.

/ «• k
 A N G L I A
P O V E S T I N D COPIILOR

< LI6631

HAMLET REGELE DANEMARCEI. - NEGUSTORUL °IN VENEŢIA.- UMBRELE

CARE VORBESC. - RANDUNEL. - TARA FJICA COLINELO*_____
COLECŢIA CLAaClLoT'ROMTw Şl S T R A l f f l ^ O T R l T c o i i Şt TINERET
b. b 3J
COLECŢIA CLASICILOR ROMÂNI ŞI STRĂINI
fSft PENTRU COPII ŞI TINERET ^
^jjfe/ întemeiată şi îngrijită de OCTAV MINAR y ^

A N G L I A
POVESTIND COPIILOR

ACADEMIEI
ROMA^L

HAMLET PRINŢUL DANE­

MARCEI. — NEGUSTORUL
DIN VENEŢIA.-UMBRELE
CARE VORBESC. —RÂNDU-
NEL 51 STATUIA PRINŢU­
LUI FERICIT. —TARA FIICA
COLINELOR

EDITURA „AUTOR" BUCUREŞTI

14t
 TABLA DE MATERIE
Pag.
Hamlet Prinţul Danemarcei 3
N e g u s t o r u l din Veneţia 38
U m b r e l e care vorbesc 63
Rândunel şi Statuia Prinţului fericit 94
Tara Fiica Colinelor 114
 [* ACADEME1 tf

HAMLET
PRINŢUL DANEMARCEI
Omorul dela palatul Elseneur. — Umbra bă­
trânului rege.-Hamlet, Horatio şi Marcellus
află secretul acestei crime. —O reprezen­
taţie cu tâlc—Cine este ucigaşul?.—Mama
şi fiul.—Moartea trădătorului Polonius. —
Ofelia şi Hamlet.—Expulzarea prinţului —
înecarea logodnicei lui Hamlet. — Răzbu­
narea lui Claudius.—Un duel.—Adevărul
aduce lumină.
I.
Regina Danemarcii rămânând vădu­
vă prin moartea regelui Hamlet, după
două luni dela moartea lui, Gertruda se
mărită cu fratele acestuia, Claudius. În­
tâmplarea aceasta a fost considerată de
tot poporul ca o sfidare adusă bunului
simt, de oarece noul rege nu semăna de
loc cu fostul ei sot, fiind hidos la suflet
şi la corp, nevrednic şi josnic.
Poporul începuse să murmure, bănu­
ind că acesta pe ascuns a ucis pe fostul
lor stăpân şi rege, pentru a se însura cu
văduva lui şi de a se urca pe tronul Da-
 nemarcei, înlăturând pe tânărul său
fiu, pe Hamlet, urmaşul firesc al tronu­
lui.
Pe nimeni însă nu-1 durea mai mult
această faptă mişeleaseă, ea pe tânărul
prinţ, care iubia şi venera până la culme
amintirea părintelui său mort, în îm­
prejurări aşa de strane. Având un simţ
ales pentru dreptate şi buna-cuvinţă.
Hamlet, pusese în sufletul lui aceasta
amărăciune provocată pe nedrept, de
mama sa Gertruda, încât pe de o parte
îndurerat de moartea tatălui său, pe de
altă parte ruşinat de măritişul nelegal
al mamei sale, acest tânăr vlăstar de
rege, fu cuprins de mare tristeţă, pie-
rându-i toată veselia tinerească.
Nu mai avea nici chiar fireasca obiş­
nuinţă de studii, jocuri, şi sporturi, pe
care prietenii de vârsta lui le între­
buinţa din belşug, dar care pe dânsul
însă nu-1 mai atrăgeau. Obosit de gân­
duri, fugea de sgomot, încât părea o
grădină părăginită unde florile bune
sunt înnăbuşîte de burieni. Hamlet nu
se temea de a fi îndepărtată dela tron.
considera moştenirea cu un drept divin,
dar neliniştea care îl rodia zi şi noapte,
făcându-i o rană adâncă şi dureroasă,
era înjosirea că mama sa uitase aşa de
repede pe tatăl s ă u : un bărbat aşa de
bun şi iubitor ! Şi dânsa era pe atunci o
so^ie iubitoare şi ascultătoare, şi tinea
la el ca şi cum iubirea ea ar fi crescut
mereu, şi astăzi, după două luni, sau
după cum i se părea lui Hamlet, mai
puţin de două luni, se măritase în po­
triva bunului simt, din nou. Se căsători­
se cu unchiul lui, fratele scumpului ei
bărbat, ceva nepotrivit şi împotriva le-
gei, din cauza înrudirii prea de aproape,
şi mai ales, prin graba necuviincioasă cu
care s'a făcut nunta şi prin caracterul
lipsit de înălţare a omului, pe care şi-1
alesese de tovarăş la tron. Aceste fapte
zdrobia mai mult ca zece regate sufle­
tul lui Hamlet, întunecându-i mintea
acestui print vrednic de cinstire.
In zadar, Gertruda şi Claudius, căuta
să-1 îndepărteze dela aceste gânduri
triste, înveselându-i prin serbări traiul
la curte. Hamlet, venea la palat întot-
deauiia îmbrăcat în haine negre, ea do­
liu pentru moartea tatălui său, şi a-
ceastă îmbrăcăminte nu o părăsi nicio­
dată, nici chiar în ziua când se duse să
facă urările de nută mamei sale şi nici
nu a putut fi înduplecat să i-a parte la
petrecerile nupţiale din acea zi ruşinoa­
să, cum i se părea lui.
Ceea ce îl turbura foarte mult, era
enigma morţei tatălui său, nefiind du­
merit, mărindu-i neliniştea destul de
avansata.
Tatăl său vitreg, Claudius, spusese că
l-ar fi muşcat u n şarpe, dar tânărul
prinţ bănuia că şarpele era Claudius el
însuşi; sau mai clar că el îl omorîse
pentru coroana sa, şi că şarpele care
muşcase pe tatăl său era urcat pe tronul
Danemarcei.
Câtă dreptate putea să aibă în presu­
punerea sa, H a m l e t ; ce trebuia să crea­
dă despre mama sa, dacă dânsa a luat
sau nu parte la acest omor monstruos,
dacă Gertruda e vinovată, sau nu, atâta
întrebări care chinuiau miniea neferi­
citului prinţ.
 Un svon ajunsese la urechea tânăru­
lui Hamlet că O umbră, care semăna cu
totul regelui mort, fusese zărită de sol­
daţii de gardă în ceardacul palatului la
miezul nopţii, în două sau trei nopţi
dearîndul.
Umbra venia mereu îmbrăcat în a-
ceiaşi armură de fier, din cap până în
creştet, cum se ştia că purta fiind în
viaţă; şi acei care-1 văzură, între care
şi Horaţio prietenul cel mai bun al lui
Hamlet, toţi se potriviau în mărturia lor
asupra arătărei umbrei pe terasa caste­
lului dela Elsinor : că dânsa venia toc­
mai când suna ceasul douăsprezece, că
era galben la faţă, cu o figură majes-
toasă, fără să arate mânia, cu barba
mare şi căruntă, cu fire de argint, aşa
cum îl cunoscuse toţi, că nu dădea nici
un răspuns când îl întrebau, dar într'o
seară li s'a părut că a mişcat capul ca
şi când ar fi dorit să spună ceva, însă în
momentul acela cocoşul a cântat şi dân­
sul a dispărut din ochii lor.
Tânărul prinţ, la început s'a mirat de
această povestire fantastică. Dar mai
 târziu, văzând că prea mulţi o spun la
fel, începu să dea crezare svonurilor.
înţelese că ceea ce văzuse ei era du­
hul tatălui său şi se hotărî să stea la
pândă în noaptea următoare împreuna
cu soldaţii, ca să aibă şi el prilej să-1 va­
dă ; căci el se gândea căi o as fel de ară­
tare nu venea în zadar, dar că umbra
are ceva de spus şi cu toate că tăcuse
până atunci, va vorbi totuşi cu el. Şi
Harnici, aşteptă cu nerăbdare să soseas­
că noaptea dorită. Când sosi miezul
nopţei, el se aşeză împreună cu Hornjio
şi cu Marcellus, unul dintre paznici, pe
terasa prin care umbra obişnuia să um­
ble. Era o noapte rece şi un vânt puter­
nic aspru şi înţepător mărea groaza a-
cestei nopţi. Pe când ci yorbiau, deo­
dată Horatio strigă :
— Priviţi, vine umbra !
1 ,a vederea ei, Hamlet fu cuprins deo­
dată de mirare şi de spaimă.
La început chemă toate duhurile ce­
reşti în ajutor, căci nu ştia dacă un duh
e mai bun decât a l t u l ; dar încet-încet
se îmbărbăta, şi prinse curaj ; iar um-

8
 bra (cum i se părea) lui Hamlet privea
la el cu atâta milă şi ca şi când ar fi
dorit să vorbească cu el, şi\ în toate pri­
vinţele semăna aşa de mult cu ceea ce
era în viaţă, încât prinţul nu se putu
stăpâni să nu-i vorbească îi zise pe
nume : Hamlet, rege, t a t ă !
Şi-1 rugă fierbinte să-i spuie din ce
pricină îşi părăsise mormîntul, unde ei
îl văzuseră întins aşa de liniştit, ca să
vie din nou să vadă pământul şi lumina
lunei; şi i-a cerut să le spue dacă a r pu­
tea ei face ceva ca să aducă odihnă spi­
ritului său.
Umbra făcu semn lui Hamlet, ca să
meargă cu dânsul într'un loc mai de­
părtat, unde poate să se înţeleagă sin­
guri ; dar prietenii Horaţio şi Marcellus
sfătuiră pe tânărul prinţ sa nu-1 ur­
meze, căci ei se temeau să nu fie cumva
vreun duh rău, ca să-1 atragă la ţărmul
mărei, ce era în dosul terasei palatului,
sau pe vârful vre-unei stânci înalte şi
îngrozitoare, şi acolo să facă vreo vrajă
care să ia minţile prinţului înebunit de
groază. Dar sfaturile şi rugăciunile lor
 nu putură schimba hotărîrea lui Hum-
let, care începuse sase îngrijească prea
puţin de viată pentru ca să se mai tea­
mă de pierderea ei, iar cât despre su­
fletul său, zicea dânsul, ce putea să-i
facă spiritul, umbra, fiind' şi unul şi
altul nemuritori ? Şi Hamlet se simţi
curagios şi îndrăzneţ ca o fiară, şi fu-
rişându-se de lângă ei, cari făcură tot
ce putură ca să-1 ţie, el urmă umbra on
încotro îl ducea.
Şi când, însfârşit, se convinse singur
că el e spiritul lui Hamlet, tatăl lui,
care fusese ucis cu cruzime, şi-i spuse
în ce c h i p ; că aceasta a făcut-o chiar
fratele său Claudius, unchiul prinţii lin.
după cum şi bănuia aceasta, cu nădej­
dea de a-i urma la tron. îi spuse cum,
pe când se odihnea după prânz în gră­
dină, cum avea obiceiul, trădătorul său
frate se furişe lângă el în somn, şi-i vărsă
în urechi zeamă de mătrăgună otrăvi­
toare, care e atât de rea pentru viaţa
omenească, încât iute ca argintul viu
curge prin toate vinele corpului, gonind
tot sângele, şi face pielea să fie plină de

10
coji, ca la leproşi. Astfel dormind, prin
mâna unui frate, fu despărţit deodată
de coroană, de regină şi de scumpa lui
viaţă; şi umbra făcu pe Hamlet să jure,
dacă mai iubeşte încă pe tatăl său ade­
vărat, c'o să răzbune acest omor mişe-
lesc.
Umbra nu încetă să se plângă fiului
său, că mama lui căzuse atât de jos, în
cât să nesocotească prin batjocură dra­
gostea şi cununia întâiului ei bărbat şi
să se mărite cu ucigaşul lui; dar îl ruga
că, orice ar face, să se răzbune împotri­
va nemernicului său unchiu, să se fe­
rească a face vreun rău mamei sale la-
sând-o în plata Domnului şi în prada
remuscărilor conştiinţei.
Hamlet jură că va îndeplini în totul
poveţele iimbrei tatălui său.
Dorindu-i noapte bună, umbra dis­
păru în zorii zilei.

II.

Hamlet rămase singur. A doua zi,

mai mult ca oricând, luă marea deci*

11
 /nine ca iot ce adunase în creier, tot ce
studiase cândva din cărţi sau din ob­
servaţie, să uite deodată şi să nu mai
|>â«freze decât amintirea celor ce-i spu­
sese Umbra şi ce-i poruncise să facă.
Prinţul nu povesti convorbirea lui. ni­
mănui, decât scumpului său prieten Ho­
ratio, şi le porunci amândorora, adică
şi Jui Marcellus, să păzească cea mai
mare taina în privinţa celor ce văzuse
în noaptea aceea.
Teroarea ce cuprinsese simţurile lui
I lamlet la vederea umbrei, fiind şi slă­
bit şi desnădăjduit de mai înainte, i-a
luat aproape minţile. Iar el, temându-st­
ea aceasta să nu se întâmple deabinc-
lea, ceia ce ar face ca el să fie suprave-
gliiat mai de aproape, şi ar pune pe
Claudius, unchiul său, să se păzească,
dacă ar fi bănuit că el plănueşte ceva
împotrivă-i, sau că Hamlet ştie în ade­
văr despre moartea tatălui său mai
mult decât arăta, luă de atunci hotă-
rîreai stranie de a se preface, ca şi când
într'adevăr ar fi nebun, gândindu-se că
va fi mai puţin bănuit când uncii ini

12
 său nu-1 va mai crede în stare să facă
un plan serios, şi că adevărata lui tur-
burare sufletească va trece nebăgată în
seamă şi se va ascunde mai bine prin-
tr'o nebunie închipuită.
Din clipa hotărîtă, Hamlet arăta o
oarecare sălbătăcie şi ciudăţenie în în­
făţişarea, în vorba şi în purtarea sa, şi
făcea aşa de bine pe nebunul, încât re­
gele şi regina se înşelară amândoi, şi
crezând că durerea pentru moartea ta­
tălui său nu era de ajuns ca să producă
o astfel de nelinişte — căci ei nu ştiau
de apariţia umbrei — ei conchideau că
boala prinţului era iubirea, şi credeau
că găsiseră şi pentru cine.
înainte ca Hamlet să fie cuprins de
întristare adâncă, el iubise foarte mult
pe o fată frumoasă numită Ofelia, fiica
lui Polonius, cel mai mare sfetnic al
regelui în sfatul ţărei. Prinţul îi trimi­
sese scrisori şi inele, şi-i mărturisise de
mai multe ori dragostea ce o nutria
pentru Ofelia, şi-i făgăduise iubire, în-
tr'un chip cinstit; iar ea dăduse crezare
tuturor vorbelor şi făgăduelilor hn.

13
D a r jalea ce-1 cuprinsese în urmă, îl
făcu să se mai răcească faţă de ea, şi
de când se notarise să facă pe nebunul.
Hamlet se arăta către ea răutăcios şi
cam nepoliticos ; dar biata fată avea un
su
/ l e t delicat şi bun, în loc să-i impute
bădăreniile, se convinsese şi dânsa ca
aceste fapte Hamlet le face din cauza
boalei minţii lui, care făcea să aibă
pentru ea mai puţină grijă ca mai îna­
inte, şi că nu era răutate; şi ea asemăna
însuşirile alese de altă-dată ale minţii
lui şi neîtrecuta-i deşteptăciune, slăbite
cum erau acum de întristarea adâncă
care-1 apăsa, cu clopotele acele care
dau sunetul cel mai dulce, dar când do­
gesc sau când umblă cineva la ele, dau
un sunet aspru şi neplăcut.
Cu toate că fapta grozavă pe care
Hamlet avea s'o îndeplinescă, răzbuna­
rea asupra criminalului tatălui său, nu
se potrivea cu o patimă aşa de trecă­
toare, cum i se părea prinţului acum
iubirea, această răzbunare totuşi n'a
putut împiedica să-i mai străbată prin
sufle şi gânduri duioase pentru Ofelia

14
 Iui, şi într'o clipă de acestea, pe când se
gândea că purtarea lui faţă de această
copilă blândă fusese nesocotit nedreap­
tă, Hamlet îi scrise o scrisoare cu un
avânt de patimă tinerească, şi cu vorbe
fără nici un înţeles, aşa cum se potri­
veau pentru nebunia lui închipuită,
d a r presărată şi cu câteva cuvinte dră­
gălaşe de iubire, care nu puteau decât
să arate acestei fete nobile că o cinstea
şi că mai păstra pentru ea o iubire pu­
ternică în adâucul inimii lui. îi spunea
că poate să se îndoiască de soare că se
mişcă, să se îndoiască de adevăr, să-1
creadă mincinos, dar să nu se îndoiască
niciodată că dânsul o adoră, şi-i vor­
bea tot aşa în cuvinte nemăsurate. Ofe-
lia, ca o fată cuminte, arătă scrisoarea
tatălui său, şi bătrânul Polonius, se
crezu dator să o arate regiului şi regi­
nei, cari din acest timp presupuneau
că pricina adevărată a nebuniei lui
Hamlet era dragostea. Şi regina doria
chiar ca frumuseţea nobilei O felia să
fie cauza nebuniei lui, căci dânsa spera
astfel că virtutea ei ar putea să-1 în-

15
drepte cu bine pe calea de mai înainte,
spre cinstea celor doi copii.
Dar suferinţele lui Hamlet erau mai
ascunse decât bănuia ea, şi nu astfel se
putea vindeca.
Spiritul tatălui său, pe care-1 văzuse
el, îl urmăria mereu în închipuire şi nu-i
da liniştea până ce nu îndeplinea sfânta
poruncă a răzbunării omorului.
Fiecare clipă de întârziere i se părea
un păcat mare şi o nesocotire a porun­
cilor tatălui său. D a r cum să complo­
teze uciderea regelui înconjurat cum
era într'una de paznici; aceasta nu era
lucru uşor. Şi chiar de ar fi (ost aşa,
apoi faptul că Gertruda, mama lui
Hamlet, care de obiceiu era cu regele,
se afla şi ea mereu de faţă, era o pie­
dică, peste care nu putea trece, în îm­
plinirea planului său.
Apoi chiar împrejurarea că uzurpa­
torul tronului era soţul mamei sale, îl
făcea să fie cuprins de oarecare remuş-
care şi-i slăbea hotărîrea.
însuşi faptul de a ucide o fiinţă dra­
gă lui, era urât şi condamnabil pentru

