care e, intotdeauna, o oglinda acvati ori, functia ei e aceea de a . De cel le mai se patrunde* de lum femeii, chi! Mult. sala a ios lu e ial @ 1 'endymic tind-o si fluidizind-o, investind-o asadar cu prope, tefiului de Endy’ terie nestatornicd, eter migcitoare: marea Sete Ce cau mina noptit In lus Pe-un si placele si sure : oa Se misc una pe alta ca paturi de cristal i in cea rei lacul, acoperit de jumbra fini urzita de nori, destra, Sub 0 fesitura de umbra cu ,migedri de valuri ce par pune’ ’ de lumina“ (Créiiasa din povesti); izvoarele ulgari Delce sar in bulgari fluizi peste prundul din rastoace Si gla In cuibar rotind de ape, peste care luna zace ae S-adc (Catiny, Tar p »Placi de cristal“ sau ,bulgir fluid*, apa da luminii con. Din’ sistentA material, dupi cum tot ea, materia vesnie cla. S-ap: toare, este suportul ,chipului imaterial, al formei eter Cuo identied siesi, intr-o imagine din manuscrisele eminesciene De cele mai 1 privire din afar? chiar materia acy mensiune de prc neu i 1 mat constient al_ mai ce reprezint’ o intuitie originaré a poetului: ,Acclasi iu oglindeste in linistita-i adincime aceleagi umbritoare padurt acelag cer. Materia numai — acest Ahasver neobosit al for. melor — ¢ pururi alta, formele insi aceleasi, incit in vecinic eilitoare iti vezi chipul riminind pe loc, pentea . ca ,Schema cursului naturli este un cerc de forme, prin | forma _(,umbraM, care materia trece ca prin puncte de tranzitiune. Astfel sau esiales fiintele privite in sine sint asemenea unui riu curgitor pe obscure: suprafata caruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau Adi pe loc ca o urzeala, ca ideea unei fiinte sub care undele Ins riului etern altele formeazi o batdtura, singura ce da con- oO! sistenta acestor umbre si totusi ea insisi intr-o eterna tran- Si zitie, Intr-un pelerinaj din fiinta-n fiinfa, un Ahasver al formelor lumei .) Esenta fiintelor este forma, esenta a’ vietii trecerea, miscarea materiei prin cle“, Imaginea e cind reluata, obsedant, in poezie, unde ea evolueazi pe doua linit A intrucitva deosebite. Prima dintre ele combina ideea re- In flexului statornic pe apele nestatornice cu o alta intuitie cristalizata in manuscrise: ,,In cap sunt formele acestei lumi, a caror energie specifica trebuieste numai trezita prin oca- Pe ,oglinzile zia ciocnirei lor cu un sir de lucruri striine, pentru ce mori, lumea sa se nasci in toati frumusetea si puterea ci“. | »Chipul* ramas pe loc in oglinda cilitoare a apelor ¢ atunci | inlocuit cu ,,ochiul creator de forme si astfel ia nastere, din jocul luminii selenare cu materia acvaticd imaginea im’ 80 ? Umede s iar oceanul c doar in somn, 6 = Eminescu 1 mutay:teriala a femeii, chipul de zeit din Diana, creatie de vis a ochiului de Endymion indragostit: Ce caufi unde bate luna Pe-un alb izvor tremuritor In cea oglind’ migscitoare Vrei s& privesti un straniu joc, O apa vecinic calatoare Sub ochiul tau ramas pe loc? De ce doresti singuratate Si glasul tainic de isvor? S-auzi cum codrul frunza-si bate, S-adormi pe verdele covor? lar prin lumina cea rarit’, Din valuri reci, din umbre moi S-apar-o zind linistita Cu ochii mari, cu umeri goi? De cele mai multe ori ins’, imaginea nu e creat de o privire din afar’, ci ,aleasi, nascuti* sau ,wvisati de chiar materia aevatic’, ce primeste, in aceste cazuri, o di- mensiune de profunzime: adineul apelor (un fel de sub- constient al materiel universale) depoziteazi sau creeazi a forma (,umbra4, ,chipul, ,icoana*) unei lumi — terestre ate sau astrale — ‘care pare a fi acum visul profunzimilor Be obscure: 2 statt Adinca mare sub a lunei fat andele Inseninaté de-a ei blonda raza, & con- © lume-ntreagi-n fundul ei viseazd Si stele poart’ pe oglinda-i creat (Adinca mare); 3 tran sver al esen{a ginea ow’ Tint deea re- « intuitie tei lumi, prin oa pentru crea a, cind Apele migeti in piture plane in