RRDM Nr. 2-2023

REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPTUL MUNCII
ROMANIAN LABOUR LAW REVIEW
2/2023
Madlen Dolea, madlen.dolea@unitbv.ro, UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV, 4317754, la data: 2022-12-16, prin comanda: #424
Revista Română de Dreptul Muncii este o revistă indexată în baze de date
internaționale (EBSCO, ProQuest, HeinOnline, Erihplus, ISI).
Romanian Labour Law Review is indexed in international databases
(EBSCO, ProQuest, HeinOnline, Erihplus, ISI).
Revista Română
de Dreptul Muncii
Copyright © Wolters Kluwer
Romanian Labour
Law Review
Director General
Wolters Kluwer România: Adrian MĂNTOIU
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN
Wolters Kluwer
Bdul Tudor Vladimirescu nr. 22,
Green Gate, et. 6
Sector 5, Bucureşti 050881
WoltersKluwer.ro
Revista Română de Dreptul Muncii este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior.
Copyright © 2023 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această
publicație nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic,
de fotografiere, de înregistrare sau oricare altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția
cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind
dreptul de autor și drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35.
DIRECTOR
Prof. univ. dr. h.c. Alexandru ŢICLEA
Universitatea Ecologică din București, Cercetător științific asociat la Institutul
de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române,
Avocat – Baroul București
FONDATORI
Prof. univ. dr. Sanda GHIMPU Prof. univ. dr. Andrei POPESCU
Prof. univ. dr. Ion Traian ŞTEFĂNESCU Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
MEMBRI
Anthony ARIGANELLO Prof. univ. dr. Dan ȚOP
Președinte și Director executiv al Chartered Membru asociat al Institutului de Cercetări
Professionals in Human Resources din Canada Juridice al Academiei Române
Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU
Academia de Studii Economice Director al Centrului de cercetare
din București, Cercetător științific grad I din Universitatea Titu Maiorescu din București
la Institutul de Cercetări Juridice
„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române Prof. univ. dr. Magda VOLONCIU
Universitatea Titu Maiorescu din București,
Ricardo GABALDON GABALDON Avocat - Baroul București
Președinte Consejo General
de los Graduados Sociales din Spania,
Avocat
COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ȘEF REDACTORI
Conf. univ. dr. Laura GEORGESCU Prof. univ. dr. Vlad BARBU
Universitatea Ecologică din București, Universitatea Ovidius din Constanţa
Avocat – Baroul București,
Expert legislația muncii, Referent Conf. univ. dr. Ana ȘTEFĂNESCU
Prorector al Universității Dunărea de Jos din Galați,
REDACTOR ȘEF ADJUNCT Expert legislația muncii
Lect. univ. dr. Corneliu BENȚE Ciprian Aurel POP
Președinte al Uniunii Naționale a Experților Consilier Uniunea Națională a Experților în
în Legislația Muncii Legislația Muncii, Expert legislația muncii
REDACTOR ȘEF ADJUNCT
Lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Consilier juridic la Institutul de Lingvistică
al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
Cuprins
NOUTĂȚI
11 Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02-31.03.2023
DOCTRINĂ
21 Alexandru ȚICLEA
Curtea Europeană a Drepturilor Omului și soluții ale acesteia
31 Corneliu BENȚE
10 clauze esențiale cuprinse în noul model-cadru al contractului individual de muncă
41 Gheorghe D. MOISE
Considerații privind practica recentă a instanțelor de judecată în materia abuzului în
serviciu
48 Raluca Ștefania LAZĂR
Dreptul la muncă al persoanelor majore cu dizabilități psihosociale și intelectuale din
perspectiva evoluției contextului socio-juridic și al modificărilor legislative intervenite
prin Legea nr. 140/2022
63 Loredana Manuela MUSCALU
Considerații cu privire la prevederi legale aplicabile personalului contractual din
autoritățile și instituțiile publice
68 Dumitru-Daniel ȘERBAN
„Victimizarea” – precaritatea actualului concept normativ
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

79 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Împreună construim o piață a muncii eficientă și echitabilă
INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

83 Ciprian Aurel POP
O nouă versiune REGES/REVISAL 6.0.9.
EXPERTUL RĂSPUNDE
87 Elena SAVCIUC
Transfer de întreprindere și transferul drepturilor și avantajelor salariaților
HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
91 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea) 17 noiembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă – Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene – Directiva 2000/78/CE – Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și
articolul 6 alineatul (1) – Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă – Reglementare
națională care stabilește o limită maximă de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea
comisarilor de poliție – Justificări”
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 5

104 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 24 noiembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Libera circulație a persoanelor – Articolul 45 TFUE – Egalitate de tratament – Avantaje
sociale – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 – Articolul 7 alineatul (2) – Ajutor financiar
pentru studii superioare în alt stat membru – Condiția privind reședința – Condiția
alternativă de integrare socială pentru studenții nerezidenți – Situația unui student
resortisant al statului care acordă sprijinul și rezident de la naștere în statul în care se
efectuează studii”
111 HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra) 14 decembrie 2022(*) „Funcție publică –
Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată – Neprelungire – Procedură
de prelungire – Luare în considerare a rapoartelor de evaluare – Raport de evaluare
nefinalizat – Răspundere – Prejudiciu material – Pierderea unei șanse – Prejudiciu moral –
Competență de fond – Executarea unei hotărâri a Tribunalului”
130 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea) 15 decembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Politica socială – Muncă pe durată determinată – Directiva 1999/70/CE – Acord-cadru –
Principiul nediscriminării – Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de
muncă pe durată determinată succesive – Raport de muncă pe durată determinată de
drept public – Cercetători universitari”
153 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 15 decembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Încadrarea în muncă și politica socială – Muncă temporară – Directiva 2008/104/CE –
Articolul 5 – Principiul egalității de tratament – Necesitatea de a garanta, în caz de derogare
de la acest principiu, protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari – Convenție
colectivă care prevede o remunerație inferioară celei a personalului recrutat direct de
întreprinderea utilizatoare – Protecție jurisdicțională efectivă – Control jurisdicțional”
171 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea) 22 decembrie 2022(*) „Recurs – Funcție
publică – Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) – Noțiunea de «invaliditate» –
Declarație privind capacitatea de muncă – Absență nejustificată – Acțiune în anulare
și în despăgubire”
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
183 Constatarea caracterului nedeterminat al contractului. Reintegrare și plata despăgubirilor
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 74/2022, https://sintact.ro)
214 Modificare unilaterală a felului muncii și salarizării. Anulare decizie. Acordare despăgubiri
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 54/2022, https://sintact.ro)
237 Drepturi salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil. Legalitatea lor.
Acordare de către instanța de judecată (C. Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 868/2022, https://sintact.ro)
AGORA
247 Roxana Maria POPESCU
UNELM Fest 2023 - Summitul Internațional al Experților în Legislația Muncii, București,
3-4 aprilie 2023
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023

NEWS
11 Legislative news selection: February 1-March 31, 2023
DOCTRINE
21 Alexandru ȚICLEA
The European Court of Human Rights and its judgments
31 Corneliu BENȚE
10 essential clauses included in the new framework model of the individual employment
contract
41 Gheorghe D. MOISE
Considerations on the recent practice of courts in the matter of the abuse of office
48 Raluca Ștefania LAZĂR
The right to work of persons of age with psychosocial and intellectual disabilities from
the perspective of the evolution of the socio-legal context and the legislative changes
caused by Law no. 140/2022
63 Loredana Manuela MUSCALU
Considerations on the legal provisions applicable to contractual staff from public
authorities and institutions
68 Dumitru-Daniel ȘERBAN
“Victimization” – the precariousness of the current normative concept
EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

79 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Together we can build an effective and fair labour market
LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

83 Ciprian Aurel POP
A new version REGES/REVISAL 6.0.9.
THE EXPERT’S ANSWER

87 Elena SAVCIUC
The transfer of enterprise and the transfer of employees’ rights and benefits
JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

A selection by Assoc. Prof. Laura GEORGESCU, PhD, legal expert
91 JUDGMENT OF THE COURT (Seventh Chamber) of 17 November 2022(*) “Reference for
a preliminary ruling – Social policy – Equal treatment in employment and occupation –
Article 21 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union – Directive
2000/78/EC – Article 2(2), Article 4(1) and Article 6(1) – Prohibition of discrimination
on grounds of age – National legislation fixing a maximum age limit of 30 years for the
recruitment of police commissioners – Justification”

104 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 24 November 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Freedom of movement for persons – Article 45 TFEU – Equal
treatment – Social advantages – Regulation (EU) No 492/2011 – Article 7(2) – Financial
aid for higher education studies in another Member State – Residence requirement –
Alternative requirement of social integration for non-resident students – Situation of a
student who is a national of the State granting the aid, residing since birth in the State of
studies”
111 JUDGMENT OF THE GENERAL COURT (Fourth Chamber) of 14 December 2022(*) “Civil
service - Members of the temporary staff – Contract for a fixed period – Non-renewal –
Renewal procedure – Taking into account of appraisal reports - Non-finalised appraisal
report – Liability – Material damage – Loss of opportunity – Non-material damage –
Unlimited jurisdiction – Implementation of a judgment of the General Court”
130 JUDGMENT OF THE COURT (Sixth Chamber) of 15 December 2022(*) “References
for a preliminary ruling – Social policy – Fixed-term work – Directive 1999/70/EC –
Framework agreement – Principle of non-discrimination – Measures to prevent abuse
of successive fixed-term employment contracts – Public-law fixed-term employment
relationship – University researchers”
153 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 15 December 2022(*) “Reference
for a preliminary ruling – Employment and social policy – Temporary agency work –
Directive 2008/104/EC – Article 5 – Principle of equal treatment – Need to respect, in
the event of derogation from that principle, the overall protection of temporary agency
workers – Collective agreement providing for lower pay than that of staff recruited
directly by the user undertaking – Effective judicial protection – Judicial review”
171 JUDGMENT OF THE COURT (Seventh Chamber) 22 December 2022 (*) “Appeal – Civil
service – Staff of the Euro-pean Investment Bank (EIB) – Concept of ‘invalidity’ – Declaration
of fitness to work – Unjustified absence – Ac-tion for annulment and for damages”
NATIONAL CASE LAW

A selection by Senior Lecturer Adelina Oana DUȚU, PhD
183 Finding the indefinite nature of the contract. Reintegration and payment of damages
(Iași Court of Appeal, Section for employment disputes and social security cases, decision
no. 74/2022, https://sintact.ro)
214 Unilateral modification of the type of work and remuneration. Cancellation of decision.
Award of damages (Iași Court of Appeal, Section for employment disputes and social
security cases, decision no. 54/2022, https://sintact.ro)
237 Salary rights provided by the applicable collective labour agreement. Their legality.
Award by the court (Bucharest Court of Appeal, Section VII for employment disputes and
social security cases, decision no. 868/2022, https://sintact.ro)
AGORA
247 Roxana Maria POPESCU
UNELM Fest 2023, The International Summit of Experts in Labour Law, Bucharest,
3-4 April 2023

NOUTĂȚI
Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02.-31.03.2023

Februarie 2023
Legislație națională
Guvernul
Hotărârea 156/2023 privind aprobarea plății contribuțiilor financiare voluntare ale
României la unele proiecte ale Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE)
Ordonanța de urgență privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de
4/2023 asigurări sociale de sănătate
Ministerul Afacerilor Interne
Ordinul 188/2022 privind modificarea și completarea Metodologiei de evaluare și
intervenție multidisciplinară și interinstituțională în acordarea
serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor, aprobată
prin Ordinul ministrului muncii și protecției sociale, al ministrului
afacerilor interne și al ministrului justiției nr. 173/65/3.042/C/2021
Ministerul Antreprenoriatului și Turismului
Ordinul 450/2023 privind abrogarea Ordinului ministrului turismului nr. 89/1995 pentru
aprobarea Instrucțiunilor privind acordarea diplomei de „Maestru în
arta culinară”
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării
Ordinul 20.239/2023 privind condițiile de etică ale membrilor organismelor consultative
ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării
Ministerul Culturii
Ordinul 2.667/2023 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății sumelor prevăzute
prin hotărâri judecătorești, devenite executorii în perioada 1 ianuarie -
31 decembrie 2023, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială și acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii
legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii
având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din
aparatul propriu al Ministerului Culturii și celui din instituțiile publice
aflate în subordinea/coordonarea acestuia
Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse
Ordinul 20.144/2023 pentru modificarea Ghidului specific – Condiții de accesare a fondurilor
europene aferente Planului național de redresare și reziliență în cadrul
apelului de proiecte PNRR/2022/C13/I1, componenta 13 – Reforme
sociale, investiția I1 – Crearea unei rețele de centre de zi pentru
copiii expuși riscului de a fi separați de familie, aprobat prin Ordinul
ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse nr. 20.898/2022
NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 11

Noutăți legislative
Ministerul Finanțelor
Ordinul 1.058/2023 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind
deschiderea și repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul
NOUTĂȚI
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor

pentru șomaj, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu
și bugetele locale, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru
buget nr. 501/2013
Ordinul 953/2023 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor me
todologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv și a Codului specific de norme profesionale pentru per
soanele care desfășoară activitatea de control financiar preventiv
propriu
Ordinul 1.038/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului investițiilor
și proiectelor europene, al ministrului muncii și solidarității sociale,
al ministrului finanțelor, al directorului general al Direcției Generale
pentru Evidenta Persoanelor, al președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală și al directorului Serviciului de Telecomunicații
Speciale nr. 129/525/777/3.496.091/253/91/2023 privind termenele,
formatul datelor și al declarației pe propria răspundere, condițiile
tehnice și algoritmii de aplicare a criteriilor pe baza cărora se stabilește
eligibilitatea beneficiarilor, precum și modalitatea de interogare,
agregare și validare a datelor, conform art. 25 alin. (24) din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 166/2022 privind unele măsuri pentru
acordarea unui sprijin categoriilor de persoane vulnerabile pentru
compensarea prețului la energie, suportat parțial din fonduri externe
nerambursabile
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
Ordinul 297/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului investițiilor
pentru Evidența Persoanelor, al președintelui Agenției Naționale de
nerambursabile
12 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | NOUTĂȚI

Ordinul 663/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului investițiilor

eligibilitatea beneficiarilor, precum și modalitatea de interogare, agregare
și validare a datelor, conform art. 25 alin. (24) din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 166/2022 privind unele măsuri pentru acordarea unui
sprijin categoriilor de persoane vulnerabile pentru compensarea prețului
la energie, suportat parțial din fonduri externe nerambursabile
Ordinul 600/2023 pentru modificarea și completarea Metodologiei de acordare a sumelor
de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității
Sociale, organizațiilor neguvernamentale prevăzute la art. 98 din Legea
nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, aprobata prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției
sociale și persoanelor vârstnice nr. 399/2013
Ordinul 42/2023 privind modificarea și completarea Clasificării ocupațiilor din
Romania – nivel de ocupație (șase caractere), aprobata prin Ordinul
ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui
Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011
Ordinul 2.084/2022 privind modificarea și completarea Metodologiei de evaluare și in
tervenție multidisciplinară și interinstituțională în acordarea serviciilor
de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor, aprobată prin
Ordinul ministrului muncii și protecției sociale, al ministrului afacerilor
interne și al ministrului justiției nr. 173/65/3.042/C/2021
Curtea Constituțională
Decizia 561/2022 [R/A] referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei
„sistemului public de pensii” din titlul Legii nr. 8/2006 privind instituirea
indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai
uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice
de utilitate publică, și din cuprinsul art. 1 alin. (1) din aceasta lege, precum
și a dispozițiilor art. 9 din aceeași lege și a celor ale art. 113 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Decizia 649/2022 [A/R] referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2, 14, 15, 16, 19, 20, 22, ale art. 23 alin. (3) și ale art. 25, 27-43 și 47
din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materiala
a militarilor
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Ordinul 456/2023 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și
de gestionare a „Declarației privind obligațiile de plata a contribuțiilor
sociale, impozitului pe venit și evidenta nominala a persoanelor asigurate”
Decizia 74/2023 privind stabilirea unor măsuri adresate utilizatorilor finali cu dizabilități

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități

Ordinul 160/2023 privind aprobarea Metodologiei pentru acordarea și decontarea de bo
nuri de carburant și/sau de bonuri valorice pentru alimentarea mijloa
NOUTĂȚI
celor de transport electrice ori pentru decontarea carburantului necesar

deplasării cu autoturismul, pentru aplicarea art. 24 alin. (9) și (10) din
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoa
nelor cu handicap
Casa Națională de Asigurări de Sănătate
Ordinul 91/2023 pentru modificarea și completarea Listei materialelor sanitare de
care beneficiază bolnavii incluși în programele naționale de sănătate
curative, finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate, aprobata prin Ordinul președintelui Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 268/2013
Ordinul 104/2023 pentru modificarea și completarea Normelor tehnice de realizare a
programelor naționale de sănătate curative pentru anii 2022 și 2023,
aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate nr. 180/2022
Ordinul 97/2023 privind modificarea Ordinului președintelui Casei Naționale de
Asigurări de Sănătate nr. 234/2022 pentru aprobarea machetelor de
raportare fără regim special a indicatorilor specifici și a Metodologiei
transmiterii rap oart elor aferente programelor/subprogramelor
naționale de sănătate curative
Casa Națională de Pensii Publice
Ordinul 7/2023 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de
gestionare a „Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor so
ciale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”
Colegiul National al Asistenților Sociali
Hotărârea 119/2022 privind aprobarea Registrului național al asistenților sociali din România
Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor
Ordinul 3.496.413/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului investițiilor
nerambursabile

Institutul Național de Statistică

Ordinul 8/2023 privind modificarea și completarea Clasificării ocupațiilor din
România – nivel de ocupație (șase caractere), aprobată prin Ordinul
ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui
Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011
Legislație europeană
Comitetul Mixt al SEE

Decizia 28/07-feb-2020 de modificare a anexei XVIII (Sănătatea și securitatea la locul de
muncă, dreptul muncii și egalitatea de tratament pentru femei și
bărbați) la Acordul privind SEE [2023/306]
Martie 2023
Legislație națională
Parlamentul
Legea 67/2023 pentru modificarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 privind
protecția avertizorilor în interes public
Legea 65/2023 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1.238 al
Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind
un produs paneuropean de pensii personale (PEPP), a unor prevederi
din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al
Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să
faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE)
2019/2.088, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor private
Legea 59/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2021
pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2017
privind Programul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii și
a întreprinderilor mici cu capitalizare de piața medie – IMM INVEST
ROMANIA, a Schemei de ajutor de stat pentru susținerea activității
IMM-urilor în contextul crizei economice generate de pandemia
COVID-19, aprobată prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 42/2020, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2021
pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 110/2017 privind Programul de susținere a întreprinderilor mici și
mijlocii și a întreprinderilor mici cu capitalizare de piață medie – IMM
INVEST ROMÂNIA, precum și pentru modificarea și completarea
Schemei de ajutor de stat pentru susținerea activității IMM-urilor în
contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, aprobată
prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2020


pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță
NOUTĂȚI
Legea 52/2023 pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul
muncii
pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice și pentru stabilirea
unor măsuri financiar-bugetare
pentru modificarea și completarea Legii nr. 196/2016 privind venitul
minim de incluziune
Guvernul
Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
10/2023 Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate
Ordonanța de urgență pentru stabilirea unor măsuri de protecție socială și modificarea unor
12/2023 acte normative în domeniul asistenței sociale
Hotărârea 234/2023 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind criteriile pe baza
cărora se stabilește procentul de majorare salarială pentru persoanele
prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile
de înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor
și/sau autorităților publice care implementează proiecte finanțate din
fonduri europene nerambursabile și/sau prin Mecanismul de redresare
și reziliență
Ministerul Afacerilor Interne
Ordinul 38/2023 privind aprobarea Procedurii specifice de distribuire a tichetelor
sociale pe suport electronic pentru nou-născuți, precum și a mecanis
mului de implementare aferent
Ministerul Finanțelor
Ordinul 1.121/2023 privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub
formă de tichete de creșă pentru semestrul I al anului 2023
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
Ordinul 654/2023 privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă
pentru semestrul I al anului 2023
Ordinul 619/2023 privind aprobarea Metodologiei de selectare și finanțare a proiectelor
în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități pentru anul 2023
Ordinul 798/2023 privind aprobarea Procedurii de încadrare în sectoarele de negociere
colectivă a unităților definite conform art. 1 pct. 21 din Legea
nr. 367/2022 privind dialogul social

Ordinul 655/2023 privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub
forma de tichete de creșă pentru semestrul I al anului 2023
Ordinul 604/2023 pentru aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2023
al Institutului Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii
și Protecției Sociale, aflat în coordonarea Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale
Ordinul 500/2023 pentru aprobarea Normelor metodologice privind formarea profesio
nală specifică, precum și activitatea de supervizare profesională a
inspectorilor sociali
Ordinul 506/2023 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății sumelor prevăzute
prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi
de natură salarială stabilite în favoarea personalului din cadrul
Ministerului Muncii și Solidarității Sociale – aparat central și unități
subordonate, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2023-
31 decembrie 2023
Ministerul Sănătății
Ordinul 661/2023 privind aprobarea Planurilor de acțiune sectoriale pentru dezvoltarea
resurselor umane în sănătate 2023-2030
Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Ordinul 205/2023 pentru aprobarea conținutului formularului tipizat și caracteristicilor
de tipărire ale procesului-verbal de constatare a contravențiilor și
aplicare a sancțiunilor de către reprezentanții Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici
Ordinul 207/2023 privind aprobarea necesarului de funcții publice previzionate pentru
desfășurarea proiectului-pilot al concursului de ocupare a unor funcții
publice vacante
Casa Națională de Asigurări de Sănătate
Ordinul 191/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății
și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
nr. 1.068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de
aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru
aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care
reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor
și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate pentru anii 2021-2022, precum și prelungirea aplicării
prevederilor acestuia
Ordinul 131/2023 pentru modificarea și completarea Normelor de aplicare a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017

Ordinul 119/2023 privind desemnarea Casei Județene de Pensii Bihor ca instituție

competentă pentru instrumentarea efectivă a cererilor de transfer al
drepturilor de pensie ale funcționarilor UE
NOUTĂȚI
Curtea Constituțională
Decizia 41/2023 [A] referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parla
mentului României nr. 35/2022 privind numirea a doi membri în Colegiul
director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Înalta Curte de Casație și Justiție
Decizia 3/2023 [A] referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind prevede
rile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017
privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
pensiilor de serviciu
Ordinul 78/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura și criteriile de
evaluare profesională a magistraților-asistenți din cadrul Înaltei
Curți de Casație și Justiție și procedura privind promovarea în gradul
imediat următor a acestora
Decizia 679/2023 a ICCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal pentru anularea
art. 66 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011
Legislație europeană
Comitetul Mixt al SEE

Decizia 208/08-iul-2022 de modificare a Anexei V (Libera circulație a lucrătorilor) și a Anexei VIII
(Dreptul de stabilire) la Acordul privind SEE [2023/625]
Decizia 210/08-iul-2022 de modificare a anexei VI (Securitate socială) la Acordul privind SEE
[2023/627]
Decizia 223/08-iul-2022 de modificare a anexei XVIII (Sănătatea și securitatea la locul de
muncă, dreptul muncii și egalitatea de tratament pentru femei și
bărbați) la Acordul privind SEE [2023/640]

DOCTRINĂ
Curtea Europeană a Drepturilor Omului

și soluții ale acesteia
Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA
ABSTRACT
The European Court of Human Rights is a higher court than the national ones, to
which the litigants from the member countries of the Council of Europe, dissatisfied
with the final solutions handed down by the national courts, can appeal.
The referral to the Court takes place with strict compliance with the elements
provided in art. 47 of the Regulation. The lack of such an element, even the last
signature, makes the request inadmissible.
We warn Romanian litigants that only 3% of the requests addressed to the Court
are declared admissible. As a result, hopes in the ECHR must be limited... among
the admissible requests and judged by the Court are those reproduced, in summary,
at the end of this article.
Keywords: application, convention, European Court, sexual harassment, admissibility,

national courts, judges, procedure, solutions, reporting period, private life.
REZUMAT
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanță superioară celor naționale,

la care pot apela justițiabilii din țările membre ale Consiliului Europei, nemulțumiți
de soluțiile definitive pronunțate de instanțele naționale.
Sesizarea Curții are loc cu respectarea riguroasă a elementelor prevăzute în art. 47

din Regulament. Lipsa unui atare element, chiar și a ultimei semnături, atrage
inadmisibilitatea cererii.
Avertizăm justițiabilii români că doar 3% din cererile adresate Curții sunt declarate
admisibile. Ca urmare, speranțele în CEDO trebuie să fie limitate. În rândul cererilor
admisibile și judecate de Curte se află și cele reproduse, în sinteză, la finalul
articolului de față.
Cuvinte-cheie: cerere, convenție, Curtea Europeană, hărțuire sexuală, inadmisibilitate,

instanțe naționale, judecători, procedură, soluții, termen de sesizare, viață privată.
DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 21

Alexandru ȚICLEA
Legislaţie relevantă: Legea nr. 30/1994 (Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale)
1. Organizare
În actuala sa configurație, Curtea a fost creată prin Protocolul nr. 1 la Convenție, încheiat la Strasbourg
la 11 mai 1994, ratificat de țara noastră prin Legea nr. 79/1995, intrat în vigoare la data de 1 noiembrie
1998. Actuala Curte a rezultat din fuziunea a două organisme independente, existente până la acea
dată (Comisia Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Admiterea unui stat în Consiliul Europei presupune și acceptarea jurisdicției Curții.
Constatându-se un număr mare de plângeri ale cetățenilor europeni, prin Protocolul nr. 14, intrat
în vigoare la 1 iunie 2010, au fost introduse o serie de modificări de natură procedurală, permițând
o mai bună procesare a cererilor (criteriul prejudiciului minim, condiție de admisibilitate,
soluționarea cererilor inadmisibile de către judecătorul unic, creșterea rolului Comisiilor pentru
Drepturile Omului, examinarea cauzelor repetitive etc.).
Potrivit art. 20 din Convenție, Curtea este alcătuită dintr-un număr de 47 de judecători, egal cu cel
al statelor semnatare ale acestei Convenții, membre ale Consiliului Europei. Judecătorii trebuie să
se bucure de „cea mai înaltă reputație morală, să întrunească condițiile cerute pentru exercitarea
unor înalte funcții judiciare sau să fie juriști având o competență recunoscută” (art. 21 par. 1).
Ei își exercită mandatul cu titlu individual (art. 21 par. 2), fiind independenți și imparțiali, inclusiv
față de statele care i-au propus (art. 21 par. 3).
Judecătorii sunt aleși pe o perioadă de 9 ani de Adunarea Parlamentară de pe o listă de 3 candidați

propusă de fiecare stat. Această listă trebuie să satisfacă și criteriul gender balance care impune
prezența a cel puțin unei femei.
Curtea este condusă de un președinte, secondat de 2 președinți, aleși pe o perioadă de 3 ani.
Cei 47 de judecători alcătuiesc Adunarea Plenară a Curții pentru alegerea președintelui, a

vicepreședinților, a președinților de Cameră, a grefierului Curții și adjunctului acestuia etc.
(art. 25).
Pentru examinarea cauzelor, Curtea judecă în următoarele completuri de judecată (art. 26 par. 1):
– judecătorul unic;
– completurile de 3 judecători;
– completurile de 7 judecători;
– Marea Cameră formată din 17 judecători.
2. Sesizarea Curții
O persoană din țările membre Consiliului Europei, în lipsa unei soluții favorabile pe plan intern,
după epuizarea tuturor căilor de atac (ordinare), se poate adresa Curții.
22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | DOCTRINĂ

În art. 47 din Regulamentul său este prezentat conținutul unei cereri individuale, ale cărei
elemente trebuie respectate riguros. Conform acestui text:
1. Orice cerere în temeiul art. 34 din Convenție se face pe formularul pus la dispoziție de grefă,
cu excepția cazului în care Curtea hotărăște altfel. Aceasta trebuie să conțină toate informațiile
cerute în părțile relevante din formularul de cerere și să indice:
a) numele, data nașterii, cetățenia și adresa reclamantului și, atunci când reclamantul este
o persoană juridică, denumirea completă, data înființării sau a înregistrării, numărul de
înregistrare oficial (dacă este cazul) și adresa oficială;
b) numele, adresa, numărul de telefon și fax și adresa de e-mail ale reprezentantului acestuia,
dacă este cazul;
c) dacă reclamantul are un reprezentant, data și semnătura originală a reclamantului în rubrica

din formularul de cerere rezervată pentru procură; în rubrica respectivă trebuie să figureze și
semnătura originală a reprezentantului prin care arată că acceptă să îl reprezinte pe reclamant;
d) partea sau părțile contractante împotriva cărora este îndreptată cererea;
e) o expunere succintă și lizibilă a faptelor;
f) o expunere succintă și lizibilă a pretinsei sau a pretinselor încălcări ale Convenției și a

argumentelor relevante; și
g) o expunere succintă și lizibilă privind respectarea de către reclamant a condițiilor de

admisibilitate prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție.
2. a) Toate informațiile prevăzute la lit. e)-g) de la alin. (1) de mai sus trebuie să fie prezentate
în partea relevantă din formularul de cerere și trebuie să fie suficiente pentru a permite Curții
să stabilească, fără a fi nevoie să consulte alte documente, natura și obiectul cererii.
b) Reclamantul poate totuși completa informațiile respective anexând la formularul de cerere

un document de cel mult 20 pagini prin care prezintă în detaliu faptele, pretinsele încălcări
ale Convenției și argumentele relevante.
3.1. Formularul de cerere trebuie să fie semnat de reclamant sau de reprezentantul acestuia și
trebuie să fie însoțit de:
a) copii ale documentelor referitoare la deciziile sau măsurile denunțate, judiciare sau de altă natură;
b) copii ale documentelor și deciziilor care dovedesc că reclamantul a epuizat căile de recurs
interne și a respectat termenul prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție;
c) dacă este cazul, copii ale documentelor referitoare la orice altă procedură internațională de
anchetă sau de reglementare;
d) atunci când reclamantul este o persoană juridică, astfel cum se prevede la alin. (1) lit. a) din
prezentul articol, documentul (documentele) care demonstrează că persoana care a depus
cererea are calitatea sau autoritatea pentru reprezentarea reclamantului.

Alexandru ȚICLEA
3.2. Documentele depuse în sprijinul cererii trebuie să figureze pe o listă în ordine cronologică,
să fie numerotate consecutiv și să fie identificate în mod clar.
4. Reclamantul care nu dorește ca identitatea lui să fie dezvăluită trebuie să precizeze acest lucru și
să prezinte o expunere a motivelor care justifică derogarea de la regula publicității procedurii în fața
Curții. Curtea poate să autorizeze păstrarea anonimatului sau să decidă acordarea acestuia din oficiu.
5.1. În cazul nerespectării obligațiilor enumerate la alin. (1)-(3) din prezentul articol, Curtea nu
examinează cererea, cu excepția cazului în care:
a) reclamantul a furnizat o explicație satisfăcătoare pentru neîndeplinirea cerinței în cauză;

b) cererea privește luarea de măsuri provizorii;
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
c) Curtea decide în alt mod, din oficiu sau la cererea unui reclamant.
5.2. Curtea poate solicita reclamantului, în orice caz, să depună într-un termen determinat toate
informațiile sau documentele utile, în forma sau modul pe care le consideră adecvate.
6. a) În sensul art. 35 § 1 din Convenție, data introducerii cererii se consideră a fi data la care
un formular de cerere care îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul articol este trimis
Curții, iar data expedierii se consideră a fi data poștei.
b) Cu toate acestea, pentru motive justificate, Curtea poate să decidă reținerea unei alte date.
7. Reclamantul trebuie să informeze Curtea cu privire la orice schimbare a adresei sale și despre
orice fapt relevant privitor la examinarea cererii sale.
Atenție: începând cu luna februarie 2022, termenul de adresare este de 4 luni, care curge de la
pronunțarea ultimei hotărâri a instanței naționale.
3. Procedură
O cerere, după înregistrare, trece printr-o etapă de filtraj care are drept obiectiv repartizarea către
completul de judecată corespunzător.
Admisibilitatea sau inadmisibilitatea este în competența Judecătorului unic (art. 27) și Comitetul
poate declara o cerere inadmisibilă sau să o radieze de pe rol dacă nu mai este necesară o
examinare suplimentară [art. 27 par. 1 lit. a)].
Dacă plângerea nu este vădit inadmisibilă și nu sunt necesare examinări suplimentare cu privire
la admisibilitate și fond, ea se comunică Guvernului pârât să depună observații.
După formularea observațiilor și de către reclamant, Comitetul se pronunță printr-o decizie sau
hotărâre definitivă (art. 28 par. 2). El poate să se desizeze în favoarea Camerei, dacă cererea nu
face obiectul unei jurisprudențe constante în fața Camerei și o fază orală.
Hotărârea Camerei poate fi atacată în fața Marii Camere în termen de 3 luni de la pronunțare.
Decizia acesteia este definitivă (art. 44 par. 1).

În situația în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale,
va acorda părții lezate o satisfacție echitabilă (art. 41). Compensația poate fi de natură financiară
sau să reprezinte o măsură care să înlăture efectele încălcării, de exemplu, obligarea statului la
restitutio in integrum. Alteori, Curtea poate stabili o reparație echitabilă, care să acopere daunele
materiale (dacă există un prejudiciu material), daunele morale și cheltuielile de judecată.
4. Avertisment
Justițiabilii din România, nemulțumiți de soluțiile pronunțate de instanțele naționale, nu trebuie
să se încreadă prea mult în Curtea Europeană. Numai 3% din totalul plângerilor împotriva
României analizate de CEDO au fost declarate admisibile. Extrem de puține. Din acest punct de
vedere, CEDO reprezintă doar o iluzie, una deșartă. Recomandarea noastră: justițiabilii români să
ia toate măsurile pentru rezolvarea cauzei lor aici, de către instanțele naționale.
În ultima perioadă de timp, datorită numărului mare de plângeri ale cetățenilor din țările
membre ale Consiliului Europei, unele dosare sunt luate aleatoriu în discuție, iar altele declarate
inadmisibile, cu totul arbitrar, fără nicio justificare sau cu una inventată. De exemplu, într-o
comunicare semnată „Pentru grefieră” de C. Nicolescu – referent juridic, se comunică: „nu sunt
întrunite cerințele impuse de articolul 47 din Regulamentul Curții: Formularul de cerere (ultima
pagină) nu este semnat de reclamant/ți (sic) sau de reprezentantul desemnat”. Este o minciună,
de neacceptat la acest nivel european pentru că reprezentantul-avocat a semnat și pe ultima
pagină a cererii, înscris pe care erau aplicate și alte asemenea semnături! Chiar dacă ar fi lipsit o
semnătură care ar fi fost relevanța ei? În niciun caz nu era motive de respingere a cererii. În mod
iritant, șicanatoriu, la comunicarea menționată s-a atașat și textul art. 47 din Regulament care
privește conținutul cererii și anexele sale. Într-adevăr, la pct. 3.1 se precizează: „Formularul de
cerere trebuie semnat de către reclamant sau de către reprezentantul său...”, dar nu stabilește
numărul semnăturilor. Să presupunem că ar fi lipsit acea ultimă semnătură, dar în alte rubrici,
pe prima pagină, exista atât semnătura reclamantei, cât și cea a avocatului. O găselniță a Curții
greu de explicat din punct de vedere legal.
În final, suntem avertizați „Curtea nu va răspunde scrisorilor sau apelurilor dvs. telefonice cu referire
la această cerere incompletă”. Deci, nu trebuie să crâcnim în fața judecătorului european (...).
5. Soluții ale Curții Europene

Instanța respectivă s-a pronunțat în mai multe cauze privind încălcarea Convenției pentru
Protecția Drepturilor Omului de către autoritățile și instanțele noastre naționale, inclusiv în
ceea ce privește raporturile de muncă/de serviciu sau cu reverberații asupra acestora, așa cum
rezultă din sintezele prezentate în continuare.
A. Hotărârea din 5 septembrie 2017 în cauza Bărbulescu (Marea Cameră)[1] a privit cererea
salariatului care a fost concediat disciplinar pe motivul că a încălcat interdicția înscrisă în
regulamentul intern de folosire a „calculatoarelor, copiatoarelor, telefoanelor, telexului sau
faxului în interese personale”.
În A. Țiclea (coord.), Noutăți legislative jurisprudenționale și doctrinare privind raporturile de muncă, Ed. Universul Juridic,
[1]
2018, pp. 445-491.

Alexandru ȚICLEA
Timp de 8 zile angajatorul a înregistrat comunicările salariatului pe Yahoo Messenger, după care l-a
convocat pe acesta la cercetare disciplinară.
Cele 45 de pagini menționate în convocator erau transcrierea comunicărilor pe care reclamantul

le efectuase cu fratele său și cu logodnica sa în perioada în care acesta fusese supravegheat;
aceste comunicări priveau chestiuni private, unele având un caracter intim. Transcrierea includea
și cinci mesaje schimbate de reclamant cu logodnica sa prin utilizarea contului personal de Yahoo
Messenger; aceste mesaje nu conțineau informații de natură intimă.
Pus în fața acestei situații, salariatul și-a informat în scris angajatorul că, în opinia lui, acesta săvârșise
o infracțiune, și anume violarea secretului corespondenței.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Cu toate acestea, a fost sancționat disciplinar.
El a atacat decizia de concediere în fața Tribunalului București, care însă i-a respins contestația cu
motivarea care urmează:
Instanța a apreciat că monitorizarea convorbirilor efectuate de angajat pe internet prin intermediul

programului Yahoo Messenger de pe calculatorul firmei, convorbiri ce au fost făcute de reclamant
în timpul programului de lucru – indiferent dacă fapta angajatorului îmbracă sau nu forma ilicitului
penal – nu este de natură să aducă atingere validității cercetării disciplinare efectuate în cauză.
De asemenea, a reținut că dreptul angajatorului de a monitoriza angajații săi la locul de muncă în

ceea ce privește și utilizarea calculatoarelor firmei se circumscrie sferei largi a noțiunii de drept
de control asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu ce își găsește reglementare în
dispozițiile art. 40 lit. d) din Codul muncii. Câtă vreme s-a făcut dovada că salariații instituției
fuseseră atenționați chiar cu puțin timp înainte de sancționarea disciplinară a reclamantului cu
privire la faptul că o altă colegă de serviciu fusese concediată pentru folosirea internetului, a
telefonului și a copiatorului în scopuri personale și erau avertizați cu privire la faptul că activitatea
lor este supravegheată, nu i se poate reproșa angajatorului faptul că nu a dat dovadă de transparență
și că nu a fost deschis în ceea ce privește activitatea sa de monitorizare a utilizării calculatoarelor
de către angajați.
Curtea de Apel a menținut soluția tribunalului, motivând în esență:
„Într-adevăr, în mod corect a statuat prima instanță că internetul reprezintă o unealtă pusă la
dispoziția salariatului de către angajator, în vederea unei utilizări profesionale, angajatorul fiind
îndrituit să stabilească regulile de utilizare, interdicțiile și dispozițiile pe care trebuie să le respecte
salariații la utilizarea internetului la locul de muncă, fiind evident și că poate refuza utilizarea
internetului în scopuri personale, astfel cum explicit s-a pronunțat salariaților în cauză prin
informarea din 26 iunie 2007, în aplicarea prevederilor din Regulamentul Intern care le impunea
respectarea orelor de muncă, a prezenței la locul de muncă, a utilizării eficiente a timpului de lucru.
În concluzie, angajatorului căruia îi aparține investiția este îndrituit, în contextul exercitării

drepturilor prevăzute de art. 40 alin. (1) C. muncii, să monitorizeze utilizarea internetului la locul
de muncă, iar salariatul care încalcă dispozițiile angajatorului referitoare la utilizarea internetului
în interes personal, săvârșește o abatere disciplinară, ceea ce poate atrage sancționarea sa, inclusiv
sancționarea cea mai aspră”.

Marea Cameră, care a soluționat în ultimă instanță cererea salariatului, a considerat că în cauză a
fost încălcat art. 8 din Convenția privind respectarea vieții private și a secretului corespondenței
a acelei persoane.
Curtea a reținut că „măsura contestată de reclamant, și anume monitorizarea comunicărilor

efectuate prin Yahoo Messenger, care a determinat inițierea unei proceduri disciplinare împotriva
acestuia și concedierea lui ulterioară, pentru nerespectarea normelor interne de interzicere a utilizării
resurselor societății în scopuri personale, stabilite de către angajatorul acestuia, nu a fost luată de
o autoritate a statului, ci de o societate comercială de drept privat. Monitorizarea comunicărilor
reclamantului de către angajator și consultarea de către acesta din urmă a conținutului lor, în
vederea justificării concedierii persoanei în cauză, nu poate fi considerată așadar ca fiind o „ingerință”
din partea unei autorități publice în exercitarea dreptului acestuia.
Cu toate acestea, Curtea a observat că măsura adoptată de către angajator a fost confirmată de
instanțele naționale. Este adevărat că monitorizarea comunicărilor reclamantului nu rezultă dintr-o
intervenție directă a autorităților naționale; cu toate acestea, răspunderea acestor autorități ar fi
angajată dacă faptele în litigiu ar rezulta din neîndeplinirea de către acestea a obligației de a garanta
reclamantului exercitarea unui drept consacrat la art. 8 din Convenție”.
În continuare, a analizat modul în care instanțele naționale au soluționat cererea salariatului.

A constatat astfel, că nici Tribunalul, nici Curtea de Apel nu au examinat amploarea măsurii de
monitorizare instituită de angajator și gradul de intruziune în viața privată a salariatului.
Nu reiese nici dacă „instanțele naționale au verificat suficient existența unor motive legitime care
să justifice instituirea măsurii de monitorizare a comunicărilor reclamantului. Curtea nu poate decât
să constate că nu s-a stabilit de către Curtea de Apel care era, în speță, obiectivul specific urmărit,
care putea să justifice o monitorizare atât de strictă. Este adevărat că acest aspect a fost abordat de
către Tribunal, care a menționat necesitatea de a evita să se aducă atingere sistemelor informatice
ale întreprinderii, să se angajeze răspunderea întreprinderii în cazul unei activități ilicite în spațiul
virtual, precum și pentru a se evita să se dezvăluie secretele comerciale ale acesteia. Totuși, în opinia
Curții, aceste exemple pot fi considerate doar indicații teoretice, deoarece reclamantului nu i s-a
imputat concret că a expus întreprinderea vreuneia din aceste riscuri. În plus, Curtea de Apel nu s-a
pronunțat deloc asupra acestui aspect (pct. 124).
De asemenea, nici Tribunalul, nici Curtea de Apel nu au examinat suficient problema dacă obiectivul
urmărit de către angajator ar fi putut fi atins prin metode mai puțin intruzive decât accesul la
conținutul efectiv al comunicărilor reclamantului (pct. 125).
În plus, niciuna dintre aceste instanțe nu au analizat gravitatea consecințelor măsurii de monitorizare
și a procedurii disciplinare ulterioare. În această privință, Curtea observă că reclamantul făcuse
obiectul celei mai severe măsuri disciplinare posibile, și anume concedierea (pct. 126).
În cele din urmă, Curtea a subliniat că instanțele naționale nu au verificat dacă atunci când l-a convocat
pe reclamant pentru a oferi explicații referitoare la utilizarea resurselor întreprinderii, în special a
internetului, angajatorul nu obținuse deja accesul la conținutul comunicărilor în cauză. Aceasta observă
că autoritățile naționale nu au stabilit în ce moment în cursul procedurii disciplinare angajatorul
obținuse accesul la acest conținut. În opinia Curții, a admite că accesul la conținutul comunicării este
posibil în orice stadiu al procedurii disciplinare, contravine principiului transparenței (pct. 127).

Alexandru ȚICLEA
În această privință, Curtea a considerat că „este discutabilă concluzia” Curții de Apel potrivit căreia
a fost păstrat un echilibru just între interesele aflate în joc. Această constatare pare să fie mai de
grabă formală și teoretică. Într-adevăr, Curtea de Apel nu a explicat care erau motivele concrete,
care decurgeau din situația specifică a reclamantului și a angajatorului său, care le-au permis să
ajungă la această concluzie (pct. 128).
În aceste condiții se pare că instanțele naționale au omis, pe de o parte să verifice, în special, dacă
reclamantul fusese avertizat în prealabil de către angajatorul său cu privire la posibilitatea de a-i fi
monitorizate comunicările prin Yahoo Messenger și, pe de altă parte, nu au ținut seama de faptul că
acesta nu fusese informat nici cu privire la natura sau amploarea monitorizării la care a fost supus,
nici cu privire la gradul de intruziune în viața privată și în corespondența acestuia. În plus, acestea nu
au stabilit, în primul rând, motivele concrete care au justificat instituirea măsurilor de monitorizare,
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
în al doilea rând, dacă angajatorul ar fi putut să pună în aplicare măsuri mai puțin invazive pentru
viața privată și corespondența reclamantului și, în al treilea rând, dacă este posibil ca accesul la
conținutul comunicărilor să fi avut loc fără știrea acestuia (pct. 129).
Având în vedere toate considerentele de mai sus și în pofida marjei de apreciere de care dispune
statul pârât, Curtea consideră că autoritățile naționale nu au protejat în mod corespunzător dreptul
reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale și că, prin urmare, nu au
asigurat un echilibru just între interesele aflate în joc. Prin urmare, ar fi fost încălcat art. 8 din
Convenție (pct. 130).
Hotărârea a fost adoptată de Marea Cameră cu unsprezece voturi la șase.
Nu au acordat daune materiale (cu excepția cheltuielilor de judecată) și nici daune morale. Curtea
a considerat: constatarea unei încălcări constituite reparație echitabilă suficientă pentru orice
prejudiciu moral pe care l-ar fi putut suferi reclamantul.
B. Prin Hotărârea din 11 ianuarie 2022[2], în Cauza Corneschi, Curtea a soluționat cererea
reclamantului care a fost trecut în rezervă, după 18 ani de carieră militară, ca urmare a retragerii
autorizației de acces la informații clasificate (ORNIS), pentru pretinse fapte penale (ulterior
nedovedite).
Măsura i-a fost comunicată verbal, apoi, la solicitarea sa expresă, a primit o comunicare scrisă,
dar fără nicio motivare cu privire la cauzele retragerii autorizației respective. I s-a reamintit
că potrivit declarației completate și semnate olograf, conform anexei nr. 15 din Standardele
naționale de protecție a informațiilor clasificate din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr. 585/2002, el a consimțit la neacordarea avizului să nu fie motivată.
Reclamantul a introdus acțiune în contencios pentru anularea deciziilor SRI de retragere a

autorizației de acces la informații clasificate și de trecere în rezervă; a solicitat de asemenea,
reintegrarea în postul deținut anterior și plata salariilor datorate.
Curtea de Apel a respins cererea, dar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul
reclamantului, în esență, că în lipsa documentelor clasificate care nu au fost depuse la dosar, nu
există niciun suport probator pentru concluziile primei instanțe privind temeiurile legale de fapt
ale actelor adoptate împotriva celui în cauză.
[2]
Publicată în M. Of. nr. 772 din 3 august 2022.

Instanța de fond, după consultarea documentelor depuse la dosar de către autoritatea pârâtă
(care, de fapt, erau doar cele două decizii atacate), a respins toate capetele de cerere ale
reclamantului.
Instanța supremă a menținut această soluție, respingând recursul acestuia.
Prin cererea sa adresată Curții Europene, petentul a susținut că avea, în temeiul art. 6 din
Convenție, dreptul la o instanță capabilă să examineze deciziile care au pus capăt în mod
nejustificat celor 18 ani de carieră militară și dreptul să i se respecte în mod corespunzător
reputația profesională (pct. 72).
A susținut că asemenea declarație, invocată de către autoritatea-angajatoare, nu putea fi

considerată o renunțare la dreptul de a fi informat, cu privire la motivele retragerii și implicit,
ale trecerii în rezervă; „într-adevăr avea dreptul, în conformitate cu prevederile din dreptul muncii,
să fie informat cu privire la motivele de încetare a carierei, chiar dacă astfel de informații erau
furnizate în mod sumar sau într-un extras, ceea ce ar fi permis ca informațiile clasificate să fi fost
omise (prin anonimizare de exemplu)” (pct. 77).
În esență, Curtea a constatat „că limitările aplicate dreptului reclamantului la o procedură

contradictorie și la egalitatea armelor nu sunt compensate în cadrul procedurilor interne astfel
încât să se păstreze esența însăși a dreptului său la un proces echitabil” (pct. 113). „Prin urmare
a fost încălcat art. 6&1 din Convenție” (pct. 114).
Drept consecință, a obligat statul român să plătească reclamantului daune morale (6000 euro)
și cheltuieli de judecată (2700 euro).
C. Prin Hotărârea din 29 martie 2022 în Cauza A.M.I.[3], Curtea s-a pronunțat asupra cererii având
ca obiect condamnarea reclamantului (polițist) în urma unui proces penal (pentru purtare
abuzivă) în condițiile în care acesta nu a avut posibilitatea, în nicio fază procesuală, să interogheze
sau să solicite audierea martorului protejat a cărui declarație făcută în cursul anchetei penale a
constituit baza stabilirii vinovăției sale.
Acel martor protejat-investigator sub acoperire (I.N) fusese reținută sub bănuiala de prostituție.
Fiind pusă în libertate a doua zi, aceasta a întocmit un proces-verbal prin care l-a acuzat pe
reclamant că a supus-o unei percheziții corporale cu încălcarea normelor procedurale (potrivit
acesteia, reclamantul a dezbrăcat-o complet).
Reclamantul a solicitat tribunalului citarea lui I.N., devenită martor cu identitate protejată, pentru
a-i pune întrebări. Citată de mai multe ori, aceasta nu s-a prezentat niciodată în fața instanței.
Reclamantul a contrazis versiunea lui I.N. asupra faptelor, a precizat că activitatea sa în noaptea
evenimentelor s-a limitat doar la fotografierea acesteia și la prelevarea amprentelor sale; a
subliniat că nicio altă probă, în afară de Procesul-verbal întocmit de I.N. nu a confirmat acuzațiile
de purtare abuzivă, iar înregistrarea audio-video se întrerupsese brusc chiar înainte de faptele
care stau la baza învinuirii sale, astfel încât era lipsită de relevanță (pct.4).
[3]
Publicată în M. Of. nr. 951 din 29 septembrie 2022.

Alexandru ȚICLEA
Tribunalul, din lipsă de probe, l-a achitat pe cel în cauză, dar Curtea de Apel l-a condamnat la 2
luni de închisoare pentru purtare abuzivă, considerând că procesul-verbal respectiv se corobora
cu înregistrările audio, în special cu ultimele propoziții înregistrate înainte de întrerupere (pct. 6).
În cerere adresată Curții Europene, reclamantul a denunțat condamnarea sa în urma unui proces
penal în care nu a avut posibilitatea, în nicio fază procesuală, să-i pună întrebări martorei ori
să solicite audierea acesteia, deși declarațiile ei din procesul-verbal au constituit baza pentru
stabilirea vinovăției sale (pct. 7).
Curtea a reținut că, în circumstanțele cauzei, nu se poate considera că instanțele au depus

toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezentarea martorei în fața instanțelor (pct.
10). A constatat că „în speță s-au luat foarte puține măsuri procedurale pentru a compensa
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
imposibilitatea apărării de a o audia în mod direct pe I.N. Aceasta reprezenta o garanție

procedurală importantă de natură să protejeze dreptul la apărare al inculpatului, absența acesteia
având o mare pondere în balanță a examinării caracterului echitabil general al procesului în raport
cu art. 6&1 și 3 lit. d) din Convenție (pct. 12).
În consecință, a hotărât că în speță a fost încălcat textul antemenționat și a obligat statul român
la plata de daune morale (6000 euro) și la cheltuieli de judecată (3400 euro).
D. Prin Hotărârea din 30 august 2022 în Cauza C. împotriva României[4], Curtea s-a pronunțat asupra
cererii având ca obiect plângerea reclamantei, hărțuită sexual la locul de muncă de către șeful uni
tății unde era trimisă de angajatorul său pentru a presta servicii de curățenie. Deoarece ea a refuzat
în mod constant avansurile, agresorul a întreprins o serie de acțiuni destinate să-i creeze disconfort
la locul de muncă și să o terorizeze. Nu i-a mai oferit produsele pentru curățenie de care victima
avea nevoie în munca sa și apoi o acuza că nu își îndeplinește corespunzător sarcinile de serviciu.
Autoritățile judiciare din țară au considerat că faptele comise de autor nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de hărțuire sexuală (art. 223 C. pen.).
Curtea Europeană a fost însă de o altă părere, constatând încălcarea art. 8 din Convenție conform
căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, și nu este admis
amestecul unei autorități în exercitarea acestui drept.
Curtea a observat că reclamanta și-a informat managerul, care a adus situația în atenția
angajatorului acelui făptuitor, dar acesta nu a luat măsuri ca răspuns la acuzațiile de hărțuire
sexuală comisă de unul dintre angajații săi.
Constatând că autoritățile naționale au încărcat art. 8 din Convenție, Curtea a obligat statul
român la plata unei despăgubiri de 7.500 euro.
Pare că este vorba de o premieră absolută în practica CEDO privind încadrarea hărțuirii sexuale
în încălcarea dreptului la viață privată.
[4]
Publicată în M. Of. nr. 221 din 17 martie 2023.

10 clauze esențiale cuprinse în noul

model-cadru al contractului individual
de muncă
Lector univ. dr. Corneliu BENȚE
Președinte UNELM
ABSTRACT
The new amendments and completions to the Labour Code brought by the
adoption of Law no. 283/2022 required the adoption of a new framework model
of the individual employment contract. It was established by the Order of the
Minister of Labour and Social Solidarity no. 2171/2022 and is made available to
employees and employers by publication on the website of the Labour Inspection.
For the proper development of labour relations, the parties to the individual
employment contract can also negotiate other specific clauses in compliance with
the relevant legal provisions in the field.
Starting from the framework model of the individual employment contract, we will
propose some elements which, in our opinion, should be included in this contract.
In this context, we consider essential the following 10 clauses that could be

negotiated and included in the individual employment contract, as follows:
(1) Electronic communication between the parties; (2) Terms of the trial period
(if any); (3) Distribution of the work schedule; (4) Basic salary, other constituent
elements of salary income, highlighted separately, periodicity of salary payment to
which the employee is entitled and payment method; (5) The procedure regarding
the use of the electronic signature, advanced electronic signature and qualified
electronic signature; (6) The right and conditions regarding the professional training
of the employee provided by the employer; (7) Conditions for the suspension of the
individual employment contract; (8) Processing of personal data; (9) Organization
of administrative procedures in the virtual environment; (10) Conciliation of
individual labour disputes.
Keywords: individual employment contract, communication, e-mail, virtual

platforms, trial period, work schedule, salary, bonuses, allowances, increases,
compensation, electronic signature, professional training, suspension, GDPR,
procedures, conciliation, disputes.

Corneliu BENȚE
REZUMAT
Noile modificări și completări ale Codului muncii aduse prin adoptarea Legii
nr. 283/2022 au impus adoptarea unui nou model-cadru al contractului individual
de muncă. Acesta a fost stabilit prin Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității
Sociale nr. 2171/2022 și este pus la dispoziția angajaților și a angajatorilor prin
publicare pe site-ul Inspecției muncii.
Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă părțile contractului individual de

muncă pot negocia și alte clauze specifice cu respectarea prevederilor legale
DOCTRINĂ
incidente în materie.
NOUTĂȚI
Plecând de la modelul-cadru al contractului individual de muncă, vom propune

unele elemente care, în opinia noastră, ar trebui introduse în conținutul acestui
contract.
În acest context, considerăm esențiale următoarele 10 clauze ce ar putea fi

negociate și incluse în conținutul contractului individual de muncă, astfel:
(1) Comunicarea electronică între părți; (2) Condițiile perioadei de probă (dacă
există); (3) Repartizarea programului de muncă; (4) Salariul de bază, alte elemente
constitutive ale veniturilor salariale, evidențiate separat, periodicitatea plății
salariului la care salariatul are dreptul și metoda de plată; (5) Procedura privind
utilizarea semnăturii electronice, semnăturii electronice avansate și semnăturii
electronice calificate; (6) Dreptul și condițiile privind formarea profesională a
salariatului oferită de angajator; (7) Condiții de suspendare a contractului individual
de muncă; (8) Prelucrarea datelor cu caracter personal; (9) Organizarea procedurilor
administrative în mediul virtual; (10) Concilierea conflictelor individuale de muncă.
Cuvinte-cheie: contract individual de muncă, comunicare, e-mail, platforme

virtuale, perioadă de probă, program de lucru, salariu, prime, indemnizații, sporuri,
compensații, semnătura electronică, formare profesională, suspendare, GDPR,
proceduri, conciliere, conflicte.
Legislaţie relevantă: Codul muncii, art. 17, Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale
nr. 2171/2022, Legea nr. 283/2022
În data de 19 octombrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1013, Legea
nr. 283/2022 care aduce semnificative modificări și completări Codului muncii și Codului
administrativ.
Potrivit alin. (8) al art. 17 C. muncii, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2022, Inspecția
muncii pune la dispoziția angajaților și a angajatorilor modelul-cadru al contractului individual
de muncă, stabilit prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale, prin publicarea pe
site-ul instituției. În consecință, a fost emis Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale
nr. 2171/2022 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă.

„Observăm, din cele de mai sus (modelul-cadru al CIM), întrepătrunderea dintre partea legală și cea
convențională a contractului, simbioza lor. Voința părților concretizează dispozițiile legale în limitele
prevăzute, dar câmpul lor de acțiune este suficient de extins, nu numai în ceea ce privește inserarea
în contract a clauzelor obligatorii, ci și a altora, cu condiția să fie licite și morale.[1]”
Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă părțile contractului individual de muncă pot
negocia și alte clauze specifice cu respectarea prevederilor legale incidente în materie. Plecând
de la modelul-cadru al contractului individual de muncă, vom propune, în cele ce urmează, unele
elemente care, în opinia noastră, ar trebui introduse în conținutul acestui contract.
1. Comunicarea electronică
La propunerea Inspecției muncii a fost introdus în cuprinsul contractului individual de muncă
un element absolut necesar în comunicarea dintre părți: adresa poștală electronică – e-mail. De
altfel, această formă de comunicare este des uzitată în relațiile de muncă, fapt constatat și de
Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit deja că „decizia de concediere individuală emisă
potrivit dispozițiilor art. 76 din Codul muncii se poate comunica prin poștă electronică, aceasta
reprezentând o modalitate de comunicare aptă din punct de vedere procesual să declanșeze
curgerea termenului de contestare jurisdicțională a deciziei, (…) în condițiile în care salariatul a
comunicat angajatorului aceste date de contact și există o uzanță a acestei forme de comunicare
între părți.”[2]
În opinia noastră, modelul-cadru al contractului individual de muncă stabilit prin ordin al

ministrului muncii și solidarității sociale ar fi trebuit să conțină pe lângă adresa de e-mail și
alte modalități de comunicare electronică atâta timp cât acestea sunt utilizate la scară largă
în relația de muncă angajat-angajator. Prin urmare, considerăm că nimic nu împiedică părțile
să negocieze o clauză contractuală prin care să stabilească posibilitatea comunicării și pe alte
platforme virtuale. O astfel de clauză ar putea avea următorul conținut:
„Părțile hotărăsc de comun acord ca orice comunicare, pentru care forma scrisă este condiție
de valabilitate sau de probă stabilită de lege, privind executarea, modificarea, suspendarea sau
încetarea prezentului contract, convocările sau orice alte notificări, inclusiv comunicările efectuate
după încetarea raporturilor de muncă să se facă prin poșta electronică (e-mail) la următoarele
adrese:
a) e-mail angajator: .......................................

b) e-mail salariat: .................................
De asemenea, părțile ar mai putea stabili că: „informările cu caracter general realizate pe timpul
executării prezentului contract se pot transmite și pe alte platforme virtuale (de ex.: microsoft
teams/google meet/zoom/skype/whatsapp etc.) la următoarele adrese:
a) Nr. apel telefonic/whatsapp: .................................

b) Identificator platformă electronică (teams/meet/zoom/skype etc.): ..................................”
[1]
Al. Țiclea, L. Georgescu, Dreptul muncii, ed. a VIII-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2022, p. 233.
[2]
Hotărâre prealabilă: Decizia nr. 34/2016, M. Of. nr. 18 din 9 ianuarie 2017.
DOCTRINĂ |
Corneliu BENȚE
2. Condițiile perioadei de probă (dacă există)

De regulă, în primele zile de executare a contractului individual de muncă salariatul participă
la diferite programe de instruire cu scopul de a-și însuși regulile și procedurile interne ale
unității, de a se adapta la locul de muncă și în cadrul echipei din care va face parte. Aceste
programe sunt stabilite de angajator prin Regulamentul intern sau prin proceduri interne anexe
la regulament. În orice caz, angajatorul are obligația de informare a salariatului cu privire la
drepturile și obligațiile acestuia pe timpul perioadei de probă. În acest sens, clauza contractuală
privind condițiile perioadei de probă ar putea avea următorul conținut:
„Pe durata perioadei de probă salariatul participă activ la programul de integrare profesională
DOCTRINĂ
organizat de angajator. Condițiile privind organizarea programelor de integrare profesională sunt

NOUTĂȚI
prevăzute în Regulamentul intern/Procedura privind integrarea profesională a lucrătorilor.”
Evident, în cazul companiilor mici în care nu există astfel de programe, această clauză nu va fi
inclusă în conținutul contractului individual de muncă.
3. Repartizarea programului de muncă

Potrivit art. 111 alin. (3) C. muncii angajatorul are dreptul să stabilească modelul de organizare a
muncii. În acest sens, modelul-cadru al contractului individual de muncă cuprinde opțiunile pe
care angajatorul le are la dispoziție pentru a stabili repartizarea programului de muncă, indiferent
de durata muncii (normă întreagă sau fracție de normă): program zilnic fix/inegal/schimburi/
flexibil/individualizat etc. Observăm că modelul cadru nu cuprinde și organizarea muncii în ture.
„Munca în ture se deosebește de munca în schimburi din câteva considerente: durata muncii este,
de regulă, de 12 ore și nu de 8 ore ca în cazul muncii în schimburi, iar timpul de repaus (după cele
12 ore de activitate) este de 24 ore[3]”. Astfel, considerăm că părțile ar putea stabili prin contractul
individual de muncă orice modalitate de repartizare a timpului de muncă, fie potrivit nevoilor
angajatorului, fie adaptată nevoilor salariatului, ca de exemplu:
„Repartizarea programului de lucru se face după cum urmează:
– inegal/schimburi/ture pe baza unui grafic stabilit de angajator și adus la cunoștința

salariatului în ultima zi a săptămânii pentru săptămâna următoare/SAU în ultima zi a lunii pentru
luna următoare.
– flexibil/individualizat pe baza unui grafic stabilit de salariat și adus la cunoștința

angajatorului în ultima zi a săptămânii pentru săptămâna următoare/SAU în ultima zi a lunii
pentru luna următoare.
Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt afișate la sediul/punct de lucru și/
sau după caz, sunt transmise salariatului prin mijloace electronice de comunicare (e-mail/whatsapp/
teams/meet/zoom/skype etc).”
Al. Țiclea, A. Duțu, Jurisdicția raporturilor de muncă: legislație, doctrină, jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București,
[3]
2021, p. 141.

4. Salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor

salariale, evidențiate separat, periodicitatea plății salariului
la care salariatul are dreptul și metoda de plată
Față de forma anterioară, clauza contractului individual de muncă privind salarizarea a suportat
completări esențiale: obligația de evidențiere separată a tuturor veniturilor salariale, precum
metoda de plată.
Se susține în doctrină[4] că salariul de bază și alte elemente constitutive ale veniturilor salariale
sunt categorii juridice distincte, ele neputând fi confundate, conținutul lor juridic fiind diferit.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că[5] „Salariul lunar are un conținut mai
cuprinzător, acesta încorporând atât salariul de bază, cât și alte categorii de venituri (de asemenea
distincte juridic), precum compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile și,
după caz, alte elemente specifice sistemului de salarizare”.
Prin urmare, clauza contractului individual de muncă privind salarizarea ar putea fi concepută
având în vedere două ipoteze:
A. în situația în care angajatorul are buget alocat pentru plata unor indemnizații, sporuri,
compensații și alte beneficii, clauza contractuală ar putea avea următorul conținut:
„Salariul de bază lunar brut: ……………. lei;”
„Alte elemente constitutive – indemnizații, sporuri, compensații și alte beneficii:
a) indemnizație specifică delegării/detașării ............(diurnă)............... lei brut/zi;
b) în cazul concedierii pentru inaptitudine fizică și/sau psihică salariatul beneficiază de o compensație
în valoare de .............. lei brut;
c) servicii/asigurări medicale ............. lei brut lunar; SAU servicii/asigurări medicale ............. clinică/
asigurator..................;
d) contribuție suplimentară la pensie facultativă/ocupațională ............. lei brut lunar; SAU

contribuție suplimentară la pensie facultativă/ocupațională .......asigurator.....;
e) consiliere psihologică (hărțuire) .........valoare........... lei brut/oră;
f) spor pentru muncă în zile de sâmbătă și duminică .....% din salariul de bază; SAU ..... lei brut lunar;
g) spor pentru muncă de noapte ............................cel puțin 25% din salariul de bază brut lunar;
h) alte sporuri ............................
i) alte indemnizații ............................
j) alte prestații suplimentare în bani sau în natură ca de ex.:

[4]
Al. Țiclea, A. Duțu, op. cit, p. 103.
[5]
Hotărâre prealabilă: Decizia nr. 7/2021, M. Of. nr. 239 din 9 martie 2021.
DOCTRINĂ |
Corneliu BENȚE
– tichete/sume de bani pentru hrană SAU acordarea hranei;

– tichete valorice (cadou sau sociale);
– ajutoare (boală sau deces);
– cazare sau contravaloare chirie;
k) alte compensații .............. (de ex. cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă
................ lei brut lunar).”
„Data/datele la care se plătește salariul este/sunt : ....... avans și/sau ........ lichidare. În cazurile de
forță majoră salariile pot fi plătite și la o dată ulterioară celei stabilite mai sus.”
„Salariul va fi plătit, de regulă, prin numerar/virament bancar într-un cont de card/mandat poștal.”
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
B. În situația în care angajatorul nu are buget alocat pentru plata unor indemnizații, sporuri,
compensații și alte beneficii, clauza contractuală ar putea avea următorul conținut cu caracter
general din care să reiasă modul în care angajatorul suportă orice alte drepturi, atunci când
acestea constituie avantaje în bani acordate sau plătite de angajator salariatului ca urmare
a activității profesionale a acestuia:
„Salariul de bază lunar brut: ……………. lei;”
„Alte elemente constitutive – indemnizații, sporuri, compensații și alte beneficii:
După caz, angajatorul poate acorda salariatului prime, indemnizații, bonusuri, comisioane sau alte
adaosuri, tichete de masă ori alte cheltuieli sociale, ajutoare, cadouri sau alte avantaje în bani ori în
natură, precum și după caz, poate suporta asigurarea medicală privată, contribuțiile suplimentare
la pensia facultativă sau la pensia ocupațională a salariatului, în limita alocărilor bugetare și în
condițiile regulamentului intern/contractului colectiv de muncă aplicabil.”
„Data/datele la care se plătește salariul este/sunt : ....... avans și/sau ........ lichidare. În cazurile de
forță majoră salariile pot fi plătite și la o dată ulterioară celei stabilite mai sus.”
„Salariul va fi plătit, de regulă, prin numerar/virament bancar într-un cont de card/mandat poștal.”
Recomandăm ca această clauză cu privire la alte elemente constitutive ale veniturilor salariale
(indiferent de ipoteză) să conțină, dacă este cazul, acordarea unor drepturi și pe durata suspendării
contractului individual de muncă.
5. Procedura privind utilizarea semnăturii electronice, semnăturii

electronice avansate și semnăturii electronice calificate
În primul rând trebuie să amintim că există 2 situații în care poate fi utilizată semnătura
electronică:
a) semnarea actelor consensuale – părțile stabilesc utilizarea semnăturii electronice avansate

sau calificate;
b) semnarea actelor unilaterale – angajatorul stabilește utilizarea semnăturii electronice simple,

avansate sau calificate;

În ambele situații angajatorul are obligația de a se asigura că documentele semnate electronic

sunt accesibile lucrătorului, acesta are posibilitatea de a le stoca și imprima, iar angajatorul
trebuie să păstreze dovada transmiterii sau a primirii lor [6]. În aceste condiții apare firească
posibilitatea angajatorului de a elabora proceduri interne clare pentru a se asigura că salariatul
are acces la spațiu de stocare și imprimare a documentelor semnate electronic.
O astfel de clauză ar putea avea următorul conținut:
„Părțile stabilesc că prezentul contract și orice acte consensuale subsecvente acestuia se va/vor
semna electronic utilizând o semnătură electronică avansată/calificată.
Angajatorul poate utiliza semnătura electronică simplă/avansată/calificată pentru întocmirea

tuturor înscrisurilor/documentelor unilaterale care au ca obiect încheierea, executarea, modificarea,
suspendarea sau încetarea raporturilor de muncă.
Înscrisurile/documentele consensuale/unilaterale semnate electronic de către angajator vor fi

comunicate salariatului pe e-mail, ori pe alte platforme electronice (platforma furnizorului de
semnătură electronică/whatsapp/teams/meet/zoom/skype etc.) la adresa/adresele stabilite potrivit
prezentului contract.
Procedura privind utilizarea semnăturii electronice (simplă/avansată/calificată) precum și

modalitatea de stocare și imprimare a documentelor semnate electronic se stabilește prin
regulamentul intern.”
În cazul companiilor care nu doresc utilizarea semnăturii electronice, această clauză ar putea
avea următorul conținut:
„Părțile stabilesc că prezentul contract și orice acte subsecvente acestuia se va/vor semna olograf.”
6. Dreptul și condițiile privind formarea profesională a salariatului

oferită de angajator
A fost introdusă și obligația angajatorului de a informa salariatul, anterior încheierii sau modificării
contractului individual de muncă, asupra dreptului și condițiilor privind formarea profesională a
acestuia. Deși alin. (4) al art. 17 C. muncii exclude această informație din conținutul contractului
individual de muncă, alin. (9) al aceluiași articol introduce obligația ca aceasta să fie cuprinsă în
modelul cadrul aprobat prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale.
Prin urmare, clauza privind formarea profesională a salariatului trebuie să se găsească în cuprinsul
contractului individual de muncă și ar putea avea următorul conținut:
„În cazul în care salariatul este trimis la inițiativa și pe cheltuiala angajatorului la cursuri de formare
profesională (inclusiv la cele efectuate cu burse sau la stagii de pregătire practică sau specializare
în țară sau străinătate), acesta se angajează să frecventeze cu regularitate cursul și să-și însușească
cunoștințele în domeniul respectiv în vederea aplicării lor la locul său de muncă.
Potrivit art. 3 din Directiva nr. 1152/2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea
[6]
Europeană, publicată în Jurnalul Oficial nr. 186L din 11 iulie 2019.

Corneliu BENȚE
Orice alte aspecte în legătură cu organizarea programelor de formare profesională se stabilesc prin
Regulamentul intern sau prin proceduri interne anexe la regulament.”
7. Condiții de suspendare a contractului individual de muncă

Potrivit art. 50 lit. f) C. muncii contractul individual de muncă se suspendă de drept în caz de forță
majoră. Pentru a evita posibile neînțelegeri ulterioare părțile pot insera în contract o clauză prin
care definesc forța majoră, care ar putea avea următorul conținut.
„Prin forță majoră părțile înțeleg un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil,
cum ar fi: incendiul, inundația, cutremurul, alunecarea de teren, pandemia, epidemia, epizootia,
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
accidentul cu impact asupra mediului, precum și orice alte circumstanțe care ar pune în pericol
viața, sănătatea sau condițiile normale de existență ale persoanelor.”
De asemenea, art. 51 alin. (2) C. muncii stabilește posibilitatea suspendării contractului individual
de muncă în situația absențelor nemotivate ale salariatului, în condițiile stabilite prin contractul
colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și prin regulamentul intern.
Astfel, considerăm că este util părților să stabilească o clauză contractuală prin care să clarifice
posibilitatea suspendării contractului pentru absențe nemotivate:
„Prezentul contract individual de muncă poate fi suspendat în situația absențelor nemotivate ale
salariatului, dacă acesta a lipsit de la serviciu, fără a comunica motivul, o perioadă mai mare de .....
zile; Constatarea cazului de suspendare a prezentului contract se face potrivit procedurii stabilite
prin regulamentul intern.”
8. Prelucrarea datelor cu caracter personal

În contextul actual, prelucrarea datelor cu caracter personal este o activitate esențială pentru
orice organizație care utilizează forță de muncă umană. Prin urmare, angajatorul are obligația
de a informa toți salariații cu privire prelucrarea, stocarea și comunicarea către terți a datelor
personale ale acestora. Pentru o relație de muncă simplă, o astfel de clauză ar putea avea
următorul conținut:
„Datele cu caracter personal ale salariatului vor fi prelucrate în baza legii, în executarea prezentului
contract sau după caz pentru realizarea unui interes legitim al angajatorului, în conformitate cu
actele normative în vigoare.
Pentru executarea obligațiilor legale și contractuale datele cu caracter personal ale salariatului
pot fi comunicate, după caz:
– instituțiilor statului din domeniul muncii, asigurărilor sociale, administrare fiscală, statistică,
ordine publică, imigrări, administrație publică centrală și locală, instanțe de judecată, executori
judecătorești sau alte autorități emitente de avize, autorizații ori atestări necesare exercitării
profesiei;

– furnizorilor de servicii esențiale de medicină a muncii, resurse umane și salarizare, contabilitate,

securitate și sănătate în muncă, situații de urgență, protecția mediului, tichete valorice (tichete
de masă, cadou, culturale, creșă etc.), programe de formare profesională, operatori de turism,
pază și protecție, tipărituri (ecusoane, cărți de vizită etc.), organizatori de evenimente, transport
persoane, bancare etc.
Datele cu caracter personal ale salariatului vor fi stocate atâta timp cât este necesar potrivit
prevederilor legale privind arhivarea documentelor.
Procedura privind prelucrarea datelor cu caracter personal se stabilește prin regulamentul intern.”
9. Organizarea procedurilor administrative în mediul virtual

Dat fiind faptul că în perioada pandemică și post-pandemică relațiile de muncă (acolo unde a
fost posibil) s-au mutat în mediul virtual prin utilizarea la scară largă a regimului de telemuncă,
considerăm oportun ca părțile să poată stabili utilizarea platformelor virtuale nu doar pentru
executarea atribuțiilor de serviciu, ci și pentru realizarea procedurilor administrative. Astfel,
părțile ar putea negocia o clauză contractuală privind organizarea procedurilor administrative în
sistem videoconferință care ar putea avea următorul conținut:
„Părțile stabilesc de comun acord ca procedurile administrative privind răspunderea disciplinară,

răspunderea patrimonială, evaluările profesionale, precum și orice alte proceduri prealabile care
presupun întrevederea să se realizeze, după caz și în sistem videoconferință. Salariatul este de
acord ca întrevederile realizate în sistem videoconferință să fie înregistrate audio-video și arhivate
în condițiile prevăzute de regulamentul intern.”
10. Concilierea conflictelor individuale de muncă

Potrivit art. 2311 C. muncii conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea,
suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă pot fi soluționate atât pe cale
amiabilă prin procedura concilierii, cât și de instanța judecătorească competentă material și
teritorial, potrivit legii.
Plecând de la această posibilitate oferită de lege considerăm că părțile pot cuprinde în contract o
clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă,
prin procedura concilierii, care ar putea avea următorul conținut:
„Orice neînțelegere cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea

prezentului contract individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii,
în condițiile regulamentului intern.
Alegerea conciliatorului: Consultantul extern specializat în legislația muncii poate fi ales dintre
profesioniștii înscriși în registrele publice ale următoarelor profesii:
– Registrul avocaților afișat pe site-ul www.unbr.ro;

– Registrul experților în legislația muncii afișat pe site-ul www.unelm.ro;
– Registrul mediatorilor specializați în legislația muncii afișat pe site-ul www.cmediere.ro.

Corneliu BENȚE
Invitația la conciliere se va transmite pe căile de comunicare stabilite prin prezentul contract.
Durata procedurii: procedura concilierii nu poate avea o durată mai mare de 10 zile lucrătoare
calculate de la data prevăzută în invitație;
Onorariul conciliatorului este suportat de ......................................
Procedura concilierii se închide prin întocmirea unui proces-verbal semnat de către părți și de către
conciliator sau după caz de către parte și conciliator, în oricare dintre următoarele situații:
– prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului;

– prin constatarea de către conciliator a eșuării concilierii (neînțelegerea părților sau
DOCTRINĂ
neprezentarea uneia dintre părți la data stabilită în invitație).

NOUTĂȚI
În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazul eșuării concilierii,
orice parte se poate adresa instanței competente în vederea soluționării în totalitate a conflictului
individual de muncă.
Conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea

prezentului contract individual de muncă nesoluționate prin procedura concilierii sunt soluționate
de instanța competentă material și teritorial, potrivit legii.”

Considerații privind practica recentă a instanțelor de judecată în materia abuzului în serviciu
Considerații privind practica recentă

a instanțelor de judecată în materia
abuzului în serviciu
Gheorghe D. MOISE
ABSRACT
Decision no. 405/2016 of the Constitutional Court of Romania established new

standards of clarity and predictability in the matter of abuse of office, related to
the duties of the active subject of this crime. If, immediately after the appearance
of this reference decision, the issue of the impossibility of mentioning, exclusively
by means of a primary legislative act, the duties of the service, transforming the
normative act into a real job description, diverting it from its role, subsequently,
the courts of judgment, through the adopted solutions, had the role of concretely
applying these provisions, on which occasion they decided that it would not be
possible for the legislator to establish, concretely, for each official, for each position
or for each employee the service obligations in detailed way, exclusively by a law. In
this sense, the judicial practice has become uniform, arguing that it is natural that
the detailing of the main service duties provided for by the “primary legislation”
should be done through “secondary legislation” (Government decisions, ministerial
order, application rules, etc.) or even through other internal normative acts, under
the condition of the existence of a correlation and in accordance with the primary
normative acts.
Keywords: public servant, job duties, primary legislation, secondary legislation.
REZUMAT
Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României a stabilit noi standarde

de claritate și predictibilitate în materia abuzului în serviciu, raportat la atribuțiile
de serviciu ale subiectului activ al acestei infracțiuni. Dacă imediat după apariția
acestei decizii de referință s-a pus problema imposibilității menționării, exclusiv
prin intermediul unui act legislativ primar a atribuțiilor de serviciu, transformând
actul normativ într-o adevărată fișă a postului, deturnându-l astfel de la rolul său,
ulterior, instanțele de judecată, prin soluțiile adoptate, au avut rolul de a aplica în
concret aceste dispoziții, ocazie cu care au decis că nu ar fi posibil ca legiuitorul să
stabilească, în concret, pentru fiecare funcționar, pentru fiecare funcție ori pentru
fiecare angajat obligațiile de serviciu în mod detaliat, exclusiv printr-o lege. În acest

Gheorghe D. MOISE
sens, practica judiciară s-a uniformizat, susținându-se că este firesc ca detalierea

îndatoririlor de serviciu principale prevăzute de „legislația primară” să se realizeze
prin „legislație secundară” (hotărâri de Guvern, ordin de ministru, norme de aplicare
etc.) sau chiar prin alte acte normative interne, sub condiția existenței unei corelații
și în conformitate cu actele normative primare.
Cuvinte-cheie: funcționar public, atribuții de serviciu, legislație primară, legislație

secundară.
Legislaţie relevantă: C. pen., art. 297 alin. (1), Legea nr. 78/2000 art. 132
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
La data de 15 iunie 2016, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din
Constituția României[1] și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale[2], a luat în dezbatere cauzele având ca obiect excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 246 C. pen. din 1969[3], ale art. 297 alin. (1) C. pen.[4] și ale art. 132 din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[5].
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate[6] și a

constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt
constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul
acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”. Curtea a reținut că sintagma „îndeplinește
în mod defectuos” nu întrunește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale[7], nefiind enunțată cu suficientă
precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât
să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele
care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Astfel, Curtea a reținut că
defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.
Astfel, în concordanță cu decizia instanței de contencios constituțional, o primă condiție ce

trebuie să intre în conținutul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu este ca atribuția
de serviciu în exercitarea căreia se află făptuitorul și pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplinește
trebuie să fie prevăzută expres de „lege”, noțiune înțeleasă ca act adoptat de Parlamentul
României sau ordonanță (simplă ori de urgență) emisă de Guvernul României. O a doua condiție
ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu este ca actul îndeplinit
în exercitarea atribuțiilor de serviciu să încalce o dispoziție cuprinsă în legislația primară (care
Constituția României din 21 noiembrie 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției
[1]
nr. 429/2003, publicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.

[2]
Republicată în M. Of. nr. 807 din 3 decembrie 2010.
Adoptat prin Legea nr. 15/1968, publicată în B. Of. 79-79 bis din 21 iunie 1968, republicat în B. Of. nr. 55-56 din
[3]
23 aprilie 1973, republicat în M. Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, modificată ulterior.
[4]
Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009, modificată ulterior.
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în M. Of. nr. 219 din
[5]
18 mai 2000, modificată ulterior.

[6]
Decizia CCR nr. 405/2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 16 iulie 2016.
[7]
http://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home, consultat la 02.03.2023.

cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanțe, simple sau de urgență, emise de
Guvernul României).
Având în vedere că dispozițiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 sunt cuprinse într-o normă
penală incompletă, aspect stabilit inclusiv prin jurisprudența constituțională[8], care se raportează
la norma completatoare, respectiv art. 297 C. pen., atât cu privire la dispoziție, cât și la sancțiune[9],
dispozițiile Deciziei nr. 405/2016 sunt aplicabile și variantei agravate a abuzului în serviciu.
Așadar, suprapunând dispozițiile Codului penal cu interpretarea Curții Constituționale rezultă că

elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu constă în neîndeplinirea,
în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unui act prevăzut într-o lege, ordonanță de urgență sau
ordonanță sau îndeplinirea unui act, tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea
aceleiași categorii de acte normative.
După apariția Deciziei CCR nr. 405/2016, în doctrină[10] s-a presupus că va avea loc o „restrângere”
a conduitelor susceptibile de a avea relevanță penală, deoarece atribuțiile de serviciu prevăzute
în acte de reglementare cu caracter inferior nu vor mai întruni elementele tipicității obiective.
În mod previzibil, după apariție, această decizie a bulversat practica judiciară a parchetelor și a
instanțelor de judecată, ajungându-se adesea la situații nefirești ca în cadrul aceleiași instanțe,
la completuri de judecată diferite, cauze foarte asemănătoare să primească soluții perfect opuse.
La șase ani de la publicarea deciziei Curții Constituționale, se observă că practica instanțelor de

judecată nu mai cunoaște interpretări diametral opuse în ceea ce privește condițiile în care poate
fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu, mai ales că instanța supremă a dat valoare juridică, în
mod constant, actelor normative secundare, așa cum vom expune în cele ce urmează. Chiar dacă,
în unele situații, raportat la o dispoziție dintr-o normă legală primară, unele instanțe apreciază
caracterul prea generic al acestora, fără a se putea stabili o corespondență cu alte atribuții
cuprinse în norme legale secundare, iar altele se pronunță în sens contrar, nu se poate reține
ca fiind o practică neunitară, mai ales că atribuțiile subiectului activ pot fi diferite, prevăzute în
norme distincte, fiind necesară o analiză în concret a fiecărui caz în parte[11].
Într-o primă opinie, condiția nu este interpretată într-o manieră restrictivă, considerându-se că
poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu și în cazul unor atribuții de serviciu de maximă
generalitate cuprinse în legi (de exemplu, funcționarul public are obligația să își îndeplinească cu
profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de
la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului
funcționarilor publici). Existența infracțiunii de abuz în serviciu a fost reținută în acest caz în condițiile
în care, prin acte normative inferioare (regulamente, ordine, hotărâri de guvern), au fost detaliate
în concret atribuțiile de serviciu încălcate de funcționar (bineînțeles, în condițiile în care atribuția
încălcată putea fi considerată a fi în legătură cu norma din lege formulată în termeni generali).
[8]
Decizia CCR nr. 458/2017, publicată în M. Of. nr. 890 din 13.11.2017.
[9]
Georgiana BODORONCEA, Infracțiuni de corupție. Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, Ed. C.H. BECK, 2022, p. 384.
[10]
Idem, „Unele considerații referitoare la caracterul de „lege de dezincriminare” al Deciziei Curții Constituționale
nr. 405/2016”, Caiete de drept penal, nr. 1/2018, p. 16.
[11]
Idem, op. cit., p. 384.
DOCTRINĂ |
Gheorghe D. MOISE
În acest sens, instanța supremă a stabilit[12] că „încălcarea unei norme secundare atrage de
plano și încălcarea normei legislative primare dacă norma secundară este emisă doar în baza celei
principale”. Ceea ce ne spune instanța de judecată este că dacă atribuțiile de serviciu ale unui
funcționar sunt prevăzute într-un act normativ infra legal, care însă derivă dintr-un act legislativ
primar, sunt îndeplinite standardele de claritate menționate în Decizia CCR nr. 405/2016.
De asemenea, într-o altă speță[13], Completul de 5 Judecători a decis că, în calitate de ministru,
apelanta avea obligația de serviciu stabilită în art. 53 alin. (1) lit. a) alin. (2) și (3) din Legea
nr. 90/2001 de a organiza, coordona și controla aplicarea legilor și a ordonanțelor de guvern,
dar și a hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii. În acest sens,
instanța a arătat că „împrejurarea că în cadrul acuzațiilor ce-i sunt aduse apelantei se fac trimiteri
la prevederi din hotărâri de guvern sau alte acte normative specifice legislației secundare nu este de
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
natură a justifica soluția achitării apelantei intimate inculpate, pe temeiul dezincriminării faptelor,
întrucât orice act normativ considerat a face parte din corpul legislației primare (inclusiv cele
relevante speței – Legea nr. 90/2001, O.U.G. nr. 34/2006) cuprinde norme esențiale, cu caracter
general obligatoriu pentru domeniul de activitate respectiv, care, ulterior, sunt detaliate, dezvoltate
și particularizate, potrivit fiecărei funcții și activități specifice, prin „legislație secundară” (H.G.,
ordin al ministrului, norme de aplicare, etc.) sau prin reglementări interne (ordine, ordin de serviciu,
regulamente, dispoziții, norme interne, fișa postului)”.
Tot într-o soluție pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție[14] s-a arătat că „împrejurarea
că, în rechizitoriu, se fac trimiteri și la legislația secundară nu este de natură a justifica concluzia că se
impune pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură
penală” (dezincriminarea faptelor/faptele nu sunt prevăzute de lege).
Instanța a reținut că în „legislația primară” (legi, ordonanțe de urgență sau ordonanțe) sunt
prevăzute obligații/îndatoriri principale, de esență pentru unele domenii de activitate ale
autorităților și instituțiilor publice care revin funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea
în cadrul acestora, și, respectiv pentru anumite categorii de funcționari publici. Ar fi imposibil
ca prin „legislația primară” să se stabilească, în concret, pentru fiecare funcționar, pentru fiecare
funcție ori pentru fiecare angajat obligațiile de serviciu în mod detaliat.
De asemenea, s-a arătat că este firesc ca detalierea/concretizarea obligațiilor de serviciu

principale prevăzute de „legislația primară” să se realizeze ulterior, în corelație și în conformitate
cu legile, ordonanțele de urgență sau ordonanțele respective, prin „legislație secundară” (hotărâri
de Guvern, ordin de ministru, norme de aplicare etc.) sau chiar prin alte acte normative interne
(ordine, ordin de serviciu, regulamente, dispoziții, norme interne, fișa postului). De altfel, este
frecvent utilizată în elaborarea legislației metoda menționării în chiar legea, ordonanța de urgență
sau ordonanța respectivă a unui text care prevede expres obligația emiterii unui act normativ
subsecvent (unei legislații secundare) prin care să se detalieze, printre altele, obligațiile/îndatoririle
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 407/A din 23 noiembrie 2017, disponibilă la www.scj.ro,
[12]
accesat la 15 martie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, Decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, disponibilă la
[13]
www.scj.ro, accesat la 15 martie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr.4/A din 10 ianuarie 2017, disponibilă la www.scj.ro, accesat
[14]
la 15 martie 2023.

de serviciu ori profesionale, dar în limitele și potrivit normelor care le ordonă [ex. art. 4 alin. (3)
din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative].
În continuare, instanța a precizat că multitudinea și complexitatea deosebită a aspectelor care

pot apărea în activitatea autorităților și instituțiilor publice fac imposibilă din punct de vedere
obiectiv integrarea acestora în „legislația primară”.
În consecință, a apărut necesitatea „detalierii/concretizării/explicării obligațiilor/sarcinilor de

serviciu și profesionale prevăzute în legislația primară, ulterior, prin legislația secundară, în final
rezultând un mecanism legal complex, de natură a satisface imperativul clarității și previzibilității
normei de drept din legislația primară”.
Concluzionând, instanța menționează că, „pe lângă actele normative specifice legislației primare,
este necesară și trimiterea la actele normative aparținând legislației secundare, aceasta din urmă
având menirea de a clarifica/explica/detalia norma din legislația primară, evident în condițiile în
care se respectă principiul ierarhiei actelor normative”.
În concret, instanța, în motivarea soluției de condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu,

a apreciat ca fiind încălcate obligații de serviciu sau obligații profesionale/îndatoriri de serviciu
prevăzute de legislația primară, respectiv O.U.G. nr. 10 din 18 martie 2004 privind Statutul
personalului vamal, O.U.G. nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României, O.U.G.
nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Legea
nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României, precum și H.G. nr. 707 din 7 iunie 2006
prin care a fost aprobat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, dar și O.G. din 12 iulie
2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Într-o altă cauză[15], instanța supremă a folosit aceeași motivare în legătură cu fapta de abuz în
serviciu comisă de rectorul unei universități, care a invocat incidența Deciziei nr. 405/2016 a
Curții Constituționale, motivând că atribuțiile sale de serviciu erau stabilite numai prin Carta
Universitară, iar nu prin legislație primară (Constituție, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 213/1998,
Legea nr. 18/1991, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 1/2000).
Înalta Curtea a constatat că „rolul legal al instituției de învățământ superior era cel stabilit prin Legea
nr. 84/1995 privind învățământul și cu referire la demnitatea de cadru didactic, Legea nr. 128/1997
privind statutul cadrelor didactice. Corelativ acestora, Carta Universitară, act care dezvoltă autonomia
universitară, dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia
instituțională, structura, activitatea, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor
materiale și umane, dar cu respectarea strictă a legislației în vigoare. Carta Universitară nu implică
existența unei autonomii de reglementare și de decizie a instituției de învățământ superior în afara
cadrului legal care este general obligatoriu, autonomia universitară exprimată în Carta Universitară,
aprobată de senatul universitar, trebuind să concorde legislației în vigoare”.
Într-o cauză, instanța de apel[16] și-a însușit motivarea instanței de fond, prin care a stabilit că
prevederile legale reținute ca nefiind respectate de către inculpat, lucrător vamal, nu aparțin
legislației primare. Instanța a arătat că prin actul de inculpare nu s-a reținut în sarcina inculpatului
Înalta Curte de casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 266/A din 2 august 2017, disponibilă la www.scj.ro, accesat
[15]
la 15 martie 2023.
[16]
Curtea de Apel Constanța – Secția penală, Decizia nr. 20/P din 08.01.2020, nepublicată.