16
 ;
un suflet aşa de blând din fire ca al lui
Hamlet.
Tristeţa cea mare şi durerea sufle­
tească ce-1 cuprinsese, produse o neho-
tărîre şi o şovăială în planul lui, care
îl împiedica dela fapte straşnice.
Pe lângă acestea, Hamlet nu se pu­
tea opri de a avea oarecari temeri ca
nu cumva umbra, pe care-o văzuse, sa
nu fi fost în adevăr a părintelui său,
ca nu cumva să fi fost diavolul care,
cum auzise, are puterea să schimbe
cum doreşte, şi care ar fi putut să ia
înfăţişarea umbrei numai spre a se fo­
losi de boala şi suferinţele lui, ca să-1
îndemne la o faptă atât de nechibzuită
ca omorul. Şi luă o deciziune ca să aibă
dovezi mai puternice pentru o astfel de
faptă decât o vedenie, o arătare, care
ar putea să fie înşelătoare.
Pe când sta aşa nehotărît, venise la
curtea dela Eseneur, nişte actori, cari
îl desfătau altădată pe prinţ; mai ales
îi plăcuse să asculte tirada cuvântărei
tragice a unuia, care descria moartea
bătrânului Priam, regele Troiei şi jalea
reginei Hecuba.
17
Anglia. 2
 Hamlet spuse bun-venit vechilor săi
prieteni, actorilor, şi amintidu-şi câta
plăcere îi făcuse altădată această ti­
radă, rugă pe actor să o repete, şi acesta
o spuse într'un chip atât de vioi, ară­
tând omorul crunt al bătrânului rege
slăbit, şi nimicirea popor ului şi a cetăţii
prin foc, şi durerea nebună a bătrânei
regine, alergând în picioarele goale
prin palat, ca o fiinţă păcătoasă pe ca­
pul pe care altădată avusese o coroană
regală, şi un cearşaf, luat în grabă,
peste corpul schilav care altădată pur-
iase hlamida regească, încât nu numai
că stoarse lacrămi dela toţi cei de faţă,
cari credeau că văd o întâmplare ade­
vărată ; atât de bine actorii înfăţişau
totul,
D a r chiar cel care recita această cu-
.vântare, avea glasul întretăiat şi ochii
plini de lacrimi sincere. Aceasta-1 făcu
pe Hamlet să reflecteze: dacă acest ac­
tor poate să fie atât de sugestionat de
durere, doar printr'o tiradă închipuită,
şi să plângă pentru cineva pe care nu
l'a văzut niciodată — pentru Hecuba

18
care murise de atâtea secole — cât de
îndreptăţit era el, care, având cu ade­
vărat temei ca să fie îndurerat, pentru
un rege adevărat, un părinte scump
ucis, era totuşi aşa de puţin mişcat, ca
răzbunare a lui în tot acest timp ador­
mise p a r c ă într'o uitare grea şi întu­
necată ! Şi pe când se gândea la actori
şi la jocul lor şi la influenţa puternică
pe care o piesă bună, înfăţişată cu
viaţă, o are asupra privitorului, el îşi
aduse aminte cum un ucigaş, văzând un
omor pe scenă, fu atât de mişcat numai
prin redarea rolului şi prin asemăna­
rea împrejurărilor, încât mărturisi pe
loc crima pe care o făcuse. »
Hamlet se hotărî de îndată, să puie
pe actori să joace înaintea unchiului
său ceva asemănător cu omorul tată­
lui său, iar el voia să studieze de aproa­
p e ce influenţă ar avea aceasta asu-
pra-i, pentru-ca din privirea lui să
poată deduce cu mai multă siguranţă,
dacă cu adevărat, el, Claudius, este
ucigaşul bătrânului rege.

19
 ill.

Hamlet, toată noaptea se gândi, daca

in acest scop nu ar li bine să se pregă­
tească un spectacol, la a cărui repre­
zentaţie să poftească pe rege şi pe re­
gina.
El se gândi la o piesă cu subiect vie-
nez, unde un duce, ce se numia Gon­
zales, iar nevasta Baptista, sunt ucişi.
Piesa arăta cum un orecare Lucian, o
rudă de aproape a ducelui, îl otrăveşie
în grădină pentru-ea să-i ia averea :
criminalul, câştigă după această ispravă
şi dragostea nevestei bărbatului ucis.
La reprezentarea acestei piese regele,
care n u ştia de cursa ce i se întinsese,
era de faţă cu regina şi întreaga curte,
Hamlet sta pândind lângă el, ca sa
spioneze privirile regelui criminal.
Spectacolul începe cu o convorbire
între Gonzales şi soţia lui, şi aceasta
îi făcea niulte jurăminte de iubire şi
promisese că nu se va mai mărita nici
odată cu un alt bărbat, dacă va trăi
mai mult decât Gonzales, spunând să

20
 fie blestemată daca vreodată va lua un
al doilea bărbat şi adăogând că nici o
femeie cinstită nu face aceasta, ci nu­
mai acele netrebnice cari îşi ucid pe
bărbaţii lor dintâi.
Hamlet privia la rege, unchiul său,
cum schimbă feţe la aceste vorbe, şi
cum şi el şi regina păreau că ar fi luat
o băutură ameţitoare.
Dar când Lucian, ucigaşul, după
cum era povestea, veni să otrăvească
pe Gonzales care dormia în grădină,
asemănarea puternica ce o avea cu
fapta lui mişelească împotriva fostului
rege, fratele său, pe care după cum
spusese umbra, îl otrăvise el în grădină,
lovi atât de puternic în conştiinţa uzur­
patorului de tron, încât Claudius, nu
mai fu în stare să aştepte sfârşitul pie­
sei, ci deodată cerând lumină ca să intre
în camera sa şi prefăcându-se sau sim­
ţind într'adevăr o indispoziţie neaştep­
tată, părăsi îndată teatrul. Plecând re­
gele, plecă şi regina şi spectacolul se
întrerupse.
Acum prinţul văzuse destul ca sa se

21
încredinţeze că cuvintele Umbrei erau
adevărate, şi nu înşelătoare; cuprins
subit de veselie, ca un om deslegat de
odată de o îndoială mare sau de o re-
muşcare, el jură lui Horaţio pe o mie
de galbeni că va împlini vorba umbrei.
Dar înainte de a se putea hotărî ce
măsuri de răzbunare să ia, acum când
ştia pozitiv că unchiul său Claudiu era
ucigaşul tatălui său, fu chemat de re­
gină, mama sa, ca să vorbească doar cu
ea singură, în odaia ei.
Regina Gertruda, trimisese după
Hamlet, din dorinţa regelui, ca să-i
spună cât de mult le displăcuse la
amândoi purtarea lui din urmă, şi re­
gele, dorind să cunoască tot ce se va
petrece la această convorbire, şi cre­
zând că povestirea prea părtinitoare a
unei mame ar lăsa să-i scape o parte
din cuvintele lui Hamlet, pe care regele
ţinea foarte mult să le ştie, porunci lui
Polonius, bătrânul său sfetnic, săi se
aşeze în dosul perdelelor din odaia re­
ginei, de unde ar putea să asculte, fără
să fie zărit, tot ce s'ar petrece şi vorbi

22
 în camera reginei. Regele mai credea
că prin aceasta, poruncind lui Polonius,
bătrânul său sfetnic, să se aşeze în do­
sul perdelelor din odaia reginei, va şti
totul. ,
Acest vicleşug era foarte potrivit
pentru firea lui Polonius, care era un
om îmbătrânit în vorbe cu două înţe­
lesuri şi şiretenii de stat, şi-i plăcea să
afle lucrurile pe căi lăturalnice şi prin
viclenie.
Când veni Hamlet la mama lui, ea
începu, fără înconjur, să-1 certe pentru
faptele şi purtarea lui, şi-i spuse că su­
părase foarte mult pe tatăl lui — se
gândea la rege, unchiul lui, pe care,
pentru că se însurase cu dânsa, îl nu­
mea tată al lui Hamlet. Dfar acesta,
mâniat peste măsură, că ea putea să
dea un nume atât de scump şi de cinstit
ca cel de tată, unui ucigaş, care nu era
decât netrebnicul care răpise viaţa ta­
tălui său adevărat.
Hamlet răspunse la dojana mamei
cu asprime: „Mamă, ai murdărit me­
moria tatei!". Iar Gertruda răspunzând

23
că acesia era un răspuns prost, prinţul
adaogă: „Precum ţi-a fost şi întreba­
rea". Regina îl întrebă dacă a uitat cu
cine vorbeşte. „Vai", răspunse Hamlet,
aş dori să pot uita. Eşti regina, nevasta
fratelui bărbatului tău, şi eşti mama
mea. Aşi dori să nu fii ce eşti". „Daca
mă onorezi aşa de puţin", zise regina,
„am să-ţi trimet pe acei cari pot să-ţi
vorbească", şi voia să plece ca să tri-
meată la el pe Polonius ori pe rege.
D a r Hamlet nu voi să o lase să plece,
acum când era singur cu dânsa, înainte
de a încerca să verifice dacă vorbele
lui n'ar putea-o face să înţeleagă gro­
zăvia vieţei ei; şi, apucând-o de mână.
o ţinu cu putere şi o făcu să şeadă .jos,
Ea, speriată de această îndrăzneală, şi
temându-se ca nu cumva în nebunia Ini
să-i facă vreun rău, strigă, şi atunci se
auzi un glas în dosul perdelelor: „Aju­
tor, ajutor, regina !", iar Hamlet auzin-
du-1 şi crezând că regele însuşi se as­
cunsese acolo, scoase spada şi o înfipse
în locul de unde venea vocea, cum ar
fi dat într'un şobolan ce a r fi alergat pe

24
acolo, până ce, vocea încetând, el înţe­
lesese că nesocotitul ascuns murise.
D a r când trase corpul de după per­
dele, spre surpriza lui Hamlet, nu era
al regelui, ci al lui Polonius, bătrânul
sfetnic, care se aşezase acolo ca un
spion.
„Vai mie!", strigă regina, „ce faptă
nesocotită şi sângeroasă ai făcut!"
„Sângeroasă faptă, mamă", răspunse
Hamlet, „dar nu aşa de grozavă ca a
ta, care ai omorât pe rege şi te-ai căsă­
torit cu fratele lui". Hamlet mersese
prea departe ca să se mai oprească aici.
El era acum pornit să vorbească pe
faţă cu mama sa, şi urmă înainte. Şi cu
toate că copiii trebuie să se poarte
blând cu părinţii lor, chiar când aceş­
tia greşesc, totuşi atunci când e vorba
de crime mari fiul poate să aibă drep­
tul de a vorbi mamei lui însăşi cu oare­
care asprime, atunci când este pentru
binele ei, ca s o îndrepte de pe calea
păcătoasă, nu însă ca să-i facă doar im­
putări. Şi acum acest prinţ, acest prinţ
plin de virtute, arăta mamei sale în cu-

25
vfinte mişcătoare, urîţenia faptei ei,
uitând atât de mult pe decedatul rege,
tatăl său, ca după aşa de puţina vreme
să se mărite cu fratele acestuia, privit
de toţi ca ucigaş, o astfel de faptă, care,
după jurămintele ce le dăduse întâiului
ei bărbat- era destul ca să facă aşa ca
toate jurămintele femeilor să fie bă­
nuite ca orice virtute să fie socotita de
mai puţin preţ decât jurămintele jucă­
torilor, şi religia să fie doar o batjocura
de vorbe goale. îi spuse că a făcut o
astfel de faptă, încât şi cerul se înroşea
şi pământul se scârbise de ea din pri­
cina aceasta. Şi-i arătă două c h i p u r i :
unul al fostului rege, întâiul său bărbat
şi celălalt al regelui de acum, al doilea
bărbat, şi-i spuse să ia seama la deose­
birea lor: cât farmec până şi în sprân­
ceana tatălui său, cum privea ca uu
zeu ! cu părul lui Apollo, fruntea lui
Jupiter, ochiul lui Martie şi o ţinuta de
parcă ar fi Mercur înăltându-se de pe
un deal în zare.
„Acest om", zise el, „a fost soţul tău".
Şi apoi îi arătă pe cine luase în locul

26
l u i : cura era c a o buruiană sau ca ne­
ghină, căci aşa prăpădise ca pe o floare
bună pe fratele său. Şi Gertruda fu
adânc ruşinată când se uită în sufletul
ei, pe care-1 văzu acum negru şi urât.
Şi dânsul o întrebă cum de mai putea
să mai trăiască cu un astfel de om, şi
să fie soţia aceluia care omorâse pe în­
tâiul său bărbat şi pusese mâna pe co­
roană prin înşelăciune ca un hot- Şi
tocmai pe când vorbia, umbra tatălui
său, aşa cum era în viaţă şi aşa cum îl
văzuse, intră în odaie, şi Hamlet, cu
mare groază, îl întrebă ce doria; şi um­
bra zise că a venit ca să-i aducă aminte
de răzbunarea ce o făgăduise, pe care
Hamlet părea că a uitat-o, şi spiritul îi
porunci să vorbească mai blând cu
mama sa, căci durerea şi groaza ce o
cuprinsese putea să o omoare.
Şi apoi dispăru şi nu fu văzut de ni­
meni decât de Hamlet; şi nici nu putu
el, arătându-i unde se află, sau prin
descriere, să facă să-1 zărească şi mama
sa, îngrozită, auzindu-1 cum vorbea cu
o umbră, cum i se părea ei, şi Gertruda

27
puse această întâmplare pe seama tul­
burării lui sufleteşti. D a r prinţul o
rugă să nu-şi mângâie sufletul ei pă­
cătos în acest chip, şi să creadă ca ne­
bunia lui, şi nu nelegiuirile ei, au făcut
să se întoarcă umbra tatălui său pe pă­
mânt. Şi-i spuse să-i simtă bătăile
inimii, să vadă cât sunt de liniştite, nu
ca ale unui nebun.
Şi o rugă, cu lacrimi, să mărturiseas­
că ea însăşi cerului ceia ce se întâm­
plase, iar în viitor să se ferească de to­
vărăşia regelui şi să nu-i mai fie soţie ;
şi când se va arăta către el ca o mamă.
cinstind amintirea tatălui său. el se
ruga de ea să-1 ierte şi să-1 binc-cuvin-
teze ca pe un fiu sincer şi drept. Iar re­
gina făgăduind că-i va urma sfaturile,
terminară discuţia. Şi acum Harnici
avea tot timpul să se uite cine era acela
pe care-1 omorâse în graba lui nenoro­
cită; şi când veni şi văzu că era Polo-
nius, tatăl Ofeliei, pe care o iubia el
atât de mult, prinţul trase cadavrul la
o parte şi, fiind mai liniştit, plânse cu
amar pentru ceia ce făcuse fără sa
vrea.
28
 IV.

Moartea neaşteptată a lui Polonius,

dete prilej regelui Claudius ca să de­
părteze pe Hamlet din ţară. ;
Bucuros ar fi căutat să-1 omoare, te-
mându-se că e primejdios să încerce
această nouă crimă aşa de curând, fiin-
du-i frică de popor, care iubia pe Ham­
let şi de regină, care, cu toate păcatele
ei, ţinea la el, că era copilul ei. Astfel,
acest rege viclean, subt cuvânt că se
îngrijeşte de viaţa lui, Hamlet, ca sa nu
poată fi chemat la răspundere pentru
moartea lui Polonius, îl făcu să se urce
pe o corabie şi să pornească spre An­
glia, în paza a doi sfetnici regeşti, că­
rora le dete două scrisori către curtea
engleză, care în acest timp era supusă
şi plătia tribut Efanemarcii, cerând
pentru cuvintele pe cari le arăta acolo,
că Hamlet să fie omorît îndată ce s'ar
scoborî pe pământ englez. Hamlet, bă­
nuind o trădare, puse mâna pe ascuns
în timpul nopţii pe scrisori, şi ştergând
cu dibăcie numele său, scrise în loc nu-

29
mele celor doi curteni ce trebuiau sa-1
aibă în grije, ca să fie omorîti. Apoi
pecetluind scrisorile, le-a pus iarăşi la
loc.
Puţin după aceea, corabia fu atacata
de piraţi şi se începu o luptă pe mare,
în timpul căreia Hamlet, doritor de a-ş'
arăta curajul, cu spada în mână, se
e
urcă singur pe vasul duşmanului, p
când corabia lui, într'un chip mişelese.
fugi, părăsindu-1 în voia soartei, cei doi
curteni porniră cât putură mai repede
spre Anglia, cu scrisorile al căror înţe­
les îl prefăcuse Hamlet spre pierzarea
lor meritată.
Piraţii cari aveau pe Hamlet în pu­
terea lor, se purtară ca nişte duşmani
înţelegători; ştiind pe cine luaseră pri­
zonier, în nădejdea că prinţul le va fi
vreodată de folos la curte, ca răsplată
pentru purtarea bună ce ar avea-o il­
eum faţă de el, ei deteră drumul lui
Hamlet în cel mai apropiat port al Da-
nemarcii. Din această parte scrise prin­
ţul regelui Claudius, arătându-i ce no­
roc straniu l-aducea înapoi în ţara lui,

30
 spunându-i că a doua zi se va: înfăţişa
el însuşi înaintea măriei sale.
D a r pe când se întorcea acasă, o pri­
velişte îndoliată i se înfăţişă înaintea
ochilor.
Se făcea înmormântarea tinerei şi
frumoasei Ofelia, scumpa lui dragoste
de altădată.
Tânăra fată începuse să-şi piardă
minţile de când murise sărmanul ei
tată. Această moarte năprasnică, prin
mâna prinţului pe care-1 iubia, atinse
atât de mult pe gingaşa copilă, încât
după puţin timp se tulburase cu totul şi
mergea dând flori doamnelor dela
curte, zicând că erau pentru înmor­
mântarea tatălui ei, cântând romanţe
de dragoste şi cântece de moarte, spu­
nând câteodată vorbe fără şir, ca şi
când nu şi-ar fi mai dat seama de ce
petrecea cu ea.
Intr'o pădure din jurul palatului tre­
cea un râu unde crescuse sălcii plân­
gătoare care r şi oglindeau frunzele în
apă. La acest râu veni Ofelia într'o zi,
când nu era supraveghiată, împodo-

31
bită cu cununi pe care le făcuse, îm-
pletind la un loc mărgăritar eu urzici,
flori cu buruieni, şi se agăţă ca sa atâr­
ne cununile de crengile sălciei, dar o
cracă se frânse şi frumoasa fecioara
eăzu în apă, cu cununii şi cu tot ce cu-
lesese din pădure.
Hainele o mai ţinură câtva timp P°
deasupra apei, în care timp biata O fe­
lia ciripia ca o pasanca in aer şi lu­
mină, cântece vechi, ca unul ce nu simte
primejdia în care se află sau ca şi când
ar fi crescut toată viaţa acolo; dar
peste câteva clipe nu se mai auzi cân-
tarea-i melodioasă, căci coroniţele, îm­
biate de apă, o traseră afund într'o
moarte neagră şi nenorocită. Acum la
înmormântarea frumoasei fecioare, p e
care o săvârşia fratele ei Laertes, fiind
de faţă regele şi regina şi toata curtea,
sosi şi Hamlet din pribegie. Prinţul nu
ştia ce înseamnă toate acestea, ci sta
deoparte ca să nu întrerupă slujba re­
ligioasă. Hamlet văzu florile presărate
pe groapă, după cum era obiceiul la
înmormântări de fecioare, flori arun-

