Drumul spre succes al lui Brad Cohen - eroul principal al filmului „In

front of the class”

Personajul principal al filmului „In front of the class” este Brad
Cohen, care suferă de o tulburare psihică cu numele sindromul
„Tourette”. Această tulburare îl face pe personajul nostru să emită sunete
și mișcări involuntare în orice moment, ne putând fi în puterea lui de a
controla emiterea lor, dar această dereglare nu l-a împiedicat să devină
cine și-a dorit. Din nefericire lui Brad această tulburare îi pune piedici
pentru a fi integrat în societatea în care se afla. Sindromul „Tourette” îl
intimida pe protagonistul nostrum, deoarece lumea înconjurătoare îl
delimita de ei și el se simțea jignit și disperat. Acest fapt îl putem vedea
în momentul în care tatăl său îșicuprinde fiul cel mic, iar pe Brad l-a
îndepărtat sufletește și l-a cuprins cu greu, de parcă ar fi impus de
cineva. Din păcate Brad simțea că tatălui său îi este rușine de el, și
încerca mereu ca să fie îdepărtat de el. Alături de el este cea mai
apropiată persoană din lume, mama, cea care niciodată nu și-a pierdut
încrederea în el și mereu la susținut în fiecare începere. Doar ea a fost
persoana care niciodată nu și-a pierdut încrederea în fiul său, doar ea a
fost cea care era lingă el atunci când toată lumea s-a întors cu spatele la
el. Un moment în care ne demonstrează că ea mereu a luptat pentru
copilul său ca să fie integrat în societate și primit ca toți ceilalți copii, a
fost când au mers împreună la o grupă special cu personae ce suferă de
aceeași tulburare psihică.
Pe parcursul acestui film putem vedea și factorii care l-au ajutat să
ajungă la scopul său și să-și îndeplinească dorința. Cel mai important a
fost mama sa, un alt factor a fost iubita sa care a apărut în viața lui și a
devenit al doilea om cel mai apropiat, dorința lui fiind foarte mare de a
învinge tulburarea și de a o putea controla- aceasta fiind la fel un factor
motivator, chiar și părerile negative din partea societății a fost o
motivare pentru el ca să demonstreze inversul. Un alt factor motivator a
fost dorința de a recăpăta respectul și dragostea de la tatăl său, ca într-un
final tatăl să vadă realizările fiului său și să se mândrească cu ele, iar
acest moment îl putem vedea când tatăl vine la locul de muncă al lui
Brad și a adus dulapurile necesare pentru bibilioteca școlară.
 Brad a avut multe eșecuri, chiar foarte multe, acestea le putem deduce
din încercările de a se angaja la serviciu în calitate de professor, dar
toate erau urmate de insuccese. Este uimitoare și de invidiat tăria lui de
caracter și insistența. Nu era o zi ca el să nu aplice dosarul său la o
instituție de învățămân, dar toți directorii îl refuzau spunându-i ,, vă
telefonăm mai târziu”, aceasta era cea ai utilizată și auzită frază în adresa
sa. Chiar dacă el nu-și putea controla acțiunile provocate de tulburarea
psihică, el avea voință, căci el avea scopuri bine stabilite, el manifesta
acțiuni conștiente îndreptatea spre realizarea scopurilor propuse de el.
Deci, de aici putem deduce că el nu este un om bolnav, doar că este mai
deosebit ca noi, sau invers, noi suntem deosebiți de ei.
În concluzie pot spune că Brad este personajul care merită să fie
preluat ca exemplu de fiecare dintre noi. Mi-a plăcut foarte mult acest
film, deoarece el reșește sădemonstreze că nimic nu este imposibil. Cu
câtă greutate i se dădea lui Brad să învețe, practice era imposibil ca el să
fie atent la ore, sau să citească o carte, dar el a reușit să învingă aceste
greutăți. Evidențiator este momentul filmului când el, fiind ca professor,
reușește să-i insufle copilului distrofic dorința de carte. Elevul său era un
copil foarte active și dorea să fie evidențiat dintre alții, nici un professor
nu a reușit să învingă acest comportaent al copilului, dar iată Brad a
devenit cel mai iubit profesor. Brad i-a demonstrate copilului cât de greu
îi este lui să citească cu tulburarea sa, punându-l pe elev să citescă, iar el
la rândul său emitea acele sunete care sunt insuportabile și care îl
deranjau mereu. Nu există nu pot, există nu vreau. Și aici s-ar potrivi
bine citatul lui Alfred de Vignu care spunea că „Voința reprezință
întreaga viață. Dacă ai vrea să fii fericit, ai fi. Voința mută munții din
loc. Voința este credința umană.”.