Istoria Magici

tsRN 978-606-ElJ9l-06-lj

ilililliilllilillilill
 Eliphas L6vi

Istoria magiei
cu o prezentare expliciti
a ritualurilor qi a misterelor sale

Traducere qi studiu introductiv de Lucian Pricop

EDITTIRA CARTEX
 Conceplia grafica a copertei: Sinziana Flonta
Coperla I: culit preistoric egiptean Cuprins

iitipha., Llt,i ;si arta inaltei ntagii

(stuuliu introcluclit, tle Lucittn Pricop) i 9

Prc'fald la prinia editte I 23

lntroducere 25 /
Cartea intdi. Originile magiei / 57
Capitolul l. Originile fabuloase i 59
Capitolul IL Magia magicienilor / 69
Capitolul III. Magia inlndia I 79
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei Capitolul IV. Magia hermetici / 86
LEVI, fITPTTAS CONSTANT ALPHONSE LOUIS Capitoiul V. Magia in Grecia / 93
Istoria magiei : cu o prezentare expliciti a ritualurilor qi Capitolul VI. Magia matematicd a lui Pitagora I 101
misterelor sale / Eliphas L6vi ; trad. 9i st. introd. de Lucian Capitolul VIi. Slbnta cabalS / 108
Pricop. - Bucuregti : Cartex,2017
rsBN 978-606-8893-06-8 Cartea a II-a. Formarea gi realizarea dogmei / 117
Clapitolul I. Simbolismul primitiv al istoriei / 119
I. Pricop, Lucian (pref.)
Capitoiul II. Misticismul I l2'7
Capitolul lil lnilieri gi incercdri / 134
133.4
fapitolul IV. Magia cultului public / 143
Capitolul V. Misterele virginitSlii / 148
Capitolul VL Superstilii / 153
Capitolul VlI. Monumente magice I 160

Cartea a III-a. Sintezi qi realizare divini a magisrnului

prin revela{ia cregtind / 163
Capitolul I. Hristos este acuzat de magie de cdtre evrei / 165
Capitolul II. Adevdrul cregtinisrnului prin magie I 169
Pentru comenzi qi informafii, vd rugim sd ne contactali la:
Capitolul III. Despre diavol / 180
a Tel/fax; 021 /323.41.30; 021 /323.00.7 6
Capitolul Vl. Ultimii pigini / 1B5
Capitolul V. Legendele / 190
a Tel: 0745.069 .898; 0729 .951 .7 63
Capitolul VL Picturi cabalistice Ei embleme sacre / 196
a www.edituracartex.ro
Capitolul VIL Filozofi ai $colii din Alexandria I 201
a e-mail : comerui@edifuracartex.ro
a O.P.4, C.P. 184, Bucuregti
 6 Istoria magiei
Cartea a IV-a. Magia;i civiliza,tia / 205
CapitolulI. Magia labarbari I 207
CapitolulIl. influenla femeilor I 214
Capitolul IIi. Legile
salice contra vrdjitorilor 219
Capitolui IV. Legendele domniei lui Carol celMare
Capitolul V. Magicienli I234
Capitolul VI. Frocese celebre I 240
Capitolul ViI. Superstilii iegate de diaval
Cartea aY-a. Adepfii si sacerdofiul lZSg
CapitolulI. Preoli ;i papi acuzali,Je nagie I 261
CapitolulII. Aparitiaboemienilor nomazi I 2j4
CapitolulIII. Legenda qi istoria lui Raymond Lulte
Capitolul IV. Alchimiqtti I 295
Capitolul V. Vrijitori qi rnagicieni celebri / 30g
Capitolul VI. Procese de magie / 319
Capitolul VII. Originile rnagice ale masoneri ei I 33g
Cartea a VI-a. Magia gi Revolu{ia / 345
Capitolul l. Autori remarcabili din secolul XyIII^lea
capitolul iI. Minunatele personaje ale secolului
Capitoiul ill. Prof-etiiie lui Cazotte / 36g
Capitolul IV. Revolu{iaFrancezd I 372
Capitolutr V. Fenomene de mediumnitate I 376
Capitolul VItr. I-uminalii din Gemania I 392
Capitolul VIi. Imperiul qi resrauratia I 3g9
I ista figurilor
I
I 226 ll!,. i. Pentagrama absolutului
lrt.2. Marele simbol al 1ui Solomon
lru. -i Capul magic al Zohamlr-ri
I 253 lrg. .4. Marele simbol cabalistic al Zohanilui
lie. 5. Mistenrl echilibrului universal indian gi japonez si Yinx pantomorf
lrrl. 6. Tabel explicativ al tablei astronomice si alfabetice a lui Bembo
liq. 7. Pentaclu al literelor cabaiistice
li1:.. 8. Cea de-a cloudzeci qi una carte de tarot,
inconjurati de sigilii mistice gi masonice
I 2g4 liu. 9. Simboluri tiphoniene
Iig. 10. Cele qapte minuni a1e lumii
lig. I L Disputa pubiicd dintre Sjmon Magul qi S1hntul Petm gi Sfintul Paul
liu. 12. Nlagia hermeticd
lig. i 3. Cmcea filozoficd sau planul celui de-al tr:eilea templu
ti,r. 14. Sigilii oculte si tarot plimiriv egiptcan
I i.*. I 5. L'e1e
;apte planete gi geniile lor
lig. I6. \4arelc arcan herrnctic
I 341 lig. 17. Planr.rl general al doctrinei cabalistice
ar XVffi-lea / 355 lig 18. Cheia apocaliptici

Cartea a VII*a. Magia in secolul al XIX-lea / 395

CapitolulI. Magnetizatorii rnistici qi materialigtli I 3gj
Capitolul IL Halucinaf ii I 404
Capitolul IlL Magnetizatorii gi somnambuli iI 413
CapitolulVI. FanteziEtii in magie / 4lg
CapitolulV. Amintiri intime ale autorului / 435
CapitolulVI. Despre gtiinlele oculte / 440
CapitolulVII. Rezumat si concluzil I 444
Concluzie I 451
 Eliphas Ldvi qi arta imalfei magii

inceputul secoluiui XXI este marcat dc o resurec{ie a interesului

pentru magie gi fantastic, fapt probat qi cle succesLrl seriilor Harty
Potter, Channed, Medium si alte cdteva. in acelasi timp" cinema-
tografia (aflatd sub influenfa imageriei rrnr'ricane) a poteiltat aceasta
preferin!5 (resuscitatd), dar a oferit din pdcate o caricare a teoriilor qi
practicilor magice. Filmele despre,,adevdratele" pscudo-al,cnturi ale
lui Blair Witch qi alte seriale de televiziune sitnt c.{elxplc probatoare
ale acestei deformdri contemporane.
Astfel, rim6ne in dubiu existen{a ,,magiciar ;rlui", in csl rn;ri nobil
sens al cuvAntului, veritabil ,,pontif"' legAnd cele doi-ri *niversuri.
l'robabil cd el nu mai existd azi sau tace totul intr-o alrsoluti cliscretie.
Puterea a fost oferitd mereu, dar rnai ales in vrernea noastril" celor care
clecid sa nu o foloseasca, iar ini{ierea in Magie (inalta gtiinla) nu este
la indemdna primului venit; pentm ci Magia nu este un joc! Este
important sd vd amintili, in dauna vectoriior media, czi pute{i intelege
rnetodele ,,infailibile" de confiuntare a lumii oculte doar citind inter-
pretarea serioasd a textelor fondatoare. Iar Eliphas L6vi este unul dintre
cei care au deschis ,,Calea Sacrd", fiind recr.rnoscut drept cel mai bun
magistru al secolului al XIX-lea.
Acest personaj straniu, a cirui biografie este invaluita in rnisterul
specific magicienilor, s-a niscut la data de 8 februarie 1810 in Paris ca
flu al cizmarului Jean Joseph Constant gi al lui .Teanne-Agnes (ndscuti
Beaucourt). Pseudonimul sdu provine din traducerea ebraici a numelui
Alphonse Louis Constant, aqa cum a first botezat roinano-catolic in
parohia Saint Sulpice. Pentru posteritate. el va fi !,liphas Ldvi Zahed,
un inlelept, care a adus in spa{iul de dezbatcre ,,ocultismi-r1", tormen pe
care la creat gi l-a explicat cu precizic qtiin{itici ?n cartca sa l)ogme et
llituel cle la Haute Magie [Dogma ;i Rituulul inoltei lltugiij .

Ca bun catolic, tAndrul Alphonse urnreazd cursulilr: unei qcoli

r.c-ligioase din insula Saint Louis; as;rirind la preotie. shrdiazi la
Scminarul Saint-Nicolas din Charclonnet, apoi in 18-10 (anul morfii
tata|.ri siu) la Seminarul din Issy-les-h4ouiincaux.
Admis la diaconat, ar fi trebr-rit si lrrim*asr:i inili*rea sar:erdotali la
l9 decembrie I835, clar a pdrisit Seminarui pentlLL o lbarlc tinirri dom-
ni!d, Adele Ailenbach, de educa{ia reliL:ir--r:;il a ,.:irrciri r.:rn lcsponsabil.
 10 Istoria magiei
Studiu introductiv l1
Acest amor juvenil, flamboaiant, dar trecitor, este urrnat de un altul
irnplicd un pre!. intotcleauna, Natura se rdzbuni pe oruul care dezvolti
pentru Flora Tristan, literati si activistd, autoare de texte interesante din
0 atitudine abuziv intrvzivl.
punct de vedere ticiional, azi, aproape ttitate: Perdgrinatiorts d'un paria
in 1852, Eliphas igi pubiicti lucrarea cea mai cunoscutd Dctgme et
[Peregrinirile unui Pro,srrisf Ei Mephis le Proletaire {Me,1this, Ritttel de la Haute A,Iagie, inspirat fiind de savantul poionez J6zef
preoletarul] (unde personaj centrai este chia.r tslipha$.
Maria Hoene-Wronski. Succesul cle public vine, in sfarqit, in 1853, dar
Flora este urmatd intre amoruriie 1ui Ler,i de Delphine de L€vi este nevoit sd ernigreze la Londra dupS lovitura de stat a lui
Girardin, o tAndrd romanticd, suavd qi sensibii[, autoare cle ronaane
Napoleon cel Mic. Aici il intitrneqte pe Edr,varri Bulwer-Lytton,
galante qi iniliatoare a iubitr"rlui sdu in telurir;i si practici specifice spiri-
lornancier ceiebru;i prcqedinte al Societiqii Rozacruciene a Angliei,
tismului. Eliphas se retrage la mdndstirea Solesmes uncle are acces la o
ru care se irnprieteneqte gi gralie cdruia intrd in cercurile ezoterice
foarte bogatd biblicrteca benedictind Ei unde ii descoper.i Xivresc pe (car:e. la rnomentui respectiv, recruta doar persoane avAnd gradul de
gnostici. pe pSrinlii llisei icii si pe marii mistici.
l\{ac"itru in Mailoneria albastra). Sub infiuen{a masoniior englezi, face
ln aceasti peLioacli, redacteazi qi publica 1in 1839) prima cafte, o serie de Eedinle de magie pentru intra ir contact cu spectr-ul lui
Rosier de Mui [T't"antla/irui de mai/.
r\pollonius rlin Tyana, autorul lucrdrii Ntrcttmerr,nt; scena este evocati
Depl6ng6ndu-qi condilia deplorabili scrie Bible ,le la Liherte
rru oarece precizie in Dognte el Rituel ...: ,,Este lrtrba despre evocarea
[Biblia lihertiliiJ, r-rn pamflet ia adresa Bisericii. {-ucrarea, apdnuti ia lirntomei divinului Apollonius din Tyana si de a-l inrreba asupra a doud
data de 13 februarie 184tr, a fbst interzisd qi confiscatd la o o16 dup6
sccrets. Am fbst 15sa1. singur. Camera prcgiititri pclltru e\,ocare era
punerea in vdnzare. ii este intentat un proces, iar pe I 1 mai este
sitr-ratd... intr-un turn: aveanr la dispozilie patl-i oglinzi concave, un fel
condamnat 1a opt lurri de inchisoare gi o arnendd de 300 de fianci.
rle altar de rrannurd albd, inconjurat de un lan1 rnagnetic, eram
Petrece rln$pr$zece luni in inchisoarea Saint P6lagie si estc expus v,:r.r-
irrvesn:rAntat cu o robi. Ant aprins focLrl in cele c'loud focare cu materia-
{iunilor, gisindu-gi refiigiul in cititul cdrliior cu acropa.j spiritualist. lclr necesare gi arn inceput invocafiile rituale... Nli s-a pirut ci sirrt un
Dupa eliberar:e, sc r.ler:ide si-9i tempereze exaltdrjle gi, prin
li:l de zgAltAiturd ca Ia cutremurele dr: pdmAnt... iar alr"rrrci cAnd flacdra
mijlocirea episcoltului de Evreux, devine preclicator itinerant cu un ,-rr riclicat, am vdzut clar irL f-a{a altarlrlui o tigr.rri rrrnand uriaqi care se
oarecare succ€s, dar intr[ in conf]ict cu preo{ii din localitdlite
rlcscompunea 9i clispdrea. M-am agczal zaciarnic ilitr-un cerc. i-am
invecinate, conflict plovocat cle intransigenta 1ui Levi latd de tipsa de
irrvocat de trei ori pe Apollouii"ls inchiziind ochii, iar cind i-am deschis,
cuiturii si intele51ere ezotericd a coreligionzrrilor.
rrri-a apirut h ta!.l gri; anr siln{it o senzatie de fiig teribil... BratLrl mi-a
Se irrtoarce l;r Ilaris qi publir:6 succesiv: l,:[it'e ,:]e L)ieu [SlLirLta
rnrortit pe dat[; ap;lritiile nu uri-au r,'orbit" ciat rirrpunsul la toate
FecioarltJ qi Litre des Sl,tlendeurs [Clttrteu ,splendorilctrJ. Uiterior, isi
intrebirile era: ffoartea."
reia atitudinea gi icleiie just.i{iare tiparind Lo Voie de la Famine (Catea
Maestrul a flost bulversat de aceasti experirrrr!;i si a ovitat reitera-
foametei), lucrare care il va conducc din nou spre inchisoare. rea acestor practici in cariera sa ulterioard. S-a oprrs chiar practicilor
Pe data de 13 iulie 1846, Levi se cdsdtoregte cu o tdndrd de
nraqice iibere, iar discipolilor sdi 1e cerea imperatir,' si nu incerce vreo
aproape l8 ani, minord la momentul respectiv, Noemie Cadiot, care i-a
expcrienld de acest f'el, c,i si se conccrntreze asllpra pdr{ii specr.rlative a
oferit o fiicd, Marie. I-egcnda spune cd lVlaestr-ul ar fi reinviat-o prin
rliinlei oculte. Maestrui suslinea cu vehernenfi ci orice om poate lirce
rugdciunile sale in iimpul unui prirn atac al unei boli care, durpa cAliva
ininuni priri inlermediul actelor de votnJd, tezi pe care a expus-o axio-
ani, a rdpus-o.
rnatic in Clel'des grands Mystires [Cheia mar.ile mistere] din 1859.
Asa cum se intirnplir ci,r mul{i dintre inifiali, 9i L6vi trdieqte
Pentm un plus de precizie, citdrn cele doudzeci si doud de axiome:
axioma conform cirreia Magistrul nu poate lbce nimic pentru sine qi
foarte pu{ine pentru cei apropia{i. Acesta este prelul care trebuie pldtit
pentru oblinerea ,,Futerilor"" dupd algoritmul in care orice act sau
..,.lxiomo I
l'{imic nu rezistd voin{ei omului, atunci cind cunoaste aclevirul qi
fericire, deviate intr-o manierd anormalii cu ajutorul altor entitAti,
doreqte binele.
12 I^ytot'iu nttigiai ,Stuliu ittt*tductiv | ]
.lxionrt XlI
.,1,rioma l! Sli afirmi gi si vrei si f ie ceea ce tlebuic si f'ie ; si aiirLili qi si1 \rrei oceil
A vrea riru insr:ailiira s:l r rci irLlrllrica. O voin.fi penvelsi este Lrn incepr-rt cc nu tlebr.iie si f'ie inseetntnii si tlistrLlgi.
de sinucielr:rr.:. lriong XIII
Arioma III I.Lirnina este un ibc electric stabilit cle rlaturti in sen'iciul voinlei: ea ii
Sd doregti biue c'.i r"iole-nti iniir:arnnd si doreSti rdul; pentr-u ci violenfa lrrrriineazd pe cei care Stiu a-l fblosi si-i ai:de pe r:ei care abnzeazl de
produce dczei-r-iinc, iar de:oldinea procluce riul. lrce sta.

Axiontu IL' .lt'irtnta XIY

Putern si trebuii: sa accepti'rm riul ca mijloc a1 binelui; dar nu trebuie Imperilrl Iuriii este inrperiul iirnrinii.
vleodatii s:1 il vreur, nici sd-l {iicern, altfel, distrugem cu cl mAud ce{ia cc .lt'i.arntt XV
consh'uiln cu ccalalt[. 13i"ura credinlb nu justificb vreodati mijloace rele; hlarile inteligenfe, a cdror voinili se cchilitrreezri irnper[ec:t' sunt
le corectcazi cAnd lc tr':iir:stu s;i lc condamni cAnd sunt folosite. ascmdnitoare comstelor, care suut sori arrortati"
Axiomtt tr/ ,lrioma Xl4
Pentru a avea dreptril <le a posecia intotdeauna, trebuie sd-!i doreqti cu l.Jefbcdncl nimic nu este la fel de rdu ca sI faci r5u, dar e mai laq. Cel
rdbdare qi pe termen lung. rnai de neiertat dintre pdcatele muritoare este ineltia.
Axioma VI ,4.rioma XVII
Sa-!i petreci via{a dorind ceea ce este imposibil sa ai intotdeauna A suferi inseamnd sd lucrezi. O mare durere suferitl este un progres.
?nseamnd sd abclici cle la via{d gi sa accepli eterritatea mor{ii. Cei care suferd tnult trdiesc rnai mult ciecdt cei care nu sufer6'
Axioma I/fl ,,1.rioma XVII
Cu cAt voln{a vn ciepdqi obstacolele, cu atAt va fi mai putemica. De N4oartea voluntard prin devotament nu este o sinucidere; este apoteoza
aceea Hristos a prosid.r,it siirircia gi durerea. i,ciinlei.
Axiomu L'lll .4xitnta XIX
CAnci vointa csrtc sortitd abiiurclului, ea este condamnati de un ratio- ljrica este doar o lene a voin{ei qi de aceea opinia ii stigmatizeazi pe
nament vesnic. laEi.
Axiamo LX ,4rioma XX
Voia ornr"rlui drept este voinfa lui Dumnezeu insugi Ei este legea naturii. Nu te teme de leu gi leul se va teme de tine. Spune-i durere: Vreau si
Axioma X fii fericit gi va deveni o plicere, chiar mai mult decAt o pldcere, o
Inteligen{a se rnanifesti prin voin!6. Daci voinla este sdndtoasd, bucurie.
vederea este cclrectd. Dumnezeu a spus: Sd fie luminS! qi lumind se ,4.rioma XXI
face; voinfa spr-rnc: Sd fic lumea a$a cum vreau si o vdd! iar inteligenla Un lanl de fier este mai ugor de rupt clecit un lartf de flori.
o vede aqa c:urn voin{a o doleqte. Acesta este ceea ce inseamnd expresia .4.uioma XXil
,,aga sd fic", ceea ce confirmd actele de credinld. inainte de a declara un otn fericit sau nefcricit, ltiu care a fost direclia
Axioma XI voirr{ei sale: Tiberius a tnurit in fiecare zi la Capri. irr tirnp ce Iisus Ei-a
CAnd avem lantourc. nrcrgem in lumea vampirilor qi trebuie sd hrdnim dovedit nemurirea qi tlivinitatea, chiar ;i in Calvar qi pe ctuce ."
aceqti c<lpii ai r-rnui coqmar rroluntar cu sdngele sALr, cu viata sa, cu Se observd in aceste sfaturi inlelegcrsa rristic[ a luniii mijlocita
inteligenla sa qi cu rafiunea sa, lird a le sdtura vreodatd. de ocultiqtii rozacrucieni englezi.
 l4 Isroria r?tr?lai.i

Reve'it in l,'r'aril.a, l.tivi a cer-r_rt sd fie primit ca mason. Lumina i_a

fost datri
de' citrc ve'rrerirbrlul Jean-Marie caubet, pe data de 14
marlie
186i' A fi;:;r rldirat la L:iraclur subrim de Nzlaestrupe 21 august 1g6r, n"Jfifil i-tllltrlt".1 1t1l,r 1,,,
:

unde a ilclr,:!i.r.i pi:rz,i{ia cle Orator, dar incercarea de a uoibi d.rpr.

Cabala ccirr"l.rrlr i'ratr :t-;i l,r:,,rit cle liein[elegerea generald.
Fer;irtt rL:eatt;i ir{liit.ii:'-'r--r ',r i. , , , . i,ir EXiphas
Este :r,iirr,trr,r i,r !rasrunorria era, parafrazandu-l pe Ren6 G'6non,
I..: t- Hi.'ir,jt !t: !.: \'.tt'l 't:i.)rcCisede
singura c;rir; liirlr ,i!:i ,.il,r r:0ll.ii:ranionare a Occidentulur.
, rr/ ,(,''.1..;,1lt-. ;,',. j ,
,r;'r ;rcntru intdia
[n a't^-l;if,,,i ,r i.,rr;ti]lr;i ,i,* {''!r1l tle.,,; Grantl.s l:[:.,,ttdres
marilor hii:rt" ,,t ,,, ,,,i,, ;i., jril ii trilu;1iri saJc flcbutinr cu ,r-)pgntg et
lCheia : :: r-)q ilfi'i)-ri:ri'iJtril{ir'!j",-" !iir,;, ,: : ) il. la llaris), arn
Ritttel ... q;i ;,t .:',: ,rrii,r,it i:ii ,, '.ii',,.r1,.:ii,r ,lt !rt l,:iugit,
"l 1. r,,:,ir;r"iilia tiparitir iloslLlilr l;t [,i-,r:., ,l i,l . llr;.i1i. tr:'erts, 1922.
{{'t.t.iit l,lurgieil 1o I tr altfel, in rsclactarea ediliei iirr,,'r$lr"l i';iii',t'.',1t !l(.)., il1r si dc celelalte
lucrare d* riii,r,,: iirr,,r::rrr;r'ii ',;iiillrri];.r., il:rJ i-arlu ii iI,,Lrt iir.rrc sLrdcc; dd
!r lLrr;ilri aie lui I-dvi asuirt;,t nr:rgi,ri. (.;rr: .'.,, rrtt:ir,: r,iti curs complet
librdrie inr:e;r;irrrl di: i,r li,Lirrrl e,diliei. rlin ig5g).
rrr lrci pir{i. prina parte oo1lti1le i1-};:r,Jr,,' +,'i ,'i"rti i' ri:: i'7 Trrt,ro magie,
Eliphas {.r:i r r,lLr , rosi r.r'i}iai ilororos si a trait c{i' niqte redevenfe i')?0 (1854): cca de*a r"j,tttit esi$ {.:r!ir'ii' ii:ii :i, '' :lt i, ,\lugie: cea de
derizoiii pc *iiri::r01 ior'ilJ r ii: rrLr ..iellrs;i di. rec{iile de {-ralald, p..ui. rr treia, /,e c!ef' cls.t; [:t'ilttLl:; ii.!';]it..; t:\ :" ,','"'1"1i. tl.bt cham,
le-a tran:;mis d,l;,i: ir'ii-rr flc c:rii- i-ir consirlerat potrivii sb le primeascd, llcnnis Tt"istnigisle rl .9qlaston. 1q:.i i il'i,i'r 1 1 :r1,' ij,:)iosit pentru
pentru ci erl r-i,rr irrr, cii lrr:t.ruis binc l;imLrite pentrlr a nu avea ef,ecte 1()1rte AceeASi fbrrriuii-i rle ertlilic il";uu:,:rrli, ,;r:r r',:iriirr.al,i la Fdlix
nefaSte. t1u r,l1ii:r{,, il[,i;.r,t,i i,;i er:istCntd a tbst guverr:ratd de O in{elegere \l,ltLfi, Ci.ytC. rrCfllld. t6l-tn;li lillfiiij.r,,,.:iliti.:il,:i rtiritiil;i..:ri:e meritul
superio;Lrd., :,ltVLtrri.i .r iit:it:i(.i :ri r tcl-rr:iititror s;oecitrce acesteia. rrr'":l tttiltitirc coetellt(r a triiliitr,:t'ilot'li! it::.i i, r,,i ; ," 1 '; ,'l11{in gififj
Adepqri '"tijti,.:; r, r 'r;.1 ,ilrirri"rii. plirpozitiiie scrisr; de mareJe inasi- rst:,i zi.
eian: ,,Magiciir;tr,ri irL,. i: i,.,.r.tii fri i,tiif.: c i:t,luoaste" vriji1ol.ul irrcearcei6 f)e altfr:1, imprccizia r:efilrip[e1'-rr ;,'{i1r I 'i'ri {ir l!Irnar, ne-a
abuzeze de i:,:e:r ,rr,i lrii rrtrirr. i.)i;l r''i'. 1.,. sir ii;irLrie$til nrag.icianului rrlrjigat la elabcrrarea cA1orr.ra n61c;r$lr,'lr'it.:,-r rli,t:',r'r.t lqt-am plasat
vrdjiton-il se lrir:n 'ii,:.,r;,1iii,_;i '"
;i
iirittapaginal 9i ft,:-at-n nilwll'rrifll irrr.iir)ilirii' :r''r'ri rr i'irlrla['e pagil)d,
Alpliorrsr: -Lr,irr.. r i,it..i11l ri-l,i l,;ir,il sliirsitul lriuresc i1 iuriie .[ g7j ',.linrtu.linclu-le cu ll.l. ,Aril 6liisl;t.:.t. |ii ,:':,.t:i::lrii'rirl ,rtiti.'1,: eutorului qi
qi a lbst ingrirllar r;t i'lr,, ri'il riit'r j.,,r)' pr: rllla cle :l iu'ie i87:,,
iar q.se l'.j-aln asezat tot in subsolul ile:r:;rrr:l iiir:,tllr r, i- rirt)ildfinte, cu
ani nrai tAfzitt r.,:.tl,ri!l,lrl t:: ,:ii.:iii,'],i1. iit r,:.l.0i.tpi.i contut.ra.
lrrjlntiunea (n.a.) qt nullerotAildri-[L: q]i.'ri,i,,. i..r,ii, ,.:ii r.;r.:le care ne
in biogr;l1rr, ir!. r...i ,.. ' :, ,i.,irrriti-.ir lri savantlLlui 1r-iuii;ez, .f:)liphtt,t
rrlrrrtin in func{ie cie pozitia ilt {u:xt. Arr ii;ri:'i'fri,ii1rr,i. r.r,;li ios o listd
Livi., rdnot't.tft:irt :i. i ,;y,11f 11,,,1,r,,. ,,tt {.'tttut.,t: (l8lA tgI5}" Libiairie
rrri referinlele livreEti alc autortllui. []r.i t:arit tL 1,1;lr;i'tl rir:i r{orind sd
genCi alc dirrr.;, ! . .., . ( l,;rr.r,r1r:.r,. iiir'*r. plri:. l,)lir.6;11,.,
Ir'og6tirn cititorutr asupra desctrric{e"r'ii !irth:{tltilc rii-!]cea{'c pentru
11

fost reediiata irr t:ulrr.ii{ii {ip,l(grzrllce) lberte speciaie in i9g9. paul

chacornac fht:'; o :,!nr,,rli a lqrlului si prcifiiuh,ri acestui;r: li-'ctura acestei car'[i. Este modul nostn] dr..r r ;r'vcrtiza;lir;rvem de-a
,,constatt, lir:c cu o aslrmarc filarlc pcrsoualir dc vaiii lcxll, delxers care
fondatol de sc:cr;li;i,. rlil r.sri, r{ir,uipurirl ninlrnui. prin inteligenta sa
'' nlicleazi dictonul lui T'erentianLls fulaurLlii: i!a!,'ort :'rtttjli.tta libelli!
ridicati si prin si"ril iiirj :irr a inlelcs corect valoarea luclurilor..
"-i.ir.ri:;:1.i','. ,''-i:rsul latip a devenit as1fel si titJr.rl lirtr:i [ril.rli,:i:r'ittrl1]1j rcspective.
Pe masuri Lrc l-nai.iir;r1.r,.,.;;r i, ,,i,rr1iriLt. a rieiicroperit orizontrrri vaste
c:rrc
au devenit Lln norr ilrili.:'i rii.';ricr:il1c pr:nrrr;::llorul lirrili splr: r,irhiriie
i tn i i l',.' ! i ;'
t'JLtitcr ; t ;:ttiL l,
cele mai inaltr."
Iisra biblilqiel1L..r
["r.lcian Frrcr4r
.'\braharn Evreul. Carten hierogIi./ici
Apuleius, Miigarul de nur
 76 Is'tot'iu ntogit:i
Notd asupra edilei 17
Areopa*itul Djorrisie (S fhntui). 7i u tatu l Ierat.h iei d in B i s ericit,
Meung, Jean de, Trandafiril
Areopagitul I)iorrisrc (Sirintul), TruktntI lerurltici ditt C'er
Olyrnpiodor, Note despre Filebus ;i Fedon
Areopagitul Dir:nisie (Si$rrtnl), TrurutttI iriume,Ior Dit,ine
Oupnek'hat. Cartea ocultismului indian
Augustin (Slintll), Or<z;ul lui Dutnnezeu
l)aracelsus, Theopharst Bombastus Aureolas, F il o s ophi a S agax
Ballanche, Piene-Simon, OdZa
l'atricius, Francois, Magia filozoficd
Boismont Briere de, Alexandre. De.s hallucinations, or.t Histoire ruisotutde de.y
l'lrilostral. Viuta lui Apollonius
apparition-t, rlcs ttisions, des.rctnge', de l'extase, du nngndti.snte et dlt
l'llton, Comentariile asupra lui Pannenides
sornnnntbulisme [Halucittulii san istoria gdnditd a aparitiilor, viziuni.lor,
f
'ostel. Guiliaume, Cheia lucrurilor ascunse de la inceputul. lumii
t:iselor, extanrlni, magnetismului ;i somnamhulisrnuluiJ.
l'roculus, Teurgia
Cahagnet, I-,ouis Alplrons e, Arcanele vieyii viitoare
l{rrgon, M., Cartea masoneriei oculte
Calragnet, Louis Alphons e. Lumino mor[ilor
.\'apher Yetzirah
Calragnet, L,ouis A\rhons e, .ilfiagie magneticd
Socrate, Comentariile lui Hermias despre Fedru
Cahagnet, l-ouis Alphonse, Revelalii de dincolo de mormdnt
Syncsius, Diclionar al tuturor yiselor cu explicalia lor
Cahagnet, Lonis Alphonse, Sanctuarul spiritismuhil
Synesius, Tratat despre vise
Curten lui Ettrth 'l'u/rnudul
Cartea hri Thotlt 'I ieck
Ludwig, Sabatul vrdjitoarelor
Cazotle, Jacques. I) i avo lul I n.drdgo,s tit f orrebianca Francois, Epitome delictorum
Cefion Salon-ron, Intnu.rile lui llonter
f'ournefort, Cdldtorie in Levant
Clopinei, Ro nan ul tran dafi ru lu i
l'rismegistus, Hermes, A s clepi os
Cfollius, Oswald, Cartea semndturilor I'rismegistus, Hermes, Pym andre
Dacier, Andr6, Doctritm lui Platon l'rismegistus, Hermes, Tabla de sntarald
Dante Aligheri, I)itina Comedie
l'r'ithemius, Johannes, Steganographia, 1606.
Deleuze, J. P. F., Mdmoire sur lafaculti de pr|visiotr
[studiu asupra fautltdyii Vaillant, Marc, Istoria speciald a Rom-Munilor sau Boemienilor
previziuniiJ
Valentinus Basilius, Zes dovze clefs de philosophie de Frere Basile Valentin ...
Du Potet M., De.spre nogie
Traictant de la vraye medecine matalique. Plus I'Azoth, ou Le moyen de
Eckartshausen, Karl von, Cartett gennand tlespre tnagie
Etteilla (Alliente), Tarotul .faire I'or chachi des philosophes. Tradvction .francoise. by Basilius
Valentinus, [Doudsprezece chei ale filozofiei] , 1 624.
Figuier, Lr.rdovic, D o c: trina,y i hr c riir i I e a I c h im is tilo r
Vatigueno Jean de, Liber mirabilis, 1522.
Flamel, Tranclu,liruI
Wronski, Josef Ho€n6, Reforme du savoir humain II (Philosophie) , [Reformd
Garinet, Jules, /{nrolre de lu magie en France; depuis Ie commencement cle la
a autoasterii umane (Filozofie)), 18a8.
rtusntrtt:hie.f uscpr'd no"t.f ours Ilstoria rnugiei in F'ranjaJ
Xirnenes, cardinal, Prefala la Raymond L'ille, Meditations de I'Hermite de
Clrilclenstubbe Baron de:, pneumatologit pozitit,d 1i experinrcntcrld; realittttecr
B laquerne [Meditaliile s chimnicului B l.aquern eJ, 1281.
spiritelor qi fbnrsrnenelor ttti.nunote ule scrierii lor directe
llildebrand (Cadolous). (jyintoru-u! lui flonorius (nI II-leo) L.P.
Khunrath. I'Ienri, A n fi t ea t ru I in I e I ep c i t.r i i. e tern e
u

Lamartine. Alphonse tle, I{istoire des Girondins f{storia girondinilorl.