Gheorghe D. MOISE
comiterea infracțiunii de abuz în serviciu urmare a omisiunii sesizării organelor de urmărire

penală după ce a luat cunoștință de activitățile ilicite desfășurate de o societate comercială și
reprezentantul acesteia, ci ca urmare a neîndeplinirii culpabile a unor atribuții specifice funcției
deținute, respectiv nu a făcut demersurile necesare pentru a informa Direcția Regională Vamală
despre neregulile constatate. Potrivit susținerilor parchetului, în sensul că normele juridice care
trebuiau respectate de inculpat erau prevăzute de legislația specială din domeniul vamal, instanța
a constatat că „deși în cuprinsul acestor precizări sunt redate texte de lege din mai multe acte
normative, respectiv Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, Hotărârea nr.707/2006
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, Ordinul nr. 6343/2006
pentru aprobarea Normelor tehnice privind procedura simplificată de efectuare a formalităților
vamale aferente aprovizionării mijloacelor de transport în trafic internațional, Ordonanța Guvernului
DOCTRINĂ
nr. 92 republicată din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, nu se arată la modul
NOUTĂȚI
concret care dispoziții și din conținutul cărei legi primare prevăd acele atribuții de serviciu care ar fi
fost încălcate de inculpat. Or împrejurarea că acesta și-a încălcat atribuții prevăzute în fișa postului
(nr. 253/23.06.2011), cum de altfel și rezultă din probele administrate în cauză și redate mai sus, nu
răspunde cerințelor deciziei Curții Constituționale nr. 405/15 iunie 2016”.
Observăm așadar că atribuții suplimentare trecute în fișa postului, dar care nu se regăsesc
individualizate într-un act normativ primar nu corespund standardelor impuse de Curtea
Constituțională prin decizia precitată.
Potrivit celei de-a doua opinii, prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 ar trebuie
interpretate în sens restrictiv. Astfel, pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu se impune ca
inculpatul să încalce o prevedere legală expresă care să intre în atribuțiile sale de serviciu, nefiind
suficientă o prevedere legală de maximă generalitate care să se completeze cu alte norme inferioare.
Într-o cauză[17], instanța a reținut că precizările formulate de parchet în legătură cu dispozițiile

legale presupus a fi încălcate de inculpați conțin „dispoziții cu caracter general din Legea
nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române [art. 2, art. 26 alin. (1) pct. 1 și 8] și
din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului [art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1), art. 41 lit. b), art. 43
lit. d) și art. 57 lit. d), i) și k)], ce stabilesc de principiu anumite obligații și îndatoriri ale polițistului,
precum și faptul că încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează
răspunderea sa disciplinară, civilă sau penală, după caz”.
Astfel, în motivarea soluției de achitare, instanța a constatat că „nu se poate reține încălcarea în
concret de către inculpat a unor dispoziții din legi sau ordonanțe ale Guvernului care să reglementeze
pentru acesta desfășurarea unei anumite conduite în timpul raporturilor de serviciu, conduită pe care
inculpatul să o fi îndeplinit în mod defectuos”. Curtea a apreciat că „în cauză nu poate fi angajată
răspunderea penală a inculpatului sub aspectul vreunei infracțiuni de serviciu, conduita sa referitoare
la desfășurarea cercetărilor în cauză vizând agresarea persoanei vătămate putându-se subsuma cel
mult unei abateri disciplinare”.
Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că nu se poate determina o dispoziție textuală concretă

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță a Guvernului pe care inculpatul să o fi încălcat cu ocazia
desfășurării atribuțiilor de serviciu în calitate de adjunct al șefului unei unități de poliție, motiv
pentru care, în lumina deciziilor Curții Constituționale nr. 405/2016, respectiv nr. 392/2017,
[17]
Curtea de Apel Galați-Secția Penală, Decizia nr. 989/2017, nepublicată.

vizând interpretarea unor sintagme din conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, „constată
că soluția care se impune în cauză este achitarea inculpatului sub aspectul acestor infracțiuni de
serviciu, faptele descrise în rechizitoriu nefiind prevăzute de legea penală”.
În concluzie, din analiza practicii judiciare rezultă că cele mai problematice aspecte privesc
caracterul abstract/concret al normelor legale care reglementează atât atribuțiile de serviciu
ale autorului faptei, cât și dispoziția încălcată precum și aplicarea principiului ultima ratio în
materia abuzului în serviciu.
O altă concluzie care se poate desprinde din analiza hotărârilor judecătorești publicate de Înalta
Curte de Casație și Justiție ca jurisprudență relevantă în materia abuzului în serviciu (hotărâri
pronunțate în apeluri dar și în recursuri în casație) este aceea că totuși practica instanței supreme
este preponderent în sensul că cerința Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, ca îndeplinirea
sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu să se realizeze prin încălcarea legii, nu este interpretată
în sens restrictiv.
Bibliografie
– Constituția României din 21 noiembrie 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire
a Constituției nr. 429/2003, publicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.
– Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în
M. Of. nr. 807 din 3 decembrie 2010.
– Codul penal din 1969, adoptat prin Legea nr. 15/1968, publicată în B. Of. 79-79 bis din 21 iunie
1968, republicat în B. Of. nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, republicat în M. Of. nr. 65 din 16 aprilie
1997, modificată ulterior.
– Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009,
modificată ulterior.
– Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
publicată în M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000, modificată ulterior.
– Decizia CCR nr. 405/2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 16 iulie 2016.
– Decizia CCR nr. 458/2017, publicată în M. Of. nr. 890 din 13.11.2017.
– Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, Decizia nr. 407/A din 23 noiembrie 2017.
– Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, Decizia penală nr. 93 din 5 iunie
2018.
– Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, Decizia nr.4/A din 10 ianuarie 2017.
– Înalta Curte de casație și Justiție – Secția Penală, Decizia nr. 266/A din 2 august 2017.
– Curtea de Apel Constanța – Secția penală, Decizia nr. 20/P din 8.01.2020.
– Curtea de Apel Galați – Secția Penală, Decizia nr. 989/2017.
– Georgiana BODORONCEA, Infracțiuni de corupție. Infracțiuni asimilate infracțiunilor de
corupție, Ed. C.H. BECK, 2022.
– Georgiana BODORONCEA, „Unele considerații referitoare la caracterul de „lege de dezin
criminare” al Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, Caiete de drept penal, nr. 1/2018.
– http://www.echr.coe.int
– www.scj.ro

Raluca Ștefania LAZĂR
Dreptul la muncă al persoanelor majore

cu dizabilități psihosociale și intelectuale
din perspectiva evoluției contextului
socio-juridic și al modificărilor legislative
intervenite prin Legea nr. 140/2022*
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Asist. univ. dr. Av. Raluca Ștefania LAZĂR

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Drept
ABSTRACT
This study aims to highlight the legislative evolution in the field of equal protection
and recognition before the law of persons with disabilities. Historically, in the
legal systems worldwide, people with disabilities stand out among all the groups
that have been arbitrarily and prejudicially denied the right to full legal capacity.
Not all forms of disability cause changes in legal capacity, but only psychosocial
and intellectual disabilities. People with disabilities are recognized as having the
right to work under conditions of equality with others. Therefore the legislative
reconfiguration of the civil law mechanisms for the protection of the vulnerable
person of age was a necessary measure to align the national regulations with the
international standards in this field.
Keywords: people with psychosocial and intellectual disabilities, civil capacity,

incapacity for work, special guardianship.
REZUMAT
Prezentul studiu își propune să evidențieze evoluția legislativă în domeniul

protecției și recunoașterii egale în fața legii a persoanelor cu dizabilități. Istoric, în
sistemele juridice la nivel mondial, se remarcă, dintre toate grupurile cărora le-a fost
îngrădit arbitrar și prejudicial dreptul la capacitate juridică completă, persoanele
cu dizabilități. Nu toate formele de dizabilități determină modificări ale capacității
juridică, ci doar dizabilitățile psihosociale și intelectuale. Persoanelor cu dizabilități
le este recunoscut dreptul de a munci în condiții de egalitate cu ceilalți. Astfel că
reconfigurarea legislativă a mecanismelor de drept civil de ocrotire a persoanei
*
Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și
modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022.

Dreptul la muncă al persoanelor majore cu dizabilități psihosociale și intelectuale...
majore și vulnerabile a fost o măsură necesară pentru alinierea reglementărilor

naționale la standardele internaționale din acest domeniu.
Cuvinte-cheie: persoane cu dizabilități psihosociale și intelectuale, capacitate

civilă, incapacitate de muncă, tutelă specială.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 140/2022
Preambul
Imago Dei – „omul creat după imaginea lui Dumnezeu, ființă unică și indivizibilă, subiect suveran
înzestrat cu puterea Verbului, spirit încarnat într-o persoană. Ca individ fiecare om este unic, dar în
același timp asemănător tuturor celorlalți, ca subiect este suveran, dar și tributar Legii comune, ca
persoană el este nu doar spirit, ci și materie”.[1]
Caracterele umanității transcend această dogmă creștină, regăsindu-se și în art. 1 al Declarației

Universale a Drepturilor Omului – „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în
drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de celelalte
în spiritul fraternității”.[2]
Când spunem că fiecare ființă este unică nu ne referim, în domeniul științelor sociale, la trăsăturile
anatomice, genetice, antropologice, ci la faptul că singularitatea ei se exprimă prin exercițiul propriei
personalități juridice. Personalitatea juridică este recunoscută tuturor ființelor umane și este în
mod fundamental aceeași, orice deosebire pe care legea ar face-o între persoane fiind de natură să
aducă atingere principiului demnității umane, atingere care poartă natura unei discriminări interzise.
Secțiunea I. Evoluția contextului social și juridic

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități [3], denumită în cele ce urmează
„Convenția”, a fost prima reglementare internațională care a instituit obligativitatea respectării
unor standarde minime pentru protecția drepturilor persoanelor care suferă de dizabilități și a
fost prima convenție privitoare la drepturile omului la care Uniunea Europeană a devenit parte.
[1]
A. Supiot, Homo Juridicus: Eseu despre funcția antropologică a dreptului, Ed. ROSETTI Educațional, București, 2011, p. 50.
Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată și proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin rezoluția
[2]
217 A (III) din 10 decembrie 1948. România a semnat Declarația la data de 14 decembrie 1955 când a fost admisă în
rândurile statelor membre.
[3]
Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, denumite în cele ce urmează „Convenția” și Protocolul său
(A/RES/61/106) au fost adoptate, în 13 decembrie 2006, la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor
Unite și a fost deschisă spre semnare la 30 martie 2007. Convenția – prima din secolul 21 – este rezultatul preocupărilor
de decenii în domeniul drepturilor omului și are ca obiectiv principal schimbarea necesară în legislația statelor cu privire
la persoanele cu dizabilități. Schimbarea legislativă este necesară pentru că există o incontestabilă evoluție în percepția
socio – politică cu privire la persoanele cu dizabilități. Dacă inițial acestea erau percepute doar ca beneficiarii protecției
sociale și nimic mai mult, în contemporaneitate acestea sunt văzute ca subiecte de drept înzestrate cu capacitate
juridică deplină, membrii activi ai societății, având capacitatea să ia propriile decizii pe baza consimțământului informat.
Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități a fost semnată de România la data de 26 septembrie 2007.
Informații cu privire la acest document sunt disponibile la adresa https://www.un.org/development/desa/disabilities/
convention-on-the-rights-of-persons-with-disabilities.html, site consultat la data de 22.02.2023.
DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 49

Scopul convenției este, așa cum statuează și art. 1, promovarea, protejarea și asigurarea exercitării
depline și în condiții de egalitate a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de
către toate persoanele cu dizabilități și de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă.
Uniunea Europeană a recunoscut valabilitatea acestui document internațional prin Decizia

Consiliului din 26 noiembrie 2009 (2010/48/CE)[4], iar România prin Legea nr. 221/2010 pentru
ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități[5].
Conform art. 50 din Constituția României, „persoanele cu handicap se bucură de protecție specială.
Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament
ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității,
DOCTRINĂ
respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor”.

NOUTĂȚI
Această protecție specială – în terminologia folosită de legiuitorul constituant – a făcut obiectul

controlului de constituționalitate, autorul excepției arătând că drepturile reglementate în
favoarea persoanelor cu handicap (în speță, drepturile stabilite prin art. 58 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice[6]) ar încălca art. 16 alin. (1) din Constituția României – cu
denumirea marginală „Egalitatea în drepturi” – potrivit căruia „cetățenii sunt egali în fața legii și
a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”
În acest context, Curtea Constituțională a arătat că această protecție specială nu poate fi

înțeleasă, în niciun caz, ca fiind o măsură prin care „se acordă tratament preferențial acestei
categorii de persoane în dauna celorlalți titulari de drepturi și libertăți fundamentale. (...) De altfel,
același lucru este valabil și cu privire la relația dintre, pe de o parte, interzicerea privilegiilor de către
dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție și, pe de altă parte, regimul special de protecție și asistență
de care se bucură copiii și tinerii potrivit dispozițiilor art. 49 din Constituție.”[7]
Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap[8] statuează
că „persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor
fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse
egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale.”
Convenția nu definește termenul „dizabilitate”, dar stabilește că persoanele cu dizabilități sunt

acelea care au „deficiențe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în
interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate,
în condiții de egalitate cu ceilalți.”[art. 1 alin. (2)].
Potrivit considerentului 7 din acest act „atât Comunitatea, cât și statele sale membre au competențe în domeniile
[4]
reglementate de Convenția ONU. Prin urmare, Comunitatea și statele membre ar trebui să devină părți contractante, pentru
a-și îndeplini împreună obligațiile stabilite prin Convenția ONU și pentru a-și exercita împreună drepturile conferite de
respectiva convenție în situațiile de competențe mixte, într-un mod coerent.” Decizia a fost publicată în J. Of. L nr. 23 din
27 ianuarie 2010, pp. 35-36.
[5]
Publicată în M. Of. nr. 792 din 26 noiembrie 2010.
Conform art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (modificat de O.U.G. nr. 94/2021,
[6]
publicată în M. Of. nr. 830 din 31 august 2021) „persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap
beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor complete de cotizare (...).”
[7]
Curtea Constituțională, Decizia nr. 632/2018, publicată în M. Of. nr. 995 din 26 noiembrie 2018, pct. 23.
[8]
Republicată în M. Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2008.

Conform datelor statistice colectate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor

Persoanelor cu dizabilități din cadrul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, prin Direcțiile
Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului București, numărul total de persoane cu dizabilități, la data de 31 decembrie 2022,
a fost de 875.594 persoane. Rata persoanelor cu dizabilități la 100 de locuitori, calculată la
nivelul României, la aceeași dată, este de 3,99%, existând variații ale acestui procent în funcție
de regiunile de dezvoltare.[9]
Dintre persoanele adulte cu dizabilități, la 31 decembrie 2022, majoritatea suferă de un tip de

handicap psihic și mintal – 210.671 persoane. Apoi, un număr de 207.788 persoane suferă de un
tip de handicap fizic, 158.792 de un tip de handicap somatic, 21.556 de un tip de handicap auditiv
sau surdocitate, 82.721 de un tip de handicap vizual, 108.941 de un tip de handicap asociat, 9.857
de persoane suferind de HIV/SIDA (8.179) și de boli rare (1.678).[10]
Diagrama 1 – Numărul persoanelor adulte cu dizabilități pe tipuri de handicap, la 31 decembrie

2022
Din centralizarea datelor pe grupe de vârstă referitoare la adulții cu dizabilități, la data de

31 decembrie 2022, rezultă că persoanele cu vârsta de peste 50 ani reprezintă 67,41% din
totalul persoanelor adulte cu dizabilități. Dintre acestea, 46,94% au vârsta cuprinsă între
[9]
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu dizabilități (31 decembrie 2022), Date Statistice,
p. 2, document disponibil la adresa: https://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici, consultat la data de 29 martie 2022.
[10]
Idem, p. 4.

18‑64 ani (411.022) și 44,46% au peste 65 ani (389.304). Femeile reprezintă 53,42% din totalul
persoanelor cu dizabilități.[11]
Persoanelor cu dizabilități le este recunoscut dreptul de a muncii în condiții de egalitate cu

ceilalți. Acest drept include dreptul la oportunitatea de a-și câștiga existența prin exercitarea
unei activități liber alese sau acceptate pe piața muncii, într-un mediu de lucru deschis, incluziv
și accesibil persoanelor cu dizabilități, inclusiv pentru cei care dobândesc o dizabilitate pe durata
angajării (art. 27 pct. 1 din Convenție).
Convenția enumeră (art. 27 pct. 2-12) măsurile de ordin legislativ pe care statele părți trebuie
să le adopte în vederea protejării și promovării dreptului la muncă al persoanelor cu dizabilități:
DOCTRINĂ
– să interzică discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate aspectele și formele de

NOUTĂȚI
încadrare în muncă, inclusiv la condițiile de recrutare, plasare, angajare și menținere în muncă,

la progresul în carieră și la condiții de sănătate și securitate la locul de muncă;
– să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, din

punctul de vedere al condițiilor corecte și favorabile de muncă, inclusiv al oportunităților și
remunerației egale pentru muncă egală, al condițiilor de sănătate și securitate la locul de muncă,
al protecției împotriva hărțuirii și prin reglementarea conflictelor;
– să se asigure că persoanele cu dizabilități sunt capabile să își exercite dreptul la muncă și

drepturile sindicale în condiții de egalitate cu ceilalți;
– să permită persoanelor cu dizabilități accesul efectiv la programele generale de orientare tehnică

și vocațională, la servicii de plasare și formare profesională continuă;
– să promoveze, pe piața muncii, oportunitățile de angajare și de progres în carieră pentru

persoanele cu dizabilități și să ofere asistență în căutarea, obținerea și menținerea unui loc de
muncă, inclusiv pentru revenirea la locul de muncă;
– să promoveze oportunitățile pentru activități independente, dezvoltarea spiritului antreprenorial,

dezvoltarea de cooperative și începerea unei afaceri proprii;
– să angajeze persoane cu dizabilități în sectorul public;
– să promoveze angajarea persoanelor cu dizabilități în sectorul privat prin politici și măsuri

adecvate, care să includă programe de acțiune pozitive, stimulente și alte măsuri;
– să se asigure oferirea unor adaptări adecvate persoanelor cu dizabilități, la locul de muncă;
– să încurajeze obținerea, de către persoanele cu dizabilități, a unei experiențe în muncă, pe piața

liberă a forței de muncă;
– să promoveze reabilitarea vocațională și profesională, menținerea locului de muncă și

programele de reintegrare profesională pentru persoanele cu dizabilități.
La nivelul Uniunii Europene, Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2017 privind Pilonul
European al Drepturilor Sociale statuează dreptul persoanelor cu dizabilități la sprijin din partea
[11]
Idem, p. 5.

statului pentru obținerea unui venit care să le asigure o viață demnă, la servicii care să le permită
să participe pe piața muncii și în societate și la un mediu de lucru adaptat nevoilor lor (art. 17)[12].
Cu toate acestea, conform studiilor realizate la nivel european, persoanele cu dizabilități întâlnesc
încă bariere considerabile în ceea ce privește accesul la educație, la piața muncii, sau la activitățile
recreative. Un stil de viață independent, accesul la servicii de calitate, accesul neîngrădit la piața
muncii și la formare profesională, la învățare pe tot parcursul vieții, precum și acordarea unei
protecții sociale adecvate sunt măsuri indispensabile pentru asigurarea unui trai decent pentru
toate persoanele cu dizabilități.[13]
România înregistrează cea mai scăzută rată de ocupare comparativ cu celelalte țări ale Uniunii
Europene pentru persoanele cu limitări severe (cu o diferență de peste trei ori mai mare între țara
noastră și cele mai bine plasate țări). În țara noastră, 74% dintre persoanele fără dizabilități între
20 și 64 de ani sunt ocupate, în timp ce procentul este de doar 51% pentru persoanele cu unele
dizabilități și scade dramatic la persoanele cu dizabilități severe – doar 12%. [14]
Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (2017/C428/09) a fost publicată în Jurnalul
[12]
Oficial al Uniunii Europe, C 428/10, 13.12.2017, pp. 10-15.

European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion, Union of equality :
[13]
strategy for the rights of persons with disabilities 2021-2030, Publications Office, 2021, document disponibil la adresa:
https://data.europa.eu/doi/10.2767/31633
Banca Mondială (2021) Diagnoza situației persoanelor cu dizabilități în România, p. 119, document disponibil la:
[14]
http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2021/11/Diagnoza-situatieipersoanelor-cu-dizabilitati-in-Romania.pdf

Există date cu privire la multiplele beneficii ale unei forțe de muncă incluzive, printre care
menționăm că, la nivelul indivizilor, ocuparea duce la creșterea autonomiei personale și la un
nivel crescut de bunăstare, riscul de dependență de beneficiile sociale scăzând proporțional.
La nivelul angajatorilor, ocuparea persoanelor cu dizabilități poate ajuta la crearea unei forțe de
muncă diverse, care reflectă diversitatea clienților și a comunităților în care activează afacerile.
La nivelul societății, ocuparea persoanelor cu dizabilități poate ajuta la crearea unei forțe de
muncă diverse, aducând o contribuție suplimentară la PIB și o reducere a costurilor cu ajutorul
de șomaj și cu unele beneficii de protecție socială[15].
În legislația națională anterioară anului 2022, persoanelor puse sub interdicție judecătorească – în
baza art. 164 C. civ. – li se încălca dreptul la muncă. În mod explicit, legislația împiedica aceste
persoane să aibă un loc de muncă în două moduri: prin sancționarea cu nulitate relativă a actelor
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
juridice încheiate de interzisul judecătoresc, chiar dacă la momentul încheierii acesta ar fi avut
discernământ și interzicerea încadrării în muncă a persoanei puse sub interdicție judecătorească
[art. 13 alin. (4) C. muncii].
În acest condiții este naturală reticența celor mai multe persoane care au primit un diagnostic
psihiatric să se identifice ca persoane cu dizabilități. Această suprapunere de concepte a generat,
în forurile suprastatale, o dezbatere privind relația dintre sănătatea mintală și „dizabilitate”,
pentru că, în final, dizabilitatea intelectuală și o problemă de sănătate mintală sunt două
fenomene distincte și separate care generează politici legislative deosebite.[16]
Secțiunea a II-a. Personalitate juridică, capacitate juridică civilă,

capacitate de muncă
S-a spus despre personalitatea juridică că este inerentă oricărei ființe umane și, de asemenea, că
împărtășește destinul acesteia, născându-se și murind odată cu ea.
A fost definită ca o aptitudine generală și abstractă de a fi titular activ sau pasiv de drepturi
subiective adică de a fi subiect de drept, o vocație de a participa la viața juridică. Este atribuită
și garantată de lege, este independentă de orice voință individuală, este intangibilă pentru că nu
poate face obiectul unor restrângeri și, de asemenea, indivizibilă. Cu toate acestea, personalitatea
juridică nu asigură aceleași avantaje juridice concrete pentru fiecare dintre indivizi. Ea este
„legată direct de corpul omului și nu de conștiința sau voința sa”. Afirmația este dovedită prin
recunoașterea personalității juridice și copilului nou-născut sau persoanelor care suferă de suferă
de dizabilități mintale sau psihosociale[17].
Guvernul României, Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități: „O Românie echitabilă 2022-2027”,
[15]
adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2022 și publicată în M. Of. nr. 375 bis din 15 aprilie 2022.
European Union Agency for Fundamental Rights, Legal capacity of persons with intellectual disabilities and persons with
[16]
mental health problems, Publications Office of the European Union, Luxemburg, 2013, p. 10.
[17]
Pentru amănunte O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele. În reglementarea noului Cod civil, ed. a 3-a
revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 8 și urm. Din aceeași perspectivă, „personalitatea juridică
individuală ne apare continuă și identică cu ea înseși; se naște odată cu individul; ea se constituie imediat; rămâne mereu
aceeași pe tot parcursul existenței; susține, fără a da greș, situații juridice imuabile; veghează în timp ce Omul doarme; rămâne
deplină atunci când el divaghează” (A. Supiot, op. cit., p. 54, apud. M. Hariou, Leçons sur le mouvement social, Librairie de
la soc. du recueil générale de lois et arrêts, 1899, pp. 148-149).

Nașterea ființei este condiția sine qua non pentru dobândirea personalității juridice, copilul
conceput fiind considerat „pars viscerum matris” cu consecința contopirii sale cu personalitate
juridică a mamei[18].
Personalitatea juridică înglobează toate categoriile de drepturi pe care o persoană le poate

dobândi și toate categoriile de obligații pe care aceasta și le poate asuma.
Drepturile și obligațiile sunt reglementate de diferite ramuri de drept (civil, administrativ,

constituțional etc.) ceea ce înseamnă că personalitatea juridică recunoscută oricărei ființe umane
este, pe de o parte, premisa recunoașterii capacității juridice a persoanei, iar pe de altă parte, un
cumul de capacități juridice – diferite ca structură, condiții de dobândire, conținut și încetare.
Oricare ar fi izvorul reglementării lor, capacitățile au o latură activă – din conținutul căruia fac
parte drepturile – și o latură pasivă – din conținutul căruia fac parte, evident, obligațiile.
Așadar, capacitatea civilă este o capacitate de ramură (drept civil) și este în mod particular
divizibilă[19]: în capacitate de folosință și capacitate de exercițiu.
Conform art. 34 C. civ., „capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și
obligații civile”, iar „capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte
juridice civile” (art. 37 C. civ.).
Capacitatea de folosință, care se dobândește la naștere și încetează odată cu moartea persoanei,

este o vocație generală și abstractă de a avea drepturi și obligații civile, pe care fiecare persoană
fizică o va materializa în mod specific, fie direct, prin intermediul capacității de exercițiu, fie,
indirect, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, prin reprezentantul legal[20].
Spre deosebire de capacitatea de folosință care este recunoscută tuturor persoanelor, și care
are deci un caracter universal, capacitatea de exercițiu deplină este atribuită prin lege doar
persoanelor majore – care vor putea încheia singure acte juridice.
Persoanele care suferă de dizabilități intelectuale și psihosociale sunt fie lipsite de capacitate de
exercițiu, fie au capacitate de exercițiu restrânsă. Aceste persoane nu vor putea încheia singure
anumite acte juridice având nevoie de avizul instanței de tutelă și de încuviințarea ocrotitorului
legal, sau vor fi substituite prin reprezentare de către acesta (art. 41-43 C. civ.).
Potrivit art. 12 din Convenție, persoanele cu dizabilități au dreptul la recunoașterea capacității

lor juridice și se bucură de asistență juridică în condiții de egalitate cu ceilalți în toate domeniile
M. Planiol, Traité élémentaire de droit civil, Cinquième édition, Tome premier, Librairie Générale de droit & jurisprudence,
[18]
Paris, 1908, p. 142. În doctrina franceză s-a arătat, de asemenea, că simplul fapt al nașterii nu este suficient pentru
dobândirea personalității juridice, ci trebuie ca nou-născutul să fie și viabil. Aceasta înseamnă o capacitate naturală
de a trăi. Copilul care se naște viu, dar care sucombă câteva ore mai târziu ca urmare a unor malformații congenitale
incompatibile cu viața nu este considerat ca fiind viabil și deci nu a dobândit personalitatea juridică. În schimb, copilul
care decedează, chiar și după câteva ore de la naștere, spre exemplu, în urma unui accident, a dobândit personalitate
juridică chiar și dacă aceasta nu a durat mai multe decât câteva sute de minute (M. Brusorio Aillaud, Droit des personnesc
et de la famille, 12e édition, Édition Bruylant, Bruxelles, 2022, p. 21).
[19]
O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 104.
[20]
A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ediția a X-a, revăzută
și adăugită de M. Nicolae, P. Trușcă, Editura Universul Juridic, București, 2005, p. 319 și urm. Fl.A. Baias, E. Chelaru,
R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Editura C.H. Beck, București, 2021, p. 35.

vieții, statele semnatare ale documentului trebuind să asigure, prin măsurile adecvate, sprijinirea
lor în exercitarea capacității lor juridice.
Orice formă de sprijin juridic trebuie să respecte drepturile, voința și preferințele persoanei
cu dizabilități și, de asemenea, să aibă o influență corespunzătoare asupra acesteia, să fie
proporțională și adaptată fiecărei persoane în parte, aplicându-se pentru cea mai scurtă perioadă
posibilă și fiind revizuibilă periodic de către o autoritate competentă, independentă și imparțială.
Măsurile de protecție trebuie să fie proporționale cu gradul în care sunt afectate drepturile și
interesele persoanei [art. 12 alin. (4) din Convenție].
În Comentariul general nr. 1 (2014)[21] s-a arătat că, din punct de vedere istoric, persoanelor cu
dizabilități le-a fost refuzat în mod discriminatoriu dreptul la capacitate juridică și, în schimb,
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
au fost reglementate regimuri de decizie substitutivă, cum ar fi tutela, sau legi care permit
tratamentul forțat.
În sistemele juridice la nivel mondial se remarcă, dintre toate grupurile cărora le-a fost îngrădit
arbitrar și prejudiciabil dreptul la capacitate juridică completă,[22] persoanele cu dizabilități.
În adevăr, negarea capacității juridice a persoanelor cu dizabilități a dus, în unele cazuri, la lipsirea
lor de drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la vot, dreptul de a se căsători și de a întemeia
o familie, drepturile reproductive, drepturile părintești, dreptul la tratament medical și dreptul
la libertate. Din interpretarea art. 12 din rezultă că existența unei dizabilități sau a unei nevoi
speciale – de orice natură, fizică sau senzorială – nu trebuie să reprezinte niciodată cauza de
negare a capacității juridice în condiții de egalitate cu celelalte persoane[23].
Mai mult, există o diferență evidentă între noțiunea de „capacitate juridică” și cea de „capacitate
mintală” care se referă la abilitățile unei persoane de luare a deciziilor, abilități care, în mod
natural, variază de la un individ la altul și pot fi diferite în funcție de factorii sociali. S-a constat
că atunci cele două concepte s-au suprapus în concepția legiuitorului, persoanei considerate
a avea deficiențe de aptitudini în luarea deciziilor, adesea din cauza dizabilității cognitive sau
psihosociale, îi era anulată capacitatea juridică. Or, autonomia individuală și capacitatea
persoanelor cu dizabilități de a lua decizii trebuie respectată[24].
Națiunile Unite (CRPD/C/GC/1), Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Comitetul pentru
[21]
Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 19 mai 2014, document disponibil la adresa: https://www.crj.ro.

[22]
Exempli gratia, potrivit Codul civil român de la 1865, „căsătoria, iar nu o eventuală dizabilitate, se afla la originea
incapacității femeii. Declarativ, incapacitatea femeii măritate a fost instituită, nu doar din rațiuni legate de ierarhia familială,
ci și ca instrument de protecția a femeii în fața propriei sale lipse de experiență și a abuzului de influență a bărbatului asupra
soției sale. Femeia devenea prin căsătorie incapabilă pentru ca bărbatul să poată prelua în exclusivitate prerogativa conducerii
căsătoriei și puterea de decizie. Astfel, bărbatul a fost învestit cu putere maritală care reprezenta «totalul de drepturi pe
care le are soțul în calitate de cap al asociației conjugale» (art. 195 C. civ. de la 1865). Prerogativele puterii materiale
îndreptățeau bărbatul să aleagă domiciliul conjugal și obligau femeia să-l urmeze pe acesta (art. 196 C. civ.). De asemenea,
soțul avea dreptul de a supraveghea conduita, relațiile sociale și corespondența soției, în calitatea sa de titular al puterii
maritale fiind singurul îndrituit să aprecieze „interesele morale care privesc uniunea conjugală”. Așa cum s-a arătat în doctrină,
deși principiul egalității în drepturi dintre bărbat și femeie a fost consacrat constituțional în 1923, teza incapacității femeii
măritate a fost abandonate mai târziu, în 1932, prin completarea dispozițiilor art. 194 C. civ. cu un alineat nou, potrivit căruia
«căsătoria nu restrânge capacitatea femeii de a exercita drepturile civile»” (E. Florian, Evoluția reglementărilor privind
relațiile de familie: de la familia autoritară la familia asociativă, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai, nr. 4/2012, p. 9 și urm.).
[23]
Comitetul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, op. cit., pct. 12.
[24]
Ibidem.

Pe de altă parte, legislația muncii nu „adoptă” dihotomia clasică civilă (capacitate de folosință –
capacitate de exercițiu) întrucât aceasta nu prezintă relevanță date fiind particularitățile
raportului individual de muncă.
Astfel, contractul individual de muncă[25], având caracter intuitu personae, poate fi încheiat
numai de către persoana fizică care a dobândește capacitatea de muncă la împlinirea vârstei
prevăzute de lege. Deci, în ceea ce privește capacitatea de muncă, există o suprapunere perfectă
între capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei, suprapunere care face ca
delimitările dintre cele noțiuni să dispară[26].
În același sens, arătăm că raportul individual de muncă are, printre altele, un caracter personal,
munca fiind prestată de persoana fizică în considerarea pregătirii, aptitudinilor și calităților proprii
ale sale, reprezentarea fiind deci inadmisibilă în acest caz.[27]
Secțiunea a III-a. Decizia nr. 601/2020 a Curții Constituționale

a României
Prin Decizia nr. 601 din 16 iulie 2020[28], instanța de contencios constituțional a declarat ca fiind
neconstituționale dispozițiile dispozițiilor art. 164 alin. (1) C. civ. care stipulau că „persoana care
nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității
mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească ”.
Alienația sau debilitatea mintală au fost definite de art. 211 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea
în aplicarea a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil[29] ca fiind fie o boală psihică, fie un handicap
psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind
consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.
Curtea Constituțională a arătat că deși din punct de vedere medical debilitatea mintală reprezintă
o formă ușoară a deficienței mentale, din punct de vedere juridic, în contextul art. 164 C. civ.,
aceasta îngloba toate formele de deficiență intelectuală ale persoanei, indiferent de gradul de
incapacitate al acesteia.[30]
De asemenea, din modul cum a fost reglementată punerea sub interdicție – care s-a dorit a
fi o măsură de protecție a persoanelor vulnerabile din punct de vedere juridic – nu rezultă că
aceasta ar fi vizat lipsa totală a discernământului persoanei. Chiar dacă o persoană ar fi putut
Conform unei definiții exprimate în doctrină, „munca reprezintă activitatea umană conștientă și specifică – manuală
[25]
și/sau intelectuală – prin care oamenii își utilizează forța de muncă, de regulă, în scopul producerii bunurilor cerute de
satisfacerea trebuințelor lor” (I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed. a IV-a, revăzută și adăugită,
Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 13).
A se vedea L. Dima, Dreptul muncii, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 32 și de asemenea M. Gheorghe, Dreptul individual
[26]
al muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2015.

Pentru amănunte cu privire la trăsăturile raporturilor juridice de muncă A. Țiclea, L. Georgescu, Dreptul muncii,
[27]
ed. a VIII-a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2022, pp. 13-15.
[28]
Decizia a fost publicată în M. Of. nr. 88 din 27 ianuarie 2021.
[29]
Publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011.
[30]
Curtea Constituțională, Decizia nr. 601 din 16 iulie 2020, paragraful 28.
DOCTRINĂ |
să-și manifeste într-o anumită măsură voința conștientă, prin adoptarea măsurii, i-ar fi fost negat
acest atribut pentru că punerea sub interdicție anihila, în toate cazurile, capacitatea de exercițiu.
Anterior deciziei menționate a Curții Constituționale, Codul civil statua că majorii cu privire la
care era luată măsura punerii sub interdicție erau asimilați, ca regim juridic, minorilor de până
la 14 ani. Ca atare, încheierea de acte juridice de către aceste persoane era reglementată sub un
regim substitutiv, indiferent de gradul de afectare al discernământului.
Potrivit art. 1295 C. civ., puterea de a reprezenta poate rezulta din lege. În doctrină, reprezentarea
a fost definită ca fiind „procedeul tehnico-juridic prin care o persoană, numită reprezentant, încheie
un act juridic în numele și pe seama altei persoane, numite reprezentat, în așa fel încât efectele
actului se produc direct și nemijlocit în persoana reprezentatului”[31]. Participarea „in nomine alieno”
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
a reprezentantului la circuitul civil este de esența reprezentării[32] pentru că așa cum statuează
și art. 1296 C. civ., efectele actului juridic încheiat de către acesta se produc față de persoana
reprezentată și cocontractantul său.
De regulă, dacă o persoană încheie un contract în numele altei persoane, dar îi lipsește
împuternicirea legală, adică puterea de reprezentare, ori chiar dacă având această împuternicire,
depășește limitele sale, actul juridic încheiat nu va produce efecte față de cel reprezentat.[33]
În opinia judecătorilor instanței de contencios constituțional, legiuitorul român trebuie să ia în

considerare instituirea unor măsuri alternative mai puțin restrictive decât lipsirea persoanei de
capacitatea sa de exercițiu, măsură care ar trebui să fie reglementată doar ca o ultima ratio.[34]
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că există o încălcare a art. 8 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, când se ia o măsură care are
ca efect incapacitatea totală a unei persoane bolnave, chiar și atunci când măsura s-a luat în
urma unei examinări medicale serioase, dacă nu sunt luate în considerare circumstanțele sale
personale. Pentru a justifica incapacitatea totală, tulburarea mintală trebuie să fie „de tipul sau
gradul” care să justifice o astfel de măsură[35].
De asemenea, și atunci când autoritățile naționale stabilesc cu gradul cerut de certitudine

că o persoană experimentează dificultăți în a-și plăti facturile, restrângerea chiar și parțială a
capacității juridice trebuie să fie o măsură de ultim resort și aplicabilă numai după ce, luându-se
A se vedea O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea generală, ed. a II-a revăzută și adăugită de C. Munteanu,
[31]
Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 300 și urm.

Pentru amănunte I.F. Popa, în L. Pop, I.F. Popa, S. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București,
[32]
2015, p. 141 și urm. De asemenea, C. Jugastru, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. Universul Juridic, București,
2017, p. 127.
D. Cosma, Teoria generală a actului civil, Ed. Științifică, București, 1969, p. 89. Pe de altă parte, se recunoaște și o
[33]
autonomie decizională a reprezentantului în raport cu voința reprezentantului. „Specificul reprezentatului este că acesta
este absent la momentul săvârșirii acțiunii... Art. 1299 C. civ. reflectă tocmai această viziune: consimțământul se analizează,
«de plano», în persoana reprezentantului, deci acesta este agentul acțiunii” (R. Rizoiu, Oglinzi paralele: Este puterea de
reprezentare o veritabilă putere?, în Revista Română de Drept Privat nr. 2/2019, Ed. Universul Juridic, București, pp. 107-108).
[34]
CEDO, Hotărârea din 31 mai 2016 pronunțată în Cauza A.N. împotriva Lituaniei, paragraful 123, disponibilă pe site-ul:
[35]
https://hudoc.echr.coe.int

în calcul toate alternativele, se concluzionează că altă măsură mai puțin restrictivă nu ar servi
scopului protejării persoanei sau că o altă măsură mai puțin restrictivă nu a avut succes[36].
Așadar, este evident că măsura punerii sub interdicție reglementată de art. 164 C. civ. nu
răspundea standardelor internaționale în ceea ce privește caracterul esențialmente temporar al
unei restrângeri sau retrageri a capacității de exercițiu. Mai mult, orice măsură în acest domeniu
trebuie să aibă un caracter revizuibil periodic de către o autoritate competentă [art. 12 alin. (4)
din Convenție].
Mai mult decât atât, potrivit Curții Constituționale a României, măsura punerii sub interdicție
judecătorească nu era însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului întrucât „diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie
atașate grade de ocrotire corespunzătoare prin soluții legislative proporționale ”[37].
Secțiunea a IV-a. Schimbarea paradigmei legislative

Schimbarea paradigmei legislative în acest domeniu s-a produs prin adoptarea Legii nr. 140/2022
privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și
modificarea și completarea unor acte normative[38].
Noul contur juridic al mecanismelor de drept civil de ocrotire a persoanei fizice majore și
vulnerabile o plasează pe aceasta în centru reglementării și conciliază nevoia sa, fie temporară,
fie permanentă, de a fi protejată cu imperativul respectării drepturilor și libertăților sale
fundamentale, fiind abandonat, în sfârșit și definitiv, regimul ocrotirii sale prin punerea sub
interdicție judecătorească. Necesara reconfigurare legislativă s-a făcut pe trei axe fundamentale:
necesitate – regimul de ocrotire fiind instituit numai atunci când se impune și cu scopul
protejării persoanei – , subsidiaritate – măsurile de ocrotire fiind dispuse numai în cazul în care
instanța apreciază că nu își poate îndeplini scopul o altă măsură prevăzută de lege – și, în final,
proporționalitate – regimul de ocrotire trebuind să fie proporțional cu gradul de incapacitate și
individualizat în funcție de persoana în cauză, precum și de circumstanțele în care aceasta se
găsește[39].
Relevante pentru studiul nostru sunt intervențiile legislative cu privire la capacitatea juridică și
cu privire la dispozițiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii[40].
Pentru prima dată în legislația națională a fost adoptată măsura asistenței pentru încheierea
actelor juridice. Aceasta este accesibilă majorului care, din cauza unei dizabilități intelectuale
sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, pentru a-și administra
CEDO, Hotărârea din 18 septembrie 2014, pronunțată în Cauza Ivinović împotriva Croației, paragraful 44, disponibilă
[36]
pe site-ul: https://hudoc.echr.coe.int
[37]
[38]
Publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022. Denumită în cele ce urmează „Legea nr. 140/2022”.
Expunerea de motive a Legii nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și
[39]
psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative, p. 3, document disponibil la adresa: https://www.cdep.ro/
pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=19887
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii a fost republicată în M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările
[40]
ulterioare.

patrimoniul și pentru a-și exercita, în general, drepturile și libertățile sale civile. Acesta poate
solicita notarului public numirea unui asistent, în condițiile Legii notarilor publici și a activității
notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, pentru o durată de maximum 2 ani
(art. 1 din Legea nr. 140/2022).
Rolul asistentului este de acționa ca un intermediar între persoana majoră care are nevoie de
sprijin și terțele persoane, putând transmite și primi informații în numele persoanei asistate și
poate comunica terților deciziile luate de aceasta.
Numirea asistentului nu aduce atingere capacității de exercițiu a majorului (art. 3 Legea

nr. 140/2022). Astfel că asistentul nu reprezintă majorul vulnerabil din punct de vedere juridic
la încheierea actelor juridice și nici nu le încuviințează pe cele pe care acesta le încheie singur[41].
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Nefiind o măsură de protecție care să aducă atingere capacității juridice a persoanei vulnerabile,
asistența pentru încheierea actelor juridice se va dispune cu predilecție ori de câte ori va fi necesară
o astfel de măsură și, bineînțeles, dacă, prin raportare la circumstanțele persoanele ale persoanei
în cauză, își va atinge scopul.
Așa cum rezultă din dispozițiile Capitolului III din Legea nr. 140/2022, cu denumirea marginală
„Ocrotirea majorului prin consiliere judiciară și tutelă specială”, persoana care nu se poate
îngriji singură de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau
permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are
nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară
sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale
civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane (art. 7 pct. 22 din Legea nr. 140/2022).
Măsura consilierii judiciare poate fi luată dacă deteriorarea facultăților mintale ale persoanei
vulnerabile este parțială și este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor
și libertăților ei și numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin
instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice.
Respectându-se principiul aplicării unor măsuri graduale, tutela specială se va adopta dacă
deteriorarea facultăților mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar ca persoana
respectivă să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei și, sub
aceeași condiție negativă, numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei
ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare[42].
Conform art. 7 pct. 26 din Legea nr. 140/2022, măsura consilierii judiciare poate fi dispusă pe
o perioadă de maxim 3 ani, în timp ce tutela specială pe o perioadă care nu poate depăși 5 ani.
Persoanei care acordă asistență îi incumbă mai multe obligații, aceasta trebuind să acționeze, conform legii, cu
[41]
prudență, diligență, onestitate și loialitate în vederea realizării optime a intereselor majorului. În raporturile cu terții,
asistentul acționează în conformitate cu preferințele și dorințele exprimate de majorul căruia îi acordă sprijin. Mai mult,
asistentului îi revine obligația de a respecta viața privată și demnitatea majorului în sensul că nu poate primi, utiliza sau
comunica terților informații cu privire la major decât cu consimțământul acestuia și numai în măsura în care informațiile
respective sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Potrivit art. 164 alin. (6) (art. 22 din Legea nr. 140/2022) și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă (14-18 ani).
[42]
Cu toate acestea, atunci când instanța de tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei
sau prin punerea sa sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an înainte de data împlinirii vârstei
de 18 ani și începe să producă efecte de la această dată.

Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este
permanentă, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai
mare, care nu poate să depășească 15 ani.
Instanța de tutelă stabilește, prin hotărârea prin care se instituie una dintre măsurile de ocrotire
menționate – consilierea judiciară sau tutela specială – categoriile de acte pentru care este
necesară încuviințarea sau, după caz, reprezentarea persoanei vulnerabile de către tutore. Pentru
aceasta instanța va lua în considerare gradul de autonomie al persoanei ocrotite și nevoile sale
specifice. Instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar și numai o categorie de
acte. De asemenea, instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana
celui ocrotit sau numai la bunurile sale.
Astfel, în contextul contemporan legislativ, nu este obligatoriu ca măsura consilierii judiciare sau
a tutelei speciale să aducă atingere capacității de exercițiu pe de-a-ntregul, persoana ocrotită
putând încheia și singură anumite acte juridice stabilite de instanță.
În continuare, art. 7 pct. 29 din Legea nr. 140/2022 arată că persoanei față de care s-a luat măsura
consilierii judiciare îi sunt aplicabile regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta
de 14 ani. Cu alte cuvinte această persoană va avea capacitate de exercițiu restrânsă.
Regimul juridic al capacității persoanei cu privire la care s-a instituit măsura tutelei speciale este
cel al tutelei minorului de până în 14 ani, persoana fiind lipsită de capacitate de exercițiu.
Prin art. 12, Legea nr. 140/2022 modifică art. 13 alin. (4), și respectiv art. 56 alin. (1) lit. b)
C. muncii. Pentru armonizarea dispozițiilor specifice dreptului muncii cu cele ale codificării
civile, este stipulat că „încadrarea în muncă a persoanelor care beneficiază de tutelă specială este
interzisă” [art. 13 alin. (4) C. muncii – în forma modificată) și, de asemenea, că orice contract
individual de muncă încetează de drept la „data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (...)
de instituire a tutelei speciale a salariatului sau a angajatorului persoană fizică” [art. 56 alin. (1)
lit. b) C. muncii – în forma modificată].
Modificările aduse legislației muncii vizează, pe de o parte, incapacitatea de muncă a persoanelor

cu privire la care s-a dispus măsura tutelei speciale.
În doctrină s-a arătat că trebuie să se facă distincție între incapacitatea generală de muncă și
incapacitățile speciale – care intervin doar în anumite circumstanțe sau afectează doar anumite
persoane[43].
În contextul legislativ anterior deciziei Curții Constituționale, incapacitatea persoanelor puse

sub interdicție judecătorească de a încheia contracte individuale de muncă, era una generală.
Pe de altă parte, au fost modificare cauzele de încetare[44] ale oricărui contract individual de
muncă, încetare care se produce, ope legis, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești
de instituire a tutelei speciale a salariatului.
[43]
Pentru amănunte F. Roșioru, Dreptul individual al muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2017, pp. 252-254.
[44]
Încetarea contractului individual de muncă beneficiază ca tematică de o atenție deosebită din partea legiuitorului din
mai multe motive: „necesitatea protejării salariaților, garantarea libertății muncii, punerea în operă a unor politici sociale
în materie de muncă” (S. Panainte, Dreptul individual al muncii, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București,
p. 183).

Secțiunea a V-a. Scurte concluzii

În contemporaneitate, protecția persoanelor cu dizabilități – inclusiv psihosociale și intelectuale –
trebuie înțeleasă și aplicată diferit de ceea ce s-a făcut, din punct de vedere legislativ și social,
până acum. Adică, protecția juridică a acestor persoane trebuie să se extindă, pornind de la
recunoașterea demnității inerente oricărei ființe umane, la recunoașterea capacității lor juridice
în condiții de egalitate cu celelalte persoane, pentru că numai o capacitate de exercițiu deplină
asigură participarea lor activă la viața socială și împuternicirea de a de lua propriile decizii.
Orice măsură prin care se restrânge sau chiar se retrage capacitatea juridică a persoanei fizice
trebuie să răspundă, din punct de vedere legislativ standardelor internaționale, pe care le
DOCTRINĂ
găsim juste și eficiente. Dintre toate acestea, subliniem caracterul limitat în timp și revizuibil
NOUTĂȚI
al măsurilor de protecție. Motivul? Restrângerea capacității juridice sau chiar retragerea ei pe

de-a-ntregul nu trebuie să se transforme într-o „incapacitate pe viață” a persoanelor vulnerabile
din punct de vedere juridic.
În acest context ne exprimăm rezervele față de modul în care legiuitorul a sincronizat modificările
aduse legislației civile și legislației muncii.
În adevăr, faptul că încheierea contractului individual de muncă este interzisă doar persoanelor
care beneficiază de măsura tutelei speciale, poate genera creșterea gradului de ocupare în rândul
persoanelor cu dizabilități.
Pe de altă parte, nu trebuie ignorat nici faptul că nu este obligatoriu ca măsura tutelei speciale
să aducă atingere capacității de exercițiu pe de-a-ntregul, persoana ocrotită putând încheia și
singură anumite acte juridice stabilite de instanța de tutelă. Exempli gratia, un contract individual
de muncă?! Ca urmare, credem că în urma modificărilor legislative, incapacitatea de muncă a
persoanei față de care s-a luat măsura tutelei speciale nu mai poate fi considerată o incapacitate
generală.

Considerații cu privire la prevederi legale aplicabile personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice
Considerații cu privire la prevederi legale

aplicabile personalului contractual
din autoritățile și instituțiile publice
Conf. univ. dr. av. Loredana Manuela MUSCALU
ABSTRACT
The purpose of this article is to present the legislation applicable to contractual

staff from within public institutions and authorities.
Keywords: contractual staff, public institutions, public authorities.
REZUMAT
Articolul își propune să prezinte legislația aplicabilă personalului contractual din

cadrul instituțiilor și autorităților publice.
Cuvinte-cheie: personal contractual, instituții publice, autorități publice.
Legislaţie relevantă: Codul muncii (Legea nr. 52/2003), O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul
administrativ, H.G. nr. 1336/2022, Legea nr. 153/2017
Personalul contractual din autoritățile și instituțiile publice are un regim juridic specific, acestuia
i se aplică atât dispozițiile Codului muncii, cât și dispozițiile O.U.G. nr. 57/ 2019 privind Codul
administrativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 C. muncii (Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările

ulterioare) acesta reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează
controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția
muncii. Codul muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai
în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. La rândul său art. 538 din
O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, dispune că dispozițiile „Titlului III – Personalul
contractual din autoritățile și instituțiile publice” se aplică personalului din cadrul autorităților
și instituțiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă. Potrivit alin. (2) al
art. 538 din Codul administrativ (O.U.G. nr. 57/2019) dispozițiile Titlului III se completează cu
prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii.
Personalul contractual din cadrul autorităților și instituțiilor publice poate ocupa funcții
de conducere, de execuție sau în cadrul cabinetelor demnitarilor și aleșilor locali și în cadrul

Loredana Manuela MUSCALU
cancelariei prefectului. Rolul personalului contractual care ocupă funcțiile de conducere și

de execuție în cadrul instituțiilor și autorităților publice este acela de realizare a activităților
direct rezultate din exercitarea atribuțiilor autorităților și instituțiilor publice și care nu implică
exercitarea de prerogative de putere publică. Scopul și atribuțiile funcției ocupate în baza unui
contract individual de muncă de către personalul contractual din autoritățile și instituțiile publice
se stabilesc prin fișa postului.
Angajarea personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice se face numai prin concurs
sau examen conform prevederilor art. 30 C. muncii, art. 554 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul
administrativ și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 153/2017. Concursul se organizează în conformitate cu
prevederile Hotărârii nr. 1336/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea
și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Pentru posturile prevăzute a fi înființate în vederea ocupării cu personal contractual se

menționează în mod distinct în actul de înființare: denumirea completă a funcției, caracterul
determinat sau nedeterminat al perioadei pentru care a fost înființat postul, precum și, dacă
este cazul, data până la care acesta urmează a se regăsi în statul de funcții, posibilitatea ocupării
postului inclusiv prin executarea unui contract individual de muncă cu timp parțial, caz în care
trebuie specificată fracțiunea de normă și posibilitatea ocupării postului inclusiv prin executarea
unui contract individual de muncă la domiciliu.
În conformitate cu prevederile art. 542 din Codul administrativ, contractul individual de muncă se
încheie între persoana care îndeplinește condițiile pentru a fi angajată pe o funcție contractuală
și autoritatea sau instituția publică, prin reprezentantul său legal, în condițiile prevăzute de Legea
nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Angajarea se poate face numai
cu respectarea unor cerințe specifice și anume: persoana să aibă cetățenie română, cetățenie a
altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparținând Spațiului Economic European și
domiciliul în România, să cunoască limba română, scris și vorbit, să aibă capacitate deplină de exer
cițiu, să îndeplinească condițiile de studii, de vechime, respectiv de experiență necesare ocupării pos
tului, să nu fi fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale,
contra autorității, infracțiuni de corupție sau de serviciu, infracțiuni de fals ori contra înfăptuirii
justiției, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea, persoana să nu execute o pedeapsă
complementară prin care i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita
profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii sau
față de aceasta nu s-a luat măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei
profesii și contractul să nu conțină clauze de confidențialitate sau, după caz, clauze de neconcurentă.
Pot fi angajați și cetățeni străini, cu respectarea regimului stabilit pentru aceștia prin legislația
specifică și legislația muncii.
În sectorul public, în administrația publică și în instituțiile publice pentru încadrarea pe anumite

funcții este necesară îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții de studii care să ateste
pregătirea profesională a salariaților, cât și de vechime într-un anumit domeniu.
Articolul 17 C. muncii (Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare) instituie

obligația angajatorului de a informa persoana selectată în vederea angajării, anterior încheierii
contractului individual de muncă, cu privire la clauzele generale pe care intenționează să le
includă în contract. La nivelul UE obligația de informare a lucrătorului este reglementată de

Directiva nr. 1152 din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă
în Uniunea Europeană care a abrogat Directiva nr. 91/533/CEE.
Potrivit art. 27 C. muncii, o persoană poate fi angajată numai în baza unui certificat medical, care
constată faptul că cel angajat este apt pentru prestarea acelei muncii. Art. 35 alin. (1) lit. g) din
Hotărârea nr. 1336/2022 prevede că dosarul de concurs în vederea angajării într-o instituție sau
autoritate publică trebuie să conțină o adeverință medicală care să ateste starea de sănătate
corespunzătoare, eliberată de către medicul de familie al candidatului sau de către unitățile
sanitare abilitate cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba
română, anterior începerii activității și se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților.
Personalul contractual încadrat în autorități și instituții publice în baza unui contract individual de
muncă exercită drepturile și îndeplinește obligațiile stabilite de legislația în vigoare în domeniul
raporturilor de muncă și de contractele colective de muncă aplicabile. În conformitate cu
prevederile art. 550 C. administrativ, personalul contractual depune declarații de avere și de
interese numai în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice are dreptul și obligația de a-și îmbunătăți
în mod continuu abilitățile și pregătirea profesională. Autoritățile și instituțiile publice au obligația să
elaboreze planul de perfecționare profesională a personalului contractual, anual, precum și obligația
să prevadă în buget sumele necesare pentru plata programelor de pregătire, formare și perfecționare
profesională organizate de Institutul Național de Administrație sau de alți furnizori de formare și
perfecționare profesională, a cheltuielilor de transport, cazare și masă, în condițiile legii.
Pregătirea profesională are ca obiectiv adaptarea salariatului la cerințele postului, actualizarea

cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă, perfecționarea pregătirii
profesionale, dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne,
necesare pentru realizarea activităților profesionale.
Personalul contractual din autoritățile și instituțiile publice are dreptul să beneficieze, la cerere,
de concedii pentru formare profesională conform prevederilor art. 154 C. muncii.
În conformitate cu prevederile art. 552 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ,
salarizarea personalului contractual se face în condițiile legii-cadru privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice și în condițiile legislației muncii. Salariul reprezintă contraprestația
muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă conform dispozițiilor art. 159
alin. (1) C. muncii. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte
adaosuri (art. 160 C. muncii). Art. 552 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ se
coroborează cu prevederile art. 162 alin. (3) din Codul muncii care prevede că sistemul de
salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate
de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor
speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
LEGEA-CADRU nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se
aplică conform art. 2 alin. (1) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul,
Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe

Loredana Manuela MUSCALU
de specialitate ale administrației publice centrale, unitățile teritoriale, autorități ale administrației
publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din
subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, personalului din autorități și instituții publice finanțate
din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, personalului din autoritățile și instituțiile publice
finanțate integral din venituri proprii, persoanelor care sunt conducători ai unor instituții publice în
temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă și persoanelor care ocupă funcții de
demnitate publică. Conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de
bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/
treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
În jurisprudență s-a pus problema dacă este sau nu obligatorie procedura prealabilă prevăzută de
art. 37 din Legea nr. 153/2017 referitoare la soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea
salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare, a sporurilor,
a creșterilor salariale, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor legale și
care este de competența ordonatorilor de credite, în cazul personalului contractual.
În domeniul raporturilor juridice de muncă, în dreptul comun al muncii – Codul muncii – nu este
reglementată procedura prealabilă, obligatorie înainte de sesizarea instanței de judecată, în vederea
soluționării litigiilor de muncă. Instituirea unei proceduri prealabile obligatorii, în materie de litigii de
muncă este de natură a îngreuna liberul acces la justiție, a mări nejustificat termenul de soluționare
a litigiilor de muncă și totodată contravine dispozițiilor Codului muncii și dispozițiilor constituționale
și internaționale privind liberul acces la justiție. Atât timp cât nu se contestă un act administrativ,
fiind dedus judecății un litigiu de dreptul muncii privind acordarea unor drepturi salariale, iar
jurisdicția muncii nu impune angajatului parcurgerea unei proceduri prealabile în vederea obținerii,
pe cale judiciară, a drepturilor bănești neacordate de angajator procedura prealabilă prevăzută de
art. 37 din Legea nr. 153/2017 nu este obligatorie. Mutatis mutandis, această concluzie se impune
și față de cele statuate prin Decizia nr. 9/2017 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte
de Casație și Justiție, care a stabilit că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 34 din Legea
nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și a art. 11 din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 83/2014, dispozițiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării
instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata,
în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de
credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă.
În conformitate cu prevederile art. 554 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în
situația în care legea specială nu dispune altfel, promovarea personalului contractual se face
de regulă pe un post vacant existent în statul de funcții, iar în situația în care nu există un
post vacant, promovarea personalului contractual se poate face prin transformarea postului din
statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior. Promovarea
în grade sau trepte profesionale imediat superioare se realizează pe baza criteriilor stabilite prin
regulament-cadru, ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului, dacă nu este reglementată altfel prin
statute sau alte acte normative specifice.
Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se face din 3 în 3 ani, în funcție de
performanțele profesionale individuale, apreciate cu calificativul foarte bine, cel puțin de două ori

în ultimii 3 ani în care acesta s-a aflat în activitate, de către o comisie desemnată prin dispoziție
a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte și reprezentanții organizațiilor sindicale
reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanții salariaților, dacă în statute sau în
legi speciale nu se prevede altfel.
Activitatea profesională a personalului din instituțiile și autoritățile publice se apreciază anual,

ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale, de către conducătorul instituției
publice, la propunerea șefului ierarhic, prin acordare de calificative: foarte bine, bine, satisfăcător
și nesatisfăcător. Ordonatorii principali de credite stabilesc criteriile de evaluare a performanțelor
profesionale individuale prin raportare la nivelul funcției deținute de persoana evaluată, cu
respectarea prevederilor în domeniul legislației muncii. Ordonatorii principali de credite pot
stabili și alte criterii de evaluare în funcție de specificul domeniului de activitate.
Conform dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. f) C. muncii, angajatorul are dreptul să stabilească
obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.
Art. 368 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ enumeră principiile aplicabile con
duitei profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică.
Potrivit art. 559 C. administrativ, sesizările cu privire la încălcarea normelor de conduită de către
personalul contractual sunt analizate și soluționate cu respectarea prevederilor în domeniul
legislației muncii.
Posturile de natură contractuală pot fi transformate în funcții publice.
În conformitate cu prevederile art. 553 alin. (1) C. administrativ personalul contractual care
încalcă cu vinovăție îndatoririle de serviciu poate răspunde administrativ, civil sau penal, după caz.
Actele autorităților angajează, în condițiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau penală,
după caz, a funcționarilor publici și personalului contractual care, cu încălcarea prevederilor
legale, fundamentează din punct de vedere tehnic și al legalității emiterea sau adoptarea lor sau
contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte.
Anumite prevederi privind funcționarii publici din O.U.G. nr. 57/2019 sunt aplicabile și
personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice.
Există și categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii

publici și anume personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor
publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire,
întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și alte categorii de personal care nu exercită
prerogative de putere publică, personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului, magistrații,
personalul asimilat acestora și, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor,
cadrele didactice și alte categorii de personal din unitățile și instituțiile de învățământ, persoanele
numite sau alese în funcții de demnitate publică, personalul din unitățile sanitare, personalul
regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, precum și al societăților din sectorul
public, personalul militar și membrii Corpului diplomatic și consular al României și personalul
contractual încadrat pe funcții specifice ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe
(art. 382 C. administrativ).

Dumitru-Daniel ȘERBAN
„Victimizarea” – precaritatea
actualului concept normativ
Dr. Dumitru-Daniel ȘERBAN*
Motto: Vae victis![1]
ABSTRACT
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
The article debates the regulation of the concept of victimization in the national
legislation, while also analyzing the regulations of European law with an impact on
the definition of this term. The author concludes that a rethinking of the regulation
is necessary so that revenge entailed by acts lacking legal force acquires the value of
victimization (for example, a memorandum). The circumstance of the violation of the
principle of non-discrimination should be eliminated and, at the same time, the scope
of the subjects of victimization should be expanded, by including those people who,
although they did not themselves initiate the complaint or the legal action, showed
their support for the problem indicated by it, aimed at affecting equal treatment.
Keywords: discrimination, victimization, legal action, equal treatment.
REZUMAT
Articolul dezbate modul de reglementare în legislația națională a conceptului de

victimizare, analizând totodată și reglementările dreptului european cu impact
asupra definirii acestui termen. Autorul concluzionează că este necesară o regândire
a reglementării astfel încât să capete valență de victimizare și răzbunările declanșate
de acte lipsite de forță juridică (spre exemplu un memoriu). De asemenea ar trebui
eliminată circumstanțierea la încălcarea principiului nediscriminării și, concomitent,
ar trebui extinsă sfera subiecților victimizării, prin includerea acelor persoane care, deși
nu au formulat ele însele plângerea sau acțiunea în justiție, și-au manifestat susținerea
față de problema semnalată prin aceasta, vizând afectarea tratamentului egal.
*
Prezentul articol nu este elaborat în considerarea calității autorului de consilier de soluționare a contestațiilor în
domeniul achizițiilor publice în cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor ori în exercitarea atribuțiilor
sale de serviciu, iar opiniile pe care le conține nu reflectă, în mod necesar, poziția Consiliului sau a altor instituții publice.
Expresie latină care poate fi tradusă „vai de cei învinși”, cei învinși în luptă se află la mila cuceritorilor lor și nu trebuie
[1]
să aștepte sau să ceară clemență.

În anul 390 î.Hr., o armată de gali, condusă de Brennus, a atacat Roma, ocupând-o, cu excepția Capitoliului. Romanii
au cerut să plătească răscumpărarea orașului, iar Brennus le-a pretins 1.000 de livre (329 kg) de aur. Galii au furnizat
balanța și greutățile pentru a cântări aurul. Romanii au susținut că greutățile erau măsluite în folosul galilor. Auzindu-i
cum se plângeau, Brennus a luat sabia și a aruncat-o peste greutăți, exclamând: Vae victis! Romanii au trebuit să aducă
mai mult aur pentru a acoperi și greutatea sabiei. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vae_victis

Cuvinte-cheie: discriminare, victimizare, acțiune în justiție, tratament egal.
Legislaţie relevantă: C. muncii, art. 5, Legea nr. 151/2020
1. La mijlocul anului 2020, Codul muncii a fost amendat de către Parlament[2], care a statuat
expres că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere,
hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă,
religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate
familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este
interzisă, sub sancțiunea amenzii contravenționale de la 1.000 lei la 20.000 lei. Au fost
definite faptele prohibite, legiuitorul apelând la clasicele formule regăsite în reglementarea-
cadru antidiscriminare, respectiv în Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, între care și fapta de victimizare –
„Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție
cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.”[3] Acest text, citat din
ordonanța amintită, transpune în dreptul intern:
– art. 9 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a
principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică,
articol intitulat „Protecția împotriva represaliilor”, având următorul cuprins: „Statele membre
introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru protecția persoanelor față
de orice tratament nefavorabil sau consecință nefavorabilă ca reacție la o plângere sau la o
acțiune în justiție care au ca scop respectarea principiului egalității de tratament.”;
– art. 11 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui
cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă, articol intitulat „Protecția împotriva represaliilor”, având următorul
cuprins: „Statele membre introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru
protecția lucrătorilor împotriva concedierii sau a oricărui alt tratament defavorabil din partea
angajatorului aplicat ca reacție la o reclamație formulată la nivel de întreprindere sau la o
acțiune în justiție vizând respectarea principiului egalității de tratament.”;
– art. 24 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006
privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între
bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, articol intitulat „Victimizarea”,
având următorul cuprins: „Statele membre introduc în dreptul intern măsurile necesare
prevăzute de legislația și/sau practicile naționale, pentru a-i proteja pe lucrători, inclusiv pe
reprezentanții acestora împotriva oricărei concedieri sau a oricărui alt tratament defavorabil
din partea angajatorului ca reacție la o plângere formulată la nivelul întreprinderii sau la o
acțiune în justiție vizând obligarea la respectarea principiului egalității de tratament.”
[2]
Prin Legea nr. 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
Pentru o critică a paralelismului normativ, a se vedea pct. 5 din avizul Consiliului Legislativ nr. 637/27.06.2018 (disponibil
[3]
la adresa http://www.cdep.ro/proiecte/2018/700/10/8/cl947.pdf).

Comparând, terminologic, dispozițiile unionale de inspirație cu cele naționale de complianță se

poate observa că nu există o suprapunere ideală, perfectă, ceea ce viciază nu doar înțelegerea în
plan intern a conceptului de victimizare, ci și aplicarea normelor interne care o tratează[4]. Poate
că, și din această cauză, numărul faptelor de victimizare recunoscute de către Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării continuă să rămână extrem de mic, aproape insignifiant, în
procent subunitar din ansamblul faptelor reclamante acestei autorități autonome specializate.
Potrivit reglementărilor interne, victimizarea consistă într-un „tratament advers”[5], sintagmă

volatilă, vagă și improprie limbajului juridic, după cum a semnalat chiar Consiliul Legislativ, în
avizul nr. 1246/29.08.2003, pct. I subpct. 3[6]. În contrast, sintagma europeană reper, care ar fi
trebuit însușită ad litteram, ni se pare a fi clară și cuprinzătoare – „tratament nefavorabil sau
DOCTRINĂ
consecință nefavorabilă”, răspunderea fiind angajată nu doar în cazul aplicării unui tratament
NOUTĂȚI
cu valoare de ripostă, revanșard, ci și al simplei existențe a unei consecințe păgubitoare,

independente de aplicarea volitivă a unui tratament. Desigur, cel mai vizibil, dar nelimitativ,
tratamentul nefavorabil înseamnă orice faptă (acțiune sau omisiune) care aduce atingere direct
sau indirect drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei[7].
[4]
Nu discutăm aici despre victimizarea în materie penală.
[5]
Fiind de prisos, legiuitorul se putea lipsi de articolul adjectival „orice” asociat tratamentului advers.
„3. Semnalăm că textul propus la art. 2 alin. (5) ar trebui reanalizat, întrucât actuala redactare este confuză, fiind
[6]
utilizate noțiuni nespecifice limbajului juridic, cum ar fi aceea de «tratament advers».”

Avizul este disponibil la http://www.cdep.ro/proiecte/2003/400/90/5/cl495.pdf
[7]
Spre pildă, apreciem a constitui tratament advers reclamarea salariatului la comisia de disciplină din cadrul Consiliului
Național de Soluționare a Contestațiilor, supunerea lui anchetării comisiei de disciplină, ca demers vindicativ și intimidant
al conducerii instituției, în replică la o petiție prin care salariatul propunea elaborarea unei metodologii de stabilire anuală
a componenței completelor, cu acordarea șansei tuturor consilierilor de soluționare de a fi numiți președinți de complet,
eventual prin rotație, astfel încât să fie eliminată orice urmă de discriminare și suspiciune de corupție, cu asigurarea
tratamentului egal. Grație petiției, Guvernul României a prevăzut în cuprinsul Ordonanței de urgență nr. 45/2018
pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, la art. IV pct. 7:
„Art. 13. – (1) Contestația se soluționează de un complet de trei membri ai Consiliului, dintre care cel puțin unul este
licențiat în drept, cu o vechime de cel puțin nouă ani în domeniul juridic. (2) Completul este prezidat de unul dintre
membrii săi, desemnat cu aplicarea principiului rotației.” Pentru prima dată în istoria Consiliului Național de Soluționare
a Contestațiilor, abia la 26 februarie 2019, au fost numiți alți președinți, pentru toate cele 11 complete ale Consiliului.
Cu certitudine, tratamentul advers, constând în trimiterea salariatului în fața comisiei de disciplină, a venit ca reacție la
petiția-avertizare în interes public prin care era semnalată numirea discreționară a președinților de complet din cadrul
Consiliului, cu încălcarea unui minim tratament egal între membrii Consiliului, unii fiind discriminați prin faptul că nu au
fost numiți niciodată, în vreme ce alții erau privilegiați, fiind numiți în fiecare an președinți de complet. Nu exista și nu
există nici acum o rațiune pentru excluderea unor membri ai Consiliului de la numirea anuală ca președinți de complet.
Nu de puține ori, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că discriminare înseamnă a trata diferit, fără o justificare
obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații relativ similare, precum și că diferențierea între persoane aflate într-o
situație analoagă sau relativ similară pe bază de tratament preferențial este discriminatorie, iar potrivit jurisprudenței
Curții Constituționale (de pildă, decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 sau decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014), la situații
analoage/comparabile, în mod logic, trebuie să se aplice același tratament juridic, în caz contrar aflându-ne fie în prezența
unui privilegiu, fie a unei discriminări.
Situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de
tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea,
în acest sens, cu titlu exemplificativ, deciziile Curții Constituționale nr. 86 din 27 februarie 2003, nr. 476 din 8 iunie
2006, nr. 573 din 3 mai 2011 și nr. 366 din 25 iunie 2014). Potrivit jurisprudenței Curții, principiul egalității în drepturi
presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (decizia nr. 1
din 8 februarie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții, situațiile în care se află anumite categorii
de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de
tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional.

O altă condiție sine qua non a victimizării, potrivit reglementării interne, este ca acest tratament
advers (nefavorabil, vătămător) să fie declanșat de „o plângere sau acțiune în justiție cu privire
la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării”, exprimare ce trădează o formă
moderată de agramatism a redactorului normei, coroborată cu o incoerență de logică și cu o
insuficiență conceptuală:
– sintagma „reacție la o plângere sau acțiune în justiție” trebuie citită în varianta corectă: „reacție
la o plângere sau, după caz, la o acțiune în justiție”, pentru a nu se înțelege din topică faptul că
ambele, atât acțiunea, cât și plângerea, luate ca premise, sunt formulate în justiție, știut fiind că
instanțele judecătorești au competența legală de a soluționa și plângeri, nu doar acțiuni. Termenul
„plângere” este imprecis, lipsit de acuratețe și, din acest motiv, problematic, întrucât nu este
exclus a fi interpretat restrictiv, în sensul în care el constă doar în actul de sesizare reglementat
de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, depus la Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, denumit în paginile care urmează Consiliul. Termenul „plângere” se cuvine a fi
abordat cât mai larg cu putință, spre a valoriza cu adevărat rațiunea normei legale, incluzând aici,
în opinia noastră, chiar și o adresă de informare, un memoriu transmis unei autorități statale sau
entității în care își desfășoară activitatea autorul lui (una dintre directivele enumerate utilizează
construcția „reclamație formulată la nivel de întreprindere”). Teama de riposte asupra cărora nu
ar exista nicio acțiune în justiție ar risca să descurajeze persoanele care se consideră lezate de o
discriminare să își valorifice drepturile pe calea unor informări/atenționări și, prin urmare, ar fi de
natură să compromită grav realizarea obiectivului urmărit atât de ordonanță, cât și de directive[8];
– este imperios ca plângerea sau acțiunea să fie „cu privire la încălcarea principiului
tratamentului egal și al nediscriminării”, însă, în realitate, principiul „sunt două” – acela al
tratamentului egal și acela al nediscriminării –, iar ambele trebuie să fie referite în plângere/
acțiune, reiese din redactare, ceea ce deviază flagrant de la directive („care au ca scop
respectarea principiului egalității de tratament”, „vizând respectarea principiului egalității
de tratament”, „vizând obligarea la respectarea principiului egalității de tratament”).
Cu certitudine, conexarea obligatorie a principiului tratamentului egal cu principiul
nediscriminării introduce un nivel suplimentar în definiția națională a victimizării, de natură a îi
restrânge nepermis aria și de a îngreuna probatoriul, dar și de a o face necompliantă spiritului
directivelor. Firesc era ca legiuitorul național să utilizeze disjuncția „sau”, nu conjuncția „și”, în
expresia redată. Trebuie amintit și că principiul egalității de tratament constituie un principiu
general al dreptului Uniunii consacrat la art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, a cărui expresie particulară o constituie tocmai principiul nediscriminării, enunțat
Principiul egalității de tratament impunea ca membrii Consiliului să dispună de aceleași șanse în numirea anuală a
președinților de complet, față de care să se manifeste o transparență deplină, premisă pentru garantarea absenței riscului
de favoritism și de arbitrar din partea oricărei conduceri a Consiliului. Aceasta implică formularea și anunțarea în prealabil
a condițiilor procedurii de selectare anuală a viitorilor președinți de complet.
Nu s-a dorit să existe o metodologie și criterii clare și transparente de desemnare a președinților de complet, deși
opacitatea și criteriile discreționare de desemnare a lor nu fac decât să alimenteze suspiciunile de abuz și corupție. Tocmai
pentru a elimina discuțiile și tensiunile pe marginea acestui subiect, prin petiția în chestiune s-a propus ca, prin ordinul
anual de desemnare a completelor și președinților, aceștia din urmă să fie numiți prin rotație, iar Guvernul a răspuns
afirmativ propunerii, prevăzând în cuprinsul Ordonanței de urgență nr. 45/2018 prezidarea fiecărui complet de către unul
dintre membrii săi, desemnat cu aplicarea principiului rotației.
A se vedea, apelând la analogie, Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 22 septembrie 1998, Coote,
[8]
C-185/97, EU:C:1998:424, punctul 24.

Statul, prin legislația în vigoare, protejează petenții, atunci când depun plângeri în domeniul egalității de tratament și
nediscriminării, se afirmă în hotărârea Colegiului director al Consiliului nr. 462 din 21 decembrie 2010.

la art. 21 alin. (1) din cartă[9]. Instituțiile Uniunii sunt obligate să respecte acest principiu al
egalității de tratament, ca normă superioară de drept al Uniunii care protejează particularii[10].
Existența unui tratament defavorabil nu poate fi constatată în mod general și abstract, ci trebuie
să fie constatată în mod specific și concret, eventual în lumina unui tratament neutru sau chiar
favorabil[11]. Deschidem aici o paranteză pentru a nota că, în litigiile antidiscriminare, pârâtului
îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament
(mai precis, sarcina probei este împărțită între litiganți)[12].
Având în vedere scopul Directivei 2000/43 și natura drepturilor pe care aceasta urmărește să le
protejeze, precum și faptul că această directivă nu este decât expresia, în domeniul avut în vedere,
a principiului egalității, care este unul dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, recunoscut
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
la art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, domeniul de aplicare al directivei
menționate nu poate fi definit în mod restrictiv[13].
[9]
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ex multis, Hotărârea din 29 octombrie 2020, Veselības ministrija, C-243/19,
EU:C:2020:872, punctul 35, Hotărârea din 22 mai 2014, Glatzel, C-356/12, EU:C:2014:350, punctul 43, Hotărârea
din 5 iulie 2017, Fries, C-190/16, EU:C:2017:513, punctul 29, Hotărârea din 11 iulie 2006, Chacón Navas, C-13/05,
EU:C:2006:456, punctul 56, și Hotărârea din 18 decembrie 2014, FOA, C-354/13, EU:C:2014:2463, punctul 32. Aceeași
poziție o reflectă și jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene (Hotărârea din 7 noiembrie 2019, ADDE/Parlamentul,
T-48/17, EU:T:2019:780, punctul 125, Hotărârea din 7 februarie 2019, RK/Consiliul, T-11/17, EU:T:2019:65, punctul 60,
Hotărârea din 14 decembrie 2018, FV/Consiliul, T-750/16, EU:T:2018:972, punctul 62).
Egalitatea de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate
în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea Hotărârea
din 1 martie 2011, Association belge des Consommateurs Test-Achats și alții, C-236/09, EU:C:2011:100, punctul 28,
Hotărârea din 5 iulie 2017, Fries, C-190/16, EU:C:2017:513, punctul 30, Hotărârea din 9 martie 2017, Milkova, C-406/15,
EU:C:2017:198, punctul 55, Hotărârea din 22 mai 2014, Glatzel, C-356/12, EU:C:2014:350, punctul 43, Hotărârea din
21 decembrie 2016, Vervloet și alții, C-76/15, EU:C:2016:975, punctul 74, și Hotărârea din 14 septembrie 2010, Akzo
Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia, C-550/07 P, EU:C:2010:512, punctele 54 și 55).
O diferență de tratament este justificată atât timp cât este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, mai precis dacă
se află în legătură cu un scop admisibil din punct de vedere legal, urmărit de legislația în cauză, iar această diferență este
proporțională cu scopul urmărit de tratamentul în cauză (Hotărârea din 22 mai 2014, Glatzel, C-356/12, EU:C:2014:350,
punctul 43, Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique și Lorraine și alții, C-127/07, EU:C:2008:728, punctul 47,
Hotărârea din 17 octombrie 2013, Schaible, C-101/12, EU:C:2013:661, punctul 77, Hotărârea din 5 iulie 1977, Bela-Mühle
Bergmann, 114/76, EU:C:1977:116, punctul 7, Hotărârea din 15 iulie 1982, Edeka Zentrale, 245/81, EU:C:1982:277, punctele 11
și 13, Hotărârea din 10 martie 1998, Germania/Consiliul, C-122/95, EU:C:1998:94, punctele 68 și 71, precum și Hotărârea
din 23 martie 2006, Unitymark și North Sea Fishermen’s Organisation, C-535/03, EU:C:2006:193, punctele 53, 63, 68 și 71).
Tribunalul Uniunii Europene, Hotărârea din 30 aprilie 2019, Wattiau/Parlamentul, T-737/17, EU:T:2019:273, punctul 62,
[10]
Hotărârea din 7 octombrie 2015, Accorinti și alții/BCE, T-79/13, EU:T:2015:756, punctul 87, și Hotărârea din 24 ianuarie
2017, Nausicaa Anadyomène și Banque d’escompte/BCE, T-749/15, nepublicată, EU:T:2017:21, punctul 110.
A se vedea, mutatis mutandis, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Maniero, C-457/17,
[11]
EU:C:2018:912, punctul 48, și Hotărârea din 6 aprilie2017, Jyske Finans, C-668/15, EU:C:2017:278, punctele 31 și 32.
În cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din 30 aprilie 1996, P./S., C-13/94, EU:C:1996:170, discriminarea pe criterii
de sex a fost constatată în cursul procesului de schimbare, Curtea statuând că, „atunci când o persoană este concediată
pentru motivul că aceasta are intenția să efectueze sau a efectuat o schimbare de sex, aceasta face obiectul unui tratament
defavorabil în raport cu persoanele de sexul căruia s-a considerat că ea aparține înainte de această schimbare de sex”.
Petentului/reclamantului îi revine sarcina de a dovedi, în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ competent,
[12]
fapte sau elemente de probă pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte. Sarcina
probei revine pârâtului atunci când există un „caz aparent de discriminare” – a se vedea, de exemplu, Curtea de Justiție
a Uniunii Europene, Hotărârea din 19 octombrie 2017, Otero Ramos C-531/15, EU:C:2017:789, punctul 68, și Hotărârea
din 21 iulie 2011, Kelly, C-104/10, EU:C:2011:506, punctul 29.
A statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Maniero, C-457/17, EU:C:2018:912,
[13]
punctul 36, Hotărârea din 12 mai 2011, Runevič-Vardyn și Wardyn, C-391/09, EU:C:2011:291, punctul 43, precum și în
Hotărârea din 16 iulie 2015, CHEZ Razpredelenie Bulgaria, C-83/14, EU:C:2015:480, punctul 42.

Pe de altă parte, din modul de redactare al art. 24 din Directiva 2006/54 rezultă că acesta nu
limitează protecția numai la lucrătorii care au depus plângere sau la reprezentanții acestora și
nici la cei care respectă anumite cerințe de formă care condiționează recunoașterea unui anumit
statut, precum acela de martor. Efectivitatea protecției impuse de Directiva 2006/54 împotriva
discriminării nu ar fi asigurată dacă aceasta nu ar acoperi măsurile pe care un angajator ar putea
fi obligat să le ia împotriva lucrătorilor care, în mod formal sau informal, au apărat persoana
protejată sau au depus mărturie în favoarea sa. Astfel, acești lucrători, care sunt cel mai bine
plasați pentru a o susține pe această persoană și pentru a lua cunoștință de cazuri de discriminare
săvârșită de angajatorul lor, ar putea fi, într-un asemenea caz, descurajați să intervină în beneficiul
persoanei respective, de teama de a fi privați de protecție dacă nu îndeplinesc anumite cerințe de
formă, ceea ce ar putea compromite grav realizarea obiectivului urmărit prin Directiva 2006/54,
prin reducerea probabilității de a identifica și soluționa cazuri de discriminare. Prin urmare, trebuie
să se interpreteze art. 24 din Directiva 2006/54 în sensul că lucrătorii vizați la acest articol, alții
decât persoana care a făcut obiectul unei discriminări, trebuie să fie protejați, în măsura în care
pot fi dezavantajați de angajatorul lor ca urmare a susținerii aduse, în mod formal sau informal,
persoanei care a făcut obiectul unei astfel de discriminări[14].
În plus, trebuie să se observe că, în conformitate cu considerentul (32) al Directivei 2006/54,

„un lucrător care apără o persoană protejată de [această] directivă sau care depune mărturie
în favoarea acesteia ar trebui să aibă dreptul la aceeași protecție” ca persoana protejată, chiar
și după încetarea raportului de muncă. Acest considerent confirmă, prin urmare, că directiva
menționată urmărește să delimiteze categoria de lucrători, alții decât persoana discriminată, care
trebuie să poată beneficia de protecția împotriva victimizării, nu pe baza unor criterii formale,
ci pe baza rolului pe care acești lucrători l-au putut avea în beneficiul persoanei protejate și
care a putut determina angajatorul în cauză să ia măsuri nefavorabile împotriva lor. O astfel de
interpretare largă a art. 24 din Directiva 2006/54 este, pe de altă parte, confirmată de obiectivul
acesteia, care constă în garantarea punerii în aplicare a principiului egalității de tratament între
bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, în special în ceea ce privește
accesul la încadrarea în muncă, astfel cum rezultă din art. 1 din directiva menționată.
Așadar, prin prisma dezlegărilor date de instanța de la Luxemburg, de protecție împotriva

victimizării trebuie să se bucure nu doar persoana care denunță încălcarea tratamentului egal, ci
și persoana care vine în sprijinul acesteia, cum ar fi un martor[15].
A se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 20 iunie 2019, Hakelbracht și alții, C-404/18,
[14]
EU:C:2019:523, având următorul dispozitiv:

„Articolul 24 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în
aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în
muncă și de muncă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul
principal, în temeiul căreia, într-o situație în care o persoană care se consideră victima unei discriminări pe criterii de sex
a depus plângere, un lucrător care a susținut-o în acest context este protejat împotriva măsurilor de victimizare luate de
angajator numai dacă a intervenit în calitate de martor în cadrul investigării acestei plângeri și dacă mărturia sa răspunde
unor cerințe de formă prevăzute de reglementarea respectivă.”
[15]
Victimizarea presupune orice formă de tratament ostil sau de răzbunare a angajatorului (concedierea, refuzul
promovării, neacordarea concediului de odihnă, șicanarea la locul de muncă), ca reacție la depunerea unei plângeri
la instituțiile competente de către o persoană care urmărește valorificarea pe cale legală a dreptului de a nu fi supus
discriminării sau a participat ca martor într-un caz de discriminare împotriva angajatorului – M.C. Preduț, Codul muncii
comentat. Protecția datelor personale, telemunca, munca virtuală și alte forme de muncă, ed. a II-a, completată și revizuită,
8 octombrie 2020, Ed. Universul Juridic, București, consultat în aplicația informatică Sintact.

Este necesar să se considere că orice demers vizând încălcarea tratamentului egal, mai cu seamă
de către un superior ierarhic, implică, în majoritatea cazurilor, ruperea legăturii de cordialitate și
încredere, lăsând loc repercusiunilor asupra autorului demersului. Tocmai pentru a combate în
mod eficient manifestările revanșarde, normele legale la care ne referim conferă o protecție nu
doar autorului, ci și acelora care îl susțin în mod legal, prohibind și sancționând contravențional
asemenea manifestări, calificate drept victimizare.
Art. 2 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, nu impune ca persoana
care a transmis alerta despre potențiala încălcare a tratamentului egal să stabilească ea însăși
încălcarea, fiind suficient să reclame o presupusă încălcare, susținută de orice element de probă[16].
Nu are relevanță, pentru stabilirea victimizării, dacă pretinsa încălcare a fost sau nu confirmată
și nici ca persoana în cauză să invoce un anume criteriu care a stat la baza încălcării[17]. Înseamnă
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
că este suficient ca plângerea (alerta) să se refere la încălcarea tratamentului egal și (sau) a

nediscriminării, întrucât ordonanța nu pretinde ca plângerea să fi fost admisă, ci doar să se refere
la încălcarea tratamentului egal și (sau) a nediscriminării.
În doctrină s-a afirmat că victimizarea, în sensul ordonanței, apare ca o formă particulară

de hărțuire, cel mai adesea de hărțuire psihologică, determinată de plângerea/acțiunea
fundamentată pe încălcarea principiului egalității. Se poate contura un sens mai larg al
conceptului de victimizare, și anume tratamentul advers care ar interveni ca urmare a oricărui
demers procedural întreprins de către o persoană, oricare ar fi temeiul juridic al acestuia. În fond,
tratamentul advers este cel care atrage calificarea de victimizare și hărțuire, nu fundamentul
juridic al plângerii sau acțiunii[18].
2. Aflăm din Raportul[19] Consiliului privind implementarea Directivei rasiale în România,

2003‑2010, că fapta de victimizare – formă de discriminare – se circumstanțiază într-un
comportament care poate îmbrăca diferite forme, intenția legiuitorului fiind de a acoperi o
arie cât mai largă de manifestări. Trebuie luați în considerare mai mulți factori, împreună sau
separat: contextul în care s-au produs faptele incriminate, durata tratamentului aplicat, efectele
și consecințele sale asupra persoanei care le-a suferit etc. Mobilul sau cauza tratamentului advers
este determinat(-ă) de introducerea unei plângeri, a unei sesizări sau a unei acțiuni în justiție. Actul
Utilă de știut este Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 2 iunie 2016, Bermejo Garde/CESE, F-41/10 RENV,
[16]
EU:F:2016:123.
[17]
În această direcție, a se vedea hotărârea Colegiului director al Consiliului nr. 301 din 28 mai 2014.
[18]
S. Panaite, Despre (in)suficiența reglementării dreptului la demnitate în muncă, în Revista Română de Drept Privat
nr. 1/2018, lucrare consultată în aplicația informatică Sintact.
Autorul identifică un sens mai subtil al victimizării, în situația în care unei persoane i se aplică orice tratament mai puțin
favorabil ca urmare a respingerii unor comportamente interzise de către persoana respectivă sau chiar ca urmare a
supunerii sale la asemenea acțiuni ilicite, independent de inițierea oricărui demers procedural de către aceasta. Consideră
că ne aflăm în prezența unei victimizări și încălcări a demnității în muncă în orice situație în care unui salariat i se aplică
un tratament advers, intimidant, ostil, degradant sau ofensiv, ca urmare a unei acțiuni, plângeri, petiții etc., indiferent
de temeiul juridic și independent de rezultatul demersului, precum și în situațiile în care acest tratament intervine ca
urmare a respingerii unor comportamente interzise de către salariat sau chiar ca urmare a supunerii sale la asemenea
acțiuni ilicite, independent de inițierea oricărui demers procedural de către acesta.
De părere că victimizarea reprezintă o varietate a hărțuirii morale este și R. Dimitriu, în articolul Respectul vieții private
a lucrătorului și al demnității la locul de muncă, publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 7/2011, consultat în
aplicația informatică Sintact.
Disponibil la https://main.components.ro/uploads/1d3a0bf8b95391b825aa56853282d5da/2016/10/Raport_
[19]
D43_2000_CNCD_final.pdf

care determină săvârșirea faptei de victimizare este inițierea unei proceduri administrative sau
judiciare, prin introducerea unei plângeri, respectiv prin formularea unei acțiuni în justiție, ceea
ce presupune existența unei legături de cauzalitate, în lipsa căreia nu se poate reține victimizarea.
Inițierea procedurii administrative sau judiciare prin introducerea unei plângeri, respectiv a unei
acțiuni în justiție, este condiționată de invocarea încălcării principiului tratamentului egal și al
nediscriminării. Acest element constitutiv al victimizării presupune ca plângerea sau acțiunea care
a determinat tratamentul advers să fi avut ca obiect încălcarea principiului egalității, respectiv al
nediscriminării. Lipsa invocării principiului egalității și nediscriminării determină imposibilitatea
reținerii faptei de victimizare. Manifestarea comportamentului contrar sau advers împotriva
părții inițiatoare, care se poate materializa fie într-o singură acțiune ulterioară sau în mai multe
acțiuni concomitente îndreptate împotriva acesteia, este determinată de invocarea prealabilă,
în cadrul procedurilor administrative sau judiciare, a încălcării anterioare a principiului egalității
și nediscriminării[20].
Astfel cum este reglementată de dispozițiile legale, victimizarea, ca formă de discriminare, este
condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții: existența unui tratament advers față de
o persoană, tratamentul să aibă drept cauză introducerea unei plângeri sau acțiuni în justiție, iar
acestea să vizeze încălcarea principiului tratamentului legal și al nediscriminării, ne împărtășește
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în deciziile
nr. 5581 din 14 decembrie 2010, nr. 524 din 1 februarie 2011 și nr. 3744 din 10 octombrie 2014.
În decizia nr. 2908 din 10 octombrie 2017, aceeași instanță reține că, în cazurile de victimizare,
nu are relevanță dacă plângerea sau acțiunea în justiție cu privire la încălcarea principiului
tratamentului egal și al nediscriminării a fost admisă sau nu. Astfel, trebuie analizat dacă există
din partea reclamantului o plângere cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al
nediscriminării, o reacție adversă din partea reclamatului și în ce măsură între acestea există un
raport de cauzalitate[21].
3. Din jurisprudența, lacunară, a Consiliului aflăm că pot fi subiecte pasive ale victimizării și
persoanele juridice, dacă au depus o plângere sau au promovat o acțiune în justiție având ca
obiect o posibilă discriminare. Pentru ca o persoană juridică să dobândească calitatea de subiect
pasiv al unei fapte de victimizare, trebuie să dispună de dreptul de a formula o plângere/acțiune
având ca obiect o posibilă discriminare. Ea poate să fie subiect pasiv al victimizării și când
eliberează acte sau săvârșește fapte care pot fi recunoscute drept probe într-o speță care are ca
obiect o posibilă discriminare (de exemplu, tratamentul advers aplicat unei persoane juridice ca
urmare a eliberării de către aceasta a unei adeverințe sau a unui act care folosește în soluționarea
A se vedea p. 69 din raportul evocat, unde se face trimitere la hotărârea Colegiului director al Consiliului nr. 436 din
[20]
28 noiembrie 2007. Argumentația este reluată („plagiată”), obsesiv, în aproape toate hotărârile respectivului for în care
se dezbate existența unei fapte de victimizare.
Pentru un alt exemplu în care respectiva instanță a dezbătut problema victimizării, recomandăm parcurgerea deciziei
[21]
nr. 1261 din 4 martie 2010, din considerentele căreia cităm:

„În ceea ce privește fapta de victimizare reținută în actul administrativ anulat de instanța de fond, rezultă că, într-adevăr,
după ce recurenta sesizase autoritatea publică, a fost repartizată să-și desfășoare activitatea într-un alt birou, act apreciat
ca fiind un tratament defavorizant aplicat recurentei-petente.
Potrivit art. 2 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000, republicată, constituie victimizare «orice
tratament advers, venit ca o reacție la o plângere sau acțiune în justiție», dar din probele cauzei rezultă că redistribuirea
personalului pe birouri de lucru a fost o măsură care se preconiza și se discutase cu mult înainte de sesizarea Consiliului
Național pentru Combaterea Discriminării, care a fost luată în scopul eficientizării activității și optimizării climatului de
muncă, aspecte aflate în atribuțiile șefului unității economice respective.”

unui caz de discriminare). Persoana juridică dispune de dreptul de a promova o plângere/acțiune

dacă are ca scop protecția drepturilor omului sau un interes legitim în combaterea discriminării,
iar presupusa faptă se manifestă în domeniul ei de activitate și aduce atingere unei comunități
sau unui grup de persoane. Persoana juridică are calitate procesuală activă și atunci când
discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dar doar la cererea acesteia din urmă[22].
4. Concluzionând, din ansamblul considerentelor expuse, configurația normativă actuală

a instituției juridice a victimizării[23] își relevă superficialitatea și mărginimea orizontului,
impunându-se o regândire a acesteia, astfel încât să capete valență de victimizare și răzbunările
declanșate de acte lipsite de forță juridică, cum ar fi un memoriu sau o informare legată de
o potențială nesocotire a tratamentului egal, nu doar de o plângere administrativă sau de o
DOCTRINĂ
acțiune în justiție. Totodată, din definiția victimizării ar trebui eliminată circumstanțierea

NOUTĂȚI
la încălcarea principiului nediscriminării și, concomitent, ar trebui extinsă sfera subiecților

victimizării, prin includerea acelor persoane care, deși nu au formulat ele însele plângerea sau
acțiunea în justiție, și-au manifestat susținerea față de problema semnalată prin aceasta, vizând
afectarea tratamentului egal. Firesc, accentul ar trebui să cadă pe preîntâmpinarea, reprimarea și
condamnarea oricărei reacții adverse, de creare a unei atmosfere ostile, degradante, umilitoare,
păgubitoare pentru victimă sau pentru aceia care o sprijină. Binevenită ar fi și lămurirea expresă
că, în cazurile de victimizare, nu are relevanță dacă plângerea sau acțiunea în justiție cu privire
la încălcarea principiului tratamentului egal a fost sau nu admisă.
Încheiem această scurtă pledoarie pentru regândirea conceptului de victimizare cu două strofe
din poezia Cina generală[24], aparținând lui Nichita Stănescu:
„Vezi, îmi spuse el,
vine un moment în care durerea se schimbă în indiferență
și nenorocul
în obișnuință.
Nu-ți mai pasă cine știe ce, –
și un fel de liniște
începe să te cuprindă.”
Cu cât înaintăm în viață, cu atât acumulăm în noi mai multe dezamăgiri.
[22]
Hotărârea Colegiului director al Consiliului nr. 202 din 4 iulie 2012.
În literatura de specialitate, acest concept este mult mai larg, fiind legat de statutul de victimă, în general. Nu
[23]
toate persoanele discriminate sunt victimizate, astfel cum nici toate persoanele victimizate sunt discriminate. Există o
diferență între accepțiunea termenului de victimă din perspectivă juridică și din aceea socială. În sens social, o persoană
este victimă atunci când este vătămată ori lezată printr-o faptă antisocială ori chiar de un eveniment natural. Cu alte
cuvinte, la nivelul înțelegerii generale, orice persoană care suferă este victimă. V. Vasile (coordonator), Studiu comparativ
privind preocupările în domeniul cercetării calitative a fenomenului victimizării, cu deosebire în comunitățile de romi, Ed.
Pro Universitaria, București 2017, p. 12.
[24]
Din volumul Epica Magna, apărut la Ed. Junimea, Iași, 1978.