32
 cate de însăşi regina, care zicea arun-
cându-le: „Gingaşe flori pentru nobila
copilă ! Eu mă gândeam să-ţi acopăr
cu ele aşternutul de mireasă, gingaşă
fecioară, şi să nu ţi-le presar peste
groapă. Tu trebuiai să fii soţia lui Ham­
let al meu".
Şi prinţul mai auzi pe fratele Ofeliei,
cum doria să-i răsară viorele din groa-
Pa, şi-] văzu cum sări în groapă turbat
de durere şi ruga pe cei de faţă să în­
grămădească munţi de pământ peste
dansul ca săi fie îngropat cu ea Ia un
Joc. D a r Hamlet fu iarăşi cuprins de
dragoste şi milă pentru frumoasa fe­
cioară, şi nu mai putu răbda ca un
trate să arate atâta durere nemăsurată,
căci el gândia că iubia pe Ofelia mai
m
u l t decât o sută de mii de fraţi. Şi
atunci arătându-se, se asvârli în groapa
unde era Laertes, ca un turbat, dar şi
*nai turbat decât el, şi fratele Ofeliei
recunoscând pe Hamlet, acela care pri­
cinuise moartea tatălui şi a surorii sale,
J
l apucă de beregată ca pe un duşman,
Până ce-i despărţiră cei de faţă,

Anglia. - 3 33
 După ceremonia înmormântărei, -"?
a
Hamlet ceru iertare pentru fapta sa g r '
a
bită, şi arătă că nu se aruncase în g r ° '
x
pă asupra lui Laertes, ci zise că nu &*
putea să rabde ca cineva să pară ca-*
întrece în jalea sa pentru moartea fru­
moasei Ofelia. Şi din acest timp, aceşti
doi tineri nobili părură că s'au l l T 1 '
păcat.
D a r Claudius, ticălosul uncliiu al l l l t
Hamlet, căuta să se folosească de &urC'
rea lui Laertes pentru moartea tatăl 1 1 1
său şi a Ofeliei, pentru ca să prăpă­
dească pe Laertes, supt cuvânt de pace,
să provoace pe Hamlet la o încercare
prietenească a iscusinţei lor în lupta cu
spada, iar Hamlet primi şi se hotărî o
zi pentru această duielare de întrecere
între cei doi prinţi. La acest spectacol
era toată curtea de faţă, şi Laertes,
după sfaturile regelui, pregăti o spada
înveninată. Curtenii făcură prinsor»
mari pentru ocest joc de întrecere, o*e
oarece şi Hamlet şi Laertes erau cunos­
cuţi ca foarte dibaci în lupta cu spada;
şi Hamlet, luând floretele, alese una

34
 din ele, fără să bănuiască vre-o trădare
din partea lui Laertes şi fără să aibă
grija de a cerceta cu băgare de seamă
arma lui Laertes, care în loc de floretă
s
a u o spadă tocită la vârf, după! cum
cer legile duelului, se folosea de una as­
cuţită la vârf şi otrăvită.
La început Laertes se amuza doar cu
Hamlet şi-1 lăsă să câştige de câteva
or
i , iar regele, prefăcut, îl lăudă şi-I
slăvi pe acesta peste măsură bând pen­
tru izbânda lui Hamlet şi făcând prin-
sori mari pentru aceasta; după câteva
reprize cu spada, Laertes, încălzindu-
se, dete lui Hamlet cu arma lui înve­
ninată o lovitură de moarte. Hamlet,
aprins, dar neştiind nimio de toată tră­
darea, în iuţeala luptei, schimbă arma
lui nevătămătoare cu cea omorâtoare a
lui Laertes, şi cu o lovitură a spadei
acestuia îi plăti înapoi ce-i dăduse şi
astfel Laertes fu prins el însuşi în cursa
pe care o îniinsese. In această clipă, re­
gina strigă că era otrăvită. Gertruda
băuse, fără să ştie din cupa pe care o
pregătise regele pentru Hamlet, ca să-i

35
dea să bea, clacă cumva or cere. încaP
zmdu-se în luptă; în cupa aceasta vi­
cleanul rege pusese otravă, ca să ispră­
vească cu Hamlet, dacă cumva ar scăpa
de Laertes.
e
El uitase să spuie reginei să se f "
n a s c ă de cupa din.care bău, şi dânsa
muri îndată strigând, pe când îfi
dădea sufletul că era otrăvită. Ham­
let bănuind o trădare, porunci să se în­
chidă uşile, iar el începu sa cerceteze.
Dar Laertes îi spuse să nu mai caute
mai mult, că el era trădătorul; şi sim­
ţind că viaţa îl părăseşte din pricina
ranei ce i-o făcuse Hamlet, mărturisi
trădarea de care se folosise şi cm» că­
zuse însuşi jertfa ei; şi spuse lui Ha in­
let depre vârful înveninat şi zise că
Hamlet nu mai avea să trăiască; nici <>
jumătate de ceas, căci nici un leac nu
putea să-1 mai vindece; şi cerându-şi
iertare dela Hamlet, muri învinovăţind
pe rege că el urzise trădarea.
Când văzu Hamlet că i se apropia
sfârşitul, mai având niţel venin pe
spadă, deodată se întoarse împotriva
36
 nemernicului său unchiu şi-1 străpunse
în inimă cu vârful spadei, împlinind
astfel făgăduiala ce o făcuse umbrei, al
cărui omor mişelesc era acum răzbunat
asupra criminalului. Şi atunci Hamlet,
simţind cum suflarea-1 părăseşte şi
viaţa se duce, se întoarse către scumpul
său prietin Horaţio, care văzuse toată
această tragedie cumplită, şi dându-şi
sufletul, îi spuse să trăiască ca să spuie
lumii povestea lui (căci Horaţio făcuse
"ii gest ca şi când ar fi vrut să se o-
moare singur ca să însoţească pe prinţ
în mormânt); iar Horaţio îi făgădui că
va povesti totul, ca unul ce fusese de
faţă la nenorocirle lui Hamlet.
Şi astfel se stinse sufletul acestui no­
bil prinţ, sufletul său sburând spre ce­
ruri. Căci Hamlet lăsase în popor o
amintire strălucită, şi dacă ar fi trăit,
fără îndoială că s'ar fi dovedit un rege
vrednic şi desăvârşit pentru Dane­
marca 1 ).

1) După Shakespeare.

37
 NEGUSTORUL DIN VENERA
Duşmănia dintre cămătarul Shylock şi *&"*'
rul negustor veneţian Antonio. — Un »»^
prumut de bani pentru prietenul Basani°-
Contractul diavolesc. Logodnica Iui Bas^
nio şi procesul.—Ce a hotărât judecător».-""
Cine sapă groapa altuia singur cade în e»«
I.
Era odată în Veneţia un jidov nun»1
Shylock '). Era cămătar cumplit nev<>^
mare, şi agonisise bogăţii n e m ă r g i n i t
împrumutând bani cu dobânzi fO£P-
negustorilor creştini. Shylock* era î&*
pietrit la inimă. Cerca deja om cu aţâţ*
străşnicie banul ce-i dăduse î m p r u m u t
ca era urât de toată lumea cum se cad«|
şî cu deosebire de Antonio, tînar ne­
gustor Venetian. In schimb,'Shylock Dj
putea să sufere pe Antonio, care şi e I
la rândul său dedea bani cu împrumU*
celor în lipsă, dar nu le lua nici un p * c
de dobîndă.
Antonio era cel mai de isprava o&
din lume; era de o fire foarte blajina Ş*
nu pregeta în faceri de bine.
*) Citeşte: Şailoc.

38
 Printre numeroşii săi prieteni, cel
mai de aproape şi cel mai drag inimii
lui era Basanio, tânăr nobil Venetian,
care, neavând decât o foarte mică a-
vere, îşi zleise aproape toate veniturile,
ducând u n trai mai presus de mijloa­
cele sale băneşti. Oridecâteori Basanio
avea trebuinţă de bani, Antonio îi ve­
nea într'ajutor, şi cine i-ar fi văzut, ar
fi zis că amândoi n'aveau decât una şi
aceia ş pungă
într'o zi, Basanio, veni să vestească
lui Antonio că voia să-şi mărească ave­
rea printr'o căsătorie strălucită 1 cu o
fată de neam pe care o iubia foarte
mult şi care, în urma morţii de curând
a tatălui ei, era Jegatara universală a
unor proprietăţi considerabile. El mai
spuse că încă de pe când trăia tatăl
fetii era primit în acea casă, şi că pri­
mirea ce i se făcuse adesea, îi dădea
nădejdea că, curtea ce făcea fetii nu era
despreţuită. Din nenorocire, el nu era
în măsură de a se prezenta într'un chip
cuviincios spre a da urmare dragostei
sale pentru o moştenitoare aşa de bo­
gată. De aceea rugă pe Antonio să puna
39
vârf bunătăţii Ivii, faţă de dânsul, în£
prumutându-1 încă cu vre-o trei mi»
galbeni.
Antonio ar fi voit bucuros să înda­
toreze pe prietenul său, dar n'avea bar»
la îndemână în acest minut. Totuşi,
fiindcă aştepta să-i sosească în curând
mai multe corăbii pline cu mărfuri;
răspunse că se va duce să întâlnească
pe Shylock, cămătarul cel bogat, şi v a
lua cu împrumut acea sumă, dându-i
mărfurile acelea în garanţie.
Antonio şi Basanio merseră împrcii-
n ă la
^ S n y l o c k « Şi Antonio ceru jidovu­
lui să-i dea împrumut trei mii galbeni
cu orice dobândă va voi el, si cu con­
diţie să-i-dea banii înapoi din produsul
mărfurilor aşteptate.
Shylock, auzind aceste cuvinte, zise
în sine: „Dacă cumva îl voi prinde î«
mrejele mele, voi şti eu să-mi istovesc
ura învechită ce-i port. A s t o m n u poate
suferi pe jidovi ; dă bani împrumut,
însă fără dobândă; fleeăreşte pe soco­
teala mea, şi mă face de râsul negus­
torilor dojenindu-mă pentru ciupelile
mele cinstite, p e care el le numeşte
ft
 camătă. Al dracului să fie neamul lui
Israil, dacă-1 voi i e r t a ! "
Antonio, nerăbdător să capete bani,
strigă :
— Ia ascultă, Shylock! Vrei să-mi
împrumuţi suma aceia ?
— Senior Antonio, răspunse jidovul,
adeseori ţi-ai rîs de mine, de banii mei,
de camătă mea, şi eu am înghiţit toate
batjocurile dumitale; am suferit totul
cu răbdare, căci răbdarea este partea
neamului nostru jidovesc; dumneata
m'ai poreclit necredincios, câine, zmul-
gător de pungi; ai scuipat pe hainele
mele şi mi-ai dat picioare în spate cu
neomenie, caşicum aş fi fost un dobitoc
netrebnic. Apoi, bine! pare-mi-se că azi
ai nevoie de mine? Acum vii la mine,
şi-mi zici: „Shylock, dă-mi bani împru­
mut". Oare câinele are bani? Cum vrei
dumneata ca un dobitoc netrebnic să-ţi
împrumute trei mii de galbeni? Vei fi
vrând, poate, să mă azvârl cu zmerenie
la picioare-ţi şi să-ţi zic: „Domnişorule,
dragă, dumneata mă scuipaşi miercu­
rea trecută, mai ieri mi-ai zis câine; eu
41
în schimbul acestor cuvinte politicoase
o să-ţi dau bani cu î m p r u m u t ! "
c
— Eu nu zic — reluă Antonio, -- *
e
de acum n'o să mă port tot aşa cu tin »
< -a n o să te mai scuip, şi că n'o să-fi daU
picioare în spate. Nu. Dacă vrei su-nu
n
împrumuţi aceşti bani, nu mi-i î ' P ^ '
muta ca unui prieten, ci ca unui vrajj
maş; vei fi cu atât mai In largul tău să
mă faci să sufăr urmările, dacă nu voi
fi în stare să mă ţin de cuvînt.
- H e ! strigă Shylock, ia-te uită cui»
se a p r i n d e ! Eu vreau să mă port cu
dumneata ca un prieten şi să-ţi dobîu-
desc stima. Voi uita toate necazurile
ce mi-ai pricinuit. Voi face ce pofteşti
şi nu-ţi voi cere dobândă.
Această propunere binevoitoare, mira
mult pe Antonio. îns& Shylock repeta
că nu avea gânduri necinstite. Singurul
lucru ce-i cerea era ca Antonio să mear­
gă cu el la un om de legi şi să iscălească,
aşa în glumă, un zapis prin care se lega,
la caz de a nu putea să' înapoieze suma
la ziua hotărîtă, să se lase a i se tăia o
jumătate de oca de carne din oricare

42
parte a corpului îi va plăcea credito­
rului.
Basanio sfătui pe Antonio să nu iscă­
lească un asemenea zapis. Dlar Antonio
stărui, zicând că înainte de ziua sca­
denţii vor sosi corăbile sale încărcate
cu mărfuri ce preţuiau de două şi de
trei ori cât suma aceia.

II.
Moştenitoarea cea bogată pe care Ba­
sanio voia să o ia în căsătorie, locuia
aproape de Veneţia, î n t r o localitate
anume Belmonte. Ea se numia Portia,
şi era tot aşa de frumoasă ca şi acea
Portia de care vorbeşte istoria.
Basanio, îmbogăţit cu dărnicie de
prietenul său Antonio, care-i dăduse
bani cu primejdia vieţii lui, pleca la
Belmonte într'o caretă luxoasă şi însoţit
de un tânăr anume Gratiano. Cererea
lui fu primită, şi Portia se învoi, puţin
după aceia, să-i dea mâna.
Basanio mărturisi că n'avea avere Şi
că tot ce posedă era o naştere de neam
mare şi strămoşi iluştri, dar Portia,
43
care-1 iubia pentru darurile sale nobilţ
1
şi avea destulă bogăţie pentru a nu-
păsa dacă el n'avea nimic, îi răspunse
cu modestie, că ar fi vrut să fie de 9
mie de ori mai frumoasă şi mai avută,
spre a fi vrednică de dânsul.
Acum sunt a dumitale, zise ea, eu
W tot ce am. Eri porunceam în acest
frumos palat, eram stăpână pe mine
insu-mi şi pe slugile mele; acum acest
palat, aceste slugi, persoana mea, totul
este al dumitale; î\i dau totul, dându-f
acest inel.
Şi isprăvind aceste cuvinte, dădu lui
Basanio un inel.
A Basanio luă meluj şi jură că nu-1 v*
înstrăina niciodată.
Gratiano îl felicită, cerându-i voie sa
se căsătorească şi el în aceiaşi zi c«
dânşii.
- Din toată inima, Gratiano, zi»c
Basanio, dacă poţi găsi vre-o femeie,
Atunci Gratiano spuse că iubia pe
INerisa, frumoasa subretă a Porţiei şi ci
ea făgăduise de a-1 lua de bărbat, dacă
stăpâna ei se va mărita cu Basanio.
44
 — Atunci, adaogă Basanio în gluma,
o să ne faceţi cinstea la ospăţul nostru
de nuntă, Gratiano.
In acest moment, fericirea celor două
perechi viitoare fu străbătută de o în­
tâmplare tristă: un trimis intră, adu
când o scrisoare dela Antonio, care
coprindea nişte ştiri supărătoare. Pe
când Basanio o citia, Portia îl văzu pă­
lind la faţă, şi crezând că i se vestea
moartea vre-unui prieten intim, îl în­
trebă ce însemna acea ştire care-1 în­
trista aşa de tare?
— Draga mea Portia, răspunse P\,
iată câteva din rândurile cele mai sfâ­
şietoare ce s a u scris pe hârtie vreodată.
Când pentru întâia oară îţi mărturisii
iubirea mea, îţi declarai pe faţă că n a-
veam altă avuţie decât sângele ce curge
în vinele mele; dar ar fi trebuit să-ţi
spun că posedam mai puţin decât nimic,
căci am datorii.
Basanio povesti atunci Porţiei cele ce
se ştie: cum el luase cu împrumut bant
dela Antonio, şi cum Antonio ceruse
acei bani jidovului Shylock şi se legase
prin zapis să i-se taie o jumătate oca
45
<le carne dacă nu ar înapoia banii N
ziua hotărîtă. El îi citi apoi scrisoarea
c a r e ay
Antonio, e a coprinderea ur­
mătoare :
„Dragă Basanio, corăbiile mele s'aU
înecat, zapisul ce am cu jidovul expira.
e
§i fiindcă nu pot nădăjdui să mă fin >*
îvoiala coprinsă în acest zapis, aş vrea
să te văd mai înainte de a muri. Totuşi,
fă cum îţi va plăcea. Dacă prietenia U%
e
pentru mine nu este deajuns spre a *
hotărî să vii, priveşte această scrisoare
caşicum n'ai fi prmit-o".
— O, dragul meu, zise Portia, grâ-
beşte-te de-ti pune în râduială treburile
Şi pleacă numaidecât. îţi voi da tie
douăzeci de ori suma ce va trebui, dar
"u vreau deloc să se smintească vre-un
fir de păr din capul unui prieten aşa
•de devotat.
Portia zise atunci că voia să se căsă­
torească cu Basanio înainte de plecarea
lui, ca să-i poată da un drept legiuit ia
averea ei. Deci se cununară chiar îu
ziua aceia, precum şi Gratiano cu Ne-
risa, şi îndată după ceremonie Basanio
plecă în grabă cu Gratiano spre Vene-
46
ţia, unde găsi pe Antonio în închisoare.
Ziua scadentei fiind trecută, jidovul
fără milă, nu vru să primească banii
ce-i dădea Basanio, ci stărui să-şi ia
bucata de carne din trupul lui Antonio.
Se hotărî o zi pentru pledarea acestui
Proces înaintea Dogelui Veneţiei, şi Ba­
sanio aşteptă cu multă nelinişte sfâr­
şitul pricinei.
Când se despărţise Portia de bărba­
tul ei, îi vorbise cu veselie, şi-i repetase
să se întoarcă îndată cu dragul lui An­
tonio; dar ea nu întârzia de a simţi o
frică grozavă despre soarta ce aştepta
Pe acest din urmă. De aceea, neascul­
tând decât însuflarea propriei sale ju­
decăţi, care era plină de cumpăneală.
hotărî să se ducă ea însăşi la Veneţia şi
sa ia apărarea lui Antonio.
Portia avea o rudă, anume Bellario.
care era avocat; ea îi scrise, îi îj1?1™
afacerea, îi ceru sfaturi, şi îl rugă sa-i
trimită, odată cu răspunsul, un costum
<le avocat.
Trimisul se întoarse îndată aducând
•cu sine sfaturile lui Bellario, cu privire
la procedura de urmat, precum şi toi
47
ce trebuia pentru/ srăvestirea tinerei
femei.
Portia şi subreta ei Nerisa se îmbraci»
deed bărbăteşte şi puseră pe d'asupr*
îmbrăcămintei lor câte o haină lung*
de avocat. Apoi plecară la Veneţia»
unde ajunseră tocmai în ziua procesu­
lui. Pricina avea să fie ascultată îm»' 11 '
tea dogelui .şi a senatorilor Venetici î n
palatul senatului, când Portia, urmată
de Nerisa, care îi servea de grefier, i»i
<ră în sală şi înmâna preşedintelui o
scrisoare dela Bellario. Acest avocat
mare, scria dogelui că # ar fi vrut Â
vină^ să apere el însuşi pe Antonio, dar
era împiedicat de boală şi cerea favoa­
rea de a lăsa să pledeze în locu-i tână­
rul şi savantul doctor Balthazar, —
acesta era numele ce dăduse Porţiei.
Dogele consimţi.
III.
Desbaterile începură. Portia îşi plim­
bă privirile în preajmă-i şi zări pe ne-
înduratul jidov. Ea văzu d'aşijderea pe
Basanio, care nu o recunoscu sub hai­
nele sale. El sta în picioare alături de

