unui tratament desfășurarea activității, trebuie să solicite
ostil, degradant și umilitor, i s-au încălcat ajutorul altor salariați din alte compartimente
demnitatea, onoarea, reputația și prestigiul pentru asigurarea desfășurării și evitarea blocării
la locul de muncă, iar imaginea sa în familie, activității. Nerespectarea sarcinilor de serviciu
în societate și la locul de muncă a fost grav de către salariata N.C. blochează activitatea
afectată și iremediabil vătămată. compartimentului Resurse Umane. La verificarea

dosarului personal al contestatoarei, existent la În luna decembrie 2020 s-a întocmit raport de
Compartimentul Resurse Umane și gestionat de cercetare nr. IS2/T2/2/297/4 decembrie 2020,
către persoana în cauză, nu se regăsește fișa de cu aceeași temă a refuzului de semnare a fișei
post de la angajarea acesteia, fapt care denotă că postului, prin care s-a propus sancționarea
documentele din dosarele personalului angajat, salariatei N.C. cu reducerea salariului de bază
în cadrul Depoului Suceava, sunt puse în pericol, cu 10% / 1 lună potrivit deciziei de sancționare
existând dubii privind integritatea acestora. nr. IS1/26/19 ianuarie 2021 și în data de
18 ianuarie 2021 s-a întocmit din nou un raport
Intimata a învederat faptul că salariata N.C. - de cercetare nr. IS2/T2/2/3/18 ianuarie 2021,
Inspector Resurse Umane I în cadrul Compar cu aceeași temă a refuzului de semnare a fișei
timentului Resurse Umane din Depoul Suceava postului, prin care s-a propus sancționarea
încalcă prevederile Regulamentului Intern salariatei N.C. cu reducerea salariului de baza
Aprobat prin Decizia CA nr. 59 din 10 noiembrie cu 10% / 2 luni potrivit deciziei de sancționare
2020, art. 56 alin. (1), (2) și (3), prin nesemnarea nr. IS1/35/27 ianuarie 2021.
fișei de post; nu respectă prevederile procedurii
PO-O-7.1.2-15, Capitolul IV, .punctul 4.2 - Intimata a mai menționat faptul că aceste
„Circuitul Fiselor de Post” și 4.6 - „Luarea la două decizii de sancționare nu au fost
cunoștința a Fișelor de Post” și punctul 4.6.6 contestate în instanță de către fosta salariată.
– „salariatul care ocupă postul pentru care este Salariata în cauză a fost convocată, încă
întocmită fișa postului, analizează conținutul o dată în scris prin Convocarea Nr. IS2/
acesteia și are obligația de a semna la rubrica T2/2/6/20 ianuarie 2021 (anexată) în vederea
- „luat la cunoștință”. cercetării disciplinare la data de 27 ianuarie
2021, ora 8:00, salariata refuzând să semneze
De la data de 15 septembrie 2020 și până de luare la cunoștință a faptului că trebuie să
la data de 20 ianuarie 2021, fosta salariată dea relații scrise privitor la motivul pentru care
N.C. a solicitat timp să-și citească atribuțiile nu dorește să semneze fișa de post și totodată
prevăzute în fișa de post, refuzând sistematic pentru neprezentarea la data de 18 ianuarie
să semneze fișa de post (fișa anexată în copie 2021 ora 10.30 la Policlinica CF lași în vederea
conform cu originalul la documentație). efectuării examinării psihologice, dată la
La data de 20 ianuarie 2021, în prezența care a fost programată, fapt pentru care s-a
martorilor A.D. - Inginer III din cadrul Biroului întocmit și Procesul Verbal nr. 1S2/T2/9/1/26
Exploatare și a domnului M.A. - Inginer II din 20 ianuarie 2021 (anexat).
în cadrul Compartimentului SSM/SU, în
cadrul Compartimentului Resurse Umane s-a La data de 20 ianuarie 2021 salariata N.C.
solicitat, din nou, semnarea fișei de post de solicită cercetarea disciplinară fără să fie
către salariata N.C. - Inspector Resurse Umane însoțită de reprezentant sindical/avocat. La
JURISPRUDENŢĂ
I, aceasta refuzând cu vehemență din nou acest întrebarea nr. 4 salariata recunoaște că „nu
lucru. În urma refuzului manifestat de către este prezent responsabilul sindical” și răspunde
salariata N.C., s-a încheiat Procesul Verbal la întrebările adresate continuând cercetarea.
nr. IS2/T2/9/1/25 din 20 ianuarie 2021 (anexat Decizia de sancționare nr. IS 1/27/5.04.2021
în copie la documentație) prin care martorii are la bază Raportul de cercetare nr. IS2/
prezenți constată refuzul semnării fișei de T2/2/48/16.03.2021 cu întreaga documentație
post Nr. IS2/T2/1/1/235/15.09.2020 de către care a stat la baza cercetării.
salariata N.C. în vederea îndeplinirii sarcinilor
de serviciu. Martorii prezenți au fost L.B. - Șef Pe fondul deciziei de sancționare, în raport cu
Depou, D.A. - Inginer III și A.M. - Inginer II. probatoriul administrat, instanța de fond a

soluționat în mod greșit contestația, în sensul A prezentat în continuare apelanta considerații

că nu a făcut o amplă analiză a probelor și o în legătură cu soluția instanței de fond, sub
legală și temeinică apreciere a situației de fapt. aspectul faptei reclamantei de a nu se prezenta
Este evident că în mod greșit instanța de fond a la examinarea psihologică suplimentară.
reținut că reclamanta nu a avut cunoștință de
faptele ce fac obiectul cercetării disciplinare, În ceea ce privește cererea de acordare a
reclamanta din prezenta cauză având daunelor morale, apelanta pârâtă a arătat că
permanent o atitudine de refuz a dialogului în mod corect instanța de fond a respins-o
și de evitare a angajatorului. Refuzul de a pentru neîntrunirea elementelor constitutive.
accepta atribuțiile stabilite prin fișa postului Din analiza prevederilor art. 253 alin. (1)
reprezintă o atitudine culpabilă a reclamantei. C. muncii, pentru acordarea de daune morale
În acest caz, conducerea societății, față de este necesar să fie îndeplinite următoarele
gravitatea faptelor săvârșite de reclamantă, condiții de fond: prejudiciul moral cauzat
având în vedere și faptul că prin refuzul de a-și angajatului; culpa angajatorului și raportul de
însuși atribuțiile postului se exonerează de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Numai
orice răspundere în relațiile cu angajatorul și, întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage
având în vedere și faptele precedente săvârșite răspunderea angajatorului în temeiul preve
de reclamantă, fiind emise două decizii de derilor art. 253 C. muncii, iar răspunderea este
sancționare anterioare deciziei contestate, a exclusă în lipsa a cel puțin uneia dintre acestea.
hotărât sancționarea angajatei prin desfacerea
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe
contractului individual de muncă.
dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul de procedură civilă.
ca în data de 21 ianuarie 2021 au fost întocmite
Părțile au depus întâmpinări, prin care, pentru
două procese verbale, semnate de trei martori,
aceleași argumente dezvoltate în memoriile de
de refuz de semnare a fișei de post.
apel, solicită respingerea căii de atac formulată
Procesul verbal nr. IS2/T2/9/1/25/20 ianuarie de partea adversă.
2021 este pentru refuzul semnării fișei de post
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra
iar procesul verbal nr. IS2/T2/9/l/26/20 ianuarie
cererilor de apel, curtea a reținut următoarele:
2021 este pentru refuzul de a semna convocarea
în vederea cercetării disciplinare prealabile. În ceea ce privește cererea de apel declarată
Referitor la sancționarea repetată a reclamantei, de pârâta SNTFC „CFR Călători” – SRTFC Iași,
în sensul că angajatorul nu mai poate aplica curtea a reținut următoarele:
salariatei o nouă sancțiune disciplinară în
situația în care aceasta refuză sistematic Cu titlu preliminar a arătat că, prin hotărârea
însușirea sub semnătură a fișei de post, apelanta pe care a pronunțat-o instanța de fond a
pârâtă consideră eronate susținerile instanței stabilit că cercetarea disciplinară a fost făcută
de fond, de vreme ce, deși art. 249 alin. (2) fără a se respecta dreptul la apărare al părții
C. muncii prevede că pentru aceeași abatere reclamante salariate, iar în ceea ce privește
disciplinară se poate aplica numai o singură abaterea disciplinară constând în nesemnarea
sancțiune, în situația în care reclamanta ar fișei de post, reclamanta a fost sancționată
refuza încă o dată semnarea și însușirea fișei de mai multe ori. Aceste dezlegări au fost
postului, refuz apreciat a fi abatere disciplinară, criticate de pârâtă prin memoriul cu care a
angajatorul nu este împiedicat să procedeze la sesizat curtea, iar analiza acestora constituie
sancționarea salariatei care, în această situație, punctul de plecare al instanței de control
ar săvârși o nouă abatere disciplinară supusă judiciar, în condițiile în care sunt esențiale
disciplinei muncii aplicate de angajator. pentru dezlegarea pricinii, așa cum a fost ea

supusă cercetării în calea ordinară de atac a posibilitatea părții să-și pregătească probele și
apelului. apărările în cunoștință de cauză față de fapta
care i se impută.
Prin urmare, trebuie analizată situația părții
salariate, respectiv dacă părții salariate i-a fost Convocarea trebuie deci să fie făcută în
respectat dreptul la apărare cu ocazia cercetării scris. Chiar dacă salariatul se află la locul
disciplinare pe care pârâta apelantă susține că de muncă și i se aduc la cunoștință verbal
a desfășurat-o. motivele cercetării, aceasta nu echivalează
cu respectarea obligației legale, în condițiile
Potrivit prevederilor art. 251 alin. (1) C. muncii, în care prevederea din legislația muncii nu
sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, distinge în acest sens.
cu excepția avertismentului scris, nu poate
fi dispusă mai înainte de efectuarea unei Două modalități sunt posibile în ceea ce
cercetări disciplinare prealabile. privește comunicarea actului de convocare,
anume: înmânarea directă a actului de
Efectuarea cercetării disciplinare prealabile convocare salariatului cercetat, situație în
este o condiție imperativă a legii, reprezentând care acesta trebuie să semneze de primire,
singura concretizare a garanției de respectare de regulă pe un exemplar al convocării;
a dreptului la apărare al salariatului, pe în cazul refuzului de primire sau a lipsei
durata desfășurării procedurii de antrenare salariatului din unitate, convocarea se face
a răspunderii disciplinare de către cei care prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau
au fost învestiți de angajator cu antrenarea reședința comunicate de salariat angajatorului.
acestei forme de răspundere. Cercetarea În această situație se poate încheia și un proces
prealabilă a faptei care se impută salariatului verbal care să consemneze refuzul salariatului
cu titlu de abatere disciplinară, cercetare de a lua cunoștință de convocare, însă în
cu ocazia căreia se ascultă salariatul și se niciun caz acest proces verbal nu poate ține
verifică susținerile sale, înainte de a se aplica loc de comunicare convocare, comunicare
sancțiunea disciplinară, reprezintă o condiție care, așa cum imperativ dispune prevederea din
esențială, a cărei îndeplinire este obligatorie, legislația muncii, trebuie să fie făcută în scris.
având în vedere că sancțiunea disciplinară
poate fi aplicată numai dacă cerința legii a Soluția se impune având în vedere că scopul
fost satisfăcută. Această dispoziție legală are reglementării prin lege a modului în care
caracterul unei măsuri de protecție, pentru a trebuie efectuată cercetarea prealabilă,
se preveni aplicarea unor sancțiuni disciplinare inclusiv sub aspectul convocării salariatului,
nejustificate. Cercetarea prealabilă își găsește este garantarea dreptului acestuia la apărare,
cu atât mai mult rațiunea în cazul desfacerii în sensul de a-i permite angajatului să își
contractului individual de muncă, respectiv pregătească toate mijloacele de apărare față de
JURISPRUDENŢĂ
în cazul în care este aplicată cea mai gravă faptele care i se impută, să i se acorde efectiv
sancțiune disciplinară. dreptul de a da explicații cu privire la acestea,
să prezinte dovezi în susținerea explicațiilor pe
Una dintre etapele esențiale în derularea care alege să le dea.
acestei proceduri de cercetare este convocarea
în scris a salariatului, așa cum impun Prin decizia nr. IS1/127 din 5 aprilie 2021
prevederile art. 251 alin. (2) C. muncii. emisă de pârâta apelantă, a fost sancționată
disciplinar reclamanta, sancțiunea aplicată
Notificarea scrisă a salariatului ce urmează a fiind desfacerea disciplinară a contractului
fi cercetat și conținutul expres reglementat al individual de muncă. În sarcina părții salariate
acestei înștiințări scrise se impun pentru a da s-a reținut săvârșirea abaterilor disciplinare

constând în neîndeplinirea atribuțiilor de Din acest punct, în condițiile în care în mod

serviciu, cu toate consecințele pe care această evident prima metodă de convocare în scris
pretinsă conduită a salariatei le produce, a salariatei nu a avut niciun rezultat, a fost
nesemnarea fișei de post și neprezentarea la o sortită eșecului, în condițiile în care reclamanta
evaluare psihologică la care partea salariată a a refuzat să semneze de primire convocatorul,
fost programată de angajator. pârâta era obligată să urmeze al doilea pas
pentru a realiza convocarea în scris a salariatei,
În principal trebuie analizată decizia de anume scrisoare recomandată cu confirmare de
sancționare disciplinară raportat la reținerile primire, situație în care era necesar a aștepta
din hotărârea atacată, în sensul că salariatei confirmarea primirii acestei convocări, pentru
reclamante nu i-a fost respectat dreptul la că, grăbindu-se să dispună sancționarea,
apărare, drept care era necesar a fi exercitat măsura ar fi lovită de nulitatea absolută.
pe toată durata desfășurării procedurii de
cercetare disciplinară prealabilă, date fiind Însă în cauza de față pârâta angajator nu a
prevederile art. 251 C. muncii, rețineri criticate mai urmat și al doilea pas, absolut obligatoriu
de pârâta apelantă prin memoriul de apel. pentru a realiza convocarea în scris a salariatei
reclamante, limitându-se numai la încheierea
Or, a reținut instanța de control judiciar, unui proces verbal care să consemneze refuzul
în acord cu cele care au fost stabilite prin de semnare a convocatorului, proces verbal
hotărârea primei instanțe, că salariata care, așa cum și mai sus s-a arătat, nu ține
reclamantă nu a fost înștiințată în scris în loc de convocare efectivă, în scris a salariatei
legătură cu cercetarea disciplinară care a cercetate disciplinar.
fost demarată pentru abaterile disciplinare
reținute în sarcina sa. Anume pentru a respecta Poate constitui cel mult un înscris care să
exigențele textului art. 251 C. muncii, salariatul dovedească de ce nu s-a putut realiza convo
trebuie convocat în scris, precizându-se carea în scris a salariatului prin înmânare
obiectul, data, ora și locul întrevederii. directă a acelui document, însă sub nicio formă
nu echivalează cu înștiințarea în scris impusă
A susținut apelanta pârâtă că salariata a de prevederile art. 251 C. muncii.
fost convocată prin adresa nr. IS2/T2/2/6/
20 ianuarie 2021, adresă pe care partea Faptul că partea reclamantă s-a prezentat în
reclamantă a refuzat să o semneze, așa cum fața comisiei la data de 27 ianuarie 2021, în
rezultă din procesul verbal încheiat la aceeași mod cu totul surprinzător, așa cum ne spune
dată, sub nr. IS2/T2/9/1/26/20 ianuarie 2021. pârâta apelantă, nu are nicio relevanță în cauză.
Reclamanta nu a fost înștiințată în scris în
Ambele înscrisuri sunt depuse în copie la dosar legătură cu data, locul și obiectul întrevederii.
fond.
Prezența reclamantei și faptul că a răspuns
Până la acest moment, lucrurile s-au desfășurat la unele întrebări ce i-au fost adresate sunt
în acord cu ceea ce art. 251 C. muncii impune, aspecte care nu conturează sub nicio formă
în legătură cu convocarea salariatului ce urma faptul că i-ar fi fost respectat dreptul la apărare,
a fi cercetat. drept ce constituie una dintre rațiunile esențiale
pentru care se impune efectuarea unei cercetări
Astfel, persoana împuternicită de angajator să disciplinare prealabile antrenării răspunderii
efectueze cercetarea disciplinară a întocmit un disciplinare în sarcina unei părți salariate.
convocator pe care i l-a prezentat spre luare la
cunoștință reclamantei salariate, parte care a De altfel, la începutul acestor considerente
refuzat însă să semneze convocarea. instanța de control judiciar a dezvoltat pe larg

care este rațiunea acestei proceduri, astfel că noștință că este subiect al unei cercetări dis
nu se mai impune reluarea acelorași dezlegări ciplinare, situație care se desprinde din materialul
deja arătate. probator pe care angajatorul pârât a înțeles
să îl invoce și să îl depună la dosar în legătură
Chiar în cuprinsul deciziei de sancționare cu acest aspect, această parte a raportului de
pârâta arată că, deși prezentă la cercetare, muncă și inițiator al procedurii de antrenare a
reclamanta a refuzat să răspundă la întrebările răspunderii disciplinare a părții salariate fiind cel
adresate, invocând tot felul de motive. care trebuia să dovedească faptul convocării în
A apreciat instanța de control judiciar că scris a reclamantei, probă care așa cum mai sus
această conduită a părții reclamante se justifică s-a dezvoltat nu a fost făcută.
tocmai prin prisma faptului că nu a avut Prin urmare, este dată situația în care partea
cunoștință de obiectul cercetării, în condițiile contestatoare a înștiințat angajatorul în
în care nu a fost convocată în scris, pentru a fi legătură cu intenția sa de a beneficia de
informată în legătură cu aceste aspecte. asistență din partea unei persoane abilitate,
Iar, în aceste condiții, nu i se poate imputa pe parcursul cercetării, așa cum mai sus s-a
atitudinea pe care a manifestat-o, aceea de arătat, astfel încât nu se poate considera că
a refuza să răspundă la întrebări sau de a da membrii comisiei nu au avut cunoștință de
răspunsuri fără niciun sens, având în vedere acest aspect, element pe care salariatul l-a
tocmai faptul că nu a avut nicio posibilitate de menționat expres în fața lor. Este vorba de
a-și pregăti apărarea, posibilitate care să poată un drept care este recunoscut de legislația
fi apreciată prin raportare la criterii obiective, muncii, art. 251 alin. (4) C. muncii dispunând
anume data de la care a fost convocată în scris în mod clar că în cursul cercetării disciplinare
și a luat efectiv cunoștință de faptul că este prealabile salariatul are dreptul să fie asistat,
cercetată disciplinar, de obiectul întrevederii și la cererea sa, de către un consultant extern
de data fixată pentru întrevedere. specializat în legislația muncii sau de către un
reprezentant al sindicatului al cărui membru
Or, în condițiile în care în speță nu există este, drept pe care angajatorul, prin comisia
convocare în scris a reclamantei, nu există nici abilitată să efectueze cercetarea disciplinară,
dată de la care să putem stabili dacă partea trebuia să îl respecte.
salariată a avut sau nu suficient timp pentru
a-și pregăti apărarea, iar în situația dată și Că partea salariată ar fi valorificat efectiv acest
cu circumstanțele specifice ale speței, așa drept nu se poate ști, în condițiile în care nu i
cum mai sus pe larg s-a dezvoltat, a apreciat s-a acordat un termen la care să se prezinte
instanța de control judiciar că salariatei nu i-a în fața comisiei de disciplină, termen stabilit
fost respectat deloc acest drept la apărare, în prin raportare și la această componentă
acord și cu cele care s-au stabilit prin hotărârea expresă a dreptului la apărare, drept care îi
JURISPRUDENŢĂ
primei instanțe. este recunoscut pe toată perioada de derulare

a cercetării prealabile. Când este vorba de
De asemenea, așa cum rezultă din aceeași notă acest termen se are în vedere faptul că acesta
de relații pe care pârâta o invocă, reclamanta trebuie să existe și să fie un termen stabilit în
a solicitat prezența pe parcursul cercetării a limitele normale, obișnuite, în funcție de criterii
unui reprezentant sindical sau a unui avocat. concrete care până la urmă sunt stabilite în
Partea nu avea de ce să se prezinte însoțită mod expres de Codul muncii, anume în cursul
de un reprezentant sindical/avocat la data de cercetării disciplinare prealabile salariatul
27 ianuarie 2021, așa cum susține pârâta prin are dreptul să formuleze și să susțină toate
memoriul de apel, în condițiile în care, așa cum apărările în favoarea sa și să ofere comisiei
mai sus s-a arătat, reclamanta nu avea cu sau persoanei împuternicite să realizeze

cercetarea toate probele și motivațiile pe care salariatului, o reprezintă reglementarea

le consideră necesare, precum și dreptul să fie prin lege a condițiilor în care poate avea loc
asistat, la cererea sa, de către un consultant încetarea raporturilor juridice de muncă.
extern specializat în legislația muncii sau de
către un reprezentant al sindicatului al cărui Încetarea contractului de muncă este
membru este. guvernată de principiul legalității, în sensul
că modurile și cazurile în care poate interveni,
Pentru a exista posibilitatea concretă de motivele, condițiile, procedura, efectele
exercitare a tuturor acestor componente ale și controlul încetării acestui contract sunt
dreptului la apărare, este necesar în primul reglementate pe larg în Codul muncii.
rând ca partea salariată să fie înștiințată de
comisia de disciplină în legătură cu abaterile Însă din acest punct devin aplicabile
disciplinare pentru care se efectuează prevederile art. 481 C. pr. civ., dispoziții în
cercetarea, situație care nu se regăsește în raport de care apelantului nu i se poate crea
speța de față. în propria cale de atac o situație mai rea decât
cea din hotărârea atacată și s-a avut aici în
Nu se poate anula rațiunea pentru care se vedere faptul că hotărârea instanței de fond,
impune desfășurarea cercetării prealabile, în sub aspectul dezlegării pe care a dat-o asupra
condițiile în care o etapă importantă a acestei cererii de anulare a deciziei de sancționare
cercetări este tocmai exercitarea dreptului disciplinară, a fost atacată în calea ordinară a
salariatului de a formula și a susține toate apelului numai de partea pârâtă.
apărările în favoarea sa și de a oferi persoanei
împuternicite toate probele și motivațiile pe Prin urmare, raportat la dezlegările instanței de
care le consideră necesare, iar pentru asta este fond, dezlegări care au fost supuse controlului
necesar a-i fi asigurată posibilitatea efectivă de judiciar, a apreciat curtea că părții pârâte
a prezenta aceste apărări, prin acordarea unui i-a fost creată o situație mai favorabilă prin
termen de pregătire. hotărârea atacată, în condițiile în care necitarea
reclamantei pentru efectuarea cercetării
Angajatorul, întrucât deține toate datele,
disciplinare și încălcarea dreptului salariatului
probele și informațiile pe care se întemeiază
la apărare, aspecte reținute de instanța de fond
măsura dispusă, trebuie să facă dovada
și validate de instanța de apel, sunt criterii care
temeiniciei și legalității acestei măsuri, inclusiv
lovesc cu nulitatea absolută decizia de aplicare
prin dovedirea respectării prevederilor legale
a sancțiunii disciplinare, sancțiune care nu a fost
în ceea ce privește efectuarea cercetării
reținută de prima instanță.
disciplinare prealabile, activitate care trebuie să
aibă loc anterior aplicării sancțiunii disciplinare. Astfel, instanța de fond a dispus înlocuirea san
cțiunii de desfacere disciplinară a contractului
Iar această etapă importantă în cauza de față
lipsește și în aceste condiții a apreciat instanța individual de muncă cu sancțiunea disciplinară
de control judiciar că lipsește chiar cercetarea de reducere a salariului de bază, în condițiile în
disciplinară a salariatului. care, date fiind toate cele ce mai sus în cuprinsul
acestor considerente au fost arătate, decizia
Neefectuarea cercetării prealabile sancționează atacată în prezenta pricină era lovită de nulitate
cu nulitatea absolută decizia unilaterală emisă absolută, sancțiune care atrăgea după sine
de angajator, nulitate expres reglementată de anularea întregii proceduri urmate de angajator,
prevederile art. 251 alin. (1) C. muncii. inclusiv a sancțiunii aplicate.
Expresia cea mai elocventă a stabilității În ceea ce privește motivele de apel prin care se
în muncă, garanție a apărării intereselor critică hotărârea instanței de fond sub aspectul