AUTORITATEA
EUROPEANĂ A MUNCII
PRACTICI EUROPENE
Împreună construim o piață a muncii

eficientă și echitabilă
Autoritatea Europeană a Muncii a publicat programul său de lucru pentru anul 2023 și conform
acestuia și-a asumat să îmbunătățească informațiile referitoare la drepturi și obligații specifice
sectorului construcțiilor, să pregătească o campanie de informare la nivelul UE, dar și să sprijine
organizarea de controale.
ELA a ales să își concentreze eforturile în acest sector deoarece este unul dintre cei mai mari
angajatori industriali din UE, cu aproximativ 15 milioane de lucrători și, de asemenea, numără
cel mai mare număr de lucrători detașați din UE. Acest sector se confruntă cu multe provocări
legate de mobilitatea forței de muncă, cum ar fi sarcina administrativă, lipsa forței de muncă și
barierele lingvistice, dar și dumpingul social, munca nedeclarată sau companii de tip cutie poștală
(letterbox company).
Totodată, pentru a îmbunătăți cooperarea dintre statele membre, ELA a lansat un program
dedicat, denumit Posting 360, care reprezintă în cadru multi-anual de cooperare, menit să
îmbunătățească schimbul de informați și de bune practici, dar care să sporească și înțelegerea
mutuală a legislației specifice detașării transnaționale.
Acest program are șase arii prioritare, respectiv:
– Implementarea directivelor privind detașarea transnațională,
– Detașarea lucrătorilor Non-EU,
– Implementarea regulilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială lucrătorilor

detașați transnațional,
– Schimbul de informații și soluții digitale pentru instituții, angajatori și lucrători,
– Măsuri administrative și de control eficiente,
– Facilitarea colectării de date și îmbunătățirea acestor date.
În decursul anului 2023 ELA va continua să acorde o atenție sporită muncii sezoniere și sectorului
de transport rutier având în vedere posibilitatea de a explora provocările specifice altor tipuri de
transport, cum ar fi cel aerian.
În ceea ce privește activitatea de control ELA intenționează să sprijine astfel de acțiuni specifice
în sectorul construcțiilor, dar și în sectorul transportorului rutier, iar în ceea ce privește acesta
din urmă în luna februarie au avut loc primele controale comune împreună cu RoadPol.
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 79

Ioan Cosmin CONSTANTIN
În plus ELA va lucra intens pentru a: extinde vizibilitatea rețelei EURES, asista statele membre în
combaterea muncii nedeclarate și în aplica aspectele sociale ale Pachetului Mobilitate 1, dar și
pentru a facilita utilizarea de soluții digitale menite să sprijine mobilitatea muncii.
Totodată, ELA a lansat un apel de bune practici pentru a facilita acces la abordări inovative și
eficiente, care câștigând vizibilitate, ar putea fi implementate și de alte state membre.
Surse:
European Labour Authority published its work programme for 2023 | European Labour Authority
(europa.eu)
Enhancing cross-border cooperation in the area of posting of workers: ELA launches the Posting
360 Programme | European Labour Authority (europa.eu)
ELA launches the Call for Good Practices 2023 | European Labour Authority (europa.eu)
Road Transport trainings: recordings available in 23 EU languages | European Labour Authority

(europa.eu)
https://fb.watch/jEVtomUMJ6/
Sinteză realizată de Ioan Cosmin Constantin, ofițer național de legătura ELA.

E.L.A.
80 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII

INSPECŢIA MUNCII
PRACTICI NAŢIONALE
O nouă versiune REGES/ REVISAL 6.0.9.
O nouă versiune REGES/REVISAL 6.0.9.
Începând cu luna aprilie 2023, Inspecția Muncii pune la dispoziția angajatorilor o nouă versiune
a aplicației REGES/REVISAL.
REVISAL este o bază de date ce cuprinde toate informațiile cu privire la contractele individuale de
muncă, respectiv detalii cu privire la încheierea, modificarea, suspendarea sau încetarea acestora
și conform Codului muncii, fiecare angajator are obligația de a completa aceste date, respectând
metodologia prevăzută în Hotărârea de Guvern nr. 905/2017.
Astfel, odată cu noua actualizare, transmiterea registrului va putea fi efectuată numai pentru
fișiere de tip .rvs generate sau validate prin versiunile 6.0.8/6.0.9 ale aplicației REVISAL.
Noua versiune a aplicației, vine cu următoarele modificări:
– Posibilitatea de înregistrare a oricăror contracte suspendate, indiferent de normă (respectând

temeiurile și regulile de suspendare) sau a oricăror contracte active cu normă întreagă, pentru
un angajat acoperind următoarele scenarii:
– Toate contractele unui angajat pot fi cu normă întreagă și suspendate;
– Un contract cu normă întreagă poate fi activ, restul contractelor, indiferent de norma și

de numărul lor, pot fi suspendate;
– Un angajat poate să aibă un singur contract cu normă întreagă la același angajator;
– Un angajat poate să aibă mai multe contracte active cu normă întreagă la angajatori
diferiți, cu respectarea prevederilor legale;
– Raportul per salariat evidențiază reactivarea înregistrată în istoricul contractului, iar această
operațiune nu este ignorată în cadrul mecanismului de constituire a intervalelor de vechime;
– Actualizare nomenclator coduri COR: coduri modificate, denumiri modificate, ocupații noi,
66 de coduri eliminate;
– Actualizarea nomenclatorului Naționalitate pentru Marea Britanie, în privința cetățeniei

pentru salariații activi și angajatori persoane fizice proveniți din Marea Britanie.
Pentru actualizarea aplicației REVISAL de către angajatori, trebuie respectate instrucțiunile

cuprinse în Ghidul de instalare și utilizare, ce urmează să fie publicate, ulterior efectuării lucrărilor
de mentenanță, la următoarea adresă: https://www.inspectiamuncii.ro/reges.
Înainte de orice operațiune legată de instalarea unei noi versiuni a aplicației REVISAL, pentru
securitatea datelor, este recomandat să se efectueze o copie de siguranță a bazei de date.
Angajatorii care în prezent utilizează versiunea REVISAL 5.0.8 nu vor mai putea transmite fișierele
tip .rvs în noua versiune.
INSPECŢIA MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 83

Ciprian Aurel POP
Dantes Nicolae Bratu, Inspector general de stat, despre aplicația REGES/REVISAL:
„Doresc să le mulțumesc colegilor mei și echipei care se ocupă de buna funcționare a aplicației
în forma sa actuală. Încercăm, prin mijloacele tehnice pe care le avem la dispoziție, să menținem
aplicația în pas cu toate modificările legislative, astfel încât să aibă o funcționalitate optimă, atât
pentru angajatori, cât și pentru inspectorii de muncă. Proiectul REGES Online la care lucrăm acum
va oferi servicii digitale de înaltă calitate cetățenilor, salariați și angajatori și va permite accesul
acestora într-un sistem informatic centralizat. Am solicitat public și am primit deja propuneri
concrete de îmbunătățire a actualei aplicații, astfel încât noul REGES Online să corespundă
așteptărilor angajatorilor și celorlalți utilizatori. Echipa de proiect a analizat cu deosebită atenție
și interes toate propunerile înaintate, desprinse din practica gestionării resurselor umane și le va
introduce în configurația viitoarei aplicații.”
Sinteză realizată de Ciprian Aurel Pop, consilier Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii,
pe baza informațiilor puse la dispoziție de Inspecția Muncii pe site-ul oficial inspectiamuncii.ro
INSPECŢIA MUNCII
84 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | INSPECŢIA MUNCII

EXPERTUL RĂSPUNDE
Transfer de întreprindere și transferul drepturilor și avantajelor salariaților
Transfer de întreprindere și transferul

drepturilor și avantajelor salariaților
Întrebare: La transferul de întreprindere se transferă toate drepturile, beneficiile salariaților,
indiferent de actul care le reglementează sau dacă au făcut sau nu obiectul negocierii,
cum ar fi cele din regulamentul intern? Sau doar cele din contractul individual de muncă/
contractul colectiv de muncă?
Răspuns: Potrivit prevederilor art. 173 alin. (1) și (2) C. muncii, republicat, salariații beneficiază
de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau
al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii. Drepturile și obligațiile cedentului,
care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate
integral cesionarului.
Iar art. 174 C. muncii prevede că cedentul și cesionarul au obligația de a informa și de a consulta,
anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților cu privire la implicațiile
juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
Condițiile în care se realizează protecția drepturilor de care beneficiază salariații, prevăzute în
contractele individuale de muncă și în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului
întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei
cesiuni sau fuziuni, sunt prevăzute de Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților
în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, cu modificările si
completările ulterioare, care la art. 5 prevede că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg
din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la
data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. Aceste prevederi nu se aplică în cazul
în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii.
Iar la art. 6 prevede că, anterior datei transferului, cedentul are obligația notificării cesionarului
cu privire la toate drepturile și obligațiile care urmează a fi transferate acestuia. Nerespectarea
obligației de notificare nu afectează transferul acestor drepturi sau obligații către cesionar și nici
drepturile salariaților.
Iar conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 67/2006, cesionarul are obligația respectării
prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data
rezilierii sau expirării acestuia. Prin acord între cesionar și reprezentanții salariaților, clauzele
contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate,
dar nu mai devreme de un an de la data transferului. Iar în situația în care, în urma transferului,
întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora nu își păstrează autonomia, iar contractul colectiv
de muncă aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil, salariaților transferați li se va aplica
contractul colectiv de muncă mai favorabil.
EXPERTUL RĂSPUNDE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 87

Expertul răspunde
Așadar, drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă
și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate
integral cesionarului. Angajatorul cesionar având obligația de a respecta drepturile din contractele
individuale de muncă ale salariaților în cauză. Angajatorul cesionar are și obligația respectării
prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului. Totuși, în situația în
care contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului cesionar este mai favorabil,
salariaților transferați li se va aplica contractul colectiv de muncă mai favorabil.
Referitor la drepturile salariaților prevăzute în regulamentul intern al angajatorului cedent, actele
normative enumerate mai sus nu fac trimitere la acest document intern sau la proceduri interne
ce stabilesc reguli proprii de desfășurare a activității angajatorului, întocmite cu respectarea
prevederilor legale. Însă, nu trebuie să uităm că atât Codul muncii, cât și alte acte normative care
vizează angajatorii prevăd stabilirea prin contractul colectiv de muncă și/sau prin regulamentul
intern anumite drepturi și obligații ale părților. Astfel, dacă angajatorul cedent a prevăzut în
regulamentul intern anumite drepturi, beneficii pentru salariați, iar din contractul individual
de muncă s-a făcut trimitere la regulamentul intern în acest sens, drepturi, beneficii ce nu
se regăsesc și în contractul colectiv de muncă sau se regăsesc, dar la un nivel inferior față de
regulamentul intern, consider că și acele drepturi, beneficii ale salariaților vor fi transferate. Toate
aceste aspecte trebuie să fie prevăzute în acordul încheiat între cedent și cesionar, iar salariații
transferați trebuie să beneficieze de aceleași drepturi de care au beneficiat la angajatorul cedent.
Elena SAVCIUC
Expert legislația muncii
Membru acreditat UNELM
EXPERTUL RĂSPUNDE
88 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | EXPERTUL RĂSPUNDE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII
DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE
Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

17 noiembrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce
privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 21 din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Directiva 2000/78/CE –
Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) –
Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă – Reglementare națională
care stabilește o limită maximă de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea
comisarilor de poliție – Justificări”
În cauza C-304/21,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), prin decizia din 23 aprilie 2021, primită de Curte la
12 mai 2021, în procedura
VT
împotriva
Ministero dell’Interno,
Ministero dell’Interno – Dipartimento della Pubblica Sicurezza – Direzione centrale per le
risorse umane,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare), președintă de cameră, și domnii N. Wahl
și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul J. Richard de la Tour,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru VT, de A. Bonanni și P. Piselli, avvocati;

– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de E. De Bonis și G. M.
De Socio, avvocati dello Stato;
– pentru guvernul german, de J. Möller și A. Hoesch, în calitate de agenți;
– pentru guvernul elen, de M. Tassopoulou, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și D. Recchia, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general
pronunță prezenta
HOTĂRÂRI CJUE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 91

Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Hotărâre când o caracteristică legată de […] vârstă […]

constituie o cerință profesională esențială și
1. Cererea de decizie preliminară privește inter determinantă, în măsura în care [a se citi «cu
pretarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului condiția ca»] obiectivul să fie legitim, iar cerința
din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru proporționată. […]”
general în favoarea egalității de tratament în
ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea 4. Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78,
forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru
specială, 05/vol. 6, p. 7), a articolului 3 TUE, a general de combatere a discriminării pe motive
articolului 10 TFUE, precum și a articolului 21 de apartenență religioasă sau convingeri,
din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea
Europene (denumită în continuare „carta”). ce privește încadrarea în muncă și ocuparea
forței de muncă, în vederea punerii în aplicare,
2. Această cerere a fost prezentată în cadrul în statele membre, a principiului egalității de
unui litigiu între VT, pe de o parte, și Ministero tratament.
dell’Interno (Ministerul de Interne, Italia) și
Ministero dell’Interno – Dipartimento della 5. Articolul 2 din această directivă, intitulat
Pubblica Sicurezza – Direzione centrale per „Conceptul de discriminare”, prevede:
le risorse umane (Ministerul de Interne –
Departamentul de Ordine Publică – Direcția „(1) În sensul prezentei directive, prin principiul
centrală a resurselor umane, Italia), pe de altă egalității de tratament se înțelege absența
parte, în legătură cu decizia de a nu admite oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate
participarea lui VT la un concurs organizat în pe unul din motivele menționate la articolul 1.
vederea ocupării unor posturi de comisar în
cadrul Polizia di Stato (Poliția Națională, Italia), (2) În sensul alineatului (1):
pentru motivul că atinsese limita maximă de (a) o discriminare directă se produce atunci când
vârstă prevăzută în acest scop. o persoană este tratată într-un mod mai puțin
Cadrul juridic favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într-o
situație asemănătoare o altă persoană, pe baza
Dreptul Uniunii unuia dintre motivele menționate la articolul 1;
3. Considerentele (18) și (23) ale Directivei […]”

2000/78 au următorul cuprins:
6. Articolul 3 din directiva menționată, intitulat
„(18) Prezenta directivă nu poate avea ca efect „Domeniul de aplicare”, prevede:
constrângerea forțelor armate, a serviciilor
de poliție, a penitenciarelor sau a forțelor „(1) În limitele competențelor conferite
JURISPRUDENŢĂ
de securitate să angajeze sau să mențină în [Uniunii Europene], prezenta directivă se aplică

funcție persoanele care nu posedă capacitățile tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât
necesare pentru a îndeplini ansamblul de funcții și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în
pe care ar putea fi solicitate să le exercite, ceea ce privește:
având în vedere obiectivul legitim de menținere (a) condițiile de acces la încadrare în muncă,
a caracterului operațional al acestor servicii. la activități nesalariate sau la muncă, inclusiv
[…] criteriile de selecție și condițiile de recrutare,
oricare ar fi ramura de activitate și la toate
(23) În împrejurări foarte limitate, un tra nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în
tament diferențiat poate fi justificat atunci materie de promovare;
92 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | HOTĂRÂRI CJUE

[…]” 8 agosto 1995, n. 335, e dall՚articolo 1, commi

97, lettera g), e 99, della legge 23 dicembre
7. Articolul 4 din aceeași directivă, intitulat 1996, n. 662, in materia di armonizzazione al
„Cerințe profesionale”, prevede la alineatul (1): regime previdenziale generale dei trattamenti
pensionistici del personale militare, delle
„Fără a aduce atingere articolului 2 alineatele
Forze di polizia e del Corpo nazionale dei
(1) și (2), statele membre pot să prevadă că un
vigili del fuoco, nonchè del personale non
tratament diferențiat bazat pe o caracteristică
contrattualizzato del pubblico impiego
legată de unul dintre motivele prevăzute la
[Decretul legislativ nr. 165 privind punerea în
articolul 1 nu constituie o discriminare atunci
aplicare a delegărilor conferite de articolul 2
când, având în vedere natura unei activități alineatul 23 din Legea nr. 335 din 8 august
profesionale sau condițiile de exercitare a 1995 și de articolul 1 alineatul 97 litera g) și
acesteia, caracteristica în cauză constituie o alineatul 99 din Legea nr. 662 din 23 decembrie
cerință profesională esențială și determinantă, 1996 privind armonizarea cu sistemul general
astfel încât [a se citi «cu condiția ca»] obiectivul de asigurări sociale a pensiilor militarilor, ale
să fie legitim, iar cerința să fie proporțională.” polițiștilor și ale pompierilor naționali, precum
8. Articolul 6 din Directiva 2000/78, intitulat și ale funcționarilor publici necontractuali] din
30 aprilie 1997 (GURI nr. 139 din 17 iunie 1997),
„Justificarea unui tratament diferențiat pe
limita de vârstă de la care personalul poliției
motive de vârstă”, prevede la alineatul (1):
naționale este pensionat este de 61 de ani.
„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2
Legea nr. 127/1997
alineatul (2), statele membre pot prevedea că
un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu 10. Regulile generale referitoare la vârstă în
constituie o discriminare atunci când este justi ceea ce privește participarea la concursurile
ficat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul drep publice sunt prevăzute la articolul 3 alineatul 6
tului național, de un obiectiv legitim, în special din legge n. 127 – Misure urgenti per lo
de obiective legitime de politică a ocupării snellimento dell’attività amministrativa e dei
forței de muncă, a pieței muncii și a formării procedimenti di decisione e di controllo (Legea
profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui nr. 127 privind măsuri urgente de raționalizare a
obiectiv sunt corespunzătoare și necesare. activității administrative și a procedurilor deci
zionale și de control) din 15 mai 1997 (GURI
Tratamentul diferențiat se poate referi în special nr. 113 din 17 mai 1997 – supliment ordinar la
la: GURI, nr. 98), potrivit căruia „[p]articiparea
[…] la concursurile organizate de administrațiile
publice nu este supusă unor limite de
(c) stabilirea unei vârste maxime pentru înca vârstă, cu excepția derogărilor stabilite de
drare, bazată pe formarea necesară pentru postul regulamentele fiecărei administrații legate de
respectiv sau pe necesitatea unei perioade de natura serviciului sau de nevoile obiective ale
încadrare rezonabile înaintea pensionării.” administrației”.
Dreptul italian Decretul legislativ nr. 334/2000
Decretul legislativ nr. 165/1997 11. Funcția de comisar de poliție este reglemen
tată de decreto legislativo n. 334 – Riordino
8. În conformitate cu articolele 1 și 2 din decreto dei ruoli del personale direttivo e dirigente
legislativo n. 165 – Attuazione delle deleghe della Polizia di Stato, a norma dell’articolo 5,
conferite dall՚articolo 2, comma 23, della legge comma 1, della legge 31 marzo 2000, n. 78

(Decretul legislativ nr. 334 – Reorganizarea 30 de ani, este stabilită de regulamentul adoptat
funcțiilor personalului de execuție și de conform articolului 3 alineatul 6 din Legea
conducere din cadrul Poliției Naționale, conform nr. 127 din 15 mai 1997, cu excepția derogărilor
articolului 5 alineatul 1 din Legea nr. 78 din prevăzute de regulamentul menționat anterior”.
31 martie 2000) din 5 octombrie 2000 (GURI
nr. 271 din 20 noiembrie 2000 – supliment 14. Articolul 3 alineatul 3 din același decret
ordinar la GURI, nr. 190, denumit în continuare legislativ prevede că un regulament al
„Decretul legislativ nr. 334/2000”). ministrului de interne stabilește „modalitățile
de susținere a probelor de condiție fizică,
12. Articolul 2 alineatul 2 din acest decret cerințele de capacitate fizică, psihică și de
legislativ descrie funcția de comisar de poliție aptitudine, precum și modalitățile de evaluare
după cum urmează: a acestora”.
„Persoanele care aparțin carierei funcționarilor 15. În temeiul articolului 3 alineatul 4 din
până la gradul de comisar-șef au statutul de ofițer Decretul legislativ nr. 334/2000, „20% din
de ordine publică și de ofițer de poliție judiciară. locurile disponibile pentru accesul la gradul de
Aceștia exercită, în legătură cu gradul pe care îl comisar sunt rezervate membrilor personalului
ocupă, atribuții inerente misiunilor instituționale Poliției Naționale care sunt titulari ai diplomei
ale Poliției Naționale și ale Administrației Ordinii de drept solicitate și care nu au depășit vârsta
Publice, cu autonomia decizională și cu aportul de 40 de ani”.
profesional corespunzător. Ei asigură, de ase Decretul ministerial nr. 103/2018
menea, instruirea personalului subordonat și
îndeplinesc, în funcție de competența deținută, 16. Regulamentul prevăzut la articolul 3
sarcini de educație și de formare a personalului alineatul 1 din Decretul legislativ nr. 334/2000
Poliției Naționale. Acești membri ai personalului este decreto ministeriale n. 103 – Regolamento
sunt colaboratorii direcți ai personalului care recante norme per l’individuazione dei limiti di
deține gradul superior al aceleiași cariere și îi età per la partecipazione ai concorsi pubblici
înlocuiesc pe aceștia din urmă în exercitarea per l’accesso a ruoli e carriere del personale
funcțiilor de conducere a birourilor și a serviciilor della Polizia di Stato (Decretul ministerial
în caz de absență sau de împiedicare. În cazul în nr. 103 – Regulament privind regulile de
care sunt titulari ai funcției respective, precum stabilire a limitelor de vârstă prevăzute pentru
și atunci când sunt chemați să îl înlocuiască pe participarea la concursurile publice de acces
șeful comisariatelor separate de ordine publi la funcțiile și la carierele personalului Poliției
că, comisarii-șefi exercită și funcția de auto Naționale) din 13 iulie 2018 (GURI nr. 208
ritate locală de ordine publică. Același per din 7 septembrie 2018, denumit în continuare
sonal îndeplinește, de asemenea, cu deplină „Decretul ministerial nr. 103/2018”), adoptat
de ministrul de interne și al cărui articol 3
JURISPRUDENŢĂ
responsabilitate privind directivele emise și

rezultatele obținute, funcții de conducere a alineatul 1 prevede:
birourilor și a serviciilor care nu sunt rezervate „Participarea la concursul public de acces la
personalului care deține gradul superior, precum funcțiile de comisar și de director tehnic din
și funcții de conducere și coordonare a mai cadrul Poliției Naționale este supusă unei
multor unități organice în cadrul biroului unde a limite maxime de vârstă stabilite la 30 de ani.”
fost repartizat. […]”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
13. În temeiul articolului 3 alineatul (1) din de
cretul legislativ menționat, „[l]imita de vârstă 17. La 2 decembrie 2019, Ministerul de Interne
pentru participarea la concurs, care nu depășește a organizat un concurs pe bază de dosare și de

examene în vederea ocupării a 120 de posturi 22. VT a declarat apel împotriva acestei
de comisar în cadrul Poliției Naționale. Printre hotărâri la instanța de trimitere, Consiglio
condițiile generale de admitere la acest concurs, di Stato (Consiliul de Stat, Italia), susținând
anunțul de concurs o prevedea, în temeiul că normele care stabilesc limita de vârstă în
Decretului ministerial nr. 103/2018, pe cea cauză sunt contrare atât dreptului Uniunii,
potrivit căreia candidații trebuiau să fi împlinit cât și Constituției Republicii Italiene și altor
vârsta de 18 de ani și să nu fi împlinit vârsta de dispoziții ale dreptului italian.
30 de ani, sub rezerva anumitor cazuri speciale. 23. În ceea ce privește dreptul Uniunii, VT a
18. VT a încercat să își depună candidatura invocat aplicarea Directivei 2000/78, a articolu
lui 21 din cartă, precum și a articolului 10 TFUE.
la concursul menționat potrivit procedurii
Acesta a susținut că stabilirea limitei maxime
dematerializate aplicabile. Cu toate acestea,
de vârstă la 30 de ani pentru participarea la
aplicația informatică prevăzută în acest scop
concursul în discuție în litigiul principal consti
l-a împiedicat să își depună candidatura din tuia o discriminare nerezonabilă. Faptul că
cauza faptului că nu îndeplinea condiția de anumite dispoziții ale anunțului de concurs
vârstă menționată la punctul anterior. Astfel, în cauză prevăd o limită de vârstă mai mare
întrucât s-a născut în cursul anului 1988, pentru anumite categorii de candidați ar fi și
el împlinise deja vârsta de 30 de ani și nu se mai nerezonabil. Astfel, acest anunț de concurs
încadra în niciunul dintre cazurile speciale în ar prevedea că limita maximă de vârstă „se
care această limită de vârstă este majorată. majorează cu maximum trei ani, în funcție de
serviciul militar efectiv îndeplinit de candidat”,
19. Prin urmare, VT a introdus o acțiune la că „[s]e face abstracție de limita de vârstă pentru
Tribunale amministrativo regionale per il personalul Poliției Naționale” și că, „[p]entru per
Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din soanele care dețin funcții în cadrul administrației
Lazio, Italia) împotriva anunțului de concurs, a civile a Ministerului de Interne, limita de vârstă
Decretului ministerial nr. 103/2018 și a deciziei pentru participarea la concurs este de 35 de ani”.
implicite de neadmitere a candidaturii sale la
același concurs. 24. Ministerul de Interne a solicitat respingerea
apelului formulat de VT.
20. În temeiul unei măsuri provizorii adoptate
de această instanță, a fost admisă participarea, 25. Instanța de trimitere consideră că, în
sub rezervă, a lui VT la acest concurs, în speță, este vorba despre o discriminare pe
motive de vârstă, în sensul articolului 2 din
cadrul căruia a promovat ulterior probele de
Directiva 2000/78, care nu este justificată din
preselecție.
perspectiva articolelor 4 și 6 din aceasta.
21. Cu toate acestea, prin hotărârea din
26. În această privință, instanța menționată
2 martie 2020, instanța menționată a respins afirmă că din lectura articolului 2 alineatul (2)
acțiunea formulată de VT pentru motivul din Decretul legislativ nr. 334/2000 reiese
că limita de vârstă menționată la punctul 17 în mod evident că atribuțiile comisarului de
din prezenta hotărâre constituia o „restricție poliție sunt în esență atribuții de conducere
rezonabilă” și că, prin aceasta, ea nu era și de natură administrativă. Astfel, dispozițiile
contrară nici Costituzione della Repubblica naționale aplicabile nu ar prevedea ca fiind
Italiana (Constituția Republicii Italiene), nici esențiale atribuții operaționale de execuție
dispozițiilor dreptului Uniunii care interzic care să necesite, prin ele însele, aptitudini
discriminarea, printre altele pe motiv de vârstă, fizice deosebit de importante, comparabile cu
în special Directiva 2000/78. cele impuse unui simplu agent din cadrul unui

corp de poliție națională, în sensul Hotărârii incompatibilă cu exercitarea atribuțiilor de

din 15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo (C- comisar de poliție.
258/15, EU:C:2016:873).
31. În al treilea rând, vârsta de pensionare,
27. Pe de altă parte, instanța menționată apre stabilită la 61 de ani, ar permite în orice caz
ciază că prezenta cauză trebuie de asemenea asigurarea unei durate adecvate a serviciului,
să fie comparată cu cea în care s-a pronunțat chiar și pentru o persoană care și-ar începe
Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez cariera după împlinirea vârstei de 30 de ani.
(C-416/13, EU:C:2014:2371), în care a fost
considerată disproporționată o limită de 32. În acest context, Consiglio di Stato
vârstă de 30 de ani pentru accesul la funcția de (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende ju
simplu agent, într-o situație în care atribuțiile decarea cauzei și să adreseze Curții următoarea
corespunzătoare ar fi fost în esență de natură întrebare preliminară:
administrativă, fără ca intervențiile care să „Directiva [2000/78], articolul 3 TUE,
impună recurgerea la forța fizică să fie totuși articolul 10 TFUE și articolul 21 din [cartă] trebuie
excluse. Prin urmare, această limită de vârstă interpretate în sensul că se opun reglementării
ar trebui cu atât mai mult să fie considerată naționale cuprinse în Decretul legislativ
inadecvată în prezenta cauză, intervențiile de nr. 334/[2000], cu modificările și completările
acest tip fiind străine sarcinilor caracteristice ulterioare, și în izvoarele drept de rang secundar
comisarilor de poliție. adoptate de Ministero dell’Interno (Ministerul
28. Și alte argumente ar susține caracterul de Interne), care prevede o limită de vârstă de
disproporționat al limitei de vârstă menționate. [30] de ani pentru participarea la o selecție
pentru ocuparea unor posturi de comisar în
29. În primul rând, instanța de trimitere arată că cadrul carierei de funcționari ai Polizia di Stato
respectivul concurs cuprinde proba de condiție (Poliția Națională)?”
fizică prevăzută la articolul 3 alineatul (3)
din Decretul legislativ nr. 334/2000 și că Cu privire la întrebarea preliminară
nepromovarea acestei probe are drept conse 33. Cu titlu introductiv, trebuie să se observe
cință excluderea candidatului din concurs. Având că, în cadrul cererii de decizie preliminară,
în vedere că, în cazul comisarilor de poliție, nu instanța de trimitere solicită Curții să se
sunt prevăzute cerințe privind aptitudinile pronunțe cu privire la interpretarea Directivei
fizice deosebit de importante, precum cele 2000/78, a articolului 3 TUE, a articolului 10
vizate în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea TFUE și a articolului 21 din cartă.
din 15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo
(C‑258/15, EU:C:2016:873), existența unei 34. În ceea ce privește articolul 3 TUE și
probe de condiție fizică eliminatorie ar trebui în articolul 10 TFUE, este suficient să se constate,
JURISPRUDENŢĂ
orice caz să fie considerată suficientă pentru a pe de o parte, că articolul 3 TUE se limitează la a
garanta că atribuțiile corespunzătoare vor putea enunța obiectivele Uniunii, explicitate prin alte
fi exercitate potrivit modalităților impuse de dispoziții ale tratatelor, și, pe de altă parte, că
acestea. articolul 10 TFUE nu stabilește obligații în sarcina
statelor membre, ci a Uniunii. Prin urmare,
30. În al doilea rând, articolul 3 alineatul (4) aceste două articole nu sunt relevante pentru
din acest decret legislativ, care prevede o examinarea întrebării adresate în prezenta cauză.
cotă rezervată agenților aflați deja în serviciu
și care nu depășesc vârsta de 40 de ani, ar 35. Astfel, trebuie să se considere că, prin
atesta faptul că împlinirea acestei vârste la intermediul întrebării formulate, instanța de
data înscrierii la concursul respectiv nu ar fi trimitere solicită în esență să se stabilească dacă

articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) Directiva 2000/78, trebuie amintit că, potrivit
și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, acestei dispoziții, prin „principiul egalității
citite în lumina articolului 21 din cartă, de tratament” se înțelege absența oricărei
trebuie interpretate în sensul că se opun unei discriminări directe sau indirecte, bazată pe
reglementări naționale care prevede stabilirea unul dintre motivele menționate la articolul 1
unei limite maxime de vârstă de 30 de ani din această directivă. Articolul 2 alineatul (2)
pentru participarea la un concurs prin care se litera (a) din directiva respectivă precizează
urmărește recrutarea de comisari de poliție. că, în sensul articolului 2 alineatului (1) din
aceasta, o discriminare directă se produce
36. Este necesar să se amintească de la bun înce atunci când o persoană este tratată într-un
put că interdicția oricărei discriminări bazate, mod mai puțin favorabil decât o altă persoană
printre altele, pe vârstă este consacrată la arti care se află într-o situație asemănătoare, pe
colul 21 din cartă și că această interdicție a fost baza unuia dintre motivele menționate la
concretizată prin Directiva 2000/78 în domeniul articolul 1 din aceeași directivă (Hotărârea
încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă din 15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo,
[Hotărârea din 3 iunie 2021, Ministero della C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 28).
Giustizia (Notaires), C-914/19, EU:C:2021:430,
punctul 19 și jurisprudența citată]. 41. În speță, condiția de vârstă prevăzută la
articolul 3 alineatul 1 din Decretul legislativ
37. Astfel, trebuie mai întâi să se verifice dacă re nr. 334/2000 are ca efect să rezerve anumitor
glementarea în discuție în litigiul principal intră persoane un tratament mai puțin favorabil
în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78. decât cel de care beneficiază alte persoane care
se află în situații asemănătoare, pentru simplul
38. În această privință, prin faptul că prevede
motiv că au împlinit vârsta de 30 de ani.
că persoanele care au împlinit vârsta de 30 de
ani nu pot participa la un concurs prin care se 42. Prin urmare, astfel cum susțin toate persoa
urmărește recrutarea de comisari ai poliției nele interesate care au prezentat observații
naționale, articolul 3 alineatul 1 din Decretul scrise, reglementarea în discuție în litigiul prin
legislativ nr. 334/2000 afectează condițiile de cipal instituie un tratament diferențiat înteme
recrutare a respectivilor lucrători. Prin urmare, iat direct pe vârstă, în sensul dispozițiilor arti
o reglementare de această natură trebuie consi colului 1 coroborat cu articolul 2 alineatul (2)
derată ca stabilind reguli privind condițiile de litera (a) din Directiva 2000/78 (a se vedea în
acces la un loc de muncă în sectorul public în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital
sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Pérez, C-416/13, EU:C:2014:2371, punctul 33, și
Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2016, Salaberria
Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez, Sorondo, C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 30).
C-416/13, EU:C:2014:2371, punctul 30, și
Hotărârea din 15 noiembrie 2016, Salaberria 43. În aceste condiții, trebuie, în sfârșit, să se
Sorondo, C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 25). verifice dacă o astfel de diferență de tratament
poate fi justificată din perspectiva articolului 4
39. Rezultă că reglementarea în discuție în alineatul (1) sau a articolului 6 alineatul (1) din
litigiul principal intră în domeniul de aplicare Directiva 2000/78.
al Directivei 2000/78.
Cu privire la articolul 4 alineatul (1) din
40. În ceea ce privește, în continuare, aspectul Directiva 2000/78
dacă această reglementare instituie un
tratament diferențiat pe motive de vârstă, 44. În primul rând, articolul 4 alineatul (1) din
în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78 prevede că un tratament

diferențiat bazat pe o caracteristică legată de pentru exercitarea profesiei de polițist (a se

unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 din vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie
această directivă nu constituie o discriminare 2016, Salaberria Sorondo, C-258/15,
atunci când, având în vedere natura unei EU:C:2016:873, punctul 36).
activități profesionale sau condițiile de
exercitare a acesteia, caracteristica în cauză 48. Or, în prezenta cauză, instanța de trimitere
constituie o cerință profesională esențială și afirmă că din cuprinsul articolului 2 alineatul (2)
determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie al Decretului legislativ nr. 334/2000 rezultă
legitim, iar cerința să fie proporțională. că atribuțiile comisarului de poliție sunt în
esență atribuții de conducere și de natură
45. Din această dispoziție reiese că ceea ce administrativă. Atribuțiile operaționale și de
trebuie să constituie o cerință profesională execuție care impun aptitudini fizice deosebit de
esențială și determinantă nu este motivul pe importante nu ar fi esențiale pentru exercitarea
care se bazează tratamentul diferențiat, ci o profesiei de comisar de poliție, iar intervențiile
caracteristică legată de acest motiv (Hotărârea care impun utilizarea forței fizice ar fi străine
din 15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo, sarcinilor caracteristice comisarilor de poliție.
C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 33 și
49. O astfel de constatare este însă contestată
jurisprudența citată).
de guvernul italian în observațiile sale scrise.
46. În această privință, Curtea a statuat că
50. Potrivit acestui guvern, articolul 2
posedarea unor capacități fizice speciale este alineatul 2 din Decretul legislativ nr. 334/2000
o caracteristică legată de vârstă și că atribuțiile prevede că agenții precum comisarii de poliție
legate de protecția persoanelor și a bunurilor, sunt ofițeri de poliție judiciară care exercită
de arestarea și supravegherea autorilor unor funcții inerente ansamblului serviciilor poliției
fapte penale, precum și patrularea preventivă naționale, inclusiv atribuții operaționale
pot implica utilizarea forței fizice. Natura privind protecția persoanelor și a bunurilor,
acestor funcții implică o aptitudine fizică care pot implica utilizarea unor mijloace
specială, întrucât insuficiențele de natură de constrângere fizică. Pe de altă parte,
fizică în cursul exercitării funcțiilor menționate calificarea drept ofițeri de ordine publică
pot avea consecințe semnificative nu numai ar implica angajarea în serviciile de ordine
pentru agenții de poliție înșiși și pentru terți, publică, în special în servicii externe destinate
ci și pentru menținerea ordinii publice (a se să asigure buna desfășurare a manifestațiilor
vedea în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie și care pot impune o eficiență fizică maximă.
2014, Vital Pérez, C-416/13, EU:C:2014:2371, Simpla posibilitate ca un comisar de poliție să
punctele 37, 39 și 40, și Hotărârea din se găsească în situații de risc ar fi suficientă
15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo, pentru a justifica impunerea unei cerințe
JURISPRUDENŢĂ
C-258/15, EU:C:2016:873, punctele 34 și 35). privind forța fizică, legată de vârstă.

47. În consecință, faptul de a poseda capacități 51. Va reveni instanței de trimitere, care este
fizice speciale pentru a putea îndeplini misiuni singura competentă să interpreteze legislația
ale poliției precum cele de a asigura protecția națională aplicabilă, sarcina de a stabili care
persoanelor și a bunurilor, de a garanta libera sunt atribuțiile exercitate efectiv de comisarii
exercitare a drepturilor și a libertăților oricărei Poliției Naționale și, având în vedere aceste
persoane, precum și de a asigura securitatea atribuții, de a stabili dacă deținerea unor
cetățenilor poate fi considerat o cerință capacități fizice speciale este o cerință profe
profesională esențială și determinantă, în sensul sională esențială și determinantă, în sensul
articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

52. În această privință, instanța menționată operațional și buna funcționare a serviciilor

trebuie să țină seama de atribuțiile efectiv de poliție constituie un obiectiv legitim în
exercitate în mod obișnuit de comisari în sensul articolului 4 alineatul (1) din respectiva
îndeplinirea sarcinilor lor curente. Faptul că, Directivă 2000/78 (Hotărârea din 13 noiembrie
după ce au promovat un concurs, anumitor 2014, Vital Pérez, C-416/13, EU:C:2014:2371,
comisari li se poate cere ca, în funcție de punctul 44, și Hotărârea din 15 noiembrie
caracteristicile specifice postului în care vor fi 2016, Salaberria Sorondo, C-258/15,
repartizați în mod concret, să aibă capacități EU:C:2016:873, punctul 38).
fizice speciale ar putea, desigur, să fie luat în
considerare în vederea selectării persoanei 57. În ceea ce privește, pe de altă parte,
care urmează să ocupe acest post. Acest lucru caracterul proporțional al acestei reglementări,
nu poate justifica însă stabilirea unei limite de trebuie amintit că, potrivit considerentului (23)
vârstă pentru participarea la un concurs general, al Directivei 2000/78, o diferență de tratament
precum cel în discuție în litigiul principal. poate fi justificată „în împrejurări foarte
limitate”, atunci când o caracteristică legată,
53. În cazul în care instanța de trimitere con printre altele, de vârstă constituie o cerință
stată că, având în vedere atribuțiile efectiv profesională esențială și determinantă. Pe de
exercitate în mod obișnuit de comisarii Poliției altă parte, întrucât permite să se deroge de la
Naționale, posedarea unor capacități fizice spe principiul nediscriminării, articolul 4 alineatul (1)
ciale nu este o cerință profesională esențială și din această directivă este de strictă interpretare
determinantă, în sensul articolului 4 alineatul (1) (Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez,
din Directiva 2000/78, ea va trebui să constate C-416/13, EU:C:2014:2371, punctele 46 și 47,
că această dispoziție coroborată cu articolul 2 precum și jurisprudența citată).
alineatul (2) din această directivă se opune
reglementării în discuție în litigiul principal. 58. În această privință, Curtea a statuat în
esență în Hotărârea din 15 noiembrie 2016,
54. În schimb, în cazul în care instanța de Salaberria Sorondo (C-258/15, EU:C:2016:873,
trimitere constată că, având în vedere aceste
punctele 41, 48 și 50), că o reglementare ce
atribuții, posedarea unor capacități fizice
prevede stabilirea unei limite maxime de vârstă
speciale este o cerință profesională esențială
de 35 de ani pentru candidații la posturile de
și determinantă, în sensul articolului 4
agenți de gradul întâi dintr-un corp de poliție
alineatul (1) din directiva menționată, ea va
care asigură ansamblul funcțiilor operaționale
trebui să verifice și dacă limita de vârstă în
sau de execuție care îi revin acestuia putea, în
cauză urmărește un obiectiv legitim și dacă
principiu, să fie considerată că nu depășește
este proporțională, în sensul acestei dispoziții.
ceea ce este necesar pentru realizarea
55. În ceea ce privește, pe de o parte, obiectivul obiectivului menționat la punctul 56 din
urmărit de reglementarea în discuție în litigiul prezenta hotărâre. În special, Curtea a arătat că
principal, guvernul italian susține că, prin aceste funcții puteau implica recurgerea la forța
stabilirea unei limite de vârstă de 30 de ani fizică, precum și îndeplinirea unor misiuni în
pentru participarea la un concurs prin care se condiții de intervenție dificile sau chiar extreme.
urmărește recrutarea de comisari de poliție,
această reglementare urmărește să asigure 59. În mod similar, în Hotărârea din 12 ianuarie
caracterul operațional și buna funcționare a 2010, Wolf (C-229/08, EU:C:2010:3,
serviciilor de poliție. punctele 41-44), Curtea a reținut caracterul
proporțional al unei măsuri care consta în
56. În această privință, Curtea a statuat stabilirea la 30 de ani a limitei maxime de
că preocuparea de a asigura caracterul vârstă pentru recrutarea în cadrul serviciului

tehnic intermediar de pompieri, după ce a litigiul principal, este relevantă și împrejurarea,

constatat, pe baza datelor științifice de care invocată de instanța de trimitere, că proba fizică
dispunea, că anumite sarcini încredințate eliminatorie prevăzută în cadrul concursului în
m e m b r i l o r a c e s t u i s e r v i c i u , p re c u m cauză ar putea constitui o măsură adecvată
combaterea incendiilor, necesitau capacități și mai puțin constrângătoare decât stabilirea
fizice deosebit de ridicate și că foarte puțini limitei maxime de vârstă de 30 de ani.
dintre funcționarii cu vârsta de peste 45 de ani
ar avea capacitățile fizice pentru a exercita o 63. Guvernul italian invocă necesitatea de
asemenea activitate. a reduce, pe viitor, media de vârstă în cadrul
poliției, în vederea unei recalibrări generale a
60. În schimb, în Hotărârea din 13 noiembrie structurii globale de acces în poliția națională.
2014, Vital Pérez (C-416/13, EU:C:2014:2371,
64. În această privință, în Hotărârea din
punctele 54 și 57), Curtea a statuat că o
15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo
reglementare națională care stabilea la 30 de
(C‑258/15, EU:C:2016:873, punctele 44 și 47),
ani limita maximă de vârstă pentru recrutarea
având în vedere datele precise care îi fuseseră
agenților unei poliții locale impunea o
furnizate și care puteau permite să se întrevadă
cerință disproporționată, după ce a arătat,
o îmbătrânire masivă a efectivelor corpului de
printre altele, că, având în vedere atribuțiile
poliție în discuție, Curtea a statuat că, pentru a
exercitate de acești agenți, care implicau
restabili o piramidă a vârstelor satisfăcătoare,
printre altele asistența acordată cetățenilor, deținerea unor capacități fizice speciale nu
protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea trebuia să fie avută în vedere în mod static,
și supravegherea autorilor unor fapte penale, în cadrul probelor concursului de recrutare, ci
patrularea preventivă și dirijarea traficului, în mod dinamic, luând în considerare anii de
capacitățile de care aceștia trebuiau să dispună serviciu care vor fi efectuați de agent după ce
nu erau totdeauna comparabile cu capacitățile va fi fost recrutat.
fizice deosebit de ridicate impuse în mod
sistematic pompierilor. 65. În plus, trebuie subliniat că, astfel cum
reiese din cuprinsul punctului 58 din prezenta
61. În consecință, pentru a determina dacă, hotărâre, în cauza în care s-a pronunțat acea
prin stabilirea limitei maxime de vârstă de hotărâre, era vorba despre un concurs prin care
30 de ani pentru participarea la un concurs se urmărea recrutarea de agenți de gradul întâi
prin care se urmărește recrutarea de comisari care nu îndeplineau sarcini administrative, ci
de poliție, reglementarea în discuție în litigiul exercitau în esență atribuții operaționale sau
principal a impus o cerință proporțională, de execuție.
instanța de trimitere va trebui, în primul rând,
să verifice dacă atribuțiile exercitate efectiv 66. Astfel, în al doilea rând, va reveni instanței
JURISPRUDENŢĂ
de acești comisari de poliție sunt în esență de trimitere sarcina de a verifica, având în ve
atribuții operaționale sau de execuție care dere dosarul de care dispune sau eventualele
impun capacități fizice deosebit de ridicate. informații pe care le-ar putea obține de la au
Astfel, numai în această din urmă ipoteză toritățile naționale, dacă o eventuală restabilire
respectiva limită maximă de vârstă ar putea fi a unei piramide a vârstelor satisfăcătoare în ca
considerată proporțională. Or, din cererea de drul Poliției Naționale ar putea justifica limita
decizie preliminară pare să rezulte că comisarii de vârstă în discuție în litigiul principal. Cu toate
Poliției Naționale nu exercită astfel de atribuții. acestea, pe de o parte, ea va trebui să ia în con
siderare media de vârstă a personalului vizat de
62. Pe de altă parte, în vederea analizării concursul respectiv, și anume comisarii Poliției
proporționalității reglementării în discuție în Naționale, iar nu pe cea a întregului personal al

Poliției Naționale. Pe de altă parte, o astfel de sistematic (Hotărârea din 15 iulie 2021, Tartu
verificare nu va fi relevantă decât în măsura în Vangla, C-795/19, EU:C:2021:606, punctul 44
care instanța menționată constată că atribuțiile și jurisprudența citată).
exercitate în mod obișnuit de acești comisari de
poliție necesită deținerea unor capacități fizice 71. În consecință, sub rezerva unor verificări
speciale, care să justifice necesitatea unei astfel care sunt de competența instanței de trimitere,
de recalibrări a piramidei vârstelor. este evident că, în măsura în care atribuțiile
exercitate efectiv de comisarii Poliției
67. În lipsa unei astfel de necesități, existența Naționale impun capacități fizice speciale,
unei probe fizice eliminatorii în cadrul stabilirea limitei maxime de vârstă de 30 de
concursului în cauză ar constitui efectiv o ani prevăzută la articolul 3 alineatul 1 din
măsură adecvată și mai puțin constrângătoare Decretul legislativ nr. 334/2000 constituie o
decât stabilirea unei limite maxime de cerință disproporționată în raport cu articolul 4
vârstă de 30 de ani precum cea prevăzută în alineatul (1) din Directiva 2000/78.
reglementarea în discuție în litigiul principal.
Cu privire la articolul 6 alineatul (1) din
68. În plus, potrivit aceleiași instanțe, faptul că Directiva 2000/78
articolul 3 alineatul (4) din Decretul legislativ
nr. 334/2000 prevede o cotă rezervată 72. În ceea ce privește, în al doilea rând, aspectul
agenților aflați deja în serviciu și care nu au dacă tratamentul diferențiat instituit prin regle
depășit vârsta de 40 de ani permite să se mentarea în discuție în litigiul principal poate
afirme că împlinirea acestei vârste la data fi justificat în raport cu articolul 6 alineatul (1)
înscrierii la concurs nu este incompatibilă cu din Directiva 2000/78, este necesar să se arate
exercitarea atribuțiilor de comisar de poliție că această chestiune nu va trebui examinată
și, în consecință, că limita de vârstă în discuție decât dacă acest tratament diferențiat nu poate
în litigiul principal ar fi disproporționată. fi justificat în temeiul articolului 4 alineatul (1)
În aceeași ordine de idei, VT subliniază că din aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea
această limită de vârstă este majorată cu din 15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo,
până la trei ani pentru candidații care au C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 49).
efectuat serviciul militar, este eliminată pentru
personalul Poliției de Naționale și este stabilită 73. Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din
la 35 de ani pentru personalul administrației Directiva 2000/78 prevede că un tratament
civile a Ministerului de Interne. diferențiat pe motive de vârstă nu constituie
o discriminare atunci când este justificat în
69. Guvernul italian susține că cota menționa
mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului
tă la punctul precedent urmărește să păstreze
național, de un obiectiv legitim legat, printre
competențele dobândite de persoane care sunt
altele, de politica ocupării forței de muncă,
deja formate pentru serviciul poliției sau pentru
de piața muncii și de formarea profesională,
servicii utile funcției de comisar de poliție.
iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv
70. Existența acestei derogări, precum și a celor sunt corespunzătoare și necesare. Articolul 6
evidențiate de VT confirmă însă caracterul alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din
disproporționat al limitei de vârstă în discuție în această directivă prevede că acest tratament
litigiul principal. Or, potrivit unei jurisprudențe diferențiat se poate referi în special la
constante, o reglementare nu este de natură „stabilirea unei vârste maxime pentru încadra
să garanteze realizarea obiectivului invocat re, bazată pe formarea necesară pentru postul
decât dacă răspunde cu adevărat preocupării respectiv sau pe necesitatea unei perioade de
privind atingerea acestuia în mod coerent și încadrare rezonabile înaintea pensionării”.

74. Prin urmare, trebuie să se examineze dacă întemeiată pe formarea necesară pentru postul
condiția referitoare la vârsta maximă de 30 de respectiv sau pe necesitatea unei perioade
ani pentru participarea la un concurs prin de încadrare rezonabile înaintea pensionării,
care se urmărește recrutarea de comisari de în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea
poliție, astfel cum rezultă aceasta din cuprinsul paragraf litera (c) din această directivă, ea
articolului 3 alineatul 1 din Decretul legislativ ar putea justifica tratamentul diferențiat în
nr. 334/2000, este justificată de un obiectiv discuție în litigiul principal, dacă acesta este
legitim, în sensul articolului 6 alineatul (1) din „justificat în mod obiectiv și rezonabil, în
Directiva 2000/78, și dacă mijloacele puse cadrul dreptului național”, în sensul acestei
în aplicare pentru realizarea acestuia sunt dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea
corespunzătoare și necesare. din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez, C-416/13,
EU:C:2014:2371, punctele 64 și 65).
75. Din cererea de decizie preliminară nu reiese
că reglementarea în discuție în litigiul principal 78. Or, chiar și într-o astfel de ipoteză, ar fi
indică obiectivul pe care îl urmărește. Cu toate necesar să se examineze dacă mijloacele puse
acestea, Curtea a statuat că din cuprinsul în aplicare pentru realizarea acestor obiective
articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 sunt corespunzătoare și necesare.
nu se poate deduce că lipsa unei precizări în
79. În această privință, pe de o parte, Curtea
cadrul reglementării în cauză în ceea ce privește
nu dispune de elemente care să permită să
obiectivul urmărit ar avea ca efect excluderea se considere că limita de vârstă în discuție
automată a posibilității justificării sale în în litigiul principal este corespunzătoare și
temeiul acestei dispoziții. În lipsa unei astfel necesară în raport cu obiectivul de a asigura
de precizări, este important ca alte elemente formarea comisarilor de poliție.
deduse din contextul general al măsurii
respective să permită identificarea obiectivului 80. Pe de altă parte, în ceea ce privește
pe care se întemeiază aceasta din urmă în obiectivul asigurării unei perioade de încadrare
scopul exercitării unui control jurisdicțional rezonabile înaintea pensionării, din indicațiile
cu privire la legitimitatea sa, precum și cu furnizate de instanța de trimitere reiese că
privire la caracterul corespunzător și necesar vârsta de pensionare a personalului Poliției
al mijloacelor utilizate pentru realizarea Naționale este stabilită la 61 de ani.
acestui obiectiv (Hotărârea din 13 noiembrie
2014, Vital Pérez, C-416/13, EU:C:2014:2371, 81. Rezultă că o reglementare națională
punctul 62 și jurisprudența citată). care stabilește la 30 de ani vârsta maximă
pentru participarea la un concurs prin care se
76. În plus, obiectivele care pot fi considerate urmărește să fie recrutați comisari de poliție
„legitime” în sensul articolului 6 alineatul (1) nu poate, în principiu, să fie considerată ca
JURISPRUDENŢĂ
din Directiva 2000/78 și, în consecință, de fiind necesară pentru a asigura comisarilor
natură să justifice o derogare de la principiul respectivi o perioadă de încadrare rezonabilă
interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă înaintea pensionării, în sensul articolului 6
sunt obiective care țin de politica socială alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din
(Hotărârea din 13 septembrie 2011, Prigge și Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens
alții, C-447/09, EU:C:2011:573, punctul 81, Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez,
precum și jurisprudența citată). C-416/13, EU:C:2014:2371, punctul 72), în
special dacă instanța de trimitere confirmă,
77. În măsura în care limita de vârstă in după examinarea tuturor elementelor
stit uită prin reglementarea în discuție în relevante, că atribuțiile comisarilor de poliție
litigiul principal poate fi considerată ca fiind nu implică în esență sarcini solicitante pe plan

fizic pe care comisarii de poliție recrutați la unei limite maxime de vârstă de 30 de ani
o vârstă mai înaintată nu ar fi în măsură să pentru participarea la un concurs prin care
le realizeze pentru o perioadă suficient de se urmărește recrutarea de comisari de
lungă (a se vedea în acest sens Hotărârea poliție, în măsura în care atribuțiile exercitate
din 12 ianuarie 2010, Wolf, C-229/08, efectiv de acești comisari de poliție nu impun
EU:C:2010:3, punctul 43, și Hotărârea din capacități fizice speciale sau, în cazul în care
15 noiembrie 2016, Salaberria Sorondo, sunt necesare astfel de capacități fizice, se
C-258/15, EU:C:2016:873, punctul 46). dovedește că o astfel de reglementare, deși
urmărește un scop legitim, impune o cerință
82. În aceste condiții și sub rezerva confirmării disproporționată, aspect a cărui verificare este
de către instanța de trimitere, tratamentul de competența instanței de trimitere.
diferențiat rezultat dintr-o dispoziție precum
articolul 3 alineatul 1 din Decretul legislativ Cu privire la cheltuielile de judecată
nr. 334/2000 nu poate fi justificat în temeiul
articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf 84. Întrucât, în privința părților din litigiul
litera (c) din Directiva 2000/78. principal, procedura are caracterul unui inci
dent survenit la instanța de trimitere, este
83. Având în vedere ansamblul considerațiilor de competența acesteia să se pronunțe cu
care precedă, este necesar să se răspundă la privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (2), efectuate pentru a prezenta observații Curții,
articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 altele decât cele ale părților menționate, nu
alineatul (1) din Directiva 2000/78, citite pot face obiectul unei rambursări.
în lumina articolului 21 din cartă, trebuie
interpretate în sensul că se opun unei Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea)
reglementări naționale care prevede stabilirea declară:
Articolul 2 alineatul (2), articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din
Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general
în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea
forței de muncă, citite în lumina articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale
care prevede stabilirea unei limite maxime de vârstă de 30 de ani pentru participarea la
un concurs prin care se urmărește recrutarea de comisari de poliție, în măsura în care
atribuțiile exercitate efectiv de acești comisari de poliție nu impun capacități fizice speciale
sau, în cazul în care sunt necesare astfel de capacități fizice, se dovedește că o astfel de
reglementare, deși urmărește un scop legitim, impune o cerință disproporționată, aspect
a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

24 noiembrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Articolul 45 TFUE –
Egalitate de tratament – Avantaje sociale – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 –
Articolul 7 alineatul (2) – Ajutor financiar pentru studii superioare în alt stat
membru – Condiția privind reședința – Condiția alternativă de integrare
socială pentru studenții nerezidenți – Situația unui student resortisant al
statului care acordă sprijinul și rezident de la naștere în statul în care se
efectuează studii”
În cauza C-638/20,
Överklagandenämnden för studiestöd (Comisia Națională pentru Soluționarea Contestațiilor
privind Ajutoarele pentru Studenți, Suedia), prin decizia din 14 octombrie 2020, primită de Curte
la 25 noiembrie 2020, în procedura
MCM
împotriva
Centrala studiestödsnämnden,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún și domnii
F. Biltgen (raportor), N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: doamna L. Medina,


JURISPRUDENŢĂ
– pentru MCM, de el însuși;

– pentru guvernul suedez, de H. Eklinder, C. Meyer-Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson,
R. Shahsavan Eriksson, H. Shev, J. Lundberg, și O. Simonsson, în calitate de agenți;
– pentru guvernul danez, de J. Nymann-Lindegren și M. Søndahl Wolff, în calitate de agenți;
– pentru guvernul austriac, de A. Posch, E. Samoilova și J. Schmoll, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de P. Carlin și B.-R. Killmann, în calitate de agenți;
– pentru guvernul norvegian, de E. S. Eikeland și T. H. Aarthun, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 7 aprilie 2022,

pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Articolul 45 TFUE – Egalitate de tratament...
Hotărâre Dreptul suedez
1. Cererea de decizie preliminară privește 5. Conform articolului 23 primul paragraf din

interpretarea articolului 45 TFUE, precum și capitolul 3 din Studiestödslag (1999:1395)
a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul [Legea (1999:1395) privind ajutorul financiar
(UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European acordat studenților, denumită în continuare
și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera „Legea privind ajutorul financiar acordat
circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO studenților”], dreptul unui student de a
2011, L 141, p. 1). primi ajutor financiar pentru a urma studii
universitare în afara Suediei este supus
2. Această cerere a fost formulată în cadrul condiției ca acesta din urmă să fi avut reședința
unui litigiu între MCM, pe de o parte, și în Suedia pentru o perioadă neîntreruptă
Centrala studiestödsnämnden (Comisia de cel puțin doi ani în cursul ultimilor cinci
Națională de Ajutor pentru Studenți, Suedia) ani anteriori cererii de ajutor (denumită în
(denumită în continuare „CSN”), pe de altă continuare „condiția privind reședința”).
parte, în legătură cu dreptul lui MCM de a i se
acorda un sprijin financiar din partea statului 6. Guvernul sau autoritatea desemnată
suedez pentru a urma studii în Spania. de acesta din urmă poate totuși să adopte
dispoziții particulare care să permită derogarea
Cadrul juridic de la condiția privind reședința și să prevadă
norme suplimentare care guvernează ajutoa
Dreptul Uniunii rele financiare acordate studenților școlarizați
în străinătate.
3. Articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011
prevede la alineatele (1) și (2): 7. Astfel, Legea privind ajutorul financiar
acordat studenților a fost precizată prin
„(1) Lucrătorul resortisant al unui stat membru
Centrala studiestödsnämndens föreskrifter
nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte
och allmänna råd om beviljning av studiemedel
state membre, față de lucrătorii naționali, pe
(CSNFS 2001:1) (Regulamentul și instrucțiunile
criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile generale ale CSN cu privire la acordarea de
de încadrare în muncă și de muncă și, în special, ajutoare financiare către studenți, denumite
în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în continuare „Regulamentul și instrucțiunile
în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, generale ale CSN”). Potrivit articolului 6 din
reintegrarea profesională și reangajarea. capitolul 12 din Regulamentul și instrucțiunile
(2) Acesta beneficiază de aceleași avantaje generale ale CSN, condiția privind reședința
prevăzută la articolul 23 din capitolul 3 din
sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.”
această lege nu se aplică unei persoane care
4. Potrivit articolului 10 alineatul (1) din acest îndeplinea condiția atunci când a început să
regulament: studieze în străinătate, beneficiind de ajutor
pentru studii în sensul legii menționate sau de
„Copiii resortisantului unui stat membru care o bursă de formare pentru doctoranzi, și care
este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul își urmează studiile fără întrerupere, beneficiind
unui alt stat membru sunt admiși în sistemul de acest sprijin. Potrivit articolului 6a din acest
de învățământ general, la cursurile de ucenici și capitol 12, condiția privind reședința nu se
de formare profesională în aceleași condiții ca aplică nici unui resortisant suedez care locuiește
și resortisanții statului respectiv, dacă aceștia în străinătate din motive de boală, dacă a locuit
domiciliază pe teritoriul acelui stat.” anterior în Suedia. În sfârșit, articolul 6b din

capitolul 12 menționat precizează că, în cazul dispozițiile derogatorii prevăzute la articolele 6,

în care acest lucru este justificat de împrejurări 6a și 6b din capitolul 12 din Regulamentul și
particulare, ajutorul pentru studii poate fi instrucțiunile generale ale CSN, pe baza cărora
acordat unui student chiar și atunci când acesta i s-ar fi putut acorda un astfel de ajutor. În plus,
nu îndeplinește condiția privind reședința. ea a apreciat că MCM nu putea pretinde
acest ajutor întemeindu-se pe condiția sa
8. În cazurile particulare în care consideră de membru al familiei unui lucrător migrant,
condiția privind reședința incompatibilă cu tatăl său desfășurând în prezent o activitate
dreptul Uniunii, CSN acordă o derogare de la profesională în Suedia, statul său membru de
aceasta, impunând în schimb ca persoana să origine, și nu îndeplinea condiția alternativă de
aibă o legătură cu societatea suedeză. Astfel, integrare în societatea suedeză care permite
Centrala studiestödsnämndens rättsliga ridicarea condiției privind reședința.
ställningstaganden dnr 2013-113-9290 samt
nr. 2014-112-8426 (Instrucțiunile interne 12. MCM a formulat o acțiune împotriva
ale CSN nr. 2013-113-9290 și nr. 2014-112- acestei decizii la Överklagandenämnden
8426) prevăd că nu se impune condiția för studidiestöd (Comisia Națională pentru
privind reședința enunțată la primul paragraf Soluționarea Contestațiilor privind Ajutoarele
al articolului 23 din capitolul 3 din Legea pentru Studenți, Suedia), instanța de trimitere.
privind ajutorul financiar acordat studenților, În observațiile sale, CSN și-a menținut
în virtutea articolului 7 alineatul (2) din aprecierea. Aceasta a arătat de asemenea
Regulamentul nr. 492/2011, persoanelor din că refuzul de a-i acorda lui MCM un ajutor
Suedia considerate de CSN lucrători migranți financiar pentru studii l-ar fi putut descuraja
sau membri ai familiilor acestora. În schimb, pe tatăl acestuia să emigreze în Spania și, prin
aceste persoane, cu excepția copiilor, trebuie urmare, constituie un obstacol în calea liberei
să aibă o legătură cu societatea suedeză pentru circulații a tatălui său. Totuși, ea a ridicat, în
ca ajutorul financiar pentru studii să fie acordat. această privință, problema dacă situația în
cauză continuă să intre sub incidența dreptului
Litigiul principal și întrebarea preliminară Uniunii, din moment ce tatăl lui MCM a
încetat din anul 2011 să facă uz de libertatea
8. MCM, resortisant suedez, locuiește de la sa de circulație în calitate de lucrător migrant.
naștere în Spania. De asemenea CSN a manifestat îndoieli cu
privire la posibilitatea unui lucrător migrant
10. În luna martie 2020, MCM a depus la
întors în țara sa de origine de a invoca față de
CSN o cerere de ajutor financiar pentru a
această țară nelimitat în timp garanțiile de care
urma studii universitare în Spania. MCM a
beneficiază atât el însuși, cât și membrii familiei
indicat că tatăl său, de asemenea resortisant
sale în temeiul Regulamentului nr. 492/2011.
JURISPRUDENŢĂ
suedez, care trăiește și lucrează în Suedia din

luna noiembrie 2011, desfășurase o activitate 13. Instanța de trimitere arată că ajutoarele
în calitate de lucrător migrant în Spania timp financiare acordate studenților pot fi acordate
de aproximativ 20 de ani. resortisanților suedezi și resortisanților altor
state membre pentru a urma studii universitare
11. CSN a respins cererea pentru motivul că în străinătate.
MCM nu îndeplinea condiția privind reședința
în Suedia prevăzută la primul paragraf al 14. Aceasta amintește că, în conformitate cu
articolului 23 din capitolul 3 din Legea privind primul paragraf al articolului 23 din capitolul 3
ajutorul financiar acordat studenților și nu din Legea privind ajutorul financiar acordat
îndeplinea niciunul dintre criteriile stabilite prin studenților, dreptul la un astfel de ajutor,

care nu depinde nici de veniturile părinților libertatea de circulație în calitate de lucrători,

solicitantului, nici de orice altă situație în sensul articolului 45 TFUE.
socială, este supus condiției ca studentul
solicitant să fi avut reședința în Suedia pentru 18. Instanța de trimitere apreciază că o restric
o perioadă neîntreruptă de cel puțin doi ani ție privind libera circulație a lucrătorilor trebuie
în cursul ultimilor cinci ani. Dacă condiția să poată fi justificată prin motive legate de
privind reședința nu poate fi îndeplinită, un interesele financiare ale statului membru de
ajutor poate fi totuși acordat atunci când origine. Ea ridică însă problema dacă în speță
există circumstanțe particulare în sensul trebuie aplicată prin analogie jurisprudența
articolului 6b din capitolul 12 din Regulamentul care permite justificarea restricțiilor privind
și instrucțiunile generale ale CSN. libera circulație a cetățenilor în sensul arti
colelor 20 și 21 TFUE.
15. Instanța de trimitere adaugă că, în confor
mitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regula 19. În aceste condiții, Överklagandenämnden
mentul nr. 492/2011, condiția privind reședința för studiestöd (Comisia Națională pentru
nu se impune lucrătorilor migranți sau Soluționarea Contestațiilor privind Ajutoarele
membrilor familiilor acestora. Cu toate acestea pentru Studenți) a decis să suspende judecarea
și cu excepția cazului în care solicitantul este cauzei și să adreseze Curții următoarea
un copil al unui lucrător migrant, pentru a întrebare preliminară:
beneficia de ajutorul financiar pentru studii, „Un stat membru (țara de origine) poate să
CSN impune, în temeiul instrucțiunilor sale stabilească, în privința copilului unui lucră
interne, o legătură cu societatea suedeză. tor migrant, fără a aduce atingere articolu
16. Această instanță mai precizează că condiția lui 45 TFUE și articolului 7 alineatul (2) din
privind reședința este de asemenea înlăturată Regulamentul nr. 492/2011 și luând în consi
pentru persoanele, inclusiv resortisanții derare interesele de ordin bugetar ale țării de
suedezi, care nu au reședința în Suedia și care origine, cerința ca respectivul copil să aibă o
solicită ajutoare financiare pentru a urma studii legătură cu țara de origine pentru a-i acorda
în alt stat membru al Uniunii. În acest caz, CSN acestuia din urmă ajutorul financiar destinat
supune acordarea unui astfel de ajutor unei studenților pentru studii în străinătate în celălalt
condiții de legătură cu societatea suedeză, stat membru al Uniunii în care părintele copilului
întemeindu-se pe Hotărârea Curții din 18 iulie a lucrat anterior (țara gazdă), atunci când
2013, Prinz și Seeberger (C-523/11 și C-585/11, 1. după întoarcerea din țara gazdă, părintele
EU:C:2013:524, punctul 38). copilului a trăit și a lucrat în țara de origine
17. Aceasta ridică problema dacă o condiție timp de cel puțin opt ani,
referitoare la existența unei legături cu statul 2. copilul nu și-a însoțit părintele în țara de origi
membru de origine poate fi impusă copilului, ne, ci a rămas în țara gazdă de când s-a născut și
cu reședința în Uniune, al unui lucrător
migrant care a părăsit statul membru gazdă în 3. țara de origine stabilește aceeași cerință a
care exercita o activitate profesională pentru existenței unei legături în cazul altor resor
a locui în statul membru de origine. Astfel, tisanți ai țării de origine care nu îndeplinesc
potrivit acestei instanțe, o asemenea condiție condiția privind reședința și care solicită acor
poate fi contrară articolului 7 alineatul (2) din darea ajutorului financiar destinat studenților
Regulamentul nr. 492/2011 și poate descuraja pentru studii în străinătate pe teritoriul unei
anumiți părinți sau viitori părinți să își exercite alte țări din Uniunea Europeană?”

Cu privire la întrebarea preliminară specific al acordării avantajelor sociale,

principiul egalității de tratament consacrat
20. Prin intermediul întrebării formulate, instan la articolul 45 TFUE (a se vedea în acest sens
ța de trimitere solicită în esență să se stabilească Hotărârea din 20 iunie 2013, Giersch și alții,
dacă articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011 C-20/12, EU:C:2013:411, punctul 35, precum
și articolul 45 TFUE trebuie interpretate în sensul și Hotărârea din 2 aprilie 2020, PF și alții,
că se opun unei reglementări a unui stat membru C-830/18, EU:C:2020:275, punctul 29).
care supune acordarea, în favoarea copilului unei
persoane care a părăsit statul membru gazdă în 23. Noțiunea „avantaj social”, în sensul
care a lucrat pentru a se întoarce să trăiască în articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul
primul stat membru al cărui resortisant este, a nr. 492/2011, cuprinde toate avantajele care,
unui ajutor financiar acordat studenților în statul legate sau nu de un contract de muncă, sunt
membru gazdă condiției unei legături a copilului recunoscute în general în favoarea lucrătorilor
cu statul membru de origine, într-o situație în naționali, în principal datorită calității lor
care, pe de o parte, copilul locuiește de la naștere obiective de lucrător sau pentru simplul fapt al
în statul membru gazdă și, pe de altă parte, statul reședinței lor pe teritoriul național (Hotărârea
membru de origine îi supune pe ceilalți resorti din 6 octombrie 2020, Jobcenter Krefeld,
sanți, care nu îndeplinesc condiția privind reșe C-181/19, EU:C:2020:794, punctul 41).
dința și care solicită un astfel de ajutor financiar
pentru a studia în alt stat membru, condiției de 24. Potrivit unei jurisprudențe constante, un
existență a unei legături. ajutor acordat pentru întreținere și pentru
formare, în vederea urmării studiilor univer
21. Trebuie amintit că articolul 45 TFUE inter sitare atestate printr-o calificare profesională,
zice orice discriminare pe motiv de cetățenie constituie un avantaj social în sensul acestei dis
între lucrătorii statelor membre, în ceea ce poziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din
privește încadrarea în muncă, remunerarea și 10 iulie 2019, Aubriet, C-410/18, EU:C:2019:582,
celelalte condiții de muncă. Pe de altă parte, punctul 25 și jurisprudența citată).
din moment ce articolul 7 alineatul (1) din
Regulamentul nr. 492/2011 nu constituie decât 25. În speță, nu se contestă că prestația în
expresia particulară a respectivului principiu cauză constituie un avantaj social în sensul
al nediscriminării în domeniul specific al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul
condițiilor de încadrare în muncă și de muncă, nr. 492/2011.
acesta trebuie interpretat în același mod ca
articolul 45 TFUE (Hotărârea din 5 decembrie 26. Cu toate acestea, trebuie subliniat că,
2013, Zentralbetriebsrat der gemeinnützigen atât din modul de redactare a articolului 7 din
Salzburger Landeskliniken, C-514/12, Regulamentul nr. 492/2011, în temeiul căruia
JURISPRUDENŢĂ
EU:C:2013:799, punctul 23 și jurisprudența lucrătorul migrant nu poate fi tratat diferit

citată, precum și Hotărârea din 12 mai 2021, pe teritoriul „celorlalte state membre”, cât și
CAF, C-27/20, EU:C:2021:383, punctul 24). din articolul 10 din acest regulament, potrivit
căruia copiii lucrătorului migrant sunt tratați
22. De asemenea, articolul 7 alineatul (2) din pe teritoriul „unui alt stat membru” în aceleași
Regulamentul nr. 492/2011, care prevede că condiții ca și resortisanții acestui stat, reiese că
lucrătorul resortisant al unui stat membru aceste articole urmăresc să protejeze împotriva
beneficiază, pe teritoriul celorlalte state discriminărilor cu care s-ar putea confrunta
membre, de aceleași avantaje sociale și fiscale lucrătorul migrant și membrii familiei sale în
ca și lucrătorii naționali, reia, în domeniul statul membru gazdă.

27. Astfel cum a arătat de asemenea în esență se opune oricărei măsuri naționale care este
doamna avocată generală la punctele 56 susceptibilă să îngreuneze sau să facă mai
și 57 din concluzii, deși lucrătorul migrant puțin atractivă exercitarea de către resortisanții
și membrii familiei sale se pot prevala de Uniunii a libertății fundamentale garantate de
dreptul la egalitate de tratament în raport acest articol (Hotărârea din 10 octombrie 2019,
cu autoritățile statului membru gazdă, acest Krah, C-703/17, EU:C:2019:850, punctul 41 și
lucru nu este posibil atunci când situația, care jurisprudența citată).
poate constitui o discriminare, privește statul
membru de origine al lucrătorului. 32. Astfel, după cum a amintit doamna
avocată generală la punctul 47 din concluzii,
28. Or, în cauza principală, întrucât dreptul la articolul 45 TFUE poate fi invocat în privința
egalitate de tratament este invocat în privința unui stat membru de către propriii resortisanți
autorităților statului membru de origine, în ceea ce privește măsurile susceptibile să
articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011 nu îi împiedice sau să îi descurajeze pe acești
este aplicabil. resortisanți să își părăsească țara de origine.
29. Cu toate acestea, în pofida faptului că 33. În cauza principală, după ce și-a părăsit
situația în discuție în litigiul principal nu intră statul membru de origine pentru a lucra în alt
în domeniul de aplicare al articolului 7 din stat membru și pentru a locui acolo împreună
Regulamentul nr. 492/2011, această situație cu familia sa, lucrătorul în cauză s-a întors
trebuie analizată în raport cu articolul 45 TFUE, să trăiască și să lucreze în statul membru
care interzice nu numai orice discriminare pe de origine. În schimb, copilul său nu a locuit
motiv de cetățenie între lucrătorii statelor niciodată în acest din urmă stat membru, ci
membre, ci și orice altă măsură susceptibilă să trăiește de la naștere în statul membru gazdă.
constituie un obstacol în calea liberei circulații În temeiul reglementării statului membru de
a lucrătorilor. origine, copilului unui astfel de lucrător nu i se
poate acorda, de acest din urmă stat membru,
30. În această privință, trebuie amintit că an un ajutor financiar pentru a urma studii în
samblul dispozițiilor Tratatului FUE referitoare statul membru gazdă decât dacă prezintă o
la libera circulație a persoanelor, precum și cele legătură cu statul membru de origine.
ale Regulamentului nr. 492/2011 urmăresc fa
cilitarea exercitării de activități profesionale de 34. În ceea ce privește problema dacă o astfel
orice natură de către resortisanții statelor mem de reglementare este susceptibilă să îngreuneze
bre pe teritoriul Uniunii și se opun măsurilor sau să facă mai puțin atractivă exercitarea de
care i-ar putea defavoriza atunci când doresc să către lucrătorul în cauză a libertății sale de
exercite o activitate salariată pe teritoriul unui circulație, libertate fundamentală garantată de
alt stat membru (Hotărârea din 10 octombrie articolul 45 TFUE, trebuie să se observe, astfel
2019, Krah, C-703/17, EU:C:2019:850, cum a susținut în esență doamna avocată
punctul 40 și jurisprudența citată). generală la punctele 49 și 50 din concluzii,
că, în cazul în care acest lucrător ar dori să
31. În acest context, resortisanții statelor exercite această libertate, acordarea unui
membre dispun în special de dreptul, izvorât ajutor financiar pentru studiile universitare în
direct din tratat, de a-și părăsi statul membru străinătate nu ar depinde numai de alegerile
de origine pentru a se deplasa pe teritoriul sale, ci și de alegerile copilului său ipotetic și
unui alt stat membru și de dreptul de ședere de o serie de evenimente viitoare și ipotetice,
pe teritoriul acelui stat pentru a desfășura o și anume, în particular, ca lucrătorul să aibă
activitate. În consecință, articolul 45 TFUE efectiv un copil în viitor, ca acest copil să

aleagă să rămână în statul membru gazdă aceste dispoziții nu se opun unei reglementări
chiar dacă părintele său decide să se întoarcă a unui stat membru care supune acordarea, în
în statul membru de origine, ca el să nu fie favoarea copilului unei persoane care a părăsit
integrat în societatea acestui din urmă stat statul membru gazdă în care a lucrat pentru a
membru și să decidă, la momentul oportun, să se întoarce să trăiască în primul stat membru
înceapă studii universitare. al cărui resortisant este, a unui ajutor financiar
destinat studiilor în statul membru gazdă
35. În consecință, o astfel de situație, care se
condiției unei legături a copilului cu statul
întemeiază pe un ansamblu de împrejurări
prea aleatorii și indirecte, nu este în măsură să membru de origine, într-o situație în care,
exercite o influență asupra alegerii lucrătorului pe de o parte, copilul locuiește de la naștere
de a-și exercita libertatea de circulație și în statul membru gazdă și, pe de altă parte,
nu poate fi considerată ca fiind de natură statul membru de origine îi supune pe ceilalți
să împiedice libera circulație a lucrătorilor resortisanți, care nu îndeplinesc condiția
(a se vedea în acest sens Hotărârea din privind reședința și care solicită un astfel de
13 martie 2019, Gemeinsamer Betriebsrat ajutor financiar pentru a studia în alt stat
EurothermenResort Bad Schallerbach, membru, condiției de existență a unei legături.
C-437/17, EU:C:2019:193, punctul 40 și
jurisprudența citată). Cu privire la cheltuielile de judecată
36. Rezultă din cele ce precedă că reglemen 38. Întrucât, în privința părților din litigiul
tarea în cauză în litigiul principal nu poate principal, procedura are caracterul unui
fi calificată drept obstacol în calea liberei incident survenit la instanța de trimitere, este
circulații a lucrătorilor, interzis în temeiul de competența acesteia să se pronunțe cu
articolului 45 TFUE. privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
37. Având în vedere ansamblul considerațiilor altele decât cele ale părților menționate, nu
care precedă, trebuie să se răspundă la pot face obiectul unei rambursări.
întrebarea adresată că articolul 45 TFUE și
articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
nr. 492/2011 trebuie interpretate în sensul că declară:
Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a
lucrătorilor în cadrul Uniunii
trebuie interpretate în sensul că

JURISPRUDENŢĂ
aceste dispoziții nu se opun unei reglementări a unui stat membru care supune acordarea,
în favoarea copilului unei persoane care a părăsit statul membru gazdă în care a lucrat
pentru a se întoarce să trăiască în primul stat membru al cărui resortisant este, a unui
ajutor financiar destinat studiilor în statul membru gazdă condiției unei legături a copilului
cu statul membru de origine, într-o situație în care, pe de o parte, copilul locuiește de la
naștere în statul membru gazdă și, pe de altă parte, statul membru de origine îi supune pe
ceilalți resortisanți, care nu îndeplinesc condiția privind reședința și care solicită un astfel
de ajutor financiar pentru a studia în alt stat membru, condiției de existență a unei legături.
Semnături

Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată – Neprelungire...
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

14 decembrie 2022(*)
„Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă determinată –
Neprelungire – Procedură de prelungire – Luare în considerare a rapoartelor de
evaluare – Raport de evaluare nefinalizat – Răspundere – Prejudiciu material –
Pierderea unei șanse – Prejudiciu moral – Competență de fond – Executarea
unei hotărâri a Tribunalului”
În cauza T-296/21,
SU, reprezentată de L. Levi, avocată,
reclamantă,
împotriva
Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), reprezentată de C. Coucke

și E. Karatza, în calitate de agenți, asistate de B. Wägenbaur, avocat,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus, la deliberări, din domnii S. Gervasoni (raportor), președinte, L. Madise și J. Martín y Pérez
de Nanclares, judecători,
grefier: domnul A. Marghelis, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 8 septembrie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre Istoricul litigiului
1. Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 2. La 15 ianuarie 2015, reclamanta a fost

TFUE, reclamanta, SU, solicită, pe de o parte, recrutată de EIOPA, prin contract cu o durată
anularea deciziei Autorității Europene de de trei ani, în calitate de agent temporar cu
Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) din gradul AD 8 în cadrul serviciului însărcinat
15 iulie 2020 prin care aceasta nu i-a prelungit cu supravegherea, în calitate de expertă
contractul și, în măsura în care este necesar, a confirmată în modele interne.
deciziei din 11 februarie 2021 prin care aceasta
i-a respins reclamația și, pe de altă parte, 3. La 1 noiembrie 2016, reclamanta a fost
repararea prejudiciului material și moral pe repartizată din nou, la echipa „Modele interne”
care l-ar fi suferit ca urmare a acestui fapt. din departamentul „Convergența supravegherii

și a controlului”, tot în calitate de expertă 8. Reclamanta a refuzat să accepte raportul

confirmată în modele interne. său de evaluare și a formulat observații la
21 ianuarie 2020.
4. De la 31 octombrie 2017 până la 19 martie
2018 reclamanta s-a aflat în concediu de 10. Directorul executiv al EIOPA, care este și
maternitate, care a fost urmat de un concediu evaluatorul de apel, competent să se pronunțe
pentru creșterea copilului până la 19 octombrie în cazul unui refuz motivat al unui raport de
2018. evaluare de către agentul vizat, nu a reacționat
la refuzul și la observațiile reclamantei și, prin
5. Printr-un act adițional din 15 ianuarie 2018, urmare, nu a luat poziție în acest raport cu
contractul de muncă al reclamantei a fost privire la observațiile respective.
prelungit pentru o perioadă de trei ani, până la
15 ianuarie 2021. 11. La 27 februarie 2020, a avut loc o
întrevedere între directorul executiv al EIOPA
6. De la 1 noiembrie 2018 până la 31 octombrie și reclamantă, la cererea acesteia din urmă.
2019, reclamanta a beneficiat de un regim
12. La 2 iulie 2020, reclamanta a primit
de muncă cu normă redusă (80 %) și de o
raportul referitor la prelungirea contractului
telemuncă structurală de o zi pe săptămână.
său, în care șeful de serviciu nu recomanda o a
Aceste modalități de muncă au fost aplicate
doua prelungire a contractului său.
din nou de la 1 februarie 2020 până la 15 iulie
2020. Telemunca ocazională i-a fost de 13. La 8 iulie 2020, reclamanta și-a prezentat
asemenea acordată punctual. comentariile și s-a întâlnit, la 14 iulie 2020, cu
directorul executiv al EIOPA pentru a discuta
7. În contextul exercițiului de evaluare recomandarea de a nu i se prelungi contractul.
pentru anul 2019, reclamanta a transmis
autoevaluarea sa la 9 decembrie 2019 și a avut 14. La 15 iulie 2020, directorul executiv al
o întrevedere cu evaluatorul său la 15 ianuarie EIOPA a decis să nu prelungească contractul
2020. reclamantei (în continuare, „decizia de
neprelungire”).
8. La 16 ianuarie 2020, evaluatorul a prezentat
evaluarea reclamantei. La rubrica „Evaluare 15. La 13 octombrie 2020, reclamanta a
globală și potențial”, care conține „evaluarea formulat o reclamație împotriva deciziei
globală a perioadei vizate de prezentul exercițiu de neprelungire și, în măsura în care este
de evaluare și, dacă este cazul, un comentariu necesar, împotriva raportului său de evaluare
cu privire la potențialul titularului postului”, pentru anul 2019, în temeiul articolului 90
evaluatorul a evaluat prestația reclamantei alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii
JURISPRUDENŢĂ
ca fiind „satisfăcătoare” și a observat că Europene (denumit în continuare „statutul”),

aplicabil prin analogie agenților temporari în
reclamanta „are, desigur, potențialul de
temeiul articolului 46 din Regimul aplicabil
a fi un agent-cheie pentru activitatea de
celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit
supraveghere a [modelelor interne] a EIOPA,
în continuare „RAA”).
dar acest potențial va trebui să se traducă prin
[performanțe] mai tangibile și de o calitate 16. La 15 ianuarie 2021, directorul executiv a
mai bună din partea sa[;] anul 2019 nu a fost informat-o pe reclamantă cu privire la intenția
suficient, rezultatele din anul 2020 vor trebui sa de a-i respinge reclamația și i-a solicitat să
să se amelioreze pentru a rămâne în mod formuleze observații, care au fost prezentate la
global satisfăcătoare”. 22 ianuarie 2021.