48
 Antonio, în prada celei mai vii nelinişti
sufleteşti şi lăsând să se citească pe
obrazn-i toată mâhnirea ce-i insufla
soarta prietenului său.
însemnătatea pricinei şi greutăţile
la care dădea loc încercarea ei, îndoise
curagiul tinerei femei. Ea începu cu
W ă r î r e , mai întâi adresându-se către
Shylock, şi cu toate că avea dreptate —
Potrivit legei venetiene, de a cere răfni-
rea obligaţiei din zapis, ea vorbi în ter­
meni aşa de generoşi despre îndurare^
eă ar fi muiat orice altă. inimă, afară
de a nesimţitorului Shylock. Ea îi spuse
să-şi aducă aminte că noi toţi cerem
prin rugi, îndurarea cerească, şi aceste
rugi trebuie să ne înveţe a ne arăta noi
înşine îndurători.
Shylock se mulţumi să răspundă ca
nu dorea alt decât îndeplinirea zapisu-
lui. La care Portia replică:
— Antonio nu e în stare să-ţi plă­
tească?
Atunci Basanio, propuse jidovului
să-i înapoieze de atâtea ori trei mii gal­
beni, cât va vrea el; dar Shylock stă­
ruia în hoărîrea lui şi se îndărătnicea
49
Anglia.
 întru a cere o jumătate de oca din car­
nea lui Antonio. Basanio se ruga de
tânărul şi savantul avocat de a întoarce
puţin şunipul legii spre a scăpa v i a t |
lui Antonio. D a r Portia răspunse recft
că legile, odată statornicite, nu se cade
<i suferi schimbare. Shylock, auzind a-
ceste cuvinte, crezu că avocatul pleda
pentru el, şi strigă:
lată, un nou Daniil a venit să '1(>
judece. O. înţelept tânăr! Cu mult te
tui st osc pre tine! înţelepciunea ta e ra&i
coaptă decât vârsta t a !
Portia atunci ceru lui Shvlock zapi-
sul ca să-1 citească, şi după ce-1 citi»
zise:
— Zapisul a trecut de termen, jido-
vuj este în drept, după lege, să ia o ju­
mătate oca din carnea lui Antonio,
ţăind-o cât se poate mai aproape de
inimă.
Apoi întorcându-se spre Shylock,
adaogă :
- Fii îndurător, ia banii şi lasă-mă
să rup acest zapis.
D a r crudul Shylock n u vru deloc să
audă vorbindu-i-se de iertare.
50
 Jur pe sufletul meu, zise el, jur
că uiei un om nu va putea să-mi schim­
be hotărîrea.
- Apoi, dacă e-aşa, zise Portia, aide
Antonio, descoperă-ţi pieptul şi lasă-te
sa fii tăiat.
Şi, în vreme ce Shylock îşi ascuţia un
cuţit lung, pregătindu-se să taie bucata
de carne, Portia zise lui Anonio:
— Mai ai ceva de zis în apărarea
dumitale?
Antonio răspunse, cu linişte şi mân­
uire, că n'avea decât puţine cuvinte de
zis, căci era gata de moarte. Apoi zise
lui Basanio:
— Dă-mi mâna ta, Basanio ! Adio !
Nu te mâhni de nenorocirea care mi-a
venit din pricina ta. Recomandă-mă
amintirei nobilei tale sofii şi spune-i cât
de mult te-am iubit.
Basanio, în culmea celei mai sfâşie­
toare dureri, răspunse:
— Antonio, femeia cu care m'am în­
surat îmi este tot aşa de scumpă ca şi
viata; însă pun mai puţin preţ P^ v i f t a
mea, pe femeia mea şi pe lumea în-
51
 vl t
treagă decâl pe mântuirea t a : aş ' ' .
a c e s
să pierd tot ec am, sS jerfesc toi !3
( ]X
demon întrupai, spre a te scăpa
ghiara lui.
Portia, aven o inima prea buna Ş i j j
se supără de aceste cuvinte ale ^fT -.
tului ei; ea im se miră că-şi rostia î" *fâ
chip iubirea lui pentru un prieten ( l c '
votat ca Antonio; lotuşi zise:
S()ţin dumitale, nu ar li deloc , n a '
guktă, (le-ar li aci, dacă te-ar auzi vor­
bind astfel.
Atunci Gratia no. căruia îi plăcea * i l
si
uniteze pe stăpânul său, crezu de a !
datorie să vorbească si el ca Bosanio. ; ţ|
în faţa Ncrisci. care sta lângă ?o*m
în haina de grefier şi se îndeletnicia c«
scrisul :
— Eu am o femeie pe care o iulK'AsC
la nebunie, zise el; as vrea s o văd i n
cer dacă ar putea să'aibă acolo v ' 1 " 0
trecere spre a sili p e -Isl câine de ji' 1<)V
su-s. schimbe hotărîfea.
T
ti este la îndemână să zici astftj
acum când .... e de la(ă. zise Nerisaj
cacn daca ar fi a c j „,, p r e a ,,<; duce-Q
tocmai bine împreună.
52
 — Dar Shylock strigă cu nerăbdare :
— Pierdem vremea d a surda; vă rog
pronunţaţi hotărîrea.
Atunci se făcu o tăcere solemnă. Toa­
tă lumea care era de faţă, sta într o aş­
teptare crudă, şi toate inimile se strân­
geau de milă pentru Antonio.
Portia întrebă dacă erau europenele
pregătite pentru a cântări carnea, şi
zise jidovukii:
— Shylock, trebue să chemi un chi­
rurg, căci din cauza scurgerii sângelui
ar putea să moară.
D a r Shvlock n'avea altă ţintă decât
tocmai să-i scurgă Ini Antonio tot san-
gele.
— în zapis nu este scris asta, zise el.
— Este adevărat că n u s ' a scris asia
la zapis, dar orişicum, trebue sa taci
asta, măcar de milă.
— N'am vreme să mă mai gândesc
şi la milă. La zapis numeşte scris aşa.
răspunse jidovul cu nerăbdare.
— F i e ! zise Portia. Tu ai drept la o
jumătate de oca din carnea lui Antonio.
Legea şi tribunalul încuviinţează. $1
53
Poţi tăia această bucată ele carne del»
pieptul lui.
— O, înţelept judecător, strigă de is.-
noavă Shy lock, un nou Daniel s'a ară­
tat nouă ca să ne judece.
Apoi el îşi ascufi cuţitul şi aruncând
spre Antonio o privre lacomă:
— Aide, zise el, pregăteşte-te!
— Stai puţin, jidove,zise Portia. M lU
e ceva de limpezit. Zapisul, precunj
vezi, nu-ti dă drept la uiei o picătura
de sânge. învoiala zice în termeni ho-
tărîţi, a ş a : o jumătate oca de camc-
Dacă tăind această jumătate oca M
carne vei vărsa o singură picătura de
sânge de creştin, moşiile şi averea ta
vor fi, în numele legii, confiscate î" ' ° '
losul Statului Venetici.
,,il
Aşa dar, fiindcă lui Shy lock nu-i '
cu putinţă de a tăia jumătatea de oeft
de carne fără a vărsa vre-o picătura
din sângele lui Antonio, această mi" 1 1 '
nată observaţie a Porţiei, că zapi* 11 '
vorbia de carrve, iar n u de sânge, scapă
v;aţa lui Antonio. Toată lumea se mi­
aună de înţelepciunea pătrunzătoare a
tînărului avocat, care închipuise cu
atâta pricepere acest cârcioc; aplauze
54
nesfârşite izbucniră din toate unghiu­
rile sălei, şi Gratiano strigă slujindu-se
de vorbele ce Shylock întrebuinţase în
două r â n d u r i :
— O, înţelept judecător! Aşa e ji-
dove că un nou Daniel a venit să te
judece?
IV.
Shylock văzându-se biruit şi căzut
din planul său crud, zise cu o privire
descurajată, că ar lua banii.
Basanio, bucurându-se peste măsură
de a vedea scăparea neaşteptată a lui
Antonio, strigă :
— Iată-ţi b a n i i !
D a r Portia îl opri, zicând :
— Stai, încet, nu te grăbi. Jidovul
n a r e drept decât după cum scrie la
zapis. Pregăteşte-te deci, jidove şi taie
carnea, însă bagă de seamă: să nu cum­
va să verşi sânge şi să nu tai decât o
jumătate de oca tocmai, nici mai mult,
nici mai puţin. Dacă te vei înşela m mai
mult sau mai puţin, dacă cumpănase va
pleca într'o parte sau într alta cat un
fir de păr, vei fi osândit potrivit legilor
55
 tl
Veneţiei, să mori, iar averea ta o va l»
Senatul.
~ Dati-mi lumii mei. şi lăsaţi-nia sa
plec, zise Shy lock.
Iată banii, zise Basanio.
Shylock era să-şi ia banii, când ?<>*
tia îl opri din ,„,„. zicând :
— Stai, jidove. Mai a in o socoteala
de descurcat cu tine. Potrivii legile
Veneţiei. averile jale vor fi confiscat
Pentrucă ai conspirai împotriva viol"
unui cetăţean al acestei republici- Ş}
viaţa la aparţine dogelui. în genuch^
deci. şi cere-i iertare.
Atunci dogele zise Ini Shylock:
— Peni,,, a-ti arăta deosebirea ce
fste mtre religia creştină si credinţa t a '
4 ' dau viata. înainte de a-mi cere ier­
tare. Jumătate din averile tale se cuvin
iui Antonio şi cealaltă inmăinle sta­
tului.
Antonio, în culmea generozităţii, de­
clară ca se va lipsi de partea sa din
averile lui Shylock, dacăi acesta se va
*ega pr.n înscris, că o va lăsa dup"
moartea sa, fiicei sale şi bărbatului ei,
căci Antonio ştia că jidovul avea o fata
unica, care se măritase, fără învoirea
56
 lui, cu un iânăr creştin anume Lorenzo,
Prieten bun cu el, şi această unire su­
părase aşa de mult pe Shylock încât o
desmoştenise. p
^
Jidovul consimţi, şi văzându-şi răz­
bunarea neisbutită, şi averile răpite,
zise:
— Sunt bolnav. Lăsaţi-mă să mă în­
torc acasă. Trimiteţi-mi înscrisul acasă.
O să-1 iscălesc, şi voi lăsa jumătate din
averea mea, fiicei mele.
— Mergi, zise dogele, iscăleşte acel
înscris şi dacă te vei cai de cruzimea ta
şi te vei face creştin, statul îţi va ierta
amenda şi se va lipsi de cealaltă jumu­
tate din averile tale.
Dogele porunci atunci să dea drumul
lui Antonio şi ridică şedinţa. El lăuda
în vileag înţelepciunea şi priceperea tâ­
nărului avocat, şi întorcându-se spre
Antonio, îi zise: ^ „
— Răsplăteşte-ţi cu dărnicie apără­
torul, căci după părerea mea, îi dato-
reşti mult.
Dogele şi senatorii părăsiră curtea.
Atunci Basanio zise Porţie :
— Prea stimate avocat, prietenul
57
 1
•"ou Antonio şi eu, am scăpat azi nu'
tu mii-i întelepciunei dumitale, dela °
mare pedeapsa.
- Binevoieşte, te rog, de primesc
0
cei trei mii ( | e galbeni destinaţi j ^ '
vii Im, şi vom rămânea pururea dator?
'"'Hi dumitale, adaogă Antonio; noi T&
e
vom înceta de a-ţi fi d e v o t a t şi de a *
servi în veci.
r
Nimic nu putu să hotărască pe P° J
(lcil
iia de" a primi banii ; însă. fii"
Basanio stăruia să-i dea o probă de &*
cunoştinţă :
- Dă-mi mănuşile dumitale, zLse ea>
le voi purta în amintirea d-tale.
Basanio scoase o manuşe şi ea va/1'
în deget inelul ce îi dăduse dânsa. N"'
mai decât ea adaogă:
- Şi în semn de prietenie, voi l , u U
lua şi acest inel.
Basanio fu mâhnii auzind pe a v o t ^
că-i cere singurul lucru de care nu
putea să se despartă, şi răspunse, bui­
măcit, că nu putea să-i dea acel inel]
hindca era un dar din partea nevesii'
sale şi jurase că nu-1 va înstreina nici
odniă; însă declară că era gata, să-i dea
58
cel mai frumos inel ce se v a găsi în
Veneţia.
La aceste vorbe, Portia se prefăcu
supărată şi părăsi curtea, zicând:
4
- Seniore, dumneata mă înveţi cum
trebuie să răspundă cineva unui cer­
şetor. . jw.
- Dragă Basanio, zise Antonio, da-i
inelul; prietenia ce am pentru tine şi-
marea slujbă ce" ne-a făcut avocatul,
întrece supărarea ce vei pncmui ne­
vestei tale.
Basanio, ruşinat de a părea nerecu­
noscător, se învoi, şi însărcina pe Ora-
tiano de a alerga după Portia şi de a-i
înmâna inelul. Atunci Nerisa care ele
asmenea dăduse un inel lui Gratiano,
îl ceru şi ea, în calitatea sa de grefier
al avocatului, şi Gratiano, nevrand sa
se lase mai prejos decât stăpamd sau
îi făcu, pe plac. Cele două femei rasera
în taină, gândindu-se la chipul cum o
să certe pe bărbaţii lor, can daduseia
inelele ce juraseră că vor păstra 111
veci
Portia şi Nerisa se înapoiară atunci
59
la Belmonie, si dupăce se îmbrăcară
meieşte, aşteptară sosirea b ă r b a t ^
lor, cari picară îndată împreuna c
r c
Antonio, Basanio prezentă pe P * *f
nevestei sale. însci abia îşi termina '^"
licitările către Anionio. .şi auziră J?|
|l1
Nerisa şi t ă r b a t u l ci certându-se. '
Ir'im colj al odăii.
r
— ( a m repede cu cearta.zise I ° -j
dar ce s'a întâmplat?
— Doamnă, /isc Gratiano, ne cert**?
din pricina imei cable de inel suflat ci»
»ur ce mi-;, dai Xciisa. cn o deviza Cj
o găseşti pe ionic cufitele: „Iubeşte-rua
şi nu mă părăsi".
— Putin importă deviza sau pjrj" 1
inelului, strigă Nerisa, Când li L'aro da»
mi-ni jurat că-l vei păstra până în cea<
sul morţii, şi acum îmi spui că l?ai <$":
mit nnni grefier de avocat.
— Rău ai făcut, Gratia no. zise P ° r '
tiu, că ai înstivimit cel dintâi dar ce
ţi-a făcut nevasta ta? Şi eu am dai un
ine] dragului men senior şi stăpân Ba­
sna io, dar sunt sigură că pentru nimi c
în lume n'ar li vrut să se despartă de
dânsul.
60
 Gratiano, căutând să se desvinovă-
tească, răspunse: . ~
- Stăpânul meu, Basanio, 91-a dat
inelul avocatului, şi atunci greheraşal,
care asudase scrind acolo, im-a cerut
pe-al meu. p^
Portia, la aceste vorbe, se prefăcu
'că este foarte supărată, şi dojeni pe
Basanio că a făcut ăst lucru.
Basanio tău, şi privirea sa spunea
cât de rău îi părea că nu-şi ţinuse cu­
vântul dat nevestei. Fu un minut de
tăcere. Antonio o rupse, zicând:
- Iată cum s'au petrecut lucrurile.
Şi explică pe larg cele ce se ştie deja,
apoi adaogă: ,. w , 1 ?11
- Eu mi-am pus odată trupul •
chezăşie spre a obliga pe Basanio; şi
fără ajutorul avocatului căruia bărba­
tul dumitale a dat inelul, astăzi aş n
mort. Ei bine, îndrăznesc să m a j ^ P
sufletul meu, şi să făgăduesc Ca Basa­
nio pe viitor îşi va ţine cuvântul.
- Primesc chezăşia dumitale, zise
Portia, dă-i acest inel şi recomanda-i
să-1 păstreze mai bine decât pe cela t
Basanio îşi aruncă ochn pe mei, şi
/ZI
care nn-i fu mirarea când văzu ca <-
tocmai cel pe care i-1 dăduse! g
l i c a
Portia îi istorisi atunci cum j ,
rolul tânărului avocat şi Nerisa pe-fj
U
grefierului. Şi Basanio nu fu mai P K
mirat aflând că Antonio datorea vu»t;_
111
devotamentului nobil şi î n ţ e l e p t "
nevestei sale.
1
Portia reînoi alunei lui Antonio P "
tenia sa şi ii dădu nişte scrisori, ca/"
cx
din întâmplare în mâinile sale, şi ' \.
coprindeau amănunte asupra soai^
corăbiilor sale, pe care le credea P 1 1 ' 1 '
dute şi care sosise în port fără nici j
stricăciune.
Acest noroc neaşteptat, făcu. să " l l c
începuturile tragice ale întâmplării l U "
gustorului din Veneţia, şi fiecare râs?
pe îndelete de istoria inelelor acesij»1
soţi cari nu-şi recunoscură n e v e s t e i
Ziua se isprăvi cu aceste versuri proast^
făcute de G r a t i a n o :
l u r de acum, pe suflet,
Pe-ai mei ochi, pe stele.
Să păstrez inelul
Nevestuicei mele!*)

*) După Shakespeare
62
 UMBRELE CARE VORBESC
Ce am văzut în odaia misterioasă.-Un
prieten salvator. - O vizită neaşteptă.-
Tatăl şi fiul se recunosc —împăcarea.

