ACADEMIA ROMANA | TITU FUNDATIA vrata STIUNTA SI ARTA | MAI O RE S C U Colectia , OPERE FUNDAMENTALE” Coordonatorul colectiei: acad. EUGEN SIMION | OPERE IIL. Discursuri parlamentare (1866-1899) Editie ingrijica, prefata, note si bibliografie de D. VATAMANIUC Introducere de EUGEN SIMION jeg #2 [M030 a i Fundatia Nationala univers enciclopedic pentru Stiinta si Arca Bucuresti, 2006 | i.4, 845399 Coperta: PODALY Redactor: Elisabera SIMION Tehnoredactor: Mariana MIRZEA Cartea a aparut cu sprijinul S.C. PETROM SERVICE S.A. Bucuresti sial COMPANIEI NATIONALE ,LOTERIA ROMANA* S.A. © Toate drepturile asupra acestet edigii aparsin Pundatiei Nationale peneru Stiinca si Arta si Eaicu inivers Encielopedie. ISBN: 973-7934-98-9 978-973-7934 IN: 973-637-1441 0 978-973-637-144-8 INTRODUCERE Maiorescu a fe ~ recunosc tofi comentator orator, Au recunoscut chiar si unii dintre contemporanii sti, daca ne luim dupa ce noteaza in. Insemnari zilnice aucorul, arent cu semnele de succes sau de ostilitate ce i se arata in vara publica. Faprul se confirma de cei care i-au audiae cursurile de logica sau filosofie la Universitatea din Iasi si, mai tirdiu, a Universisatea din Bucuresti. De altminteri, practicind multa vreme prefesiunea de avocat, Maiorescu utiliza oratoria aproape zinic, iar din 1871, cand a intrat in Parlament, ca depurat de Severin si Pitesti, intervine des in dezbateri si de cele mai male ori discursurile sale sunt risunatoare, Dupa cite se pare, fi plicea si vorbeasca si, weepand cu Prelectiunile populare de la ,Junimea’, isi organiza meticulos discursurile, dupa un scenariu pe care il Foloseste pana la sfarsicul carierei sale publice. Epoca este propice oratoriei, schimbarile rapide , dupa 1859, incuraj oratorii, retorti si limbugii, viata parlamentari promoveara oameni petrecute in societatea romaneas are stiti sa vorbeasca, sa acuze guvermul asasin si si apere leges si Constitutiunea. Este suficient sa citim articolul lui Maiorescu din Convorbiri literare (1902-1903) (cu titlul amincit mci sus), pentru a ne face o idee de ravagiile limbutici, vizibile si in gazetele vremii.. In ascel de circumstante, spiritul organizat ¢ cultura solida a profesorului de filosofie si logica,vl INTRODUCERE vorbirea lui cocrenta si concisi, last o impresie puternica. G. Calinescu este de parere ci Maiorescu isi seria dinainte discursurile si, ca un actor care isi pregatesce succesul, le sinvaa® pe de rost. S-ar putea si fie asa, nui purem sti sigur daca Je redacta dinainte sau doar isi ficea, cum fac de regula marii oratori, un punctaj pe care, apoi, il dezvolta in fata publicului, sprijinie de usurinta lui de a lega bine proporitiile si, cle buna seama, de fantezia lui de om cu multe lecturi in domenii variate, Sigur este ca, rispunzind in Camera unor atacuri sau, ca ministru, unor interpeliri, Maiorescu nu 2 pregaeasca replica. Raspunde spontan, in acelasi stil stréns, la obiect, cautind sa inlacure acuzatia si si doboare pe adversar printr-un rationament coerent si credibil re timp si-si Este drept ci aceste discursuri, replici, preciziumi — cum le ice el adesea ~ ajung la noi dupa ce ele au fost corectate, te dea fi publicate in Monitorul Oficial. De aceasta strategie ne avertizeara intr-un rand chiar Maiorescu, atunci cand lauda pe liberalul C.A. Rosetti pentru grija si preocuparea lui de a publica la tuneori, probabil, reformulate de autor fn yreme discursurile din Camera. Lauda este cu atat mai onorant pentru un adversar politic cu ct acesta disparuse de mule Erau necesare aceste dis tual ca Maiorescu? G. Ca malitios, ce are de-a face oratoria cu filosofia?! ursuri pentru un mare ince inescu este din nou sceptic, intreband, Tot el sugereazt cA activitatea oratoric’ a filosofului si a criticului literar incearca sa justifice sterilitatea lui in domeniile in care este, indiscutabil, un specialist, Repros numai in parte justificat. Oratoria, gen vechi, poate avea de-a face cu filosofia, dovada ca filosofii au recurs deseori, profesori sau nu, la acest tip de comunicare. Problema este ca filosoful si nu se dovedeasca a fi un simplu imbue si ca discursul lui si aiba idei si si puna in miscare idei. CCealalta tema ~ sterilitatea lui Maiorescu ~ poate fi reala, dar INTRODUCERE vil nu se explica, dupa opinia mea, prin faptul ca omul de carte, vorbind prea mult si despre chestiuni diferite, nu mai are nici timp, nici pofta de a sc Ar fi, cred, © motivatie prea simpla. Maiorescu n-a fost niciodats, nici chiar inainte de a intra in viata publica, un cronicar literar sirguincios si nici nu voia si devina. El sesizeaza probleme si se multumeste, de regula, si dea directii in cultura. Daca scrie, totusi, despre un ridicol autor ploiestean, o face pentru a demonstra limbajul aberant si prostul-gust al versificatorului, Daca parcurge ziarele roménesti din Transilvania, o face pentru a combate limbajul latinizane si ortografia apocaliptica a inainrasilor sii ardeleni, Dintr-un motiv sau altul, Maiorescu intra in politica si, ca depurat si in mai multe rinduri minister si chiar prim-ministru, tine discursuri si cauta sa le publice in volum chiar in timpul vietii (1897), desi este constient de dificultatca de a alcacui ,o iscorie a timpurilor noastre® (zice el in 1903). Este, tocusi, de