reținerilor cu privire la fapta reclamantei de în toate cazurile trebuie să fie avută în vedere
a nu semna fișa postului, a reținut instanța o faptă personală a celui care este parte a
de control judiciar, în acord cu cele stabilite raportului juridic de muncă și față de care se
de instanța de fond, că, potrivit prevederilor urmărește antrenarea răspunderii disciplinare.
art. 249 alin. (2) C. muncii, pentru aceeași
abatere disciplinară se poate aplica numai o Dacă s-ar valida raționamentul apelantei, s-ar
singură sancțiune. ajunge în situația de a stabili existența sau
inexistența faptei ilicite, sub forma inacțiunii
Apelantul angajator a recunoscut și chiar a salariatei reclamante, prin raportare la
invocat în cuprinsul memoriului de apel faptul conduita angajatorului, respectiv dacă înțelege
că reclamanta salariată a mai fost sancționată sau nu să îi solicite să semneze respectiva
de două ori pentru nesemnarea fișei de post, fișă de post, iar dacă alege prima variantă,
fiind depuse la dosar și deciziile de sancționare numărul abaterilor va depinde de intensitatea,
anterioare. de numărul solicitărilor care vin din partea
angajatorului.
Însă ceea ce susține apelanta este faptul că
partea salariată a refuzat în repetate rânduri să Astfel, de exemplu dacă angajatorul îi solicită
semneze fișa de post, situație în care a săvârșit salariatului cinci zile pe săptămână să semneze
mai multe abateri disciplinare. fișa de post, iar acesta refuză, ar însemna că
aceeași conduită constantă a salariatului,
Practic, cu fiecare refuz exprimat de a semna în accepțiunea apelantului, ar semnifica
aceeași fișă de post, ne spune apelanta că existența a cinci abateri disciplinare distincte;
salariata a săvârșit câte o abatere disciplinară. dacă solicitarea s-ar face în trei zile, refuzul ar
semnifica existența a trei abateri disciplinare
În alte cuvinte, salariatul săvârșește abaterea
distincte etc.
disciplinară de câte ori angajatorul îi cere să
semneze fișa de post iar el refuză. De asemenea, nu se poate stabili că aceeași
inacțiune a salariatei, manifestată cu caracter
Or acest raționament nu poate fi validat
de continuitate și neîntrerupt, poate îmbrăca
de instanța de control judiciar, dintr-un
caracterul unei abateri unice sau multiple,
considerent foarte simplu, anume cel legat
în funcție de atitudinea angajatorului, de a o
de noțiunea de abatere disciplinară, așa cum
sancționa sau nu.
este ea reglementată de legislația muncii, în
cuprinsul art. 247 alin. (2) C. muncii: respectiv Astfel dacă este aplicată o sancțiune discipli
o faptă în legătură cu munca și care constă nară, abaterea a încetat și aceeași atitudine
într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu manifestată în continuare apare ca o nouă aba
vinovăție de către salariat, prin care acesta a tere, iar dacă nu este sancționată de angajator
încălcat normele legale, regulamentul intern, vorbim de aceeași abatere, o abatere unică.
JURISPRUDENŢĂ
contractul individual de muncă sau contractul

colectiv de muncă aplicabil, ordinele și În aceste condiții, nu am mai vorbi de fapta
dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. ilicită a salariatului, consecință a propriului
comportament, fie că este omisiv sau comisiv,
În speța de față se vorbește de existența ci de conduita angajatorului care determină
faptei ilicite, sub forma inacțiunii salariatei existența sau inexistența abaterii disciplinare.
reclamante, așa cum a fost reținută prin decizia
de antrenare a răspunderii disciplinare. Or, acest lucru nu este posibil.
Însă, independent de faptul că vorbim de o În speță este vorba fără putință de tăgadă de
conduită omisivă sau comisivă a salariatului, o inacțiune a salariatei, conduită care are un

punct de plecare, anume momentul din care a acestuia, care nu poate fi caracterizată prin
se invocă faptul că ar fi refuzat să semneze prisma unor conduite exterioare.
fișa postului și se manifestă având un caracter
de continuitate până în momentul în care Față de considerentele dezvoltate, a reținut
invocata fișă de post este semnată. instanța de control judiciar că în cauză au
fost încălcate prevederile art. 249 alin. (2)
Fișa de post este anexă la contractual individual C. muncii.
de muncă și este obligatoriu a fi semnată la
încheierea acestui contract sau la un moment În ceea ce privește motivele de apel cu privire
la refuzul reclamantei de a se prezenta la
ulterior, dacă evident este ulterior întocmită.
examinarea psihologică, a reținut instanța
Astfel abaterea de a nu semna fișa de post de control judiciar că prima instanță a notat
este una singură și se manifestă de la primul în cuprinsul hotărârii pe care a pronunțat-o
moment când s-a refuzat semnarea și până la existența acestei abateri disciplinare în sarcina
semnarea ei. părții reclamante salariate, motiv pentru care a
și menținut măsura de sancționare disciplinară,
Este vorba de aceeași fișă de post, în condițiile înlocuind numai sancțiunea aplicată.
în care angajatorul nu a invocat faptul că ar fi
făcut unele modificări, situație în care putea Practic interesul pârâtei în indicarea acestor
fi adusă în discuție existența unei noi abateri motive de apel ar viza numai o nemulțumire
disciplinare. în legătură cu această înlocuire de sancțiune
disciplinară, însă, având în vedere ceea ce
În speță nu se discută de o nouă inacțiune a mai sus, în cuprinsul acestor considerente s-a
salariatei reclamante comisă la alt interval de arătat, respectiv că decizia de sancționare, din
timp, ulterior emiterii sancțiunilor disciplinare, punct de vedere legal și raportat la dezlegările
ci se discută de aceeași inacțiune manifestată instanței de fond, dezlegări validate de instanța
cu caracter de continuitate, din primul de control judiciar, era lovită de nulitate
moment în care era obligatoriu să semneze fișa absolută, nulitate care nu poate fi însă aplicată
de post și până în momentul în care această date fiind prevederile art. 481 C. pr. civ., oricum
fișă este semnată. nu mai poate fi adusă în discuție aplicarea
concedierii disciplinare.
Nu există niciun moment care, la inițiativa
salariatului, să întrerupă acest traseu continuu Pârâta a obținut deja o hotărâre favorabilă,
și să determine debutul unei noi abateri reclam anta rămânând cu aplicarea unei
disciplinare. Nici nu ar avea cum să existe un sancțiuni disciplinare, deși procedura urmată de
asemenea moment, în condițiile în care, dată partea angajator era lovită de nulitate absolută.
fiind natura abaterii imputate, momentul de
Față de toate considerentele mai sus expuse, în
întrerupere nu putea fi altul decât semnarea temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (1) C. pr. civ.,
fișei de post, punct după care nu se mai apelul declarat de pârâta SNTFC „CFR Călători”
putea vorbi de o nouă abatere având același – SRTFC Iași a fost respins ca nefondat.
conținut. Decât dacă, de exemplu, angajatorul
aducea unele modificări la fișa postului iar În ceea ce privește apelul declarat de
salariatul refuza din nou să semneze această reclamanta N.C., instanța de control judiciar
fișă modificată. a reținut următoarele:
Curtea a subliniat încă o dată că se discută de În reglementarea anterioară apariției Legii

inițiativa salariatului pentru că abaterea de la nr. 237/2007, prevederile art. 269 C. muncii,
disciplina muncii este o faptă ilicită și personală actual art. 253 alin. (1) din același act normativ,

dispuneau în sensul că angajatorul este obligat, prejudiciu a cărui întindere de o anumită

în temeiul normelor și principiilor răspunderii gravitate, să fie probată sau prezumată și în
civile contractuale, să îl despăgubească pe legătură cu care reparația patrimonială să fie
salariat în situația în care acesta a suferit un de natură a-l acoperi total sau parțial.
prejudiciu material din culpa angajatorului în
timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau Stabilirea cuantumului despăgubirilor echiva
în legătură cu serviciul. lente unui prejudiciu nepatrimonial include
o doză de aproximare, dar instanța trebuie
Prin decizia nr. 40/2007, Înalta Curte de să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi
Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, consecințele negative suferite de cel în cauză
a stabilit că prevederile art. 269 C. muncii se pe plan fizic și psihic, importanța valorilor
interpretează în sensul că angajatorul poate fi morale lezate, măsura în care au fost lezate
obligat la plata de daune morale numai dacă aceste valori și intensitatea cu care au fost
există o clauză expresă în acest sens fie în percepute consecințele vătămării, măsura
contractul colectiv de muncă aplicabil fie chiar în care i-a fost afectată situația familială,
în contractul individual de muncă. profesională și socială.
Însă, prin Legea nr. 237/2007, art. 269 Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii
C. muncii, actualul art. 253 C. muncii, a fost apare necesar ca cel ce pretinde daune morale
modificat în sensul că a stabilit răspunderea să producă un minimum de argumente și indicii
angajatorului, în temeiul normelor și princi din care să rezulte în ce măsură drepturile
piilor răspunderii civile contractuale, de a-l personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
despăgubi pe salariat în situația în care acesta
a suferit un prejudiciu material sau moral din După această expunere cu caracter teoretic a
culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obli condițiilor antrenării răspunderii patrimoniale
gațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. a angajatorului, curtea trebuie să observe, în
concret, raportat la circumstanțele specifice
Astfel, începând cu acest moment, răspunderea ale speței, în ce măsură apelanta N.C. a probat
patrimonială a angajatorului nu a mai fost
existența unui prejudiciu moral, prejudiciu
limitată numai la repararea prejudiciului
determinat de faptul că a fost victimă a
material pe care l-a produs salariatului,
abuzului în cadrul raporturilor de muncă, a
ci această formă de răspundere a putut fi
fost supusă unui tratament ostil, degradant și
antrenată și pentru prejudicii morale produse
umilitor, i s-au încălcat demnitatea, onoarea,
salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de
reputația și prestigiul la locul de muncă.
serviciu sau în legătură cu serviciul.
Toate această pretinsă conduită abuzivă a
Prejudiciul nepatrimonial, denumit și
fost imputată de partea reclamantă șefului de
„prejudiciu moral” sau „daună morală”
JURISPRUDENŢĂ
constă în atingerea adusă personalității depou, salariat care ar fi creat, prin atitudinea
omului: existența sa, integritatea corporală sa, atât verbală cât și fizică, un mediu ostil în
și sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, care apelanta a fost nevoită să își desfășoare
sentimentele sale, cinstea, onoarea etc. activitatea.
Acordarea daunelor morale, admisibilă în Acestea erau aspectele necesar a fi dovedite,

principiu, trebuie să-și găsească suport în dat fiind tocmai prejudiciul pe care reclamanta
prejudiciul moral suferit de salariat. a urmărit să îl impute pârâtei, prejudiciu
rezultat dintr-o invocată conduită abuzivă
Aceasta presupune, în primul rând, proba la locul de muncă, conduită pe care un
țiunea existenței unui prejudiciu moral adus, salariat cu funcție de conducere din structura

angajatorului ar fi manifestat-o față de partea judecăți, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în
apelantă și care ar fi determinat desfășurarea mod grav principiul dublului grad de jurisdicție.
activității într-un mediu ostil, neprielnic
derulării raportului juridic de muncă. În calea de atac a apelului nu poate fi schimbat
cadrul procesual sub aspect obiectiv, context
Or, prin memoriul de apel partea a identificat în care aceste solicitări care exced cadrului
și imputat pârâtei și alte componente ale procesual stabilit în fața primei instanțe sub
pretinsului prejudiciu nepatrimonial pe aspectul cauzei pretenției deduse judecății nu
care l-ar fi încercat, anume discreditarea sa pot face obiect de analiză în calea de atac a
profesională prin subevaluare profesională apelului.
și acordarea unui calificativ eronat, prin
Este adevărat că, în cuprinsul răspunsului pe
diseminarea cu rea credință în rândul părinților
care reclamanta l-a formulat la întâmpinarea
săi, consătenilor părinților săi, de informații ce
depusă de intimata angajator, în fața primei
nu reflectă realitatea.
instanțe, partea a arătat că imaginea sa în
Însă aceste aspecte nu au nicio legătură familie și societate a fost grav și iremediabil
cu pretenția concretă care a fost dedusă vătămată, însă ceea ce este esențial a se
judecății, așa cum se desprinde aceasta din reține este că în fața instanței de fond nu a
acțiunea introductivă de primă instanță, act fost formulată nicio cerere de modificare a
de procedură prin care partea reclamantă a acțiunii, în sensul identificării și imputării unui
înțeles să antreneze răspunderea patrimonială nou prejudiciu nepatrimonial în sarcina pârâtei,
a intimatei angajator pentru un alt prejudiciu cerere în acord cu prevederile art. 204 C. pr.
nepatrimonial, prejudiciu ale cărui componente civ., pe care prima instanță să fie necesar a o
mai sus au fost indicate. cerceta și dezlega.
Potrivit art. 478 alin. (3) C. pr. civ., prin apel nu Din perspectiva naturii sale juridice, legalitatea,
se poate schimba calitatea părților, cauza sau utilitatea și eficacitatea practică a răspunsului
la întâmpinare trebuie să vizeze numai aspecte
obiectul cererii de chemare în judecată și nici
care țin de rezolvarea anumitor chestiuni
nu se pot formula pretenții noi.
invocate de pârât prin întâmpinare.
Textul citat, care acordă efect devolutiv
Răspunsul la întâmpinare nu trebuie să
apelului, exprimat în regula tantum devolutum
constituie un instrument prin care reclamantul
quantum judicatum, consacră ideea că efectele
își completează sau își nuanțează cererea de
apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra
chemare în judecată, adică să nu se antameze
a ceea ce s-a judecat de către prima instanță.
chestiuni noi care țin de fondul cauzei deduse
Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului
judecății, respectând astfel limitele cererii
nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în
introductive de instanță astfel cum acestea au
fața primei instanțe. Cu alte cuvinte, efectul
fost fixate inițial de către același reclamant.
devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra
a ceea ce s-a judecat în prima instanță, legea În aceste condiții, administrarea probei cu
instituind principiul inadmisibilității modificării, declarația de martor solicitată de apelantă,
în apel, a elementelor esențiale ale acțiunii cu teza probatorie indicată de parte, respectiv
civile (obiect, cauză, părți). Regula este că pentru a proba discreditarea în familie și în
instanța de apel realizează numai un control societate, nu este utilă soluționării pricinii,
judiciar asupra hotărârii atacate, control ce în condițiile în care se discută de o probă
nu poate avea în vedere alte pretenții sau neconcludentă prin care se urmărește a se
elemente care nu au format obiectul primei dovedi împrejurări care nu sunt de natură să

ducă la rezolvarea cauzei, așa cum această pe care aceste înregistrări le surprind,
cauză a fost supusă spre cercetare și dezlegare toate se desfășoară pe fondul emisiunilor
în fața instanței de judecată, prin acțiunea radio, situație care de asemenea nu este în
introductivă de primă instanță. măsură să determine reținerea unei conduite
prejudiciabile pentru reclamanta salariată.
Raportat la acele componente ale prejudiciului
nepatrimonial care au fost imputate pârâtei Planșele fotografice care au fost depuse la
angajator prin cererea de chemare în judecată, dosarul de fond nu evidențiază nicio atitudine
instanța de control judiciar a apreciat că nu ostilă, în măsură a produce un prejudiciu de
poate reține că reclamanta a făcut dovada natură nepatrimonială salariatei.
existenței vreunui prejudiciu adus demnității,
onoarei, reputației și prestigiului la locul de Astfel, a reținut curtea că înregistrările de pe
muncă, urmare a invocatei conduite de natură suport audio și planșele fotografice depuse de
să-i lezeze aceste valori. apelantă la dosar nu sunt de natură să ducă la
rezolvarea pricinii, din perspectiva prejudiciului
Din probele cu declarații de martori care au fost nepatrimonial pretins încercat de partea
administrate în fața instanței de fond, a rezultat reclamantă, prejudiciu care trebuie dovedit ca
că reclamata apelantă era cea care avea o atitu existență.
dine ostilă față de ceilalți salariați, dar și față
Ceea ce se încearcă a se dovedi cu respectivele
de persoanele din structurile de conducere
înregistrări audio și planșe foto este de fapt o
ale angajatorului, atitudine manifestată prin
stare conflictuală existentă între reclamantă și
ironii, sarcasm, diverse zgomote pe care le făcea
colegii de birou, dar și între salariată și șeful de
pentru a-și deranja colegii de birou, răspunsuri
depou, stare care, așa cum mai sus am arătat,
insolente șefului de depou, ridicat vocea și
creează, din perspectiva părții salariate, un
țipat, faptul că nu respecta codul vestimentar
mediu neadecvat desfășurării raporturilor de
impus, iar salariații începuseră să comenteze în
muncă.
legătură cu acest aspect.
Acest mediu ostil, în opinia reclamantei, i-ar
De asemenea, martora V.D. a relatat că nu l-a
fi generat un prejudiciu nepatrimonial, al
văzut pe șeful de depou să îi tragă reclamantei
cărui cuantum l-a indicat, dar pe care nu l-a
scaunul pe care stătea, știe că au existat dovedit în niciun fel, nici ca existență și nici ca
discuții între cei doi salariați, dar nu poate întindere.
spune nimic în legătură cu pretinsele cuvinte
jignitoare pe care susține apelanta că șeful de Potrivit prevederilor art. 249 C. pr. civ., cel care
depou i le-ar fi adresat. face o susținere în cursul procesului trebuie
să o dovedească, în afară de cazurile anume
Suportul cu înregistrări audio depus la dosar prevăzute de lege.
JURISPRUDENŢĂ
cuprinde fișiere cu o calitate slabă a sunetului,

care surprind discuții între diverși salariați, care Reclamanta, formulând o pretenție concretă
nu pot fi identificați, iar această identificare nici de obligare a angajatorului la plata de
nu este necesară, în condițiile în care se discută daune morale pentru un pretins prejudiciu
de persoane care, în mod firesc își desfășoară ac nepatrimonial pe care l-ar fi încercat, este firesc
tivitatea în structura angajatorului lor, fără nicio ca această parte să își dovedească pretenția pe
legătură cu pretinse conduite redate de partea care a supus-o judecății.
reclamantă ca fiind manifestate asupra sa.
După ce reclamanta dovedește faptul gene
De asemenea, fie că se vorbește de dialoguri, rator al dreptului său, pârâta este obligată să
fie de perioadele fără niciun fel de conversații iasă din pasivitate și să se apere, să dovedească

netemeinicia pretenției reclamantei, situație Astfel, nu o invocată suferință la nivel fizic sau
care nu este dată în speța de față, în condițiile psihic, singură și care oricum nu a fost dovedită
în care partea reclamantă nu a dovedit în niciun în cauză, este în măsură să atragă după sine
fel temeinicia pretențiilor sale de antrenare a plata unor despăgubiri morale, ci acordarea
răspunderii patrimoniale a angajatorului, așa acestora este condiționată și de dovedirea
cum și mai sus s-a arătat. unei anumite conduite, a unui anumit compor
tament care să fi generat respectivele suferințe.
În ceea ce privește pretinsul comportamentul
abuziv al intimatei, manifestat prin sancțiunile Se discută astfel de acea legătură între cauză
disciplinare repetate care i-au fost aplicate, a și efect, în care cauza este reprezentată de
reținut instanța de control judiciar că respec conduita pretins prejudiciabilă, iar efectul
tivele decizii invocate nu au fost atacate în este reprezentat de consecințele negative pe
instanță, excepție făcând cea care a constituit care această cauză le produce asupra valorilor
subiect de cercetare și analiză în prezenta morale ocrotite.
pricină, astfel încât nu poate fi reținută o
Au fost avute în vedere valorile morale ocrotite,
sancționare nelegală repetată a părții salariate,
în condițiile în care ceea ce se urmărește a se
conduită care ar fi putut fi cercetată prin
antrena este răspunderea nepatrimonială.
prisma unui pretins caracter abuziv.
Or, în speță apelanta nu a dovedit comporta
De asemenea, partea apelantă nu a făcut în
mentul cauză și nici consecințele pe care acest
niciun fel dovada în ce măsură faptul că nu i-a
comportament le-ar fi avut asupra valorilor
fost respectat dreptul la apărare cu ocazia an
morale ce se cer a fi ocrotite.
trenării răspunderii disciplinare care a fost supusă
cercetării judecătorești în prezentul litigiu, este În această situație, nicio valoare morală nu
în măsură să determine reținerea unui prejudiciu poate fi reținută de instanță ca fiind lezată,
moral pe care l-ar fi suferit, în condițiile în care, în condițiile în care nu s-a dovedit pretinsul
sub aspect obiectiv, nerespectarea acestui drept, comportament abuziv și nici reperele
consecință a unei conduite a angajatorului morale care să fi fost atinse de acest pretins
în legătură cu care mai sus s-a dezvoltat, an comportament.
tren ează după sine cenzurarea deciziei de
sancționare disciplinară, cenzurare care în speță Cum reclamanta nu a probat existența unui
a operat prin hotărârea primei instanțe și a fost prejudiciu moral, raportat la pretinsele fapte
validată în aceleași limite de instanța de control invocate și la valorile morale ce se cer a fi
judiciar, impunându-se cele ce s-au arătat în ocrotite, curtea a concluzionat că în speță nu
legătură cu prevederile art. 481 C. pr. civ. poate fi antrenată răspunderea patrimonială
a părții pârâte, sub forma obligării la plata de
Ceea ce era necesar a dovedi apelanta era acel daune morale și, față de toate considerentele
invocat comportament care i-ar fi adus atin mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480
gere vreuneia din valorile ce se cer a fi ocrotite alin. (1) C. pr. civ., apelul declarat de reclamanta
prin acordarea unei compensații morale. apelantă N.C. a fost respins ca nefondat.

C. Apel Suceava, decizia nr. 606/2022
Contestație decizie de sancționare.

Decontarea alocației de cazare nu poate
constitui o faptă ilicită în sine, în condițiile în
care nu s-a dovedit că a constituit o atribuție
de serviciu pe care angajatul să o fi încălcat
C. muncii, art. 251, art. 252
H.G. nr. 714/2018, art. 8
CCM 2019-2021
Apelantul consideră că în mod greșit prima instanță a admis doar în parte acțiunea, menținând decizia
în ceea ce privește fapta descrisă la lit. c) cu referire la zilele de 10, 11, 12 iunie 2020, inclusiv sub
aspectul sancțiunii aplicate, reținând că sunt întrunite elementele răspunderii disciplinare cu privire
la aceste fapte și că sancțiunea a fost corect individualizată.
Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că a anulat în tot decizia
de sancționare disciplinară nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de directorul general al pârâtei și a
obligat pârâta să îi restituie reclamantului drepturile salariale reținute în baza deciziei de sancționare
disciplinară în lunile decembrie 2020, ianuarie 2021 și februarie 2021, sume actualizate cu rata
inflației la care se va calcula dobânda legală, de la data reținerii din salariul lunar și până la plata
efectivă către reclamant. La drepturile salariale reținute în baza deciziei de sancționare disciplinară
se va calcula dobânda legală și aceste drepturi vor fi actualizate cu rata inflației, având în vedere
dispozițiile art. 1535 alin. (1) și (3) C. civ., conform cărora, în cazul în care o sumă de bani nu este
plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății,
iar în situația în care nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are
dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 2. Anularea deciziei de sancționare contestate,
11 ianuarie 2021, înregistrată sub nr. 92/86/2021
JURISPRUDENŢĂ
emisă de pârâtă, întrucât nu a comis abaterile

contestatorul C.C., în contradictoriu cu intimata disciplinare pentru care a fost sancționat, iar
Regia X a formulat contestație împotriva pretinsele abateri privind decontarea alocației
Deciziei nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de
de cazare în zilele de 3, 4 5, 8 și 10 iunie 2020
directorul general al pârâtei, solicitând ca, pe
sunt prescrise.
baza probelor administrate, să se dispună:
1. Constatarea nulității deciziei de sancționare 3. În subsidiar, anularea parțială a deciziei de

disciplinară nr. 851/10 decembrie 2020 emisă sancționare disciplinară nr. 852/10 decembrie
de pârâtă pentru încălcarea prevederilor 2020 în ce privește sancțiunea aplicată și
art. 251 alin. (1) C. muncii. înlocuirea sancțiunii disciplinare de reducere a

Contestație decizie de sancționare...
salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu ceea ce privește fapta descrisă la lit. c) cu