i:
M'am întrebat adeseori ce grai ar tre­
b u i t ă întrebuinţeze nişte umbre. .Do­
resc să vorbesc despre umbrele pe cari
un om deaf ară! poate să le vadă m
ferestrele unei odăi luminate. Umbre
proiectate pe o perdea de către figurile
ce se mişcă prin dreptul luminii. Jiu
le-am observat de multe ori în biserici,
când plimbându-mă de jur împrejur in
iimpul serviciului divin ridicam ochi.
spre ferestre; acolo am văzut umbrele
a doi bătrâni cari citeau în aceiaşi carte
rugăciuni; copii făcând fel şi fel de
strâmbături, şi câteodată o umbra ce se
pleca din timp în timp Înainte şi ma-
poii pe urmă se da înapoi prmtr o alta
mişcare şi rămânea după aceea dreapta
şi nemişcată într'un chip pupn tiresc,
<lin nou apoi începea să se aplece; um-
 (l()i,, 1
bra ce 6 desluşeam era a unei J (1 , a
ce caută în somn nn adăpost î " cofl
elocvenţei predicatorului. ^ ., e
, a
Din mulţimea umbrelor î«* P i n
i rev' 1 1
in memoria mea suni unele ce ?
fără să mi-O întunece sau SO
tristCze.
v r,
Povestirea mea începe din ' " ( | ( .
când trăiam burlac, suni câ|iva aiu ,
atunci, î n t r o uliţă îngustă, ]>»!''» Ţi
!,l ,,(l1
>'<a a unei vechi mahalale a ' ° ^
»"<> din acele ,,],,, I I M ( ] ( - locuii'K fl
bogătaşi suni semănate printre acel ,
de oameni săraci. Inir"ima din cele Dfljj
frumoase şi mai curate case avea#
doua încăperi: una de culcare, i » 1 . 0 ^
ţaltă de primire. Fiindcă pe atunci, t
ca şi astăzi, mi-era nesuferit s^ouio'11
' " timpul Lucrului, Folosiam drepl p ^
buiet de studiu odaia din dosul case1 P
dormeam în cea din fată, care era d<*j
';!' (l<> O ş t i t ă noaptea, dar nu şi z i u j
<i,n ( ;
' " ^ eireulatiei din siradă. Av^ , n î
a i( l ( M
. : " ' meu de piei„ra în etajul *>
Ca
p * d a «Pre spatele casei.
1 e c â n d
stăm visător la fereastra <"
64
 gândul la lucrul meu, mai ales spre
seară, în zilele scurte, atenţia mi-a fost
ades atrasă, pe nesimţite, de câte o
fereasră din mica uliţă.
Era la aceiaşi înălţime cu a mea,
drept în faţă. Ziua, deşi perdeaua era
ridicată, nu isbuteam să văd decât o
mică parte din cameră, dar atât cât ză-
riam îmi mărturisea că acolo în adevăr
domnia sărăcia.
Dar, cum am mai spus, mai ales pe
vreme de ceaţă şi în timpul serii, fe­
reastra ce-am descris, îmi atrăgea aten­
ţia. In asemene ceasuri camera fiind lu­
minată, umbrele lucrurilor şi ale per­
soanelor dinăuntru se desenau pe per­
dea atât de clare şi curate, încât aceia
cari n'au observat niciodată fenomene
de felul acesta, cu greu m'ar crede.
Umbrele îmi spun atunci că odaia e
ocupată de un soţ şi o soţie, amândoi
tineri, sunt sigur. ..
Omul, după cum ghicesc din poziţia
lui, este un gravor sărac.
Umbra femeii lui e alături... aproape
totdeauna. Cum veghiază şi-1 îngn-
65
Anglia. — 5
jeate, cum se apleacă peste s c a u n u l
sau îngenuche lângă e l ! ,r
Umbra e lot ce-am văzut din el. *
părea umbra unui om cu o sănătate?^
clll
bredă. Niciodată nu-1 pierd din ° ..|
s d
timpul nopţii şi ziua toata pot .
marginea perdelei îndărătul căreia
crează.
c ft
„Daca mi încetează munca * t < ^
anevoioasă, îmi ziceam, atunci fără \J.
1 (>r
'loiala, după cum se întâmpla î' \(,
exces, an- sa s,- isiovcasca înainte !
vreme şi arc să ajungă să nu »u>" , l
onn de nimic".
Putin timp în urmă, teama mea s ^
adeveri. Veni a u a când perdeaua >U ' *
mai trase să Lumineze lucrul g r a v o ^
I"1- ci rămase în j,»s toată vremea. &
ti greu să exprim cu ce grije am W
teptat întunericul si., umbrele <';»"
aveau să-mi spună mai mult.
' " a c e i a ş i scară lampa ardea în <**#«
ca de obiceiu; perdeau gravorului î » s a
7 ™/u "afecta umbra lui. Nn se vedea
decât umbra nn.-isin^nre persoane, era
U n e i f e m e i
Şi cum corpul pe c a r d
66
proiecta lumina se mişca foarte încet,
putui să zăresc că această persoană tur­
na medicamente şi amestica feluritele
leacuri ce se obişnuiesc în camera unui
bolnav.
O vedeam gustând ceaiul pe care-1
pregătea cu capul puţin aplecat, pe ur­
mă vânturându-1 şi gustându-1 din nou
înainte să~l ducă la locul unde, eram
sigur, zăcea bărbatul său bolnav, —
atât de mult pot umbrele să ne poves­
tească.
Dela fereastra mea din faţă, zăriam
strada aşternându-se la dreapta şi la
stânga, până la colţul unde în fiecare
dimineaţă poţi găsi o gustare într'o
dugheniţă sărăcăcioasă, care realizează
prea puţine câştiguri, după câte cred.
Nu ştiu sigur dece deverul ce-1 face
prăvălioara a ajuns să mă intereseze
atât de mult încât prima mea grije din
zi e să mă duc la fereastră, să văd, daca
bătrânul negustor necăjit, are ceva
muşterii.
Odată chiar, în vestă şi cu o pălărie
cu boruri largi, ca să am aerul unu.
67
marinar, mă dusei să cer şi eu o ceaşcă
de cafea pe care am găsit-o destul de
bună.
Zăresc deasemeni o stradă sfârşin-
du-se la această dughenifă, şi o alta*
aproape la aceiaşi distanţă.
Acum, prin toate aceste locuri, ce se
găsesc neîntrerupt sub ochii mei, an*
observat un personaj. E un doinii înalt,
de vre-o treizeci şi crinti de ani, cam
adus de spate şi purtând ochelari, tot­
deauna îmbrăcat într'o redingotă nea­
gră încheiată, şi mereu cu aerul preo­
cupat, aşteptat cu neastâmpăr înl casele
în cari se duce, şi întotdeauna însoţit 1»
plecare de vreunul care-1 întreabă din
ochi îngrijorat, căutând parcă o mân­
gâiere pe chipul Ini neclintit. Fireşte
că nu mi-a trebuit prea mult ca să a-
jung hi concluzia că era Domnul Cor­
dial, medicul parohiei, care avea şi °
farmacie pe strada p c u m l e trec atât
de des.
Dacă aşi mai fi avut vreo îndoiala
asupra stării de lucruri din casa vecina,
ea ar fi pierit cu totul când, a doua-zi,
68
<iupâ ce observasem pe nevasta gravo­
rului în funcţiile de infirmieră, la o lu­
mină îndoelnică, întrezării capul aces­
tui domn, (cam prea chel pentru un om
aşa de tânăr), prin geamurile odau din
N ă unde venise desigur să dea o con­
sultaţie.
- Se petrec lucruri ciudate în casa
gravorului, mă gândii eu.. Foitini, un
om sărac/bolnav la pat, neinstare sa
muncească, si poate suferind nu numai
trupeşte, dar şi cu sufletul sbucmmat
la gândul că atâta timp cât va ţmt
boala n'are să intre un ban cu care şa
facă fată cheltuelilor zilnice de cari
femeia lui şi el, cu toată sărăcia lor, ni.
se pot lipsi. „ ΄
Mă muncia gândul ăsta şi căutam
toate chipurile să adâncesc cu i m n | a
cum pot nişte oameni să tie atât
norociţi sau de nepricepuţi ca sa se
să ajungă în aşa hal de ^ â m t o r a r e Ş ,
eram a t l t de * $ * £ * & ? £ &
trecea în camera lor, ™ca\dnV* ra să
fui nevoit să mă duc la P ^ ^ J ^
mai scurtez timpul ce avea sa treacă
mai înainte ca lampa să fie aprinsă 4
umbrele să-şi reînceapă pe perdea jo­
cul lor.
De veghe mai toată seara, fiind dese­
ori întrerupt în observări, nu mai zări'*
Şi uite umbre decât acelea de care ai»
vorbit. Dar, p e la orele nouă, o alta
umbra trecu pe dinaintea perdelii şi»
cum părea săi fie a nnui om, avui o
clipa nădejdea că era produsă de săr*
manul bolnav. Această iluzie nu dura
decât un minut, o a doua privire mă
convinse că persoana nu purta barbă şi
ca volumul său întunecat era mai marc
decât acela pe care l-ar fi puiuţ pro­
iecta gravorul.
înţelesei curând că era doctorul şi
de-aşi fi avut vre-o îndoială în privinţa
aceasta, ea ar fi dispărut îndată, fiind­
că in acelaş moment am zărit unghiul
Cotului produs de umbra unui om care
sta dinaintea luminii, turnând ceva î "
ceia ce — după; forma sa — părea sa
« e o ceaşcă de ceai.

r J V T a S t £ V d e d o u ă ™i într'o zi. Sia-

rea bolnavului era deci foarte rea di»
70
moment ee doctorul venia să-1 vadă de
«oua ori în aceeaşi zi. A
, ,g
Ştiui ce aveam de făcut de îndată
ce-mi trecu prin cap aceasta ret lecţie.
Doctorul tocmai ieşia dela casa ca

V a un om cum se cade, fără îndoia-

'ă, dar ursuz şi rece. i i
- Nu a t i £ t t * ? t o ' - X a i U e u
nav m casa aceasta? ii » " , , , - n t , . e .
. - Da, îmi răspunse dansa Ia « h e
barea mea, - suferă de n.şte fognr
cam îndrăcite. „ i „ <,ă-
- N'ati avut impresia ca acolo e
' ăcie neagră ? , w ~ «*«•«»
- Da,ge foarte *££»£?„ P%-
- Nu au alt venit decât cei
tigă bărbatul?
- Aşa-i. -„ârsire iucapa-
- Şi acum e c u desăvârşire
i)il să muncească?
- Da. . j Ati fi atât
- A ! îmi închipmani eu * ^ a_
de bun, doctore, sa W1' s
ă spuneţi
celor sărmani oameni, iară
de unde îl aveţi.
71
 Doctorul îmi făgădui şi e r a m tocmai
să) m ă d e p ă r t e z . (Aud mă gândii să-1 »n"
t r c b de n u m e l e bolnavului.
— Se c h i a m ă A d a m s , îmi spuse e l 91
cu acestea ne-ain d e s p ă r ţ i t .
î n c e p e a m deabia a c u m să bag de sea
mă tristele u r m ă r i ale vieţii mele sing l , J
ratice. Deşi d ă d u s e m d o c t o r u l u i o nuca
s u m ă ca să vină în ajutorul acestor săr­
mani oameni, îmi era eu toiul peste p u J
teri, în starea s t r â m t o r a t a în care TM
găseam, să d ă r u e s c mai mult.
D a e ă aşi Ci avut curajul să rămân
î n c o n j u r a t de prieteni, aşi fi găsit ori­
când unul sau altul d i n t r e ei pe CETC
să-1 pot interesa de u m b r e l e mele să-
Tace, pe când acum nu trebuia nici sa
m ă gândesc, la aşa ceva. Şi chiar când
îmi veni ideia să reînoiesc în acest SCOp»
vechile mele prietenii, t e a m a că acela
pe c a r e aşi vrea să-1 interese/, la aceasta
binefacere şi-ar închipui eă eu am ne­
voie de a j u t o a r e p e n t r u mine însu-mi.
m ă făcu î n d a t ă să renunţ la acest pla"-
P e când îmi f r ă m â n t a m aşa g â n d u l .
îmi amintii d e o d a t ă de o persoană faţa

72
 de care credeam să nu am a mă teme
î?e aceleaşi dificultăţi.
Era un oarecare bătrân, Pycroiţ,
gravor în metale, cu care avusesem odi­
nioară legături comerciale; se întâm­
plase că odată în viaja mea, fusesem în
stare să-i fac un serviciu şi i-1 făcusem.
Era ceva în vârsta lui, în poziţia lui, în
relafile noastre de mai înainte, care-mi
<*a mai multă îndrăsneală ca să-i vor­
besc, mai curând decât oricărui altuia.
Era un bătrân cumsecade, vioi, şi atai
«ât fusesem în stare să-1 judec, îmi pă­
ruse înzestrat cu o fire prietenoasă.
Promisesem de mult lui Pycroft sa-,
arăt colecţia mea de stampe în „aqua-
forte" ale lui Rembrandt; asta îmi paru
<*a bun pretext ca să mă dud la el. AB-
fel i w ă z u i vechia mea cunoştinţa. «
reamintii vechile noastre legături, şj j "
Cursul convorbirei, îl poftii să vma ia
mine să-i arăt acele curiozităţi, adao-
gând că vom stropi, cu acel prilej, plă­
cuta ocupaţie cu câte-un pahar
„grog".
73
 II.
Pycroft sosi exact la întâlnire
P»ipă ce a privit pe îndelete sta»**
Pete, la al doilea pahar de grog Pycrcrf'
'iHepu sa eam ironizeze gustul meu cîj*
(,;
" de a trăi întrxm aşa labirwt de
ulicioare.
— Depinde cum iei lucrurile. ' * '
pdda. nu-ti poţi închipui câtă d i s t r a c t
găsesc ca să observ pe vecinii mei di»
cealaltă p a r t e a străzii, pe acria tocmai»
Pe cari d-ta îi găseşti prea apropiaţi &
ferestrele mele.
- Dacă ai v m i să le laşi de lM
a-tale a u d a t de viată singuratică, o-
biectă Pycroft, ai găsi în lume alte M-
(
' " ' • cari să-ţi deştepte interesul, dec&
treburile unor oameni pe cari nici n>'-'
cunoşti.
~ T a t ă a c o l ° ' , l n m i i cn să spun. tră­
gând perdeaua pentru a-i arăta ofafr.
locuita de sărmana pereche: uite 0 f<"
p s t r a care mi-a desvăluil tot Felul de
ucruri atrăgătoare; destule, te asigur,
CŞli f,in
vvest
esW ire! ^ o întreagă p *

74
 - Cum aşa, Fereastra aceasta din
M ă ? Găseşti, deci, prietene, că e fru­
mos lucru, să priveşti în odaia oameni-
'or, în chipul acesta ?!
- Mă abţin cu desăvârşire dela o
asemenea indisbreţiune, îi răspunsei, şi
anj făcut toate observările mele prin
Perdeaua lor lăsată în jos, aşa cum o
vedeţi acum.
- Prin perdeaua lăsată .
Desigur, cu ajutorul umbrelor ce­
lor ce locuiesc în odaie. ^
- A umbrelor? Nu cumva vrei sa-nu
spui că poţi deosebi ce se petrece m
«xlaic prin mijlocirea umbrelor de pe
perdea? ,
- Zăresc puţin; în tot cazul, ca să
mă intereseze de soarta celor can io-
eu esc odaia.
- Cum se poate'!* ..
~ Poftim de vezi chiar d-ta,
spusei.
- B i n e ; îmi place să mă f*™*
Umbrele apăruseră pe perdeaua tea
S ă
S J u 1 micei femei era într'un colt al
perdelei, iar umbra mâinii se ridica fl
<obora ca de obicei, dar Pycroft n'avea
ochiul aşa de deprins ca să descppe*?
asemenea lucruri ; i-le desluşii eu CO
degetul
— Acum. după ce mi-ai arătat, vad
ceva care sc mişcă în sus si în jos: dai
iară ajutorul d-tale, spun drept, n'aş»
li băgat nimic de seamă. Sini! iată o
umbră care învăluie mai toată per­
deaua. Ce este?
Cred că e umbra aceleiaşi persoane,
răspunsei.
D u p ă o clipă ori două umbra rea­
păru, dar nu atât de mare.
- Acum, spuse amicul meu, pot s °
lămuresc K umbra unei Femei. Văd U-
">'le taliei şi foile rochiei;
— Poţi să-i distingi figura?6
între­
bai eu.
— Da, e întoarsă şi se uită la stânga.
Lmbra reapăru după câtva timp P(>
perdea.

P>croft e faCC a C U m ? î n t r c b a i p C

" D e ! dacă o să-mi spui d-ia...

76
 - Ei b i n e ! mi se pare că ţine un
° W t mic în mână şi că-1 zgudue.
- D a r acum ce face? îl întrebat
din nou
- Nu pot să disting bine; coatele şi
mâinile sunt ridcate. D a r nu pricep de
l°c ce anume face.
1
- Eu cred că toarnă ceva, îi spusei.
- Probabil, răspunse oaspetele meu,
Pe care, vădit, începea să-1 intereseze
acea si ă scenă mută.
- Aşteaptă, urmă el, după un timp
Şi privind cu nelinişte, - - ea d a t i n a
ceva.
- Trebuie că e vre-o doctorie.
- Cred că da.
- E cineva bolnav acolo <
~~ Da, e bărbatul ei, îi răspunsei
- Tot umbra.ti-a spus^) şi pe aste.
- Nici vorbă; altdată umbra so ulu
«Părea pe perdea tot atât de des ca.şi
a ei, Acum nu o mai văd deloc d a e
înlocuită când şi când prin umbra doc

~ H e rog, întrebă P y c r o f t c . aerul

unuia a cărui credulitate se revolta, te
rog să ai bunătatea să-mi spui cum de
ai ştiut ca era umbra unui doctor?
— Ei, fiindcă dr. Cordial are spatele
cel mai rotund ce l-ai putui vedea vre-o
dată în viaţii d-tale, răspunsei eu.
A ! îniradevăr, lucrul începe sa
devie ciudat, spuse bătrânul gravor î»
aramă, al cărui interes se deştepta vă-
dit şi puternic.
Pujin mai târziu umbra medicului fu
c
ajunsă de aceia a femeii bolnavului. P
urmă amândouă se opriră faţă î" W *
(>
ca să vorbească; cel puţin aşa era <'
presupus.
- Fără îndoială că-i dă reţeta, spuse
moşneagul.
E foarte probabil, îi răspunsei. ^
- Cred că e bolnav rău, reflecta
dansul: urmă apoi o pauză.
Umbrele stăteau ioi lângă masa.
Insfârşit medicul dădu ceva soţie»
gravorului şj îndată apoi lumina p i e ^
I oaie ca să conducă pe medic si să-i 1"'
mineze scările.
-- Oamenii aceştia suni deci foarte
săraci? îngână Pycrofi. vorbindu-şj
parcă sieşi.
78
 A doua zi. en prima poştă, primii de
la Prycyoft o scrisoare, care cuprindea
<Tvu bani. îmi spunea că se gândise
«ttult k ceia ce văzuse şi-mi cerea să
trimet acei bani perechei tinere de care
'»" îngrijam. Mă ruga, dcasemenea,
s
"-i dau din vreme în vreme ştiri despre
umbre.
înmânai doctorului Cordial banii,
tugându-î să-i întrebuinţeze cum crede
el mai bine, fără să spună ceva despre
obârşia lor.
îl ţinui în curent pe Pycroft cu toate
Până în clipa când bolnavul, întremat,
ajunse'în stare să lucreze un număr a-
numit de ore în fiecare zi, ca să mai
facă fată nevoilor lui şi ale femeii sale.
- Sunt amândoi foarte recunoscă­
tori sufletului necunoscut care î-a uşu
rai în nenorocirea l o r ! spusei bătrânu­
lui prieten, odată cu vestea buna.
- O ! ce copilărie, nu merită cinste,
o nimica toată, exclamă moşneagul,
căutând să 'ntoarcă vorba.
- Nu dragul meu, cu nici un chip,
de revăzut umbrele, nu zic, mi-ar pia-
79
cea să le mai revăd, aşa cum le-am va-
"i< noi rundul trecut, ştii dumneata:
n
am să vin în vre-o seară să luăm "
.,grog" şi atunci o să le observăm.
1
A trebuit să-i împlinesc gustul Ş
dându-i întâlnire chiar pe a doua 0*
mă întorsei acasă.