Leon al III-lea, l:l n r:h i r i,l i t; nu I
** * Logoi;inir:u din {'at.ini
I-olliii, Cui llar.rnre
di-:, /lnnlsr t I t *t n J c /i t. / tii
t.r u

Luchet" I-uclict ( l\4alc1i iz,.,t1\- {'onlltt in I nfi .iya iht ninuti lot.
Maiscn i\4. dc-. 5r'r,r.i,.rll dc,tpr<' {.ltinu
Mesnrer" J:iranz Anilrr. ,lit'tnttrii 1i uiirt.sne, tirntute tle pt.ttr:edeele lui Eslttn
b{ctoclirr:;. Li b cr 1,4 i rc l: i I i,t
Istoria magiei
 Opus hie rrtrt'hit:unt t:t t'tIlrciicuut.1

r Operir ierarhicd gi catolicd. (H. Khunrath, De/inilia unei otrtera irnpurtunte).

 t

I PREFATA
1:
- la prima edilie -

i
Lucrdrile lui Eliphas L6vi despre qtiin{a vechilor magi
formeazd, un curs complet i^mpd(it in trei pirli: prima parte
cuprinde Dogma qi Ritualul Inultei magii; a doua parte, Isloria
Magiei; atreia, Cheia Marilor Mistere.
I Fiecare dintre aceste pirli, studiatd separat, oferd o inviliturd
I
complet5 qi pare si conlind intreaga $tiin1d. Dar, pentru ca una sd
I
fie de o inlelegere deplind qi cornpletd, va fi indispensabild
studierea in profunzime a celorlalte doud. Aceastd lmpirtire
temard a operei noastre a fost impusd de $tiinlA, deoarece
descoperirea Marilor Mistere ale acestei $tiinte se bazeazd in
intregime pe semnifica{ia pe care hierofan{ii o acordau numerelor.
Trei era pentru ei numdrul generator qi in invdldtura intregii
doctrine ei analizau in primul rAnd teoria, apoi realizarea ;i
ulterior adaptarea la toate posibilele reguli de utllizare. Astfei,
s-au format dogmele, fie ele filozofice, fie religioase. Astfel,
sinteza dogmaticd a creEtinismului, urmas al magilor, impune
credinlei noastre trei persoane in Dumnezeu qi trei misteie in
religia universali. Noi am urmat, in impdrtirea celor doul lucrdri
deja pu-blicate, ;i vom urma in impdrlirea celei de-a treia, planul
creat de Cabald; cu alte cuvinte, in cea mai pur6 tradilie a
ocultismului.
Dogma Ei Ritualul sunt divizate fiecare in doudzeci si dou[
de capitole marcate prin cele doudzeci qi doud litere ale
alfabetului ebraic. Am plasat la inceputul fiecirui capitol litera
care corespunde cuvintelor latine care, dupd cei mai mari autori,
indici semniticalia hieroglifica. In acest fel, la inceputul
primului capitol, de exemplu, se poate citi:
1xA
Primitorul,
Disciplina,
o,?;,:fl'
Ceea ce inseamni cd litera x Aleph, al cdrei echivalent in
latini este A, numeralul 1, reprezintd primitorul, persoana che-
rnatd la iniliere, novicele, individul abil (scamatorul tarotului),
c.gea ce semnificd, de asemenea, sylepsa dogmaticd (disciplina),
liin{a in acceplia sa generald qi primard (Ainsoph); in fine, ideea
24 Lstoritt rttttgiei
primare qi obscr-rrdL a divirritdlii exprimatd prin Keter (d-loroana)
in teologia cabaiisticd. CapritolLrl este ciezvoitarea titiului qi titlul
confine in rnod hieroglific tot capitolul. Ca$ea intreagii este
structurall ?tt ilcord cu aceastd ctlrnbinalie"
Istorin ll,Iagiei, care tlfineazd teoria generald a $tiin{ei
prezenti in caftea Dogrua ;i Ritualtil..., descrie Ei explicd reali-
i6ri1e acestei ;tiinfe de-a lungirl timpurilor, fiind combrinatzi,
confonn numdrului septenar, a$a cum vorn explica in Intro-
duc:ere.Num[rul septenar este acela al s[ptiminii creatoare Ei al
reahzdrii divine.
Cheta Marilor Mistere va fi.bazald pe numdrui palnt care
este cel ce formeazi tainele Sfinxului qi manifestdrile elemen-
tare. Acesta este, de asemenea, numdtul pdtratului qi al forJei qi
vom stabili, in aceastd cafte, cetlitudinea pe baze de neclintit'
Vom explica in intregime enigma Sfinxului qi vom oferi
cititorilor noqtri cheia lucmrilor ascunse de la inceputul lumii,
pe care savantnl Postel nu a indrbznit sd le prezinte in vreuna din
ie4ile sale clec0t infr-o manier[ foarte neclard qi fbr[ sd ofere o
explicalie satisfficftoare.
Lstnrkt Magiei explicd aserliunile conlinute in cd4ile Dog-
ma qi Ritualul;, Cheia Murilor Mistere va completa qi explica
Istorio Magiei, astfel incAt, pentru cititorul activ, nu va lipsi
nimic, sperdm noi, din secretele Cabalei evreilor ;i ale Inaltei
Magii, t-ie a lui Zoroastru, fie a lui Hermes.
Autorul acestor cI(i oferd cu drag[ inimd lec]ii persoanelor
serioase gi instnrite, dar trebuie si-Ei prevind cititorii de [a bun
inceput cI nu vorhcgtc pur si sirnplu despre o aventurii' cI nu
predri clivinalia. nu fitce preziceri, nu ndscoce;te biuturi magice,
nu f-ace vriiitorii ri nici invr-'r;ari. Este itn om de qtiin![ 9i nu ttrr
individ caru cautd prestigir,rl. EI condamn[ energic tot ceea ce
religia dezaprr.rbi si. iu ct'rnsecinld, nu trebuie confunclat cu
oaurenii ciil'c po{ tuihrira titrd teamd, in hot[rArea lor de a-gi cren
gtiinta. o traciilie periculoasi sau ilicitd.
fli acceptio critic5 sincerS. dar nu inlelege anumite ostilidli.
Studiul serios 5i mlnca conqtiincioas6 sunt mai presus de
toate atacurile; gi cele dintAi bunuri pe care lefumizeazi celor care
gtiu sd le aprecieze sunt pacea profundd Ei bun[voinfa universalS.
Eliphas L6vi
1 septembrie 1859
iNTRODLTCTJRE
De prea mult timp Magia este confundatd cu acliunile
garlatanilor, cu halucinajiile bolnavilor qi cu crimele unor riu-
fEcitori celebri. Mulli oameni, de aitfel, ar defini Magia drept
,,arta de a produce efecte frrd cauze". $i dupi aceastd defini1ie,
nebunul va zice, cu bunul sim! care-l caracterizeazd, chiar ;i-n
cele mai mari acte de nedreptate ale sale, cd magia este o
absurditate.
Magia nu ar qti sd fie ceea ce o f-ac cei care nu o cunosc. Nu-
i este cu putinld nimdnui sd facd un lucru sau altul; ea este ceea
ce ests, ea existi prin ea insbqi, precLlm n,aternatica, cici este
qtiinla exacti qi absolutb a naturii qi a legilor sale.
Magia este qtiinla vechilor magi; qi religia creqtin6, care a
arnulit oracolele mincinoase Ei a oprit laudele la adresa falqilor
dumnezei, ii dezvdluie ea insiqi pe acei rnagi venili clin Orient,
ghiclali de o stea, pentru a-L adora pe M0ntuitorul lumii in
leagdnul Sbu.
Tradilia le d5 acestor magi titlul de regi pentru ci inilierea
in magie constituie o veritabild regalitate qi pentru cd Marea Artd
a magilor este numiti de cdtre toli adeplii sdi: Arta Regald sal
Sfdntul Regat (sanctum regnum).
Steaua care ii conduce este aceeaqi stea strdlucitoare a cirei
imagine o descoperim in toate inilierile. Aceasta este pentru
alchimi;ti semnul chintesenlei. pentru magiqtri -- morea arcand,
pentru cabaliqti - pentagrama sacrd. Vom dovedi ci studierea
acestei pentagrame trebuia sa-i conducd pe magi spre
cunoaqterea noului nume care avea sd se inalle deasupra tuturor
numelor qi sd facd sd se indoiascd genunchii tuturor fiinlelor
capabile de adoralie.
Magia reuneqte aqadar in aceeaqi qtiin!6 ceea ce filozofia
poate deline mai sigur qi ceea ce religia are mai infailibil Ei mai
etern. Ea impaci perfect qi incontestabil aceqti doi termeni care
par opuqi: credinla raliunea, ;tiinla si credinta, autoritatea
;i qi
libertatea.
 Introdut:ere 2J

Ea oferd spiritului uman un instrument de certitudine

filozoficd qi religioasd exact ca qi matematica. si exprimdnd
chiar ra{iunea infailibilitSlii maternatice.
Existi astfel un adevdr absolut in elementele infeligenlei gi
credinfei. Raliunea supremd nu a ldsat sd tremure la intAmplare
licdririle judecd{ii umane. Existd un adevdr incontestabil, existd
o metodd infailibild de a cunoaqte acest adevdr; qi, prin
cunoaqterea acestui adevdr, oamenii care-l adopti pot sd statueze
drept reguli a propriei lor vointe o putere suvcrand care ii va
transforma in stdpAnii tuturor lucrurilor inferioare si ai tuturor
spiritelor rdtdcitoare, adicd in arbitrii qi regii lumii!
Dacd intr-adevir aqa stau lucrurile. de ce aceastd inalti
Stiinli este incd necunoscutS? Cum sb presupunem existenta
unui soare atdt de splendid pe rin cer pe care-l veclem intunecat?
,f
) Inalta $tiinld a fost mereu cunoscutd, dar nun"lai de inteligen{ele
* de elitd, care au inleles necesitatea de a tdcea si de a aEtepta.
t
$ Dacd un chirurg priceput reusea s5 deschidd in mijlocul noprii
f ochii unui orb din naqtere, cum l-ar fi putut el lace sa in{eleagd,
1.

inainte de zori, existenta si natura Soarelui'?

i
$tiinla are noplile si aurorele sale, pentru cd ea of'erd lumii
intelectuale o viald care are propriile sale miqcbri controlate si
propriile sale faze progresive. Sunt aici adevdruri asemdnitoare
unor raze luminoase; nimic din ceea ce este ascuns nu se pierde,
dar, de asemenea, nimic din ceea ce descoperirn nu este absolut
nou. Dumnezeu avrul sd dea $tiinlei, care este reflectarea gloriei
Sale, sigiliului eternitdlii Sale.
Da, Inalta $tiin!i, $tiinla Absolutd, este Magia Ei aceastd
aser{iune trebuie sd pari desigur paradoxalS celor care nu s-au
indoit incd de infailibilitatea lui Voltaire, acest ignorant
extraordinar, care credea cd qtie atdtea lucruri, pentru cd el
descoperea rnereu mijlocul de a r6de in loc de a invSla.
Magia era gtiinla lui Abraham qi a lui Orfeu, a lui Confucius
Fig. l. Pentagrama ab,colutuhti. qi a lui Zoroastm. Acestea sunt dogmele Magiei care au fost
sculptate pe Table din piatri de cdtre Enoh si Trismegistus.
Moise le-a purificat Ei le-a descoperit - acesta este sensul
cuvAntului a revela. Le-a oferit o noud infbligare cdnd a fEcut din
sfAnta cabald moqtenirea exclusivd a poporului lui Islael gi
28 lstoriu ntctgit:i
secretul de nepAtruns al preofilor sdi, misterele Eleusisului qi ale
'Iebei din carir s-au pistriit cAteva simboluri deja alterate a
Ei
cdrei cheie mistcrioasd se pierdea printre instmmentele unei
superstili; in corri inu:r crpansiurte.
Ierusalimul, ucigag al profelilor sdi qi prostituatS, de atdtea
crri, a falgilor zei ai asirienilor qi babilonienilor, qi-a pierdut la
rindul sdu e uvAntul sfAnt, c$nd un Mdntuitor, anunlat magilor de
o stea sacrd, a venit sd de-qtrarne voalul folosit in vechiui tempiu
peritru a da Bisericii o noud fesdturd de legende qi de sirnboluri
care ascunde profaniior qi conservd mereu pentru cei alegi
acela$i ade.rdl'.
latd ce ar avca cle citit :Eavantul qi nefericitul nostru Dupuis
in pianisl'erele rndienc si p* tdbli{ele de la Denderah gi, in fafa
afirma{iei unanime a nrfurii 9i a nronumentelor gtiin{ei tuturor
veacurilor, el nu ilr conchide cu negarea cultului cu adevirat
catolic, aclicir unil,i:r'i;ni ril e lt:rn!
Aceasla *i;r lririntiir.:n ;inui absoiut q;tiin{ific Ei religios, al
doctrinei carc sc l'czuirii i;rtr-un singur cuvAnt, in fine, al
cnvAntului, pc liir.ld pirrr-r-iLrl 1i regdsit, care se transruitea celor
alegi dintre roti iniiraiii rnrir-:i; era insigi amintirea, cr:nservat5
sau, poate, pi:cfnn;i, in uri ilnri cr:lebrilor templieri, care devenea
pentru tilnfr: nsociir{iilr,: u,r,,l"cte ale rozacrucienilor, al ih.lnri-
nalilor qi rl li'inir:ill;isi.)riNirir.. ratirrnea ritualurilor ior bizare, a
serrrlclor lr.rr:nui rr-rillI s.'ir rruii putin convenlionale;i, mai ales,
a devotanrenLulLri ior lcciproc qi a puterii lor.
Doctrine lc gi rnisterclc h4agiei au fosi profanate, nu vrem s5
nu recruiioagten :rsta, qi insiigi aceastd profanare, reinnoiti veac
dupd veac, a lbst pentru irrlprudenlii revelatori o mare ;i teribilS
lec{ie. Gnosticii au sbvirE;it proscrierea gnozei prin creEtini qi
sanctuarul oflcial este in{iiris inaltei inilieri. Tot a,sa, putelea
erudiliei a {i-rst comprornisii cle atentatele ignoranfei uzurpatoale
gi dezordinile din sanciuar sunt reproduse in stat pentru cA
intotdeanna, de voie. r-lc nevoie, regele e deasupra preotului, iar,
pentrli ca sanctLrarLll etcrn al invdlbrii divine sd devind durabil,
puterile terestre r,or astcptii mercll collsacrarea qi forla lor.
!nlnsdut:ere 29
Cheia stiintei a fost ldsatd copiikrr gi,, clLririi cum trebuia sd
ne agteptdrn, aceasti cheie acum raiacita este ca qi pierdutii. To-
tusi, un oilr cri o illare intuitic si cu un rlalc curaj moral, contele
Joseph de Maistre, catolic convins, observAnd c6 h"unea era
lipsita de religie Ei cd lucnrrile nu pi"rteau dura astfbl, iqi intorcea
involuntar privirea spre ultirnele sanctuare aie ocuitismului qi
invoca prin toate leg[mintele sale ziua c6nd afinjtatea naturalii
care existd inh'e stiinla gi credin!5 le va reuni in sfhrsit in mintea
unui om de geniu. ,,Acela va fi rndre! -' scria ci - ;i va {'ace sd se
?ncheie secolutr al XVIII-lea, care incl clureazd... Se va vorbi
iltunci de stupiditatea noastrd actuald a$a cum noi vorbirn despre
[ral"baria Evuiui Mediul "
Prezir:erea conteltti de Moistre se rectlizea.zd; alianla dintre
.y/iinld qi credintd, cctre existd de nrull tinrp, s-a realizat in s/dr;it,
trLt f ntr-un om cle getitt - el nu cLclioneuzit in t,t'eun fbl penlnt a
litr:e sii s'e yar{d luminu ;i, rle altl'el, genirtl ntt l dewort.ylral nicio-
t:.kftti ttitytit:, du(:(i u{:eil"\tu ttt,t in,s'attrnnti yt'ttntlt:;tri:tt .tr.t ,.:,tt'epti-
uuttlii,7i lwninile.cd!e ifluccetihile urttl;in;ii.,t\.{tirt'lt ittleyr-tr
llt't:.lin,Ll€. r.Jour sd .fie tlest:operit, *1tt;i t.'i'l uttti itttrssr.tisll itintre
l){}}}o{tt'e yo. puteo .;a-l in{eleugir "yi lu ut:'t't;it: .tii^l tlriut;ir,ylrt:;e"
01 nu va cleveni, totuqi, niciodata 'rtLrlgat'. ]lr)ntrli c:li este
autrlritar si pentru cri cloilr anarhia uvarrt:r.jciizri prerjrrdecatile
r;eilnttrriui; nrasclui' nLt le It'cl-lille at.lc,,,ii;'Ln i iiirsr;ii.itc. altfel pro-
p:t'r:sul s-ar ll oplit gi viata ar fi incctat; ;rc,:i i:iittc-viiir) ill ir'leilor
corltr:are, ciocnirea opiniilor, pasiunii* luulii dc[elirrinale dintot-
de,iluiur de visele de rlonrent surlt usccstli * clclte i"ii ililcl*cti:ale
i,r llopoarelor. Mullimile ie siult bii:i: rii rle ;rcei:a pJrliiscsc i:u atAta
ugurlnqd cabinetul dor:torilor in faveiari:a tri:rpii:r-lu:lol'qarlatanilor.
Insisi oamenii care se opresc perrtn: a s{l oculla special de
filozofie se aseamind aproape intotrieauna acelor copii care se
,jr:aca propundndu-;i intre ei enignlc ;i carc se grdbesc sri scoatd
clin joc pe cel care ;tie cuvAntul dinailrie. cle fiic[ sa nu-i impie-
rlice sd se joace, pierzAndu-gi tot interesul dln pricina ditlclrltatii
intrerbirilor lor.
,,Fericrli cei curafi cu inima, clci ei il vor vedea pc
l,)umnezeu.", spllne inlelepciunea etcrn6. Puritatea inirnii puri-
Ilc;i asadar irrteligen{a qi verticalitatea volnlci aduce exactitatea
30 Istorio magiei
preceptului. Cel care preferd in locul a orice adevSrul qi justilia
va avea dreptatea gi adevdrul drept recompensS, deoarece
Providenla Sr-lpremd ne-a dat libertatea pentru ca noi sd putem
stipdni via{a; ;i adevdr-ul insuqi, oricdt de riguros ar fi, se impune
cu bldndete qi nu foloseEte niciodatd violenla pentru incetinelile
sau migrdrile voin{e i noastre, sedusd de atrac}iile minciunii.
Dar, spune Bossuet, ,,ina.inte de a exista cevo care sd placii
saLt cet)a care sd displacd simlurilor noastre, exi,std un adevdr; ,yi
se intdmpld de la sine ca acliwnile noastre sd fie reglate, nu se
petrec dupd placul nostnt". Regatul lui Dumnezeu nu iilseumnd
autoritatea srbitro.nilui, nici pentru oame.ni, nici pentnl
Dumnezeu irLsu;i, ,,Un lucnL, ,spttne Sfdntul Totna, nu este drept
pentru cd Dutnnezeu il trect ustJbl, ci Dumnezeu il doreste: pentru
cd este drept. " Bulonlu dittind gt:erneazd ;i necesitd. matematir:ile
eterne. ,,Dumnezeu o .fdui totul cu numiir, cu greutate qi cw
mdsurd. " Aqa spune Ei Eiblia. Mdsw"ali un coll al Crealiei qifaceli
o inmultrire proportianala progresivd qi ittfinitul intreg va
multiplica cerc:ur^ile Universului cere se vor fransJbrwta in seg-
mente prollorlionule irftre bralele ideule ;i incruci;ate ale compa-
sului; ;i acum presupuneli cd intr-un punct de trndeva din Univers,
deasupra voastt'[r, o mund line un alt compas sau un echer, liniile
triunghiului celest le intdlnesc cu siguranld pe cele ale cunposului
;tiinlei pentru a.fbnna stea.ua misterioasd a hd Solomon.
,,Ve{i./i mdsura{i -- spune Evanghelia cu miisura de care
voi in;it,d va Jbla,ri{i." Duntnezeu nu intrd in lupta cu omul
pentt'u a.-i ,:itrivi. rntireli.a qi nu pune vreodatd gretttdtri inegale in
balanla Sa. Pentru cd EJ vrea sd incerce forlele lui lacob, ia
chipul unui om sl cdrui asalt il suportd patriarhul o noapte
intreagd ;i, la sfdr;itul acestei lupte, existii o binecu,viintare
pentru cel tnvins ;i gloria de a .fi suslinut un antagonism
asemdndtor ctt titlul nulional de Israel, adicd un nunle care
tnseamnd: ,,Puternic c:ontra lui Dumnezeu".
Am auzit creqtini, mai mult zeloqi dec6t instruifi, explicAnd
intr-o manieri ciuctrati dogma eternitelii suferinlelor. ,,Dumnezeu
- spuneau ei poate sI se rdzlune la nesfdrgit pentru o jignire,
pentru cd, dacd natura de a-L ofensa are limite, mdrimea ofensei
nu are". Sub acest pretext, un impdrat al lumii ar trebui sd
Introducere 31
pedepseasci cu moartea pe copilul care, I?rd rnotiv, din neatenfie,
i-ar fi murddrit poalele purpurei Sale. Nu, acestea nu sunt
prerogativele mdreliei qi Sfintui Augustin in{elege asta cel mai
bine: ,,l)umnezeu este ribddtor pentru cd este etern!"
Totul la Dumnezeu este dreptate pentru cd totul este
bundtate; El nu iartl vreodatd in felul oarnenilor, pentru cd El nu
ar qti sd se enerveze precum noi, dar riul flinci, prin natura sa,
incornpatibil cu binele, preculn ziua cu noaptea, precum diso-
nan{a qi armonia, omulfiind, de altfcl, inviolabil in libertatea sa,
orice greseald e ispdqit5, orice rdu esie pedepsit printr-o suferinld
proportional5: putem sd-l chemdm pe Jupiter in a.jutorul nostru
cind carul nostru se impotmoleqte; dacd noi nu ludm lopata gi
tArnScopul, asemenea omului din fabuli, Ceru-l nu ne va trage de
urechi. ,,Ajutd-te singur qi Cerul te va ajutal" Astfel se explicS,
intr-o manierd total ralional5 qi pur filozoflcd, etemitatea posi-
biid qi necesari a pedepsei cu o cale ingustd deschisd omului
pentru a i se sustrage, aceea de a se cdi si aceea de a munci!
ConformAndu-se regulilor for{ei eteme, omul poate si se
alSture puterii creatoare gi si devind creator qi conseruator
ersemenea ei. Dumnezeu nu a limitat la un numir restrAns de
trepte urcarea lurninoasd a lui Iacob. Tot ceea ce natura a fEcut
in{'erior in om, ea supune omului, pentru ca ei sa-;i mireascd
dr:meniul inal{Andu-se in permanen!61 Astfel, lungirnea gi chiar
l)eqretllarea vietii, atmosfera qi furtunile sale, pdmAntul gi filoa-
ruele sale metalice, lumina qi prodigioascle sale miraje, noaptea
ri .risele sale. moarte;i Ei firntomclc :,alc, totlll se supune scep-
lrrrlui legal al maguh,ri, bastonului pastoral al lui Iacob, nuielei
iirigeratoare a iui Moise. Adeptul devine regcle elementelor,
tlrnslonnator al metalelor, arbitru al viziunilor, conducdtorul
,.rracolelor, stdpAnul vie{ii, in fine, in ordinea matematicd a na-
1urii, si conform voinlei inteligenlei supreme. Aceasta este ma-
gia in toatd gloria sa! Dar cine va indrdzni in secolul nostru sd
adauge credin1a intre cuvintele noastre'/ Cei care vor dori sd
studieze cu aplecare qi sd qtie sincer; pentru cd noi nu ascundem
irdevdrul sub voalul parabolelor sau al senrnelor hieroglifice, a
venit timpul cAnd totul trebuie spus qi noi ne propunem si
spunem totul.
32 Istorin ntttgiai
Urmea:r;i sfi descopcrinr ilu numai aceit$td sfiin{a
dintotdeaurra qiculte. car*. ciupa clril1 aln spus-o deja" se ascunciea
in spatele umbre.ior misterelor antice; care a fbst rdu ard{atii saru
rnai degrabd nedemn desfiguratd de gnostici; care poate fi ghicitd
sub obscuritdtile ce acoperd pretinsele crime ale templierilor gi
care se regdsegte, acoperiti de enigme acum impenetrabile, in
ritr.ralurile inaltei masonerii. I)ar vom aduce la lumina zilei pe
regele {antastic al sabatuh"ri si \rotx expune fundarnentul magiei
negre in sine, abi:ndonati de rnult timp de rAsul micilor urmaqi
ai ILri Voltaire, inspiiimiritbto:rrelor realitd{i.
Penlnr rr-iulti rlinh:e cititori. magia este qtiinla diavolulLii.
Fdri ?ndoiali. Ca si curn stiinla Iurninii este aceea a umbrei.
ln primul rAncl. nrfirfurisim cu curaj cd diavolu] nn ne fhce
tiic;i. -"liu m;i 1"ern cli:cAt d* cei care se tem de diavol, spilnea
Sfinta "l'ercza,"" lnsiii. dr:clarlm cte asemenea cd nici nu ne foc.
sfi rAdcin; il ca giisinr f oartc dr:plasate glurnele h'ecvente al cdror
cibiect eslr: d ja vrllui.
(Jricc s-ar intiinri:la. noi clorinr si-l aducem in f-a{a gtiin{ei.
Diavoiul si stiintal Se pure cd aproltiind cloud cuvinte atst
de ,ytraniu selltrrate, cnttorul oce,gtei cdrli a ldsat sci se yadii de
la inceput irleea so" A a,dut:e /a lunina personificarea nisticli a
tenehrelor nu inseatnnd a ni.mici minciunc tn -/itta ctder,,ilntlui'l
Ntr inseamnd a risipi ziua co;marurile iffirne ale nap{ii!'} [iste'
ceeu ce ganclesc, nlr aven't vrewr clubi,u, cititorii supet ficiuli gi ei
ne vor conda.mnn.fdr[t n ne ascu,lta. Cre,Stinii prost instrt,ti/;i vot"
crerle cti venim sd subnilndm dogma Jundamenteld a moralei lor
negdnd in/brnul, iar ceilntryi yor intreba: /a ce bun sa coniltayi
erorile cat e f ncd. nu ingald pe nitneni? Este cel pwlin ceea ce.-;'i
inr:hipuie ei. E necesar nht.nci. sd at dtdm clar linta naastrd ;i sii
,slabilitn at tiirie principiile noastre. Le spunem clin stru,t
cre;tinikn":
.4utorul ar:eslei r-:itr'{i este rre;tin ca ;'i voi. Credinla ,so este
aceea a unui tatolic Tntternic;i pro.fund conyins: a;udar', el nu
vine sd nege dog;nele. t,ine srt t:tnnbuti in'tpieta.tea infbnneLor
sale rcle mti peritulo{$e, acelecr ale .falsei creclinle Ei ale
sLtllerstiti(i: t,ine ^sii r:rtrogrt din intunerir: trtr: uegnt/ suc:c'esor r-tl
Itti,lt"ittrune,t, in st'o1xrl tle tt urilts h luutinct zilei gigantest'cr stt
Itt!tt:duc.i:re 33
neptttittyii ,yi nrctrect ,su nti.:erir; cl vinr sii ,:-uptu!ti l;olutiilor
Sliinlei problentct striiveche u riittiui; 'r,!ne ,trt-i dr,{roneze pe
rege.le in/brnttrilor Ei ,sd-i uplet:e lt'titttea Stiinii l* pit'ictarele
ct'trcii! $tiinya virginci ;i mattd, it t'irti dttlre ,ri luminr.tasd
imagine este Maria, nu este prede.rliutrtu sa clistrugri si co1tul
onticultti ;arpe?
Pretinqilor filozofi, autorul le va spllne: I)e ce negafi ce nu
puteli intelege? Neincrederea care :;i: aJirmii in fata neclu.los-
cutului nu este mai temerara qi nrai putin cons;olatoare decdt
credinfa? Ce inspdimdntitoare figurii a lirrlui prersonificat vd
face sd zdmbill? Nu auziti deci hohornl de plins al runanitdlii
oare se apird qi care plAnge zdrobitit de imbriiljsarea monstrului?
Cu alte cuvinte, n-a{i vdzut nicicidata J:Asi"ti atroce al ornului rdu
oprimAndu-l pe cel drept? Aqadar, nu a(i simtit niciorlata
deschizAndu-se in voi aceste adincimi inftrnalc care sapii lntr-o
clipa in toate sufletele geniul per.;et'siliilii'l }tilul mr:ral existd,
este un adevir lamentabil; el domncste in anumile spir.ite, el sc
incarneazd in anumili oameni; deci. cste persrinificat, cxista dccj
demoni qi cel mai rdu dintre acegti dcrnoni estc Satan. Iatd tot
ceea ce vd cer sd admiteli si ceea ce vd va 11 dif"icil si-r nu aprobati.
Asadar, sd fie bine inleles ca qtiin{a Ei credinla nu se
preteazd la un concurs tot atAt pe cdt dorneniile lor sunt
inviolabile ;i separate. Ce credem rrr-.i'l Ceea ce nu putem qti bine
astf,el incAt aspirdm la acel ceva clr trut;i fo{:r. Obiectul credin{ei
nu este pentru qtiinla decAt o ipoi-r;z:r necesari qi niciodati nu
trebuie sd judecam treburile qtiin{ei prin procecleele credinlei,
nici, reciproc, treburile credin{ei c:u procedeele qtiiri}ei. Verbul
credinlei nu este discutabil din punct de vedcre gtiin{ific. ,,Cred
pentru cd este absurd.", spunea'Ier-tullian, ;i aceste cuvinte, de
o aparentd atAt de paradoxald, sunt de cea mai inaltd juclecatd. in
sfArqit, dupi tot ceea ce putem prt:supllne rezonabil, existd un
infinit la care aspirim cu o sete pEtirnagii si care scapd chiar qi
aspira{iilor noastre. Dar, intr-o apreciere t'inal5, infinitul nu este
absnrdul? $i totuqi, simlim cd aqa este. Infinirul ne invadeazd,;ne
depSgeqte; ne ameleqte cu prdpdstiile h-ri; nc zdrobeqte prin toati
rndrelia sa. Toate ipotezele gtiinlifice sunt ultirrele crepuscule
sau ultimele umbre ale ;tiinlei; credin{a incepe unde ra{iunea
34 Istoria magiei
cade epuizat5... Peste g6ndirea umand existd raliunea divin6,
marele absurd pentru sidbiciunea mea, absurdul infinit cu care
md confund qi in care cred!
Dar numai binele este infinit; rdul nu poate fi, Ei asta pentru
cd, dacd Dumnezeu este eternul obiect al credinlei, diavolul
apar{ine qtiinlei. in ce simbol catolic se afl6 chestiunea diavo-
lului? Nu ar insemna o blasfemie sd spui: credem in el? El este
numit, dar nu qi definit, in SfAnta Scriere; Geneza nu vorbeqte
niciunde despre o pretinsd cbdere a ingerilor; ea atribuie pdcatul
primului om garpelui, cea mai vicleand qi cea mai periculoasd
dintre fiinlele vii. $tim care este tradilia creqtini privitoare la
acest subiect; insd, dacd aceasti tradilie se explici prin una dintre
cele mai universale alegorii ale qtiinlei, cine va imprumuta
aceastd solu{ie in locul credinlei care aspird numai la Dumnezeu
qi dispreluieqte fastul gi lucririle diavolului? Sd nu vi indoili cdci
tradiliile sunt pline de revelalii qi de inspiralii divine.
,,Diavolul poartd lumina Ei chiar adesea, spune Sfhntul
Pavel, se transfigureazdin inger al splendorii."
,,Am vdzut, spunea M6ntuitorul lumii, l-am vdzut pe Satan
cdzdnd din cer ca un trisnet."
,,Cum ai cdzut din cer, se tAnguia profetul Isaia, luminoasd
stea, tu care te in[lfai dimineala?"
Deci, Lucifer este o stea cdzutd; este un meteorit care arde
mereu si care ia foc chiar dacd nu mai luceste.
inse, acest Lucifer este o persoane sau o forJd? Este un inger
sau un tunet rdcit? Tradilia presupune cd este un inger; dar
Psalmistul nu o spune in Psalmul 103: ,,Voi vi faceli ingerii din
fuituni qi miniqtrii din focuri rapide?" CuvAntul inger este
atribuit in Biblie tuturor trimiqilor lui Dumnezeu, mesageri sau
noi creafii, revelatori sau pArghii, spirite radiante sau lucruri
strilucitoare. Sdge{ile focului cu care Cel de Sus stripunge norii
sunt ingerii mdniei Sale Ei acest limbaj figurat este familiar
tuturor cititorilor de poezii orientale.
Dupd ce, in El'ul Mediu, a reprezentat teroarea lumii, dia-
volul a ajuns de rdsul lumii. Urmaq al formelor monstruoase ale
tuturor falqilor zei succesiv rdsturnafi, sperietoarea grotesci a
fost fbcuti ridicolb prin for{a diformitSlii gi a ur6feniei.
Introducere 35
Observdm totuEi un lucru: indrdznesc si rAdi de diavol doar
cei care nu se tem de Dumnezeu. Diavolul. pentru multe din
imaginaliile bolnave, ar fi fost asadar umbra Lui Dumnezeu sau,
mai cur6nd, ar fi idolul sufletelorjosnice, care nu inleleg puterea
supranaturald decAt ca exerciliul fbrd urmdri prea grave ale
cruzimll?
Este important si qtii, in cele din urmd, daci ideea acestei
puteri reprobabile poate si se impace cu cea a lui Dumnezeu.
Daci, pe scurt, diavolul existd, iar daci exist5, atunci asa este.
Nu este vorba aici de o superstilie sau de un personaj ridicol:
este vorba despre religie in ansamblul ei qi, prin urmare, despre
intreg viitorul Ei despre toate interesele umanitSlii.
Suntem intr-adevdr niqte gAnditori ciudali! Ne credem
foafte puternici cAnd suntem indiferenfi la tot, cu exceplia
rezultatelor materiale, a banilor, de exernplu; qi ldsdm ideile
fundamentale in voia hazardului, care, prin schimbiri bruqte de
atitudine, bulverseazi sau poate bulversa toate destinele.
O cucerire a qtiinlei este mult mai importanti decdt
descoperirea unei mine de aur. Prin qtiinf6, aurul este folosit in
serviciul viefii; prin ignorant5, bogSlia nu fuinizeazd decdt
instrumentele mor{ii.
De altfel, si fie bine inleles, revelaliile noastre qtiin{ifice
inceteazd in fala credinJei qi, in calitate de crestin Ei de catolic,
supunem intreaga noastrd lucrare judecifii supreme a Bisericii.
$i acum le rdspundem celor care se indoiesc de existenfa
diavolului:
Tot ceea ce are un nume existd; cuvAntul poate fi proferat in
van, dar nu ar qti sd fie himeric prin el insuqi qi are mereu un sens.
Cuvdntul nu este niciodatd gol gi daci se scrie ci el existd
in Dumnezeu gi cd el este Dumnezeu inseamnd cd el este
expresia qi dovada existenlei qi a adevdrului.
Diavolul este numit qi personificat in Evanghelie, care este
CuvAntul adevdrului, deci existd qi poate fi considerat asemenea
unei persoane. Dar aici apare cregtinul care se indoieqte; sd ldsim
sd vorbeasci gtiinla sau raliunea este acelagi lucru.
Rdul existd; e imposibil sd ne indoim de asta. Noi putem
face bine sau rdu.
36 Is'lorict mugiei
El line de fiinlelc care, congtient qi de buni voie, fac rdu.
Spiritul care animd aceste fiinle qi care le indeamnb la a face
rdu este scos la ivealS, deviat de pe calea cea bund, aruncat in
calea binelui precum un obstacol; qi iatd ce inseatnni exact cu-
vdntul grecesc diabolos, pe care-l traducem prin cuvdntul diavol.
Spiritele care iubesc ;i fac rdul sunt accidental rele.
A;adar, existd un diavol care este spiritul erorii, al igno-
ran{ei voluntare, al amei,:lii, qi existd fiinle care i se supun, care
sunt solii sdi, emisarii :'itr. ingerii sdi Ei asta pentru cd este po-
menit in Errangtrlcli* ca un fbc etem, care este pregiitif, predc's-
tinat, intr-o anurnitb m6:rur'5. diavolului gi ingerilor s5i. Aceste
cuvinte srint toate o r*vclilfi* qr le vom aprofirnda.
Sd abordinl,, a:1;ldar, clircct rdul; rdul este lipsa spiritului de
dreptate din individ"
Riul morai este mincinna din acfiuni, aqa curn mitrciuna este
o crimd in cuvitrtc.,
Nedreptatca cste rsctrl.i rnincluuii; orice minciund este o
nedreptate.
CAr"rcl cineva ac{ioneazii corect qi intr-o manierd loiald nu
existd picat.
Nedreptatea inseanrnA moartea fiirrlei morale, la lbl cun,
minciuna este otrava inteligen{ei.
Aqadar, spiritul lrinciunii este spiritul nnui moft.
Cei cars-l iisculti sunt otrdvi{i de el qi sunt victimele sale.
Dar, dacd ar trebr,ii s[ iuim absolut in serios personificarea
sa, el insuqi ar tl absoiut morl qi in totalitate inqelat, adicd
afirma{ia despre existenta sa ar implica o evidentd contradicfie.
Iistrs ct zis; ,,1)iavolnl s"vte un mincinos lafel ca qi tatdl sdu."
Ce insearmri tatdl cliavolului?
Este cel care-i dii o existenld personald, trdind-o dupd
propriile inspiralii; ornul carc devine diavol este tatdl spiritului
rbu incamat.
Dar el este o conceptie temerard, impietrita, monstruoasd.
O conceplie tradifionald precum orgoliul fariseilor.
O crealie hibridi care a adus o aparentd raliune impotriva
mireliilor creqtinismului, meschinei filozofii a secolului al
XVIII-lea.
Introclucere 37
Acesta este falsul Lucifer al legendelor heterodoxe; este un
inger atAt de mAndru incdt si se creadi Dumnezeu, atdt de
curajos incit s5-qi cumpere independenla cu pre{ul unei eternitili
de suplicii, atdt de fiumos incAt szi se fi putut adora in plind
lumind divind, at6t de puternic inc6t sir continue sd domeasci
in intuneric ;i durere qi incdt sd faci un tron din n.rgprl s[u nestins;
acesta este acel Satan al republicanului qi al ereticului Milton,
r:ste acest irretins erou al eternitelilor tenebroase, defrirnat de
slut*'nie qi irnpopo{onat cu coarne qi gi-reere carc s-al' ltotrivi rnai
dcgrabI cdlauiui siiu irnprlacabil.
zrr ii un lcgat!
Este acest dravol regcle raului, cil $i {.:r-llr liiril
.Diavolul, rnai inteligent tiecit oarnenii, estc ccl care se
tcrnea de propriiie decepgii.
Aceastl lumind neagr5, aceste intuliecimi care se vdd.
r\ceast5 putere pe care Dumtrezeu nu a vrui-o si pe care o
rrc:aturi decilzutd nu a putut sd o creeze.
Acest prin! al anarhiei este servit de o ierarhic de s1:irite pure.
. Acest pr<lscris al lrii Durnnezeli, care ar fi pretutindeni pre-
curn f)unmezeu. este pe pdmAnt, mai vizibil, rnai prezent intr-un
nr-nl;ir mai mare, este mai bine servit decAt l)umnezeu insuqi.
Acesta este invinsul cdruia invingitorul i-ar da propriii sii
i:opii s6-i devoreze!
Acest artizan al pdcatelor trr.rpului, al carui trup nlr e rimic
fl carel prin urmare, nu ar qti nimic despre a e.xista in trirp dacd
c considerat creator gi stipin asernenea lui ilnrnnezcu!
O imensii minciund realizatt, pei'soriiiicala, ctenriiI
Un mort care nu poate muri!
O blasfemie pe care cuv6nlul iui Durnnezeu nu l-ar face
vreodatd sd tacdl
Un otrivitor al sufletelor pe care Duunnezeu l-ar tolera
plintr-o contradic{ie a puteri i sale sau pe care l-ar pdstra aga cum
impdralii romani il conseruaserd pe Locusta, printre
i nstl'umentele regalitdlii sale !
Un chinuit al supliciilor mereu trdind pentru a blestcma pe
jLrdecitorul sdu qi pentru a avea ceva contra lui, de vrerre ce nu
su va cii vreodatd!
38 Istoria magiei
Un monstru acceptat drept cdldu prin puterea suverand ;i
care, urmdnd energica expresie a unui scriitor catolic vechi,
poate sd-l numeascd Dttmnezeu pe Dumnezeul diavolului,
ddndu-se pe el insu;i drept un diavol al lui Dumnezeu!
Acolo este fantoma nereligioasd care calomniazd religia;
alunga{i acest idol care ni-l ascunde pe Salvatorul nostru! Jos cu
tiranul minciunii! Jos cu Dumnezeul negru al maniheigtilor! Jos
Ahrimanul anticilor idolatrii! Si tr[iasci doar Dumnezeu qi
CuvAntul Sdu incamat, Iisus Hristos, Mdntuitorul Lumii, carel-a
vdzut pe Satan cdz6nd din cer! $i trdiasci Maria, mama divin[
care a distrus capul qarpelui infernal!
Iatd ceea ce spun, tn unanimitate, tradilia sfinlilor ;i inimile
tuturor adevdralilor credinciosi: A atribui o oarecore gran-
doare spiritailui decdzut inseamnd a calomnia Divinitatea; a
oferi o oarecare regalitate spiritului rebel in,seamnd a incuraja
revolta, fnseamnd a comite, ce! pulin in gdnd, crima celor care
in timpul Evului Mediu erou numili cu oroare vrdiitori"
Cdci toate criruele pedepsite altddatd prin moarte asupra
vechilor vrdjitori sunt reale Ei stmt cele mai mari dintre toate
crimele.
Ei aufurat.focul din cer, laJbl ca Prometeu.
Ei au inc:dlecat, precum Medeea, dragonii inaripali ;i
;arpele zburdtar.
Ei au otrdvit aerul respirabil, asemenea umbrei copacului
mor/ii"
Ei au proJanat lucrurile sJinte ;i au oferit obiectele chiar
Semnatarului operelor de distrugere ;i nefericire.
Cum e posibil acest lucru? Existi un agent mixt, un agent
natural qi divin, corporal qi spiritual, un mediator plastic univer-
sal, un receptacul comun al vibraJiilor miqcirii si al imaginilor
formei, un fluid Ei o forld pe care o putem numi, intr-un anume
fel, imaginalia naturii. Prin aceastd forld, toate organele ner-
voase comunicd in secret, in ansamblu; de acolo se nasc simpatia
qi antipatia; de acolo vin visele; acolo se produc fenomenele de
vedere momentani qi de viziune extranaturali. Acest agent
universal al lucririlor Naturii este od al evreilor si al cavalerului
trntrodur.:ere 39
de Reichembach, este lumina astrald a rnartiniqtilor iar noi
preferdm, pentru cd este mai expiicitd, aceasti ultimd denumire.
Existen{a qi folosirea acestei fbrle sunt marea arcand a
rnagiei practice. Este bagheta taumaturgitror qi clavicula magiei
negre.
$arpele edenic este cel care i-a transmis Evei seducliile unui
inger decizut.
Lumina astralS fi erbinte, fulgerdtoare, magnelizanti, sedu-
cdtoare, respingStoare, invior[toare, distrusd, coagulatS, sepa-
ratd, spartS, adund la un loc toate lucrurile, sub impulsul
voinlelor puternice.
Dumnezeu a creat-o in prima zt, citnd a spus Fiat lux!
Este o forld oarbd prin ea insdqi, dar care este condusd de
cgregori, adicd de cheile sufletelor. Cheile sufletelor sunt
spiritele energiei ;i ale acliunii.
Acest lucru explici deja intreaga teorie a minunilor gi
miracolelor. In fine, cum ar putea cei rdi gi cei buni sd forleze
Natura sd-qi lase si se vadi fo(ele exceplionale? Cum ar exista
rniracole divine qi miracole diabolice? Cum ar avea spiritul
leprobabil, spiritul rlrtdcit, spiritul vAndut, mai multd fo(d decAt
cel drept, intr-o anume situa{ie qi intr-o anumitd manier6, dacd
nu se presupune un instrument de care sb se serveascd, conform
cu anumite condifii, unii pentru cel mai mare bine, allii pentru
ct:l mai mare rdu?
De altfel, magicienii faraonului fbceau aceleaEi' minuni
precum Moise. Instrumentul de care se serveau era acelaqi, doar
inspiralia era diferitd, iar atunci cAnd se declarari invinEi,
proclamard cd, dupi ei, forfele omeneqti ar f-r fost epuizate qi cd
Moise trebuia sd aibd in el ceva suprauman. Dar aceasta se
intdmpla in acel Egipt, mamd a inilierilor magice, in acel pdmdnt
unde totul era qtiin!6 oculti Ei inv5limdnt ierarhic qi sacru.
Totuqi, nu era oare foarte dificil si faci sd apari mai degrabd
rnuqte decAt broagte? Nu, cu siguran!6; dar magicienii qtiau cd
proieclia fluidicd prin care sunt fascinali ochii nu ar putea si se
intindd dincolo de anumite limite qi, pentru ei, aceste limite erau
deja depiqite de Moise.
40 lslot iu ntagiei
Cdnd creieml se congestioneazi sau se snpraiircarc5 cu
lumini astrali, se produce un fenomen special. Ochii, in lcrc sa
vadi in exterior. vdd in interior; noaptea se realizeazd la exterior,
in lumea viselor. Asadar, ochiul pare intors si, in sf6rqit, adesea,
el se crispeazd uqor qi pare sd revind intorcAndu-se sub pleoap6.
Aflrnci, sufletul zdreste prin irnagini refleclia impresiilor qi gAn-
durilor sale, asta ?nsemnAnd cd analogia care existi intre o anume
idee gi o anume formi atrage in lumina astraid refleciia reprezen-
tativd a acestei fbrnie, deoarece esenla luminii vii este existenla
configurativi. este imaginalia universald din care fiecare dinfe
noi iqi hlsr4este o pafie mai nmre sau mai micd, in functie de
gradul suLr ci* sensibilitatc si de mciuorie. Acolo cste sursa turul'or
apariliilor, a tuturor viziunilor extraordinare gi a futuror fenome-
neior intuitive care sunt specifice nebuniei sau extazului.
Fenomenul insu;irii Ei asimilirii luminii prin sensibilitatea
celui care vedc este r"rnul clintre cele mai mari care a fbst clat
qtiiniei pentrll aJ stridia. Poate cd intr-o zi, c6nd se va vedea ceea
ce deja s-a discutat, qi cAnd congtiinla lurninii qi a crepuscululni
Vielii Eterne din Fiinld, cuvintul lui Dumnezeu, care a creat
Lumina, si pari a fi proferatd prin orice inteligenld, care pnate
sd rispundd de forrne si care vrea sd priveascb. Sd se fach
lumind! intr-adevdr, lumina nu existd de mdrefie decAt
"uitur* de spectacolul
pentru ochii care o privesc qi sufletul indrdgostit
fiumuselilor universale qi care acordd aten{ia la aceastd scriere
luminoasii a cirtii infinite pe care o nlimesc lucrurile vizibile
pare sd stl'ige , ca si Dumnezeu ?n zorii primei zile, aceste cuvinte
sublime qi creatoare: Fiai iux!
Toli ochii v[d la {el ;i crealia nu este, pentru to{i cei care n
privesc, de aceeaqi fonni Ei de aceeagi culoare. Creierul nostr-n
este o carte imprimatd ?n interior ;i-n exterior si, oricdt de pulin
exaltl aten{ia, scrierile se corrfundd. Asta e ceea ce se produce in
mod constant in be fie qi in nebunie. Atunci, visul triumfd asupm
vielii reale gi cuf'undd ra{iunea intr-un somn incurabil. Aceasti
stare cle haiucinaJie are treptf,lo sale, toate pasiunile sunt be{ii.
toate entuziasrnele sunt ncbunii relative qi gradate" iriclrdgostitul
este singurul care vede per{bcfiuni infinite in jurul unui obiect
care-l fascineazd qi care l ?nrbatd. Slrman be{iv de voluptdti"
Introducere 4l
mdine, acest parfum de vin, care-l atrage, va fi pentru el o
amintire respingdtoare qi cauza a o mie de gre{uri qi a o mie de
dezgusturi!
A qti s5 foloseqti aceasti forld qi a nu te l5sa weodatd
copleqit qi invins de ea, a p[Ei pe capnl ;arpelui, iatd ceea ce ne
invali magia luminii; in aceastd arcand, sunt continute toate
misterele magnetismului, care-qi poate oferi numele intregii
pdrli practice a inaltei magii a anticilor.
Magnetisrnul este bagheta miracolelor, dar numai pentru
iniliafi; deoarece, pentru imprudenlii care ar vrea sd facd din ea
un joc sau un instrument in serviciul pasiunilor lor, devine redu-
tabild ca si gloria fulgeritoare care, urmAnd alegoriile legendei,
o distruge pe prea ambilioasa Semele in imbriliqirile lui Jupiter.
Unul dintre marile beneficii ale magnetismului este acela de
a eviden{ia, prin acte incontestabile, spiritualitatea, unitatea si
irnortalitatea sufletului. Spiritualitatea, unitatea qi imortalitatea
odati demonstrate, Dumnezeu se aratS tuturor inteligenlelor gi
tuturor inimilor. Apoi, credinla in Dumnezeu qi in armoniile
Creafiei este adusl la acea armonie religioasd, care nu ar qti sd
existe in afara ierarhiei miraculoase qi legitime a Bisericii
catolice, singura care a pdstrat toate tradiliile qtiin{ei qi credin{ei.
Cea dintdi tradilie a revelaliei unice a fost pistratd sub
numele de cabala de cdtre sacerdotia Israelului. Doctrina caba-
listici, care este Dogma inaltei Magii, este cuprinsd in Sepher
Yetzirah, in Zohar qi in Talmud. Conform acestei doctrine,
absolutul este existenla in care se regdseste Cuvdntul, care este
expresia raliunii existentei si a vielii.
Fxistenla este existenli, N;'l';'l NIt'7 N;"1;'1. Acesta este principiul.
In principiu era, adicd, a fost qi va fi CuvAntul, adic6,
raliunea care vorbegte.
Ev uqp qv 6l.6yoq!
 Cuvdntul este raliunea convingerii gi in el se afld, de
asemenea, expresia credinlei care insufleleEte Etiinla. CuvAntul,
l.6yoq, este sursa logicii. Iisus este CuvAntul incatnat. Acordul
raliunii cu credinla, al qtiinJei cu convingerea, al autoritelii cu
libertatea, a devenit in timpurile moderne enigma veritabild a
Sfinxului; qi in acelaEi timp cu aceastd mare problemd s-a ridicat
aceea a drepturilor respective ale bdrbatului qi ale femeii; aceea
trebuie s6 fie, pentru cd intre toli aceqti tetmeni ai unei mari qi
supreme intrebdri, analogia este constantd qi dificultSlile, ca qi
raporfurile, sunt invariabil aceleaqi.
Ceea ce devine paradoxal, in aparenld, solulia acelui nod
gordian al filozofiei qi al politicii modeme este c6, pentru a
acorda termenii ecualiei care trebuie rezolvatd, se simuleazi
totdeauna faptul de a le amesteca sau de a le confunda.
In sfdrgit, dacd existS o absurditate supremi, aceasta este a
cerceta cum ar putea fi credinla o raliune, raliunea o convingere,
libertatea o autoritate; qi, reciproc, femeia un birbat qi birbatul
o femeie. Aici, chiar definiliiie se opun confuziei ;i asta in distin-
gerea perfectd a termenilor care utsneazda fi puEi in acord. insi,
distinclia perfectd gi etemd a celor doi termeni primitivi ai silo-
gismului creator, pentru a se ajunge la demonstrarea armoniei
lor prin analogia contrariilor, aceasti distincfie, spunem noi. este
al doilea mare principiu al acestei filozofii oculte, mascati sub
numele de cabala qi indicatd de toate hieroglifele sacre ale
masoneriei antice gi moderne.
Citim in Scripturi ci Solomon aaEezalin faJa uqii templului
doud coloane de bronz, numite una Jakin qi cealalti Bohasz, ceea
ce semnificd puternicul qi nevolnicul. AcesIe dou[ coloane
reprezentau bdrbatul qi femeia, ra{iunea qi credin{a, autoritatea gi
libertatea, Cain qi Abel, dreptul qi obligafia; acestea erau
coloanele lumii intelectuale Ei morale, erau hierogliful monu-
mental al antinomiei necesare marii legi a Crealiei. Orice foar,td
are nevoie de o rezistenld pentru sprijin, orice lumind de o umbri
pentru oprire, orice proeminen{d de o scobiturd, orice revirsare
de un rezervor, orice domnie de un regat, orice suveran de un
Fig. 2. Marele simbol al lui Solomon.
popor, orice muncitor de o materie prim6, orice cuceritor de un
subiect al cuceririi.
44 Istorin magiei
Afirmalia se impLlne prin negafie, cel putemic nu triumfd
decAt in comparalie cu cei slab, aristocralia nu se manifestS decAt
ridic6ndu-se deasupra popomlui. Faptul ci cel slab poate deveni
puternic, c5 popoml poate cuceri o pozilie aristocratic5, este o
problerni de transfotmare qi de progres, dar ceea ce se poate
spune despre asta nu ar apirea decdt ca o confirmare a ceior
dintAi adevdruri: slabul va fi totdeauna cel slab; pulin conleazd
ca acesta sd nu mai fie acelaqi personaj. La fel, poporul va fi
mereu popor, adici masa guvernabild qi incapabilS sd guverneze,
cea mai mare armati de inferiori; orice emancipare personalS
este o dezertare for!at6, recunoscutd, in chip fericit, drept
insensibil printr-o substituire etemS; un popor-rege sau un popor
de regi ar presupune sclavagismul lumii ;i anarhia dintr-un
singur gi indisciplinabil oraq, aEa cum era la Roma in vremurile
celei mai mari glorii. O naliune de suverani ar fi, in mod necesar,
tot atAt de anarhicd precum o clasd de savanli sau de elevi care
se cred maegtri; nimeni nu ar vrea sd asculte qi toli ar emite
dogme Ei ar comanda.
La fel s-ar putea spune despre emanciparea radicald a
femeii. Dacd femeia trece de la condi{ia pasivd la condilia activd,
integral qi radical, ea renunld la sexul sdu gi devine birbat sau,
mai degrabd, cum o asemenea transformare este, din punct de
vedere fizic, imposibil[, ea ajunge la afitmarea prin dubld
negalie ;i se situeazh in afara celor doud sexe, ca un androgin
steril qi monstruos. Aqa sunt consecinlele fb(ate ale marii dog-
me cabalistice a distingerii contrariilor pentru a ajunge la
armonie prin analogia raporturilor lor.
Aceasti dogm[, odati recunoscutd qi aplicatd acestor conse-
cinle, fiind sdvdrqiti la scar[ universald, prin legea analogiilor,
se ajunge la descoperirea celor mai mari secrete ale simpatiei qi
antipatiei naturale din gtiinla guverndrii, fie in politicd, fie in
cdsitorie, din medicina ocultd in toate ramurile sale, fie
magnetism, fie homeopatie, fie influenld moral6; de altfel, dupd
cum voln explica, legea echilibrului in analogie conduce la
descoperirea unui agent universal, care era marea arcand a
alchimiqtilor qi a magicieniior Ewlui Mediu.
lntrodttcere 45
Am spus cd acest agent este o iuminl de viald prin care
fiinfele sunt insuflefite ;i a cdrei electricitate nu este decdt un
accident qi ca o pefiurbare pasagera. La cunoaqterea Ei folosirea
acestui agent se rapofteazd tot ceea ce {ine de practica minunatei
cabale de care ne vorn ocupa in curind, pentru a satisface
curiozitatea acelora care cautb in secretele ;tiinfelor mai curAnd
emolii decAt invdliminte ingelepte.
Religia cabaiiqtilor este in acelaqi timp plind de ipoteze qi
plind de cefiitudine, deoarece lucreazd prin analogia cunoscu-
tului cu necunoscutul. Ei recunosc religia ca pe o nevoie a
LrmanitSlii, ca pe un fapt evident ;i necesar, qi in acest punct este
pentru ei doar revelafia divind, permanentd qi universald. Ei nu
contesti nimic din ceea ce exist6, dar gdsesc o raliune tuturor
Iucrurilor. La fel, doctrina lor, marcdnd net linia de separare care
trebuie si existe etern intre qtiin!6 Ei credinli, nu dd credin{ei cea
rnai rnare raliune dreptbazd, ceea ce-i garunteazl, o durati eternd
;i incontestablll;lunneazd formulele populare ale dogmei, care,
singure, pot varia qi interdistruge; cabalistul nu este irnpresionat
de atAt de pulin qi descoperd imediat o raliune celor mai uluitoare
I urmule ale misterelor.
La fel, rugdciunea sa se poate uni cu cea a tuturor oamenilor
pentru a o conduce, ilustr6nd prin aceastb stiin{5 ryi raliune, qi
pcntru a o aldtura ortodoxiei. CAnd vorbeqte clespre Maria, el se
irrclrind in fata acestei realizhri a tot ce existi divin in visurile
inocentei ;i a tot ce este fairnos in sfdnta neburie a inimii tuturor
rnamelor. Nu el este cel care va respinge florile de pe altarul
rrranrei lui Dumnezeu, panglicile albe pentru capelele sale, chiar
lacrindtre la naivele sale legende! Nu eI este cel care va rAde de
l)unrnezeu scdncind in leagdn qi cle victirna insAugerati a
(lalvar-r"rlui; el repetd acurn, din firndul inimii sale. impreund cu
infeleplii Israelului qi adevara{ii credincloEi ai lslamului: ,Nu
cxista decdt un Dumnezeu qi acesta este Durnnc'zeu."1 ceea ce
vrea s5 spund pentru un iniliat in adevaratele qtiin(e: ,,Nu existd
rlccdt o Fiinfd qi aceasta este Fiinla!" Dar tot ceea ce este politic
;i migcdtor in credin{e, dar splendoarea cultelor, dar fastul
e rea{iilor divine, dar grafia rugdciunilor, dar magia speranlelor
in cer; toate astea sunt, oare, o propagare a fiinlei morale in
46 Istoria magiei
intreaga sa tinerele Ei in toatd frumuselea sa? Da, dacd ceva-l
poate indepdrta pe ini{iatul veritabil al rug[ciunilor publice qi ale
templelor, ceea ce poate provoca in el dezgustul sau indignarea
impotriva unei forme religioase oarecare, acest ceva este
necredinla vizibild a Conducitorului sau a poporului, este pu{ina
demnitate din ceremoniile cultului, este, pe scurt, profanarea
lucrurilor sfinte. Dtrmnezeu este cu adevdrat prezent atunci cdnd
sufletele reculese Ei inimile atinse il adorS; el este simlitor Ei
teribil de absent cdnd se vorbeqte despre el fdrd foc sau fErS
lumind, adici flri inteligenld Ei fEri iubire.
Ideea care trebuie avutd despre Dumnezeu, urmdnd
inleleapta cabald, ne-o va revela chiar Sfdntul Pavel insu;i:
,,Pentru a ajunge la Dumnezeu, spune acest apostol, trebuie sd
crezi cd El existd;i cd El ii rdspldte;te pe cei care-L cautd."
AEadar, nimic in afari de ideea Fiinfei, asociatd noliunii de
bundtate qi de dreptate, cdci aceastd Idee este doar Absolutul. A
spune cd Dumnezeu nu existd sau a defini ceea ce este El
inseamnd acelaqi lucru cu a blasfemia. intreaga definilie a lui
Dumnezeu, riscati de inteligenla umand, este refeta empiris-
mului religios prin intermediul ciruia superstilia va putea obline
maitdrziu un diavol.
in simbolurile cabalistice, Dumnezeu este mereu reprezen-
tat printr-o imagine dubld, una normalS, alta rdsturnatd, una albd
qi cealalti neagri. inleleplii au rzmt si exprime astfel concep{ia
inteligentd ;i conceplia r,ulgarb a aceleaqi idei, Dumnezeul
luminii qi Dumnezeul intunericului; la acest simbol prost inleles
trebuie sd se rapofteze originea lui Ahrimanes al perqilor, acest
negru qi divin strdbun al tuturor demonilor; in sf6rqit, visul
regelui infemal nu este decdt o falsi idee despre Dumnezeu.
Lumina singurd, fErd intuneric, ar fi invizibild pentru ochii
nogtri qi g produce o ameleald echivalent[ celor mai profunde
tenebre. In analogiile acestui adevir frzic, bine inleles qi bine
meditat, se va gbsi solulia celor mai teribile probleme: originea
rdului. Dar, cunoaqterea perfectd a acestei solulii gi a tuturor
consecinlelor sale nu este realizati pentru majoritate, care nu
trebuie si pitrundd atAt de qor in secretele armoniei universale.
Introducere 4J
La fel, c6nd iniliatul in Misterele din Eleusis parcursese cu
triumf toate experienlele, cAnd vizuse gi atinsese lucrurile sfinte,
daci era judecat prea aspru pentru a supofta ultimul gi cel mai
teribil dintre toate secretele, un preot acoperit se apropia de el
alergAnd Ei ii spunea la ureche aceste cuvinte: Osiri,s este un zeu
negru. Astfel, acest Osiris, al cdrui oracol era Typhon, acest
divin soare religios al Egiptului, se stinse deodatd qi nu mai era
cl insuEi rdmdsese doar umbra acestei mirele qi indefinite Isis,
care e tot c€ea ce a fost qi tot ceea ce va fi, dar a cdrei persoand
incd nu-gi ridicase vdlul etern.
Pentru cabaliqti, lumina reprezrntd principiul activ qi tene-
brele sunt analoage principiului pasiv; asta pentnr cd ei au frcut
din soare gi din lun[ emblema celor doud sexe divine qi a celor
doui forle creatoare; pentru cb ei au atribuit mai intAi femeii
tentalia gi pdcatul, apoi prima munci, munca matetnd a
mAntuirii, din moment ce chiar din 16untrul tenebrelor a fost
vdzutd reniscdnd lumina. Vidul atrage plinul, pretinsul rdu,
pretinsul neant, rebeliunea temporard a creaturilor atrage penhu
cternitate un Ocean de fiinle, de bog6!ie, de iertare qi de iubire.
Astfel se explici simbolul lui Hristos cobordnd in Infern dupd ce
a epuizat pe cmce cea mai speciald iertare.
Prin aceastd lege a armoniei, in analogia contrariilor, caba-
liqtii explic[ la fel toate misterele iubirii sexuale; de ce aceastd
pasiune este mai durabild intre doud naturi inegale qi doua
caractere opuse? Pentru ci in iubire existd meren un sacrificator
;i o victim6, pentru cd pasiunile cele rnai indArjite sunt acelea a
cdror satisfacere pare imposibild. Prin aceasti lege ar fi reglat,
pentru totdeauna, problema pe care doar sfAntul simonism a
putut-o ridica serios in zilele noastre. Ei ar fi descoperit cd forla
naturalS a femeii, fiind for{a inerfiei sau a rezistenlei, cel mai
greu de descris dintre drepturile sale este dreptul la pudoare; Ei
c5, astfel, ea nu trebuie s[ facd nimic, nici si rAvneascd la ceea
ce presupune un fel de neruqinare b6rbdteasc6. Natura a
prevdntt, de altfel, in ea ceva, dAndu-i o voce dulce care nu s-ar
putea auzi in adundri frrd a ajunge la tonuri ridicole prin
stridenlI. Femeia care ar aspira la funcliile celuilalt sex ar pierde
prin ea insdqi propriile prerogative. Nu qtim p6.nd la ce punct ar
48 Istoria magiei
merge ea pentru a guverna birbalii, dar, {Erd indoiali, birbalii
gi, asta ar fi mai crud pentru ea, copiii nu ar mai iubi-o.
Legea conjugald a cabaligtilor oftri prin analogie solulia
problemei foarte interesante qi dificile a filozofiei moderne,
acordul hnai 5i dur:abil al ra{iunii Ei credinfei, al autoritdlii Ei al
liberldtii ile investigare. al qtiinfei qi credinlei. DacI Etiin{a este
soarele, credin{a este lumina: este o reflectare a zilei in noapte.
Credinla este suplimentul ratiunii in tenebrele pe care le lasd
qtiinfa, fie inaintea ei, fie in unna ei; ea emand din ratiune, dar
niciodati nu poate nici s[ se confunde cu ca, nici sI o conftrnde,
impietilile ra{iunii asupra credinlei sau ale credinlei asupra
ra{iunii sunt eclipsele de soare sau de luna; cffntl sr:sesr:, tac
inutile irnediat frrcul ;i reflectorul de luminS.
$tiinla dispare prin sistemele care nu sunt altceva decfrt
credinla, iar credinla ce<Ieaz.dra{ionamentul. Pentru ci cele douh
coloane ale templului suslin edificiul, trebuie ca ele sd fie
separate qi plasate in paralel. Dacd exist[ cineva care wea
excesiv s[ le apropie, precum Samson, le rdstoamd Ei intreg
edificiul se surpd peste capul temerarului pe care resentimentele
personale sau na{ionale l-au sortit de la inceput morfii.
Luptele pentru autoritatea spirituald sau pentru autoritatea
temporarS au fost, din toate timpurile, in istoria umanit6{ii, mari
certuri in convieluire. Papalitatea, invidioasd pe puterea tempo-
rard, nu era decit o mamd de familie dornicd sd submineze locul
solului siu: astfel, ea pierdea increderea copiilor sdi. Autoritatea
temporarS, la r6ndul sdu, c6nd calci peste sacerdofi, este la fel
de ridicol[ pe cAt ar fi un birbat pretinzdnd sd se priceapi mai
bine decAt o mam[ la treburile casei Ei ale leagdnului. Astfel,
englezii, de exemplu, din punct de vedere moral gi religios, sunt
bebeluqi printre oameni: asta s-a remarcat foarle bine, spre
tristefea si suplrarea [or.
Dacd dogma religioasd este un basm de didac6, prevdzut sd
fie ingenios gi de o moralS trineiEcdtoare, este perfeot aclevdrat
pentru copil cd tatiil de lamilie ar fi ridicol s5-l contrazicd.
Atunci. nranrekrr le apartine rnonopolul spunerii fiumoase, al
treburilor m[r';nte ;i al c0ntecelor. Maternitatea este un tip cle
sacerdolie qi ilsla pentru c;i biserica trebuie sn fie in exclusir,,itate
Introducere 49
mami, pentru ci preotul catolic renun!5 la a fi bdrbat qi se
leapidi in fala ei de avantajul drepturilor sale de patemitate.
Niciodatd nu ar trebui si se uite: papalitatea este o mamd
universalS sau nu este nimic. Papesa Jeanne, despre care protes-
tan{ii au creat o istorie scandaloasd, nu poate fi decAt o inge-
nioas6 alegorie iar, pe c6nd suveranii pontifi i-au lovit pe
irnpdra,ti qi pe regi, exista papesa Jeanne, care voia s6-qi batd
soful, in cadrul celui mai mare scandal al lurnii creEtine. Astfel,
schismele qi ereziile n-au fost ele, in fond, decdt, o repetim,
dispute conjugale; Biserica Ei protestantismul vorbesc riu una
regreti, se supird cd se evitd Ei se enerveazd pentru
clespre alta Ei
cd existd una fbrd cealaltd, precum doi so{i separa{i.
Astfel, prin cabala, Ei doar prin ea, totul se explicd qi se
conciliazd. Este o doctrind care insufleleqte qi le dezvolt[ pe
ambele, ea nu distruge nimic, ci, dimpotrivS, dd dreptate
intrutotul la tot ce exist6. Asadar, toate for,tele lumii sunt in
scrviciul acestei Etiinje unice qi superioare, iar adevdratul
cabalist poate sd dispund dupd voia sa, fbrd ipocrizie qi fbrd
rninciund, de qtiinla inleleplilor Ei de entuziasmul credincioqilor.
Iil este mai catolic decAt domnul de Maistre, mai protestant decAt
l-uther, mai israelit decdt Marele Rabin, mai profet decAt
Mahomed; nu este el deasupra sistemelor qi pasiunilor care
rrscund adevdrul qi nu poate el si reuneascd de bundvoie toate
lazele risipite qi divers reflectate prin toate fragmentele acestei
oglinzi sparte care este credinla universald qi pe care oamenii o
posedd pentru at6tea credinte opuse gi diferite? Nu existd decAt
o fiinfi, nu existi decAt un adevdr, nu existd decdt o lege Ei doar
o credinll, aqa cum nu existd decdt o umanitate in aceastd lume:
N;i';'1 Ntr'7 R;'1l;'1.
AjunEi la in5llimi intelectuale qi morale asemdnitoare,
infelegem ci spiritual qi inima omeneascd se bucurd de o pace
lrrofundd; la fel, aceste cuvinte: Pace prffindd,.fr"alii mei! erau
vorbele maestrului in inalta masonerie, adicd in asocialia
inilialilor cabalei.
Rizboiul pe care Biserica l-a declarat Magiei a fost o
rrccesitate din pricina profandrilor falEilor gnostici, dar adevdrata
$tiinli a magilor este esen{ial catolicd pentm cd ea iqi
50 Istoria magiei
fundamenteazd rcalizarea pe principiul ierarhiei. Doar in
Biserica catolicd existd o ierarhie serioasi qi absolutS. Henri
Khunrath a fost singurul care a fost un protestant determinat;
insd in el era germanul epocii sale mai curdnd decAt cetSleanul
mistic al regatului ctem.
Ilsenta an{icre;tinisinului este excluderea, iar erezia este
sf-Asierea tr-Lrpului 1ui Crist, urmAnd expresia Sfdntului toan:
Omnis spi,ritus qui ,sttlvit Christum hic Antechristus est. Adicd,
Religia este caritate. Ins6, nu existd caritate in anarhie.
De asemenea, Magia a ar,ut ereticii gi sectarii sdi, oamenii sii
de prestigiu qi wijitorii sdi. Urmeazd sd rdzbundm legitimitatea
;tiin{ei, uzurpdrile ignoran{ei, nebunia qi frauda qi mai ales prin
aceasta va putea fi munca noastrd utild qi va fi in totalitate noud.
PAna in prezent, istoria Magiei nu a fost tratatd dec6t precum
analele unei prejudecdli sau cronicile mai mult sau mai pu{in
exacte ale unei serii de fenomene; intr-adev5r, nimeni nu credea
ci Magia era o gtiin{6. O istorie serioasd a acestei Etiinle redes-
coperite trebuie sd indice dezvoltirile Ei progresele; prin urmare,
noi mergem chiar in sanctuar, in loc sd mergem de-a lungul
ruinelor qi gbsim acest sanctuar ingropat atAt de mult timp sub
cenusa a patru civiliza{ii, mai special conservatd decAt acele
mumii vii ieqite din spatele cenuqelor Vezuviului, in toatd
frumusefea lor moarli qi in toatd m[relia lor dezolantS.
In cea mai fiumoasd lucrare a sa, Bossuet aardtatreligia inldn-
fuitd peste to1 cu istoria: ar fi spus el, dacd ar fi gtiut, ci o qtiin!6,
ndscutd odati cu lumea, ca sd spunem aqa, dd dreptate credin{ei
dogmelor primitive ale religiei unice qi universale, unindu-le cu
teoremele incontestabile ale matematicii qi ale raliunii?
N4agia dogmaticd este cheia tuturor secretelor inci neapro-
fundate de filozofia istoriei; sr magia placticd prelucratd doar
prin forla, mereu limitat5, dar mereu progresivi, a voin{ei
umane, ternplul ocult al Naturii.
Nu avern pretentia nefireasci de a explica prin magie mis-
terele religiei; dar noi invildm cum gtiinla trebuie sd accepte gi
sd respecte aceste mistere. Nu mai spunem cd raliunea trebuie sd
se umileascd in fafa credin{ei; ea trebuie, dimpotrivd, si se simti
onoratd cd e credincioas5; cdci credinla este cea care salveazd
Introducere 5l
ra{iunea de ororile neantului pe marginea prdpdstiilor, pentru a o
atasa infinitului.
Ortodoxia in religie este respectul ierarhiei, singurul gar-
dian al unitdfii. Asadar, sd nu ne temem si o repetdm, Magia este
esenlialmente qtiinla ierarhiei. Ceea ce interzice ea, inainte de
toate, si ne arnintim bine, sunt doctrinele anarhice; si ea demon-
streazd, chiar prin Legile Naturii, ci armonia este inseparabilS
de putere qi de autoritate.
Ceea ce este, pentru cel mai rnare nurndr de curiogi, atrac{ia
principali a Magiei reprezintd faptul cd ei vad in ea un rnijloc
cxtraordinar de a-qi satisface pasiunile. Nu, spun avarii, secretul
lui Hermes despre transmutarea metalelor nu existS; aitfel, am
cumpdra-o Ei am fi bogafi!... Sirmani nebuni, care credeti cd un
secret fbrd pereche se poate vinde! $i ce nevoie ar avea cle banii
vostri cel eare ar Eti sd fabrice aur?
E adevdrat, va rispunde un credul, dar tu insu{i, Eliphas
L6vi, dacd ai fi posedat acest secret nu ai fi f,ost mai bogat decAt
noi? Ei! Spuneli cd sunt sirac? V-am cerut ceva? Care este
suveranul lumii care poate sd se laude cd mi-a pldtit pentru un
sccret al qtiinfei? Care este milionarul cdmia i-am dat vreodatd
motive si creadi cd aq vrea sd-uri vdnd averea coritra averii sale'/
(lAnd cineva vede de jos bogdlia pdmdntului, aspird mereu la ea
oa la o fericire suverand; dar, cum nu le d5 importanfd, pe cAnd
planeazd pe deasupra lor, qi pentru cd are pulina dorin{a de a le
lua inapoi, le lasi si cadd precurn niqte lan{uril
Oh! Se jelea un tdnbr bbrbat, daci secretele magiei erau
irdevdrate, a$ vrea s5 le posed pentru a fi iubit de toate femeile.
l)e toate, doar acest lucru.
Biet copil, va veni o zi cdnd va fi greu si ai una. Iubirea
scxuald este o orgie in doi, cdnd befia atrage iute dezgustul,
atunci se despafi aruncAndu-Ei paharele in cap.
Eu, spunea tntr-o zi un bdtrdn idiot, eu as vree sa ./iu
rttttgician ca sd bulversez lumea!
Curajosul meu domn, dacd era{i magician, nu a{i fi fost
irnbecil; gi, atunci, nimic nu v-ar fi t:urnizat, chiar nici in fala
tribunalului propriei congtiinle, beneficiul circumstanlelor
irtenuante, daci a{i fi devenit un ticilos.
52 Istoria nnagiei
Ei, bine! ar spune un epicureic, atunci dali-mi reletele
magiei, sd md bucur mereu;i sd nu mai sffir vreodatd...
c:a
Aici, chiar qtiinla insdEi vd rdspunde:
Religia v-a spus deja: F'ericili cei care sttfera; dar, chiar
din aceastir pricind, religia v-a pierdut inu.ederea.
Ea a sptrs: Fericili cei care pldng,;i de aceea ali rds de
inviilaturile ei.
Acum ascultali ce spun experienta qi ratiunea:
Suferin{ele incearcd ;i creeazd sentimen,tele generoase;
pldcerile dentoltd Ei intaresc instinctele slsbe.
SuJbrinyele fntdresc: contra pldcerii, buc:uriile te Jhc slab
impotriva durerii.
Pldcerea destramd;
Durerea readund;
Cine suferd se intdre;te;
Cine se bucurd se inmaaie.
Pliicerea es te piedica bdrbatului.
Durerea maternd es te triutnJul.femeii.
Pldcerea este cea. care.fecundeazd, dar durerea este cea
care concepe qi care na;te"
Pdcat de bdrbatul care nu ;tie qi care nu vrea sd su-fere!
Cdci vcr fi dobordt de dureri. Cei care nu vor sd prospere,
Ncttur"a ii td.rd;te fara mild.
Suntem aruncali in viald ca in largul mdrii: trebuie
inotam sau sd murim.
Acestea sunt Legile Naturii predate de inalta Magie. Vedeli
acum dac5 pute{i deveni magician pentru a vi bucura mereu si a
nu suferi vreodatd!
Si, atunci, vor spune, cu un aer dezamdeit, oamenii de
pretutindeni, la ce poate servi Magia? Credeli cd profetul
Balaarn a putut sd rispundi mdgdrilei sale, daci ea il intrebase
la ce poate servi inteligenla'l
Ce ar rbspunde Hercule unui pigmeu care l-ar intreba la ce
poate folosi fo(a?
Fdri indoiald cd nu compardm oamenii cu pigmeii si, cu atAt
mai pufin, cu migirila lui Balaam; ar fi lipsit de politele qi de
bun gust.
[ntrotlut'ere 53
Atunci, rispundem cdt mai frumos acestor persoane at6t de
strdlucitoare si at0t de arnabile cd Magia nu le poate servi absolut
la nimic, dat fiind faptul ci acestea nu se vor ocupa vreodatd in
mod serios de ea.
Lucrarea noastri se adreseazd sufletelor care lucreazd gi
care g6ndesc. Ele vor afla astfel expiicalia a ceea ce a rSmas
cirnluz in dogmd Eiin ritualttl Inaltei Magii.
Dupd exemplul marilor manqtri, al.r1 ultrat il planul qi
cliviz;;rrea cirlii
noastre, ordinea ra{ianald a nlllnerelor sacre.
[)ivizbrn Lstorie Magiei in ;apte c:iirli $ fiecarc capikil con{ine
,:u1ttt: wbcapitoIe"
Prinra car1.e este consacratd originilor rncrgit:e, aceasta fiind
( ii.'ir*z;r stiinlei qi noi am oferit-o pt'in cheizl literii Aleph bi, care
c.r:primd, din punct de vedere cabalistic. unitatea pr:inciplalir gi
onginarS.
A doua carte va cuprinde Jormulele istorir.:e. 4i srsciulc ttle
trrvdntulri magic in Antichitatc. lltarca sa este litera /ictlr l,
s i rnboiul binarului, exp resia cuvdntnl ui ci:eat ur, cat;iL-tcr spec i al
al gnozei gi alocultisrnului.
A treia cafte va ft expunerea reali:drii ;tiin{ci ruttit'e in soc'i-
elatea creqtind. Acolo vom vedea cutn, pentrn qtiinqa itr sine,
cuvdntul s-a incarnat. Num[rul trei este cel al geiicrilrii, al impli-
nirii si aceasti carte are drept cheie btera {ihirnel i, hieroglifa
sa naqterii.
In a patra cafte vom vedea lbrla cit,ilizattture u Mugiei la
barbari gi producliile naturale ale acestei qtiinle in mijlocul
popoarelor aflate incd in fagi, misterele druizilor, rniracolele
eubagilor, legendele barzilor Ei in ce mod toate acestea pafiicipd
la fonnarea societdlilor moderne, pregdtind creqtinismului o
victorie strSlucitoare qi durabild. Numdml patru expriml natura
;i tbr{a qi litera Daleth'7, care o reprezintd in alfabetul ebraic,
cste figuratd in aifabetul hieroglific al cabalistilor printr-un
irnparat pc tronul sdu.
A cincea carte va fi consacrat/a erai sucerulolale ct Ewtltd
l,lediu. Aici vorn vedea dizidenfele qi luptele qtiin{ei, fortnarea
societd{ilol secrete, operele lot riecunuscutc, ritualLlri [e scct'cte
54 Istoria magiei Introducere 55

