ISTORIE PE SCURT_ i DESPRE CUM A FOST APARATA SANATATEA OAMENILOR SI, MAI ALES, DESPRE CUM S-AU NASCUT SI AU TRAIT FARMACIILE DIN SLOBOZIAGEORGE STOIAN 65 ISTORIA SLOBOZIEI incepe din a doua jumatate a secolului al XVi-lea, cand pe aceasta vated se aflau caleva sate de cate 12-15 case gi in jur de 5o de locuitori fiecare. Acestea erau Slivica, Bora, Cuiburile, Doicesti, Cetitelele si Vaideei. Dintre ele, Vaideei este chiar satul-stra- mog al Sloboziei, asezare pustiita de o invazie tatarascd si, pentru a nu se ,,mai afla pustie”, a fost daruita de domnitorul Tarii Romanesti Radu Mihnea postelnicului Ianache Caragea, si intemeieze 0 mogie $i si ,,slobozeasca” de dari pe oricine va veni sa locuiasca aici. Un hrisov emis la curtea domneasca de la Targoviste la anul 1614 atest aceasta sidin cuprinsul sau istoricii au desprins gi data atestarii documentare a Sloboziei - anul 1594. Postelnicul Caragea a fost intemeietorul aseza: rii, zidind aici o micd manistire si adunand oameni imprejurul ei, ma- nastire care a fost mai apoi refacuta din temelii si intarita de domni- torul Matei Basarab care, la anul 1634, a sfintit-o cu mult fast. in jurul acesteia gi al averilor sale s-a inmultit gi s-a statornicit aici o populatie de locuitori ,,sloboziti’, care sccole de-a randul s-au aflat de regula si- raci si bantuiti de boli, agricultori si foarte tarziu mici mestesugari. Ei erau asezati in acest Baragan ce-i semnificd numele prin ,camp intins de ierburi, uscat si nelocuit’, ori,vartej, furtuna, vifor’, ori loc necul- tivat gi sterp” - cum au tradus pecenegii sau cumanii si mai apoi turcii si tatarii, popoare ce-au migrat peste aceste locuri gi-au luat cu ele la plecare ce-au gisit mai bun de mancare, de imbricare sau de podoaba. In aceasta Sahara a Daciei’, cum plastic a numit savantul Bogdan Pe triceicu-Hasdeu Baraganul, Slobozia a reusit si razbeasca prin vreme si, la varsta ei de 416 ani, se gandegte cA mai are inci mult de trait si, daci o sé fie sanditoasé, o si traiasca chiar o vegnicie! Monografia unui domeniu precum SANATATEA reprezinta, indiscu- tabil, o pagina fard de care nu peate fi scrisa istoria Sloboziei. $i cu atat mai mult nu poate fi scrisa istoria unui om, a unui farmacist, care a fost un slujitor al acesteia. Al sanatafii, In acest context, prezenta in istorisire si a unor aspecte privind inceputurile si evolutia FARMACIEI ne apare ca 0 necesitate, astfel cd in sinteza noastra de mai jos acestea doud se vor regasi intr-o tratare unitarda. Dar sé mai precizim: scriem pe scurt aceasta istorie pentru a crea te- renul in care sa putem cduta gi in care sd putem gasi omul. Sa-I gasim pecg SS NOMIC FARMACIE NOBILUL FARMACIST, un om cat o frazii din necuprinsul acestei istorii = un personaj tragic, erou al unor (rdiri adesea incredibile, un om care la doar 55 de ani a parasit pentru totdeauna o lume care nu I-a iubit. NOBILUL FARMACIST al acestei cari este ATHANASIE CUPALI si l-am numit pe el fiindcd trebuia, cum zice poetul, ca nobilii farmacisti sa poarte un nume. inainte de inceputul secoluluial XIX-lea, documentele de arhiva re- feritoare la Slobozia ilustreaz foarte putin gi, totodata, nerelevant do- meniul sanitar. De fapt, trebuie sa recunoastem ca si ,obiectul” referin- {elor lipsea, nefiind vorba in acest caz de vreo organizare sanitara care si determine ceva semnificant. Intr-o vechime nedefinita, oamenii de-aici traiau, se imbolnaveau si se tratau - daca se tratau! - cu leacuri empirice preparate dupa retete mostenite, ori se supuneau unor ,,terapii” ritualice de vraji sau descantece. Istorices:e vorbind, trebuie sa fi existat si unele medicamente, fiindea acestea incepusera a fi preparate, in special in Ar- deal, cunoscute si purtate prin diverse locuri de apotecari, de drogheristi, ori poate de simpli negutatori, dar referintele despre acestia sunt doar palide sau indirecte si acolo unde ele au existat le-am mentionat si noi. La Directia judeteana Ialomita a Arhivelor Nationale am descoperit cateva documente, unele in slavoneste chiar, iar altele redactate in limba romani dar scrise cu litere chirilice, in care ins sunt consemnate doar epidemii, molime care s au abiitut peste oameni gi le au secerat vietile. Ne-am oprit, ca prim popas, la un document care relateazi despre cea mai mare epidemie de ciuma care a bantuit in Slobozia, in anii 1828- 1829. Se afirma ca aceasta fusese adusa de la Silistra (Bulgaria) de un postalion care se afla in drum spre Braila si care trecuse prin Slobozia. Existau pe vremea aceea unele forme de prevenire a raspandirii epide- miilor, aga-numitele lazarete, care erau locuri special amenajate de ca- rantina pentru oamenii si marfurile suspecte de a aduce din alte parti bolile contagioase, dar despre epidemia amintita se spune ca, din cauza ei, ,au murit tofi functionarii lazoretului $i locuitorii au fugit de ramdsese pustiu tot targul”. Peste numai dai ani, in 1831, s-a abatut peste Slobozia o alta epidemie, de holera, iar toate acestea au facut ca ocupantii rusi sa consemneze in conditiile pacii de la Adrianopol infiintarea unui cordon sanitar de-a lungul Dunarii, cu puncte de observatie numite carantine.GEORGE STOIAN 67 Aceasta masura ne apare azi ca o prima forma de organizare sanitara in Slobuzia. Prevederile acesteia, yi ,uuisurile Carantinegli”, se vor regasi yi in capitolul 6 al Regulamentului Organic, din martie 1830, definitivat cu prevederile respective in anul 1831 Putem aprecia deci cd asistenta sanitara era in acel timp aproape ine- xistenta, dovada stand gi afirmatiile domnitorului Barbu Stirbei, pe care le regisim intr-o scrisoare adresata generalului Kiseleff: (comandantul trupelor rusesti din Principatele Romane in timpul razboiului ruso- ture, intre anii 1829 - 1834).,,...siracul lipsit in caz de boalit de ajutorul doctorului, spiteriile lasate pe placul lor, nici un mijloc de a se asigura de calitatea si de prepararea doctoriilor, dar inca de capacitatea celor ce le vindeau...” Intr-o Istorie a orasului Calarasi (1931), autorul, dr. Pompei Samarian, spune despre oamenii din aceasta zona ca ,alergau dupa lea- curi si vraci ori unde aparea cate un empiric cu faima de mester bun”. in judetul Ialomita, primele mentiuni despre farmacisti amintesc despre un anume Johan Gret ,care practica arta spitereasea in Urziceni in 1832”. La Calarasi, primul spifer a fost Frederic Gandi care, in 1852, datorita faptului ca ,el era foarte sdrac” a fost ajutat cu bani de comisia targului sa deschida o farmacie. Documentele din prima jumiatate a secolului al XIX-lea consemnea- za deseori statistica bolilor care bantuiau in Slobozia (se vorbea numai despre bolile sociale) si vedeau in saracia locuitorilor si in proasta igiend cauzele acestora. Un document de la anul 1837, 0 catagrafie (statistic) intocmita de epistatul (supraveghetorul ordinii publice din localitate) Constantin Doicescu, avanseaza chiar ideea ca lipsa de igiena s-ar fi da- torat faptului ca in randul locuitorilor erau multi tigani (,,oameni mai murdari” - aprecia el) si ofera datele: in acel an, din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de tigani (totalul locuitorilor - 612), dar probabil cA cifrele erau totusi oarecum exagerate. In Tara Romneasca, abia in anul 1837 s-a statornicit regula (printr- un decret domnese ~ ofis) ca in fiecare judet si existe un medic. Mai tarziu, tot printr-un ofis, la 23 martie 1853, s-a stabilit ca in fiecare judet sa existe, pe langa un medic, si un doctor hirurg si un felcer, acesta din urma numindu-se ulterior vaccinator, apoi agent sanitar. Acestia urmau_ sa-si desfasoare activitatea in cele doua ocoale sanitare in care era im- partit judetul. Primul medic al judetului Ialomita a fost numit in anulgg eS NOMIC FARMACIE 1843, locuia la Calirasi si se numea Napoleon Tavernier. Lui i-au urmat docturul Paul Villelin Ziegler, apvi faimosul ductor Draschi, un renumnit vindecator prin metoda sugestiei gi prin psihoterapie, el avand relatii, interese profesionale si multi pacienti la Slobozia. Dupa Drasch, au ur- mat ca medici de judet Born Stepanov si Josef Brust. In absenta unor farmacii statornice, leacurile ori medicamentele (cele care erau) se vindeau la pravalii ori chiar la vanzatori ambulanti, in special transilvaneni, dar se gaseau si la medicii carantinelor gi la cei ai judetului. Pe Langa acestea, comitetul carantinelor se ingrijea sa dea sfa~ turi oamenilor si stranga din vreme buruieni, frunze si flori, care erau bune de leac. (De la plantele cunoscute ca medicinale se recoltau, in functie de felul lor, frunze, flori, radacini, muguri, fructe, coji, seminte si din ele se preparau ceaiuri, sucuri, decocturi, infuzii, esente, siropuri, tincturi). Printre plantele recomandate a fi culese erau musefelul, floarea de soc, floarea de nalba, pirul, simanta de in, orzul, dar oamenii mai sti- au gi de alte plante, pe care le adunau chiar fara a primi indemnul auto- ritatilor. Slobozenii erau sfatuiti sa se fereasca de unele asa-zise leacuri, reprezentate de ,,erburi si lucruri otravitoare dupe la negutatori si ovreice, {fara numai mesteri dohtori de ocrug” (ocrugul era in acel timp 0 zond geografica in care erau reunite mai multe judete; judetul Ialomita facea parte din ocrugul al 3-lea, care avea sediul in Bucuresti si mai cuprindea alte 7 judete). Era la moda tratamentul cu lipitori, cu care se faicea ,lisa- rea de singe” ca ,terapie” pentru multe boli. in anul 1847, politia raporta inmultirea bolilor venerice, constatate »mai cu seamd in partea femeiascd, carele figureaza