III.
Pycroft mă vizită în seara următoare
plin de curiozitate, dorind să se amuz?
cu umbrele mele.
Era 'însă o mare fierbere în odaia
atât de liniştită de obiceju. Se vedea
corpul tinerei trecând încoace şi î" c ( ) 1 °
prin dreptul luminii ea şi cum s'ar ( l
străduit să pună ordine înăutru. I > r ja
mijlocul ferestrei, şi atât de aproape de
storul alb subţire încât puteam să văd
limpede, atârna acum o colivie cu o Pă­
sărică şi datorită prezentei ei, îmi p a t " 1
face o ideie ce fel de oameni erau cei
doi prieteni ai mei din fată, din răstimp
in răstimp, unul dintre ei se apropia
de col,vie, ca să încurajeze ciripitul pr>~
şomerei.
80
 Punctual şi de data asta la întâlnire,
S c h i u l meu prieten, gravorul, intră şi,
~Upă cuvintele ce se obişnuesc, prima
iu
î întrebare fu :
, -^ Ei, ce mai fac umbrele?
. îi dădui un scaun la locul lui obişnuit
1
9 amândoi ne aşezarăm.
Neliniştea şi frământarea din odaia
y
ecină erau încă în toiu şi nu mă îndo-
u,,
n că acolo se făcea curăţenia încă­
perilor. Ivirea pe scenă a unei umbre
s
ubtiri «si miei. înarmată cu o mătură,
<* se mişca de zor, îmi întări această
convingere. Nu trebuie să uit de-a spu-
n e
că în clipa unei orecare pauze în
mi
Şcările măturii, umbra sărmanului
gravor se desemnă clară pe stor. El^ se
a
Propiase de fereastră ca să pună o
creangă de ..cruciuliţă" între gratiile
coliviei.
^•In clipa aceia băgai de seamă ca
Pycroft se ridică' de pe scaun privind
cu încordare înainte şi spuse cu o voce
ciudată:
- Cum ai spus că se numesc oamenii
aceştia?
81
Anglia. — c
 — Adams, îi răspunsei.
— Adams. Absolut sigur?
— Da, foarte sigur.
Umbra nu se mai vedea şi observa
că timp îndelungat Pyeroft păru adânc
absorbit. Vorbirăm de una, de alia»
chestiuni străine de aceasta pe care o
îinl
aveam la inimă. Intr'un târziu,
spuse deodată :
— Acum par să fie destul de »'
niştiti.
— Poate, am răspuns, că acum can
odăile sunt scuturate, s a u aşezat 1»
masă să ia o mică gustare.
— Crezi? întrebă gravorul.
Am profitai de ocazie să-i spun ca
să trecem astă-seară peste drum, unde
vizita noastră le-ar face cina cu • n l , l t
mai bună.
Moşneagul tocmai golise un pahar <*e
grog cald. Era cu chef. Ochii încep u '
seră să-i strălucească şi un surâs îi f,u'
tură în colţul £urii.
~ Ar fi nostim, nu-i aşa? spuse d-
Al fost gând la gând cu mine.
V clipă mai târziu eram în drum spre
82
*cea locuinţă. In pragul uşii sta o fetită
c u
o cană de bere în mână; deabia ne
v
azuse şi ne strigă:
Vă rog, domnilor, să fiţi aşa de
bu
n i să sunaţi pentru mine la etajul al
doilea, că n'ajung.
La al doilea? îi spusei zâmbind.
La domnul şi doamna Adams, nu-i
aşa ?
- Da, domnule, e tatăl meu, spuse
fe
tita, care pesemne socotea pe aceşti
doi domni ca nefăcând decât unul.
Mi se părea nemaipomenit că nu vă­
zusem niciodată pe perdea umbra co­
pilului.
- Bine, micuto, tocmai aşi dori sa-1
v
ă d şi eu, dinpreună cu domnul acesta.
- E i asta-i! Nu se poate, nu se poate
să-] vedeţi acum, domnule, spuse te-
tya. Tăticu a fost bolnav, nu se poate
«a-1 turburaţi acum, când e ceva mai
°'ae; nu e voie să intraţi-
- Taci odată, se auzi o voce in acest
minut. Dă-mi voie săi vorbesc eu cu
domnul acela. - ^c„
Ridicai capul şi văzui că uşa fusese
deschisă de o femeie voinică având ufl
nas enorm.
~ Cui doriţi dv. să vorbiţi, dom­
nule? întrebă ea cu un glas prefăcut,
care nu-mi plăcu deloc.
îi spusei p e S C U r t cine eram şi care
era scopul vizitei noastre.
— O! ce surpriză fericită, zise na­
mila aceea de femeie; sue repede, *M
S U
'ico, urmă ea vorbind copilului, şi P '
£e tăticului că domnu acela bun, c a t ţ
l a ajutat în timpul boalei, vine să-j
vadă. Eu sunt soţia lui, bunii mei domni
(asta era umbra care mă interesase atât
d e
™ u l t î n odaie!), eu sunt biata lui ne­
vasta care l'am îngrijit cât a zăcut, 4
uaji seama la scară, bunii mei domnij
lata o plăcere neaşteptată; James, i » t a
domim cari au fost aşa de buni cu ti»<*
m t o t
^ m p u l cât ai fost bolnav.
I ~Z ^nevoiţi să luaţi loc, doinirilor,
m săraca noasră odaie.
Eram ca lovit de trăsnet. Un o.n <>"<•
cu aeml comun, sta la o masă pe care
PUi fript b u c a t ă d e Slă
nină T'T*
a Şl C a l v a ca » °
r t o f i ; pe fata lui se ve-
"
deau urmele unei boli de curând, şi la
intrarea noastră, se ridică anevoie. îşi
reluă apoi locul, pe când eu şi cu tova­
răşul meu ne aşezarăm. Eu luasem un
scaun, — aşi fi luat în neştire n u im­
portă ce, în prima mea surprindere şi
zăpăceală.
Mai privii pe femeia lui; cum oare!
«ceasta era întruparea micuţei umbre
drăgălaşe, pe care o cunoşteam aşa de
bine? Era cu putinţă ca această făp­
tură uriaşe şi stângace să fie eâ? Puteau
umbrele să fie atât de înşelătoare? Se
găsea cineva în stare să-mi bage în cap
ca vecina mea din faţă avea un nas la
fel cu cel pe care-1 vedeam acum? N'ar
fi reieşit el oare pe perdea şi n'ar fi lă­
sat urme în memoria mea, oridecâteori
femeia se apropiase de fereastră?
Bărbatul? Nici el nu aducea mult cu
sărmanul meu gravor.
Negreşit, că acesta era un biet om
blând şi liniştit, deosebindu-se cu totul
de femeia lui. d a r fapt e că nu regăseam
în el pe gravorul meu.
In tot acest timp, chiar atunci când
85
bărbatul ei vorbea şi el, femeia lăsa sS
curgă, fără stavilă, un val de vorbe
dulci, la cari bătrânul domn nu răspun­
dea nic un cuvânt, căci şi el era tot atât
de puţin pregătit ca şi mine să vadă
aceste caricaturi înfăţişând umbrele
noastre. P e scurt, nu rostirăm nici o
vorbă, afară de cele câteva, prin care
ne informaserăm de sănătatea bolnavu­
lui, atunci când intrasem în odaie.
;• Deodată îmi veni în minte că trebuie
sa fie la mijloc vre-o greşeală.
— Ei Doamne, exclamai eu, aţi * c ° 6
cob'via!
— Cob via?
— D a r noi n u avem nici o oolivfc
de păsări, strigă fetita de pe pragul uşii;
n am avut niciodată nici colivie şi nici
pasăre.
Ţineţi gura odată, o întrerupse
mama sa.
Urmă o pauză apăsătoare; mă uitam
dm nou prin odaie, când la femeie, când
pv°™' ° b s e r v a i că el n u purta barbă.
a s
^ ' toiaV> destulă prezenţă de spiri*
S a n u m a i
Pun întrebări asupra lipse»
86
acestei podoabe, — cum făcusem cu
colivia.
— Vi se răceşte cina, zisei apropiin-
du-mă de masă şi schimbând o privire
semnificativă cu prietenul meu şi eu
doriam numai să intrăm să vedem ce
mai faceţi, şi acum vă lăsăm să mân­
caţi în tihnă.
Ieşirăm, dar Pycroft, care rămăsese
mul tot timpul în odaie, bombănia a-
cum mereu:
— H m ! oamenii ăştia! Ne-am înşelat,
zău ne-am înşelat...
Fie orişicum ar fi, tot e o mân­
gâiere să ştii că ai ajutat pe nişte ne­
norociţi; dar nu mai încape îndoială că
tot ce-ai dat, a fost dus familiei pe care
am vizitat-o! ..
— Şi cum de s'a întâmplat lucrurile
aşa? întrebă vechiul meu prieten.
— Nu pot găsi altă explicaţie decât
că ra'am înşelat. Se pare că sunt doi
bolnavi în etajul ad doilea la amândouă
casele din faţa locuinţii mele; şi atunci
când am vorbit cu medicul, el tocmai
părăsise perechea aceasta care se ospăta
87
 adineaori din dărnicia d-tale, în timp
ce eu credeam că el ieşia dela sărma­
nele noastre umbre.
— Şi atunci... umbrele? zise neliniş­
tit Pycroft.
•— Din cauza supărătoarei mele gre­
şeli, ele n'au primit nici un şiling.
Pycroft mă privi lung, cu. o mutră
mirată.
Nu putem să lăsăm chestiunea »-
ceasta aşa, zise el însfârşit. Crezi de
asta-dată însfârşit, .să fii sigur de casa?
— înţeleg acum neîncrederea ce-m'
araţi, dar iată casa, fără îndoială.
Fie, să ducem lucrul până la ca-
Pat spuse el ursuz.
O clipă în urmă, sunarăm la o uşe
care ne fu deschisă de o femeie prost
îmbrăcată.
— Pe aici s e intră la etajul al doilea
al locuinţelor din dos? întrebai pe nu
*on dulce.
— Aci e intrarea la partea din fat»
a casei, ami răspunse cu un aer supărat.
P U l a s ă s u n a t i la uşa din dreapta.
6 r u i l e r t a r
c în termeni umili şi
88
 femeia zd ren ţa roasă se mai îmbuna
Puţin.
— Vecinii dela al doilea din dos sunt
acasă şi dacă doriţi să urcaţi la ei, dom­
nilor, pot să vă luminez.
Profitarăm de prilej şi femeia ne a-
rată uşa la care aveam să batem, des­
chizând totdeodată! odaia ei de unde
isbucnia un aşa miros de ceapă, că-mi
dădură lăcrămile. Ea se făcu nevăzută
îp acest abur îmbălsămat şi închise
uşa.
Curiozitatea mi-era în acea clipă viu
aţâţată şi simţiam că ceva însemnat de­
pindea de uşa la care trebuia să batem.
Ciocănii în uşa lângă care ne aflam.
O voce clară şi veselă ne spuse sa
intrăm.
Intrarăm.
Două persoane, un om şi o femeie, o-
eupa odaia; omul în prima clipă^ nu se
vedea, dar când se ridică să ne întâm­
pine, recunoscui îndată umbra cu care
eram atât de familiarizat.
Odaia lor forma un mare contrast cu
cea pe care tocmai o părăsiserăm şi care
89
 păruse destul de bine mobilată. Aceasta
cUlD
de aici u'avea nimic în ea, ca şi
toate mobilele, obiectele, de orice
e
loare, fuseseră schimbate în bani. ^
vedea o saltea şi nişte învelitori la u»
(apăt al odăii, iar singurele mobile
'<>(ă mai erau o masă şi două SCaU»
e
vechi. Lampa gravorului ardea P
en
masă, alături de tacâmurile puse P '
tru o sărăcăcioasă cină pe care pesemue
tocmai o aşezaseră şi caic se alcătuia
u m
din o mică' bucată de slănină şi P *
orez fiert. Colivia, iacăt'o, atârna la fe­
reastră : eram încredinţat, că în sfârşit»
găsisem umbrele mele.
Observasem toate acestea dela p r i n l i j
ochire şi eram tocmai să explic SCOp^
vizitei noastre, când atenţia îmi fu tre­
zită de o exclamaţie a lui Pycroft care
yema în urma mea. Omul, pe care »
început deabia-1 văzusem, se ridicase!
era în picioare şi lampa îi arunca l*
mma galbenă pe chip; în vreme ce el
caută să desluşească în „mbră pe tova­
răşul meu, mă întorsei repede cil o nu>
90
 Care instinctivă şi întâlnii privirea bă­
trânului meu prieten.
— Djacă aţi vrut să-mi jucaţi o farsă,
domnule, îmi spuse el vorbind repede şi
cu glas înecat şi greoi, vă afirm ca a-
Ceăsta nu vă face multă cinste.
— Ce vrei să spui, prietene?, între­
bai cu tonul mirat.
Vreau să spun, că dacă toate aces­
tea au fost ticluite ca să puneţi la cale
° împăcare între fiul meu şi mine...
— Fiul dv.? îngânai uluit.
— Pot numai să vă spun, urmă Py-
croft, că veţi obţine succesul pe care-1
meritaţi.
Se îndreptă dârz spre uşe, dar eu fui
acolo înaintea lui.
— Ascultaţi-mă, domnule Prycoft,
strigai eu. Dacă dv. voiţi să păstraţi
aceste simţăminte de duşmănie, cari se
potrivesc prea puţin unui tată, nu pot
eu să vă împiedic; dar nu vă las să ple­
caţi din casa asta cu o părere nedreaptă
în privinţa mea. J u r că bănuelile dv. nu
sunt întemeiate şi că în clipa intrării
noastre în odaie, eu ca şi dv., nu ştiam

91
«me erau cei cari o locuiau! Nu ştiam
nici măcar că fiul dv. e într'o aşa mize­
rie. De aşi fi cunoscut situaţia lui dure­
roasă, aşi fi făcut tot ce-mi sta în putere
să împac inima dv. şi să-i redau senti­
mentele pe cari le vrea natura. V'aşi fj
spus : „Aveţi milă de acela care poarta
numele dv.".
Privirile lui Pycroft se opriseră asu­
pra mea când respinsesem dojana de »
fi vrut să-1 silesc la o împăcare, şi acum
ele se 'ndreptau spre locul unde sta fiul
său, al cărui chip frumos purta urmele
adânci ale durerii şi boalei.
Era un om frumos; sta acolo, strân­
gând în mâna sa mâna tovarăşei sale.
Nu-mi putui stăpâni, în faţa acestui
tablou, emoţia vie şi adâncă ce umbrele
ştiuseră să mi-o deştepte atât de bine.
— Priveşte-i mult, priveşte-i bine! î>
spusei, uită-te în odaie, uită-te la masă!
• j 7 l s a v e z i ° aşa mizerie fără ca inima
d-tale să fie mişcată?

d e S d l n 1 ~ti_a g r e ş i t ' n u
a suferiteI

aestui Daca nu te-a ascultat, nu şi-«

îndurat el pedeapsa?
9Q '
 Priviam figura prietenului meu. Mi
se păru că văd un sentiment de tristetă,
trecând pe faţa lui.
— Iartă, îi spusei eu, şi fă ca aceiaşi
dragoste pe care ai arătat-o umbrelor
nenorocite să învălue şi realitatea vie a
nenorocirii').

*) După Dikens.
93
RANDUNEL Şl STATUIA
PRINŢULUI FERICIT
Statuia de aur a prinţului. — Rândunel ş*
trestia. — O despărţire tristă si o cunoş­
tinţă ciudată.—Prietenia prinţului cu Râ":
dunel—lsprăvile bietei păsărici.-A venit
iarna ! — Două inimi moarte.