ale vrijitorilor, misterele divinei comedii, divizarca sanctua- copilului care se crede mai inlelept dec6t pdrinlii sdi, ornului care
rului, care trebuie si duci mai tdrzil la o glorioasd unitate. nu recunoa;te maegtrii, visdtorului care gAndeqte si care se roagd
Numdrul cinci este cel al chintesenlei, al religiei, al sacerdoliei; pentru el insuqi! Viala este o comuniune universald qi in aceastd
caracterul sdu este litera He i1, reprezentatd, in alfabetul magic comuniune se afld imortalitatea. Cel care se izoleaz.d se sorteqte
prin figura marelui preot. rnor{ii Ei eternitatea insinguririi ar fi moaftea eternd!
Cea de-a sasea carte a noastrd va ardta magia lmbinatd cu
opera de revolutionare. Numirul $ase este cel al antagonismului
qi al luptei care pregdteEte pentru sinteza universalS. Litera sa este
Vaf l,frgara lingamului creator, a fierului curbat care seceri.
A qaptea carte va fi aceea asintezei qi va conline expunerea
lucrdrilor moderne gi a descoperirilor recente, teoriile noi ale
luminii qi ale magnetismului, revelalia marelui secret al rozacru-
cienilor, explicarea alfabetelor misterioase, in sf6rgit, gtiin{a
cuvAntului qi a operelor magice, sinteza qtiinlei si aprecierea
lucrdrilor tuturor misticilor contemporani. Aceastd carte va fi
complinirea;i incoronarea operei, asa cum septenalul este co-
roana numerelor, de weme ce reuneEte triunghiul ideii cu
pdtratul formei. Litera sa corespondentd este Dzain t ;i hieroglifa
cabalistici este un om victorios urcat pe un car tras de doi sfincqi.
Am atribuit aceasti figurd in precedenta noastrd lucrare.
E departe de noi vanitatea ridicolS de a ne plasa in locul
triumfbtorului cabalist, doar qtiinla este cea care trebuie sd
triumfe, iar cel pe care noi wem sd-l aritdm lumii inteligente
urcat pe un car cubic gi tras de Sfinx, este Cuv6ntul Luminii, este
realizatorul divin al cabalei lui Moise, este Soarele omenesc al
Evangheliei, este Omul-Dumnezeu, care a venit deja ca Mdn-
tuitor qi care se va manifesta cur6nd ca Mesia, adici, precum un
rege definitiv qi absolut al institufiilor temporale. Acesta este
gdndul care animd curajul nostru qi ne intreline speranta.
$i acum ne rimdne si supunem toate ideile noastre, toate
descoperirile noastre qi toate lucririle noastre judecllii infaili-
bile a Ierarhiei Divine. Tot ceea ce line de qtiinfd, oamenilor
acceptali de qtiinfe, tot ceea ce line de religie, doar Bisericii qi
doar Bisericii ierarhice si conservatoare a unitdfii, catolicd qi
romand, de la Iisus Hristos pdnd azi.
Savanlilor le supunem descoperiri,le noastre, episcopilor,
aspiraliile noastre qi credinfele noastre! in sf6rgit, din nefcicire,
CARTEA INTAI

Originile Magiei

x, Aleph
 Capitolul I
ORIGINILE FABULOASE
Originile fabuloase. Cartea cdinfei lui Adam. Cartea lui Enoh.
Legenda ingerilor cizu(i. Apocalipsa lui Metodius. Geneza dupd
indieni. Moqtenirea magicd a lui Abraham, dupd Talmud, Sepher
Yetzirah qi Zoharul.