ca slujnice si dame publice”. Exista in Slobozia, conform raportului, si un barbat ,,pdtimas veneric”, Tudor Gheorghe, care a fost tratat la ,,spitalul veneric” din Ca- larasi intrucat la Slobozia nu exista un asemenea stabiliment si nici me- dicamente necesare vindecarii de sifilis nu se gaseau. Exist’ documente care atesta ca noile cadre medicale (doctorul, fel- cerul) desfasurau oarecare activitate. De pilda, in luna aprilie 1879, subprefectul judetului il instiinta pe primarul Sloboziei si adune co- piii intr-un anumit loc fiindca ,vine vaccinatoru, adica dl. subchirurg al acestei Plasi”. Apoi s-a raportat ci au fost vaccinati 28 de baieti si 36 de fete, cu varste cuprinse intre 1 -10 ani. In anul 1862, doctorii de judet luaseri numele de medici primari ai districtelor. Serviciul sanitarGEORGE STOIAN 69 al judetului, ca institutie, a fost infiintat abia in anul 1880 si el _trebuia sd aib& un medic primar (acesta a fost ducturul Ton Degerajeanu), doi medici de plasa si doi vaccinatori. Unul dintre medicii de plasi a fost repartizat la Slobozia (celalalt a mers la Urziceni), unde s-a infiinfat si prima circumscriptie sanitara. Medicul de plasa raspundea de sanatatea locuitorilor din Slobozia dar si din toate satele plasii_Ialomita Balta, unde era obligat si ajungi o data pe luna. Tot el consulta bolnavii la pri- marie sau la scoala, le didea medicamente si controla starea de igiena a localitatilor din aria sa de competenta. Bolnavii de boli mai grave erau trimigi la spitalul din Calarasi. in ceea ce priveste farmaciile, este clar ca acestea nu existau ca atare. Medicamentele (de fapt, ,leacurile”) se vindeau de aga-numitii .dro- ghisti’, un fel de vanzatori, uneo:i chiar ambulanti, specializati in acest negof, care erau mai calificafi $i mai indreptatiti sa vanda medicamen- te decat bacanii si carciumarii. Acestia erau supravegheati si intrau in preocuparca autoritatilor. Droghisti crau si la Slobozia, ca dovada stand adresarea medicului gef al judetului catre primarul Sloboziei, in luna septembrie 1875, prin care atragea atentia si se ia masuri ca droghistii sd se prezinte la acel Consiliu (dz Higiena -n.n) in termen mult de una lund cu probe ca posed cunostintele de farmacognosie”. In afara formelor de distribuire a medicamentelor la care ne-am referit mai sus, incepu- seri si apara farmaciile portative, aflate la medicii de plasa sau de cir- cumscriptie. lata ce spune un document al subprefecturii pligii Ialomita ~ Balta la data de 17 mai 1885, care este adresat primarului Sloboziei: »Conform ordinului domnului prefect va invit ca deindata sd aprovisio- nati farmacia portativa a acestei comune cu medicamentele necesare $i sd trimiteti pentru definitiva aquitare tot salariul vaccinatorului ce are a primi pe lunile trecute”. Tar la 25 mai 1885, subprefectura catre primar: »Va invit ca in termen de 5 zile sd ne raportati negresit daca afi aprovizio- nat farmacia portativa a comunei cu medicamentele necesare”. Rezolutia primarului pe acest document era: ,,Sa se raspunda ca in aceasta comu- na s-a aprovizionat farmacia’. Este deci limpede cA farmacia portativa a comunei cédea in raspunderea primariei. Aceste farmacii vor deveni in anii urmatori statornice in locuri stabilite de primarie, in acord cu me- dicul de plas, care va fi insa tot singurul ,,farmacist” Ele se vor inmulti si vor ajunge sa fie prezente chiar si in unele comune. Inmultirea aceastage SES NOMIC FARMACI insa a dus si la nereguli. In anul 1885, luna august, insusi prefectul jude- tului, Alexandru Chirculescu, s-2 vazul nevoil sa controleze sistemul (el a fost si la Slobozia) si si ordone masuri de indreptare a abaterilor. Do- cumentul emanat de Prefectura judetului la incheierea acestui control este semnificativ pentru a ilustre nu numai starea serviciului farmace- utic la acea data, ci si viziunea autoritatilor asupra acestuia. Documen- tul este interesant si important chiar gi in actualitate, motiv pentru care vom reproduce din el mai multe pasaje (transcrierea noastra este usor modificata fafa de originalul din anul 1885, pentru ca textul sa fie mai inteligibil pentru cititorul de azi): »Cu ocasiunea inspecti- unei ce am facut (...) am constatat ca disposifiunele PREFECTURA JUDETULUL ALOMITA privitore la vinderea obiec- — telor medicamentose sunt lor Subpreiett thn inlet | Yasate in paradsire, astfel ca fie-care bacan sau car- ciumar din comund si a insusit dreptul de a vinde asemenea lucruri la contra legei si fara sd fie controlati. (...) Pentru a feri publicul de otraviri si inve- nindri voluntarii si intamplatore si pentru a margini cdutarea bolnavilor prin omeni fara drept d a face pe medicul care si procurd lucruri docto ricesti de la bacani sau cdrciumari, regulamentul sus dzis (era invocat un document din anul 1867 - n.n.) prin art. 1 nu ingdduesce a se vin- de obiecte medicamentose de cit materialistilor (droguist), adica acelora care sunt recunoascuti ast-fel de directiea sanitara. (...) Ei au dreptul dea vinde dupe art. 9 tote materiile crude din care se face medicamente in sta- rea lor primitiva precum si tote culorile (vapseli, boeli) crude si preparate, dupa art. 10, insd li se interdzice de a vinde medicamente compuse lucrate in tard sau strdindtate si medicamente secrete. (...) Intru ceia ce priveste pe biicani sau carciumari, ei dupe art. 15 sunt liberi de a vinde materiale urmatore neaparat trebuinciose pentru esersarea deosebitelor meserii $i industri: Sare de limée, petra acrd, feperig, camfor kirmud, calaican, te- rebentind si tote parfumurile neamestecate cu substanfe medicamentose. (...) Sunt opriti a vinde mamulari, boengii, colportari care se preumbla Cirenlara DoGEORGE STOIAN n de la un loc la altul si acei care fara a avea pravilie espun spre vandzare mutrfu lor pe locuri publice yi pe le baleiuri. autoritatilor fata de sanétatea publica lua uneori forme exage- rate, chiar naive - le-am zice azi. Iaté un exemplu care starneste zimbe- te, La 29 ianuarie 1885, Consiliul de Hygiena si salubritate publica a tri- mis primériei Slobozia o atentionare asupra faptului cd porumbul din recolta anului 1884 ,este aproape cu desdvarsire stricat” astfel ci ,acei care l-ar manca vor suferi neapatrat de o bola cu urmari rele si pot dzice (fara vindecare”. in consecinta, se dadeau indicatii precise despre cum sa se prepare mamiliga din acest porumb, adica cel care o va prepara ,s¢i astepte pand cand apa va fierbe in coleate cand apoi va pune mélaiu, cu sare mai mult ca de obiceiu, facdnd astfel ca ca sa fie bine fiarta”. Intr-o adresa - circulara din 19 aprilie 1890 a subprefecturii catre pri- miarii se spune ca medicul primar a constatat cA farmaciile comunale nu sunt aprovizionate cu medicamente datorita epuizarii fondurilor din bugetele trecute. ,, Aum — sc spunc in document - cdnd bugetul anului curent este pus in aplicatie va invit ca sa aprovizionati de urgenta farma- ciile cu medicamentele potrivite alocatiunilor ce aveti in bugete”. La Slobozia, prima moasa a fost incadrata in anul 1887, iar vaccina- torul un an mai tarziu, desi postul exista inca din anul 1853. La sfarsitul secolului al XIX-lea serviciul sanitar al judefului cuprindea 4 medici, 4 vaccinatori, 4 moase si doi medici veterinari, iar la inceputul secolului ur- mitor judetul s a impartit in circumscriptii sanitare. Slobozia ficea parte din circumscriptia a III-a $i il aveaca medic pe doctorul George Sculi, care era si directorul spitalului din localitate. In anul 1905, primul agent sanitar avea si fie Nicolae Ionescu, iar prima moasi a fost Filotea Ionescu. La sfargit de secol, starea de sanatate a populatiei Sloboziei nu era satisfaicatoare, la originea bolilor care predominau (pelagra, paludism, tifos, anghina difterica, scarlatina, rujeola, care in anul 1893 a creat epidemie, gi varioli) aflandu-se siricia. O statistic’ medical din anul 1894 indica in Slobozia 2.230 de locuitori si 28 de carciumi (in anul 1900 numarul acestora va ajunge la 90). Din hrana oamenilor nu lipsea mamiliga de porumb, dar mai ales de mei si orz, iar apa potabila pro- venea din raul Ialomita, aceasta consumandu-se nefiltrata. Erau atunci doar 6 case bune de zid, 300 de case ,,mai bune” de nuiele lipite cu pa- mant, 525 case de nuiele lipite cu pamant ,mai rele”, precum gi 10 borde-SSS NOMIC FARMACI ie. Lipsa personalului medical era acuta. Intr-un memoriu intocmit de plinitie (16 ianuarie 1897) ca rispuns la solicitarea jurmalului ,Guzette des Etrangers”, care aparea la Budapesta, se spunea: ,,Pentru inldturarea epidemiilor avem la dispozitie numai un medic de plasd cu resedinta in aceasté comund, un vaccinator si 0 moasd care viziteaza regulat comuna” Si sporul natural al populatiei avea 0 dinamica redusa, uneori chiar negativa, ca de exemplu in anul 1899, cand numirul decedatilor fata de nou-nascuti a fost mai mare cu 27 de indivizi. (Tendinta aceasta se va mentine, ccea ce a facut ca intr-un studiu publicat in anul 1913, editat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor sub titlul ,Migcarea populatiei romane’, la capitolul ,Orase cu mortalitate mare” Slobozia sa apara pe locul 4 din 18 orage care aveau aceasti problema) Prima farmacie din Slobozia z aparut in anul 1896. in acelagi an, 1896, a inceput la Slobozia constructia spitalului, care va fi finalizata dupa un an. Pentru acesta, a fost alocata o suprafata de 20.600 mp din mosia statului’, amplasamentul lui fiind pe locul unde astazi se afla Liceul Pedagogic si Colegiul National ,,Mihai Viteazul”. Costurile constructiei