10% cu sancțiunea „Avertisment scris”. referire la zilele de 10, 11 și 12 iunie 2020,
inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate și a
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de compensat cheltuielile de judecată.
judecată.
În motivare tribunalul a reținut că prin Decizia
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispo nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de directorul
zițiile legale enunțate în cuprinsul contestației general al pârâtei, contestatorul C.C. a fost
și art. 453 C. pr. civ. sancționat disciplinar cu „reducerea salariului
La data de 26 februarie 2021 contestatorul de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%”, în
a formulat cerere de îndreptare a greșelilor conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1)
materiale strecurate în cuprinsul cererii lit. c) C. muncii și art. 106 alin. (2) lit. c) din
de chemare în judecată la pct. 1 și pct. 3 C.C.M. 2019-2021 al pârâtei.
din acțiune, în sensul că decizia emisă de În sarcina contestatorului s-a reținut săvârșirea
pârâtă a cărei nulitate/anulare parțială a următoarelor fapte, calificate ca fiind abateri
cerut-o este decizia nr. 852/10 decembrie disciplinare: a decontat cheltuieli de deplasare
2020 și nu decizia nr. 851/10 decembrie fără ca Ordinul de deplasare nr. 292/28 aprilie
2020 cum s-a scris din eroare în contestație, 2020 completat cu datele de deplasare să
contestația fiind formulată, așa cum rezultă fie aprobat de șeful Serviciului Audit Intern
din acțiunea introductivă „împotriva deciziei și Control Financiar Gestionar din cadrul
nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de directorul aparatului central al pârâtei; a decontat
general al pârâtei (...)”. cheltuieli de deplasare pe baza unor copii
Contestatorul a formulat la data de ale Ordinului de deplasare nr. 292/28 aprilie
15 martie 2021 cerere de completare a 2020, la nivelul Ocoalelor Silvice B., F. și M. și
contestației introductive împotriva deciziei nu la sediul pârâtei/DS controlată/DS unde are
nr. 852/10 decembrie 2020 cu un nou capăt domiciliul; a decontat cu ocazia deplasării la
prin care a solicitat obligarea pârâtei să-i D.S. B. și la Ocoalele Silvice B., F. și M., alocație
restituie sumele de bani reținute din salariu în de cazare aferentă zilelor de 3, 4, 5, 10, 11
baza deciziei de sancționare, sume actualizate și 12 iunie 2020 fără temei legal, respectiv
cu rata inflației și cu plata dobânzii legale, de la și în paralel cu utilizarea autoturismului de
data reținerii sumelor și până la data restituirii serviciu pus la dispoziție pentru îndeplinirea
efective a acestora, motivat de faptul că pârâta sarcinilor de serviciu cu care zilnic s-a deplasat
a pus în executare decizia de sancționare și i-a la domiciliul său din localitatea G.
reținut 10% din salariul de bază. S-a reținut, de asemenea, că prin săvârșirea
În drept a invocat dispozițiile art. 204 alin. (1) faptelor susmenționate au fost încălcate
C. pr. civ. următoarele prevederi legale: Dispozițiile lit. B
pct. 27 din Anexa 1 la O.M. nr. 2634/2015
Prin sentința nr. 1304 din 1 iulie 2021, privind documentele financiar contabile;
Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis în Dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. a) și art. 41
parte contestația astfel cum a fost completată, lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă;
a anulat, în parte, Decizia nr. 852/10 decembrie Procedura privind locul desfășurării activi
2020, emisă de directorul general al R.N.P.- tății și a decontării cheltuielilor cu delega
ROMSILVA, în ceea ce privește faptele descrise rea persoanelor care exercită control
la lit. a), b) și parțial la lit. c), cu referire la zilele financiar de gestiune, aprobată prin
de 3, 4 și 5 iunie 2020, a menținut decizia în Referatul nr. 882/13 iulie 2015 și Referatul

nr. 10121/10 august 2015 de modificare a cercetare disciplinară nu a fost înregistrat la

Referatului nr. 8821/13 iulie 2015; Dispozițiile registratura instanței, deși în raport de această
art. 59 alin. (1) lit. a), l) și q) din Regulamentul dată se calculează termenul de 30 de zile în
Intern, aprobat prin Hotărârea Consiliului de care se poate emite decizia de sancționare,
Administrație nr. 14/31 octombrie 2017; conform Deciziei RIL nr. 16/2012 a Î.C.C.J.
Prin contestația formulată, contestatorul a Instanța a reținut că, potrivit art. 247 alin. (2)
invocat motive de nelegalitate și netemeinicie C. muncii, abaterea disciplinară este o faptă în
a deciziei de sancționare. legătură cu munca și care constă într-o acțiune
sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către
Prin urmare, instanța a analizat, în primă fază, salariat, prin care acesta a încălcat normele
criticile de nelegalitate formulate de către legale, regulamentul intern, contractul
contestator. individual de muncă sau contractul colectiv de
Astfel, sub un prim aspect susține muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale
contestatorul că decizia atacată a fost emisă ale conducătorilor ierarhici.
cu încălcarea art. 251 C. muncii, întrucât Potrivit art. 252 alin. (2) C. muncii: „Sub
sancțiunea disciplinară a fost aprobată de sancțiunea nulității absolute, în decizie se
Directorul general al pârâtei anterior cercetării cuprind în mod obligatoriu:
disciplinare din 3 decembrie 2020, respectiv la
data de 23 noiembrie 2020, când Raportul a) descrierea faptei care constituie abatere
de control a fost înregistrat sub nr. 14387 la disciplinară;
pârâtă și a fost aprobat de directorul general,
raport în care în Anexa 2, nr. crt. 7 s-a propus b) precizarea prevederilor din statutul de
sancționarea sa cu „reducerea salariului de personal, regulamentul intern, contractul
bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%”, anexă individual de muncă sau contractul colectiv
preluată integral în decizia de sancționare de muncă aplicabil care au fost încălcate de
contestată. Consideră că această situație relevă salariat;
caracterul formal al cercetării disciplinare.
c) motivele pentru care au fost înlăturate
Sub al doilea aspect, susține că din convo apărările formulate de salariat în timpul
catorul nr. 15/26 noiembrie 2020 al comisiei cercetării disciplinare prealabile sau motivele
de cercetare nu rezultă obiectul cercetării pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251
disciplinare pentru care a fost convocat, alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
făcându-se doar o mențiune generală
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea
precum că este convocat în legătură cu
disciplinară se aplică;
faptele reținute în sarcina sa prin Raportul
JURISPRUDENŢĂ
nr. 14387/23 noiembrie 2020. e) termenul în care sancțiunea poate fi

contestată;
Sub un al treilea aspect, contestatorul
reiterează caracterul formal al cercetării f) instanța competentă la care sancțiunea
disciplinare, criticând modul de desfășurare poate fi contestată ” .
a cercetării disciplinare, în sensul că audierea
sa s-a efectuat concomitent cu cea numitului Dat fiind caracterul imperativ și de ordine
H.D.I., că apărările făcute în fața Comisiei de publică al acestor prevederi legale, din
disciplină nu au fost examinate efectiv de către interpretarea lor gramaticală, logică și
comisie, modul haotic în care s-au formulat sistematică reiese că, dacă dispoziția de
întrebările precum și faptul că raportul de sancționare disciplinară nu întrunește fie și

doar una dintre condițiile prevăzute de art. 252 18.2.4. Se înaintează conducătorului entității
C. muncii, ea este lovită de nulitate absolută. care a dispus efectuarea controlului, cu
propunerea de a fi aprobat;
Analizând criticile contestatorului, prin prisma
prevederilor legale susmenționate, instanța a 18.2.5. În cazul în care printre măsurile propuse
constatat că sunt nefondate. sunt prevăzute sancțiuni pentru salariați sau
promovarea de acțiuni în instanță, raportul
Astfel, contrar susținerilor contestatorului aprobat va fi comunicat compartimentului
sancțiunea disciplinară constând în reducerea juridic/resurse umane.
salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu
10% nu a fost aprobată de Directorul general 18.2.6. Raportul aprobat se trimite conducă
al pârâtei anterior cercetării disciplinare din torilor unităților silvice controlate (sau din care
data de 3 decembrie 2020, respectiv nu a fost face parte subunitatea controlată), în vederea
aprobată la data de 23 noiembrie 2020 când punerii în aplicare a măsurilor.
Raportul de control a fost înregistrat la regie
sub nr. 14387. 18.2.7. Prin rezoluția conducătorului entității
controlate, raportul va fi repartizat consiliului/
Directorul general al intimatei a aprobat comisiei de disciplină, după caz, în vederea
Raportul de control, ce conținea în Anexa efectuării cercetării disciplinare, atunci
2 propuneri de sancționare disciplinară a când sunt propuse măsuri de sancționare a
unor salariați, printre care se regăsește și salariaților.”
contestatorul C.C. la nr. crt. 7 , însă acest fapt
nu echivalează cu aplicarea unei sancțiuni Așadar, nu ne aflăm în ipoteza unei apro
disciplinare anterior cercetării disciplinare, bări privind aplicarea sancțiunii ci în
dovadă fiind faptul că în speță a fost efectuată situația aprobării Raportului de control
cercetarea disciplinară. nr. 14387/23 noiembrie 2020, conform dis
pozițiilor din procedura de control menționată
Așa cum a relevat și intimata, aspect necon anterior.
testat, a fost respectată Procedura opera
țională privind activitatea de control - Cu referire la motivul de critică că din
Cod: PO-CC-01.01., înregistrată la pârâtă convocatorul nr. 15/26 noiembrie 2020 al
sub nr. 5141/19 iunie 2019, care prevede comisiei de cercetare nu rezultă obiectul
la punctul 18.2. -Raportul de control, cercetării disciplinare pentru care reclamantul
următoarele: a fost convocat, făcându-se doar o mențiune
generală precum că este convocat în legătură
„18.2.1.Se întocmește în maximum 10 (zece) cu faptele reținute în sarcina sa prin Raportul
zile lucrătoare de la finalizarea acțiunii de nr. 14387/23 noiembrie 2020, acesta nu poate
control, pe baza constatărilor făcute cu ocazia fi primit de către instanță.
desfășurării controlului, consemnate în nota/
notele de constatare, prezentate în sinteză Astfel, din cuprinsul Convocatorului
(se va indica numărul de înregistrare de la nr. 15/26 noiembrie 2020 și din înscrisurile pre
entitatea controlată al notelor de constatare cizate în acesta ca fiind anexate convocatorului,
în baza cărora a fost întocmit raportul). respectiv Raportul nr. 14387/23 noiembrie
2020, rezultă fără echivoc obiectul cercetării.
18.2.2. Se semnează de persoana care efec
tuează controlul/membrii echipei de control. Contestatarul nu poate susține că nu a înțeles
care este obiectul cercetării, în condițiile în
18.2.3. Se transmite pentru avizare șefului care a formulat un punct de vedere la acuzațiile
ierarhic superior; în cazul în care acesta există. aduse, dezvoltat pe larg în 20 de pagini,

comunicat în data de 9 decembrie 2020, prin reprezintă actul de finalizare a cercetării

e-mail, comisiei de disciplină (înregistrat la disciplinare, a fost înregistrat la intimată sub
Comisia de disciplină sub nr. 13/9 decembrie nr. 15272/10 decembrie 2020.
2020, anexat și de către contestatar la dosarul
cauzei). Cât privește caracterul formal al Procedând la analiza legalității actului
cercetării disciplinare, motivat de faptul că decizional contestat, raportat la dispozițiile
audierea sa s-a efectuat concomitent cu cea art. 252 alin. (2) C. muncii, se constată ca
numitului H.D.I., că apărările făcute în fața decizia nr. 852 din 10 decembrie 2020 nu
Comisiei de disciplină nu au fost examinate îndeplinește, parțial, condițiile prevăzute de
efectiv de către comisie, modul haotic în care lege.
s-au formulat întrebările precum și faptul că
Astfel, în ceea ce privește primele două fapte
raportul de cercetare disciplinară nu a fost
reținute în sarcina contestatorului, constând
înregistrat la registratura intimatei, deși în
în aceea că:
raport de această dată se calculează termenul
de 30 de zile în care se poate emite decizia de – a decontat cheltuieli de deplasare fără ca
sancționare, conform Deciziei RIL nr. 16/2012 a Ordinul de deplasare nr. 292/28 aprilie 2020
Î.C.C.J. nici aceste critici nu pot fi primite. completat cu datele de deplasare să fie aprobat
de șeful Serviciului Audit Intern și Control
Astfel, faptul că audierea sa s-a efectuat
Financiar Gestionar din cadrul aparatului
concomitent cu cea numitului H.D.I., în
central al pârâtei;
aceeași ședință a comisiei de disciplină, nu
reprezintă o situație aptă să atragă nulitatea – a decontat cheltuieli de deplasare pe
actului de sancționare disciplinară. Mai mult, baza unor copii ale Ordinului de deplasare
din conținutul Procesului-verbal de audiere nr. 292/28 aprilie 2020, la nivelul Ocoalelor
din data de 3 decembrie 2020, rezultă Silvice B., F. și M. și nu la sediul pârâtei/DS
că, președintele comisiei – L.A. a precizat controlată/DS unde are domiciliul;, instanța
că dorește să audieze individual, fiecare a apreciat că acestea sunt descrise incomplet,
persoană (fiind vorba despre contestator și nefiind respectată cerința prevăzută de
H.D.I.), în continuare fiind redată audierea art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, ce presupune
contestatorului. descrierea concretă și completă a faptelor.
Din descrierea faptei trebuie să rezulte în mod
În ceea ce privește critica referitoare la
concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea
neexaminarea efectivă a apărărilor, instanța
săvârșită cu vinovăție de către salariat, inclusiv
relevă că examinarea apărărilor formulate nu
data comiterii ei, prin care a încălcat normele
trebuie să se reflecte în actele premergătoare
legale, regulamentul intern, contractul colectiv
deciziei de sancționare, ci înlăturarea apărărilor
de muncă aplicabil sau contractul individual
formulate trebuie să rezulte din decizia de
JURISPRUDENŢĂ
de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale

sancționare, exigență respectată în speță.
conducătorilor ierarhici. De asemenea, trebuie
De asemenea, susținerea privind modul să rezulte în mod concret, circumstanțele
haotic de adresare a întrebărilor este lipsită de producerii sale și toate elementele necesare
relevanță. pentru a creiona o imagine suficient
detaliată a faptei ilicite pentru ca salariatul,
Este neîntemeiată și critica precum că raportul cât și instanța de judecată să poată avea
de cercetare disciplinară nu a fost înregistrat o imagine exactă a faptei imputate.
la registratura intimatei, din actele dosarului Din decizia atacată nu rezultă despre ce
rezultând că Hotărârea nr. 22/10 decembrie cheltuieli de deplasare anume, este vorba
2020 a Comisiei de disciplină, ce (dintre ce localități, din ce zile), nici cuantumul

acestora și nici data/datele în care a fost a constatat că au fost respectate exigențele

săvârșită pretinsa abatere disciplinară (când impuse de art. 252 alin. (2) C. muncii, însă
a efectuat decontarea), nefiind posibil a se se impune analizarea deciziei de sancționare
verifica dacă a intervenit sau nu prescripția cu privire la această faptă și din perspectiva
dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea prevederilor art. 252 alin. (1) C. muncii, care
disciplinară, avându-se în vedere că art. 252 prevăd că: Angajatorul dispune aplicarea
alin. (1) ultima teză C. muncii instituie un sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă
termen maxim de 6 luni de la data săvârșirii în formă scrisă, în termen de 30 de zile
faptei. calendaristice de la data luării la cunoștință
despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu
În acest sens, relevă instanța că lipsurile mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
evidente din decizia de concediere nu pot
fi complinite prin alte înscrisuri, art. 252 Cu privire la acest aspect, instanța a notat că și
C. muncii conținând dispoziții imperative. contestatorul a invocat că, în ceea ce privește
decontarea alocației de cazare în zilele de
De altfel, și Curtea Constituțională, înves 3, 4, 5, 8 și 10 iunie 2020, aceste fapte sunt
tită cu soluționarea excepțiilor de neconsti prescrise, întrucât era împlinit termenul de
tuționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (2) 6 luni de la data săvârșirii lor la data emiterii
C. muncii (actual art. 252), a stabilit în mod deciziei de sancționare.
constant că mențiunile și precizările pe care în
mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia Or, raportat la prevederile art. 252 alin. (1)
de aplicare a unei sancțiuni disciplinare au C. muncii, instanța a reținut că în ceea ce
rolul de a-l informa corect și complet pe privește faptele de decontare a alocației de
salariat cu privire la faptele, motivele și cazare în zilele de 3, 4, 5 și 8 iunie 2020 a
temeiurile de drept pentru care i se aplică intervenit prescripția dreptului de aplicare a
sancțiunea, aceste mențiuni fiind necesare și sancțiunii disciplinare, în cazul faptei din data
pentru instanța de judecată pentru verificarea de 10 iunie, termenul nefiind împlinit.
legalității și temeiniciei măsurii luate (Deciziile
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia
nr. 383/2005, nr. 58/2007, nr. 319/2007 și
deciziei de sancționare cu privire la faptele de
nr. 654/2007 ale Curții Constituționale).
decontare a alocației de cazare din zilele de 10,
Prin urmare, instanța a apreciat că descrierea 11 și 12 iunie 2020 fără temei legal, respectiv
incompletă a faptelor echivalează cu lipsa și în paralel cu utilizarea autoturismului de
descrierii, situație ce atrage nulitatea deciziei serviciu pus la dispoziție pentru îndeplinirea
în privința acestor fapte. sarcinilor de serviciu cu care zilnic s-a
deplasat la domiciliul său din localitatea
În ceea ce privește cea de-a treia faptă reținută Gura Humorului, jud. Suceava, instanța
în sarcina contestatorului, constând în aceea a reținut că în privința acestor fapte sunt
că: întrunite elementele răspunderii disciplinare,
iar sancțiunea aplicată reflectă gravitatea
A decontat cu ocazia deplasării la Direcția abaterii disciplinare săvârșite, fiind corect
Silvică B. și la Ocoalele Silvice B., F. și M., individualizată, neimpunându-se înlocuirea
alocație de cazare aferentă zilelor de 3, 4, 5, 10, ei cu o sancțiune mai blândă, astfel cum a
11 și 12 iunie 2020 fără temei legal, respectiv solicitat, în subsidiar, contestatorul.
și în paralel cu utilizarea autoturismului de
serviciu pus la dispoziție pentru îndeplinirea În fapt, contestatorul și-a decontat alocație
sarcinilor de serviciu cu care zilnic s-a deplasat de cazare pentru zilele susmenționate, deși
la domiciliul său din localitatea G., instanța s-a deplasat, folosind mașina de serviciu pusă

la dispoziție, de la ocoalele silvice verificate la prezumându-se că are asigurată cazarea în

domiciliul său, unde a dormit. localitatea unde își are locul permanent de
muncă. Instanța a apreciat că norma în discuție
Potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) din C.C.M. 2019- acoperă și situația când salariatul se cazează la
2021 al pârâtei, angajații săi au obligația să domiciliu, întrucât nici în acest caz nu se mai
cunoască și să aplice, în activitatea pe care justifică acordarea alocației de cazare. Aceasta
o desfășoară, prevederile legale în vigoare, se acordă tocmai în ideea ca salariatul să-și
regulamentele și procedurile emise de acopere cheltuielile de cazare, așa cum rezultă
conducere. din conținutul textului, destinația sumei fiind
clară, lipsită de echivoc și nu reprezintă o
De asemenea, potrivit prevederilor art. 41 sumă la care salariatul este îndreptăți, în orice
lit. h) din același Contract Colectiv de Muncă, condiții.
„în cazurile în care cazarea salariaților nu poate
fi asigurată în hoteluri sau în alte spații de Pe de altă parte, contestatorului îi revenea
cazare autorizate care pot emite documente obligația respectării prevederilor art. 41
fiscale, decontarea cheltuielilor de cazare se lit. h) din C.C.M., în sensul că putea solicita
face în limita prevăzută de lege”. decontarea, doar în subsidiar, în măsura în care
cazarea nu ar fi putut fi asigurată în hoteluri
A mai reținut instanța că, potrivit art. 1 sau în alte spații de cazare autorizate care pot
alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 714/2018 emite documente fiscale, însă acesta nu a făcut
privind drepturile și obligațiile personalului dovada imposibilității obiective de cazare nici
autorităților și instituțiilor publice pe perioada măcar într-o singură unitate hotelieră.
delegării și detașării în altă localitate, precum
și în cazul deplasării în interesul serviciului, Prin urmare, instanța a constatat legalitatea și
act normativ invocat de către contestator în temeinicia deciziei de sancționare în ceea ce
apărarea sa: privește faptele susmenționate.
Persoana delegată într-o localitate situată la o De asemenea, a constatat că sancțiunea

distanță mai mare de 50 km de localitatea în aplicată este proporțională cu gravitatea
care își are locul permanent de muncă și care faptelor, având în vedere sub acest aspect
nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru funcția contestatorului de controlor de
beneficiază de o alocație zilnică de delegare gestiune, acesta fiind cel care ar fi trebuit să
compusă din: verifice la unitățile/subunitățile controlate
respectarea legislației cu privire la abaterile
a) o indemnizație de delegare, în cuantum disciplinare constatate în sarcina sa.
de 20 lei/zi, indiferent de funcția pe care o
îndeplinește și de autoritatea sau instituția Față de considerentele expuse în precedent,
JURISPRUDENŢĂ
publică în care își desfășoară activitatea; instanța a admis, în parte, contestația, astfel
cum a fost completată și a anulat în parte,
b) o alocație de cazare, în cuantum 230 lei/ Decizia nr. 852/10 decembrie 2020, emisă de
zi, în limita căreia trebuie să își acopere directorul general al pârâtei în ceea ce privește
cheltuielile de cazare. faptele descrise la lit. a), b) și parțial la lit. c),
cu referire la zilele de 3, 4 și 5 iunie 2020, a
Or, rațiunea textului de lege precizat este menținut decizia în ceea ce privește fapta
aceea de a se asigura alocația de cazare în descrisă la lit. c) cu referire la zilele de 10, 11 și
ipoteza în care salariatul nu are asigurată 12 iunie 2020, inclusiv sub aspectul sancțiunii
cazare, neputându-se întoarce la sfârșitul aplicate și în temeiul art. 453 alin. (2) C. pr. civ.
zilei în localitatea unde are asigurată cazarea, a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat de efectuarea unei cercetări disciplinare

apel reclamantul, solicitând admiterea prealabile.
apelului, schimbarea hotărârii apelate și
pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a (11) Pentru efectuarea cercetării disciplinare,
angajatorul va desemna o persoană sau va
contestației formulate împotriva deciziei
stabili o comisie ori va apela la serviciile unui
nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de
consultant extern specializat în legislația
directorul general al pârâtei, astfel cum
muncii, pe care o/îl va împuternici în acest
a fost completată, respectiv constatarea
sens”.
nulității deciziei de sancționare disciplinară
nr. 852/10 decembrie 2020 emisă de pârâtă De asemenea, conform art. 107 alin. (2) și
pentru încălcarea prevederilor art. 251 alin. (1) (3) din Contractul Colectiv de Muncă (în
C. muncii și anularea în integralitate a deciziei continuare CCM) 2019-2021 al pârâtei:
de sancționare contestate, emisă de pârâtă,
întrucât nu a comis abaterile disciplinare „(2) Sub sancțiunea nulității absolute, nici
pentru care a fost sancționat. În subsidiar, o măsură cu excepția celor prevăzute la
a solicitat anularea parțială a deciziei de art. 101 alin. (2) lit. a) și b), respectiv art. 106
sancționare disciplinară nr. 852/10 decembrie alin. (2) lit. a) nu poate fi dispusă mai înainte
de efectuarea unei cercetări disciplinare
2020 și în ceea ce privește fapta descrisă la
prealabile.
lit. c) cu referire la zilele de 10, 11, 12 iunie
2020, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate (3) În vederea desfășurării cercetării disciplinare
și înlocuirea sancțiunii disciplinare de reducere prealabile, salariatul va fi convocat în scris,
a salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu cel puțin 5 zile înainte de data stabilită în
cu 10% cu sancțiunea „Avertisment scris”’, vederea efectuării cercetării disciplinare, de
precum și obligarea pârâtei să-i restituie Comisia sau persoana împuternicită de către
sumele reținute în baza deciziei de sancționare angajator să realizeze cercetarea, precizându-
contestate, de 3.153 lei, actualizate cu rata se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
inflației plus dobânda legală de la data reținerii
acestei sume și până la restituirea lor efectivă, Din preambulul deciziei contestate rezultă
dar și obligarea intimatei la plata cheltuielilor că a fost emisă în baza Raportului înregistrat
la pârâtă sub nr. 14387/23 noiembrie
de judecată din ambele instanțe.
2 0 2 0 p r i v i n d c o n t ro l u l e f e c t u a t î n
Apelantul consideră că în mod greșit prima perioada 20 iulie – 13 noiembrie 2020
instanță a admis doar în parte acțiunea, de către Comisia numită potrivit Deciziei
menținând decizia în ceea ce privește fapta nr. 424/16 iulie 2020, modificată și
descrisă la lit. c) cu referire la zilele de completată cu Decizia nr. 429/21 iulie
10 noiembrie - 12 iunie 2020, inclusiv sub 2020, Decizia nr. 557/15 noiembrie 2020,
aspectul sancțiunii aplicate, reținând că sunt Decizia nr. 588/2 octombrie 2020, Decizia
întrunite elementele răspunderii disciplinare cu nr. 713/23 octombrie 2020 și Decizia
nr. 735/30 octombrie 2020 ale Directorului
privire la aceste fapte și că sancțiunea a fost
general al pârâtei; Procesul verbal de
corect individualizată.
audiere a apelantului, înregistrat sub
Conform prevederilor art. 251 C. muncii: nr. 11/3 decembrie 2020; Procesul verbal de
ședință nr. 21/9 decembrie 2020 și Hotărârea
(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio nr. 22/10 decembrie 2020 a Comisiei de
măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 248 disciplină numită prin Decizia Directorului
alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte general nr. 811/25 noiembrie 2020.