Au existat, spune cartea apocrifb a lui Enoh, ingeri care s-au

aruncat din cer ca si iubeascd fetele de pe pdmAnt.
Cdci, in acele zile, pe cAnd fiii oamenilor se inmul1iser5, li
s-au ndscut fete de o mare frumusele.
$i atunci cAnd ingerii, fiii cerului, l-au yLzu\ au fost
cuprinEi de iubire pentru ele, ei gi-au spus unii altora: ,,Haideli
sd ne alegem so{ii din neamul oamenilor qi sd zdmislim copii."
Atunci, Samyasa, qeful lor, le-a spus: ,,Poate nu veli avea
curaj sd implinili aceast[ decizie gi atunci eu voi rdmdne singurul
rcsponsabil de cdderea voastrd."
Dar ei i-au rdspuns: ,,Jurdm si nu ne pard rdu gi sd implinim
intregul nostru plan."
Au fost doud sute cei care au coborAt pe muntele Hermon.
$i de atunci acest munte a fost numit Hermon, ceea ce
inseamn[ Muntele Jurdmdntului.
Iati numele qefilor acestor ingeri care au coborAt: Samyasa,
;cful lor, Urakabarameel, Azibeel, Tamiel, Ramuel, Danel,
Azkeel, Sarakuyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe,
Samsaveel, Ertrael, Turel, Jomiael, Arazial.
Ei gi-au luat solii cu care s-au unit, le-au invSlat magia,
tarmecele Ei implrlirea rdddcinilor qi arborilor.
Amazarac le-a invdfat toate secretele farmecelor, Barkail
lc-a fost maestru celor care observau astrele, Akibeel le-a
tlezv[luit semnele qi Izaradel miEcarea Lunii.
Aceasti expunere acd$ii cabalistice a lui Enoh este etalarea
aceleiaqi profandri a misterelor qtiinlei, pe care noi wem si o
prezentim printr-o alti imagine in istoria pdcatului lui Adam.
60 Istorin ntogiei
ingerii, fiii lui l)urmrezeu, despre care vorbeste Enoh, erau
iniliali in magie din moment ce, dupd ciderea lor, i-au educat pe
birbali prin intermediul femeilor indiscrete. Voluptatea le-a fost
piedicd, iar ei au iubit femeile qi au aflat secretele regalit5lii qi
ale sacerdotiei.
Atunci civiliza{ia primitivd a pierit, uriaqii, adicd reprezen-
tanlii forlei brutale gi ai poftelor nestdvilite, si-au disputat lumea
care le putea scSpa; ea s-a destrimat sub apele Potopului qi s-au
qters toate urmele trecutr.riui.
Acest Pot<tp sirnboliza confuzia universald in care cade in mod
necesar omcnirea pentru cri a incdlcat Ei renegat armoniile Naturii.
F[catul lui Samyasa Ei cel al lui Adam se aseamdnd, ambii
fiind provocali de sldbiciunea inimii, ambii profanAnd Arborele
$tiintei si fiincl alunga{i deparle de Arborele Vielii.
Nu discutdm opiniiie sau, mai curAnd, naivitdlile celor care
vor sd invele totul, literi cu 1iter6, qi care cred cd qtiinfa qi via{a
s-au putut dezvolta altddatd, sub forma arborilor, dar admitem
sensul profund al sirnbolurilor sacre.
De fapt, arborele qtiinlei duce la moarte pentru cd atrage in
sine fructele; acele fructe sunt podoaba lumii, acele poame de
aur sunt stelele pdmAntului.
Existd la biblioteca Arsenalului un manuscris foarle curios
care se poate traduce astf'el: Cartea cainlei lui Adam.
Tradilia cabalisticd este prezentatd acolo sub forma unei
legende 9i o prezentdm qi noi aici:
,,Adam avea doi fii: Cain, care reprezintd forla brutd, Abel,
carc reprezintd blAndelea inteligentS. Ei nu s-au putut inlelege qi
au pierit unul din pricina celuilalt qi astfel mostenirea lor a fost
datd unui al treilea fiu, numit Seth."
Acesta este conflictul dintre doui forle contrare care se
transformd spre profitul unei puteri sintetice qi combinate.
,,Dar Seth, care era drept, a putut ajunge pdndla intrarea in
paradisul terestru frrd ca heruvimul siJ indepirteze a\ sabia sa
strilucitoare." Altfbl spus, Seth reprezintd inilierea primitivd.
,,Seth a vdzut atunci cd Arborele $tiinlei qi Arborele Vielii
s-au reunit qi nu mai fonneazd decAt un intreg."
Acordul qtiinlei Ei religiei in inalta cabal6..
Curteu intdi 6l
,,$i ingerul i-a dat trei semin{e care confineau toati forla
vitald a acestui Arbore."
Acesta este ternarui cabalistic.
Atunci cAnd Adam a murit, Seth, unldnd instrucliunile
ingerului, a plasat cele trei seminfe in gura tatdlui sdu mort, ca o
garan{ie a vielii eterne.
Ramurile care au ieqit din aceste trei seminfe au format
tufiqul infldcirat in mijlocul clruia Dumnezeu i-a ardtat lui
Moise Numele Siu Etern:
N;l';] Ntt] N;1!;'1.
,,Fiinfa care este, care a fcrst Ei care va fi fiinld."
,,Moise a cules o ramuri tripld din tufiqul sacru si aceasta a
lbst pentru el nuiaua miracolelor."
,,Aceasti nuia, odatd separatd de riddcina sa, nu a incetat sA
lrdiasci gi sd infloreascd qi chiar a fost plstratd in Arcd."
,,Regele David a replantat aceastd ramurd vie pe muntele Sion
si, mai ldrziu, Solomon a luat un trunchi triplu din lemnul acestui
rrrbofe, pentru a face cele doui coloane Jakin qi Bohas, care se
allau la intrarea in Templu, le-a ?nrbricat in bronz qi le-a plasat a
tleia bucati de lemn mistic pe frontonul intrdrii principale."
,,Era un talisman care spdla de plcate tot ceea ce era impur
la intrarea in Templu."
,,Dar, levilii corup{i au smuls in timpul noplii aceasti barierd
r nelegiuirilor lor Ei au aruncat-o pe fundul bdii vindecStoare
lcoperind-o cu pietre."
,,Dupd acest moment, ingerul lui Dumnezeu agita in fiecare
zi apele blii qi le ddruia o putere miraculoasd pentru a-i invita pe
oarneni sb caute arborele lui Solomon."
,,in timpul lui Iisus Hristos, baia a fost curd{at6 gi eweii,
gasind aceastd bArn5, inutild dupd ei, au scos-o afard qi au
aruncat-o de-a latul rdului Cedron."
,,Pe acest pod a trecut Iisus dupd arestarea sa nocturni din
(irddina Mdslinilor gi pe indl{imea acestei trecdtori l-au gr[bit
cnldii sii pentru a-l trage in torent qi, in graba lor pentru aflarea
instrumentului de supliciu, au luat dupd dAngii podul care era o
birn6 din trei pirli, compusd din trei buci{i diferite de lemn qi
lu iicut din ea o cruce.'o
Aceasti alegorie concentreazd toate inaltele tradilii ale
cabalei qi secretele atdt de ignorate ale zilelor noastre de cdtre
c restinismul Sfbntului loan.
62 Istoria wagiei
Astfel, Seth, Moise, David, Solomon qi Hristos au impru-
mutat de la aceiaEi Arbore cabalistic sceptrele de regi Ei cArjele
de mari pontifi. T'rebuie sd inlelegem acum de ce Mdnfuitorul
din leagdn a fcrst adorat de magi.
Si revenim la Cartea lui Enoh, pentru ci ea trebuie sd aibi
o autoritate dogrnaticd mai mare decdt un manuscris ignorat. in
sfdrqit, Cartea lui Enoh este citati in Noul Testament, de cdtre
apostolul Iuda.
Tradilia ii atribuie lui Enoh inventarea literelor. pdn ur-
mare, aceasta este cea care a inillat tradiliile consemnate in
Sepher Yetzirah, o cafte elementard a cabalei, a cdrei redactare,
dupb spusele rabinilor, i-ar aparline patriarhului Abraham, moq-
tenitorul secretelor lui Enoh qi pdrintele inilierii in Israel.
Atunci, Iinoh pdrea sd fie acelaEi personaj ca s,i Hermes
Trimegistus al egiptenilor, iar faimoasa Carte a lui Thoth, sarisd
in totalitate cu hieroglife qi cu cifre, era biblia ocultb qi plind de
mistere, anterioard c54i1or lui Moise, la care iniliatul Guillaume
Postel lEcea adeseori trimitere in lucr[rile sale, sub numele de
Geneza lui Enoh.
Biblia spune cd Enoh nu a murit, ci cd Dumnezeu l-a
transportat dintr-o viald in alta. El trebuie sI revind la sf6rqitul
veacurilor, pentru a se opune lui Anticrist, si el va fi unul dintre
ultimii marliri sau mdrturisitori ai Adevirului, despre care se
menlioneazd in Apocalipsa Sf6ntului loan. Ceea ce se spune
despre Enoh se spune despre toli marii iniliatori ai cabalei.
Sfbntul Ioan insuqi nu trebuie si fi murit, spuneau primii cregtini,
gi au crezut muit timp cd-l vid respir6nd in mormdntul s[u, penfu
ci qtiin{a absolutd a viefii este un mijloc de apdrare impotriva
morlii si instinctul popoarelor le face s1-l ghiceascd mereu.
Oricum ar sta lucrurile, ne-au rdmas de la Enoh doui cdrli, una
hieroglificd, cealaltd alegoricd. Una conline cheile hieratice ale
inilierii, alta, istoria unei mari profandri care avea sd ducd la
distrugerea lumii qi la haosul de dupl domnia uriagilor.
SfAntul Metodius, un episcop al primelor secole de cregti-
nism, ale cdrui opere se gdsesc in coleclia Pdrinlii Bisericii, ne-a
ldsat o apocalipsd profetici in care istoria lumii se deruLeazd
printr-o serie de viziuni. Aceasti carte nu se gdseqte in colectia
Cartea intdi 63
operelor Sfrntului Metodius, dar a fost conselatd de gnostici qi
o regdsim tipdritd in Liber Mirabilis, sub numele schimbat de
Bea-Metodir.rs, intrucAt tipografii ignoranfi au fbcut in locul
abrevierii Bea-Metodius pentru bealus Metodius.
Aceastd carte se acordd in numeroase puncte cu Tratatul
alegoric al cdinlei lui Adam. Aflim aici cd Seth s-a retras cu
familia sa in Orient, in jurul unui munte vecin cu paradisul
terestru. Aceasta a fost patria inifiafilor, pe c6nd posteritatea lui
Cain a inventat o falsd magie in India, lara fratricidului, ;i s-au
pus vrdjitoriile in slujba impunitdlii.
Sf6ntul Metodius prezice dupi aceea conflictele gi domnia
succesivd a ismaeli1ilor, invingdtorii romanilor, francezii, invin-
gitorii ismaelililor, apoi, despre un mare popor din Nord, a cirui
irwazie va preceda regatul personal al lui Anticrist. Atunci se va
fbrma un regat universal, care va fi recucerit de un prin! francez
qi dreptatea va invinge pe durata unui numir mai mare de ani.
Noi nu ne vom ocupa aici de profelie. Ceea ce ne intereseazd
pe noi s5 remarc[m este latura magiei bune Ei a magiei rele, a
sanctuarului fiilor lui Seth gi a profandrii gtiinJelor prin
dcscendenlii lui Cain.
In sfArqit, inalta $tiinld este rezervati oamenilor care sunt
stirpAnii pasiunilor lor qi natura purd nu of-erd cheile camerei sale
nupliale adulterilor. Existd doui clase de oameni, oamenii liberi
;i sclavii; omul se na;te sclav al propriilor nevoi, dar el se poate
cl ibera prin inteligenld.
Intre cei care sunt liberi deja qi cei care nu sunt incd, nu este
posibilS egalitatea. Asta datoritd ra{iunii de a domni qi a
irrstinctelor de supunere. Astfel, dacd-i dali unui orb s5-i conducd
grc orbi, ei ar cidea toli in prlpastie.
Libertatea, si nu uitdm, nu este derogarea pasiunilor
cliberate de lege. Aceasti derogare ar fi cea mai rnonstruoasi
tlintre tiranii. Libertatea este supunerea voluntard fa{d de lege;
cste dreptul de a implini soarta qi doar oamenii cu judecatd gi
tlrepli sunt liberi. Or, oamenii liberi trebuie sd-i conducd pe
sclavi qi sclavii sunt chemali si se elibereze; nu de conducerea
oamenilor liberi, ci de acea servitute fali de pasiunile brutale,
t:ure-i condamnl si nu existe frrd stipAni.
64 Istoria ntagiei
Acum admiteli odatd cu noi adevirul inaltelor Etiin{e,
presupunefi pentru o clip6 cd, in sfdrqit, existi o fo46 cu care te
poli apdra qi care supllne voin{ei omului miracolele Naturii'7
Spunefi-ne acum dacd puteli incredinla brutalitililor lacome
secretele simpatiei qi ale bogdliei; intriganfilor arta fascinaliei,
celor care nu qtiu, sd conduci ei inqiqi imperiul, dincolo de
dorin{e? Este inspdimdntdtor cAnd i1i imaginezi dezordinile pe
care le poate provoca o astfel de profanare. Va fi nec€sar un
cataclism pentru a spdla crimele de pe pdmdnt, cAnd totul va fi
addncit in mocirli si in sdnge.
Ei bine! iatd ceea ce ne reveleazi istoria alegorici a cdderii
ingerilor in Cartea lui Enoh, iatd picatul lui Adam qi urmdrile sale
fatale. Iatd Potopul Ei furtunile sale; apoi, mai tilrziu, inaltul
blestem al Canaanului. Revelalia ocultismului este figuratd prin
neruqinarea acelor fii care expun nuditatea pirinteascd. Befia Iui
Noe este o leclie pentru sacerdoliul din toate tirnpurile. Spre nefe-
ricirea celor care expun secretele generaliei divine, privirilor im-
pure ale nebunului! Pdstrali sanctuarul inchis, voi cei care nu we{i
siJ oferili pe tatdl vostru adormit batjocurii imitatorilor lui Cham!
Aceasta este, dupd legile ierarhiei umane, tradilia copiilor
lui Seth; dar acestea nu au fost doctrinele familiei lui Cain.
Cainigtii din India au inventat o genezd pentru a consacra opre-
siunea celor mai puternici si pentru ignoranla celor slabi; ini-
lierea devine privilegiul exclusiv al castelor supreme si rasele
umane au fost condamnate la o servitute eternd, sub pretextul
unei na;teri inferioare; ei au ieqit, spun ei, din picioarele sau
genunchii lui Brahma!
F.latura nu di naqtere nici sclavilor, nici regilor, toji oamenii
ndscAndu-se pentru muncd.
Cel care pretinde cd omul este perfect prin naqtere gi cI
societatea il degradeaza qi-l perverteqte ar fi cel mai s5lbatic
dintre anarhiEti dacd nu ar fi cel mai poetic dintre nebuni. Dar
Jean-Jacques a fost un sentimental qi un visltor, fondul sdu de
mizantrop, dezvoltat prin logica fanaticilor sdi, ducea fructele
mAniei gi dishr-rgerii. Realizatorii conqtiinciogi ai utopiilor
sensibilului filozof din Geneva au fost Rotrespierre qi Marat.
Cartea intdi 65
Societatea nu este o existenli abstractd, pe care sd o putem
face separat responsabild de perversitatea oamenilor; societatea
cste asocialia oamenilor. Ea este defectuoasi din cauza viciilor
lor, ii rdspunde blasfemia egalit5lii antisociale qi a duqmanului
direct al oric[rei obligalii; doar crestinismul a rezolvatproblema
oferind supremalia devotamentului Ei proclamdndu-l drept
superior pe cel care a sacrificat legii propriul orgoliu societilii Ei
rlorinlele sale.
Evreii, delindtori ai tradiliei lui Seth, nu au conservat-o in
toati puritatea sa qi s-au ldsat cucerili de ambiliile nedrepte ale
posteritilii Iui Cain. Ei s-au crezut o rasd de elitd qi au gAndit cd
l)urnnezeu le-a dat mai degrabi adevdrul ca patrimoniu, decdt
increderea, asemenea unui despot aparlinAnd intregii umanitdli.
In sfArqit, gdsim in Talmud, alituri de sublimele tradilii ale
Scpher Yetzirah qi ale Zoharului, revela{ii at6t de ciudate. Astfel,
cir nu s-au temut s5-i atribuie insusi patriarhului Abraham idola-
tria popoarelor, de vreme ce spun cd Abraham a 15sat israelililor
rnoqtenirea sa, adicd qtiinfa adevdratelor nume divine; cabala, pe
scurt, ar fi fost proprietatea legitimS;i ereditari a lui Isaac; dar
ltatriarhul d5dea, zic ei, daruri copiilor concubinelor sale; qi prin
rlarurile sale ei inleleg dogme ascunse qi nume obscure, care s-
rrrr materializat degrabd, qi s-au transformat in idoli. Falsele
rcligii qi misterele lor absurde, superstiliile orientale qi sacri-
llciile lor oribile, ce dar oferit de un tati familiei sale nere-
t:trnoscdtoare! Nu l-a v6nat destul pe Agar, in desert, impreuni
crr fiii sdi?; trebuia sd le dea, pe l6ngd pdinea unicd qi ulciorul cu
rrpd, povara minciunii pentru a dezndddjdui qi otrdvi exilul lor?
Gloria creqtinismului este aceea de a fi chemat toli oamenii
critre adevdr, fbri distinclie intre popoare si caste, dar, nu de
liccare datd,, fard distinclia inteligenlelor qi virtulilor.
,,Nu aruncali mdrgiritare in fala porcilor * a spus divinul
Iondator al creqtinismului - de teamd cd le vor cilca in picioare
1;i ci, intorcdndu-se contra voastrd, ei vd vor mdnca!"
Apocalipsa sau Revelalia SfAntului loan, care cuprinde
loirtc secretele cabalistice ale dogmei lui Iisus Hristos, nu este o
t rrrte mai pulin obscurd decdt Zoharul
Este scrisi cu hieroglife, cu numere gi imagini; qi apostolul
l:rcc adesea apel la inteligenfa inilialilor. ,,Doar cel care intelege
66 Istoria magiei
$tiin1a, doar cel care inlelege calculul --spune el de multe ori
dupd o alegorie sau dupd enun{area unui numdr". Aqadar, Sfbntul
Ioan, apostolul iubirii qi depozitarul tuturor secretelor MAntui-
torului, nu a scris pentru a fi in{eles de mullime.
Sepher Yetzkah, Zoharul;i Apocalipsa sunt capodoperele
ocultismului; ele cuprind mai multe sensuri decdt cuvinte, ex-
presia este figuratd in ele ca qi-n poezie gi exacti precum
numerele. Apocalipsa rezum[ completeazi gi depiqeqte intreaga
qtiin!6 a lui Abraham Ei Solomon, dupd cum o vom dovedi,
explicdnd cheile inaltei cabale.
Inceputul Zoharului uluiegte prin profunzimea vederilor
sale de ansamblu qi prin grandioasa simplitate a imaginilor. Iatd
ce citim aici:
,,Inteligenla ocultismului este qtiinla echilibrului."
,,Forlele care se produc fdtrd a ft echilibrate pier in neant."
,,Astfel au pierit regii lumii antice, prinlii uriaqilor. Au c6zut
precum copacii fdri r[ddcini qi nu s-a mai descoperit locul lor."
,,Din pricina conflictului forlelor neechilibrate, pimdntul
devastat era gol qi inform, pe cAnd Duhul lui Dumnezeu a apdrut
pe cer qi a restrAns cantitatea de ap5."
,,Aqadar, toate aspiraliile Naturii au fost indreptate spre
unitatea formei, spre sinteza vie a Puterilor echilibrate qi Fruntea
lui Dumnezeu, incoronatd de lumind, s-a ridicat deasupra Mirii
intinse Ei s-a reflectat in apele de jos."
,,Cei doi ochi ai Sdi au p6rut arzdtori in lumind, aruncAnd
doud linii de foc care s-au incruciqat ctrazele reflecliei."
,,Fruntea lui Dumnezeu gi cei doi ochi ai Sii formau un
triunghi in cer qi reflec{ia forma un triunghi in ape."
,,Astfel s-a revelat numdrul Ease, care a fost cel al creafiei
univetsale."
Traducem aici, explicdndu-l, textul pe care nu am fi Etiut
s6-l facem inteligibil, traducdndu-l literal.
Autorul c64ii are nevoie, de altfel, sd ne declare ci aceastd
formd umand, pe care i-a dat-o lui Dumnezeu, nu este dec0t o
imagine a. cuvAntului s6u qi c.a.ne.Dumne-zeu nu ar qti sd-l
exprime nici prin vreun gAnd, nici prin vreo form[.
Blaise Pascal a spus ci ,,Dumnezeu este un cerc al cdrui
centru este pretutindeni ;i cu circumferinla in nicio parte". Dar
cum s[ concepi un cerc fEri circumferinfd? Zoharul a adoptat
opusul acestei figuri paradoxale ;i spune, bineinleles, despre
Cartea intdi 6l
- cercul lui Pascal, cd ,,circumferinla este peste tot gi centrul nic6-
ieri", dar nu este vorba despre un cerc, este o balan{i cu care
comparl echilibrul universal al lucrurilor. ,,Echilibrul este pretu-
tindeni - spune el -, se gdseqte, deci peste tot la fel, punctul cen-
tral in care este suspendatd balan\a." Aici descoperim Zoharul
mai puternic qi mai profund decdt Pascal.
Autorul Zoharului continui visul sdu sublim. Sinteza Cu-
v6ntului, formulati prin figura umand, se inalld incet qi iese din
ape precum Soarele care rdsare:
CAnd ochii au apirut, s-a fdcut lumini; cdnd gura s-a indllat,
spiritele au fost create gi cuvdntul s-a ficut artzit; capul intreg a
icqit gi iati prima zi a Creaiei.Urmeazd umerii, brafele, abdo-
menul qi munca incepe. Imaginea divini alungd cu o mAnd marea
qi inalld continentele qi munlii cu cealaltd. Ea creste, creste
rnereu. Apare puterea sa generatoare qi toate fiinlele incep sd se
inmulleascd; in cele din urmi, este in picioare, pune un picior pe
pdmAnt Ei pe celdlalt in mare gi, oglindindu-se in intregime in
Oceanul Crealiei, el sufld reflecfia sa, cheamd imaginea sa la
viali. Si credm omul - a spus el - Ei omul a fost creat.
Nu cunoaqtem nimic la fel de frumos la weun poet, doar
aceasti viziune a Crea{iei sdvArqite prin tipul ideal de umanitate.
Astfel, omul este umbra unei umbre! Dar el este reprezentarea pu-
tcrii divine. El poate, de asemenea, sd intindd mdinile spre Orient
q;i spre Occident; pimdntul i-a fost ddruit drept proprietate.
Iat6-l pe Adam Kadmon, Adamul primitiv al cabaliqtilor;
iatd de ce au frcut din el un uriaq; iati de ce Swedenborg, urmdrit
in inchipuirile sale de amintirile cabalei, spune cd intreaga
Crea{ie nu este dec6t un om gigantesc qi cd suntem fbculi dupd
irnaginea universului.
Zoharul este o genezd a luminii, Sepher Yetzirah este o sca-
ra a adevdrurilor. Acolo se explicd cele treizeci qi doud de semne
absolute ale cuvdnfului, numerele qi literele; fiecare literd repro-
cluce un numir, o idee qi o formi, in felul in care maternatica se
aplici ideilor qi formelor, nu mai pu{in riguros decAt numerelor,
printr-o propo(ie exactd si o coresponden{d perfecti.
Prin qtiin{a Sepher Yetzirah, spiritul omenesc este fixat in
adevdr Ei in raliune Ei poate sd fie mul{umit de progresele
posibile ale inteligen{ei prin evolufia numerelor. Zoharal
reprezintd atunci adev5rul absolut gi Sepher Yetzirah oferd cdile
de a-l inlelege, de a-l insuqi ;i de a-l uIlliza.

Fig. 4. Marele simbol cabalistic al Zoharului.
Capitolul II
MAGIA MAGICIENILOR
Misterele lui Zoroastru sau Magia magilor. $tiinfa focului.
Simbolurile qi farmecele asirienilor. Misterele de la Ninive qi
Babilon. Domeniul trdsnetului. Arta de a vrdji animalele. Rugul din
Sardanapal.
Zoroastru este, cel mai probabil, un nume simbolic precum
ccl al lui Thoth sau al lui Hennes. Eudoxus gi Aristotel l-au frcut
sd trdiascd cu $ase mii de ani inainte de naEterea lui Platon; al{ii,
dimpotriv[, l-au fbcut si se nasci cu cinci sute de ani inaintea
rlzboiului troian. Unii l-au frcut rege al Bactrianului, allii vor-
besc despre existenta a doi sau trei Zoroaqtri diferili.
Ni se pare cd doar Eudoxus qi Aristotel au inleles personajul
magic Zoroastru, plasdnd vdrsta cabalisticd a lumii intre
linalizarea dogmei sale qi domnia teurgici a filozofiei lui Platon.
In sfbrEit, existd doi Zoroaqtri, adic[ doi revelatori; unul este
liul lui Orornas gi tatdl unei ldmuriri luminoase; altul este fiul lui
Ahriman gi autorul unei diwlgdri profane; Zoroastru este
Cluvdntul incarnat al caldeenilor, al mezilor gi al perqilor.
l.egenda sa seam[nd unei preziceri despre lisus gi el a avut, de
aselrenea, anticristul siu, urm0nd legea magici a echilibrului
universal.
Falsului Zoroastru trebuie sI i se atribuie cultul focului
rrraterial Ei dogma nelegiuiti a dualismului divin care a produs
rnai t6rziu Gnoza monstruoasd a lui Manes gi principiile eronate
ale falsei masonerii. Falsul Zoroastru este tatdl acestei magii
nraterialiste, care a cauzat masacrul magilor qi a fEcut ca
adeviratul magism sd decadd sub proscriere qi in uitare.
Biserica, mereu inspiratd de spiritul Adev[rului, a realizat
prescrierea sub numele de magie, de maniheism, de iluminism qi
de masonerie, tot ceea ce se aga{6 de primitiva profanare a
 70 Istoria magiei
misterelor. Istoria de p6nd acum nu i-a inleres pe temprieri gi
acesta e un exemplu foarle bun.
_ Dogmele adevdratului Zoroastru sunt aceleaEi precum cele
ale cabalei pure qi ideile sale despre divinitate sunt aceleaEi
pre-
cum cele ale. Fdrinlilor Bisericii. Doar numere difer6: urir"t,
numele Triada, cu care numim Trinitatea, qi in fiecare u.r*e,
ai
Triadei, descoperim ternarul in intregime. bste ceea ." t"ot.gii
noqtri numesc cir.cumcizie a persoanelor divine. Zoroasiru
concentreazd in aceasti multiplicare a Triadei prin ea insiEi
raliunea absolutd a numirului noui gi cheia universald a
tufuror
numerelor qi fbrmelor. ceea ce numim drept cele trei persoane
divine, Zoroastru le numeste trei fondatori. profunzim"i prir"uia
sau pdrinteascd este sursa credinfei; a doua, sau aceea
a Cuv6n_
tului, este sursa Adevdrului; a treia, sau
".1i*"u "r"urour{
sursa iubirii..Se poate consulta, pentru convingerea "ri"
ur.rpru c"loi
avansate aici, expunerea lui psellus asupra dogmelor anticilor
asirieni, in Magia Filozoficd a lui Frangois patri--cius.r
Pe aceastd scard de noud grade, Zoroastru stabilegte
ierarhi_
zarea celestd qi toate armoniile naturii. El calculeazd prin
trei
toate lucrurile care eman[ din idee, prin patru tot ceea
ce se
ataqeazd formei. ceea c€ d6 numdrul qipte pentru crealie.
Odati incheiard pflma iniliere, debuteizd,gi ipotezele qcolii;
numerele sunt personificate, ideile primesc emb-leme
tdrziu vor deveni idoli. Aici apar Synocheii, Teletarchii "u." -ui
gi perin-
{ii, slujito_rii triplei Hecate, apoi ceitrei Amilictes gi cete'treifble
ale lui Hypezocos; apoi ingerii, apoi demonii, upoi .un"tri.
umane. Astrele sunt imaginile qi reflecliile splendorilor inte-
lectuale gi Soarele nostru este em6lema unui soare al
insdqi umbra acestei surse primare de unde "d;;;i;i,
ldgnes. tout"
splendorile. Aceasta pentru ci discipolii rui Zoroaitru salutau
sosirea zilei qi treceau printre barbari drept adoratori ai
Soarelui.
Acestea erau dogmele magilor, dar ei posedau, in plus,
pe care le transformau in stdpdni ai puterilor o""tt"
-secretele uG
Naturii. Aceste secrete, al cdror ansamblu .-u, put"" nt.r*i
pirotehnicd transcendentald, era corelati cu gtiinla profunde ji
I Franqois Patricius,
Magie philosophique,Hamburg, 1593, p. 24. (n.a.)
Cartea intdi 71
cu stdpAnirea focului. Cert este cI magii cunoEteau electricitatea
;i delineau mijloacele de a o produce qi de a o conduce, care
rroud ne sunt incd necunoscute.
Numa, care studia ritualurile lor qi a fost iniliat in misterele
lor, poseda, dupd spusele lui Lucius Pison, arta de a produce qi
ile a conduce trdsnetul. Acest secret sacerdotal, al cdrui iniliator
roman dorea sd-l transforme in apanajul suveranilor Romei, a
Iost pierdut de Tullus Hostilius, care stdpAnea deficitar descir-
carea electrici;i a fost fulgerat. Plinius aminteEte aceste fapte la
l'cl ca gi o tradifie anticd etruscdr qi povesteEte cd Numa s-a
lirlosit cu succes de bateria sa fulgerdtoare impotriva unui
rrr<rnstrunumit Volta, care pustia cdmpiile Romei. Nu credeli,
tlupd ce ali ascultat aceast5 revela{ie, cd numele pilelor voltaice
coboard pAnd in secolul lui Numa?
Toate simbolurile asiriene se raporteazdla aceastd ;tiinld a
lbcului, care era cea mai mare arcani a magilor; peste tot
rcgisim descAntecul care-l pitrunde pe leu Ei care manipttleazd
lcrpii. Leul este locul celest, qerpii sunt curenlii electrici Ei
rlagnetici ai pimAntului. La acest mare secret al magilor trebuie
si raportim toate minunile Magiei ermetice, ale cdrei tradilii
spun qi acum cd secretul Marii Opere consti in guvernarea
litcului.
Savantul Frangois Patricius a publicat in Magia Filozofica,
)racolele lui Zoroastru, readunate in culegerile platonicienilor,
(
in Teurgia lui Proclus, in Comentariile asupra lui Parmenides,
inComentariile lui Flermias despre Fedru, in l{otele lui
( )lympiodor despre Filebus gi Fedon.
Aceste oracole sunt, in primul rAnd, fotmula clard gi precisi
:r dogmei pe care urmeazd sd o expunem, urmeazd prescrierile
ritualului magic qi acegtia sunt termenii in care sunt exprimate:
Demonii si Sacrificiile
I
f 'liniu, Carted a doua,cap.53. (n.a.)
 72 Istoria magiei
,,Natura ne-a invdfat prin induc{ie cd existd demoni
necorporali qi germenii rdului care existi in
materie tr; ;;
partea binelui qi a utilitilii comune...
,,Dar sunt acolo mistere care trebuie- ingropate in cele
mai
impenetrabile sinuozitili ale g6ndului.;-
,,Focul lnereu agitat gi caie salti prin atmosferl poate lua
o
configuralie asemindtoare celei a corpuri I or...
b-ine spunem, afirm5m eiistenla unui foc
,*^j;yii
lmagtnl $t ecoufl...
plin de
-, ,,S5
numim' daci vrefi, acest foc lumini excesivd
care
radiaz6, care vorbeqte, care se rdsuceste.,,
,,Acesta este curierul fulgerdtor al Luminii sau, mai cur6nd,
este co?ilul care stdpdnegte gisupune curierul
celest...
,,Il imbracd in flacdri gi aui sau il reprezintd ca pe Amor,
oferindu-i multe sige!i...
,,Dar, dac[ meditalia se prelungegte, tu vei reuni toate aceste
embleme in figura leului...
,,Prin urmare, nu se mai vede nimic, nici bolta cerurilor,
nici
masa universului.,.
,,Astrele au incetat si strdluceascd gi lumina Lunii s_a
ascuns."
,,PimAntul tremuri Ei toful e inconjurat de fulgere.,,
,,Atunci nu chema simulacrul viziUit al sufletril'i naturii...
,,Cici nu trebuie sd-l vezi inainte ca trupul tdu sd fie
purificat prin sfi ntele experien{e.,.
,,Inmuind sufletele $i tr5gandu-le mereu departe de treburile
sacre, c'iniiteregtri ies, agidar, din aceste limbi in .";;
,;
srar$e$re matena gi ardti privirilor muritoare aparenfele ingeld_
toare ale trupurilor...
,,Lucreazd in Jiurul cercurilor descrise de romburile
Hecatei."
,,Nu schimbd nimic in denumirile barbare ale evocdrii: c6ci
acestea sunt nurnele panteistice ale lui Dumnezeu;
magnelii adoraliilor unei mullimi gi puterea ror
;; ;;;
este in"ruule:;^"
,,$i, in caz cd dupd toate funtomele, vei vedea stralucind
acest foc incorporat, acest foc sacru ale
cirui sdgeli t."r"rr."ra
pe dati toate profunzimile lumii.,,
Cartea intdi 73
,,Ascultd ceea ce-!i va spunel"
Aceasti pagind uimitoare pe care am tradus-o in intregime,
rlin latina lui Patricius, cuprinde toate secretele magnetismului,
('u profunzimi pe care nu le-au presupus vreodatd adeplii lui Du
I'otet qi ai lui Mesmer.
Vedem acolo:
1. int6i de toate, lumina astrald perfect descrisd cu tot cu
lirrta sa configurativd qi cu puterea sa de a reflecta cuvAntul qi de
rr rlsfrAnge vocea,
2. Y oinla adeptului pr ezentat prin copi lul um e ri I or I ali ur cat
pe un cal alb; o hierogliffi pe care am gdsit-o pe un tarot din
I liblioteca imperial5;
3. Pericolul halucinaliilor din timpul operaliilor magice
pnrst dirijate;
4. Instrumentul magnetic care este rombul, spaliul de joaci
tlin lemn scobit care se rote$te peste el insqi cu un sfordit mereu
t'rcscAnd;
5. Argumentul acestor wiji prin intermediul cuvintelor qi
rrumele barbare;
6. Finalul lucririi magice, care este potolirea imaginaJiei qi
rr sensurilor, starea de somnambulism total ;i de luciditate
pe:rfectd.
Din aceastd revelalie a lumii antice reniltd ci extazul lucid
este o aplicalie voluntard qi imediati a sufletului la focul
rrrriversal sau, mai curAnd, la acea lumind plind de imagini care
r',tdiazd, care vorbe;te qi care se rote;te in jurul obiectelor qi a
Iul"uror globurilor din univers.
Aplicalia care produce persistenla unei voinle eliberate de
se:nsuri qi intiriti printr-o serie de experienle.
Acolo se afld inceputul inilierii magice.
Adeptul, ajuns la lectura imediatd in lumin6, devenea
t,izianar sau profet; apoi, punAndu-gi voinla in comunicare cu
rrc:eastd lumin[, invdta sd o dirijeze precum dirljeazd v6rful unei
sageli; el expedia dupd placul sdu tulburarea sau pacea din
:irrf'lete, comunica la distanlI cu alli adepli, se 15sa cucerit in cele
tlin urmi de aceastd for.ti, reprezentatd de leul celest.
 74 Istoria magiei
Este semnificatia. ac_estor mari figuri asiriene, care lin in
bralele lor lei imblanzili. Lumina cea care este repre-
"rtr"fi de
zentatd"prinsfincgii gigantici, cu corpuri "r,"lei gi capete de masi.
_,
Lumina astrall, devenitd instrument al puierii'magice, ei'G
sabia de aur a lui Mithra, care sacrifica taurul sacru.
Sdgeata lui Phoebus este cea care strdpunge sarpele python.
Si reconstruim acum in minte aceste niari'metropje ate
Asiriei, Babilonului qi Ninivei, sr repunem la locul lor aceste co-
loane de granit, si reconstruim aceite temple masive, peuite
J.
elefan{isa'de sfincqi, sd ardram aceste obeliscuri a"u.up'iu
"aio*
planeazd dragonii cu ochii scanteietori gi cu aripile deschise.
Templul gi palatul domind_aceste ingrimddiri de minunalii;
,
acolo se pdstrezd ascunse, revelAndu-se ibr[ incetare, pri" niiiu]
cole, cele doud divi'iti1i vizibile ale pdmAntufri, ,uJ"r,fofiu
El
regalitatea.
Templul, la dispozilia preolilor, se umple de nori sau strd_
.
lucegte de lumini s,rpruomeneEti; intunericui se lasd cateodatd
in
timpul
-zilei; uneori, in. acelaqi mod, se lumineaze i, ;;p;i
noplii; ldmpile templului se aprind singure, zeii radiazd, *" u,ia"
bubuind trisnetul Einefericirea prcitosilui'care arfi atras urupiu
sa blestemul iniliatilorl
.. Templul protejeaz[ palatui gi slujitorii regelui luptd pentru
religiarnagilor; regele este sacru, este zeul periantutui tumea se
inchin[ cdnd trece el qi nebunul care ar indrdzni,a tr"""a1iprii
de mdsurd pragul palatului slu ar fi imediat lovit de moarJe!
Lovit de moarte fdrd. bdtlt qi fErd sabie, lovit de o mdnd
invizibild, lovit de trdsnet, dobordt de focul din cer! c...rGi.
ii
ce puterel Ce mdrele umbre ale rui Nemrod, Belus qi
semirimisr
Ce puteau fi atunci, in fafa acestor orage aproape fabuloase, in
care uriaqe regate tronau altddald,, capiialeie ui"rto, uriagi,'ale
acestor pagicjgni pe tradiliile if confundi cu ingerii qi ii
-care
numesc inci fiii lui Dumnezeu
qi prin{i ai cerului! cE misiere
dorm in mausoleele nafiunilor; qi nu suntem copii cAnd, fard, ani
obosi sd evocdm aceste. infricoqdtoare amintiri, n" upfu"Oa*
pentru luminile noastre qi pentru progresele noastre!
Cartea intdi 15
in cartea despre Magie, Du Potet afirmi, cu o oarecare
1cam5, ci poli trisni o fiin!6 vie printr-o puternicd emisie de fluid
rnagnetic.l
Puterea magicd se intinde mai departe, dar nu este, cu sigu-
runld, vorba despre pretinsul fluid magnetic. Este lumina astra-
li in totulitate, elementul electricitdlii $i al trdsnetului, care
1t,ttttefi pusd la dispozilia voinlei umane; Ei ce trebuie sd sefacd
I)?ntru a se obtrine aceastd putereformidabild?
Zoroastru ne spune: trebuie sd cuno;ti aceste legi misteri-
,ttt,se ale echilibrului cqre se supune imperiului binelui chiar
ltutcrile rdului; trebuie sdfi purificat trupul prin sJintele expe-
rit:nle, sdJi luptat contrafantomelor halucinaliei ;i sdJi inhdtrat
Irrnina corp la corp, precum lacob in lupta cu ingerul; trebuie
rti li imbldnzit acei cdini fantastici care latra in vise; intr-un
t ttvAnt, trebuie sd fi auzit vorbind lumina, ca sd ne folosim de
t'\'presia atdt de energicd a oracolului. Atunci e;ti maestru,
ttttu'tci poli conduce, precLtm l{uma tmpotriva inamicilor
slintelor mistere; dar, dacd nu e;ti perfect pur, dacd dominalia
r t' t: u ne i p as iuni anim al ic e i tri s ub i u gd. i n c d fa t a I i t it I i I o r.fur tuni Io r
vie{ii, te aprinzi la/bcul care arde, e;ti prada;arpelui care se
,lczldnluie ;i vei pieri trdsnit precum Tullus Hostilius.
Lucrurile incd nu s-au adaptat la legile naturii prin care
,ttnul poatefi devorat de bestiile sitlbatice. Dumnezeu l-a tnarmat
t'u puterea de a rezista; poate sd le subjuge at privirea, sd le
rtrtr,stre cu vocea, sd le opreascd printr-un semn ;i vedem, infine,
, ,i rrnirnalele cele mai Jbroce se tem de Jixitatea privirii umane ;i
lttrr sd tresatd la vocea sa. Proiec{iile luminii astrgle le parali-
, t'ttzit ;i le izbesc de teamd. Cdnd Daniel a fost ac'uzat de falsd
rtrtLgie ;i de imposturd, regele Babilonului l-a sttpr'rs, ca ;i
tr('uzatorii sdi, experienlei at leii. Animalele nu-i atacd niciodatd
l)( cei care se tem sau de care se tem chiar ele insele. Un bdrbat
t uraios Si dezarmat ar face, cu certitudine, ca un tigru sd dea
irtapoi, prin magnetismul privirii sale. Magii se foloseau de
ttt'aastd influenld qi suveranii Asiriei qveau in grddinile lor tigri
srrbjugali, leoparzi docili;i lei imbldnzili. Allii erau cresculi in
I llon Du Potet, La magie ddvoil,le, ou Principes de sciences occulte, impr. de
I'onmeret et Moreau, Paris, 1852. (n.a.)
 76 Istoria magiei Cartea intdi 77
subteranele tgmplelor
-pentru a servi experienlelor de iniliere.
Basoreliefurile simbolice
l)tu'qsta e nt.ittu, asta e inJttmia, asta e nnartee!... rmartea!
reproduc ,rniinya in aceste t"iriir; ,\ittrrlrmnpal nu se teme, el crede cii e un somn frtrd s-fdrqit; dar
nu.sunt decdt lupte intre oameni;i animale ,rr fi hine sd se sustraglt trebut"ilar ;i jignirilor servitudinii...
Ei mereu se vede
adeptul, acoperit de ve;mantul sacerdotal, domindncht-le cu I'lottptea suprentd a sosit; irringatorul a ajuns la porli, ora;ul
priuirea si oprindr-le printr-un gest al mdinii. Fdrd fudoialit cd tttt mtti poate rezista; mdine devine o parte din regatul Asiriei...
multe dintre aceste reprezentdri sunt simbolice, cdnd oni*otit"
I'ttlutul hti Sardanapal se ilttmineazd Si strdluceqte de atdtea
reprodl.tc unele forme ale s;finxuh.ti; dar sarrt altele in care tltlcndori, astfel incdt lumineazd fntreg ora;ul cansternat.
animalu.l este prezentat natural ;i in care lupta pare a teriia
unei vrdjitorii reale.
/i Deasupra grdmezilor de stofe scLr?xpe, de pietre prelioase ;i
tlt, \'ase din aur regele iSi deffiEoard ultima ctrgie. Fenteile sale,
Y"Si? este o qtiinld de care nu se poate abuza ftird a o Ittvrtrilii sdi, complicii sdi, preolii sdi clecdzuli il tnconjoard;
pie.r(e ;iftrd a te pierde pe tine insuli. Siveranii preolii lumii \ttigatele beliei se amestecd cu zgomotul miilor de instrumente,
;i
ostnene erau prea mari pentru a nufi expu;i la a sefi.dnge dacd
lrii im.bldnzili rag rti un abur de parfum, ie;ind din subteranele
nu cddeau niciodatd; ei au devenit orgilio,;i
;i au idzui Marea
e-pocd magicd a chaldeei este anteri'oa|rd clomniilor lti l,,rlutului, invdluie deja toate consutcliile intr-un nor dens. Limbi
,h' lbc strdpung deja lambriurile de cedru; ...cdntecele beliei vor
Semiramis ;i Ninus. in aceastd epocd, religia se materializeazd
deja;i idolatria incepe sd triumJb. cuttul ltil Astart succede celui liu'e loc strigdtelor groaznice ;i horcdielilor de agonie... Dar
rtrugia, care n-a putut, in mdinile adep{ilor siii decdzuyi, sd
al lui venus celesta; regatul a'fost adorat sub numere i" soii, ('()nsetrye imperiul lui Nintts, t'a emesteca mai puli.n minunile sale
de Bel sau de Belus. semiramis coboard rerigia,"u piiitiiS-';'i
, tr teribilele amintiri ale acestei gigantice sinucideri. O lumind
cuceriri ;i inlocuie;te vechile remple misterioise iorurr"ri, iutt'rtsit qi sinistrd, aceea pe c(tre nu au titzttt-o vreodatd noplile
Jastuoase ;i indiscrete; totu;i, ideea magicd",domind tncd llrthilonului, pare sd reziste pentru u.n montent qi sd. ltirgeuscd
;tiinlele si artele si imprimd rninunateror construclii are ep,cii lutlttt. c:erLtlui... Un zgomot asemdndtor celui al tuhtror tunetelor
doar un caracter inimitabil de forla grandoari. pototit tui
si .t,,t orrznice Ia un loc: zdruncinit pdmdntul ;i zgiilydie orasul, ale
semirumis era o sintezd construitd ;i siurptatd a firtregii crac- , iirui ziduri cud.". Noaptea proJimdd se ktsit din nou; palatul lui
trine a lui zoroastrtt. vom reveni ra aceasti probremd cintr vrsnt ,\irrrdanapal nu ma.i existd ;i. ntdine utc:eritorii sdi nu yor mai gdsi
explica simbolul celor q_apte capodopere a7e Antichitaylt, ,aie rritttic din bogdliile sale, din c:adavrul sau;i din pldcerile sale.
erau numite minuni ale lumii.
,AstJbl sfirSeSte primul imperiu al Asiriei Si civilizalia creatd
sacerdolia a devenit mai slahii decat imperiul in clorinla cle ,lr.' a.tlevdrattil Zoroastru. Aici se incheie ntagia proptiu-zisd ;i
a-;i materializa propria ptdere; imperiul avia sd o striveaicit in ittrcpe domnia cabalei. Abrahcm, iesind din Chaldeea, aduce de
"!d"!" Si asta
Sardanapal.
avea sd se intdmple in timpul efeminattilui
Acest prin1, iubitor di lux ;i de deldsar", o.,"i ii
rrit'i. misterele. Poporul lui Durnnezeu a crescut in tdcere Si-l vom
tlt'.s'tr.tperi pe Daniel fn incleEtare cu vrdjitorii odioSi ai lui
facd din ;tiinla magilor una din prostituatele sale. \,t rlnrt: ttdonosor
r ;i ai lui Bultazur'.]
Lo
._ !" _? bund puterea de a face minuni dacd ea rut oferd
pldcere? Vrdjitorilor,.forfali iirna sd dea trandafiri; idrilf
savoarea uinului; folosili influenla voastrd orupro lumin'ii
pentru a face sa straluceasca din nou ( trrrfcrrrn 1ui Suidas lui Cecirenus qi Cronicii din .4lexandria, Zoroastru a fosl
Jiamuselea femeilor r:l insuqi cel care, agezat in palatul sdu, a disparut odatir cu toate secretele s,i
precum cea a divinitayilor! Ea se supune
;i regeie eiattd. Cu
toate acestea, se declard rdzboi, inamicul ivanseazd... Ce bogitiile sale intr-o imensd strdlucire de tunete. In acelc vremuri, fiecare rege
crre cxe$a puterea divini trecea printr-o reincarnarc a lui Zoroastru, iar
conteazd duSmanul pentru la;ul care sejoacd;i care doarme?
\rrrdarrapal a devenit apoteoza rugului sdu. (n.rr.7
 Capitolul III
MAGIA iX tNnre
Doctrina gimnosofiqtilor.'fnmou'ti ;i avaturrele. Flanifestarea
si.ngulard a spiritulur profetic. Influen{a thlsului Zoroastnt asupra
misticisrnului indian. Antichitalilc religioase alc Vedelor. N4agia
brahn.tanilor qi fachirilor. Cirfile 9i operele lor.