pirerea lui Lessing, si anume aceea ca cineva nu poate scrie bine decat istoria propriului saw timp. \deea ca trebuie sa lasi timpul sa treaca pentru a fi obiectiv este, astfel, amendaté cu argumentul ci, traind martorii oculari, acestia por verifica exactitatea faptelor relatate. ,Tocmai acest folos ccreste cu apropierea evenimentelor* — precizarea ci a incercat dintotdeauna si fie nepartinitor. »Nepartinitor® este ua cuvant care se reper des in oratoria lui, ca si in articolele ce critica literara. Nepartinire — adica obiectivitate— ,pe cat este omeneste cu puting —adaugi el. O formula care, iarisi, revine des in seris si in vorbire. O formula dreapta si o promisiune pe care, de regula, Maiorescu o respect Cand o reia, in 1903, parlamentarul Maiorescu priveste in urma si, cu melancolie, recunoaste ca, flind ministru al Instructiunii Publice, n-a reusit s treac ice Maiorescu — cu in Camera nici o reforma (,nua rimas dupa urma sa nici o reforma legislativas incercarile sale s-au izbit de rezistenta unor majorititivu INTRODUCERE variabile"). Se consoleaza cu ideca ca ideile sale au fost drepte sic uncle dintre ele au fost preluate de altii, Aucorul dis persoana a treia singular la orice gind de legiferare in - Luciditate, melancolie, sentimencul in spatiul daco-roman reformele merg cu vitea sursurilor a renungat — zice el mutand confesiunea la domeniul scolii dupa experienta avut de mele? Putin din toate acestea deducem in pasajul ce urmeaza. In plus, de retinut convingerea ministrului ca a incercat si invinga inertia parlamentara si cd incercarile sale istorie: yIdeile, de care a fost inspirat, le-a crenut sile crede drepre; unele din ele s-au si realizat prin legile altora, cicl ideile nu erau personale, ci culese si adaprate din au intrat deja rezaurul comun al culturei europene; altele se vor realiza poate intr-un vitor mai indepartat, in care putinga participa ale personale va fi incetat de mult, Putinal ce a putut face in acest departament ministerial (aducerea documentelor Hurmuzaki, restaurarea bisericei de la Curtea de Arges, introducerea studiului limbei romane in licee si alee céceva mast ) Lea facut pe cale administrativa, iar nu legislativa. Astfel autorul scrierii de fati, cu respectul ce-l are pentru realirarile date si cu recunoasterea dreptului majoritailor de a fi cum sunt, renungat be orce yinnd de egiferane in mmaterie de youl’ yi spteapet metoadelor si a personalului profesoral, fara nici o privire la vicisitudinile parlamentare, Cu aici progresul de la indreptare att mai dezinteresat se stie in expunerea lor si cu atit mai intarit in doringa cele! mai impersonale apretieri. Daca torus a reprodus in acest volum printre discursurile sale parlamentare si pe cele relative la reforma invacimaneului, a ficut-o din datoria dea publica discursurile in totalitatea lor. Numai astfel o asemenea publicare poate contribui la caracterizarea exact a oamenilor sia epocei. Suprimari, stirbiri, modificari altereazd imaginea realitacii. Ceea ce a fost, erebuie si rime INTRODUCERE IX asa cum a fost si nu se poate face parc n-ar fi fost; legea cimpului e inexorabila: facta infecta fieri non possunt. Ceea ce a fost... Cand scria aceste propozitii resemnate, Maiorescu era deja dezgustat de politica. De altfel, n-a fost ce eseniala niciodata inclinae s& creada c& activitatea politica es pentru el, N-a crezut, probabil, in sinea lui ca politicul este destinul omului modern, In jurnalul intim aflam mereu fraze pline de scepticism cand e vorba de viata politica de la noi side Jumea parlamentara, ,Mi-e greara, scria el inte-un rand. Nu uita doara ~ii spune Maiorescu lui Petre Carp intr-o scrisoare din 1870 — ca eu nu sunt un om politic ca tine; eu sunt un simplu particular a cirei avocatura si ocupatie de scriitor umplu cercul sau de activitate’. Este si nu este asa. Este pentru ci, judecind dupa notele din jurnal, nu se simte bine printre amicii poli i nu prea crede in ei. Le face portrete deseul de defavorabile. Nu crede defel in ami ici. De altminteri, nic iia politica si in loialicatea politica. In genere, Maiorescu e de li, iar din sfertul rimas numai in 10% trebuie sa te increzi. Scepticism parere ca trei sferturi dintre oameni nus sunt loi aproape total, Cu toate acescea, omul ocupat cu avocatura si cu literatura a inerat in politica si, in fapt, n-a parisit-o ci n-a avur rordeauna numai su niciodata, chia ese de pe urmele ei, A fost, adevarat, ministru de mai multe ori (ministrul Cultelor, ministeul de Justitie, ministral de Externe), a demisionat, a fost eras in judecata impreuna cu rot cabinecul L. Cacargi, a fost a fost 14 ani dat afara din inva Maiorescu n-a avut deloc o viata usoara. in 1881, liberalul lon cuzat de imoralicare, de plagiac, mint, pe scurt, ca om public, C. Bratianu a oprit urmarirea penala a conservatorilor si Meiorescu a pucut si-si rela o parte din atributiile sale. Sentimentul pe care il avem cand citim confesiunile lui Ma doi. In ierarhiile pe care singur le face, vine dupa Carp, rescu este acela cd cl a fost, in politica, rordeauna pe loculx INTRODUCERE Pogor si Theodor Rosecti, Greu de acceptat, cind esti un om stat de orgolios ca Maiorescu, aceasta pozitie subalterna. Accepta, cotusi, pentru ci destinul lui, reper, nu este