s-au ridicat in vremea aceea la 67.042 lei, bani proveniti din fondurile bugetare ale judetului, la care s-au adiugat dupa un an inca 3.617 lei pentru constructia unui pavilion de autopsii ,,care serva si pen- tru camera mortuara” - dupa cum spune un document. Piatra funda- mentala, care a fost asezata la mijlocul zidului dinspre nord al corpului principal” s a pus pe 2 iunie 1896 gi a zidit sub temelie cu numele de Document Comemorativ. Citim din acesta: yin ziua de duminic& doua iunie, anul mantuirei una mie opt sute noud-zeci gi sase, al trei zeci siunulea an de domnie al Majestatii Sale Carol I Rege al Romaniei si a Majestiitii Sale Regina Elisabeta, principii mostenitori fiind Altetele lor Regale Principele Ferdinand de Romania si principesa Maria, s-a pus prima piatra fundamentala a acestui edificiu de spital rural de plas, in comuna Slobozia, regedinta pligei Ialomita Balta, judetul Ia- lomita, de catre prefectul judetului D-1 Atanase Stoianescu... (urmea- z numele mai multor personalitati participante la ceremonie). Se precizeaza in continuare ca acest spital s-a cladit cu fondurile ju- detului Ialomita, pe terenul oferit gratuit de stat din mosia Sloboziei. »Dupa oficierea serviciului religios - se mai spune in continuare - un exemplar din acest document, investit cu sigiliul Prefecturii sisemnatGEORGE STOIAN 3 Doud imagini ale vechiului spital de persoanele care au fost de fata la aceasta solemnitate, s-a agezat in fundatiunea spitalului, la mijlocul zidului dinspre Nord al corpului principal, iar al doilea exemplar se va pastra in arhiva Prefecturei”. Spitalul a tost construit pe baza unui proiect intocmit de arhitectul Mi- nisterului de Interne. Receptia s-a facut in ziua de 9 august 1897 de catre M. Weghener, inginerul judetului. Spitalul avea la inceput o capacitate de internare gi tratare de doar 30 de bolnavi deadata, pana la sfarsitul anului inaugurarii fiind internati si tratati aici 176 de bolnavi. In prima schema de incadrare a spitalului erau un medic-director (acesta a fost doctorul Ion Gutu, care era in acelasi timp si medic al circumscriptiei sanitare), un subchirurg intendent (Marin Fronescu s-a numit acesta), doua infirmiere, un bucatar, o spalatoreasa si un argat. Spitalul a fost racordat la energia electrica (intre anii 1905 - 1916) de la un generator aflat in apropiere la moara fratilor Georges- cu-Fuerea, iar intre 1911 - 1932 a fost racordat la conducta de apa a CFR, sin- gura din Slobozia care asigura apa pota- bila curata, impreuna cu o alta sursa din incinta unitatii militare. Spitalul se va dezvolta in continuare prin construirea unor noi pavilioane (primul construit a fost pentru contagiosi), a unor locuinte sianexe pentru medici si agenti sanitari, prin amenajarea unor gradini de pomi Bustul in bronz gi zarzavat. Numarul de paturia crescut, al doctorului Sculi unitatea fiind destinata a servi pestealte IVE Tet NOBAULFARMACES 65.000 de locuitori din Slobozia si din satele invecinate. Dupa docto- rul Ton Gulu, care a fost prinmul disector al spitalului dar au a cduuas i aceasta functie decat trei luni, a venit la conducere (pana in aprilie 1903) doctorul N. Petrescu, urmat de doctorul P..Popescu. Intre august 1905 - septembrie 1907, spitalul a fost condus de doctorul George Sculi, urmat apoi, pana in martie 1911, de doctorul Constantin Nanu. Doctorul Sculi va reveni apoi la conducere pana in septembrie 1916, cand va pleca pe frontul primului razboi mondial in calitate de medic militar, unde va si muri, (Doctorul Sculi cra si medicul circumscriptici sanitare Slobozia, in care mai intrau localitatile Amara, Bora, Bucu, Ciulnita, Cosambesti, Larga, Marculesti, Perieti, Poiana si Pribegi). Subchirurgi au mai fost Ion Lascarescu si Nicolae Parvulescu. Abia in anul 1940 spitalul a avut 0 moasa proprie - Elena Manolescu, urmata apoi de Irina Georgescu. Revenim la doctorul Sculi pentru a mai adauga despre el faptul c era un om foarte cultivat, civilizat si cu un aer de noblete in tot ceea ce facea. La sediul Directici sanitare judetene (in sala de festivitati) sc afla un bust de bronz reprezentand chipul sau, iar la Cimitirul Eroilor din oras el are © piatra funerara plasata separat. Pe lespedea comemorativa a Monu- mentului Eroilor din Parcul Tineretului este de asemenea inscriptionat numele sa Reamintim ca prima farmacie din Slobozia a fost infiintata in anul 1896. Informatia este confirmata si de o mentiune din ,,Anuarul judetului Ialomita din anul 1906” de Aurelian Ursescu, in care se spune cA aceasta ,.a fost infiintata prin Inaltul Decret nr. 742 din 10 februarie 1896”. La Directia judeteana Ialomita a Arhivelor Nationale am avut sansa si descoperim recent un cocument care ne indreptateste si dam ca sigur acest an, 1896. PROTOCOL Rrotacel F fentanibr I teednertt Accoemeteteentcacotcan Taked rap. tos Kinet an ffGEORGE STOIAN 15 Este un Protocol, din seria de documente prin care, la inceputul se- colului XX, auluritatile alestau periodic existent oficiala a faruaciilor, printr-o asa-numita ,,revizuire”. Am gisit de fapt doua astfel de docu- mente, din luna iunie 1909 si, respectiv, din luna iulie 1914 (pe care le gi reproducem alaturat), din care aflim amanuntele ce urmeaza. Farmacia care s-a fondat in Slobozia la 10 februarie 1896 se numea ,,Sf. Haralam- bie’, era a ,,fondatorului” Carol Varo, farmacist licentiat la Universitatea din Bucuresti, cu drept de liber practica din anul 1883. El era de nati- onalitate romana, nascut in anul 1855 la Rosiorii de Vede. Nu stim gi nu am putut afla cand gi de ce venise la Slobozia Carol Varo. Oricum, la data emiterii Protocolului (19 iunie 1909) el nu mai_profesa meseria in farmacia lui, aceasta fiind arendata farmacistului W. Weinhold, licentiat la Universitatea din Viena (mai tarziu, acesta isi va caligrafia numele V. Veinhold), pe perioada 6 august 1903 - 6 august 1911, cu suma de 3.000 lei anual. Aceasta era atunci singura farmacie din Slobozia. Primaria lo- calitatii trimitea, la 26 februaric 1909, 0 adresa catre dircctorul general al Serviciului sanitar judetean in care se spunea printre altele:.,... facem cunoscut cd avem o singurdt farmacie in Slobozia a dlui Carol Varo care este arendata dlui farmacist W. Weinhold (...). Dl. Carol Varo, proprie- tarul acestei farmacii, care este farmacist, actualmente este functionar la Societatea Steaua Romana din Cémpina”. Nu am aflat de ce acest Varo se retrasese din profesia sa de la Slobozia gi de ce plecase la Campina. $tim doar ci urmatorul contract de arendare a farmaciei, in anul 1912, a fost incheiat de mostenitorii lui, ceea ce inseamna ca el probabil murise intre anii 1909 - 1912. Despre prezenta gi activitatea lui Carol Varo la Slobozia mai gasim in arhive o semnalare din anul 1903, cand el era farmacist aici. La incepu- tulaceluian_ fusese stinsa o epidemie in care zicusera 186 de slobozeni, bolnavi de anghina difterica, tuse convulsiva, pojar, febra tifoida gi scar- latina. In luna februarie, prefectura se adresa prim’ gi atentiona ca ,,pufine zile ne mai despart de timpul cand locuitorii lor vor incepe munca cimpului si a soselelor (...) si urmeazat ca tofi si fie sanatosi pentru ca munca lor sé aiba spor si ei sa poata prididi cerintele acestor doud munci”. Prefectura recomanda primarului sa supravegheze ca medicul serviciului sanitar sa-gi faca datoria i sa aiba grija ca in co- muna sa existe medicamentele trebuincioase”. In luna mai din acelasi an,ge SSS NOMIC FARMACIE farmacistul Varo se adresa primiriei: ,Am onoare a inainta un concept (o lista ~ nn.) de medicumente eliberate in contul comune’ in cursul luni- lor aprilie si mai a.c. in sumé de lei 42,20 bani rugandu-va sa binevoiti a dispune achitarea lor”. Starea de sanatate a populatiei Sloboziei continua sa fie precara, dupa cum constata si 0 comisie de control in ianuarie 1906, recomandand intre altele si ameliorarea salubritafii localitatii. , Satul Slobozia este plin de bilti si mlastini infecte - se preciza in procesul-verbal al comisiei - cele mai multe strade se aflé acoperite cu apa si dupa retragerea apelor rdmane un focar de infectiune, astfel ca intre locuitorii comunei existd boli infecto-contagioase: febra tifoida si scarlatina”. in anul respectiv o statis- ticd intocmita de primarie confirma existenta a 30 de cazuri de pelagra, 18 de sifilis, foarte multe de paludism, apoi de febra tifoida, scarlatina, anghina difterica. La 6 august 1912, un alt farmacist - Nicolae Teodorescu a aparut ca noul arendas al farma- ciei lui Varo, imediat dupa Veinhold. Prin »protocolul de revizui- re” intocmit la data de 15 iulie 1914, el prelua Document scris si semnat de farmacistul ca arendas de la mos- Nicolae Teodorescu, in anul 1914 tenitorii lui Varo aceasta farmacie numita ,,Sf. Haralambie’, pana la 6 august 1917 (mentiona contractul), farmacie despre care din document am aflat ca: ,,stabilimentul se compune din oficina, camer, pivnita, pod. si laborator” Se mentiona ca ,,poseda clopotel la us”. Impresia general pe care o degaja pentru inspectori era ,,buna’, ,vasele gi ustensilele sunt bune gi curate” Se mai preciza ci medicamentele ,,sunt in conformitate cu farmacopeea’, ca sunt preparate bine si ca sunt de buna calitate. Ulti- ma mentiune era in legatura cu apa folosita la prepararea medicamen- telor, despre care se spunea ca este ,apa de garla limpezita ¢i filtrata’: (Cum stim, locuitorii Sloboziei aveau ca singura sursi de apa potabili apa luata direct din raul Ialomita). ha WMhadteis al split” Pabraalenn>f AA IGG cou