17. La 1 februarie 2021, directorul executiv în prealabil autoritatea abilitată să încheie

i-a trimis reclamantei un proiect de decizie contractele de muncă (denumită în continuare
actualizat de respingere a reclamației sale și „AAIC”) cu o reclamație împotriva unui act
i-a solicitat să comunice observațiile sale, care care îl lezează, indiferent dacă autoritatea
au fost prezentate la 8 februarie 2021. menționată anterior a adoptat o decizie sau
dacă nu a adoptat o măsură impusă de statut.
18. Prin decizia din 11 februarie 2021, directorul Reclamația administrativă și respingerea
executiv a respins reclamația reclamantei
acesteia, explicită sau implicită, fac astfel
(denumită în continuare „decizia de respingere
parte integrantă dintr-o procedură complexă
a reclamației”).
și nu constituie decât o condiție prealabilă
Concluziile părților pentru sesizarea instanței (a se vedea în
acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2006,
19. Reclamanta solicită Tribunalului, după Staboli/Comisia, T-281/04, EU:T:2006:334,
ce a renunțat în ședință la capătul de cerere punctele 25 și 26).
privind anularea raportului de evaluare pentru
anul 2019, aspect care a fost consemnat în 22. Potrivit unei jurisprudențe constante,
procesul-verbal al ședinței: concluziile în anulare îndreptate în mod
formal împotriva deciziei de respingere a unei
– anularea deciziei de neprelungire; reclamații au ca efect sesizarea Tribunalului
cu privire la actul împotriva căruia a fost
– în măsura în care este necesar, anularea
formulată reclamația, atunci când acestea
deciziei de respingere a reclamației;
sunt, în sine, lipsite de conținut autonom
– dispunerea reparării prejudiciului său (a se vedea Hotărârea din 20 noiembrie 2007,
material, astfel cum a fost calculat în cererea Ianniello/Comisia, T-205/04, EU:T:2007:346,
introductivă, și a prejudiciului său moral, punctul 27 și jurisprudența citată și Hotărârea
evaluat ex aequo et bono la 10 000 de euro; din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18,
nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 75; a se
– obligarea EIOPA la plata cheltuielilor de vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din
judecată. 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul, 293/87,
EU:C:1989:8, punctul 8).
20. EIOPA solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii; 23. Cu toate acestea, atunci când decizia

de respingere a reclamației are un conținut
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de diferit de cel al actului împotriva căruia a fost
judecată. formulată această reclamație, în special atunci
când modifică decizia inițială sau atunci când
În drept conține o reexaminare a situației reclamantului
în funcție de elemente noi de drept și de
Cu privire la obiectul acțiunii
fapt care, dacă ar fi survenit sau ar fi fost
21. Trebuie amintit că, în conformitate cu cunoscute de autoritatea competentă înainte
dispozițiile coroborate ale articolului 90 de adoptarea deciziei inițiale, ar fi fost luate
alineatul (2) și ale articolului 91 alineatele (1) și în considerare, Tribunalul poate fi determinat
(2) din statut, aplicabile prin analogie agenților să se pronunțe în mod specific cu privire la
temporari în temeiul articolului 46 din RAA, concluziile îndreptate în mod formal împotriva
orice agent vizat de statut nu poate introduce deciziei de respingere a reclamației (a se vedea
o acțiune la Tribunal decât dacă a sesizat în acest sens Hotărârea din 21 septembrie

2011, Adjemian și alții/Comisia, T-325/09 P, Cu privire la concluziile în anulare îndreptate

EU:T:2011:506, punctul 32 și jurisprudența împotriva deciziei de neprelungire și a deciziei
citată). de respingere a reclamației
24. În speță, pe lângă anularea deciziei de 28. În susținerea concluziilor sale în anulare,
neprelungire, reclamanta solicită, în măsura reclamanta invocă șase motive vizând
în care este necesar, anularea deciziei de demonstrarea nelegalității deciziei de nepre
respingere a reclamației. lungire și a deciziei de respingere a reclamației,
întemeiate:
25. Această din urmă decizie nu este pur
confirmativă în raport cu decizia de nepre – primul, pe faptul că raportul de evaluare
lungire, întrucât directorul executiv al EIOPA pentru anul 2019 nu a fost finalizat în mod
corespunzător și că raportul privind prelungirea
a luat poziție cu privire la elemente noi. Mai
contractului s-a bazat pe un raport de evaluare
precis, directorul executiv al EIOPA s-a referit
nefinalizat;
la elemente de fapt noi, și anume la aspectul
că nu a fost niciodată informat, în calitate – al doilea, pe o încălcare a principiului im
de evaluator de apel, cu privire la refuzul parțialității, a articolului 11 din statut și a
reclamantei de a accepta raportul său de articolului 41 din Carta drepturilor funda
evaluare pentru anul 2019 și că, din punct mentale a Uniunii Europene;
de vedere procedural, acest raport nu a fost
– al treilea, pe o încălcare a dreptului de a
finalizat.
fi ascultat și a obligației de motivare, pe
26. În aceste condiții, este necesar să se o încălcare a articolului 25 din statut, a
examineze concluziile în anularea atât a articolului 41 din Carta drepturilor fundamen
deciziei de neprelungire, cât și a deciziei de tale și a punctelor 6.7, 6.9 și 6.10 din procedura
respingere a reclamației (a se vedea în acest de prelungire a contractului EIOPA din
sens Hotărârea din 16 decembrie 2020, VP/ 14 august 2017 (denumită în continuare
Cedefop, T-187/18, nepublicată, EU:T:2020:613, „procedura de prelungire a contractului”);
punctul 79 și jurisprudența citată). – al patrulea, pe o eroare vădită de apreciere,
pe lipsa unei aprecieri diligente a tuturor
27. În plus, decizia de respingere a reclamației
aspectelor cauzei și pe o încălcare a
precizează anumite aspecte ale motivării
articolului 41 din Carta drepturilor fundamen
deciziei de neprelungire. În consecință, ținând
tale și a punctelor 4 și 6.5 din procedura de
seama de caracterul evolutiv al procedurii prelungire a contractului;
precontencioase, această motivare va trebui
JURISPRUDENŢĂ
de asemenea să fie luată în considerare – al cincilea, pe o discriminare bazată pe sex și

pentru examinarea legalității deciziei de pe situația familială, cu încălcarea articolului 1d
neprelungire, motivarea respectivă trebuind din statut și a articolelor 21 și 23 din Carta
să coincidă cu acest din urmă act (Hotărârea drepturilor fundamentale și
din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18,
– al șaselea, pe o încălcare a obligației de
nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 80; a se
diligență.
vedea de asemenea în acest sens Hotărârea
din 9 decembrie 2009, Comisia/Birkhoff, 29. În scopul economiei de procedură și pentru
T-377/08 P, EU:T:2009:485, punctele 58 și 59 respectarea principiului bunei administrări
și jurisprudența citată). a justiției, instanța Uniunii poate statua cu

privire la o acțiune fără a trebui în mod necesar 33. EIOPA răspunde că exercițiul de evaluare
să se pronunțe cu privire la toate motivele și a reclamantei pentru anul 2019 și-a urmat
argumentele formulate de părți (a se vedea cursul în mod corespunzător până în stadiul
Hotărârea din 5 februarie 2018, Ranocchia/ apelului, iar observațiile evaluatorului au fost
ERCEA, T-208/16, EU:T:2018:68, punctul 57 și comunicate și rămân valabile pentru evaluarea
jurisprudența citată). În speță, trebuie analizat evoluției performanțelor reclamantei în anul
mai întâi primul motiv, fără a fi necesar să 2020 și pentru decizia privind prelungirea
se examineze celelalte motive invocate de contractului său.
reclamantă.
34. În plus, EIOPA recunoaște existența unei
30. Prin intermediul primului motiv, omisiuni procedurale în exercițiul de evaluare
reclamanta susține că decizia de neprelungire al reclamantei pentru anul 2019, dar consideră
este nelegală, întrucât se întemeiază pe un că apelul reclamantei a fost respins în mod
raport de evaluare referitor la anul 2019, care implicit. Astfel, AAIC a menționat că, dacă ar fi
nu a fost finalizat. fost sesizată cu apelul reclamantei împotriva
raportului său de evaluare, ar fi confirmat acest
31. Reclamanta subliniază că raportul său de raport, iar observațiile reclamantei anexate la
evaluare pentru anul 2019 este un element refuzul raportului său de evaluare pentru anul
esențial al motivării deciziei de neprelungire.
2019 nu ar fi putut repune în discuție decizia
Or, raportul menționat nu ar fi fost finalizat,
de neprelungire. Pe de altă parte, AAIC i-ar fi
întrucât reclamanta nu a avut posibilitatea de a
comunicat reclamantei, în cadrul întrevederii
se exprima în mod util în privința acestuia. Prin
din 27 februarie 2020, că este de acord cu
urmare, acest raport nu poate servi drept temei
evaluarea efectuată de evaluatorul său.
pentru adoptarea deciziei de neprelungire.
Ar fi vorba despre un viciu de procedură care 35. Pentru a se pronunța cu privire la aceste
afectează legalitatea deciziei de neprelungire argumente, întemeiate pe nefinalizarea
care ar fi astfel lipsită de temei de drept sau de raportului de evaluare pentru anul 2019,
fapt, cu atât mai mult cu cât decizia amintită se trebuie examinat în prealabil statutul juridic al
referă în mod explicit la evaluarea reclamantei respectivului raport.
care figurează în raportul de evaluare pentru
anul 2019. Cu privire la nefinalizarea raportului de evaluare
pentru anul 2019
32. În plus, nu se poate exclude că, dacă
observațiile reclamantei prin care contestă 36. Din dispozițiile coroborate ale artico
evaluarea sa în raportul de evaluare pentru lului 43 primul paragraf din statut și ale
anul 2019 ar fi fost luate în considerare în mod articolului 15 alineatul (2) din RAA rezultă că
corespunzător la acea dată, AAIC ar fi luat o administrația trebuie să asigure redactarea
decizie diferită în ceea ce privește prelungirea periodică a rapoartelor privind competența,
contractului său. Astfel, nimic nu dovedește eficiența și conduita în serviciu a agenților săi,
că comentariile sale privind raportul său atât pentru motive de bună administrare, cât
de evaluare pentru anul 2019 au fost luate și pentru apărarea intereselor acestora. Astfel,
în considerare, iar confirmarea, în decizia rapoartele de evaluare constituie o probă
de respingere a reclamației, a observațiilor scrisă și formală cu privire la calitatea muncii
negative ale evaluatorului său nu este pe care agentul a efectuat-o în perioada avută
motivată. EIOPA nu poate, așadar, să confirme în vedere (Hotărârea din 13 decembrie 2018,
aprecierea efectuată de evaluator în raportul Wahlström/Frontex, T-591/16, nepublicată,
de evaluare pentru anul 2019. EU:T:2018:938, punctele 55 și 56, și Hotărârea

din 12 februarie 2020, WD/EFSA, T-320/18, de administrare a personalului său, de care

nepublicată, EU:T:2020:45, punctul 60). membrii se pot prevala în fața instanței
Uniunii, care asigură respectarea ei (a se vedea
37. Potrivit articolului 7 alineatul (1) din Decizia prin analogie Hotărârea din 27 aprilie 2012,
C(2013) 8985 a Comisiei din 16 decembrie De Nicola/BEI, T-37/10 P, EU:T:2012:205,
2013 privind dispozițiile generale de punere punctul 40, și Hotărârea din 7 iulie 2009,
în aplicare a articolului 43 din statut și mo Bernard/Europol, F-54/08, EU:F:2009:86,
dalitățile de aplicare a articolului 44 primul punctul 47).
paragraf din statut [denumită în continuare
„Decizia Comisiei din 16 decembrie 2013”, 40. Reiese cu claritate din aceste dispoziții că,
aplicabilă EIOPA prin analogie (EIOPA- atunci când titularul postului refuză raportul de
MB-14/018)], refuzul motivat al raportului de evaluare, el nu devine definitiv decât în urma
către titularul postului echivalează automat cu deciziei evaluatorului de apel. Astfel, potrivit
sesizarea evaluatorului de apel. Alineatul (3) al jurisprudenței, atunci când evaluatorul de apel
aceluiași articol prevede că evaluatorul de apel dispune de o competență de control complet
confirmă raportul sau îl modifică motivându-și cu privire la temeinicia evaluărilor cuprinse
decizia în termen de 20 de zile lucrătoare de într-un raport de evaluare și îl poate valida sau
la data refuzului motivat al raportului, în timp îl poate modifica și se abține în mod nelegal
ce alineatul (4) dispune că în urma deciziei de la exercitarea controlului său, raportul
evaluatorului de apel raportul rămâne definitiv. de evaluare refuzat de titularul postului nu
devine definitiv (a se vedea în acest sens și
38. Articolul 7 alineatul (4) din Decizia Comisiei prin analogie Hotărârea din 27 aprilie 2012,
din 16 decembrie 2013 prevede în mod explicit De Nicola/BEI, T-37/10 P, EU:T:2012:205,
că, în urma deciziei evaluatorului de apel, punctele 38, 41 și 60).
raportul rămâne definitiv, iar „titularul postului
este informat prin poșta electronică sau prin 41. În plus, după cum susține în mod întemeiat
orice alt mijloc că a fost adoptată decizia reclamanta, niciun element din decizia
prin care raportul a devenit definitiv […] [și] Comisiei din 16 decembrie 2013 nu permite să
va avea acces, în acel moment, și la decizia se deducă că după expirarea termenului pentru
evaluatorului de apel[; a]ceastă informare este adoptarea unei decizii de către evaluatorul de
echivalentă cu comunicarea deciziei în sensul apel, refuzul motivat al raportului de evaluare
articolului 25 din statut[; t]ermenul de trei luni este respins în mod implicit.
prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut
pentru depunerea unei reclamații începe să 42. Așadar, contrar celor susținute de EIOPA,
curgă de la comunicarea acestei informări”. trimiterea la articolul 90 alineatul (2) din
statut, efectuată la articolul 7 alineatul (4) din
39. În această privință, trebuie precizat că, Decizia Comisiei din 16 decembrie 2013, nu are
JURISPRUDENŢĂ
în calitate de dispoziție a unei decizii oficiale nici ca obiect, nici ca efect aplicarea în speță a
a Comisiei, publicată în mod corespunzător regulii introduse prin articolul 90 alineatul (1)
și pusă în aplicare, articolul 7 din Decizia din statut, și anume că lipsa unui răspuns
Comisiei din 16 decembrie 2013 instituie o la cererea unei persoane căreia i se aplică
normă internă cu caracter general obligatorie statutul prin care autoritatea împuternicită să
din punct de vedere juridic care limitează facă numiri este invitată să adopte o decizie
exercitarea puterii de apreciere a acestei în ceea ce o privește se interpretează ca un
instituții, precum și a EIOPA, care a decis refuz implicit după expirarea unui termen de
aplicarea prin analogie a acestei decizii în patru luni. Articolul 7 alineatul (4) din Decizia
materie de organizare a structurilor sale și Comisiei din 16 decembrie 2013 introduce

o regulă proprie procedurii de evaluare Principiul securității juridice, invocat de EIOPA,

aplicabile în cazul de față care nu poate fi nu poate stabili în sarcina reclamantei o
înlăturată în favoarea regulii introduse prin obligație de diligență care revine administrației
articolul 90 alineatul (1) din statut. Conținutul și EIOPA nu poate susține în mod valabil că
articolului 7 alineatul (4) din Decizia Comisiei reclamanta ar fi decăzută din dreptul de a
din 16 decembrie 2013 nu poate fi modificat invoca nelegalitatea procedurii de evaluare
nici printr-o lectură efectuată în lumina regulii întrucât nu a formulat o reclamație împotriva
introduse prin articolul 90 alineatul (1) din acestei pretinse respingeri implicite. În sfârșit,
statut, care introduce o procedură și un termen existența unei asemenea respingeri implicite
diferite. nu poate fi constatată, din moment ce
43. În speță, directorul executiv al EIOPA, care directorul executiv, care nu avea cunoștință
este și evaluatorul de apel, a afirmat în decizia de apelul formulat de reclamantă împotriva
de respingere a reclamației, și acest aspect raportului său de evaluare, nu putea să fi
a fost de asemenea confirmat în ședință, că adoptat vreo poziție cu privire la acest apel.
nu a luat cunoștință de refuzul motivat al
46. În plus, deși reclamanta a retras în ședință
raportului de evaluare a reclamantei pentru
concluziile îndreptate împotriva acestui
anul 2019 și a admis că acest raport nu a fost
raport (a se vedea punctul 19 de mai sus), ea a
niciodată finalizat. EIOPA explică în memoriul
procedat astfel fără a aduce atingere criticilor
său în apărare că evaluatorul de apel nu a
exprimate în concluziile sale referitoare la
primit niciodată notificarea refuzului de către
reclamantă al raportului său de evaluare pentru finalizarea raportului menționat.
anul 2019 din cauza unei probleme tehnice, 47. Rezultă că, în primul rând, raportul de
fără a oferi mai multe precizări, cu excepția evaluare a reclamantei pentru anul 2019 este
faptului că s-a solicitat furnizorului de servicii un document nefinalizat care nu putea fi luat în
competent, în luna noiembrie a anului 2021,
considerare în scopul evaluării performanțelor
să instituie o notificare atunci când titularul
reclamantei și, în al doilea rând, reclamanta
postului refuză raportul său de evaluare.
are dreptul să invoce, în mod incident,
44. Cu toate acestea, administrația nu poate nelegalitatea constând în nefinalizarea unui
invoca organizarea administrativă internă raport de evaluare pentru anul respectiv (a se
pentru a justifica nerespectarea obligației sale vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie
imperative de a asigura redactarea periodică la 2020, WD/EFSA, T-320/18, nepublicată,
termen a rapoartelor de evaluare și întocmirea EU:T:2020:45, punctul 62).
lor legală (Hotărârea din 18 decembrie
1980, Gratreau/Comisia, 156/79 și 51/80, Cu privire la consecințele nefinalizării raportului
nepublicată, EU:C:1980:304, punctul 15). de evaluare pentru anul 2019
45. Din cele de mai sus rezultă că inacțiunea 48. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că
evaluatorului de apel ca urmare a refuzului un agent temporar titular al unui contract
de către reclamantă al raportului de evaluare pe perioadă determinată nu are, în principiu,
pentru anul 2019, cauzată de o eroare internă niciun drept la prelungirea contractului
de organizare, nu poate fi considerată o său, o asemenea prelungire nefiind decât o
confirmare implicită a raportului menționat simplă posibilitate, supusă condiției de a fi
care ar avea ca efect să îi confere un caracter conformă cu interesul serviciului (Hotărârea
definitiv și să declanșeze termenul pentru din 6 februarie 2003, Pyres/Comisia, T-7/01,
formularea unei reclamații împotriva sa. EU:T:2003:27, punctul 64, și Hotărârea din

16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18, 51. De altfel, începând din momentul în care
nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 103). administrația, prin directivă internă, a elaborat
un regim specific, destinat să garanteze
49. Astfel, spre deosebire de funcționari, transparența procesului de prelungire a
a căror stabilitate a locului de muncă este contractelor, adoptarea acestui regim se
garantată de statut, agenții temporari intră analizează ca o autolimitare a puterii de
în sfera unui alt regim, la baza căruia se află apreciere a instituției, așa cum s-a arătat
contractul de muncă încheiat cu instituția la punctul 39 de mai sus, și determină o
vizată. Așadar, durata raportului de muncă transformare a regimului inițial al agenților
dintre o instituție și un agent temporar angajat contractuali descris anterior, caracterizat
pe perioadă determinată este reglementată prin precaritatea contractelor pe perioadă
tocmai de condițiile stabilite în contractul determinată, într-un regim care permite o
încheiat între părți. În plus, o jurisprudență prelungire în anumite condiții. Astfel, potrivit
d e a s e m e n e a c o n s t a n t ă re c u n o a ș t e unei jurisprudențe constante, o decizie a unei
administrației o largă putere de apreciere în instituții, comunicată întregului personal și
materia prelungirii contractului (a se vedea prin care se precizează criteriile și procedura
Hotărârea din 13 decembrie 2018, Wahlström/ aplicabile în cadrul exercitării puterii sale
Frontex, T-591/16, nepublicată, EU:T:2018:938, de apreciere în materia prelungirii sau a
punctul 46 și jurisprudența citată, Hotărârea neprelungirii contractului, constituie o
din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18, directivă internă care trebuie, ca atare, să
nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 106). fie considerată o normă de conduită pe care
50. Deși administrația dispune de o largă administrația și-o impune ei înseși și de la
putere de apreciere, aceasta nu înseamnă care nu poate deroga fără a preciza motivele
că Tribunalul, sesizat cu o acțiune în anulare care au determinat-o să procedeze în acest
îndreptată împotriva unui act adoptat în fel, în caz contrar încălcându-se principiul
exercitarea unei asemenea puteri, nu exercită egalității de tratament (a se vedea Hotărârea
un control de legalitate asupra acestuia, care din 7 iulie 2009, Bernard/Europol, F-54/08,
se manifestă sub mai multe aspecte. Fiind EU:F:2009:86, punctul 47 și jurisprudența
vorba despre o cerere de anulare a unei decizii citată; a se vedea de asemenea în acest sens
de neprelungire a unui contract de agent Hotărârea din 27 aprilie 2012, De Nicola/BEI,
temporar, controlul instanței Uniunii trebuie T-37/10 P, EU:T:2012:205, punctul 40).
să se limiteze la verificarea lipsei unei erori 52. În speță, procedura de prelungire a
de drept, a unei erori vădite de apreciere și a contractului EIOPA, care definește politica
unui abuz de putere, precum și la lipsa atingerii generală a agenției menționate în materia
JURISPRUDENŢĂ
aduse obligației de solicitudine care revine unei prelungirii contractelor, constituie o directivă
administrații atunci când este chemată să se internă în sensul jurisprudenței citate anterior.
pronunțe cu privire la prelungirea unui contract
încheiat cu unul dintre agenții săi. În plus, 53. Punctul 4 din procedura de prelungire a
Tribunalul controlează dacă administrația a contractului prevede că „decizia de prelungire
săvârșit inexactități materiale (a se vedea în a contractelor de muncă este adoptată de
acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2018, directorul executiv (AAIC) în funcție de nevoile
Wahlström/Frontex, T-591/16, nepublicată, serviciului și ținând seama de considerații
EU:T:2018:938, punctul 47 și jurisprudența precum: (a) continuitatea postului […]
citată). (b) performanța titularului postului […]

(c) competența/competențele agentului […] pentru anul 2019. Recomandarea respectivă se

(d) necesitățile autorității”. concentra în continuare asupra performanțelor
reclamantei în prima perioadă a anului 2020.
54. Mai precis, punctul 4 litera (b) din Aceasta nu menționa rapoartele de evaluare
procedura de prelungire a contractului prevede precedente.
că, atunci când AAIC ia decizia cu privire la
prelungirea unui contract întemeindu-se pe 57. În ceea ce privește decizia de neprelungire,
performanța titularului postului, acest criteriu reiese din aceasta că, pentru a evalua
este luat în considerare „pe baza descrierii performanțele reclamantei, AAIC s-a întemeiat
postului ocupat de titularul postului și a în mod explicit pe performanțele începând
rapoartelor anuale de evaluare a performanței cu anul 2019. Astfel, decizia de neprelungire
și, atunci când nu a fost încă întocmit niciun respinge performanțele bune ale reclamantei
raport de evaluare, pe baza raportului în primii săi ani în serviciul EIOPA ca fiind
privind perioada sa de probă și a oricărui „nerelevante”. În plus, AAIC subliniază că
alt document relevant”. Punctul 6.5 din reclamanta „nu a fost în măsură să lucreze la
procedura de prelungire a contractului adaugă nivelul așteptat de la un expert senior AD 8
că recomandarea șefului de serviciu privind deja din anul 2019”. Ea adaugă că reclamanta
prelungirea unui contract este prezentată a primit deja „un avertisment clar” în acest
după dialogul prevăzut la punctul 6.4 și sens începând cu exercițiul de evaluare 2019
trebuie să țină seama de „rapoartele de și că, în pofida avertismentului respectiv,
evaluare precedente ale titularului postului performanțele sale nu s-au îmbunătățit.
și de adecvarea competențelor acestuia din Decizia de neprelungire nu menționează niciun
urmă cu postul, așa cum se poate prevedea că alt raport de evaluare decât cel pentru anul
va evolua în anii următori; [u]nitatea de resurse 2019.
umane se asigură că șeful serviciului are acces
la toate rapoartele de evaluare a titularului 58. Decizia de respingere a reclamației explică
postului”. Potrivit punctului 6.9 din procedura faptul că performanțele bune ale reclamantei
de prelungire a contractului, decizia finală este din anul 2015 până în anul 2017 au justificat
luată de directorul executiv, care ține seama, prima prelungire a contractului său, dar că,
pe de o parte, de recomandarea șefului de atunci când este vorba despre prelungirea unui
serviciu și de comentariile titularului postului contract pentru a doua oară, și aceasta pentru
și, pe de altă parte, de criteriile enumerate la o perioadă nedeterminată, este necesară
punctul 4 din decizia menționată. focalizarea asupra perioadei ulterioare primei
prelungiri. Decizia de respingere a reclamației
55. Din aceste dispoziții rezultă că, atunci când subliniază că, pentru AAIC, această perioadă
o decizie cu privire la prelungirea unui contract acoperă în esență anul 2019 și primul
este luată pe baza criteriului referitor la semestru al anului 2020, întrucât concediile
performanțele titularului postului, rapoartele de maternitate și pentru creșterea copilului
de evaluare a persoanei interesate trebuie luate au determinat reclamanta să fie absentă de la
în considerare atât în stadiul recomandării birou până în luna octombrie a anului 2018.
șefului de serviciu, cât și în stadiul adoptării
deciziei. 59. Din aceste afirmații reiese că singurul
raport de evaluare luat efectiv în considerare
56. În speță, recomandarea șefului de serviciu de AAIC este cel care privește performanțele
al reclamantei din 2 iulie 2020 privind reclamantei din anul 2019. Or, acest raport de
prelungirea contractului său începea cu citarea evaluare nu a rămas niciodată definitiv și nu
concluziei raportului de evaluare a reclamantei putea fi luat în considerare pentru evaluarea

performanțelor reclamantei (a se vedea comentariile reclamantei, ar fi putut să țină

punctul 47 de mai sus). seama de aceste comentarii și să modifice
raportul menționat sau motivarea sa.
60. În consecință, aprecierea performanțelor În această privință, jurisprudența subliniază
reclamantei a fost realizată pe baza unui dosar că administrația are obligația de a motiva
incomplet în măsura în care nu cuprindea orice raport de evaluare în mod suficient și
raportul său de evaluare definitiv pentru anul circumstanțiat și de a oferi persoanei interesate
2019 (a se vedea în acest sens Hotărârea posibilitatea de a formula observații cu privire
din 12 februarie 2020, WD/EFSA, T-320/18, la motivarea respectivă, respectarea acestor
nepublicată, EU:T:2020:45, punctul 61). cerințe fiind cu atât mai importantă atunci
61. Prin urmare, decizia de neprelungire a când evaluarea înregistrează un regres în raport
contractului a încălcat dispozițiile procedurii cu evaluarea anterioară, așa cum este cazul
de prelungire a contractului care impun luarea în speță (a se vedea în acest sens Hotărârea
în considerare a rapoartelor de evaluare din 11 decembrie 2014, DE/EMA, F-103/13,
precedente ale titularului postului (a se vedea EU:F:2014:265, punctul 38). Prin urmare, în
punctul 53 de mai sus). caz contrar golindu-se de sens exercițiul de
evaluare și procedura prevăzută la articolul 7
62. Potrivit jurisprudenței, o asemenea din Decizia Comisiei din 16 decembrie 2013,
neregularitate procedurală poate fi sancționată trebuie respins argumentul EIOPA potrivit
prin anularea deciziei atacate numai dacă căruia, dacă AICC ar fi fost sesizată cu apelul
se stabilește că această neregularitate reclamantei și s-ar fi pronunțat cu privire
procedurală a putut influența conținutul la acest apel, ea ar fi confirmat raportul de
deciziei (a se vedea în acest sens Hotărârea din evaluare pentru anul 2019 și potrivit căruia
30 ianuarie 2013, Wahlström/Frontex, F-87/11, acest raport ar trebui, așadar, să fie luat în
EU:F:2013:10, punctul 58 și jurisprudența considerare în vederea procedurii de prelungire
citată). Mai precis, simplul fapt că, la aprecierea a contractului.
performanțelor reclamantei, dosarul său
personal era incomplet, în special din cauza 65. În continuare, trebuie să se țină seama,
lipsei unui raport de evaluare, nu este suficient așa cum subliniază reclamanta, de locul
pentru anularea unei decizii de neprelungire, preponderent pe care evaluarea perfor
cu excepția situației în care se stabilește că manțelor sale din anul 2019 îl ocupă în
această împrejurare a putut avea o incidență recomandarea șefului de serviciu și în decizia
decisivă asupra procedurii de prelungire (a se de neprelungire.
vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 66. În sfârșit, nu se poate exclude că șeful de
2020, WD/EFSA, T-320/18, nepublicată, serviciu, chemat în mod valabil să se pronunțe
JURISPRUDENŢĂ
EU:T:2020:45, punctul 63). cu privire la performanțele profesionale ale

63. Aceasta este situația în speță. reclamantei în conformitate cu punctul 6.5
din procedura de prelungire a contractului,
64. Astfel, mai întâi, contrar susținerilor EIOPA, ar fi putut formula propuneri diferite sau
nu se poate exclude că evaluatorul de apel, motivate în alt mod în ceea ce privește
dacă ar fi luat cunoștință în mod corespunzător prelungirea contractului acesteia și că AAIC ar
de refuzul de către reclamantă al raportului său fi putut adopta o decizie diferită (a se vedea
de evaluare pentru anul 2019, care cuprindea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2013,
de altminteri o apreciere a evaluatorului Wahlström/Frontex, F-87/11, EU:F:2013:10,
rezumată prin mențiunea „satisfăcător”, și de punctul 58).

67. Prin urmare, faptul că comentariile extracontractuală a Uniunii în cadrul

reclamantei privind raportul său de evaluare articolului 268 TFUE și al articolului 340 al
pentru anul 2019 nu au fost luate în consi doilea paragraf TFUE. Astfel, reiese în special
derare și faptul că acesta nu a devenit definitiv din statut că, spre deosebire de orice alt
au putut avea o incidență decisivă asupra particular, funcționarul sau agentul Uniunii
procedurii de prelungire. este legat de instituția de care depinde prin
raporturi juridice de muncă ce presupun
68. Din ansamblul considerațiilor care precedă un echilibru al drepturilor și al obligațiilor
rezultă că primul motiv al reclamantei trebuie reciproce specifice, care este reflectat de
admis. obligația de solicitudine a instituției față
69. În consecință, decizia de neprelungire și de persoana interesată. Acest echilibru este
decizia de respingere a reclamației trebuie destinat în esență să mențină relația de
anulate, fără a fi necesar să se examineze încredere care trebuie să existe între instituții
celelalte motive invocate de reclamantă. și funcționarii lor, în scopul de a garanta
cetățenilor îndeplinirea în bune condiții a
Cu privire la concluziile în despăgubire misiunilor de interes general încredințate
instituțiilor. Rezultă că, în situațiile în care
70. Reclamanta apreciază că a demonstrat acționează în calitate de angajator, Uniunea
nelegalitatea deciziei de neprelungire a are o răspundere sporită, care se manifestă
contractului său și a deciziei de respingere prin obligația de reparare a prejudiciilor
a reclamației care i-au cauzat un prejudiciu cauzate personalului său prin orice nelegalitate
material și moral pe care EIOPA ar trebui să săvârșită în calitatea sa de angajator (a se
îl repare. vedea Hotărârea din 16 decembrie 2010,
Comisia/Petrilli, T-143/09 P, EU:T:2010:531,
71. EIOPA contestă argumentația reclamantei.
punctul 46 și jurisprudența citată).
72. Potrivit unei jurisprudențe constante,
74. Întrucât primul motiv a fost admis, decizia
în cadrul unei cereri de despăgubire
de neprelungire și decizia de respingere a
formulate de un funcționar sau de un agent,
reclamației sunt nelegale. Prima condiție
răspunderea Uniunii presupune întrunirea unui
de angajare a răspunderii EIOPA, și anume
ansamblu de condiții, și anume nelegalitatea
nelegalitatea comportamentului reproșat, este,
comportamentului reproșat instituțiilor,
așadar, îndeplinită.
caracterul real al prejudiciului invocat și
existența unei legături de cauzalitate între 75. În ceea ce privește celelalte două condiții,
comportamentul nelegal și prejudiciul invocat caracterul real al prejudiciului și legătura
(a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2010, de cauzalitate, trebuie să se distingă între
Comisia/Petrilli, T-143/09 P, EU:T:2010:531, prejudiciul material și prejudiciul moral.
Cu privire la prejudiciul material
73. În această privință trebuie să se precizeze
că contenciosul în materia funcției publice în 76. În ceea ce privește prejudiciul material,
temeiul articolului 270 TFUE și al articolelor 90 reclamanta susține că acesta cuprinde
și 91 din statut, inclusiv cel privind repararea cuantumul salariului și al avantajelor la care
unui prejudiciu cauzat unui funcționar sau unui ar fi avut dreptul începând din momentul în
agent, urmează reguli specifice și speciale în care contractul său ar fi trebuit să fie prelungit,
raport cu cele care decurg din principiile și anume de la 16 ianuarie 2021, și până la
generale care reglementează răspunderea executarea hotărârii Tribunalului, majorat cu

dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților chiar și din oficiu, să îi acorde o despăgubire
și luând în considerare ajutorul de șomaj (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20
pe care îl primește. Ea solicită de asemenea mai 2010, Gogos/Comisia, C-583/08 P,
plata retroactivă a contribuțiilor la sistemul EU:C:2010:287, punctele 49 și 50). Ea poate
de pensii. Reclamanta consideră că anularea utiliza aceeași competență atunci când
deciziei de neprelungire a contractului său și reclamantul nu poate obține niciun beneficiu
a deciziei de respingere a reclamației ar trebui din executarea obligațiilor care decurg din
să determine prelungirea contractului său cu anulare (a se vedea în acest sens Hotărârea
efect retroactiv și că o decizie de prelungire din 16 septembrie 2015, EMA/Drakeford,
va avea ca efect despăgubirea pentru acest T-231/14 P, EU:T:2015:639, punctul 47).
prejudiciu material.
80. Trebuie arătat că prejudiciul material
77. Reclamanta adaugă că, în cazul în care invocat cuprinde două capete de prejudicii
Tribunalul ar considera că ea a pierdut o șansă distincte. Primul, invocat cu titlu principal,
de a i se prelungi contractul, această șansă ar constă în pierderea remunerației la care
fi serioasă și crescută. Ea evaluează pierderea reclamanta ar fi avut dreptul dacă contractul
șansei la 90 %, cotă care ar trebui să se aplice său ar fi fost prelungit. Reclamanta apreciază
sumei pe care ar fi primit-o dacă ar fi fost încă că acest prejudiciu ar trebui reparat prin
angajată, și aceasta pentru o durată rezonabilă. adoptarea unei decizii de prelungire a
78. EIOPA răspunde că, chiar dacă Tribunalul contractului cu efect retroactiv, EIOPA
ar anula decizia de neprelungire și decizia plătindu-i în această ipoteză sumele de care
de respingere a reclamației, executarea a fost privată în mod nelegal, ținând seama de
hotărârii nu ar conduce la prelungirea ajutorul de șomaj pe care l-a primit pe de altă
contractului ipso iure, iar recurenta ar pretinde parte. Al doilea capăt de prejudiciu material,
în mod eronat că are un drept subiectiv la invocat cu titlu subsidiar în ipoteza în care nu
prelungirea contractului său. În plus, nu ar fi s-ar recunoaște că reclamanta avea dreptul de
fost săvârșită nicio eroare și nicio nelegalitate, a i se prelungi contractul, constă în pierderea
iar reclamanta nu poate pretinde o încredere unei șanse de a obține această prelungire.
legitimă în prelungirea contractului său Reclamanta consideră că acest prejudiciu ar
de muncă. putea fi reparat prin obligarea EIOPA la plata
unei despăgubiri calculate prin aplicarea cotei
79. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că de 90 %, procentaj reprezentând șansa pe
competența de fond conferită instanței care consideră că a avut-o de a i se prelungi
Uniunii prin articolul 91 alineatul (1) din statut contractul, la aceleași sume ca cele menționate
o învestește cu misiunea de a oferi o soluție în cadrul capătului de prejudiciu precedent.
completă în litigiile cu care este sesizată.
JURISPRUDENŢĂ
Această competență urmărește în special 81. În ceea ce privește primul capăt de

să permită instanțelor Uniunii să asigure prejudiciu material invocat, care constă într-o
eficacitatea practică a hotărârilor de anulare pierdere de remunerație, trebuie arătat cu titlu
pe care le pronunță în cauzele din domeniul introductiv că reclamanta nu își poate susține
funcției publice, astfel încât, dacă anularea în mod valabil concluziile în despăgubire,
unei decizii afectate de o eroare de drept depuse concomitent cu concluziile sale în
a AAIC nu este suficientă pentru a asigura anulare îndreptate împotriva deciziei de
valorificarea drepturilor funcționarului vizat neprelungire și a deciziei de respingere a
sau pentru a proteja în mod eficient interesele reclamației sale, prin afirmația că anularea
acestuia, instanța Uniunii poate decide, actelor menționate ar trebui să determine

prelungirea retroactivă a contractului său, partea EIOPA în ceea ce privește prelungirea

având ca efect plata de către EIOPA a sumelor contractului reclamantei, aceasta nu se
de care a fost privată în mod nelegal de la putea aștepta să continue să beneficieze
expirarea contractului său precedent. Această de remunerația sa dincolo de încetarea
argumentație, dacă ar fi urmată, ar lipsi de contractului său pe perioadă determinată
obiect, la momentul pronunțării prezentei (a se vedea în acest sens Hotărârea din
hotărâri de anulare, cererea de reparare a 12 septembrie 2019, Manéa/CdT, T-225/18,
prejudiciului care constă într-o pierdere de nepublicată, EU:T:2019:595, punctul 130). Tot
remunerație. De altfel, această argumentație pentru acest motiv, nu se poate susține că
nu poate fi urmată. Desigur, după cum se anularea deciziei de neprelungire și a deciziei
amintește la punctul 79 de mai sus, instanța de respingere a reclamației ar avea ca efect,
Uniunii poate utiliza competența de fond care în temeiul articolului 266 TFUE, să implice
îi este atribuită în litigiile cu caracter pecuniar, adoptarea unei noi decizii, cu efect retroactiv,
inclusiv în cadrul unor simple concluzii în prin care EIOPA ar prelungi contractul
anulare, dacă anularea unei decizii eronate în reclamantei. În consecință, cererea de reparare
drept adoptate de autoritatea competentă nu a prejudiciului care constă în pierderea de
este suficientă pentru a valorifica drepturile remunerație nu poate decât să fie respinsă.
funcționarului vizat sau pentru a-i proteja
în mod eficient interesele, instanța putând, 83. În ceea ce privește al doilea capăt de
dacă este cazul, să fie invitată să exercite prejudiciu material invocat, care constă
această competență de către reclamant, care în pierderea unei șanse, rezultă dintr-o
declară că nu poate obține niciun beneficiu jurisprudență constantă că aceasta, pentru
din executarea obligațiilor care decurg din a fi constatată și pentru a determina repa
anularea actului. Cu toate acestea, în speță rarea prejudiciului, trebuie să fie reală și
nu se poate impune EIOPA ceea ce solicită definitivă (a se vedea în acest sens Hotărârea
reclamanta, și anume să o reintegreze din 21 februarie 2008, Comisia/Girardot,
retroactiv, întrucât nelegalitatea constatată la C-348/06 P, EU:C:2008:107, punctele 54 și
punctul 67 de mai sus nu presupune ca ea să 55, Hotărârea din 5 octombrie 2004, Eagle
fie reintegrată automat, ci numai ca raportul și alții/Comisia, T-144/02, EU:T:2004:290,
de evaluare pentru anul 2019 să fie finalizat punctul 165, și Hotărârea din 24 octombrie
și ca cererea de prelungire a contractului să 2 0 1 8 , Fe r n á n d e z G o n z á l e z / Co m i s i a ,
fie reexaminată. În consecință, argumentul T-162/17 RENV, nepublicată, EU:T:2018:711,
principal al reclamantei în susținerea cererii punctul 110).
sale de despăgubire pentru prejudiciul material 84. Trebuie examinată, în primul rând, condiția
legat de o pierdere de remunerație nu poate privind caracterul real al pierderii unei șanse.
fi admis.
85. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că,
82. În plus, în ceea ce privește primul capăt pentru a aprecia caracterul real al pierderii
de prejudiciu material invocat, trebuie arătat unei șanse, trebuie să ne plasăm la data la care
că pierderea de remunerație este inerentă a fost adoptată decizia de neprelungire (a se
oricărei încetări a unui contract pe perioadă vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie
determinată, precizându-se în acest caz și 2016, CP/Parlamentul, F-98/15, EU:F:2016:76,
că prelungirea unui asemenea contract nu punctul 82).
este un drept, ci o simplă posibilitate (a se
vedea punctele 48 și 49 de mai sus). Astfel, în 86. Potrivit jurisprudenței, pentru a determina
lipsa oricărei asigurări precise și concrete din caracterul real al pierderii unei șanse, trebuie

examinat dacă s-a dovedit corespunzător de neprelungire și reiese din ansamblul

cerințelor legale că reclamantul a fost privat rapoartelor sale de evaluare că își îndeplinise
nu neapărat de prelungirea contractului său, funcțiile în mod satisfăcător. În plus, decizia de
ceea ce nu va putea dovedi niciodată că ar neprelungire nu indică faptul că, la momentul
fi intervenit, ci de o șansă serioasă de a i se adoptării sale, interesul serviciului sau nevoile
prelungi contractul, având drept consecință EIOPA se opuneau prelungirii contractului
pentru persoana interesată un prejudiciu reclamantei. Din decizia de neprelungire
material care constă într-o pierdere de reiese că ea era întemeiată în principal pe
venituri (a se vedea în acest sens Hotărârea performanțele reclamantei din anul 2019 și
din 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, pe raportul său de evaluare pentru anul 2019,
T-144/02, EU:T:2004:290, punctul 165, fără a ține seama de comentariile reclamantei
și Hotărârea din 24 octombrie 2018, cu privire la acest raport care nu devenise
Fernández González/Comisia, T-162/17 RENV, definitiv, elemente care au determinat
nepublicată, EU:T:2018:711, punctul 111). Tribunalul să cenzureze decizia respectivă.
Aceste considerații constituie o serie de
87. Existența unei șanse serioase nu depinde elemente suficient de precise și de plauzibile
de gradul de probabilitate ca șansa respectivă pentru a demonstra că reclamanta dispunea în
să se fi materializat, acest din urmă element anul 2020, în cadrul procedurii de prelungire a
fiind luat în considerare apoi, dacă această contractului, de o șansă concretă și suficient
existență este recunoscută, pentru a determina de serioasă, altfel spus, reală, de a i se prelungi
întinderea prejudiciului material suferit și contractul pe o perioadă nedeterminată, având
a despăgubirii pentru el (a se vedea în acest în vedere și dispozițiile procedurii de prelungire
sens Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/ a contractului, în pofida largii puteri de
Comisia, T-10/02, EU:T:2006:148, punctul 119, apreciere în materia prelungirii unui contract
și Hotărârea din 13 martie 2013, AK/Comisia, de muncă (a se vedea în acest sens Hotărârea
F-91/10, EU:F:2013:34, punctul 74). Astfel, s-a din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18,
statuat deja că pierderea unei șanse evaluate nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 196).
la 50% (Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/ Aceasta este șansa care a fost pierdută în
Comisia, T-10/02, EU:T:2006:148, punctul 119) anul 2020 ca urmare a nelegalității legate de
sau la 25% (Hotărârea din 12 aprilie 2016, utilizarea unui raport de evaluare nedefinitiv
CP/Parlamentul, F-98/15, EU:F:2016:76, constatată la punctul 67 de mai sus.
punctul 83) sau chiar pierderea unei șanse
„deosebit de redus[e]” (Hotărârea din 13 martie 89. În al doilea rând, trebuie analizat caracterul
2013, AK/Comisia, F-91/10, EU:F:2013:34, definitiv al pierderii invocate a unei șanse.
punctul 74) era suficient de serioasă, având în
90. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că
JURISPRUDENŢĂ
vedere împrejurările acestor cauze, pentru a

stabili caracterul său real. caracterul definitiv al pierderii unei șanse se
apreciază în momentul în care se pronunță
88. În speță, reiese din dosar că, în lipsa instanța Uniunii, ținând seama de toate
nelegalității de care este afectată decizia de împrejurările speței, inclusiv de elementele
neprelungire, nu s-ar fi putut exclude posibi ulterioare adoptării actului nelegal aflat la
litatea prelungirii contractului reclamantei originea prejudiciului (a se vedea în acest
și, mai mult decât atât, pe o perioadă sens Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/
nedeterminată. Într-adevăr, reclamanta Comisia, T-10/02, EU:T:2006:148, punctul 50,
își exercitase atribuțiile în serviciul EIOPA în care se ia în considerare faptul că posturile
mai mult de cinci ani la momentul deciziei pentru care reclamanta și-a depus candidatura

au fost de atunci ocupate, și Hotărârea din necesar posibilitatea ca pierderea unei șanse
14 iulie 2021, Carbajo Ferrero/Parlamentul, a reclamantului care a obținut anularea unei
T-670/19, nepublicată, în prezent în recurs, decizii care îl privește să fie definitivă. Astfel,
EU:T:2021:435, punctul 164, în care au dacă măsurile de executare a hotărârii de
fost luate în considerare evenimente încă anulare pe care administrația trebuie să le
nerealizate la momentul pronunțării hotărârii adopte pentru a se conforma lucrului judecat
Tribunalului, precum ieșirea iminentă a nu sunt susceptibile să aibă un efect util, în
reclamantului la pensie). sensul jurisprudenței citate la punctul 79 de
mai sus, prin faptul că nu oferă reclamantului
91. În speță, pentru a evalua acest caracter
aceeași posibilitate de a obține satisfacție ca și
definitiv, trebuie să se examineze dacă, la
când nelegalitatea constatată nu ar fi survenit,
data pronunțării prezentei hotărâri și având
instanța poate constata caracterul definitiv al
în vedere măsurile de executare a prezentei
pierderii invocate a unei șanse și poate obliga
hotărâri pe care EIOPA trebuie să le adopte,
administrația să o repare.
reclamanta a pierdut definitiv șansa pe care o
avea de a i se prelungi contractul la expirarea 94. Astfel, în cauza în care s-a pronunțat
acestuia, și anume începând cu 16 ianuarie Hotărârea din 14 iulie 2021, Carbajo Ferrero/
2021 (Hotărârea din 14 iulie 2021, Carbajo Parlamentul (T-670/19, nepublicată, în
Ferrero/Parlamentul, T-670/19, nepublicată, în prezent în recurs, EU:T:2021:435, punctul 164),
prezent în recurs, EU:T:2021:435, punctul 164; chiar dacă administrația nu adoptase încă
a se vedea de asemenea în acest sens măsuri de executare a hotărârii de anulare,
Hotărârea din 27 octombrie 1994, C/Comisia, Tribunalul a acordat o despăgubire pentru
T-47/93, EU:T:1994:262, punctul 52). pierderea unei șanse de a fi numit pe un post
92. În această privință trebuie amintit că, în de director „mai devreme”, și anume la data
conformitate cu articolul 266 TFUE, instituția, notificării deciziei de a nu reține candidatura
organul, oficiul sau agenția emitentă a actului reclamantului și de a numi un alt candidat.
anulat este obligată să ia măsurile impuse de Tribunalul Funcției Publice a acordat de
executarea hotărârii de anulare. Prin urmare, asemenea o despăgubire pentru pierderea unei
instituția pârâtă este obligată, în temeiul șanse de a fi confirmat mai devreme în funcția
acestei dispoziții, să ia măsurile necesare de șef de unitate, recunoscând că numirea
pentru a înlătura efectele nelegalităților ulterioară a reclamantului pe un post de șef
constatate (a se vedea în acest sens Hotărârea de unitate nu poate echivala cu o compensare
din 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, adecvată pentru trecut a efectelor deciziei de
T-372/00, EU:T:2002:103, punctul 109 și neconfirmare anulate (Hotărârea din 12 aprilie
jurisprudența citată). Atunci când actul 2016, CP/Parlamentul, F-98/15, EU:F:2016:76,
anulat a fost deja executat, anularea efectelor punctul 76).
acestuia impune, în principiu, restabilirea
situației juridice în care se afla reclamantul 95. În litigiile referitoare la deciziile de respin
anterior adoptării sale (a se vedea în acest gere a candidaturilor, Tribunalul a statuat că
sens Hotărârea din 31 martie 2004, Girardot/ caracterul definitiv al pierderii unei șanse de
Comisia, T-10/02, EU:T:2004:94, punctul 84 și a fi recrutat decurge din protecția drepturilor
jurisprudența citată). terților, ale căror candidaturi au fost reținute
pentru posturile în discuție (a se vedea în acest
93. Cu toate acestea, obligația administrației sens Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/
de a lua măsurile impuse de executarea Comisia, T-10/02, EU:T:2006:148, punctul 49,
unei hotărâri de anulare nu exclude în mod și Hotărârea din 24 octombrie 2018,

Fernández González/Comisia, T-162/17 RENV, începând de la expirarea contractului său

nepublicată, EU:T:2018:711, punctul 91), iar nu precedent, această decizie ar fi lipsită de
din imposibilitatea administrației de a corecta efect util pentru reclamantă pentru perioada
din punct de vedere juridic nelegalitatea cuprinsă între expirarea contractului său
săvârșită. precedent și adoptarea noii decizii. Într-adevăr,
reclamanta nu ar fi îndreptățită să solicite
96. Într-o cauză privind neprelungirea unui
pentru această perioadă plata remunerației
contract, Tribunalul a recunoscut caracterul
sale și nu ar putea exercita funcții în cadrul
reparabil al pierderii unei șanse a agentului
EIOPA decât începând cu momentul în care ar
temporar vizat de a i se prelungi contractul,
fi reintegrată în această agenție.
chiar dacă administrația nu avusese încă ocazia
să adopte măsuri de executare a hotărârii de 99. Prin urmare, având în vedere ansamblul
anulare (Hotărârea din 16 decembrie 2020, VP/ împrejurărilor speței, reclamanta este îndrep
Cedefop, T-187/18, nepublicată, EU:T:2020:613, tățită să susțină că a pierdut definitiv șansa
punctul 197). pe care o avea, dacă nu ar fi fost săvârșită
97. Din această expunere a jurisprudenței nelegalitatea constatată în prezenta hotărâre,
reiese că caracterul definitiv al pierderii unei de a i se prelungi contractul la data expirării
șanse nu presupune ca administrația să fie acestuia.
în imposibilitatea de a corecta din punct de 100. În consecință, pe baza acestor elemente,
vedere juridic nelegalitatea actelor sale. Acest
trebuie să se considere că nelegalitățile
caracter poate fi constatat atunci când, având
săvârșite de EIOPA au privat-o în mod cert
în vedere toate împrejurările speței, chiar dacă
pe reclamantă de o șansă reală de a i se
este încă posibil ca administrația să adopte
prelungi raportul de muncă cu EIOPA fără
măsuri care să permită corectarea nelegalității
întrerupere începând cu 16 ianuarie 2021, în
săvârșite, aceste măsuri ar fi lipsite de efect
urma expirării contractului său (a se vedea în
util pentru reclamant, neoferindu-i aceeași
acest sens Hotărârea din 24 octombrie 2018,
șansă ca cea de care l-a privat nelegalitatea
respectivă. Fernández González/Comisia, T-162/17 RENV,
nepublicată, EU:T:2018:711, punctul 117). A
98. Aceasta este situația în speță. Astfel, pe doua condiție de angajare a răspunderii EIOPA
de o parte, anularea deciziei de neprelungire este astfel îndeplinită.
nu implică prin ea însăși reintegrarea juridică
a reclamantei în serviciile EIOPA de la data 101. Acest prejudiciu este cauzat de
intrării în vigoare a acestei decizii. Spre nelegalitatea comportamentului EIOPA, care,
deosebire de o decizie de demitere a unui în mod cert, a privat-o pe reclamantă de o
funcționar sau a unui agent cu contract șansă serioasă de a i se prelungi contractul
JURISPRUDENŢĂ
pe perioadă nedeterminată, decizia de (a se vedea în acest sens Hotărârea din

neprelungire nu a întrerupt un raport de muncă 24 octombrie 2018, Fernández González/
ce ar fi continuat în lipsa intervenției sale. Comisia, T-162/17 RENV, nepublicată,
Așadar, administrația poate considera că noua EU:T:2018:711, punctul 111). A treia condiție
decizie pe care trebuie să o adopte în urma de angajare a răspunderii EIOPA, referitoare
prezentei hotărâri va dispune numai pentru la legătura de cauzalitate dintre nelegalitatea
viitor. Pe de altă parte, chiar presupunând că invocată și prejudiciul pretins, este astfel de
EIOPA adoptă, ca urmare a anulării deciziei de asemenea îndeplinită și trebuie, prin urmare,
neprelungire de către Tribunal, o nouă decizie să se stabilească cuantumul despăgubirii care
care prelungește contractul reclamantei trebuie plătită pentru pierderea unei șanse.

102. Potrivit jurisprudenței, pentru a determina de toate împrejurările cauzei (a se vedea

cuantumul despăgubirii care trebuie plătită în acest sens Hotărârea din 16 decembrie
pentru pierderea unei asemenea șanse, trebuie, 2020, VP/Cedefop, T-187/18, nepublicată,
după identificarea naturii șansei de care a EU:T:2020:613, punctul 200 și jurisprudența
fost privat funcționarul sau agentul, să se citată).
stabilească data începând de la care ar fi putut
beneficia de această șansă, apoi să se cuantifice 105. În împrejurările speței, se va face o
șansa menționată și, în sfârșit, să se precizeze apreciere justă a întregului prejudiciu material
care au fost pentru acesta consecințele suferit de reclamantă ca urmare a pierderii
financiare ale pierderii șansei respective (a se șansei de a-i fi prelungit fără întrerupere
vedea Hotărârea din 24 octombrie 2018, raportul de muncă cu EIOPA, cu alte cuvinte,
Fernández González/Comisia, T-162/17 RENV, a pierderii unei șanse de a-i fi prelungit
contractul începând cu 16 ianuarie 2021 în
nepublicată, EU:T:2018:711, punctul 118 și
urma expirării contractului precedent, obligând
jurisprudența citată).
EIOPA să îi plătească, ex æquo et bono,
103. În plus, în cazul în care acest lucru este suma forfetară de 10 000 de euro. Această
posibil, șansa de care a fost privat un funcționar estimare forfetară ține seama în special de
sau un agent trebuie determinată în mod gradul reclamantei, de perioada cuprinsă între
obiectiv, sub forma unui coeficient matematic expirarea contractului său și adoptarea unei
care rezultă dintr-o analiză precisă. Atunci când noi decizii de către EIOPA, având în vedere
șansa menționată nu poate fi cuantificată în prezenta hotărâre, de faptul că ea a ocupat
acest fel, se admite însă că prejudiciul suferit postul șase ani, de faptul că rapoartele sale de
poate fi evaluat ex aequo et bono (a se vedea în evaluare erau satisfăcătoare și de ajutorul de
acest sens Hotărârea din 24 octombrie 2018, șomaj încasat.
Fernández González/Comisia, T-162/17 RENV,
Cu privire la prejudiciul moral
nepublicată, EU:T:2018:711, punctele 119‑121
și jurisprudența citată, Hotărârea din 106. Reclamanta susține că a suferit un
16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18, prejudiciu moral care rezultă, în primul rând,
nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 199). din faptul că decizia de neprelungire și decizia
de respingere a reclamației i-au cauzat o
104. Reclamanta a efectuat o evaluare cifrată
depresie nervoasă și i-au adus atingere
a cuantumului care trebuia să servească drept sănătății, în al doilea rând, din aprecierea
bază pentru calculul cuantumului despăgubirii negativă a performanțelor sale din raportul
legate de pierderea unei șanse. Însă această de evaluare pentru anul 2019 și din decizia de
evaluare nu poate fi reținută. Astfel, nu este neprelungire care i-au adus atingere demnității,
posibil să se cuantifice în mod corect această reputației și stimei de sine, și, în al treilea
șansă și să se precizeze consecințele financiare rând, din nesiguranța cauzată de pierderea
ale pierderii unei șanse, pentru motivul că posibilității de a acumula o vechime în serviciu
un calcul corect al prejudiciului material al de zece ani pentru a avea dreptul la o pensie
reclamantei ar depinde de diverse ipoteze, în pentru limită de vârstă. Prejudiciul său moral
special în ceea ce privește sensul noii decizii ar fi evaluat ex aequo et bono la suma de
adoptate de EIOPA în lumina prezentei 10.000 de euro.
hotărâri, de durata totală a carierei reclamantei
în cadrul EIOPA sau de promovările acesteia. 107. EIOPA răspunde că nu se poate considera
În consecință, este necesar să se evalueze ex că evaluările negative ale performanțelor
aequo et bono prejudiciul suferit, ținând seama reclamantei și deciziile care au fost adoptate

în ceea ce privește neprelungirea contractului neprelungirii contractului, altele decât cele

său constituie temeiul unui prejudiciu moral. materiale, în special cele asupra sănătății
În plus, pierderea posibilității de a primi o reclamantei, nu vor putea fi corectate
pensie pentru limită de vârstă nu ar fi decât o cu ușurință (a se vedea Hotărârea din
simplă ipoteză, întrucât, chiar dacă contractul 16 decembrie 2020, VP/Cedefop, T-187/18,
reclamantei ar fi fost prelungit, nu ar exista nepublicată, EU:T:2020:613, punctul 205 și
nicio certitudine că ar fi acumulat cei zece ani jurisprudența citată).
de vechime în serviciu necesari în acest scop.
111. În această privință, reclamanta a dovedit
108. În primul rând, în ceea ce privește corespunzător cerințelor legale că a suferit un
prejudiciul moral care rezultă, potrivit prejudiciu moral și că acesta i-a fost cauzat
reclamantei, din faptul că decizia de prin decizia de neprelungire și prin decizia
neprelungire și decizia de respingere a de respingere a reclamației, precum și prin
reclamației i-au cauzat o depresie nervoasă și împrejurările în care au fost adoptate acestea,
i-au adus atingere sănătății, trebuie subliniat care sunt imputabile EIOPA. Astfel, ea a fost în
că, potrivit unei jurisprudențe constante, concediu medical de la 16 iulie 2020, a doua zi
atunci când concluziile în despăgubire se după adoptarea deciziei de neprelungire, până
întemeiază pe nelegalitatea actului anulat, la sfârșitul contractului său și a prezentat în
situație care se regăsește în speță, anularea fața Tribunalului un certificat medical care
pronunțată de Tribunal constituie în sine o atestă că suferea de angoase și de depresie și
reparare adecvată și în principiu suficientă a că a urmat un tratament medical. EIOPA nu
oricărui prejudiciu moral pe care reclamantul contestă situația stres și de angoasă în care se
l-ar fi putut suferi (a se vedea Hotărârea din afla reclamanta și nici nu se pronunță cu privire
18 septembrie 2015, Wahlström/Frontex, la certificatul medical prezentat, ci se limitează
T-653/13 P, EU:T:2015:652, punctul 82 și să observe că existau suficiente motive
jurisprudența citată), cu excepția cazului în care justificau neprelungirea contractului
care reclamantul demonstrează că a suferit reclamantei.
un prejudiciu moral care nu poate fi reparat
integral prin această anulare (a se vedea în 112. Prin urmare, reclamanta a suferit un
acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2013, prejudiciu moral imputabil EIOPA, care nu
CH/Parlamentul, F-129/12, EU:F:2013:203, poate fi reparat integral prin anularea deciziei
punctul 64 și jurisprudența citată). de neprelungire și a deciziei de respingere a
reclamației.
109. Astfel, s-a statuat că anularea unui act,
atunci când este lipsită de orice efect util, nu 113. În al doilea rând, reclamanta nu poate
poate constitui în sine repararea adecvată și pretinde că aprecierea negativă a perfor
manțelor sale din raportul de evaluare pentru
JURISPRUDENŢĂ
suficientă a oricărui prejudiciu moral cauzat

prin actul anulat (Hotărârea din 15 ianuarie anul 2019 și din decizia de neprelungire i-a
2019, HJ/EMA, T-881/16, nepublicată, cauzat de asemenea un prejudiciu moral.
EU:T:2019:5, punctul 60, și Hotărârea din Astfel, pe de o parte, în prezenta hotărâre
9 martie 2010, N/Parlamentul, F-26/09, nu s-a statuat că raportul de evaluare pentru
EU:F:2010:17, punctul 107). anul 2019 este nelegal, ci se constată doar că
acesta nu este finalizat, și, pe de altă parte,
110. În speță, anularea deciziei de neprelungire, reclamanta nu demonstrează modul în care
ca urmare a limitelor efectului său util expuse acest raport și decizia de neprelungire implică o
la punctul 98 de mai sus, nu poate constitui apreciere explicit negativă a capacităților sale,
în sine o reparare suficientă, iar consecințele susceptibilă să o lezeze și să aducă atingere

demnității, reputației și stimei sale de sine 115. Prin urmare, se va face o justă apreciere
care depășește cadrul unei evaluări obiective a împrejurărilor specifice ale speței, expuse
a unui agent temporar de către superiorul său la punctele 110 și 111 de mai sus, prin
ierarhic (a se vedea în acest sens Hotărârea stabilirea, ex aequo et bono, a reparării
din 9 decembrie 2010, Comisia/Strack, prejudiciului moral suferit de reclamantă la
T-526/08 P, EU:T:2010:506, punctul 108 și suma de 5.000 de euro.
jurisprudența citată, și Hotărârea din 9 martie
2010, N/Parlamentul, F-26/09, EU:F:2010:17, Cu privire la cheltuielile de judecată
punctele 103 și 104 și jurisprudența citată).
116. Potrivit articolului 134 alineatul (1) din
114. În al treilea rând, reclamanta nu poate nici Regulamentul de procedură al Tribunalului,
să pretindă despăgubirea pentru un prejudiciu partea care cade în pretenții este obligată, la
moral legat de nesiguranța cauzată de cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
pierderea posibilității de a acumula o vechime
de zece ani în serviciu pentru a putea avea 117. În speță, întrucât EIOPA a căzut în esență
dreptul la o pensie pentru limită de vârstă. în pretenții, se impune obligarea sa la plata
Astfel, din moment ce revine EIOPA sarcina de cheltuielilor de judecată, conform concluziilor
a se pronunța, în cadrul executării prezentei reclamantei.
hotărâri, cu privire la prelungirea contractului
Pentru aceste motive,
reclamantei, ceea ce ar putea furniza acesteia
din urmă posibilitatea de a continua să TRIBUNALUL (Camera a patra)
dobândească drepturi de pensie, cererea sa în
această privință este prematură. declară și hotărăște:
1) Anulează decizia Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) din

15 iulie 2020 de a nu prelungi contractul de agent temporar al lui SU.
2) Anulează decizia EIOPA din 11 februarie 2021 de respingere a reclamației formulate de SU.
3) Obligă EIOPA la plata a 10.000 de euro pentru repararea prejudiciului material cauzat lui SU.
4) Obligă EIOPA la plata a 5.000 de euro pentru repararea prejudiciului moral cauzat lui SU.
5) Respinge în rest acțiunea.
6) Obligă EIOPA la plata cheltuielilor de judecată.
Gervasoni Madise Martín y Pérez de Nanclares

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 decembrie 2022.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Muncă pe durată determinată –
Directiva 1999/70/CE – Acord-cadru – Principiul nediscriminării – Măsuri de
prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată
succesive – Raport de muncă pe durată determinată de drept public –
Cercetători universitari”
În cauzele conexate C-40/20 și C-173/20,
având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de
Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), prin deciziile din 10 ianuarie 2020, primite de Curte
la 27 ianuarie 2020 și la 23 aprilie 2020, în procedurile
AQ,
BO,
CP (C-40/20),
AZ,
BY,
CX,
DW,
EV,
FU,
GJ (C-173/20),
împotriva
Presidenza del Consiglio dei Ministri,

Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca – MIUR,
Università degli studi Perugia,
cu participarea:
Federazione Lavoratori della Conoscenza Cgil,

JURISPRUDENŢĂ
Confederazione Generale Italiana del Lavoro (CGIL),

Cipur – Coordinamento Intersedi Professori Universitari di Ruolo,
Anief – Associazione Professionale e Sindacale (C-40/20),
HS,
IR,
JQ,
KP,
LO,
MN,
NM,

Trimitere preliminară – Politica socială – Muncă pe durată determinată – Directiva 1999/70/CE...
OZ,
PK,
QJ,
RI,
SH,
TG,
UF,
WE,
XC,
YD (C-173/20),
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din domnul P. G. Xuereb, președinte de cameră, domnul A. Kumin (raportor) și doamna
I. Ziemele, judecători,
avocat general: domnul N. Emiliou,


– pentru AQ, BO, CP, AZ, BY, CX, DW, EV, FU, GJ, HS, IR, JQ, LO, MN, NM, OZ, PK, QJ, RI, SH,
UF, XC și YD, de F. Dinelli și G. Grüner, avvocati;
– pentru Federazione Lavoratori della Conoscenza Cgil și Confederazione Generale Italiana del
Lavoro (CGIL), de F. Americo, A. Andreoni și I. Barsanti Mauceri, avvocati;
– pentru Cipur – Coordinamento Intersedi Professori Universitari di Ruolo, de F. Dinelli și
G. Grüner, avvocati;
– pentru Anief – Associazione Professionale e Sindacale, de V. De Michele, S. Galleano și
W. Miceli, avvocati;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de A. Berti Suman,
procuratore dello Stato, și de C. Colelli și L. Fiandaca, avvocati dello Stato;
– pentru Comisia Europeană, de N. Ruiz García și A. Spina, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre 2. Aceste cereri au fost formulate în cadrul

unor litigii între AQ, BO și CP (cauza C-40/20)
1. Cererile de decizie preliminară privesc
și, respectiv, AZ, BY, CX, DW, EV, FU și GJ
interpretarea clauzei 5 din Acordul-cadru
(cauza C-173/20), cercetători universitari,
cu privire la munca pe durată determinată,
pe de o parte, și Presidenza del Consiglio dei
încheiat la 18 martie 1999 (denumit în
continuare „acordul-cadru”), care figurează în Ministri (Președinția Consiliului de Miniștri,
anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din Italia), Ministero dell’Istruzione, dell’Università
28 iunie 1999 privind Acordul-cadru cu privire e della Ricerca – MIUR (Ministerul Educației,
la munca pe durată determinată, încheiat între Învățământului Superior și Cercetării, Italia) și
CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Università degli studi di Perugia (Universitatea
Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129). din Perugia, Italia), pe de altă parte, cu privire

la refuzul de a transforma contractele lor pe „1. În sensul prezentului acord, «lucrător pe

durată determinată în contracte pe durată durată determinată» reprezintă o persoană
nedeterminată sau de a-i admite la evaluare în care are un contract sau un raport de muncă
vederea înscrierii lor pe lista profesorilor asociați. pe durată determinată, încheiate direct între
angajator și lucrător, în care încetarea con
Cadrul juridic tractului sau a raportului de muncă este deter
minată de condiții obiective, cum ar fi împlinirea
Dreptul Uniunii
termenului, îndeplinirea unei sarcini determinate
3. Considerentul (14) al Directivei 1999/70 are sau producerea unui eveniment determinat.
următorul cuprins:
2. În sensul prezentului acord, termenul «lucră
„Părțile semnatare au dorit să încheie un acord- tor pe durată nedeterminată comparabil» de
cadru privind munca pe durată determinată, semnează un lucrător care are un contract sau
stabilind principiile generale și cerințele un raport de muncă pe durată nedeterminată,
minime pentru contractele și raporturile de în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă
muncă pe durată determinată; acestea și-au sau ocupație [sau similară], ținându-se seama
manifestat dorința de a îmbunătăți calitatea de calificare sau competențe. Dacă nu există un
muncii pe durată determinată, asigurând lucrător cu contract pe durată nedeterminată
aplicarea principiului nediscriminării, și de comparabil în aceeași instituție, comparația se
a stabili un cadru pentru a preveni abuzurile face prin referire la convenția colectivă aplicabilă
care rezultă din folosirea unor raporturi de sau, dacă aceasta nu există, în conformitate cu
muncă sau contracte pe durată determinată legislația, convențiile colective sau practicile
succesive.” naționale.”
4. Al doilea paragraf al preambulului acordului- 7. Clauza 4 din acordul-cadru, intitulată

cadru prevede că părțile la acesta „recunosc „Principiul nediscriminării”, prevede la punctul 1:
faptul că forma generală de raport de muncă „În ceea ce privește condițiile de încadrare
între angajatori și lucrători este și va continua în muncă, angajații cu contract pe durată
să fie contractul pe durată nedeterminată [și determinată nu sunt tratați într-un mod mai
că], în anumite împrejurări, contractele de puțin favorabil decât lucrătorii cu contract
muncă pe durată determinată răspund nevoilor pe durată nedeterminată comparabili, numai
angajatorilor și ale lucrătorilor”. pentru că aceștia au un contract sau un raport
de muncă pe durată determinată, cu excepția
5. Potrivit clauzei 1 din acordul-cadru:
cazului în care tratamentul diferențiat este
„Obiectivul prezentului acord-cadru este: justificat de motive obiective.”
JURISPRUDENŢĂ
(a) îmbunătățirea calității muncii pe durată 8. În conformitate cu clauza 5 din acordul-cadru,

determinată, asigurând aplicarea principiului intitulată „Măsuri de prevenire a abuzurilor”:
nediscriminării;
„1. Pentru a preveni abuzurile care rezultă
(b) stabilirea unui cadru pentru împiedicarea din folosirea contractelor sau a raporturilor
abuzurilor care pot rezulta din folosirea de muncă pe durată determinată succesive,
raporturilor sau contractelor de muncă pe statele membre, după consultarea partenerilor
durată determinată succesive.” sociali, în conformitate cu legislația, convențiile
colective și practicile naționale, și partenerii
6. Clauza 3 din acordul-cadru, intitulată sociali introduc, acolo unde nu există măsuri
„Definiții”, prevede: legale echivalente de prevenire a abuzului,

într‑un mod care să ia în considerare nevoile continuare „Legea nr. 240/2010”), intitulat
unor sectoare și categorii specifice de lucrători, „Subvenții de cercetare”, prevede la alineatul 9:
una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
„Durata totală a raporturilor de muncă încheiate
(a) motive obiective care să justifice reînnoirea cu titularii subvențiilor prevăzute de prezentul
unor asemenea contracte sau raporturi de articol și contractele prevăzute la articolul 24,
muncă; inclusiv cu universități diferite, publice,
nepublice sau virtuale, precum și cu organismele
(b) durata totală maximă a contractelor sau a prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol,
raporturilor de muncă pe durată determinată cu aceeași persoană, nu poate în niciun caz
succesive; să depășească o perioadă de 12 ani, chiar și
(c) numărul de reînnoiri ale unor asemenea neconsecutivi. Perioadele de concediu de
contracte sau raporturi de muncă. maternitate sau de absență din motive de
sănătate în conformitate cu normele în vigoare
2. Statele membre, după consultarea partene nu sunt luate în considerare la calcularea duratei
rilor sociali, și partenerii sociali stabilesc, acolo raporturilor de muncă menționate.”
unde este cazul, în ce condiții contractele sau
raporturile de muncă: 11. Articolul 24 din această lege, intitulat
„Cercetătorii încadrați pe durată determinată”,
(a) sunt considerate «succesive»; prevede:
(b) sunt considerate contracte sau raporturi de „1. În limita resurselor disponibile conform
muncă pe durată nedeterminată.” programării, universitățile pot încheia,
pentru activitățile lor de cercetare, didactice,
8. Clauza 8 din acordul-cadru, intitulată
didactice complementare și de servicii pentru
„Dispoziții privind punerea în aplicare”, are
studenți, contracte de muncă pe durată
următorul cuprins:
determinată. Contractul definește, pe baza
„1. Statele membre și partenerii sociali pot reglementărilor universității, modalitățile de
menține sau introduce dispoziții mai favorabile exercitare a activităților didactice, didactice
decât cele prevăzute în prezentul acord. complementare și de servicii pentru studenți,
precum și a activităților de cercetare.
[…]”
2. Destinatarii sunt aleși prin proceduri pu
Dreptul italian blice de selecție organizate de universități
prin intermediul unui regulament în sensul
10. Articolul 22 din legge n. 240 – Norme in
Legii nr. 168 din 9 mai 1989, în conformitate
materia di organizzazione delle università, di
cu principiile enunțate în Carta europeană
personale accademico e reclutamento, nonché
a cercetătorilor anexată la Recomandarea
delega al Governo per incentivare la qualità e
Comisiei din 11 martie 2005 (2005/251/CE) […]
l’efficienza del sistema universitario (Legea
nr. 240 privind norme referitoare la organizarea 3. Contractele au următoarele caracteristici:
universităților, la personalul universitar și
la recrutare și de abilitare a guvernului să ia a) contracte cu o durată de trei ani, care pot
măsuri de stimulare a calității și a eficienței fi prelungite o singură dată pentru o perioadă
sistemului universitar) din 30 decembrie de numai doi ani, după evaluarea pozitivă a
2010 (supliment ordinar la GURI nr. 10 din activităților didactice și de cercetare efectuate,
14 ianuarie 2011), în versiunea aplicabilă pe baza unor modalități, criterii și parametri
faptelor din litigiile principale (denumită în definiți prin decret ministerial; aceste contracte

pot fi încheiate de asemenea cu aceeași utilizată pentru a înscrie pe lista profesorilor

persoană în instituții distincte; din prima și din a doua categorie profesorii din
a doua categorie și cercetătorii recrutați pentru
b) contracte cu o durată de trei ani, rezervate o durată nedeterminată în aceeași universitate
candidaților care au beneficiat de contractele care au obținut abilitarea științifică prevăzută
prevăzute la litera a) sau care au obținut la articolul 16. În acest scop, universitățile pot
abilitarea științifică națională pentru funcțiile utiliza cel mult jumătate din resursele echiva
de profesori din prima și a doua categorie, lente cu cele necesare pentru a acoperi posturile
prevăzută la articolul 16 din prezenta lege disponibile de profesori titulari. Începând cu al
sau care dețin titlul de specializare medicală nouălea an, universitatea poate utiliza resursele
ori care, timp de cel puțin trei ani, chiar corespunzătoare până la maximum jumătate
neconsecutivi, au beneficiat de subvenții pentru din posturile libere de profesori titulari pentru
cercetare în sensul articolului 51 alineatul 6 înscrierile prevăzute la alineatul 5.
din Legea nr. 449 din 27 decembrie 1997, de
subvenții de cercetare prevăzute la articolul 22 […]
din prezenta lege sau de burse postdoctorale
prevăzute la articolul 4 din Legea nr. 398 din 8. Salariul titularilor contractelor menționate
30 noiembrie 1989 ori de contracte, subvenții la alineatul 3 litera a) este egal cu salariul de
sau burse similare în universități străine. pornire al cercetătorilor confirmați, în funcție
de regimul lor de încadrare în muncă. În ceea
[…] ce privește titularii contractelor menționate la
alineatul 3 litera b), salariul anual brut total
5. În limita resurselor disponibile conform
este egal cu salariul de pornire al cercetătorilor
programării, în cursul celui de al treilea an
confirmați cu normă întreagă și poate fi
al contractului prevăzut la alineatul 3 litera
majorat cu maximum 30 %.
b), universitatea îl evaluează pe titularul
contractului care a obținut abilitarea științifică 9. Contractele prevăzute de prezentul articol
prevăzută la articolul 16 în vederea înscrierii nu dau naștere niciunui drept în ceea ce
sale pe lista profesorilor asociați prevăzută la privește recrutarea. Executarea contractului
articolul 18 alineatul 1 litera e). În cazul unei menționat la alineatul 3 literele a) și b) conferă
evaluări pozitive, la încetarea contractului, un titlu de prioritate în cadrul concursurilor de
titularul acestui contract este înscris pe lista intrare în administrațiile publice.”
profesorilor asociați. Evaluarea este efectuată
în conformitate cu standardele de calitate 12. Legge n. 124 – Deleghe al Governo in materia
recunoscute la nivel internațional, definite de di riorganizzazione delle amministrazioni
regulamentul universității în cadrul criteriilor pubbliche (Legea nr. 124 privind reorganizarea
fixate prin decret al ministrului. Programarea administrațiilor publice) din 7 august 2015
JURISPRUDENŢĂ
prevăzută la articolul 18 alineatul 2 asigură (GURI nr. 187 din 13 august 2015, denumită în
disponibilitatea resurselor necesare în caz de continuare „Legea nr. 124/2015”), care instituie,
evaluare pozitivă. Procedura este publicată pe printre altele, norme de delegare legislativă
site-ul internet al universității. privind reorganizarea dreptului muncii aplicabil
lucrătorilor administrațiilor publice, prevede la
6. În limita resurselor disponibile conform pro articolul 17 alineatul 1:
gramării, fără a aduce atingere dispozițiilor
articolului 18 alineatul 2, de la data intrării „Decretele legislative pentru reorganizarea
în vigoare a prezentei legi până la data de reglementării ocupării forței de muncă în
31 decembrie a celui de al optulea an următor, administrațiile publice și profilurile de organizare
procedura prevăzută la alineatul 5 poate fi administrativă aferente vor fi adoptate, după

consultarea celor mai reprezentative sindicate, a valorifica competențele profesionale

în termen de optsprezece luni de la data intrării dobândite de personalul cu contract de muncă
în vigoare a prezentei legi, cu respectarea pe durată determinată, administrațiile pot, în
următoarelor principii și criterii directoare, care cursul anilor 2018-2020, în conformitate cu
se adaugă celor prevăzute la articolul 16: planul trienal de nevoi prevăzut la articolul 6
alineatul 2 și indicând acoperirea financiară, să
a) [i]nstituirea, în cadrul procedurilor de recruteze pe durată nedeterminată personal în
concurs public, a unor mecanisme de evaluare funcții de execuție care îndeplinește cerințele
care să permită valorificarea experienței următoare:
profesionale dobândite de persoanele care
au avut raporturi de muncă flexibile cu a) este în activitate după data intrării în
administrațiile publice […] vigoare a Legii nr. 124 din 2015, cu contracte
pe durată determinată în cadrul administrației
o) organizarea unor forme de muncă flexibile, care efectuează recrutarea sau, în cazul admi
prevăzând situații limitate și exhaustive, nistrațiilor comunale care exercită funcții într-o
caracterizate prin compatibilitatea lor cu formă de asociere, și în cadrul administrațiilor
specificitatea raporturilor de muncă ale lucră ale căror servicii sunt asociate;
torilor din administrațiile publice, precum
și cu cerințele în materie de organizare și de b) a fost recrutat pentru o perioadă deter
funcționalitate a acestora din urmă, pentru a minată, în raport cu aceleași activități efec
evita precaritatea locului de muncă; tuate, prin proceduri de concurs care au avut
loc chiar la administrații publice diferite de cele
[…]”
care efectuează recrutarea;
13. Articolul 20 din decreto legislativo n. 75 –
c) a împlinit, la 31 decembrie 2017, în cadrul
Modifiche e integrazioni al decreto legislativo
administrației vizate la litera a) care efectuează
30 marzo 2001, no 165, ai sensi degli articoli 16,
recrutarea, cel puțin trei ani de serviciu, chiar
commi 1, lettera a), e 2, lettere b), c), d) ed e)
neconsecutivi, în cursul ultimilor opt ani.
e 17, comma 1, lettere a), c), e), f), g), h), l) m),
n), o), q), r), s) e z), della legge 7 agosto 2015, 2. În cursul acelorași ani 2018-2020, adminis
n. 124, in materia di riorganizzazione delle trațiile pot organiza, în conformitate cu planul
amministrazioni pubbliche (Decretul legislativ trienal de nevoi prevăzut la articolul 6 aline
nr. 75 privind modificarea și completarea atul 2 și fără a aduce atingere garanției unui
Decretului legislativ nr. 165 din 30 martie 2001, acces adecvat din exterior, după indicarea
în conformitate cu articolul 16 alineatul 1 litera acoperirii financiare, proceduri de concurs
a) și alineatul 2 literele b), c), d) și e), precum și cu rezervate, până la 50% din posturile disponibile,
articolul 17 alineatul 1 literele a), c), e), f), g), h), personalului care ocupă funcții de execuție și
l), m), n), o), q), r), s) și z) din Legea nr. 124/2015 care îndeplinește cerințele următoare:
din 7 august 2015 în materie de reorganizare a
administrațiilor publice) din 25 mai 2017 (GURI a) este titular, după data intrării în vigoare
nr. 130 din 7 iunie 2017, denumit în continuare a Legii nr. 124 din 2015, al unui contract de
„Decretul legislativ nr. 75/2017”), intitulat muncă flexibil în cadrul administrației care
„Combaterea precarității locurilor de muncă din organizează concursul;
administrațiile publice”, prevede:
b) a împlinit, la 31 decembrie 2017, cel puțin
„1. Pentru a combate precaritatea locurilor trei ani de contract, chiar neconsecutivi, în
de muncă, pentru a reduce recurgerea la cursul ultimilor opt ani, în cadrul administrației
contractele pe durată determinată și pentru care organizează concursul.

[…] decreto legislativo n. 81 – Disciplina organica dei

contratti di lavoro e revisione della normativa
8. Administrațiile pot prelungi raporturile de in tema di mansioni, a norma dell’articolo 1,
muncă flexibile cu persoanele care participă comma 7, della legge 10 dicembre 2014, n. 183
la procedurile prevăzute la alineatele 1 și 2 (Decretul legislativ nr. 81 privind reglementarea
până la finalizarea lor, în limitele resurselor sistematică a contractelor de muncă și revizuirea
disponibile în sensul articolului 9 alineatul 28 legislației privind obligațiile profesionale, în con
din Decretul-lege nr. 78 din 31 mai 2010, formitate cu articolul 1 alineatul 7 din Legea
aprobat cu modificări prin Legea nr. 122 din nr. 183 din 10 decembrie 2014) din 15 iunie 2015
30 iulie 2010. (supliment ordinar la GURI nr. 144 din 24 iunie
9. Prezentul articol nu se aplică recrutării 2015, denumit în continuare „Decretul legislativ
personalului didactic și administrativ, tehnic și nr. 81/2015”), intitulat „Stabilirea termenului și
auxiliar (ATA) al instituțiilor școlare și didactice durata maximă”, în vigoare din 25 iunie 2015.
ale statului. […] Prezentul articol nu se aplică În temeiul acestei dispoziții, odată cu depășirea
nici contractelor de punere a personalului la limitei de 36 de luni, indiferent dacă este vorba
dispoziția administrațiilor publice.” despre un singur contract sau despre contracte
succ es ive încheiate pentru exercitarea de
14. Articolul 5 alineatul 4 bis din decreto funcții de același nivel și cu același statut legal,
legislativo n. 368 – Attuazione della direttiva „contractul este transformat în contract pe du
1999/70/CE relativa all’accordo quadro rată nedeterminată de la data acestei depășiri”.
sul lavoro a tempo determinato concluso
dall’UNICE, dal CEEP e dal CES (Decretul 16. Totuși, în conformitate cu articolul 10
legislativ nr. 368 de punere în aplicare a alin eatul 4 bis din Decretul legislativ
Directivei 1999/70/CE privind Acordul-cadru nr. 368/2001, în anumite cazuri, articolul 5
cu privire la munca pe durată determinată, alineatul 4 bis din acest decret legislativ nu
încheiat între CES, UNICE și CEEP) din 6 sep se aplică. Contractele în discuție în cauzele
tembrie 2001 (GURI nr. 235 din 9 octombrie principale intră sub incidența acestor cazuri,
2001, denumit în continuare „Decretul în temeiul articolului 29 alineatul 2 litera d)
legislativ nr. 368/2001”), care a transpus din Decretul legislativ nr. 81/2015, întrucât
Directiva 1999/70 în ordinea juridică italiană, aceast ă dispoziție prevede în mod expres,
prevedea: printre excluderile din domeniul de aplicare
al articolului 5 alineatul 4 bis din Decretul
„Fără a aduce atingere regimului contractelor legislativ nr. 368/2001, contractele pe
succesive, astfel cum este prevăzut la durată determinată încheiate în temeiul Legii
alineatele anterioare, în cazul în care, prin nr. 240/2010.
efectul succesiunii unor contracte pe durată
17. În plus, articolul 29 alineatul 4 din Decretul
JURISPRUDENŢĂ
determinată pentru exercitarea unor atribuții

echivalente, raportul de muncă dintre același legislativ nr. 81/2015 prevede că dispozițiile
angajator și același lucrător depășește, în total, articolului 36 din decreto legislativo n. 165 –
durata de 36 de luni, inclusiv prelungirile și Norme generali sull’ordinamento del lavoro
reînnoirile, independent de perioadele de alle dipendenze delle amministrazioni
întrerupere dintre contracte, raportul de muncă pubbliche (Decretul legislativ nr. 165 privind
este considerat pe durată nedeterminată în normele generale de organizare a muncii
sensul alineatului 2 […]” în administrațiile publice) din 30 martie
2001 (supliment ordinar la GURI nr. 106 din
15. Această dispoziție a fost reprodusă în esență 9 mai 2001, denumit în continuare „Decretul
și a fost menținută în vigoare prin articolul 19 din legislativ nr. 165/2001”) rămân neschimbate.

18. Articolul 36 din Decretul legislativ 20. Reclamanții din litigiile principale, care erau
nr. 165/2001, astfel cum a fost modificat deja în funcție la momentul intrării în vigoare
prin Decretul legislativ nr. 75/2017, intitulat a Legii nr. 124/2015, au solicitat Universității
„Personal cu contract pe durată determinată din Perugia, invocând articolul 20 alineatul 1
sau angajat în cadrul raporturilor de muncă din Decretul legislativ nr. 75/2017, să pună
flexibile”, prevede: în aplicare procedura de recrutare în vederea
angajării lor pe durată nedeterminată.
„1. Pentru cerințele legate de nevoile lor
obișnuite, administrațiile publice recrutează 21. Universitatea din Perugia a respins aceste
exclusiv pe bază de contracte de muncă cereri prin notele din 11 și din 19 aprilie 2018,
salariată pe durată nedeterminată […] pentru motivul că, în conformitate cu Circulara
nr. 3 din 23 noiembrie 2017 a Președinției
[…] Consiliului de Miniștri referitoare la definitivarea
lucrătorilor temporari în administrațiile publice
5. În orice caz, încălcarea de către admi
(denumită în continuare „Circulara nr. 3/2017”),
nistrațiile publice a unor dispoziții imperative
reglementarea cuprinsă la articolul 20 din
în materie de recrutare sau de încadrare în
Decretul legislativ nr. 75/2017 nu modifica în
muncă a lucrătorilor nu poate conduce la
niciun fel raportul de muncă al profesorilor și
încheierea unor contracte de muncă pe durată
al cercetătorilor universitari al căror contract
nedeterminată cu administrațiile publice
de drept public nu era supus procedurilor de
menționate, fără a aduce atingere răspunderii
definitivare a lucrătorilor temporari.
și sancțiunilor la care acestea se expun.
Lucrătorul în cauză are dreptul la repararea 22. Reclamanții din litigiile principale au
prejudiciului care decurge din munca efectuată introdus acțiuni la Tribunale amministrativo
cu încălcarea unor dispoziții imperative […] regionale per l’Umbria (Tribunalul Administrativ
Regional din Umbria, Italia) pentru a contesta
[…]
aceste decizii, precum și Circulara nr. 3/2017.
5 quater. Contractele de muncă pe durată de Aceștia susțineau printre altele că articolul 20
terminată încheiate cu încălcarea prezentului din Decretul legislativ nr. 75/2017 nu-i excludea
articol sunt nule și angajează răspunderea ad pe cercetătorii universitari cu contract pe
ministrației. Răspunderea organelor de condu durată determinată de la procedura de
cere care încalcă dispozițiile prezentului articol definitivare a lucrătorilor temporari, întrucât,
este angajată și în temeiul articolului 21. Nicio în caz contrar, această dispoziție ar trebui
primă de merit nu poate fi acordată organului considerată neconstituțională și contrară
de conducere a cărui răspundere este angajată dreptului Uniunii, în special acordului-cadru.
pentru abateri în utilizarea muncii flexibile.”
23. După ce a anexat pe fond acțiunile
Litigiile principale și întrebările preliminare introduse de reclamanții din litigiile principale
în cauza C-40/20 și, respectiv, în cauza
19. Reclamanții din cauzele principale C-173/20, Tribunale amministrativo regionale
C-40/20 și C-173/20 au încheiat, fiecare, per l’Umbria (Tribunalul Administrativ Regional
cu Universitatea din Perugia un contract de din Umbria) a respins acțiunile menționate
cercetător pe o durată de trei ani în temeiul pentru motivul că procedura prevăzută la
articolului 24 alineatul 3 litera a) din Legea articolul 20 alineatul 1 din Decretul legislativ
nr. 240/2010. Aceștia au beneficiat de o nr. 75/2017 constituia, chiar în lumina avizului
prelungire a contractului lor pentru o perioadă Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia)
de doi ani. din 11 aprilie 2017, o excepție pertinentă de

la principiul accesului prin concurs public, al dincolo de durata maximă prevăzută la

cărei caracter imperativ fusese întotdeauna articolul 19 alineatul 1 din Decretul legislativ
consacrat de Corte costituzionale (Curtea nr. 81/2015, nu este în mod necesar simpla
Constituțională, Italia) și de jurisprudența prelungire ascunsă și abuzivă a primului raport
socială și administrativă. Această procedură ar de muncă.
trebui, așadar, analizată ca fiind un dispozitiv
excepțional, astfel încât ar fi supusă nu numai 29. Astfel, recrutarea personalului care își
principiilor probității și proporționalității, desfășoară activitatea în cercetarea științifică
ci și limitelor de programare și de finanțare universitară pe baza unor contracte pe durată
aplicabile întregii funcții publice. determinată și-ar găsi justificarea obiectivă
în caracterul a priori imprevizibil al naturii
24. În orice caz, chiar dacă cercetătorii uni și al numărului de axe de cercetare care
versitari care au încheiat un contract pe durată vor putea fi instituite, precum și de tipul,
determinată nu ar fi excluși în mod expres de durata și de conținutul acestei activități
dintre destinatarii săi, procedura menționată ar didactice. În ambele cazuri, nevoile ar fi de
fi inaplicabilă acestei categorii de lucrători ale fapt cu caracter temporar întrucât nu sunt
căror raporturi ar fi reglementate de normele permanente, și s-ar încadra în intervale de timp
specifice universității și cercetării științifice. care nu sunt neapărat fixe sau susceptibile să
se întindă pe o perioadă atât de lungă.
25. Reclamanții din litigiile principale au formu
lat apel la Consiglio di Stato (Consiliul de Stat). 30. Cu toate acestea, instanța de trimitere
ridică problema unei posibile neconformități
26. Această instanță consideră că soluția
a reglementării în discuție în litigiile principale
care trebuie dată litigiilor principale presu
cu dreptul Uniunii.
pune în prealabil soluționarea problemei
comp atibilității sistemului de recrutare a 31. Cu titlu introductiv, aceasta consideră că
cercetătorilor universitari cu dreptul Uniunii. menținerea celor două statute de cercetători
cu contract pe durată determinată prevăzute la
27. În această privință, instanța menționată
articolul 24 alineatul 3 din Legea nr. 240/2010
amintește, cu titlu introductiv, că obiectivul
ar putea intra în conflict cu clauza 5 punctul 1
esențial al acordului-cadru și al mecanismelor
din acordul-cadru. Astfel, criteriile „obiective
de protecție pe care acesta le prevede nu este
și transparente” impuse de aceasta nu ar
de a exclude contractul pe durată determinată,
figura la articolul 24 alineatul 1 din legea
ci recurgerea abuzivă la acest instrument.
În plus, aceasta are rezerve cu privire la o menționată, care ar impune pur și simplu ca
aplicare automată a acestor mecanisme în respectivul contract pe durată determinată să
domeniile autorității publice în general și ale fie compatibil cu „resursele disponibile conform
programării”. Or, reiese din jurisprudență și în
JURISPRUDENŢĂ
cercetării științifice în special, întrucât aceste

domenii sunt reglementate în ordinea juridică special din Hotărârea din 26 noiembrie 2014,
națională pe baza unor principii constituționale. Mascolo și alții (C-22/13, C-61/13-C-63/13 și
C-418/13, EU:C:2014:2401), că, deși considerații
28. Instanța de trimitere subliniază că, având de ordin bugetar prin care se urmărește refuzul
în vedere particularitățile cercetării științifice menținerii locului de muncă pot sta la baza
universitare, un raport de muncă pe durată unor opțiuni de politică socială ale unui stat
determinată, chiar dacă urmează imediat sau membru și pot influența natura sau întinderea
la scurt timp unui raport anterior între aceleași măsurilor pe care acesta dorește să le adopte,
părți, este legat în general de problemele de ele nu constituie totuși, în sine, un obiectiv
cercetare științifică sau chiar se prelungește urmărit de această politică și, prin urmare, nu

pot justifica lipsa oricărei măsuri care să prevină condiționa încheierea și prelungirea lor de
recurgerea abuzivă la contractele de muncă pe niciun motiv obiectiv legat de nevoi cu caracter
durată determinată succesive în sensul clauzei temporar sau excepțional ale universității care
5 punctul 1 din acordul-cadru. recurge la ele, și care prevede, ca limită unică
a recurgerii la mai multe raporturi de muncă
32. În plus, faptul de a condiționa reînnoirea pe durată determinată cu aceeași persoană,
eventuală pentru doi ani de o simplă doar durata de cel mult doisprezece ani, chiar
„evaluare pozitivă a activităților didactice și și neconsecutivi?
de cercetare efectuate” nu poate fi considerat
că îndeplinește cerința ca universitatea să 2) Clauza 5 din acordul-cadru, menționată
definească și să aplice criterii obiective și anterior, coroborată cu considerentele (6)
transparente pentru a verifica dacă reînnoirea și (7) ale Directivei [1999/70] și cu clauza 4
unor astfel de contracte răspunde efectiv unei din acordul-cadru menționat, citată anterior,
necesități reale și este de natură să asigure precum și în lumina efectului util al dreptului
îndeplinirea obiectivului urmărit. [Uniunii], se opune unei reglementări naționale
(în speță articolul 24 și articolul 29 alineatul 1 din
33. În sfârșit, încălcarea principiilor dreptului Legea nr. 240/2010) care acordă universităților
Uniunii rezultată din încheierea unui prim posibilitatea să recruteze exclusiv cercetători pe
contract pe durată determinată ar afecta de durată determinată, fără a condiționa decizia în
asemenea prelungirea acestui contract. acest sens de existența unor nevoi cu caracter
34. Prin urmare, articolul 24 alineatul 3 din temporar sau excepțional și fără a prevedea
Legea nr. 240/2010 ar putea implica un risc vreo limită prin recurgerea potențial nelimitată
real de recurgere abuzivă la contractele pe la contracte de muncă pe durată determinată
durată determinată și, în caz afirmativ, nu ar succesive pentru a răspunde nevoilor obișnuite
fi compatibil cu obiectivul și cu efectul util al care țin de activitățile didactice și de cercetare
acordului-cadru. ale universităților respective?
35. În aceste împrejurări, Consiglio di Stato 3) Clauza 4 din același acord-cadru se

(Consiliul de Stat) a hotărât să suspende opune unei reglementări naționale precum
judecarea cauzei și să adreseze Curții articolul 20 alineatul 1 din Decretul legislativ
următoarele întrebări preliminare, comune nr. 75/2017 (astfel cum a fost interpretat prin
cauzelor C-40/20 și C-173/20: Circulara [nr. 3/2017]), care, deși recunoaște
posibilitatea de definitivare a cercetătorilor
„1) Clauza 5 din [acordul-cadru], intitulată pe durată determinată din cadrul instituțiilor
«Măsuri de prevenire a abuzurilor», coro publice de cercetare – însă numai dacă au
borată cu considerentele (6) și (7) [ale efectuat cel puțin trei ani de serviciu până
Directivei 1999/70] și cu clauza 4 din acest la 31 decembrie 2017 –, nu permite această
acordul-cadru menționat (intitulată «Principiul posibilitate în favoarea cercetătorilor
nediscriminării»), precum și în lumina universitari pe durată determinată pentru
principiilor echivalenței, efectivității și efectului simplul motiv că articolul 22 alineatul 16
util al dreptului [Uniunii], se opune unei din Decretul legislativ nr. 75/2017 a inclus
reglementări naționale, în speță articolul 24 raporturile de muncă ale acestora, deși
alineatul 3 litera a) și articolul 22 alineatul 9 din întemeiate, potrivit legii, pe un contract de
Legea nr. 240/2010, care permite universităților muncă subordonată, în «regimul de drept
să utilizeze, fără limite cantitative, contracte public», în pofida faptului că articolul 22
de cercetător pe o durată determinată de trei alineatul 9 din Legea nr. 240/2010 supune
ani și care pot fi prelungite cu doi ani, fără a cercetătorii din cadrul instituțiilor de cercetare