Contrar prevederilor art. 251 alin. (1) și 1 ind.1 obiectul, data, ora și locul întrevederii. Contrar
din Codul muncii și art. 107 alin. (2) și (3) din acestor prevederi legale, din convocatorul
CCM 2019 - 2021 al pârâtei, aplicabil speței, nr. 15/26 noiembrie 2020 al Comisiei, nu
sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului rezultă obiectul cercetării disciplinare pentru
de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% în care a fost convocat, mențiunea că a fost
conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) convocat cu privire la faptele reținute în sarcina
lit. c) C. muncii și art. 106 alin. (2) lit. c) din sa prin Raportul nr. 14387/23 noiembrie
CCM 2019 - 2021 al pârâtei a fost aprobată 2020 fiind o formulă generală în condițiile în
de Directorul general anterior cercetării care numai prin indicarea faptei pentru care
disciplinare din 3 decembrie 2020, respectiv urmează a fi cercetat disciplinar se asigura
la data de 23 noiembrie 2020 când Raportul în mod real și efectiv dreptul la apărare. Ca
de control a fost înregistrat sub nr. 14387 la urmare, nerespectarea acestei prevederi
pârâtă și a fost aprobat de Directorul general legale atrage nulitatea absolută a deciziei de
(cu rezoluția directorului general), raport care sancționare disciplinară.
în Anexa 2, nr. crt. 7 a propus sancționarea sa
cu „reducerea salariului de bază pe o perioadă Sub al treilea aspect, caracterul formal al
de 3 luni cu 10%, conform art. 248 alin. (1) cercetării disciplinare rezultă din modul
lit. c) C. muncii și art. 106 alin. (2) lit. c) din de desfășurare a acesteia, astfel cum este
CCM 2019 - 2021 al pârâtei, anexă preluată consemnat în procesul verbal de audiere
integral în decizia de sancționare contestată. din 3 decembrie 2020. Astfel, audierea s-a
desfășurat concomitent cu audierea domnului
Din convocatorul nr. 15/26 noiembrie 2020 H.D.I., deși abaterile disciplinare pretins
al Comisiei de disciplină rezultă că a fost săvârșite nu au fost săvârșite împreună. Din
convocat la data de 3 decembrie 2020 ora același proces verbal rezultă că președintele
10,30, cu privire la faptele reținute în sarcina Comisiei le-a adus la cunoștință obiectul
sa prin Raportul nr. 14387/13 noiembrie 2020, audierii ca fiind „Raportul adresat directorului
convocator trimis prin e-mail la care a anexat general „cu propuneri” și în aceste condiții
Raportul susmenționat cu anexa 2 din raport, Comisia de disciplină s-a întrunit pentru a
cu sancțiunile propuse de echipa de control face cercetarea disciplinară pe partea aferentă
și aprobate de Directorul general conform „anexei 2”, după care li s-au adresat întrebări
rezoluției de pe pag. 1 a acestui raport. Or, în comun celor doi salariați cercetați, fără ca
în condițiile în care Raportul de control cu aceste întrebări să fie axate pe fiecare abatere
anexa 2 a fost aprobat de directorul general în parte și la care să formuleze răspuns în
la data de 23 noiembrie 2020 când acesta a scris în cadrul comisiei. De asemenea, deși a
fost înregistrat la pârâtă, rezultă fără putință prezentat Comisiei de disciplină un Punct de
de tăgadă caracterul formal al cercetării vedere la Raportul nr. 14387/23 noiembrie
JURISPRUDENŢĂ
disciplinare efectuată de Comisia de disciplină, 2020 în baza căruia s-a făcut convocarea
membrii Comisiei de disciplină neavând pentru cercetarea disciplinară, fără să i se
posibilitatea să infirme ceea ce directorul comunice obiectul cercetării disciplinare,
general aprobase la data de 23 noiembrie aceste apărări nu au fost examinate efectiv
2020. de către Comisia de disciplină, dovadă că în
procesul verbal încheiat la data de 3 decembrie
Sub al doilea aspect, art. 107 alin. (3) din CCM 2020 nu se face referire la aceste apărări și de
2019 - 2021 prevede, sub sancțiunea nulității ce au fost înlăturate. Și nu în ultimul rând,
absolute, că în vederea efectuării cercetării modul haotic în care s-au formulat întrebările
disciplinare salariatul va fi convocat în scris, de către membrii comisiei către persoanele
cu cel puțin 5 zile înainte, precizându-se cercetate, dovedește cu evidență conținutul

formal al cercetării disciplinare, singurul scop în interesul serviciului, cu modificările și

al întâlnirii comisiei fiind de a valida ceea ce completările ulterioare, se consideră a fi
directorul general a aprobat la 23 noiembrie făcută la prezenta hotărâre. Or, decontarea
2020. cheltuielilor de cazare pentru care a fost
sancționat disciplinar s-a făcut în baza H.G.
Dacă instanța va înlătura excepția nulității nr. 714/2018.
absolute a deciziei contestate, solicită anularea
acesteia întrucât nu a săvârșit abaterile pentru Consideră apelantul că nu i se poate imputa
care a fost sancționat disciplinar. decontul vizat, sumele fiindu-i achitate
cu ordonanțarea plății, dispoziție de plată
D e c i z i a d e s a n c ț i o n a re d i s c i p l i n a r ă semnată de Control Financiar Preventiv și
nr. 852/10 decembrie 2020 contestată este aprobată de cei în drept.
nelegală și netemeinică și în ceea ce privește
reținerea de către pârâtă a abaterii disciplinare Procedura operațională privind activitatea
privind decontarea alocației de cazare nelegal de control - Cod: PO-CC-01.01 -înregistrată
și în paralel cu utilizarea autoturismului de la pârâtă sub nr. 5141/19 iunie 2019 este
serviciu pentru deplasarea la domiciliu în zilele procedura generală de control. Activitatea de
de 10, 11 și 12 iunie 2020. controlor financiar de gestiune la intimata-
pârâtă se desfășoară în conformitate cu
Conform prevederilor art. 41 lit. h) din Procedura operațională privind controlul
Contractul Colectiv de Muncă 2019 - 2021 al financiar de gestiune, Cod:P.O06 -, Ediția a II-a,
pârâtei: „în cazurile în care cazarea salariaților înregistrată la pârâtă sub nr. 5864 din 11 iunie
nu poate fi asigurată în hoteluri sau în alte 2018.
spații de cazare autorizate care pot emite
documente fiscale, decontarea cheltuielilor de Procedura operațională privind controlul
cazare se face în limita prevăzută de lege”. De financiar de gestiune la pârâtă, Cod: P.O.06,
asemenea, Referatul nr. 8821/13 iulie 2015 al Ediția a II-a, înregistrată sub nr. 5864 din
Serviciului de Control financiar de Gestiune, 11 iunie 2018, este procedura specială.
completat prin Referatul nr. 10121/10 august
Apelantul a invocat principiul de drept potrivit
2015, prevede: „cheltuielile de transport și
căruia „specialul derogă de la general.”
diurnă vor fi decontate în conformitate cu
H.G. nr. 1860/2006 cu modificările ulterioare Serviciul Audit intern și Control Financiar
și Contractul Colectiv de Muncă în vigoare”. de gestiune din cadrul Centralei pârâtei s-a
înființat începând cu data de 1 iunie 2019,
H.G. nr. 1860/2006 a fost abrogat de H.G. prin Hotărârea Consiliului de administrație
nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile nr. 15 din 8 mai 2019, prin care s-a aprobat
personalului autorităților și instituțiilor comasarea structurii de audit intern cu cea de
publice pe perioada delegării și detașării în control financiar de gestiune.
altă localitate, precum și în cazul deplasării în
interesul serviciului, art. 7. Până la data de 1 iunie 2019, în cadrul R.N.P.
Romsilva, potrivit organigramei, serviciul audit
În art. 8 din H.G. nr. 714/2018 s-a prevăzut intern era separat de serviciul control financiar
că în tot cuprinsul actelor normative, orice de gestiune.
referire la Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006
privind drepturile și obligațiile personalului Referatele nr. 8821/13 iulie 2015 și
autorităților și instituțiilor publice pe perioada 10121/10 august 2015, invocate ca temei de
delegării și detașării în altă localitate, precum drept în prezenta acțiune, sunt întocmite de
și în cazul deplasării, în cadrul localității, șef serviciu control financiar de gestiune, în

anul 2015, și nu de șef serviciu audit intern și nr. 14357/23 noiembrie 2020, depus la comisia
control financiar de gestiune, post înființat în de cercetare disciplinară prealabilă, la data de
anul 2019. 3 decembrie 2020, consemnat în Procesul
verbal de audiere din 3 decembrie 2020; punct
Referatele nr. 8821/13 iulie 2015 și de vedere la convocatorul nr. 19/3 decembrie
10121/10 august 2015, invocate ca temei de 2020, înregistrat la comisia de disciplină sub
drept de nenumărate ori în prezenta acțiune, nr. 13/9 decembrie 2020 (pe care le redă).
fac trimitere de aprobare la șef serviciu control
financiar de gestiune și nu la șef serviciu În subsidiar, apelantul a solicitat anularea
audit intern și control financiar de gestiune, parțială a deciziei contestate și în ceea ce
cum în mod greșit, cu rea intenție sau gravă privește fapta descrisă la lit. c) cu referire la
neglijență, încearcă să inducă în eroare instanța zilele de 10, 11, 12 iunie 2020, inclusiv sub
de judecată. aspectul sancțiunii aplicate și înlocuirea
sancțiunii disciplinare de reducere a salariului
Intimata trebuia să cunoască faptul că postul de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% cu
de șef serviciu audit intern și control financiar sancțiunea „Avertisment scris”, prevăzută de
de gestiune a fost înființat în anul 2019, prin art. 245 alin. (1) lit. a) C. muncii, respectiv
comasarea structurii de audit intern cu cea de art. 106 alin. (2) lit. a) din CCM 2019-2021 al
control financiar de gestiune. pârâtei.
Hotărârea nr. 22/10 decembrie 2020 a Pâ r â t a - i n t i m a t ă n u a ț i n u t c o n t l a
comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, individualizarea sancțiunii aplicate de
așa cum este consemnată în Decizia dispozițiile art. 250 C. muncii, art. 107 alin. (1)
nr. 852/10 decembrie 2020, nu are număr de și art. 106 alin. (5) din Contractul Colectiv
înregistrare la registratura unității. de Muncă, respectiv împrejurările în care a
Hotărârea nr. 22/10 decembrie 2020 a comisiei săvârșit faptele considerate abateri disciplinare
de cercetare disciplinară prealabilă fără număr și consecințele acestora, comportamentul
de înregistrare este ca și inexistentă. general al contestatorului-apelant care nu
a mai fost sancționat disciplinar și a avut
Dacă un drept nu s-a născut, atunci nici calificative anuale de foarte bine în ultimii trei
termenul de 30 de zile nu poate curge. ani.
Decizia de sancționare nr. 852/10 decembrie Astfel, apelantul a solicitat obligarea pârâtei
2020 nu respectă exigența cerută de legiuitor, să-i restituie sumele reținute în baza deciziei de
în sensul de a elimina toate apărările sale sancționare contestate, de 3153 lei, actualizate
formulate în timpul cercetării disciplinare, cu rata inflației plus dobânda legală de la data
motiv pentru care decizia de sancționare este reținerii acestei sume și până la restituirea lor
JURISPRUDENŢĂ
lovită de nulitate absolută. efectivă; fiind dată culpa procesuală a pârâtei

intimate, conform art. 453 C. pr. civ., a solicitat
Raportat la dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
C. muncii, sub sancțiunea nulității, în decizie judecată din ambele instanțe.
se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru
care au fost înlăturate apărările formulate de În drept, apelantul a invocat prevederile
salariat în timpul cercetării disciplinare. art. 466 și urm. C. pr. civ., art. 453 din același
act normativ.
Nu au fost înlăturate apărările sale formulate
în timpul cercetării disciplinare, după Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare.
cum urmează: punct de vedere la raportul Pe cale de excepție a invocat decăderea

reclamantului din dreptul de a-și mai motiva de Directorul General și a fost înregistrată la
în fapt și în drept apelul, iar pe fond a arătat intimată sub nr. 15272/10 decembrie 2020.
următoarele:
Atât din Raportul de control nr. 14387/
Aplicarea sancțiunii disciplinare cu reducerea 23 noiembrie 2020 și înscrisurile
salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu anexate acestuia, cât și din Hotărârea
10% nu a fost aprobată de Directorul general nr. 22/10 decembrie 2020 a Comisiei de
al regiei anterior cercetării disciplinare din disciplină, înregistrată la subscrisa sub
data de 3 decembrie 2020, respectiv nu a fost nr. 15272/10 decembrie 2020, precum și din
aprobată la data de 23 noiembrie 2020 când Decizia de sancționare contestată rezultă, fără
Raportul de control a fost înregistrat la regie niciun dubiu, că abaterile disciplinare pentru
sub nr. 14387. Față de solicitarea de constatare care a fost sancționat disciplinar contestatarul
a nulității a deciziei de sancționare motivat de au fost săvârșite cu ocazia exercitării
faptul că din conținutul convocatorului nu atribuțiilor de serviciu specifice activității de
rezultă obiectul cercetării disciplinare pentru control financiar de gestiune, iar prin raportare
care a fost convocat, arată că în cuprinsul la funcția deținută, s-a reținut o circumstanță
Convocatorului nr. 15/26 noiembrie 2020 agravantă, acesta fiind cel care ar fi trebuit să
și în înscrisurile precizate în acesta ca fiind verifice la unitățile/subunitățile controlate
anexate convocatorului este menționat respectarea legislației cu privire tocmai la
foarte clar obiectul cercetării. Contestatarul abaterile disciplinare reținute în sarcina sa.
nu poate susține că după lecturarea acestora Contrar susținerilor petentului, Hotărârea
nu a înțeles care este obiectul cercetării, nr. 22/10 decembrie 2020 este înregistrată sub
dovada acestui fapt fiind tocmai formularea nr. 15272/10 decembrie 2020. De asemenea,
Punctului de vedere, comunicat în data de în mod eronat susține apelantul că decizia
9 decembrie 2020, prin e-mail, comisiei de 852/10 decembrie 2020 nu respectă exigențele
disciplină (înregistrat la Comisia de disciplină cerute de art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii,
sub nr. 13/9 decembrie 2020, anexat și de deoarece această decizie este motivată în fapt
către contestatar la dosarul cauzei). Cercetarea și în drept și conține consemnarea motivelor
disciplinară s-a desfășurat în conformitate cu pentru care unele apărări ale apelantului
prevederile legale aplicabile, nu există nicio reclamant au fost înlăturate.
prevedere legală care să interzică cercetarea
a două persoane în aceeași ședință a comisiei Intimata a solicitat și respingerea ca nefondat a
de disciplină. Obiectul cercetării au fost punctului 3 din contestație, întrucât a dovedit
faptele reținute, ca fiind săvârșite de către cu documente că reclamantul și-a decontat
contestatarul din prezenta cauză, prin Raportul alocația de cazare nelegal și în paralel a utilizat
nr. 14387/23 noiembrie 2020, parte integrantă autoturismul de serviciu pentru deplasarea la
din acesta fiind și cele două anexe ale acestuia, domiciliu în zilele de 3, 4, 5, 8, 10, 11 și 12 iunie
astfel că cercetarea disciplinară nu s-a efectuat 2020, că rezultă, fără niciun dubiu, faptul că la
doar pe partea aferentă „anexei 2”. Apărările individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate,
formulate de către contestatar și motivele au fost respectate întocmai dispozițiile
pentru care au fost înlăturate acestea sunt art. 250 C. muncii, potrivit cu care angajatorul
trecute foarte clar în Decizia de sancționare stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă
nr. 852/10 decembrie 2020, așa cum prevede în raport cu gravitatea abaterii disciplinare
art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii, precum și în săvârșite de salariat, avându-se în vedere
Hotărârea nr. 22/10 decembrie 2020 a Comisiei următoarele: împrejurările în care fapta a fost
de disciplină. Hotărârea nr. 22/10 decembrie săvârșită; gradul de vinovăție a salariatului;
2020 a Comisiei de disciplină a fost aprobată consecințele abaterii disciplinare; comportarea

generală în serviciu a salariatului; eventualele certificată prin semnătura celui care și-a
sancțiuni disciplinare suferite anterior de către exprimat acordul. Însă, ceea ce de asemenea se
acesta. propune în cuprinsul acestui raport, la pct. 7.2,
este și sesizarea comisiei de disciplină pentru
Având în vedere funcția deținută de către efectuarea cercetării disciplinare prealabile
reclamant, controlor financiar de gestiune, a contestatorului, potrivit prevederilor din
consideră că acesta nu trebuie să beneficieze Codul muncii și art. 107 alin. (2) din Contractul
de o sancțiune mai blândă. colectiv de muncă.
În drept, în susținere, a invocat dispozițiile Astfel, ceea ce prin acest raport s-a făcut,
H.G. nr. 229/2009, Codului muncii, Codului de a fost identificarea existenței unor abateri
procedură civilă, Regulamentului intern. disciplinare în sarcina salariatului, consi
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra derând cei care au întocmit raportul că se
cererii de apel, curtea a reținut următoarele: impune antrenarea răspunderii disciplinare a
contestatorului. Dar această antrenare nu s-a
Ceea ce trebuie supus analizei la începutul stabilit a fi făcută în temeiul acestui raport,
acestor considerente, sunt criticile care au ci cu respectarea legislației muncii în ceea ce
fost aduse hotărârii primei instanțe, cu privire privește stabilirea acestei forme de răspundere
la sancțiunea nulității absolute care, în opinia în sarcina salariatului contestator. Prin urmare,
reclamantului apelant ar lovi decizia de nu se poate considera că directorul general al
antrenare a răspunderii disciplinare a acestei societății a aprobat măsura de sancționare
părți salariate. disciplinară a părții contestatoare înainte de
demararea procedurii de antrenare a acestei
Un prim motiv de nulitate invocat de parte forme de răspundere, ci ceea ce s-a aprobat
este reprezentat de caracterul formal al a fost raportul de control în ansamblul său –
cercetării disciplinare al cărei subiect a cu toate constatările și măsurile care au fost
fost, în condițiile în care raportul prin care indicate în cuprinsul său, inclusiv sub aspectul
a fost propusă antrenarea răspunderii sale necesității efectuării cercetării disciplinare
disciplinare, inclusiv sub aspectul identificării prealabile, pentru cercetarea abaterilor
sancțiunii disciplinare ce se impunea a fi identificate, conduită impusă conducătorului
aplicată, din perspectiva celor care au întocmit unității intimate, în condițiile în care acest
respectivul raport, a fost aprobat de directorul control a fost efectuat în baza deciziilor lui.
general al intimatei angajator la o dată Relevantă sub acest aspect este procedura
anterioară demarării procedurii de cercetare. operațională privind activitatea de control
Acest raport se află depus în copie la dosar, iar la nivelul intimatei, nr. 5141/2019 și care
anexa 2 la acest raport cuprinde într-adevăr impune înaintarea raportului de control către
propuneri pentru sancționarea unor salariați,
JURISPRUDENŢĂ
conducătorul entității care a dispus efectuarea

la nr. crt. 7 fiind înscris apelantul reclamant din acestui control, cu propunerea de a fi aprobat.
prezentul litigiu. Sunt indicate de asemenea și
obligațiile încălcate, neregulile, neajunsurile și Prin rezoluția conducătorului entității
abaterile care se rețin în sarcina angajatului, controlate, raportul va fi repartizat consiliului/
din perspectiva membrilor comisiei care au comisiei de disciplină, după caz, în vederea
întocmit raportul, cu indicarea și a actelor efectuării cercetării disciplinare, atunci
normative, regulamente interne, acte admi când sunt propuse măsuri de sancționare
nistrative care nu ar fi fost respectate de a salariaților (pct. 18.2.7 din procedura
angajat. Raportul are, într-adevăr, mențiunea operațională – fila 148 fond, vol. I). Acest lucru
de aprobare din partea directorului general, s-a întâmplat în speța de față, fiind constituită

comisia de disciplină pentru efectuarea salariatului ce urmează a fi cercetat și conți

cercetării prealabile a abaterilor sesizate prin nutul expres reglementat al acestei înștiințări
raportul nr. 14387 din data de 23 noiembrie scrise se impun pentru a da posibilitatea
2020. Astfel, din perspectiva situației părții părții să-și pregătească probele și apărările
contestatoare din prezentul litigiu, prin în cunoștință de cauză față de fapta care i se
raportare la criticile care au fost formulate prin impută.
memoriul de apel, ceea ce a făcut conducătorul
unității intimate a fost să ia la cunoștință de Problema pe care o ridică partea salariată
existența unor abateri disciplinare care au fost din prezenta speță este dacă a fost sau
identificate în sarcina salariatului contestator nu înștiințată de comisia de disciplină în
și să demareze procedura în vederea cercetării legătură cu abaterile disciplinare pentru care
oportunității antrenării răspunderii disciplinare se efectuează cercetarea, din perspectiva
în sarcina acestuia. În alte cuvinte, cu respectării sau nu a dreptului său la apărare pe
respectarea prevederilor din legislația muncii, durata desfășurării procedurii de antrenare a
răspunderii disciplinare.
luând cunoștință de săvârșirea abaterilor,
angajatorul, prin reprezentantul său legal, Astfel, ceea ce trebuie să se stabilească este
a dispus efectuarea cercetării disciplinare dacă, raportat la conținutul convocatorului
prealabile de către o comisie constituită nr. 15/26 noiembrie 2020 și la circumstanțele
în acest scop, comisie care a desfășurat specifice ale speței deduse judecății,
activitatea pentru care a fost nominalizată. contestatorul a fost sau nu în măsură să
ia cunoștință de abaterile care se impun în
Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei
sarcina sa și să își pregătească apărarea.
de antrenare a răspunderii disciplinare este
argumentat de partea apelantă pe încălcarea În cuprinsul acestui convocator se arată că
prevederilor art. 107 alin. (3) din Contractul efectuarea cercetării disciplinare prealabile
colectiv de muncă pe anii 2019 – 2020, în vizează faptele reținute în sarcina contes
condițiile în care convocatorul nr. 15 din data tatorului prin raportul nr. 14387 din data
de 26 noiembrie 2020 al comisiei nu cuprinde de 23 noiembrie 2020, raport care a fost
obiectul cercetării disciplinare pentru care a anexat convocatorului înaintat apelantului
fost convocat, mențiunea că a fost convocat salariat. Audierea salariatului contestator în
cu privire la faptele reținute în sarcina sa prin fața comisiei de disciplină s-a făcut la data
raportul nr. 1438/23 noiembrie 2020 fiind o de 3 decembrie 2020, ocazie cu care partea a
formulă generală, în condițiile în care numai ridicat obiecții în ceea ce privește modalitatea
prin indicarea faptei pentru care urmează a fi de comunicare a convocatorului, comunicarea
cercetat disciplinar se asigură în mod real și prin e-mail fiind contestată de apelant și nu
efectiv dreptul la apărare. Această prevedere se conținutul acestui convocator. De asemenea,
găsește într-adevăr reglementată în cuprinsul cu aceeași ocazie, apelantul a arătat că nu a
art. 107 alin. (3) din convenția colectivă de avut timp să își pregătească apărarea și că
muncă încheiată la nivel de intimat angajator solicită ca, pe parcursul cercetării, să fie asistat
și este în acord cu dispozițiile art. 251 alin. (2) de un avocat. A solicitat ca prezența sa în fața
C. muncii. comisiei de disciplină să fie stabilită pentru o
dată ulterioară, dar a răspuns la întrebările care
Astfel a reținut instanța de control judiciar i s-au pus cu ocazia audierii.
că una dintre etapele esențiale în derularea
procedurii de cercetare este convocarea în De comun acord membrii comisiei și
scris a salariatului, așa cum impun prevederile contestatorul au stabilit o dată ulterioară
art. 251 alin. (2) C. muncii. Notificarea scrisă a pentru întrevedere, respectiv 9 decembrie

