Primele planuri[modificare | modificare sursă]

Gravură contemporană a opt din cei treisprezece conspiratori,

de Crispijn van de Passe the Elder . Lipsesc Digby, Keyes, Rookwood, Grant și Tresham.
(d)

Prima întâlnire dintre cei cinci conspiratori a avut loc la 20 mai 1604, probabil la Hanul Rața și
Rățoiul, lângă Strand(d), reședința obișnuită a lui Thomas Wintour atunci când stătea la Londra.
Catesby, Thomas Wintour, și John Wright erau prezenți, alături de Guy Fawkes și Thomas Percy(d).
[49]
Singuri într-o cameră privată, cei cinci complotiști au jurat pe o carte de rugăciuni să țină secretul.
Printr-o coincidență, și fără să știe de complot, părintele John Gerard (un prieten de-al lui Catesby)
ținea liturghia într-o altă cameră, și cei cinci bărbați s-au împărtășit după aceea.[50]

Continuarea recrutărilor[modificare | modificare sursă]

După jurământ, complotiștii au plecat din Londra și s-au întors la casele lor. Oprirea lucrărilor
Parlamentului le-a dat, credeau ei, timp până în februarie 1605 să își finalizeze planurile. La 9 iunie,
angajatorul lui Percy, contele de Northumberland, l-a desemnat pe acesta ca membru în Honourable
Corps of Gentlemen at Arms, o unitate de cavalerie cu 50 de gărzi de corp ale regelui. Acest rol i-a
dat lui Percy motiv să-și caute locuință în Londra, și a ales o mică proprietate în apropiere de
Camera Prințului, aparținând lui Henry Ferrers, un chiriaș al lui John Whynniard. Percy a aranjat
utilizarea casei prin agenții lui Northumberland, Dudley Carleton(d) și John Hippisley(d). Fawkes,
folosind pseudonimul „John Johnson”, a luat în administrare clădirea, dându-se drept slujitor al lui
Percy.[51] Clădirea era ocupată de comisari scoțieni numiți de rege să aranjeze planurile sale de
unificare a Angliei și Scoției, așa că complotiștii au aranjat cazarea lui Catesby în Lambeth, pe malul
opus al Tamisei de unde stocurile de praf de pușcă și alte provizii puteau fi transportate convenabil
cu barca în fiecare noapte.[52] Între timp, regele Iacob și-a continuat politicile împotriva catolicilor, și
Parlamentul a promovat legi anticatolice, până la suspendarea lucrărilor la 7 iulie.[53]
 Camera Lorzilor (evidențiată cu roșu) pe harta Londrei din 1746 a

lui John Rocque, în Vechiul Palat Westminster Ilustrație din secolul

al XIX-lea a capătului estic al Camerei Prințului (extrema stânga) și peretele de est al Camerei Lorzilor
(centru)
Conspiratorii au revenit la Londra în octombrie 1604, când Robert Keyes(d), un „om disperat, ruinat și
înglodat în datorii”, a fost primit în grup.[54] Responsabilitatea lui era de a se ocupa de casa lui
Catesby din Lambeth, unde erau depozitate praful de pușcă și alte provizii. Familia lui Keyes avea
relații importante; soția lui lucra pentru catolicul Lord Mordaunt. Înalt, cu barbă roșcată, el era
considerat de încredere și, ca și Fawkes, capabil să aibă grijă de el însuși. În decembrie,[h] Catesby
l-a recrutat în complot pe slujitorul său, Thomas Bates(d),[55] după ce acesta din urmă a aflat
accidental de el.[54]
La 24 decembrie s-a anunțat că redeschiderea lucrărilor Parlamentului va fi amânată. Îngrijorarea
legată de ciumă însemna că, în loc să lucreze în luna februarie, cum se bazau complotiștii la
început, Parlamentul avea să se întrunească din nou abia după 3 octombrie 1605. Relatarea
contemporană a acuzatorilor a susținut că în acest timp conspiratorii au săpat un tunel pe sub
Parlament. Aceasta poate să fi fost doar o plăsmuire a guvernului, întrucât nu au fost prezentate de
către acuzare dovezi privind existența unui tunel și nu s-a găsit nicio urmă de așa ceva. Relatarea
despre un tunel vine direct din mărturisirea lui Thomas Wintour,[43] iar Guy Fawkes nu a recunoscut
existența unei astfel de mașinațiuni până la al cincilea interogatoriu. Din punct de vedere logistic,
săparea unui tunel s-ar fi dovedit extrem de dificilă, mai ales că niciunul dintre conspiratori au avea
vreo experiență de minerit.[56] Dacă povestea este adevărată, până la 6 decembrie comisarii scoțieni
și-ar fi încetat activitatea, iar conspiratorii ar fi lucrat la tunelul de la casa închiriată la Camera
Lorzilor. Ei și-au încetat eforturile atunci când, în timpul săpării tunelului, au auzit un zgomot de sus.
Zgomotul s-a dovedit a fi văduva chiriașului de atunci, care făcea curat în beciul aflat exact sub
Camera Lorzilor—încăperea unde complotiștii au depozitat în cele din urmă praful de pușcă.[57]
Până când complotiștii s-au reunit de Anul Nou liturgic, de Buna Vestire, 25 Martie, în rândurile lor
au mai fost admiși trei: Robert Wintour, John Grant, și Christopher Wright. Venirile lui Wintour și
Wright erau alegeri evidente. Împreună cu o mică avere, Robert Wintour moștenise Huddington
Court(d) (un cunoscut refugiu pentru preoți), aflat în apropiere de Worcester, și avea reputația de a fi
un om generos și simpatic. Catolic devotat, el s-a căsătorit cu Gertrude Talbot, care se trăgea dintr-o
familie de recuzanți.[40] Christopher Wright (1568-1605), fratele lui John, luase și el parte la
revolta contelui de Essex și își mutase familia la Twigmore în Lincolnshire, loc cunoscut ca un sălaș
de preoți.[58][59] John Grant era căsătorit cu sora lui Wintour, Dorothy, și era lord of the manor(d) la
Norbrook, lângă Stratford-upon-Avon. Având reputația de om inteligent și grijuliu, el adăpostea
catolici în casa lui de la Snitterfield(d), și fusese și el implicat în revolta din Essex din 1601.[60][61]

Beciul