și al universităților aceleiași reguli privind națională [articolul 29 alineatul 2 litera d) și

durata maximă pe care o pot avea raporturile articolul 29 alineatul 4 din Decretul legislativ
pe durată determinată instituite, sub forma nr. 81/2015 și articolul 36 alineatele 2 și 5 din
contractelor menționate la articolul 24 [din Decretul legislativ nr. 165/2001] să înlăture
această lege] sau a indemnizațiilor de cercetare posibilitatea cercetătorilor universitari angajați
prevăzute la articolul [său] 22, cu universitățile cu contract pe durată determinată de trei ani
și instituțiile de cercetare? și care poate fi prelungit cu alți doi ani [în
temeiul articolului 24 alineatul 3 litera a)
4) Principiile echivalenței și efectivității și prin
din Legea nr. 240/2010, citat anterior] de a
cipiul efectului util al dreptului Uniunii Europene,
institui ulterior un raport de muncă pe durată
în ceea ce privește acordul-cadru citat anterior,
nedeterminată, în lipsa altor măsuri în dreptul
precum și principiul nediscriminării prevăzut
italian susceptibile să prevină și să sancționeze
în clauza 4 din acest acord-cadru se opun unei
abuzurile în utilizarea de către universități a
reglementări naționale [articolul 24 alineatul 3
litera a) din Legea nr. 240/2010 și articolul 29 raporturilor de muncă pe durată determinată
alineatul 2 litera d) și articolul 29 alineatul 4 succesive?”
din Decretul legislativ nr. 81/2015] care, chiar 36. La 23 aprilie 2020, Consiglio di Stato
în prezența unei reglementări aplicabile tuturor (Consiliul de Stat) a adresat, în cauza C-40/20,
lucrătorilor publici și privați, cuprinsă în cele o a șasea întrebare, ce are următorul cuprins:
din urmă în același Decret nr. 81[2015], și care
prevede (începând cu anul 2018) durata maximă „6) Clauza 4 din [acordul cadru], intitulată
de 24 de luni (inclusiv prelungirile și reînnoirile) «Principiul nediscriminării», coroborată
a unui raport de muncă pe durată determinată și cu articolele 20 și 21 din [Carta drepturilor
condiționează utilizarea acestui tip de raporturi fundamentale a Uniunii Europene], inclusiv în
în administrația publică de existența unor lumina principiilor echivalenței și efectivității,
«nevoi cu caracter temporar și excepțional», se opune unei reglementări naționale precum
permite universităților să recruteze cercetători cea prevăzută [la articolul] 24 alineatele 5
prin încheierea unui contract de muncă pe și 6 din Legea nr. 240/2010, ce recunoaște
durată determinată de trei ani, care poate fi cercetătorilor pe durată determinată
prelungit cu doi ani în cazul unei evaluări po menționați la articolul 24 alineatul 3 litera b)
zitive a activităților didactice și de cercetare care au obținut abilitarea științifică națională
desfășurate în perioada trienală respectivă, fără prevăzută la articolul 16 din aceeași lege și
a condiționa nici încheierea primului contract,
cercetătorilor pe durată nedeterminată care
nici prelungirea acestuia de existența unor astfel
de asemenea au obținut abilitarea menționată
de nevoi cu caracter temporar sau excepțional
anterior dreptul și, respectiv, posibilitatea
ale universității, permițându-i chiar să încheie,
(implementată prin alocarea resurselor
JURISPRUDENŢĂ
la finalul perioadei de cinci ani, cu aceeași per

corespunzătoare) de a fi supuși – cei dintâi
soană sau cu alte persoane, încă un contract
la expirarea contractului, iar ceilalți până la
pe durată determinată de același tip pentru a
31 decembrie 2021 – unei proceduri speciale
răspunde acelorași nevoi care țin de activitățile
didactice și de cercetare legate de contractul de evaluare în vederea înscrierii pe lista
anterior? profesorilor asociați, în timp ce niciun drept și
nicio posibilitate analoge nu sunt recunoscute
5) Clauza 5 din acordul-cadru citat anterior cercetătorilor pe durată determinată
se opune, inclusiv în lumina principiilor menționați la articolul 24 alineatul 3 litera a)
efectivității și echivalenței și a clauzei 4 care au obținut abilitarea științifică națională,
menționate mai sus, ca o reglementare în pofida faptului că este vorba despre lucrători

chemați să desfășoare, fără deosebire, activități 40. Trebuie amintit că articolul 24 alineatul 3
identice?” din Legea nr. 240/2010 prevede două tipuri
de contracte pentru cercetătorii universitari,
37. Prin decizia din 27 aprilie 2020, președintele înlocuind astfel reglementarea precedentă
Curții a conexat cauzele C-40/20 și C-173/20 care acorda acestor persoane un post
pentru buna desfășurare a procedurii scrise permanent după îndeplinirea cu succes a unei
și orale, precum și în vederea pronunțării perioade inițiale de probă de trei ani, și anume
hotărârii. contractele menționate la litera a) a acestei
Cu privire la întrebările preliminare dispoziții (denumite în continuare „contractele
de tip A”) și contractele menționate la litera
Observații introductive b) a acesteia (denumite în continuare
„contractele de tip B”), ambele fiind încheiate
38. În cadrul primei, al celei de a patra, pe o durată de trei ani.
al celei de a cincea și al celei de a șasea
întrebări, instanța de trimitere ridică problema 41. Deși procedura de selecție conduce astfel,
conformității dispozițiilor naționale, printre pentru aceste două categorii de cercetători
altele, cu principiile efectivității și echivalenței. universitari, la încheierea unui contract pe
Cu toate acestea, din moment ce aceste durată determinată de trei ani, din cererile de
dispoziții naționale prevăd cerințe de fond, iar decizie preliminară reiese că există diferențe
nu modalități procedurale, aceste principii nu între tipurile de contracte menționate.
sunt relevante pentru a răspunde la întrebările
menționate. Astfel, aceste principii nu își 42. Astfel, încheierea unui contract de tip A de
găsesc aplicarea decât în contextul apărării pinde de existența unor resurse disponibile pen
drepturilor conferite justițiabililor de dreptul tru a desfășura activități de cercetare, didactice,
Uniunii și, prin urmare, nu privesc domeniul didactice complementare și de servicii pentru
de aplicare material al acestor drepturi, ci studenți. Un astfel de contract poate fi prelungit
numai modalitățile procedurale de exercitare o singură dată pentru o perioadă de doi ani,
a acestora, modalitățile menționate fiind după evaluarea pozitivă a activității științifice
reglementate de dreptul național (a se efectuate de persoana interesată. În schimb,
vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie un contract de tip B nu poate fi prelungit,
2016, Câmpean, C-200/14, EU:C:2016:494, dar cercetătorul în cauză are posibilitatea, la
punctele 46 și 47). sfârșitul acestei perioade și în funcție de re
zultatul unei evaluări corespunzătoare, să i se
Cu privire la primul aspect al primei întrebări propună un post de profesor asociat, acest post
și la a doua întrebare intrând sub incidența unui contract pe durată
nedeterminată.
39. Prin intermediul primului aspect al primei
întrebări și al celei de a doua întrebări, instanța 43. Condițiile de acces la fiecare dintre aceste
de trimitere solicită în esență să se stabilească contracte sunt, la rândul lor, diferite. Pentru
dacă clauza 5 din acordul-cadru se opune contractele de tip A, este suficient ca persoana
unei reglementări naționale care permite să fie titular al titlului de doctor, al unui titlu
universităților să încheie cu cercetătorii universitar echivalent sau al unei diplome
contracte pe durată determinată de cel mult de specializare medicală. În schimb, pentru
trei ani, care pot fi prelungite cu până la doi ani, contractele de tip B, este necesară activitatea
fără a condiționa încheierea sau prelungirea lor de cercetător în conformitate cu articolul 24
de motive obiective legate de existența unor alineatul 3 litera a) din Legea nr. 240/2010,
nevoi cu caracter temporar sau excepțional. obținerea abilitării ca profesor din prima sau

a doua categorie, împlinirea unei perioade de sau a contractelor de muncă pe durată

formare medicală sau petrecerea a cel puțin determinată succesive, clauza 5 din acordul-
trei ani în diferite universități beneficiind de cadru stabilește, la punctul 1, măsurile care
subvenții de cercetare sau de burse de studii. trebuie introduse de statele membre atunci
când nu există măsuri legale echivalente de
44. Prin urmare, încheierea unui contract de prevenire a abuzurilor.
tip A oferă accesul la un contract de tip B. Un
cercetător universitar poate astfel să își urmeze 49. Din modul de redactare a clauzei 5 rezultă
cariera academică, trecând de la un contract că aceasta își găsește aplicarea numai în
de tip A la un contract de tip B, ceea îi va da prezența unor contracte sau a unor raporturi
ulterior posibilitatea de a fi numit profesor de muncă pe durată determinată succesive, așa
asociat. O astfel de numire depinde totuși de încât un contract care este primul sau unicul
rezultatul unei evaluări corespunzătoare și nu contract de muncă pe durată determinată
este, așadar, automată. nu intră sub incidența punctului 1 din clauza
menționată. Astfel, acordul-cadru nu obligă
45. Rezultă că diferența dintre cele două cate statele membre să adopte o măsură care să
gorii de cercetători universitari constă, mai impună ca orice prim sau unic contract de
întâi, în condițiile de admitere distincte pentru muncă pe durată determinată să fie justificat
încheierea unui contract și, apoi, în faptul că printr-un motiv obiectiv [Hotărârea din 3 iunie
cercetătorii care beneficiază de un contract 2021, Ministero dell’Istruzione, dell’Università
de tip A nu au acces în mod direct, în cadrul e della Ricerca – MIUR și alții (Cercetători
carierei lor, la postul de profesor asociat, în universitari), C-326/19, EU:C:2021:438,
timp ce aceia care beneficiază de un contract punctul 52, precum și jurisprudența citată].
de tip B au acces direct la acesta.
50. Prin urmare, încheierea unui contract pe
46. În speță, reclamanții din litigiile principale durată determinată, precum contractul de tip
au fost angajați ca laureați ai unei proceduri A, nu intră, ca atare, sub incidența clauzei 5
de selecție organizate în temeiul articolului 24 punctul 1 din acordul-cadru și, prin urmare,
din Legea nr. 240/2010 și, așadar, în urma unei nu intră în domeniul de aplicare al acestei
evaluări pozitive, astfel cum impune alineatul 3 dispoziții.
litera a) al acestui articol, și ținând seama de
„[resursele] disponibile conform programării, 51. În schimb, dispoziția menționată este
pentru desfășurarea activităților de cercetare, aplicabilă atunci când un contract de tip A este
didactice, didactice complementare și de prelungit pentru o perioadă maximă de doi ani,
servicii pentru studenți”. astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul 3
litera a) din Legea nr. 240/2010, întrucât, în
47. Trebuie amintit că, în conformitate cu acest caz, este vorba de două contracte pe
JURISPRUDENŢĂ
clauza 1 din acordul-cadru, obiectivul acestuia durată determinată succesive.

este, pe de o parte, îmbunătățirea calității
muncii pe durată determinată, asigurând 52. În această privință, trebuie amintit că
aplicarea principiului nediscriminării, și, pe clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru are ca
de altă parte, stabilirea unui cadru pentru obiect punerea în aplicare a unuia dintre
împiedicarea abuzurilor care pot rezulta din obiectivele urmărite de acest acord-cadru,
folosirea raporturilor sau a contractelor de și anume limitarea recurgerii succesive la
muncă pe durată determinată succesive. contracte sau la raporturi de muncă pe durată
determinată, considerată o sursă potențială de
48. În acest scop, pentru a preveni eventualele abuz în defavoarea lucrătorilor, prin prevederea
abuzuri rezultate din folosirea raporturilor unui număr de dispoziții minime de protecție

în vederea evitării unei situații de precaritate să nu repună în discuție obiectivul sau efectul
a salariaților [Hotărârea din 3 iunie 2021, util al acordului-cadru [Hotărârea din 3 iunie
Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della 2021, Ministero dell’Istruzione, dell’Università
Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), e della Ricerca – MIUR și alții (Cercetători
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 55, precum universitari), C-326/19, EU:C:2021:438,
și jurisprudența citată]. punctul 58, precum și jurisprudența citată].
53. În consecință, clauza 5 punctul 1 din 56. În speță, articolul 24 alineatul 3 litera a)
acordul-cadru impune statelor membre, pentru din Legea nr. 240/2010 stabilește o limită în
a preveni folosirea abuzivă a contractelor sau a ceea ce privește nu numai durata maximă a
raporturilor de muncă pe durată determinată contractelor de tip A, precum cele încheiate de
succesive, adoptarea efectivă și obligatorie a reclamanții din litigiile principale, ci și numărul
cel puțin uneia dintre măsurile prevăzute de posibil de reînnoiri ale acestor contracte. Mai
această clauză, în cazul în care dreptul lor intern precis, această dispoziție stabilește durata
nu cuprinde măsuri legale echivalente. Măsurile maximă a acestor contracte la trei ani și nu
astfel enumerate la punctul 1 literele (a)-(c) autorizează decât o singură prelungire, care
din această clauză, în număr de trei, se referă este limitată la o durată de doi ani.
la motive obiective care să justifice reînnoirea
57. Prin urmare, articolul 24 alineatul 3 litera
unor astfel de contracte sau raporturi de muncă
(a) din Legea nr. 240/2010 conține două
pe durată determinată, la durata totală maximă dintre măsurile indicate în clauza 5 punctul 1
a acestor contracte sau raporturi de muncă din acordul-cadru, și anume o măsură privind
succesive și, respectiv, la numărul de reînnoiri durata maximă totală a contractelor pe durată
ale acestora [Hotărârea din 3 iunie 2021, determinată și o măsură privind numărul de
Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della reînnoiri posibile. În plus, instanța de trimitere
Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), nu a menționat elemente care să poată sugera
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 56, precum că aceste măsuri nu ar fi suficiente pentru a
și jurisprudența citată]. împiedica în mod eficace recurgerea abuzivă
la contracte pe durată determinată în ceea ce
54. Statele membre dispun în această privință
privește contractele de tip A.
de o marjă de apreciere, întrucât pot alege să
recurgă la una sau la mai multe dintre măsurile 58. Desigur, instanța de trimitere arată,
prevăzute în clauza 5 punctul 1 literele (a)-(c) din întemeindu-se în special pe Hotărârea din
acordul-cadru sau la măsuri legale echivalente 25 octombrie 2018, Sciotto (C-331/17,
existente, ținând cont în același timp de nevoile EU:C:2018:859), că legislația națională în
unor sectoare specifice și/sau ale unor categorii discuție în litigiile principale nu conține criterii
de lucrători [Hotărârea din 3 iunie 2021, obiective și transparente care să permită să
Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della se determine, pe de o parte, dacă încheierea
Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), și prelungirea contractelor de tip A se justifică
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 57, precum prin nevoi reale cu caracter provizoriu și, pe
și jurisprudența citată]. de altă parte, dacă acestea sunt de natură
să satisfacă aceste nevoi și dacă sunt puse în
55. În acest mod, clauza 5 punctul 1 din aplicare în mod proporțional.
acordul-cadru stabilește pentru statele
membre un obiectiv general, care constă în 59. Cu toate acestea, în primul rând, în timp ce,
prevenirea unor astfel de abuzuri, lăsându-le în cauza în care s-a pronunțat acea hotărâre,
în același timp libertatea de a alege mijloacele problema dacă reînnoirea contractelor pe durată
pentru îndeplinirea acestui obiectiv, cu condiția determinată în discuție era justificată de motive

obiective în sensul clauzei 5 punctul 1 litera (a) lucrătorului în cauză să dobândească calificările
din acordul-cadru, printre care necesitatea de necesare pentru a obține un contract de tip B,
a acoperi nevoi reale și provizorii, s-a ridicat care, la rândul său, poate conduce la un raport
din cauza lipsei unor măsuri de natura celor de muncă pe durată nedeterminată în calitate
menționate în clauza 5 punctul 1 literele (b) și (c) de profesor asociat.
din acordul-cadru, legislația națională în discuție
în litigiile principale conține astfel de măsuri, 63. În al treilea rând, faptul că universitățile au
după cum s-a arătat la punctul 57 din prezenta o nevoie permanentă de a angaja cercetători
hotărâre. Prin urmare, este lipsit de relevanță universitari, astfel cum pare să reiasă din
faptul, invocat de instanța de trimitere, că reglementarea națională în discuție în litigiile
această legislație nu conține precizări cu privire principale, nu înseamnă că această nevoie
la caracterul real și provizoriu al nevoilor care nu ar putea fi satisfăcută prin recurgerea la
trebuie satisfăcute prin recurgerea la contracte contracte de muncă pe durată determinată
pe durată determinată. [Hotărârea din 3 iunie 2021, Ministero
dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca –
60. În al doilea rând, în cauza în care s-a pronun MIUR și alții (Cercetători universitari),
țat Hotărârea din 25 octombrie 2018, Sciotto C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 67, precum
(C-331/17, EU:C:2018:859), lucrătorii respectivi și jurisprudența citată].
se confruntau cu o incertitudine totală cu privire
la durata raportului lor de muncă. În schimb, 64. Astfel, postul de cercetător pare conceput
persoanele care încheie un contract de tip A, ca prima etapă în cariera unui om de știință,
precum cele încheiate de reclamanții din litigiile acest cercetător urmând să evolueze, în
principale, sunt informate, înaintea semnării orice caz, către un alt post, și anume un post
contractului, că raportul de muncă nu va putea didactic, în calitate de profesor asociat, într-o
dura mai mult de cinci ani. primă etapă, și în calitate de profesor titular,
într-o a doua etapă [Hotărârea din 3 iunie
61. În ceea ce privește beneficiul, pentru 2021, Ministero dell’Istruzione, dell’Università
un lucrător, al stabilității locului de muncă, e della Ricerca – MIUR și alții (Cercetători
este cert, astfel cum rezultă din al doilea universitari), C-326/19, EU:C:2021:438,
paragraf al preambulului acordului-cadru, punctul 68, precum și jurisprudența citată].
că acesta este considerat un element major
al protecției acordate lucrătorilor, în timp ce 65. În ceea ce privește, în plus, faptul că
contractele de muncă pe durată determinată prelungirea cu doi ani a contractelor de tip
pot răspunde doar în anumite împrejurări A este condiționată de evaluarea pozitivă
atât nevoilor angajatorilor, cât și celor ale a activităților didactice și de cercetare
lucrătorilor [Hotărârea din 3 iunie 2021, efectuate, „nevoile specifice” ale sectorului
în cauză pot consta în mod rezonabil, în ceea
JURISPRUDENŢĂ
Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della

Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), ce privește domeniul cercetării științifice,
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 65, precum în necesitatea de a asigura evoluția carierei
și jurisprudența citată]. diferitor cercetători în funcție de meritele
respective ale acestora, care, în consecință,
62. Cu toate acestea, încetarea efectelor unui trebuie evaluate. Prin urmare, o dispoziție ce
contract de cercetător pe durată determinată, ar obliga o universitate să încheie un contract
precum cel încheiat de reclamanții din acțiunea pe durată nedeterminată cu un cercetător,
principală, angajați pe baza unui contract de tip independent de evaluarea rezultatelor
A, nu presupune în mod necesar o instabilitate activităților sale științifice, nu ar îndeplini
a locului de muncă, în măsura în care permite astfel de cerințe [Hotărârea din 3 iunie 2021,

Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della acord-cadru, și anume evitarea unei situații

Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), de precaritate a salariaților prin recurgerea
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 69, precum succesivă la contracte sau la raporturi de
și jurisprudența citată]. muncă pe durată determinată, considerată
o sursă potențială de abuz în defavoarea
66. Având în vedere ansamblul considerațiilor lucrătorilor [a se vedea în acest sens Hotărârea
care precedă, este necesar să se răspundă la din 3 iunie 2021, Ministero dell’Istruzione,
prima parte a primei întrebări și la a doua dell’Università e della Ricerca – MIUR și
întrebare că clauza 5 din acordul-cadru alții (Cercetători universitari), C-326/19,
trebuie interpretată în sensul că nu se opune EU:C:2021:438, punctul 55, precum și
unei reglementări naționale care permite jurisprudența citată].
universităților să încheie cu cercetătorii
contracte pe durată determinată de trei ani, 70. În speță, articolul 22 alineatul 9 din Legea
care pot fi prelungite cu până la doi ani, fără nr. 240/2010 stabilește la doisprezece ani
a condiționa încheierea sau prelungirea lor durata totală a tuturor contractelor pe durată
de motive obiective legate de existența unor determinată, în special a contractelor de tip A,
nevoi cu caracter temporar sau excepțional cu pe care același cercetător universitar le poate
scopul de a acoperi nevoile cu caracter ordinar încheia cu una sau cu mai multe universități.
și permanent ale universității în cauză.
71. Prin urmare, la fel ca articolul 24 alineatul 3
Cu privire la al doilea aspect al primei întrebări din Legea nr. 240/2010, articolul 22 alineatul 9
din această lege conține una dintre măsurile
67. Prin intermediul celui de al doilea aspect al
menționate în clauza 5 punctul 1 din acordul-
primei întrebări, instanța de trimitere solicită
cadru, și anume cea privind durata maximă
în esență să se stabilească dacă clauza 5 din
totală a tuturor contractelor pe durată
acordul-cadru se opune unei reglementări
determinată încheiate de un singur cercetător.
naționale precum articolul 22 alineatul 9
Pe lângă faptul că clauza 5 punctul 1 litera (b)
din Legea nr. 240/2010, care stabilește la
din acordul-cadru nu privește decât situația
doisprezece ani, chiar și neconsecutivi, durata
în care există un singur angajator, astfel încât
totală a contractelor de muncă pe care
această clauză este pertinentă numai în cazul
același cercetător le poate încheia, inclusiv cu
succesiunii de contracte pe durată determinată
universități și cu institute diferite.
încheiate de un cercetător în cadrul aceleiași
68. În această privință, trebuie să se constate universități, instanța de trimitere nu a
cu titlu introductiv că articolul 22 alineatul 9 menționat elemente ce ar putea sugera că
din legea menționată nu are ca obiect limitarea această măsură nu ar fi suficientă pentru a
duratei contractului individual de muncă pe preveni în mod eficient recurgerea abuzivă la
durată determinată, ci a duratei totale a tuturor contracte pe durată determinată în ceea ce
diferitelor forme posibile de raporturi de muncă privește contractele de tip A.
pe durată determinată în domeniul cercetării,
fie că este vorba despre contracte de tip A sau 72. Astfel, faptul, invocat de instanța de
B, fie despre alte forme de raporturi de muncă, trimitere, că legislația națională în discuție în
pe care aceeași persoană le poate încheia, litigiile principale nu conține precizări cu privire
inclusiv cu universități și cu institute diferite. la caracterul real și provizoriu al nevoilor care
trebuie satisfăcute prin recurgerea la contracte
69. Trebuie amintit că obiectivul clauzei 5 din pe durată determinată este, pentru aceleași
acordul-cadru constă în punerea în aplicare motive precum cele menționate la punctul 59
a unuia dintre obiectivele urmărite de acest din prezenta hotărâre, lipsit de relevanță [a se

vedea prin analogie Hotărârea din 3 iunie 2021, Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della
Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari),
Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari), C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 67, precum
C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 63]. și jurisprudența citată].
73. Chiar presupunând că o astfel de măsură 77. Astfel, postul de cercetător pare conceput
nu este suficientă pentru a preveni în mod ca prima etapă din cariera unui om de știință,
eficient o astfel de recurgere abuzivă și că acest cercetător urmând să evolueze, în
există situații în care, în pofida existenței unei orice caz, către un alt post, și anume un post
norme de salvgardare care privește, precum în didactic, în calitate de profesor asociat, într-o
speță, durata maximă totală a contractelor pe primă etapă, și în calitate de profesor titular,
durată determinată succesive, un stat membru într-o a doua etapă [Hotărârea din 3 iunie
poate încălca prevederile clauzei 5 din acordul- 2021, Ministero dell’Istruzione, dell’Università
cadru prin recurgerea la contracte de muncă pe e della Ricerca – MIUR și alții (Cercetători
durată determinată pentru a acoperi nevoi care universitari), C-326/19, EU:C:2021:438,
au un caracter permanent și durabil, o astfel punctul 68, precum și jurisprudența citată].
de recurgere la aceste raporturi de muncă pe
durată determinată ar fi, într-o situație precum 78. În plus, din deciziile de trimitere preliminară
cele din litigiile principale, justificată de motive nu reiese că universitățile ar utiliza contracte
obiective din perspectiva clauzei 5 punctul 1 pe durată determinată pentru a satisface nevoi
litera (a) din acordul-cadru. didactice și de cercetare cu caracter ordinar și
permanent, aspect a cărui verificare revine însă
74. Astfel, în primul rând și după cum a arătat și
instanței naționale.
instanța de trimitere în cererile sale de decizie
preliminară, natura cercetării universitare ar 79. În ceea ce privește, în plus, faptul că
putea justifica caracterul temporar al recrutării prelungirea cu doi ani a contractelor de tip
cercetătorilor universitari. A este condiționată de evaluarea pozitivă a
activităților didactice și de cercetare efectuate,
75. În această privință, caracterul adesea limitat
al duratei misiunii unui cercetător este legat de „nevoile specifice” ale sectorului în cauză pot
tipul de prestații pe care trebuie să le efectueze consta în mod rezonabil, în ceea ce privește
și care constau, printre altele, în analiza unor domeniul cercetării științifice, în necesitatea de
subiecte specifice și în efectuarea de studii și a asigura evoluția carierei diferiților cercetători
cercetări, ale căror rezultate sunt publicate în funcție de meritele respective ale acestora,
ulterior. Astfel, pentru o universitate, natura și care, în consecință, trebuie evaluate.
numărul de domenii, precum și tipul, durata și
80. În al treilea rând, astfel cum s-a subliniat
conținutul activităților de cercetare care pot fi
deja la punctul 65 din prezenta hotărâre, o
JURISPRUDENŢĂ
alese au un caracter foarte imprevizibil.

durată totală maximă de doisprezece ani,
76. În al doilea rând, după cum s-a constatat precum cea în discuție în litigiile principale,
la punctele 63-65 din prezenta hotărâre, faptul poate fi justificată prin necesitatea de a
că universitățile au o nevoie permanentă de asigura evoluția carierei diferiților cercetători
a angaja cercetători universitari, astfel cum în funcție de meritele respective ale acestora
pare să reiasă din reglementarea națională în și, prin urmare, nu este incompatibilă cu ideea
discuție în litigiile principale, nu înseamnă că de avansare în carieră universitară [a se vedea
această nevoie nu ar putea fi satisfăcută prin prin analogie Hotărârea din 3 iunie 2021,
recurgerea la contracte de muncă pe durată Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della
determinată [Hotărârea din 3 iunie 2021, Ricerca – MIUR și alții (Cercetători universitari),

C-326/19, EU:C:2021:438, punctul 69, precum stabilească dacă clauza 5 din acordul-cadru
și jurisprudența citată]. se opune unei reglementări naționale care
nu permite o transformare a contractelor pe
81. În plus, un cercetător care beneficiază de durată determinată încheiate de cercetătorii
un contract de tip A nu pare să fie împiedicat universitari, care pot fi prelungite cu până la
să participe la concursuri în vederea obținerii doi ani, în contracte pe durată nedeterminată,
unui alt tip de contract pe durată determinată, în cazul în care nu există, în ordinea juridică
precum contractul de tip B, care poate conduce națională, nicio altă măsură pentru evitarea și
ulterior la o titularizare profesională pe post sancționarea unei eventuale recurgeri abuzive
de profesor la aceeași instituție universitară de către universități la contracte pe durată
sau la o altă instituție. Prin urmare, contractul determinată.
de tip A pare să permită unui cercetător să
dobândească calificări universitare și științifice 85. Astfel cum reiese din răspunsurile date
suplimentare pentru a obține un contract de la prima și la a doua întrebare și sub rezerva
tip B sau, în urma unei abilitări științifice, să verificării de către instanța de trimitere,
participe la concursuri pentru a ajunge la un clauza 5 din acordul-cadru nu se opune unei
contract de muncă pe durată nedeterminată reglementări naționale precum cea în discuție
în calitate de profesor. în litigiile principale, aceasta nedând naștere
unui risc de recurgere abuzivă la contracte
82. În acest context, revine instanței naționale pe durată determinată. Prin urmare, nu este
sarcina de a aprecia, în fiecare caz în parte, toate necesar să se răspundă la a cincea întrebare.
împrejurările materiale ale cauzelor cu care este
sesizată, ținând seama în special de numărul de Cu privire la a treia întrebare
contracte încheiate de aceeași universitate cu
86. Prin intermediul celei de a treia întrebări,
același cercetător sau pentru a efectua aceeași
instanța de trimitere solicită în esență să se
muncă și examinând de asemenea tipologia
stabilească dacă clauza 4 din acordul-cadru
procedurilor de selecție și intervalul dintre
se opune unei reglementări naționale care
fiecare procedură, pentru a evita ca angajatorul
prevede posibilitatea, în anumite condiții,
să utilizeze în mod abuziv contracte pe durată
de definitivare a cercetătorilor din cadrul
determinată în serie (a se vedea prin analogie
organismelor publice de cercetare care au
Hotărârea din 13 ianuarie 2022, MIUR și
încheiat un contract pe durată determinată, dar
Ufficio Scolastico Regionale per la Campania,
care refuză această posibilitate cercetătorilor
C-282/19, EU:C:2022:3, punctul 107).
universitari care au încheiat un contract pe
83. Având în vedere considerațiile care precedă, durată determinată.
trebuie să se răspundă la al doilea aspect al
87. În această privință, trebuie amintit că,
primei întrebări că clauza 5 din acordul-cadru
potrivit unei jurisprudențe constante, întrucât
trebuie interpretată în sensul că nu se opune
principiul nediscriminării a fost pus în aplicare
unei reglementări naționale care stabilește
și concretizat prin acordul-cadru numai în ceea
la doisprezece ani, chiar și neconsecutivi,
ce privește diferențele de tratament dintre
durata totală a contractelor de muncă pe care
lucrătorii pe durată determinată și lucrătorii
același cercetător le poate încheia, inclusiv cu
pe durată nedeterminată care se află într-o
universități și cu institute diferite.
situație comparabilă, eventualele diferențe de
Cu privire la a cincea întrebare tratament între anumite categorii de personal
pe durată determinată nu intră sub incidența
84. Prin intermediul celei de a cincea întrebări, principiului nediscriminării consacrat de
instanța de trimitere solicită în esență să se respectivul acord (Hotărârea din 13 ianuarie

2022, MIUR și Ufficio Scolastico Regionale parte, de la norma aplicabilă angajaților din
per la Campania, C-282/19, EU:C:2022:3, administrația publică potrivit căreia recurgerea
punctul 72, precum și jurisprudența citată). la acest tip de raport este condiționată de
existența unor „nevoi cu caracter temporar
88. În special, clauza 4 din acordul-cadru și excepțional”, permite universităților să
urmărește aplicarea principiului nediscriminării încheie cu cercetătorii contracte pe durată
în privința lucrătorilor pe durată determinată determinată de trei ani, care pot fi prelungite
pentru a împiedica posibilitatea ca un raport cu cel mult doi ani, fără a condiționa încheierea
de muncă de această natură să fie folosit de un sau prelungirea lor de existența unor nevoi
angajator pentru a-i priva pe acești lucrători de cu caracter temporar sau excepțional ale
drepturile recunoscute lucrătorilor pe durată universității, și care permite de asemenea, la
nedeterminată (Hotărârea din 13 ianuarie sfârșitul perioadei de cinci ani, să se încheie cu
2022, MIUR și Ufficio Scolastico Regionale aceeași persoană sau cu alte persoane încă un
per la Campania, C-282/19, EU:C:2022:3, contract pe durată determinată de același tip
punctul 73, precum și jurisprudența citată). pentru a răspunde acelorași nevoi care țin de
89. Or, faptul că anumiți lucrători pe durată activitățile didactice și de cercetare legate de
determinată, precum cercetătorii universitari, contractul anterior.
nu pot fi definitivați în timp ce cercetătorii din 92. În această privință, la punctele 87 și 88
cadrul organismelor publice de cercetare care au din prezenta hotărâre s-a amintit că, întrucât
încheiat un contract pe durată determinată pot principiul nediscriminării a fost pus în aplicare
fi, constituie o diferență de tratament între două și concretizat prin acordul-cadru numai în ceea
categorii de lucrători pe durată determinată. ce privește diferențele de tratament dintre
90. Prin urmare, trebuie să se răspundă la lucrătorii pe durată determinată și lucrătorii
a treia întrebare că clauza 4 din acordul- pe durată nedeterminată care se află într-o
cadru trebuie interpretată în sensul că nu situație comparabilă, eventualele diferențe
se opune unei reglementări naționale care de tratament între anumite categorii de
prevede posibilitatea, în anumite condiții, personal pe durată determinată nu intră sub
de definitivare a cercetătorilor din cadrul incidența principiului nediscriminării consacrat
organismelor publice de cercetare care au de respectivul acord. În special, clauza 4 din
încheiat un contract pe durată determinată, dar acordul-cadru urmărește aplicarea principiului
care refuză această posibilitate cercetătorilor nediscriminării lucrătorilor cu contracte pe
universitari care au încheiat un contract pe durată determinată pentru a evita ca un raport
durată determinată. de muncă de această natură să fie folosit de un
angajator pentru a-i priva pe acești lucrători de
Cu privire la a patra întrebare drepturile care le sunt recunoscute lucrătorilor
JURISPRUDENŢĂ
pe durată nedeterminată.
91. Prin intermediul celei de a patra întrebări,
instanța de trimitere solicită în esență să se 93. În plus, întrucât instanța de trimitere
stabilească dacă clauza 4 din acordul-cadru se nu indică în mod precis cu ce categorie de
opune unei reglementări naționale care, prin lucrători cu contracte pe durată nedeterminată
derogare, pe de o parte, de la norma generală ar trebui să fie comparați cercetătorii care
aplicabilă tuturor lucrătorilor publici și privați au încheiat un contract de tip A, întrebarea
potrivit căreia, începând cu anul 2018, durata pare să privească mai degrabă încheierea de
maximă a unui raport de muncă pe durată contracte pe durată determinată succesive
determinată este stabilită la 24 de luni, a cărei folosire abuzivă este sancționată prin
inclusiv prelungirile și reînnoirile, și, pe de altă clauza 5 din acordul-cadru, iar nu discriminarea

cercetătorilor cu contracte pe durată un contract pe durată determinată de alt tip

determinată în raport cu lucrătorii cu contracte atunci când au obținut, de asemenea, abilitarea
pe durată nedeterminată comparabili. științifică națională, în cazul în care aceștia din
urmă desfășoară aceleași activități profesionale
94. Rezultă că se impune ca la a patra întrebare și furnizează aceleași servicii didactice studenților
să se răspundă că clauza 4 din acordul-cadru ca primele două categorii de cercetători.
trebuie interpretată în sensul că nu se opune
unei reglementări naționale care, prin derogare, 96. În această privință, din răspunsurile date
pe de o parte, de la regula generală aplicabilă la a treia și la a patra întrebare reiese că
tuturor lucrătorilor publici și privați, potrivit clauza 4 din acordul-cadru nu privește decât
căreia, începând cu anul 2018, durata maximă discriminările dintre lucrătorii care au încheiat
a unui raport de muncă pe durată determinată contracte de muncă pe durată determinată
este stabilită la 24 de luni, inclusiv prelungirile și cei care au încheiat contracte de muncă
și reînnoirile, precum și, pe de altă parte, de pe durată nedeterminată și care lucrează în
la regula aplicabilă în administrația publică același sector. O eventuală inegalitate de
conform căreia recurgerea la acest tip de tratament între două categorii de lucrători
raporturi este condiționată de existența unor pe durată determinată și, așadar, precum
nevoi cu caracter temporar și excepțional, în litigiile principale, între cercetătorii care
permite universităților să încheie cu cercetătorii au încheiat contracte de tip A și cei care au
contracte pe durată determinată de trei ani, încheiat contracte de tip B nu intră în domeniul
care pot fi prelungite cu cel mult doi ani, fără de aplicare al acestei clauze 4.
a condiționa încheierea sau prelungirea lor de 97. În schimb, o eventuală inegalitate între
existența unor nevoi cu caracter temporar sau cercetătorii care au încheiat contracte pe
excepțional ale universității, și care permite durată nedeterminată și cercetătorii care
de asemenea, la sfârșitul perioadei de cinci au încheiat contracte de tip A, cei din urmă
ani, să se încheie cu aceeași persoană sau neavând drept de acces la procedura de
cu alte persoane încă un contract pe durată evaluare în vederea titularizării în calitate de
determinată de același tip pentru a răspunde profesor în temeiul articolului 24 alineatul 6
acelorași nevoi care țin de activitățile didactice din Legea nr. 240/2010, intră în domeniul de
și de cercetare legate de contractul anterior. aplicare al acestei clauze.
Cu privire la a șasea întrebare 98. În această privință, chiar dacă revine, în
principiu, instanței de trimitere sarcina de a
95. Prin intermediul celei de a șasea întrebări,
stabili natura, precum și obiectivele măsurilor în
care nu a fost adresată decât în cauza C-40/20,
cauză, din elementele dosarului de care dispune
instanța de trimitere solicită în esență să se
Curtea, precum și din jurisprudența constantă
stabilească dacă clauza 4 punctul 1 din acordul-
în această privință rezultă că condițiile
cadru se opune unei reglementări naționale de evoluție în cariera profesională trebuie
potrivit căreia numai cercetătorii care au în considerate „condiții de încadrare în muncă”,
cheiat un contract pe durată determinată de în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul-
un anumit tip sau un contract pe durată ne cadru (a se vedea în acest sens Ordonanța din
determinată au posibilitatea, atunci când au 22 martie 2018, Centeno Meléndez, C-315/17,
obținut abilitarea științifică națională, de a se nepublicată, EU:C:2018:207, punctele 46-48 și
supune unei proceduri specifice de evaluare în jurisprudența citată).
vederea înscrierii lor pe lista profesorilor aso
ciați, în condițiile în care această posibilitate 99. Cu toate acestea, potrivit unei juris
este refuzată cercetătorilor care au încheiat prudențe constante a Curții, principiul nedis

criminării, a cărui expresie particulară o din 16 iulie 2020, Governo della Repubblica
constituie clauza 4 punctul 1 din acordul- italiana (Statutul judecătorilor de pace italieni),
cadru, impune ca situații comparabile să nu fie C-658/18, EU:C:2020:572, punctul 144 și
tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu jurisprudența citată].
fie tratate în același mod, cu excepția cazului
în care un astfel de tratament este justificat 103. În speță, sarcina de a stabili dacă
în mod obiectiv [Hotărârea din 16 iulie 2020, cercetătorii care au încheiat un contract de tip
Governo della Repubblica italiana (Statutul A se află într-o situație comparabilă cu cea a
judecătorilor de pace italieni), C-658/18, cercetătorilor care au încheiat un contract pe
durată nedeterminată revine exclusiv instanței
EU:C:2020:572, punctul 141 și jurisprudența
naționale, care trebuie să țină seama de toate
citată].
elementele menționate la punctul 101 din
100. Astfel, principiul nediscriminării a fost prezenta hotărâre.
pus în aplicare și concretizat prin acordul-
104. În această privință, din cererea de decizie
cadru numai în ceea ce privește diferen
preliminară reiese că instanța de trimitere
țele de tratament dintre lucrătorii pe durată
pare să considere că misiunile încredințate
determinată și lucrătorii pe durată nedeter
diferitelor categorii de cercetători sunt
minată care se află într-o situație comparabilă
identice.
[Hotărârea din 16 iulie 2020, Governo della
Repubblica italiana (Statutul judecătorilor 105. În ceea ce privește un eventual motiv
de pace italieni), C-658/18, EU:C:2020:572, obiectiv care să justifice inegalitatea de
punctul 142 și jurisprudența citată]. tratament dintre cele două categorii de
cercetători, trebuie amintit că, potrivit unei
101. Potrivit unei jurisprudențe constante jurisprudențe constante, noțiunea de „motive
a Curții, pentru a aprecia dacă persoanele obiective”, în sensul clauzei 4 punctul 1 din
efectuează aceeași muncă sau o muncă acordul-cadru, trebuie înțeleasă în sensul
similară în sensul acordului-cadru, este necesar că nu permite justificarea unei diferențe de
ca, în conformitate cu clauza 3 punctul 2 și cu tratament între lucrătorii cu contract pe
clauza 4 punctul 1 din acordul-cadru, să se durată determinată și lucrătorii cu contract pe
examineze dacă, ținând seama de un ansamblu durată nedeterminată prin faptul că această
de factori precum natura muncii, condițiile diferență este prevăzută de o normă generală
de formare și condițiile de muncă, se poate sau abstractă, precum o lege sau o convenție
considera că aceste persoane se află într-o colectivă (Hotărârea din 17 martie 2021,
situație comparabilă [Hotărârea din 16 iulie Consulmarketing, C-652/19, EU:C:2021:208,
2020, Governo della Repubblica italiana punctul 59 și jurisprudența citată).
(Statutul judecătorilor de pace italieni),
JURISPRUDENŢĂ
C-658/18, EU:C:2020:572, punctul 143 și 106. Dimpotrivă, noțiunea menționată impune

jurisprudența citată]. ca inegalitatea de tratament constatată să fie
justificată de existența unor elemente precise
102. În cazul în care se stabilește că, atunci și concrete ce caracterizează condiția de
când erau angajați, lucrătorii pe durată încadrare în muncă despre care este vorba, în
determinată exercitau aceleași funcții precum contextul specific în care se înscrie aceasta și în
lucrătorii angajați de același angajator pe temeiul unor criterii obiective și transparente,
durată nedeterminată sau ocupau același pentru a verifica dacă această inegalitate
post ca aceștia, este în principiu necesar să se răspunde unei necesități reale, dacă este în
considere că situațiile acestor două categorii măsură să asigure îndeplinirea obiectivului
de lucrători sunt comparabile [Hotărârea urmărit și dacă este necesară în acest scop.

Elementele menționate pot rezulta, printre sensul că se opune unei reglementări naționale
altele, din natura specifică a atribuțiilor pentru potrivit căreia cercetătorii care au încheiat
îndeplinirea cărora au fost încheiate contracte un contract pe durată nedeterminată au
pe durată determinată și din caracteristicile posibilitatea, atunci când au obținut abilitarea
inerente acestora sau, eventual, din urmărirea științifică națională, de a se supune unei
unui obiectiv legitim de politică socială de către proceduri specifice de evaluare în vederea
un stat membru (Hotărârea din 17 martie 2021, înscrierii lor pe lista profesorilor asociați, în
Consulmarketing, C-652/19, EU:C:2021:208, condițiile în care această posibilitate este
punctul 60 și jurisprudența citată). refuzată cercetătorilor care au încheiat un
contract pe durată determinată atunci când
107. Or, în speță, instanța de trimitere nu au obținut, de asemenea, abilitarea științifică
menționează niciun motiv obiectiv ce ar națională, în cazul în care aceștia din urmă
putea justifica inegalitatea de tratament pe desfășoară aceleași activități profesionale și
care pare să o fi constatat și care ar consta în
furnizează aceleași servicii didactice studenților
posibilitatea acordată cercetătorilor care au
ca și cercetătorii cu contracte pe durată
încheiat un contract pe durată nedeterminată
nedeterminată.
și refuzată cercetătorilor care au încheiat un
contract de tip A de a se supune unei proceduri Cu privire la cheltuielile de judecată
specifice de evaluare în vederea înscrierii pe
lista profesorilor asociați. Astfel și sub rezerva 109. Întrucât, în privința părților din litigiile
unei verificări de către această instanță, pare principale, procedura are caracterul unui
să existe o inegalitate de tratament între incident survenit la instanța de trimitere, este
cercetătorii care au încheiat un contract pe de competența acesteia să se pronunțe cu
durată nedeterminată și cei care au încheiat privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
un contract de tip A, cu încălcarea clauzei 4 efectuate pentru a prezenta observații Curții,
din acordul-cadru. altele decât cele ale părților menționate, nu
pot face obiectul unei rambursări.
108. Rezultă că se impune ca la a șasea
întrebare să se răspundă că clauza 4 punctul 1 Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea)
din acordul-cadru trebuie interpretată în declară:
1) Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la

18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie
1999 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES,
UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale
care permite universităților să încheie cu cercetătorii contracte pe durată determinată de
trei ani, care pot fi prelungite cu până la doi ani, fără a condiționa încheierea sau prelungirea
lor de motive obiective legate de existența unor nevoi cu caracter temporar sau excepțional
cu scopul de a acoperi nevoile cu caracter ordinar și permanent ale universității în cauză.

18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în
sensul că nu se opune unei reglementări naționale care stabilește la doisprezece ani, chiar
și neconsecutivi, durata totală a contractelor de muncă pe care același cercetător le poate
încheia, inclusiv cu universități și cu institute diferite.

18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul

că nu se opune unei reglementări naționale care prevede posibilitatea, în anumite condiții,

de definitivare a cercetătorilor din cadrul organismelor publice de cercetare care au încheiat
un contract pe durată determinată, dar care refuză această posibilitate cercetătorilor
universitari care au încheiat un contract pe durată determinată.

18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în sensul
că nu se opune unei reglementări naționale care, prin derogare, pe de o parte, de la regula
generală aplicabilă tuturor lucrătorilor publici și privați, potrivit căreia, începând cu anul
2018, durata maximă a unui raport de muncă pe durată determinată este stabilită la 24 de
luni, inclusiv prelungirile și reînnoirile, precum și, pe de altă parte, de la regula aplicabilă în
administrația publică conform căreia recurgerea la acest tip de raporturi este condiționată
de existența unor nevoi cu caracter temporar și excepțional, permite universităților să
încheie cu cercetătorii contracte pe durată determinată de trei ani, care pot fi prelungite
cu cel mult doi ani, fără a condiționa încheierea sau prelungirea lor de existența unor nevoi
cu caracter temporar sau excepțional ale universității, și care permite de asemenea, la
sfârșitul perioadei de cinci ani, să se încheie cu aceeași persoană sau cu alte persoane încă
un contract pe durată determinată de același tip pentru a răspunde acelorași nevoi care țin
de activitățile didactice și de cercetare legate de contractul anterior.
5) Clauza 4 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat

la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70, trebuie interpretată în
sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia cercetătorii care au încheiat
un contract pe durată nedeterminată au posibilitatea, atunci când au obținut abilitarea
științifică națională, de a se supune unei proceduri specifice de evaluare în vederea înscrierii
lor pe lista profesorilor asociați, în condițiile în care această posibilitate este refuzată
cercetătorilor care au încheiat un contract pe durată determinată atunci când au obținut,
de asemenea, abilitarea științifică națională, în cazul în care aceștia din urmă desfășoară
aceleași activități profesionale și furnizează aceleași servicii didactice studenților ca și
cercetătorii cu contracte pe durată nedeterminată.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Trimitere preliminară – Încadrarea în muncă și politica socială – Muncă temporară...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

„Trimitere preliminară – Încadrarea în muncă și politica
socială – Muncă temporară – Directiva 2008/104/CE – Articolul 5 – Principiul
egalității de tratament – Necesitatea de a garanta, în caz de derogare de la
acest principiu, protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari –
Convenție colectivă care prevede o remunerație inferioară celei a personalului
recrutat direct de întreprinderea utilizatoare – Protecție jurisdicțională
efectivă – Control jurisdicțional”
În cauza C-311/21,
Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), prin decizia din
16 decembrie 2020, primită de Curte la 18 mai 2021, în procedura
CM
împotriva
TimePartner Personalmanagement GmbH,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare)
și domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,

grefier: doamna S. Beer, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 5 mai 2022,

– pentru CM, de R. Buschmann și T. Heller, Prozessbevollmächtigte;

– pentru TimePartner Personalmanagement GmbH, de O. Bertram, M. Brüggemann și A. Förster,
Rechtsanwälte;
– pentru guvernul german, de J. Möller și D. Klebs, în calitate de agenți;
– pentru guvernul suedez, de H. Eklinder, J. Lundberg, C. Meyer-Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn
Hodgson, R. Shahsavan Eriksson, H. Shev și O. Simonsson, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de B.-R. Killmann și D. Recchia, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 14 iulie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre membre pot permite partenerilor sociali să

definească condițiile de muncă și de angajare,
1. Cererea de decizie preliminară priv eș cu condiția ca nivelul general de protecție
te interpretarea articolului 5 din Directi pentru lucrătorii temporari să fie respectat.
va 2008/104/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 pri […]
vind munca prin agent de muncă temporară
(JO 2008, L 327, p. 9). (19) Prezenta directivă nu aduce atingere
autonomiei partenerilor sociali și nici nu ar
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui trebui să afecteze relațiile dintre partenerii
litigiu între CM, pe de o parte, și TimePartner sociali, inclusiv dreptul de a negocia și de
Personalmanagement GmbH (denumită în a încheia convenții colective de muncă în
continuare „TimePartner”), pe de altă parte, în conformitate cu legislația și cu practicile
legătură cu cuantumul remunerației datorate naționale, respectând, în același timp, legislația
de TimePartner pentru munca temporară comunitară în vigoare.”
efectuată de CM la o întreprindere utilizatoare.
4. Potrivit articolului 2 din această directivă,
Cadrul juridic intitulat „Obiectivul”:
Dreptul Uniunii „Obiectivul prezentei directive este acela de

a asigura protecția lucrătorilor temporari și
3. Considerentele (10)-(12), (16) și (19) ale de a îmbunătăți calitatea muncii prin agent
Directivei 2008/104 indică: de muncă temporară prin asigurarea aplicării
principiului egalității de tratament, astfel
„(10) Există diferențe considerabile la nivelul cum este prevăzut la articolul 5, lucrătorilor
utilizării muncii temporare și la nivelul situației temporari și prin recunoașterea agenților de
juridice, al statutului și al condițiilor de muncă temporară în calitate de angajatori,
muncă pentru lucrătorii prin agent de muncă ținând seama în același timp de necesitatea
temporară (denumiți în continuare «lucrători de a stabili un cadru corespunzător pentru
temporari») în cadrul Uniunii Europene. utilizarea muncii temporare în vederea
contribuirii în mod efectiv la crearea de locuri
(11) Munca temporară răspunde nu numai
de muncă și la dezvoltarea unor forme de
necesităților în materie de flexibilitate ale
muncă flexibile.”
întreprinderilor, dar și necesității lucrătorilor
de a-și armoniza viața profesională cu cea 5. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1)
privată. Astfel, munca temporară contribuie la litera (f) din directiva menționată:
crearea de locuri de muncă și la participarea și
integrarea pe piața muncii. „În sensul [acesteia]:
JURISPRUDENŢĂ
(12) Prezenta directivă stabilește un cadru de «condiții de bază de muncă și de angajare»

protecție pentru lucrătorii temporari, care este înseamnă condițiile de muncă și de angajare
nediscriminatoriu, transparent și proporțional stabilite prin legislație, reglementări, dispoziții
și respectă diversitatea piețelor muncii și ale administrative, convenții colective și/sau alte
relațiilor între partenerii sociali. dispoziții generale obligatorii în vigoare în
întreprinderea utilizatoare cu privire la:
[…]
(i) durata timpului de lucru, orele suplimentare,
(16) Pentru a aborda în mod flexibil diversitatea pauzele, perioadele de repaus, munca pe timp
piețelor muncii și a relațiilor industriale, statele de noapte, concediile și sărbătorile legale;

(ii) remunerație.” dispoziții privind condițiile de muncă și

angajare ale lucrătorilor temporari care pot
6. Articolul 5 din Directiva 2008/104, intitulat fi diferite de cele menționate la alineatul (1),
„Principiul egalității de tratament”, prevede: respectând în același timp protecția generală
„(1) Condițiile de bază de angajare și de muncă de care se bucură lucrătorii temporari.
aplicabile lucrătorilor temporari sunt, pe durata (4) Atât timp cât se oferă un nivel cores
misiunii de muncă temporară în cadrul unei punzător de protecție lucrătorilor temporari,
întreprinderi utilizatoare, cel puțin acelea care statele membre în care nu există un sistem
s-ar aplica lucrătorilor în cazul în care aceștia prevăzut de lege care să confere convențiilor
ar fi fost recrutați direct de întreprinderea colective un caracter general aplicabil sau
utilizatoare respectivă pentru a ocupa același
un sistem prevăzut de lege sau aplicat în
loc de muncă.
practică prin care să fie extinse dispozițiile
În scopul aplicării paragrafului de mai respectivelor convenții la toate întreprinderile
sus, normele în vigoare în întreprinderea similare dintr-un anumit sector sau dintr-o
utilizatoare cu privire la: anumită zonă geografică pot, după consultarea
partenerilor sociali la nivel național și pe baza
(a) protecția femeilor însărcinate și a mamelor unui acord încheiat de aceștia, să stabilească
care alăptează și protecția copiilor și a tinerilor, reglementări privind condițiile de muncă și de
precum și angajare de bază care derogă de la principiul
stabilit la alineatul (1). Aceste reglementări
(b) egalitatea de tratament între femei și pot prevedea o perioadă de tranziție până la
bărbați și orice acțiune de combatere a
aplicarea egalității de tratament.
discriminării pe considerente de sex, rasă sau
origine etnică, religie, convingeri, handicap, Reglementările menționate în acest alineat
vârstă sau orientare sexuală, trebuie să fie în conformitate cu legislația
comunitară și să fie suficient de precise și
trebuie respectate în conformitate cu legislația,
de accesibile pentru a permite sectoarelor
reglementările, dispozițiile administrative,
și întreprinderilor în cauză să își identifice și
convențiile colective și/sau orice alte dispoziții
să își respecte obligațiile. În special statele
generale.
membre indică, în aplicarea articolului 3
(2) În ceea ce privește remunerațiile, statele alineatul (2), dacă regimurile profesionale de
membre, în urma consultării partenerilor securitate socială, inclusiv regimurile de pensii,
sociali, pot stabili că se poate face o excepție de concediu medical plătit sau de participare
de la principiul stabilit la alineatul (1) atunci financiară sunt incluse în condițiile de muncă și
când lucrătorii temporari care au încheiat un de angajare de bază menționate la alineatul (1).
contract de muncă pe durată nedeterminată Aceste reglementări nu trebuie să aducă
cu un agent de muncă temporară continuă să atingere acordurilor încheiate la nivel național,
fie remunerați în perioadele dintre misiunile de regional, local sau sectorial care nu sunt mai
muncă temporară. puțin favorabile lucrătorilor.
(3) După consultarea partenerilor sociali, (5) Statele membre iau măsuri corespun
statele membre le pot acorda acestora, la zătoare, în conformitate cu legislația și/sau
un nivel corespunzător și în conformitate practicile naționale, în vederea prevenirii
cu condițiile stabilite de statele membre, abuzurilor în aplicarea prezentului articol și în
posibilitatea de a rămâne sau de a deveni special în vederea prevenirii unor misiuni de
parte la convenții colective care pot cuprinde muncă temporară succesive, concepute pentru

a eluda dispozițiile prezentei directive. Statele dispoziție a lucrătorilor) din 3 februarie 1995
membre informează Comisia [Europeană] cu (BGBl. 1995 I, p. 158, denumită în continuare
privire la astfel de măsuri.” „AÜG”), în versiunea aplicabilă până la
31 martie 2017, avea următorul cuprins:
7. Articolul 9 din această directivă, intitulat
„Cerințe minime”, prevede: „Sunt lipsite de efecte:
„(1) Prezenta directivă nu aduce atingere […]
dreptului statelor membre de a aplica sau
de a adopta acte cu putere de lege sau acte 2) convențiile care prevăd condiții de muncă,
administrative mai favorabile pentru lucrători inclusiv de remunerare, pentru lucrătorul
sau de a promova ori de a permite convenții temporar, pe perioada misiunii de muncă
colective încheiate între partenerii sociali mai temporară în cadrul unei întreprinderi
favorabile lucrătorilor. utilizatoare, care sunt mai puțin favorabile în
comparație cu condițiile de bază de muncă
(2) Punerea în aplicare a prezentei directive aplicabile în întreprinderea utilizatoare unui
nu constituie în nicio situație temei suficient lucrător comparabil al întreprinderii utilizatoare;
pentru a justifica o reducere a nivelului general o convenție colectivă poate permite derogări,
de protecție a lucrătorilor din domeniile în măsura în care nu prevede o remunerație
reglementate de prezenta directivă. Aceasta inferioară salariului orar minim stabilit
nu aduce atingere drepturilor statelor membre printr-o reglementare în temeiul articolului 3a
și/sau ale partenerilor sociali de a adopta, în alineatul (2); în sfera de aplicare a unei astfel
funcție de evoluția împrejurărilor, acte cu de convenții colective, angajatorii și lucrătorii
putere de lege, acte administrative sau de care nu sunt ținuți de convenția colectivă pot
natură contractuală diferite de cele aflate în conveni asupra aplicării dispozițiilor convenției
vigoare, la data adoptării prezentei directive, respective; orice derogare prin convenție
cu condiția de a fi respectate întotdeauna colectivă nu se aplică lucrătorilor temporari
cerințele minime cuprinse în prezenta
care, în cele șase luni anterioare misiunii de
directivă.”
muncă temporară în cadrul întreprinderii
8. Articolul 11 din directiva menționată, intitu utilizatoare, au încetat să mai aibă un raport
lat „Punere în aplicare”, prevede la alineatul (1): de muncă cu respectiva întreprindere sau cu
un angajator care face parte din același grup de
„Statele membre adoptă și publică actele întreprinderi ca și întreprinderea utilizatoare în
cu putere de lege și actele administrative sensul articolului 18 din Aktiengesetz [(Legea
necesare conformării cu prezenta directivă privind societățile pe acțiuni)].
până la 5 decembrie 2011 sau se asigură că
partenerii sociali introduc dispozițiile necesare […]”
JURISPRUDENŢĂ
printr-un acord, statele membre trebuind

să adopte toate măsurile necesare care să le 10. Articolul 10 alineatul (4) din AÜG, în
permită garantarea în orice moment a atingerii versiunea aplicabilă până la 31 martie 2017,
obiectivelor cuprinse în prezenta directivă. prevedea:
Acestea informează de îndată Comisia în „Agentul de muncă temporară este obligat
această privință.” să acorde lucrătorului temporar, pe perioada
Dreptul german misiunii de muncă temporară în cadrul
întreprinderii utilizatoare, condițiile de bază
8. Articolul 9 punctul 2 din Arbeitnehmerüber de muncă, inclusiv remunerația, aplicabile
lassungsgesetz (Legea privind punerea la în întreprinderea utilizatoare unui lucrător

comparabil al acesteia. În măsura în care o de un tratament egal în ceea ce privește

convenție colectivă aplicabilă raporturilor remunerația în sensul primei teze. În cazul
de muncă prevede derogări [articolul 3 în care întreprinderea utilizatoare acordă o
alineatul (1) punctul 3 și articolul 9 remunerație în natură, poate fi furnizată o
alineatul (2)], agentul de muncă temporară compensație în euro.
trebuie să acorde lucrătorului temporar
condițiile de muncă aplicabile în conformitate (2) O convenție colectivă poate deroga
cu respectiva convenție colectivă. În măsura de la principiul egalității de tratament, în
în care o astfel de convenție colectivă măsura în care nu prevede o remunerație
prevede o remunerație inferioară salariului inferioară salariului orar minim stabilit
orar minim stabilit printr-o reglementare printr-o reglementare în temeiul articolului 3a
potrivit articolului 3a alineatul (2), agentul alineatul (2). În măsura în care o astfel de
de muncă temporară trebuie să acorde convenție colectivă derogă de la principiul
lucrătorului temporar, pentru fiecare oră egalității de tratament, agentul de muncă
de muncă, remunerația cuvenită pentru o oră temporară trebuie să acorde lucrătorului
de muncă în cadrul întreprinderii utilizatoare temporar condițiile de muncă aplicabile în
unui lucrător comparabil al acesteia. În cazul temeiul respectivei convenții colective. În sfera
nulității contractului dintre agentul de muncă de aplicare a unei astfel de convenții colective,
temporară și lucrătorul temporar în temeiul angajatorii și lucrătorii care nu sunt ținuți
articolului 9 alineatul (2), agentul de muncă de convenția colectivă pot conveni asupra
temporară trebuie să acorde lucrătorului aplicării acesteia. În măsura în care o astfel
temporar condițiile de bază de muncă, inclusiv de convenție colectivă prevede o remunerație
remunerația, aplicabile în întreprinderea inferioară salariului orar minim stabilit
utilizatoare unui lucrător comparabil al printr-o reglementare potrivit articolului 3a
acesteia.” alineatul (2), agentul de muncă temporară
trebuie să acorde lucrătorului temporar, pentru
11. Articolul 8 din AÜG, astfel cum a fost fiecare oră de muncă, remunerația cuvenită
modificat prin Legea din 21 februarie 2017 pentru o oră de muncă în cadrul întreprinderii
(BGBl. 2017 I, p. 258), intrată în vigoare la utilizatoare unui lucrător comparabil al
1 aprilie 2017, prevede: acesteia.
„(1) Agentul de muncă temporară este obligat (3) O derogare prin convenție colectivă în
să acorde lucrătorului temporar, pe perioada sensul alineatului (2) nu se aplică lucrătorilor
misiunii de muncă temporară în cadrul temporari care, în cele șase luni anterioare
întreprinderii utilizatoare, condițiile de bază misiunii de muncă temporară în cadrul
de muncă, inclusiv remunerația, aplicabile întreprinderii utilizatoare, au încetat să
în întreprinderea utilizatoare unui lucrător mai aibă un raport de muncă cu respectiva
comparabil al întreprinderii utilizatoare întreprindere sau cu un angajator care face
(principiul egalității de tratament). În cazul în parte din același grup de întreprinderi ca și
care lucrătorul temporar primește remunerația întreprinderea utilizatoare în sensul alineatului
cuvenită în temeiul unei convenții colective (18) din [Legea privind societățile pe acțiuni].
aplicabile unui lucrător comparabil al
întreprinderii utilizatoare sau, în lipsa acesteia, (4) O convenție colectivă în sensul alineatu
remunerația cuvenită în temeiul unei convenții lui (2) poate deroga, în ceea ce privește remu
colective pentru lucrătorii comparabili din nerația, de la principiul egalității de tratament
sectorul de activitate, se instituie prezumția pentru primele nouă luni ale misiunii de
potrivit căreia lucrătorul temporar beneficiază muncă temporară în cadrul unei întreprinderi

utilizatoare. O derogare mai îndelungată prin 13. Lucrătorii comparabili ai întreprinderii

convenție colectivă este permisă numai dacă: utilizatoare, cărora li se aplică convenția
colectivă a lucrătorilor din sectorul comerțului
1. în termen de cel mult 15 luni de la demararea cu amănuntul din landul Bavaria (Germania),
misiunii de muncă temporară în cadrul unei primeau un salariu orar brut de 13,64 euro.
întreprinderi utilizatoare, este atins un nivel
al remunerației care este cel puțin egal cu 14. CM a primit, în timpul misiunii sale la
cel prevăzut de convenția colectivă ca fiind această întreprindere, un salariu orar brut
echivalent cu remunerația stipulată de de 9,23 euro, în conformitate cu conven
convenția colectivă pentru lucrătorii compa ția colectivă aplicabilă lucrătorilor tempo
rabili din sector și rari, încheiată între Interessenverband
Deutscher Zeitarbeitsunternehmen eV
2. după o perioadă de adaptare la metodele (Sindicatul Întreprinderilor Germane
de lucru de maximum șase săptămâni, d e M u n c ă Te m p o r a r ă ) , l a c a re e r a
remunerația plătită este aliniată în mod treptat a f i l i a t ă T i m e P a r t n e r, ș i D e u t s c h e r
la remunerația mai sus menționată. Gewerkschaftsbund (Confederația Sindicală
Germană), din care făcea parte Vereinte
În sfera de aplicare a unei astfel de convenții Dienstleistungsgewerkschaft (Sindicatul Unit
colective, angajatorii și lucrătorii care nu din Sectorul Serviciilor), la care era afiliată CM.
sunt ținuți de convenția colectivă pot
conveni asupra aplicării dispozițiilor acesteia. 15. Această din urmă convenție colectivă
Perioada misiunilor de muncă temporară deroga de la principiul egalității de tratament
anterioare efectuate de același sau de un consacrat, pentru perioada cuprinsă între
alt agent de muncă temporară în favoarea lunile ianuarie și martie 2017, la articolul 10
aceleiași întreprinderi utilizatoare este luată alineatul (4) prima teză din AÜG în versiunea
în considerare în întregime dacă perioada aplicabilă până la 31 martie 2017 și, în ceea
corespunzătoare dintre misiuni nu depășește ce privește luna aprilie 2017, la articolul 8
trei luni. alineatul (1) din AÜG în versiunea aplicabilă
începând cu 1 aprilie 2017, prevăzând, pentru
(5) Agentul de muncă temporară este lucrătorii temporari, o remunerație inferioară
obligat să plătească lucrătorului temporar celei acordate lucrătorilor din întreprinderea
cel puțin salariul orar minim stabilit printr-o utilizatoare.
reglementare în temeiul articolului 3a
alineatul (2) pentru perioada misiunii, precum 16. CM a sesizat Arbeitsgericht Würzburg
și pentru perioadele în care nu a fost efectuată (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din
nicio misiune.” Würzburg, Germania) cu o acțiune având ca
obiect obținerea unei remunerații suplimentare
JURISPRUDENŢĂ
Litigiul principal și întrebările preliminare de 1 296,72 euro, sumă echivalentă cu

diferența care i-ar fi revenit dacă ar fi fost
12. Între lunile ianuarie și aprilie 2017, remunerată în temeiul convenției colective
TimePartner, un agent de muncă temporară, a lucrătorilor din sectorul comerțului cu
a angajat-o pe CM ca lucrătoare temporară, amănuntul din Bavaria. Aceasta susținea că
în temeiul unui contract de muncă pe durată dispozițiile relevante ale AÜG, precum și ale
determinată. În cadrul acestui post, CM a fost convenției colective aplicabile lucrătorilor
pusă la dispoziția unei întreprinderi de comerț temporari nu erau conforme cu articolul 5 din
cu amănuntul în calitate de gestionar de Directiva 2008/104. TimePartner a contestat
comenzi. că ar fi obligată să plătească orice altă

remunerație decât cea prevăzută de convențiile existente în întreprinderea în care lucrătorii

colective aplicabile lucrătorilor temporari. temporari desfășoară misiunea de muncă
temporară (întreprinderea utilizatoare)?
17. În urma respingerii acestei acțiuni, CM
a formulat apel la Landesarbeitsgericht b) În cazul unei derogări de la principiul
Nürnberg (Tribunalul Superior pentru Litigii egalității de tratament în ceea ce privește
de Muncă din Nürnberg, Germania). După remunerația, respectarea protecției generale
respingerea apelului său de către acesta prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din
din urmă, CM a formulat recurs la instanța Directiva 2008/104 impune existența unui
de trimitere, Bundesarbeitsgericht (Curtea raport de muncă pe durată nedeterminată
Federală pentru Litigii de Muncă, Germania). între agentul de muncă temporară și lucrătorul
temporar?
18. Această instanță apreciază că soluționarea
recursului menționat depinde de interpretarea 3) Condițiile și criteriile de respectare
articolului 5 din Directiva 2008/104. a protecției generale de care se bucură
lucrătorii temporari în sensul articolului 5
19. În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht alineatul (3) din Directiva 2008/104 sunt
(Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) impuse partenerilor sociali de către legiuitorul
a hotărât să suspende judecarea cauzei și național atunci când acesta le dă posibilitatea
să adreseze Curții următoarele întrebări de a încheia convenții colective care conțin
preliminare: dispoziții derogatorii de la cerința egalității
de tratament în ceea ce privește condițiile de
„1) Cum se definește noțiunea de «protecția muncă și de angajare ale lucrătorilor temporari,
generală de care se bucură lucrătorii iar sistemul național de negociere colectivă
temporari», prevăzută la articolul 5 prevede cerințe care permit să se aștepte un
alineatul (3) din Directiva [2008/104], și, în echilibru rezonabil al intereselor între părțile la
special, cuprinde ea mai mult decât ceea ce convenția colectivă (așa-numita «prezumție de
dreptul național și dreptul Uniunii prevăd în validitate a convențiilor colective»)?
mod imperativ în materie de protecție pentru
toți lucrătorii? 4) În cazul unui răspuns afirmativ la a treia
întrebare:
2) Care sunt condițiile și criteriile care tre
buie îndeplinite pentru a se considera că a) Respectarea protecției generale de care
dispozițiile – dintr-o convenție colectivă – se bucură lucrătorii temporari în sensul
privind condițiile de muncă și de angajare ale articolului 5 alineatul (3) din Directi
lucrătorilor temporari, care derogă de la prin va 2008/104 este asigurată prin reglementări
cipiul egalității de tratament prevăzut la arti legislative care, precum versiunea aplicabilă
colul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/104, începând de la 1 aprilie 2017 a [AÜG],
au fost adoptate cu respectarea protecției ge prevăd un salariu minim pentru lucrătorii
nerale de care se bucură lucrătorii temporari? temporari, o durată maximă a prestării de
muncă temporară la același utilizator, o
a) Examinarea respectării protecției generale limitare în timp a derogării de la principiul
este legată – în mod abstract – de condițiile de egalității de tratament în ceea ce privește
muncă ale lucrătorilor temporari care intră în remunerația, inaplicabilitatea unei dispoziții
domeniul de aplicare al unei astfel de convenții prevăzute de convenția colectivă care derogă
colective sau se impune efectuarea unei analize de la principiul egalității de tratament pentru
comparative și evaluative între condițiile de lucrătorii temporari care, în cursul celor șase
muncă prevăzute de convenția colectivă și cele luni anterioare punerii la dispoziția unui

utilizator, au părăsit întreprinderea acestuia jurisdicțional limitat și, în caz afirmativ, care
sau pe cea a unui angajator care formează, este întinderea acestei marje de apreciere?”
împreună cu utilizatorul, un grup în sensul
articolului 18 din [Legea privind societățile Cu privire la cererea de redeschidere a fazei
pe acțiuni], precum și obligația utilizatorului orale a procedurii
de a acorda lucrătorului temporar acces la
20. Prin scrisoarea depusă la grefa Curții la
instituțiile sau la serviciile colective (cum ar
11 octombrie 2022, TimePartner a solicitat
fi în special serviciile de îngrijire a copiilor,
redeschiderea fazei orale a procedurii.
cantina colectivă și mijloacele de transport),
În susținerea cererii sale, această parte arată
în principiu, în aceleași condiții precum cele
că un aspect de natură să exercite o influență
aplicabile lucrătorilor permanenți?
decisivă asupra deciziei Curții nu ar fi fost
b) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea încă abordat, și anume existența diferitelor
anterioară: sisteme de muncă temporară în cadrul Uniunii,
având ca rezultat faptul că protecția socială a
Acest lucru este valabil și atunci când, în lucrătorului temporar care revine agentului de
reglementări legislative corespunzătoare muncă temporară, în special în perioadele de
precum versiunea aplicabilă până la 31 martie inactivitate, s-ar diferenția considerabil între
2017 a Legii privind punerea la dispoziție a statele membre, motiv pentru care Curtea nu
lucrătorilor, nu este prevăzută o limitare în ar fi suficient informată pentru a se pronunța.
timp a derogării de la principiul egalității de
tratament în ceea ce privește remunerația, 21. Conform articolului 83 din Regulamentul
iar cerința potrivit căreia punerea la dispoziție său de procedură, Curtea poate oricând să
poate fi doar «temporară» nu este concretizată dispună, după ascultarea avocatului general,
sub aspectul duratei? redeschiderea fazei orale a procedurii, în special
atunci când consideră că nu este suficient
5) În cazul unui răspuns negativ la a treia lămurită sau atunci când o parte a invocat,
întrebare: după închiderea acestei faze, un fapt nou de
natură să aibă o influență decisivă asupra
În cazul dispozițiilor care derogă de la
deciziei sale sau atunci când cauza trebuie
principiul egalității de tratament în ceea ce
soluționată pe baza unui argument care nu a
privește condițiile de muncă și de angajare ale
fost pus în discuția părților ori a persoanelor
lucrătorilor temporari prevăzute de convențiile
interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul
colective în conformitate cu articolul 5
Curții de Justiție a Uniunii Europene.
alineatul (3) din Directiva 2008/104, instanțele
naționale pot examina fără restricții aceste 22. În speță, Curtea consideră, după ascultarea
convenții colective pentru a stabili dacă avocatului general, că, ținând seama de
JURISPRUDENŢĂ
derogările au fost efectuate cu respectarea elementele de fapt și de drept furnizate, pe de

protecției generale de care se bucură o parte, de instanța de trimitere și, pe de altă
lucrătorii temporari sau articolul 28 din Carta parte, de TimePartner și de celelalte persoane
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interesate care au participat atât la faza scrisă,
și/sau mențiunea referitoare la «autonomia cât și la faza orală a prezentei proceduri,
partenerilor sociali» din considerentul (19) dispune de toate elementele necesare pentru
al Directivei 2008/104 impun, în ceea ce a se pronunța.
privește respectarea protecției generale
de care se bucură lucrătorii temporari, să 23. În consecință, cererea formulată de
se acorde părților la convenția colectivă o TimePartner având ca obiect redeschiderea
marjă de apreciere supusă numai unui control fazei orale a procedurii trebuie respinsă.

Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie C-258/21, EU:C:2022:529, punctul 35, precum

preliminară și jurisprudența citată).
24. CM susține că cererea de decizie 27. Desigur, prima întrebare, care privește
preliminară este inadmisibilă. În special, prima interpretarea noțiunii de „protecție generală
și a doua întrebare, prin care instanța de de care se bucură lucrătorii temporari”,
trimitere solicită Curții să definească noțiunea în sensul articolului 5 alineatul (3) din
de „protecție generală de care se bucură Directiva 2008/104, este redactată în termeni
lucrătorii temporari”, în sensul articolului 5 generali.
alineatul (3) din Directiva 2008/104, nu ar fi
necesare pentru a se pronunța cu privire la 28. Cu toate acestea, din decizia de trimitere
litigiul principal, noțiunea respectivă nefiind reiese că instanța de trimitere solicită Curții
cunoscută în dreptul german. să definească, într-o primă etapă, noțiunea
menționată pentru a putea stabili, într-o a
25. În această privință, trebuie amintit că, doua etapă, prin intermediul celei de a doua
potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, întrebări, în ce măsură o convenție colectivă
numai instanța națională care este sesizată poate deroga de la principiul egalității
cu soluționarea litigiului și care trebuie să de tratament în materie de remunerare,
își asume răspunderea pentru hotărârea garantând în același timp protecția generală
judecătorească ce urmează a fi pronunțată are de care se bucură lucrătorii temporari,
competența să aprecieze, luând în considerare conform articolului 5 alineatul (3) din
particularitățile cauzei, atât necesitatea unei
Directiva 2008/104. Astfel, dacă convenția
decizii preliminare pentru a fi în măsură să
colectivă aplicabilă lucrătorilor temporari ar fi
pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența
contrară dispoziției menționate, CM ar putea
întrebărilor pe care le adresează Curții.
avea dreptul la o remunerație suplimentară,
În consecință, în cazul în care întrebările
astfel cum a solicitat-o. Prin urmare, prima
adresate privesc interpretarea dreptului
și a doua întrebare nu sunt vădit lipsite de
Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să
pertinență pentru soluționarea litigiului
se pronunțe (Hotărârea din 7 iulie 2022, Coca-
principal.
Cola European Partners Deutschland, C-257/21
și C-258/21, EU:C:2022:529, punctul 34, 29. În consecință, cererea de decizie prelimi
precum și jurisprudența citată). nară este admisibilă.
26. Rezultă că întrebările privind dreptul Cu privire la întrebările preliminare
Uniunii beneficiază de o prezumție de
pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe Cu privire la prima întrebare
asupra unei întrebări preliminare adresate
de o instanță națională numai dacă este 30. Prin intermediul primei întrebări,
evident că interpretarea solicitată a dreptului instanța de trimitere solicită în esență să
Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau se stabilească dacă articolul 5 alineatul (3)
cu obiectul litigiului principal, atunci când din Directiva 2008/104 trebuie interpretat
problema este de natură ipotetică sau atunci în sensul că această dispoziție impune, prin
când Curtea nu dispune de elementele de referirea la noțiunea de „protecție generală
fapt și de drept necesare pentru a răspunde în de care se bucură lucrătorii temporari”, să se
mod util la întrebările care i-au fost adresate ia în considerare un nivel de protecție specific
(Hotărârea din 7 iulie 2022, Coca-Cola lucrătorilor temporari care îl depășește pe cel
European Partners Deutschland, C-257/21 și stabilit, pentru lucrători în general, de dreptul

național și de dreptul Uniunii cu privire la cu înțelesul lor obișnuit în limbajul curent, ci

condițiile de bază de muncă și de angajare. și de contextul lor și de obiectivele urmărite
de reglementarea din care fac parte (Hotărârea
31. În temeiul articolului 5 alineatul (3) din 17 martie 2022, Daimler, C-232/20,
din Directiva 2008/104, după consultarea EU:C:2022:196, punctul 29 și jurisprudența
partenerilor sociali, statele membre le pot citată).
acorda acestora, la un nivel corespunzător și în
conformitate cu condițiile stabilite de statele 35. În ceea ce privește obiectivele urmărite de
membre, respectând în același timp protecția Directiva 2008/104, reiese din considerentele
generală de care se bucură lucrătorii temporari, (10)-(12) ale acestei directive că situația
posibilitatea de a rămâne sau de a deveni juridică, statutul și condițiile de muncă ale
parte la convenții colective care pot cuprinde lucrătorilor temporari în cadrul Uniunii se
dispoziții privind condițiile de muncă și de caracterizează printr-o foarte mare diversitate,
angajare ale lucrătorilor temporari care pot că munca temporară răspunde nu numai
fi diferite de cele menționate la alineatul (1) necesităților în materie de flexibilitate ale
al aceluiași articol, și anume dispoziții în întreprinderilor, dar și necesității lucrătorilor de
temeiul cărora condițiile de bază de muncă și a-și armoniza viața profesională cu cea privată,
de angajare ale lucrătorilor temporari sunt cel contribuind astfel la crearea de locuri de muncă
puțin cele care s-ar aplica acestora dacă ar fi și la participarea și integrarea pe piața muncii
recrutați direct de către întreprinderea în care și că directiva urmărește să stabilească un
își desfășoară misiunea temporară pentru a cadru de protecție pentru lucrătorii temporari
ocupa același post. care să fie nediscriminatoriu, transparent și
32. Noțiunea de „condiții de bază de muncă proporțional și să respecte diversitatea piețelor
și de angajare” este definită la articolul 3 muncii și ale relațiilor între partenerii sociali.
alineatul (1) litera (f) din Directiva 2008/104 36. În ceea ce privește, mai precis, obiec
și se referă la durata timpului de lucru, tivul articolului 5 alineatul (3) din Directi
orele suplimentare, pauzele, perioadele de
va 2008/104, reiese din considerentul (16)
repaus, munca pe timp de noapte, concediile
al acestei directive că, pentru a aborda în
și sărbătorile legale, precum și la remunerație.
mod flexibil diversitatea piețelor muncii și
33. Rezultă astfel din modul de redac a relațiilor dintre partenerii sociali, statele
tare a articolului 5 alineatul (3) din Direc membre pot permite acestora din urmă să
tiva 2008/104 că posibilitatea recunoscută definească condițiile de muncă și de angajare,
statelor membre de a permite partenerilor cu condiția respectării nivelului general de
sociali să rămână sau să devină parte la protecție pentru lucrătorii temporari.
convenții colective care autorizează diferențe
37. În continuarea considerațiilor expuse în
JURISPRUDENŢĂ
de tratament în ceea ce privește condițiile de

bază de muncă și de angajare ale lucrătorilor aceste considerente, articolul 2 din directiva
temporari este compensată de obligația menționată prevede că obiectivul acesteia
de a garanta acestor lucrători o „protecție este acela de a asigura protecția lucrătorilor
generală”, fără însă ca directiva respectivă să temporari și de a îmbunătăți calitatea muncii
definească conținutul acestei din urmă noțiuni. temporare prin asigurarea aplicării principiului
egalității de tratament acestor lucrători și prin
34. Or, conform unei jurisprudențe constante recunoașterea agenților de muncă temporară
a Curții, pentru a interpreta dispozițiile de în calitate de angajatori, ținând seama în
drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu același timp de necesitatea de a stabili un
numai de termenii acestora, în conformitate cadru corespunzător pentru utilizarea acestui

tip de muncă în vederea contribuirii în mod ar fi în mod necesar diminuată dacă o asemenea
eficient la crearea de locuri de muncă și la convenție s-ar limita, în privința acestor lucrători,
dezvoltarea unor forme de muncă flexibile. la a reduce una sau mai multe dintre condițiile
de bază menționate.
38. Acest dublu obiectiv este reflectat în
structura articolului 5 din Directiva 2008/104, 40. Cu toate acestea, având în vedere domeniul
al cărui alineat (1) stabilește regula potrivit de aplicare al articolului 5 alineatul (1) din
căreia condițiile de bază de angajare și de Directiva 2008/104, care constă în a permite
muncă aplicabile lucrătorilor temporari, astfel lucrătorilor temporari să beneficieze de
cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) aceleași condiții de bază precum cele ale
litera (f) din directiva menționată, sunt propriilor lucrători ai întreprinderii utilizatoare,
cel puțin cele ale lucrătorilor proprii ai respectarea protecției generale în sensul
întreprinderii utilizatoare. De la această regulă alineatului (3) al acestui articol nu impune
derogă printre altele dispoziția prevăzută la luarea în considerare a unui nivel de protecție
alineatul (3) al articolului 5 menționat. Totuși, specific lucrătorilor temporari care îl depășește
derogarea menționată trebuie să rămână în pe cel prevăzut, în ceea ce privește condițiile
limitele protecției generale de care se bucură respective, de dispozițiile obligatorii privind
lucrătorii temporari. Domeniul său de aplicare protecția care rezultă din dreptul național și
este, pe de altă parte, limitat la ceea ce este din dreptul Uniunii pentru lucrători în general.
strict necesar pentru a proteja interesul a
cărui ocrotire este permisă de derogarea de 41. Avantajele care compensează efectele
la principiul egalității de tratament adoptată unei diferențe de tratament în detrimentul
în temeiul acestei dispoziții, și anume lucrătorilor temporari, precum cea menționată
interesul legat de necesitatea de a face față la punctul 39 din prezenta hotărâre, trebuie
cu flexibilitate diversității piețelor muncii și a să se raporteze la condițiile de bază de
relațiilor dintre partenerii sociali (Hotărârea din muncă și de angajare definite la articolul 3
21 octombrie 2010, Accardo și alții, C-227/09, alineatul (1) litera (f) din Directiva 2008/104,
EU:C:2010:624, punctul 58 și jurisprudența și anume cele referitoare la timpul de lucru,
citată). orele suplimentare, pauzele, perioadele de
repaus, munca pe timp de noapte, concediile
39. Pentru a concilia astfel obiectivul de a asigura și sărbătorile legale, precum și la remunerație.
protecția lucrătorilor temporari, enunțat la
articolul 2 din Directiva 2008/104, și respectarea 42. O asemenea interpretare a articolului 5
diversității piețelor muncii, este necesar să se alineatul (3) din Directiva 2008/104 este
considere că, atunci când o convenție colectivă confirmată de contextul său. De fapt,
autorizează, în temeiul articolului 5 alineatul (3) articolul 5 alineatul (2) din această directivă
din această directivă, prin derogare de la permite în esență statelor membre, în urma
alineatul (1), o diferență de tratament în ceea consultării partenerilor sociali, să deroge, în
ce privește condițiile de bază de muncă și de ceea ce privește remunerația, de la principiul
angajare în detrimentul lucrătorilor temporari egalității de tratament prevăzut la articolul 5
în raport cu cele de care beneficiază propriii alineatul (1) din directiva menționată, atunci
lucrători ai întreprinderii utilizatoare, „protecția când, printre altele, acești lucrători continuă să
generală” a acestor lucrători temporari este fie remunerați în perioadele dintre misiunile de
garantată numai dacă li se acordă, în schimb, muncă temporară. Astfel, deși statele membre
avantaje menite să compenseze efectele pot doar să stabilească remunerația lucrătorilor
acestei diferențe de tratament. Astfel, protecția temporari la un nivel mai scăzut decât cel
generală de care se bucură lucrătorii temporari pe care l-ar impune principiul egalității

de tratament cu condiția de a compensa natură să compenseze diferența de tratament

inconvenientul respectiv prin acordarea unui pe care o suportă.
avantaj care se raportează, în această ipoteză,
la aceeași condiție de bază de muncă și de Cu privire la a doua întrebare
angajare reprezentată de remunerație, ar 45. Prin intermediul celei de a doua întrebări,
fi paradoxal să se accepte posibilitatea ca care este împărțită în două subîntrebări,
partenerii sociali, obligați totuși să garanteze instanța de trimitere solicită în esență
protecția generală de care se bucură lucrătorii să se stabilească în ce condiții se poate
menționați, să procedeze în acest mod fără a fi considera totuși că o convenție colectivă care
obligați, la rândul lor, să prevadă, în convenția autorizează diferențe de tratament în ceea
colectivă în cauză, acordarea unui avantaj în ce privește condițiile de bază de muncă și de
ceea ce privește condițiile de bază menționate. angajare în detrimentul lucrătorilor temporari
43. Acest lucru este valabil, a fortiori, pentru poate garanta protecția generală de care
lucrătorii temporari ce dispun numai de un se bucură lucrătorii temporari în cauză, în
contract pe durată determinată care, întrucât conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din
riscă să fie rareori remunerați între două Directiva 2008/104.
misiuni de muncă, trebuie să primească un Cu privire la a doua întrebare litera a)
avantaj compensatoriu substanțial în ceea
ce privește condițiile de bază menționate 46. Prin intermediul celei de a doua întrebări
și care trebuie să aibă un nivel în esență cel litera a), instanța de trimitere solicită în esență
puțin echivalent cu cel acordat lucrătorilor să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (3)
temporari care dispun de un contract pe durată din Directiva 2008/104 trebuie interpretat în
nedeterminată. sensul că respectarea obligației de a garanta
protecția generală de care se bucură lucrătorii
44. Având în vedere considerațiile care temporari trebuie apreciată în mod abstract,
precedă, trebuie să se răspundă la prima în lumina unei convenții colective care auto
întrebare că articolul 5 alineatul (3) din rizează o diferență de tratament, sau în mod
Directiva 2008/104 trebuie interpretat în concret, prin efectuarea unei comparații între
sensul că această dispoziție nu impune, prin condițiile de bază de muncă și de angajare
referirea la noțiunea de „protecție generală aplicabile lucrătorilor comparabili recrutați
de care se bucură lucrătorii temporari”, să se direct de întreprinderea utilizatoare.
ia în considerare un nivel de protecție specific
lucrătorilor temporari care îl depășește pe cel 47. Potrivit articolului 5 alineatul (1) primul
stabilit, pentru lucrători în general, de dreptul paragraf din Directiva 2008/104, pe durata
național și de dreptul Uniunii cu privire la misiunii lor la o întreprindere utilizatoare,
condițiile de bază de muncă și de angajare. condițiile de bază de muncă și de angajare a
JURISPRUDENŢĂ
Cu toate acestea, atunci când partenerii lucrătorilor temporari trebuie să corespundă

sociali autorizează, prin intermediul unei cel puțin celor care le-ar fi aplicabile dacă ar fi
convenții colective, diferențe de tratament în recrutați direct de această întreprindere pentru
ceea ce privește condițiile de bază de muncă a ocupa același loc de muncă (Hotărârea
și de angajare în detrimentul lucrătorilor din 12 mai 2022, Luso Temp, C-426/20,
temporari, această convenție colectivă trebuie, EU:C:2022:373, punctul 49). Legiuitorul
pentru a garanta protecția generală de care se Uniunii și-a manifestat astfel intenția de a
bucură lucrătorii temporari vizați, să le acorde se asigura că, în conformitate cu principiul
acestora avantaje în ceea ce privește condițiile egalității de tratament, lucrătorii temporari nu
de bază de muncă și de angajare care să fie de se află, în principiu, într-o situație mai puțin

favorabilă decât cea a lucrătorilor comparabili 50. Având în vedere cele ce precedă, trebuie
ai întreprinderii utilizatoare. să se răspundă la a doua întrebare litera a) că
articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104
48. Prin urmare, lucrătorii temporari au, în trebuie interpretat în sensul că respectarea
principiu, dreptul la aceleași condiții de bază obligației de a garanta protecția generală de
de muncă și de angajare precum cele care le-ar care se bucură lucrătorii temporari trebuie
fi aplicabile dacă întreprinderea utilizatoare i-ar apreciată în mod concret, prin compararea,
fi recrutat direct. Rezultă astfel din caracterul pentru un anumit post, a condițiilor de
derogatoriu al articolului 5 alineatul (3), bază de muncă și de angajare aplicabile
amintit la punctul 38 din prezenta hotărâre, lucrătorilor recrutați direct de întreprinderea
precum și din finalitatea Directivei 2008/104, utilizatoare cu cele aplicabile lucrătorilor
amintită la punctul 36 din prezenta hotărâre, că temporari pentru a putea stabili astfel dacă
dispoziția derogatorie prevăzută la articolul 5 avantajele compensatorii acordate în ceea ce
alineatul (3) din această directivă impune să se privește condițiile de bază menționate permit
verifice concret dacă o convenție colectivă care compensarea efectelor diferenței de tratament
autorizează o diferență de tratament, în ceea suferite.
ce privește condițiile de bazăde muncă și de
Cu privire la a doua întrebare litera b)
angajare, între lucrătorii temporari și lucrătorii
comparabili ai întreprinderii utilizatoare 51. Prin intermediul celei de a doua întrebări
garantează efectiv protecția generală de care litera b), instanța de trimitere solicită în esență
se bucură lucrătorii temporari, acordându- să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (3)
le anumite avantaje menite să compenseze din Directiva 2008/104 trebuie interpretat
efectele diferenței de tratament respective. în sensul că obligația de a garanta protecția
Această verificare trebuie, așadar, efectuată generală de care se bucură lucrătorii temporari
în raport cu condițiile de bază de muncă și de impune ca lucrătorul temporar în cauză să fie
angajare aplicabile lucrătorilor comparabili ai legat de agentul de muncă temporară printr-un
întreprinderii utilizatoare. contract de muncă pe durată nedeterminată.
49. Prin urmare, trebuie astfel să se stabilească, 52. Desigur, potrivit articolului 5 alineatul (2)
într-o primă etapă, condițiile de bază de din această directivă, în ceea ce privește
muncă și de angajare care ar fi aplicabile remunerațiile, statele membre, în urma
lucrătorului temporar dacă ar fi recrutat direct consultării partenerilor sociali, pot stabili că
de întreprinderea utilizatoare pentru a ocupa se poate deroga de la principiul egalității de
același loc de muncă. Într-o a doua etapă, tratament atunci când lucrătorii temporari
trebuie să se compare aceste condiții de bază care au încheiat un contract de muncă
pe durată nedeterminată cu un agent de
de muncă și de angajare cu cele care rezultă din
muncă temporară continuă să fie remunerați
convenția colectivă la care este supus efectiv
în perioadele dintre misiunile de muncă
lucrătorul temporar (a se vedea prin analogie
temporară.
Hotărârea din 12 mai 2022, Luso Temp,
C-426/20, EU:C:2022:373, punctul 50). Într-o 53. Cu toate acestea, spre deosebire de
a treia etapă, ar fi necesar, pentru a asigura această dispoziție, articolul 5 alineatul (3) din
protecția generală de care se bucură lucrătorii Directiva 2008/104 nu prevede nicio normă
temporari, să se aprecieze dacă avantajele specifică situației lucrătorilor temporari
compensatorii acordate permit neutralizarea care beneficiază de un contract pe durată
diferenței de tratament suferite. nedeterminată.