I.
ta
Sus de tot, pe o coloană măreaţă, «
pânind din înălţimea ceia tot oraşul,
se ridica statuia Prinţului Fericit- Era
poleită cu foi subtil i de aur curat, avea
drept ochi două safire strălucitoare, ş1
un rubin mare. roşu. scânteia pe mâ­
nerul săbiei lui.
Toţi vorbiau de el cu mândrie şi t '"
admiraţie: „Vezi, - dece nu eşti şi * u "
cuminte ca Prinţul Fericit?" zicea 0
mamă băieţaşului ei care-i cerea, plân­
gând, luna depe cer, — „lui niciodată
nu-i vine 'n gând să ceară ceva". J m i
pare bine, că e măcar unul pe lume carr
sa lie pe deplin fericit", zicea încet im
94
 plictisit de viaţă, aruncând o privire
spre statuia minunată.
„Nu-i aşa că seamănă cu un înger?",
Şoptiau„copiii orfani, ieşind doi câte doi
Duminica, dela biserică.
într'o noapte, u n rândunel mic sbura
deasupra oraşului. Tovarăşii lui pribe­
giseră, încă de acum şase săptămâni,
spre Egiptul călduros, dar el rămăsese
în urmă, pentrucă se îndrăgostise de o
trestie minunat de frumoasă. De mult,
de cu primăvară, rândunelul dăduse cu
ochii de ea întâiaşi dată, pe când toc-
maii sbura d u p ă o molie galbenă deasu­
pra fluviului, şi fu aşa de încântat de
mlădierea graţioasă a trestiei bălaie, că
se opri locului să-i ciripească.
Şi la fel făcu de-atunci în fiecare zi.
Sbura aşa făcând roate, roate, în jurul
ei, atingând cu sfârcul aripelor apa,
care tresărea în cercuri de argint.
Când veni toamna, randunicile îşi
luară sborul. D u p ă ce toate plecaseră,
rândunelul se simţi singuratic, şi trestia
începu să-i pară posomorită şi plicti­
coasă.
95
 „Vrei să pleci în lume cu mine?" în­
trebă rândunelul pe trestioara lui; dar
ea clătină din cap — era prea legată de
patria e i !
„Ţi-ai râs numai, de mine", zise rân-
dunelul, „plec de-acum şi eu spre pira­
mide. Rămâi cu bine !" şi întinse a r i p i i
a
depărtându-se. Sbură toată ziua şi '
junse pe 'nserate oraşul.
„Unde noptez eu?" îşi zise el; ,.de
bună seamă oraşul a făcut ceva pregă­
tiri de primire". Atunci zări statuia, pe
coloana ei înaltă. „Bun, aici pot să mâi",
ainpi el vesel, „vedere frumoasă îm­
prejur, mult aer curat". Şi se aşeză toc­
mai la picioarele Prinţului Fericit.
•>Am un iatac cu totul de aur", îs*
spuse el mulţumit privind împrejurul
j ' 91 începu a se cuibări de culcare,
dar tocmai cândsă-şi vâre căpşorul sub
o aripa, _ p i c > u n s t r o p m a r c d e p l o a i e
P G el
J f e <*udat'\ făcu el, „pe cer nici
urma de norulet, stelele sunt limpezi şi
««esc, şi tot plouă. Sa sirieni clima,
2™' m , r o P ° d c miază-noapic. Tres­
tioara, adevărat, se bucura grozav de
96
 ploaie, dar asta era numai an egoism
a] ei".
Atunci căzu încă o picătură. „Ce me-
aire are atunci o statue dacă nu apără
măcar de ploaie", zise păsărică: ..văz eu
că trebuie să-mi fac rost mai bine de-
T
"» horn de-acela cu streaşină", şi vru
s
a-şi ia sborul. D a r încă nu-si destinsese
bine aripile că se simţi picat de-un al
treilea strop; se uită în sus şi văzu, ei
da, ce văzu?
Ochii Prinţului Fericit erau plini de
lacrimi, şi lacrimi şiruiau pe obrajii lui
de aur. Faja lui era, în lumina lunii aşa
minunat de frumoasă, eă rândnnelul fu
cuprins de milă.
„Cine eşti. tu?, zise el.
.Sunt Prinţul Fericit".
..Dar deoe plângi?""- întrebă rândune-
lul. „M'ai udat tot".
„Pe când eram încă în viaţă şi aveam
<> inimă omenească", răspunse statuia,
,.nu ştiam ce-s lacrimile, căci trăiam în
Palatul-Fără-Griji, în care jalea n'are
Pas să intre. Cât era ziua de mare mă
jucam prin grădină, cu tovarăşii mei
97
Angli».— 7
curteni, iar seara eram în capul dan ^
lui în sala mare a serbărilor. Cra .
era încercuită de un /ici înalt de tot»
1 r
niciodată nu mi-a chit în gând sa i' _
ce-o fi dincolo, aşa de mândre nu
păreau toate cele «lin preajma j
( uiicnii mei mă porecliseră *• j *
Fericit, şi fericit eram într'adevăr, da .
petrecerile înseamnă fericire. Asa r
şi aşa murii. Şi acum. când suni r a ° i
m'au înălţat aicia sus. aşa de sus,
pot vedea toate urîciunile şi toata n l . l Z f l
ria oraşului meu, şi măcar că im»^
mea e doar de plumb, nu mă pot s , i 1 '
pani să nu plâng".
„Cum? nu e de aur curat?" 'Ş' z l S
),11(
în sine păsărică. Căci era prea '
crescută ca sa li făcut în gura mare '
astfel de observai ie care atingea P e
altul.
„Departe de-a ici", urma statuia CU °
yoce lină, melodioasă, „departe/de-aiCW
într'o ulicioară îngustă, e o căsuţă sără­
căcioasă. Una din ferestre e d e s c h i s
aşa că văz şezând la masă o femeie. &
trasă la faţă şi istovită, şi are mâinile

98
aspre, roşii şi pline de împunsături de
ac, căci coase zi şi noapte la gherghef.
Acum brodează nişte floarea-paştelui
la o rochie de mătase, ce are s'o poarte
cea mai frumoasă damă de onoare a
reginei la balul cel mai apropiat. In-
tr'un colt zace bolnav în pat băetelul ei.
Are fierbinţeli, aiurează şi cere portoca­
le. Maică-sa nu-i poate da altceva decât
apă de gârlă şi de-aia plânge, plâng
amândoi. Rândunel, rândunel, mic râii-
duuel, nu vrei tu să-i duci rubinul din
mânerul săbiei mele? Picioarele mele
sunt prinse de soclu şi nu mă pot mişca
din loc.
„Sunt aşteptat în Egipt", zise rân-
dunelul. Prietenii mei de stol fâlfâie în
susul şi în josul Nilului şi stau de vorbă
cu florile de lotos. Sunt gata acum să se
ducă la culcare în mormântul marelui
Faraon. El e înfăşat în benzi galbene
de pânză şi îmbălsămat în mirodenii.
De gât îi atârna o salbă de nefrit verzui
şi mâinile îi sunt ca două frunze us­
cate".
„Rândunel, rândunel, mic rândunel",
99
 zise Prinţul. ..nu vrei Iu sa r ă m â i 1»
mine mimai noaptea asia şi sS fii s° l u .
meu? Băefelului i-<- aşa de sete şi m«'-
că-sa e aşa de t r i s t ă " .
„Vezi-că, eu nu-i prea am la " > l i n a
p e băieţi", r ă s p u n s e r â n d u e l u l . J * r a
din u r m a , când Locuiam pe lângă I' 1 1 "
viu. nişte băieţi d e s m ă ţ a ţ i , ai moraru­
lui, se tot ţineau d u p ă mine eu pietre*
Nu rn'au nimerii, bine 'njeles. niciodată,
<ă noi, r â n d u n i e i l e , când vrem, apoi-:
s b u r ă m , nu glumă, şi mai ales eu, care
m ă t r a g d i n t r ' u n n e a m vestii pentru
iuţeala shorului: d a r oricum, fapta l ° r
era n e c u v i i n ţ ă " .
D a r P r i n ţ u l Fericit privi aşa de trist,
că inima r â n d u n e l u l u i mic se strânse de
înduioşare. „E t a r e rece pe-aici", zise
el. „ d a r vreau totuşi să r ă m â n n o a p t e a
asta, n u m a i asta. l n tine, şi să fin s ° '
Iul tău".
„îţi mulţumesc, mic r â n d unei". ' i s ( >
Prinţul.
Şi r â n d u n e l u l se p u s e a ciocăni r u b i n u l
c e l m a r e . pân-1 scoase din sabia P r i n ţ u l u i
Şi sbură cu el în cioc peste acoperişele

100
oraşului. Trecu pe lângă turla Catedra­
lei,, pe care stau îngerii cei de marmoră.
Trecu peste Palat şi auzi muzică de
danturi. O fata frumoasă ieşi cu gine­
rele ei în balcon. „Ce minunat e cerul
înstelat'" îi zise e l „şi ce minunată iu­
birea ce ne uneşte".
„Cred că rochia o să-mi fie gaia pen­
tru balul curţii", răspunse ea, , am dai
să mi-o brodeze cu floarea-paştelui, dar
lucrătoarele astea sunt aşa de trân­
dave". ... ,
1
Sbură peste fluviu şi văzu felinarele
catargufilor. Trecu peste piaţă, peste
mahalaua calicilor şi ajunse însfarşit La
casa era sărăcăcioasă. Se uită înăuntru.
Băeţaşul se svârcolia aiurind, iar mama
aţipise frântă de veghe şi oboseala.
Rândunelul se aşeză pe pnchiciul te­
restrei, apoi de acolo săltă pe masa şi
puse rubinul tocmai lângă degetanil
sărmanei femei. Apoi sbură în târcoale
line împrejurul pătucului tot facand
vani din aripi peste fruntea copilului.
„Ce răcoare vine", murmură băiatul.
^UOTECTV .101
ACADEMIEI * J
ROMÂ^
 • L- *' si C&^'
TK
„suni că mi se tSace mai i» =7'
zâmbind, înlr'un somn întremător. ^
Rândunelul se "ntoarse apoi. ' " ..
întins, iar la Prinţul Fericit si-i P ^ %
tot ce făcuse. „Ce ciudat", mai adaog^
el, „mi se făcuse deodată cald. caJ t
tot. măcar că e u n fri# care te taie • ^
„Ast.i vine din pricină că ai ţaC
faptă hună", zise Prinţul. Şi r â n .lj
Iul începu a se pândi adânc, eu ml ^
lui cap de pasăre, la vorba asta, Ş1
dormi. Cugetatu) totdeauna îl ^ c e a s
adoarmă. „
Tn revărsatnl /orilor, păsărică sbur*
până la fluviu şi făcu o baie.
c
„Lucru nemaipomenit!". zi* °
domn profesor cu ochelarii pe "as, ,.°
rândunica i a r n a ! Am să scriu un ar»-
«>1 la revistă în chestia asta !" tt .
„La noapte o pornesc spre Egipt'» <**
" P i rândunelul, şi gândul ăsta îi « e t e
mare bucurie. Până una aba ca un <*»'
noscătorceeraînarta dăditului, viz"»
toate monumenele şi clădirile publice
ale oraşului şi 9 C z l I m u ] t p e crucea dm
vartul bisericii. Ori pe unde trecea,
102
vrăbiile chicoteau î n t r e ele: „Ce distins
mosafir străin !", iar r â n d i m e l u l nostru
îşi r â d e a în guşă.
C â n d se ivi luna, s b u r ă înapoi la
P r i n ţ u l Fericit şi se opri în aer, faJtaind
n e r ă b d ă t o r din aripi. „Ai vre-o vorba
de t r i m e s în E g i p t ? " , zise el, „ m a că­
lătoresc a c u m a d r e p t într'acolo .
„ R â n d u n e l , r â n d u n e l , mic r â n d u n e l ,
zise P r i n ţ u l , nu mai vrei t u ? s a r a m a i cu
mine o n o a p t e , n u m a i u n a .
..Sunt a ş t e p t a t în E g i p t ' , r ă s p u n s e
r â n d u n e l u l . „Mâine, soţii mei sboara
spre c a t a r a c t a a d o u a . A c o l o zace hipo­
p o t a m u l prii. p a p u r ă *, p e un tron
n u n e de g r a n i t se 'naltă zeul Memnon.
Gât e n o a p t e a de lungă, c a u t ă in sus
spre stele, şi c â n d a p r i n d e luceafărul
de zori, Zeul scoate un l u n g suspin de
bucurie şi apoi r ă m â n e iar t ă c u t . .La
vreme de a m i a z ă coboară la malul tiu-
vu.lui lei cei galbeni ai pustiei,, ca sa
bea. Au ochii ca smaraldele verzi şi mu­
getul lor a c o p e r ă u r l e t u l cataractei .
„ R â n d u n e l , r â n d u n e l . r â n d u n e l mi­
titel" grăi P r i n ţ u l . ..departe ncolo peste
103
 oraş, \,i(l intr'o mansardă, strâmta
tânăr. Sade încovoiat peste o mas Pj
plina de liârlii răvăşite lângă can
i i • Ar vin­
uri pahai cu un mănuncniu mic.**"
rele vestejite. Părul tânărului e <'iis ^
niu şi buclat, buzele îi suni rumene ( i .
nu boboc de trandafir, şi are nişte ^
mari şi visători. Se sileşte a i s p r ă v i t
piesă de teatru, dar nu mai ponie s ( ' r l
de atâta Irig. In soba nu e scânteie a
l o c iar foamea i-a luai puterile ş> £ al1
durile. '
»F»e, vreau sa mai rămân o noapte
la tine", zise rândunelul care într'ade-
văr avea o inimă bună. ..Să-i duc si • '"
un rubin?"
»»Vai ! nu mai am nici un rubin"", Z*J*
''"Mul", „numai ochii mi-au mai ră-
,IK,S
- Suni făcuţi din safire rare, aduse
acum «, mie de ani din India. Ciocă­
neşte de-mi scoate u m i ] şi ftdu-i-l. O să-'
v
«*ză unui giuvaergiu, o să-şi cumpere
r <'1 mâncare şi lemne <!<• foc si o sâ-şi
«Prăvească piesa".
" P r , " t u l e drag", z i l t e r A l K | u n c l n l
104
 „asta nu pot, iui pot eu s o iac", şi în­
cepu să plângă.
„Rândunel, rândunel, mic rândunel,
fă cum te rog".
Şi aşa rândunelul ciuguli cu ciocul
până scoase Prinţului un ochiu şi sbură
întins spre mansarda studentului. Nu
era greu de pătruns, căci acoperişul a-
vea o spărtură. Pe-acolo păsărică se
furişă în odăiţă. Tânărul îşi tinea frun­
tea îngropată în palme, aşa că nu auzi
fâlfâitul păsăruicii, iar când să-şi r.dice
capul, dete cu ochii de safirul cel fru­
mos, pus între viorelele veştede.
„începe lumea să mă p r e ţ u i a s c ă ,
strigă el; „asta vine, fără 'ndoiala. (lela
vreun mare admirator: acum pot sa-mi
dau gata lucrarea". Şi faţa îi strălucea
de fericire.
în ziua următoare rândunelul se lasă
spre port. Se aşeză pe catargul celui
mai mare vapor şi observă cu luare-
aminte pe marinari, cari ridicau dm
fundul corăbiei, pe macarale şi frânghii
baloturi mari în aer. „Hoop", strigau ei
la fiecare opintire în frânghii. „Eu plec
105
(a Egipt", a g e rândunelul, dar nimeni
nil-] lua în seamă şi când răsări luna, el
se ci usc la Prinţul Fericit.
-Viu să-ti zic de-acum bun-ramas •
Făcu el;
„Rândunel, rândunel, mic rândunel,
nu vroi tu să mai rămâi la mine <> noap­
te numai".
aCU
„E iarnă", zise rândunelul. „şi '
acu, vine ninsoarea rece şi nemiloasa,
al
în Egipt soarele luceşte cald pe P '
mierii verzi şi crocodilii clocesc în nilaş-
lină şi cască a lene. Soţii mei îşi clădesc
cuiburile în ciubucăriile templului dela
Baalbec. şi porumbeii misirlii. a l b i ş i ^ 1 ;
meiori, se uită la ei cum lucrează. SJ
turuie şi gunguresc. Priniulc drag. c a »
să te părăsesc, dar n am să te uit nic»
odată, şi'n primăvara ce vine îfi ad^~
două mândre pietre scumpe. în locul
celor de care te-ai lipsit. Un rubin mai
focos ca trandafirul roşu. şi un safir
mai albastru ca marea cea mare".
„Acolo în piaţă", zise Prinţul, ..stă P
fetiţă care vinde chibrituri: chibriturile
'-au căzut în şanţ si sau udai toate. O

106
 să mănânce bătaie amarnică dela taică-
sau dacă nu-i aduce bani, şi plânge să­
raca. Scoate-mi ochiul celălalt şi dă-i-1
ci, şi n'o s'o bată taică-său".
„Oi mai rămânea o noapte cu tine'%
spuse rândunelul, dar ochiul nu pot să
ti-1 scot. Ai rămânea atunci orb de tot".
„Rândunel, rândunel, npc rândunel,
fa cum te rog".
Şi aşa rândunelul ciocăni şi celalt
ochiu al Prinţului până i-1 scoase şi sbu-
ră cu el. Trecu atingând aproape capul
fetiţii care plângea şi-i lăsă uşor piatra
nestemată în mână.
„Ce frumos ciob de sticlă", zise co­
pila şi, înveselită, dete fuga acasă.
Rândunelul se întoarse la Prinţ. „A-
cum eşti orb", zise el, „vreau să rămân
cu tine totdeauna".
„Nu, mic rândunel, nu", zise sărma­
nul Prinţ, „tu cată să pleci la Egipt".
„Vreau, să rămân cu tine totdeauna',
zise rândunelul, şi se culcuşi la picioa­
rele Prinţului şi adormi.
In ziua următoare, el se aşeză pe
umărul Prinţului, spunându-i la po-