politicul Succesul lui, ca om public, este acela ca orator in Camera. Aici ii intrece pe multi dintre amicii sti politici si pe adversati. Cu acest sentiment compensator si cu. convingerea ca trebuie s& lase 0 marturie despre rolul sau in istoria contemporana a Rominiei, Maiorescu incepe si string’ in volum discursurile sale parlamentare intinse pe o perioad de aproximativ 50 de ani. Unele au ramas in Monitorul Oficial si apar acum prima ari intr-o carte, gratie priceperii si devotamentului Dlui Dimitrie Vatamaniuc si a Dnei Elisabeta Simion, redactoarea eminenta a serici de ,Opere fundamentale" O editie, asadar, integrala a discursurilor parlamentare ale lui Maiorescu. Ele au, inainte de orice, 0 valoare de document si, cine le consulted, poate si afle ce s-a intamplat in viata nneasci intre 1866 si 1917. Mai important este faptul ci discursurile completeaza, intr-tn mod semnificaciv, politica rom opera lui Maiorescu si lumineaza, iarasi, intr-un mod revelator, personalitatea criticului literar sia filosofului. Aflam, aici, nu numai ideile politice ale lui Maiorescu, dar si spectacolul inteligentei sale, talentul dea consteui o teorie si dea o transmite unui public in buna masura dinainte ost, in fine, oracoria pune in valoate stlul maiorescian, modul lui de afi si modul lui de a comunica intro comunitate turbulenta, frac- tionista* prin definitie, cum este Camera Deputatilor intr-o epoca de trancitie. Romani abia descopereau atunci democratia parlamentara sau, cum se spune in epoca, democratia constitutionala" si, dezlancuiti, conservator si rosi (iberalii) se confrunta in Camera cu o pasiune si o incoerenti care-I fac pe profesorul de logica si intervind si si incerce si pun’ luceurile in ordine, O ordine rational si morala. Nu reuseste tordeauna, la drept vor id: teuseste rar si indrepte INTRODUCERE XI .aberatiunile” colegilor sti, dar ceva, rorusi, rimane de pe urma acestei lupte: rimane acest lung exercitiu oratoric, unic, intr-un anumit sens, in istoria roméneasca moder si algi mari oratori (Delavrancea, . Romanii au avat ‘ake Ionescu, Jorga, Titulescu), dar niciunul n-a vorbie arit de mule (aproape 50 de ani) in Parlament si mai ales, n-a vorbic intr-un mod aca de coerent, cu o pasiune ati de bine controlata (0 pasiune rece, de-i putem spune astfel) si cu 0 ironie asa de bine ascunsé si de eficienta ca autorul Directiei noi, A fost politica o pierdere de timp pentru criticiul junimist, cum cred Lovinescu si G, Calinescu si cum credem, in fond, si noi, azi, cand urmarim biografia omului public?! A fost, probabil, o pierdere pentru critica literaraintrucat, mergind zillic in Cameri, la Academia Romana (unde a fost sapte ani —~ 1880-1887 — vicepreyedinte), la tribunal pentru a sustine procesele care-i aduceau cele mai bune venituri confortabile, Maiorescu si-a risipic energiile spiritului in ,lucruti caricate’, vorba lui, impiedicand, astfel, ivirea creatiei fundamentale. Trupul zeitei din blocul de marmora pe care il invoci moralistul intr-un memorabil aforism. $i, rotusi, in 1871, la indemnul lui Lascar Catargi, Maiorescu si alti citiva junimisti incra in politica. Argumentul care-| decide pe criticiul literar sa renunte la principiile sale (acelea ce tineau Junimea yu desavarsire departata de orice preocupare politica’) este acela, deseori invocat, al datoriei fa¢a de natiune. Motivatie nu totdeauna credibila in viata politica, Este cazul sa-l credem, totusi, pe Maiorescu. Lata cum explica el lucrurile la 3 aprilie 1912, cand este prim-ministru si ministru de externe: Domnilor, niciodata vorba gjunimist» n-a fost inere~ buintaca de vreunul din noi in inteles politic. Junimea este 0 amintire licerara, de care nu este locul, nici trebuinta de a vorbi aici, Din intamplare, uni membri din acea intrunire literaratxIL INTRODUCERE care siva avut rostul pe vremea ei side la care a rimas 0 revista redactata de unul din membrii aici prezenti in mijlocul nostra Convorbini literare, 7ic uni membri din acea societate literara, dupa invitarea lui Lascar Catargi, la 1871, in momente grele intre in politica. Intre hoi literati de atunci unul singur facea politica mai de mult, 4. Carp. Noi celal, eu, d. Teodor Rosetti, Pogor, Negrutesti si alti, faceam literatura, si unit din noi eram profesori. Ca pentru viata conservatoare, -a hotara profesor! aveam regula: sé nu ne amestecim in trbulagiunile politice. Asa era funimea lterara, 0 socictate cu desavissire departata de orice preacupate politica, Dar atunci, la 1871, dupa indemnul lui Lascar Catargi si dupa o convorbire a lui Costa-Foru, ministrul siu de atunci, cu noi, cu mine indeosebi, ne-am horarae sa intram in Iuprele politice. Si am inerat ca sustinatori ai guvernului conservator. De atunci, noi toti cei ce i-am citar cu numele am fost, suntem si am ramas conservatori, si au trecut peste 40 de ani de Ia acel inceput.” Maiorescu mai are un motiv: tinerimea romana era, la 1870, aproape in totalicate ,|iberala* si ,suflarea liberala® se identifica, zice criticul, cu ,suflarea national. Rar gaseai om fie conservator pentru ci, din nou, tanar profesor sau scriitor s conservatorismul politic se identifica in aceste minti tinere cu atea fanariota veche. Analogic i adevarata boieria, iar boieria cu mental: falsa, spune oratorul, identificare gresita pentru boierie romaneasci este formara de ,vechile Famili romanesti, ‘ari au sustinut erdinicia acestei tat..." Disociere important’ O face si Eminescu ori de cate oti este vorba disociere corect sa defineasca fortele sociale sanatoase ale natiunii. Boierii de tara, clasa de mijloc (negustorii, mesteyugatii etc.) si parandi sunt, dupa el, clasele productive, Maiorescu face, in 1912, un examen sociologic si descopera ci existau, intr-adevar, la 1870, yechile familii boieresti si fandamentul de existenti a carii*), dar nu era clasa de mijloc gaseai riranimea (amindoua INTRODUCERE xl (a tiers éat) si, daca nu era, ea trebuia creata, deavoltaca. lata 6 misiune importanta pentru un om politic si peneru un partid politic. Mai este ceva ce determina pe Maiorescu si se angajeze de partea Partidului Conservator: primejdia formelor ‘fara fond, primejdia imicatiei necugetate si nefolositoare unei societati fari fundamente solide, Este tema lui predilecta aceasta epoca, in scris si in discursurile publice. O ami siacum, dupa 40 de anis |,O mare primejdie era arunci pentru fara noastra: perpetua imitare a strainacatii in framantatile ei contimporane, inaince teste dea fi lisae tirii noastre ragazul de a-si insusi noua Constitutie monarhii merge schimbati cari se mai petrec in Europa occidentala, si pentru care noi nu avem inca pregatirea si adaptarea ceruta. (Aplauze prelungite) Sa pastram acum, si ne insusim capitalul de culeura ‘cat ni s-a dat intelectual, si desteptam scoalele noastre, st Soarta si ne fereasca si cumintenia noastra de a val-vartejul imitarilor prea departe, a cututor acelor desteptim literatura noastra, si destepvim istoria noastea, si sufletim religia noastra si cu ele impreuna si destepeim poporul ca sa priceapa situatia cea noudi asa cum ne-a fost daca. Este punctul din proiectul politic al lui Maiorescu in care tinerii maiorescieni (printre ci E. Lovinescu!) se vor desparti de modelul lor spiritual si moral. Ei cred, dimpotriva, ct imitarea formelor dezvoltate din Occident va duce la spargerea inertiilor rasiritene si la sincronizarea Rominiei cu miscarea de idei a timpului, Acum, spre sfarsitul vierii, Maiorescu se arata inci nestrimurat in convingerile sale ca trebuie sk se opuna ,veleitatilor imitative’, fantasmagoriilor (cum le Eminescu), frazeologiei, pe scurt: formelor fara fond. Si bucuros sa constate ca Eminescu, Alecsandri, Creanga, Caragiale (,serii ce oti insemnati si caracteristici ai renasterii noastre literare*) au imbratisat acest punct de vedere. ,Au iesitxiv INTRODUCERE cu noi din tnsufletirea conservatoare a Romaniei constitu- sionaliste precizeaz’ el in faga unui Parlament in care liberal erau numerosi si puternici, iar conservatorii ~ despacyisi in fractiuni —abia se regiisisera. Maiorescu lauda pe ,marele om de stat* Ion C. Bratianu si ironizeaza neastimparul reformist al liberalilor: Asta ¢ deprinderea liberala, vesnica imitare a framancarilor straine, ba o reforma a Constitutiei, ba idei socialiste, ba vor universal“... Maiorescu considera ci el si amici sai junimisti au fost s au rimas ,teoreticieni® conservatori si, in acceptia lor, conser vatorismul isi asuma, organic, dimensiunea democratica si dimensiunea narionala. ,Dar eu sunt in chiar fiinta mea democrat“, spune el ficind aluziela Partidul Conservator. Democrat al lui Take Ionescu, desprins din Partidul Conservator si regisit, acum, in 1912, in aceeasi formula guvernamentala, La aceasti fractiune aderase, sa nu uitam, si I. L. Caragiale, spre supirarea lui Maiorescu care, in diverse ocazii, sanctiona asemenea inconsecvente morale, Rerumand: justificarea pe care o aduce Maiorescu este, in esenti, corecta: pentru ca un sistem constitutional st functioneze trebuie si existe mai multe forte politice cate si asigure alternanta la putere. Aceasta a fost, la 1870, misia istorica a noii generatii conservatoare, in circumstangele in care cele doua clase fundamentale (boierimea de ara si tarinimea) nu puteau face fata procesului de innoire bazat pe imitarea a formelor steaine, proces sustinut de partidul ,rosilor* Jl liberal). Tinerii romani aveau nevoie de un alt model si, pentru a-l crea gi a-l impune, junimistii coboara in arena politica: ,Dar noi teoretici, eu indeosebi, fiul unui profesor, profesor eu insumi, care nu aveam cu aristoctatia sociala nimic a-face, ne-am intrebat de la inceput: ce insemneaiatfner-un stat constitutional ~ si stat constitutional eram acum — ce poate INTRODUCERE xv insemna ideea conservatoare in deosebire de ideea liberala in Romania ca stat constitutional?