olhagoetGEORGE STOIAN 7 In anul 1913, la Slobozia s-a néiscut Tiberiu Ghifescu, profesor uni- versilur, doctor dovent, medic chirurg, unul dintre fondutorii chirur- giei cardio-vasculare din Roménia. Membru de onoare al Societitii Romane de Chirurgie (1998). A desfisurat 0 prodigioasd activitate stiintificit, a publicat numeroase lucrari privind chirurgia generald si chirurgia experimentala, precum $i peste 150 de studii $i articole in reviste stiintifice. A sustinut comunicari la Congresul de medicina din anul 1957, la sesiuni si reuniuni stiinfifice ale Academiei Romane gi in strdindtate. De numele séu se leagé prima operatie de stenoza mitrala (1953), operatia de transplant al arterei abdominale si altele. In anul 1915, s-a constituit la Slebozia prima filial de Cruce Rosie. Nicolae Teodorescu preluase in anul 1912, impreuna cu sofia lui, far- macia ,Sf, Haralambie” a lui Carol Varo. Sotia lui, Elena (fosta Papurica inainte de casatorie), era, de asemenea, farmacista. Aceasta mai purta si prenumele de Hygea, desigur botezata de parinti parca cu predestinare intrucat Hygieia era in mitologie fiica lui Asclepios, zeu al medicinei si vindecator universal. Ea era reprezentata tinand in man o cupa din care bea un sarpe - imagine care a ramas ca simbol al farmaciei. Avem motive si credem ci Nicolae Teodorescu a ,abandonat” profesia si farmacia in preajma anului 1920, sotia sa Elena fiind singura consemnata de docu- mentele ulterioare ca ,arendatoare” la ,,Sf. Haralambie” Ea va ramane aici pana in octombrie 1922 gi va fi implicata intr un complex de nereguli fi nanciare, mergand pana acolo incit ajunsese si pardseascd farmacia si sa arefuze sa predea registrele de gestiune din anii 1921 si 1922 In luna septembrie 1917 s-a deschis farma- cia Sf Gheorghe”, care apartinea farmacistului Corneliu Margineanu, personalitate importanti a acestei profesii la Slobozia. In publicatia , Anu- arul SOCEC al Rominiei Mari”,vol 2, anii 1924 — 1925, in Slobozia sunt mentionati 6.000 de lo- cuitori si existenta unei singure farmacii, a Elenei Teodorescu, concluzia rapida fiind aceea ca infor- matia este absolut inexacta: doamna Teodorescu Farmacistul nu mai era farmacista, iar in Slobozia mai exista Cornelis Mérgineanu ja data respectiva cel putin inca o farmacie, aceeaeg eS SNOB FARIACI mentionata mai sus. In afara _ de acest aspect, Webuie si ui | fiom sits spunem jarisi ca informatia re: Pisa Abs din Anuarul SOCEC nu este completa fiindcd ea nu con- semneaza si existenfa a incd unei farmacii, care oricum in anul 1922 exista. Era farmacia numita Santa Clara” a ,pro- prietarului farmacist” Artur Beilich absolvent al Facultatii de farmacie din Cernauti, care in iunie 1922 deschisese pentru trei luni o filiala si la Amara. Artur Beilich preluase farma- cia Sf, Haralambic” inca din |.2°Se% ‘ martie 1922 gi fiindca registrele | Atma’ feat Sainas af acesteia erau la Elena Teodo- Document emis de farmacistul rescu, el denumise farmacia, in Comeliv Mérgineanu mod provizoriu, Santa Clara”. Oricum, atat doamna Teodorescu, cat si Beilich impreuna cu prima farmacie din Slobozia ne apar ca pierduti” in documentele de arhiva de dupa anul 1922. Cert este doar faptul ca farma- cia ,,Sf Gheorghe’, infiintaté de Corneliu Margineanu si aflata pe strada Matei Basarab la numarul 89, a facut epoca’. Farmacistul Margineanu era 0 personalitate importanta, ca dovada fiind gi alegerea sa printre cei 5 membri_ in Colegiul judetean al farmacistilor (august 1930) si, apoi, desemnarea sa ca presedinte al acestui colegiu (Ia inceputul anului 1933). Incheierea carierei farmacistului Margineanu la Slobozia, dup mai mult de 16 ani, ne este semnalata de un document din 22 septembrie 1933, 0 adresi a Colegiului farmacistilor citre medicul primar al judetului, in care se spune: , In urma plecarii din judet a dlui farmacist Corneliu Margineanu a ramas vacant postul de presedinte al Colegiului Farmaceutic din judeful Jalomita, domnia sa demisionand din aceasta calitate, urmeaza sa se faca o noud alegere”. Desi vom mai reveni cu aceste informatii in relatirile de la timpul potrivit, vom mentiona gi aici cd este foarte probabil ca, incepand din anul 1930, la farmacia Sf. Gheorghe” a lui MargineanuGEORGE STOIAN 9 sd fi fost angajata si Maria Iliescu care, dupa plecarea acestuia in 1933, a prelual farmacia in calitate de proprietara Maria” ramandnd apoi, pana in anii 1947-1948, impreuna cu Athanasie Cupali (acesta a avut in anul 1934 si o filiala a farmaciei sale la. Ama- ra), singurii farmacisti din Slobozia. Au fost de fapt si anii cei mai buni pentru asistenfa medico-sanitaré din Slobozia intre cele doua razboaie mondiale, intrucat, alaturi de cei doi farmacisti, medici au fost in tot acest timp Ion Pantelimon si Teofila Trausch (acestia doi vor fialesi intre cei 5 membri, din 13 propusi, ai Colegiului judetean al medicilor, care s-a infiinfat la 10 septembrie 1930). (Cu titla de simpla informatie, notam aici ca in anii 1922-1924 la Urzi- ceni erau farmacisti Grigore Mihailescu — farmacia ,,Sfanta Treime” si Co- jocarova Nedelea, urmati apoi de J. Brandug si Elena Olga Andreescu, la Fetesti in anul 1930 era Vanghelie Dimcea iar la Tandarei Virgil si Speranta Oprea, proprietari ai farmaciei ,Sf. Gheorghe). in luna septembric 1919, s-a infiintat circumscriptia medicala Slobo- zia, adica doar a oragului si a satelor componente ~ Amara, Bora, Slo- bozia Noua si Motilva, aceasta, care l-a avut ca medic pe doctorul Ioan Mavrodin, era diferita de circumscriptia sanitara la care erau arondate comunele de plasa. La 1 octombrie 1919, a fost numit ca director al spitalului doctorul Jon Pantelimon. Ne vom opri putin mai mult asupra personalitatii aces- tui om, despre care, fair exagerare, 5 ar putea scrie 0 carte. A fost direc tor al spitalului orasenesc timp de 20 de ani, pana la 18 septembrie 1939, indeplinind multi ani din aceasta perioada gi functiile de medic sef de circumscriptie sanitara origeneasca si de medic sef al circumscriptiei sanitare de plas. (In aceasta postura si ca dovada a seriozitatii si exi- gentei sale, la data de 9 ianuarie 1931 il trimitea in judecata pe medicul capitan Matei Georgescu, de la unitatea militara, pentru grava abatere profesional’ de a nu fi semnalat un focar de boli contagioase intr-o fa- milie din Slobozia). Profesionist de exceptie ca medic si gospodar fara cusur ca director de spital, Ion Pantelimon s-a bucurat in epoca de un respect imens din partea localnicilor gi a autoritatilor locale. in calitatea oficiala pe care avea, dar gi fiindca era un om deosebit de responsabil, el a intocmit in fiecare luna, timp de multi ani, rapoarte despre starea orasului, documente in care consemna in amanunt date despre sina- -a schimbat nuimele in ,,S!80 NOBILUL FARMACIST tatea slobozenilor, situatia economica gi sociala a comunitatii. El realiza astlel, ura sa-yi fi propus aceasta, micromonogralii ue astizi sunt pen tru istorici valoroase izvoare de informatii, mai ales ca rapoartele sale se bucura de credibilitatea unui om ca doctorul Pantelimon. in afara de toate acestea, el era si un agricultor harnic si priceput, avea gi o intinsd gradina de zarzavat, era un apicultor cu peste 200 de familii de albine, si tot el era gi unul dintre cei mai mari crescatori individuali de cai de rasa din Romania. Avea chiar o ferma proprie de cai, din care selectiona, crestea in regim special si forma cai pentru marile curse hipice din tara si din strainatate, un exemplar de-al su, armasarul Viziru, devenind in epoca un trapas celebru. Tot el a infiinfat la Slobozia un hipodrom gi o arena pentru dresaj, unde saptamanal aveau loc curse hipice si spectacu- loase demonstratii de dresaj. Doctorul Pantelimon era nu numai o per- sonalitate de seama a orasului, dar si un politician foarte activ. In luna februarie 1919, el, impreuna cu respectatul preot si invatator de la Slo- bozia Noua, Ioan Bercus, a fost fondatorul filialci din Slobozia a Parti- dului National Taranesc, devenind apoi membru marcant al conducerii judetene a acestui partid, iar dupa anul 1929, cand taranistii au preluat conducerea locala, doctorul Pantelimon a facut multe pentru acest oras, impreuna cu primarul de-atunci, Constantin Cristescu. Activitatea poli- tic nu i-a adus ins& multe satisfactii doctorului Pantelimon, orientarea sa la inceput ca simpatizant, apoi chiar in calitate de conducator local al organizatiei fasciste ,Totul pentru tara” (Garda de Fier), intre anii 1934 ~ 1938, constituind pentru el nu numai un egec politic, ci si unul de imagine gi de notorietate publica. Se poate aprecia ca, incepand cu anul 1924, activitatea farmaceutica a fost mult mai bine organizati si mai strict supravegheata. Acestea se faceau in virtutea prevederilor capitolului 138 din Legea sanitara, in care era previzut ,exercitiul farmacie’”, dar si pe baza numeroaselor ordine circulare de la cele mai diverse foruri, incepand cu Ministerul Sanatatii si Serviciul farmaceutic din cadrul Directiei a IIl-a sanitara Bucuresti gi terminand cu adrese, decizii, ordine gi alte tipuri de indicatii, reglemen- tari si somatii emanate de prefectura judetului sau de primariile locale. Intrucat comertul cu medicamente prin drogherii luase avant si era pe punctul de a scapa de sub control (in cazul lor nu se cerea ca vanzaito- rul sa aiba o pregatire de specialitate), in septembrie 1924 acestea suntGEORGE STOIAN 81 atentionate ca in termen de 3 luni au obligatia , si desfacd si stocul de spe- ciulitd{i farmaceutice deoarece drogheriile nu