funduri viseazi a lumei icoane (iamantul Nordului; oglinzile marete“ ale fluviului cintarii_ din Memento ale stelelor icoane ‘Umede se nase in fundu-i, printre ape diat or ¢ atunch inn sda e,Printre ape diafane, ‘a i oceanul care incearci s4 ia cerul cu asalt aaa doar in somn, pentru ci in vis ge Potolaste Ee Pensa i mutate page somteegtjestemul Soarclui din Gemenii, lar nostalgi cae bineurile mari inghefate (,O, mare, aes pak ty admint / De tine-aproape sd ma-nec in tine! fl pe cto “hardulY din Odin si Poetul; in ,labirintul de neat aan ‘1 populeazi ,noaptea clara a adincurilor cu o jamie ae gl Pofati, o noua Valhald, in care sensul originar al tome” scui— seninatate, armonie si iubire — ¢ recuperat. Cris- {alal luminiscent al marii inghetate e, totodati, proiectia vizionara a gindirii poetice — agadar imagine a op Peon tu esti pin excelent — imagine a mort, adica spalu thanatic inchizind in sine, ca-ntr- ihli ii ay run chihlimbar_pretios, Coborit in miezul universului vizionar pe - poctul, fascinat de somnul umbrelor din Ae aaiatie pike fice, se dezvaluie pe sine in ipostaza captivului din adincul oglinzii. Suport al viziunii, ,ochiul Iiuntric care a trecut prin proba ,orbirii ,renaste“ in aceastd ,moarte vie“ (.Acolo-n fundul apei’ sub frunte-ti ochi sa nasci — Ge- menii), identificindu-se cu punctul — creator — de focali- zare din centrul oglinzii de aur. 2. DESPRE METAFORA Am asociat ochiul — vederea — rupturii fertile intre subiect si obiect, ruptura corelati aparitiei unui traseu snoseologic de tip rational; am considerat orbirea (orbirea lui Orfeu, cecitatea sacra a rapsodului, prin care ochiul liuntric* — adesea ochiul celui trecut prin moarte — in- stituie un univers vizionar) ca 0 incercare de a depasi rup- tura dintre eu si lume, o cale de refacere a totalitatii pier- dute ce incorpora, deopotriva, fiinta umana si universul. Urinatind poezia eminesciand, am asociat vizionarismul cu tendinta marcati de metaforizare a limbajului poetic. Spre Sitcrorta de figurile ornante sau plasticizante care esteti- zeaza ruptura subiect-obiect (grefindu-se pe un limbaj pe deplin articulat logic), metafora — structural’ incaleare @ eae erat peruct pee categorialului logic — incearc& tocmal corijarea Sw r tur Ea marturiseste nostalgia unui alt trasel) cognitiv, (un traseu arhaic reactualizat de epistema ultimului_ veac), cote totalitatea e privilegiaté fn raport cu entititile izolate. Nostalgia acestei | nu doar in viziunettrecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speta, fie de la speta la spetd, fie dupa analogio"43), eyo incdlcare a ordinii logice preexistente. Rod al unci teoe fii pur substitutive’, definitia clasici a metaforei se ine gcri¢ in limitele retoricii si are, observa Paul Ricocur, o Gubla consecinta: ,daci intr-adeviir termenul metaforic este un termen substituit, informatia oferita de metafori este nuli, termenul absent putind fi restituit daca exista; iar daca informatia este nuli, metafora nu are decit o valoare ormamentala, decorativa'4, Vizionarismul romantic elibereazi metafora de tratamen- tul retoricii clasice, dar clarificarea acestei noi acceptii, prin care ea inceteaza sa fie un ornament al discursului structu- rat logic si primeste valoare de modalitate prediscursiva de instituire a sensului, i se datoreaza, probabil, lui Nietzsche. in viziunea sa, ,logicul e singura forma de sclavie in cu- prinsul limbajului si totusi limbajul cuprinde in sine un element ilogic, metafora. Forta ei primara opereazd o iden- tificare a nonidenticului; ea e de aceea o operatie a imagi- natiei. Existenta conceptelor, a formelor etc., se bazeaza pe aceasta.