107
 rlI)
yeşti, du, toate câte le văzuse el P
ţări străine. îi povesti despre pasările
cele roşii [bis, ce stau in şiruri lungi pe
m a l d Nilului .şi pescuiesc cu ciocurile
păstrăvi de aur; despre sfinxul, cel cal
us
lumea de bătrân, care viecueşte în p ;
tietate ,şi ştie (oaie: despre neguţătorii,
cari păşesc agale pe lângă cămilele l' , r
şi poartă în mâini mătănii de chihlibar;
despre regele din Munţii lunii, caic e
negru ca abanosul şi se închină la , , n
cristal mare; despre şarpele cel mare
verde, care doarme înlr"un palmier *»
are douăzeci de preoţi eari-l nuiresc CU
turtă dulce; şi despre popoarele de pi­
tici, cari vâslesc pe nişte foi latede brus-
" , , v Pe un lac mare şi poartă mereu
răsboi înverşunai eu fluturii.
• Drag rândunel mic", zise Prinţul
„ce minunate lucruri povesteşti* dar
ma« de minune decât orice este viata
omului. Avântă-te peste oraşul meu,
rândunel mititel, şi vinapoi de-mi spu­
ne ce-ai mai văzui prin ele".
Şi aşa rândunelul făcu o raită peste
oraşul cel mare şi văzu pe bogătaşi des-
108
fatându-se şi îmbuibându-se veseli prin
casele lor frumoase, în vreme ce cerşe­
torii zăceau oftând pe sub porţi şi gan­
guri.
îşi înfundă sborul prin ulicioare în­
tunecoase şi văzu feţele albe c» varul
ale copiilor flămânzi privind nepăsători
spre uliţele negre. Sub o boltă de pod
zăceau doi băieţaşi ţinându-se cuprinşi
ca să se încălzească. .
Tare ni-i foame!" schinceau ei. „JNu-i
voie de dormit aici: circulaţi!" le striga
paznicul şi ei porniră zgribulindu-se,
prin ploaie. . .
Apoi rândunelul sbură iar înapoi la
Print, si-i istorisi câte văzuse. ^ j
..Uite, eu sunt îmbrăcat de sus pana
jos în aur curat", grăi Prinţul, „desfa-1
de pe mine aurul acesta, foaie cu toaie,
şi dă-1 nevoiaşilor: oamenii cred totdea­
una că aurul îi poate face fericiţi .
Rândunelul ciuguli de pe el, toaie cu
Foaie, tot aurul cel scump, pânace Prin­
ţul Fericit rămase sur şi mohont de tot
la vedere. Foaie după foaie, tot aurul
cel scump rândunelul îl duse săracilor,
109
şi obrajii copiilor prinseră a se rumeni
Şi jocul şi voia bună începură să răsune
iar în uliţi.
„Acum avem pâine!", strigau ei.
Atunci veni zăpada, şi după zăpada
gerul. Străzile păreau a fi făurite din
argint, aşa de lucii şi de sclipitoare
e r a u ; ţurţuri lungi de ghiăţâ, ca puni*
nale de cleştar, atârnau de streşini. Lu­
mea ieşia în blănuri şi şube, şcolarii
purtau bonete groase de lână, pufoase şi
roşii şi se dau pe gheţişuri şi cadeati
mereu.
Kandunelul mic, bietul de el, se zgri-
bnl.a, îi era tot nuii frig şj mai frig»
<uir de părăsit nu voia să părăsească P e
raifc că prea tare mull îl hibia. Ciupi"
fărîmiţe de pâine de pe taraba bruta­
rului, când brutarul se uita încolo, şi
eauta să se mai încălzească bătând de
zor din aripi.
D a r la urmă tot se dumeri, că trebuia
să moară. Mai avu tocmai atâta putere
ca sa-i mai sboare odată Prinţului pe
^ umăr. „Rămâi cu bine, Prinţul meu
110
 bun", zise el încetişor de tot, .,îmi dai
voie să-ţi sărut m â n a ? "
„Mă bucur, că te porneşti acum spre
Egipt", zise Prinţul, „prea mi te-ai în­
târziat tu mult pe-a ici, mic r â n d u n e l ;
dar trebuie să mă' săruţi pe gură, căci
eu te iubesc, prietenul meu".
„Nu spre Egipt", zise rândunelul, „ci
spre casa Morţii ! Moartea e sora Som­
nului, nu-i aşa?"
El sărută pe Prinţul Ericit pe gură
şi căzu mort la picioarele lui.
Atunci răsună dinăuntrul statuii un
pocnet ciudat, parcă se sparse ceva.
Inima cea de plumb plesnise drept în
două. Era, de altfel, şi un ger prea
aspru.
De vreme, în dimineaţa zilei urmă­
toare, trecea primarul cu consilierii o-
raşului. prin piaţă. Trecând prin faţa
statuii îşi ridică întâmplător ochii spre
ea : „Doamne Dumnezeule ! D a jigărit
a mai ajuns şi Prinţul Eericit!" zise pri­
marul.
„Curat jigărit", ziseră consilierii,
cari erau totdeauna de părerea prima-

111
ruJui; .şi mai apoi se uitară şi ei sus la
statue.
„Rubinul dela mânerul săbiei i-a că­
olelt
zut, ochii şi i-a pierdut, şi nici P
nu mai este", zise primarul; „arată, zau,
ca un cerşetor!"
„Ca un cerşetor, zău", repetară con­
silierii.
a
„Şi l«i picioarele lui, poftim, şi-o P J
sare moartă", zise primarul. Trebuit' sa
publicam o ordonanţă că este aspru in­
terzis păsărilor sa moara nici". $• secre­
tarul lui îşi însemnă propunerea.
A doua zi statuia Prinţului fu dobo-
i'îta la pământ şi metalul ei trimes la
turnătorie.
„la te uită ce lucru ciudat", zise mai­
strul turnător, privind metalul ce curgea
din cuptor.
„Inima asta crăpată, de plumb, nu
vrea şi nu vrea să se topească... S'o a-
runcăm încolo aşa cum e". Şi-o arun­
cară pe-o movilă de gunoi, unde se afla
şi rândunelul mori.
„Adu-mi cele două lucruri mai de
Preţ din tot oraşul-ăsta", zise Dumne-
112
''i'ii căi re unul din îngerii lui; şi îngerul
îi aduse inima cea de plumb şi pasărea
cea moartă.
„Bine ai ales", grăi Domnul-Dumne-
zeu", căci în gradinele raiului meu, pă­
sărică asta va cânta în vecii vecilor, iar
în cetatea mea de aur Prinţul Fericit
îmi va aduce de veci slavă şi mărire"*).

*) Dupft Wilde.

113
Angli». - 8 •""•'J
 TARA FIICA COLINELOR
FHca colinelor.—Tara cea păgână se roagă
lui Dumnezeu al creştinilor. — Rănitul in
casa preotului. — Englezul şi vânătoarea
de fluturi. — Reîntoarcerea la credinţa
străbună.
Tara era fiica lui Sonos, un cetăţean
de pe colinele lliinalaii şi a ladep".
într'un an porumbul nu ie produse
uru
deloc şi doi urşi trecură prin s i n g
Jor câmp de maci, care era tocmai dea­
supra văii dela Sudledge, pe jarai"
(lela Kotgarh. De aceea în anul ce urma
se botezară în legea creştina si aduseră
la preot pe copilul lor să-1 boteze de
asemenea. Preotul dela Kotgorlh dete
fetiţii numele de l a r a , pe care locui­
torii colinelor îl pronunţau cu dragoste.
Mai târziu bani ni holera prin valea
dela Kotgarh şi ucise pe Sonoo şi Iateth,
iar Tara se (acu jumătate servitoare,
jumătate domnişoară de companie, la
nevasta preotului de acolo. Lucrurile
aslea se petreceau după întâietatea pe
care misionarii moravi o avuseseră în

114
 acest loc, dar înainte ca Kotgarth-ul să
li ditai cu toiul preponderenţa sai în
pârlea locului.
I-a adus oare Tarei vreun bine creşti­
nismul? Zeii poporului ei, n'ar fi făcui
ou re tot atât pentru ea ? Nu ştiu ! Dar,
ceea ce vă pot spune e că pe măsură ce
creştea, devenea fermecătoare. Când o
copilă a colinelor e încântătoare poţi
lace cincizeci de mile de drum greu, ca
s'o poţi vedea şi admira. Tara avea o
figură cu trăsături greceşti, o figură
diu acelea cari au fost atât de des pic­
tate, dar care se întâlnesc atât de rar.
Era palidă cu nuanţe de fildeş, şi ţi­
nând seamă de rassa ei, foarte înaltă.
Mai mult încă : avea nişte ochi încân­
tători. Şi dacă n'ar fi purtat haine de
bumbac urâte, dar foarte dragi misio­
narilor, ni fi crezut, întâlnind-o pe co­
line, că e chiar Diana diu mitologia
Romanilor, cure a plecat la vânătoare.
Tara se creştină repede şi nu se le­
pădă de religa aceasta când deveni fe­
meie, cu ni fac unele fiice ale colinelor,
( e i din rassa ei o urau. pentrucă. zi­
ceau ei. era acum o Europeană şi se

115
«pala zilnic. Preoteasa nu şd'a cesă foca
cu e a : n u poţi cere unei zeife impună­
toare, sa spele vasele ! Se juca cu copi"
preotului, se ducea la şcoală în Fiecare
Duminica, ciica toate carele pe cari ie
găsia în casă şi se făcea din ce în ce mai
frumoasa, ca prinţesele din poveştile ca
zâne. Preoteasa spuse că ar trebuit sa
iude în serviciu, în oraşul Simbn. sa se
facă soră de caritate sau în tot cazul
ceva de seamă. D a r Tara nu vroia sa
slujească şi se simţia destul de fericita
acolo unde era.
Pe vremea aceea nu umblau prea
mulţi călători: dar când venea vreunul
Tara se ascundea în camera ei şi î n v a r '
iia cheia în broasca, de teamă sa nu o
ia la Simba sau într'alt loc necunoscut.
într'o zi, —- împlinise de câteva "ini
şeaptesprezeec ani — Tara ieşi să se
plimbe. Ea nu mergea ea doamnele en­
gleze, cari, după ce merg o milă şi ju­
mătate pe eâmp, se în lore cu i răsura.
Nu ! Ea făcea 20—30 mile cuireerând
toate locurile dintre Kodgarh şi Nar-
kunda. De data asta se întoarse noap­
tea scoborînd cu băgare de seamă panta
116
 râpoasă care duce Ia Kodgarh şi ţinând
ceva greu în braţe. Preoteasa moţăia în
salon, când intră Tara respirând greu
şi obosită de povară. Dânsa depuse pe
canapea povara şi apoi zise foarte
simpln :
„lată bărbatul meu. L'am găsit pe
drumul dela Bagi. E rănit. ÎI vom în­
griji şi când se va însănătoşi, Sfinţia Sa
o să ne cunune".
Tara nu-şi spuse până atunci păre­
rile asupra căsătoriei şi preoteasa scoa­
se un strigăt de spaimă. D a r trebuia cu
toate acestea să se ocupe numai decât
de omul de pe sofa. Era un tânăr en­
glez şi îşi spărsese capul de un colţ de
stâncă. Tara spuse că coborând colina
l'a zărit acolo rănit şi l'a ridicat. Engle­
zul respira greu şi pierduse cunoştinţa.
Eu aşezat în pat şi preotul, care avea
oarecari cunoştinţe de medicină, îl exa­
mina, în timp ce Tara aştepta în dosul
uşii pentru cazul când ar fi nevoie
de ea!
îi explieă preotului că acesta e omul
pe care vrea să-1 ia de bărbat. Sfinţia
Sa şi cucoana preoteasa o mustrată!
m
aspru pentru purtarea ei, dar Tara as­
cult;! Unştită şi repeta apoi hotărârea
ei. E nevoie de o puternica înrâurire
creştină, pen Im a stârpi instinctele
Barbare ale Orientului, bunăoară acela
de a te înamora de cum vezi un om.
Iară găsind pe oninl pe care puica să-J
iubească, nu înţelegea de ce trebue sa
lie ascunsa alegerea pe care a lacul-o.
1 1
Voia să-1 îngrijească pe englezul ace- '
a
până când s"o însănătoşi şi apoi să-J '
de bărbat. Acesta era gândul ei.
După cincisprezece zile de friguri en­
glezul îşi veni din nou în fire şi mul­
ţumi preotului, so|iei acestuia şi Tarei
mai ales Tarei pentru îngrijirile
lor binevoitoare. Spunea că a întreprins
o călătorie în Orient. Nu se vorbia încă
pe atunci de „globe-troters". Era pe
timpul când Flota Companiei peninsu­
lare era încă tânără.
Enlgezul venise din l)el>ra-l)um să
Iacă vânătoare de Fluturi pe colinele
dela Simba. Bănuise eă alunecase din
vârful unei stânei, pe când se agăfa ca
să smulgă o buruiană care creştea pe
" " trunebiu putrezit. ( alăuzele îi fu-
118
 vară toate bagajele şi o tuliră. Tânărul
englez îşi recapătă treptat puterile, dar
nu se grăbia de loc să plece. Dar fiind
că dânsa nu vroia să primească sfatu­
rile preotului şi ale preotesei. Sfinţia
Sa îi vorbi englezului, povestindu-i
nude era inima Tarei. Tânărul zâmbi
şi spuse că dragostei! aceasta e foarte
frumoasă şi romanţioasă, dar că are o
logodnică în Anglia, aşa că lucrurile im
pot merge departe. De bună seamă că
se va purta cuminte. Şi chiar aşa făcu.
D a r totuşi îi plăcea să vorbească cu
1 ara, să se plimbe cu ea, să-i spună lu­
cruri drăguţe şi să o alinte cu vorbe de
dragoste, în timp ce el îşi aduna toate
puterile pentru plecare. In ochii lui
toate acestea n'aveau nici o importan­
ţă, dar Tara găsia în ele universul în­
treg, în aceste cincisprezece zile fu
foarte fericită, căci găsise un om pe
care să-1 iubească. Mind o sălbatecă,
din naştere nu se străduia să-şi ascun­
dă simţurile şi englezul se distra.
Când plecă, Tara îl întovărăşi în
susul colinei până la Narkunda, de-
sorientată şi nenorocită. Preoteasa,
119
. . n e era o creştina convinsa. <•
i,k acCS
O scârba nespusă pentru <<> ' "
tea, cari parcau aproape un scandai
(de vreme ce navea nici o autoritate
asupra ei). îl rugă însă pe englez> sa-i
spună Tarei că se va întoarce s'o ia • »
ătorie. „E un copil, înţelegi, şi. daca
vrei să-ti spun drept, mi-e chiar frica.»
stlH
O păgână!" îi zise preoteasa. Şi ; »
H
în (impui celor dousprezece milt' l
care le parcurseră împreuna pentru a
ajunge în vârful colinei, englezul O •"'
credinţă că o să se întoarcă, ceeace
Tara îl făcu să-i promită şi iar să-i P r o "
mită.
Plânse in urma lui, până când dis-
păru de după dealul Mutthianei. A-
runci îşi şterse lacrimile, intră în Kai-
garh şi spuse soţiei preotului: „Se va
reîntoarce să ne căsătorim. S'a dus sa-şi
vestească părinţii". Iar aceasta, ştiind
totul îi răspunse: „Da, se va reîn­
toarce".
După două luni Tara începu să de­
vie neliniştită, auzind, cum se spunea,
că englezul s'a dus peste atâtea mări în
Anglia. Ştia unde este Anglia, pentrucă
120
 citise câteva^ manuale de geografie. Dar,
se înţelege, că fiind o fiică din ţinutu­
rile muntoase, nu pricepea deloc ce pu­
tea să fie mare. Se găsia în casa ei o
liartă ruptă.
Iară se jucase, pe când era mică,
foarte mult cu această liartă. O lua din
cuiu şi strânse bucăţică cu bucăţică, de
seara până dimineaţa, plângând pe ta­
ctile, şi străduindu-se să ghicească cam
încotro plecase englezul. Insă cum nu
putea să-şi închipuie ce înseamnă acea
distanţă sau ce e un vapor, nu avea de
cât o ideie foarte vagă.
De altfel n'ar fi câştigat nimic chiar
daca ar fi avut idei mai precise, căci
englezului nici prin gând nu-i trecea
să se întoarcă ca să ia în căsătorie o fii­
că a colinelor. O uitase cu totul vânând
fluturi în Assan. Mai târziu citise chiar
o carte despre Orient dar nu pomeni
niciun cuvânt despre Tara.
D u p ă trei luni dânsa făcu o călătorie
până la Narhunda, ca să vadă dacă
Englezul ei nu se vede în lungul dru­
mului. Acesta îi mai înălţa moralul şi
preoteasa văzând-o mai veselă îşi în-
v
Anglia.-9
chipui că începuse să uite nebunia ei
sălbatică şi aşa de contrară modestiei.
Mai târziu însă aceste plimbări înce­
tară să-i facă bine Tarei.
Preoteasa se gândi ni unei că a vend
timpul să-i spună tot adevărul, că En­
glezul i-a făgăduit dragostea numai ca
s'o liniştească că nu era frumos pentru
dânsa, să se gândească la căsătoria cu
un Englez, om de viţă înaliă şi care ose­
bit de asia mai e şi logodii eu o Fată din
neamul său. Tarn răspunse că ionic a-
cestea nu-s cu putinţă de oarece el i-;l
spus că o iubeşte şi că chiar ea, preo­
teasa, i-a afirmat că Englezul se va re­
întoarce. — „De oarece mi-aţi spus-o şi
el şi d-ta, cum ar putea fi lucrul acesta
falş V* spuse Tara.
— „Nu eră decât un mijloc pentru a
te linişti, copilul meu", spuse preoteasa.
- „Atunci m'aţi mintii. şi d-ta şi
e l ! " răspunse ea. Rămase o clipă iă-
cută, pe urmă plecă şi reveni curând,
îmbrăcată ca o fiică a cotinelor. Înspăi­
mântător de murdară, dar fără belciug
la nas si fără cercei. Părul său era pie;>-
122
tănat cu o coadă lungă după obiceiul
femeilor de acolo.
— „Eu mă voi întoarce între ai mei,
spuse ea. Aţi omorît pe Tara ! N'aţi mai
lăsat din ea decât pe fiica bătrânul ui
Jadeth. Toţi sunteţi nişte mincinoşi".
Când preoteasa, îşi reveni în fire
după lovitura pe care i-o dăduse i a r ă ,
spunându-i că se reîntoarce la zeii ma­
niei sale, tânăra fată plecase şi nu se
mai întoarse niciodată.
Ea îmbrăţişa cu pasiune viaţa popo­
rul ui ei nespălat, ca şi cum ar fi vrut să
recâştige timpul pe care-1 petrecuse, de­
parte de el. D u p ă scurt timp se mărită
cu un tăetor de lemne, care o bătea şi o
maltrata. Frumuseţea ei trecu curând.
— „Nu există lege care să explice
excentricităţile păgânilor", spuse preo­
teasa. „Eu cred că Tara a fost totdea­
una o necredincioasă .
( u aceasta n a spus fireşte, mare lu­
cru, căci dânsa fusese primită în sânul
bisericii anglicane la vârsta de cinci
săptămâni.
Tara era foarte bătrână când muri.
Până la moarte păstră o amintire neş-
123
tears;) Englezului şi când era cu desa-
viii-.şire beată, ptiteai s o faci să-şi po­
vestească istoria primei ei iubiri. ş i
par'ca nu-ţi venea acum să crezi că a-
ceastS fiinţa sbârcitâ ca un pachet de
zdrenţe carbonizate, Fusese odinioară
..Para" dela preotul din Kotgartb *).

(* ACADEMIEI *]

După Kipling.

124
 CETIŢI ŞI RĂSPÂNDIŢI PRETUTINDENI
COLECŢIA CLASICILOR ROMÂNI ŞI STRÂINI
PENTRU COPII ŞI TINERET
- INTEMEATA ŞI ÎNGRIJITĂ i-E: OCTAV MINAR-

ÎN C U R S DE A P A R I Ţ I

DELAVRAHCEA VLAHUŢĂ TRAIAN

POVESTIND POVESTIND ZAMPIRESCU DEMETRESCU
COPIILOR COPIILOR POVESTIND POVESTIND
• T COPIILOR COPIILOR
T T

Bucureşti Bucureati Bucureati Bucureati

Editura .Autor Kdltura „Autor" Editura „Autor" Editura „Autor"

M. S. REGINA Şt. 0. I0SIF ANTON PAN VERONICA

MARIA POVESTIND POVESTIND MIELE
COPIILOR COPIILOR
POVESTIND POVESTIND
COPIILOR • • COPIILOR
T T

Bucureati Bucureati Bucureati

Bucureati
Editura „Autor" Editura „Autor" Editura „Autor" Editura „Autor"

S l  ADMIRABILA COLECŢIE APARE IN

P O M ™ , » A U T ° R a - BUCUREŞTI -
COMENZILE SE VOR ADRESA LIBRÂRIEI
p
Rni^L?/ O P O R U L U l «
BULEVARDUL ACADEMIEI Nr. 2.
a»n^—_^__

*••'• G-ral Budl.t.auu, i

LEI 40.