Caracterizarea personajului literar Julieta

Julieta este alături de Romeo unul dintre personajele principale și eponime

ale tragediei scrise de William Shakespeare, în anul 1595. Protagonista are un
statut social important, fiind membră a familiei Capulet, foarte influentă în Verona
secolului al XIV-lea. Deși este singură la părinți, fata nu este crescută de mama
sa, ci de doica, ce îi era prietenă, confidentă și chiar o a doua mamă.

Julieta este caracterizată direct de către tatăl său ca fiind ,,nădejea și

mângâierea", care ,,abia împlinise paisprezece ani".

Caracterizarea indirectă, care se desprinde din limbaj, fapte, relația cu alte

personaje și nume, scoate în evidență alte trăsături esențiale ale acestui personaj
feminin. În ciuda vârstei fragede, Julieta vorbește ca o femeie matură,
marcată pasiunea care se naște pentru cel pe care ar fi trebuit să-l urască, căci
face parte dintr-o familie din Verona rivală cu a sa, familia Montague. ,,Dacă-i
însurat,/ Mormântul mi-e și patul de mireasă”, îi mărturisește Julieta doicii, imediat
ce-l cunoaște pe Romeo. Întotdeauna Julieta are încredere în situațiile cele mai
dificile cu care se confruntă. Ea are momente de ezitare, atunci când se îndoiește
pentru o clipă de buna credință a călugărului Lorenzo și ezită să ia licoarea
dată de acesta, care să o cufunde într-un somn asemănător morții, pentru a evita
astfel căsătoria cu contele Paris: ,,…dacă-i vreo otravă,/ Pe care-o pregăti cu
viclenie/ Călugărul, să mor, ca nunta asta/ Să nu-l dezonoreze? … Da,mă tem/
că este-așa“. Pană la urmă se arată curajoasă și înghite băutura miraculoasă,
fiind capabilă de orice sacrificiu, pentru a nu-și trăda iubitul.

Tânăra Julieta este lipsită de dușmănie, așa cum se poate observa indirect
în așa-numita ,,scenă a balconului*, din Actul II, Scena 2: ,,Doar numele ce-l porți
îmi e dușman./ Și chiar de n-ai fi Montague, tu ești/ Tot tu.* De asemenea,
autocaracterizarea, realizată în discuția cu Romeo, scoate în evidență inocența,
sinceritatea și lipsa de cochetărie a Julietei: ,,De nu mi-ar pune noaptea văl pe
față,/ Obrazu-mi feciorește-ar rumeni/ De cele ce ți-am zis în noaptea asta,/ Mult,
mult aș vrea să fiu cuviincioasă*. Tot în scena balconului, Julieta îi declară lui
Romeo că este capabilă de orice sacrificiu pentru a fi alături de el: ,,Iar eu ți-oi
pune totul la picioare/ Oriunde te-oi urma, stăpânul meu*.

Numele Julieta este simbolic. El provine din latină și e un derivat al formei

Julia, fiica lui Jupiter, însemnând ,,plină de viață*, ,,tânără*.

Personajul Julieta este tipul adolescentei pure, care descoperă fericirea

prin iubire și este capabilă să se sacrifice pentru ea prin moarte, condamnând
astfel ambiția, orgoliile și prejudecățile sociale.
 Caracterizarea personajului literar Romeo

Romeo, este alături de Julieta protagonistul tragediei omonime scrise de

de William Shakespeare, în anul 1595. Tânarul are un statut social important în
acele timpuri, el aparținând unei familii importante din Verona secolului al XIV-lea,
dominată de o veşnică rivalitate pentru o altă familie influentă pe nume Capulet.
Romeo este unicul fiu al familiei Montague. Abia ieşit din adolescență, Romeo,
nutrește inițial o dragoste fără speranță pentru Rosalinda. Ea nu apare în mod
direct în piesă, pentru că simbolizează iubirea vagă din sufletul lui Romeo, care
se clarifică și dispare de îndată ce devine pasiune iubirea sa pentru Julieta.
Până să o cunoască pe tânăra Capulet, dragostea reprezintă pentru Romeo un
prilej de eternă condradicție.

Protagonistul este un ,,tânăr visător’’, cum îl caracterizează, în mod direct

părintele Lorenzo. Calitățile lui Romeo sunt recunoscute de la început chiar de
rivalul familiei sale, bătrânul Capulet, în caracterizarea directă făcută de acesta:
,,Acest tânăr/ Se poartă ca un vrednic gentilom.”

Caracterizarea indirectă, care se desprinde din limbaj, fapte, relația cu alte

personaje, scoate în evidență alte trăsături morale esențiale ale acestui personaj
masculin. Romeo crede că iubirea e doar un vis, când o vede pe Julieta; ,,O,
sfântă noapte! Mult mi-e teamă/ Că totu-i doar un vis, findcă-i noapte.../ Prea
dulce e să poată fi aievea!” Pentru Romeo iubirea înseamnă devotament și
dăruire, iar când Julieta îî spune: ,,Spre-a te vedea, aș vrea să uit într-una/
Gândind ce dulce e să-mi fi aproape...”, el îi răspunde pe măsură: ,,Ca tu să uiți
mereu, aș tot rămâne/ Uitând de orice altceva pe lume...”, așa cum se observă în
scena balconului din Actul II, Scena 2.

Atunci când vărul său Benvolio îi aduce teribila veste, Romeo vine într-un
suflet să se convingă de faptul că Julieta nu mai este vie, șe luptă vitejește cu
rivalul său, contele Paris, pe care il ucide, apoi recurge la gestul disperat al
sinuciderii, luând otravă, Decizia sa este o expresie în fața refuzului familiilor
Capulet și Montague ca el să fie împreună cu Julieta, este o dovadă a puterii de
a-și sacrifica viața pentru iubirea sinceră pe care i-o purta Julietei.

Personajul Romeo este tipul gentilomului, al cavalerului care descoperă

fericirea prin iubire și este capabil să se sacrifice pentru ea prin moarte,
condamnând astfel ambiția, orgoliile și prejudecățile sociale ale lumii în care trăia.
El este o figură tragică. Inițial, apare ca un tânăr superficial, incapabil să se
regăsească într-o iubire, ulterior, devine un tânăr implicat într-o relație complexă,
pasională, care il face capabil de sacrificiul suprem.