“ Acestea sunt principiile, si vedem cum le aplica omul polit junimist, profesor si fu de profesor, nepot de earan ~ jun terian® ti zice G. Calinescu voind sa sugereze atitudinea lui Maiorescu fara de femei si ambitia lui de a patrunde in rindurile aristocratic. Pareri ce pot fi cutate. Dac’ prin aristocratie ingelegem 0 aristocrasie a spiritului, atunci definitia data de G. Calinescu este Aleminteri, socialmente vorbind, Maiorescu are ambitii mari, El se crede superior amicilor hui provenii din marea boierime si, pe drepe cuvant, le este superior prin cultura, inteligenga si talentul stu, Ca om politic n-a vrut si straluceasca, repet, decit prin discursutil wid ci m, azi, aceste discursuri observam ca purine incre temele sale mai sunt actuale. Timpul a trecut peste ele, societatea roméneasci a evoluat, mai putin, se pare, actorii vieti politice. Ei au, ieti si azi, cam aceleasi metebne (un termen pe care, intr-un rand, Maiorescu este silic si-l explice unui depurat indignat de limbajul orarorului). Din acest punct de vedere, ,bizantinii® nostri nu s-au schimbat prea mult. Nici epidemia ,fractionismului* nu s-a stins, Nici doringa politicienilor de a wage profituri de pe urma functiilor publice. S-au modificat doar mijloacele. Ramin, desigur, actuale din oratoria lui Maiorescu alte opin general, cum ar fi aceea c& nu poate exista o democratic r. productiva, stem bun de invatimént care sa cuprinda toate categoriile societatii, Este, apoi, lupta lui Maiorescu pentru adevar (,principii nestraimutate de justitie si echitate"), este de retinuc ostilitarea lui fata de frazeologie, grija lui pentru ceca ce el numeste ,,fundamentul acestui stat“, adica unitatea, coeziunea, stabilitatea natiunii.XVI INTRODUCERE Alte subiecte maioresciene produc, azi, nedumerirea cea mai mare. Ca ministru al Instructiunii Publice, el cere suprimarea catedrclor de drept roman, de economie politica si filosofie pe motiv ca sunt prea multe si profesorii se incurca unii pe altii. In plus, ei vegeteara intelectualiceste predand doar trei ore pe siptimana. Propunerea stirneste un protest energic in Camera unde se afla multi profesori de drept si avocati. Acesti iau cuvaneul, il acuza pe ministrul Maiorescu ca vrea sa desfiingeze invaramantul romanese. El se apara zicind cA sunt prea multi avocati in fara si ca tinerii romani trebuie sa inyeye metalurgia, exploatarea minelor, modul in care se construieste drumul de fier (1876). lati o preocupare interesanta la un ministru conservator. Cand profesorii din , protesteara si se organizeaza intr-o fractiune, Maiorescu ia din nou cuvantul in Camera si combate Iasi, agitati de Nicolae Ionescu si aly eile lor , rasturnatoare®. Un cermen ce se repeta foarte des in oratoria sa. Ori de cite ori o idee, 0 actiune, un program politic ii par primejdioase peneru fundamental statului, el le numeste ,isturnatoare”, ceca fi aduce din partea, ,rosilor* si fractionistilor, invinuirea ca ar fi un spirit reactionar, legalist, prea legalist. Maiorescu este, adevarat, un conservator, dar nu spirit reactionar, legat de vechile structuri. El vrea ordine si o evolutie organics, fara mari traume sociale. De aceea este in contra ,ideilor rasturnatoare“ de proprietate, de monarhie echitate, corectitudine in administrarea bugetului, Membru de ortodoxie. Vrea, apoi, al Academiei Romane, reduce, ca ministru, in 1871 bugetul Academiei de la 20000 lei la 10 000 lei si taie celelalte subventii acordate societitilor de cultura din fara. Motivul este ca membrii Academie’ nu s-au intrunit la timp si in numar legal, iar socieratile de cultura din fara sunt inutile, Nicolae Tonescu, adversarul de serviciu, protesteaza si cere grabnica retragere a proiectului, acuzind pe Maiorescu de ,rancune INTRODUCERE xv personale", Maiorescu rispunde calm cA nu-i vorba de rancune personale si dovedeste de ce. De aici aflam ca si-a dat demisia din Academia Romana intucit Academia tinde sa devina un fel de ,Institut de Franta*... In aceste conditii, zice Jea instieutiune consideréndu-se nepregatit pentru marea societate, lati cu ce cuvinte usturaitoare explica nemasuratele ambitii academice si inutilitatea protestului fractionistului de la lasiz Cand insd societatea si-a dat aerul de a fi Institut de Franta, mi s-a parut, c& sub forma aceasta a trecut peste fondul ei intelectual, si necrezindu-ma destul de invagat intro cu ironie Maiotescu, a voi sa se retraga din asemenea societate, mi-am dat demisiunea pe acest motiv. (Demisitunea inst n-a fost primita,s-a declarat ca un membru al Academici este pe viata.) Scuzati-ma, d-lor, daca v-am intrefinut un moment cu o cestiune personalas dar nu puteam face altfel, fiindea tn faga unui vechiu parlamentar, ca d. Nicolae Ionescu, credeam de cuviinya a releva procederea d-sale, Las la apretiarea onor. Adunari daca este just si ncios ca la fiecare propunere ce face cineva, si se scruteze biografia s Venind vorba de ,fractionisti* (sau reprezentant siunii_opori combate cu un argument de bun-sime: in loc ea ei cuvi si ptetinsele intengiuni ascunse ale sale." direc- u foniste*) este bine de stiut cd Maiores se ocupe intt-un chip dominant de activitacea stiintifica, fac politica in scoli si universitat, agita familiile, provoaca ura de partide intre paringii de familie si profesori. Agicatorii, fractionisti, in fine, partizanii ideilor rasturnacoare sunt, tofi, elevii lui Barnuiu, prile} pentru Maiorescu de a mai combate o daca aceasta scoalt juridica, Este pencru libertatea de idei in scoala, dar nu pentru transformarea scolii roménesti intr-un teren de agitariuni politice care ,si surpe" autoritatea statului, Maiorescu este, se vede limpede, un om al legii, nu vrea revolutii pentru oriceXVIII INTRODUCERE, fleac, vrea ca profesorul si se duc’ la cursuti si sii invere pe tineri ce este folositor si sa-i pregateasca pentru nevoile tatii ‘and este incoltit de adversarii politic, ste si s& se apere. Aduce