India, despre care tradilia cabalistici ne spult€ cd a fost

populatd de descerrdenfii lui Cain, qi unde s-au retras mai tArziu
r opiii lui Abraharn Ei Cethurah, este, prin excelenti, lara vrdji-
toriei qi a farmecelor. Magia neagri s-a petpetuat aici prin
trldiliile orale ale fratricidului arlrncat de cei priternici asupra
,:clor slabi, continuat de castele opresive qi ispiigit de paria.
Se poate spune despre India cd. este marna savantS a tuturor
itkrlatrilor. Dogmele gimnosofi;tilor sii ar f i fost cheia celei mai
rrnlte intelepciuni, dacd nu ar fi deschis mai muit porlile indobi-
tocir-ii qi mor"!ii. Uimitoarea bogdlie a simbolisrnului indian ar fi
lricr"rt aproape si se presupun5 cI el cste anterior tuturor celor-
lrrltc, atAt de rnare este originalitatea pnmitiv[ in concepliile sale
poclice: dar estc iln arborc caruia sarpclc irrltrnal pare a-i fi
ornorAt rlddcini le. Zeificarea diavolului, llLr L:arc aln combdtut-o
,[-'ja cu tdrie, s-a ardtat in toatd neruginarea sa. Teribila
trirrroLrrtale a brahmelol: se colllpune dintr-un creator, un
rlrslrugdtor gi un reparator. Addha-Nari a lor, care reprezinti
l)ivinitatea Mamd sau Natura Celestd, se nurneqte gi Bowhanie
1r lhuggees sau strangulatorii ii oferi omoruri. Vishnu, repera-
tor.rrl. nu se incarneaz[ deloc decAt pentru a omori un diavol sub-
rrltlonat care renaqte mereu, de vreme ce este favonzat de
l(utrem sau Shiva. zeul morfii. inlelegem cd Shiva este apoteoza
Fig. 5. Misterul echilibrului uniyer.n-al indian ,;i.japonez lrri Clain, dar nimic din aceastd nritologie nu amintegte blAndelea
$i yinx pantomor-f.
lrri Abel. Totuqi, misterele sale sunt de o poezie grandioasd, ale-
lr,tiriile sale de o profunzime unicd. Cabala este cea profanatd.
 80 [:tioriq mLtgiei
. Astfel, departe de-a intdr:i sufletul, apropriindu_l de in{elep_
ciunea suprem,l, brah'ra.nismul r-a i'depdrtai qi l-a fhcut sa cacr;
prin teoriile savante in pripdstiile nebuniei.
Falsa cabald din India este cea pe care gnosticii an
imprumutat-o visurilor lor oribile qi obscene rdnd pei6nd. Magia
indienilor este cea care se prezenta i'rediat, cu miile rate ?"
diformit[li, la pragul qtiinfelor inspiimdntand spiritele
rezonabile Ei aruncand anatemele'culte,
asupra tufuror Bisericilor rati-
Aceastd qtiin!5 fals6 qi periculois6, care prea des este con-
9nal.e.
fundati de cdtre ignoranfi gi de semidocli cu adevdrata
Etiin{d, a
detenninat mascarea a tot ceea ce poartd numele de oculiism
intr-o anatem6, cireia insuqi cel cire scrie aceste pagini i_a
subscris energic pe cand nu aflase ?ncd cheia sanctuaniluimagic.
Pentru teologii Vedelor, I)umnezeu nu se manif-estfl cle-cfft
ca forfd. orice progres si orice revelalie sunt determinate de o
victorie. Vishnu se incarneazd in monitmoqii leviatani ai rlir:ii
qi in mistre{ii uriaqi care modelau piimantul cu ajutorul rdturilor.
Aceasta este o minunati genezd a panteismului si, totugi, ce
somnambulisrn lucid existd in autorii icestor legendei Numdml
zece al Avatarurilor corespunde celui al Sephirolelor cabalei.
vishnu a dezvdluit succesiv trei forme de animale, cele trei
fonrre elenrentare ale vielii, apoi s-a transformat in sfinx qi, in
final, a apdrut sub forma chipului omenesc; atunci, el este o
brahmd gi,-sub_ aparenfele unei prefrcute umilin{e,- cucereEte
intreg pimAntul; curdnd se va trinsforma in copii pentru a'fi
ingerul consolator al patriarhilor, devine rAzUoinlc pentru a
combate pe opresorii lumii, apoi incarneazd politica pentm a o
gpyl..violenJei qi pare si pirdseasci forma .,mand pentru a
dobdndi agilitatea mairnu{ei. politica si violenla s-a, folcrsit
reciproc, lumea aEteptdnd un mdntuitor intelectual si moral.
Vishnu se incarneazd in Chrisna; a apirut ca un proscris in
leagdnul s5u, i'apropierea ciruia veghea un mdgar iirnbolic; il
aduce cu sine pentru a-l scdpa dJ asasirrii sii; el inalti
Ei
propoviduieqte o dnctri*5 a icr"tlrii si a brinel.r lr:criri. Aptii,
coboard in infenr inlanfuie ;ary.rele inrcrr:'r si uri:d ,iin iruli
glorios in cer; sdr'brtoarea s* aiuaii e.qte in trLura augilst, sub
Cartea intdi 8l
:;cmnul Fecioarei. Ce uimitoare intuilie a misterelor cre;ti-
nismului qi cum sd nu pard extraordinard dac6 ne gdndim cd
st:rierile sacre ale Indiei au fost scrise cu nulneroase secole
inaintea erei creqtine.
Revelaliei lui Khrisna ii succedi cea a lui Buddha, care
r.cune;te cea mai puri religie qi filozofia perfectd. Atunci,
ll'ricirea lumii s-a dus qi oamenii nu pot decdt sd aqtepte a zecea
1i urmdtoareaincarnare, cdnd Vishnu va reveni in propriul siu
t'hip, conducAnd calul ultimei judeci{i, acest teribil cal, al c5rui
picior din fa15 este mereu ridicat qi care va zdrobi omenirea de
e rite ori acest picior se va ldsa in jos.
Trebuie sd recunoaqtem aici numerelt- sacre gi calculele
prol'ctice ale magilor. Gimnosofigtii si inilirixii lui Zoroastru s-au
rrr:;1'lirat din aceleagi surse, dar falsr-rl Zoroastru, Zoroastru cel
rr:l{r"u, este cel care a rdmas stdpAnrll teoiogiei indiei: ultimele
r,cr.:Ltlte ale acestor doctrine degenerate srtnt panieismul qi, prin
rr'!niirre, materialismul absolut, sub aparelnlele unei negalii
rrbsolute a materiei.
Dar ce conteazd cd spiritul este materializat sau cd materia
cste spiritualizatd, chiar qi cAnd se atjrmi egalitatea qi aceeaEi
rrlcntitate a acestor doi termeni? Consecin{a acesttti panteism
eslr: distrugerea intregii morale: riu tlai exist[ nici crime, nici
r irtuJi intr-o lume in care Dumnezeu este totul.
Trebuie si inplegem cd dupd aceste doctrine a avut loc indo-
bitocirea progresivd a brahmelor intr-un chietism fanatic, dar incd
rrrr este suficient; Ei marele lor rituai ntagic, cadea ocultismului
inclian, Ottpnek'hat, ii invald cdile fizice pi morale de a pune punct
Iue:rdrii 1or de zdpdcire qi de a ajungc treptat la nebunia furioasl
l)c care wdjitorii lor o numesc stare divinS. Aceasti carte a
( )upnek'hat -ului este predecesoarea tutwor grimoarelor qi este
rronumentul cel mai curios al antichit*gii goe{iei.
Aceastd carte, Oupnek'hat, este irnpdrlitb in cincizeci de
t:lpitole: este o umbri amestecatl cu fulgere. Aici se gdsesc
rrrtxime sublime qi oracolele inqeldciunilor.
CAnd ai senza\ia ci citegti Evanghelia SfAntului loan, cind,
rir-' exemplu, citegti in capitolele unsprezece Ei cincizeci Ei opt:
,,ingerul de Foc creator este Cuvdntul lui Dumnezeu."
82 Istoria magiei
,,CuvAntul lui Dumnezeu a produs pim6ntul qi vegetalele
care ies din el qi cildura care le coace."
in el se afld
,,Cuv6ntul Creatoruiui este Creatorui insuqi qi
unicul fiu."
Ulterior apar reveriile demne ale celor mai extravaganti
eretici:
,,Materia, nefiind decAt o aparitie ingelfitoare , soarele,
astrele, elementele insele sunt genii, animalelc sr;nt demr,rni si
omul un spirit pur, inqelator prin aparenfeie tnlpLrlul."
Insd, suntem destul de l5muriii asupra rtrcct,rirr,:i. ti,,,.
apropiem de ritualul magic ai vrdjitorilor indieni.
,,Pentru a deveni f)umnezeu trebuie sa-{i tii rdsriflarea."
,,Adicd sd o lii atAt de mult timp cdt ar fi posibil si sa tc
umpli de ea pe deplin."
,,In al doilea r0nd, sd o {ii tot ataIcfu a-i putea pronunla de
patruzeci de ori, in aceastd stare fiind, l{urnele diytn. Atutt.'"
,,In ai treiiea rind, sd expil"i, pe cAt e posibil" triniitinil
mental sul1ul peste ceruri pentrn;r se lini cu atlnlt"lli;:ra i:tcnri!."
,,In acest exercitiu, trebuie sa fii ca qi or'b si surti, si iinr-rhi
precum un lenm."
,,Trebuie si te ;rgezi pe coate qi pe genunchi, cu tala intoarsl
spre nord."
,,Cu un deget apesi o parte a irasuiui, cu altui sa se aspirc
aerul, apoi il captdm cu un deget, g6nclindu-ne ii.i, []lii]iiiii.",ir:,.i i:r.ri:r
Creatorul, cd ei tliieqte in anirnale, in furnicir i;i rr i:l,,:{iri,i,
trebuie si ramAi culhnditt in a.ceste g6ncluri."
,,l\4ai intdi, se sprine Auru rile doubsprezece ori; qi in timi:rr,ri
fiecdrei aspirajii, trebuie sd spui ,4um de optzeci de ori, apoi cic
atdtea ori pe cAt se poate..."
,,Faceti toate astea tirnp de trei luni, fbrd team5, ffiri
incetinire, mAncAnd qi dormind pulin; in a patra lund, vi se vor
ardta devele; in a cincea, veli dobAndi toate calitdlile develor; in
a qasea, veli fi salvali, veli deveni Dumnezeu."
Este evident cd in a sasea lund, fanaticul, intr-atdt de imbecil
incAt sd persevereze intr-o practicd asemdnltoare, va fi sau mort,
sau nebun.
Cartea intdi 83
Daci rezistd acestui exerciliu de suflu mistic, Oupnek'hat,
Lrare nu vrea si-l lase pe un drum atdt de frumos, il va face si
trcacd la un alt exerciliu.
,,Cu cdlcdiul acoperili anusul, apoi trageli aerul de jos in sus,
c:u ajutorul cotului drept, faceli-l sd se roteascd de trei ori in jurul
cclei de-a doua pi(i a corpului; dupi aceea, determinali-l sd vind
lrr buric, care este a treia; apoi la a patra, care este in mijlocul
inimii; apoi la a cincea, care este gitul; apoi, la a Easea, care este
interiorul nasului, intre cele doui sprAncene; acolo relineli aerul:
rr devenit suflul inimii universale."
Aceasta ne pare a fi doar o metod6 de magnetizare a sinelui
;i de a-!i oferi, cu aceeaqi ocazie, o oarecare congestie cerebral[.
,,Atunci, continui autorul Oupnek'hat -ului, gAndili-v[ la
Marele Aum, care este Numele Creatorului, care este vocea
rrniversald, vocea puri gi indivizibild care umple totul."
,,Aceasti voce este insugi Creatorul; ea se face auzitd
contemplatiwlui in zece moduri. Primul sunet este vocea unei
vrdbiule; al doilea este dedublarea primului; al treilea este
I ilsrllnenea sunetului de chimval; al patrulea aselnenea munnu-
r ului unei scoici uriaqe; al cincilea este precum cAntul unei
litere
trrrr lel de lird indiani); al saselea, ca sunetul unui instrument
riuiLiii tal: al qaptelea se ascamand cu sunetul unui fluier bacabou
:rsczztrt chiar l6ngi ureche; al optulea cu sunetul instrumentului
lirrksoudj, lovit cu mina; al noudlea se ase amdnd cu sunetul unei
lrorirpete si al zecelea cu sunetul unui nor care rdcne;te qi face
,i,lu, dcla, ddu!..."
,,Cu fiecare slmet, contemplativul trece prin stdri diferite,
iririi [a ce1 de-al zecelea, cdnd clevine Zeu."
.,I"a primul, toli perii de pe corpul sdu se ridicd."
.,La al doilea, membrele sale inlepenesc."
,,La al treilea, el resimte in toate membrele sale oboseala
, riro ril-Il-r€&Zd pldcerilor iubirii."
..La al patruiea, i se invdrteqte capul ca qi cum ar fi beat."
,,-L,a al cincilea, apa vie{ii ii irigd din nou creierul."
,,La al Easelea, aceastd apd coboard in el gi il hrdneqte."
,,La al saptelea, el devine stdpAnul viziunii sale, vede
rrriiuntrul inimilor, aude vocile cele mai indepSrtate."
84 Istoria mttgiei
se simte suficient de subtil pentnt a se putea
,La al nou5lea,
transporta unde doreqte qi, asemenea ingerilor, sd poati vedea
totul fbrd zr fi vdzut."
,,La al zecelea, el devine vocea universald Ei indivizibili,
este Marele Creator, Fiinla Etern[, ferit de toate qi, devenit
odihna perf'ecta, ei irnparte Odihna Lumii."
Trebuie s5 remarcdrn, in aceastd pagini atdt de stranie,
descrierea cornpleta a fi:noinenelor somnambulismului lucid
arnestecatd cu o ter:rie ,;onrpletd a magnetismului solitar. Este
arta de a intra in cxtaz prin tensiunea voinfei gi otrr:seala
sistemului nervos.
Recourtrn dirn nr a gn'^t i qti I or studiul aprofundat a[ misterelor
Oupnek'hat.
Folosirea ffeptatii dc riarcotice Ei utilizarea uuei game de
dischete coloraic prodrice efecte analoage celor descrise de
vrdjitorul indian, iar Ragon oferi releta in cartea inchinati
ma,goneriei ocu\tet, continufrnd cu orlodoxia masonicd.2
Oupneh'hu.t afoLa rm rnijloc mai simplu de pierclere a
cunoqtin{ei gi de a ajunge la extaz; qi anume prin a-!i privi cu
arntrii ochi vArfili nasului gi a rdmdne in aceastd posturd, sau mai
bine zis grinlasd, iriiiir la conr..ulsia nervului optic.
Toate aceste practici sunt pe atAt de dureroase $i de
periculoase pc c;At sunt de ridicole qi nu le recomatrddtn nim6nui;
dar nu ne indoim de laptul ca" intr-un interval de tlmp mai scurt
sau lung qi, hn l"unc{ie de sensibilitatea subiec{ilor, pot produce
intr-adeviir r:xtazui, qi ataiepsia sau chiar leqinul letargic.
Pentru a-[i procura v'iziuni, pentru a ajunge la fenomenul
celei de-a doua vederi. trebuie sd ajungi intr-o stare ce line de
somn, de moartc gi de nebunie. Aceasta este abilitatea speciticd
a indienilor si probabil cd la secretele lor trebuie raportate
atributele ciudate ale unor anumili mediumi americani.
Am putea defrni magia neagr[ ca fiind arta de a-!i procura
qi de a procura attora o nebunie ar1ificia16. Este, de asemenea,
Etiinfa otriivirilor prin excclen\d.Dar, tot ceea ce lumea nu Etie
* civilizalie in care nimeni nll poatc ttrca situ coLrori'/ ;\ici se aratd
I Jean-Marie Ragon, .lJc lu rnaqonnerie occulte et de I'initiatiott hermlticluu,
Dentu, l-iblaire-6ditcur', Palis, 1t53, p.499. (n.t.)
2Idem, Orthatloxic ntogoriniqile, !1. I)entu, Libraire-6diter"u, I'ads. 185'3. ht.t.)
C)artea i'ntai 85
,ri cc$a ce Dri Fotet a fost primLll celre il clescoperit -'este ci se
|oate ucicle prin congestie sau prin sustragerea subitd a luminii
;rslrfile , in tirnp ce, printr-o serie de exercilii aprclape imposibile,
rrserndndtoare cu cele descrise de vrijitorul indian. se transformd
lrrullriul sistem nervos, stti)us trttut'or tensiunilor qi oboselilor,
rrlir'-un gen de pili galvanicd vie, capabil[ s[ cotrdenseee ,si si
ploiecteze cu for![ aceast6 lumind care exaltd qi tr:6sneqte.
Dar secretele magice ale lui Aulsnek'ha.t no se opresc- zrici;
rnai este unul pe care tenetrrosul lrierofar:t il iricredinteazi
irritia{ilor sdi, c:r pe rutn'ele ;i stlgsremttl nisttt'qi, ?ntr-adevdr,
,.'rrtc nrnbra qi inversul aceslui rirare secret iil ln:rltci Magii.
Nlarele l\{ister al adevdra{ilor mrgiciciti csic atrstllutul in
ruorald Ei, prin ufinare, in direcfia opercloi q;i in tibcrtate .
h{arele secret al lui Oupnelr'hat este absolutul in imora-
lilate" in fatalitate qi in chietism mortal.
latd cutn se expriini autolul c[rtii incUene:
,,Iiste permis sd minli pentru a inlestri czisitor:iile qi pentru a
cxiilta virtu{ile unui Brahman sau calitdlile uitei vaci."
,,Dumnezeu este Adevdr Ei in El ilrrtbrir qi hu'nina alcituiesc
rnr intreg. Cel care qtie acest. lilcrlt nu minte vreodirti" peltfrLt cd
tllc-a vrea sd rnittt[ face din ndne iuna sa tm ar]evdr."
",Orice picat iir cotnite. oricc faptil leii itr lace" nu
este
rricrodati vinovat. Chiar daca ar fr de doud ori paricid, chiar dacd
rur ucide un Brahman iniliat in mistereie lui Veda. tirice faptd ar
e oulite, lurnina sa nu va fi dirljrmatii, pentrlt cii, spunc Dtltnnezeu.,
lru sunt sufletul universal, in lv{ine srint Lritrcle ;i riiul care se
corecteazd unul pe celdlalt, cel care qtie accst lucru nu iriicdtuie;te
rriciodat5; el este universal ca qi Mine." (Ottpnelc 'irar, lec{ia 108)
Astf-el de cloctrine nu sunt nici pe deparle civilizatoare ;i, de
rrltf-el, in India, imobilizfr'nd ierarhia sociald, ingrddeau anarhia
in caste; societatea nu trdieqte decAt prin schirnburi. Ori
schimbul este imposibil sind totul aparline in totalitate unora qi
dcloc altora. La ce mai seruesc treptele sociale intr-o pretinsi
lrcdeapsa tarclir'5 a fratriciclului, grccleapsi'l clrrc: inviluie toatd
rilsa sa Ei n condatnn"l 1a lnl,ar1t" Sri.,'inri o altd rrafinnc orgolioasd
yi egoist6, ea va sacriflca Inrlia, dup5 cum porrestesc legendele
E.
orientale despre Lamech care l-a ucis pe Ciain. Nefericire etem6
ucigaqului lui Cain! spun oracolele sacrs ale Bibliei.