54. După cum a arătat domnul avocat contractului lor de muncă cu un agent de muncă
general la punctul 54 din concluzii, rațiunea temporară. Într-un asemenea caz, nu se poate
existenței acestei diferențe între articolul 5 exclude, de altfel, ca menținerea remunerației
alineatul (2) din Directiva 2008/104 și între două misiuni, fie în temeiul unui contract
articolul 5 alineatul (3) din aceasta ține pe durată nedeterminată, fie al unui contract
de împrejurarea că lucrătorii temporari pe durată determinată, să poată fi luată în
angajați în temeiul unui contract de muncă considerare în vederea aprecierii respectivei
pe durată nedeterminată continuă să fie protecții generale. Cu toate acestea, este
plătiți în perioada dintre misiunile care le important ca lucrătorilor temporari care dispun
sunt încredințate la întreprinderi utilizatoare. de un contract pe durată determinată să li se
Această împrejurare constituie justificarea acorde un avantaj substanțial care să permită
posibilității prevăzute la articolul 5 alineatul (2) compensarea diferenței de remunerație pe
din directiva menționată de a prevedea în care o suportă în cursul misiunii în raport cu un
privința lucrătorilor respectivi o diferență de lucrător comparabil al întreprinderii utilizatoare.
tratament în privința remunerației. Caracterul
57. Având în vedere considerațiile care precedă,
specific al acestei norme contrastează cu
trebuie să se răspundă la a doua întrebare
caracterul general al articolului 5 alineatul (3)
litera b) că articolul 5 alineatul (3) din
din directiva amintită, care, deși autorizează
Directiva 2008/104 trebuie interpretat în sensul
diferențe de tratament în ceea ce privește
că obligația de a garanta protecția generală de
condițiile de bază de muncă și de angajare,
care se bucură lucrătorii temporari nu impune
obligă totuși la garantarea protecției generale
ca lucrătorul temporar în cauză să fie legat de
de care se bucură lucrătorii temporari.
agentul de muncă temporară printr-un contract
55. Astfel, trebuie arătat că articolul 5 de muncă pe durată nedeterminată.
alineatul (2) din Directiva 2008/104 sta
Cu privire la a treia întrebare
bilește el însuși compensația concretă – și
anume remunerația pentru perioada dintre 58. Prin intermediul celei de a treia întrebări,
misiuni – care trebuie acordată lucrătorilor instanța de trimitere solicită în esență să se
temporari care au un contract pe perioadă stabilească dacă articolul 5 alineatul (3) din
nedeterminată, în schimbul unei derogări de Directiva 2008/104 trebuie interpretat în
la principiul egalității de tratament în ceea ce sensul că legiuitorul național este obligat să
privește remunerația, în timp ce alineatul (3) prevadă condițiile și criteriile care urmăresc să
al acestui articol permite partenerilor sociali garanteze protecția generală de care se bucură
să negocieze în mod autonom atât natura lucrătorii temporari, în sensul acestei dispoziții,
exactă a derogării de la principiul egalității atunci când statul membru în cauză acordă
de tratament, cât și avantajul menit să partenerilor sociali posibilitatea de a rămâne
JURISPRUDENŢĂ
compenseze efectele acestei derogări, cu sau de a deveni parte la convenții colective

condiția garantării protecției generale de care care autorizează diferențe de tratament în ceea
se bucură lucrătorii temporari. ce privește condițiile de bază de muncă și de
angajare în detrimentul lucrătorilor menționați.
56. Articolul 5 alineatul (3) din Directi
va 2008/104 permite, așadar, sub rezerva unei 59. Trebuie arătat că, potrivit articolului 288 al
astfel de protecții generale, încheierea unei treilea paragraf TFUE, directiva este obligatorie
convenții colective care derogă de la principiul pentru fiecare stat membru destinatar cu
egalității de tratament față de orice lucrător privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând
temporar, fără diferențiere în funcție de carac autorităților naționale competența în ceea
terul determinat sau nedeterminat al duratei ce privește forma și mijloacele. Deși această

dispoziție rezervă statelor membre libertatea de tratament, așa cum a fost pus în aplicare
alegerii căilor și a mijloacelor destinate să la alineatul (1) al acestuia, este conformă cu
asigure punerea în aplicare a directivei, această jurisprudența Curții, potrivit căreia este permis
libertate nu afectează totuși obligația fiecăruia statelor respective să încredințeze în primul rând
dintre statele destinatare de a lua, în cadrul partenerilor sociali sarcina de a realiza obiectivele
ordinii sale juridice naționale, toate măsurile de politică socială prevăzute de o directivă în
necesare pentru a asigura efectul deplin al acest domeniu (Hotărârea din 17 martie 2022,
directivei, în conformitate cu obiectivul pe care Daimler, C-232/20, EU:C:2022:196, punctul 108
aceasta îl urmărește (Hotărârea din 17 martie și jurisprudența citată).
2022, Daimler, C-232/20, EU:C:2022:196,
punctul 94 și jurisprudența citată). 64. Această posibilitate nu scutește însă statele
membre de obligația de a garanta, prin acte cu
60. Astfel cum s-a amintit deja la punctul 36 putere de lege sau prin acte administrative adec
din prezenta hotărâre, din considerentul (16) al vate, că toți lucrătorii temporari pot beneficia
Directivei 2008/104 reiese că, pentru a aborda de întreaga protecție care le este acordată prin
în mod flexibil diversitatea piețelor muncii și Directiva 2008/104 (Hotărârea din 17 martie
a relațiilor dintre partenerii sociali, statele 2022, Daimler, C-232/20, EU:C:2022:196,
membre pot permite acestora din urmă să punctul 109 și jurisprudența citată).
definească condițiile de muncă și de angajare,
cu condiția respectării nivelului general de 65. Prin urmare, atunci când statele membre
protecție pentru lucrătorii temporari. oferă partenerilor sociali posibilitatea de a deveni
parte la convenții colective care autorizează, în
61. În plus, din considerentul (19) al Directivei conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din
2008/104 reiese că aceasta din urmă nu Directiva 2008/104, diferențe de tratament în
aduce atingere autonomiei partenerilor sociali detrimentul lucrătorilor temporari, acestea sunt
și nici nu ar trebui să afecteze relațiile dintre totuși obligate să garanteze protecția generală
partenerii sociali, inclusiv dreptul de a negocia de care se bucură lucrătorii respectivi.
și de a încheia convenții colective de muncă
în conformitate cu legislația și cu practicile 66. Or, având în vedere finalitatea articolului 5
naționale, respectând, în același timp, legislația alineatul (3) din Directiva 2008/104, astfel
Uniunii în vigoare. cum rezultă din considerentele (16) și (19) ale
acesteia, amintite la punctele 60 și 61 din pre
62. Pe de altă parte, din articolul 11 alinea zenta hotărâre, obligația partenerilor sociali de a
tul (1) din Directiva 2008/104 rezultă că statele asigura lucrătorilor temporari o protecție gene
membre au posibilitatea, pentru a se conforma rală nu impune ca statele membre să prevadă în
obiectivului de protecție a lucrătorilor temporari, mod detaliat condițiile și criteriile cărora trebuie
fie să adopte actele cu putere de lege și actele ad să li se conformeze convențiile colective.
ministrative necesare în această privință, fie să se
asigure că partenerii sociali introduc dispozițiile 67. Cu toate acestea, așa cum a arătat domnul
necesare printr-un acord, statele membre trebu avocat general la punctul 65 din concluzii, atunci
ind să adopte toate măsurile necesare care să le când legislația națională oferă partenerilor sociali
permită garantarea în orice moment a atingerii posibilitatea de a negocia și de a încheia con
obiectivelor cuprinse în aceasta. venții colective care intră în domeniul de apli
care al unei directive, aceștia trebuie să acționeze
63. Astfel, posibilitatea recunoscută statelor cu respectarea în general a dreptului Uniunii și
memb re la articolul 5 alineatul (3) din în special a directivei menționate. Astfel, din
Directiva 2008/104 de a deveni parte la conven moment ce partenerii sociali încheie o convenție
ții colective care derogă de la principiul egalității colectivă care intră în domeniul de aplicare al

Directivei 2008/104, aceștia trebuie să acționeze 71. Trebuie amintit, pe de o parte, că, în te
cu respectarea directivei menționate, garantând meiul articolului 28 din Carta drepturilor
printre altele protecția generală de care se fund amentale, lucrătorii și angajatorii sau
bucură lucrătorii temporari în conformitate cu org an izațiile lor au, în conformitate cu
articolul 5 alineatul (3) din aceasta (a se vedea dreptul Uniunii, precum și cu legislațiile și
prin analogie Hotărârea din 19 septembrie 2018, practicile naționale, printre altele, dreptul de
Bedi, C-312/17, EU:C:2018:734, punctul 70 și a negocia și de a încheia convenții colective la
jurisprudența citată). nivelurile corespunzătoare. Pe de altă parte,
articolul 152 primul paragraf TFUE precizează
68. Având în vedere considerațiile care precedă, că Uniunea „recunoaște și promovează rolul
trebuie să se răspundă la a treia întrebare că partenerilor sociali la nivelul său, ținând
articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104 seama de diversitatea sistemelor naționale”
trebuie interpretat în sensul că legiuitorul și că ea „facilitează dialogul dintre aceștia,
național nu este obligat să prevadă condițiile și respectându-le autonomia”, importanța
autonomiei respective fiind de altfel amintită
criteriile care urmăresc să garanteze protecția
și în considerentul (19) al Directivei 2008/104.
generală de care se bucură lucrătorii temporari,
în sensul acestei dispoziții, atunci când statul 72. Această autonomie presupune că, în cursul
membru în cauză acordă partenerilor sociali etapei de negociere a unui acord de către
posibilitatea de a rămâne sau de a deveni partenerii sociali, care ține de competența
parte la convenții colective care autorizează exclusivă a acestora, ei pot dialoga și acționa în
diferențe de tratament în ceea ce privește mod liber, fără a primi ordine sau instrucțiuni din
condițiile de bază de muncă și de angajare în partea nimănui și în special din partea statelor
detrimentul lucrătorilor menționați. membre sau a instituțiilor Uniunii (Hotărârea
din 2 septembrie 2021, EPSU/Comisia,
Cu privire la a patra întrebare C-928/19 P, EU:C:2021:656, punctul 61).
69. Având în vedere răspunsul dat la a treia 73. Trebuie astfel să se arate că partenerii soci
întrebare, nu este necesar să se răspundă la a ali dispun de o amplă marjă de apreciere nu
patra întrebare. numai în alegerea urmăririi unui obiectiv deter
minat printre alte obiective în materie de po
Cu privire la a cincea întrebare litică socială și de ocupare a forței de muncă, ci
și în definirea măsurilor susceptibile să realizeze
70. Prin intermediul celei de a cincea întrebări, acest obiectiv (Hotărârea din 19 septembrie
care este adresată în cazul unui răspuns negativ 2018, Bedi, C-312/17, EU:C:2018:734,
la a treia întrebare, instanța de trimitere solicită punctul 59 și jurisprudența citată).
în esență să se stabilească dacă articolul 5
JURISPRUDENŢĂ
alineatul (3) din Directiva 2008/104 trebuie 74. Cu toate acestea, atunci când dreptul la nego
interpretat în sensul că convențiile colective ciere colectivă proclamat la articolul 28 din Carta
care autorizează, în temeiul acestei dispoziții, drepturilor fundamentale ține de dispozițiile drep
diferențe de tratament în ceea ce privește con tului Uniunii, el trebuie, în domeniul de aplicare al
dreptului amintit, să fie exercitat în conformitate
dițiile de bază de muncă și de angajare în detri
cu acesta (Hotărârea din 19 septembrie 2018,
mentul lucrătorilor temporari pot face obiectul
Bedi, C-312/17, EU:C:2018:734, punctul 69 și ju
unui control jurisdicțional efectiv pentru a se
risprudența citată).
verifica respectarea de către partenerii sociali a
obligației lor de a garanta protecția generală de 75. Deși partenerii sociali beneficiază astfel,
care se bucură acești lucrători. după cum s-a amintit la punctul 73 din prezen

ta hotărâre, de o amplă marjă de apreciere în 78. În pofida marjei de apreciere de care bene
cadrul negocierii și al încheierii convențiilor ficiază partenerii sociali pentru a negocia și a
colective, această marjă de apreciere este, încheia convenții colective, instanța națională
în consecință, circumscrisă de obligația de a este obligată să facă tot ce ține de competența
asigura respectarea dreptului Uniunii. sa pentru a asigura compatibilitatea conven
țiilor colective cu cerințele care decurg din
76. În consecință, deși, așa cum s-a constatat articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104.
în răspunsul la a treia întrebare, dispozițiile
Directivei 2008/104 nu impun statelor membre 79. Având în vedere considerațiile care precedă,
adoptarea unei reglementări determinate care trebuie să se răspundă la a cincea întrebare că
articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104
să urmărească garantarea protecției generale
trebuie interpretat în sensul că convențiile
de care se bucură lucrătorii temporari, în sensul
colective care autorizează, în temeiul acestei
articolului 5 alineatul (3) din această directivă,
dispoziții, diferențe de tratament în ceea ce
nu este mai puțin adevărat că statele membre, privește condițiile de bază de muncă și de
inclusiv instanțele lor, trebuie să garanteze că angajare în detrimentul lucrătorilor temporari
convențiile colective care autorizează diferențe trebuie să poată face obiectul unui control
de tratament în ceea ce privește condițiile de jurisdicțional efectiv pentru a se verifica
bază de muncă și de angajare asigură printre respectarea de către partenerii sociali a
altele protecția generală de care se bucură obligației lor de a garanta protecția generală
lucrătorii temporari conform aceleiași dispoziții de care se bucură acești lucrători.
din directivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
77. Pentru a asigura deplina efectivitate a
Directivei 2008/104, așa cum a arătat domnul 80. Întrucât, în privința părților din litigiul
avocat general la punctul 79 din concluzii, revine principal, procedura are caracterul unui
instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă incident survenit la instanța de trimitere, este
de competența acesteia să se pronunțe cu
convențiile colective care derogă, în temeiul
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
articolului 5 alineatul (3) din această directivă, de
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
la principiul egalității de tratament garantează
altele decât cele ale părților menționate, nu
în mod adecvat protecția generală de care se pot face obiectul unei rambursări.
bucură lucrătorii temporari, acordându-le, în
schimb, avantaje compensatorii pentru orice Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
derogare de la principiul menționat. declară:
1) Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară
trebuie interpretat în sensul că
această dispoziție nu impune, prin referirea la noțiunea de „protecție generală de care se

bucură lucrătorii temporari”, să se ia în considerare un nivel de protecție specific lucrătorilor
temporari care îl depășește pe cel stabilit, pentru lucrători în general, de dreptul național
și de dreptul Uniunii cu privire la condițiile de bază de muncă și de angajare. Cu toate
acestea, atunci când partenerii sociali autorizează, prin intermediul unei convenții colective,
diferențe de tratament în ceea ce privește condițiile de bază de muncă și de angajare în
detrimentul lucrătorilor temporari, această convenție colectivă trebuie, pentru a garanta

protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari vizați, să le acorde acestora

avantaje în ceea ce privește condițiile de bază de muncă și de angajare care să fie de natură
să compenseze diferența de tratament pe care o suportă.
2) Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104
respectarea obligației de a garanta protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari

trebuie apreciată în mod concret, prin compararea, pentru un anumit post, a condițiilor
de bază de muncă și de angajare aplicabile lucrătorilor recrutați direct de întreprinderea
utilizatoare cu cele aplicabile lucrătorilor temporari pentru a putea stabili astfel dacă
avantajele compensatorii acordate în ceea ce privește condițiile de bază menționate permit
compensarea efectelor diferenței de tratament suferite.
obligația de a garanta protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari nu impune

ca lucrătorul temporar în cauză să fie legat de agentul de muncă temporară printr-un
contract de muncă pe durată nedeterminată.
legiuitorul național nu este obligat să prevadă condițiile și criteriile care urmăresc să

garanteze protecția generală de care se bucură lucrătorii temporari, în sensul acestei
dispoziții, atunci când statul membru în cauză acordă partenerilor sociali posibilitatea de a
rămâne sau de a deveni parte la convenții colective care autorizează diferențe de tratament
în ceea ce privește condițiile de bază de muncă și de angajare în detrimentul lucrătorilor
menționați.
convențiile colective care autorizează, în temeiul acestei dispoziții, diferențe de tratament

în ceea ce privește condițiile de bază de muncă și de angajare în detrimentul lucrătorilor
JURISPRUDENŢĂ
temporari trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv pentru a se
verifica respectarea de către partenerii sociali a obligației lor de a garanta protecția generală
de care se bucură acești lucrători.
Semnături

Recurs – Funcție publică – Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) – Noțiunea de «invaliditate»...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

„Recurs – Funcție publică – Personalul Băncii Europene de Investiții (BEI) –
Noțiunea de «invaliditate» – Declarație privind capacitatea de muncă –
Absență nejustificată – Acțiune în anulare și în despăgubire”
În cauza C-68/22 P,
având ca obiect un recurs în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii
Europene, introdus la 2 februarie 2022,
Banca Europeană de Investiții (BEI), reprezentată de G. Faedo și I. Zanin, în calitate de agenți,

asistate de A. Duron, avocate,
reclamantă,
cealaltă parte din procedură fiind:

KL, reprezentat de A. Champetier și L. Levi, avocates,
reclamant în primă instanță,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din doamna M. L. Arastey Sahún, președintă de cameră, și domnii F. Biltgen (raportor)
și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre a unei pensii de invaliditate începând cu data

de 1 februarie 2019, precum și a dobânzilor de
1. Prin recursul formulat, Banca Europeană întârziere aferente acestei pensii, cu deducerea
de Investiții (BEI) solicită anularea Hotărârii
sumelor plătite lui KL cu titlu de remunerație
Tribunalului Uniunii Europene din 24 noiembrie
care, ca urmare a plății pensiei de invaliditate,
2021, KL/BEI (T-370/20, EU:T:2021:822,
ar reieși că nu îi erau datorate.
denumită în continuare „hotărârea atacată”),
prin care acesta, pe de o parte, a anulat deciziile Cadrul juridic
BEI din 8 februarie și 8 martie 2019 prin care
KL a fost declarat apt de muncă și în absență RTSP
nejustificată din data de 18 februarie 2019,
precum și decizia președintelui BEI din 16 martie 2. Articolul 46-1 din Regulamentul tranzitoriu
2020 de confirmare a acestor decizii (denumite privind sistemul de pensii aplicabil membrilor
în continuare, împreună, „deciziile în litigiu”) și, personalului BEI (denumit în continuare
pe de altă parte, a obligat BEI la plata către KL „RTSP”) prevede:

„În sensul prezentului regulament, este fi rezumat, în scopul prezentei proceduri, după
invalidă persoana afiliată care, în urma unei cum urmează.
boli, a unui accident sau a unei infirmități,
se află în incapacitate fizică sau mentală de 7. KL a fost angajat de BEI începând cu 1 sep
a îndeplini în mod permanent atribuțiile sale tembrie 2001.
sau alte atribuții de nivel echivalent și a cărei 8. După mai multe perioade în care KL a absen
invaliditate este recunoscută în conformitate
tat de la BEI, aceasta l-a informat la 22 mai
cu articolul 48 de mai jos.”
2017 că medicul consultant al acestui organism
3. Articolul 48-1 din RTSP prevede că invalidita a recomandat intrarea sa în incapacitate
tea trebuie să fie recunoscută de un medic ales temporară parțială (echivalentă cu 50% din
de BEI sau, în caz de contestație, de comisia timpul său de lucru) pentru o perioadă de șase
pentru invaliditate prevăzută la articolul 13-1 luni începând de la 1 iunie 2017.
din acest regulament.
8. La 1 iunie 2017, KL a contestat recomandarea
4. În conformitate cu articolul 51-1 din RTSP: medicului consultant al BEI, considerând că ar fi
trebuit plasat în incapacitate temporară totală
„În cazul în care persoana invalidă desfășoară de reluare a atribuțiilor sale. În consecință, el
o activitate lucrativă, pensia de invaliditate se a solicitat punerea în aplicare a procedurii de
reduce în măsura în care suma pensiei de inva arbitraj medical prevăzute la articolul 4 din
liditate, a pensiilor pentru copii și a veniturilor anexa X la Dispozițiile administrative aplicabile
obținute din această activitate depășește valoa personalului BEI, adoptate în aplicarea
rea remunerației nete corespunzătoare treptei și Regulamentului personalului BEI (denumite în
funcției persoanei asigurate în aceleași împre continuare „dispozițiile administrative”).
jurări familiale ca în momentul în care a fost
declarată invalidă.” 10. La 18 octombrie 2017, KL a fost examinat
de medicul independent desemnat de BEI, care
Statutul a confirmat opinia medicului consultant al
acesteia. Această concluzie a fost comunicată
5. Articolul 78 primul paragraf din Statutul
Băncii Europene de Investiții și lui KL.
funcționarilor Uniunii Europene, în versiunea
în vigoare la data faptelor care au stat la baza 11. La 14 decembrie 2017, BEI l-a informat pe
prezentului litigiu (denumit în continuare reclamant că erau în curs discuții pentru a
„statutul”), prevede: se permite revenirea sa la locul de muncă cu
fracțiune de normă pentru o perioadă de trei
„În condițiile prevăzute la articolele 13-16 din
luni într-un alt post decât cel pe care îl ocupase
JURISPRUDENŢĂ
anexa VIII, funcționarul are dreptul la o prestație

de invaliditate atunci când este afectat de o anterior, în condițiile în care, de la 1 ianuarie
invaliditate permanentă considerată totală 2018 și până la reintegrarea sa, ar fi scutit de
care îl pune în imposibilitatea de a-și exercita obligația de a se prezenta la locul de muncă.
atribuțiile corespunzătoare unui post din grupa 12. La 28 decembrie 2017, avocatul lui KL a
sa de funcții.” contestat consecințele pe care BEI intenționa
Istoricul litigiului să le deducă din arbitrajul medical, susținând
că procedura ce ar fi trebuit pusă în aplicare era
6. Istoricul litigiului, astfel cum a fost prezentat cea a comisiei pentru invaliditate prevăzută la
la punctele 1-39 din hotărârea atacată, poate articolul 13-1 din RTSP.

13. Întrucât BEI a fost de acord să inițieze o Procedura în fața Tribunalului și hotărârea
procedură în fața comisiei pentru invaliditate, atacată
aceasta din urmă a emis o concluzie la
9 noiembrie 2018 (denumită în continuare 18. Prin cererea depusă la grefa Tribunalului
„concluzia comisiei pentru invaliditate din la 11 iunie 2020, KL a formulat o acțiune în
9 noiembrie 2018”), care a fost formulată după anularea deciziilor în litigiu. În susținerea
cum urmează: acțiunii sale, el a invocat două motive, primul
fiind întemeiat pe încălcarea articolelor 46-1
„Din cauza tulburării sale psihice, [KL] este și 48-1 din RTSP, a articolelor 11.1 și 11.3 din
inapt să se întoarcă la ultimul loc de muncă și dispozițiile administrative, precum și pe o
la fostul său angajator. El este, așadar, invalid eroare vădită de apreciere, iar cel al doilea
în raport cu BEI, dar nu invalid în raport cu fiind întemeiat pe încălcarea obligației de
piața generală a muncii. [Comisia pentru solicitudine. Numai primul motiv este relevant
invaliditate] a decis în unanimitate cu privire în sensul prezentului recurs.
la acest subiect.”
19. Prin intermediul acestui motiv, KL reproșează
14. Aceeași concluzie se regăsește într-un BEI că a considerat în deciziile atacate că el era
raport al medicului desemnat în conformitate apt de muncă și în situație de absență nejustifi
cu articolul 13-1 din RTSP, de comun acord cu cată începând cu 18 februarie 2019. În această
ceilalți doi medici care intră în componența privință, KL a arătat că, potrivit concluziei
comisiei pentru invaliditate, intitulat „Expertiză comisiei pentru invaliditate din 9 noiembrie
medicală în cadrul comisiei pentru invaliditate 2018 și expertizei medicale efectuate în cadrul
din 9 noiembrie 2018”. comisiei menționate, el a fost considerat invalid
în raport cu BEI. KL a susținut că această con
15. La 23 ianuarie 2019, pe baza a trei cluzie era suficientă pentru a-l declara invalid
formulare transmise de medicii care intră în în sensul articolului 46-1 din RTSP. În schimb,
componența comisiei pentru invaliditate, în BEI a afirmat că RTSP recunoaște un singur tip
care a fost bifată căsuța „not invalid” („nu este de invaliditate, și anume cea în raport cu piața
invalid”) (denumite în continuare „formularele generală a muncii, și că avizul comisiei pentru
din 16 și 23 ianuarie 2019”), această comisie invaliditate a fost exprimat în formularele din
a comunicat BEI decizia sa, adoptată în 16 și 23 ianuarie 2019, în care se preciza că KL
unanimitate, potrivit căreia KL nu era invalid. nu era invalid.
16. Prin deciziile din 8 februarie și 8 martie 20. În ceea ce privește, în primul rând,
2019, BEI l-a declarat pe KL apt de muncă și în documentele care constituie avizul comisiei
situație de absență nejustificată începând cu pentru invaliditate, Tribunalul a considerat,
18 februarie 2019, dată de la care a considerat la punctele 58-73 din hotărârea atacată, că
că acesta din urmă ar fi trebuit să își reia aprecierea legalității deciziilor în litigiu trebuia
activitatea. efectuată nu numai în lumina formularelor din
16 și 23 ianuarie 2019, ci și în lumina concluziei
17. La 16 martie 2020, ca urmare a eșecului comisiei pentru invaliditate din 9 noiembrie
procedurii de conciliere inițiate la cererea lui 2018, confirmată de expertiza medicală
KL, președintele BEI a recunoscut concluziile efectuată în cadrul comisiei menționate.
în acest sens ale comisiei de conciliere.
În consecință, deciziile din 8 februarie și 21. În al doilea rând, la punctele 74-81 din
8 martie 2019 au fost confirmate de acesta hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că,
din urmă. potrivit avizului comisiei pentru invaliditate,

astfel cum rezultă din documentele mențio prin declararea sa ca fiind apt de muncă și
nate la punctul 20 din această hotărâre, KL în situație de absență nemotivată începând
nu mai putea îndeplini atribuții în cadrul BEI, cu 18 februarie 2019 în deciziile atacate, BEI
dar era capabil încă să exercite o activitate a încălcat aceste dispoziții. În consecință,
profesională pe piața generală a muncii. Tribunalul a admis primul motiv al acțiunii lui
KL și a anulat aceste decizii.
22. În al treilea rând, la punctele 83-85 din
hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că Concluziile părților în fața Curții
noțiunea de „invaliditate” a unui agent al
BEI, în sensul articolului 46-1 din RTSP și al 25. Prin recursul formulat, BEI solicită Curții:
articolului 11.1 din dispozițiile administrative,
– anularea hotărârii atacate;
trebuie apreciată din perspectiva capacității
acestui agent de a relua „atribuțiile sale sau – în cazul în care Curtea consideră că litigiul
alte atribuții de nivel echivalent” și că aceste este în stare de judecată, admiterea concluziilor
alte atribuții trebuie să fie tot în cadrul BEI. prezentate de BEI în primă instanță și
23. Pentru a ajunge la această apreciere, – obligarea lui KL la plata cheltuielilor de
Tribunalul a considerat, primo, la punctele 86- judecată aferente procedurilor în fața celor
89 din hotărârea atacată, că, prin analogie cu două instanțe.
articolul 78 din statut, dispozițiile menționate
din regulamentul BEI fac trimitere la clasificarea 26. KL solicită Curții:
funcțiilor în cadrul acestui organism. Secundo,
Tribunalul a subliniat la punctele 90-93 din – respingerea recursului și
această hotărâre că comisiile pentru invaliditate – obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.
instituite de BEI constituie organe ale acesteia și
Cu privire la recurs
nu dispun, așadar, pe plan juridic, de competența
de a aprecia capacitatea personalului BEI 27. BEI invocă două motive în susținerea
de a exercita atribuții profesionale în afara recursului său. Primul motiv, întemeiat
organismului respectiv. Tertio, Tribunalul pe interpretarea eronată a noțiunii de
a respins la punctele 94-99 din hotărârea „invaliditate”, cuprinde patru aspecte, dintre
menționată interpretarea dată de BEI care primul și cel de al patrulea trebuie
articolului 51-1 din RTSP, potrivit căreia această examinate împreună. Cel de al doilea motiv,
dispoziție ar viza numai situațiile rare în care împărțit în două aspecte, care trebuie
o persoană declarată invalidă în cadrul BEI ar
examinate împreună, se întemeiază pe
desfășura în afara acesteia o activitate diferită
denaturarea situației de fapt, astfel cum este
de cea pe care a exercitat-o în cadrul său.
prezentată la punctele 58-81 din hotărârea
JURISPRUDENŢĂ
24. La punctele 100 și 101 din hotărârea atacată.

atacată, Tribunalul a considerat că, din
Cu privire la primul și la cel de al patrulea
moment ce comisia pentru invaliditate a
aspect ale primului motiv
declarat că KL era incapabil să exercite atribuții
la BEI și că noțiunea de „invaliditate” în sensul Argumentația părților
articolului 46-1 din RTSP și al articolului 11.1
din dispozițiile administrative trebuia apreciată 28. Prin intermediul primului aspect al primului
numai în raport cu acest organism, BEI era motiv, BEI susține că Tribunalul a interpretat
obligată să îl declare pe KL ca fiind invalid, noțiunea de „invaliditate” într-un mod care
astfel încât era necesar să se considere că, contravine reglementării interne a acestui

organism atunci când a statuat, la punctele 83- sistemului de pensii al BEI și ar ridica probleme
85 din hotărârea atacată, că „[celelalte] atribuții de utilizare și de gestionare a fondurilor publice.
de nivel echivalent” pe care un agent trebuie să
fie incapabil să le exercite pentru a fi considerat 32. Prin intermediul celui de al patrulea aspect
invalid, în sensul articolului 46-1 din RTSP și al al primului motiv, BEI susține că Tribunalul a
articolului 11.1 din dispozițiile administrative, interpretat în mod eronat, la punctele 98-100
trebuie să fie exercitate în cadrul BEI. din hotărârea atacată, articolul 51-1 din RTSP,
care prevede o reducere a cuantumului pensiei
29. În primul rând, BEI consideră că, prin utili de invaliditate în cazul în care persoana declarată
zarea sintagmei „atribuțiile sale sau alte atribuții invalidă exercită o activitate lucrativă, în sensul
de nivel echivalent”, articolul 46-1 din RTSP nu că acesta vizează situațiile în care o persoană
face distincție între funcțiile exercitate în cadrul declarată invalidă în cadrul BEI exercită o
BEI și cele exercitate în afara acesteia și nici nu activitate profesională de orice natură. În ședința
face referire la clasificarea funcțiilor interne ale desfășurată în fața Tribunalului, BEI a susținut că
acesteia din urmă. Nici formularul care trebuie această dispoziție viza numai situațiile rare în
completat de comisia pentru invaliditate care o persoană declarată invalidă ar desfășura
nu ar face nicio distincție în ceea ce privește în afara BEI o activitate diferită de cea pe care a
aspectul dacă invaliditatea este specifică BEI sau exercitat-o în cadrul său.
trebuie apreciată în raport cu piața generală a 33. Mai întâi, BEI afirmă că interpretarea
muncii, așa încât, prin introducerea unei astfel Tribunalului este contradictorie, în măsura în
de distincții, Tribunalul ar fi modificat textul care acesta a subliniat caracterul general al
reglementării interne menționate. formulării articolului 51-1 din RTSP, fără a face
30. În al doilea rând, interpretarea reținută de distincție în ceea ce privește natura activității
Tribunal ar confunda noțiunea de „invaliditate”, externe exercitate, considerând în același
care recunoaște protecția datorată unei per timp că articolul 46-1 din RTSP, redactat
de asemenea în termeni generali, privește
soane care a devenit incapabilă să muncească
noțiunea de „invaliditate” definită în raport cu
în general, cu cea de „incapacitate de muncă”,
funcții exercitate în cadrul BEI.
astfel cum este prevăzută în majoritatea ordi
nilor juridice naționale, referitoare la protecția 34. În continuare, acest organism susține că noți
datorată unei persoane care a devenit incapabilă unea de „invaliditate” în sensul articolului 51-1 din
să muncească pentru un anumit angajator. RTSP și al articolului 46-1 din acest regulament
trebuie să facă obiectul unei interpretări identice.
31. În al treilea rând, interpretarea menționată
Or, această din urmă dispoziție ar face referire nu
nu ține seama de obiectivul pensiei de invalidi
numai la funcțiile exercitate în cadrul BEI, ci și la
tate, care constă, în condițiile în care aceasta
cele exercitate în afara acesteia. În consecință, ar
constituie o măsură de protecție socială, în
fi contradictoriu să se interpreteze articolul 51-1
compensarea pierderii de remunerație suferite din RTSP ca făcând referire la o persoană
de un lucrător ca urmare a incapacității sale declarată invalidă care desfășoară în afara BEI o
permanente de a-și exercita atribuțiile. A susține activitate de natură și intensitate echivalente cu
că un agent ar putea fi considerat invalid pentru cele ale activității pe care o desfășura în cadrul
a efectua o muncă în cadrul BEI, dar capabil acestui organism, astfel încât articolul menționat
să efectueze o muncă echivalentă în afara trebuie să se refere la un alt tip de activitate.
acesteia ar fi în contradicție vădită cu acest
obiectiv. În plus, această interpretare ar produce 35. În sfârșit și cu titlu suplimentar, BEI
consecințe grave asupra echilibrului financiar al consideră că interpretarea articolului 51-1

din RTSP adoptată de Tribunal ar conduce la articolul 51-1 din RTSP, care se referă, la rândul
crearea unor situații de îmbogățire fără justă său, la ocuparea unui loc de muncă pe piața
cauză. Într-adevăr, în cazul în care un agent generală a muncii.
invalid primește o pensie de invaliditate de
la BEI în timp ce lucrează cu normă întreagă 40. În continuare, în ceea ce privește
în afara acestui organism într-un post la fel contextul în care se înscrie articolul 46-1
de solicitant, capacitatea reală de muncă din RTSP, în primul rând, BEI consideră în
a persoanei respective ar ridica semne de mod corect că noțiunea de „invaliditate” în
întrebare. sensul articolului 46-1 și al articolului 51-1
din RTSP trebuie interpretată în mod identic.
36. KL contestă argumentația BEI. Cu toate acestea, nu se poate deduce de aici că
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci
Aprecierea Curții când a considerat, la punctele 96-98 din
hotărârea atacată, că acest din urmă articol,
37. Prin intermediul primului și al celui de al
având în vedere formularea sa în termeni
patrulea aspect ale primului motiv, BEI susține generali, nu poate fi interpretat în sensul că se
în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de referă numai la o activitate exercitată în afara
drept în interpretarea noțiunii de „invaliditate”, BEI care să fie diferită de cea pe care persoana
astfel cum figurează în special la articolul 46-1 declarată invalidă a exercitat-o în cadrul acestui
din RTSP, având în vedere textul acestui organism, ci trebuie interpretat în sensul că se
articol, contextul în care se înscrie această referă la exercitarea oricărei activități, inclusiv a
dispoziție, precum și scopul acordării unei unei activități de nivel echivalent cu cea pe care
pensii de invaliditate. În special, ea apreciază persoana respectivă a exercitat-o în cadrul BEI.
că Tribunalul a considerat în mod eronat că
sintagma „altă atribuție de nivel echivalent”, 41. În această privință, pe de o parte, este necesar
în sensul acestei dispoziții, viza numai funcțiile să se respingă afirmația BEI potrivit căreia
exercitate în cadrul BEI. interpretarea dată de Tribunal articolelor 46-1
și 51-1 din RTSP ar fi contradictorie pentru
38. Mai întâi, nu rezultă în mod cert din formu motivul că, potrivit acestui organism, ambele
larea articolului 46-1 din RTSP că el vizează în dispoziții sunt redactate în termeni generali, în
mod expres alte funcții de nivel echivalent exer condițiile în care Tribunalul s-a bazat numai pe
citate în cadrul BEI. Nu este mai puțin adevărat caracterul general al celei de a doua dispoziții.
că, prin faptul că face referire la incapacitatea Într-adevăr, după cum reiese de la punctul 39
persoanei afiliate de a îndeplini „atribuțiile sale din prezenta hotărâre, articolul 51-1 din RTSP
sau alte atribuții de nivel echivalent”, acest utilizează noțiunea generală de „activitate
articol poate fi interpretat, ca urmare a repetiției lucrativă”, în timp ce articolul 46-1 utilizează
JURISPRUDENŢĂ
termenului „atribuții”, în sensul că vizează, pe termenul „atribuții”, care, astfel cum reiese de la
lângă atribuțiile în cauză ale agentului respectiv, același punct 39, face referire la reglementările
alte atribuții în cadrul BEI. aplicabile personalului unei instituții sau al unui
organism specific.
39. Această interpretare este susținută de
faptul că termenul „atribuții”, utilizat la 42. Pe de altă parte, interpretarea articolu
articolul 46-1 din RTSP, este o noțiune juridică lui 51-1 din RTSP reținută de Tribunal este
de natură normativă. În plus, trebuie constatat conformă cu interpretarea articolului 46-1
că articolul 46-1 din RTSP nu utilizează o din acest regulament, potrivit căreia sintagma
locuțiune cu o sferă de aplicare mai extinsă, „alte atribuții de nivel echivalent” privește
precum cea de „activitate lucrativă”, utilizată la alte atribuții în cadrul BEI. Într‑adevăr,

ar fi contradictoriu să se considere că, în remunerația pe care a primit-o în timpul

conformitate cu articolul 46-1 din RTSP, exercitării atribuțiilor în cadrul BEI.
o persoană este declarată invalidă pentru
motivul că se află în incapacitatea de a-și 46. În consecință, acest mecanism este menit
exercita atribuțiile sau o activitate de nivel să prevină situațiile de îmbogățire fără justă
echivalent pe piața generală a muncii, cauză a persoanei declarate invalidă, precum
admițând în același timp că, în conformitate cu și consecințele negative pentru echilibrul
articolul 51-1 din acest regulament, persoana financiar al sistemului de pensii al BEI pe care
respectivă poate exercita o astfel de activitate. le menționează acest organism.
43. În al doilea rând, trebuie respins argumentul 47. Rezultă că argumentele invocate de BEI
BEI potrivit căruia interpretarea noțiunii de în cadrul primului și al celui de al patrulea
„invaliditate” corespunde sensului acestui aspect ale primului motiv nu sunt de natură
termen în diferite ordini juridice naționale, în să demonstreze că interpretarea pe care
timp ce interpretarea reținută de Tribunal cores Tribunalul a reținut-o în hotărârea atacată
punde noțiunii de „incapacitate de muncă” cu privire la noțiunea de „invaliditate” care
din sistemele juridice respective. În această figurează la articolul 46-1 din RTSP este
privință, este suficient să se arate, astfel cum afectată de o eroare de drept. În consecință,
a procedat BEI în recursul său, că RTSP și primul și cel de al patrulea aspect ale acestui
dispozițiile administrative fac parte din cadrul motiv trebuie înlăturate ca neîntemeiate.
normativ al BEI, care este specific acesteia și Cu privire la cel de al doilea aspect al primului
este distinct de normele de drept național. motiv
44. În sfârșit, chiar dacă, în mod cert, acor Argumentația părților
darea unei pensii de invaliditate răspunde unui
obiectiv de natură socială, întrucât urmărește să 48. Prin intermediul celui de al doilea aspect
garanteze că o persoană aflată în incapacitate al primului motiv, BEI susține că Tribunalul a
fizică sau mentală de a îndeplini în mod săvârșit o eroare de drept atunci când a consi
permanent atribuțiile sale sau alte atribuții derat, la punctele 90-93 din hotărârea atacată,
de nivel echivalent se poate întreține singură, că comisiile pentru invaliditate instituite de
interpretarea articolului 46-1 din RTSP potrivit acest organism au competența de a se pronunța
căreia aceste alte atribuții trebuie să fie în cadrul numai cu privire la capacitatea personalului BEI
BEI este, având în vedere economia acestui de a lucra în cadrul acesteia. În această privință,
regulament, conformă cu obiectivul menționat. BEI susține că o astfel de comisie pentru
invaliditate face constatări medicale care
45. Într-adevăr, mecanismul prevăzut la trebuie considerate definitive în cazul în care
articolul 51-1 din RTSP, prin care pensia de au fost realizate în mod corespunzător. Sarcina
invaliditate se reduce în măsura în care suma medicilor care fac parte din această comisie ar
acesteia, a pensiilor pentru copii și a veniturilor fi numai de a emite un aviz medical, și nu de a
provenite dintr-o activitate lucrativă exercitată se pronunța asupra mediului de lucru.
de persoana declarată invalidă depășește
valoarea remunerației nete pe care aceasta 49. BEI afirmă că articolul 46-1 din RTSP nu
din urmă o primea la momentul declarării face distincție între invaliditatea declarată
invalidității sale, are ca efect încetarea în legătură cu funcțiile exercitate în cadrul
plății acestei pensii de invaliditate atunci BEI și invaliditatea declarată în legătură cu
când persoana în cauză reia o activitate ale piața generală a muncii și nici nu stabilește o
cărei venituri sunt cel puțin echivalente cu limită strictă a competenței comisiilor pentru

invaliditate responsabile cu examinarea răspuns, mediul de lucru de care nu pot fi

stării de sănătate a persoanelor care pot fi izolate sarcinile pe care persoana în cauză are
recunoscute ca fiind invalide. obligația să le îndeplinească. Acest lucru este
cu atât mai adevărat atunci când, precum în
50. Riscul, menționat de Tribunal, al unei contra speță, tulburările psihice se află la originea
dicții între aprecierea unei comisii pentru invali invalidității.
ditate a BEI și cea care ar putea fi făcută de
comisiile pentru invaliditate instituite de alte 55. În consecință, cel de al doilea aspect al
instituții ale Uniunii sau de autoritățile națio primului motiv trebuie înlăturat ca neîntemeiat.
nale ar fi unul ipotetic. O evaluare medicală,
prin natura sa tehnică, ar avea vocația de a fi Cu privire la cel de al treilea aspect al
împărtășită și de alți profesioniști din domeniul primului motiv
sănătății, în absența unor elemente noi. Com Argumentația părților
petența comisiei pentru invaliditate nu poate fi
limitată de posibilitatea ca alți medici să ajungă 56. Prin intermediul celui de al treilea aspect
la concluzii diferite. al primului motiv, BEI consideră că Tribunalul
a săvârșit o eroare de drept la punctele 86-
51. KL consideră că argumentația BEI este 89 din hotărârea atacată prin faptul că
nefondată. a interpretat articolul 46-1 din RTSP și
Aprecierea Curții articolul 11.1 din dispozițiile administrative prin
analogie cu articolul 78 din statut. În această
52. Astfel cum rezultă de la punctele 37-47 privință, BEI susține că o astfel de interpretare
din prezenta hotărâre, Tribunalul a statuat în prin analogie presupune existența, pe de o
mod întemeiat, la punctul 100 din hotărârea parte, a unei legături strânse între cele două
atacată, că noțiunea de „invaliditate”, în sensul regimuri juridice în cauză și, pe de altă parte,
articolului 46-1 din RTSP și al articolului 11.1 din a unei lacune în cadrul primului regim care să
dispozițiile administrative, trebuie interpretată fie incompatibilă cu un principiu general de
în sensul că vizează agentul BEI care este drept al Uniunii. Or, Tribunalul nu ar menționa
declarat de o comisie pentru invaliditate existența unor asemenea elemente.
instituită de aceasta ca fiind incapabil să
reia atribuțiile sale sau alte atribuții de nivel 57. În plus, formularea articolului 46-1 din RTSP
echivalent în cadrul organismului respectiv. nu ar face distincție între atribuțiile exercitate
în cadrul BEI și cele exercitate în afara acesteia
53. Rezultă în mod necesar că comisiile pentru și, spre deosebire de articolul 78 din statut, nici
invaliditate instituite de organismul menționat, nu ar face referire la clasificarea funcțiilor inter
care, în conformitate cu articolul 48-1 din RTSP, ne din cadrul acestui organism. Bazându-se pe
JURISPRUDENŢĂ
au competența de a constata invaliditatea în similitudini între aceste două dispoziții, Tribunalul

caz de litigiu, își exercită competențele numai ar fi făcut astfel abstracție de aceste diferențe.
în ceea ce privește capacitatea persoanei în
cauză de a îndeplini atribuțiile sale sau alte 58. BEI adaugă, pe de o parte, că aplicarea
atribuții de nivel echivalent în cadrul BEI. prin analogie în privința sa a articolului 78
din statut repune în discuție autonomia
54. Trebuie adăugat că, deși avizul unei astfel „sistemului său juridic” în raport cu celelalte
de comisii este, desigur, de natură medicală, organe ale Uniunii. Pe de altă parte, situația
nu este mai puțin adevărat că evaluarea BEI ar fi diferită de cea a instituțiilor Uniunii, ca
făcută de aceasta trebuie să ia în considerare, urmare a dimensiunii sale, dar și a diversității
astfel cum susține KL în memoriul său în posturilor disponibile în cadrul acesteia.

59. KL contestă argumentația BEI. de fapt la punctele 58-81 din hotărârea

atacată prin faptul că a considerat că concluzia
Aprecierea Curții comisiei pentru invaliditate din 9 noiembrie
60. Astfel cum rezultă de la punctele 37-47 și 52 2018, expertiza medicală efectuată în cadrul
acestei comisii, precum și formularele din 16 și
din prezenta hotărâre, Tribunalul a considerat în
23 ianuarie 2019 constituiau, împreună, avizul
mod întemeiat, la punctul 100 din hotărârea
comisiei menționate.
atacată, că noțiunea de „invaliditate” în sensul
articolului 46-1 din RTSP și al articolului 11.1 din 65. Prin intermediul primului aspect al
dispozițiile administrative trebuie interpretată acestui motiv, BEI susține că, contrar celor
în sensul că vizează agentul BEI care este statuate de Tribunal, concluzia comisiei
declarat de o comisie pentru invaliditate pentru invaliditate din 9 noiembrie 2018 și
instituită de aceasta ca fiind incapabil să expertiza medicală efectuată în cadrul acestei
reia atribuțiile sale sau alte atribuții de nivel comisii nu pot constitui elemente ale avizului
echivalent în cadrul organismului respectiv. menționat, întrucât nu au fost contrasemnate
de toți membrii comisiei pentru invaliditate, în
61. În consecință, chiar presupunând că
condițiile în care lucrările unei astfel de comisii
Tribunalul și-a întemeiat în mod eronat
sunt colegiale și ar necesita, în principiu, având
această concluzie, în parte, pe o interpretare
în vedere rezultatul procedurii, ca fiecare
a dispoziției menționate prin analogie cu
membru să contrasemneze același document.
articolul 78 din statut, astfel cum susține BEI
în cadrul celui de al treilea aspect al primului 66. BEI susține că există o contradicție la
motiv, aceasta trebuie considerată inoperantă. punctul 72 din hotărârea atacată, potrivit
căruia comisia pentru invaliditate ar fi putut
62. Într-adevăr, potrivit unei jurisprudențe con
ajunge la o concluzie la 9 noiembrie 2018
stante, din moment ce unul dintre motivele reți
fără să îl fi examinat pe KL, concluzie ce ar fi
nute de Tribunal este suficient pentru a justifica
fost apoi confirmată de președintele acestei
dispozitivul hotărârii, viciile de care ar putea fi
comisii la 21 noiembrie 2018, după examinarea
afectat un alt motiv, care este de asemenea
lui KL. Potrivit BEI, pe lângă faptul că această
menționat în hotărârea în discuție, sunt, în orice
constatare este speculativă, președintele unei
caz, lipsite de influență asupra dispozitivului
astfel de comisii nu ar trebui să îi poată înlocui
menționat, astfel încât motivul prin care sunt
pe ceilalți membri ai comisiei în formularea
invocate este inoperant și trebuie înlăturat
aprecierii lor.
(Hotărârea din 17 octombrie 2019, Alcogroup și
Alcodis/Comisia, C-403/18 P, EU:C:2019:870, 67. În ceea ce privește aprecierea Tribunalului
punctul 53 și jurisprudența citată). care figurează la punctul 66 din hotărârea
atacată, potrivit căreia conținutul documen
63. În aceste condiții, cel de al treilea aspect al
telor menționate mai sus nu a fost contestat de
primului motiv trebuie înlăturat ca inoperant
ceilalți membri ai comisiei pentru invaliditate,
și, în consecință, acest motiv trebuie înlăturat
BEI subliniază că numai formularele din 16
în întregime.
și 23 ianuarie 2019 au fost semnate de toți
Cu privire la cel de al doilea motiv membrii acestei comisii și constituie, prin
urmare, avizul formal al acesteia.
Argumentația părților
68. În ceea ce privește cel de al doilea aspect
64. Prin intermediul celui de al doilea motiv, al acestui motiv, BEI arată că constatarea
BEI susține că Tribunalul a denaturat situația cuprinsă la punctul 81 din hotărârea atacată,

potrivit căreia avizul comisiei pentru invalidi să se urmărească în mod precis identificarea
tate a constat în aprecierea că KL nu mai putea erorii de drept ce ar vicia hotărârea atacată,
îndeplini atribuții în cadrul BEI, dar era capabil se limitează la reproducerea motivelor și a
încă să exercite o activitate profesională pe piața argumentelor care au fost deja prezentate în
generală a muncii, nu reiese din formularele fața Tribunalului constituie în realitate o cerere
semnate de toți membrii acestei comisii prin care se urmărește o simplă reexaminare a
în ianuarie 2019. cererii introductive depuse la Tribunal, ceea ce
nu este de competența Curții (Hotărârea din
69. KL contestă argumentația BEI. 28 ianuarie 2021, Qualcomm și Qualcomm
Aprecierea Curții Europe/Comisia, C-466/19 P, EU:C:2021:76,
70. Chiar dacă BEI invocă o denaturare a
situației de fapt de către Tribunal, rezultă din 73. În consecință, cel de al doilea motiv trebuie
argumentația sa că prin intermediul celui înlăturat ca inadmisibil.
de al doilea motiv ea urmărește de fapt să 74. Rezultă din toate considerațiile care
conteste calificarea juridică dată de Tribunal precedă că recursul trebuie respins.
concluziei comisiei pentru invaliditate din
9 noiembrie 2018 și expertizei medicale Cu privire la cheltuielile de judecată
efectuate în cadrul acestei comisii. Potrivit
BEI, nu ar fi vorba despre documente care să 75. În temeiul articolului 184 alineatul (2)
fie luate în considerare, astfel cum a statuat din Regulamentul de procedură al Curții,
Tribunalul, pentru determinarea conținutului atunci când recursul nu este fondat, Curtea
avizului comisiei pentru invaliditate, întrucât se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
numai formularele din 16 și 23 ianuarie 2019 În conformitate cu articolul 138 alineatul (1)
constituie avizul acestei comisii. din acest regulament, care se aplică procedurii
de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1)
71. În această privință, BEI se bazează în esență din regulamentul menționat, partea care cade
pe argumentul potrivit căruia documentele în pretenții este obligată, la cerere, la plata
inițiale nu au fost semnate de toți membrii cheltuielilor de judecată.
comisiei pentru invaliditate. Procedând astfel,
ea se limitează să repete argumentația pe 76. În speță, întrucât KL a solicitat obligarea
care a invocat-o în fața Tribunalului, fără a BEI la plata cheltuielilor de judecată și BEI a
preciza modul în care răspunsul Tribunalului căzut în pretenții, se impune să fie obligată
la argumentația respectivă, astfel cum este să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de
prezentat în special la punctul 67 din hotărârea judecată aferente recursului, pe cele efectuate
atacată, ar fi afectat de o eroare de drept. de KL.
JURISPRUDENŢĂ
72. Or, trebuie amintit că recursul care, fără Pentru aceste motive, Curtea (Camera a
a cuprinde cel puțin o argumentare prin care șaptea) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Obligă Banca Europeană de Investiții (BEI) la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de

judecată, a celor efectuate de KL.
Semnături

JURISPRUDENȚĂ
NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Constatarea caracterului nedeterminat al contractului. Reintegrare și plata despăgubirilor
Constatarea caracterului nedeterminat

al contractului. Reintegrare și plata
despăgubirilor
C. muncii, art. 12, art. 83, art. 173
Legea nr. 67/2006, art. 9
Contestatorul a solicitat constatarea nulității clauzei de la punctul „C” lit. b) din contractul
nr. 74/30 iulie 2020 încheiat între părți în ceea ce privește perioada determinată și constatarea
caracterului nedeterminat al contractului, anularea deciziei de încetare a contractului de muncă și
reintegrarea pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă și obligarea pârâtei
la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu salariile indexate și actualizate și cu celelalte
drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data producerii efectelor deciziei și până la
reintegrarea efectivă.
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

decizia nr. 74/2022, https://sintact.ro)
Pe rol judecarea cauzei civile privind apelul instanță din oficiu, privind incidența în cauză
declarat de contestatorul A.A.A împotriva a dispozițiilor art. 173-174 C. muncii, respectiv
sentinței civile nr. 1103/6 mai 2021 pronunțată a Legii nr. 67/2007, care vizează protecția
de Tribunalul Iași, în dosarul nr. ..., având ca drepturilor salariaților în cadrul transferului
obiect „nulitate act clauză contract de muncă”, de întreprinderi. La data de 27 ianuarie 2022,
în contradictoriu cu intimata pârâta B.B.B.B. intimata a depus la dosar punct de vedere în
sensul celor puse în discuție de către instanță,
La apelul nominal făcut în ședința publică duplicatul fiind comunicat apelantului. La data
se prezintă pentru apelant, reprezentantul de 4 februarie 2022, apelantul a depus la dosar
convențional, avocat B.L., apărător ales, cu punct de vedere în sensul celor puse în discuție
delegație aflată la fila 15 dosar, și pentru de către instanță, duplicatul fiind comunicat
intimată, avocat D.M., ce substituie pe avocat intimatei.
C.O., apărător ales, cu delegația aflată la fila 24
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după
dosar.
care:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat D.M., pentru apelantă, depune la dosar
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în delegația de substituire.
sensul celor consemnate mai sus cu privire la
Nemaifiind cereri de formulat, instanța
obiectul cauzei, prezența părților și a modului
constată cauza în stare de judecată și acordă
de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cuvântul la dezbateri.
dosarul se află la al treilea termen de judecată.
La termenul anterior cauza s-a amânat la Avocat B.L., având cuvântul, apreciază că sunt
solicitarea apărătorilor celor două părți, incidente dispozițiile din Codul muncii în ceea
pentru a răspunde la chestiunea invocată de ce privește transferul de întreprinderi.
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 183

C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 74/2022
Susține că în prezenta cauză este vorba despre în faliment și nu ar opera transferul de

o activitate publică, aceea de serviciu de întreprinderi, face trimitere la jurisprudența
transport local a Municipiului P., activitate CJUE în materie, potrivit cu care, în cazul de
desfășurată inițial prin intermediul RAGCL față nu operează aceste dispoziții, câtă vreme
P., încheindu-se în acest sens un contract de această cesiune nu este rezultatul operațiunilor
delegare identic cu cel din prezenta cauză, prin întreprinse în procedura falimentului, ci
HCL nr. 117/21 iulie 2009. rezultatul actelor încheiate de administrația
publică locală.
În anul 2019 a fost deschisă procedura
falimentului, prin Hotărârea intermediară Astfel, este vorba în cauza de față de aceeași
nr. 16/15 februarie 2020, pronunțată de autoritate contractantă, Municipiul P. prin
Tribunalul Iași, în dosarul nr. ..., fiind deschisă Consiliul Local, care a delegat inițial serviciul
procedura generală a falimentului. Ca atare, de transport către RAGCL P., iar ulterior
activitatea serviciului de transport public către S.C. CLP E. S.R.L, fiind în mod evident o
local, a fost delegată de Municipiul Iași către continuare a activității, ceea ce diferă în cazul
intimata din prezenta cauză, prin hotărârea societăților fiind doar denumirea, obiectul de
Consiliului local nr. 54/2020. activitate fiind același.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 106 din Ambele entități au fost forme de organizare a
30 iunie 2020 adoptată de Consiliul local P. a serviciului public de transport, fiind înființate/
fost aprobată organigrama și statul de funcții coordonate de autoritatea publică locală. Mai
ale ... P. pentru anul 2020, care a preluat și mult, în cazul ambelor societăți, Consiliul local
o parte din personalul RAGCL P., unde se a aprobat atât statutul, cât și organigrama –
încadrează și apelantul din prezenta cauză. Hotărârea nr. 106 din 30 iunie 2020.
Mai mult, analizând temporar actele încheiate Importantă este și interpretarea acestor
în ce îl privește pe apelant, se poate constata dispoziții ale Directivei Europene și ale Legii
că Decizia de încetare a contractului de muncă nr. 67/2006, tot cu trimitere la jurisprudența
încheiat cu RAGCL P. a fost încheiată la data de în materie, având în vedere că Directiva se
29 iulie, iar încheierea contractului de muncă aplică unui transfer de întreprinderi care
cu noua societate a avut loc a doua zi, la data face obiectul unei proceduri de lichidare,
de 30 iulie 2020. Prin urmare, este evident criteriul determinant fiind cel al continuității
faptul că este vorba despre o continuare a funcționării entității pe parcursul procedurilor
activității, că același serviciu de transport judiciare.
public local, organizat de autoritatea publică
locală – Municipiul P. prin Consiliul Local, a Ori, continuarea activității a avut loc pe tot
JURISPRUDENŢĂ
fost exercitat inițial de RAGCL P., ulterior parcursul procedurii, astfel cum s-a dovedit,
transformat de intimata din prezenta cauză. astfel încât, apreciază că sunt întrunite
dispozițiile referitoare la transferul de
Mai mult, în vederea transformării activității întreprinderi.
de transport, intimata a suferit o modificare
a formei de organizare fiind transformată în Solicită, prin urmare, a se constata că sunt
S.R.L., fiind modificat și obiectul de activitate. incidente dispozițiile Legii nr. 67/2006, ale
Directivei Europene în materie, că a avut loc
În ce privește transferul de întreprinderi, s-a un transfer a activității pe S.C. CLP E. S.R.L care
arătat că ceea ce invocă intimata, respectiv, trebuia să păstreze toate drepturile angajatului,
că, raportat la faptul că RAGCL P. ar fi fost drepturi care izvorau din Contractul individual
184 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ

de muncă și trebuia menținută durata nede civil și nu doar odată cu fondul, fără a se da
terminată a acestui contrat. posibilitatea contestatorului de a se apăra.
Pe fondul cauzei, solicită a se constata că nici De asemenea, s-a invocat de către apelant și
intimata, nici instanța nu au văzut ceea ce s-a faptul că, contestarea clauzei privind durata
invocat în mod întemeiat de către instanța de contratului de muncă, putea fi făcută din două
apel. perspective, pe de o parte, pentru că s-a atacat
și decizia de încetare a contractului de muncă,
Prin criticile din apel, s-a invocat faptul că iar pe de altă parte, având în vedere faptul
în mod nelegal contractul de muncă a fost că s-a solicitat și constatarea caracterului
încheiat pe perioadă determinată, deși era
nedeterminat a contractului de muncă, fapt
vorba despre o funcție cu caracter permanent
care ducea automat la anularea clauzei privind
și că atâta timp cât în cadrul RAGCL P. postul
durata determinată a acestui contract.
de manager a avut un caracter nedeterminat,
acest caracter trebuia preluat și în cadrul noii Clauza privind durata determinată a
societăți. contractului de muncă, nu poate fi primită din
nicio perspectivă având în vedere dispozițiile
Durata determinată a contractului de muncă
legale incidente și faptul că, nu este vorba
nu a fost legală raportat la dispozițiile art. 12
despre atribuții cu caracter temporar.
C. muncii. Trimiterile intimatei la prevederile
art. 83 lit. h) C. muncii nu sunt incidente Face trimitere și la punctul de vedere al
în cauză, în condițiile în care nu s-a făcut asistentului judiciar, din opinia separată, făcând
dovada unui proiect care necesită o delegare a referire la similitudinea cu Decizia nr. 17/2016
personalului, pe o durată determinată. și posibilitatea de a constata caracterul
nedeterminat al contractului de muncă,
S-a mai criticat pentru nelegalitate și viziunea
având în vedere că a existat o decizie emisă
instanței de fond care, pe de o parte a
de angajator la data de 4 septembrie 2020, în
constatat că putea fi încheiat un contract de
sensul că a recunoscut faptul că începând cu
muncă pe durată determinată și că apelantul
această dată, contestatorul va exercita efectiv
nu ar fi invocat dispozițiile legale pe care
și permanent atribuțiile din fișa postului.
angajatorul le-a încălcat. Acest aspect este
greșit, pentru că, s-au dezvoltat pe larg criticile Apreciază că în mod similar cu raționamentul
legate de imposibilitatea încheierii contractului asistentului judiciar, această decizie putea fi
de muncă pe durată determinată. interpretată drept o voință a angajatorului de
a modifica clauza privind durata determinată a
Pe de altă parte, apelantul a criticat optica
contractului de muncă.
instanței în a primi punctul de vedere exprimat
doar odată cu concluziile scrise, în ceea ce Pe cale de consecință, solicită admiterea
privește faptul că apelantul nu ar fi contestat apelului și acordarea cheltuielilor de judecată
clauza privind durata contractului de muncă de la fond.
pe perioada derulării acestuia. Ori, în condițiile
în care se vorbea despre o tardivitate, despre Avocat D.M., având cuvântul pentru intimata
o prescripție a dreptului material la acțiune, S.C. CLP E. S.R.L., în ceea ce privește transferul
aceasta trebuia invocată prin acțiune, având de întreprinderi, apreciază că nu subzistă în
în vedere că dispozițiile privind prescripția cauza de față prevederile art. 173 și art. 174
trebuiau aplicate în condițiile descrise de Codul C. muncii.

În speța de față nu este vorba despre un transfer Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului
de întreprindere, nu a fost o cesiune sau o ca neîntemeiat, cu obligarea apelantului la
fuziune de la vechea regie de transport comun plata cheltuielilor de judecată. Apreciază
către actuala intimată, ci a fost vorba despre că în mod corect instanța de fond a reținut
un contract de delegare încheiat între UAT P. și că, atâta timp cât contractul de muncă nu
intimată. Prin contractul de delegare, potrivit mai era în vigoare la momentul formulării
actelor ce au stat la baza încheierii acestuia, s-a prezentei acțiuni, fiind un contract pe perioadă
prevăzut expres posibilitatea preluării unei părți determinată, nu mai puteau fi invocate aspecte
din angajații vechii regii, în funcție de necesități, privind nulitatea contractului sau ale unor
dar, raportat și la prevederile contractului clauze ale contractului.
de delegare și la clauzele expres prevăzute În mod temeinic instanța de fond, a analizat și
în acesta existând ca și posibilitate pentru a constatat că subzistau temeiurile prevăzute
intimată de angajare a personalului în funcție de art. 83 C. muncii, lit. b) și h) de altfel,
de necesități pentru realizarea acestui proiect. apelantul a cunoscut clar obiectivele și scopul
Contractul de delegare a fost încheiat cu scopul pentru care s-a încheiat contractul pe perioadă
modernizării parcului auto de transport local al determinată.
municipiului P.
A fost verificată de către instanță voința
În nici un caz nu este îndeplinită condiția părților și s-a stabilit clar care era scopul
esențială prevăzută de art. 173 alin. (2) încheierii acestui contract. A recunoscut
C. muncii, în speța de față, apelantul având apelantul la interogatoriu în ce condiții s-a
contractul de muncă încetat la momentul perfectat acest contract, astfel încât, apreciază
încheierii contractului de muncă cu noua că în mod corect instanța de fond a reținut
entitate, intimata din prezenta cauză, care, a că în speță este vorba despre un contract de
apelat la AJOFM solicitând o listă cu posturi muncă pe perioadă determinată, astfel încât,
vacante și, ulterior comunicării acestei liste, orice aspecte privind nulitatea unor clauze
fiind încheiat contractul cu apelantul. sau a contractului în integralitatea sa nu pot fi
formulate ulterior ajungerii la termen a acestui
În condițiile în care apelantul încheiase relațiile contract.
contractuale cu fosta regie, aflându-se deja în
perioada de șomaj, nu poate fi vorba despre un Apreciază că opinia asistentului judiciar,
transfer de întreprindere pentru ca apelantul să nu poate fi avută în vedere, acesta făcând
beneficieze de protecția drepturilor prevăzute trimitere la două Decizii ale ICCJ.
de această instituție. Decizia nr. 17/2016 nu se aplică în speța de
JURISPRUDENŢĂ
față, având în vedere că se referă la acordarea

Consideră că nici raportat la prevederile
unor drepturi patrimoniale, izvorând dintr‑un
art. 5 din Directiva 2001/23/CE din 12 martie
contract colectiv de muncă. Nici Decizia
2001 nu sunt aplicabile, deoarece, una din
nr. 37/2016 nu este aplicabilă speței de față,
condițiile esențiale prevăzute era ca cedentul
pentru a se putea susține că acest contract
să nu fie în nicio formă de faliment sau al altor
s-ar asimila unui contract pe perioadă
proceduri asemănătoare de insolvabilitate. Ori,
nedeterminată.
există dovada că fosta regie era în procedura
falimentului, astfel încât, cele două condiții Prin urmare, instanța de fond, raportat la tot
esențiale pentru a opera un transfer de probatoriul administrat în cauză, a constatat
întreprindere nu sunt îndeplinite. netemeinicia acțiunii.

Solicită respingerea apelului, cu acordarea d) în situația în care este încheiat în temeiul

cheltuielilor de judecată. unor dispoziții legale emise cu scopul de
a favoriza temporar anumite categorii de
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne persoane fără loc de muncă;
în pronunțare.
e) angajarea unei persoane care, în termen de
Ulterior deliberării, 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile
de pensionare pentru limită de vârstă;
INSTANȚA
f) ocuparea unei funcții eligibile în cadrul
Asupra apelului de față constată următoarele,
organizațiilor sindicale, patronale sau al
Prin sentința civilă nr. 1103/6 mai 2021, organizațiilor neguvernamentale, pe perioada
Tribunalul Iași a respins cererea formulată mandatului;
de contestatorul C.I.L, în contradictoriu cu g) angajarea pensionarilor care, în condițiile
intimata S.C. CLP E. S.R.L. legii, pot cumula pensia cu salariul;
A obligat contestatorul să plătească intimatei h) în alte cazuri prevăzute expres de legi
cheltuieli de judecată, în suma de 3570 lei, speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări,
reprezentând onorariu de avocat. proiecte sau programe.
Pentru a pronunța această soluție prima În speță, pârâta a invocat incidența dispozițiilor
instanță reține următoarele: art. 83 lit. b) și h) C. muncii.
„Conform contractului individual de muncă La data de 31 martie 2020, Consiliul Local
nr. 74/30 iulie 2020, contestatorul A.A.A. a al Municipiului P. a adoptat Hotărârea
fost angajat la unitatea intimată, pe o perioadă nr. 54/2020, prin care a aprobat delegarea
determinată de 2 luni, cuprinsă între (…) iulie serviciului de transport public local de
2020 și data de 30 septembrie 2020, în funcția persoane, prin curse regulate, către (...), prin
de manager transport rutier de persoane. atribuire în gestiune directă pe o perioadă de
5 ani. La art. 5 din Hotărârea nr. 54/31 martie
Art. 82 C. muncii reglementează excepția în 2020 a Consiliului local al Municipiului P., se
ceea ce privește durata contractului individual prevedere că intimata va obține toate avizele
de muncă, și anume durata determinată a și acordurile precum și baza materială pentru
acestuia. buna desfășurare a activității de transport
public local în conformitate cu prevederile
Potrivit art. 83 C. muncii, contractul individual
legale în domeniu, iar contractul de delegare a
de muncă poate fi încheiat pentru o durată
gestiunii serviciului de transport public local de
determinată numai în următoarele cazuri:
persoane în Municipiul P. urmează a fi încheiat
a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării numai după îndeplinirea condițiilor stabilite în
contractului său de muncă, cu excepția caietul de sarcini pentru efectuarea serviciului
situației în care acel salariat participa la grevă; de transport public local prin curse regulate pe
teritoriul municipiului P.
b) creșterea și/sau modificarea temporară a
structurii activității angajatorului; În fișa postului de manager transport, ocupat
de contestatorul C.I.L, se menționează la
c) desfășurarea unor activități cu caracter articolul 10, că este în sarcina acestuia
sezonier; întocmirea documentelor și obținerea tuturor

actelor necesare pentru circulația legală pe manager, contestatorul C.I.L. susține că

drumurile publice. În acest sens, la data de nu se putea încheia un contract pe durată
4 august 2020, contestatorul a prezentat determinată. Cu privire la acest aspect, se
directorului general U.D.L. o situație referitoare reține că dispozițiile Codului muncii nu interzic
la etapele legale ce trebuie urmate în vederea încheierea unui contract pe durată determinată
operării serviciului public de transport persoane în cazul anumitor funcții sau activități.
de către intimată, situație înregistrată la
numărul 5072/2020. De asemenea, sunt neîntemeiate criticile
contestatorului referitoare la faptul că în con
În susținerea cererii sale, contestatorul a tractul individual de muncă nu sunt inserate
arătat că funcția sa are caracter permanent și motive pentru încheierea acesteia pe durată
că nu există nici una dintre situațiile prevăzute determinată întrucât legea nu prevede o astfel
la art. 83 C. muncii care să poată justifica de obligație în sarcina angajatorului.
încheierea contractului de muncă pe perioadă
determinată, astfel că acest contract trebuia În apărare, intimata a mai invocat faptul că
încheiat pe durată nedeterminată, conform salariatul nu a contestat clauza privind durata
regulii generale prevăzute de art. 12 C. muncii. contractului de muncă nr. 74/30 iulie 2020 în
timpul derulării acestuia.
Cu toate acestea, la interogatoriu, con
testatorul a recunoscut că în perioada cât a Potrivit dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d)
fost salariat al unității intimate a efectuat C. muncii, cererile în vederea soluționării unui
atribuții privind întocmirea și depunerea conflict de muncă pot fi formulate pe toată
documentației pentru licențele de transport durata existenței contractului, în cazul în care
și a semnat două – trei referate de achiziții, se solicită constatarea nulității unui contract
iar activitatea societății privind transportul individual sau colectiv de muncă ori a unor
public persoane nu a început decât la data de clauze ale acestuia.
17 septembrie 2020. Contractul individual de muncă nr. 74/30 iulie
Din probele administrate rezultă că, într- 2020, privind pe contestatorul C.I.L. a fost
adevăr în perioada în care contestatorul C.I.L. încheiat pe o perioadă determinată de
a fost salariatul unității pârâte, acesta s-a 2 luni, cuprinsă între (...) iulie 2020 și data
ocupat de procedura de autorizare, întocmirea de 30 septembrie 2020. Prin decizia nr. 48
documentelor și obținerea avizelor necesare din 30 septembrie 2020, intimata S.C. CLP E.
pentru licențele de transport. S.R.L. a dispus încetarea contractului individual
de muncă al salariatului C.I.L., în temeiul
Cu toate că, în cererea de chemare în judecată, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. i) C. muncii,
JURISPRUDENŢĂ
se invocă dispozițiile legale referitoare la începând cu data de 1 octombrie 2020.

prelungirea și durata maximă pentru care
poate fi încheiat un contract individual de Având în vedere data încetării contractului
muncă pe perioadă determinată, contestatorul individual de muncă înregistrat sub
nu arată care din aceste prevederi au fost nr. 74/30 iulie 2020 și data formulării
încălcate, astfel încât sa atragă nulitatea contestației, 23 octombrie 2020, instanța
clauzei contractuale contestate. reține că cererea privind constatarea nulității
parțiale a clauzei de la punctul C din contractul
Raportat la activitatea desfășurată de un de muncă privind durata contractului a
manager de transport și la natura contractului fost formulată peste termenul prevăzut de
individual de muncă încheiat cu noul dispozițiile legale citate.

În ceea ce privește susținerile contestatorului, 30 septembrie 2020, repunerea în situația

conform cărora contractul pe durată anterioară emiterii deciziei contestate și
determinată nu produce efecte dacă postul reintegrarea pe funcția deținută de „manager
este vacant, iar munca are caracter permanent transport persoane”, obligarea societății pârâte
instanța reține că, în speță, salariatul C.I.L. la plata unei despăgubiri egale cu salariile
a fost de acord cu clauzele contractului majorate, actualizate, indexate de care ar fi
individual de muncă nr. 74/30 iulie 2020, beneficiat începând cu data de 30 septembrie
semnând acest contract și neinvocând 2020 pană la repunerea în funcție, cât și
nulitatea absolută a acestora în perioada de obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor
valabilitate a contractului. de judecată.
În considerarea celor expuse, tribunalul Prin Precizările depuse concomitent cu

constată că sunt nefondate cererile formulate Răspunsul la Întâmpinare, la data de
de contestatorul C.I.L. privind constatarea 18 ianuarie 2021, contestatorul a precizat
nulității parțiale a clauzei privind durata primul petit în sensul că solicită constatarea
contractului și constatarea caracterului caracterului nedeterminat (încheiat pe
nedeterminat al contractului încheiat sub durată nedeterminată, n.n.) al contractului
nr. 74/30 iulie 2020, urmând a fi respinse. în de muncă nr. 74/30 iulie 2020, solicitând a se
raport de acestea, vor fi respinse și cererile constata înlocuirea de drept a clauzei duratei
privind anularea deciziei de încetare a determinate cu durata nedeterminată, în
raporturilor de muncă nr. 48 din 30 septembrie temeiul art. 57 alin. (4) C. muncii.
2020, repunerea în situația anterioară emiterii
Consider, în opinie separată, că firul derulării
deciziei contestate și reintegrarea pe funcția
„la termen” al contractului de muncă
deținută și obligarea societății pârâte la plata
nr. 74/30 iulie 2020 (fila 12 dosar) a fost
unei despăgubiri egale cu salariile majorate,
întrerupt de Decizia nr. 38/4 septembrie 2020
actualizate, indexate de care ar fi beneficiat
(fila 16 dosar). Prin această decizie se arată că
începând cu data de 30 septembrie 2020 până
„Director General Cons. jr. U.D.L., reprezentant
la repunerea în funcție.
legal al S.C. CLP E. S.R.L. în baza contractului de
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) mandat nr. 55/7 mai 2018, cu sediul în mun.
C. pr. civ., instanța va obliga contestatorul să P., ..., jud. Iași; Având în vedere dispozițiile
plătească intimatei cheltuieli de judecată, în Legii nr. 92/2007 privind serviciul de transport
sumă de 3570 lei, reprezentând onorariu de public local, cu modificările și completările
avocat.” ulterioare;
Prin opinia separată formulată, asistentul Având în vedere dispozițiile O.G. nr. 27/2011
judiciar B.A. arată că: privind transporturile rutiere, cu modificările
și completările ulterioare; Având în vedere
„Prin cererea înregistrată la nr. ..., contestatorul dispozițiile Ordinului nr. 980/2011 pentru
A.A.A., în contradictoriu cu pârâta B.B.B.B., aprobarea Normelor metodologice privind
a solicitat constatarea nulității parțiale a aplicarea prevederilor referitoare la organizarea
clauzei de la punctul C din contractul de și efectuarea transporturilor rutiere și a
muncă nr. 74/30 iulie 2020 privind durata activităților conexe acestora stabilite prin
contractului, constatarea caracterului O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere,
nedeterminat al contractului încheiat sub cu modificările și completările ulterioare;
nr. 74/30 iulie 2020, anularea deciziei de Având în vedere Certificatul de competență
încetare a raporturilor de muncă nr. 48 din profesională pentru transportul rutier de

persoane nr. …/3 octombrie 2015 a domnului momentul punerii în circuitul public al Deciziei
A.A.A.; Având în vedere Contractul individual nr. 38/4 septembrie 2020 CIM nr. 74/30 iulie
de muncă nr. 74/30 iulie 2020 încheiat ... E. 2020 a devenit unul încheiat pe durată
S.R.L., în calitate de angajator, și domnul A.A.A., „nedeterminată”. Deși nu s-a întocmit act
în calitate de angajat; DECIDE: Art. 1. începând adițional la CIM nr. 74/30 iulie 2020, înscrisul
cu data de 4 septembrie 2020 domnul A.A.A. constatator există, fiind reprezentat tocmai
va exercita, efectiv și permanent, funcția Decizia nr. 38/4 septembrie 2020, despre a
de Manager activitate transport public de cărei emitere s-a vorbit.
persoane în cadrul S.C. CLP E. S.R.L., art. 2.
Prevederile prezente decizii se completează Per a contrario, dacă la data de 4 septembrie
cu prevederile fișei de post, art. 3. C.. Resurse 2020 ar fi fost suficient pentru intimată
Umane și domnul A.A.A. vor duce la îndeplinire contractul încheiat sub nr. 74/30 iulie 2020,
prevederile prezentei decizii.” cu clauza de durată determinată, 2 luni,
finalizare 30 septembrie 2020, ar fi utilizat
Prin Întâmpinarea depusă în cauză intimata acel contract, în forma inițială. Însă emiterea
aduce argumente referitoare la faptul că Deciziei nr. 38/4 septembrie 2020 în care
nu-și „permitea” un contract pe durată ne se face trimitere la contractul încheiat sub
determinată cu contestatorul. nr. 74/30 iulie 2020 a avut drept scop
prezentarea în fața terților a caracterului
Cronologic, la 1 lună de la perfectarea cu „permanent” al respectivului contract.
contestatorul a contractului de muncă
nr. 74/30 iulie 2020 (cu clauză de durată În fața instanței, care este totuși un terț la
determinată pe durată de 2 luni, adică contract, intimata solicită a se lua act de
31 iulie 2020 – 30 septembrie 2020) intimata pretinsa sa voință internă a prezervării ca
consideră sau i se solicită ca fiind necesar racterului limitat în timp al CIM nr. 74/30 iulie
a arăta public (și contestatorului care era 2020, în pofida exhibării publice a angajării
în posesia acestei decizii) despre angajarea „permanente”.
„permanentă” a contestatorului pe postul de
manager. Astfel, deși la nivelul intimatei se Consider că în speță sunt incidente cele
susține că se urmărea derularea la termen a decise de Înalta Curte de Casație și Justiție,
contractului de muncă nr. 74/30 iulie 2020, Completele pentru dezlegarea unor chestiuni
totuși contestatorului și terților contractanți de drept în Decizia nr. 37/2016 Dosar nr. (…)
U.A.T. Mun. P. li se prezintă angajarea (publicată în M. Of., Partea I nr. 114/2016),
„permanentă” a contestatorului pe postul de respectiv că „În interpretarea și aplicarea
manager prin utilizarea în public a Deciziei dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 57 alin. (5)
nr. 38/4 septembrie 2020. și (6) C. muncii, combinat cu art. 211 lit. b) din
Legea nr. 62/2011, art. 35 C. pr. civ. și art. 6
JURISPRUDENŢĂ
Consider, în opinie separată, că emiterea din Convenția europeană pentru apărarea

Deciziei nr. 38/4 septembrie 2020 a drepturilor omului, în ipoteza neîndeplinirii
avut, la data emiterii, și semnificația unei de către părți a obligației de încheiere a
oferte publice adresată contestatorului de contractului individual de muncă în formă
transformare a clauzei de durată determinată scrisă, persoana fizică care a prestat muncă
a CIM nr. 74/30 iulie 2020 în clauză de durată pentru și sub autoritatea celeilalte părți
nedeterminată, angajare „permanentă”. are deschisă calea acțiunii în constatarea
Această ofertă nu a fost declinată de raportului de muncă și a efectelor acestuia și
contestator, semnificația juridică a „tăcerii” în situația în care respectivul raport de muncă
fiind aceea de achiesare, astfel că de la a încetat anterior sesizării instanței.”

În lumina celor statuate de ÎCCJ prin Decizia nulitatea clauzei contractuale contestate,
nr. 37/2016, apare ca neîntemeiată apărarea pentru ca apoi să rețină că „dispozițiile Codului
intimatei referitoare la faptul că „se solicită muncii nu interzic încheierea unui contract pe
înlocuirea unei clauze cu alta dintr-un contract durată determinată în cazul anumitor funcții
care nu mai este în vigoare”, aceasta cu atât sau activități. Ori, o asemenea motivare este
mai mult cu cât problema litigioasă în cauză nu străină de motivele contestației formulate și
este de a constata natura juridică a unei situații de dispozițiile incidente. Susține apelantul că
de fapt (cum a fost în speța ajunsă în fața ÎCCJ), a arătat că în Codul muncii regula o constituie
ori de a înlocui o clauză cu alta (cum consideră contractul de muncă pe durată nedeterminată
intimata că ar fi cazul în speța pendinte) ci de [art. 12 alin. (1) C. muncii], excepția fiind
a constata doar pentru o clauză contractuală contractul pe perioadă determinată [art. 12
natura juridică a conduitei publice a intimatei alin. (2) coroborat cu art. 83 C. muncii]. Astfel,
și a contestatorului versus pretinsa voință potrivit art. 82 C. muncii (1) Prin derogare de la
internă a părților, ascunsă terților contractanți. regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii
Adică, dacă după data de 4 septembrie 2020, au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în
părțile din prezenta cauză au ales să se prezinte condițiile prezentului cod, personal salariat
public drept contractanți „permanenți” în cu contract individual de muncă pe durata
raportul de muncă, această conduită publică determinată. (2) Contractul individual de
a produs efectul transformării în contract pe muncă pe durată determinată se poate încheia
durată nedeterminată a contractului de muncă numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a
al părților. duratei pentru care se încheie.
Pe cale de consecință, față de motivele anterior Din această reglementare rezultă că un

expuse, consider că sunt întemeiate cererile contract individual de muncă pe durată
contestatorului și ca o consecință a constatării determinată constituie o excepție de la regula
duratei nedeterminate a CIM nr. 74/30 iulie prevăzută de art. 12 alin. (1) C. muncii și anume
2020, apare ca fiind în mod neîntemeiat emisă că, aceste contracte individuale de muncă se
decizia de încetare la termen a acestuia.” încheie numai pe perioadă nedeterminată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel De asemenea, legiuitorul în art. 83 C. muncii

contestatorul A.A.A, considerând-o nelegală a concretizat care sunt cazurile în care se pot
și netemeinică. încheia contracte individuale de muncă pe
durată determinată.
Susține apelantul că hotărârea instanței de
fond este motivată în mod contradictoriu, În raport de aceste dispoziții legale, natura
într-o manieră străină de natura pricinii și de contractului individual de muncă încheiat cu
dispozițiile legale incidente, iar din motivare intimatul nu putea constitui un caz care să se
nu reiese care este în fapt motivul respingerii înscrie în art. 83 C. muncii.
contestației, nefiind îndeplinite prevederile
art. 425 C. pr. civ. Activitatea de manager transport este o
activitate cu caracter permanent, dovadă fiind
Astfel, pe de o parte, Tribunalul reține că atât durata raporturilor de muncă anterioare
apelantul nu ar fi arătat care din dispozițiile cu R.A.G.C.L. P., cât și faptul că persoanei
legale referitoare la prelungirea și durata angajate după încetarea contractului său de
maximă pentru care poate fi încheiat un muncă cu societatea pârâtă i-a fost încheiat
contract individual de muncă pe perioadă contract pe durată nedeterminată. Încheierea
determinată au fost încălcate și au atras anterioară a contractului individual de muncă

pe durată nedeterminată și, mai ales, faptul caz, operantă era nulitatea acestei clauze
că ulterior pe același post s-a încheiat un (clauza care prevede durata determinată
contract tot pe durată nedeterminată, dovedea a contractului individual de muncă al
caracterul permanent al postului, post de subsemnatului reclamant) conform art. 57
altfel indispensabil activității desfășurate în alin. (1) și (4) C. muncii.
cadrul societății. Postul de manager transport
este astfel prevăzut și în statul de funcții al Este drept că este apanajul angajatorului
societății pârâte, conform anexei nr. 2 la HCL înființarea de posturi cu durată determinată și
nr. 106 din 30 iunie 2020 privind aprobarea că, astfel de contracte pot fi perfectate, însă
organigramei și a statului de funcții ale .... numai în condițiile strict prevăzute de lege, în
caz contrar astfel de acte juridice fiind lovite
Susține apelantul că a solicitat astfel să se de nulitate absolută, în raport cu prevederile
constate că au fost încălcate dispozițiile dispozițiilor art. 57 C. muncii.
imperative ale art. 83 C. muncii, sancțiunea
nerespectării acestora fiind nulitatea clauzei Din perspectiva efectelor nulității actului
care prevede durata determinată a contractului juridic, este fără relevanță faptul că la înche
individual de muncă, făcând trimitere și la ierea contractului a existat simplul acord de
dispozițiile art. 57 C. muncii. voință al subsemnatului, atâta vreme cât
nu erau îndeplinite condițiile încheierii con
Raportat la aceste aspecte, considerentele tractului individual de muncă pe perioadă
sentinței Tribunalului se dovedesc total străine determinată, fiind eludate dispozițiile art. 83
de motivarea în fapt și în drept a contestației. C. muncii.
În ceea ce privește caracterul neîntemeiat al În aceeași manieră contradictorie, Tribunalul

criticilor referitoare la faptul că în contractul a reținut în motivarea sentinței și faptul că
individual de muncă nu sunt inserate intimata ar fi invocat faptul ca apelantul nu ar
motivele pentru încheierea acestuia pe durată fi contestat clauza privind durata contractului
determinată, întrucât Legea nu ar prevede o de muncă nr. 74/30 iulie 2020 în timpul
astfel de obligație în sarcina angajatorului, și derulării acesteia.
această motivare contrazice dispozițiile legale
aplicabile. În susținerea acestui motiv, Tribunalul
arată că, având în vedere data încetării con
Având în vedere că regula o constituie tractului individual de muncă înregistrat
încheierea contractului individual de muncă sub nr. 74/30 iulie 2020 și data formulării
pe o durată nedeterminată, valabilitatea contestației, 23 octombrie 2020, cererea
unui contract individual de muncă pe durată privind constatarea nulității parțiale a clauzei
determinată trebuie să se circumscrie de la punctul C din contractul de muncă
JURISPRUDENŢĂ
obligatoriu cazurilor exprese prevăzute de privind durata contractului ar fi fost formulată

art. 83 C. muncii, încheierea contractului peste termenul prevăzut de dispozițiile
individual de muncă pe perioadă determinată, art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii. Instanța
nu este justificată de motive obiective în sensul nu arată în hotărâre dacă reține incidența
lit. b) și h) a art. 83 C. muncii, astfel cum a acestor dispoziții și nici nu justifică dacă are în
invocat intimata în primă instanță, și aceasta vedere o eventuală tardivitate a cererii privind
pentru simplul argument că nu s-a prevăzut în constatarea nulității clauzei privind durata
contract ce anume proiecte/programe/lucrări contractului de muncă sau dacă apreciază că
se derulează temporar și care implică angajarea ar fi intervenit prescripția dreptului material
de personal pe perioadă determinată. În acest la acțiune. Aceasta cu atât mai mult cu cât,

niciuna dintre aceste apărări sau excepții nu și încetarea raporturilor de muncă. În plus,
a fost invocată de intimată prin întâmpinare fără a se reține incidența dispozițiilor art. 211
și nu a fost pusă în discuția părților, singura lit. b) din Legea nr. 62/2011, instanța arată că
referire fiind făcută odată cu concluziile pe apelantul ar fi formulat prezenta contestație
fondul cauzei. după încetarea contractului de muncă, fără a
analiza conținutul raportului juridic de muncă
Or, invocarea eventualei tardivități sau dintre subsemnatul și intimată sau natura
prescripții trebuia să se facă prin întâmpinare, atribuțiilor pe care le îndeplineam ca manager
cu posibilitatea apelantului de a-și formula transport persoane.
apărări.
În condițiile în care apelantul a solicitat
Normele de dreptul muncii se completează să se constate caracterul nedeterminat al
cu dreptul comun în materia prescripției contractului de muncă și a făcut trimitere la
extinctive (art. 2516 C. civ.), în condițiile
deciziile emise de angajator care au evidențiat
prevăzute de art. 278 alin. (1) C. muncii,
voința comună în ceea ce privește durata
prescripția putându-se invoca prin întâmpinare
nedeterminată a contractului de muncă,
sau, cel târziu la primul termen de judecată.
precum și la caracterul efectiv și permanent
Având în vedere efectul peremptoriu al al atribuțiilor exercitate, nu putea fi reținută
admiterii excepției prescripției dreptului tardivitatea sau prescripția dreptului de a cere
material la acțiune, aceasta trebuia examinată constatarea nulității unei clauze a contractului
de prima instanță în condițiile prevăzute de de muncă.
art. 248 C. pr. civ., însă, instanța nu a pus
Decizia de încetare a contractului de muncă
în discuție o asemenea excepție și nici nu
nu putea să producă efecte în condițiile în
a motivat clar dacă cererea a fost respinsă
care, astfel cum corect a reținut în opinie
întrucât a fost formulată după încetarea
separată asistentul judiciar, după data de
contractului de muncă sau pentru că ar fi fost
4 septembrie 2020, părțile din prezenta
neîntemeiată în fond.
cauză au ales să se prezinte public drept
Mai mult, Tribunalul a reținut că cererea privind contractanți „permanenți” în raportul de
constatarea nulității clauzei privind durata muncă, această conduită publică producând
contractului ar fi fost formulată peste termenul efectul transformării în contract pe durată
prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, nedeterminată a contractului de muncă
fără a avea în vedere faptul că a fost contestată nr. 74/2020. Astfel, deși contractul individual
și decizia de încetare a raporturilor de muncă de muncă a fost încheiat pentru două luni, prin
nr. 48 din 30 septembrie 2020. Ori, în decizia nr. 38 din 4 septembrie 2020 emisă
principiu, cererea de constatare a nulității unei de aceeași societate s-a prevăzut la art. 1
clauze sau chiar a contractului poate fi făcută că: „începând cu data de 4 septembrie 2020
pe toată perioada existenței contractului dar și domnul C.I.L va exercita efectiv și permanent,
ulterior, în situația particulară în care instanța funcția de manager activitate transport public
este chemată să analizeze legalitatea măsurii de persoane în cadrul S.C. CLP E. SRL”. Natura
de încetare a contractului individual de muncă. acestei decizii poate fi facil interpretată drept
Interpretarea în acest mod a dispozițiilor cea a unui act prin care a fost consacrat
art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii este necesară caracterul nedeterminat al contractului de
pentru că doar astfel instanța de judecată muncă. Este evident că prin acest înscris depus
are posibilitatea să analizeze, pe fond, toate la o instituție publică, intimata a confirmat
aspectele ce țin de încheierea, executarea caracterul nedeterminat al atribuțiilor

postului pe care îl exercita apelantul, voința de muncă pe perioada determinată ar fi

acestuia fiind exprimată în același sens prin fost acela de înmatriculare și de întocmire a
confirmarea tacită a acestuia. Mai mult, documentației necesară pentru obținerea
analogia cu Decizia nr. 37/2016 pronunțată de licenței de transport, invocând selectiv
Înalta Curte de Casație și Justiție, care consacră prevederile fișei postului, sunt contrazise
calea acțiunii în constatarea raportului de tocmai de actele emise de aceasta, cu atât
muncă și a efectelor acestuia și în situația în mai mult cu cât, la 4 septembrie 2020 prin
care respectivul raport de muncă a încetat decizia emisă de ... către ARR, se recunoștea
anterior sesizării instanței, este corect făcută faptul că apelantul exercită efectiv și
de asistentul judiciar; A.B. în condițiile în care, permanent atribuțiile de manager transport
în absența unui contract de muncă, existența persoane, fiind dispusă comunicarea către
raportului de muncă poate fi constatată și acesta și Serviciul Personal, tocmai în vederea
după încetarea sa, în mod similar în absența aducerii la îndeplinire. Or, atâta timp cât
unui act adițional poate fi constatată voința apelantul a confirmat ulterior această decizie
părților privind modificarea clauzei privind prin acțiunile întreprinse, nu se poate susține
durata contractului de muncă și după încetarea altceva decât că voința părților a fost aceea de
sa. a atribui contractului de muncă un caracter
nedeterminat sub aspectul duratei.
Astfel, având în vedere conținutul acestei
decizii, concluzia nu poate fi decât aceea De asemenea, în condițiile în care prevederile
că instanța trebuia să constate caracterul fisei de post cu nr. 5030 din 30 iulie 2020,
nedeterminat al contractului de muncă al aprobată de reprezentantul legal al societății,
subsemnatului. nu conținea limitativ doar cele 4 obligații
invocate de intimată, ci alte 26 de obligații cu
De asemenea, Tribunalul a constatat ca referire la alte activități pe care le desfășoară
fiind nefondate cererile privind constatarea un manager de transport persoane, se putea
nulității parțiale a clauzei de la privind durata constata fără echivoc netemeinicia susținerilor
contractului și constatarea caracterului intimatei.
nedeterminat al contractului încheiat sub
nr. 74/30 iulie 2020, fără să realizeze o Astfel cum rezultă din dispozițiile legale și
examinare a probelor administrate, a situației din atribuțiile din fișa postului, managerul
de fapt și de drept, nu a cercetat în mod real de transport conduce efectiv și permanent
fondul contestației, nesocotind rolul activ și activitatea de transport, activitate care
dreptul la un proces echitabil. nu presupune doar obținerea licențelor de
transport ci și toate celelalte activități spe
Apreciază apelantul că instanța nu a analizat cificate în acestea.
JURISPRUDENŢĂ
înscrisurile și deciziile emise de intimată care

confirmau durata nedeterminată a contractului Tribunalul nu a analizat situația de fapt,
de muncă al apelantului. Caracterul obligatoriu dispozițiile legale incidente sau probatoriile
și atribuțiile cu caracter permanent ale postului administrate, nu a dat dovadă de rol activ și,
de manager transport erau prevăzute și de O.G. fără a face o analiză în fond a fiecărui capăt
nr. 27/2011, privind transporturile rutiere, de cerere, a respins ca fiind nefondate cererile
actualizata prin Legea nr. 94/2016. privind constatarea nulității parțiale a clauzei
privind durata contractului și constatarea
Susținerile intimatei referitoare la faptul caracterului nedeterminat al contractului
că scopul exclusiv al încheierii contractului încheiat sub nr. 74/30 iulie 2020.

În mod nelegal și netemeinic, instanța de fond contractului de muncă, în mod neîntemeiat,

a reținut că apelantul ar fi contestat clauza instanța de fond nu a analizat în fond
privind durata contractului de muncă după cererea de anulare a deciziei de încetare a
încetarea acestuia și nu a analizat-o în fond, contractului de muncă la termen. Soluția
fără a lua în considerare că acesta solicitase este una evident eronată în condițiile în care
constatarea caracterului nedeterminat al probele administrate au dovedit că activitatea
contractului de muncă, deci se afla în perioada desfășurată de subsemnatul, potrivit fișei
în care putea invoca efectele juridice generate postului, nu a fost o activitate cu caracter
de executarea sau neexecutarea clauzei temporar, la data emiterii deciziei de încetare
respective. Invocă în susținerea acestei critici a contractului de muncă fiind emisă o decizie
dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, care consfințea durata nedeterminată a
art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011 privind raportului de muncă.
dialogul social.
Analiza instanței trebuia să se facă în mod
Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație obiectiv pornind de la elementele din dosar, dar
și Justiție – Completul pentru dezlegarea mai ales avându-se în vedere și faptul că durata
unor chestiuni de drept, analizând sintagma nedeterminată a contractului de muncă trebuie
„pe toată durata existenței contractului” în să fie regula întrucât constituie o măsură de
considerentele Deciziei nr. 17/2016 a arătat protecție a salariatului, având menirea pe
că existența unei clauze ce instituie o situație lângă stabilirea obligațiilor profesionale ale
juridică de care beneficiarul se poate prevala angajatului, de a asigura acestuia din urmă
nu se limitează la termenul pentru care a fost dreptul la stabilitate în muncă, fără a afecta
încheiat contractul, ci reprezintă perioada nici interesele angajatorului, scopul nobil al
în care părțile pot invoca efectele juridice perfectării unui astfel de contract fiind o bună
generate de executarea sau neexecutarea planificare și organizare a muncii, precum și
clauzei. O interpretare restrictivă a acestor o modelare/perfecționare optimă a calificării
dispoziții ar permite valorificarea unei clauze personalului.
contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a
În ceea ce privește soluția instanței de fond
legalității sale.
referitoare la cheltuielile de judecată apreciază
În plus, ca efect al constatării nulității, ape că este neîntemeiată, în condițiile în care suma
lantul a solicitat să se constate încheierea pe de bani este excesivă în raport de activitatea
durată nedeterminată a contractului individual prestată în cauză. (Decizia nr. 1904 din 13 iunie
de muncă, cu consecința reintegrării pe funcția 2014 pronunțată în recurs de secția I civilă a
avută anterior. Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca
obiect acțiune în revendicare)
Invocând dispozițiile art. 57 alin. (1) și (4)
C. muncii, susține apelantul că demersul Pentru toate aceste motive solicită admiterea
său judiciar prin care a solicitat constatarea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în
nulității clauzei contractului individual de sensul admiterii contestației formulate și, ca o
muncă referitoare la durata contractului, având consecință a constatării duratei nedeterminate
ca finalitate reintegrarea pe postul deținut a CIM nr. 74/30 iulie 2020, anularea deciziei
anterior, într-un raport juridic de muncă pe nr. 48/2020 de încetare a contractului de
durată nedeterminată, era perfect admisibil. muncă și reintegrarea pe post, cu obligarea
intimatei la plata unei despăgubiri egale
Raportat la greșita respingere a cererii privind cu salariile majorate, actualizate, indexate
constatarea caracterului nedeterminat a începând cu data de 30 septembrie 2020

până la repunerea în funcție și a cheltuielilor de formulate. Instanța de fond a analizat și

judecată (fond și apel). dezvoltat în considerentele hotărârii exact
situația de fapt așa cum rezultă aceasta din
Intimata formulează întâmpinare prin care înscrisurile depuse de părți, reținând corect
solicită respingerea apelului, apreciind neîn că, în condițiile în care contractul de muncă
temeiate motivele de apel, soluția instanței a fost încheiat pe perioadă determinată, devin
de fond fiind temeinic argumentată, prin incidente prevederile art. 83 C. muncii, iar în
raportare la probatoriul administrat. urma analizării probatoriului, corect instanța
În mod corect instanța de fond, analizând de fond a afirmat că în speță subzistă motive
probatoriul administrat în cauză a con temeinice reglementate de art. 83 care au
cluzionat, legal, că acțiunea nu este întemeiată, determinat perfectarea contractului în acea
că atâta timp cât contractul de muncă nu manieră, Codul muncii permițând încheierea
mai era în vigoare (fiind încheiat pe perioadă unui asemenea contract. Intimata a dovedit cu
determinată ) nu se mai pot formula ulterior înscrisurile depuse la dosarul cauzei că scopul
cereri privind constatarea nulității unui perfectării contractului pe durata a 2 luni de
contract sau a unor clauze a acestuia, acesta zile, a fost exclusiv al derulării procedurii de
putând fi formulate doar pe durata derulării înmatriculare a autobuzelor și de întocmire
contractului. a documentației necesare pentru eliberarea
licenței de transport; mai mult, intimata a
Susținerile din apel privind nemotivarea dovedit clar că aceasta a fost înțelegerea
hotărâri, astfel încât nu reies motivele părților din contractul de muncă, că acesta a
respingerii contestației, sau existența unor fost scopul pentru care societatea de transport
motive contradictorii, sunt neîntemeiate, a decis, în funcție de necesități, așa cum
având în vedere că hotărârea primei instanțe prevedea HCL nr. 54/2020, să preia dintre
este amplu motivată, prin raportare la întreg angajații Regiei Autonome de Gospodărire
probatoriul administrat în cauză, instanța Comunală și Locativă P., respectiv pe apelantul
a stabilit împrejurările de fapt esențiale reclamant, care îndeplinea la Regie funcția de
în cauză, a evocat normele procedurale manager transport rutier persoane și care avea
incidente și aplicarea lor în speță, precum și certificatul de atestare profesională.
motivele de fapt care au format convingerea
instanței și au condus la soluția pronunțată, Prezintă în continuare intimata situația de
care au legătură directă cu aceasta și care fapt, apreciind că, susținerile apelantului în
susțin soluția pronunțată. Pentru aceste sensul că activitatea sa de manager transport
considerente, apreciază că sentința primei este o activitate cu caracter „permanent”,
instanțe îndeplinește aceste cerințe, întrucât dovadă fiind durata raporturilor de muncă
anterioare cu Regia, nu duce implicit la
JURISPRUDENŢĂ
a fost stabilită cu exactitate situația de fapt,

astfel încât, coroborat cu probele administrate constatarea faptului că durata contractului
în cauză și cu principiile și regulile de drept este una nedeterminată, în condițiile în care
substanțial și procesual, să conducă în mod important este doar înțelegerea părților
logic la soluția pronunțată și să permită și dacă se justifică sau nu încheierea pe
realizarea controlului judiciar, prima instanță perioadă determinată. Or, apelantul a fost
făcând o judicioasă interpretare și aplicare a de acord cu clauzele contractului de muncă
dispozițiilor legale aplicabile în materie. pe perioadă determinată, a semnat acel
contract, iar cu privire la motivele care au
Nu se poate susține că hotărârea ar cuprinde determinat această decizie, intimata a dovedit
aspecte străine de motivele contestației fără putință de tăgadă că scopul pentru care

apelantul reclamant a fost angajat, deci pe contractului de delegare, intimata a optat

durată determinată, a fost acela de a depune pentru o altă persoană spre angajare pe postul
documentația necesară autorizării. Verificarea de manager (în condițiile în care societatea
fișei postului confirmă cele susținute mai sus avea deja angajați pe care îi putea folosi
privind angajarea apelantului pe perioadă pentru acoperirea activității de manager
determinată, în scopul și până la obținerea transport, angajați cu vechime în societate,
licenței de transport, conținând în art. 10 cu privire la care s-au făcut investiții în cursuri
următoarele atribuții șl responsabilități: de formare profesională), singurele aspecte pe
întocmirea tuturor documentelor necesare care instanța trebuie să îl verifice constau în
și obținerea tuturor actelor necesare verificarea voinței părților și în analizarea dacă
pentru circulația legală pe drumurile este sau nu justificată sau legală încheierea
publice, asigurarea derulării activităților de contractului pe perioadă determinată.
înmatriculări și radieri”, „obținerea licențelor
de transport și a celor de execuție pentru Cu privire la critica apelantului vizând faptul
autovehicule” (licențe obținute la data de că în contractul de muncă nu erau indicate
14 septembrie 2020, în cadrul perioadei motivele pentru care s-a încheiat pe durată
estimate de societate), „reprezentarea determinată, iar acest lucru ar atrage
societății în raport cu ARR, RAR și politie.” temeinicia contestației, apreciem neîntemeiate
Raportat la speța concretă dedusă judecății, aceste susțineri, precizând că, intimata a
în condițiile în care s-a dovedit față de prezentat înscrisuri care justificau incidența
situația concretă că încheierea contractului dispozițiilor art. 83 lit. b) și h) C. muncii,
s-a efectuat ori era posibilă, potrivit legii, pe indicând clar cauzele care impuneau încheierea
durată determinată, nu se poate prezuma că contractului de muncă pe durată determinată,
raportul juridic de muncă a fost stabilit pe probând astfel cerințele legale. Astfel, a fost
durată nedeterminată. vorba de acea hotărâre de delegare a serviciului
de transport public local de persoane de la
Legiuitorul nu a prevăzut nicio ipoteză în care
un contract încheiat pe perioadă determinată Regie către intimată, de achiziția mijloacelor de
să poată fi transformat într-un contract pe transport, înmatriculare și autorizare, obținere
perioadă nedeterminată, ci, un asemenea licențe în vederea încheierii contractului de
contract ajuns la împlinirea termenului pentru delegare a serviciului public de transport.
care a fost încheiat ori dacă a depășit termenul Toate aceste activități, proiecte noi avute
prevăzut de lege încetează de drept, potrivit în vedere de intimată, au fost cunoscute de
art. 56 alin. (1) lit. i) C. muncii. în acest sens apelantul intimat, care a acceptat încheierea
este și practica judiciară (decizia 4194 din 2015 contractului pe perioadă determinată cu
a Curții de Apel București) care este unanimă în scopul exclusiv al derulării procedurii de
sensul că în lipsa unor dispoziții legale, instanța înmatriculare a autobuzelor și întocmirea
de judecată nu se poate substitui voinței documentației necesare pentru obținerea
legiuitorului și astfel să transforme un contract licențelor de transport aspect recunoscut de
pe perioadă determinată într-un contract pe apelantul reclamant la interogatoriu).
perioadă nedeterminată.
Nu se impunea înserarea acestor motive în
Nu au relevanță nici faptul că anterior contractul de muncă, atribuțiile apelantului
apelantul reclamant fusese angajat de alt fiind clar evidențiate în fișa postului, anexă
angajator pe perioadă nedeterminată, sau la contract, pe care acesta și-a însușit-o prin
că după obținerea licenței și încheierea semnare.