exemplul Frangei, Germanici si Engliterei, este bine informat (Franta.n-a schimbat o structura de invatamane timp de 63 de anil), ironizeaza creatiunile de lux‘, formele Parazitare in invaxamane, cum ar i trei catedre paralele de drept roman la aceeasi universitate, Pana ce vor aparea profesorii care a inspire incredere, s4 desfiincim catedrele vegetative, Propune el. Sunt prea multe faculeatiin tara si prea putine scoli sttesti. Sunt prea multi profesori de drept si prea putini profesori la Scoala Politehnica. Nu-i buna ,fixitatea in instructiune’ (inamovibilitatea profesorilor) pentru cd nu mai poti inlocui niciodata pe profesorii care sunt ca si cand n-ar fin faculeati, nu-i deloc bine ca starul st incurajeze invatimancul juridic si si neglijeze catedrele de cultura nationala... sustine in Camera Maiorescu, provocind © mare furtuna In ianuarie 1876, vine cu un Proiect de reforma in invaramane si proiectul cade, ducind, pina la urma, la demisia ministrului sila ciderea guvernului. Noul proiect vrea sd introduca invaramane elementar obligatorit ,numai acolo unde sunt scoli, iar la sate obliga pe copii sa vina la scoala ‘numai in timpul iernii, Propune, apoi, suprimarea internatelor statului pe langa lice, limitarea limbilor clasice in scoli si extinderea disciplinelor care si pregateasca pe elevi pentru trebuingele socictarii, Maiorescu este interesat de cea ce cl umeste yinvapimantul real", 0 formula pe care 0 repeta. Invataméneul real inseamna, intre altele, suprimarea catedrelor fara profesori competenti, frdnarea procesului de ,creatiuni de ocaziune importate cu graimada din tari straine si cu care ti era imposibil poporului de a se deprinde, de a si le insusi“, Vrea, incr-un cuvant, democratizarea invatamantului si, rotodata, protejarea lui de formele rele importate din afara. Aduce INTRODUCERE Ix exemple intr-un stil oratoric care ar fi ari suspectat de populism. Maiorescu vrea insi in mod sincer si schimbe ceva in sistemul discriminaroriu si pentru a incuraja ceea ce el numeste cultura maselor". © formula care are azi o conotatie suspecta din pricina demagogiei ce s-a facut in jurul ei. La 1876, formula avea un sens. /nvataméntul real propus de ministrul conservator voia s& fact in asa fel incat si prepondereze lumina in clasele poporului*... Deocamdata nu se spune cum. Este doar buna intentie @ unui ministra care se revendica el insusi din popor: ,Si, dlor deputati, eu puteam si zic aceasta, flindea eu insumi sunt un fi ies din popor; apartin si cu acelei clase a treias sunt insumi care au beneficiat de rasturnarea formei celei vechi aristocratice, unde nu era decit poporul care plitea impozite, iar boierii nu aceia, plateau nimic, Sunt unul din acei care am profitat si pot profica de legile actual e propui si veri lisa si continue modul cum au mers lucrurile pana acum, as deplinge aceasta ca om de stat, ca om public, dar ay eu ; sidaca d-voastra nu veti primi legea ce propui beneficia ca om privat de legea vechie, flindea m-as face advocat ca ccilalti sas avea si eu beneficiile mele ca gi ceilalti din viata publica. Prin urmare daca cu am venit in contra acestei ordine de lucruri, kisind foloascle mele ca persoana privata la o parte; daca vi eu si ridic aceasta chestiune si cer ca guvernul si abi o acfiume hotaratonte in stat; da voiese ca noi burghcaii sa meritam a trai ca stat al treilea si st dam poporului roman legiima sa saisfacriune, atunci trebuie st credefi cd prin aceasta nu por avea alt scop decat intarirea naturala a ordinei sociale in aceasta tara sia statului intemeiat pe ea." , S-a discutat mult si inca se discura si azi despre opozitia lui Maiorescu si Eminescu fati de introducerea formelor noi Jntr-o epoca in care societatea roméneasca ficea efortul de a se sincroniza cu Europa. Ea a avut si are partizani importantxx INTRODUCERE, (linia traditionalisea in cultura noastra), a avut si are adversari printre modernisti, sincronistii din a doua sia treia generatic postmaioresciana, cu E, Lovinescu in frunte. G. Calinescu ocupa o pozitie speciala in aceasta chestiune. El nu discuta problema formelor fara fond sau tema sincronizarii din punce de vedere sociologic, el judeca fenomenul influentelor din unghi estetic si, din aceasta perspectiva, lucturile se vad mai clar... Este de remarcat fapeul ca Maiorescu nu-i un spirit care se opune, automat, procesului de sincronizare a so. romanesti, Dovada este incercare: ict lui, ca ministru al instructiunii, dea reforma scoala romaneasca, dand exten: s-a vit, fnodsémantulci real, legat de nevoile lumii romanest Ca nva reusic este o alti chestiune. Ca vtea si desfintere catedra de economie politica sau si lase numai o catedri de drept roman, pentru a infiinta mai multe catedre de culeura national, este un subiect ce se poate discuta. E. Lovinescu, imi vine sa cred, a simplificat enorm proiectul politic al lui Maiorescu pentru a-l combate mai usor. Citindu-i, acum, interventile in Camera, observim ci teoreticianul conservator nu-i atat de fanatizat in convingerile lui incac si nu-si dea seama ci Romania nu poate evolua izolata de restul lumii si cA evolutia nu-i posibilé fara a urma anumite modele. Elinsusi se referd in mai multe randuri la modelele franceze sau germane si, cand este vorba