2020, ora 10,30. În baza acestei solicitări control identificat de comisia de disciplină și
a contestatorului, comisia de disciplină a înaintat celui cercetat, astfel încât, a apreciat
emis un nou convocator, înregistrat sub instanța de control judiciar, exigențele
nr. 19/3 decembrie 2020, depus în copie la prevederii din legislația muncii și din convenția
dosar fond. Pe acest convocator, înmânat colectivă de muncă au fost respectate.
direct salariatului sub semnătură de primire,
la aceeași dată, 3 decembrie 2020, apelantul Este cert că abaterile disciplinare, obiect
a adăugat o notă în care a arătat că renunță la al cercetării prealabile, au fost aduse la
solicitarea pe care o formulase, de a fi audiat cunoștința salariatului cercetat disciplinar,
în prezenta unui avocat și că va comunica prin salariat care a avut posibilitatea reală să își
e-mail președintei comisiei de disciplină un formuleze apărări în legătură cu toate abaterile
răspuns la măsurile care au fost stabilite prin imputate, exercitându-și de altfel acest drept
anexa 2 la raport. la apărare, așa cum mai sus s-a arătat. Rolul
cercetării abaterilor disciplinare este acela
Acest punct de vedere este redactat cu data ca salariatul să formuleze și să susțină toate
de 9 decembrie 2020, așa cum rezultă din apărările în favoarea sa și să ofere persoanelor
mențiunea expresă și este depus la dosar. împuternicite să realizeze cercetarea toate
probele și motivațiile pe care le consideră
Succesiunea evenimentelor a fost necesar a necesare. Angajatorul a respectat acest drept
fi prezentată tocmai pentru a stabili faptul că al salariatului reclamant, iar partea salariată
partea salariată a avut cunoștință de abaterile și-a exercitat dreptul la apărare.
disciplinare care i-au fost imputate și pentru
care a fost convocat în vederea efectuării Prin urmare, instanța de control judiciar nu
cercetării disciplinare prealabile, formulând a reținut apărarea apelantului în sensul că
și puncte de vedere în legătură cu acestea, nu a avut cunoștință de faptele pentru care
singura obiecțiune exprimată în fata comisiei a fost cercetat, în condițiile în care chiar din
fiind legată de faptul că nu a avut timp să își susținerile efectuate de parte pe parcursul
pregătească apărarea, în sensul de a fi asistat cercetării disciplinare, în fața comisiei de
de un avocat. disciplină sau prin memoriile pe care le-a
înaintat, rezultă că a avut cunoștință de
Cu ocazia cercetării contestatorul nu a invocat obiectul cercetării. Mai mult, un alt aspect
faptul că nu cunoaște conținutul raportului esențial care trebuie repetat de instanța de
și că, dată fiind această necunoaștere, nu ar control judiciar, este, pe lângă formularea
avea posibilitatea să se apere și să formuleze apărărilor în legătură cu toate aspectele
un punct de vedere în legătură cu abaterile cercetate, lipsa oricăror mențiuni în legătură cu
care se rețin în sarcina sa prin respectivul act necunoașterea acestor aspecte, necunoaștere
JURISPRUDENŢĂ
de control. Mai mult, în cuprinsul punctelor de care ar fi determinat o imposibilitate de

vedere pe care le-a formulat, partea a expus exercitare a dreptului la apărare.
pe larg considerente în legătură cu faptele
raportat la care s-a desfășurat cercetarea Astfel, dacă partea reclamantă considera că,
disciplinară, expunând punctual toate apărările prin orice conduită, angajatorul i-ar fi încălcat
pe care le-a considerat necesare. în vreun fel dreptul la apărare, prin neindicarea
obiectului cercetării, trebuia să invoce acest
Astfel, în cuprinsul convocatorului în mod aspect pe parcursul cercetării disciplinare
expres se menționează că faptele pentru care și să solicite remedierea situației, așa cum a
partea salariată va fi cercetată disciplinar sunt făcut de altfel în legătură cu invocata lipsă a
cele din cuprinsul actului de control, act de termenului de a-și pregăti apărarea, iar comisia

de disciplină a stabilit un nou termen pentru fost date de partea salariată. Întrebările au
întrevedere. fost formulate și adresate părții cercetate cu
referire la faptele care au fost identificate în
Însă, în nici un caz nu poate partea să formu sarcina salariatului prin raportul de control,
leze pe larg apărări pe parcursul cercetării fapte care au constituit obiectul procedurii
disciplinare prealabile, în legătură cu faptele de antrenare a răspunderii disciplinare a
cercetate, raportat la actul de control, iar apoi salariatului, așa cum rezultă în mod expres
să vină în fața instanței de judecată și să invoce din conținutul procesului verbal care a fost
că nu a avut cunoștință de faptele în legătură încheiat de comisia de disciplină. Astfel, curtea
cu care a formulat apărări punctual în fața nu a reținut pretinsul mod haotic în care ar fi
comisiei de disciplină. fost puse întrebările, invocat prin memoriul
Cercetarea disciplinară s-a efectuat pentru de apel sau faptul că întrebările nu ar fi avut
faptele care apar evidențiate în raportul de legătură cu faptele care au fost cercetate.
control, fapte în legătură cu care contestatorul De asemenea, susținerea contestatorului că
și-a expus punctul de vedere. nu a avut posibilitatea să răspundă în scris în
cadrul comisiei, nu poate fi identificată ca un
Astfel, contestatorul apelant a avut posibi motiv de nulitate a răspunderii disciplinare
litatea concretă de exercitare a tuturor care a fost antrenată în sarcina sa, în condițiile
comp onentelor dreptului la apărare, fiind în care nu forma scriptică în care se prezintă
înștiințat de comisia de disciplină în legătură cu răspunsurile contează, ci, așa cum mai sus
abaterile disciplinare pentru care se efectuează s-a arătat, ceea ce trebuie să i se ofere părții
cercetarea. salariate este posibilitatea de a formula și
susține toate apărările în favoarea sa, de a oferi
Rațiunea pentru care se impune desfășurarea comisiei toate probele și motivațiile pe care le
cercetării prealabile a fost respectată, în consideră necesare, posibilitate care i-a fost
condițiile în care o etapă importantă a acestei recunoscută, susținerile sale fiind consemnate
cercetări este tocmai exercitarea dreptului în procesul verbal care s-a încheiat cu ocazia
salariatului de a formula și a susține toate audierii, proces verbal care a fost semnat și de
apărările în favoarea sa și de a oferi persoanei apelant, confirmând practic realitatea celor ce
împuternicite toate probele și motivațiile pe s-au înscris în respectivul act.
care le consideră necesare, drept care, în speță
i-a fost respectat. În ceea ce privește faptul că în cuprinsul
procesului verbal care s-a încheiat la data de
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de 3 decembrie 2020 nu s-ar fi făcut referiri cu
nulitate absolută, invocat de apelant, curtea privire la punctul de vedere pe care l-a înaintat
a reținut că audierea părții contestatoare comisiei, punct de vedere pe care apelantul îl
nu s-a făcut concomitent cu audierea unui identifică depus la dosar, curtea a reținut că
alt salariat, în cuprinsul procesului verbal partea face referire la punctul de vedere la
care s-a încheiat la data de 3 decembrie convocatorul nr. 19 din data de 3 decembrie
2020 fiind menționat în mod expres că 2020, memoriu depus la dosarul primei
președintele comisiei de disciplină a arătat că instanțe.
trebuie să analizeze faptele descrise în raport
și că dorește să audieze individual fiecare Este fără putință de tăgadă că, în cuprinsul
persoană, fiind redat în continuare conținutul procesului verbal din data de 3 decembrie
audierii reclamantului din prezentul litigiu, 2020, nu se puteau face niciun fel de referiri
cu întrebările care au fost adresate de către la cele ce contestatorul a arătat în cuprinsul
membrii comisiei și cu răspunsurile care au memoriului pe care l-a indicat în memoriul de

apel, întrucât este vorba de un memoriu care temeinicia măsurii de antrenare a răspunderii
a fost redactat și înaintat comisiei ulterior disciplinare a părții salariate, discuția este însă
acestei date, respectiv la 9 decembrie 2020, cu totul alta și analiza instanței de control
astfel încât era o imposibilitate temporală să judiciar trebuie să pornească de la abaterea
se fi făcut vreun fel de referiri în sensul celor care a fost reținută în sarcina salariatului,
solicitate de apelant. Dacă apelantul a înțeles validată de prima instanță, analiză pe care
de fapt să se refere la punctul de vedere pe curtea a făcut-o prin raportare la un element
care l-a depus în cadrul ședinței de audiere din esențial indicat de apelant, anume că
data de 3 decembrie 2020, de asemenea nu decontarea sumelor nu îi poate fi imputată lui,
poate fi reținută nulitatea absolută a deciziei ci celor care au aprobat decontul.
de antrenare a răspunderii disciplinare a
salariatului, din două considerente: În primul rând, prin hotărârea supusă
controlului în calea ordinară de atac a apelului,
În primul rând, este vorba de un punct de decizia în litigiu a fost anulată în parte, în
vedere care a fost înaintat membrilor comisiei ceea ce privește faptele descrise la lit. a), b)
în cadrul ședinței, astfel încât nu exista și parțial la lit. c), cu referire la zilele de 3, 4 și
posibilitatea ca în cuprinsul procesului verbal 5 iunie 2020 și a fost menținută decizia în ceea
ce s-a redactat pe parcursul desfășurării ce privește fapta descrisă la lit. c) cu referire
lucrărilor să fie făcute vreun fel de precizări la zilele de 10, 11 și 12 iunie 2020. Această
în legătură cu ceea ce partea a indicat în dezlegare a primei instanțe, de anulare în parte
cuprinsul înscrisului pe care apelantul l-a a deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare
prezentat la acel moment. Este vorba practic a salariatului reclamant pentru faptele indicate
de un act în care se consemnează ce discuții de instanța de fond, nu a fost supusă criticii în
au avut loc la respectiva dată între salariatul fața instanței de control judiciar, în condițiile în
cercetat și membrii comisiei de disciplină, care memoriului de apel a fost declarat numai
expresie a dreptului salariatului de a fi subiect de partea reclamantă și numai pentru motivele
al unei cercetări disciplinare care să respecte expres indicate de apelant. În aceste condiții,
exigențele și spiritul dispozițiilor art. 251 curtea a reținut că este vorba de dezlegări care
C. muncii, cercetare pentru care este necesară au intrat în puterea lucrului judecat, raportat
prezența fizică a salariatului în fața comisiei. la dispozițiile ce urmează.
În al doilea rând, prevederile art. 252 alin. (2) Prevederile art. 430 C. pr. civ. reglementează
lit. c) C. muncii dispun în sensul că, sub asupra autorității de lucru judecat, ca efect
sancțiunea nulității absolute, în decizie trebuie al hotărârii judecătorești, atașat acesteia din
să fie indicate în mod obligatoriu motivele momentul pronunțării.
pentru care au fost înlăturate apărările
JURISPRUDENŢĂ
formulate de salariat în timpul cercetării Astfel, hotărârea judecătorească ce soluțio

disciplinare prealabile. Este vorba de decizia nează, în tot sau în parte, fondul procesului
prin care angajatorul antrenează răspunderea sau statuează asupra unei excepții procesuale
disciplinară a părții salariate, nu de procesul ori asupra oricărui alt incident are, de la pro
verbal care consemnează discuțiile pe care nunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la
salariatul le-a purtat pe parcursul cercetării chestiunea tranșată [art. 430 alin. (1) C. pr. civ.].
disciplinare cu membrii comisiei.
Autoritatea de lucru judecat privește dispozi
În ceea ce privește criticile care au fost tivul, precum și considerentele pe care acesta
aduse hotărârii primei instanțe, sub aspectul se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o
dezlegării pe care a dat-o în ceea ce privește chestiune litigioasă [art. 430 alin. (2) C. pr. civ.].

Nelegalitatea antrenării răspunderii disciplinare, plată nelegală, avem în vedere acea parte a
pentru faptele descrise la lit. a), b) și parțial la raportului juridic de muncă cu care contractul
lit. c), cu referire la zilele de 3, 4 și 5 iunie 2020, individual de muncă a fost încheiat, indiferent
a intrat în puterea de lucru judecat, nefiind de structurile din cadrul acestui angajator care
contestată în calea de atac declarată. au aprobat decontul sau care au constatat
caracterul pretins nelegal al plății.
Astfel, prin hotărârea primei instanțe a fost
menținută decizia de sancționare în ceea ce Nu i se poate imputa unui salariat, sub forma
privește fapta descrisă la lit. c), cu referire la ilicitului, fapta de a solicita plata unui drept
zilele de 10, 11 și 12 iunie 2020. salarial pe care-l consideră ca fiindu-i cuvenit.
Această abatere, așa cum a fost ea reținută prin Avem la acest moment în vedere prevederile
decizia de antrenare a răspunderii disciplinare, art. 160 C. muncii, dispoziții în raport de
constă în decontarea alocației de cazare în care salariul cuprinde salariul de bază,
paralel cu deplasarea la domiciliu, cu utilizarea indemnizațiile, sporurile precum și alte
autoturismului de serviciu, astfel încât partea adaosuri.
salariată a încasat nelegal alocația de cazare.
Această dispoziție din legislația muncii
Există astfel decontare pretins nelegală cu identifică practic salariul cu totalitatea
consecința unei încasări de asemenea pretins drepturilor bănești care se cuvin salariatului
nelegale a alocației de cazare. pentru munca prestată.
Este fără putință de tăgadă că nu contestatorul Indemnizațiile, în lumina art. 160 C. muncii,
salariat și-a decontat alocația de cazare, nu reprezintă acele sume care se plătesc salariatului
partea salariată a aprobat la decontare suma peste salariul de bază, cu scopul de a compensa
imputată, ci el este cel care a încasat-o, urmare cheltuielile pe care acesta este nevoit a le
a aprobării operațiunii și a decontării efective efectua cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de
a sumei de către cei abilitați în acest sens din serviciu. Prin urmare, suma care se pretinde în
structura angajatorului. acest litigiu că a fost încasată necuvenit este
indemnizația de cazare, indemnizație care este
Ceea ce i se impută de fapt părții apelante parte componentă a salariului, a totalității
este că a solicitat să îi fie decontată alocația drepturilor bănești ce se cuvin lucrătorului
de cazare, drept bănesc care, în accepțiunea pentru munca pe care o prestează.
angajatorului, nu i se cuvenea, date fiind
condițiile în care au fost efectuate deplasările Curtea a subliniat că nu contestatorul apelant
în zilele indicate. a aprobat la plată alocația de cazare, această
parte a raportului juridic de muncă a solicitat
Însă faptul că un salariat solicită plata unei angajatorului să-i fie plătit un drept salarial,
sume de bani pe care el o apreciază ca fiindu-i plată care a fost aprobată și făcută.
cuvenită în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îi
este plătită de către angajator respectiva sumă În argumentarea temeiniciei măsurii de
de bani, iar ulterior angajatorul stabilește că sancționare disciplinară a contestatorului,
a făcut o plată nelegală, sunt aspecte care instanța de fond a indicat prevederile din
nu conduc sub nicio formă la concluzia că anexa la H.G. nr. 714/2018 și cele din convenția
salariatul a săvârșit o abatere disciplinară. colectivă de muncă încheiată la nivel de
angajator, reținând situațiile în care se justifică
Și când vorbim de angajatorul care plătește acordarea alocației de cazare, în care se putea
suma, de angajatorul care constată o pretinsă solicita decontarea acestei alocații.

Însă aceste situații în care se pretinde că se salariului atunci când ei apreciază că trebuie
justifică acordarea alocației de cazare prezintă să beneficieze de plata acelor drepturi,
relevanță într-un cadru în care ar fi pus în contrar opiniei angajatorului care consideră
discuție caracterul datorat sau nu al unui drept că a făcut o plată nedatorată. De asemenea,
bănesc de plata căruia a beneficiat un salariat, ceea ce mai trebuie reținut este și că în speța
cadru în care, din perspectiva prevederilor din de față vorbim de existența faptei ilicite sub
legislația muncii, în prezenta cauză nu ne aflăm. forma acțiunii salariatului contestator, așa
Angajarea răspunderii disciplinare impune cu cum a fost reținută prin decizia de antrenare a
necesitate existența unei fapte ilicite, faptă răspunderii disciplinare. Însă, independent de
care să fie în legătură cu munca și care constă conduita salariatului, în toate cazurile trebuie
în încălcarea unor atribuții de serviciu. avută în vedere o faptă personală a celui care
este parte a raportului juridic de muncă și față
Din prevederile mai sus indicate ca fiind reținute
de care se urmărește antrenarea răspunderii
prin hotărârea primei instanțe în argumentarea
disciplinare. Dacă s-ar valida raționamentul
dezlegării pe care a dat-o, nu rezultă că
apelantul ar fi încălcat vreo atribuție de serviciu intimatei, s-ar ajunge în situația de a se stabili
atunci când a solicitat de la angajator plata existența sau inexistența faptei ilicite prin
dreptului bănesc ce îi este imputat, ci rezultă raportare la conduita angajatorului, respectiv
condițiile în care un salariat din structura dacă decontează sau nu sumele solicitate la
angajatorului intimat poate beneficia de plată, sume pe care ulterior le stabilește ca
plata respectivului drept. Iar dacă angajatorul având un caracter nelegal.
plătește alocația de cazare, după care stabilește
Astfel dacă decontează aceste sume și sala
că a făcut o plată nedatorată, nu poate imputa
riatul le încasează pretins nelegal, atunci se
această conduită salariatului sub forma
consideră că a săvârșit abaterea disciplinară,
antrenării răspunderii disciplinare a acestuia, ci,
iar dacă aceste sume nu îi sunt decontate și nu
în cazul dovedirii pretinsului caracter nelegal,
beneficiază de plata lor, se consideră că nu a
intervine obligația de restituire, ale cărei natură
săvârșit abaterea disciplinară.
juridică și caracteristici sunt reglementate de
legislația muncii. Prin urmare, aceeași faptă concretă a salaria
A mai fost reținută în sarcina apelantului, prin tului, de a solicita decontarea alocației de
hotărârea atacată și încălcarea prevederilor cazare poate fi calificată ca abatere disciplinară
art. 20 alin. (1) lit. a) din Contractul colectiv în funcție de conduita angajatorului.
de muncă încheiat la nivel de angajator, pentru În aceste condiții, nu s-ar mai vorbi de fapta
anii 2019 – 2020, dispoziții în raport de care, ilicită a salariatului, consecință a propriului
angajații intimatei-pârâte au obligația să comportament, ci de conduita angajatorului
cunoască și să aplice, în activitatea pe care
JURISPRUDENŢĂ
care determină existența sau inexistența

o desfășoară, prevederile legale în vigoare,
abaterii disciplinare.
regulamentele și procedurile emise de
conducere. Dar reclamantului nu i s-a imputat Or acest lucru nu este posibil.
încălcarea unei atribuții de serviciu, ci faptul
că a solicitat decontarea unui drept salarial, Susținerea intimatei, în sensul că alocațiile
decontare de care a și beneficiat, iar această de cazare i-au fost decontate contestatorului
prevedere cu caracter general din convenția din culpa acestuia, în virtutea poziției de
colectivă de muncă nu poate fi interpretată superioritate în care acest salariat se afla în
în sensul că ar îngrădi dreptul salariaților raport cu salariații de la ocoalele silvice care au
de a solicita plata unor componente ale aprobat decontarea, salariați a căror activitate

practic apelantul a fost trimis să o verifice, nu legală și aceste drepturi vor fi actualizate cu rata
poate fi reținută de instanța de control judiciar. inflației, având în vedere dispozițiile art. 1535
alin. (1) și (3) C. civ., conform cărora, în cazul în
Contestatorului nu i-a fost antrenată răspun care o sumă de bani nu este plătită la scadență,
derea disciplinară pentru un pretins și dovedit creditorul are dreptul la daune moratorii,
comportament abuziv pe care să-l fi exercitat de la scadență până la momentul plății, iar
asupra altor salariați ai angajatorului, ci pentru în situația în care nu sunt datorate dobânzi
că i s-ar fi decontat un drept salarial care în moratorii mai mari decât dobânda legală,
opinia angajatorului nu era datorat. creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale,
la daune-interese pentru repararea integrală a
Acest pretins ascendent al contestatorului
prejudiciului suferit.
nu a fost indicat nici în cuprinsul deciziei de
sancționare supusă controlului judecătoresc Astfel, deși Codul muncii nu prevede în mod
în prezentul litigiu, iar potrivit prevederilor expres dreptul la dobânda legală și actualizarea
art. 79 C. muncii, angajatorul nu poate invoca, în raport cu rata inflației la data plății, totuși,
în contestațiile care se declară împotriva din prevederile mai sus indicate, rezultă în
deciziilor emise de el, alte motive de fapt sau mod evident dreptul salariatului de a obține
de drept în afară de cele care au fost inserate aceste despăgubiri cu prilejul anulării deciziei
în cuprinsul actului atacat. de sancționare disciplinară emisă de angajator,
urmare a constatării netemeiniciei aplicării
Față de toate considerentele mai sus expuse, în
acestei măsuri. Nu trebuie uitat faptul că
temeiul prevederilor art. 480 alin. (2) C. pr. civ.,
dispozițiile din Codul muncii se întregesc,
curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentința
în măsura în care nu sunt incompatibile cu
civilă atacată, în sensul că a anulat în tot decizia
specificul raporturilor de muncă prevăzute de
de sancționare disciplinară nr. 852/10 decembrie
acest cod, cu dispozițiile legislației civile, așa
2020 emisă de directorul general al pârâtei și
cum dispune art. 278 alin. (1) C. muncii. Ca
a obligat pârâta să îi restituie reclamantului urmare, devin aplicabile dispozițiile dreptului
drepturile salariale reținute în baza deciziei de comun, respectiv art. 1531, art. 1535 C. civ.
sancționare disciplinară în lunile decembrie
2020, ianuarie 2021 și februarie 2021, sume În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. pr.
actualizate cu rata inflației la care se va calcula civ., Curtea a obligat pârâta să îi plătească
dobânda legală, de la data reținerii din salariul reclamantului cheltuieli de judecată în sumă
lunar și până la plata efectivă către reclamant. de 3.700 lei, de la prima instanță și din apel,
La drepturile salariale reținute în baza deciziei de reprezentând onorariu avocat, conform
sancționare disciplinară se va calcula dobânda chitanțelor depuse.

Decizie de sancționare. Condițiile în care

nesemnarea fișei postului poate constitui
o abatere disciplinară
C. muncii, art. 41, art. 48
Atât timp cât angajatorul emite fișe de post cu nerespectarea prevederilor legale, în noiembrie,
respectiv decembrie 2020, pe care salariata, în mod justificat a refuzat să le semneze, iar în ianuarie
2021 emite o nouă fișă de post al cărei conținut era diferit de cel al fișelor anterior emise, de
asemenea, în mod justificat salariata a avut nevoie de un termen rezonabil pentru analiza acesteia,
pentru a cerceta dacă angajatorul urmărește în continuare să-i impună cumulul de funcții, activitate
în urma căreia a stabilit că poate să o semneze. Astfel vorbim de o situație care a trenat nu din culpa
salariatei, ci din culpa angajatorului apelant, pentru că această parte a raportului juridic de muncă
a încercat să îi impună celeilalte părți o modificare unilaterală nelegală și succesivă a felului muncii,
conduită care nu-i poate fi imputată salariatei sub forma unui refuz/amânare semnare fișă de post.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prin sentința civilă nr. 1451 din 11 noiembrie
Botoșani la data de 23 aprilie 2021, reclamanta X 2021, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea; a
în contradictoriu cu pârâtul Y a contestat Decizia anulat Decizia de sancționare nr. 31/23 martie
nr. 31/23 martie 2021 emisă de Y, prin care s-a 2021 emisă de pârât cu privire la reclamantă;
dispus sancționarea sa cu reducerea salariului de a obligat pârâta să restituie reclamantei
bază pe o durată de 2 luni cu 5%, solicitând ca sumele reținute în baza deciziei contestate și
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: să-i plătească suma de 1000 lei reprezentând
cheltuieli de judecată sub forma onorariului de
– anularea/revocarea Deciziei nr. 31/23 martie avocat.
2021 emisă de Y;
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
– obligarea intimatei la restituirea drepturilor că prin Decizia nr. 31 din 23 martie 2021, Y a
salariale corespondente procentului de 5% dispus sancționarea disciplinară a salariatei X
reținute din momentul aplicării deciziei și până cu reducerea salariului de bază pe o durată de
2 luni cu 5% motivat de faptul că salariata a
JURISPRUDENŢĂ
la încetarea măsurii;
refuzat să semneze fișa postului modificată
– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de conform recomandărilor Comisiei de audit și
judecată. solicitării responsabilului cu protecția datelor.
Pârâtul Y a formulat întâmpinare prin care a S-a menționat că după încetarea activității
solicitat respingerea contestației formulată de economistei Z, prin Adresa nr. 3443 din
reclamanta X, care are calitatea de salariată a Y, 16 noiembrie 2020 i s-a înmânat petentei
având funcția de contabil șef în cadrul instituției, fișa postului privind postul de contabil
împotriva Deciziei nr. 331/23 martie 2021 emisă cu completări ținându-se cont că cine
de pârât, ca fiind netemeinică și nelegală. are atribuții de conducere poate derula și

Decizie de sancționare. Condițiile în care nesemnarea fișei postului poate constitui o abatere disciplinară
atribuții de execuție. Prin adresa nr. 3497 din postului numitei Z care a ocupat o funcție de
20 noiembrie 2020 i s-a transmis fișa postului execuție în cadrul pârâtului, cea de economist.
din 20 noiembrie 2020 care cuprindea aceleași La pagina 2 din această fișă s-a înscris că aceasta
atribuțiuni ca cele din fișa postului semnată era subordonată contabilului șef.
în 2018 de salariată și suplimentar unele
corelații lingvistice. Ulterior s-a completat Rezultă că activitatea reclamantei se desfășura
fișa postului și cu prevederile privind păstrarea în conformitate cu fișa postului din 12 iunie
confidențialității referitor la datele personale 2018, aferentă funcției de conducere de
ale celor cu care intră în contact. contabil-șef.
La data de 8 decembrie 2020 contabilului șef Conform fișei postului din data de 16 noiembrie
i s-a atras atenția că i-au fost înaintate cele 2020, prima înaintată reclamantei după
două fișe ale postului. La data de 29 ianuarie încetarea raporturilor de muncă dintre pârât și
2021 salariatei i s-a înmânat o nouă fișă a Z, angajatorul a înscris atribuțiuni noi, care se
postului ce purta nr. 379. regăseau în fișa postului salariatei cu funcție de
execuție angajată în compartimentul financiar
În decizie a înscris angajatorul că salariata a încăl contabil, respectiv funcția de economist.
cat obligațiile de serviciu în sensul că nu a înde
plinit atribuțiunile din fișa postului, obligația de a Astfel dacă în fișa inițială existau doar 23
stabili temporar sarcinile de serviciu suplimentare puncte privind atribuțiuni de serviciu în noua
stabilite de conducere, obligația de a respecta fișă din 16 noiembrie 2020 se regăseau 29 de
disciplina muncii stabilite prin regulamentul puncte ca atribuțiuni de serviciu.
intern, contractul colectiv de muncă, obligația de
a respecta prevederile cuprinse în regulamentul Tribunalul a constatat că atribuțiunile de la
intern, obligația de a se conforma dispozițiilor punctul 23 din fișa din 16 noiembrie 2020
date de șefii ierarhici, obligația de a respecta se regăsesc în fișa postului salariatei Z la
și a-și însuși normele de muncă, alte reguli și punctul 1, nu și în fișa anterioară a reclamantei
instrucțiuni stabilite pentru compartimentul sau din 2018. Atribuțiunile de la punctele 6, 24, 25,
locul de muncă specific, obligația de a respecta 26, 27 și 29 din fișa nouă emisă la 16 noiembrie
alte obligații stabilite de lege sau contractele 2020 se regăsesc în fișa postului salariatei Z
de muncă, obligația de a respecta secretul de la punctele D.1, C.7 , C.15, C.16, C.19, C.1.
de serviciu. S-a mai consemnat că salariata a Niciuna dintre atribuțiile noi nu se regăseau și
semnat fișa postului tocmai la 12 februarie 2021 în fișa anterioară a reclamantei din 2018. De
după ce la 10 februarie 2021 fusese convocată de altfel în adresa de înaintare din 16 noiembrie
comisia de cercetare disciplinară. 2020, înregistrată sub numărul 3443,
angajatorul îi aduce la cunoștință reclamantei
Contrar celor menționate de angajator în că această nouă fișă a postului este valabilă
Decizia de sancționare, Tribunalul a stabilit că până la angajarea unui economist.
la dosar se regăsește fișa postului semnată,
înregistrată sub numărul 1874 din 12 iunie La data de 16 noiembrie 2020 salariata a depus
2018, asumată de X la data de 13 iunie 2018. la angajator un punct de vedere din care rezulta
Aceasta este aferentă postului de conducere că se ocupa și de activități care excedează fișei
pe care l-a ocupat reclamanta, respectiv cel de postului și că este absolut necesară angajarea
contabil șef. La pagina 2 din fișă s-a menționat unui economist întrucât nu poate prelua
că aceasta este o funcție superioară față de cele atribuțiile a două posturi. În referat se propune
din compartimentul financiar contabil, respectiv ca sarcinile de serviciu ale numitei Z să fie
economist și casier. În dosar se află și fișa preluate de alți salariați.