Privitor la critica vizând faptul că apelantul nu contract de muncă pe perioadă determinată,

a contestat clauza privind durata contractului nulitatea clauzei de durată determinată poate
de muncă în timpul derulării contractului, și fi invocată numai pe perioada de valabilitate
că aceste aspecte invocate de intimată nu ar fi a contractului. Nu s-a invocat nici prescripția,
fost puse în discuție contradictorie, susținerile nici tardivitatea pentru a putea fi puse în
sunt vădit neîntemeiate. discuție, aceste aspecte fiind susținute în mod
neîntemeiat de apelant prin motivele pendinte.
În mod corect instanța de fond a dat eficiență
dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, În mod eronat, și fără să aibă legătură cu speța
și, raportat la data încetării contractului – dedusă judecății face trimitere apelantul la
30 septembrie 2020 și data formulării decizia ÎCCJ nr. 17/2016 – Complet dezlegare
contestației – 23 octombrie 2020, în mod chestiuni de drept. Astfel, această decizie viza
corect instanța de fond a reținut că cererea situația unor drepturi patrimoniale decurgând
de constatare a nulității clauzei privind durata dintr-un contract colectiv de muncă (ceea
contractului nu poate fi analizată, urmând ce nu este o situație similară celei de față) și
a fi respinsă tocmai pe considerentul că acel decizia acestei instanțe a fost în sensul că: „în
contract nu mai era în ființă. Practica este interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)‑(5)
unanimă în a concluziona că în cazul cererilor și art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011,
privind nulitatea contractului individual de nulitatea unei clauze a contractului colectiv
muncă sau a celui colectiv, termenul nu este de muncă negociate cu nerespectarea art. 138
stabilit pe zile sau luni», ci el corespunde alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi
duratei de existentă a acelui contract. Evident, cerută de către părțile interesate, fie pe cale
că după încetarea contractului, nu se justifică de acțiune, fie pe cale de excepție, respectiv
interesul de a solicita constatarea nulității lui. poate fi invocată de către instanță, din oficiu,
De altfel, nu mai există niciun interes pentru pe durata existentei contractului colectiv de
constatarea nulității unui contract care nu muncă”. Concluzia se desprinde clar în sensul
mai există, soluția întemeindu-se pe principiul că orice motiv de nulitate a unei clauze din
potrivit căruia se poate cere constatarea contract (fie contract individual, fie colectiv) se
nulității unor acte care există. În situația în invocă de parte, sau chiar din oficiu de instanță,
care un contract individual sau colectiv de doar pe durata derulării acelui contract.
muncă nu mai este în ființă, cererea pentru
constatarea nulității lui nu are obiect. De asemenea, nu are temei juridic punctul de
vedere al asistentului judiciar, care doar
Aceste aspecte au fost invocate la ultimul participă la deliberări cu rol consultativ (art. 55
termen de judecată când părțile au pus din Legea nr. 304/2004). Punctul său de
concluzii pe fondul cauzei, or nu se poate vedere, pe care apelantul îl invocă în susținerea
JURISPRUDENŢĂ
susține că apelantul reclamant prin apărător temeiniciei apelului, nu este argumentat

ar fi fost în imposibilitatea de a-și formula legal, și contravine chiar prevederilor exprese
apărările care se impuneau, în condițiile din înserate în Codul muncii (lege organică), sau
încheierea de dezbateri apar discuțiile făcute practicii instanței supreme, motivarea dată
de ambele părți, cuvântul în replică luat de ignorând cu totul voința părților (atât de
apărătorul reclamantului. Niciun moment importantă la încheierea unui contract de
apărătorul intimatei nu a invocat vreo excepție muncă) și dacă se justifică sau nu încheierea
a prescripției sau tardivitatea, cum susține contractului pe perioadă determinată (aspecte
apelanta, ci a susținut să se constate de probate cu prisosință de intimată cu înscrisurile
instanță faptul că atâta timp cât se încheie un depuse).

Susținerile făcute în opinia separată a asis La termenul de judecată din data de

tentului judiciar, cu trimitere la decizia 11 septembrie 2022, Curtea, din oficiu, a
nr. 37/2016 a ÎCCJ. nu sunt aplicabile speței pus în discuția părților, incidența în cauză a
de față, vizând o cu totul altă situație de fapt. dispozițiilor art. 173-174 C. muncii, respectiv
a Legii nr. 67/2007, care vizează protecția
Privitor la cererea de apel privind cenzurarea drepturilor salariaților în cadrul transferului
cheltuielilor de judecată la care apelantul a de întreprinderi.
fost obligat să le suporte urmare a căderii în
pretenții, apreciază neîntemeiată solicitarea Prin precizările depuse la dosar la data de
acestuia, aprecierile formulate din partea 27 ianuarie 2022, intimata S.C. CLP E. S.R.L.
apelantului la adresa activității desfășurate de P. a apreciat că apelantul nu beneficiază
apărătorul intimatei în soluționarea fondului de protecția drepturilor sale în cazul unui
cauzei sunt de natură pur subiectivă, nefiind transfer de întreprindere, deoarece nu sunt
prezentate motive pertinente pentru care s-ar aplicabile în speța de față prevederile legale
impune reducerea onorariul de avocat. privind transferul de întreprindere sau părți
ale acesteia, dispozițiile Codului muncii
O cenzurare a onorariului de avocat ar fi (art. 173, art. 174) și ale Directivei 2001/23/
pe deplin nejustificată, în condițiile în care CE din 12 martie 2001, nefiind vorba nici de
contractul încheiat între avocat și clientul cesiune, nici de fuziune, ci despre un contract
său, în afară de finalitatea vizibilă de prestare de delegare a gestiunii serviciului de transport
a asistenței juridice în fața instanței de public local de persoane din mun P. prin
judecată, activitatea are și o componență atribuire directă, contract încheiat între UAT P.
invizibilă de cercetare, de pregătire a dosarului și intimata din cauză la data de 16 septembrie
și a acțiunilor aferente. În acest caz, societatea 2020, în scopul furnizării de servicii de
de avocați ce a reprezentat intimata în transport public de interes economic general
fața instanței de fond a depus o activitate și stabilirea condițiilor pentru modernizarea și
complexă de pregătire a dosarului în ceea ce dezvoltarea transportului public de călători în
privește adunarea tuturor actelor, a probelor Municipiul P.
pe care urma să le propună în sprijinirea Nu a existat un transfer de întreprindere de
cauzei, pregătirea întâmpinării pentru instanță. la fosta Regie Autonomă de Gospodărire
Prezentarea propriu-zisă în fața instanței a Comunală și Locativă P. (RAGCL) către
avocatului a fost precedată de întâlniri cu intimată.
reprezentantul societății pârâte pentru punerea
la punct a strategiei ce urmează a fi abordată În urma HCL-ului nr. 54/2020 emis de CL P.
pe timpul procesului. Toată această activitate s-a aprobat delegarea serviciului de transport
anterioară procesului, perspectiva unui proces public local de persoane, prin aceeași hotărâre
anevoios dar și notorietatea societății de fiind stabilit că intimata poate prelua o parte
avocați care a reprezentat pârâta au dus la din personalul aferent activității de transport
negocierea unui onorariu. din cadrul Regiei RAGCL P., dar „în funcție de
necesități fără a se stabili numărul persoanelor
Pentru toate aspectele expuse pe larg în preluate și fără a fi nominalizate aceste
prezenta întâmpinare, solicită respingerea persoane (art. 6 din HCL).
apelului, cu obligarea apelantului și la plata
cheltuielilor de judecată. Astfel, în baza HCL-ului 54 din 31 martie 2020
prin care s-a aprobat delegarea serviciului
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri. de transport public local de persoane către

intimata, operatorul (intimata din cauză are încheierii contractului de delegare, ci angajarea
posibilitatea de a angaja personal. În scopul acestuia s-a făcut prin repartiție de muncă de
exclusiv al realizării condițiilor din caietul de la AJOFM (acesta fiind șomer la momentul
sarcini (achiziția de mijloace de transport, angajării la societatea intimată), acesta nu
înmatricularea și autorizarea acestor poate beneficia de protecția instituită de
mijloace de transport, obținerea licenței de prevederile art. 173 și art. 174 C. muncii.
prestare a serviciului public la ARR). Nu era Prevederile art. 173 alin. (2) C. muncii sunt clare
obligată societatea intimată să preia, în baza în privința faptului că „drepturile și obligațiile
contractului de delegare, angajații vechii cedentului, care decurg dintr-un contract sau
Regii, această posibilitate de angajare a altor raport de muncă existent la data transferului,
persoane, în funcție de necesități, fiind înserată vor fi transferate integral cesionarului”. Deci
și de prevederile art. 6.2 din Cap 6 a Ordinului o condiție esențială pentru ca apelantul
... privind documentele standard și contractul să fi beneficiat de o eventuală protecție a
cadru care vor fi utilizate în cadrul procedurilor drepturilor sale în cazul unui transfer de
de delegare a gestiunii serviciului public de întreprindere, era faptul ca contractul acestuia
transport persoane în unități administrativ de muncă să existe la data transferului.
teritoriale, realizate cu autobuze, troleibuze
și/sau tramvaie. Chiar dacă instanța ar aprecia că contractul
de delegare a serviciului public de transport
Tocmai în vederea realizării uneia dintre ar fi unul de transfer de întreprindere (deși nu
condițiile cuprinse în caietul de sarcini, s-a poate fi asimilat unei asemenea operațiuni,
încheiat la data de 30 iulie 2020 contractul de aspecte pe care ie-am explicat anterior), tot
muncă pe perioadă determinată cu apelantul, nu este îndeplinită cerința esențială pentru ca
în scopul exclusiv al derulării procedurii de angajatul să beneficieze de protecția instituită
înmatriculare a autobuzelor și de întocmire de art. 173 și art. 174 C. muncii, deoarece, la
a documentației necesare pentru eliberarea momentul încheierii contractului de delegare a
licenței de transport.
gestiunii (16 septembrie 2020). Acesta nu avea
La momentul când s-a încheiat contractul un contract de muncă cu fosta Regie RAGCL
de muncă cu apelantul, acesta nu mai era P. care era în faliment, iar contractul său de
angajat al Regiei Autonome de Gospodărire muncă încetase încă din 29 iulie 2020.
Comunală și Locativă P., contractul acestuia
Un argument în plus care confirmă că în speța
încetând prin decizia 29 din 29 iulie 2020,
de față nu este vorba despre un transfer de
desfacerea contractului de muncă operând
întreprindere, îl constituie și prevederile art. 5
urmare a intrării în falimenta Regiei RAGCL P.
din Directiva nr. 2001/23/CE care prevăd
prin decizia Tribunalului Sindic din 15 ianuarie
că măsurile privind menținerea drepturilor
JURISPRUDENŢĂ
2020. Angajarea apelantului s-a făcut în urma

lucrătorilor „nu se aplica în cazul transferului
dispoziției de repartizare a AJOFM lași – Agenția
P., dispoziția nr. din 30 iulie 2020 precizând că unei întreprinderi, unități sau al unei părți de
apelantul va fi repartizat la societatea intimată întreprindere sau de unitate, în care cedentul
pentru încadrare pe funcția de conducător face obiectul unei proceduri de faliment
activitate transport rutier în urma solicitării sau al altor proceduri asemănătoare de
de către intimată a listei cu locurile de muncă insolvabilitate” instituite în vederea lichidării
vacante, de la AJOFM. bunurilor cedentului și care se află sub
controlul unei autorități publice competente
Or, în condițiile în care apelantul nici nu mai (care poate fi un judecător sindic autorizat de
era angajat al Regiei RAGCL P. la momentul o autoritate competentă).

La data de 4 februarie 2022, apelantul a depus Astfel, activitatea de transport public a fost
la dosar concluzii scrise cu privire la incidența organizată prin hotărâri ale autorităților
în cauză a dispozițiilor art. 173-174 C. muncii, administrației publice locale în vederea
respectiv a Legii nr. 67/2007, care vizează desfășurării activității de interes local
protecția drepturilor salariaților în cadrul vizând transportul public local de călători
transferului de întreprinderi. în municipiul P. Astfel, prin Hotărârea
nr. 117/2009 a Consiliului Local a fost aprobată
Astfel, arată apelantul că prin Hotărârea Consi delegarea acestui serviciu către RAGCL P., iar
liului Local al Municipiului P. nr. 77/29 iulie după intrarea în faliment a acestei societăți
2011 a fost aprobată reorganizarea serviciului prin Hotărârea nr. 54/31 martie 2020 a
de salubritate din cadrul RAGCL P. în ... SA, unic Consiliului Local P. a fost aprobată delegarea
acționar fiind municipiul P. Serviciului de transport Public Local către ...
și preluarea unei părți din personalul aferent
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului activității de transport.
Pașcani nr. 42/20 februarie 2020 s-a schimbat
forma juridică a ... SA în societate cu În baza Hotărârii nr. 106/2020 a Consiliului
răspundere limitată, respectiv ..., având ca unic Local P., ... a preluat și o parte din personalul
asociat Municipiul P. angajat la RAGCL, a căror contracte de muncă
cu regia în faliment au încetat.
Prin Hotărârea nr. 54/31 martie 2020 a
Consiliului Local P. a fost aprobată delegarea În raport de această situație de fapt sunt
Serviciului de transport Public Local către ... incidente dispozițiile art. 173 din Legea
prin atribuire în gestiune directă. Anterior nr. 53/2003, republicată, cu modificările și
adoptării acestei hotărâri, Regia Autonomă completările ulterioare, privind Codul muncii.
de Gospodărie Comunală și locativă P. a Solicită a se observa că prin Legea
prestat serviciul de transport public pe nr. 67/2006 s-a transpus în dreptul intern
raza municipiului P. (HCL nr. 117/21 iulie Direct iva Consiliului 2001/23/CE, privind
2009, modificată și completată prin HCL apropierea legislației statelor membre relative
nr. 123/31 iulie 2015). la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul
transferurilor întreprinderilor, stabilimentelor
Conform art. 6 din hotărârea Consiliului local
sau părților din întreprinderi sau stabilimente.
nr. 54/2020, … o parte din personalul aferent
activității de transport public local din cadrul Redă în continuare apelantul prevederile
Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Directivei 2001/23/CE și dispozițiile Legii
locativă P. nr. 67/2006, art. 1, art. 4 art. 5, apreciind că,
domeniul de aplicare al legislației în materia
Prin Hotărârea nr. 106 din 30 iunie 2020 transferului de întreprindere trebuie analizat în
adoptată de Consiliul local P. a fost aprobată raport de jurisprudența CJUE în interpretarea
organigrama și statul de funcții ale ... P. pentru dispozițiilor Directivei, transpusă la nivel
anul 2020. național prin Legea nr. 67/2006.
Apelantul care îndeplinea funcția de manager Invocă jurisprudență CEDO, respectiv, cauza
transport local la R.A.G.C.L. P. a fost preluat în C-172/99 în domeniul de aplicare al Directivei
cadrul noii societăți, fiind încheiat contractul 77/187/CEE, Hotărârea din 10 decembrie 1998
individual de muncă nr. 74/30 iulie 2020 pe o dată de CJUE în cauzele conexate C-173/96
durata de 2 luni. și C-247/96 în care Curtea statuează faptul

că prevederile art. 1 alin. (1) ale Directivei pentru acțiuni care trebuie să aibă loc chiar
nr. 77/187/EEC [preluate în art. 1 lit. a) din după declararea falimentului pentru a realiza
Directiva nr. 2001/23/CE] se aplică unor situații această continuare și, pe de altă parte, că nu
în care o autoritate publică care a externalizat este pertinent, în această privință, aspectul că
serviciul de asistență la domiciliu a persoanelor obiectivul urmărit de această operațiune de
cu nevoi speciale sau a contractat servicii de „pre-pack” vizează deopotrivă maximizarea
pază cu o primă entitate, la expirarea sau satisfacerii ansamblului creditorilor
finalizarea contractului a concesionat același întreprinderii în cauză.
serviciu unei alte entități, dacă operațiunea
În cauza de față, atât RAGCL P. cât și ... sunt
este însoțită totodată și de transferul de
entități înființate de autoritatea publică
entitate economică între cele două persoane,
locală pentru asigurarea unui serviciu public,
respectiv de preluarea bazei materiale și de
respectiv transportul public de persoane pe
personal ce era afectată activității specifice și
raza Municipiului P.
care se menține în aceeași structură și utilizare,
pentru deservirea aceluiași obiectiv specific. Astfel, autoritatea contractantă – Municipiul
P. – Consiliul Local, inițial a delegat gestiunea
În același sens, în cauza C-343/98 a reținut serviciului public de transport local către
Curtea că art. 1 alin. (1) al Directivei nr. 77/187/ RAGCL, al cărei organ tutelar era.
EEC trebuie interpretat în sensul că este
aplicabil unei situații în care o entitate ce Aceeași autoritate, în 2020, a încetat delegarea
asigură exploatarea serviciilor publice de către RAGL și a delegat același serviciu către
telecomunicații și care este administrată de intimata ... – înființată de aceeași autoritate și
un organism public integrat în administrația al cărei acționar unic era.
statului, urmare a unei decizii a autorităților
publice, face obiectul unui transfer cu titlu Totodată, o parte din personalul RAGCL și
oneros, sub forma unei cesiuni administrative, unele bunuri afectate desfășurării activității de
către o societate de drept privat, constituită transport au fost preluate de noua companie,
de un alt organism public care deține integral pentru a fi afectate desfășurării aceleiași
activități, activitate care a fost continuă
capitalul acesteia.
și percepută atât de subsemnatul, ceilalți
În cauza C-l26/16 Curtea de Justiție a angajați cât și de autorități ca fiind supusă
Uniunii Europene a statuat în sensul că unui transfer pur formal, modificându-se doar
Directiva 2001/23/CE și în special art. 5 denumirea societății prestatoare a serviciului.
alin. (1) din aceasta, trebuie interpretată în
Altfel spus, aceeași autoritate publică presta
sensul că protecția lucrătorilor garantată de
același serviciu cu o parte a personalului, doar
art. 3 și 4 din această directivă este menținută
JURISPRUDENŢĂ
denumirea societății cu asociat unic Municipiul

într-o situație precum cea în discuție în litigiul
P. și capital integral deținut de autoritate și
principal, în care transferul unei întreprinderi
prin intermediul căreia autoritatea publică
intervine în urma unei declarații de faliment organizează serviciul din punct de vedere
în contextul unui „pre-pack”, pregătit anterior economic și financiar fiind diferită.
acesteia și pus în aplicare imediat după
declararea falimentului, în cadrul căruia, În acest sens, se poate constata că ambele
printre altele, un „sindic preconizat”, desemnat entități sunt doar forme de organizare a
de o instanță, examinează posibilitățile unei serviciului public de transport de către
eventuale continuări a activităților acestei autoritatea locală, sunt înființate de autoritate,
întreprinderi de un terț și se pregătește se află sub coordonarea autorității, Consiliul

Local P. aprobând statutul, organigrama, generală a insolvenței în anul 2019 (dosar

bugetul (Hotărârea CL nr. 106/2020). al Tribunalului Iași) și care a continuat
prestarea activității de transport public prin
Având în vedere și faptul ca CLP ECO S. și-a proprii angajați până la data când a avut loc
modificat obiectul și forma juridică tocmai transferul personalului către ... SRL, iar din
în scopul preluării activității de la RAGCL, iar perspectiva poziției noului contractor față
delegarea gestiunii serviciului de transport
de transferul de întreprindere, Directiva este
către aceasta din urmă s-a produs ca urmare
aplicabilă ori de câte ori există o schimbare
a deschiderii falimentului RAGCL, apreciază că
a persoanei responsabile de desfășurarea
este vorba despre un transfer de întreprindere
activității și căreia, în virtutea acestui fapt,
în accepțiunea Directivei nr. 2001/23/CE.
îi incumbă obligații față de angajații unității,
Dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 indiferent că bunurile materiale preluate nu
nu sunt în măsură să înlăture de la aplicare în aparțineau predecesorului, ci erau procurate
situația dată prevederile art. 173 C. muncii, de autoritatea contractantă și chiar dacă al
câtă vreme cesiunea în cazul de față nu este doilea contractor ar fi indicat în mod expres
rezultatul operațiunilor întreprinse în procedura că nu are intenția de a prelua angajații primului
falimentului, ci este rezultatul direct al actelor contractor. (C-340/01) Solicit ca instanța de
autorității publice contractante, Consiliul Local, apel să rețină că sunt aplicabile dispozițiile
care reprezintă totodată și voința acționarului legale privind protecția personalului în cazul
unic al entității, Municipiul P. transferului de întreprindere.
Dispozițiile directivei așa cum au fost inter Solicită a se avea în vedere în acest sens
pretate de CJUE sunt în același sens, respectiv faptul că prin Decizia nr. 29/29 iulie 2020
aplicarea Directivei nu poate fi exclusă a fost desființat locul de muncă deținut în
numai pentru motivul că cedentul întrerupe cadrul RAGCL ca urmare a intrării societății în
activitatea întreprinderii și o lichidează procedura generală a falimentului, iar la data
cu ocazia transferului; dacă afacerea este de 30 iulie 2020 apelantul a fost angajat pe
continuată de altă întreprindere, această același post de … SRL.
împrejurare tinde să confirme, mai degrabă,
că a existat un transfer în sensul Directivei Prin urmare în aplicarea dispozițiilor art. 173
(para 23 Hotărârea pronunțată în cauzele C. muncii și art. 9 din Legea nr. 67/2006,
conexate C 171, 172/94). Pentru a se stabili drepturile și obligațiile angajatorului în raport
dacă Directiva se aplică unui transfer al unei cu apelantul au fost transferate către … SRL,
întreprinderi care face obiectul unei proceduri inclusiv cele ce decurg din lege și din contractul
judiciare de lichidare criteriul determinant individual de muncă referitoare la durata
este cel al continuității funcționării entității raportului de muncă.
pe parcursul procedurilor judiciare. Se reține
Astfel, transferul de întreprindere s-a realizat
că în astfel de circumstanțe continuitatea
către ... SRL cu toate drepturile și obligațiile,
activității este asigurată la momentul la care se
produce transferul entității economice. (Cauza inclusiv cu dreptul la muncă pe durată
C-319/94) nedeterminată, astfel că, prin preluarea
apelantului în organigrama noii societăți și
Cum în cazul de față este dovedită con prestarea muncii în continuare, nu se poate
tinuitatea activității desfășurate de RAGCL, reține faptul că durata noului contract de
entitate care a solicitat intrarea în procedura muncă putea fi de două luni.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat nedeterminată, contractul său să poată fi

la motivele invocate și dispozițiile legale valabil încheiat pe durată determinată. A mai
aplicabile, Curtea reține următoarele: invocat reclamantul Decizia nr. 38/4 septem
brie 2020 emisă de directorul general al
Prin cererea formulată contestatorul A.A.A. societății intimate, cu următorul conținut
a solicitat constatarea nulității clauzei de la „începând cu data de 4 septembrie 2020
punctul „C” lit. b) din contractul nr. 74/30 iulie domnul A.A.A. va exercita, efectiv și per
2020 încheiat între părți în ceea ce privește manent, funcția de Manager activitate
perioada determinată și constarea caracterului transport public de persoane în cadrul S.C. CLP
nedeterminat al contractului, anularea decizia E. S.R.L., art. 2. Prevederile prezente decizii se
nr. 48/30 septembrie 2020 emisă de S.C. CLP completează cu prevederile fișei de post, art. 3.
E. S.R.L. de încetare a contractului de muncă C…. Resurse Umane și domnul A.A.A. vor duce
și reintegrarea reclamantului pe postul avut
la îndeplinire prevederile prezentei decizii.”
anterior încetării contractului individual de
muncă prin decizia nr. 48/30 septembrie 2020 Instanța de fond a reținut doar că nu este
și obligarea pârâtei S.C. CLP E. S.R.L la plata interzisă încheierea contractului de muncă
către reclamant a unei despăgubiri egală cu pe perioadă determinată, fără a efectua o
salariile indexate și actualizate și cu celelalte analiză a susținerilor părților privitoare la
drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, incidența cazurilor în care potrivit legii este
începând cu data producerii efectelor posibilă încheierea contractului pe perioadă
deciziei nr. 48/30 septembrie 2020 și până la determinată și a faptului că reclamantul a
reintegrarea efectivă. semnat contractul pe perioadă determinată
și nu a invocat nulitatea pe durata acestuia,
Reține instanța de apel în acord cu susținerile
iar potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d)
reclamantului apelant faptul că motivele
C. muncii, cererile în vederea soluționării unui
invocate de acesta în susținerea cererii de
conflict de muncă pot fi formulate pe toată
nulitate ale contractului de muncă pe perioadă
durata existenței contractului, în cazul în care
determinată nu au fost analizate de către
se solicită constatarea nulității unui contract
instanța de fond.
individual sau colectiv de muncă ori a unor
Astfel reclamantul a arătat în cererea formulată clauze ale acestuia.
faptul că a fost angajat al RAGCL pe postul de
Reține instanța de apel că dispozițiile art. 268
manager transport persoane, că prin hotărârea
alin. (1) lit. d) C. muncii instituie un termen de
nr 54/2020, Consiliul local al Municipiului P.
a aprobat delegarea serviciului de transport prescripție, așa cum corect susține apelantul și
public local de persoane, prin curse regulate, că în lipsa invocării de către partea interesată
în termenul procedural, a excepției prescripției,
JURISPRUDENŢĂ
către ..., prin atribuire în gestiune directă pe

o perioadă de 5 ani și că în acest context a instanța era ținută să procedeze la analiza
încheiat cu societatea contractul de muncă, pe motivelor de nulitate. Aplicabile situației
perioada determinată, ocupând aceeași funcție deduse judecății sunt dispozițiile art. 211
de manager transport. lit. b) din Legea nr. 62/2011 care prevăd că
„constatarea nulității unui contract individual
A susținut în esență reclamantul faptul că de muncă poate fi cerută de către părți pe
funcția pe care o ocupă este una cu caracter întreaga perioadă în care contractul respectiv
permanent și că nu sunt îndeplinite cerințele se aplică.” Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d)
legale pentru ca, prin excepție de la regula C. muncii au făcut obiect al controlului de
încheierii contractului de muncă pe perioadă constituționalitate, Curtea Constituțională

reținând în Decizia nr. 44 din 11 ianuarie 2007, se poate prevala nu se limitează la termenul
publicată în Monitorul Oficial al României, pentru care a fost încheiat contractul, ci
Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, că acestea reprezintă perioada în care părțile pot invoca
sunt constituționale. În acest sens a reținut că efectele juridice generate de executarea sau
„reglementările legale criticate se întemeiază neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă
pe principiul potrivit căruia se poate cere a acestor dispoziții ar permite valorificarea
constatarea nulității ori anularea unor acte care unei clauze contractuale, fără posibilitatea de
există. În situația în care un contract individual cenzurare a legalității sale.”
sau colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu
există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru Ori considerentele mai sus arătate sunt pe
constatarea nulității lor nu mai are obiect. deplin aplicabile în cauza dedusă judecății,
Este posibil, însă, ca efectele juridice ale unor reclamantul contestând clauza ce instituie
clauze contractuale să continue ori să se perioada determinată, de 2 luni, a contractului
producă după încetarea existenței contractelor. individual de muncă și efectul direct al acestei
În asemenea situații pot fi contestate în justiție clauze, decizia de încetare a contractului.
efectele juridice respective, dacă acestea sunt
Conform contractului individual de muncă
contrare drepturilor, libertăților sau intereselor
legitime ale persoanei.” nr. 74/30 iulie 2020, contestatorul C.I.L. a fost
angajat la unitatea intimată, pe o perioadă
În decizia nr. 234/2019 referitoare la respin determinată de 2 luni, cuprinsă ... iulie 2020
gerea excepției de neconstituționalitate și data de 30 septembrie 2020, în funcția
a sintagmei „pe toată durata existenței de manager transport rutier de persoane
contractului” din art. 268 alin. (1) lit. d) din (conducător activitate de transport rutier).
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii s-au reținut
următoarele: „Dispozițiile art. 268 alin. (1) Potrivit dispozițiile art. 12 C. muncii, durata
lit. d) din Legea nr. 53/2003, care se referă contractului individual de muncă „(1)
în prezent doar la nulitatea contractului Contractul individual de muncă se încheie
colectiv de muncă, au primit, în practică, in pe durată nedeterminată. (2) Prin excepție,
terp retări diferite. Curtea constată că, în contractul individual de muncă se poate
practică, sintagma „pe toată durata existenței încheia și pe durată determinată, în condițiile
contractului” a fost echivalată atât cu expres prevăzute de lege”. Potrivit art. 83
„perioada de valabilitate”, sau perioada când C. muncii, contractul individual de muncă
contractul colectiv de muncă „se mai află în poate fi încheiat pentru o durată determinată
vigoare”, cât și cu perioada în care contractul numai în următoarele cazuri:
colectiv de muncă „este aplicabil”.
a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării
Curtea constată că, la data la care a fost contractului său de muncă, cu excepția
invocată excepția de neconstituționalitate, situației în care acel salariat participa la grevă;
problemele privind modul de interpretare a
b) creșterea și/sau modificarea temporară a
dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea
structurii activității angajatorului;
nr. 53/2003 fuseseră deja clarificate prin
decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, c) desfășurarea unor activități cu caracter
în sensul în care prin „durata existenței sezonier;
contractului colectiv de muncă”, instanța
supremă a reținut că „existența unei clauze ce d) în situația în care este încheiat în temeiul
instituie o situație juridică de care beneficiarul unor dispoziții legale emise cu scopul de

a favoriza temporar anumite categorii de specifice funcție de manager transport rutier.

persoane fără loc de muncă; Noțiunea de „desfășurare lucrări, proiecte
sau programe” trebuie analizată în contextul
e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 activității obișnuite a angajatorului. Angajarea
ani de la data angajării, îndeplinește condițiile pe perioadă determinată este justificată în
de pensionare pentru limită de vârstă; cazul în care angajatorul trebuie să acopere
f) ocuparea unei funcții eligibile în cadrul activități cu caracterul temporar și care se
organizațiilor sindicale, patronale sau al exced activității și volumului de lucru obișnuit
organizațiilor neguvernamentale, pe perioada al acestuia, respectiv în situația în care
mandatului; angajatorul este angrenat în lucrări, proiecte,
programe care impun o suplimentare de
g) angajarea pensionarilor care, în condițiile personal prin încheierea unor contracte de
legii, pot cumula pensia cu salariul; muncă, pe durata de desfășurare a acestora.
h) în alte cazuri prevăzute expres de legi Susținerile intimatei în sensul că pentru postul
speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, de manager transport a achiziționat servicii de
proiecte sau programe. formare profesională, beneficiar al acestora
fiind un angajat al societății care însă nu a
Societatea intimată a invocat în apărare obținut certificatul de formare profesională
incidența dispozițiilor art. 83 lit. b) și h) nu justifică din perspectivă legală încheierea
C. muncii. Ori în raport de situația ce rezultă contractului cu reclamantul pe perioadă
din probatoriul administrat în cauză nu determinată, cazurile în care, prin excepție de
se poate reține că ... se afla, la momentul la regulă legea permite încheierea unui astfel
încheierii contractului individual de muncă de contract fiind expres și limitativ prevăzute
cu reclamantul pentru perioada de 2 luni, în de lege. În fapt această susținere vine să
ipoteza creșterii și sau modificării temporare confirme caracterul permanent al activității
a structurii activității. Societatea urma să de manager transport public.
desfășoare activitatea de transport public
de persoane și în acest scop a fost necesară Corect a invocat reclamantul în susținerea
obținerea avizelor, acordurilor, a bazei pretențiilor sale, faptul că aspectele
materiale dar aceste demersuri erau necesare litigioase deduse judecății în prezenta cauza
în vederea desfășurării activități societății ca ... aplicare al Directivei nr. 1999/70/CE
urmare a schimbării obiectului său de activitate privind Acordul-cadru, încheiat între CES,
cu includerea serviciul de transport public local UNICE și CEEP cu privire la munca pe durată
de persoane. De asemenea, nu se poate reține determinată, publicat în JO L 175, 10 iulie
că este justificată încheierea contractului 1999. Directiva nr. 1999/70 se întemeiază
JURISPRUDENŢĂ
pentru o perioadă de 2 luni, în considerarea pe art. 139 alin. (2) CE și urmărește, potrivit
activității de autorizare a societății în vederea art. 1, „punerea în aplicare a acordului-cadru
desfășurări activității de transport public […], încheiat […] între organizațiile de tip
persoane. Reclamantul a fost angajat în calitate confederativ generale CES, UNICE și CEEP,
de manager de transport, funcție fără de care anexat la prezenta directivă”. În considerentele
societatea nu poate desfășura activitate iar Directivei se rețin printre altele, următoarele:
atribuțiile acestuia, așa cum rezultă din fișa realizarea pieței interne trebuie să ducă la
postului nu au fost limitate la activitatea îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă
de înmatriculare a autovehiculelor și cea de ale lucrătorilor din Comunitatea Europeană
obținere a licențelor, ci acoperă atribuțiile prin intermediul unei apropieri a acestor

condiții pe calea progresului, în special în membre să îi definească în conformitate

ceea ce privește formele de muncă diferite cu legislația și/sau practicile naționale, cu
de muncă pe durată nedeterminată, în condiția să respecte acordul-cadru, și potrivit
scopul atingerii unui mai bun echilibru între părților semnatare ale acordului-cadru,
flexibilitatea timpului de lucru și securitatea folosirea, din motive obiective, a contractelor
lucrătorilor; aceste obiective nu pot fi realizate de muncă pe durată determinată constituie
în mod suficient de statele membre, astfel un mod de a împiedica abuzurile împotriva
încât s-a considerat adecvat să se recurgă la o lucrătorilor. În Hotărârea Curții (Camera a
măsură obligatorie din punct de vedere juridic treia) din 23 aprilie 2009 în cauzele conexate
la nivelul Comunității, elaborată în strânsă C-378/07-C-380/07, Kiriaki Angelidaki
colaborare cu partenerii sociali reprezentativi; (C 378/07) s-au reținut următoarele: „92.
părțile la acordul-cadru recunosc că, pe de Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 7 din
o parte, forma generală de raport de muncă considerațiile generale ale acordului-cadru,
între angajatori și lucrători este și va continua părțile semnatare ale acestuia au considerat că
să fie contractul pe durată nedeterminată, folosirea, din motive obiective, a contractelor
în condițiile în care contribuie la calitatea de muncă pe durată determinată este un mod
vieții lucrătorilor implicați și îmbunătățește de a împiedica abuzurile (Hotărârea Adeneler
performanțele acestora, dar că, pe de altă și alții, citată anterior, punctul 67, precum și
parte, în anumite împrejurări, contractele de Ordonanța Vassilakis și alții, citată anterior,
muncă pe durată determinată răspund atât punctul 86). 104. Astfel, un asemenea mod
nevoilor angajatorilor, cât și ale lucrătorilor; de utilizare a contractelor sau a raporturilor
acordul-cadru stabilește principiile generale de muncă pe durată determinată ar afecta
și cerințele minime legate de munca pe în mod direct premisa pe care se întemeiază
durată determinată, stabilind în special un acordul-cadru, și anume, astfel cum reiese din
cadru general destinat să asigure egalitatea cuprinsul punctelor (6) și (8) din considerațiile
de tratament pentru lucrătorii cu contract de generale ale acestuia, că contractele de muncă
muncă pe durată determinată, protejându-i pe durată nedeterminată constituie forma
împotriva discriminării, precum și să prevină generală a raporturilor de muncă, în timp ce
abuzurile care rezultă din folosirea unor contractele de muncă pe durată determinată
raporturi de muncă pe durată determinată reprezintă o caracteristică a ocupării forței
succesive, făcând trimitere în același timp la de muncă în anumite sectoare sau pentru
statele membre și la partenerii sociali pentru anumite ocupații și activități (a se vedea
modalitățile detaliate de aplicare a principiilor Hotărârile citate anterior Adeneler și alții,
și a cerințelor menționate, cu scopul de a punctul 61, și Impact, punctul 86, precum și
ține seama de realitățile situațiilor naționale, Ordonanța Vassilakis și alții, citată anterior,
sectoriale și sezoniere specifice; din acest punctul 82). 105. În consecință, beneficiul
motiv, Consiliul Uniunii Europene a considerat stabilității locului de muncă este considerat
că instrumentul adecvat de punere în aplicare un element major al protecției acordate
a acordului-cadru este o directivă, întrucât lucrătorilor (a se vedea Hotărârea Mangold,
aceasta obligă statele membre în ceea ce citată anterior, punctul 64), în timp ce,
privește rezultatul care trebuie atins, dar lasă astfel cum rezultă din al doilea paragraf din
la latitudinea autorităților naționale alegerea preambulul acordului-cadru și din cuprinsul
formei și a mijloacelor; în ceea ce privește punctului (8) din considerațiile generale ale
în special termenii folosiți în acordul-cadru, acestui acord, doar în anumite împrejurări
dar care nu sunt definiți în mod specific în contractele de muncă pe durată determinată
acesta, Directiva nr. 1999/70 permite statelor pot răspunde atât nevoilor angajatorilor,

cât și celor ale lucrătorilor (Hotărârile citate contractele de muncă pe durată determinată
anterior Adeneler și alții, punctul 62, și Impact, reprezintă o caracteristică a ocupării forței
punctul 87, precum și Ordonanța Vassilakis și de muncă în anumite sectoare sau pentru
alții, citată anterior, punctul 83). anumite ocupații, iar beneficiul stabilității
locului de muncă este considerat un element
Potrivit unei jurisprudențe constante, revine major al protecției acordate lucrătorilor, se
statelor membre obligația de a atinge impune concluzia că încheierea contractului
rezultatul prevăzut de aceasta. Este îndatorirea pe durată determinată încalcă principiul
acestora, în temeiul art. 10 CE, de a lua toate stabilității în muncă și dezideratul protecției
măsurile generale sau speciale necesare pentru acordate lucrătorilor.
a asigura îndeplinirea acestei obligații se impun
tuturor autorităților statelor membre, inclusiv Reține instanța de apel pentru considerentele
autorităților judiciare în cadrul competențelor arătate că încheierea contractului de muncă
acestora (a se vedea în special Hotărârea din nr. 74/30 iulie 2020 pe perioadă determinată
13 noiembrie 1990, Marleasing, C-106/89, nu este justificată de aspecte privind creșterea
R..., p. I-4135, punctul 8, Hotărârea din și modificarea temporară a structurii activității
18 decembrie 1997, Inter-Environnement angajatorului și nici de desfășurarea unor
Wallonie, C-129/96, R..., p. I-7411, punctul 40, lucrări, proiecte sau programe, fiind încălcate
și Hotărârea din 5 octombrie 2004, Pfeiffer dispozițiile art. 12 C. muncii.
și alții, C-397/01-C-403/01, R..., p. I-8835,
punctul 110). În ceea ce privește efectele produse de
încălcarea dispozițiilor legale ce instituie
De asemenea, principiul interpretării conforme regula încheierii contractului de muncă pe o
impune, ca instanțele naționale să facă tot ce perioadă nedeterminată, Curtea de Justiție
ține de competența lor, luând în considerare a reținut că „atunci când, precum în speță,
ansamblul dispozițiilor de drept intern și dreptul Uniunii nu prevede sancțiuni specifice
aplicând metodele de interpretare recunoscute în ipoteza în care au fost totuși constatate
de acestea, în vederea garantării efectivității abuzuri, revine autorităților naționale obligația
depline a directivei și în vederea identificării de a adopta măsuri care trebuie să aibă un
unei soluții conforme cu finalitatea urmărită caracter nu numai proporțional, ci și suficient
de aceasta. de efectiv și de disuasiv pentru a garanta
deplina eficacitate a normelor adoptate în
În cauză reclamantul a fost angajat pe o
temeiul acordului cadru (Hotărârea din 3 iulie
funcție ce implică o activitate permanentă și
durabilă, cea de manager transport persoane 2014, Fiamingo și alții, C-362/13, C-363/13
în cadrul unității care asigură serviciul public de și C-407/13, EU:C:2014:2044, punctul 62 și
jurisprudența citată, precum și Hotărârea din
JURISPRUDENŢĂ
transport de persoane la nivelul Municipiului

P. Acest aspect este confirmat de altfel de 26 noiembrie 2014, Mascolo și alții, C-22/13,
actele interne ale angajatorului care prin C-61/13, C-63/13 și C-418/13, EU:C:2014:2401,
decizia nr. 38/4 septembrie 2020 atestă că dl. punctul 77). Deși, în lipsa unei reglementări
C.I.L. va exercita efectiv și permanent funcția a Uniunii în materie, modalitățile de punere
de Manager activitate transport public de în aplicare a unor astfel de norme sunt
persoane în cadrul ... stabilite de ordinea juridică internă a statelor
membre în temeiul principiului autonomiei
Or, câtă vreme contractele de muncă pe procedurale a acestora, respectivele
durată nedeterminată constituie forma modalități nu trebuie totuși să fie mai
generală a raporturilor de muncă, în timp ce puțin favorabile decât cele care guvernează

situații similare de natură internă (principiul durata nedeterminată, prin înlocuire de drept
echivalenței) și nici să facă imposibilă în a prevederii contractuale declarată ca abuzivă.
practică sau excesiv de dificilă exercitarea
drepturilor conferite de ordinea juridică a Concluzia reținerii perioadei nedeterminate
Uniunii (principiul efectivității) (Hotărârea a contractului individual de muncă al
reclamantului la ... impune și din perspectiva
din 3 iulie 2014, Fiamingo și alții, C-362/13,
dispozițiilor art. 173 C. muncii.
C-363/13 și C-407/13, EU:C:2014:2044,
punctul 63 și jurisprudența citată, precum și Prin Hotărârea nr. 54/31 martie 2020 a
Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Mascolo și Consiliului Local al Municipiului P. s-a
alții, C-22/13, C-61/13, C-63/13 și C-418/13, aprobat delegarea Serviciului de Transport
EU:C:2014:2401, punctul 78). Rezultă că, în Public Local de persoane prin curse regulate
cazul în care s-a recurs abuziv la contracte către ..., societate comercială cu răspundere
sau la raporturi de muncă pe durată limitată având ca asociat unic Municipiul
determinată, trebuie să poată fi aplicată o P. prin Consiliul Local. S-a prevăzut prin
măsură care să prezinte garanții efective actul autorității publice locale că de la data
și echivalente de protecție a lucrătorilor la care va .... de delegare, Hotărârea CL P.
pentru a sancționa în mod corespunzător nr. 117/21 iulie 2009 modificată și completată
acest abuz și pentru a înlătura consecințele prin HCL nr. 123/31 iulie 2015 se abrogă, că
încălcării dreptului Uniunii (Hotărârea din ... va obține toate avizele necesare și baza
3 iulie 2014, Fiamingo și alții, C-362/13, materială pentru buna desfășurare a activității
C-363/13 și C-407/13, EU:C:2014:2044, de transport public local, că ... prelua o parte
punctul 64 și jurisprudența citată, precum și din personalul aferent activității de transport
Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Mascolo și public local din cadrul Regiei Autonome de
alții, C-22/13, C-61/13, C-63/13 și C-418/13, Gospodărire Comunală și Locativă P., care va
EU:C:2014:2401, punctul 79).” [Ordonanța presta serviciul până la preluarea activității de
Curții (Camera a zecea) 21 septembrie 2016, către noul operator.
RP. împotriva Direcției Sanitar – Veterinare și
Rezultă din contractul de delegare a gestiunii
pentru Siguranța Alimentelor Gorj paragrafele serviciului de transport public local de
40‑43.] persoane că activitatea se desfășoară cu
În dreptul național nefiind stipulată vreo bunuri concesionate de către autoritatea
sancțiune specifică, trebuie aplicată norma contractantă, Municipiul P., bunuri dobândite
cu acordul autorității contractante și bunuri
generală înscrisă în art. 57 alin. (4) C. muncii,
proprii iar parte dintre angajații RAGCL P.,
potrivit căreia „în situația în care o clauză
printre care și reclamantul au fost preluați de
este afectată de nulitate, întrucât stabilește
către societatea intimată.
drepturi sau obligații pentru salariați, care
contravin unor norme legale imperative sau În raport de această situație de fapt reține
contractelor colective de muncă aplicabile, instanța de apel incidența dispozițiilor
aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile art. 173 din Legea nr. 53/2003, republicată,
legale sau convenționale aplicabile, salariatul cu modificările și completările ulterioare,
având dreptul la despăgubiri.” Pe de o parte, privind Codul muncii, „salariații beneficiază
dispoziția legală asigură, în plan normativ, de protecția drepturilor lor în cazul în care
potrivit regulilor de interpretare, efectul direct se produce un transfer al întreprinderii, al
al transformării contractului de muncă pe unității sau al unor părți ale acesteia către
durata determinată în contract de muncă pe un alt angajator, potrivit legii,” „drepturile

și obligațiile cedentului, ce decurg dintr-un Articolul 3

contract sau raport de muncă existent la
data transferului, vor fi transferate integral (1) Drepturile și obligațiile cedentului care
decurg dintr-un contract de muncă sau un
cesionarului.”
raport de muncă existent la data transferului,
Reține instanța de apel că prin Legea în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate
nr. 67/2006 s-a transpus în dreptul intern cesionarului.
Direct iva Consiliului 2001/23/CE, privind
Dispozițiile Legii nr. 67/2006 prevăd urmă
apropierea legislației statelor membre relative
toarele: art. 1 – Prevederile prezentei legi
la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul reglementează condițiile în care se realizează
transferurilor întreprinderilor, stabilimentelor protecția drepturilor de care beneficiază
sau părților din întreprinderi sau stabilimente. salariații, prevăzute în contractele individuale
Potrivit Directivei nr. 2001/23/CE: Articolul 1 de muncă și în contractul colectiv de muncă
aplicabil, în cazul transferului întreprinderii,
„(1) (a) Prezenta directivă se aplică în cazul
al unității sau al unor părți ale acestora către
oricărui transfer al unei întreprinderi, unități
un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau
sau al unei părți de întreprindere sau de
fuziuni, potrivit legii.
unitate către un alt angajator, ca rezultat al
unei cesiuni convenționale sau al unei fuziuni. Art. 4 – În sensul prevederilor prezentei legi,
termenii și expresiile de mai jos au următoarele
(b) Sub rezerva literei (a) și a următoarelor semnificații:
dispoziții ale prezentului articol, se consideră
transfer în sensul prezentei directive cel al a) cedent-persoana care își pierde calitatea
unei unități care își menține identitatea, de angajator față de salariații întreprinderii,
înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, ai unității sau ai unor părți ale acestora,
care are obiectivul de a desfășura o activitate transferate în condițiile prevăzute la art. 1;
economică, indiferent dacă acea activitate este
b) cesionar-persoana care dobândește calitatea
centrală sau auxiliară.
de angajator față de salariații întreprinderii,
(c) Prezenta directivă se aplică în cazul între ai unității sau ai unor părți ale acestora,
prinderilor publice și private care exercită o transferate în condițiile prevăzut la art. 1.
activitate economică, indiferent dacă au sau
c) salariat – persoana încadrată în muncă în
nu scop lucrativ. O reorganizare administrativă baza unui contract individual de muncă;
a autorităților administrației publice sau
transferul unor funcții administrative între d) transfer – trecerea din proprietatea
JURISPRUDENŢĂ
autoritățile administrației publice nu reprezintă cedentului în proprietatea cesionarului a

un transfer în sensul prezentei directive. unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale
acestora, având ca scop continuarea activității
(2) Prezenta directivă se aplică dacă și în principale sau secundare, indiferent dacă
măsura în care întreprinderea, unitatea sau urmărește sau nu obținerea unui profit;
partea de întreprindere sau de unitate care
urmează să fie transferată se situează în Art. 5 – (1) Drepturile și obligațiile cedentului,
domeniul teritorial de aplicare a tratatului. care decurg din contractele individuale de
muncă și din contractul colectiv de muncă
(3) Prezenta directivă nu se aplică în cazul aplicabil, existente la data transferului, vor fi
navelor maritime. transferate integral cesionarului.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul statului, urmare a unei decizii a autorităților
în care cedentul este subiectul procedurii de publice, face obiectul unui transfer cu titlu
reorganizare judiciară sau faliment, potrivit oneros, sub forma unei cesiuni administrative,
legii. către o societate de drept privat, constituită
de un alt organism public care deține integral
Domeniul de aplicare al legislației în materia capitalul acesteia.
transferului de întreprindere trebuie analizat în
raport de jurisprudența CJUE în interpretarea În cauza C-126/16 Curtea de Justiție a
dispozițiilor Directivei, transpusă la nivel Uniunii Europene a statuat în sensul că
național prin Legea nr. 67/2006. Directiva 2001/23/CE și în special art. 5 alin. (1)
din aceasta, trebuie interpretată în sensul că
În cauza C-172/99 Curtea a reținut că ... protecția lucrătorilor garantată de art. 3 și
aplicare al Directivei 77/187/CEE și preluarea art. 4 din această directivă este menținută
de către o întreprindere a unei activități de într-o situație precum cea în discuție în litigiul
transport public precum exploatarea liniilor principal, în care transferul unei întreprinderi
locale regulate de autobuz, exercitată până intervine în urma unei declarații de faliment
atunci de altă întreprindere, urmare a unei în contextul unui „pre-pack”, pregătit anterior
proceduri de atribuire a unui contract de acesteia și pus în aplicare imediat după
servicii publice, chiar dacă nu există o legătură declararea falimentului, în cadrul căruia,
directă între cele două întreprinderi. printre altele, un „sindic preconizat”, desemnat
De asemenea prin Hotărârea CJUE în cauzele de o instanță, examinează posibilitățile unei
conexate C-173/96 și C-247/96, Curtea eventuale continuări a activităților acestei
statuează faptul că prevederile art. 1 alin. (1) întreprinderi de un terț și se pregătește
ale Directivei 77/187/EEC [preluate în art. 1 pentru acțiuni care trebuie să aibă loc chiar
lit. a) din Directiva 2001/23/CE] se aplică după declararea falimentului pentru a realiza
unor situații în care o autoritate publică această continuare și, pe de altă parte, că nu
care a externalizat serviciul de asistență la este pertinent, în această privință, aspectul că
domiciliu a persoanelor cu nevoi speciale sau a obiectivul urmărit de această operațiune de
contractat servicii de pază cu o primă entitate, „pre-pack” vizează deopotrivă maximizarea
la expirarea sau finalizarea contractului a satisfacerii ansamblului creditorilor între
concesionat același serviciu unei alte entități, prinderii în cauză.
dacă operațiunea este însoțită totodată și În cauză instanța reține că atât RAGCL cât și
de transferul de entitate economică între CLP E. SRL sunt entități înființate de autoritățile
cele două persoane, respectiv de preluarea publice locale pentru asigurarea unui serviciu
bazei materiale și de personal ce era afectată public, având baza materială și infrastructura
activității specifice și care se menține în pusă la dispoziție de Municipiul P.
aceeași structură și utilizare, pentru deservirea
aceluiași obiectiv specific. Astfel, suntem în prezența unei autorități
contractante – Municipiul P. – Consiliul Local,
În același sens, în cauza C-343/98 a reținut care inițial a delegat gestiunea serviciului
Curtea că art. 1 alin. (1) al Directivei 77/187/ public de transport local către RAGCL, al cărei
EEC trebuie interpretat în sensul că este organ tutelar era, concesionându-i și baza
aplicabil unei situații în care o entitate ce materială aferentă (infrastructură, bunuri).
asigură exploatarea serviciilor publice de
telecomunicații și care este administrată de Aceeași autoritate în anul 2020, a delegat
un organism public integrat în administrația același serviciu către ... societate ce a luat

naștere prin schimbarea formei juridice a încetarea contractelor de muncă ale foștilor
societății CLP E.S. SA P., în SRL cu asociat unic angajați ai RAGCL și angajarea la ... ca urmare
Municipiul P. prin Consiliul Local al Municipiului a repartizării prin AJOFM.
P., transferând acestei noi societăți baza
materială și infrastructura utilizată anterior Dispozițiile directivei așa cum au fost
de RAGCL și dispunând continuarea activității interpretate de CJUE prevăd că aplicarea
de către RAGCP societate în faliment până la Directivei nu poate fi exclusă numai pentru
preluarea acesteia de către noua societate. motivul că cedentul întrerupe activitatea
întreprinderii și o lichidează cu ocazia
Altfel spus, aceeași autoritate publică prestează transferului; dacă afacerea este continuată de
același serviciu doar denumirea societății altă întreprindere, această împrejurare tinde
cu capital integral deținut de autoritate și să confirme, mai degrabă, că a existat un
prin intermediul căreia autoritatea publică transfer în sensul Directivei (para 23 Hotărârea
organizează serviciul din punct de vedere pronunțată în cauzele conexate C-171, 172/94).
economic și financiar este diferită. În acest Pentru a se stabili dacă Directiva se aplică unui
sens, constată instanța că ambele entități transfer al unei întreprinderi care face obiectul
sunt doar forme de organizare a serviciului unei proceduri judiciare de lichidare criteriul
public de transport de către autoritatea determinant este cel al continuității funcționării
locală, sunt înființate de autoritate, se află
entității pe parcursul procedurilor judiciare.
sub coordonarea autorității, Consiliul Local
Reține Curtea că în astfel de circumstanțe
aprobând statutul, organigrama, bugetul,
continuitatea activității este asigurată la
statul de funcții (Hotărârea CL nr. 106/30 iunie
momentul la care se produce transferul entității
2020)
economice. (Cauza C-319/94)
Reținând și faptul că ... a fost transformată
Din perspectiva poziției noului contractor față
în scopul preluării activității de la RAGCL,
de transferul de întreprindere, Directiva este
delegarea gestiunii serviciului de transport
către aceasta din urmă s-a dispus cu începere aplicabilă ori de câte ori există o schimbare
de la data la care societatea va îndeplini a persoanei responsabile de desfășurarea
cerințele legale necesare prestări activității de activității și căreia, în virtutea acestui fapt,
transport public persoane, impuse în caietul îi incumbă obligații față de angajații unității,
de sarcini, iar RAGCL va presta serviciul până indiferent că bunurile materiale preluate nu
la preluarea activității de către noul operator, aparțineau predecesorului, ci erau procurate
concluzionează instanța că în cauză operează de autoritatea contractantă și chiar dacă al
transferul de întreprindere în accepțiunea doilea contractor ar fi indicat în mod expres
Directivei nr. 2001/23/CE. că nu are intenția de a prelua angajații
primului contractor. (C-340/01). Ori în raport
JURISPRUDENŢĂ
Dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea de toate aceste considerente reține instanța
nr. 67/2006 nu sunt în măsură să înlăture de de apel faptul că reclamantului apelant îi
la aplicare în situația dată dispozițiile art. 173 sunt aplicabile dispozițiile legale privind
C. muncii, câtă vreme cesiunea în cazul de față protecția personalului în cazul transferului de
nu este rezultatul operațiunilor întreprinse în întreprindere.
procedura falimentului, ci este rezultatul direct
al actelor autorității publice contractante, Prin urmare în aplicarea dispozițiilor art. 173
Consiliul Local, care reprezintă totodată și C. muncii și art. 9 din Legea nr. 67/2006,
voința acționarului unic al entității, Municipiul drepturile și obligațiile angajatorului RAGCL
Iași. De asemenea este irelevantă în cauză au fost transferate către ..., inclusiv în ceea ce

privește perioada nedeterminată contractului Va anula decizia nr. 48/30 septembrie 2020
de muncă. emisă de S.C. CLP E. S.R.L.
În consecință, pentru aceste motive se va Va dispune reintegrarea reclamantului pe

admite apelul declarat de reclamantul C.I.L., postul avut anterior încetării contractului
împotriva sentinței civile nr. 1103/6 mai 2021 individual de muncă prin decizia
pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care nr. 48/30 septembrie 2020.
o va schimba în tot. Va obliga pe pârâta S.C. CLP E. S.R.L. la plata
către reclamant a unei despăgubiri egală cu
Va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată,
salariile indexate și actualizate și cu celelalte
formulată de reclamantul contestatorul A.A.A,
drepturi de care ar fi beneficiat salariatul,
în contradictoriu cu intimata S.C. CLP E. S.R.L. începând cu data producerii efectelor
Va constata nulitatea clauzei de la punctul „C” decizia nr. 48/30 septembrie 2020 și până la
reintegrarea efectivă.
lit. b) din contractul nr. 74/30 iulie 2020
încheiat între părți și dispune înlocuirea În temeiul dispozițiilor art. 453 C. pr. civ.,
acesteia cu prevederile de la litera C, pct. a) va obliga pârâta la plata în favoarea
„nedeterminată, salariatul urmând să înceapă contestatorului a sumei de 1000 lei, cheltuieli
activitatea de la 31 iulie 2020”. judecată fond.

Modificare unilaterală a felului muncii

și salarizării. Anulare decizie. Acordare
despăgubiri
C. muncii, art. 38, art. 57, art. 268 alin. (1) lit. d)
Legea nr. 62/2011, art. 211 alin. (1) lit. a)
Modificarea raporturilor de muncă a operat începând cu 12 martie 2020, despăgubirile solicitate

de reclamantă trebuie acordate doar în perioada de aplicare a actului adițional la contract respectiv
din 12 martie 2020.
Reținând nelegalitatea actelor modificatoare, notificarea fiind emisă după expirarea perioadei
de probă legale, apelanta pârâtă urmează a fi obligată la plata despăgubirilor egale cu salariile
indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în
calitate de șef serviciu în raport de sumele încasate efectiv, de la data de 12 martie 2020 și până la
data reintegrării efective, suma la care se va calcula și dobânda legală penalizatoare, aceasta fiind
datorata de drept.
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

decizia nr. 54/2022, https://sintact.ro)
Prin sentința civilă nr. 215/10 februarie 2021, A constatat nulitatea absolută a deciziei
Tribunalul Iași, a respins excepția tardivității, nr. 1/4703/26 iunie 2019 emisă de intimata.
invocată de intimată, în ceea ce privește
cererea având ca obiect nulitatea clauzei A anulat actele adiționale nr. IS... din 26 iunie
referitoare la perioada de probă menționată în 2019 și nr. IS1.7/4/265 din 12 martie 2020.
decizia nr. 1/2207/25 februarie 2019 și în actul
A reintegrat contestatoarea pe postul deținut
adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019.
anterior, respectiv șef serviciu în cadrul
A admis, în parte, acțiunea formulata de Serviciului Teritorial Verificare Venituri trafic
contestatoarea A.A.A., în contradictoriu cu Intern Iași.
intimata Societatea Națională de Transport
A obligat intimata la plata unei despăgubiri
Feroviar de Calatori CFR Călători SA.
egale cu salariile indexate, majorate și
JURISPRUDENŢĂ
A anulat în parte actul adițional reactualizate și cu celelalte drepturi de care

nr. 1/2207/25 februarie 2019 doar în ceea ce ar fi beneficiat în calitate de șef serviciu în
privește lit. L, pct. a „perioada/ stagiu de proba raport de sumele încasate efectiv, de la data
este de 120 zile calendaristice” și a dispus de 26 iunie 2019 și până la data reintegrării
înlocuirea de drept a perioadei de probă de efective, sumă la care se va calcula și dobânda
120 de zile cu perioada de probă de 30 de zile legală penalizatoare.
calendaristice.
A obligat intimata la plata unei despăgubiri
A constatat îndeplinita perioada de probă reprezentând diferența dintre indemnizația
pentru funcția de șef serviciu. pentru incapacitate temporară de muncă

Modificare unilaterală a felului muncii și salarizării. Anulare decizie. Acordare despăgubiri
calculată prin raportare la salariului de șef nr. 1/2207/25 februarie 2019, începând cu
serviciu și indemnizația efectiv încasată. data de 27 iunie 2019, doamna A.A.A. este
eliberată din funcția de Șef serviciu la Direcția
A respins cererea de obligare la plata de daune Comercial/Serviciul Teritorial Verificare
morale în cuantum de 500.000 lei. Venituri Trafic Intern Iași din cadrul S.N.T.F.C.
„CFR Călători” S.A.” și, cu aceeași dată, va
A obligat intimata să achite contestatoarei
fi încastrată de S.R.T.F.C. Iași în funcția de
cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei
Economist I la Divizia Comercială/Serviciul
(onorariu avocat).
Suport Afaceri și Managementul Performanței
Pentru a pronunța această soluție prima din cadrul Sucursalei Regionale de Transport
instanță reține următoarele: Feroviar de Călători Iași.
„În fapt, în urma concursului susținut în Această din urmă decizie a fost semnată de
luna februarie 2019, reclamanta A.A.A. a reclamantă cu mențiunea că nu este de acord
fost declarant „admisă”, așa cum rezultă din cu Decizia de eliberare din funcția de Șef
Procesul-verbal înregistrat la S.N.T.F.C. „CFR Serviciu V.V. Iași și a fost urmată de încheierea
Călători” S.A. sub nr. 1/2084/19 februarie Actelor adiționale nr. IS ... din data de 26 iunie
2019, menționat în dispozitivul deciziei 2019 (fila 39 ds.) și nr. IS1 7/4/265 din data de
nr. 1/2207/25 februarie 2019 (depusă în copie 12 martie 2020 (fila 41 ds.) emise de intimata
la fila 26 ds.). Societatea Națională de Transport Feroviar
de Călători „C.F.R. Călători” S.A. București
Astfel, prin decizia nr. 1/2207/25 februarie Sucursala Regională de Transport Feroviar
2019 menționată mai sus, s-a dispus numirea de Călători Iași și însușite prin semnătură de
sa în funcția de Șef serviciu la Direcția reclamantă.
Comercial/Serviciul Teritorial Verificare
Potrivit art. 268 C. muncii „(1) Cererile în
Venituri Trafic Intern Iași din cadrul S.N.T.F.C.
vederea soluționării unui conflict de muncă
„CFR Călători” S.A.”, cu o perioadă de probă
pot fi formulate:
de 120 zile calendaristice (litera L pct. a din
act), urmând a beneficia de toate drepturile a) în termen de 30 de zile calendaristice de
prevăzute și aferente acestei funcții, acordate la data în care a fost comunicată decizia
corespunzător timpului efectiv lucrat în unilaterală a angajatorului referitoare la
programul normal de lucru. încheierea, executarea, modificarea, sus
pendarea sau încetarea contractului individual
Odată cu emiterea deciziei de mai sus s-a
de muncă;
întocmit și actul adițional nr. 1/2207 din data
de 25 februarie 2019 la Contractul Individual b) în termen de 30 de zile calendaristice
de Muncă din data de 1 noiembrie 2002 (act de la data în care s-a comunicat decizia de
adițional depus în copie la fila 27, 28 ds.), în sancționare disciplinară;
care s-a menționat aceeași perioadă de probă
de 120 zile calendaristice. c) în termen de 3 ani de la data nașterii
dreptului la acțiune, în situația în care obiectul
Ulterior, potrivit Deciziei nr. 1/4703/26 iunie conflictului individual de muncă constă în plata
2019 (depusă în copie la fila 37 ds.) se unor drepturi salariale neacordate sau a unor
menționează că, având în vedere prevederile despăgubiri către salariat, precum și în cazul
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 răspunderii patrimoniale a salariaților față de
și lit. (1) pct. a din Actul adițional angajator;

d) pe toată durata existenței contractului, în Pe fondul cauzei, instanța mai amintește că,
cazul în care se solicită constatarea nulității potrivit art. 31 C. muncii „(1) Pentru verificarea
unui contract individual sau colectiv de muncă aptitudinilor salariatului, la încheierea
ori a unor clauze ale acestuia; contractului individual de muncă se poate
stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de
e) în termen de 6 luni de la data nașterii
zile calendaristice pentru funcțiile de execuție
dreptului la acțiune, în cazul neexecutării
și de cel mult 120 de zile calendaristice
contractului colectiv de muncă ori a unor
pentru funcțiile de conducere. (2) Verificarea
clauze ale acestuia.
aptitudinilor profesionale la încadrarea
(2) În toate situațiile, altele decât cele persoanelor cu handicap se realizează exclusiv
prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani prin modalitatea perioadei de probă de
de la data nașterii dreptului.” maximum 30 de zile calendaristice. (3) Pe
durata sau la sfârșitul perioadei de probă,
Prin urmare, cererea având ca obiect contractul individual de muncă poate înceta
constatarea nulității absolute a deciziei exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz,
nr. 1/4703 din 26 iunie 2019 și a actelor
la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi
adiționale nr. IS ... din data de 26 iunie 2019
necesară motivarea acesteia. (...)”.
(fila 39 ds.) și nr. IS1. 7/4/265 din data de
12 martie 2020 (fila 41 ds.) apare ca fiind De asemenea, potrivit art. 32 C. muncii „(1)
formulată în termenul de 3 ani prevăzut de Pe durata executării unui contract individual
art. 268 alin. (2) C. muncii. de muncă nu poate fi stabilită decât o singură
Cât privește excepția tardivității invocată perioadă de probă. (2) Prin excepție, salariatul
prin întâmpinare cu privire cererea de anulare poate fi supus la o nouă perioadă de probă în
a deciziei nr. 1/2207/25 februarie 2019 și situația în care acesta debutează la același
a actului adițional nr. 1/2207/25 februarie angajator într-o nouă funcție sau profesie (...)”.
2019, instanța reține că pârâta se întemeiază
În acest context, având în vedere debutul
în drept pe dispozițiile art. 211 lit. a) din
reclamantei într-o nouă funcție, cea de
Legea nr. 62/2011 conform căruia „măsurile
șef serviciu la Direcția Comercial/Serviciul
unilaterale de executare, modificare,
Teritorial Verificare Venituri Trafic Intern Iași
suspendare sau încetare a contractului
din cadrul S.N.T.F.C. „CFR Călători” S.A., pârâta
individual de muncă, inclusiv angajamentele
de plată a unor sume de bani, pot fi contestate avea dreptul să supună reclamanta unei noi
în termen de 45 de zile calendaristice de la perioade de probă. Cu toate acestea, noua
data la care cel interesat a luat cunoștință de perioadă de probă stabilită trebuie să respecte
deopotrivă, ca durată, dispozițiile imperative
JURISPRUDENŢĂ
măsura dispusă”.
ale 31 alin. (1) și (2) C. muncii.
Dar, în cauza de față, tot pârâta este cea care
recunoaște că reclamanta a semnat atât Or, având în vedere actele medicale
Decizia, cât și actul adițional din 25 februarie depuse de reclamantă la dosar, respectiv
2019, astfel că nu ne aflăm în ipoteza Certificat de încadrare în grad de handicap
textului de lege care vorbește de termenul nr. …/11 octombrie 2012, grad de handicap
de contestare a unor măsuri unilaterale ale accentuat, cu termen de valabilitate per
angajatorului, motiv pentru care excepția manent și nerevizuibil, instanța reține că
invocată apare ca neîntemeiată și urmează a acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 31
fi respinsă în consecință. alin. (2) C. muncii.

Susține intimata, prin întâmpinare, că prin probă, contractul individual de muncă poate
semnarea Deciziei și actului adiționat din înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără
25 februarie 2019 fără obiecțiuni, reclamanta preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără
a fost de acord cu toate clauzele cuprinse a fi necesară motivarea acesteia”, reținând
în acestea, inclusiv cu cea referitoare la că la data emiterii deciziei perioada de probă
perioada de probă de 120 zile calendaristice. de 30 de zile calendaristice pentru funcția de
De asemenea, se mai învederează că reclamanta șef de serviciu era deja îndeplinită, instanța,
urma să ocupe o funcție de conducere, ceea ce în temeiul art. 57 alin. (7) C. muncii („dacă
presupune o activitate mai complexă și pentru părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță
care era necesară, conform prevederilor legale, de către instanța judecătorească”) va anula
o perioadă de probă de 120 zile calendaristice. decizia menționată, precum și actele adiționale
subsecvente și care s-au întemeiat pe decizia
Dar aceste apărări ale pârâtei nu pot fi avute lovită de nulitate, respectiv actele adiționale
în vedere raportat la dispozițiile imperative nr. IS ... din 26 iunie 2019 și nr. IS 1.7/4/265 din
ale art. 38 C. muncii potrivit căruia „salariații 12 martie 2020.
nu pot renunța la drepturile ce le sunt
recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin Față de toate aceste considerente, reținând
care se urmărește renunțarea la drepturile totodată că reclamanta a solicitat expres,
recunoscute de lege salariaților sau limitarea ca și efect al nulității, repunerea părților în
acestor drepturi este lovită de nulitate.” situația anterioară inclusiv prin reintegrarea
sa în funcția de șef serviciu, tribunalul va
Astfel, tribunalul reține ca incidentă sancțiunea dispune reintegrarea contestatoarei pe postul
nulității absolute a clauzei de la lit. l), pct. a deținut anterior, respectiv șef serviciu în
din Actul adițional nr. 1/2207/25 februarie cadrul Serviciului Teritorial Verificare Venituri
2019, dispunând, în temeiul art. 57 alin. (4) trafic Intern Iași și va obliga intimata la plata
C. muncii (potrivit căruia „În situația în care unei despăgubiri egale cu salariile indexate,
o clauză este afectată de nulitate, întrucât majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi
stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, de care ar fi beneficiat în calitate de șef serviciu
care contravin unor norme legale imperative în raport de sumele încasate efectiv, de la data
sau contractelor colective de muncă aplicabile, de 26 iunie 2019 și până la data reintegrării
aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile efective, suma la care se va calcula și dobânda
legale sau convenționale aplicabile, salariatul legală penalizatoare, respectiv la plata unei
având dreptul la despăgubiri.”) înlocuirea despăgubiri reprezentând diferența dintre
de drept a perioadei de probă de 120 zile indemnizația pentru incapacitate temporară
calendaristice cu perioada de probă de 30 de de muncă calculată prin raportare la salariul
zile calendaristice. de șef serviciu și indemnizația efectiv încasată.
De asemenea, față de cele reținute mai sus, Cât privește cererea reclamantei de obligare
instanța va constata ca îndeplinită perioada a pârâtei la plata de daune morale în
de probă pentru funcția de șef serviciu. cuantum de 500.000 lei, instanța reține că,
într‑adevăr, potrivit art. 253 alin. (1) C. muncii
Prin urmare, constatând că Decizia „angajatorul este obligat, în temeiul normelor
nr. 1/4703/26 iunie 2019 a fost emisă de și principiilor răspunderii civile contractuale,
intimată având în vedere strict prevederile să îl despăgubească pe salariat în situația în
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 potrivit care acesta a suferit un prejudiciu material
cărora „pe durata sau la sfârșitul perioadei de sau moral din culpa angajatorului în timpul

îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în Împotriva acestei sentințe au declarat apel

legătură cu serviciul.” reclamanta A.A.A. și intimata Societatea
Națională de Transport Feroviar de Călători
Susține reclamanta că solicită aceste daune CFR Călători SA, considerând-o nelegală și
având în vedere faptele ilicite ale pârâtei
netemeinică.
constând în discriminarea sa, discreditarea
profesională, compromiterea sănătății Prin apelul declarat, reclamanta A.A.A. apre
și hărțuirea morală pentru o perioadă de ciază că instanța de fond a respins capătul de
aproximativ 5 ani. cerere privind acordarea daunelor morale, cu
ignorarea probelor administrate în cauză, ceea
Dar, verificând faptele imputate în raport de
materialul probator administrat, instanța ce determinat pronunțarea unei hotărâri cu
reține că reclamanta nu a indicat vreun salariat aplicarea greșită a legii.
comparabil în cadrul unității, salariat care să Astfel, așa cum se poate constata din con
se afle într-o situație similară cu a sa, și în
siderentele hotărârii, instanța de fond nu a
raport de care să fi intervenit discriminarea.
avut în vedere apărările și nici nu a analizat
Simpla neînțelegere dintre părți în ceea ce
înscrisurile depuse ca probatoriu. Singura
privește întinderea perioadei de probă nu poate
motivare, pe care instanța de fond a avut-o
reprezenta, în sine, o faptă de discriminare și
în vedere, a fost faptul că nu s-a indicat vreun
nici nu rezultă reaua-credință a pârâtei, nici
intenția de a o defavoriza în raport de alți salariat comparabil în cadrul unității, în raport
angajați din cauza afecțiunilor de care suferă de care să fi intervenit discriminarea și nici
și nici intenția de a o discredita profesional pe intenția pârâtei intimate de a o defavoriza ori
reclamantă. discredita pe salariată personal.
Nici susținerile reclamantei potrivit cărora În fapt, așa cum rezultă din înscrisurile depuse
pârâta ar fi acționat constant pentru blocarea la dosarul cauzei, și cum s-a reținut și de către
accesului la promovarea sa nu apar ca fiind instanță, pârâta intimată a încălcat dispozițiile
fondate în raport de materialul probator imperative ale legii (art. 31 C. muncii),
administrat și, mai mult decât atât, nici nu se sancționată cu nulitatea absolută a clauzei din
indică de către reclamantă niște fapte concrete actul adițional. Or, tocmai această încălcare a
care să poată fi analizate de instanță. legii, a condus la încălcarea drepturilor și astfel,
vătămarea drepturilor contestatoarei.
De asemenea, din actele medicale depuse de
reclamantă nu rezultă că starea sa de sănătate Prin urmare, contrar celor reținute de către
s-ar fi agravat după data de 26 iunie 2019, data instanța de fond, judecătorul are rolul de a
emiterii deciziei de eliberare din funcția de Șef realiza un echilibru între prejudiciul produs
JURISPRUDENŢĂ
serviciu, din moment ce a intrat în perioada de și respectarea drepturilor tuturor părților din
concediu medical din 6 iunie 2019. proces. Trebuie avute în vedere caracterul și
importanța valorilor lezate, situația personală
Față de toate aceste aspecte, instanța va
a victimei, ținând cont de circumstanțele
respinge cererea reclamantei de obligare a
săvârșirii faptei. În acest sens sunt și dispozițiile
pârâtei la plata de daune morale, ca nefondată.
art. 252 Noul Cod civil, potrivit cărora, daunele
Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art. 453 morale sunt acele consecințe de natură
alin. (1) C. pr. civ., va obliga intimata să achite nepatrimonială cauzate unei persoane prin
contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă săvârșirea unor fapte, constând în atingerile
de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.” aduse personalității sale fizice, psihice și

sociale, prin lezarea unui drept sau interes Or, atât timp cât celorlalți salariați neîncadrați
nepatrimonial. cu handicap, li se recunosc drepturile prevăzute
de lege, iar acesteia nu i-au fost recunoscute
În ceea ce privește proba prejudiciului moral, drepturile prevăzute pentru situația specială
invocă decizia nr. 153/27 ianuarie 2016 a Înaltei în care se încadrează, consideră că este o
Curți de Casație și Justiție. inegalitate în raport cu situația de normalitate
a celorlalți salariați.
În ceea ce privește motivarea instanței că
nu s-a indicat vreun salariat comparabil în Iar a doua oară, așa cum rezultă chiar din
cadrul unității, care să se afle într-o situație apărările pârâtei, că datorită handicapului nu ar
similară cu a contestatoarei și în raport cu putea să presteze această muncă, în condițiile
care a intervenit discriminarea, apreciază că în care lucrează în domeniu de aproximativ
este în eroare având în vedere prevederile 20 de ani (la această afirmație angajatorul nu
O.G. nr. 137/2000 din care rezultă că, o formă a ținut cont de faptul că obiectul activității
de discriminare, o reprezintă și restricția, este în cadrul acestui serviciu, unde a avut
defavorizarea, prin încălcarea drepturile funcție de „economist” aproximativ 15 ani,
prevăzute în mod imperativ de lege. iar ulterior a fost șef birou și înlocuitor al
șefului de serviciu), iar cel mai important este
Potrivit art. 57 alin. (4) C. muncii, salariatul că a participat și a fost admisă la concursul
are/dreptul la despăgubiri în situația în care organizat, pentru verificare aptitudinilor
o clauză a contractului individual de muncă profesionale.
este afectată de nulitate, întrucât stabilește
drepturi sau obligații pentru salariat care Utilizarea a două modalități succesive (și cu
contravin unor norme legale imperative. mulate) de verificare profesională la încadrare
în muncă a persoanelor cu handicap apare ca
Astfel, în cauza de față, susține contestatoarea excesivă și de natură să deschidă calea abuzului
că a fost discriminată, prima dată prin, de drept.
neaplicarea perioadei de probă prevăzută în
mod imperativ de dispozițiile art. 31 alin. (2) În egală măsură, în cazul salariaților cu nevoi
C. muncii pentru categoria de persoane speciale, respectarea principiului egalității
cu dizabilități, angajatorul avea obligația de tratament presupune luarea unor masuri
să procedeze la verificarea aptitudinilor prealabile pentru asigurarea unui tratament
nediscriminatoriu.
sale profesionale exclusiv prin modalitatea
perioadei de probă de maximum 30 de zile Angajatorii nu pot trece cu vederea situațiile
calendaristice. Invocă în acest sens și Decizia speciale în care se află persoane cu diferite
nr. 660/2018, a Curții Constituționale. grade de handicap și nu se pot prevala de
aplicarea unor proceduri care, deși aparent
În sensul celor de mai sus, reiterează, că pentru
se aplică în egală măsură tuturor salariaților,
funcția de „șef serviciu”, au fost organizate
încalcă de plano nevoile speciale ale
două concursuri la nivel de angajator, în
persoanelor examinate.
luna noiembrie 2018 și februarie 2019, la
care a participat iar la cel din luna februarie În ceea ce privește motivarea instanței că
2019 a fost declarată „admisă”, așa cum se nu s-au indicat fapte concrete că pârâta
poate constata din cuprinsul deciziei în care se ar fi acționat constant și cu intenție,
face trimitere la procesul verbal înregistrat la pentru blocarea dezvoltării profesionale
unitate sub nr. 1/2084/19 februarie 2019. și a ascensiunii în carieră, precum și faptul

că starea de sănătate i-a fost agravată de Or, atâta vreme cât cererile de promovare nu
atitudinea acesteia, face trimitere la apărările și au fost luate în considerare dar în același timp
materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, se promovau alți salariați, rezultă o atitudine
din care reiterează dispozițiile art. 75 din Legea de desconsiderare nu doar a obligațiilor legale
nr. 448/2006. ce revin societății, dar și a efectelor, fiind de
reținut un ilicit grav săvârșit de angajator, cu
Atitudinea pârâtei de a dispune, eliberarea consecințe directe asupra vieții contestatoarei,
din funcția de „șef serviciu”, pentru care a a cărei viață profesională s-a transformat într-o
participat la două concursuri, a efectuat o luptă cu angajatorul pentru respectarea unor
perioadă de probă, mai mult decât cea admisă drepturi fundamentale.
de lege, în condițiile în care de aproximativ
20 ani prestează activitate în cadrul acestui Ca atare, coroborat cu excluderea de pe
serviciu, unde a avut funcție de „economist”, postul de conducere dobândit prin concurs
apoi de „șef birou”, de înlocuitor al șefului și trecerea într-un post de execuție, aceste
de serviciu, este un eveniment tulburător, refuzuri repetitive de a fi promovată în carieră,
generator de disconfort psihic dar și declan denotă intenția clară a pârâtei de umilire
șator de stres. și minimalizare a capacitații profesionale a
angajatei.
Astfel, în anul 2015, urmare a faptului ca
avea o vechime de aproximativ 15 ani în Singurul lucru cert este că prin cererile adresate
funcția de economist, îndeplinind criteriile de în mod repetat îi puteau oferi o șansă să-și
promovare cu mult peste condițiile cerute, a desfășoare activitatea în funcția superioară,
solicitat promovarea în funcția de „economist însă comportamentul abuziv al intimatei este
specialist”, în acest sens depunând cererea cu cel ce a împiedicat-o să încerce fructificarea
nr. IS1/669/9 noiembrie 2015. acesteia.
Pe lângă faptul că nu a primit niciun răspuns la Fără îndoială, pârâta are deplina libertate
această solicitare, practic i-a refuzat această de a-și organiza managementul intern, însă
promovare, șocul puternic a fost atunci când în momentul în care această libertate este
verbal i s-a spus că persoanele cu handicap nu folosită în scopul ascuns de a „sancționa”
au voie sa fie „economiști specialiști”. un angajat și de a-l retrage pe acesta într-un
plan secund al activității profesionale, această
Mai mult, și cererile din anii următori, respectiv libertate se exercită abuziv, devenind un fapt
2016; 2017 și 2018 au avut același rezultat, ilicit, sancționabil de instanța de judecată.
astfel ca refuzul categoric, în mod repetat,
de a i se aproba promovarea, și-a pus adânc Ca atare, această disproporție de forță între
JURISPRUDENŢĂ
amprenta asupra psihicului său, toate aceste angajator și contestatoare i-a determinat
acțiuni repetate au adus atingere demnității un stres constant și suplimentar, stres ce se
sale și au dus la înrăutățirea stării fizice, fiindu-i adaugă celui inerent participării nu la unul, ci
indusă o stare de inutilitate ca om și ca angajat la cele două concursuri, ce a implicat, un efort
al pârâtei. psihic, mintal și fizic susținut.
În ciuda faptului că au existat aceste cereri, După ce vreme de 15 ani cu vechime în funcție
pârâta nu a răspuns în scris și nici măcar nu a de economist în cadrul acestui serviciu, a
furnizat nicio explicație punctuală, concretă, în obținut calificative numai de „Foarte bine,,
același timp promovând în grad de specialiști la evaluarea profesională, a deținut funcția
alți colegi (ingineri; economiști). de „șef birou” a fost înlocuitorul șefului

de serviciu, a ocupat postul prin concurs, Astfel, din certificatul de încadrare în grad de
eliberarea sa din postul de șef serviciu cu mult handicap, acesta este pentru grad „accentuat”,
după împlinirea perioadei legale de probă, cu valabilitate „permanentă”, fiind eliberat în
în opinia angajatorului pe timpul perioadei baza afecțiunii de care suferă: „....”.
de probă (metodă extrem de avantajoasă
Din actele medicale depuse, rezultă, ca în
pentru angajator), apare ca fiind o măsură
aproximativ 4 ani, respectiv, octombrie 2015 -
intempestivă și abuzivă. iulie 2019 a suferit un singur puseu, cel din
Faptul că această măsură a survenit în perioada anul 2017. Însă, nu același lucru s-a întâmplat
în perioada eliberării din funcție, respectiv
în care era în concediul medical și mai mult,
iulie 2019 - octombrie 2019, când a suferit
când mai avea 2 zile și împlinea perioada de
un număr de 3 pusee, în iulie, în octombrie și
probă chiar și de 120 de zile, reprezintă un
în decembrie 2019 potrivit actelor medicale
element în plus ce trebuie formeze convingerea
anexate la documentație și nu am mai răspuns
instanței că măsura nu a fost luată cu bună la tratamentul pe care îl urma.
credință, ci a fost menită să-i restrângă
posibilitatea de afirmare profesională, a Începând cu luna iulie 2019, din actele
generat izolarea, a creat un mediu ostil și i-au medicale rezultă faptul că boala s-a AGRAVAT.
produs o afectare a stării psihice, a demnității
Susține apelanta că, atunci când a aflat că
și a imaginii în executarea raporturilor de
angajatorul a dispus eliberarea sa din funcție,
muncă, reputația pe plan social și profesional.
a suferit un șoc emoțional iar pe fondul
În concluzie, apreciază că i-a fost blocat afecțiunii de care suferă, a dezvoltat un stres
accesul în carieră, i s-au refuzat promovările, emoțional și alte complicații, numeroase
pusee, care au necesitat mai multe investigații,
a fost privată de drepturi ce i se cuveneau în
internări repetate, schimbarea tratamentului
mod legal fiind „o persoană încadrată cu grad
cu unul mai costisitor și implicit prelungirea
de handicap, societatea pârâtă a desfășurat o
concediului medical, ajungând până la
acțiune de hărțuire morală constantă asupra sa,
aproximativ 260 de zile.
punând-o într-o situație de deprofesionalizare,
umilire, inferioritate, jenă, creându-i un mediu Acest stres nu a fost cauzat de specificul
de lucru ostil, deranjant și vexatoriu. muncii, ci de atitudinea culpabilă a pârâtei.
În acest sens, solicită a se avea în vederea Dacă în prima parte atitudinea a fost poate
la stabilirea raportului de cauzalitate și de o intensitate minimală, cea care a urmat
compromiterea sănătății, prin atitudinea a venit peste dezamăgirea deja incipientă,
intimatei, evoluția bolii rezultând din actele s-a așezat pe o suferință deja existentă și a
medicale: contribuit la o creștere progresivă a acesteia.
Relațiile dintre părțile din prezenta cauză, Solicită apelanta a se avea în vedere perioada
caracterizate prin atitudinea unității angaja lungă de concediu medical, 25 iunie (...)20,
aproximativ 260 de zile de incapacitate
toare față de contestatoare, au condus la
temporara de muncă.
agravarea stării de boală, având în vedere
gravitatea ascendentă a diagnosticelor, așa În acest context al agravării în timp a stării de
cum rezultă din actele medicale și certificatele boală, după data de 27 iunie 2019 este evident
medicale depuse la documentație, prin că suferințele de ordin moral, exced limitele
numeroase pusee. firești.

Mai mult, echilibrul psihic a fost bulversat, fapt parte a sentinței civile apelate, cu consecința
ce are consecințe directe asupra integrității admiterii capătului de cerere privind daunele
psihice, cu efecte precum oboseala cronică, morale și obligarea pârâtei la plata acestora.
tulburări de somn, probleme de sănătate pe
fondul afecțiunii de care suferă. În drept, dispozițiile art. 466 și urm. C. pr. civ.
Distinct de aceste drepturi, este de remarcat Prin apelul formulat, intimata apelantă
gravitatea deosebită a încălcării dreptului la Societatea Națională de Transport Feroviar
de Calatori CFR Călători SA Iași, critică
demnitate al subsemnatei.
soluția instanței de fond față de respingerea
Indică în sensul susținerilor sale art. 26 excepției tardivității în ceea ce privește
pct. 2 din Carta Socială Europeană („Dreptul susținerile reclamantei cu privire la peri
la demnitate în muncă”), ratificată de oada de probă menționată în Decizia
România prin Legea nr. 74/1999, normele nr. 1/2207/25 februarie 2019 și în actul adi
Uniunii Europene, Directiva nr. 89/391/ țional nr. 1/2207/25 februarie 2019 ca neîn
CEE a Consiliului din 12 iunie 1989, Carta temeiată. Instanța de fond nu motivează
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, soluția de respingere a excepției.
Directiva nr. 2000/43/CE de punere în aplicare
În cauza de față, pârâta este cea care recu
a principiului egalității de tratament (...) de
noaște că reclamanta a semnat atât Decizia,
rasă sau origine etnică și Directiva nr. 2000/78/ cât și actul adițional din 25 februarie 2019,
CE de creare a unui cadru general în favoarea astfel că nu ne aflăm în ipoteza textului de lege
egalității de tratament în ceea ce privește care vorbește de termenul de contestare a unor
încadrarea în muncă și ocuparea forței de măsuri unilaterale ale angajatorului.
muncă stabilesc liniile directoare privind
egalitatea de tratament în angajare și profesie, Intimata-reclamantă a luat la cunoștință prin
Rezoluția Parlamentului European 2001/2339 semnătură de Decizia nr. 1/2207/25 februarie
privind hărțuirea morală la locul de muncă. 2019 și actul adițional nr. 1/2207/25 februarie
2019 prin care a fost numită în funcția de
Ca atare, demnitatea nu este doar un drept Șef Serviciu la Direcția Comercial/Serviciul
fundamental, ci constituie el însuși baza Teritorial Verificare Venituri Trafic Intern
fundamentală a celorlalte drepturi, condiția Iași, la data de 25 februarie 2019, fără nicio
sine qua non a deplinei manifestări a acestora. obiecție referitoare la numărul de zile de
Tratamentele degradante, discriminarea, probă menționate pe decizie/actul adițional
încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale la contractul individual de muncă, respectiv
constituie deopotrivă încălcări ale dreptului la pentru o perioadă de probă de 120 de zile.
demnitate, fapt ce conturează, o dată în plus,
JURISPRUDENŢĂ
gravitatea excepțională a încălcării acestui Prin cererea de chemare în judecată, intimata-

drept. reclamantă solicită anularea în parte a actului
adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019 și
Față de aceste aspecte, solicită a se constata constatarea ca îndeplinită a perioadei de probă
că sunt îndeplinite atât condiția existenței pentru funcția de Șef serviciu, respectiv cea
unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și dispusă prin Decizia nr. 1/2207/25 februarie
prejudiciu cât și existența vinovăției celui care 2019.
a cauzat prejudiciul.
Având în vedere prevederile art. 211 lit. a) din
În concluzie, față de toate considerentele, Legea dialogului social nr. 62/2011, reclamanta
solicită admiterea apelului, schimbarea în putea contesta decizia nr. 1/2207/25 februarie

2019/actul adițional nr. 1/2207/25 februarie Cele 120 de zile se împlineau la data de
2019 până la data de 10 aprilie 2019. 28 iunie 2019, dar având în vedere că începând
cu data de 25 iunie 2019 intimata-reclamanta
Instanța de fond eronat a reținut faptul că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă,
„reclamanta a semnat Decizia”, deoarece se aplică dispozițiile art. 49 alin. (6) C. muncii.
decizia de numire în funcția de Șef Serviciu Astfel că, pe perioada 25 iunie (...)2020,
la Direcția Comercial/Serviciul Teritorial termenul de 120 de zile a fost suspendat, sens
Verificare Venituri Trafic Intern Iași este un act în care intimata-reclamanta era în drept pentru
unilateral emis de către societate, iar intimata- a mai formula acțiune pentru anularea Actului
reclamantă prin semnarea acesteia, a luat la adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019, până la
cunoștință de decizie, nicidecum nu a semnat împlinirea termenului de 120 de zile, la data de
ca parte, astfel ca aceasta, în situația în care 14 martie 2020.
nu a fost de acord cu termenul perioadei de
Având în vedere prevederile art. 211 lit. b)
probă trebuia să conteste decizia în termen de din Legea dialogului social nr. 62/2011, față
45 de zile. de momentul la care a promovat acțiunea,
Așadar, ținând seama de data luării la respectiv data de 7 aprilie 2020, actul
adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019 nu
cunoștință de măsura dispusă cu privire
mai era în vigoare, la acel moment fiind în
la numărul de 120 zile de probă, respectiv
vigoare Actele adiționale nr. IS .../26 iunie
25 februarie 2019 și data introducerii cererii de
2019 și nr. ISl.7/4/265/12 martie 2020 pe care
chemare în judecată, respectiv 7 aprilie 2020 intimata-reclamanta le-a semnat.
susținerile intimatei-reclamante cu privire la
perioada de probă sunt prescrise. Instanța de fond anulează decizia
nr. 1/4703/26 iunie 2019, reținând în con
Față de reținerea instanței de fond, conform siderentele sentinței ca „la data emiterii
căreia „tribunalul reține ca incidentă sancțiunea deciziei perioada de probă de 30 de zile
nulității absolute a clauzei de la lit. l, pct. a calendaristice pentru funcția de șef serviciu
din Actul adițional nr. 1/2207/25 februarie era deja îndeplinită”.
2019; dispunând, în temeiul art. 57 alin. (4)
C. muncii înlocuirea de drept a perioadei de Instanța de fond la anularea acestei decizii
probă de 120 zile calendaristice cu perioada a avut în vedere doar modificarea perioadei
de probă din 120 de zile calendaristice în 30
de probă de 30 de zile calendaristice solicită
de zile calendaristic fără a analiza motivele
a se avea în vedere faptul că aceasta nu a
pentru care intimata-reclamantă a solicitat
analizat în totalitate apărările formulate de
anularea deciziei și nici apărările formulate în
societate, respectiv cele susținute cu privire la
combaterea acestora.
tardivitatea cererii de anulare parțială a Actului
adițional. Intimata-reclamanta a susținut prin cererea
de chemare în judecată faptul că, societatea
Fără a face nicio obiecțiune referitoare la ar fi emis Decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019 și
numărul de zile de probă, respectiv 120 zile actul adițional nr. IS17/l/1222/26 iunie 2019 în
începând cu data de 1 martie 2019 aceasta perioada de incapacitate temporară de muncă,
a prestat funcția de Șef serviciu – Serviciul însă, acest fapt nu corespunde adevărului,
Teritorial Verificare Venituri până la data de deoarece în data de 25 iunie 2019, intimata-
26 iunie 2019, dată la care nu s-a mai prezentat reclamantă a fost prezentă la serviciu, așa
la locul de muncă. cum rezultă din extrasul condicii de prezență.

