Perioada preşcolară mai este denumită şi perioada cele de-a doua copilării sau perioada

vârstei de aur a copilăriei.

Această etapă are o importanţă deosebită în viaţa copilului. Acum, un număr destul de mare
de copii, prin integrarea în învăţământul preşcolar, ies din cadrul educaţional restrâns al familiei.

"Acest stadiu este acela în care copilul, fixându-şi oarecum singur locul prin criza de opoziţie
şi disociindu-se în oarecare masură de lumea ambiantă descoperă că există o realitate externă
care nu depinde de dânsul şi de care trebuie să ţină seama dacă vrea să-şi atingă
scopurile"(Osterrieth).

Acesta este momentul când, copilul înţelege că realitatea externă nu se reduce la propriile
sale trăiri și că el se poate raporta mai bine la aceasta dacă o cunoaşte, fără a ţine seama de ea în
acţiunile pe care le desfăşoară.

Pe de o parte, mediul solicită copilului adaptări ale comportamentului la sisteme diferite de

cerinţe în condiţii de tutelă, protecţie şi afecţiune, iar pe de alta parte, creează o mare sesizare a
diversităţii lumii şi vieţii, o mai densă şi complexă antrenare a deciziilor, curiozităţii, trăirilor
interne la situaţii numeroase şi inedite.

Se dezvoltă bazele personalităţii copilului şi capacităţile de cunoaştere şi comunicare.

Sunt remarcate diferenţe în modul de relaţionare şi adaptare la condiţiile de mediu pentru

copiii care frecventează grădiniţa şi pentru cei care rămân în familie până la intrarea în şcoală.

Copilul este antrenat în activităţi tot mai diverse, care alături de joc, contribuie la dezvoltarea
fizică şi psihică.

Comportamentul infantil începe să se caracterizeze printr-o atitudine incontestabil mai

realistă şi mai obiectivă, care cunoaşte o evoluţie deosebită, astfel încât la şase ani, copilul este
capabil să depăşească simpla activitate ludică, urmărind finalităţi independente de plăcerea pe
care aceasta i-o poate oferi.