La data de 20 noiembrie 2020, Y a trimis adresele de înaintare cât și întâmpinarea

angajatei adresa nr. 3497 din care rezultă că depusă la dosar. Contrar celor arătate de
i se atrage atenția acesteia că nu a semnat Y, numai în situația drepturilor salariale
fișa postului înaintată anterior, la data sunt interzise negocierile între salariați și
de 16 noiembrie 2020. Deși în Decizia de administrație în sectorul bugetar, în cazul
sancționare se reține la punctul 2 că la data de celor care au stabilite drepturile salariale prin
20 noiembrie 2020 s-a transmis o nouă fișă a Legea nr. 153/2017. Însă acest act normativ
postului totuși la dosar nu a fost depusă o fișă nu înlătură prevederile Codului muncii privind
modificată față de cea din 16 noiembrie 2020. celelalte clauze ale contractului individual de
muncă, altele decât cele privind salarizarea.
La data de 8 decembrie 2020 prin adresa În speța de față se constată că angajatorul a
nr. 3750 reclamantei îi este comunicată o
încercat să impună salariatei X prin cele trei fișe
nouă fișă a postului. În adresă se arată că fișa
ale postului comunicate inițial, o modificare a
din 16 noiembrie 2020 a fost completată cu
felului muncii.
prevederea recomandată de responsabilul cu
protecția datelor. Astfel, conform fișei postului din 16 februarie
2018, reclamanta a fost angajată pe postul
La data de 29 ianuarie 2021 reclamantei i s-a
de conducere de contabil-șef. Prin fișele din
înmânat o nouă fișă a postului modificată
16 noiembrie 2020, 20 noiembrie 2020 și
conform recomandările Comisiei de audit.
8 decembrie 2020 angajatorul a inclus în
Atribuțiile de la punctele 23-29 din fișa
atribuțiunile reclamantei și elemente aferente
postului din 16 noiembrie 2020 nu se mai
postului de economist, funcție de execuție, pe
regăsesc în noua fișă a postului din 29 ianuarie
care o ocupase anterior Z.
2021.
La data de 12 februarie 2021 reclamanta a Conform art. 41 C. muncii contractul individual

înaintat pârâtului fișa postului din 29 ianuarie de muncă poate fi modificat numai prin
2021 semnată. În adresa de înaintare s-a acordul părților.
arătat că atribuțiile de la punctele 18 și (2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală
21 pot fi exercitate de către contabilul șef a contractului individual de muncă este
doar dacă se modifică Regulamentul de posibilă numai în cazurile și în condițiile
funcționare a instituției pârâte astfel încât să prevăzute de prezentul cod.
fie în subordinea contabilului șef și cele două
compartimente pe care trebuia să le gestioneze (3) Modificarea contractului individual de
reclamanta, respectiv salarizare și achiziții muncă se referă la oricare dintre următoarele
care se regăsesc în subordinea managerului elemente:
instituției și nu a contabilului șef. A mai înscris
JURISPRUDENŢĂ
salariata că a fost nevoită să se documenteze a) durata contractului;

din punct de vedere juridic cu privire la această b) locul muncii;
nouă fișă întrucât a primit în ultima perioadă c) felul muncii;
trei variante diferite ale fișei, termenul în care a d) condițiile de muncă;
răspuns fiind unul rezonabil în opinia acesteia. e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
A stabilit tribunalul că în privința fișelor
înaintate reclamantei la 16 noiembrie 2020, Din cele prezentate mai sus rezultă că
20 noiembrie 2020 și 8 decembrie 2020 au salariatului i s-au comunicat fișe ale postului
fost înscrise atribuțiuni ale fostei salariate care includeau modificări ale felului muncii cât
Z, aspect arătat chiar de către angajator în timp acestuia i s-a cerut să efectueze sarcini ce

reveneau unei persoane ce ocupa o funcție de alin. (3) C. civ. care arată că prin notificare
execuție și nu una de conducere. Reclamanta trebuie să se acorde debitorului un termen de
a fost angajată pe postul de contabil șef și nu executare, ținând seama de natura obligației
pe cel de economist iar faptul că temporar și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se
postul de economist nu era ocupat în perioada acordă un asemenea termen, debitorul poate
analizată nu permitea angajatorului să impună să execute obligația într-un termen rezonabil,
modificarea felului muncii reclamantei în lipsa calculat din ziua comunicării notificării.
acordului reclamantei, și implicit să ceară
semnarea fișei postului cu noile atribuțiuni. Conform actelor dosarelor și susținerilor
părților fișa postului a fost semnată de X și
Rezultă așadar că refuzul reclamantei de a depusă la angajator la data de 12 februarie
semna o fișă a postului ce conținea atribuțiuni 2021, adică după 14 zile de la data comunicării
străine de natura postului ocupată de aceasta fișei. Avându-se în vedere că anterior i se
se încadrează în prevederile art. 41 C. muncii comunicaseră alte trei fișe cu conținut
care arată că orice modificare a felului muncii modificat și pentru că aceasta trebuia să
salariatului trebuie acceptată de acesta. analizeze noile atribuțiuni și din perspectiva
concluziilor raportului de audit, tribunalul a
Conform art. 48 C. muncii angajatorul poate stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obligația
modifica temporar locul și felul muncii, fără de a semna fișa postului într-un termen
consimțământul salariatului, și în cazul unor rezonabil, astfel că nu a existat un refuz
situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune nejustificat de a semna fișa postului.
disciplinară sau ca măsură de protecție a
salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute În consecință, tribunalul nu a reținut existența
de prezentul cod. Dar în măsura în care sunt unei abateri disciplinare în sensul art. 6, art. 8
îndeplinite condițiile cerute de textul legal și art. 56 din Regulamentul Intern, art. 24,
într-o asemenea situație angajatorul poate art. 25 din Contractul Colectiv 1981/2018,
modifica felul muncii unilateral, deci fără a lit. M din Contractul Individual, motiv pentru
mai fi necesară semnarea unei fișe a postului care a admis acțiunea și a anulat Decizia de
de către salariat cât timp nu se mai impune sancționare nr. 31/23 martie 2021 emisă de
consimțământul salariatului. Rezultă așadar pârât cu privire la reclamantă; a obligat pârâta
că în condițiile art. 41 din Codul muncii să restituie reclamantei sumele reținute în baza
reclamanta nu era obligată să accepte deciziei contestate; în baza art. 453 C. pr. civ., a
modificările propuse de angajator astfel că obligat pârâtul să plătească reclamantei suma
aceasta nu poate fi sancționată disciplinar cât de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată
timp prevederile menționate stabilesc că este sub forma onorariului de avocat.
necesar și acordul acesteia pentru modificarea Împotriva acestei sentințe a declarat apel
felului muncii. pârâtul solicitând schimbarea în tot a sentinței
În privința fișei din 29 ianuarie 2021 a stabilit apelate în sensul respingerii contestației ca
tribunalul că din aceasta au fost excluse nefondate si menținerii Deciziei de sancționare
atribuțiunile exercitate anterior de Z, dar totuși pe care a emis-o, ca fiind temeinică și legală.
aceasta cuprindea câteva modificări, impuse în În motivare a arătat următoarele:
opinia angajatorului de concluziile raportului
de audit efectuat de ordonatorul principal Contestația inițială vizează decizia de
de credite. În lipsa unor prevederi exprese sancționare disciplinară nr. 31/23 martie
în Codul muncii și în regulamentele interne 2021, prin care reclamanta a fost sancționată
aplicabile sunt aplicabile prevederile art. 1522 cu reducerea salariului de bază pe o durata

de 2 luni cu 5%, pentru săvârșirea abaterii atribuții sunt în concordanță cu specializarea

disciplinare constând în refuzul de semnare a angajatului și cu specificul postului ocupat.
fișei postului. Nesemnarea nu are un simplu
caracter formal, fără efecte, ci a fost urmată în Practic, în cazul de față a avut de a face cu
mod evident și de neexecutarea atribuțiilor de o situație excepțională și temporară în care,
serviciu menționate în noile fișe. în urma încetării contractului individual de
muncă al unuia dintre salariați, trebuia găsită
Raționamentul instanței de fond este unul o soluție pentru acoperirea tuturor lucrărilor
incomplet în sensul că, pentru a se analiza specifice ce îi reveneau anterior acestuia.
legalitatea solicitării de semnare a unei noi
Așa cum a precizat și în întâmpinare, a
fișe a postului, nu este suficient a se număra
aplicat principiul conform căruia cine poate
atribuțiile si a se constata că în fișa nouă există
mai mult poate și mai puțin și, atât timp cât
mai multe puncte cu atribuții decât în fișa
contestatoarea oricum verifica și supraveghea
anterioară. activitatea fostei angajate Z, atunci putea
Nu este relevant nici faptul că, în noua fișă, prelua temporar (așa cum a fost precizat și
existau și atribuții noi față de fișa anterioară în adresa de înaintare a fișei postului de către
în vigoare. managerul instituției) și parte din atribuțiile
acesteia de serviciu care, în mod evident, sunt
Ceea ce apreciază apelantul că este esențial în tot de natură economico-contabilă.
acest context este a se verifica dacă atribuțiile
Apelantul a solicitat să se observe și faptul că
nou introduse în fișă sunt sau nu specifice
reclamanta se referă prin apărările sale doar
postului ocupat de contestatoare sau sunt
la prima fișă a postului, din 16 noiembrie
străine de natura acestui post, de calificarea,
2020 și nu formulează obiecțiuni față de fișele
specializarea sau experiența profesionala
ulterioare. În susținerea ideii că noile puncte
cerută contestatoarei pentru ocuparea postului
din fișa postului nu reprezintă atribuții străine
de contabil șef.
de anteriorul „fel al muncii” contestatoarei,
Se poate vorbi despre modificarea felului muncii solicită să se rețină următoarele:
doar în cazul în care s-ar insera în fișa postului a. – prin Adresa nr. 3443/16 noiembrie 2020, i
și atribuții nespecifice postului de contabil șef, s-a înaintat spre semnare Fișa postului privind
străine de specializarea contestatoarei sau de postul de contabil șef cu completări, valabilă
natura muncii prestate până atunci de către până la angajarea unui economist, ținând cont
aceasta. În nici un caz nu se poate vorbi despre că: cine are atribuții de conducere poate derula
modificarea felului muncii atât timp cât noile și atribuții de execuție, dacă acestea nu sunt
puncte inserate în fișă sunt în concordanță cu acoperite de personal. Exemplu: contabilul șef
JURISPRUDENŢĂ
activitatea de economist a contestatoarei și poate executa și atribuții pentru economist,

vin practic în concordanță cu activitatea pe dacă acesta nu are în subordine angajați. Nota
care oricum contabilul șef o superviza anterior, internă a managerului stă la baza modificării
atunci când supraveghea munca desfășurată de fișei postului privind postul de contabil șef.
economista Z.
– prin Adresa nr. 3497/20 noiembrie 2020,
Generic vorbind, tocmai trasarea de noi i s-a transmis Fișa postului /20 noiembrie
atribuții reprezintă și rațiunea pentru care 2020 privind postul de contabil șef, corelată
legea permite modificarea fișei postului, simpla cu prevederile R.O.F. nr. 1207/10 aprilie 2020
indicare a atribuțiilor noi neechivalând cu al pârâtului. Toate atribuțiile din Fișa postului
modificarea felului muncii atât timp cât aceste înaintată în data de 20 noiembrie 2020 sunt

aceleași ca și atribuțiile din Fișa postului fost înaintată salariatei a fost modificată
nr. 1874/12 iunie 2018. conform recomandărilor Comisiei de audit și
nu cuprindea prevederi care să fie îndeplinite
Modificările din Fișa postului vizau racordarea de un economist.
lingvistică a acesteia cu ROF-ul pârâtului, după
cum s-a arătat și în Răspunsul nr. 572/11 februarie Ca urmare a Adresei nr. 547/10 februarie 2021
2021 dat de managerul pârâtului la întrebările a doamnei manager în care solicită clarificarea
din adresa nr. 560/10 februarie 2021 a comisiei nesemnării de către contabilul șef al instituției
de cercetare disciplinară prealabilă permanentă. a fișei postului de către comisia de disciplină,
prin Adresa nr. 553/10 februarie 2021
Astfel, s-a avut în vedere eliminarea oricăror reclamanta-contestatoare a fost convocată
obiecțiuni din partea reclamante. de către comisia de cercetare disciplinară
permanentă, în vederea cercetării disciplinare
– prin Proces-verbal nr. 380/29 ianuarie 2021,
pentru fapta de „nesemnare a fișei postului,
ora 14:20, i s-a înaintat o copie a R.O.F.-ului
modificată conform recomandărilor comisiei
pârâtului și Fișa postului nr. 379/29 ianuarie de audit prin Raportul nr. 325/8 ianuarie 2021
2021 privind postul de contabil șef. și solicitării responsabilului cu protecția datelor
Responsabilul privind protecția datelor cu prin Referatul nr. 3498/20 noiembrie 2020”.
caracter personal, desemnat prin Decizia În urma adreselor, Notei interne și Procesului-
nr. 61/9 iulie 2018, a solicitat conducerii verbal amintit mai sus, reclamanta nu a semnat
pârâtului, prin Referatul nr. 3498/20 noiembrie nicio Fișă a postului, situația trenând încă de la
2020, completarea Fișelor posturilor angajaților data de 16.11.2020, când i s-a înaintat prima
cu atribuția: „păstrează confidențialitatea formă a Fișei postului. Aceasta a avut timpul
datelor cu caracter personal a persoanelor cu necesar studierii și corelării tuturor fișelor de
care intră în contact prin natura atribuțiilor post primite în perioada noiembrie 2020 -
de serviciu (cont de utilizator, parolă/cod 10 februarie 2021, precum și semnalării unor
de acces la sistemele informatice/baze de obiecțiuni scrise.
date prin care sunt gestionate/prelucrate
date cu caracter personal, fișe turist, A semnat Fișa postului tocmai la data
delegați, persoane care sunt beneficiare de 12 februarie 2021, după ce la data de
ale unor contracte de servicii ocazionale, 10 februarie 2021, prin Adresa nr. 553, s-a
etc.)”. Drept urmare, managerul instituției dispus convocarea sa de către comisia de
a emis Nota internă nr. 3501/20 noiembrie cercetare disciplinară prealabilă permanentă,
2020 către șefii de compartimente, pentru având ca obiect clarificarea nesemnării de
completarea Fișelor posturilor angajaților cu către contabilul șef al instituției a fișei postului,
aceeași atribuție menționată mai sus. Prin corelată cu prevederile R.O.F. nr. 1207/10 aprilie
nota internă nr. 3750/8 decembrie 2020, 2020 al pârâtului, conform recomandărilor
contabilului șef i s-a atras atenția că prin comisiei de audit (Raport nr. 325/8 ianuarie
Adresa nr. 3443/16 noiembrie 2020 și prin 2021) și solicitării responsabilului cu protecția
Adresa nr. 3497/20 noiembrie 2020 s-a înaintat datelor, în urma Adresei nr. 547/10 februarie
Fișa postului, corelată cu prevederile R.O.F. 2021 de sesizare a comisiei de cercetare
al pârâtului și completată și cu prevederea disciplinară prealabilă permanentă întocmită de
recomandată de responsabil G.D.P.R. către managerul pârâtului. În Nota explicativă
dată în fața comisiei de cercetare disciplinară
După cum a reținut și Tribunalul Botoșani, prealabilă permanentă, reclamanta nu a
Fișa postului nr. 379/29 ianuarie 2021 ce i-a prezentat nici un motiv legal pentru care nu

a semnat și a tergiversat un timp extrem de aceste operațiuni respectiv responsabil resurse

îndelungat semnarea Fișei postului. umane și responsabil achiziții atât timp cât dvs.
îi aveți în subordine directă”.
În ceea ce privește atribuțiile contestate
de angajat, atribuția privind păstrarea Referitor la cele menționate de către dna
confidențialității datelor cu caracter personal contabil șef, comisia de cercetare disciplinară
a persoanelor cu care intră în contact prin a procedat la verificarea organigramelor
natura atribuțiilor de serviciu, cu care s-a instituției și a ROF-urilor, începând cu anul
completat Fișa postului, este o atribuție 2017 - anul dinaintea angajării dnei Contabil
dată cu respectarea legii, mai mult decât șef în instituție, constatând următoarele:
atât, legea impunând ca angajatorul să
ia măsuri în acest sens. Potrivit legii, Fișa – conform Hotărârii nr. 107/31 iulie 2017 a
postului trebuie modificată dacă apar atribuții C.J. Botoșani privind aprobarea organigramei,
noi sau se modifică funcția salariatului, în compartimentul achiziții publice era în
subordinea managerului instituției și
conformitate cu prevederile legale. Atribuțiile
compartimentul resurse umane în subordinea
din Fișa postului, cu excepția atribuției privind
contabilului șef, dar fără salariatul care se
păstrarea confidențialității datelor cu caracter
ocupa de resurse umane și salarii, acesta
personal a persoanelor cu care intră în contact
figurând în subordinea Directorului Adjunct
prin natura atribuțiilor dc serviciu, cu care s-a
în cadrul compartimentului Administrativ,
completat Fișa postului, sunt prevăzute în
iar în ROF-ul nr. 2800/3 august 2017,
Regulamentul de Organizare și Funcționare
compartimentul resurse umane a rămas în
al instituției. Chiar și în situația în care fișa
subordinea contabilului șef, dar fără salariat;
de post nu a fost semnată, aceasta a produs
efecte juridice între părți, întrucât angajata a – conform Hotărârii nr. 61/26 aprilie
semnat, în calitatea sa de membru în Consiliul 2018 a C.J. Botoșani privind aprobarea
administrativ al pârâtului, ROF-ul instituției, organigramei, compartimentul achiziții
neputând invoca necunoașterea acestuia. publice și compartimentul resurse umane
sunt în subordinea managerului instituției, iar
Nesemnarea fișei de post poate fi încadrată
în ROF-ul nr. 3390/30 octombrie 2018, cele
la abatere disciplinară, pentru că înseamnă
două compartimente sunt tot în subordinea
refuzul de îndeplinire a atribuțiilor postului. managerului, compartimentul resurse umane-
Potrivit Regulamentului Intern, salariații au salarizare figurează ca fiind și în subordinea
obligația de a îndeplini atribuțiile ce le revin contabilului șef;
conform fișei postului, precum și de a îndeplini
orice alte obligații trasate de șeful ierarhic – conform Hotărârii nr. 109/27 iunie
superior, în limita legii. 2019 a C.J. Botoșani privind aprobarea
JURISPRUDENŢĂ
organigramei, compartimentul achiziții

În adresa nr. 579/12 februarie 2021, contabilul publice și compartimentul resurse umane
șef al instituției menționează că ,,sub presiunea sunt în subordinea managerului instituției,
chemării în cercetare disciplinară pentru iar în ROF-ul nr. 3350/1 octombrie 2019, cele
nesemnarea în timp scurt a fișei postului vă două compartimente sunt tot în subordinea
transmit fișa postului semnată, cu necesitatea managerului;
ca dvs. să aliniați nu numai fișa postului la ROF
ci și schema de personal cu subordonarea care – conform Hotărârii nr. 46/31 martie
era la data la care s-au introdus în regulament 2020 a C.J. Botoșani privind aprobarea
sarcinile adăugate de dvs... altfel nu pot verifica organigramei, compartimentul achiziții
activitatea persoanelor ce au în sarcina lor publice și compartimentul resurse umane

sunt în subordinea managerului instituției, disciplinară, dar lucru și mai grav este
iar în ROF-ul nr. 1198/10 aprilie 2020, cele încălcarea unei măsuri dispuse de un organ
două compartimente sunt tot în subordinea de control ierarhic, respectiv a unor măsuri
managerului. dispuse de comisia de audit a Consiliului
Județean Botoșani (Raport nr. 325/8 ianuarie
Ținând cont de Hotărârile și ROF-urile 2021).
menționate mai sus, compartimentul achiziții
publice figurează în subordinea managerului Angajatorul i-a comunicat reclamantei-
instituției din anul 2017. Compartimentul contestatoare Raportul de audit prin Adresa
resurse umane este în subordinea managerului nr. 180/18 ianuarie 2021, anterior comunicării
din anul 2018, iar salariata responsabilă Fișei postului /29 ianuarie 2021, după cum a
cu salarizarea și resursele umane a fost în recunoscut și aceasta în contestație.
subordinea directorului adjunct al instituției
Ca urmare, angajatorul este obligat să ia
la data angajării doamnei contabil șef în
măsuri legale împotriva angajatului care
instituție, respectiv data de 15 iunie 2018.
refuză semnarea fișei postului cu modificări
În ceea ce privește atribuțiile celor doi angajați legislative, cu atât mai mult cu cât nu au
menționați de către dna contabil șef, respectiv existat obiecțiuni formulate în scris cu privire
responsabil achiziții și responsabil resurse la aceasta.
umane s-au arătat următoarele:
Deși îndeplinește o funcție de conducere
În ROF-ul nr. 3390/30 octombrie 2018 la în cadrul instituției, angajata a încălcat
Art. 13 alin. (4) Atribuțiile Contabilului Șef, dispozițiile Regulamentului Intern și
este menționată atribuția: „coordonează Regulamentul de Organizare și Funcționare al
activitatea financiar contabilă și de salarizare” instituției, fapt pentru care este considerată o
precum și ,,urmărește respectarea prevederilor abatere disciplinară, angajata trebuind să aibă
legale privind achizițiile publice, respectarea un comportament adecvat și demn de urmat
procedurilor operaționale de lucru”. de către ceilalți angajați, să dea dovadă de
responsabilitate și asumare.
În Fișa postului nr. 1874/12 iunie 2018 semnată
la data angajării, la lit. C Atribuțiile postului, Apelantul a solicitat să se constate faptul
punctul nr. 13 este menționată atribuția: că angajata nu a putut să dovedească că
„coordonează activitatea de calculare a angajatorul a încălcat vreo prevedere legală
salariului de către șef de specialitate, de calcul prin completarea Fișei postului cu atribuția:
păstrează confidențialitatea datelor cu
a obligațiilor ce decurg la bugete și virarea
caracter personal a persoanelor cu care intră
acestora la termenele scadente prevăzute de
în contact prin natura atribuțiilor de serviciu
legislația în vigoare”; la punctul nr. 23 este
(cont de utilizator, parolă/cod de acces la
menționată atribuția: are competența de
sistemele informatice/baze de date prin care
aprobare alături de manager pentru: decontare
sunt gestionate/prelucrate date cu caracter
investiții, reparații curente sau capitale”.
personal, fișe turist, delegați, persoane care
Așadar cele două amendamente menționate sunt beneficiare ale unor contracte de servicii
de către dna contabil șef nu au susținere, ocazionale etc.), precum și corelarea cu
întrucât aceste atribuții se regăseau la data ROF-ul instituției nr. 1207/10 aprilie 2020. A
angajării acesteia în instituție. învederat faptul că, în cauza de față nu este
vorba despre a neîndeplinirea unor sarcini
În condițiile de mai sus, nesemnarea fișei de serviciu, întrucât atribuția de a respecta
postului de către angajată este abatere confidențialitatea datelor cu caracter personal

a persoanelor cu care intră în contact prin precum și posibilitatea de a stabili atribuții

natura atribuțiilor de serviciu nu implică un corespunzătoare pentru fiecare salariat,
acord din partea angajatei, ci se impune de conform alin. (1) lit. b) al aceluiași articol.
lege, iar alte modificări a atribuțiilor Fișei
postului față de Fișa postului de la angajare nu Art. 40 alin. (1) C. muncii, republicat,
sunt dispuse. reglementează drepturile angajatorului în
cadrul raporturilor de muncă, stabilirea
Refuzul semnării Fișei postului completată cu organizării și funcționării unității, iar atribuțiile
această atribuția privind confidențialitatea corespunzătoare pentru fiecare salariat este
datelor cu caracter personal înseamnă a doua din aceste prerogative, angajatorul
refuzul îndeplinirii unor sarcini de serviciu stabilind prin organele sale competente măsuri
privind confidențialitatea, adică neasumarea privind strategia de realizare a obiectivelor sau
responsabilității, astfel încât angajatorul este organizarea rațională și eficientă a activității.
obligat să ia o măsură legală, iar salariata
trebuie să fie sancționată disciplinar pentru Ca urmare, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1)
că refuză, practic, să respecte legea privind lit. a) C. muncii, republicat, angajatorul
confidențialitatea datelor cu caracter personal. are dreptul să stabilească organizarea și
funcționarea unității, iar potrivit lit. b), anga
De asemenea, prin faptul că angajata a semnat jatorul are dreptul să stabilească atribuțiile
de primire fără obiecțiuni Decizia internă corespunzătoare pentru fiecare salariat, în
nr. 74/9 august 2018, angajatorul dovedește condițiile legii.
că reclamanta era obligată potrivit legii să
respecte prevederile legale privind protecția Salariații au obligația de a îndeplini atribuțiile
datelor personale, fiind trasate și obligații de ce le revin conform fișei postului și pot fi
serviciu în acest sens, că a cunoscut și a fost sancționați disciplinar pentru neîndeplinirea
de acord cu completarea Fișei postului cu lor.
atribuția: păstrează confidențialitatea datelor
Angajatorul a respectat legislația muncii,
cu caracter personal a persoanelor cu care intră
angajatei nu i s-a modificat funcția, nu s-au
în contact prin natura atribuțiilor de serviciu
modificat atribuțiile prevăzute în fișa postului
(cont de utilizator, parolă/cod de acces la
astfel încât acestea să nu mai corespundă
sistemele informatice/baze de date prin care
funcției în care este încadrată salariata,
sunt gestionate/prelucrate date cu caracter
respectiv, nu i s-au trasat angajatei atribuții
personal, fișe turist, delegați, persoane care
care să corespundă unei alte funcții sau
sunt beneficiare ale unor contracte de servicii
meserii de același nivel de pregătire sau de
ocazionale etc.), că potrivit legii, Fișa postului
un nivel de pregătire inferior ori superior, nu
trebuie modificată dacă apar atribuții noi sau
s-au modificat atribuțiile sub nivelul sau peste
se modifică funcția salariatului, în conformitate
JURISPRUDENŢĂ
nivelul postului ocupat.