au cdderea sii expedieze nici un fel de substanté medicamentoasd cu sau fiird refetd si vi se face cunoscut ca la expirarea termenului se vor confisca si specialitatile in folosul spitale- lor fara nicio despagubire, cu aplicarea penalitatilor pentru contraventii”. In acelasi an, un alt ordin circular de la Serviciul farmaceutic coordo- nator din Bucuresti se adresa medicilor primari, care erau chemati sa vegheze sa nu se mai vanda medicamente si produse farmaceutice de ca- tre persoanele neautorizate, prezente cu ,marfa” lor chiar prin crciumi, bacanii, pravalii si manufacturi. Se atragea de asemenea atentia asupra faptului ca la sate au aparut tot felul de speculanti care profita de buna credin{a si naivitatea populatiei”. $-a introdus controlul strict asupra van- zarii stupefiantelor, in sensul ca acestea se puteau vinde numai prin cate- va farmacii autorizate (in Slobozia era autorizata numai farmacia Cupali, de fapt printre putinele din judet care aveau acest drept), s-au abrogat dispozitiile din Regulamentul. taxci farmaccutice oficiale asupra benefi- ciului de 30%, ,deoarece pretul de vainzare al specialitatilor va fi uniform’; s-a statornicit regula ca, periodic, si fie comunicata tuturor farmaciilor lista noilor medicamente aparute si, in general, toate informatiile noi pri- vind ,,mersul” medicamentelor. $-au mai introdus si regulile ca pe toate specialitatile farmaceutice sa fie afisat pe o banderola pretul, iar medica- mentele carora li se face reclama sa fie reprezentate in vitrine numai de ambalajul lor, pentru ca expunerea si nu le degradeze. La 25 iunie 1927, oferta domeniului medical al Sloboziei s-a imboga- tit cu aparitia primului cabinet stomatologic, care apartinea medicului Isidor Aroneanu si era gizduit de un local inchiriat. Era o perioada fasta pentru asistenta sanitara din localitate. O statisticd din toamna anului 1928 consemna ca in oras erau 3 medici de medicina general (doi la spitalul local si unul la Regimentul 18 Artilerie - capitanul doctor Matei Georgescu), un medic stomatolog, un farmacist, dou asistente sanitare gi trei moase. Farmacist era acelasi Corneliu Margineanu, care, cum am mai spus, isi infiintase farmacia ,Sf. Gheorghe” in luna septembrie 1917. Director al spitalului si medicul sef al circumscriptiei sanitare era doc- torul Ion Pantelimon, o personalitate absolut remarcabila, despre care am scris pe larg mai sus. Apoi era doctorita Teofila Trausch, medic de circumscriptie timp de 17 ani (1922 - 1939), care a avut o contributieSSS NOB ARMACE remarcabila la imbunatatirea starii de sanatate a locuitorilor Sloboziei, da gia celor din Cuprinsul circumscripti gica, cu intuitie si fler stiintific, harnica si devotat muncii sale, doctori- ta Trausch a formulat explicatii pertinente privind cauzele unor boli mai frecvente in Slobozia si a propus masuri fundamentate stiintific, social si economic pentru ameliorarea situafiei sanitare din raza ei de com- petenta. Probabil ca ‘Teofila Trausch era 0 nepoata a marelui profesor- farmacist Adolf Trausch (1836-1908), magistru in farmacie, profesor de chimie organica si anorganica la Scoala Superioara de Farmacie din Bucuresti, membru al colectivului care a elaborat Farmacopeea Romana din anul 1892. Dupa anul 1920, Slobozia cunostea 0 deosebit de ingrijoratoare raspandire a tuberculozei (boala saraciei si a alimentatiei proaste, desi- gur). S-a impus luarea unor masuri gi, la 16 mai 1929, Prefectura a ce- rut primiriei si alcatuiasca un colectiv care sa stranga fonduri in vede- rea luptei contra acestei nenorociri. Comisia care s-a format ii reunca pe primar, pe directorii scolilor si pe preotul paroh, acestia reugind si stranga de la 57 de donatori o suma destul de buna pentru acel timp - 980 de lei. Printre donatori s-au aflat omul de afaceri Matei Marinescu, preotul Marinache Haralambie, fotograful Costici Axinte - personali- tati extrem de onorabile ale orasului. Frecventa bolilor sociale era destul de mare, asa cum o evidentiazd gi un raport din anul 1934 al primiriei Sloboziei citre conducerea ju detului: erau 123 cazuri de tuberculoza (22 de bolnavi au si murit in cursul acelui an), 50 de sifilis, 8 de pelagra, 166 de paludism, 8 oameni aveau blenoragie gi 2 erau gusati. ,,[giena locuitorilor si vestimentatia cat se poate de rea, populatia find in mare parte formata din tigani sdraci cu case cit se poate de proaste si vestimente putine si prea subfiri fata de in- temperiile regiunei — se spunea in. raport. Si se mai mentiona cA existau atunci 98 case de zid, 93 de lemn, 1069 de gard (probabil de paianta) si 3 bordeie. Se mai preciza ca ,,industria casnicé a locuitorilor era inexis- tenti’, calitatea recoltelor din acel an era ,mediocra’, starea sanitara ,de anatomie a elevilor mediocra”. Exista chiar si un capitol special pe care il redam intocmai: ,, Prostitutia unde profeseaza in bordel 4 singuratice - re- trase din cele singuratice. Observatii: cea clandestind este mult mai intinsa si nesupravegheaté de nimeni”. sanilare. Femeie foarte ener-GEORGE STOIAN 83 Numéarul mare al anumitor boli si starea jalnica a strazilor nu erau inexplicabile alata timp cal, la Slobuzia, primul serviciu de salubritate, organizat ca atare de primirie, se infiintase abia in anul 1931. ,,Serviciu’ era insa prea mult spus intrucat acesta consta doar dintr-un sef peste pa- tru maturatori cu tarnul (matura de nuiele). Analizand informatiile din mai multe documente, putem formula parerea cA in Slobozia acelor ani »zona farmaceutica” functiona destul de multumitor, chiar bine putem spune daca facem o comparatie cu ce se petrecea in restul judetului. La 1 iulie 1932, era oficializat inceputul act tea” alui Athanasie Cupali. Un an mai tarziu, dupa 16 ani de practicare a profesiei in Slobozia, s-a retras din activitate farmacistul Corneliu Mar- gineanu, dar a inceput si functioneze farmacia ,Sf, Maria” a doamnei Maria Iliescu. in iulie 1935, medicul primar al judefului raporta catre Inspectoratul General Sanitar Constanta ca in Slobozia ,,nu exist situ- atii ca prin reclame falacioase in ziare se practica ilicit activitati pe care trebuie sa le desfasoare doar farmacistii $i droguistii autorizagi”. Pentru anul 1935 mai retinem doua informatii interesante: 1) in tot judetul Ialomita, inca nu exista nici macar un depozit de medicamente gi 2) in judet existau doar 7 farmacii rurale ~ Fetesti, Tandarei, Lehliu, Reviga, Tandarei Gara, Fetesti Gara si Ciocanesti. Inscrierea, prin sec- tia din Ialomita, in Colegiul General Farmaceutic era obligatorie (art. 391 din Legea sanitara), sanctiunea in cazul neinscrierii mergea pana la retragerea definitiva a dreptului de a exercita profesia de farmacist (art. 421 din Legea sanitara). in anul 1936, o brigada extinsa de inspectie, in care se aflau inspec- tori de la Ministerul Sandtatii si Ocrotirilor Sociale, dar si de la Inspec- toratul regional de sinatate Constanta, a intocmit un document de con- trol care reprezinta azi o adevarata oglinda a starii medicale in Slobozia acelui an. $-a constatat ca la spitalul din localitate, care ajunsese abia la 40 de paturi (doar cu 10 mai multe decat in urma cu... 39 de anil) era nevoie de extinderea spatiului de internare, dar si de incadrarea a cel putin inci doi medici. Agentii sanitari si moasa din cadrul spitalului au fost sanctionati pentru slaba activitate, ca si personalul de serviciu pen- tru nerespectarea normelor de igiena. In oras, s-a retras autorizatia de functionare de la 10 unitati comerciale, din 16 controlate, pentru neres- pectarea normelor de igiena gi s-a mentionat in actul de control starea itatii farmacici “Sdndta-ee _NOBILUL FARMACIST proasta a strazilor, care erau pline de gropi ne de praf iar iar de norvaie. circumscriptiei sanitare mortalitatea infantila era prea mare (in special datorita faptului cd moasele comunale erau nepregitite sau nu-si faceau datoria), ca epidemiile nu puteau fi eradicate si izbucneau in fiecare an, in perioada de iarna. Vaccinarile nu se faceau la timp si in toata masa de copii, iar scolile, nefiind controlate de medici sau moase, dovedeau mari lipsuri la capitolul igiena. S-a remarcat gi lipsa unei bai comunale in Slobozia, recomandandu-se ca aceasta sa fic amenajata. (Prima baie comunali din orag va aparea ins& abia in anul 1942. Ea se afla dincolo de zona Manastirii Sfintii Voievozi). Asistenta medicala ce se exercita prin cabinetele particulare ne este acum cunoscuta din lectura unei adrese a primariei orasului catre pre- fectura, la 18 iulie 1938. Conform acesteia, existau atunci in Slobozia: 1) Cabinetul medical al dr. locotenent N. Calciu; 2) Cabinetul dentistului R. Rozembaum; 3) Farmacia Atanasic Cupali (,,Sanatatea”); 4) Farmacia dr. Maria Iliescu. (Sf. Maria). Mentionam ca de-a lungul anilor la cele doua farmacii au mai lucrat farmacistii Geza Pandula, Aurora David (devenita Sandulescu dupa casatorie), Eufrosina Dumitrescu, Cornelia Cupali (care se pare ca era doar asistenta), Jordan Dragoi, loan Cos- tiniuc. La unitatea militara nu erau farmacisti, ci doar droghistii loan Grigore si Calistrat Popa. La 1 octombrie 1939, doctorul Ion Timug a fost numit la conducerea spitalului, unde va sta pana in anul 1946. In anul 1946 doctorul Timus a decedat si se povesteste ci a murit de tifos exantematic fiindca si-a pus singur pe el paduchi ca si demonstreze ci nu din aceasta cauz4 mureau in numar mare prizonierii de razboi de la unitatea militara. In vremea sa ca director, Timus a renovat pavilioanele spitalului si a determinat