si se introduca discipline noi in scoli, intreaba daca ,suunt stiinte folosicoare acestea pentru seolarit* (11 februarie 1876). A introdus deja un curs de agriculvura si unul de drenagiu, un altul de exploararea de mine sia cailor ferate... Semn c& ministrul nu-i ostil, cum sustin adversarii, schimbarilor. Miniserul vrea doar ca, in coate deciziile sale, si mearga, repet, pe calea adevarului. lata cum explica el in 1876 necesitatea de a diminua ,stiinta de advocatura® si a spori, in universitatile romanesti stiingele tehnice: ,Este totdeauna bine si ne punem pe calea adevarului INTRODUCERE XxI si_nu este bine si ne deprindem a combate un Tuc pr neadevar; trebuie st vedem ce sustine 0 parte si ce sustine ceailalta parte si pe urma si combatem in cunostinta de cauza si in sinceritate, Asadar inca o data: Adevarul este, matematiceste vorbind, fiindca putesi numara cacedrele, c& acest proiect inmulteste suma de stiinta ce se propune in scoli, inst fn Joc st dea mai mult stiingt de advocatua sisting de politica primejdioasa, acest project caura a inmulsi suma de stiinte tehnice, de care cred ca are mai multa ecebuinta ara aceasta. Nuvi nimic de obiectat aici. Adevarul pare a fi de partea sa, nu de partea lui Boeresca care-| combate. Unde punctul lui de vedere este subred ¢ atunci cand justifica desfiintarea catedrei de economie politica prin faptul ca ea da ,o directiune primejdioasa” tinerilor. Aici logica maioresciana nu mai funcrioneaza cum trebuie. De ce ar da, in chip fatal, economia politica ,idei necoapte" tinerilor si, daca le-ar da, este o regu ca tinetii si le primeasca fara ale judeca critic? Este limped, Maiorescu nu gaseste acum argumentul cel mai bun pentru a-si apara proiectul. Nu-i convingitor nici cind propune ca statul si nu-i mai plateasca pe profesorii care larese idei distructive si, latindu-le, surpa fundamentele existence statului. Nu-i, oricum, o idee buna pentru un filosof al culeurii. Nici chiar pentru mn om politic speriat, cum pare a fi acum) Maiorescu, de agitatiile fractionistilor de la Iasi S-a pus de multe ori problema stilului oratoric al lui Maiorescu si mai toti comentatorii sai au remarcat umorul rece si modul imperceptibil persiflant in care polemizeara el G, Callinescu ¢ de parere ci Maiorescu este, ca orator, ,tin formalist parlamentar", invoca si explicit mai tordeauna principiile, regulile, Constitutiunea, iar cand nu sunc reguli potrivite in fara, citeaza reguli din earile cu sisteme politice siXXIL INTRODUCERE, parlamentare evoluate, Oratorul face mereu aceste tnvaluiri tactice care aduc adversarul pe un teren favorabil discutiei Discutia incepe, de regula, cu eliminarea subiectelor care nu sunt ,in chestie“. Cand Nicolae Ionescu fi aduce patru sau cinci acuzatii, Maiorescu scoate din discutie primele trei pentru ca sunt de prisos, nu sunt ,,in chestie*. Cand G. Marzescu apara onoarca patatt a nu stiu carui ministru liberal, acuzindu-l pe ministrul Maiorescu ci nu are autoritate ‘moral si jucece pe alti pentru ci el insusia fost contestat (,Ei, dle ministru de culte si instructiune publica, d-ta care ai debutat la fasi prin conferinte publice, d-ta, care ai fost acuzat de mai multe ori c& propagi idei in contra religiunii crestine, ta, cel acuzat ci propagi si susti ideile lui Darwin, acuzat de pe chi banca prelagilor, tocmai d-ta st vii astazi ca ministeu de culce si inseructiune publica si si declari acestea in Senat, fari ca in acest Senat, in majoritatea sa eminamente conservator, sa nu se giseasca nimeni sé-ti réspunda? Eu cred a prin racerea noastr’ noi nu numai c deel noastri de oameni."), Maiorescu nu-si pierde cumpatul si, Fispunzindwi, calm sirelativ politicos, incepe prin a inlatura temele care nu sunt in chestie, In chestie nu-i, acum, relatia personal a ministrului Maiorescu cu problema ce se dezbate in Camera, Cu alte vorbe, dl Marzescu nu-i in chestic, retorica lui cade, dar, alaturi, dl Marzescu face ,o discutiune de cuvinte*, Nu sunt in chestie nici parerile filosofice ale lui Schopenhauer pe care le citeaza acuzativ dl Marzescu si, in genere, dl Marzescu amesteca lucrurile si nu stie unde si se opreasca. vEste 0 chestie delicata de a sti unde sfirseste libertatea cugetarii* ~ incheie autoritar Maiorescu, dand adversarului o lectie de logica si de bun’-cuviinea. Cand altcineva face 0 relatie intre niste fapte vechi (,ororile de la Rucar’) si acordarea unei decoratiuni, Maiorescu, cate este acam i am fi legitimac ratiunile d-voastra, dar am fi insultat chiar rariunea INTRODUCERE XXII (3 decembrie 1911) ministru de externe, isi tidiculizeara preopinentul inerebandu-l insidios: ,Adica aceasta ar fi legacura, imi da voie fostul coleg cu mine (in profesorat), si -numitele orori de — legatura logica intre interpelare si la Rucar, panglica unei decoratiuni?