“#5, Din incélearea — ornamentala — a categoriilor logice, metafora devine, in viziunea lui Nietzsche, o forta clementara a limbajului manipulat de imaginatie, fort care premerge $i conditioneazd aparitia conceptelor. Sugestia nietzscheana devine ipotezd filosofica fundamentala in sis- temul lui Gadamer, a carui hermeneutic e orientata de re- vaiorificarea naturii originar metaforice a limbajului, na- tur intunecata prin idealul logicii aristotelice si prin mode- lul logic impus gramaticii: ,,Idealul logic e aici [in critica aris- totelica] superior naturii metaforice vii a limbajului, de care depinde formarea natural a oricdrui concept. Caci numai © gramaticé bazatd pe logic’ va disocia intre sensul real si sensul metaforic al unui cuvint. Ceea ce constituia la ori- gine baza vietii limbii si dadea productivitatea ci logicd, spontana cdutare inventiva a similaritatilor pe baza cdrora lucrurile pot fi ordonate, e acum emarginat si instrumen- talizat intr-o figura retoricd numita metafora.“ Pentru Ga- damer, procesul natural de formare a conceptelor are loc in interiorul limbii mult ,inainte de inceputurile logicii_ gene- rice“?, In acest proces natural, schema logica a inductiei si abstractiei e inselatoare“, cdci, ,,chiar neglijind asema- narile formale care n-au nimie de a face cu conceptul gene- ric, atunci cind cineva tr: esie de la | ; a altul, el are in minte | cruri, dar elementulRedimensionarea pocticd a metaforei, conexd redefinirii filosofice, a fost urmaté — de asté data pe teren ame- ei Scan — de 0 rediscutare a ei din perspectiva lingvistica. Hird veeo referinti la Gadamer — pe care par a nu-l cu- hoaste — George Lakoff si Mark Johnson demonstreaza, in- tr-o lucrare de mare rasunet (Metaphors We Live By) na- tira esentialmente metaforicd a ,,sistemului nostru concep- tual, in termenii caruia gindim si actionam“, Contributia csentiala a lui Lakoff & Johnson nu e teza insasi, mai putin revolutionara decit poate parea din perspectiva strict ling- visticd rasturnarca de situatie a metaforei, de la statutul de trop (definit — stilistic — ca deviere de la norma) la Statutul de mecanism fundamental si model de functionare a limbajului in genere; teza e, am vazut, de mult incetéten ti in filosofie, Adevarata contributie a autorilor americani consti in incercarea de-a demonta experimental mecanismul elaborarii conceptuale si de a-l explica acordind metaforei pozitia de mediator intre experienfa noastra concreta, fi- Zied — pe care o sintetizeazi analogic — si abstractiunea conceptelor pe care le intemeiazi™®. Filosofia, poetica, lingvistica — iati asadar_domeniile care aul repus in discutic, in ultimii ani, ,,metaforicul* cu aceptia largita de trascu. cognitiv specifie (prim, nondiscur- siv, transcategorial etc.). Pe linia unei asemenea interpre- tiri se inscria, cu mai bine de 50 de ani in urma, lucrarea lui Lucian Blaga, Geneza metajorei si sensul culturii, Pre- misa constructici lui Blaga este desprinderea metaforicu- lui de domeniul retoricii, afirmatia cd metaforicul in sens largit nu tine de stil’, ci ,,tine definitiv de ordinea struc- turali'a spiritului uman“%, ceea ce face ca studierea sa si alcatuiasca un capitol de antropologie“® si nicidecum unul de stilisticé. $4 reamintim ins faptul c& ,stilul* e, pentru Blaga, tiparul formativ imprimat creatiei culturale de o matrice stilisticd aledtuita de categoriile apriorice ale sub- constientului nostru creator, cosmotic, organizat in viziunea sa (ca si ratiunea in viziunea lui Kant) categorial. Stilistica blugiand e asadar o stilisticA abisal, care nu va studia tropii, ci orizontul spatial si temporal, accentul axiologic, atitudinea anabasicd sau catabasicd ete. Stilul e una din componentele creatiei culturale, careia fi di tiparele formative; cea de a dou componenti vizeazi nu forma, ci substanta creatiei culturale, substanta care e, pentru Blaga, de natura meta~ forica. Si cum in filosofia blagian creatia culturala da specificul statutului ontologic al fiintei umane, iar aceasti creatie cultural se defineste, sub raport formal, prin stil, 87 aman