efectuarea unor interventii chirurgicale mai complexe. Spitalul va ajun- ge la 55 de paturi, din care insi doar 40 erau ,bugetare”. Circumscriptia sanitara a orasului era situata pe strada Matei Basarab, la nr, 217, avea la sediu doua inc&peri si dispunea de un medic si doud cadre sanitare me- dii. Sila Bora exista un dispensar comunal, cu un medic si 0 moasa. In anul 1941, in judetul Ialomita existau 23 de farmacii si dou dro- gherii. In acelagi an a inceput prigoana impotriva medicilor si farma- cistilor evrei, actiune care a demarat printr-un ordin injositor pentru de gunoaie, vara fiind pli- coustatal de asemenea ca iu cadrulGEORGE STOIAN 85 intelectualii din acest domeniu: acestia (numai ei dintre medici si far- iacigli) erau obligali 94 presteze obligatoriu diverse muuci in ulus obstesc’”, apoi, printr-un Ordin al Ministerului Sanatatii (nr. 4820 din 22 aprilie 1942) s-a dispus ca toate farmaciile evreilor sa fie inchise si acestora sa nu li se mai permita si deschida farmacii. (In judetul nostru, victima a fost farmacistul Samuel Grumberg din Calarasi, a carui farma- cie a fost inchisa chiar in ziua aparitiei Ordinului. Ca raspuns la Ordin, pentru Slobozia s-a formulat urmatoarea fraza: ,, Farmacii evreiesti nu au existat in Slobozia”). Au urmat anii grei ai razboiului, ani de privatiuni, apoi ocupatia ruseasca de dupa 1945, in timpul careia ofiterii comendu- irii (aceasta igi avea sediul in fosta cladire a Ocolului silvic, unde in fata instalasera si un tun) puteau dispune dupa bunul lor plac de medica- mentele din farmacii, pe care bineinteles ca nu le plateau niciodata. in anul 1947, in judetul Ialomita numarul farmaciilor ajunsese la 29 (drogherii nu existau), din care in Slobozia erau: ,Sfanta Maria” a Ma- rici Iliescu, ,Sanatatca” a lui Athanasic Cupali si ,Noua” a lui Hristodor Luzi. Aceasta din urma, situata pe strada Matei Basarab nr. 68, va trece in anul urmator in proprietatea farmacistei Maria Chiriacescu. In anul 1948, spitalul orasenesc Slobozia a devenit spital de plasa, subordonat sectiei de sanatate a plasii si impartit in doua com- partimente medicale distincte: chirurgie si boli interne. in acelagi an, la conducerea saa venit medicul primar chirurg Marcel Patragcanu, un foarte bun profesionist ca medic si un om de exceptie ca director. A fost director pana in anul 1963, perioada in care a dovedit un spirit gospodaresc deose- bit, exigenta fata de sine si fata de persona- lul din subordine. Preluase o unitate spita- liceasca aflata pe ultimul loc intre unitatile Medicul chirurg de acest fel din fosta regiune Bucuresti si Marcel Patrascanu, Saat 7 directorul spitalului s-a straduit sa schimbe ceva. A avut printre obiectivele sale construirea unui nou pavilion spitalicesc cu 30 de paturi, amenajarea si dotarea unui cabinet de radiologie sia unui punct stoma- tologic, realizarea iluminarii electrice a intregii institutii, dar, din lipsa86 NOBILUL FARMACIST Chirurgul Patréscanu in sala de operatie banilor, aproape toate proiectele sale au rimas nerezolvate sau realizate partial. A procurat pentru spital cal si caruta, unelte agricole cu care ingrijeascA intinsa gradina de zarzavat a unitatii spitalicesti, a creat 0 crescatorie de iepuri si una de porci. El a fost principalul consultant, in anul 1960, in realizarea proiectului de construire a unui spital now si modern in Slobozia. Doctorul Patrascanu provenea dintr-o localitate Directorul Patréscanu in mijlocul colectivului sanitar cu care lucraGEORGE STOIAN 87 din judetul Bacau gi se casatorise la Slobozia cu o asistenta medical, null nai andra decal el, care avea familia la Anata, Avea nual 55 de ani cand a decedat, la Bucuresti, in anul 1966, fiind bolnav de leucemie. In anul 1994, doctorul Marcel Pétragcanu a fost declarat, post-mortem, Cetatean de onoare al municipiului Slobozia. La 1] iunie 1948 Marea Adunare Nationala a votat Legea privind na- tionalizarea principalelor intreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurari si de transport. Sub incidenta acesteia au intrat si marile fabrici de medicamente gi laboratoarele acestora, ca si marile laboratoare farma- ceutice independente. Dar raul abia incepuse... La 2 aprilie 1949 a fost publicat in Monitorul Oficial nr.15 Decretul nr. 134 care a intrat in vigoare imediat, adica chiar in ziua publicarii. Era Decretul prin care se dispunea nafionalizarea farmaciilor urbane, a laboratoarelor chimico-farmaceutice, a depozitelor de medicamen- te sia laboratoarelor de analize medicale. (Institutiile medico-sanitare particulare fusescra nationalizate la 3 noicmbric 1948). Nationalizarca farmaciilor particulare rurale se va produce in anul 1953, la 16 mai, cand in mediul rural din judetul Ialomita existau 16 farmacii. Tot in acel an incepea s apara la Bucuresti si revista ,Farmacia’. Sa ne mai oprim totusi la amintitul Decret 134. Articolele 2 si 15, de exemplu, releva in mod strigator la cer abuzul si duritatea ce carac- terizeaza aceasta lege. In art. 2 se spune: ,Odatd cu unitafile sanitare se nationalizeaza orice instalatii, mobilicr, medicamente, material sanitar, instrumente, mijloace de transport, imobile etc. care servesc in mod per- manent activitatii unitdfii sanitare nationalizate, indiferent daca apartin proprietarului unitatii sanitare nationalizate sau oricérui alt proprietar. Tar articolul 15 este de-a dreptul ingrozitor: ,Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si confiscarea sigs tm Nex wa Wr wa Ca intregii averi acei care vor zidarnici sau vor incerca si zadarniceasca nafionalizarea prevazutaé in prezentul de- cret”. Sa mai completim, cu | Pim cn, erat Pott aark, wai titlu de informatie generala, rophert Sire Farmaciile din Slobozia mentionate lista farmaciilor nationalizate ee in anexa Decretului de nafionalizare in orasele care fac parte acum88 NOBILUL FARMACIST din judetul nostru.La Urziceni au fost patru: Despina Serbanescu, Poli- xenia Turlureanu, Mircea Dan Popescu, Margareta Geurgescus la Feteyti - Vanghele Dimica si Constantin. Dinulescu. Din Slobozia, au fost nat} onalizate farmaciile apartinand lui Athanasie Cupali, Hristodor Luzi si Georgeta Dr. Balagoiu. Dupa o luna de la nationalizarea farmaciilor urbane a luat fiinfa So- cietatea comerciala de stat CENTROFARM, care a preluat toate farma- ciile, drogheriile si depozitele fermaceutice nationalizate, primind gi autorizatia de a infiinta noi farmacii de stat. Sistemuul intrase ins. acuta criza de cadre licentiate, intrucat prin aplicarea Decretului de na- tionalizare li se interzicea farmacistilor care fusesera deposedati s& mai lucreze in fostele lor farmacii si, in general, si mai ramana in localitatile respective. Criza de farmacisti ir Slobozia a facut ca o solicitare din 30 mai 1949 a Centrofarm catre Serviciul sanitar al judetului Ialomita de a-i aproba transferul la Ploiesti farmacistului Iosif Adlersberg, care lucra ca diriginte la farmacia nr. 4 (festa a lui Cupali si devenita acum de intr-o »Documente” care consemnau jaful. Un ,bilant” a! bunurilor nafionalizate de la Cupali (stanga) sidoud banale procese verbale, in spatele cGrora se aia furtul valoriior din seiful farmaciei lui Athanasie Cupali. Creer. Verb. is ett ates A ET og GL Clk ae Glee Gehan Clem foonsaslsl Ex Gi ha ce nasi Ee Geek as Eat abat d'24 0 Cece Reo ast AE fatto perp Cepen att OT Bay! prt Came ane dunt! | Cele wut Morice Cher! frrmey| pe Mite CR taeGEORGE STOIAN 89 stat”) si nu fie aprobata intrucat, suna raspunsul, ,,.nu avem alt farmacist pentru a-l inlucui. Numai in cazul lui Aunanasie Cupali Ser viciul sani- tar al judetului a fost imediat de acord (in iunie 1949) sa-I detaseze pe acesta din Slobozia la Calarasi, la farmacia de stat nr.2._ Interesant este cA, tot in acele zile, Centrofarm cerea Comitetului provizoriu al Sfatului Popular judetean s4 numeasca imediat un farmacist licentiat la farmacia de stat... ,,fost Cupali din Slobozia’. Va fi insa introdusa disciplina ,,de fier”. Printr-un ordin circular (nr. 20 din 15 iunic 1949), Centrofarm avertizeaza ca nu mai este permisa absolut nicio migcare de personal fara aprobarea sa, iar la 1 iulie acelasi an Directia farmaciilor si inzestrarii din Ministerul Sanatatii emitea un ordin prin care toate farmaciile erau obligate s practice preturi unice pe fara. Trebuie sa facem aici gi cdteva precizari de ordin general in legatu- ra cu mobilierul si obiectele ce au apartinut farmaciilor nationalizate, multe dintre acestea constituind adevarate bunuri de patrimoniu, cu ajutorul carora ar putea fi reconstituita si ilustrata intreaga istorie a far- maciei din Romania. Initial s-a crezut ci acestea vor ramane acolo unde s-au aflat in inventar, dar o dispozitie ulterioara a Ministerului Sanata- tii cerea ca toate farmaciile s renunte la ,,obiectele lor invechite’, sa-si modernizeze aspectul gi sa predea tot inventarul, in mod centralizat, la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Acestea au ajuns insd... la Cluj, la Mu- zeul de Istorie a Transilvaniei, unde s a constituit un muzeu de istorie a farmaciei. In 1973 s-a deschis un muzeu asemanator i la Sibiu. Din pacate, nicdieri nu este precizata provenienta bunurilor expuse sau pas- trate in depozite, astfel ci, pe baza acestora, nu poate fi reconstituita o istorie a farmaciei pe zone si localitati din RomAnia. In afara obiectelor farmaceutice ce se afla la Sibiu si Cluj, se mai gasesc unele (mai multe sau mai putine, expuse sau nu) la Facultatea de Farmacie din Bucuresti, la Muzeul de istorie a medicinei gi farmaciei din