* Nu este, evident, nici o logica intre decoratiune si ,ororile reclamare de galigiosul deputat. Profesorul de logics il lichideara scurt. Asemenea executii sunt frecvente in retorica maioresciana. Lui Maiorescu ii place si scoata o lege morala dintr-o victorie oarecare si recomanda, de regula, in exercitiul public cuviinta si corectitudinea constitutional. Este, repet, un legalist luminat, nu accepta improvizatia si haosul, este un spirit permisiv cind © vorba de libertatea de exprimare, dar nu primeste, sa observat, deja, latirea ideilor rasturnatoare. Crede chun conducitor politic nu trebuie sisi fac siesi parte", adica sa foloseasca functia publica pentru a capata foloase. ,Daca se intimpla acest fapt regretabil, zice el la 21 decembrie 1913, sat pierdut idealul,s-a pierdut si folosul public’. lati o propozitie ce ar trebui si fie tinuta minte de oamenii politici, Maiorescu a respectat aceasta lege, bunurile pe care le-a putut sttlinge le-a dobindit nu din politica, c. din practicarea avocaturii. Ultimul lui act, ca om politic, este studiul pe care La sctis 1a 15 febr. 1917, cu pusin: timp inainte de a muri, inticulat Romania si politica de neutralitate in conflictul european din 1914-1917, Seudiul a fost publicat postum si incheie, in editia integrala de acum, seria aceasta de discursuri rostite timp de aproape o jumatate de secol in Parlamentul Romanici Se vede, de aici, ci Maiorescu este pentru ,o neutralicace alege si este nesta. Ingelege dificuleatea oamenilor de stat dea trist cind vede ca, in momente hotértoare pentru soarta titi, oamenii politici romani dau dovada de lipsi de caracter si de pricepere diplomatica. © pagina profetica, o pagina de o coplesitoare melancolie, scrisa de un mare intelectual care aXxIV INTRODUCERE sluji tara, ca om public, sia slujie cultura romana ca putini alti in epoca lui. Doborat de melancolie, el giseste totusi tiria de cuget de a prevesti o renastere morala care si inlature bizantinismul si ceea ce el numeste ,rimasitele decadengei fanariote* din lumea roméneasca. Chiar si pe patul mortii, Maiorescu continua sa trascze frontiere si si puna pietre de hotar. Ramane pana la sfirsit un spirit intemeietor »Schimbarea sufletelor, premenirea cagetelor in noua generatie, dupa groaznica experienta prin care a trecut: iata adevaratul clement, care va hotati despre viitorul Rominiei Constiinta publict trebuie reviauita, scepticismul, inaintea icuia cinste sau necinste, adevar sau ingelaciune, capacitate sau mediocritate erau privite si primite cu aceeas indiferenta, trebuie si dispara, judecata agera si nepartinitoare trebuie si se infiinteze, si odaea cu inlaturarea frazeologiei, a necinstei si a neadevarului, si se destepte si s& se intareasca regenerarea cugetelor in toate patutile poporului romanesc, Daca se va intampla aga, atunci nepilduita suferingé nu va fi patruns in zadar inimile romanilor, amarul invacaméne ne va putea fi de folos, si se va adeveri si pentra noi vechea vorba venita de la sarmurile cele mai indepartate ale Asici: Lasa anii sa treacd peste © nefericire si se va schimba in binefacere.* Aceste pagini strabature de o durere profunda si de credinga, totusi, in posibilitatea unei renasteri a spirivului romainesc, greu incolgit de circumscante ostile si de dileme imposibil de evitar, reprezint’, neindoios, testamencul policic al lui Maiorescu. A fost Maiorescu un mare om politic? E. Lovinescu, monografistul stu, spune la sfirsitul studiului publicat in 1940, ca mu cu hotarae: nu, Near fi fost pentru ci n-a avuc ambitia de a ajunge si cind a ajuns, n-a pus nici o pasiune in activitatea INTRODUCERE xxv politic voit cu niciun chip si-si faci 0 cariera stralucitoare prin politica. Este adevarata remarca lui Lovinescu, totusis Maiorescu a stat aproape o jumatate de secol in Parlamentul Romaniei, a tinut discursuri in Camera si in Senat, a fost de cinci ori ministru si si-a incheiat cariera ca prim-ministra. N-a reusit, recunoaste chiar el, si impuna o lege a instructiunii publice, cum ar fi dorit, si, in genere, n-a reusit cu niciun proiect legislativ, dar, dincolo de acest eyec repetat n si dincolo de scepticismul siu din ce in ce mai adanc fara de cficacitatea actiunii politice, cum se explica, totusi, faptul c& ria simtit nevoia si pairiseasca viata politica, in ciuda atitor inconveniente, vexatiuni, deziluzii? Lovinescu il compara cu Petre Carp si spune hotarac ca Petre Carp a avut un mai mare instinct politic decat Maiorescu si era, iarasi, cu horarare, un ‘mai bun parlamentar decit Maiorescu: ave tn spirit mai putin impacisitorist, punea mai multa ardoare in discursul sts era mai direct, nai comunicativ, mnai imprevizibil decit echilibratul, bine staipnitul profesor de logia si filosofie care, in interventiile lui, nu depasea pragul bunei-cuviinte si nu ridica niciodata tonul, voind st straluceasca prin inteligenta rationamentului concludent, nu pria culoarea si vatpaia cuvdntului turbulent... Poate sa fie adevarat si acest lucru, totusi (din nou, rotusi!) de pe urma lui Petre Carp si de pe urma atator mari oratori din Parlamentul Roméaiei n-a rimas decat legenda lor, si, eventual, a ramas isipite in Monitorul Oficial. Cite 2i, rareor! mai produc emotie: si-au pierdut culoarea, vapaia an numar de discursui cuvintelor s-a stins, ardoarea frazelor s-a pierdut, in timp ce discursurile lui Maiorescu constituie 0 operd in sine, 0 pagina stralucita de literatura oratorica. la Kectura tocmai prin logica lor impecabila, prin buna lor constructie, prin stil ‘le plac, az lor subtil ironic, prin analogiile si micile lor digresiuni intr-o adunare in care, de labartat inteligente, Este de inchipuic ci, regula, discursul este larit, cum zice el, ca si nu 7