Capitolul IV
MAGIA HERMETICA
Dogma lui Flermes Trismegistus. Magia Hermeticd. Egiptul gi
minunile sale. Patriarhul Joseph gi politica sa. Cartea lui Thoth.
Masa magici a lui Bembo. Cheia Oracolelor. Educalia lui Moise.
Magicienii Faraonului. Piatra fi1ozofal6 Ei Marea Operd.
Egiptul este locul unde magia se completeazd ca qtiinld
universali qi se formuleazd ca dogmd perfectI. Nimic nu
dep[qeqte gi nimic nu egaleazd ca reztrmat al tuturor doctrinelor
lumii vechi cele cAteva sentinfe gravate de c6tre Hermes
Trismegistus pe o piatrd prelioasi gi cunoscute sub numele de
Tabla de sruot'ultl; r,mitate;r fiintei qi unitatea armoniitrr-'r, fie
ascendente, fie clesi:*l.lchntr, sc?]la prouresivd ;i propo{ionaid a
Verbului; legea inuiitrila a cliiiirluLih-ri ri prc*9rcsul iriopror{irl'*rl
al analogiilor universitle i;ii;i-'itr.ri rlinlrc ir.iee li Verb ofi:riiirl
misura raportuhu ckll",ie {-'r'i,';ritl'll t- r*eirrr,, rn;iii:l:i;if ica lfii-i-'sl.if;l
infinitului, dol,editii rji: ilisnrilc rirrui sriiltiir cfitt ar iiiritirli.ri;
toate acestca sunt r:riil r.tt;,ti,:r inli'-.t.r siti!:urit prltpoziil; ;i iliatclLli
Hierofbnt egiptean.
,,CggA Ce CSt€.ill+rt'i1ir,' r''!1i 711
, r l'irr r- rt!/:1. t;{ L',t:iL i}!i?l !t.ti ,ti
ceeoceeste.jos estl iilid'itit.ti(..t.t i'ti i'L'i../.t cc'c^rie ';t.tii i){rt!r"it tt.fbrnis
minunea uruti s iugut' I u t't"tt. "
Apoi sun'ine revclatie '.i riciicri*rcil Ba-r.ililtii ii ir;lcntrllLti
creator, a focuhri pan.toriirrf" ;r Lr-r*r'e[ui lii.i1or, r1 {"or"tr:l oi:u]1*.
lurniniiastrale.
,,Sosrele este latti/ sdu. Ltutu est€ matna ,stt, vdntul l-ct
purtat in pdntecele sdu""
Astfel, aceastd lumind esie emanati de Soare, i1i capiitil
forma si miscarea regulati. din influ*niclc Lirnii, i:a fbkisc:itc
atmosf-era pe post cle recepfttcol 1l inchisr-raie.
,,Pamantul ii es'tr: tloici."
Ceea ce i.n,ce6mni cit yste et'hililtrutit si pt.t.t'i in tri;t'ort
c iildura c entru I ti ct P [trrt a n fi i i.
u
Ca.rtea inl6i 87
,.E.ste Principiul wtiverstl!. cL{:ei Tektsma ai Lumii."
ilermes ne inrrata in continuare cllnl prttem f,ace din aceastd
lririunS, care este de ilsernenea o fbrla, un levier qi rin dizolvant
!rr1\":l,-ridtr. apr.ri" r'le as*]j}f,rltc;1, iln aEefi1 latlnator si coagulant.
, tretliir: ertrasd ilin ctlpul'i ie it earrl sr: g[seqte ?n stare
::r:r
l ', iri;i lumini si arjusii la gi;tr*a, tje fbc, rJe miqcare, de
r.{,rr'rsrtii
1,i.'rir-i*rrf . tl.e F"az lr;rnincs, de api ar::df.oal'e gi, in cele din urmd.
,i, ,l'li,,ii:i1. af:..;lcilti"Lt a iirrila, clt ajlltotl,ri iji..icstor substanle, tOate
,iirlt: ltah;rii"
t i ,"i,; '*nttri.tllf esti: intrlragr l'.iagie itrtr^o singurb pagin6.
!.,1
;'rirlirii,; crpele ntlibriils lr-ru .li*in.ri;s, precuin Pymandre,
, vt:;1 . J/f i.i11'vt:tt, l"itnti! {:riri,, $il.i!i. ili g;n,;ral^ considerate de
i ' ,.:irt-.ici,.:il filnrj l.rr."rdLir:1ii aic Iii.i-lirj iiil-' Aler,andlia. Ele nu
, .,riitti iLr:.il;it rttit;il lrlii:,Lli,-i ll;,rtliii,l.r ii'-ilt.ill-iec conservate in
1L'1 i,;:';i,.1; t;::r.rrfi,rtj. l-Jti:ir'lfr;it-: ilij ,l {i,:tniel tl-t l;Unt piefdUte
,r',:ji.::tif; i.rr.ir'r{-rii:t1rrilir;jl*rriirtiloli.tl'iitli.ii.Idrii.rLeletrgiptului
' r:i',-ii,.'r',,.1:i t.,:litt li;l:Iili lltrplii:,riiltt: f i-j fi:t1"f1 (Jai:;i le adundm,
l:i' i i.-'i.rui!rliir1i 1-r ""'1'1-- llil.l"r:t1:':li. ittjtlfia pl"oi,ligioasd ale
.:r,:ir: :ttr'i1 i iilllti,jilfr,r-r"1 ii::f[lJ]l(.j,i(!i . ;..llr elirl:! fia:re erau oraqe
, ;r; ;1,." r.11.1g];1;r,:l.li"i gt dt slitli:,;il
rri:iai:it ilrf,'i!:ir.rni:;r lglpiulr"il ::ra tt :;it:ie:"t-i inaglc'{; numele
:',i:l|' .lj.r ai-)i'r.:j'il,.ii:llkii,i., ii,r':,1-il:i,rt"1Li-.!iriei{lilf Sa0fe. Re-
. r,.,,,r;'il i':, i,lfi r, ,i',1i,i -; .', , .ri: *l;;rpl.ul tle suS SaU
. i :,,, , ,r iL.ii;iii ;rt,li'ri;i r.r '1,,,,tttt, i.l i,irta;1uil-ti; Ilgiptul de
'r .,: I L ,,::.; t,t;rlr. :1i .r,i:r,'r;l.li de lil;jioc tau central, {ard a
,, :: i;:iill,:it',l illiii:ii. Fil,,.;:.:'t: r-iilttre tcegte trei pdrli era
:', ir-L ,i.i'rl,J ilrlyilli.ii rir,rixilc rrrurir gi plasate sub protec{ia
, i1., rr :,iilll; .,'ill. ,,tcegti z*i, ilei-;:*ii 1il nliln;Ll', gnipafi trei cdte
;r i ,. r , ,!:r,ttf rimau sinrbcijc toate concep!;l tle teinare in decadd, adicd
irr;1,: serrinificalie natural6, filozofica qi religioasb a ideilor
rr,-rrrirrto asociate in mod priulitiv nmillereior'. Astfel sunt: tripla
rirriale sall ternarul original, hiplul liitrar sau rnirajul triun-
,lni.riui, care formeazd steaua lui Soloricin; triplul telTrar sau
,,r":ca intreagd in oricare ciintre eei trei termeni ai sdi; triplul
r;uAternar, adici numdrul ciclic al revoluliilor astrale etc.
Geografia Egiptului, sub Sesostris este, deci, un pantaclu,
tt'a adicd un rezumat simbolic al intregii dogme magice a lui
88 /,yloric nutSlia!
Zoro*stru. regrisite Xi itrrmul*te intr-nn mod mai precis de ciltre
Herrncs.
Ast{'el. pJunintr-rl cBrpli,ril tr.i! .r Lirl'{L' tnar* gi iitiinirirlri{r[.]cr
acestei c:irfi ela.u r"ept'triie, [raduse in picrurd, sculpturd, artri-
tectur6, in toate oriiqele pi in toate tetnplele. Deqenul insuqi iqi
ar,ea propriile inva{iiminte eterne Ei propriul Verb de piatrd se
aEeza ck:-a rlreptrll la baza piramidelor, aceste limite ale inteli-
genlei ilrnane. in lafa clrora rnediteazi de atAtea secole un sfinx
colosal afundAnclu-se incet in nisip. Acuttt, capul sdu mutilal de
ani se inalli inci deasupra morm6ntului sdu ca qi cum ar aqtepta
ca, inainte si disparl. s[ l,ini o voce umani care sd explice lurnii
noi piramidelor.
proLrler na
Egiptul cstr: prn{rri noi leagdnul ;tiin{elor gi al in{elepciunir,
clci ea'irubriicil in irnagini, dacd nu mai bogate, cel pnfin mai
exactc gi mai purc de:clit ce le din lnclia, dogla anticd a prirnulr-ri
Zoroastru.
Art;i s;rc*rdn1.alI si ;ir-'t;r rr{Jilli au furrnat acolo aclep{i prin
iniliere li iiliiiLrr*iir nr"r s* incl"lidcn in limitele egoiste ale casterlclr.
Am r,.lzut uri sclav evreu iriitiindu-se gi ajung6nd la rangul de
prim n:rinistru 5i poate de mare hierof-ant, cici s-a cdsdtorit cu
fiica unui Frreot egiptean si stini cii sacerclotul nu facea nicioclal.5
rnezaliantd.
Iosif a realizat in ijgipt visril uomunismului; ei a 1acrt1 ct-r
sacerdotril qi statr.rl s;i lie sirrgurii proprietari" in consecin{[,
arbitri ai mLrncii si ai bog:i1ir:i. El a abolit astfel rnizeria qi a trans-
f-ormat intregul llgipt intr-o funrilie patriarhald. $tirn cd Iosif iqi
datoreazii ;rsc*nden{a ;tiinfei interyrretarii visek:r, qtiinld in care
crestinii zilelor noastre, mI refer chiar gi la creEtinii fideii, refuzir
sd creadl, admilArid totLl;i ci Biblia. in care sunt povestite,
divinaliile nrinrmate ale lui losif. este Cuvdntul Sfbntului Duh.
$tiinla lui losif nu era altcet a dec:At inlelegerea rapofiurilor
naturale care eristii lntre irl*:i pi rinagini, int're Verb gi figuir:lle
sale. El gtia c6, in ti*-ipiri :iiinlttilit.ti" pri:lungirc-a sufl';rtului iil
iumina astralii vc-eJ.e l"ctl,;:lili* ganrlurilor sale cele ma.i s*cr*{r: gi
chiar aie pre-ririrlirilor s;ii*; stia cd arta traclui:erii hi*rogiif+:lor
sornnuhii esie cheia iucidit;r1ii utiiversale; cbci toate fiinleli:
inteligente au parte cle rr:vr:latii in s*rnn.
Carl.eu intdi 89
Stiinla hieroglificd absoluti avea ca baziavn alfabet in care
toti zeii erau litere, toate literele erau iclei, toate ideile erau
r)umefe, toate numerele erau senlne perfecte.
Din acest alfabet hieroglihc Moise a licut cel mai mare
sc:cret al cabalei sale, pe care l-a preluat de la egipteni; cdci,
ru'mAnd Seplier YeIzirah, venea de la Abraham: acest alfabet,
sl)unem noi, este faimoasa Carte a lui Thath, bdnuit de Curtea
tlin Gebelin cd s-ar fi pdstrat pAnd in zileie noastre snb forma
rr:cstui joc de cd4ibizare pe care il nurnirn tarot; ghicit in mod
lslcEit de cdtre Eteilia, la care o persevereli{5 de treizeci de ani
rrrr a putut inlocui bunul sirn! gi prima educa,tie care ii lipsea;
t'xistdnd incd, intr-adevbr, printre rimdsitele monumentelor
('1-liptene, gi a cirui cheie, cea mai curioasl qi cea mai completd,
:ie gdseqte in marea operd a pirintelr-n Kjrcher despre Egipt. Este
, rrlriil unei ntese isiuce care a uirrrqinut celetrr-ului cardinal
lJcurho, Aceasti rnasd era din cupr"u, r:u figuri din email; aceasta
rr (bst pierdutd din nefericire, dar Kircher a of-erit o copie exactd
:r rrcesteia qi acest savant iezuila ghicit, fir[ sd poati duce mai
tlcparte explicalia sa, c5 ea confinea cheia hieroglificd a
rrll'abetelor sacre.
Aceasti masi este impd(itd in trei compartimente egale:
.irrs, cele douisprezece case celeste, in partea de jos, cele
rlorrdsprezece stalii laborioase ale anului, in centru, cele
tltruazeci qi unu semne sacre corespunzdtoure literelor.
I-a mijlocul regiunii centrale se afl6 imaginea IYNX panto-
rrrort', emblemi a Fiinlei universale corespunzitoare Jod-ului
,'lrraic, litera unicd ce std la baz,a tuturor celorlalte. In jurul
IYNX-ului vedem triada ofioniand ce corespunde celor trei litere
rnarne aie alfabetului egiptean qi ebraic; la dreapta cele doud
triade ibimorfo qi serapeand, la st.lnga triada ne.fteand qi cea a
lti l{ecate, ilustrdri ale activului si aie pasivului, aie volatilului
si ale imobilului, ale focului fecund qi ale apei generatoare.
l;iecare cuplu de triade, combinat cu centrul, dd naqtere unui
.icptenar; centrul insuqi con{ine unul. Astfel, cele trei septenare
,l.ru absolutul numeral al celor trei h,rrni si numdrul corrplet al
litcrelor primitive, la care se adaugl ur) semn complementar, a$a
t ru'n celor noud simboluri ale numcrelor li se adaugd zero.
90 Istoria magiei
Cele zece Nume qi cele doudzeci Ei doul de Numere sunt
ceea ce numim in cabala cele treizeci qi doud de cii ale qtiinlei
qi descrierea lor fiiozoficd qi subiectul c6(ii primitive qi venerate
numitS Sepher Yelzirah pe care o putem gdsi in coleclia lui
Pistourius qi in alte locuri.
Alfabetul lui Thoth nu este originalul Taratului nostru decdt
intr-un mod denaturant. Tarotul pe care il avem este de origine
evreiascd gi tipurile qi figurile nu sunt mai vechi de perioada
domniei lui Carol al VII-lea. Jocul de cdrli al lui Jacquemin
Gringonneur este primul tarot pe care il cunoa$tem, dar sim-
bolurile pe care le reproduce sunt de cea mai mare vechime.
Acest joc a fost o incercare a unui astrolog din acele vremuri
pentru a-l readuce pe rege la raliune cu ajutorul acestei chei,
oracolele ale cdror rdspunsuri, rezultate din combinalii diferite
ale semnelor, sunt intotdeauna exacte ca matematica gi misurate
ca armoniile Naturii. Dar trebuie sd fii foarte ralional pentru a qti
si te foloseqti de un instrument al qtiinlei gi al raliunii; bietul
rege, cdzutin mintea copiilor, nu vedea decAt jucdrii pentru copii
in picturile lui Grigonneur qi a fEcut un joc de cd(i din alfabetele
misterioase aie cabalei.
Moise ne povesteEte cd ?n momentul ieqirii lor din Egipt,
israelilii au luat cu ei vase sacre ale egiptenilor. Aceastd poveste
este alegoricd qi marele profet nu gi-ar fi incurajat poporul la furt.
Aceste vase sacre sunt secretele qtiinlei egiptene pe care Moise
o invdlase la curtea faraonului. Departe de noi ideea de a atribui
magiei miracolele acestui om inspirat de Dumnezeu; dar insdsi
Biblia ne invald cd Jannes qi Mambres, magicienii faraonului,
adicd marii hierofanli ai Egiptului, indepliniseri mai intdi, prin
arta 1or, minuni asemindtoare cu ale sale. Astfel, ei schimbaserd
baghetele in qeryi qi Eeryii in baghete, ceea ce poate fi explicat
prin atrac{ie qi fascinafie. Ei preschimbaseri apa in sAnge gi
fdceau sd apard instantaneu o mare cantitate de broa;te, dar nu
au putut sd aducd nici muEte, nici alte insecte parazite; am spus
deja de ce qi cum trebuie explicatd mdrturisirea lor in momentul
in care s-au declarat invinqi.
Moise a triumfat qi i-a dus pe israelili in afara 16rii sclaviei.
in acea weme, adevdrata qtiin!6 se pierdea in Egipt, pentru cd
Cartea intdi 9l
preotii, abuzdnd de marea incredere a poporului, il l6sau si se
complaci intr-o idolatrie abrutizantd; acolo era marea piedicd a
r:zoterismului. Adevdrul trebuia voalat in fala poporului frrd, a-l
rrscunde; simbolismul nu trebuia ldsat sd se deprecieze cdzdndin
lbsurd; vdlul sacru al lui Isis trebuia pistrat in toatd demnitatea
;i in toati frumuselea sa ini1ial6. Este lucrul pe care sacerdotul
egiptean nu a qtiut s6-l infEptuiascd. Vulgul imbecil a considerat
ca fiind realitili vii formele hieroglifice ale lui Osiris qi ale lui
llcrmanubis. Osiris a devenit vilel qi savantul Hermes a devenit
ciine. Osiris, devenit vijel, s-a ascuns degrabd sub strdlucirea
lalsd a vilelului Apis, iar preolii nu i-au impiedicat pe oameni s[
actore un fel de carne destinatd bucdtiriei.
Era timpul ca tradi{iile sfinte sd fie salvate. Moise a creat un
lx)por nou ciruia i-a interzis in mod sever cultui imaginilor. Din
ncfericire, acest popor trdise deja impreund cu idolatrii qi
rrrnintirile vilelului Apis il urmlreau in degerl. Cunoaqtem
povestea vijelului de aur, pe care copiii lui Israel l-au adorat
tutr"rsi. Dar, Moise nu a vrut si lase pradd uitdrii hieroglifele
slinte qi le-a sanctificat, consacr6ndu*le cultului purificat al
irdcvdratului Dumnezeu. Vom vedea cd toate obiectele servind
t:ulfului lui lehova erau simbolice qi aminteau de semnele
vcnerate ale revela{iei primitive. Dar, mai intAi, hebuie si
rncheiem povestea pdgdnismului qi sd urmirim, cie-a lungul
civilizaliilor pigine, istoria hieroglifelor materializate qi a
vcchilor riluri degradate.
 6. \\ h^,
\.
v{ Capitolul V
h *' r' :}
:-** r, MAGrA iX CnrCrn
t
i{
' a;ffi'F,
&'."' \,'/\ Fabula l6nii de aur. Orfeu, Amfion qi Cadmus. Cheia magicd a
poemelor lui Homer. Eschil, cel ce dezviluie mistere. Dogma lui
Orfeu explicatd de legend6. Oracolele qi prezicdtoarele. Magia
neagrd a Medeei s,i a lui Circe.
\t"
&-" Ajungem la epoca in care qtiinfele exacte ale Magiei igi
\\s
Pr imbracd din nou forma lor naturald: frumuse{ea. Am v6zut in
F
lohar prototipul omului care se inalld la cer qi se priveEte in
oceanul Fiinfei. Acest om ideal, aceastd umbrl a zeului pan-
tomorf, aceast5 fantomd virili cu formd perfect[, nu va rdmdne
izolat. O partenerd i se va naqte sub dulcele cer al Eladei. Venus
cclesta, Venus cea castd qi fecundi, de trei ori mamd a celor trei
\ ( irafii, se ives,te la r6ndul sdu, de aceasti datd nu din apele
adormite ale Flaosului, ci din valurile vii Ei agitate ale acestui
${J* alhipelag susurdnd de poezie, unde insulele impodobite cu
ar[rori verzi Ei cu flori par a fi vasele zellor.
Septenarul magic al caldeenilor se preschimbi in muzicS pe
ccie qapte corzi ale lirei lui Orfeu. Armonia este cea care defri-
;eazd pddu'ile gi deEerturile Greciei. La auzul cirnturilor poetice
ale lui Orf-eu, st6ncile se inmoaie, stejarii se dezriclicineaza gi
animalele sdlbatice se supun onrului. Printr-o magie asem6-
\ .,n ndtoare Amfion clddeEte zidurile Tebei, oraqul care este un pen-
F"o
:i V*f taclu asemenea celor qapte minuni ale lumii, ora;ul inilierii.
\\ \ Orfeu este cel care a dat vial6 numerelor, Cadmus a asociat
g0ndirea caracterelor. Unul a creat un popor iubitor al tuturor
fiumusefilor, celilalt a ddruit poporului o patrie demnl de geniul
gi de iubirea sa.
in tradiliile Greciei antice, il gdsim pe Orfeu printre eroii
Fig. 6. Tabel explicativ al tctblei astronomice ;i alfabetice a lui Bembo ldnii de aur, aceqti cuceritori prirnitivi ai marii opere. Ldna de
aur este rimdEila Soarelui, este lumina potrivitd indeletnicirilor
oamenilor, este marele secret al crealiilor magice, este insd;i
inilierea pe care o vor ciuta in Asia eroii alegorici ai ldnii de aur.
94 Istoria magiei
Pe de altd parte, Cadmus este un exilat voluntar al marii
Tebe a Egiptului. El aduce in Grecia literele primitive qi armonia
care le organizeazl. Prin miqcarea acestei armonii, oraqul tipic,
oraqul savant, noua Tebd, se construiegte de la sine, cici qtiinla
se gdsegte in intregime in armoniile caracterelor hieroglifice,
fonetice qi numerale care se miEci singure urmdnd legile mate-
maticii eterne. Teba este circular[ gi citadela sa este p6trati, are
gapte por{i precum cerul magic gi legenda sa va deveni curdnd
epopeea ocultismului qi al istoriei profetice a geniului uman.
Toate aceste alegorii misterioase, toate aceste tradilii sa-
vante sunt sufletul civilizafiei in Grecia, darnu trebuie sd cdutdm
istoria reald a acestor eroi de poeme in altd parte decit in
transformdrile simbolismului oriental adus in Grecia de hie-
rofanli necunosculi.
Marii oameni ai acelor timpuri scriau doar istoria ideilor gi
nu se preocupau decdt in micd misurd de inilierea noastri in
misterele umarle, ale naqterii imperiilor. $i Homer a urmat
aceastd cale; el vorbeqte despre zei, adicd despre tipuri nemuri-
toare ale gAndirii qi, dacd lumea se mi;cd, acest fapt este o con-
secinld a incruntdrii sprdncenelor lui Jupiter.
Daci Grecia duce fier qi foc in Asia este pentru a rdzbuna
vitregiile qtiinlei qi ale virtulii sacrificate in tala voluptdfii. Este
pentru a reda imperiul lumii Minervei qi Junonei, in defavoarea
acestei noi Venus care i-a pierdut pe tofi cei care au iubit-o prea
mult.
Aceasta este sublima misiune a poeziei: ea ii substituie pe
zei cu oameni, adicd inlocuieqte cauzele cu efectele qi concep-
liile eterne cu pldpdndele incamdri ale mirefiei lor pe pdmdnt.
Adevdrata istorie demnd de interesul infelep{ilor este qea a
luminii ce rdzbate mereu din tenebre. O zi mare a acestui soare
se numette o civilizafie.
Fabula lAnii de aur leagd Magia hermeticd de inilierile
Greciei. Berbecul solar a cirui ldni trebuie luatd pentru a deveni
St5p6nul Lumii este simbolul Marii Opere. Vasul Argonaulilor,
construit din scAnduri de stejar profetic din Dodone, vasul
vorbitor, este barca misterelor lui Isis, arca seminlelor qi a
reinnoirii, cufbrul lui Osiris, oul regeneririi divine. Aventurierul
Cartea infii 95
.llson este iniliatul; este erou doar prin curajul siu, are toate
rr(:onsecvenfele qi toate slSbiciunile umanitblii, dar duce cu sine
rc lsonifi cdrile tuturor for,telor.
1
Hercule care simbolizeazd fbrla brutaid nu trebuie sd parti-
crlrc la operi, el se indepirteazd de drum in cdutarea iubirilor
:;rrlc nedemne; ceilalli ajung in lara inilierii, in Colehide, unde se
prrstreazd incd unele dintre secretele lui Zoroastru; dar cum si
oblii cheia acestor mistere? $tiinta este trddat6 inci o datd de o
It'rneie" Medeea trimite lui Jason arcanele marii opere, oferd
regatul gi viala tatdlui sdu; cici este o lege fatald a sanctuarului
ocrrlt ca revelalia secr€telor si determine moartea celui ce nu le-a
prrtut pdstra.
Medeea ii aduce la cunoEtinlb lui Jason care sunt mongtrii
( u care trebuie si lupte Ei care este mijlocul prin care poate
I r i u rnfa. Pdmul este qarpele inaripat qi terestru, lichidril astral, pe
. rrrc trebuie s6-l prindd qi sI il frxez.e; trebuie s6 ii smulgd dinlii
r;r sii ii semene pe o cAmpie ce a fost mai intAi aratd avand taurii
lrri Marte inhdmali la c5ru{d. Dinlii dragonului sunt acizii care
lrr.:buie sd dizolve solul metalic pregdtit printr-un foc dublu qi
prin fortele magnetice ale pdmAntului. Anrnci se produce o
lerrnentare qi, ca in orice luptd mare, impurul este devorat de
rrrrpur si ldna de aur devine recompensa adeptuhii,
Aici se incheie romanul magic al lui Jason; urmeazl cel al
Mccleei, pentru cd in aceasti poveste Antichitatea greacd a dorit
:rrr inchidd epopeea qtiinlelor oculte. Dupi magia hermetici vine
r r rcantafia, paricidul. fratricidul, pruncuciderea, sacrifi cAnd totul
r r lhla pasiunilor sale qi f6rd a se buctira vreodatd de crimele sale.
r
ivlcdeea iqi trddeazd tat51, precurn Cham iqi otrdveqte rivala
rrcobtinAnd astf'el decAt ura celui de cdtre care ar dori sd fie
rubita. Am putea fi uimili de faptul cd Jason, stdpAnul ldnii de
irrrr, nu devine mai inlelept, dar sd ne amintim de faptul ci nu
t lirloreazi descoperirea secretelor decAt trddirii. Nu este un adept
l)r'coulll Orfeu, ci un rdpitor precum Prometeu. Ceea ce cautd nu
r'stc: stiintd, ci putere gi bogdlie. Astfel, va rnuri, din nefericire,
';r propriet5lile inspiratoare qi suverane ale lAnii de aur nu vor fi
r rcodatd inlelese de cStre discipolii lui Orfeu.
96 Istoria magiei
Prometeu. 16na de aur, Tebaida, Illiada gi Odiseea, cinci
rnari epopei, toate ilncircate de mari mistere ale naturii qi de
destine urnane alcituind Biblia Grecii antice, monument imens,
ingrimidire de munfi peste munfi, de capodopere peste
capodopere, de forme frumoase ca lumina asupra gAndirii eterne
qi mari ca Adevdrul!
De altfel, pe baza riscurilor qi pericolelor lor, hierofanfii
poeziei au iniliat popula{iile Greciei in aceste minunate ficliuni
pdstr[toare de adevlr. Eschil, care a reugit sd pund in sceni
Iuptele gigantice, pldngerile supraomenegti qi speran{ele divine
ale lui Prometeu, poetul teribil al familiei lui Oedip, a fost acuzat
cd a trddat qi aprofanat misterele qi nu a scipat dec6t cu greu de
la o condamnare sever6.
Nu put€m itrlelege acum gravitatea atentatului poetului.
Drama sa era o trilogiel si puteam urmiri acolo intreaga poveste
simbolicd a lui Promcrteu. Aqadar, Eschil a indrdznit sI arate
poporului adunat un Prometeu eliberat de citre Alcide gi sd il
ristoarne pe Jupiter Ei tronul siu. Puterea geniului care a suferit
gi victoria definitivd a rbbddrii in fala forfei: era fiumos frr6
indoialS. Dar mul,timile nu puteau si vadd biruinfele viitoare ale
nelegiuirii qi ale anarhiei! Prometeu invingltorul lui Jupiter nu
putea fi oare considerat drept poporul eliberat intr-o bund zi de
preotii ,si de regii sii; qi speran{e vinovate nu se puteau ascunde
pentru mult timp in aplauzele adresate revelatorului imprudent?
Datordm capodopere acestor sldbiciuni ale dogmei pentru
poezie qi nu ne numirdrn printre acei iniliali austeri care, precum
Platon, ar dori si ii exileze pe poeli dupd ce i-a incoronat;
adeviralii poeli sunt trimigii lui Dnmnezeu pe pdmdnt qi cei care
ii resping nu trebuie binecuvdntali in Ceruri.
Marele ini{iator al Greciei qi primul sdu civilizator nu a fost
in acelagi timp ;i primui poet; cdci, admilind ci Orftu nu a fost
decit un personaj rnistic sau fabulos. trebuie sd fi crezut in
existenla Muzei si sd ii atribuie versuri care poart[ numele
maestrului siu.
I Este vorba despre piesa lui Eschil, Prometheus desmotes (Prometeu
hzctitu;at). (n.t.)
Cartea intdi 97
Pulin ne pasi, la urma urmelor, dacd unul dintre argonau{i
s-a numit sau nu Orfeu, personajul poetic a frcut mai mult dec6t
sii trliascd; trdieqte inc6, este nemuritor! Fabula lui Orfeu este in
intregime o dogm6, este o revelafie a destinelor sacerdotale, este
rrn ideal nou niscut din cultul frumusefii. Este deja renagterea qi
rnintuirea iubirii. Orfeu coboard in Infem pentru a o cduta pe
lruridice qi trebuie sd o aducd inapoi fbri sI o priveascd. Astfel,
ornul pur trebuie sd iqi creeze o tovardqd, trebuie sd o ridice la
nivelul lui devotAndu-se ei gi fdri sijinduiasci la ea.
Doar renunldnd la obiectul pasiunii vom merita sd avem
lrarte de iubirea adevdratd. Aici deja presimlim visele atAt de
r:irste ale cavalerilor creqtini. Pentru a o smulge pe Euridice din
Inf-ern nu trebuie sd o mai priveasci deloc!... Dar, hierofantul
cste totuqi om, iqi pierde tiria, se indoieqte, prive;te.
Ah miseram Eurydicen !...1
Este pierduti! Greqeala a fost fdcutd, ispiEirea incepe; Orfeu
c rrdduv, rdmAne cast. Este vdduv farb s[ fi alut timp s5 o cunoas-
cii pe Euridice, vddulul unei fecioare, pentru cd poetul nu are
rloud inimi qi copiii zeilor iubesc penfl-r,r totdeauna. Aspiraliile
cterne, suspinele pentru un ideal ce va fi regisit dincolo de mor-
rrrdnt, vdduvie consacratdmuzei sfinte. Ce revelafie avansatd a
i nspirafiilor viitoare ! Orfeu, purt6nd in inimi o rand pe care doar
nroartea o va putea vindeca, devine medic de suflete qi de tru-
puri; moare, in final, victiml a castitdlii sale; moare de moartea
initia{ilor gi a profefilor; moare dupi ce a proclamat unitatea lui
I )rrrnnezeu qi unitatea dragostei, iar acesta a devenit mai tdrzitt
lirndul misterelor in inilierea orficd.
Dupd ce s-a evidenliat atit de rnult in epoca sa, Orfeu
lrcbuie s5lase reputalia unui vrijitor Ei magician. I se atribuie,
,l si lui Solomon, cunoa$terea plantelor medicinale qi a
rrrineralelor, Etiin{a medicinei celeste qi a pietrei filozofale. El
slia toate aceste lucruri, fird indoiald, din moment ce intru-
clripeazd in legenda sa inilierea primitivS, cdderea Ei revenirea,
98 Istoria magiei
adicd cele trei pdrli ale marii opere ale umanitilii. Iatd in c0teva
cuvinte, dupi Ballancher, cum putem renJma inilierea orfic6:
,,Omul, dup6 ce a suferit influenla elementelor, trebuie si
transmitd elementelor propria sa influenli.
Crealia este actul unui magism divin continuu qi etern.
Pentru om, a fi cu adevirat inseamnd a se cunoaqte.
Responsabilitatea este o cucerire a omului, durerea insiqi a
picatului, este o noui modalitate de a cuceri.
Toatd via{a sebazeazd pe moarte"
Palingenezia este legea reparatoare.
C[sbtoria este reploducerea in umanitate a marelui mister
cosmic. Trebuie s[ fie una, aqa cum Dumnezeu Ei Natura sunt
unici.
Cdsitoria este unitatea Arborelui vielii; dezmSlul este
diviziunea qi moartea.
Arborele vielii fiind unic qi ramurile sale care se pierd in cer
Ei infloresc in stele corespunzAnd rddicinilor ascunse in pdrnAnt.
Astrologia este o sintezS.
CunoaEterea virtulilor, fie medicale, fie magice ale plan-
telor, metalelor, corpurilor, in care rezidd viafa intr-o mai rnicd
sau mai mare mbsur6, este o sintezd.
Puterile organiz[rii, la diferite niveluri, sunt revelate prin-
tr-o sintez6.
Agregdrile si afinitdlile metalelor, precum qi sufletul vege-
tativ al plantelor, precum qi toate forjele asimilatoare, sunt cle
asemenea revelate printr-o sintezi."
Se spune cd frumosul este splendoarea adevSrului. Deci,
marea lumini a lui Orfeu este cea cdreia trebuie si ii atribuim
frurnuselea formei revelate pentru prima dati in Grecia.
Orfeu este originea qcolii divine a lui Platon, acest pdrinte
profan al marii filozofii cregtine. De la el gi-au imprumutat mis-
terele Pitagora qi iluminiqtii din Alexandria. Ini,tierea nu se schim-
b5; o regdsim mereu aceeaqi de-a lungul anilor. Ultimii discipoli
ai lui Pascalis Martinez sunt qi ei copiii lui Orfeu, dar il adori pe
creatorul filozofiei antice, verbul incarnat al creqtinilor.
I Balanche, Orphde,carteaaVIII-a, 1833, p" 169. (n.a.)
Cartea intdi 99
Afirmam c5 prima parte a fabulei l6nii de aur ascunde
secretele magiei orfice Ei ci a doua parte este consacratd unor
avertismente infelepte impotriva abuzurilor incantaliei sau ale
magiei tenebroase.
Goelia sau magia falsi, cunoscutl in zilele noastre sub
numele de r,'r[jitorie, nu ar qti cum si fie qtiin!6; este empirismul
fbtalitdfii. Orice pasiune excesivd produce o forld arlifrciald a
cdrei voinld nu ar putea fi stdpAniti, dar care se supune
despotismului pasiunii. Acesta este motiurl pentru care Albert
cel Mare afirma: ,,Nu blestemali pe nimeni cdnd sunteli furios".
Este povestea blestemului lui Hipolit citre Teseu.
Pasiunea excesivd este o adevirati nebunie. Ori nebunia
cste o irnbitare sau o congestie a luminii astrale. De aceea
nebunia este molipsitoare Ei pasiunile, in general, poartd cu ele
un adevdrat sortilegiu.
Femeile, conduse mai uqor de belia pasional5, sunt de obicei
vrijitoare mai bune decdt bdrbalii. Cuv6ntul wdjitor desemneazl
victimele sorlii Ei aqa-zigii campioni care venereazd,fatalitatea.
Vrijitorii la greci qi, mai ales, in Tesalia, practicau inv5!i-
turi oribile qi se abandonau unor ritualuri abominabile. Erau in
general femei pierdute pldcerilor pe care nu qi le mai puteau
satisface, curtezane bdtrdne, monEtri ai imoralit[]ii qi ai urA]e-
niei. Geloase pe iubire qi pe via!6, aceste femei decizute aveau
arnanli doar in morminte sau, mai bine zis, r'iolau sepulfurile
pentru a devora cu m6ngAieri infricoqdtoare carnea inghelati a
bdrbalilor tineri. Furau copii ale cdror strigdte le indbuqeau apd-
sAndu-i cu sAnii lor cdzuti. Erau numite monqtri cu cap de femeie
;i ccradi de Earpe, vArcolaci, parazil|' copiii, aceste obiecte ale
poftei 1or, qi, prin urmare, ale urii lor, erau sacrificali; unele,
precum Canidie, despre care vorbeqte HoraJiu, ii ingropau pAnd
la gAt Ei ii l[sau si moard de foame, inconjurAndu-i cu alimente
la care nu puteau ajunge; altele le tdiau capetele, picioarele Ei
rnAinile gi le fierbeau grisimea qi pielea in bazine din aram6,
aducdndu-le la consisten{a unui unguent pe care il amestecau cu
suc de mdselarili, de beladond qi de mac negru. Ele umpleau cu
rrcest unguent organul mereu iritat al dorinlelor lor detestabile;
iyi frecau t6mplele qi axilele, apoi cideau intr-o letargie plini de
vise desfr6nate qi luxuriante.
100 Istoria magiei
Trebuie sd indrlznim sd spunem: iati originile qi tradiliile
magiei negre; iatl secretele care s-au perpeluat pind in Evul
Mediu; iat6, in sfdrEit. ce victime presupus inocente erau
condamnate la moarte in fldcbri de cltre repulsia publicd mai
mult dec6t de sentinla inchizitorilor.
Rasa vdrcolacilor, a monEtrilor cu cap de femeie gi coadd de
qarpe qi a parazilllor rniEuna mai ales in Spania Ei in ltalia; cei
care au indoieli ii pot consulta pe cei mai savanli criminaliEti ai
acestor !dri, rezuma{i de Francois Torreblanca, avocat regal la
cancelaria din Granada, in cartea sa Epitome delictorum.
Medeea qi Circe sunt doud tipuri de magie cauzatoare de rfu
ale Greciei. Circe este femeia vicioasd care iqi fascineazd qi
degradeazd aman{ii; Medeea este otrdvitoarea indrdzneatd carc
nu se dd in ldturi de la nimic Ei care obligd natura insdqi sd par-
ticipe la crimele sale. Exist6, intr-adevdr, fiin{e care farmec[
precum Circe Ei in fala c[rora te injoseqti; existi femei a cdror
iubire degradeazd sufletul; ele nu qtiu si inspire decAt pasiuni
brutale; vi eneleazi qi apoi vd disprefuiesc. Aceste femei tre-
buie supuse qi subjugate prin fricd, aqa cum a procedat Ulise,
apoi s[ qtii sd le pdrdseqti fbri regret. Sunt monEtri de frumuse]e;
nu au inimd:- vanitatea e cea care le line in via!5. Antichitatea le
mai reprezenta Ei sub fotma sirenelor.
CAt despre Medeea, ea este creatura perversS, care doreqte
rdul qiil infrptuieqte. Aceasta este capabild de iubire qi nu se
supune fi'icii, dar iubirea sa e mai putemici chiar qi decdt ura.
Este o mami rea qi ucide copii mici. Iubeqte noaptea qi culege
sub clar de lnnd ierburi pentru a face otrir.'uri. Magnetizeazd
aerul, aduce nenorocire pe pdmAnt, infecteazd apa, otrdve;te
focul. Reptilele ii imprumutd veninul lor; murmurd cuvinte infri-
coqitoare; ddre de s6nge o urmdresc, membre tdiate cad din
mAinile sale. Sfaturile sale innebunesc, mdngAierile sale pro-
voacd oroare.
Iati femeia care a dorit si se ridice deasupra indatoririlor
sexului ei, iniliindu-se ea insdqi in niqte Etiinfe interzise. BSrbalii
fac cale intoarsd gi copiii se ascund cAnd trece" Este lipsiti de
raliune gi de iubire gi supdrdrile Naturii revoltate impotriva ei
sunt supliciul ce se naqte mereu din propriul sdu orgoliu.
Capitolul VI
MAGIA MATEMATICA A LUI PITAGORA
Versurile de aul Ei simbolurile acestui tnacstnt. N{rriterele ascllnse
clin viafn qi din instinctele animalelor. Lcgea asimilalii. Secrertr-rl
metamorlbzei.or, sau cum putem s:i ne transfonnilnt in lup.
F.temitatea vielii in continuitatea nrcurotiei. Fluviul uitririi.
hirima, ale cirui cunoEtinle rnagice le-am evocat deja, l-a
rrvut drept iniliator pe un anume Tarchon, discipol al unui
culdeean pe nume Tages. Pe atunci gtiinfa iqi avea apc;stolii s5i
t:lre, colindau lumea pentru a crea preo{i qi regi. Adesea, chiar
t)crsecutia ajuta la indeplirrirea planurilor Providenlei qi, astfel,
rrr preajma celei de-a Eaptezeci qi dor"ra olimpiaclc., piitru generatii
rlupa domnia lui Numa, Pitagora din Sanros a venit in Italia
;rcntru a se salva de tirania lui Policrat.
Cel care a rdspAndit filozofia numerelor parcursese toate
srructuarele lumii; venise in Iudeea unde Ei-a fEcut opera{ia de
t ircumcizie pentru a fi adrnis la secretele cabalei, care i-au fost
( ornunicate, nu fbrd o oarecare rezew6, de cdtre profe{ii Fizechiel
ii Daniel. Apoi a fost admis, nu thrd greutate, la inilierea egip-
tcanh, la recornandarea regelui Amasis. Puterea geniului siu
suplinea comunicarea irnperfectd a hieroglitblor ;i a devenit el
insuqi un maestru qi un revelator.
Pitagora il definea pe Dumnezeu: o varietate vie gi absoluti
irrvesmAntati in 1umin6.
El spunea cI verbul era num[ru] manifestat prin fonnd.
i. rraternar.
Dunrnezeu - mai spunea el -' este muzica supremd a cdrei
rlrturd este amonia.
Dupi pdrerea sa, expresia cea mai irralt[ a justifiei este
cLrltul; folosirea perfecti a gtiinlei este medicina; fiumosul este
;rlrronia, forta este rafiunea, f-ericirezr este perfec(iunea, adevlrul
102 Istoria magiei
practic constd in a te feri de slibiciunea qi de perversitatea
oamenilor.
Cdnd a venit sd se stabileasci la Crotone, magistralilor
acestui ora;, vdzAnd ce influenli exercita asupra spiritelor qi ini-
milor, le-a fost teamd de el la inceput, pentru ca mai t6rziu si il
consulte. Pitagora i-a sfdtuit sI facd sacrificii pentru muze qi sd
pdstreze intre ei cea mai inalti armonie, pentru cd, spunea el,
conflictele dintre maeqtri sunt cele care determini revolta servi'
torilor; apoi le-a oferit marele precept religios, politic qi social:
,,Orice r[u este preferabil anarhiei."
Sentin!6 cu aplicabilitate universali Ei de o profunzime
aproape infiniti, dar pe care secolul nostru nu este suficient de
luminat pentru a o intelege.
De la Pitagora ne rdmdn, in afari de tradiliile viefii sale,
versurile sale de aur qi simbolurile sale; versurile sale de aur au
devenit cliqee ale moralei populare, intr-atdt de influente au fost
de-a lungul timpului. Iati o traducere:
,,Adu-le zeilor, respectdnd legile, menitele omagii;
Respectd jurimAntul, eroii qi infeleplii;
Respectd-li pirinlii, regii Ei bineficdtorii;
Dintre cei mai buni oameni alege-li prietenii.
Fii indatoritor Ei bldnd, fii amabil in afaceri.
Nu-ti uri prietenul pentru infime greqeli;
Slujeqte bunul drept din toate puterile tale:
Cel ce face tot ceea ce poate face intotdeaura ceea ce hebuie.
Ca un maestru sever trebuie si qtii a reprima,
Pofta, somnul, pe Venus qi furia.
Jurdmdntul onoarei nu-l incAlci nicicum,
$i singur, fii tu insuli un martor demn qi bun.
Fii drept in fapte qi nu doar in cuvinte;
Nu da pe tavd rdului frivole pretexte.
Soarta ne imbogaleqte, dar ne poate sdrdci;
Dar, slabi sau puternici, cu tofii vom muri.
Nu te sustrage porliei tale de durere:
Accepti leacurile utile qi salutare,
$i line minte c5 oamenii plini de virtuli,
Cartea irtdi 103
Printre muritorii chirtuili sunt cei mai nefericili.
De vorbele nedrepte inima ta sd se dezic6,
UrmeazS-qi propriul drum, lasi lumea sd zicd.
$i sd nu faci niciuna din acele fapte
Care sunt lipsite de dreptate qi de utilitate.
Urmeazi mereu sfatul care te lumineaz[.
Cd altfel absurdul va fi cel ce te utmeaz5.
Prostia este intotdeauna nefericirea cea mai mare,
$i omul fEr[ sfat rispunde la a sa eroare.
Nu acliona fEri sd gtii, fii dornic de a invlJa:
Acord6 studiului tipul pe care fericirea il poate ceda.
Nu-{i neglij a sdnitatea;
Dar imbini necesarul cu sobrietatea.
in via!5 e permis tot ce poate diuna;
Fii elegant qi pur, nu-!i provoca pofta.
Fugi de neglijenfi qi de fast insolent:
Luxul cel mai simplu e cel mai excelent.
Nu ac{iona fEri si gdndeqti la ceea ce vei face,
Ci reflecteazd searala ziua ce se na$te.
Ce am fficut? Ce am auzit? Ce trebuie sd regret?
Spre viftutea divini acesta-i drurrul drept."
PAnd aici versurile de aur nu par aitceva decAt lecliile unui
pedagog. Totuqi. ele au un scop cu totul diferit. Ele sunt legile
preliminarii ale inilierii magice. este prima patle a Marii Opere,
aclici crealia adeptului perfect. Continuarea ne arati qi ne
dcmonstreazi acest lucru :
,,Te iau drept martor: Tetractys inefabil,
De forme qi de timpuriizvor inepuizabil;
$i tu care gtii sd te rogi qi zeiite ascult[,
Incheie a lor operd qi muncegte cu credin1i.
Curdnd qi frrd efort vei ajunge a cunoa$te
A ta fiin!6 de unde incepe, unde se termini Ei unde se intoarce;
Firi teami qi fexd dorinfe vei afla acele secrete
Ascunse de Naturd fiinfelor indiscrete.
Vei strivi sub picioare aceasti sl5biciune umani
104 Istoria magit:i
Ce spre hazard qi flri scop fatalitatea o indeamnS.
Tu vei ;tl cine conduce viitorul inceft.
$i ce demon ne mAnuieste destinul in secret.
Vei urca apoi in carul lurninat,
Spirit victorios qi al rnateriei irnpdr:at.
irnpdrd{ia paternd a lui Dumnezeu o vei in}elege
$i te vei putea aqeza intr-o nesfhrqitd liniqte."
Pitagora spunea: ,,Aqa cum existi trei noliuni divine Ei trei
regiuni inteligibile, exist6, de asemenea, un triplu verb, cici
ordinea ierarhici se manifestl intotdeauna prin trei. Existd un
cuv6nt sirnplu, cuvAnlul hieroglific gi cuv6ntul simbolic; cu alte
cuvinte, existd verbul care exprim[, verbul care ascunde qi ver-
bul care semrrificS; intreaga inteligenld hieraticd se afli in qtiinla
perfectd a acestor trei grade."
Cuprindea deci dr:ctrina sirnbolurilor, dar evita cu gri.j5
personificirile qi imaginile care, dupi pdrerea iui, ascundeau mai
devreme sau mai tirziu idolatria. A fost chiar acuzat cd ura
poe{ii, dar Pitagora Ie interzicea arta versurilor doar poe{ilor
nepricepu!i.
,,Nu mai cAnta versuri dacd nu ai lir[." a spus in simbolurile
sale.
Acest mare om putea ignora relafia exactd care eristd hrtre
g0ndurile sublime qi fi'umoasele e.xpresii figurate, inseqr sim-
bolurile sale sunL pline de pciezie .
*Nu smulge t'lorile ce alcituiesc cununi."
In acest fel le rectxnandl el discipolilor sii si nu reduc[
niciodatl gloria 5i sii nri dezonoreze ceea ce lumea pare sd
onoreze.
Pitagora era cast, dar deparle de a recomanda cetribatul
discipolilor sii. s-a c;isalorit ;i a ar.'ut copii. Se citeazd niqte
cuvinte fiumoase ale so{iei lui Fitagora; a flost ?ntrebatd dacS
femeia care tocmai a intreiinut relalii cu un bdrbat nu a\rea
nevoie de ispiEire ;i ia ce irrterval de tirnp dupi aceea putea fi
considerati suflcient iie purS pentru a se p$tea apropia cie
lucrurile sfinte. .,lurediat - spuse ea * dac[ ai fost cu sc,!t]l rhu;
dacd ai tbst cu altirl. nicioclatal"
Cartea intdi 105
Prin aceastd severitate a principiilor, prin aceastS puritate a
rnorarurilor puteai fi iniliat in $coala lui Pitagora in Misterele
Naturii gi puteai dob6ndi suficient6 putere asupra ta insu{i pentru
l putea comanda fo(elor elementare.
Pitagora avea aceast[ facultate pe care noi o numim a doua
vedere gi care pe atunci se numea divinalie.
Intr-o zi se afla cu discipolii s[i la malul mirii. Un vas a
apdrut la orizont:
,,Maestre - i-a spus unul dintre discipoli - credeli cd aE fi
bogat dac[ mi s-ar oferi incdrcitura acestui vas?
* V-ar fi inutil5, a spus Pitagora.
- Ei bine! aq pdstra-o pentru urmaqii mei.
- Ai wea deci s[ le ldsali dou[ cadawe?"
Vasul a intrat in port un moment dupi aceea; purta corpul
unui om care dorise sd fie inmormAntat in lara sa.
Se povestegte cI animalele il ascultau pe Pitagora.intr-o zi,
in timpul jocurilor olimpice, a chemat un r,rrltur care zbura pe
cer; rulturul a cobordt rotindu-se qi qi-a continuat zborul ca
vintul cAnd maestrul i-a frcut semn si plece. O ursoaici uriaqd
licea ravagii in Apulia; Pitagora a fdcut-o sd vini la picioarele
sale qi i-a ordonat sd plrdseascdlara; dupi aceea nu a mai apdrut
vreodati; qi cAnd a fost intrebat care este qtiinfa de la care i;i ia
o putere aqa de minunati:
*- $tiinla luminii, a rdspuns."
Intr-adevdr, fiinlele insuflelite sunt incarndri ale luminii;
lbrmele ies din penumbrele urdleniei pentru a ajunge treptat la
splendorile frumusefii; instinctele sunt proporfionale cu formele
;ii omul, care este sinteza acestei lumini ale clrei animale
rcprezintd analiza, este creat pentru a le comanda; dar,pentru cl
in loc sd le fie stdpdn, devine persecutorul Ei cdlSul lor, animalele
sc' tern de el gi se revoltd impotriva lui. Ele trebuie sd simti in
primul rdnd puterea unei voinle excepfionale care este binevoi-
toare qi odentativi, ele sunt atunci magnetizate intr-o manieri de
neinvins qi un num[r impresionant de fenomene moderne poate
;i trebuie sd ne determine s[ inlelegem posibilitatea miracolelor
luiPitagora.
106 Istoria magiei
FizionorniEtii au remarcat cd majoritatea oamenilor amin-
tesc prin anlrmite trisituri ale fizionomiei lor de aseminarea cu
un anumit animal. Aceastd asemdnare poate fi doar imaginard 9i
sh se produci prin impresia pe care o provoacd unele fizionornii
asupra noastr6, reveldndu-ne trdsdturile proeminente ale carac-
terului persoanelor. Astfel gisim cd un om ucigaq seamind cu
un urs, un om ipocrit seamdni cu o pisicd q.a.m.d.
Aceste tipuri de judecdli sunt exagerate in imaginafie ;i se
completeazd in vis, unde persoanele care ne-au impresionat in
mod negativ in timpul stdrii de veghe se transformd in anirnale
qi ne fac sd resimlim angoasa cogmarului.
Sau, animalele sunt asemenea noud Ei mai rnult decdt noi
sub imperiul imaginaliei, pentnt cd ele nu au judecatd qi nu pot
rectifica abaterile. in acest fel se supun atenfiei noastre in funclie
de simpatiile qi de antipatiile lor create de magnetismul nostru.
De altfel, ele nu au vreun fel de conqtiinli despre ceea ce consti-
tuie forma umand gi nu vdd in noi decdt alte animale care le do-
mind. Astfel, c6inele iqi considerd stipdnul un cAine superior lui.
in direclia acesflti instinct constd secretul controlului asupra
animalelor. Amvdzttun imbl6nzitor de animale sdlbatice fasci-
n0ndu-gi leii, ardtAnduJe o fa!6 teribild qi strdmb6ndu-se precum
un leu furios; aici se aplicd ad literam proverbul: ,,Trebuie sd urli
cu lupii qi si behii cu mieii."
De altfel, fiecare formd animald reprezintS un instinct
diferit, o aptitudine sau un viciu. Daci facem sd predomine in
noi caracterul fiarei, vom dob6ndi din ce in ce mai mult 9i forma
exterioard, pAnI la punctul de a imprima imaginea sa perfecti in
lumina astrali qi de a ne vedea noi inqine, in starea de vis sau de
extaz, aqa cum am fi vdzuli de citre somnambuli sau de extatici,
qi aqa cum apdrem fbrd indoiald animalelor. Atunci raliunea se
stinge, visul perseverent se preschimbd in nebunie Ei iat6-ne
transformali in fiare aga cum i s-a intdmplat lui Nabucodonosor.
Aqa se explicd poveqtile sdlbaticilor dinfre care unele au fost
constatatejuridic. Faptele erau constante, verificateo dar ceea ce
se ignora era faptul cd martorii nu erau mai pufin halucinali decdt
sdlbaticii inqiqi.
Cartea intdi 101
Coincidenlele qi corespondenlele din vise nu sunt nici rare,
nici extraordinare. Extaticii se vdd Ei iqi vorbesc de la un capdt
al lumii la celdlalt in starea de extaz. Noi vedem o persoani pen-
tru prima dati gi ni se pare ci o cunoaqtem de multi weme, acest
lucru se int6mpl6 pentru cI am intdlnit-o deja adesea in vis. Viala
e plini de asemenea singularitdli qi, in legdturd cu transformarea
oamenilor in animale, gdsim exemple la fiecare pas. CAte femei
bdtrdne galante gi gurmande, reduse la starea de idiolenie dupd
ce au trecut pe sub toate streqinele existenfei, nu mai sunt dec6t
niEte pisici bdtrdne lndrdgostite doar de pisoiul lor!
Pitagora credea mai presus de orice in nemurirea sufletului
5i in etemitatea viefii. Succesiunea continud a verilor qi a
iernilor, azilelor gi a noplilor, a somnului qi a trezirii, ii explicau
indeajuns fenomenul morfii. Nemurirea special5 a sufletului
uman const6, dupd pdrerea lui, in prelungirea amintirii.
El pretindea cd iqi aminteqte - se spune - existenlele sale an-
terioare Ei, dac[ e adevirat cd aEa pretindea, ci gdsea ceva ase-
mlnitor in reminiscenlele sale, pentru ci un astfel de om nu a
putut fi nici Earlatan, nici nebun. Dar, probabil ci credea cd
regiseEte aceste vechi amintiri in visele sale qi se poate s[ fi fost
consideratd o afirmalie pozitiv[ ceea ce nu era din partea sa decdt
o ipotezd; orice ar fi fost, gdndirea sa era mare gi viala reald a indi-
vidualit[1ii noastre nu consti in altceva decAt in memorie. RAul
uitirii anticilor era adevirata imagine filozofici a morfii. Biblia
pare sd dea acestei idei o sancfiune divind cAnd spune in cartea
I'salmilor: ,,Yialacelui drept va fi in eternitatea memoriei."r
I lrr Memoria etema erit justus. (n.a.)
 Cartea ifiAi 109