Craiova, la Timigoara, Galati, Braila, Pitesti, Constanta, Mangalia, Giurgiu, Targu Jiu, Focsani Brasov, Oravita, Sighisoara. In ceea ce priveste obiectele si mobilierul farmaciilor din Slobozia, adevarul este mai greu de aflat. In primul rand trebuie precizat ca inven- tarul farmaciilor din Slobozia era cel absolut, strict necesar, ca mobili- er, recipiente gi instrumentar de preparare a medicamentelor indicate ingee SSS NOMIC FARMACIE retete. Mare exceptie ficea ins farmacia lui Athanasie Cupali, care nu numai cd, oricuu, era iuzestralé cu mobilier gi obiecte de valuare, pentru uzul curent, ilustrand un gust nobil si rafinat, dar ea avea in proprietate, cu titlu de colectie personal, obiecte farmaceutice rare, unele de 0 va- loare patrimoniala universal. Acestea nu se gaseau la indemana oricui gi se pastrau in locuri secrete din subsolul cladirii farmaciei, unde practic nu avea nimeni acces in afara lui Cupali. Farmacistul se retragea uneori, singur, in acest spatiu ciudat, in acest univers de istorie a unei indeletni- ciri milenare gi statea aici chiar céteva ore, timp in care nimeni nu stia ce face, toata lumea stiind doar ca trebuia sa-i respecte linistea si vointa dea fi singur. Aceste obiecte, de fapt cele mai valoroase dintre ele, au disparut la nafionalizare. In cercuri apropiate familiei, se spune totusi ca farmacis- tul aflase cate ceva despre iminenta nationalizarii si, cu o seara inaintea zilei de 2 aprilie, ingropase undeva unele bunuri, obiectele mai de pret find trimise urgent la un prieten, avocatul Naum. Dar toate acestea nu sc sti cu siguranta, sunt inventeriate doar ca ,posibil si fic adevarate” Pentru toate farmaciile nationalizate din Slobozia exist inventare ,,de predare-primire’, numai in cazul Cupali inventarul de la preluarea bunu- rilor, care sigur s-a facut, lipseste cu desavarsire din arhive. Este singurul care lipseste! Noi am descoperit insa cateva dintre aceste obiecte, pe care le poate vedea si cititorul nostru in fotografiile din aceasta carte. La 23 iulie 1950, prin Hotararea C.C. al P.C.R. sia Consiliului de Mi- nigtri privind noua impirtire administratiy economicd a tarii in regiuni siraioane, in baza careia la 6 septembrie 1950 Marea Adunare Nationali a votat Legea privind noua impértire administrativ-teritoriala a Roma- niei, Slobozia a devenit resedinte raionului cu acelasi nume. La 27 sep- tembrie 1952, prin modificarea legii din 1950, numarul regiunilor s-a redus de la 28 la 18, Slobozia intrind in componenta regiunii Bucuresti, pana la 16 februarie 1968, cand 2 devenit resedint& a judetului Ialomita (oragul avea atunci 14.000 de locuitori). La 1 august 1979, Slobozia a fost declarata municipiu, populatia orasului numarand in acel an 29.978 de locuitori. Am evocat toate aceste date si repere de schimbari administrativ-te- ritoriale pentru a sublinia ca ele au marcat, fiecare in parte, si evolutia pozitiva a preocuparilor si realizirilor in domeniul ocrotirii sinatatii oamenilor. Fiindca in anul demararii acestor schimbari, 1950, situatiaGEORGE STOIAN 91 sanitara a Sloboziei nu era deloc satisfacatoare. In acel an, o echipa de contol constituité ka nivel judelean yasea la spitalul din localitate doar un medic primar, un oficiant saritar, un referent si o moasa, mai multi ingrijitori si personal administrativ. Spitalul avea in folosinta 6 hectare de teren, cultivat in mare parte cu zarzavat, dar si cateva animale. S-a constatat ci de 10 ani nu mai fusesera reparate cladirile, cd instrumen- tarul medical era putin si wzat si ca, desi directorul spitalului, doctorul Marcel Patrascanu, era un om deosebit - ca medic si ca bun gospodar al unitatii - lipsa banilor nu putea fi suplinita de nicio bunavointa. Nici la dispensarul TBC, mult solicitat la timpul respectiy, lucrurile nu sti- teaur mai bine. Cladirea in care functiona era una veche, nationalizata, necorespunzatoare, personalul find alcatuit doar dintr-un medic si trei surori medicale, care insa nu aveau nici macar o evidenta clara si exacta a bolnavilor. La circumscriptia sanitara urbana saracia materiala era gi mai mare, iar un medic si doua moase nu puteau asigura servicii me- dicale de calitate. Serviciul din primaric care raspundea de sectorul sa- nitar era ca gi inexistent, iar recent infiintata sectie raionala de sanatate inca nu devenise activa gi eficienta. Dupa trei ani, in 1953, progresele erau evidente: la spital lucrau 9 medici, ajutati de 46 de cadre sanitare cu diferite grade profesionale si de specialitate, iar numarul locurilor de internare crescuse la 102 paturi. Erau acum in oras doua circumscriptii sanitare urbane, conduse de me- dici (intre care s au aflat doctorii Alexandru Zambra si Hak Segal), surori de ocrotire, oficianti sanitari si moase, activitatea acestora fiind mult im- bunatatita din punct de vedere profesional si al implicarii. In urmatorii ani ~ 1954, 1955 - se remarca o continua imbunatatire a performantelor domeniului. Numarul paturilor cin spital ajunsese la 125; la dispensarul TBC, unde era medic Alexandru Popovici, crescuse numarul personalu- lui auxiliar, se infiintase o maternitate cu 20 de paturi, iar pe langa cele doua circumscriptii sanitare urbane mai apiruserd si patru puncte sani- tare. La spital numarul medicilor crescuse de la 9 la 14. In anul 1960, cu doctorul Mercel Patragcanu in componenta, 0 co- misie constituita la nivel de Sfat popular orasenesc (primar era atunci Dima Bordei) si avandu-i ca profesionisti in constructii pe doi arhitecti din Bucuresti, a luat pentru prima data in discutie proiectul construirii unui spital modern in Slobozia, cu 320 de paturi, avand ,,atasata” si oee St NOMMLILFARMACI policlinica. Proiectul a intrat insa in ,,conservare’” si va fi reluat in anul 1964, cand v noua idee prevedea un num’r sporit de patuci pentru spital - 420. Dupa un an, construirea spitalului a inceput, lucrarea fi- ind finalizata in anul 1970. Era perioada in care asistenta medical lua amploare in Slobozia: baza materiala se imbunatatea mereu, numarul cadrelor medicale sporea, ca si numarul dispensarelor medicale urbane, tabloul fiind completat de aparitia dispensarelor scolare si de intreprin- dere, Noul spital si policlinica auatras mereu mai multi medici i perso- nal auxiliar, specialitatile medicale s-au inmultit acoperind aproape tot spectrul necesar, populatia beneiiciara de servicii medicale crescand la ordinul zecilor de mii. Sa revenim ins cu un scurt excurs in istoria farmaciilor din Slobo- zia, de la nationalizarea acestora - la 2 aprilie 1949 - pana in prezent. Nationalizarea s-a produs prin inchiderea imediata si sigilarea acestor unitati, a depozitelor de materiale sia caselor de bani, in paralel cu alun- garca proprictarilor, care nu au mai avut voic s stea nici macar prin preajma fostelor proprietati. Preluarea s-a produs in zilele ce au urmat, cand s-au putut constitui comisii speciale (un delegat al primariei, un farmacist, un reprezentant al militiei locale), care au inventariat si au trecut in proprietatea statului absolut tot ce au gasit la fata locului, in- ventarele fiind de fapt o formalitate care nu a mai interesat pe nimeni, dupa ce bunurile au fost insusite de autoritati sau, la discretie, de persoa- ne particulare. Dupa un an, prin Decretul nr. 92 / 20 aprilie 1950, au fost nationalizate si cladirile farmaciilor. De la caz la caz, medicamentele si celelalte bunuri nationalizate au ramas in unitatile respective, gestionate mai departe de farmacisti delegati de autoritatile comuniste, farmacistii ex-proprietari nemaiavand dreptul si ramana in fostele lor proprietati nici macar ca simpli salariati, In cazul farmaciei Cupali, medicamentele au ramas in unitate (aici au fost aduse, la 23 iunie 1949, si alte 193 de yarticole medicamentoase” confiscate de la farmacia Radu Dutescu din Calaragi), multe dintre celelalte obiecte de aici, unele cu totul deosebit de pretioase, inclusiv mobilierul, pierzandu-se apoi fara urma. Odata cu farmacia ,,Sanatatea” a lui Cupali au mai fost nationalizate in Slobozia, dupa cum am mentionat si mai sus, farmacia fostului proprietar Hris- todor Luzi, de pe strada Matei Basarab, nr. 68, pe care probabil o avea in concesiune farmacista Maria Chiriacescu (la care lucrase ca farmacistaGEORGE STOIAN 93 si sotia ultimului pretor al plisii, Sandulescu) si farmacia Georgetei Ba- layviu- Dumitiescu, a rei adres mentionatd tu anexa la deceetul de nationalizare era str. Matei Basarab, nr. 176 . Dupa nationalizare, ambele au fost desfiintate, bunurile lor (,,materialele, medicamentele, drogurile specialitati, ustensilele, vesela farmaciei si registrele, afara de mobilier”), conform procesului-verbal intocmit la data nationalizarii, ,au fost intro- duse in farmacia de stat din orasul Slobozia, jud. Ialomita” (era desigur vorba de fosta farmacie a lui Cupali) - dupa cum mentioneaza docu- mentul de preluare. Farmacia Cupali, care devenise mereu mentionata »farmacie de stat’, a fost data in primire farmacistului Iosef Adlersberg, despre care nu stim de unde a fost adus pentru scurt timp aici. Toto- data, aceasta a fost ,,botezata” cu numarul 4 (ca dovada, reproducem o stampila a farmaciei de 2 a la adresa M. Basarab, {} Farmacia de Stat Nr. 4 nr, 133, care, cum stim, SLOBOZIA-IALOMITA cra a lui Cupali), apoi Strada Matei Gasarab, 133 a primit numarul 125, a dupa care numarul 52, pe care l-a purtat timp de circa 30 de ani. In anul 1952, diriginte al fostei farmacii Cupali a fost numita farmacista Elvira Heberling, care a ramas aici pané la