terminatii radacina verb limba germana

În limba germană, terminațiile rădăcinii unui verb variază în funcție de modul, timpul și persoana în
care se conjugă verbul. Iată câteva exemple de terminații ale rădăcinii verbilor din limba germană:

1. Prezent simplu (Präsens):

 Ich (eu) - terminația pentru majoritatea verbelor este "-e" sau "-n", de exemplu, "ich spiele"
(eu joc).
 Du (tu) - terminația este "-st", de exemplu, "du spielst" (tu joci).
 Er/Sie/Es (el/ea) - terminația este "-t", de exemplu, "er spielt" (el joacă).
 Wir (noi) - terminația este "-en", de exemplu, "wir spielen" (noi jucăm).
 Ihr (voi) - terminația este "-t", de exemplu, "ihr spielt" (voi jucați).
 Sie (ei) - terminația este "-en", de exemplu, "sie spielen" (ei joacă).
2. Timpul trecut simplu (Präteritum) - acest timp nu este folosit în mod obișnuit în limba vorbită și
variază de la un verb la altul.
3. Timpul trecut perfect compus (Perfekt) - acest timp se formează cu ajutorul auxiliarului "haben" (a
avea) sau "sein" (a fi) și participiul trecut al verbului. Terminațiile pentru participiul trecut pot fi "-t," "-
et," sau "-en," în funcție de verb.
4. Conjunctiv (Konjunktiv) - acest timp se utilizează pentru exprimarea dorințelor, ipotezelor sau a ceea
ce ar putea fi. Terminațiile se formează prin adăugarea unor sufixe specifice.
5. Participiul trecut (Partizip II) - terminația participiului trecut variază de la un verb la altul și poate fi "-
t," "-en," "-et," sau alte variante.

Este important să menționați că verbele din limba germană au conjugări specifice pentru diferite
moduri, timpuri, și persoane, și terminațiile pot varia în funcție de aceste variabile. Dacă doriți să
aflați terminațiile specifice pentru un verb anume, consultați un dicționar sau o resursă de limba
germană.