nronarhicS. TotuEi, raliunea nu se poate opri la o cheie rurici fdrd

rr se infiora de abisurile pe care pare ci le lasi in legiturd cu acest
Capitolut VII nronarh suprem, aEa cI tace gi cedeazl lopul credinlei care ador[.
Ceea ce este sigur, chiar qi pentru qtiinfi gi pentru rafiune,
SFANTA CABALA cste faptul cd ideea de Dumnezeu este cea mai inalt6, cea mai
slintl qi cea mai util6 dintre toate aspiraliile omului; c[ in spatele
Numele divine. Tetragrama qi cele patru forme ale sale. Cuvdntul rcestei credinle se afll morala qi pedeapsa etern6. Astfel, aceasti
unic care face toate transmutdrile. Claviculele lui Solomon pierdute credinfd este cel mai real fenomen al F'iin{ei in umanitate Ei, dacS
qi regdsite. Lanlul spiritelor. Tabernacolul Ei templul. Vechiul qarpe.
rrr fi falsd, nahra ar afinna absurdul, neatrtul ar formula viafa,
I)umnezeu ar fi in acelaqi timp qi nu ar fi deloc.
Lumea Spiritelor dupi Zohar. Care sunt spiritele care apar. Cum ne
Pe baza acestei realitdli filozofice Ei incontestabile numim
putem folosi de spiritele elementare.
ideea de Dumnezeu, idee c{reia cabaliqtii ii dau numele; in acest
rrurne sunt cuprinse toate celelalte. Numerele acestui nume dau
Si ne intoarcem acum la sursele adeviratei Etiinfe Ei si naq;tere tuturor numerelor, hieroglifele literelor acestui nume
revenim la sfbnta cabald sau la tradilia copiilor lui Seth, adusd
c,xprimd toate legile gi toate obiectele naturii.
din Caldeea de cdtre Abraham, predati sacerdotului egiptean de
Nu vom reveni aici asupra ceea ce am afirmat in Dogma
cdtre losif, adunatd Ei purificati de cdtre Moise, ascunsd sub
inaltei Magii despre tetragrama divin6, vom adiuga doar atdt:
simboluri in Biblie, revelatd de cltre Salvatorul SfAntului Ioan qi
cabaliqtii il scriu in patru maniere principale:
cunoscuti incb in intregime in spatele figurilor hieratice r;11;'l
analoage celei din Antichitate in Apocalipsa acestui apostol.
JHVH,
Cabaliqtii au oroare de tot ceea ce seam[ni cu idolatria;
pc care nu le pronun!5 ci le spun pe litere: Jod, he val! he, ceea ce
totuqi ii conferd lui Dumnezeu chipul omului, dar este o imagine
rroi pronunldm lehova, ceea ce este contrar oriclrei analogii, pentru
pur hieroglificS.
ci tetragrama astfel desfiguratd ar fi compusd din gase litere.
Ei il consideri pe Dumnezeu drept infinitul inteligent, lt'?)r
iubitor qi viu. Nu este pentru ei nici colecfia fiinfelor, nici
ADNI,
abstracliunea Fiinlei, nici o Fiinld definiti filozofic. El este in
c)eea ce noi pronunfim Adonai, acest nume inseamn[ Domn.
tot, distinct de aceit tot qi mai maie dec6t acest tot. insuqi numele
N;'|;1
Siu este inefabil: iar acest nume nu exprimd altceva dec6t idealul
AHIH,
uman al divinitnlii Sale. Ceea ce este Dumnezeu in sine nu este
c:eea ce noi pronunldm Eieie, acest nume inseamni Fiin!6.
menit si fie inleles de om.
RT}N
Dumnezeu este absolutul credinfei; dar absolutul raliunii
AGLA,
este fiinfa.
care se pronun!6 a$a cum se scrie qi care ascunde iu mod
Fiinla existd prin ea insdqi gi pentru ci existi. Rafiunea
hicroslific toate misterele cabalei.
fiinlei este fiinfa insdEi. Putem intreba: ,,De ce existi un anumit
iitr-adevar, litera Aleph N este prima literd a alfabetului
lucru, adicd de ce cutare sau cutare lucru existi?'', dar nu putem
ebraic; ea exprimd unitatea, ea reprezintd hieroglific dogma lui
intreba frrd a fi absurzi: ,,De ce este Fiin!a?". Ar insemna si
llermes: ,,Ceea ce este superior este analog cu ceea ce este
presupunem Fiinla inainte de Fiinld.
inferior." Aceastl literd aratd ca dou6 brale, dintre care unul
Raliunea qi qtiinla demonstreazd cd modurile de existenli ale
aratd spre pdmdnt qi celilalt spre cer, cu o miqcare analog6.
Fiinlei se echilibreazd urm6nd legile armonioase qi ierarhice. Or
ierarhia se sintetizeazd rncdnd qi devine mereu din ce in ce mai
ll0 Istoria magiei

Litera Ghimel I este a treia literi a alfabetului; ea exprimd

numeric ternarul qi hieroglific na$terea, fecunditatea.
Litera Lamed ) este a doudsprezecea; ea este expresia
cercului perfect. Ca semn hieroglific, ea reprezintd circulalia
miqcirii perpetue Ei raportul dinfte ruzd Ei circumferinfd.
Litera Aieph repetati este expresia sintezei.
Numele AGLA inseamni deci:
Unitatea care, prin ternar, reface ciclul numerelor pentru a se
intoarce la unitate;
Principiul fecund al naturii care este una cu El;
Adev[rul originar care fecundeazd gtiinla qi o readuce la unitate;
Silepsa, analiza, ;tiinla qi sinteza;
Cele trei fiin{e divine care alcituiesc un singur Dumnezeu.
Secretul marii opere, adicd fixarea luminii astrale printr-o
emisie suveran6 de voinld, ceea ce adeptii simbolizau printr-un
garpe strlpuns de o sigeati formdnd astfel litera Aleph x.
Apoi cele trei opera{ii - a dizolva, a sublima, a fixa -
corespund celor trei substanJe necesare - sare, sulf, mercur -,
totul exprimat prin litera Ghimel r.
Apoi, cele doudsprezece chei ale lui Basile (Valentin) sunt
exprimate de litera Lamed ).
$i opera indeplinitd conforry principiului s6u qi reproducdnd
principiul insugi.
Astfel este originea acestei traditii cabalistice pare include
toatd magia intr-un cuvdnt. A qti si citeqti acest cuvdnt qi sd il
pronunti, adicd si ii infelegi misterele qi si traduci in acfiuni
aceste cunoEtinle absolute, inseamnd a avea cheia minunilor.
Pentru a pronunla numele AGLA, trebuie si te intorci in
direcfia Rdsdritului, adici s[ te uneqti ca inten{ie qi ca Etiinld cu
tradilia orientalI. Si nu uitEm cd urmAnd cabala, Verbul perfect
este cuv6ntul realizat din acfiuni. De aici vine aceasti expresie
care se regdseqte de multe ori in Biblie: ,,A face un cuvdnt"
(facere verbum), in sensul de a indeplini o acfiune.
A pronunla cabalistic numele lui AGLA inseamnd, agadar,
s6 treci prin toate probele inilierii qi sd completezi toate operele.
Noi am afirmat in Dogma inaltei Magii felul in care numele
Iehova se descompune in Eaptezeci gi doud de nume explicative,
numite Scftemltamphoras. Arta de a folosi aceste qaptezeci qi doud Fig. 7. Pentaclu al literelor cabalistice
de nume gi de a gdsi in ele cheile qtiinlei universale este numitd de
cabaliqti Claviculele lui Solomon.
112 Istoria magiei
intr-adevhr, la sltr;itul culegerii de evocdri ;i de rugdciuni care
poarti acest titlu, gisim de obicei qaptezeci qi doud de cercuri
rnagice formAnd treizeci ;i ;ase de talismane. Asta inseamnd de
patru ori cAte noud, adici num5rul absolut inmullit cu cuatemarul.
Aceste talismane poarti fiecare cAte doud dintre cele qaptezeci Ei
cloui de nume cu semnul emblematic al nurndrului lor qi al acelei
litele dintre cele patru ce alcituiesc Numele de Iehova cireia ii
corespturd. Este ceea ce a l[sat loc celor patru decade emble-
matice ale tarotului: bastonul figurativ al lui Jod; cupa, He-ul;
sabia, Vav-ul; qi ultimul, He-ul final. ln tarot a fost addugat
complementul zecilor, care repetd sintetic caracterul unit61ii.
Tradiliile populare ale Magiei spun cE posesorul C/aviculelor
lui Solomon poate vorbi cu spiritele tuturor ordinelor qi poate
supune toate fo4ele naturale. Or, aceste Claviculepierdute de mai
multe ori qi apoi regdsite, nu sunt altceva decdt talismanele celor
qaptezeci qi doud de nume qi misterele celor treizeci qi doui de cdi
reproduse in mod hieroglific de cdtre tarot. Cu ajutorul acestor
semne qi prin combinarea lor infinitd, drept cea a numerelor gi a
literelor, putem, intr-adevlr s[ ajungem la revela]ia nafurald gi
matematici a tuturor secretelor naturii gi sd intrdm, prin urmare,
in dialog cu intreaga ierarhie a inteligenfelor qi a geniilor.
Infelep{ii cabaliEti se apiri impotriva visurilor imaginaliei
qi a halucinafiilor stlrii de veghe. Astfel ei eviti toate aceste
evociri nesinitoase care zdruncini sistemul nervos qi imbati
rafiunea, Experimentatorii curioqi ai fenomenelor viziunii extra-
naturale nu sunt cu nimic mai chibzuili decdt cei care consumd
opiurn sau haEiq. Sunt copiii care igi fac rdu cu plScere. Ne putem
l6sa invdluili de belie; putem chiar sd uitlm de noi in mod
voluntar pdnd in punctul de a avea ame{eli; dar pentru omul care
se respecti, o singuri experienld este suficienti; qi oaurenii
oneqti nu se imbatd de doud ori.
Contele Joseph de Maistre spune c5 va veni o zi cdnd ne
vorn batejoc de stupiditatea noastri prezenti aga cum ne batem
joc de barbaria Evului Mediu. Ce ar fi gdndit dacd i-ar fi vdzut
pe spiritiqtii no6tri? $i dacn i-ar fi auzit pe teoreticienii nogtri
vorbind despre lumea ocultd a spiritelor? Bielii cle noi! Nu
scipirn de absrnd decdt prin absurdul opus. Secolul al XV[Ilea
credea cA protesteaz[ irrrpotriva superstiliei negdnd religiii qi noi
Cartea htdi 113
protestdm impotriva nelegiuirilor secolului al XVilI-lea reve-
nind la vechii conli ai bunicilor; nu am putea fi mai creqtini decAt
Voltaire qi sd renunJdmla a mai crede in stafii?
Ceea ce noi numim moarte este de fapt o naqtere intr-o lume
noui. Natura nu desface ceea ce a frcut in ordinea progresiilor
necesare ale existenlei gi ea nu ar qti sd ofere dezminlirea legilor
sale fundamentale.
Sufletul uman, slujit qi limitat de organele sale, nu se poate
pune in raport cu lucrurile lumii vizibile dec6t prin intermediul
acestor organe. Corpul este un inveliq proporlional mediului
rnaterial in care sufletul trebuie sd triiascd aici jos. Limitdnd
acliunea sufletului, el o concentreazd qi o face posibili. Intr-ade-
vir, sufletul fErd corp ar fi peste tot, dar peste tot qi pulin, incdt
nu ar putea acliona nicdieri; ar fi pierdut in infinit, ar fi absorbit
si topit in Dumnezeu.
S5 ne imagindm o piciturl de apd dulce inchisd intr-un glob
;i aruncat in mare: cdt timp globul nu se va sparge, picitura de
apd va supravielui in propria sa naturd, dar daci globul se va
sparge, cdutali picitura de apd in mare. Dumnezen, creAnd
spiritele, nu le-a putut da o personalitate conqtientd de ea insiqi
decAt oferindu-le un inveliq care le centralizeazi acfiunea qi le
irnpiedicd de a se pierde limitind-o.
Cind sufletul se separd de corp, iqi schimbi inevitabil
rnediul din moment ce iEi schimbi inveliqul. El pleacd inveq-
rnintat doar in forma sa astral5, in inveliEul siu de lumin6, qi
urci el insugi deasupra atmosferei aga cum aerul urci deasupra
apei scdp6nd dintr-un vas spart. Spunem ci sufletul urcd pentru
cd inveliqul sdu urcd qi cd acfiunea Ei conqtiinla sa sunt, dupd
cum aln spus, atagate de inveliqul sdu.
Aerul atrnosferic devine solid pentru aceste corpuri de
lumind infinit mai lejere decdt el ;i care nu ar putea cobori decdt
inarmAndu-se cu lin inveliq mai greu, dar de unde ar putea lua
acest inveliq dincolo de atmosferS? Aqadar, nu ar putea reveni
pe pdmAnt decAt reincamAndu-se, intoarcerea ar fi o cddere, s-ar
rdtdci ca spirite libere qi qi-ar reincepe noviciatul. Dar religia
catolic[ nu admite posibilitatea unei asemenea intoarceri.
Cabaliqtii formuleazi, printr-o singuri axiom6, toatd
cloctrina pe care o expunem aici:
114 Istoria magiei
,,Spiritul, spun ei, se reinveqmdnteazd pentru a cobori 9i se
dezbracd pentru a tJtca."
Viala fiinlelor inteligente este in intregime ascensional6;
copilul in pAntecele mamei sale triieqte o via![ vegetativl qi
primeqte hrand printr-o legdturd de care se agald precum arborele
este ataqat de pdmAnt Ei hrdnit prin ridicini.
CAnd copllul trece de la viala vegetativd lavra\a instinctivi
qi animald, cordonul sdu se rupe, poate sd meargS.
' pulin; or aici trebuie si aborddm unul dintre secretele cele mai
CAnd omul moare, el se elbercazd de aceste legi ale greu-
t6tii care il fbceau mereu sd cadd pe pimAnl.
Cdnd sufletul qi-a ispdEit gregelile, devine suficient de puter-
nic pentru a pdrdsi tenebrele exterioare ale atmosferei teresffe qi
pentru aurca spre soare.
Atunci incepe ascensiunea etern[ a scdrii sfinte, pentru ci
eternitatea celor aleEi nu ar gti sd fie leneE6; ei merg din virtute
in virrute, din fericire in fericire, din triumf in triumf, din
splendoare in splendoare.
Totuqi, lanlul nu ar qti si se intrerupd;i cei de pe nivelurile
cele mai inalte mai pot exercita incd o influenid asupra celor de
mai jos, dar urm6nd ordinea ierarhicd qi in acelaqi fel in care un
rege, care glerneazd cu inlelepciune, ii face un bine chiar 9i
celui din urmi supus al sdu.
Din treaptd in treapt6, rugiciunile urcd qi grafiile coboard
fbrd a gre;i drumul vreodatd.
Dar spiritele, odatd urcate, nu mai coboar6, cici, pe mlsurd
ce urci, gradele se solidifici sub picioarele lor.
l'tarele haos s-a intirit, a spus Abraham, in parabola bo-
gatului cel r[u; Ei cei care sunt aici nu mai pot cobori acolo jos.-
Extazulpoate exalta forlele corpului sideral p6nd la punctul
in care il face si antreneze in elanul slu corpul materialo ceea ce
demonstreazd cd destinul sufletului este de a urca.
Fenomenele de suspensie aeriani sunt posibile, dar aceasta
este o dovadi cd omul a putut trdi sub pdm6nt sau in ap6.
Ar fi de asemenea imposibil ca un suflet separat de corpul
siu sd poati trii, fie pentru o singuri clipd, in desimea atmosferei
noastre. Sufletele morfilor nu sunt deci in jurul nosffu a$a cum
presupun spiriti;tii. Cei pe care ii iubim ne pot vedea incd 9i ni
ie pot ardta doar prin miraj insi qi prin reflexie in oglinda
comuni care este lumina. Nu se mai pot interesa de lucrurile
Cartea intdi 115
muritoare qi nu mai lin de noi decdt prin sentimentele noastre
care sunt indeajuns de elevate pentru a avea inci ceva conform
sau analog cu viala lor in eternitate.
Astfel sunt revelaliile inaltei cabale incluse qi ascunse in
cartea misterioasi numiti Zohar. Revelaliile sunt ipotetice fErd
indoialE pentru gtiin![, darbazate pe o serie de induclii riguroase
pornind de la insegi faptele pe care qtiinla le contesti cel mai
periculoase ale Magiei. Este ipoteza mai mult decdt probabild a
cxistenfei larvelor fluidice cunoscute in vechea teurgie sub
numele de spirite elementare.
Noi am spus cAteva cuvinte in Dogma ;i Ritualul tnaltei
Magii qi nefericitul abate de Villars, care s-a jucat cu aceste
tcribile revelafii, a pldtit cu propria sa viali pentru imprudenfa
sa. Intr-adevdr, a evoca spiritele elementare inseamnb a avea
puterea de a coagula fluidele printr-o proieclie a luminii astrale.
Aceasti putere astfel direcfionati nu poate produce dec6t
dezordini qi nenorociri dupd cum o vom demonstra mai tdrzitl
Iati acum teoria ipotezei cu dovezile sale de probabilitate:
Spiritrn este pretutindeni, el este cel care animd materia; el se
clibereazd de greutate perfeclionAndu-qi inveliqul care este forma
sa. Vedem, intr-adev[r, forma progresAnd cu instinctele pAnd la
inteligenli Ei frumusele; sunt eforturile luminii atrase de atraclia
spiritului, este misterul generaliei progresive qi universale.
Lumina este agentul eficient al formelor gi al vielii, pentru
cd este in acelaqi timp migcare qi cildur6. Cdnd reuEeEte s[ se
tixeze Ei sd se polarrzeze in jurul unui centru, ea produce o fiinli
vie, apoi, pentru a-l perfecliona gi aJ conserva, ea alrage toatd
substanfa plasticd necesard. Aceastd substanld plasticd formatd
in analiza finald a pdmAntului gi a apei, a fost pe bund dreptate
numiti in Biblie noroiul pdmdntului.
Dar, lumina nu mai este spirit, a$a cum cred hierofanlii
indieni qi toate qcolile incantaliei; ea este doar instrumentul spi-
ritului. Nu mai este corpul protoplastelor, aga cum il inlelegeau
teurgiqtii gcolii Alexandriei; ea este prima manifestare frzicd a
suflului divin. Dumnezerr a creat-o pentru eternitate gi omul a
modificat-o qi a multiplicat-o dupi imaginea lui Dumnezeu.
116 Istoria magiei

Prometeu, spune fabula, ascunzand focul din cer, a dalvia\d

imaginilor frcute din pimAnt gi din ap5, qi pentru aceastd crimi fu
inldnfuit qi fulgerat de cdtre Jupiter.
Spiritele elementare, spun cabaliqtii in c64ile lor cele mai se- CARTEA A II-A
crete, sunt copiii singurdtefli lui Adam; ei s-au niscut din visele
sale, pe cAnd aspira la femeia pe care Dumnezeu nu i-o ddduse incd.
Paracelsus spune cd s0ngele pierdut, fie in mod regulat, fie in
vis, de cdtre celibatarii celor dou6 sexe, populeazd aerul fanto-
melor. Considerim ci am indicat destul de clar aici, din punctul de Formarea Ei realizarea dogmei
vedere al maeqtrilor, originea presupusd a acestor larve, fir5 sd fie
nevoie sd explicdm mai mult. Aceste larve au, in concluzie? un cotp
aerian format din vaporii sAngelui. Acesta este motivul penflu care
ele cautd s6ngele rdspdndit qi se hrdnesc uneori cu fumul
:, Beth
sacrificiilor.
Pe aceqti copii monstruoqi ai coEmarurilor impure ii mrmim
alteori incubi s,i sucubi. Cdnd sunt suficient de condensali pentru a
putea fi vdzuti, apar ca nigte vapori colorali de reflexia imaginii;
nu au via{d proprie, ci irniti via}a celui care ii evoci precum urnbra
imitd corpurile. Ei se produc mai ales injurul idiolilor gi a fiinlelor
lipsite de moralitate a cdror izolare ii abandoneazd obiqnuin{elor
dereglate. Coeziunea fantastici a pirfilor corpurilor lor fiind slab6,
se tem de marele aer, rnarele foc qi mai ales de vdrful sdbiilor. Ei
devin intr-o anumitd mdsuri auxiliare vaporoase ale corpului real
al pirinlilor 1or, deoarece nu hiiesc decAt din viala celor care i-au
creat sau care qli insuqesc evocdndu-i in aqa fel incAt, dacd le rdnim
aparenlele corpului, tat51 poate fi intr-adevdr rinit, precum copilul
care nu e ndscut incd este intr-adevdr rdnit sau desfigurat de
imaginalia mamei sale.
Intreaga lume este plind de fenomene care justificd aceste
revelafli singulare gi nu pot fi explicate decdt prin ele. Aceste larve
atrag asupra lor cildura vitald a persoanelor sdndtoase qi le
epuizeazd rapid pe cele slabe. De aici au apdrut poveEtile cu
vampiri, poveEtile insplim6ntitor de reale qi constatate periodic
a$a cum qtie toatd lumea. De aceea abordarea mediumilor, adicd a
persoanelor obsedate de larve, ne face si simlim o infrigurare in
atmosferd. Aceste larve, care nu-qi datoreazd existenla decdt min-
ciunilor imaginaliei exaltate qi deregldrii simfurilor, nu se produc
niciodat[ in prezenla unei persoane care qtie gi care le poate
dezvilui misterul naqterii lor monstruoase.
 Capitolul I
SIMBOLISMUL PRIMITIV AL ISTORIEI
Pentaclul edenic. Heruvimul. Copiii lui Cain. Secretele magice ale
Turnului Babel. Blestemul descendenlilor lui Canaan. Anatema
aruncati asupra vrdjitoarelor. Mdielii qi decadente ale Dogmei in
Egipt, in Grecia 9i la Roma. Naqterea filozofiei sceptice. Rdzboiul
empirismului impotriva Magiei. Scepticismul temperat al lui
Socrate. Eseu al sintezei lui Platon. Ralionalismul lui Aristotel.
Sacerdotul qi qtiinla.

Nu ne revine rolul de a explica Sffinta Scripturd din punct

de vedere religios sau dogmatic. Supuqi inainte de toate ordinii
ierarhice, l6sim teologiei doctorilor Bisericii qi gtiinlei umane
tot ceea ce line de domeniul experienfei gi adevirului. Cind
pirem a risca o aplicalie noud a unui pasaj din Biblie sau din
livanghelie, aceasta se intdmpld intotdeauna flri respectarea
deciziilor ecleziastice. Noi nu dogmatizim, noi supunem obser-
va{iile 9i studiile noastre autoritililor legitime.
Ceea ce ne frapeazd, de la inceput cAnd citim Cartea Sacri a
lui Moise, istoria originald a regnului uman, este descrierea
paradisului terestru care se renrmi la figura unui pantaclu per-
fect. El este circular sau pitrat, din montent ce este udat in egali
mdsurd de patru fluvii dispuse in cruce gi in centru se afld doi
arbori care reprezintd gtiinla gi via{a, inteligenla stabili qi miq-
carea progresivi, inlelepciunea gi crealia.
in junii arborelui gtiinfei este incoldcit qarpele lui Asclepios
qi a lui Hermes: labazaarborelui sunt birbatul qi femeia, activul
Ei pasivul, inteligenla gi dragostea. $arpele, simbolul atractiei
orlginale qi a focului central al pdmdntului, o ispiteqte pe femeie,
care este mai slab[ iar aceasta il face pe blrbat sd cedeze; dar ea
nu ii cedeazd qarpelui decdt pentru a-l imbldnzi apoi gi intr-o
buni zi ii va zdrobi capul di^ruindu-i lumii un salvator.
intreaga qtiinfE este reprezentati in acest tablou admirabil.
Omul abdici de la domeniul inteligenlei ceddnd solicit6rilor
pdr,tii senzitive; el profaneazi ftuctul qtiinlei care trebuie sd
 120 Istoria magiei
hrdneasci sufletul frcdndu-l sd ii fie de folos pentru uzanfele de
satisfacere nedreaptd qi material; igi pierde atunci sentimentul
armoniei gi al adevirului. El este inveqmdntat de o piele cle
animal, pentru cd forma fizici se conformeazi intotdeauna mai
devreme sau mai tirziu dispoziliilor morale; el este v6nat de
cercul irigat de cele patru fluvii ale viefii qi un heruvim, inarmat
cu o sabie infldcdratd mereu agitat6, il impiedici si intre in do-
meniul unitAlii.
Aga cum am evidenliatin dogma noastrd, Voltaire, desco-
perind cd in ebraicd heruvim inseamnl vi1el, s-a amtzatprofund
de aceastl poveste. Ar fi rds mai pufin daca ar fi v6zut in ingerul
9u cap de taur imaginea simbolismului obscur ;i in spada
infldcdratl qi mobil[, aceste fulgere ale adevdrului conceput in
mod greqit Ei ingel[tor, care au oferit at6ta credit idolaniei dupi
cdderea originali.
Spada infliciratd reprezenta de asemenea lumina pe care
omul nu mai gtia cum si o conducd qi ale cdrei lovituri fatale le
suporta in loc sd ii domine puterea.
Marea operd magicS, considerati intr-un mod absolut, este
cucerirea qi conducerea spadei arzdnde a heruvimului.
Heruvimul este ingerul in care sufletul pdmdntului este
reprezentat in misterele antice sub forma unui taur.
Din acest motiv il vedem in simbolurile mitriace pe
StipAnul Luminii imbldnzind taunrl terestru qi prelungindu-i1n
pdntece spada care face sd iasl viala reprezentatd de pic[turi cle
sdnge.
Prima consecin{d a pdcatului Evei este moartea lui Abel.
Separdnd iubirea de inteligenld, Eva a separat-o de fo4d; forla,
deveniti oarbd qi subjugatd dorinlelor pdmdntene, devine
geloasd pe iubire gi o ucide. Apoi, copiii lui Cain perpetueazd
crima tatilui lor. Ei aduc pe lume fiice teribil de fnrmoase, fiice
firI iubire, nlscute pentru blestemul ingerilor qi pentm scan-
dalul descendenlilor lui Seth.
Dupd Potop gi dupi prevarica{iunea lui Cham. al cirui
mister l-am rnenlionat deja, copiii oarnenilor vor sd realizeze un
proiect nesdbuit: ei vor si construiascl un pantaclu qi un palat
universal. Este o incercare gigantescd a socialismului-egaliiar qi
Cartea a II-a 121
lirhnsterul lui Fourier este o conceplie pl6p6ndd in legiturd cu
turnul Babel. Era o incercare de protest impotriva ierarhiei
5tiinfei, o citadeld ridicatd contra imrndaliilor qi a fulgerelor, un
promontoriu din inaltul cdruia qeful poporului divinizat ar plana
tlcasupra atmosferei qi a templelor. Dar nu urcdm la qtiin!6 pe
scdri de piatrd;' gradele ierarhice ale spiritului nu se construiesc
c:u mortar asemenea etajelor unui turn. Anarhia a protestat impo-
triva ierarhiei materializate. Oamenii nu s-au mai inleles, leclie
I'atald, atdt de gregit inleleasd de cei care in zilele noastre au visat
la un alt tum Babel.
Doctrinelor ierarhizate in mod brutal qi material le rispund
negaliile egalitare: de fiecare dati cAnd genul uman iqi va cl6di
rur turn, locuitorii se vor certa de la tum qi tendin{a celor mai
rnulli va fi si pirbseascdbaza. Pentru a satisface toate ambiliile,
llc0nd v6rful mai larg decdt baza, ar trebui sd se facS un furn
oare s-ar legdna in vAnt qi ar cidea la cel mai mic ;oc.
Rispdndirea oamenilor a fost primul efect al blestemului
impotriva copiilor profanatori ai lui Cham. Dar poporul din
Canaan qi-a dus intr-un mod special greutatea acestui blestem
care trebuia si inchine posteritatea in fala anatemei.
Castitatea conservatoare a familiei este caracterul distinctiv
al inilierilor ierarhice; profanarea qi revolta sunt intotdeauna
obscene qi tind spre promiscuitatea pruncuciderii. Pata miste-
relor naEterii, atentatul irnpotriva copiilor constituiau fondul
cultelor vechii Palestine abandonate riturilor oribile ale magiei
negre. Zeul negru al Indiei, monstruosul Rutrem al formelor
licenfioase, domnea acolo sub numele de Belphegor.
TalmudiEtii Ei eweul platonician Philon povestesc lucruri
atet de ruqinoase despre cultul acestui idol incAt au p6rut incre-
dibile pentru juristconsultul Seldenus. ,,Era - spun ei - un idol
bdrbos, cu gura larg deschisl, avdnd in loc de limbd un falus
gigantic; oamenii se dezbrdcau fdri pudoare in fala sa qi ii
ofereau ofrande. Idolii lui Moloch qi ai lui Chamos erau maqini
ucigaqe care, cind iqi striveau pieptul de bronz, cdnd consumau
in bralele lor inrogite in foc copii nefericifi. Se dansa la sunetul
trompetelor qi al tamburinelor pentru a nu auzi strigdtele victi-
melor qi ale mamelor care conduceau dansul. Incestul, sodomia
122 Istoria magiei
Ei bestialitatea eraupractici acceptate de aceste popoare infame
gi frceau parte chiar din aceste ritualuri sacre."
Consecinli fatal| a armoniilor universale! Nu se incalci
adevirul fdrd a fi pedepsit. Omul revoltat impotriva lui
Dumnezeu este impins fbrd voia sa la ultrajul naturii. Asa cum
aceleaqi cauze produc mereu acelaEi efect, sabatul vrdjitorilor
din Evul Mediu nu este altceva decdt o repetare a serbdrilor lui
Chamos qi Belphegor.
Natura insdqi a adus un arest de moarte etem6 impotriva
acestor crime. Adoratorii zeilor negri, apostolii promiscuitSlii,
teoreticienii lipsei de pudoare public6, duqmanii familiei Ei ai
ierarhiei, anarhiqtii in religie qi in politicd sunt inamicii lui
Dumnezeu gi ai umanitdlii; a nu-i despdrli de lume inseamnd a
consimli la otrdvirea lumii: astfel au rafionat inchizitorii.
Noi suntem departe de a nu regreta execufiile crude ale Evu-
lui Mediu Ei de a-i dori reintoarcerea. Pe mdsurd ce societatea va
deveni mai creqtind, ea va inlelege din ce in ce mai bine ci
bolnavii trebuie ingrijili Ei nu omor6!i. Instinctele criminale nu
sunt oare cele mai inspdimAntltoare dintre toate bolile mintale?
Sd nu uitdm cd inalta Magie se numegte arta sacerdotald qi
arta regald; ea a impd(it in Egipt, in Grecia ;i la Roma mdretiile
qi deca--clenlele sacerdoiufui ;I ate regafitefli. intreaga filozofie
impotriva cultului Ei a misterelor sale este in mod fatal ostild
marilor puteri politice, care iqi pierd mdrelia dacd inceteazd sd
mai fie, in ochii mullimilor, imaginea puterii divine. Orice co-
roani se sparge cAnd se revoltd impotriva fiarei.
A fura focul din cer gi a detrona zeii, acesta era visul etern
al lui Prometeu; qi Prometeul popular, dezlegat de Caucaz de
cltre Hercule, care simbolizeazd munca, va purta mereu cu el
cuiele Ei lanflrile sale; va duce mereu cu el vulturul nemuritor
suspendat de rana sa deschisi, atdt timp c6t nu va inv[fa supu-
nerea qi resefilnarea la picioarele Celui care, fiind ndscut Rege al
regilor si Dumnezeu al dumnezeilor, a dorit sd aibi qi El m6inile
stripunse de cuie qi pieptul strdpuns pentru convertirea futuror
spiritelor rebele.
Instituliile republicane, deschizdnd cariera puterii in fala
intrigii, au zdruncinat puternic principiile ierarhiei. Grija de a-i
Cartea a II-a 123
lirrma pe regi nu i-a mai fost incredinlatd sacerdotului, ci a fost
inlocuiti de ereditate, care oferea tronul sanselor inegale date de
rragtere, fie prin alegeri populare, care lisau deoparte influenlele
lcligioase, pentru a constitui monarhia urmdnd principii repu-
blicane. Astfel s-au format guvernele care au prezidal rdnd pe
rind triumfurile qi decdderile statelor Greciei qi Romei. $tiinla,
inchisi in sanctuare, a fost atunci neglijati qi oameni curajo;i sau
rlc geniu, pe care inifiatorii nu ii primeau, au inventat o gtiin!5
opusi celei a preolilor sau impotriva secretelor templelor a creat
indoiala gi denegarea. Acegti filozofi, ca unnare a imaginaliei lor
tlcbordante, au ajuns repede la absurd qi au acuzat natura pentru
tlcfectele propriilor lor sisteme. Hercule a inceput sd pl6ngd;
l)emocrit a inceput sd rddi qi erau amAndoi la fel de nebuni.
l)yrron a ajuns sd nu mai creadd nimic, ceea ce nu era suficient
pentru a-i despigubi pentru cd nu qtia nimic. in acest haos filo-
zofic, Socrate a adus un pic de lumini qi de bun sim! afirmAnd
cxistenla moralei pur gi simplu. Dar ce este morala fbrS religie?
l)eismul abstract al lui Socrate se traducea pentru popor prin
ruteism; lui Socrate ii lipsea dogma cu desSv6rqire; Platon, disci-
polul siu, a incercat si ii ofere una, la care Socrate a mdrturisit
cI nu s-a gdndit weodati.
Doctrina lui Platon a frcut epoci in istoria geniului uman,
clar acest filozofnu o inventase qi, inlelegdnd ci nu existi adevir
in afara religiei, s-a dus sd ii consulte pe preojii din Memfis qi
s-a iniliat in misterele lor. Se crede, de asemenea, cd a cunoscut
;i c5(ile sfinte ale eweilor. insi, in Egipt nu a putut primi decdt
o iniliere imperfectd, deoarece qi preolii uitaserS pe atunci sensul
hieroglifelor primitive. Avem dovada in povestea preotului care
a petrecut trei zlle pentru a descifra o inscriplie hieraticd gdsiti
in morm6ntul lui Alcmena gi trimis[ de Agesilas, regele Spartei.
Cornuphis, care era fbrd indoiali cel mai savant dintre hierofanfi,
a consultat toate culegerile de semne qi caractere qi a descoperit
in final cd aceastd inscriplie era fdcutd in caracterele prothee; oi
prothee era numele dat in Grecia Cdrlii lui Thoth, ale cirei hie-
roglife mobile puteau lua atdtea forme cAte combinalii sunt posi-
bile cu ajutorul caracterelor, numerelor qi figurilor elementare.
 Dat, Cartea lui Thoth era cheia oracQlelor Cdrlii elementare
u $tiin1ei, cum Cortiuphis, dacd era cu adevdrat instruit in arta
sacerdotald, trebuia oare se le caute atdt de rnirlt timp hrainte de
a-i recunoaqte semnele? O altd dovadi a obscuritilii adevdrurilor
lrrimare ale qtiinlei in aceastl epocd este faptul cd oracolele se
plAngeau intr-un stil care nu mai era in{eles.
Pe cAnd Platon, 1a intoarcerea sa din Egipt, cdlItorca cu
Simmias, in apropiere de hotarele Cariei, a povestit despre
oamenii din Delos, care l-au rugat sd le explice Oracolul din
Apolon. Acest oracol spunea ci pentru a pune capdt relelor din
Lirecia trebuia sd dubleze piatra cubica. Delienii au incercat
rutunci s[ dubleze o piatrd cubicd care se gdsea in templul lui
Apollo. Dar, dublind-o in toate pdrtile, nu att reu;it sb t-aci decAt
Lrn poliedru cu doudzeci ;i cirtci de fele ;i, pentru a reveni la
lbrma cubicd, a trebuit sI m[reascb de cloudzec:i Ei ;ase de ori,
dublAnd mereu volumul inilial al pietrei. Platon i-a trimis pe emi-
sarii delieni la matematicianul Eudoxus qi le-a spus cd oracolul
le recomandase studiul geometriei. Nu inlelesese nici el sensul
profund al acestei metafore sau nu indrdznea si le-o explice
acelor ignoranli, nu gtim precis. Dar este sigur c[ piatra cubicl
qi multiplicarea sa explicd toate secretele numereior sacre qi mai
ales pe acela al miqcdrii mereu ascunse de cdtre adepfi qi cdutatd
de cdtre nerozi sub numele c:ttadraturii cerculti. Prin aceastd
aglomerare de doudzeci ;i ;ase de cuburi injurul cubului central,
oracolul ii frcuse pe delieni nu doar sd descopere secretele
geometriei, ci qi cheia armoniilor crea{iei explicate de inl5n!u-
irea formelor qi a numerelor.
Planurile tuturor marilor temple alegorice ale AntichitSlii se
regdsesc in aceastd rnultiplicare a cubului pr in cnrce mai tntdi in
jurul cdreia putem descrie un cet'c, apoi a crucii cttltice care se
poate miqca intr-un glob.Toate aceste notiuni pe care o figurE
,J'ire iri le va face mai inteligibile au fost cottsen'ate pAnd in zilele
noastre in inilierile masonice Ei justificd perfbct nurnele dat aso-