iesirea la pensie, in anul 1970, cand a fost inlocuita de farmacista Profirita Gropescu. In ceea ce il priveste pe Athanasie Cupali, el a fost transferat imediat la Calarasi, la farmacia de stat nr. 2, apoi a fost detagat la o alta farmacie, nr. 3, pentru a o inlocui pe 0 oarecare Florica Niculescu, care era bolnava. Trebuie amintit ca era 0 practica aceea a noilor autoritati de a muta, des si discretionar, din loc in loc, fostii proprietari de farmacii care, conform unei circulare a Cen- trofarm, nu beneficiau de concediu ,,sub nici o forma”. Aga s-a intamplat si cu Cupali care, foarte curand, a fost iarasi mutat, de data asta la far- macia sateasca din comuna Ciocinesti, unde va si muri in anul 1953. La 15 iunie 1949, erau invencariate in judetul Ialomita 13 farmacii particulare rurale, in zona actua’a a judetului nostru existand farmacii stesti la Tandarei (erau doua), Cazanesti, Garbovi, Barcanesti, Perieti, Boranesti - acestea fiind gi ele nationalizate in anul 1953. Revenind la prezentarea in ordine cronologica a informatiilor, men- tiondm ca fosta farmacie Luzi, pe care o administra Maria Chiriaces- cu, a fost desfiintata si localul a fost abandonat chiar si de ComitetulFTE tI NBL FARMAST provizoriu al Sfatului popular ordsenesc, in proprietatea caruia trecuse. La 1 august 1949, Sindiculul Mixt al muncitorilur manuali din Slobozia solicita acest local (,,fiind gol”) pentru a-l folosi ca sediu. In solicitarea lor, sindicalistii notau: ,,Proprietara (desigur, farmacista Maria Chiria- cescu ~ n.n.) ne-a informat ca cheile sunt la dirigintele sef al farmaciei din Slobozia, Adlerberg, care ne-a informat ca acest local al fostei far- macii Luzi este la dispozitia Dvs”. Rezolutia medicului-sef al raionului pe aceasta solicitare a fost: ,De acord sa se inchirieze” Consemnam aici cateva amanunte intere- sante despre un farmacist important al acelor vremtri, care timp de 20 de ani a slujit in zona noastra nobila sa profesie de farmacist: Mir- cea - Ludovic Popescu. Aflat in satul Dropia din judeful Calarasi ca deportat politic pro- venit din Turnu Severin, el a fost solicitat in anul 1952 (cra atunci o foarte mare nevoic de farmacisti fiindcd Centrofarm avea ,sarcina” sa infiinteze cat mai multe astfel de institu- tii) si lucreze la farmacia devenita nr. 52a lui Cupali, unde diriginta era Elvira Heberling. Farmacistul Mircea Popescu Mircea Popescu a stat aici un an, dupa care, in anul 1953, cind au fost natio nalizate si farmaciile satesti, a fost trimis si preia farmacia din Cazinesti El a ramas la Cazinesti pana in anul 1961, timp in care a si construit acolo o noua farmacie (pe locul acela fusese un cimitir comunal), cu un spa- tiu corespunzator si locuinta pentru dirigin- te, farmacie care dainuie gi azi. De la tatal lui Mircea Popescu, farmacistul Tudor Popescu din Turnu Severin (care a stat la Cazanesti doi ani) au ramas aici mai multe si valoroase obiecte vechi de farmacie, vase si ustensile, Farmacista Elvira pe care le pastreazi si azi actualul farmacist. Heberling, diriginta fostei Cand a plecat din Cazanesti, Mircea Popescu frmacii a lui CupaliGEORGE STOIAN 95 a predat unitatea farmacistelor Elena Clodnischi (diriginta) si Elena Je- cau (aici au mai lucral, incepand din anul 1941, Ioan Niculescu, Geurgeta Dumitrescu si Tatiana Marcu) care, in anul 1963, au fost inlocuite de far- macistul Nicolae Ghita, care se afla aici si in prezent, cunoscut in judetul lalomita ca unul dintre reprezentantii de seama ai acestei nobile profesii. Revenit la Slobozia in anul 1961, Mircea Popescu a preluat ca diri- ginte unitatea care avea sa fie ulerior cea mai cunoscuta farmacie din Slobozia - numérul 90. Aceasta a fost infiintata in luna aprilie 1961, cand Comitetul executiv al Sfatului popular al regiunii Bucuresti a emis o decizie in favoarea Oficiului farmaceutic regional Bucuresti prin care aproba trecerea in folosinta acestui oficiu, din administrarea Sfatului popular oras Slobozia, a imobilului situat in strada Matei Basarab nr. 4 pentru amenajarea unitatii farmaceutice nr. 90”. Imobilul era intr-o stare jalnica gi se afla aproximativ pe locul cunoscut acum sub numele de ,blocul Gostat” (zona Muzeului agriculturii). Farmacia nr. 90 de aici aproviziona gi spitalul raional, care sc afla in apropiere (pe locul unde sunt acum Liceul Pedagogic si Colegiul National ,,Mihai Viteazul”). La aceasta unitate, Mircea Popescu a lucrat cu farmacistele Maria Hagianu, Georgeta Seceleanu, Alexandrina Nicolescu si cu farmacistul Iani Pita, tatal cunoscutului regizor de film. In anul 1970, 0 parte din farmacie s-a mutat la spitalul judetean (care a fost atunci dat in folosinta), partea care a ramas la Gostat avand-o diriginté pe Georgeta Seceleanu. Dupa 3 ani, ambele au venit definitiv intr un nou sediu. Mutarea farmaciei a coincis gi cu retragerea din sistem a farmacistului Mircea Popescu (doar sotia lui, Rodica Popescu, a rimas pe functia de casiera la farmacia 90) el dedicindu-se unei vechi pasiuni, navomodelismul, cu care a si obti- nut prestigioase recunoasteri incernationale. El vorbea fluent limbile franceza, germana gi rusa. A decedat in anul 1998, la varsta de 76 de ani. Revenind, consemnam c, din anul 1973, farmacia nr. 90 a avut se- diul, pani in anul 1991, pe bulevardul Matei Basarab, intr-un cunoscut ansamblu comercial (,la Hangu’) de kingi Muzeul judetean, diriginti fiind aici, dup Georgeta Seceleanu (pana in anul 1975) Nicolae Iones- cu, apoi Rodica Calinescu. In perioada 1991 - 2002, farmacia 90 a fost preluata in regim privat de cativa salariati ai si sub numele de Farma- cia Humanitas’, apoi spatiul a fost cedat unor alti intreprinzatori din acelasi domeniu. Timp de aproape 30 de ani, Farmacia 90 a fost pentruig eS St NOMUICFARMACIE Slobozia, si nu numai, un reper orasenesc extrem de cunoscut si o unita- le de mare prestigiu a sistemului de ocrolite a saudtatii. Si-au desfgurat activitatea aici farmacisti foarte cunoscuti, apreciati si respectati in oras: Mihaela Radu, Profiritia Gropescu, Georgeta Seceleanu, Livia Balasa, N. Pita, Constantin Negril’, Mioara Varzaru, Carmen Lificiu, Camelia Puia, Virginia Buturca, Ecaterina Alexandru (care intre anii 1981 - 1983 a lucrat si la Farmacia 52.), Maria Vladagcau gi inca unii__,,farmacisti pasageri’, navetisti de-o luna-doua la Bucuresti. Tuturor acestora li s-au adaugat numerogi si bine calificati asistenti. Multi ani, farmacistii de aici nu au avut, cum se spune, 0 viata ugoard fiindca se lucra si mult& recep- turd. Erau anii in care gama de medicamente nu era atat de diversificata cum este astizi (cind abunda medicamentele din import) si se impu- nea ca multe prescriptii medicale sa fie onorate prin prepararea lor in laboratorul farmaciei. Fara a pune la socoteala cererea mare de crema de albit” si.,apa de fata’, care erau foarte la moda si se preparau perma- nent pentru femei mai mult sau mai putin bruncte, trebuic spus ca zilnic intrau in lucru la laborator peste o suta de retete, multe dintre acestea presupunand procese complicate de elaborare a produsului farmaceutic. Medicamentele din import erau mai rare si putine, iar pentru cele ce se primeau existau de regula indicetii cui sa fie distribuite, intaietatea re- venind desigur activistilor de partid. Farmaciei i-a fost impus timp de 3 ani (1974 ~ 1977) si organizarea programului de noapte. Ideea nu a fost foarte fericita intrucat s a constatat ca, de cele mai multe ori, timp de o noapte intreag’ farmacia avea un singur client. Era o femeie care vaga- bonda pe strazi in cdutare de sticle si borcane si, fix la ora 4 dimineata, suna la sonerie prelung si insistent pana i se deschidea, ca sa facd invari- abil aceeasi comanda: ,,de un leu de cap si de un leu de stomac” Farmacia nr. 52, despre care spuneam ca i-a urmat in acelasi spatiu (la parter, in incdperi foarte generoase) farmaciei lui Athanasie Cupali, aavut-o ca dirigint’, de la sfarsitul anului 1950 pana in anul 1970, pe El- vira Heberling, cand aceasta s-a pensionat gia fost inlocuita de Profirita Gropescu. Aici au mai fost farmaciste Georgeta Balasoiu - Dumitrescu (fosta proprietara de farmacie nationalizata) si Mariana Miritescu, pre- cum gi Mircea Popescu. In anul 1973, un eveniment hazliu va produce mutarea farmaciei Cupali in alta locatie si avea s4 marcheze istoria far- maciilor din Slobozia. Primul-secretar de atunci al judetenei de partid,GEORGE STOIAN Marin Vasile, se afla intr-o inspectie pe stada Matei Basarab, insotit fiind de mai multi activisti obedienti, in- tre care se spune ci era gi re- numitul Vaileanu. Ajunsi la cunoscutul restaurant Di dileaua’, (acesta fusese un fel de emblema neonoranta a Sloboziei) care era inchis dupa ce trecuse prin scurta perioada de ,,mandatariat” (regimul comunist incercase atunci un fel de semi-privati- zarea restaurantelor, predan- du-Ic la ,mandatari”), mcm- brii grupului de activisti au fost puternic criticati de pri mul-secretar pentru mizeria si degradarea in care se aflau fostele inciperi ale renumi- tului restaurant. Marin Vasi- le 5 a supirat rau gi a trasat pe loc o sarcina: ,.Si reparati imediat, si faceti curat, si vad aici farmacie!” Desigur, el folosea cunoscuta expresie populara care asocia curate- nia dintr-un loc cu farmacia, dar activistii au inteles pur si simplu ca trebuie si facd aici... chiar o farmacie! Si, sigur, au trecut la treaba cu toate fortele lor de comunisti disciplinati, au amenajat cat de cat acel spatiu compro- impreun4 cu colaboratoarele lor 7 Profirita Gropescu si Georgeta Baldsoiu