cu prevederile legale și că modificarea fișei
postului nu constituie o modificare unilaterală Atribuțiile trasate prin Fișa postului nu
a felului muncii salariatului, pentru care depășesc drepturile angajatei, Fișa de post
este nevoie de acordul salariatului, întrucât cuprinde enumerarea atribuțiilor trasate la
angajatorul poate adopta acele măsuri angajare care revin salariatei și pe care și le-a
organizatorice pe care le consideră eficiente asumat salariata la încheierea contractului
pentru desfășurarea în bune condiții a individual de muncă.
activității sale, având dreptul de a stabili
organizarea și funcționarea unității, potrivit Atribuția cu care i s-a completat Fișa postului:
art. 40 alin. (1) lit. a) C. muncii, republicat, „păstrează confidențialitatea datelor cu

caracter personal a persoanelor cu care intră data angajării până la cercetarea disciplinară,
în contact prin natura atribuțiilor de serviciu angajata nu a ridicat vreo problemă privind
(...)” este impusă de lege, nu este o atribuție atribuțiile cuprinse în Fișa postului ce i-a
care să o copleșească pe angajată din punct de fost înaintată, sub semnătură de primire. De
vedere al unei munci suplimentare, ca timp. asemenea, nu a contestat niciodată prevederile
Această atribuție cu care s-a completat fișa R.O.F.-ului instituției cunoscute de aceasta,
postului are tangență cu funcția de contabil încă de la data angajării sale.
șef, precum și cu funcțiile celorlalți angajați
Exprimarea consimțământului la încheierea
cărora li s-a completat Fișa postului, întrucât
actului juridic contestat produce efectele
toți acești angajați intră în contact, prin natura
pentru care s-au încheiat.
atribuțiilor de serviciu, cu datele cu caracter
personal ale unor persoane, drept pentru care Abia la data de 12 februarie 2021, printr-o
angajatorul trebuie să solicite angajaților să adresă nesemnată, reclamă unele aspecte.
păstreze confidențialitatea datelor pentru
a evita eventuale riscuri și prejudicii pe care Obligația salariatului cu privire la îndeplinirea
le-ar suferi instituția, iar în cazul în care s-ar atribuțiilor ce îi revin conform fișei postului
produce un prejudiciu, angajatorul să poate lua este stipulată și în Codul muncii, republicat,
măsurile legale necesare. conform prevederilor art. 39 alin (2) lit. a).
Cu excepția atribuției mai sus menționate cu Potrivit legii, Fișa postului trebuie modificată
care i s-a completat fișa postului, în cazul de dacă apar atribuții noi sau se modifică funcția
față este vorba de o fișă a postului semnată salariatului, în conformitate cu prevederile
inițial, al cărui text s-a adaptat astfel încât să legale.
fie identică cu exprimarea din R.O.F., nu este Nesemnarea fișei de post poale fi încadrată
vorba de o fișă a postului modificată ce se cere la abatere disciplinară, pentru că înseamnă
a fi semnată de angajat. refuzul de îndeplinire a atribuțiilor postului.
Bazat pe raporturile de subordonare dintre Potrivii Regulamentului Intern, salariații au
angajator și angajat, angajatorul are dreptul obligația de a îndeplini atribuțiile ce le revin
conform fișei postului, precum și de a îndeplini
să schimbe sau să nuanțeze anumite atribuții
orice alte obligații trasate de șeful ierarhic
specifice postului și felului muncii, fără
superior, în limita legii.
ca acest demers să aibă semnificația unei
modificări unilaterale a contractului, fără Un angajat trebuie să îndeplinească atribuțiile
să aducă atingere elementelor prevăzute prevăzute în Fișa postului, precum și în ROF-ul
la art. 41 alin. (3) C. muncii, republicat. instituției și în legislația aflată în vigoare.
Atribuțiile unui salariat nu pot fi stabilite
în formă fixă, nemodificabilă pe parcursul Angajatorul i-a prezentat Fișa postului
derulării raporturilor de muncă, ci pot fi în completată în repetate rânduri. În acest mod,
continuu adaptate noilor realități sau obiective angajatorul a dat dovadă de o mare îngăduință
strategice ale angajatorului. față de reclamantă, având speranța că ea ar
fi semnat Fișa postului, dar nu a semnat-o în
Fișa postului nu se contestă, ci se ia la mod consecutiv. În cazul în care legea impune
cunoștință și se semnează de către angajat anumite obligații unui angajat, respectivul
când i se înmânează. Angajata putea depune o angajat trebuie să se conformeze prevederilor
cerere de revizuire a fișei postului la conducerea legale, în caz contrar împotriva acestuia se
unității, arătând situația concretă. Or, de la impune luarea măsurilor legale.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe În legătură cu aceste aspecte instanța a sesizat
dispozițiile art. 466 și urm. C. pr. civ. că cele două posturi nu puteau fi cumulate
astfel încât toate atribuțiile să fie exercitate
Reclamanta intimată a depus întâmpinare de aceeași persoană și a stabilit în mod corect
prin care a solicitat respingerea apelului faptul că fișa postului a fost modificată nelegal
ca nefondat și obligare apelantei la plata de 3 ori, schimbându-se, astfel, natura muncii
cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu desfășurate de ea, fără acordul său. Mai
avocat. mult, instanța a reținut că prin fișa postului
modificată nr. 3443/16 noiembrie 2020
Apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu transmisă de angajator i-au fost transferate
aplicarea corectă a legii și arată că: toate atribuțiile cuprinse în fișa fostului
angajat (economistul Z), deși ea ocupa postul
Până la mijlocul anului 2020 a desfășurat
de contabil-șef (la pct. 5, 6, 23, 24, 25, 26, 27,
activitatea în mod corespunzător, fără a fi 28 și 29).
acuzată de abateri disciplinare sau incidente
privind raporturile de muncă, având o relație După cum a arătat și a reținut Tribunalul
bună cu colegii și conducătorul unității. în mod corect, din punct de vedere legal,
aceasta însemna modificarea raporturilor de
Din luna iunie 2020, însă, după eliberarea unei muncă potrivit art. 41 C. muncii, conducătorul
funcții deținută de doamna Z, economistă unității neavând competența legală de a
în cadrul instituției, conducătorul unității a aduce modificări substanțiale contractului
început să-i solicite îndeplinirea sarcinilor individual de muncă în modul susmenționat,
de serviciu care fuseseră atribuite prin fișa adică să includă atribuțiile unui post distinct de
postului fostului angajat, în loc să solicite economist (funcție de execuție) în fișa postului
suplimentarea personalului din cadrul unui contabil-șef (funcție de conducere), atât
compartimentului Contabilitate, fiindu-i timp cât unitatea nu a fost restructurată și
imposibil să le îndeplinească în raport de nici nu existau impedimente la angajarea unui
timpul de lucru și volumul de muncă dar, mai economist pe cele 2 posturi vacante bugetate
ales, nelegal. din instituție.
Cum în contextul pandemiei și a noilor Deși apelanta susține că a refuzat îndeplinirea

restricții, petrecea la serviciu foarte multe ore atribuțiilor de serviciu, toate activitățile
suplimentare în fiecare zi, fără a fi plătită în plus specifice postului de economist (post aflat în
subordinea sa) au fost realizate de ea, așa cum
față de salariul obișnuit (după cum rezultă din
a arătat, în toată perioada iunie-noiembrie
foile de pontaj) și fără a beneficia de repausul
2020, petrecând la serviciu multe ore peste
zilnic/săptămânal necesar sau concediul de
timpul legal de lucru (acest lucru rezultă din
JURISPRUDENŢĂ
odihnă legal (care, în mod logic, nu i-a putut condica de prezență și din imaginile înregistrate
fi acordat, fiind singurul contabil din unitate), pe camerele de supraveghere), în speranța că
a adus la cunoștința conducătorului unității, managerul, odată cu deblocarea posturilor
în scris (a anexat în copie adresele), că nu se începând cu 1 septembrie 2020, va organiza
poate încadra în cerințele solicitate, motiv concurs pentru angajarea măcar a unui
pentru care a solicitat angajarea urgentă a economist pe cele două posturi vacante. Mai
unui economist care să preia atribuțiile fostului mult, văzând că nu este angajat un contabil,
angajat, cum era firesc și legal, în organigramă a solicitat în scris în repetate rânduri acest
fiind prevăzute două posturi de economist, lucru, fără a primi vreun răspuns. A cerut chiar
ambele bugetate de Consiliul Județean. și juristului unității clarificarea unor aspecte

vizând activitatea sa în care, fiind una specifică 12 februarie 2021, după câteva zile, nu câteva
funcției de conducere, era nevoită să-și avizeze luni.
propriile lucrări care reprezentau atribuțiile
economistului (funcție de execuție), ceea La data de 16 noiembrie 2020, prin fișa postului
ce intră în sfera de nelegalitate (a se vedea modificată unilateral de către managerul
răspunsul înregistrat cu nr. 3509/20 noiembrie instituției, i-au fost atribuite o serie întreagă
2020). de atribuții în plus, specifice altui post (de
economist), modificându-se în mod evident
Odată cu începerea auditului, însă, a devenit atât volumul de lucru, timpul de lucru cât și
imposibil să efectueze zi de zi toate aceste natura muncii prestate (prin faptul că este
activități în plus față de atribuțiile sale de obligată să efectueze și activități specifice unui
contabil-șef (menționate în fișa postului post de execuție).
inițială de la angajare) și, în mod evident,
Așadar, susținerea că atât timp cât ea este șeful
conducătorul unității a încercat să i le transfere
compartimentului, poate face și activitatea
cu forța, prin modificarea fișei postului, astfel
posturilor din subordine, pentru că tot de
încât s-a creat o stare conflictuală. Așadar,
natură contabilă sunt, nu este nici legală și nici
motivul conflictului nu îl reprezintă refuzul de justificată din punct de vedere al organizării
a semna fișa postului, ci refuzul de a prelua în instituției sau a drepturilor salariatului.
postul său atribuțiile postului de economist,
după cum bine a reținut prima instanță. Toate aspectele invocate de ea și susținute
de către prima instanță sunt negate de către
Ori, contrar principiului enunțat cu mândrie în apelantul care, însă nu depune nici o dovadă
toate apărările apelantei -„cine poate mai mult contrară și nici nu-și susține cu probe propriile
poate și mai puțin” (adică cine a realizat astăzi apărări.
10 lucrări, în mod cert mâine poate realiza 5),
în cazul său, acesta este aplicat, de fapt, ca Pentru aceste motive, în temeiul art. 480
o teorie inversă: cine poate realiza atribuțiile alin. (1) C. pr. civ., solicită respingerea apelului
unui post, o poate face mâine și pentru două ca nefondat și obligarea apelantei la plata
- adică un volum de 2 ori mai mare de lucru. cheltuielilor de judecată.
Acest lucru este imposibil de realizat și nelegal,
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra
încălcând evident drepturile sale ca angajat,
cererii de apel, curtea a reținut următoarele:
fiind vorba despre cantitate și nu despre
calitate. Punctul de pornire în analiza celor ce s-au
invocat în cuprinsul memoriului cu care
Pentru susținerile din apel, considerate încăl
instanța de control judiciar a fost sesizată,
cări de obligații ca angajat, instituția nu a adus
prin raportare la ceea ce a fost supus spre
nici un argument concret, nu a indicat nici
cercetare în fața unei instanțe de judecată și la
măcar o situație certă, o atribuție de serviciu pe
dezlegarea pe care pricina concretă a primit-o
care ea să nu o fi îndeplinit, ci toate motivările
prin hotărârea primei instanțe, îl constituie
conduc spre refuzul de a semna fișa postului identificarea postului pe care contestatoarea
din 16 noiembrie 2020, deși acest aspect nu a intimată îl ocupă în structura angajatorului
făcut obiectul cercetării disciplinare. Mai mult, apelantă.
în susținerile apelantei se tot repetă sintagma
„a refuzat semnarea fișei postului atât de Astfel, potrivit contractului încheiat între
mult timp” sau „timp îndelungat”, ori, după cele două părți ale raportului juridic de
cum a reținut și prima instanță, ea a semnat muncă, contract înregistrat sub nr. 1872 din
fișa postului din 29 ianuarie 2021 în data de data de 12 iunie 2018 în registrul general de

evidență a salariaților, postul ocupat de partea La acest moment, evidențiază curtea, abaterea
contestatoare este acela de contabil șef, disciplinară care a fost reținută în sarcina
obiectul contractului constând în conducerea contestatoarei, prin decizia de antrenare a
și coordonarea activității financiar contabile răspunderii disciplinare, a fost refuzul salariatei
din instituția angajator. de a semna fișa postului modificată conform
recomandărilor Comisiei de audit și solicitării
Se vorbește astfel de un post de conducere responsabilului cu protecția datelor.
pe care partea salariată îl ocupă în structura
angajatorului său. Prin urmare, ceea ce trebuie să analizeze
instanța de control judiciar, raportat și la ce
Atribuțiile acestui post, în vederea conducerii prima instanță a dezlegat, este în ce măsură
și coordonării activității financiar contabile din această faptă poate fi reținută în sarcina
instituția apelantă, au fost cele din fișa postului salariatei și în caz afirmativ, în ce măsură poate
care s-a întocmit la data respectivă, fișă fi calificată abatere disciplinară.
aferentă unui post de conducere, post pe care
contestatoarea intimată îl ocupă în structura Rezultă cu puterea evidenței din materialul
angajatorului său. probatoriu administrat și din susținerile
ambelor părți litigante că fișele de post
Este nevoie de această subliniere repetată, emise de angajator la datele de 16 noiembrie
având în vedere că întreg memoriul de apel 2020, respectiv 8 decembrie 2020, nu au fost
se constituie într-o sumă de argumente prin semnate de salariata contestatoare.
care apelantul angajator încearcă să justifice
legalitatea și temeinicia măsurii de antrenare Problema care se pune este în ce măsură exista
a răspunderii disciplinare a salariatei, prin obligația salariatei de a le semna, pornind
prisma a două considerente majore care au tocmai de la atribuțiile suplimentare care au
determinat emiterea deciziei în litigiu, respectiv fost introduse, atribuții aferente unui post de
angajatorul poate să modifice fișa postului de execuție, în condițiile în care contestatoarea
conducere a unui salariat, prin introducerea ocupă un post de conducere.
unor atribuții suplimentare, atribuții care sunt
Pentru a clarifica această problemă trebuie să
specifice unui post de execuție și de asemenea,
se aibă în vedere ce reprezintă fișa postului,
intimata contestatoare era obligată să
anume acel document pe care angajatorul îl
semneze fișele de post care în mod repetat au
întocmește și care trebuie să descrie în mod
fost emise de angajator, în condițiile în care, în expres atribuțiile și drepturile ce îi revin unui
cuprinsul lor a fost inserată și obligația păstrării angajat ce ocupă un anumit post în structura
confidențialității datelor cu caracter personal angajatorului.
ale persoanelor cu care intră în contact prin
JURISPRUDENŢĂ
natura atribuțiilor de serviciu. Avem în vedere aici responsabilitățile, sarcinile

și activitățile specifice postului pe care
În ceea ce privește primul aspect evidențiat salariatul îl ocupă, nu cele general valabile
de apelant, se susține practic că, atât timp oricărui salariat care are o anumită pregătire
cât s-a respectat specializarea pe care partea de specialitate.
contestatoare o are, nu s-a produs o modificare
a felului muncii, iar salariata trebuia să respecte Și când spunem aceasta, avem în vedere
ceea ce la nivel superior s-a stabilit în legătură prevederile art. 17 alin. (3) lit. d) C. muncii,
cu atribuțiile suplimentare care prin fișa prevederi care instituie obligația angajatorului
postului s-au instituit în sarcina sa. de a informa salariatul, la angajare, cu privire

la funcția/ocupația, precum și fișa postului, cu Raportat la cele ce mai sus am arătat, trebuie
specificarea atribuțiilor postului. să reamintim că, atât timp cât partea salariată
deține în structura angajatorului său o funcție
Vorbim astfel de o clauză esențială din con de conducere, funcție care până la urmă
tractul individual de muncă, anume postul conferă titularului drepturi de decizie și control,
pe care salariatul îl va ocupa în structura încercarea angajatorului de a-i impune atribuții
angajatorului, cu tot ceea ce acest post de serviciu specifice postului de execuție din
presupune, inclusiv sub aspectul esențial al subordine înseamnă, fără putință de tăgadă, o
atribuțiilor care cad în sarcina angajatului, pe schimbare a felului muncii, schimbare care în
care acesta trebuie să le îndeplinească tocmai speță constă în impunerea, pe lângă atribuțiile
urmare a locului pe care îl ocupă în structura specifice postului de conducere și pe cele care
angajatorului. sunt legate în mod direct de postul de execuție.
Ceea ce vrem să subliniem este că cele două De asemenea și funcția pe care partea salariată
părți ale raportului juridic de muncă, respectiv trebuia să o îndeplinească, potrivit fișelor de
părțile litigante din prezentul litigiu, și-au post care au fost emise de angajator, a fost
exprimat consimțământul și au încheiat schimbată, schimbare care, ca și în cazul felului
contractul individual de muncă ce reprezintă muncii, se identifică de fapt cu un cumul între
un act juridic bilateral, prin care au stabilit, au funcția de conducere și funcția de execuție.
consimțit ca partea contestatoare salariată
Astfel, este acceptată posibilitatea anga
să ocupe un post de conducere în structura
jatorului ca, în mod unilateral, să adauge unele
apelantului.
atribuții în fișa postului, însă prin aceasta nu
Prin urmare, atunci când vorbim de fișa trebuie să se ajungă la modificarea felului
postului, avem în vedere acea fișă care descrie muncii.
atribuțiile specifice unui anumit post, nu
Suplimentarea atribuțiilor postului nu ar avea
atribuții pe care, în general, o persoană cu o
semnificația unei modificări a contractului
anumită calificare dată de studiile pe care le-a individual de muncă în situația în care nu s-ar
urmat, ar putea să le îndeplinească. ajunge la un alt specific al funcției.
Astfel, nu vorbim de profesie care este specia Însă păstrându-se calificarea postului ca fiind
litatea (calificarea) deținută de o persoană, unul de conducere, dar adăugându-se atribuții
urmare a studiilor pe care le-a urmat, în speță care corespund în fapt unei alte funcții,
superioare, ci vorbim de funcția și de postul pe anume o funcție de execuție, se ajunge de
care o anumită persoană le deține în structura fapt la o modificare a unui element esențial al
angajatorului său. contractului de muncă, respectiv felul muncii,
iar în acest caz este necesară încheierea unui
Funcția reprezintă de fapt activitatea desfă
act adițional la contractul individual de muncă,
șurată de salariat într-o ierarhie funcțională
în condițiile art. 41 alin. (1) și (3) C. muncii,
de execuție sau de conducere și constă în
prevederi care reglementează în mod expres
totalitatea atribuțiilor sau sarcinilor de serviciu
asupra a ceea ce înseamnă o modificare a
pe care persoana încadrată trebuie să le aducă contractului și asupra condițiilor în care ea se
la îndeplinire, atribuții specifice postului care se poate face.
identifică cu locul de muncă ocupat de salariat,
element de bază în structura organizatorică și Prin urmare, nu este posibilă modificarea unui
funcțională a angajatorului. element esențial al raportului de muncă, în

lipsa acordului celor două părți ale acestui Ca o consecință a acestui drept, angajatorul
raport. are și dreptul de a stabili atribuțiile salariaților,
potrivite fiecărui post, fiecărei funcții din
Și nu avem aici în vedere prevederile art. 42- organigramă.
48 C. muncii care dispun asupra cazurilor și
condițiilor în care angajatorul, unilateral, poate Aceste atribuții se regăsesc în fișa postului și
stabili modificarea contractului individual de trebuie să fie, subliniem încă o dată, potrivite
muncă, întrucât în cauza de față nu a fost adus fiecărui post, fiecărei funcții din organigramă,
în discuție vreunul dintre aceste aspecte. nu potrivite profesiei pe care studiile urmate o
dau fiecărui salariat în parte.
De asemenea, ceea ce mai putem reține este
că ar fi posibilă redistribuirea sarcinilor între Astfel, dacă salariatul ocupă un post de
persoanele care ocupă același post, această conducere, fișa corespunzătoare acestui post
conduită a angajatorului neavând semnificația trebuie să cuprindă atribuții de coordonare, de
unei modificări a contractului individual de decizie, de îndrumare, iar dacă salariatul ocupă
muncă, ci ar reprezenta expresia prerogativei un post de execuție, fișa corespunzătoare
de direcție a angajatorului. acestui post trebuie să cuprindă atribuții legate
strict de această funcție de execuție.
Însă nici această situație nu a fost identificată
în prezenta speță, în condițiile în care apelanta În niciun caz, în puterea acestor drepturi
angajator a distribuit sarcinile unui post de reglementate de legislația muncii, angajatorul
execuție unei persoane care ocupa un post de nu poate proceda la o modificare unilaterală
conducere, caz în care, așa cum mai sus am a felului muncii și a funcției unui salariat, cum
dezvoltat vorbim de o modificare a funcției și s-a ajuns în speța de față, urmare a atribuțiilor
a felului muncii. suplimentare care au fost stabilite în sarcina
Faptul că părții salariate i-au fost păstrate și salariatei contestatoare, prin fișele de post care
atribuțiile specifice postului de conducere, nu au fost întocmite de angajator în anul 2020.
înseamnă că, prin repartizarea unor atribuții
Dacă vorbim de modificare unilaterală a unor
suplimentare specifice unui post de execuție,
elemente esențiale ale contractului individual
nu s-a ajuns la modificarea acelor elemente
de muncă, trebuie să ne raportăm la prevederile
esențiale ale raportului juridic de muncă.
exprese din legislația muncii, prevederi care
A susținut apelantul că, raportat la prevederile reglementează asupra condițiilor și cazurilor în
art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. muncii, are care modificările pot interveni.
dreptul să stabilească organizarea și funcțio
A mai susținut apelantul că a făcut o aplicare a
narea unității și să stabilească atribuțiile cores
JURISPRUDENŢĂ
principiului cine poate mai mult, poate și mai

punzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii.
puțin.
Da, vorbim de drepturi pe care legislația muncii
Însă, repetăm, ceea ce a urmărit partea
le prevede, dar care trebuie exercitate cu bună
credință și în condițiile legii, nu discreționar. apelantă la întocmirea fișelor de post în anul
2020 a fost o atribuire în sarcina contestatoarei
Astfel, angajatorul este singurul în drept să a unor atribuții specifice postului de execuție,
stabilească structura organizatorică a unității, atribuții stabilite suplimentar în sarcina sa,
relațiile de coordonare/subordonare între ajungându-se practic la un cumul de funcții și
compartimente, regulile de desfășurare a la un volum de muncă semnificativ mai mare,
activității în instituție. rezultat din însumarea sarcinilor de serviciu

corespunzătoare pentru două posturi distincte caracteristice postului pe care efectiv salariatul
și diferite. îl ocupă, fără vreo posibilitate de modificare
unilaterală de către angajator, cu excepția
Prin urmare, ceea ce a aplicat apelantul a fost cazului în care pretinsele modificări nu schimbă
de fapt cine poate mai mult, poate și mai mult, felul muncii, situație care în speța de față nu
nu mai puțin așa cum a susținut. se regăsește, având în vedere tocmai ceea ce
mai sus, în cuprinsul acestor considerente
Faptul că a avut în vedere specializarea părții
am dezvoltat în legătură cu suplimentarea
salariate, în sensul că, atât timp cât era
sarcinilor de serviciu ale contestatoarei
capabilă să exercite controlul asupra activității
intimate.
salariatului din subordine, era în măsură să
îndeplinească și atribuțiile de serviciu ale Pretenția concretă care a fost supusă spre
acestuia, nu înseamnă că, în fapt, activitatea cercetare și dezlegare în fața instanței de
contestatoarei reprezenta mai puțin în judecată, vizează temeinicia antrenării
ansamblul organizatoric al angajatorului. răspunderii disciplinare a contestatoarei
intimate, având în vedere o abatere disciplinară
Dimpotrivă, cumulul atribuțiilor celor două
concretă, anume nesemnarea fișelor de post.
posturi, de conducere și de execuție, se
identifică cu un volum foarte mare de muncă Nu suntem învestiți a analiza dacă ar fi fost
pe care salariata era necesar să îl presteze la temeinică și legală o delegare de atribuții
nivelul instituției, mai mult și nu mai puțin cum în sarcina contestatoarei, ci ceea ce trebuie
eronat susține apelantul, dacă ne raportăm la cercetat și a fost cercetat și analizat de instanța
sarcinile specifice postului de conducere pe de fond, a fost în ce măsură, pentru partea
care în fapt și în drept îl deține. salariată exista obligația de a semna fișele de
post modificate.
De asemenea, dacă am valida raționamentul
pe care angajatorul apelant îl expune, am Răspunsul nu poate fi decât unul negativ, în
fi practic în situația în care s-ar putea stabili condițiile în care, repetăm, un post pe care un
că, la nivel organizatoric, în structura unui salariat îl ocupă în structura unui angajator
angajator nici nu ar mai trebui să existe funcții este identificat cu un complex de sarcini
de execuție, ci numai funcții de conducere și atribuții care îi sunt specifice și pe care
pentru că, în opinia pârâtului apelant, oricum salariatul trebuie să le îndeplinească.
cine poate să controleze o activitate, este în
măsură să o și execute. Dacă angajatorul urmărește o delegare
temporară a unor atribuții, așa cum se susține
Acest lucru este adevărat, este logic, însă ceea în speța de față, el nu poate modifica fișa unui
ce omite apelantul este tocmai faptul că există post de conducere prin introducerea unor
o rațiune pentru care în organigramă există atribuții de execuție suplimentare, întrucât ar
posturi de conducere și posturi de execuție, transforma acest post într-un hibrid, respectiv
fiecărui post în parte fiindu-i caracteristice într-un post de conducere – execuție, care
anumite atribuții de serviciu, din considerente nu s-ar mai identifica cu postul pentru care
și de normare a muncii, de remunerare salariatul și-a exprimat consimțământul la
corespunzătoare a acesteia. încheierea raportului juridic de muncă.
Prin urmare, fișa postului este practic oglinda A mai susținut apelantul că partea contesta
a ceea ce un salariat trebuie să presteze toare era obligată să semneze fișele de post
în favoarea angajatorului său, însă aceste care în mod repetat au fost emise de angajator,
atribuții pe care le consemnează trebuie să fie în condițiile în care, în cuprinsul lor a fost

inserată și obligația păstrării confidențialității În alte cuvinte, un angajator nu poate întocmi

datelor cu caracter personal ale persoanelor cu o fișă de post cu încălcarea prevederilor din
care intră în contact prin natura atribuțiilor de legislația muncii, prin includerea, pe lângă
serviciu. atribuții specifice postului pentru care fișa
este întocmită și a unor atribuții care schimbă
În primul rând trebuie să arătăm că necesitatea felul muncii, natura postului ocupat de salariat,
introducerii acestei atribuții în fișele de post iar apoi să susțină că partea salariată avea
pe care le-a emis, a fost justificată de apelant obligația să semneze noua fișă de post.
prin prisma referatului nr. 3498/20 noiembrie
2020 pe care responsabilul privind protecția Atât timp cât vorbim de o modificare
datelor cu caracter personal l-a întocmit și unilaterală a unui element esențial al raportului
juridic de muncă, element asupra căruia cele
prin care a solicitat conducerii instituției pârâte
două părți ale acestui raport au consimțit
completarea fișelor posturilor angajaților cu
atunci când a fost încheiat contractul individual
atribuția: „păstrează confidențialitatea datelor
de muncă, salariatului nu i se poate impune
cu caracter personal a persoanelor cu care intră
să ia pur și simplu act de această modificare
în contact prin natura atribuțiilor de serviciu.” nelegală, prin semnarea fișei de post.
Astfel obligația părții salariate de a semna Nu, nu are obligația de a semna această fișă
fișa de post din data de 16 noiembrie 2020, de post, pentru că angajatorul nu și-a exercitat
susținută de angajator pe acest motiv, nu dreptul de a organiza activitatea din structura
se dovedește în speță, în condițiile în care sa, în condițiile legii, ci dimpotrivă, în mod
referatul care ar fi impus această modificare arbitrar, discreționar, comasând un post de
a fișei de post a fost întocmit după emiterea conducere cu un post de execuție și încercând
acesteia – 20 noiembrie 2020, referatul; să impună unui salariat ca, în fapt, să presteze
16 noiembrie 2020, fișa de post. în favoarea sa munca specifică ambelor posturi
comasate, atât ca volum dar și ca specific de
În al doilea rând, trebuie să observăm că activitate.
introducerea în cuprinsul fișelor de post a
unei atribuții specifice postului ocupat de A mai invocat apelantul și că, potrivit Regula
contestatoare nu atrage după sine, în situația mentului Intern, salariații au obligația de a
specifică din speța de față, obligația salariatei îndeplini atribuțiile ce le revin conform fișei
de a semna necondiționat aceste fișe de post. postului, precum și de a îndeplini orice alte
obligații trasate de șeful ierarhic superior, în
Și spunem aceasta, pentru că, așa cum mai limita legii.
sus pe larg am dezvoltat, aceste fișe de post
cu prindeau de fapt un cumul între atribuțiile Și în această situație vorbim de obligații
JURISPRUDENŢĂ
postului de conducere specifice locului ocupat stabilite în limita legii, nu în mod arbitrar,
de contestatoare în structura angajatorului discreționar, așa cum și mai sus am arătat.
său și atribuțiile postului de execuție, aflat sub Acum, ajungând la fișa de post din data de
coordonarea și controlul salariatei reclamante, 29 ianuarie 2021 și la abaterea care în concret
reprezentând în fapt o modificare unilaterală a a fost imputată contestatoarei, anume refuzul
felului muncii, iar în această situație ele nu i se salariatei de a semna fișa postului modificată
puteau impune părții salariate, parte care nu conform recomandărilor Comisiei de audit și
avea cum să le semneze fracționat, respectiv solicitării responsabilului cu protecția datelor,
numai cu privire la atribuțiile specifice postului trebuie să observăm și să reținem că, la data
de conducere pe care îl ocupă. de 12 februarie 2021, înainte de desfășurarea

cercetării prealabile, reclamanta a semnat De asemenea, nu poate fi reținută susținerea

această fișă de post, aspect recunoscut de apelantului, în sensul că, atât timp cât nu a
ambele părți litigante, astfel că nu poate fi semnat fișele de post, salariata contestatoare
reținută existența, la data emiterii deciziei nici nu a îndeplinit atribuțiile cuprinse în
contestate, a unui refuz al salariatei de a semna acestea, în condițiile în care nu a fost imputată,
această fișă de post și prin urmare nu poate fi prin decizia în litigiu, nicio faptă concretă, prin
reținută existența abaterii care i-a fost imputată. care salariata să fi încălcat o atribuție, de
asemenea concretă, care să-i fi fost impusă
Dacă avem în vedere ceea ce instanța de fond prin aceste fișe de post.
a analizat și dezlegat în legătură cu această
fișă de post, pentru că, raportat la prevederile Și avem aici în vedere acele atribuții care
art. 457 alin. (1) C. pr. civ., obiect al căii de atac erau specifice postului de conducere pe
care salariata îl ocupă, nu acele atribuții
este hotărârea judecătorească și nu acțiunea
suplimentare care în mod nelegal și unilateral
introductivă de primă instanță, iar calea de atac
au determinat o schimbare a felului muncii și
a fost declarată numai de pârâta angajator,
pe care angajatorul apelant a încercat să le
trebuie să observăm că instanța de fond a impună contestatoarei.
cercetat această abatere din prisma unei semnări
cu întârziere a fișei de post, conduită pe care nu De asemenea, ceea ce mai trebuie să reținem
a reținut-o ca având caracterul unei abateri este că toate acele aspecte legate de
disciplinare, abatere capabilă să atragă după sine verificările organigramelor instituției și a ROF-
antrenarea răspunderii disciplinare a salariatei. urilor, începând cu anul 2017 - anul dinaintea
angajării contestatoarei în instituție, au fost
În acord cu cele stabilite de prima instanță, indicate prin memoriul de apel în legătură
reține instanța de control judiciar că, atât cu ceea ce intimata reclamantă a invocat în
timp cât angajatorul emite fișe de post cu legătură cu condițiile în care a semnat fișa de
nerespectarea prevederilor legale, în noiembrie, post din data de 29 ianuarie 2021.
respectiv decembrie 2020, pe care salariata,
așa cum mai sus am stabilit, în mod justificat Astfel, cele arătate în legătură cu aceste
a refuzat să le semneze, iar în ianuarie 2021 verificări nu au nicio relevanță în cauză,
emite o nouă fișă de post al cărei conținut în condițiile în care ceea ce s-a imputat
contestatoarei salariate a fost refuzul de
era diferit de cel al fișelor anterior emise, de
a semna fișa de post, abatere care la data
asemenea, în mod justificat salariata a avut
aplicării sancțiunii disciplinare nu exista, iar din
nevoie de un termen rezonabil pentru analiza
perspectiva amânării semnării acestei fișe de
acesteia, pentru a cerceta dacă angajatorul
post, cercetarea a arătat că această conduită
urmărește în continuare să-i impună cumulul a părții a fost justificată tocmai din prisma
de funcții, activitate în urma căreia a stabilit că conduitei repetate nelegale a angajatorului.
poate să o semneze.
Față de toate considerentele mai sus expuse,
Astfel vorbim de o situație care a trenat nu în temeiul prevederilor art. 480 alin. (1) C.
din culpa salariatei, ci din culpa angajatorului pr. civ., curtea a respins apelul ca nefondat;
apelant, pentru că această parte a raportului în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.
juridic de muncă a încercat să îi impună pr. civ., apelantul a fost obligat să plătească
celeilalte părți o modificare unilaterală intimatului suma de 1000 de lei cu titlu de
nelegală și succesivă a felului muncii, conduită cheltuieli de judecată din apel, reprezentând
care nu-i poate fi imputată salariatei sub forma onorariu avocat, conform chitanței aflată la
unui refuz/amânare semnare fișă de post. dosarul de apel.

ABREVIERI
A.G.A. – Adunarea generală a acţionarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a Tribunal Suprem (Curţii de Apel,
acţionarilor Tribunalului etc.) pe anul…
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea şi C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii
Administrarea Patrimoniului Statului Constituţionale a României pe anul …
A.U.B. – Revista Analele Universităţii C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Bucureşti, Seria Drept Omului
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor
Blaga – Sibiu” Mobiliare
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valorificarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
Activelor Bancare Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valorificarea cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Activelor Statului Cas. I, II – Curtea de Casaţie şi Justiţie a
AELS – Asociaţia Europeană a Liberului României, secţia I, a II-a etc.
Schimb Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
alin. – alineat (jurisprudenţa franceză)
apud. – citat după CE – Comunitatea Europeană / Tratatul de
art. – articolul instituire a Comunității Europene
AUE – Actul Unic European CECO – Comunitatea Europeană a
B. Of. – Buletinul Oficial, partea I Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de
B.N.R. – Banca Naţională a României instituire a Comunității Europene a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oţelului
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor
BNP – Biroul notarului public Omului / Curtea Europeană a
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curţi de Drepturilor Omului
Casaţie şi Justiţie a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenţei Curţii / Tratatul de instituire a Comunității
Supreme de Justiţie a României Economice Europene
(1993-1999) CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
C. aer. – Codul aerian Atomice / Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei
C. Apel – Curtea de Apel
Atomice
C. civ. – Codul civil
cf. – a se compara cu
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian) (german)
CEJ – Curtea Europeană de Justiţie
C. com. – Codul comercial
CJUE – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
(după intrarea în vigoare a Tratatului
(german)
de la Lisabona)
C. F. – cartea funciară
CML Rev – Common Market Law Review
C. fam. – Codul familiei (Kluwer Law International)
C. fisc. – Codul fiscal col. civ. – colegiul civil
C. m. – Codul muncii COMI – centrul principalelor interese ale
C. pen. – Codul penal debitorului
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă compl. – completat
C. pr. fisc. – Codul de procedură fiscală Convenţie – Convenţia pentru apărarea
C. pr. pen. – Codul de procedură penală drepturilor omului şi a libertăţilor
C. silv. – Codul silvic fundamentale (Convenţia europeană
C. vam. – Codul vamal a drepturilor omului)
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial COREPER – Comitetul reprezentanţilor
Internaţional Bucureşti de pe lângă permanenţi
Camera de Comerţ şi Industrie a Culegere – Culegere de hotărâri a Curţii de
României Justiţie a Comunităţilor Europene,
C.C. – Curtea Constituţională Tribunalului de Primă Instanţă şi
C.C.I. – Camera de Comerţ şi Industrie Tribunalului Funcţiei Publice
C.C.I.R. – Camera de Comerţ şi Industrie a D. – Decretul
României D.L. – Decretul-lege

Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” O.E.C.D. – Organizaţia pentru Cooperare şi
(jurisprudenţa franceză) Dezvoltare Economică
dec. – decizia O.M.C. – Organizaţia Mondială a Comerţului
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. O.R.C. – Oficiul Registrului Comerţului
DG – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Dreptul – revista Dreptul ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
e.g. – exempli gratia OP – ordin de plată
ECR – European Courts Report (Reports of op. cit. – opera citată
Cases before the Court of Justice and p. – pagina
the Court of First Instance p. n. – paranteza noastră (a autorului)
Ed. – Editura par. – paragraful
Ed. – ediţia passim – în diverse locuri
ELR – European Law Review pct. – punctul
en. – englez / britanic PE – Parlamentul European
etc. – etcaetera („şi celelalte”) PESC – Politica Externă şi de Securitate
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Comună
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
instituire a Comunității Europene a Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii
Energiei Atomice 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992)
ex. – (de) exemplu pt. – pentru
F.M.I. – Fondul Monetar Internaţional R.D.C. – Revista de drept comercial – serie nouă
FEI – Fondul european de investiţii R.D.P. – Revista de drept penal
fr. – francez R.R.D. – Revista română de drept
FSE – Fondul social european R.R.D.A. – Revista română de drept al afacerilor
g. – german R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
G.I.E. – Grup de interes economic (comunitar)
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
idem – acelaşi autor
R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit européen
infra – mai jos
(Editions Dalloz)
IR – secţiunea „Informations rapides” Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
(jurisprudenţa franceză) Cour de justice et du Tribunal de
it. – italian première instance
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Rep. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul
J. N. – Revista „Justiţia Nouă” de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie
JAI – Justiţie şi Afaceri Interne a Comunităţilor Europene şi a
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Tribunalului de Primă Instanţă a
Générale. La semaine juridique” Comunităţilor Europene (ediţia în
(jurisprudenţa franceză) limba română) (partea I – hotărârile
JO – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene CJCE; partea a II-a – hotărârile TPI)
(seria „L” – Legislaţie, seria „C” – Repertoriu I – I. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu
Comunicări şi Informaţii) de practică judiciară în materie
Jud. – Judecătoria civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
Jur. Gen. – Jurisprudenţa generală instanţe judecătoreşti pe anii 1952-
Jur. Rom. – Jurisprudenţa română 1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Juridica – Revista Juridica Bucureşti, 1970
L. p. – Revista „Legalitatea Populară” Repertoriu II – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
l. – litri judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera
instanţe judecătoreşti pe anii
loc. cit. – locul citat
1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi
M. Of. – Monitorul Oficial al României, partea I
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
mod. – modificat Repertoriu III – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
mp – metri pătraţi judiciară în materie civilă a
n. a. – nota autorului Tribunalului Suprem şi a altor
n. n. – nota noastră (a autorului) instanţe judecătoreşti pe anii 1975-
n.r. – nota redacţiei 1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
n.t. – nota traducătorului Bucureşti, 1982
nr. – numărul

Repertoriu IV – I. Mihuţă, Repertoriu de practică t. – tomul
judiciară în materie civilă a T. J. – Tribunalul judeţean
Tribunalului Suprem şi a altor T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
instanţe judecătoreşti pe anii 1980- T. reg. – Tribunalul regional
1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Bucureşti, 1986 t.n. – traducerea noastră
Rev. soc. – Revue des sociétés T.S. – Tribunalul Suprem
RFD adm. – Revue française de droit TFP – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii
administratif Europene
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii
RTD com. – Revue trimestrielle de droit Europene (Tratatul de la Lisabona)
commercial TGI – Tribunal de grande instance
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit européen (jurisprudenţa franceză)
s. civ. – secţia civilă TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al
s. com. – secţia comercială Comunităţilor Europene
s. cont. adm. – secţia de contencios administrativ Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii
s. pen. – secţia penală Europene (după 1 noiembrie 1993, ca
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” urmare a modificărilor aduse Tratatului
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” CEE prin Tratatul de la Maastricht)
s.n. – sublinierea noastră Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii
S.U. – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Economice Europene (semnat
Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi la Roma, la 25 martie 1957, cu
Justiţie) modificările ulterioare survenite
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Babeş- până la Tratatul de la Maastricht)
Bolyai”– Series Iurisprudentia Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
SA – societate pe acţiuni (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
SC – societatea comercială Trib. – Tribunalul
SEE – Spaţiul Economic European TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
sent. civ. (pen.) – sentinţa civilă (penală) etc. vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SNC – societate în nume colectiv de la Lisabona)
soc. – secţia de dreptul muncii TVA – taxa pe valoare adăugată
(jurisprudenţa franceză) UE – Uniunea Europeană
SPPI – Societate civilă profesională de UEM – Uniunea Economică şi Monetară
practicieni în insolvenţă urm. – următoarele
SRL – societate cu răspundere limitată V. – a se vedea
supra – mai sus V° – verbo (la cuvântul)
ş. a. – şi alţii (altele) vol. – volumul

CONDIȚII GENERALE DE PUBLICARE
ÎN REVISTELE WOLTERS KLUWER ROMÂNIA
1. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în Revistele Wolters Kluwer România (Pandectele
Române, Revista Română de Dreptul Muncii, Revista Română de Drept al Afacerilor, Revista
Română de Drept European), sub rezerva acceptării sale de către Redacția revistei, constituie
consimțământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiții generale:
2. Colegiul de redacție va accepta lucrarea cu condiția ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel și stil, considerând un minim necesar pentru a fi acceptată, următoarele:
– nivel științific corespunzător;
– tema lucrării să fie actuală;
– lucrarea să conțină un aport de noutate față de doctrina existentă;
– conținutul lucrării să fie adus la zi cu legislația în vigoare în momentul predării.
Dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată
sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
în exclusivitate și fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al
Revistei în care are loc publicarea, pe o perioadă de 4 ani;
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de
existență;
– dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii și distribuirii în format
electronic;
– dreptul de a retipări acel număr al revistei care include și lucrarea autorului, pe toată durata
de existență a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail

redactie@wolterskluwer.ro și vor respecta următoarele condiții:
– articolele se vor transmite în format Word și vor fi redactate cu diacritice, fără greșeli
gramaticale, cu respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere
autorului să recorecteze lucrarea;
– fiecare articol va avea titlu, rezumat în limba română și engleză, cuvinte-cheie și va respecta
o structură coerentă (capitole, secțiuni etc.).
5. Autorul garantează că este singurul deținător al dreptului de autor asupra lucrării și că lucrarea
este originală, cu excepția materialelor de domeniu public și a extraselor din alte lucrări, care sunt
făcute cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății intelectuale. Autorul își asumă
deplina responsabilitate în privința conținutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacția își rezervă următoarele drepturi:

– să modifice titlul acestora;

– să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere ideilor,
opiniei și argumentelor autorilor.
7. Autorii vor primi o confirmare a recepției în termen de 10 zile. Pentru a evita orice
disfuncționalități în transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care în
termenul menționat nu au primit confirmarea, să contacteze, printr‑un nou mesaj, redacția.
Decizia de publicare a articolului aparține Colegiului de redacție al revistei și va fi luată în urma

unui proces de analiză a lucrării, conform criteriilor enunțate la pct. 2. În cazul în care există
sugestii de modificare, acestea vor transmise autorilor. Refuzul de a modifica articolele în sensul
dorit de Colegiul de redacție într‑un termen rezonabil convenit de părți, echivalează cu retragerea
articolului de la publicare.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoțite de un rezumat redactat în

limba engleză, de maxim o pagină.
9. Sursele bibliografice vor fi citate complet, cuprinzând: numele și inițiala prenumelui autorului,
lucrarea, ediția, editura, locul de editare, anul apariției, pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile
conform uzanțelor revistei.
10. Hotărârile judecătorești redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să fie definitive.
Se va specifica dacă sunt publicate și sursa.
11. Autorii vor preciza numele și prenumele, profesia (funcția), locul de muncă / locul desfășurării
activității, adresa, email și telefonul. La cererea Editurii, autorul trebuie să furnizeze documentele
cerute de aceasta (acord de editare, declarație).
12. Acceptarea de către redacție a articolelor trimise spre publicare implică încheierea valabilă a
contractului de editare, având în vedere dispozițiile art. 42 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, care prevăd că pentru încheierea contractului de editare
având drept obiect opere utilizate în presă nu este obligatorie forma scrisă.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII
www.rrdm.ro

RRDM Nr. 1-2023

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

RRDM Nr. 1-2023

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

REVISTA ROMÂNĂ DE

Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN

AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 7

EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

THE EXPERT’S ANSWER

JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

8 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 9

NATIONAL CASE LAW

10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023

Selecție de noutăți legislative din perioada 1.11-31.12.2022

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 13

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 162/2022

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 152/2022

14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Ministerul Muncii și Solidarității Social, Institutul Național de Statistică

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Autoritatea Națională de Reglementare in Domeniul Energiei

Înalta Curte de Casație si Justiție

DECIZIA 16/2022 [A]

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 15

statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea

DECIZIA 19/2022 [A]

16 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Consiliul Uniunii Europene

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 17

în proiecte finanțate din fonduri europene, precum și cu privire la stabilirea salariilor de

personalul neclerical angajat în unitățile ce aparțin cultelor religioase din România.

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 19

20 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 190/2022

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 168/2022

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 174/2022

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 164/2022

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 21

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 191/2022

Modifică și completează O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ 1564/2022

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Sănătății

Ministerul Educației, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 23

Ministerul cercetării, inovării și digitalizării, Ministerul Educației, Ministerul Muncii și

Înalta Curte de Casație și Justiție

DECIZIA 61/2022 [A]

DECIZIA 650/2022 [A]

24 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

DECIZIA 407/2022 [A]

DECIZIA 408/2022 [A]

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | 25

Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

HOTĂRÂREA CURȚII ÎN CAUZA C-392/21

26 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2023 | NOUTĂȚI