Mai mult, după cum rezultă din Registrul de modificarea contractului individual de muncă.
intrare a documentelor primite în servicii/ La aceeași dată, a primit actul adițional
birouri/compartimente – Ordin de deplasare, la contractul individual de muncă nr. IS
intimata-reclamantă în data de 26 iunie 2019 .../26 iunie 2019 pe care l-a semnat fără
avea ordin de deplasare pentru prezentarea niciun fel de obiecțiuni. Acesta este momentul
la sediul din București al societății în vederea realizării consensului, în sensul prevederilor
participării la o ședință. art. 8 C. muncii.
Mai mult, intimata-reclamantă a primit Ca atare, intimata-reclamantă și-a exprimat

certificatul medical ... nr. … pentru perioada în mod valabil consimțământul cu privire
25 iunie .....19, în data de 26 iunie 2019 și la toate elementele asupra cărora au
pentru data de 25 iunie 2019. intervenit modificări în cuprinsul deciziei și
actului adițional, voința părților fiind în mod
Totodată, reiterează faptul că societatea a indubitabil necenzurată. Astfel, principiile
luat la cunoștință că intimata-reclamantă prevăzute de art. 3 C. muncii privind libertatea
se afla în concediu pentru incapacitate de muncii, a alegerii locului de muncă, activității
muncă la o dată ulterioară emiterii Deciziei pe care urmează să o presteze salariata au fost
nr. 1/4703/26 iunie 2019 și a actului adițional întru totul respectate.
nr. IS .../26 iunie 2019, așa cum recunoaște
chiar aceasta prin cererea de chemare în Arată faptul că, în speță nu a intervenit o
judecată. modificare unilaterală a contractului individual
de muncă, întrucât actul adițional s-a încheiat
Perioada de probă a intimatei-reclamante urmare a acordului expres exprimat de
înceta la data de 28 iunie 2019, iar în intimata-reclamantă, prin opțiunea făcută
conformitate cu prevederile art. 31 alin. (3) pentru noul post, aceasta fiind de acord cu
C. muncii „pe durata sau la sfârșitul perioadei toate elementele esențiale pe care le pre
de probă, contractul individual de muncă poate supunea postul respectiv, inclusiv locul de
înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără muncă și salarizare, astfel că nu se mai poate
preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără discuta de existența sau inexistența acordului
a fi necesară motivarea acesteia”. Învederează la modificare a unor elemente esențiale ale
faptul că Decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019 și contractului individual de muncă.
actul adiționai nr. IS .../26 iunie 2019 au fost
aduse la cunoștința intimatei-reclamantei Ori, în condițiile în care intimata-reclamantă
la data de 12 martie 2020; data revenirii semnează actul adițional la contractul indi
acesteia din concediul pentru incapacitate vidual de muncă, fără mențiunea că această
temporara de muncă, neoperând nicio mo semnătură ar echivala doar cu luarea la
JURISPRUDENŢĂ
dificare a contractului individual de muncă cunoștință, nu se poate reține lipsa acordului

în această perioadă. Cu atât mai mult, său la modificarea contractului individual de
contractul individual de muncă al intimatei- muncă. În realitate, intimata-reclamantă a fost
reclamante nu a încetat, ci aceasta a revenit interesată de menținerea unui loc de muncă în
pe postul deținut anterior emiterii Deciziei cadrul unității, motiv pentru care a și semnat
nr. 1/2207/25 februarie 2019. actul adițional.
Astfel, la data de 12 martie 2020 intimata- Esențială în analiza condițiilor art. 41 C. muncii
reclamantă a luat la cunoștință de Decizia este însă împrejurarea că intimata-reclamantă
nr. 1/4703/26 iunie 2019, prin care a fost nu și-a exprimat în mod expres și univoc refuzul
practic informată în scris cu privire la său de a consimți la schimbarea funcției, a

locului de muncă și a salariului, motiv pentru Având în vedere faptul ca, anterior datei de
care – dată fiind exprimarea opțiunii pentru 26 iunie 2019 când a intrat în concediu pentru
noul post și semnarea actului adițional, se incapacitate temporară de muncă, intimata-
poate constata că a existat acordul acesteia la reclamantă a prestat munca corespunzătoare
încheierea actului adițional. funcției de Șef serviciu și a fost remunerată
corespunzător, baza de calcul a indemnizației
Pentru aceste motive, solicită a se avea în pentru incapacitate temporară de muncă
vedere ca dispozițiile art. 41 C. muncii au include și veniturile din lunile în care a avut
fost respectate în cauza de față, din aceasta funcția de șef serviciu.
perspectiva modificările aduse contractului
individual dec muncă fiind legale. În concluzie, intimata-reclamantă a beneficiat
pe toată perioada concediului pentru
Așadar modificarea contractului individual de incapacitate temporară de muncă, respectiv
muncă al intimatei-reclamante s-a efectuat 25 iunie (...)2020, de indemnizația calculată
în baza principiului consensualității și bunei- cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1)
credințe ale angajatorului, întrucât angajatorul coroborate cu prevederile art. 17 alin. (1) din
nu a îndepărtat-o din serviciu, ci i-a oferit O.U.G. nr. 158/2015, respectiv de 75% din
același post de execuție, corespunzător baza de calcul ca medie a veniturilor brute
pregătirii profesionale dovedind astfel lunare din ultimele 6 luni, anterioare intrării în
preocuparea pentru protecția salariatului și concediu.
valorificarea calificării acesteia ca economist.
Astfel că, trecerea în funcția de economist I s-a
Cu privire la obligarea subscrisei la „plata realizat începând cu data de 12 martie 2020
unor despăgubiri egale cu salariile indexate. fiind plătită începând cu această dată conform
majorate și realizate și cu celelalte drepturi salariului aferent funcției așa cum rezultă din
de care ar fi beneficiat în calitate de șef Actul Adițional nr. IS 1.7/4/265/12 martie
serviciu în raport de sumele încasate efectiv, 2020.
de la data de 26 iunie 2019 și până la data Solicită a se observa că intimata-reclamantă
reintegrării efective, suma la care se va calcula nu a fost concediată din funcția de Șef Serviciu
și dobânda legală penalizatoare” și la „plata ci, acesteia i s-a modificat contractul individual
unei despăgubiri reprezentând diferența dintre de muncă, începând cu data de 12 martie
indemnizația pentru incapacitate temporară de 2020, data la care a revenit pe postul de
muncă calculată prin raportare la salariul de economist I (funcție pe care o deținea anterior
șef serviciu și indemnizația efectiv încasată”, numirii în funcția de Șef Serviciu pe o perioadă
solicită a se constata faptul că instanța de fond de 120 zile).
nu a analizat deloc susținerile societății.
Așadar, obligarea societății ca pentru perioada
Reiterează instanței că intimata-reclamantă 25 iunie (...)2020, să-i plătească diferențele
în perioada 26 iunie (...)2020 a fost în dintre drepturi salariale de care a beneficiat
concediu pentru incapacitate temporară de în funcția de economist I și cele de care ar fi
muncă. În această perioadă a beneficiat de beneficiat ca Șef Serviciu, este neîntemeiată,
indemnizația pentru incapacitate temporară deoarece pe de o parte, în această perioadă
de muncă calculată conform prevederilor intimata reclamantă a ocupat exclusiv funcția
art. 10 alin. (1) coroborate cu art. 17 alin. (1) de Șef Serviciu, s-a aflat în incapacitate
din O.U.G. nr. 15 8/2015 privind concediile și; temporară de muncă și a fost retribuită cu
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. indemnizația aferentă calculată la veniturile

avute ca Șef Serviciu, iar pe de altă parte, „admisă”, așa cum rezultă din procesul verbal
intimata reclamantă a ocupat postul de încheiat în acest sens și înregistrat la societate,
economist I începând cu data de 12 martie sub nr, 1/2084/19 martie 2019, menționat și în
2020, deci ulterior perioadei 25 iunie (...)2020. decizia de numire în funcție.
Totodată, și obligarea ca, după data de Prin decizia nr. 1/2207/25 februarie 2019, a fost
12 martie 2020 să-i acorde diferențele dintre numită în funcția de Șef serviciu la Direcției
drepturi salariale de care a beneficiat în funcția Comercial/Serviciul Teritorial Verificare Venituri
de economist I și cele de care ar fi beneficiat Trafic Intern Iași din cadrul S.N.T.F.C. „CFR
ca Șef Serviciu este neîntemeiată, deoarece Călători” S.A., cu o perioadă de probă de 120 de
reprezintă o îmbogățire fără just temei, zile calendaristice, așa cum este menționat la
întrucât nu a operat concedierea intimatei- lit. L, pct. a din act, urmând să beneficieze de
reclamante, ci aceasta a ocupat o altă funcție toate drepturile prevăzute și aferente acestei
retribuită inferior, aceea de economist I. funcții, acordate corespunzător timpului
efectiv lucrat în programul normal de muncă.
În concluzie, solicită admiterea apelului, cu
consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Subsecvent deciziei de numire în funcție, a fost
întocmit de către angajator și actul adițional
În drept, prevederile art. 466 și urm. C. pr. civ. nr. 1/2207 din data de 25 februarie 2019 la
contractul individual de muncă din data de
Apelanta intimată A.A.A. a formulat întâm 1 noiembrie 2002, în care s-a menționat
pinare la apelul declarat de Societatea aceeași perioadă de probă de 120 de zile
Națională de Transport Feroviar de Călători calendaristice.
CFR Călători SA Iași.
La data de 26 iunie 2019, unitatea a emis
Referitor la criticile aduse de către pârâta decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019, în care se
apelantă, în ceea ce privește respingerea menționează că, față de prevederile art. 31
excepției tardivității, cu privire la cererea alin. (3) din Legea nr. 53/2003 și lit. L, pct. a,
având ca obiect, nulitatea clauzei referitoare din actul adițional nr. 1/2207/25 februarie
la perioada de probă menționată în deciziei 2019, începând cu data de 27 iunie 2019,
de numire în funcție nr. 1/2207/25 februarie contestatoarea este eliberată din funcția de
2019 și actul adițional nr. 1/2207/25 februarie șef serviciu la Direcția Comercial/Serviciul
2019 precum și admiterea de către instanța Teritorial Verificare Venituri Trafic Intern Iași
de fond a cererii de constatare a nulității din cadrul S.N.T.F.C.„CFR Călători” S.A, și
absolute a deciziei de eliberare din funcție cu aceeași dată sunt încadrată în funcția de
nr. 1/4703/26 iunie 2019 și actelor adiționale economist I, la Divizia Comercială/Serviciul
JURISPRUDENŢĂ
subsecvente nr. IS 1... din 26 iunie 2019 și nr. IS Suport Afaceri și Managementul Performanței
1.7/4/265 din 12 martie 2020, apreciază că în din cadrul Sucursalei Regionala de Transport
stabilirea termenelor de contestare, instanța Feroviar de Călători Iași.
de fond a analizat apărările părților și motivele
de nulitate, pe fond, cu raportare la probele Decizia a fost semnată, cu „obiecțiuni: nu
administrate. sunt de acord cu eliberarea din funcția de șef
serviciu V.V. Iași”. Urmare acesteia, au fost
În fapt, astfel cum în mod corect a fost reținut încheiate de către unitatea apelantă în cauză și
și de către instanța de fond, în urma concursului actele adiționale nr. IS 1... din data de 26 iunie
susținut în luna februarie 2019, despre care 2019 și nr. IS 1.7/4/265 din data de 12 martie
pârâta nu menționează nimic, a fost declarată 2020.

Intimata apreciază că cererea având ca obiect la care face trimitere apelanta pârâtă, are loc
constatarea nulității clauzei referitoare la informarea salariatului privind unele modificări
perioada de probă menționată în decizia aduse contractului individual de muncă,
nr. 1/2207/25 februarie 2019 și actul adițional potrivit dispozițiile art. 17 C. muncii.
subsecvent acesteia precum și cererea ce
are ca obiect constatarea nulității absolute Prin urmare, față de toate considerentele de
a deciziei nr. 1/4703/26 iunie 2019 și actelor mai sus, solicită a se aprecia că în mod corect
subsecvente acesteia, nu se încadrează în și legal instanța de fond a apreciat că cererea
niciunul dintre motivele prevăzute la alin. (1) având ca obiect contestarea nulității, a fost
al art. 268 C. muncii, considerând că în mod făcută în termen, motiv pentru care, solicită
corect, instanța de fond a reținut și aplicat respingerea apărărilor pârâtei apelante în ceea
termenul de prescripție a formulării cererii de ce privește tardivitatea și prescrierea.
3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. (2)
În ceea ce privește susținerile apelantei
C. muncii.
pârâte privind capătul de cerere constând
Contrar susținerilor apelantei pârâte și, așa în anularea în parte a actului adițional
cum în mod corect a fost analizat și de către nr. 1/2207/25 februarie 2019 referitor la
instanța de fond, decizia de numire în funcție perioada de probă, în mod corect instanța a
nr. 1/2207/25 februarie 2019 și actul adițional dispus înlocuirea de drept a perioadei de probă
subsecvent, nu cuprinde o măsură unilaterală de 120 de zile cu 20 de zile calendaristice.
care să fie contestată, în termenul de 45 de zile astfel:
prevăzut de Legea dialogului social nr. 62/2011,
la care face trimitere apelanta pârâtă, în Prin susținerile sale, apelanta pârâta nu con
motivarea excepției de tardivitate. testă perioada probei, doar susține că prin
semnarea deciziei și actului adițional din
Solicită a se constata că, singura modificare 25 februarie 2019, fără obiecțiuni, a fost de
unilaterală a contractului individual de muncă, acord cu toate clauzele acesteia, inclusiv cu
care poate fi făcută de angajator, în ceea ce cea referitoare la perioada de probă de 120 de
privește locul muncii este potrivit dispozițiile zile calendaristice.
art. 42 alin. (1) C. muncii, delegarea sau
detașarea salariatului într-un alt loc de muncă Deopotrivă, mai susține că, funcția de
decât cel prevăzut în contractul individual conducere pe care urma să o ocupe presupune
de muncă. Iar potrivit dispozițiile art. 48, o activitate complexă, pentru care se impunea
angajatorul poate modifica temporar locul și o perioadă de probă de 120 de zile.
felul muncii, fără consimțământul salariatului,
Față de susținerile pârâtei apelante, aceasta a
și în cazul unor situații de forță majoră, cu
omis cu bună știință să menționeze faptul că
titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură
de protecție a salariatului, în cazurile și în decizia de eliberare din funcție a fost semnată
condițiile prevăzute de Codul muncii. cu obiecțiuni. Ceea ce atestă faptul că nu a fost
de acord cu decizia angajatorului de eliberare
Deopotrivă, apreciază că nici susținerea din funcția nr. 1/4703/26 iunie 2019 iar actele
apelantei pârâte privind aplicabilitatea adiționale nr. IS 1... din data de 26 iunie 2021
dispozițiile art. 211 lit. b) din Legea dialogului și actul adițional nr. IS 1.7/4/265 din data de
social, nu-și găsește aplicare în speță, atât timp 12 martie 2020 la care face trimitere aceasta,
cât contractul individul de muncă încheiat pe sunt încheiate tocmai urmare a deciziei,
o perioadă nedeterminată, este în vigoare. semnată cu obiecțiuni, fiind subsecvente
Iar prin actul adițional, subsecvent deciziei, acesteia.

În ceea ce privește perioada de probă de 120 de calitate de șef serviciu în raport de sumele
zile calendaristice, stabilită de angajator, pe încasate efectiv, de la data reintegrării efective
lângă faptul că a fost împlinită, consideră că, în și dobânda legală penalizatoare, respectiv plata
mod legal și temeinic, instanța de fond a dispus unei despăgubiri reprezentând diferența dintre
înlocuirea acestei perioade de probă de 120 de indemnizația pentru incapacitatea temporară
zile calendaristice, cu 30 de zile calendaristice, de muncă, calculate prin raportare la salariul
potrivit dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) de șef serviciu și indemnizația efectiv încasată,
C. muncii. acestea au fost solicitate și admise în mod
corect și legal de către instanța de fond, ca
În situația sa, așa cum în mod corect și legal
efect al nulității și repunerea părților în situația
a fost reținut de către instanța de judecată,
anterioară.
și cum rezultă din actele medicale depuse la
dosar, respectiv, certificatul de încadrare în Mai mult, la data prezentei, drepturile bănești
grad de handicap nr. …./11 octombrie 2012, admise de către instanța de fond, au fost
grad de handicap accentuat, cu termen calculate și achitate chiar de către pârâta
de valabilitate permanent și nerevizuibil și apelantă, motiv pentru care susținerile acesteia
existente la dosarul de personal al anga apar lipsite de relevanță.
jatorului, sunt aplicabile dispozițiile art. 32
alin. (2) C. muncii. Mai exact, o perioadă de Prin urmare, solicită respingerea apelului.
probă de maximum 30 de zile calendaristice.
Societatea Națională de Transport Feroviar
Susținerile pârâtei apelante, sunt nelegale prin de Călători CFR Călători SA Iași a formulat
raportare și la dispozițiile imperative ale art. 38 întâmpinare.
C. muncii, aceasta fiind supusă nelegal la o
perioadă de probă de 120 zile calendaristice. Susține intimata că, din considerentele
sentinței apelate reiese în mod evident faptul
Prin urmare, față de dispozițiile imperative că instanța de fond a analizat înscrisurile
ale art. 38 C. muncii, și având în vedere și depuse la dosarul cauzei de către apelanta-
dispozițiile art. 57 alin. (7) C. muncii, solicită reclamanta, în susținerea solicitării privitoare
a se aprecia că în mod temeinic și legal, la daunele morale, respingând cererea ca
instanța de fond, a constatat că decizia de nefondată.
eliberare din funcție nr. 1/4703/26 iunie 2019,
a fost emisă de intimata apelantă, având în În ceea ce privește susținerea apelantei-
vedere prevederile art. 31 alin. (3) C. muncii, reclamante potrivit căreia „o formă de discri
reținând totodată, că la data emiterii deciziei minare o reprezintă și restricția, defavorizarea,
de eliberare din funcție, perioada de probă de prin încălcarea drepturilor prevăzute în mod
JURISPRUDENŢĂ
30 de zile calendaristice pentru funcția de șef imperativ de lege” și trimiterea la Decizia

serviciu, era deja împlinită. Motiv pentru care nr. 660/2018 a Curții Constituționale apreciază
în mod legal, a anulat decizia susmenționată, că se încearcă inducerea în eroare a instanței
precum și actele subsecvente, care s-au de control judiciar.
întemeiat pe decizia lovită de nulitate.
Apelanta-reclamanta a participat la con
În ceea ce privește criticile aduse de către cursurile organizate pentru ocuparea postului
apelanta pârâtă privind capătul de cerere vacant de Șef serviciu la Serviciul Verificare
privind despăgubirile egale cu salariile Venituri Trafic Intern Iași în lunile noiembrie
indexate, majorate și reactualizate și cu 2018 și februarie 2019 și nicidecum la un
celelalte drepturi de care ar fi – beneficiat în concurs pentru evaluarea performanțelor

profesionale pentru angajare, așa cum eronat că aceasta a beneficiat de același tratament ca
susține prin cererea de apel. și ceilalți candidați pentru ocuparea postului
vacant.
Având în vedere faptul că pentru ocuparea
acestui post vacant de conducere au existat Mai mult, apelanta-reclamanta a urcat în grad
mai mulți candidați, s-a stabilit organizarea progresiv, respectiv de la funcția de economist
unui concurs pentru selectarea celei mai la funcția de șef serviciu, astfel ca afirmația
potrivite persoane cu un profil profesional este nefondată.
care sa corespunda cerințelor postului, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare. În ceea ce privește trimiterea apelantei-
reclamante la prevederile art. 57 alin. (4)
Ținând seama că în prima etapă a concursului C. muncii, despăgubirile la care face referire
niciun candidat nu a obținut punctajul conform apelanta-reclamantă conform prevederilor
regulamentului de organizare a concursului, Codului muncii, sunt despăgubirile acordate
nici chiar apelanta-reclamanta, a fost deja de către instanța de fond prin sentința
necesară desfășurarea celei de-a doua etape civilă nr. 215/10 februarie 2021 (pagina 8
a concursului, întrucât postul de Șef serviciu paragraful 4), nicidecum despăgubirile morale
la Serviciul Verificare Venituri Trafic Intern Iași pe care le solicita apelanta-reclamanta.
este important asupra activității de verificare
și centralizare a veniturilor realizate la nivelul Referitor la susținerile apelantei-reclamante
Sucursalei Regionale de Transport Feroviar din cererea de apel, referitoare la cererile
de Calatori Iași din vânzarea legitimațiilor în de promovare formulate de către aceasta
traficul intern. și depuse în anii 2015, 2016, 2017 și 2018,
consideră că sunt nefondate, deoarece
Apelanta-reclamanta, înainte de organizarea
societatea respecta în totalitate „Condițiile
și participarea la concursurile organizate,
minime de pregătire și vechime pentru
a ocupat consecutiv funcția de economist,
angajarea și promovarea personalului la SNTFC
apoi de șef birou, unde a avut și atribuții de
înlocuitor al șefului de serviciu, în cadrul „CFR Călători” – SA”, aprobate prin Decizii ale
aceluiași Serviciu de Verificare Venituri Trafic Consiliului de Administrație a SNTFC „CFR
Intern Iași, așa cum recunoaște chiar aceasta Călători” – SA, cu modificările și completările
prin cererea de apel. ulterioare.
Reiterează că, chiar din descrierea episoadelor Învederează instanței faptul că, la aceasta
stării de sănătate este clar ca nici apelanta- dată un număr de 71 de salariați sunt
reclamantă nu crede că o funcție de conducere încadrați într-un grad de handicap și niciunul
îi putea oferi liniștea recomandată de către dintre aceștia nu au făcut reclamații cu
medic, respectiv aceea de „evitare a stresului privire la discriminarea lor ca o consecință a
psihoemoțional”. handicapului pe care îl au.
Referitor la susținerile apelantei-reclamante Totodată, solicită a se constata faptul ca nici

referitoare la „consider că este o inegalitate apelanta-reclamantă nu a reclamat până
în raport cu situația de normalitate a celorlalți la acest moment, respectiv eliberarea din
salariați” și „am fost blocată în dezvoltarea funcția de Șef serviciu, faptul că din anul 2015
profesională și ascensiune în carieră”, solicită se consideră discriminată, motivat de gradul
a se constata că sunt total eronate având în de handicap pe care aceasta îl are ca urmare a
vedere cele mai sus menționate, cât și faptul bolii de care suferă.

Mai mult, apelanta-reclamanta deține aviz temporara de muncă și nu în perioada în care

medical de medicina muncii care stabilește a fost prezentă la serviciu.
aptitudinea în muncă a acesteia, astfel că
este nejustificată legătura dintre starea de Astfel că, așa cum corect reține și instanța de
sănătate a acesteia și activitatea desfășurată fond prin sentința apelată, apelanta nu a făcut
în cadrul SNTFC „CFR Călători” – SA, cu toate dovada prejudiciului moral suferit, acordarea
diagnosticele prezentate anterior emiterii daunelor morale fiind necesar să se întemeieze
avizului medical. pe o legătură de cauzalitate dovedită între
vătămarea pretinsă de către salariat și fapta
În ceea ce privește susținerile apelantei- angajatorului de natură a produce pretinsa
reclamante din cererea de apel, referitoare la vătămare.
„agravarea bolii în perioada iulie – octombrie
2019”, susține că, aceasta nu a reușit sa Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând
dovedească condiția caracterului cert și atingerea adusă existenței fizice a persoanei,
determinat/determinabil al prejudiciului integrității corporale și sănătății, cinstei,
pretins, sarcina care îi revine inclusiv în materia demnității și onoarei, prestigiului profesional,
conflictelor de muncă, simpla susținere ca iar pentru acordarea de despăgubiri nu este
i s-a creat un disconfort psihic și i-a fost suficientă stabilirea culpei unității, ci trebuie
lezată demnitatea prin revocarea deciziei dovedite daunele morale suferite. Sub acest
nr. 1/2207/25 februarie 2019 de numire în aspect, partea care solicită acordarea daunelor
funcția de șef serviciu nefiind nicidecum morale este obligată să dovedească producerea
suficientă. În acest sens, menționează con prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre
siderentele Curții de Apel Constanța din prejudiciu și fapta autorității.
Decizia nr. 480 din 19 noiembrie 2014 și ale În speță, existența prejudiciului nu este
Curții de Apel București în Decizia nr. 458 din dovedită.
28 februarie 2020.
Simpla susținere a apelantei-reclamante că
În al doilea rând, apelanta-reclamantă acesta a suferit un prejudiciu, depunând și
consideră că se impune acordarea daunelor certificate medicale în acest sens nu sunt de
morale pentru faptul că „nu i-am recunoscut natură a dovedi existența prejudiciului, fapt
drepturile prevăzute de situația specială în reținut și de către instanța de fond, întrucât din
care se încadrează”, aspect care nu corespunde certificatele medicale depuse la dosar, rezultă
adevărului. că apelanta-reclamantă a avut mai multe
Raportat la pretinsele fapte ilicite, solicită a se concedii medicale, cu diverse coduri de boală,
constata că suma solicitată este exagerată și fără legătură cu diagnosticul ce a determinat
JURISPRUDENŢĂ
fără niciun fundament. încadrarea în grad de handicap, printre care

cod 694 – .., cod 500 – faringită, cod 183 –
Având în vedere cele de mai sus, nici legătură boli de piele, cod 584 – ..... emise de doctori cu
de cauzalitate nu a fost dovedită de către specialități diferite.
apelantă, neexistând nicio faptă săvârșită de
societate care să fie ilicită. Totodată, precizează că în cazul în care există
neînțelegeri .... acestea produc uneori suferințe
Din documentele depuse de către apelanta- psihice care pot fi considerate normale.
reclamantă cu privire la agravarea bolii, Numai în cazul în care aceste suferințe psihice
rezultă faptul că aceasta stare de înrăutățire depășesc ceea ce este normal în cadrul unei
a sănătății are loc în perioada de incapacitate situații tensionate se poate angaja răspunderea

civilă delictuală a persoanei responsabile. iar nu să cauzeze vreun prejudiciu material

Astfel, apelanta-reclamanta nu a făcut dovadă sau moral apelantei. Pentru aceste motive,
că angajatorul ar fi supus-o la suferințe psihice apreciază ca nici condiția vinovăției nu este
care să fi depășit limita normalității, fapt îndeplinită.
recunoscut de către aceasta prin cererea de
apel. În concluzie, solicită respingerea apelului ca
neîntemeiat.
Apelanta-reclamantă atât la momentul
înscrierii la cele două concursuri, la susținerea În drept, dispozițiile art. 4711 alin. (3) C. pr. civ.,
acestora, cât și la momentul acceptării postului precum și pe celelalte prevederi incidente în
de Șef serviciu, avea cunoștință de efectele cauză.
acestei decizii, respectiv de complexitatea În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
atribuțiilor funcției de șef serviciu, respectiv de
a conduce, a organiza, a coordona și a răspunde La termenul de judecată din data de 11 ianuarie
de activitatea serviciului. 2022, cu ocazia dezbaterilor, instanța a pus în
discuție excepția tardivității apelului declarat
În ceea ce privește documentele depuse de contestatoarea A.A.A., excepție invocată
de către apelanta-reclamantă cu privire la din oficiu.
agravarea bolii, reiterează faptul că această
stare de înrăutățire a sănătății are loc în Instanța, în ședința publică din 11 ianuarie
perioada de incapacitate temporară de muncă, 2022 având în vedere mențiunile din dovada/
respectiv în perioada 25 iunie (...) 2020, și nu procesul verbal de înmânare a sentinței,
în perioada în care a fost prezenta la serviciu, dispozițiile legale cu privire la momentul până
aceasta luând la cunoștința de faptul ca va fi la care aceste mențiuni fac dovada, a reținut
eliberată din funcție la data de 12 martie 2020, că se menține forța probantă a înscrisului până
și nu cum încearcă cu rea-credință apelanta- la momentul la care se verifică mențiunile
reclamantă să inducă în eroare instanța de de pe acesta, prin urmare, comunicarea
judecată. sentinței instanței de fond fiind făcută la
data de 6 august 2021, apelul depus de către
În concluzie, prin derogare de la regula reclamanta A.A.A. la data de 18 august 2021,
generală instituită în dreptul muncii, dovada depășește termenul de 10 zile de apel, prevăzut
prejudiciului moral suferit de apelanta- de lege, apelul fiind tardiv.
reclamantă este în sarcina acesteia, dar în
speța dedusă judecații aceasta nu a adus dovezi Conform dispozițiile art. 215 din Legea
din care să rezulte în ce măsură drepturile nr. 62/2011, ce derogă de la dispozițiile art. 468
personale nepatrimoniale i-au fost afectate și alin. (1) C. pr. civ., în materia cauzelor având ca
nici nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre obiect litigii de muncă termenul de apel este de
faptele subscrisei și impactul acestor măsuri 10 zile, iar conform art. 468 alin. (2) C. pr. civ.,
asupra ei. termenul de apel curge de la comunicarea
hotărârii. Întrucât în cauză în dovada de
Astfel, angajatorul a respectat toate re comunicare a hotărârii se menționează data
glementările legale care permit revocarea de 6 august 2021 calculat potrivit art. 181
deciziei de numire în funcție pe durata alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., termenul de apel de
perioadei de probă, a urmărit să aplice 10 zile s-a împlinit pentru reclamantă la data
dispozițiile legii și să asigure respectarea la de 17 august 2021, apelul depus prin servicii
nivelul unității a regulilor de disciplina muncii, poștale la 18 august 2021 este tardiv.

În consecință, întrucât în cauza de față cererea prima instanță apreciază că ar fi incidente

de apel a fost formulată după împlinirea dispozițiile art. 268 alin. (2) C. muncii,
termenului imperativ prevăzut de art. 215 din care reglementează doar situațiile care nu
Legea nr. 62/2011, abia la data de 20 august beneficiază de o dispoziție normativă expresă.
2021, Curtea de Apel în temeiul art. 480 Or, acțiunea reclamantei viza nulitatea actului
alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca tardiv adițional nr. 1/2207 din data de 25 februarie
apelul formulat de contestatoarea A.A.A.. 2019 emis de intimata Societatea Națională
împotriva sentinței civile nr. 215/10 februarie de Transport Feroviar de Călători „C.F.R.
2021 pronunțata de Tribunalul Iași, fără a mai Călători”’ – S.A. București, de numire în funcția
trece la analiza criticilor formulate, ce țin de de „șef serviciu”, doar în ceea ce privește clauza
fondul litigiului. Înscrierea în fals împotriva de la lit. L, cerere circumscrisă dispozițiilor
dovezii de comunicare nu este de natură să art. 221 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011
conducă la altă soluție procesuală la acest coroborat cu art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii.
moment, însă așa cum s-a învederat în ședință
publică, legea acordă remedii procesuale în Potrivit art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii
condițiile în care înscrisul va fi declarat fals, în cererile în vederea soluționării unui conflict
urma cercetărilor efectuate. de muncă pot fi formulate pe toată durata
existenței contractului, în cazul în care se
Verificând în limitele cererilor de apel for solicită constatarea nulității unui contract
mulate de Societatea Națională de Transport individual sau colectiv de muncă ori a unor
Feroviar de Călători CFR Călători SA, stabilirea clauze ale acestuia. De asemenea, potrivit
situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale art. 211 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011
de către prima instanță, Curtea constată constatarea nulității unui contract individual
următoarele: de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga
perioada în care contractul respectiv se
Apelanta critică soluția primei instanțe în ceea
aplică. Regula derogatorie instituită de
ce privește soluția pronunțată pe excepția
dispozițiile substanțiale de dreptul muncii își
tardivității invocate în raport de contestarea
are fundamentul în specificitatea instituției
deciziei/actului adițional nr. 1/2207 din data
nulității, determinată de art. 57 alin. (2)
de 25 februarie 2019, expunând aceleași
C. muncii potrivit căruia constatarea nulității
argumente susținute și în fața instanței de
contractului individual de muncă produce
fond.
efecte pentru viitor. În consecință, excepția
Deși intitulată generic „tardivitatea cererii”, specifică dreptului muncii privitoare la
excepția a fost fundamentată pe dispozițiile prescriptibilitatea acțiunii în nulitate a
art. 211 din Legea nr. 62/2011, text ce contractului de muncă este rațională, în
reglementează termenele de introducere a condițiile în care actul jurisdicțional al
JURISPRUDENŢĂ
cererilor subsumate conflictelor individuale constatării nulității ar fi lipsit de orice efect

de muncă, termene calificate ca fiind de juridic în ipoteza încetării contractului juridic
prescripție în clasificarea dihotomică operată de muncă. Însă, ca orice excepție, cea înscrisă
de cartea a VI-a din Codul civil. Cu toate în art. 211 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011
acestea, prima instanța analizează excepția este de strictă interpretare și aplicare (exceptio
din perspectiva dispozițiilor art. 268 C. muncii, est strictissimae interpretationis), referindu-se
text legal concurent prevederilor art. 211 din exclusiv la contractul de muncă în esența sa,
Legea nr. 62/2011 și care rămâne aplicabil doar nu și la actele adiționale la acesta, acte ce
în privința ipotezelor nereglementate de legea reprezintă din punct de vedere juridic, simple
nouă, ulterioară Legea nr. 62/2011. Mai mult, clauze modificatoare ale contractului. În acest

sens, art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii prevede contractul individual de muncă, susținându-se
expres că nulitatea unor clauze ale contractului că angajarea pe durată determinată s-a făcut
individual de muncă poate fi cerută pe toată cu încălcarea legii, iar efectul acestei clauze s-a
durata existenței contractului. În consecință, produs de la data încetării raporturilor juridice
simpla încetare a efectelor unor clauze, chiar de muncă. Curtea, prin decizia menționată,
stabilite prin act adițional, nu are vreo înrâurire a reținut că această clauză privind durata
asupra termenului de prescripție, ce se contractului individual de muncă putea
raportează legal, în materia nulității, exclusiv face obiectul cererii de constatare a nulității
la durata de existență a contractului de muncă. tot timpul cât contractul a existat. Efectul
clauzei s-a produs la data la care angajatorul
În acest sens, Curtea Constituțională a
a dispus ori a constatat încetarea raporturilor
reținut prin Decizia nr. 222/2008 publicată în
de muncă, chiar și numai prin consemnarea
Monitorul Oficial nr. 243 din 28 martie 2008:
acestui fapt în carnetul de muncă, măsură ce
„Referitor la critica de neconstituționalitate poate fi contestată în termenul prevăzut de
prin invocarea prevederilor art. 21 alin. (1) art. 283 alin. (1) lit. a) C. muncii. Astfel, dreptul
și (2) din Constituție, Curtea constată că de acces liber la justiție și dreptul la un proces
aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile legale echitabil nu sunt îngrădite.”
criticate au mai fost supuse controlului de
În prezenta acțiune introdusă la 7 aprilie 2020,
constituționalitate. Prin Decizia nr. 45 din
11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul se contestă Decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019
Oficial al României, Partea I, nr. 92 din (depusă în copie la fila 38 ds.) prin care s-a
6 februarie 2007, Curtea a respins excepția dispus, având în vedere prevederile art. 31
de neconstituționalitate a art. 283 alin. (1) alin. (3) din Legea nr. 53/2003 și lit. l) pct. a
lit. d) C. muncii [n.n. – actualmente art. 268 din Actul adițional nr. 1/2207/25 februarie
alin. (1) lit. d) C. muncii] și a reținut că nu este 2019, eliberarea din funcția de Șef serviciu
încălcat principiul constituțional al accesului la Direcția Comercial/Serviciul Teritorial
la justiție. Astfel, s-a arătat că reglementările Verificare Venituri Trafic Intern Iași din cadrul
legale criticate se întemeiază pe principiul S.N.T.F.C. „CFR Călători” S.A. a doamnei A.A.A.
potrivit căruia se poate cere constatarea și încadrarea acesteia de S.R.T.F.C. Iași în funcția
nulității ori anularea unor acte care există. de Economist I la Divizia Comercială/Serviciul
În situația în care un contract individual sau Suport Afaceri și Managementul Performanței
colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu din cadrul Sucursalei Regionale de Transport
există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru Feroviar de Călători Iași. Această decizie a fost
constatarea nulității lor nu mai are obiect. comunicată reclamantei la 12 martie 2020,
Este posibil însă ca efectele juridice ale unor fiind semnată de reclamantă cu mențiunea
clauze contractuale să continue ori să se că nu este de acord cu Decizia de eliberare din
producă după încetarea existenței contractelor. funcția de Șef Serviciu V.V. Iași și a fost urmată
În asemenea situații pot fi contestate în justiție de încheierea Actelor adiționale nr. IS ... din data
efectele juridice respective, dacă acestea sunt de 26 iunie 2019 (fila 39 ds.) și nr. IS1.7/4/265
contrare drepturilor, libertăților sau intereselor din data de 12 martie 2020 (fila 41 ds.), ambele
legitime ale persoanei. semnate la 12 martie 2020.
În litigiul în care s-a ridicat excepția de Având în vedere că Decizia nr. 1/4703/26 iunie
neconstituționalitate se contestă încetarea 2019, deși emisă în perioada de incapacitate
raporturilor de muncă prin expirarea perioadei de muncă, și-a produs efectele legale de la
determinate pentru care a fost încheiat data comunicării, la reluarea raporturilor

de muncă, 12 martie 2020 fiind semnate și referitoare la instituirea unei perioade de probă
actele adiționale la aceeași data, iar acțiunea de 120 zile pentru funcții de conducere nu erau
a fost introdusă la 7 aprilie 2020, au fost aplicabile, unitatea angajatoare fiind obligată
respectate prevederile art. 211 alin. (1) lit. a) să aplice normele mai favorabile instituite
din Legea nr. 62/2011 care stabilesc că tocmai în vederea protecției persoanelor cu
măsurile unilaterale de executare, modificare, handicap, art. 31 alin. (2) C. muncii care derogă
suspendare sau încetare a contractului de la prevederile art. 31 alin. (1) C. muncii.
individual de muncă, inclusiv angajamentele
de plată a unor sume de bani, pot fi contestate Potrivit dispozițiilor art. 38 C. muncii orice
în termen de 45 de zile calendaristice de la tranzacție prin care se urmărește renunțarea la
data la care cel interesat a luat cunoștință de drepturile recunoscute de lege salariaților sau
măsura dispusă. limitarea acestora este lovită de nulitate iar
dispozițiile art. 11 C. muncii prevăd imperativ
În consecință, Decizia nr. 1/4703/26 iunie faptul că, clauzele contractului individual de
2019 fiind contestată în termen, calculat muncă nu pot conține prevederi contrare sau
de la data luării la cunoștință, devine drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte
incidentă interpretarea obligatorie a Curții normative ori contracte colective de muncă.
Constituționale în aprecierea conformității
dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii cu De altfel, având în vedere că protecția
garanțiile referitoare la accesul liber la justiție. salariatului, în special în ceea ce privește riscul
Dacă s-a reținut că o clauză privind durata încetării intempestive a raporturilor de muncă,
determinată poate fi contestată la încetarea este mai redusă în perioada de probă, la nivel
contractului de muncă, când această clauză european și național s-au instituit cu caracter
produce efecte, mutatis mutandis și clauza protectiv intervale maximale ale perioadelor
privitoare la durata perioadei de probă poate fi de probă.
contestată o dată cu actul care îi dă eficacitate
La nivelul Uniunii Europene, prin Directiva UE)
juridică, Decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019 și pe
2019/1152 a Parlamentului European și a
care acesta se întemeiază.
Consiliului din 20 iunie 2019 privind transpa
În consecință, substituind considerentele rența și previzibilitatea condițiilor de muncă în
primei instanțe, se reține că soluția pronunțată Uniunea Europeană, s-a reținut în preambul
este legală și temeinică, apelul sub acest aspect (considerentul 27): „Perioadele de probă
urmând a fi respins. permit părților la raportul de muncă să verifice
compatibilitatea între lucrătorii și posturile
Pe fond, se reține prioritar că angajatorul nu a pe care au fost angajați, oferindu-le totodată
formulat nicio apărare substanțială privitoare lucrătorilor sprijinul corespunzător. Integrarea
la durata legală a perioadei de probă ce putea
JURISPRUDENŢĂ
pe piața muncii sau trecerea la un nou post

fi impusă reclamantei la contractarea funcției nu ar trebui să facă obiectul unei perioade
de conducere încredințate, șef serviciu la prelungite de nesiguranță. Prin urmare, după
Direcția Comercial/Serviciul Teritorial Verificare cum s-a stabilit în cadrul Pilonului european
Venituri Trafic Intern Iași din cadrul S.N.T.F.C. al drepturilor sociale, perioadele de probă ar
„CFR Călători” S.A. De altfel, având în vedere trebui să aibă o durată rezonabilă.”
încadrarea în grad de handicap a reclamantei
prin Certificatul de nr. …/11 octombrie 2012, În consecință, plecând de la rațiunile instituirii
grad de handicap accentuat, cu termen de unui interval maximal legal pentru perioada
valabilitate permanent și nerevizuibil, este de probă, trebuie conchis că durata acesteia
cert că dispozițiile art. 31 alin. (1) C. muncii face parte din sistemul elementelor legale de

protecție a salariatului în raporturile de muncă modificând felul muncii și salarizarea fără nicio
și în consecință se circumscrie dispozițiilor bază legală. În baza art. 1254 alin. (2) C. civ.,
art. 38 C. muncii. Intrând în sfera garanțiilor aplicabil în temeiul art. 1325 C. civ., nulitatea
legale ale exercitării depline a dreptului la deciziei nr. 1/4703/ 26 iunie 2019 atrage și
muncă, salariatul are dreptul de a invoca nulitatea actelor adiționale subsecvente și
nivelul de protecție aplicabil în favoarea sa, care s-au întemeiat pe aceasta, respectiv
dimensionarea perioadei de proba neputând actele adiționale nr. IS ... din 26 iunie 2019 și
face obiect al negocierii între părți. nr. IS 1.7/4/265 din 12 martie 2020. Principiul
consensualității, invocat de apelantă, nu poate
În consecință, clauza de la lit. l) pct. a din fi reținut, în condițiile în care actele adiționale
Actul adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019 reprezintă acte de punere în executare a
care instituia un interval al perioadei de deciziei unilaterale a angajatorului nr. 1/4703/
proba de 120 de zile, fiind contrară în mod 26 iunie 2019 care se întemeia în mod nelegal
vădit dispozițiilor legale privind protecția pe prevederile art. 31 C. muncii.
persoanelor cu handicap este lovită de nulitate
și în mod corect prima instanța a dispus În consecință, din această perspectivă, apelul
înlocuirea acesteia cu prevederile legale cele privind valabilitatea actelor emise de angajator
mai favorabile. nu este fondat.
Ca urmare, întrucât nivelul de protecție, mai Totuși calea de atac exercitată trebuie admisă
favorabil, instituit de dispozițiile Codului din perspectiva modalității de determinare a
muncii funcționau imperativ în favoarea despăgubirilor de către prima instanța. Având
salariatei, inserarea în actul adițional a clauzei în vedere data comunicării Deciziei nr. 1/4703/
privind perioada de probă de 120 de zile și nu 26 iunie 2019 și a semnării actelor adiționale
de 30 de zile, potrivit art. 31 alin. (2) C. muncii, nr. IS ... din 26 iunie 2019 și nr. IS 1.7/4/265 din
reprezintă o încălcare a prevederilor legale, 12 martie 2020 rezultă că trecerea pe funcția
intervenind sancțiunea nulității. Începută de economist s-a realizat începând cu data de
la 1 martie 2019, data începerii exercitării 12 martie 2020, fiind indiferentă data emiterii
funcției de șef serviciu la Direcția Comercial/ deciziei care nu a produs niciun efect juridic
Serviciul Teritorial Verificare Venituri Trafic pe perioada suspendării raporturilor de muncă
Intern Iași din cadrul S.N.T.F.C. „CFR Călători” 25 iunie (...)2020. Din această perspectivă
S.A. perioada de probă de maxim 30 de zile sunt lipsite de relevanță apărările formulate
calendaristice se împlinea la 31 martie 2020, de unitatea angajatoare cu privire la situația
fiind expirată la momentul comunicării raportului de muncă sau data comunicări
Deciziei nr. 1/4703/26 iunie 2019 care a concediului medical, fiind indubitabil că
stabilit eliberarea din funcția încredințată. dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. b) C. muncii au
Actul adițional nr. 1/2207/25 februarie 2019 fost incidente pe perioada 25 iunie (...) 2020.
fiind consolidat prin expirarea perioadei de
probă, acesta putea fi modificat exclusiv în În consecință, întrucât modificarea raporturilor
modalitățile și cu respectarea condițiilor de muncă a operat începând cu 12 martie
prevăzute expres de lege. 2020, despăgubirile solicitate de reclamantă
trebuie acordate doar în perioada de aplicare
Or, Decizia nr. 1/4703/26 iunie 2019, care și-a a actului adițional la contract respectiv din
produs efectele începând cu 12 martie 2020, 12 martie 2020.
data comunicării, nu respectă procedura
prevăzută de lege în art. 41 și următoarele, Reținând nelegalitatea actelor modificatoare,
fiind corect anulată de către instanță, notificarea fiind emisă după expirarea perioadei

de probă legale, apelanta pârâtă urmează a indemnizația efectiv încasată până la data
fi obligată la plata despăgubirilor egale cu reintegrării efective.
salariile indexate, majorate și reactualizate și
cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat Pentru considerentele arătate, în limitele
devoluțiunii astfel cum au fost determinate,
reclamanta în calitate de șef serviciu în raport
Curtea de Apel în temeiul dispozițiile art. 480
de sumele încasate efectiv, de la data de
alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul formulat
12 martie 2020 și până la data reintegrării
de Societatea Naționala de Transport Feroviar
efective, sumă la care se va calcula și dobânda
de Călători CFR Călători SA împotriva sentinței
legală penalizatoare, aceasta fiind datorată de civile nr. 215/10 februarie 2021 pronunțată de
drept. Tribunalul Iași, sentință pe care o va schimba
Totodată potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. în parte.
nr. 158/2015 pentru persoanele prevăzute Va obliga intimata la plata unei despăgubiri
la art. 1 alin. (1) lit. a) și B, baza de calcul egale cu salariile indexate, majorate și
al indemnizațiilor prevăzute la art. 2 se reactualizate și cu celelalte drepturi de care
determină ca medie a veniturilor brute lunare ar fi beneficiat în calitate de șef serviciu în
din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se raport de sumele încasate efectiv, de la data
constituie stagiul de asigurare, până la limita a de 12 martie 2020 și până la data reintegrării
12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza efective, sumă la care se va calcula și dobânda
cărora se calculează contribuția asigurătorie legală penalizatoare.
pentru muncă. Având în vedere că prin
modificarea nelegală a funcției și salarizări, Va obliga intimata la plata unei despăgubiri
unitatea angajatoare a determinat diminuarea reprezentând diferența dintre indemnizația
pentru incapacitate temporara de muncă
veniturilor brute obținute de reclamantă,
calculată prin raportare la salariul și
în vederea reparării integrale a prejudiciului
celelalte drepturi aferente funcției de șef
resimțit de reclamanta, reținând culpa pârâtei,
serviciu, ulterior datei de 12 martie 2020 și
aceasta urmează a fi obligată la plata unei
indemnizația efectiv încasată până la data
despăgubiri reprezentând diferența dintre
reintegrării efective.
indemnizația pentru incapacitate temporară
de muncă calculată prin raportare la salariul Va obliga apelanta să achite contestatoarei
și celelalte drepturi aferente funcției de șef A.A.A. cheltuieli de judecată în sumă de
serviciu, ulterior datei de 12 martie 2020 și 1000 lei (onorariu avocat) în apel.
JURISPRUDENŢĂ

Drepturi salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil. Legalitatea lor...
Drepturi salariale prevăzute de contractul

colectiv de muncă aplicabil. Legalitatea lor.
Acordare de către instanța de judecată
Legea nr. 62/2011, art. 148
C. muncii, art. 49, art. 51
Prin contractul colectiv de muncă au fost instituite măsuri de protecție socială, printre care: dreptul
la un ajutor social în cuantum a două salarii medii brute pe economie, în cazul nașterii unui copil
[alin. (5)], un cadou de 150 lei/eveniment/salariat cu ocazia unor evenimente, precum ziua de
8 martie, ziua de 1 iunie, ziua de naștere a salariatului [alin. (6)] și dreptul la un ajutor social în
cuantum de un salariu mediu brut pe economie, la sfârșit de an [alin. (9)].
Pârâtul a refuzat plata acestui ajutor bănesc cu motivarea că la data acordării acestuia raporturile
de muncă ale reclamantei erau suspendate în baza art. 51 alin. (1) lit. a) C. muncii, cu consecința
incidenței dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora suspendarea contractului individual
de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură
salarială de către angajator.
Instanța a reținut că teza invocată de pârâtă este nefondată, câtă vreme la data aprobării referatului
de plată a acestui ajutor bănesc – 16 noiembrie 2020 – contractul individual de muncă al reclamantei
nu era suspendat, această măsură operând ulterior, la data de 23 noiembrie 2020.
(C. Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, decizia nr. 868/2022, https://sintact.ro)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului fost obligat pârâtul să plătească reclamantei
București, secția a VIII-a conflicte de muncă suma de 5429 lei, reprezentând ajutor social,
și asigurări sociale sub nr. (…) ,,reclamanta conform art. 30 alin. (2) din Contractul
B.B.B. a chemat în judecată pe pârâtul A.A.A. Colectiv de Muncă și a fost respinsă acțiunea
al Municipiului București, solicitând instanței în privința celorlalte pretenții, ca rămasă fără
să dispună obligarea pârâtului la plata sumei obiect.
de 10.858 lei reprezentând ajutor social pentru
naștere copil conform art. 30 alin. (5) CCM Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul
aplicabil la nivelul pârâtului, la plata sumei de să plătească reclamantei suma de 2720 lei
5429 lei reprezentând ajutor social conform reprezentând cheltuieli de judecată.
art. 30 alin. (9) din CCM și la plata sumei
de 150 lei reprezentând prima de P conform Pentru a pronunța această sentință, prima
art. 30 alin. (6) CCM, cu cheltuieli de judecată. instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3290/10 mai 2021, Între părțile litigante din prezenta cauză
pronunțată de Tribunalul București, secția a a fost încheiat contractul individual de
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, muncă nr. 8/14 mai 2018, în temeiul căruia
în dosarul nr… s-a admis în parte acțiunea, a reclamanta a fost angajată la instituția pârâtă

C. Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 868/2022
în funcția de șef Birou Marketing, Comunicare că, la epoca acordării acestei sume, raporturile
și Relații Publice. de muncă între părți erau suspendate.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta Astfel, potrivit referatului nr. 214 RU/16 noiem
urmărește obținerea unor drepturi bănești în brie 2020, aprobat de Directorul General
temeiul prevederilor contractului colectiv al instituției pârâte, s-a prevăzut acordarea
de muncă aplicabil la nivelul instituției acestui ajutor social, conform statului de
angajatoare. plată atașat, în cadrul căruia se regăsește
nominalizată și reclamanta din prezenta cauză.
Instanța a constatat că pretențiile deduse
judecății, astfel cum au fost precizate, sunt Subsecvent, prin decizia nr. 192DG/23 noiem
întemeiate. brie 2020 s-a dispus suspendarea contractului
individual de muncă al reclamantei pentru
În acest sens, potrivit art. 30 din CCM înre creștere copil până la 2 ani, începând cu data
gistrat sub nr. 445/19 decembrie 2018, sunt de 23 noiembrie 2020.
instituite măsuri de protecție socială, printre
care: dreptul la un ajutor social în cuantum Potrivit corespondenței purtate între părți, în
a două salarii medii brute pe economie, în baza notificării nr. 1/5 ianuarie 2021 adresate
cazul nașterii unui copil [alin. (5)], un cadou de reclamantă, pârâtul a refuzat plata acestui
de 150 lei/eveniment/salariat cu ocazia unor ajutor bănesc cu motivarea că la data acordării
evenimente, precum ziua de 8 martie, ziua de acestuia raporturile de muncă ale reclamantei
1 iunie, P, ziua de naștere a salariatului [alin. (6)] erau suspendate în baza art. 51 alin. (1) lit. a)
și dreptul la un ajutor social în cuantum de un C. muncii, cu consecința incidenței dispozițiilor
salariu mediu brut pe economie, la sfârșit de art. 49 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora
an [alin. (9)]. suspendarea contractului individual de muncă
are ca efect suspendarea prestării muncii de
În privința pretențiilor având ca obiect plata către salariat și a plății drepturilor de natură
sumei de 10.858 lei, reprezentând ajutorul salarială de către angajator.
social cuvenit la nașterea unui copil, conform
art. 30 alin. (5) din CCM și plata sumei de Instanța a reținut că teza invocată de pârâtă
150 lei, reprezentând prima cuvenită pentru este nefondată, câtă vreme la data aprobării
ziua de P, conform art. 30 alin. (6) din CCM, referatului de plată a acestui ajutor bănesc –
instanța a considerat că au fost satisfăcute 16 noiembrie 2020 – contractul individual
în cursul judecății, așa cum atestă ordinul de de muncă al reclamantei nu era suspendat,
plată nr. 310/16 martie 2021 și ordinul de plată această măsură operând ulterior, la data de
nr. 410/9 aprilie 2021, astfel încât sub aceste 23 noiembrie 2020.
JURISPRUDENŢĂ
aspecte, acțiunea a rămas fără obiect și a fost

respinsă ca atare. Pe de altă parte, argumentul pârâtului nu
poate fi primit nici în lumina prevederilor
În privința pretențiilor având ca obiect plata art. 49 alin. (2) C. muncii, din interpretarea
sumei de 5429 lei reprezentând ajutor social cărora rezultă că suspendarea raportului de
cuvenit fiecărui salariat la sfârșit de an, muncă produce efecte asupra principalelor
conform art. 30 alin. (9) din CCM, instanța drepturi și obligații corelative ce alcătuiesc
a apreciat că sunt întemeiate, neputând conținutul acestui raport juridic, în accepțiunea
fi primită apărarea pârâtului referitoare art. 10 C. muncii, și anume asupra prestării
la caracterul necuvenit al acestei plăți în muncii și plății salariului. Prin urmare, ratio
beneficiul reclamantei, din perspectiva faptului legis, așa cum se desprinde din dispozițiile

art. 49 alin. (2) C. muncii este aceea că, pe ca nefondată apărarea acesteia cu privire la
durata suspendării contractului de muncă, diminuarea sumei de la 5429 lei la 3870 lei,
salariatul nu desfășoară activitatea specifică așa cum ar fi fost plătită celorlalți salariați,
funcției sale, sub autoritatea angajatorului câtă vreme nu a fost administrată nicio
iar acesta – în contraprestație – nu plătește probă concludentă care să susțină această
remunerația. În speță, însă, nu ne regăsim împrejurare. În acest sens, din probatoriul
într-o atare ipoteză, întrucât reclamanta administrat, nu rezultă motivul pentru care ar
nu a pretins drepturi salariale aferente unei fi fost operată o atare diminuare a cuantumului
perioade în care raportul său de muncă era ajutorului bănesc cuvenit la sfârșit de an
suspendat (deci pentru muncă neprestată) dar nici faptul că, în mod efectiv, la nivelul
ci pretinde plata unui drept pecuniar care se instituției ar fi fost alocat un cuantum astfel
cuvine la sfârșit de an oricărui salariat, așa diminuat.
cum rezultă din dispoziția art. 30 alin. (9)
Pentru considerentele expuse, instanța a
din CCM. De altfel, ajutorul bănesc analizat
admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul
în cauză nici nu îmbracă natura salarială la
să plătească reclamantei suma de 5429 lei,
care se referă art. 10 C. muncii, respectiv
reprezentând ajutor social, conform art. 30
art. 49 alin. (2) C. muncii, texte de lege care
alin. (9) din Contractul Colectiv de Muncă.
vizează acele drepturi salariale ce se cuvin cu
titlu de contraprestație a muncii. Dimpotrivă, În baza art. 453 C. pr. civ., a obligat pârâtul
acest ajutor pecuniar are natură juridică a să plătească reclamantei suma de 2720 lei
unei măsuri de protecție socială, fiind inserat reprezentând cheltuieli de judecată, constând
în CCM în cadrul unui capitol distinct de cel în onorariul avocațial, conform facturilor și
referitor la salarizare, astfel încât nu este extraselor de cont aflate la dosar, inclusiv
prevăzut în legătură directă cu munca efectiv onorariul aferent redactării notificării prealabile
prestată de salariat ci cu unele evenimente introducerii acțiunii în justiție, prin care
expres identificate în cuprinsul art. 30 din reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a
CCM. Totodată, din interpretarea prevederilor litigiului (notificarea nr. 1/5 ianuarie 2021, fiind
art. 30 alin. (9) din CCM, rezultă că unica vorba de o cheltuială ocazionată de conflictul
cerință care condiționează acordarea acestui individual de muncă dedus prezentei judecăți.
ajutor este aceea a îndeplinirii calității de Totodată, instanța a reținut culpa procesuală
salariat, textul neoperând nicio altă distincție. exclusivă a pârâtului, întrucât aceasta a căzut
Or, este indiscutabil faptul că reclamanta în pretenții și în cazul capetelor de cerere
îndeplinea, la finalul anului 2020, calitatea respinse că rămase fără obiect, câtă vreme
de salariat a instituției pârâte, măsura plata aferentă acestora s-a realizat subsecvent
suspendării contractului individual de muncă promovării acțiunii în justiție).
pentru concediu creștere copil până la 2 ani
neafectând această calitate, care nu se pierde Împotriva acestei sentințe a declarat apel,
decât în situația încetării raportului de muncă în termen legal și motivat, pârâtul A.A.A. al
cu angajatorul respectiv. Municipiului București, pentru următoarele
motive:
În consecință, reclamanta este îndreptățită să
primească plata ajutorului bănesc consacrat de În motivarea apelului, apelantul a arătat că
art. 30 alin. (9) CCM. având în vedere existența CIM nr. 8/14 mai
2018, și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau
În ceea ce privește întinderea obligației de în conformitate cu acesta, cât și cu prevederile
plată în sarcina pârâtului, instanța a reținut CCM nr. 257/2020, așa cum au fost ele

specificate în cererea de chemare în judecată, de a acorda aceste sume din surse proprii, ci
astfel cum a fost reținut și de către instanța de numai din ceea ce acordă ordonatorul principal
fond care a respins capetele 1 și 3 din cerere ca de credite, solicită admiterea prezentei cereri
fiind rămase fără obiect. de apel așa cum a fost ea formulată și totodată
să admită cererea cu privire la diminuarea
Față de capătul 2 din cerere de chemare în sumei pe care trebuie să o acorde intimatei de
judecată se apreciază că instanța de fond la suma de 5429 lei la suma de 3870 lei.
în mod greșit a înțeles în cazul în care va
pronunța o soluție favorabilă reclamantei, să Alăturat prezentei cereri de apel depunem
nu diminueze suma de 5429 lei la suma de înscrisuri doveditoare din care rezultă fără
3870 lei, așa cum a fost ea achitata celorlalți dubiu care au fost sumele alocate și cum
salariați din cadrul instituției. Se menționează au fost ele distribuite de către ordonatorul
că este un serviciu public de interes local principal de credite.
al Municipiului București cu personalitate
Astfel din suma alocată de către ordonatorul
juridică, finanțat integral din alocații de la
principal de credite (Anexa 2), fiecărui salariat
bugetul local al Municipiului București de către
i-a revenit o sumă totală de 4020 lei compusă
ordonatorul principal de credite, respectiv
din 3870 lei reprezentând ajutor social acordat
Primăria Municipiului București.
conform art. 30 alin. (9) din CCM nr. 257/2020
Se învederează că apelanta nu are venituri și 150 lei reprezentând prima în bani cu ocazia
proprii și că toate cheltuielile privind atât zilei de Paște 2020, așa cum rezultă din statul
obiectul de activitate, cât și salariile angajaților de plată (Anexa 4, Anexa 3) atașat prezentei
ori ajutoarele sociale sau primele pentru cereri de apel.
angajați prevăzute în Contractul Colectiv de
Se menționează că intimata a primit toate
muncă încheiat la nivelul C.T.M.B. sunt fi
celelalte sume solicitate așa cum au fost ele
nanțate integral de către ordonatorul principal
cerute în cererea de chemare în judecată,
de credite.
motiv pentru care pretențiile intimatei au fost
Invocă prevederile art. 30 alin. (9) din respinse că rămase fără obiect, așa cum în mod
Contractului Colectiv de Muncă nr. 257/2020 corect a apreciat instanța de fond.
aplicabil la nivelul CTMB.
Solicită să se țină cont de bună credința a
Din bugetul alocat de către ordonatorul apelantei în ceea ce privește toate demersurile
principal de credite la sfârșitul anului 2020, nu efectuate față de ordonatorul principal
s-a putut acoperi decât o parte din acest ajutor de credite în a acorda sumele restante în
acordat pentru fiecare salariat, astfel fiecăruia conformitate cu prevederile contractuale ale
CCM nr. 257/2020.
JURISPRUDENŢĂ
revenindu-i suma de 3870 lei și nu 5429 lei.

Deși așa cum rezultă din probele atașate În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile
prezentei (Anexa 1), a întreprins demersurile art. 466 alin. (1), art. 468 alin. (2), art. 470
necesară față de ordonatorul principal de alin. (1) și ale art. 471 alin. (1) C. pr. civ.
credite solicitând întreaga sumă așa cum este
ea prevăzută în dispozițiile CCM nr. 257/2020. Prin cererea de apel s-a solicitat judecarea
prezentei cauze și în lipsă.
Pentru aceste considerente și pentru a nu se
crea o discrepanță între sumele primite de Prin întâmpinare, intimata B.B.B. a solicitat
ceilalți salariați și intimată dar mai ales pentru respingerea apelului, ca nefondat, menținerea
faptul că apelanta nu are nicio posibilitate reală dispozițiilor sentinței instanței de fond, ca

legale și temeinice și obligarea apelantei- nostru, la momentul aprobării acestui ajutor

pârâte la plata cheltuielilor de judecată. social, salariul mediu brut pe economie era în
cuantum de 5429 lei, ci nu de 3870 lei.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat
că în cadrul CTMB, este aplicabil Contractul Nu are niciun fel de relevanță faptul că
Colectiv de Muncă nr. 445/19 decembrie 2018. ordonatorul principal de credite a efectuat
plata acestor ajutoare sociale la cuantumul
Conform contractului colectiv de muncă, de 3870 lei și nu are niciun fel de importanță
salariații beneficiază de anumite măsuri de situația celorlalți salariați care au dobândit în
protecție socială, printre care și acordarea mod parțial acest ajutor social.
unor ajutoare sociale și prime care nu i-au fost
achitate de angajatorul CTMB. Conform art. 5 alin. (4) din Contractul Colectiv
de Muncă, în scopul acordării drepturilor
Prin Referatul nr. 214 RU/16 noiembrie 2020 prevăzute în contractul colectiv de muncă,
emis de Serviciul Administrativ, Resurse angajatoarea se obligă să asigure acordarea
Umane, Secretariat din cadrul C.T.M.B., i s-a fondurilor necesare înainte de adoptarea
aprobat acordarea ajutorului social în cuantum bugetului.
de 5429 lei, în conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (9) din Contractul Colectiv de Referitor la susținerile apelantei-pârâte con
Muncă aplicabil în cadrul C.T.M.B. form cărora aceasta nu ar avea niciun fel de
culpă în ceea ce privește plata acestor drepturi
În data de 23 noiembrie 2020, prin Decizia întrucât ordonatorul principal de credite este
nr. 192DG/23 noiembrie 2020 (Anexa 9 la Primăria Municipiului București care a alocat
cererea de chemare în judecată – dosar fond), parțial bani pentru plata acestor drepturi, se
i-a fost suspendat contractul individual de solicită a fi respinse ca nefondate întrucât
muncă, intrând în perioada concediului de conform contractului individual de muncă, a
creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, încheiat un raport de muncă cu angajatorul
pentru perioada 23 noiembrie 2022. C.T.M.B., nu cu Primăria Municipiului București.
Pârâta susține faptul că ar trebui să achite doar Angajatorul C.T.M.B are obligația să asigure
suma de 3870 lei, reprezentând ajutor social, acordarea integrală a fondurilor necesare,
cuvenit în baza dispozițiilor art. 30 alin. (9) din înainte de adoptarea bugetului, astfel cum
Contractul Colectiv de Muncă, întrucât din prevede art. 5 alin. (4) din Contractul Colectiv
bugetul alocat de către ordonatorul principal de Muncă și de a plăti integral aceste drepturi,
de credite la sfârșitul anului 2020, nu s-a putut astfel cum prevede art. 30 alin. (9) din
acoperi decât o parte din acest ajutor social Contractul Colectiv de Muncă.
acordat fiecărui salariat, respectiv suma de
3870 lei. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 205 C. pr. civ.
Motivele de apel formulate de apelanta pârâtă
sunt nefondate având în vedere că potrivit Prin întâmpinare s-a solicitat și judecarea
dispozițiilor art. 30 alin. (9) din Contractul cauzei în lipsă.
Colectiv de Muncă, angajatorul este obligat Apelanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
să plătească fiecărui salariat la sfârșit de an,
un ajutor social în numerar, în cuantum de un Curtea a încuviințat, la cererea apelantei, proba
salariu mediu brut; pe economie. Or, în cazul cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor ajutor (f. 10-12 dosar apel), apelanta a decis
art. 477 C. pr. civ., în raport de actele și lucrările acordarea sumei de 4020 lei reprezentând
dosarului, Curtea reține următoarele: ajutor social (în realitate conform mențiunilor
de pe tabel 3870 lei ajutor social sfârșit
În esență, apelanta a înțeles să critice hotărârea de an+150 lei P) în baza art. 30 alin. (9) din
instanței de fond pentru următoarele motive: contractul colectiv de muncă pentru un număr
față de capătul 2 din cerere de chemare în de 26 de salariați printre care nu se regăsea și
judecată se apreciază că instanța de fond
intimata.
în mod greșit a înțeles în cazul în care va
pronunța o soluție favorabilă reclamantei, să Apelanta susține că nu are venituri proprii și
nu diminueze suma de 5429 lei la suma de că toate cheltuielile sunt finanțate integral
3870 lei, așa cum a fost ea achitată celorlalți de către ordonatorul principal de credite,
salariați din cadrul instituției; apelanta nu iar din bugetul alocat de către ordonatorul
are venituri proprii și că toate cheltuielile principal de credite la sfârșitul anului 2020,
sunt finanțate integral de către ordonatorul nu s-a putut acoperi decât o parte din acest
principal de credite, iar din bugetul alocat ajutor acordat pentru fiecare salariat, astfel
de către ordonatorul principal de credite la fiecăruia revenindu-i suma de 3870 lei și nu
sfârșitul anului 2020, nu s-a putut acoperi 5429 lei, sens în care și în cazul intimatei se
decât o parte din acest ajutor acordat pentru impunea diminuarea suma de 5429 lei la suma
fiecare salariat, astfel fiecăruia revenindu-i de 3870 lei.
suma de 3870 lei și nu 5429 lei.
Curtea reține că apelanta este serviciu public
Conform art. 30 alin. (9) din contractul de interes local al Municipiului București cu
colectiv de muncă nr. 445/19 decembrie personalitate juridică, fiind finanțată integral
2018 „Angajatorul va acorda fiecărui salariat de la bugetul local al Municipiului București
la sfârșit de an, un ajutor social în numerar, de către ordonatorul principal de credite, adică
în cuantum de un salariu mediu brut pe
Primăria Municipiului București.
economie”.
Chiar dacă finanțarea se asigură de la bugetul
Conform referatului nr. 214RU/16 noiembrie
local al Municipiului București potrivit art. 5
2020 (f. 34 dosar fond) emis de apelantă și
alin. (4) din contractul colectiv de muncă
aprobat de Directorul general s-a acordat
nr. 445/19 decembrie 2018 apelanta și-a
intimatei suma de 5429 lei reprezentând ajutor
asumat că „În scopul salarizării și acordării
social în baza art. 30 alin. (9) din contractul
celorlalte drepturi prevăzute în prezentul con
colectiv de muncă.
tract, instituția va asigura fondurile necesare,
înainte de adoptarea bugetului, precum și în
JURISPRUDENŢĂ
În cazul intimatei, prin decizia nr. 192D.G/23 no

iembrie 2020 (f. 36 dosar fond) începând cu vederea modificării ulterioare a acestuia”.
data de 23 noiembrie 2018 s-a suspendat
De asemenea, Curtea va avea în vedere
contractul individual de muncă al intimatei
pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 dispozițiile art. 148 din Legea nr. 62/2011
ani, respectiv perioada 23 noiembrie 2022. potrivit cărora „(1) Executarea contractului
colectiv de muncă este obligatorie pentru
Ulterior, prin adresa nr. 1167/28 decembrie părți. (2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate
2020 emisă de apelantă, referatul de acordare prin contractul colectiv de muncă atrage
ajutor social aprobat de Directorul General și răspunderea părților care se fac vinovate de
tabelul angajaților care beneficiază de acest aceasta.”

Prin urmare, independent de sursa de finanțare În ceea ce privește solicitarea intimatei de

a apelantei, atât timp cât aceasta și-a asumat obligare a apelantei la plata cheltuielilor
obligația de a plăti salariatului ajutorul social de judecată în cuantum de 2020 lei pentru
în cuantum de un salariu mediu brut pe etapa apelului, Curtea reține că la dosarul
economie, iar valabilitatea acestei dispoziții cauzei intimata a depus o singură factură
din contractul colectiv de muncă nu a fost nr. 622/13 februarie 2020 (f. 31 și 34) în
sumă de 1000 lei și dovadă de plată referința
contestată, apelanta era ținută să-și execute
nr. 165EPOP/14 februarie 2022 (f. 30)
obligațiile execute obligațiile întocmai cum și
pentru suma de 1000 lei aferentă facturii
le-a asumat.
nr. 622/13 februarie 2022, respectiv dovadă de
Din acest punct de vedere, nu prezintă rele plată referința nr. 165EPOP/18.10.2021 (f. 32)
vanță în cauză împrejurarea că din bugetul pentru suma de 1020 lei aferentă unei alte
facturi nr. 596/16 octombrie 2021, inexistentă
alocat de către ordonatorul principal de credite
la dosar, precum și extras cont aferent acestei
la sfârșitul anului 2020, nu s-a putut acoperi
din urmă plăți.
decât o parte din acest ajutor acordat pentru
fiecare salariat, respectiv suma de 3870 lei, Cum referitor la suma de 1020 lei reprezentând
după cum nu prezintă relevanță nici faptul că contravaloarea facturii nr. 596/16 octombrie
celorlalți colegi ai intimatei li s-a plătit doar 2021 nu se poate stabili legătura ei cu prezenta
suma de 3870 lei din cei 5429 lei datorați. cauză, respectiv că reprezintă cheltuieli de
judecată (onorariu avocat, eventual alte
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă cheltuieli etc.) efectuate în etapa apelului
interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la în dosarul nr. (…), în baza art. 453 alin. (1)
situația de fapt reținută. C. pr. civ., Curtea va obliga pe apelantă
să plătească intimatei suma de 1000 lei
Pentru toate aceste considerente, potrivit reprezentând cheltuieli de judecată și va
art. 480 alin. (1) C. pr. civ., Curtea va respinge respinge în rest cererea de acordare cheltuieli
apelul ca nefondat. de judecată în etapa apelului.

AGORA
UNELM Fest 2023- Summitul Internațional al Experților în Legislația Muncii, București, 3-4 aprilie 2023
UNELM Fest 2023

Summitul Internațional al Experților în
Legislația Muncii, București, 3-4 aprilie 2023
Expert legislația muncii, dr. Roxana Maria POPESCU
Membru acreditat UNELM
În perioada 3-4 aprilie 2023 a avut loc la București UNELM Fest 2023 – Summitul Internațional
al Experților în Legislația Muncii. Acest veritabil festival al relațiilor de muncă se află la a 11-a
ediție și a reunit experții în legislația muncii din România, Italia, Spania, Canada și Coreea de Sud.
Motto-ul evenimentului din acest an a fost #ECHILIBRU. Pentru că noi oamenii avem nevoie
de echilibru între viața profesională și viața personală.
Relațiile de muncă flexibile și echilibrate a fost tema principală a evenimentului, o temă ce

nu a fost aleasă întâmplător ci pentru a pune în dezbatere recentele modificări aduse legislației
muncii din România și din lume.
În acest context, președintele UNELM, Corneliu Bențe declara la deschiderea summitului:
„În această perioadă în care legislația muncii a suferit ample modificări și completări, gestionarea
corectă a relațiilor de muncă este factorul esențial care trebuie susținut necondiționat.
Este evident faptul că datorită avalanșei de norme legislative, mediul economic, fie firmele
mari sau micii antreprenori, au nevoie de un profesionist care să răspundă imediat solicitărilor
angajatorilor și care să pună în acord noile obligații legale cu starea de fapt existentă la acest
moment.
Trebuie să ținem seamă de noile tendințe de organizare a muncii și să ne gândim la adoptarea unor
norme care să reglementeze flexibilizarea relațiilor de muncă cum ar fi munca de oriunde prin
intermediul comunicațiilor mobile ori stabilirea unor programe de lucru adaptate nevoilor lucrătorilor.”
În prima zi a evenimentului au fost prezenți reprezentanți ai instituțiilor și autorităților publice

cu atribuții în relațiile de muncă din România, astfel:
– Deputat, membru al Comisiei de muncă a Camerei Deputaților și inițiatoarea legii privind

serviciul extern specializat în resurse umane și salarizare, doamna Mara Calista;
– Consilierul de Stat al Cancelariei Prim-ministrului, domnul Mihnea Claudiu Drumea;
– Secretarul de Stat în Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, domnul Cristian Vasilcoiu;
– Inspector General de Stat, Inspecția Muncii, domnul Dantes Nicolae Bratu;
– Inspectorul Șef al ITM București, domnul Constantin Bujor;
– Ofițerul național de legătură al României la Autoritatea Europeană a Muncii, domnul Cosmin
Constantin;
AGORA | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 247

Roxana Maria POPESCU
Deasemenea, au transmis mesaje de susținere mari personalități ale dreptului muncii, practicieni
cu vastă experiență la nivel național, european și internațional:
– Corneliu Bențe – Președintele Uniunii Naționale a Experților în Legislația Muncii din România;
– Alexandru Țiclea – Avocat, Prof. univ. dr.- Președinte de onoare UNELM – România;
– Francesco Duraccio – Vicepreședintele Ordinului Consultanților de Muncă din Italia;
– Carlos Puebla Lorente – Reprezentantul Consiliului General al Consultanților în Securitate
Socială din Spania;
– Anthony Ariganello – Președintele Ordinului Consilierilor în Resurse Umane Acreditați din
Canada;
– Hwang-gu Lee – Președintele Experților în Muncă Acreditați din Coreea de Sud.
Cea de-a doua zi a festivalului a fost dedicată exclusiv problemelor cu care se confruntă experții
în legislația muncii, angajatorii și lucrătorii deopotrivă, probleme la care au găsit soluții cei mai
buni profesioniști ai momentului:
– Alexandru Țiclea – Avocat, Prof. univ. dr. – Președinte de onoare UNELM – România;
– Raluca Dimitriu – Prof. univ. dr. – Academia de Studii Economice din București;
– Magda Volonciu – Avocat, Prof. univ. dr. – Universitatea „Titu Maiorescu” din București;
– Laura Georgescu – Avocat, Conf. univ. dr. – Membru de onoare UNELM – România;
– Amelia Farmathy – Judecător – Curtea de Apel București;
– Alma Ciornei-Judecător – Tribunalul București;
– Adrian Bența – Consultant fiscal.
UNELM Fest 2023 s-a încheiat cu o concluzie importantă: serviciile externe specializate în
resurse umane și salarizare trebuie să furnizeze angajatorilor servicii de management al
relațiilor de muncă la cel mai înalt nivel profesional!
„Este clar că evoluția tehnologică impune crearea de strategii și politici de resurse umane
care să recunoască importanța OMULUI ca piesă esențială în activitatea angajatorului, fie
el privat sau de stat.
Acum avem șansa de a participa la promovarea unor schimbări legislative care să ducă la o
nouă abordare a raporturilor de muncă. Însă pentru a putea construi o lume a muncii mai
bună trebuie să ne implicăm fiecare și să spunem hotărât care sunt nevoile și interesele
angajatorilor și lucrătorilor din România.” Conchide Corneliu Bențe, președintele UNELM.
AGORA
248 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | AGORA

ABREVIERI
A.G.A. – Adunarea generală a acţionarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a Tribunal Suprem (Curţii de Apel,
acţionarilor Tribunalului etc.) pe anul…
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea şi C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii
Administrarea Patrimoniului Statului Constituţionale a României pe anul …
A.U.B. – Revista Analele Universităţii C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Bucureşti, Seria Drept Omului
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor
Blaga – Sibiu” Mobiliare
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valorificarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
Activelor Bancare Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valorificarea cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Activelor Statului Cas. I, II – Curtea de Casaţie şi Justiţie a
AELS – Asociaţia Europeană a Liberului României, secţia I, a II-a etc.
Schimb Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
alin. – alineat (jurisprudenţa franceză)
apud. – citat după CE – Comunitatea Europeană / Tratatul de
art. – articolul instituire a Comunității Europene
AUE – Actul Unic European CECO – Comunitatea Europeană a
B. Of. – Buletinul Oficial, partea I Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de
B.N.R. – Banca Naţională a României instituire a Comunității Europene a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oţelului
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor
BNP – Biroul notarului public Omului / Curtea Europeană a
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curţi de Drepturilor Omului
Casaţie şi Justiţie a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenţei Curţii / Tratatul de instituire a Comunității
Supreme de Justiţie a României Economice Europene
(1993-1999) CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
C. aer. – Codul aerian Atomice / Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei
C. Apel – Curtea de Apel
Atomice
C. civ. – Codul civil
cf. – a se compara cu
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian) (german)
CEJ – Curtea Europeană de Justiţie
C. com. – Codul comercial
CJUE – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
(după intrarea în vigoare a Tratatului
(german)
de la Lisabona)
C. F. – cartea funciară
CML Rev – Common Market Law Review
C. fam. – Codul familiei (Kluwer Law International)
C. fisc. – Codul fiscal col. civ. – colegiul civil
C. m. – Codul muncii COMI – centrul principalelor interese ale
C. pen. – Codul penal debitorului
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă compl. – completat
C. pr. fisc. – Codul de procedură fiscală Convenţie – Convenţia pentru apărarea
C. pr. pen. – Codul de procedură penală drepturilor omului şi a libertăţilor
C. silv. – Codul silvic fundamentale (Convenţia europeană
C. vam. – Codul vamal a drepturilor omului)
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial COREPER – Comitetul reprezentanţilor
Internaţional Bucureşti de pe lângă permanenţi
Camera de Comerţ şi Industrie a Culegere – Culegere de hotărâri a Curţii de
României Justiţie a Comunităţilor Europene,
C.C. – Curtea Constituţională Tribunalului de Primă Instanţă şi
C.C.I. – Camera de Comerţ şi Industrie Tribunalului Funcţiei Publice
C.C.I.R. – Camera de Comerţ şi Industrie a D. – Decretul
României D.L. – Decretul-lege

Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” O.E.C.D. – Organizaţia pentru Cooperare şi
(jurisprudenţa franceză) Dezvoltare Economică
dec. – decizia O.M.C. – Organizaţia Mondială a Comerţului
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. O.R.C. – Oficiul Registrului Comerţului
DG – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Dreptul – revista Dreptul ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
e.g. – exempli gratia OP – ordin de plată
ECR – European Courts Report (Reports of op. cit. – opera citată
Cases before the Court of Justice and p. – pagina
the Court of First Instance p. n. – paranteza noastră (a autorului)
Ed. – Editura par. – paragraful
Ed. – ediţia passim – în diverse locuri
ELR – European Law Review pct. – punctul
en. – englez / britanic PE – Parlamentul European
etc. – etcaetera („şi celelalte”) PESC – Politica Externă şi de Securitate
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Comună
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
instituire a Comunității Europene a Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii
Energiei Atomice 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992)
ex. – (de) exemplu pt. – pentru
F.M.I. – Fondul Monetar Internaţional R.D.C. – Revista de drept comercial – serie nouă
FEI – Fondul european de investiţii R.D.P. – Revista de drept penal
fr. – francez R.R.D. – Revista română de drept
FSE – Fondul social european R.R.D.A. – Revista română de drept al afacerilor
g. – german R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
G.I.E. – Grup de interes economic (comunitar)
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
idem – acelaşi autor
R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit européen
infra – mai jos
(Editions Dalloz)
IR – secţiunea „Informations rapides” Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
(jurisprudenţa franceză) Cour de justice et du Tribunal de
it. – italian première instance
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Rep. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul
J. N. – Revista „Justiţia Nouă” de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie
JAI – Justiţie şi Afaceri Interne a Comunităţilor Europene şi a
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Tribunalului de Primă Instanţă a
Générale. La semaine juridique” Comunităţilor Europene (ediţia în
(jurisprudenţa franceză) limba română) (partea I – hotărârile
JO – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene CJCE; partea a II-a – hotărârile TPI)
(seria „L” – Legislaţie, seria „C” – Repertoriu I – I. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu
Comunicări şi Informaţii) de practică judiciară în materie
Jud. – Judecătoria civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
Jur. Gen. – Jurisprudenţa generală instanţe judecătoreşti pe anii 1952-
Jur. Rom. – Jurisprudenţa română 1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Juridica – Revista Juridica Bucureşti, 1970
L. p. – Revista „Legalitatea Populară” Repertoriu II – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
l. – litri judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera
instanţe judecătoreşti pe anii
loc. cit. – locul citat
1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi
M. Of. – Monitorul Oficial al României, partea I
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
mod. – modificat Repertoriu III – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
mp – metri pătraţi judiciară în materie civilă a
n. a. – nota autorului Tribunalului Suprem şi a altor
n. n. – nota noastră (a autorului) instanţe judecătoreşti pe anii 1975-
n.r. – nota redacţiei 1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
n.t. – nota traducătorului Bucureşti, 1982
nr. – numărul

Repertoriu IV – I. Mihuţă, Repertoriu de practică t. – tomul
judiciară în materie civilă a T. J. – Tribunalul judeţean
Tribunalului Suprem şi a altor T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
instanţe judecătoreşti pe anii 1980- T. reg. – Tribunalul regional
1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Bucureşti, 1986 t.n. – traducerea noastră
Rev. soc. – Revue des sociétés T.S. – Tribunalul Suprem
RFD adm. – Revue française de droit TFP – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii
administratif Europene
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii
RTD com. – Revue trimestrielle de droit Europene (Tratatul de la Lisabona)
commercial TGI – Tribunal de grande instance
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit européen (jurisprudenţa franceză)
s. civ. – secţia civilă TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al
s. com. – secţia comercială Comunităţilor Europene
s. cont. adm. – secţia de contencios administrativ Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii
s. pen. – secţia penală Europene (după 1 noiembrie 1993, ca
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” urmare a modificărilor aduse Tratatului
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” CEE prin Tratatul de la Maastricht)
s.n. – sublinierea noastră Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii
S.U. – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Economice Europene (semnat
Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi la Roma, la 25 martie 1957, cu
Justiţie) modificările ulterioare survenite
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Babeş- până la Tratatul de la Maastricht)
Bolyai”– Series Iurisprudentia Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
SA – societate pe acţiuni (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
SC – societatea comercială Trib. – Tribunalul
SEE – Spaţiul Economic European TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
sent. civ. (pen.) – sentinţa civilă (penală) etc. vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SNC – societate în nume colectiv de la Lisabona)
soc. – secţia de dreptul muncii TVA – taxa pe valoare adăugată
(jurisprudenţa franceză) UE – Uniunea Europeană
SPPI – Societate civilă profesională de UEM – Uniunea Economică şi Monetară
practicieni în insolvenţă urm. – următoarele
SRL – societate cu răspundere limitată V. – a se vedea
supra – mai sus V° – verbo (la cuvântul)
ş. a. – şi alţii (altele) vol. – volumul

CONDIȚII GENERALE DE PUBLICARE
ÎN REVISTELE WOLTERS KLUWER ROMÂNIA
1. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în Revistele Wolters Kluwer România (Pandectele
Române, Revista Română de Dreptul Muncii, Revista Română de Drept al Afacerilor, Revista
Română de Drept European), sub rezerva acceptării sale de către Redacția revistei, constituie
consimțământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiții generale:
2. Colegiul de redacție va accepta lucrarea cu condiția ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel și stil, considerând un minim necesar pentru a fi acceptată, următoarele:
– nivel științific corespunzător;
– tema lucrării să fie actuală;
– lucrarea să conțină un aport de noutate față de doctrina existentă;
– conținutul lucrării să fie adus la zi cu legislația în vigoare în momentul predării.
Dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată
sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
în exclusivitate și fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al
Revistei în care are loc publicarea, pe o perioadă de 4 ani;
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de
existență;
– dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii și distribuirii în format
electronic;
– dreptul de a retipări acel număr al revistei care include și lucrarea autorului, pe toată durata
de existență a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail

redactie@wolterskluwer.ro și vor respecta următoarele condiții:
– articolele se vor transmite în format Word și vor fi redactate cu diacritice, fără greșeli
gramaticale, cu respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere
autorului să recorecteze lucrarea;
– fiecare articol va avea titlu, rezumat în limba română și engleză, cuvinte-cheie și va respecta
o structură coerentă (capitole, secțiuni etc.).
5. Autorul garantează că este singurul deținător al dreptului de autor asupra lucrării și că lucrarea
este originală, cu excepția materialelor de domeniu public și a extraselor din alte lucrări, care sunt
făcute cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății intelectuale. Autorul își asumă
deplina responsabilitate în privința conținutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacția își rezervă următoarele drepturi:

– să modifice titlul acestora;

– să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere ideilor,
opiniei și argumentelor autorilor.
7. Autorii vor primi o confirmare a recepției în termen de 10 zile. Pentru a evita orice
disfuncționalități în transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care în
termenul menționat nu au primit confirmarea, să contacteze, printr‑un nou mesaj, redacția.
Decizia de publicare a articolului aparține Colegiului de redacție al revistei și va fi luată în urma

unui proces de analiză a lucrării, conform criteriilor enunțate la pct. 2. În cazul în care există
sugestii de modificare, acestea vor transmise autorilor. Refuzul de a modifica articolele în sensul
dorit de Colegiul de redacție într‑un termen rezonabil convenit de părți, echivalează cu retragerea
articolului de la publicare.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoțite de un rezumat redactat în

limba engleză, de maxim o pagină.
9. Sursele bibliografice vor fi citate complet, cuprinzând: numele și inițiala prenumelui autorului,
lucrarea, ediția, editura, locul de editare, anul apariției, pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile
conform uzanțelor revistei.
10. Hotărârile judecătorești redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să fie definitive.
Se va specifica dacă sunt publicate și sursa.
11. Autorii vor preciza numele și prenumele, profesia (funcția), locul de muncă / locul desfășurării
activității, adresa, email și telefonul. La cererea Editurii, autorul trebuie să furnizeze documentele
cerute de aceasta (acord de editare, declarație).
12. Acceptarea de către redacție a articolelor trimise spre publicare implică încheierea valabilă a
contractului de editare, având în vedere dispozițiile art. 42 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, care prevăd că pentru încheierea contractului de editare
având drept obiect opere utilizate în presă nu este obligatorie forma scrisă.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII
www.rrdm.ro

RRDM Nr. 2-2023

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

RRDM Nr. 2-2023

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

REVISTA ROMÂNĂ DE

Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN

AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023

EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

THE EXPERT’S ANSWER

JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 7

NATIONAL CASE LAW

8 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023

Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02.-31.03.2023

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 11

de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor

12 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | NOUTĂȚI

Ordinul 663/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului investițiilor

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 13

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități

celor de transport electrice ori pentru decontarea carburantului ne­cesar

14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | NOUTĂȚI

Institutul Național de Statistică

Comitetul Mixt al SEE

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 15

Legea 63/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017

16 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | NOUTĂȚI

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 17

Ordinul 119/2023 privind desemnarea Casei Județene de Pensii Bihor ca instituție

Comitetul Mixt al SEE

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | NOUTĂȚI

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Keywords: application, convention, European Court, sexual harassment, admissibility,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanță superioară celor naționale,

Sesizarea Curții are loc cu respectarea riguroasă a elementelor prevăzute în art. 47

Cuvinte-cheie: cerere, convenție, Curtea Europeană, hărțuire sexuală, inadmisibilitate,

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 21

Admiterea unui stat în Consiliul Europei presupune și acceptarea jurisdicției Curții.

Judecătorii sunt aleși pe o perioadă de 9 ani de Adunarea Parlamentară de pe o listă de 3 candidați

Curtea este condusă de un președinte, secondat de 2 președinți, aleși pe o perioadă de 3 ani.

Cei 47 de judecători alcătuiesc Adunarea Plenară a Curții pentru alegerea președintelui, a

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | DOCTRINĂ

c) dacă reclamantul are un reprezentant, data și semnătura originală a reclamantului în rubrica

d) partea sau părțile contractante împotriva cărora este îndreptată cererea;

e) o expunere succintă și lizibilă a faptelor;

f) o expunere succintă și lizibilă a pretinsei sau a pretinselor încălcări ale Convenției și a

g) o expunere succintă și lizibilă privind respectarea de către reclamant a condițiilor de

b) Reclamantul poate totuși completa informațiile respective anexând la formularul de cerere

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 23

a) reclamantul a furnizat o explicație satisfăcătoare pentru neîndeplinirea cerinței în cauză;

24 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | DOCTRINĂ

5. Soluții ale Curții Europene

2018, pp. 445-491.

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | 25

Cele 45 de pagini menționate în convocator erau transcrierea comunicărilor pe care reclamantul

Cu toate acestea, a fost sancționat disciplinar.

Instanța a apreciat că monitorizarea convorbirilor efectuate de angajat pe internet prin intermediul

De asemenea, a reținut că dreptul angajatorului de a monitoriza angajații săi la locul de muncă în

Curtea de Apel a menținut soluția tribunalului, motivând în esență:

În concluzie, angajatorului căruia îi aparține investiția este îndrituit, în contextul exercitării

26 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 2/2023 | DOCTRINĂ

Curtea a reținut că „măsura contestată de reclamant, și anume monitorizarea comunicărilor

celor de transport electrice ori pentru decontarea carburantului necesar