#; c,iafilor modeme, pentru ci ele sunt, de asemellea, principiile

fundamentale ale arhitecturii ;i ale qtiinlei construc{iilor.
Delienii au crezut cd au rezolvat problema geometric[ dimi-
nudnd 1a jumltate multiplicarea lor, dar tot mai aveau de opt ori
volumul pietrei lor cubice. In continuare prttem creqte c6t de mult
Fig. 8. Cea de-a doudzeci ;i una carte de tarot,
dorim numdrul incercdrilor lor: pentnr cd aceasti poveste nu poate
inconjurata de sigilii misrice gi nwsonice.
fi altceva decdt o problemi propus[ de Platon insuqi discipolilor
126 Istoria magiei
sdi. Daci trebuie sd admitem cum se constituie acest rdspuns al
oracolului, vom gdsi aici sensul inci qi mai extins, pentru cd a du-
bla piatra cubici inseamni a transforma unitatea in binar, ideea in
formd, gdndirea in acliune, ?nseamnd arealizain lume exactitudi-
nea matematicii eterne, a stabili politica pebaza qtiinlelor exacte,
a conforma dogma religioasd la filozofia numerelor.
Platon are mai pulind profunzime dar mai mult[ elocinli
decdt Pitagora. El incearcd sd impace filozofia ralionaliqtilor cu
dogmele imuabile ale voaioriqtilor; el nu vrea si vulgarizeze, el
wea si reconstituie qtiinfa. De asemenea, frlozofra sa trebuia sd
fumizeze mai tdrziu creqtinismul ndscut din teoriile gata pregd-
tite gi din dogmele de insuflelit. Totugi, deEi iqi fonda teoremele
pe matematic5, Platon, abundAnd in forme armonioase qi prolific
in ipoteze minunate, a fost mai degrabd poet decdt geometru.
Un geniu exclusiv calculant, Aristotel, trebuia sE repund to-
tul in chestiune in gcoli qi sd supund totul probelor evoluliilor
numerale qi logicii calculelor. Aristotel, excluzdnd credinla pla-
toniciani, dorea sd dovedeascd tot qi si inchidd tot in categoriile
sale; el traducea ternarul in silogism qi binarul in entimemi.
Lanful fiinlelor devine pentru el un sorit. El dorea sd abstragd
totul, sd rationeze totul; Fiinla insdgi devine pentru el o abstrac-
liune pierdutd in ipotezele ontologiei.
Platon i-a inspirat pe pirinlii Bisericii, Aristotel va fi maes-
trul scolasticilor Ewlui Mediu qi Dumnezeu gtie cA{i se vor
aduna din tenebre in jurul logicii care nu crede in nimic qi care
pretinde cd explicd totul. Un al doilea Babel se pregdteqte qi
confuzia limbilor nu este departe.
,,Fiin!a este fiinld, raliunea Fiinlei este in Fiin!d." In prin-
cipiu este Verbul gi Verbul (l,oyog) este logica formulatd in
Cuvdnt, rafiunea vorbitd; Verbul este in Dumnezeu qi Verbul
este Dumnezeu insuqi manifestat prin inteligenld. Iatd, ceea ce
este mai presus de orice filozofie. Iati ceea ce trebuie crezut sub
chinul de a nu Eti nimic niciodatd gi de a cidea din nou in indoiala
absurdi a lui Pyrron. Sacerdotul Gardian al Credin{ei se afld in
intregime pe aceastb bazd a qtiinlei Ei in invdldtura lui trebuie
regisit principiul divin al Verbului etern.
Capitolul II
MISTICISMUL
Originea qi efectele misticismului. El materializeazi semnele sub
pretextul spirituaiizarii materiei. El se impaci cu toate viciile; el ii
persecuti pe inJelep{i. Aparilii qi minuni infernale. Fanatismul
sectarilor. Magia neagrd in
ajutorul cuvintelor qi
semnelor
necunoscute. Fenomenele maladiilor isterice. Teoria halucinaliilor.
Legitimitatea dreptului divin aparline intr-atdt sacerdofiei
irrcAt fdrd ea adevdrata sacerdolie nu existd. Inilierea qi consa-
crarea sunt o veritabilS ereditate.
Astfel, sanctuarul este inviolabil pentru profani ;i nu poate
ll invadat de sectari.
in consecinlS, luminile revelaliei divine se distribuie cu o
.ludecatd suprem6, pentru cd descind impreund cu ordinea qi armo-
rria. Dumnezeu nu lumineazdlumea cu meteorili qi fulgere, dar
lace sd graviteze in mod pasiv orice univers in jurul soarelui sdu.
Aceastd armonie chinuie anumite suflete neliniqtite de dato-
rie si urmeazd oamenii care nu pot forla revelalia sd se armo-
nizeze cu viciile lor se transformi in reformatori ai moralei.
,,Dacd Dumnezeu a vorbit,^spttn ei, ca Rousseau, de ce eu
nlt am inleles nimic din asta?" Indati adaugd ,,El a vorbit, dar
u Jdcut-o pentru mine". Astfel cd ei l-au visat Ei au sf6rqit prin a
crede. Astfel incep sectarii, aceqti factori de anarhie religioasd,
pe care nu am wea sd-i vedem dali flScdrilor, dar pe care ar trebui
sd-i inchidem ca pe niqte nebuni contagiogi.
AEa s-au format qcolile mistice, profanatoare ale qtiinlei.
Am v6zut prin ce procedee fachirii din India au ajuns de la
cretismul nervos qi de la congestiunile cerebrale la ceea ce ei
numeau lumina increatd. Egiptul a avut, de asemenea, wdjitorii
;i magicienii sdi Ei Tesalia din Grecia a fost plind de conjuralii
;i farmece. A se pune direct in raport cu demonii qi zeii ?nsemna
suprimarea sacerdojiei, insemna a rdsturna baza tronului; in-
stinctul anarhic al pretiryilor iluminali qtia bine asta. De ase-
fnenea, ei sperau ca prin atrac[ia necuviinfei si recruteze
728 Isnria magiei

discipoli qi acordiru din start absolvirea tuturor scandalurilor de

moravuri, multunrindu-se cu rigiditatea in revoltd gi cu energia ($.. J.{ }'t-"i I
in protostul impotriva legitimitalii sacerdotale.
Bacantele care l-au sfdqiat pe Orfeu se credeau inspirate de
un zeu Ei l-au sacrificat pe marele hierofant beliei 1or divinizate.
Orgiile lui Bacchus erau excitalii mistice qi sectarii nebuniei
aclionau mereu prin miqcdri dereglate, excitiri frenetice Ei
conlulsii dezgustdtoare; de la preolii efeminali ai lui Bacchus
pdnd la gnostici, de la dervi;ii care se rotesc pAnd la epilepticii
de la monnAntul diaconului Paris, caracterul exaltaliei supersti- fi.i*.rc'.. fl'rr J
lioas-e 5i fanatice este mereu acelagi.
Intotdeauna, sub pretexul de a purifica doctrina, in numele
unui spiritualism istovit, misticismul din toate timpurile a mate-
rializat semnele cultului. Acest lucru este aidoma profanatorilor
qtiinlei magilor pentru cd inalta Magie, sd nu uitdm, este arta
sacerdotald primitivi. Ea respinge tot ceea ce se face in afara
ierarhiei legitime qi consimte nu la supliciu, ci la condamnarea
sectarilor gi vrij itorilor.
Noi reconciliem intr-adins aceste doul calificlri, toli sec-
tarii au fost evocatori ai spiritelor qi fantomelor pe care le ofe-
reau lumii drept zei; to{i pretindeau cd fac miracole in sprijinul
minciunilor 1or. Prin unnare, cu aceste titluri, erau cu tolii
goelieni, adic[ adevdra{i operatori ai magiei negre.
Anarhia fiind punctul de plecare qi caracterul distinctiv al
rnisticisrnului di zident, concordanla religioas[ intre sectari este
imposibild, dar se inleleg de minune asupra unui punct: ura
penhu autoritatea ieralhic[ ;i legitimd. Deci, in aceasta constd
intr-adevdr religia 1or, de vreme ce este singura legdturd care-i
apropie pe unii fa!5 de al1ii. Mereu este crima lui Cham; este
disprelul fala de principiul farniliei qi este jignirea adusd tatdlui,
pe care to{i diziden}ii o proclamd sus qi tare, belie, prin care ei
descoperi, prin rAsete nelegiuite, nuditatea gi toropeala.
Anarhiqtii mistici confundi lumina intelectuald cu lumina
astrali; ei adord ;arpele in loc s[ venereze infelepciunea docili
qi puri care ii pune piciorul pe cap. Astfel, se irlbati cu aiureli
Ei ajung sd cadb in prlpastia nebuniei

Fig. 9. Simboluri tiphoniene.

130 Istoria magiei
Nebunii sunt toli vizionari qi adesea pot sd se creadd
taumaturgi, pentru cd halucinalia fiind contagioasd, se int6mpld
des sau par sd se intdmple lucruri inexplicabile in jurul nebunilor.
De altfel, fenomenele de lumind astrali atrase sau proiectate in
exces sunt ele insele de naturd si ii sperie pe semidocfi. Acumu-
lAndu-se in trup, ele ii dau, prin detensionarea violentd a mole-
culelor, o astfel de elasticitate incdt osul se poate suci, muqchii se
lungesc peste mdsur6. Se formeazdvdrtejun Ei cideri de apd din
aceastS luminS, care inalli trupurile cele mai greoaie gi pot sd le
sus{ind in aer pentru o anumitd durati de timp, proporlionald cu
forla de proieclie. Bolnavii se simt atunci ca qi pregitili sd
explodeze qi solicitd ajutoare prin compresiune qi izbire. Pentru cd
loviturile cele mai violente ;i compresiunea cea mai putemicd
sunt atunci echilibrate prin tensiunea fluidici, nu se produc nici
contuzii, nici r[ni Ei eliberdnd pacientul in loc sdl sufoce.
Nebunii ii aduc pe doctori la oroare qi pe misticii halucinafi:
detest6ndu-i pe inlelepli, fug din ei, mai int6i ii persecutd spre
nefericirea lor; daci sunt dulci qi indulgenfi, se intAmplS din
cauza viclllor; raliunea supusd autoriterii ii consider[ implaca-
bili; sectarii, in aparenld cei mai drdguli, sunt cupringi de fi.nie Ei
urd, in timp ce li se vorbegte despre supunere Ei ierarhie. Erezille
sunt generate intotdeauna de tulburSri. Dacd un profet fals nu
perverteqte trebuie discreditat. Ei cer in gura mare toleran\d, dar
se feresc s6 facd uz de ea fali de ceilal1i. Protestanlii vorbeau
irnpotriva rugurilor de la Roma, chiar in epoca cAnd Jean Calvin,
prin autoritatea personald, frcea si ard[ Michel Servet...
Acestea sunt crimele donatiqtilor, ale circumcellionilor ;i
ale multor altora care i-au forlat pe prinlii catolici sd serveascd,
iar Biserica insdEi sd le predea vinovalii. Nu s-ar zice cd atzim
gemetele ateismului, deoarece valdesienii, albigensienii Ei hu-
silii erau mieii? Erau aceqtia inocenli precum puritanii intunecali
din Scofia qi Anglia, care lineau intr-o mdnd pumnalul qi in
cealaltb Biblia, predic0nd exterminarea catolicilor? In mijlocul
atAtor represalii qi orori, o singurd Bisericd a impus gi a menlinut
in principiu oroarea sa fafd de sdnge: aceasta este Biserica
ierarhicd qi legitimd.
Biserica, admilind posibilitatea ;i existenla miracolelor dia-
bolice, recunoagte existenla unei forle naturale, de care se poate
Cartea a II-a 131
lblosi fie la bine, fie la rdu. Prin urmare, a decis cu inlelepciune
cai, daci sfinlenia doctrinei poate justifica miracolul, doar
rniracolul nu poate sd autorizeze lreodatd noutilile doctrinei.
A spune cd Dumnezeu, ale c6rui legi sunt perfecte Ei nu se
dczmint vreodatd, se serveqte de un mijloc natural de a face
lucrurile care ne par supranaturale inseamnd a afirma raliunea
supremd qi puterea imuabili a lui Dumnezeu, inseamnS a
lccentua ideea cd delinem providenla sa; nu este momentul si
rregdm intervenlia Sa in minunile care se fac in favoarea
adevdrului, pe care catolicii sinceri le inleleg bine.
Falsele miracole ocazionate de congestiile astrale au mereu
o tendinld anarhici Ei imorali, fiindci dezordinea genereazd
tlezordine. De asemenea, duhurile Ei zeii sectarilor sunt de obicei
insetali de s6nge Ei promit proteclia lor cu prelul morlii.
Idolatrii Siriei qi Indiei fEceau oracole din capete de copii,
pe care le smulgeau violent de corpurile acelor sirmane mici
creaturi. Uscau aceste capete gi, dupd ce le aEezau sub limbi o
lami de aur cu caractere necunoscute, le puneau in nigte giuri
practice dinzid,le fbceau un corp din plante magice inconjurate
de panglici mici, aprindeau o lumind in fala acestor idoli ingro-
zitori, le ofereau trimdie qi veneau cu religiozitate s6-i consulte:
credeau cd aud vorbind acest cap, ale cdrui ultime strigdte de
leaml le zdruncinaserl, fdrd indoiald, imaginalia. De altfel, am
spus-cd sdngcle atrage larve.
In timpul sacrificiilor infernale, anticii sdpau un qan! Ei-l
umpleau cu singe cald Ei fumegdnd; aqadar, voiau si tArascd, sI
urce, si coboare, sd alerge din scobiturile pdmdntului, ale tuturor
profunzimilor noplii, ale umbrelor plipdnde qi qterse. Trasau cu
vdrful sabiei insdngerate cercuri pentru evocdri, luminau cu foc
de lauri, de arin qi de chiparos, pe altarele incoronate cu asfodel
si ldmAifd, atunci noaptea pdrea si devind mai rece gi mai
intunecatd, luna se ascundea dupi nori gi se auzea foqneful uEor
al fantomelor care se ingrlmddeau in jurul cercului, in timp ce
ciinii urlau jalnic pe toate cAmpiile.
Pentru intreaga putere trebuie sd incerci totul, acesta era
principiul vrdjitoriilor gi al ororilor lor. FalEii magicieni se uneau
prin crimd qi se credeau apli s6-i insp[imAnte pe allii cAnd erau
pe cale si se sperie pe ei ingigi.
732 Istoria magiei
Ritualurile magiei negre au rdmas oribile precum cultele
nesfinte pe care le-a provocat, fie in asocialiile de rdufEcltori
conspir6nd impotriva civilizaliilor antice, fie la serninliile bar-
bare. Este mereu aceeagi iubire fali de tenebre, mereu aceleaqi
profaniri, aceleaqi prescriplii sdngeroase.
Magia anarhicd este cultul morfii. Vrdjitorul se lasd in voia
fatalitetii, se leapddd de raliunea sa, renun!6la speranla nemuririi
Ei sacrifici copii. El renun!6 la cbsdtoria onestd ;i face
legdmAntul dezmSlului steril. ln aceste condilii, se bucurd de
plinul nebuniei sale, se imbatd de rdutatea sa pAnd in punctul de-
a o crede atotputernici qi transformdnd in realitate halucinaliile
sale, se crede maestru in a evoca, dupi placul sIu, orice mormAnt
sau orice infern.
Cuvintele barbare qi semnele necunoscute sau chiar in
totalitate nesemnificative, sunt cele mai bune in magia neagt6.
Poli halucina mai bine prin practici ridicole gi evociri idioate,
decdt prin ritualuri sau formule capabile sd lini inteligenla in
gafi6. Du Potet afirmI ci ar fi experimentat puterea anumitor
semne asupra celor aflali in crrzd, qi semnele pe care el le
traseazd cu propria mdnd in cartea lui ocultd, cu precaulie qi
mister, sunt analoage, dacl nu cumva chiar asemdndtoare,
pretinselor semnituri diabolice care se gdsesc in ediliile antice
ale Marelui Grimoare. Aceleaqi cauze trebuie sd produci mereu
aceleaqi efecte qi nu existi nimic nou sub luna wijitorilor, nu
mai mult dec6t sub soarele infeleplilor.
Starea de halucinafie permanenti este o moarte sau o
abdicare a conqtiinfei; atunci este abandonat tuturor hazardurilor
$i fatalitefi viselor. Fiecare amintire poarti propria refleclie,
fiecare dorinfi rea creeazd o imagine, fiecare remuqcare naqte un
co$mar. Viala devine aceea a unui animal, dar a unui animal
fricos qi amelit. Nu mai are con$tiinld, nici moral6, nici tempo-
ralitate. Realitilile nu mai existd. Toli danseazi in v6rtejul
formelor cele mai lipsite de sens. O ori pare uneori sd dureze
secole; anii pot sd treacd cu repeziciunea unei ore.
Creierul nostru, in intregime fosforescent de la lumina
astrald, este plin de reflecfii qi de figuri fbrd umbr6. CAnd inchi-
dem ochii ni se pare adesea cd o panoramd, cdnd strilucitoare,
c6nd sumbr[ qi teribild, se deruleazi sub pleoapa noastr6. Un
Cartea u II-a 133
bolnav atins de febrd inchide cu durere ochii in tirnpul nopfii,
cand adesea este orbit de o insuportabili lumini.
Sistemul nostru nervos, care este un aparat eiectric complet,
c:oncentreazi lumina in creier, care este polul negativ al
rrparatului sau proiecteazh prin extremitd{ile care sunt vArf'urile
destinate si repuni in circulalie lichidul trostnt vital.
Cdnd creierul atrage violent o serie de imagini analoage
unei pasiuni care a intrerupt echilibrul maginii, modificarea
lurninii nu se mai produce, respiralia astrali se opreste gi lumina
deviatd se adund oarecum in creier. De aceea au
^halucina{ii
scnzaliile cele mai false Ei cele mai perverse. In asta constd
pldcerea de a-qi taia pielea in fhqii qi de a se jupui lent; al$i
rndndncd qi salureazd substanfele cele mai pulin create pentru a
scrvi hrdnirii.
Domnul doctor Brierre de Boismont, in savantul sdu Tratat
de halucinalii, a grupat numeroase serii de observafii excesiv de
curioase; toate excesele vie{ii, fie in sens rdu inlelese, fie in sens
r[u necombdtute, pot si exalte creierul gi sd producd in el
stagndri ale luminii. Ambilia excesivI, pretenliile orgolioase la
sfinlenie, o abstinen{d plina de scrupule Ei dorin}e, pasiuni
luqinoase satisfrcute in ciuda avertismentelor reiterate de
rcmuqciri, totul conduce la disparitia raliunii, la extazul morbid,
la isterie, la viziuni, la nebunie.
Un om nu este nebun, remarci doctorul savant, pentru ci
are viziuni, ci pentru cd el crede mai mult in viziunile sale decdt
in sensul comun. Deci, doar supunerea qi autoritatea sunt cele
care pot sd-i salveze pe mistici; dac[ ei au o incredere in ei inqiqi,
nu mai existi retnediu, sunt deja excomunicati de raliune 5i de
credinfi: aceqtia sunt nebunii milei universale. Ei se cred mai
inlelepli decdt societatea; ei cred cI formeazd o religie qi sunt
singuri; ei g6ndesc c[ au ftuat pentru folosul lor personal cheile
secrete ale vielii qi inteligenla lor a cdzut deja in mdinile mo(ii.

Capitolul III
rNrTrERr $r INCERCAnT
Doctrina secrete a lui Platon. Teozofie qi teurgie. Peqtera lui
Trophonius. Originile legendei Acheronului qi Tartarului. Tabelul
simbolic al lui Cebes. Doctrinele foarte moderne din Phedon.
inhumarea morlilor. Sacrifi cii pentru imblAnzirea manilor.
Ceea ce adeplii numesc marea lucrare nu este doar trans-
mutarea metalelor, ci este, de asemenea qi mai ales, medicina
universald, adicd remediul pentru toate relele, inclusiv moartea.
Opera care creeazi medicina universald este regenerarea
morali a omului. Este cea de-a doua naqtere despre care ii vorbea
Mdntuitorul omului legii, Nicodim, care nu-L ifielegea, qi Iisus
iivorbea: ,,Cum, sunteli stdpdnul Israelului ;i
ignorali acest
mister? !" -intrucdt voia si-l facd s[ inleleagd cd era vorba
despre principiile fundamentale ale qtiinlei religioase ;i cd nu-i
era permis unui stdpdn sd le ignore.
Marele mister al viefii Ei al experienlelor sale este repre-
zentat in sfera celestd qi in ciclul anual. Cele patru forme ale
Sfinxului corespund celor patru elemente qi celor patru ano-
timpuri. Imaginile simbolice de pe scutul lui Ahile, pentru
Homer, au o semnificalie analoagd celei a celor doudsprezece
munci ale lui Hercule. Ahile trebuie sd moari in acelaEi fel cu
Hercule, dupd ce a invins elementele gi a luptat impotriva zeilor.
Hercule, invingdtor al futuror viciilor rcprezentate de mongtrii
pe care hebuie s5-i infrunte, cedeazd un moment in fala celui
mai periculos, iubirea; dar el smulge de pe pieptul sdu, cu tot cu
buc5li din trupul siu, tunica fierbinte a Dejanirei; o pirdseEte
vinovatd qi invins[; el moare eliberat;i nemuritor.
Orice om care gAndeqte este un Oedip chemat sd ghiceasci
enigma Sfinxului sau sd moar[. Orice inifiat trebuie si fie un
Hercule indeplinind ciclul unui intreg an de munci Ei meritdnd,
prin sacrificiile inimii Ei ale vielii, triumfirile apoteozei.
Cartea a II-a 135
Orfeu nu este regele lirei gi al sacrificiilor decdt dupd ce a
cucerit-o qi a qtiut s5 o piardd rAnd pe r6nd pe Euridice. Omphale
1i Dejanira sunt geloase din cauza lui Hercule: una wea s5-1
rrrnileascd, cealaltd cedeazd sfaturilorunui rival la;, care apus-o
sa-l otrdveascd pe eliberatorul lumii; dar ea are s5-i vindece de
rrtrdvire in alt mod mortal, acelaal iubirii jignite. Flacira rugului
lre si purifice aceastd inimi prea slab6; Hercule se stinge in
rlcplindtatea puterii sale Ei poate sd se a$eze victorios aproape de
tronul lui Jupiter!
Iacob, inainte de a fi Marele Patriarh al Israelului, luptase
rk:-a lungul unei nopli lungi impotriva unui inger.
incercarea, acesta este cuvAntul major al viefii: viafa este un
farpe care se na;te gi se autodevoreazd fbri incetare; trebuie si
scapi de strAnsorile lui Ei si-i pui piciorul pe cap. Hermes,
rnultiplicAndu-I, il opune lui insqi gi, intr-un echilibru etem, il
transformd in talismanul puterii sale qi al gloriei caduceului sdu.
Marile incerciri din Memphis gi Eleusis aveau ca scop
lbrmarea de regi qi preoli, incredinpnd gtiinla unor oameni
curajoqi Ei puternici. Pentru a fi admis la aceste experimente tre-
buia s6-!i diruiegti trupul gi sufletul sacerdoliei qi sd-!i aban-
tlonezi viala. Aqadar, coborai in subteranele obscure, unde
lrebuia sd traversezi, rdnd pe rAnd, ruguri in fldcdri, curenli de
apa adAnci qi repezi, poduri mobile aruncate peste prdpastii, qi
asta fbrd sd laEi sd se stingi Ei sd scape o lampd pe care o lineai
in mAnd. Cel care ezita sau care se temea nu trebuia sd mai
rcvadi vreodatd lumina; cel care invingea curajos toate obsta-
colele era primit printre miqti, adici era iniliat in micile mistere.
Dar ii rdmAnea sd-gi dovedeasc[ fidelitatea qi tlcerea gi asta nu
se intAmpla decAt dup6 mai mul1i ani, cAnd devenea epopt, titlu
care corespundea celui de adept.
Filozofia, rivala sacerdoliei, imita aceste practici qi iEi
supunea discipolii la experienle. Pitagora pretindea tdcerea 9i
abstinenla timp de cinci ani; Platon nu admitea in gcoala sa decdt
geometrii Ei muzicieni,rezerva de la inceput o parte din invdf6-
rnAntul siu pentru iniliali qi filozofia sa avea propriile mistere.
Astfel, crea lumea din demoni qi scotea toate animalele din om.
Demonii lui Platon nu sunt altii decdt Elohimii lui Moise, cu alte
136 Istoria magiei
cuvinte, forJele prin intetmediul gi prin armonia cdrora principiul
suprem a creat. Spundnd ch animalele ies din om, spunea ci
animalele sunt analiza fomei vii, pentru care omul este sinteza.
Platon este primul care a proclamat divinitatea verbului, adici a
cuvintului, iar acest verb creator pare sd reprezinte incarnarea
viitoare pe pdmdnt; el anun{6 suferinlele qi supliciul inleleptului
perfect, respins de nedreptatea lumii.
Aceast[ filozofie sublimd a verbului apa(ine cabalei pure gi
a fost inventat[ de Platon. El nu a ascurls-o de la inceput gi a
declarat deschis c6, in nicio qtiinld nu trebuie sd primeSti vreo'
datd decdt ceea ce se acordd cu adevdrurile eteme Si cu
profeltile lui Dumnezeu. Dacier, pe care-l citdm aici, adaugd ci
,,prin aceste adevdwi eterne, Platon tnlelege o tradilie anticd
pe c:are pretinde cd primii oameni o primiserd de la Dumnezeu
Si pe care o transmiseserd tunta;ilor lor". Cu siguranli c5,
numai dac6 definim pozitiv cabala, nu am gti sd fim mai clari.
Aceasta este defrnilia in locul numelui: este ceva mai sigur,
intr-o anume tnanierd, decdt numele insu$i.
,,Acestea nu sunt cirlile - spune Platon - care oferd aceste
inalte cunoaqteri; trebuie sd le scoatem din ele insele printr-o
meditalie profundl qi si cdut6m focul sacru in propriul izvor..
Iati de ce eu nu am scris weodatd despre aceste revelalii qi nu aq
vorbi vreodatd.
Orice om care face fapte vulgare nu le va intreprinde
vreodatd decAt inutil qi orice fruct pe care-l va extrage din munca
sa, exceptdnd un mic num[r de oameni cdrora Dumnezeu le-a
dat mult6 inteligenfd, pentru a vedea in ei ingiqi aceste adeviruri
celeste, il d[rui altora din dispre! fati de ele, gi va umple pe allii
de o vanl gi temerari incredere, de parcd ar fi qtiut lucruri
minunate, pe care, totuqi, nu le qtiu."l
El ii scrie lui Denys cel T6ndr:
,,Trebuie si-i mdrturisesc lui Archedemus ceea ce este mult
rnai prelios qi mai divin. faptul cd aveli o mare dorinli de a ;ti,
I ,A,ndre Dar:ier, Bibiiothique rles Anl'ines Philosophes, vol. lU, < Les Oeuvt'es
de Platon. tracluites en Ftanqois avec des Remarques r>, Saiilant & Nyon,
Pissot, Dessaint, Paris, l1'll. {n.t.)
Cartea a II-a 137
de vreme ce mi le-afi trimis; cdci, in afarl de ceea ce mi-a spus
cl, nu credeli ci eu v-aq fi explicat suficient ceea ce cred despre
rratura principiului primordial; trebuie si vi-l scriu prin enigme,
pentru ca, dacd scrisoarea mea va fi interceptatd pe pimdnt sau
pe mare, cel care o va citi sd nu poatd infelege ceva din ea.
Toate lucrurile existd in jurul regelui lor, ele existi din
cauza lui qi el singur este cauza lucrurilor bune; al doilea pentru
c,cle secundare, al treilea pentru cele temare.oo
Existd in aceste pufine cuvinte un rezumat complet al
tcologiei sephirofilor. Regele este Ensoph, Fiii.rla Supremd gi
Absolutd. Toful radiazi din acest centru care este pretutindeni,
tlar pe care il concepem, totqi, in trei feluri ;i in cele trei sfere
diferite. ln lumea divind, care este cea a cauzei primare, centrul
cste unic qi primar. in lumea Stiinfei, care este cea a cauzelor
,st:cundare, acolo se manifesti prin binar, principiul creator
lrasiv. in fine, in cea de-a treia lime, care este lumia formelor,
sc relevd ca form[ perfectd, cuvdntul incarnat, frumuselea gi
bunitatea suprem6, perfecliunea creatd; deci, prima, a doua gi a
troia sunt simultane, de weme ce totul este in tgt, centrul Sicauza
l toate. Nu admirdm deloc aici geniul lui Platon, recunoagtem
tloar Etiinla exactd a inilierii.
Cdci, ni s-a mai spus, cd marele nostru Apostol, Sfhntul
loan, i-a imprumutat filozofiei lui Platon inceputul Evangheliei
sale. Platon a fost cel care, dimpotrivd, nu a primit spiritul care
insuflefegte. Filozofia celui mai mare dintre revelatorii umani
putea s[ aspire la cuvAntul devenit om: doar Evanghelia putea
sii-l ddruiascd lumii.
Cabala predati de Platon grecilor a primit mai tdrziu numele
le teozofie qi, prin urmare, a imbrdlisat intreaga dogmd magicd.
l.a acest ansamblu de dochine oculte s-au alipit succesiv toate
descoperirile cercetdtorilor. S-a dorit trecerea de la teorie la
l)ractici gi implinirea cuvdntului prin lucrdri; experienlele peri-
cruloase ale divinizirii au invilat qtiinla cum se poate lipsi de
sacerdolie, sanctuarul fusese deja descoperit qi oamenii fbrd
irrzestrare aveau curajul de a-i face pe zei si vorbeascS. De aceea
tcurgia a luat parte la anatemele magiei negre qi a fost binuitd de
irritierea crimelor, deoarece nu putea si se apere de impirtiqirea
738 Istoria magiei
impietdlii. Vdlul lui Isis nu a fost ridicat frrd urmdri grave qi
curiozitatea este o blasfemie impotriva credinfei, intrucdt este
vorba despre lucrurile divine. ,,Fericili cei care vor crede fbri si
fivdzut., ne-a spus marele Revelator.
Experienlele teurgiei ;i ale necromanliei sunt intotdeauna
fatale celor care li s-au abandonat. CAnd ai o credinfd pusd la
picioare, peste pragul altei lumi, trebuie si mori qi, aproape
mereu, intr-o manierd ciudatd Ei teribild. Zdpdceala incepe, cata-
lepsia qi nebunia se incheie.
Este sigur c6, in prezenla anumitor persoane ;i dupd o serie
de acte imbdtdtoare, se produce o perturbare in atmosferi,
lambriurile se rup, porlile se cutremurd ;i gem. Semne bizare qi
uneori s6ngeroase par sd se imprime ele insele pe pergamentul
neatins sau pe albituri. Aceste semne sunt mereu aceleaqi qi
magiqtrii le clasifici sub numele de scrieri diabolice. Simpla
vedere a acestor caractere face sd cadd din nou criziacii in
convulsie sau in extaz; ei cred, aqadar, cd vid spiritele gi Satan,
adici geniul greqelii, se transformd pentru ei in inger al himinii.
Aceste pretinse spirite au nevoie de excitdri plScute, produse de
apropierea dintre sexe; pentru a se arita, trebuie unite mdnd in
mdnd, picior peste picior, trebuie sd sufli in fali gi adesea
urmeazd extaze obscene. Inilialii se infl[cdreazd pentru acest gen
de belie, se cred aleqii lui Dumnezeu qi interprelii cerului, vor-
besc despre fanatismul ierarhiei. Aceqtia sunt succesorii rasei
cainice a Indiei. Aceqtia sunt hatchichimii qi fachirii. Avertis-
mentele nu i-ar ilumina qi ar pieri pentru cd au dorit si piard.
Preo{ii Greciei utilizau un fel de homeopatie pentru a
vindeca bolnavi asemdndtori; ei ii inspiimAntd amplificAnd rdul
chiar intr-o singurd cizd. qi ii fac sd doarmi in caverna lui
Trophonius. Individul se pregitea pentru acest sornn prin tineri,
prin purificdri gi prin bitrani, apoi coborau in subteran gi acolo
erau lisali qi inchiEi fbri lumin[. Gazele irnbititoare, atdt de
asemindtoare celor din grota CAinelui, care se vede in apropiere
de Napoli, se rdsp6ndeau in aceast[ pe;teri qi nu intdrziau s5-1
intdreasci pe vizionar; atunci avea vise inspiimdnt[toare
catzate de inceputul sufocdrii; cineva venea la timp pentru aJ
salva qi il purta in timp ce fremita tot, palid qi cu pdrul zbdrlit pe
Cartea a II-a 139
pe care el profelea inainte de a se trezi in intregime.
rrrr trepied
Aocste feluri de experimente cavzavo tulburare mare in sistemul
le aminteau fdr[ sd tremure gi nu
ncrvos incdt crrza[ii nu ;i
cutezau weodatd sd vorbeasci despre evocdri qi despre fantome.
l)c aceea, nu puteau sd z6mbeascd mai apoi, nici sd surddS; qi
irrrpresia generald eraatdt de tristd incdt a trecut intr-un proverb
;i se spunea despre o persoani a cirei frunte nu se descre)ea: ,,A
,lrtrmit fn pe;tera lui Trophonius."
Nu in ci{ile filozofilor, ci in simbolismul religios al
;rnticilor trebuie sd se caute urmele qtiinlei qi s5 se descopere in
clc misterele. Preofii din Egipt cunoqteau mai bine decdt noi
lcgile miqcirii Ei ale vielii. Ei gtiau si tempereze sau sd
intSreascd acfiunea prin reacfie Ei prevedeau uEor realizarea
lirptelor a ciror catzd o stabiliserS. Coloanele lui Seth, ale lui
Ilermes, ale lui Solomon, ale lui Hercule au simbolizat in tradi-
liile magice acea lege universald a echilibrului; qi qtiin{a echili-
brului ii condusese pe iniliafi la cea a gravitaliei universale in
jurul centrelor vielii, ale cdldurii qi ale luminii. De asemenea, in
calendarele sacre ale egiptenilor, a cdror fiecare lund era, dupd
oum se spunea, plasati sub proteclia celor trei decani sau genii
rrle celor doudsprezece zile, primul decan, al semnului Leului,
cste reprezentat printr-un cap omenesc cu Eapte taze, eLt o coadi
rnare de Scorpion gi semnul Sigetitorului sub bdrbie. Deasupra
acestui cap e numele IAO; aceastd figuri se numea khnwbis,
ouvAnt egiptean care semnifici aur sau luminS. Thales qi
Pitagora au invdlat in sanctuarele din Egipt cd Pimdntul se ro-
teqte in jurul Soarelui, dar ei nu au incercat si rispAndeasci
aceasti cunoaqtere, deoarece ar fi trebuit si reveleze pentru asta
unul dintre marile secrete ale templului, dubla lege a atracfiei qi
propagarea nemiqcdrii qi a migcdrii, care este principiul crealiei
;i catza eterni a vielii. Astfel, scriitorul cregtin, Lactanius, care
auzise vorbindu-se despre aceastd tradilie magicd Ei despre
cfectul frrdcauzd, rdde de acei teurgieni visitori care au fEcut sd
se roteascd Pimdntul qi ne-au dat antipozii, care, dupd el,
trebuiau sd aib6, in timp ce noi mergem cu capul in sus,
picioarele in sus Ei capul in jos. De altfel, adaugi cu naivitate
Lactanius, cu toatl logica ignoranlilor Ei a copiilor, oamenii
140 Istoria magiei
asemindtori nu s-ar mai line pe Pdm6nt qi ar cddea gi qi-ar lovi
capul de cerul inferior. Astfel ralionau filozofii, in timp ce
preofii, frrd a le rdspunde gi chiar fEri a rAde de greqelile 1or,
scriau cu hieroglifele creatoare ale tuturor dogmelor qi ale
tuturor poeziilor secretele adevdrului.
in descrierea lor alegorici a infernului, hierofanlii greci
disimuleazd marile secrete ale Magiei. Aici se afl6 patru fluvii,
ca Ei-n paradisul terestru, plus un al cincilea, care Eerpuie;te de
qapte ori printre celelalte. Un fluviu de dureri Ei de gemete,
Cocytus, Ei un fluviu al uitdrii, Lethe, apoi un fluviu cu ap6
repede, irezistibild, care antreneazi totul qi care curge in sens
opus unui fluviu de foc. Aceste doud fluvii misterioase, Acheron
qi Phlegethon, a cdror apd reprezintd, unul fluidul negativ gi
celdlalt, fluidul pozitiv, se intorc mereu unul spre altul.
Phlegethonul se infierbAntd qi face sd fumege apele reci qi negre
ale Acheronului qi Acheronul acoperi cu aburi denqi fldc[rile
lichide ale Phlegethonului. Din aceEti vapori ies mii de larve Ei
lemuri, imagini fErS rost ale trupurilor care au trdit qi ale celor
care nu mai trdiesc; dar, doar daci au bdut sau nu din fluviul
durerilor, tofi nlzuiesc la fluviul uitirii, a cirui api calmi le va
reda tinerelea gi pacea. Doar infeleplii nu vor si uite, deoarece
amintirile sunt deja recompensa lor. Astfel, ei sunt singurii cu
adevdrat nemuritori, de vreme ce ei singuri au conqtiinla nemu-
ririi lor.
Chinurile Tenarului sunt picturi intr-adevir divine ale
viciilor qi ale eternei lor pedepse. Licomia lui Tantalus, ambilia
lui Sisif nu vor fi weodatd ispdqite, pentru ci ele nu pot fi
weodati satisfrcute. Lui Tantalus ii este sete in apd, Sisif roteqte
spre vdrful unui munte un piedestal pe care vrea sd se ageze qi
care cade din nou, mereu, peste el, trdgAndu-l spre frmdul pri-
pastiei. Ixion, indrdgostitul permanent, care a rmrt sd o violeze
pe regina cerului, este biciuit de furiile infemale. Cu toate
acestea, nu qi-a bdtut joc de crima sa ;i nu a putut imbrSliqa dec6t
o fantom6. Poate cI aceastd fantomd a pirut sd consimtd la aceste
violenle Ei s6-1 iubeascS, dar cAnd el contesta datoria, cdnd se
satisfbcea prin sacrilegiu, iubirea era ura in floare!
Curtea a II-a 141
Nu in morm6nt, ci chiar in viald trebuie sd ciutdm misterele
rnor{ii. Aprobarea sau dezaprobarea incep aici jos qi lumea
lcrrestr[ are, de asemenea, cerul sdu qi infernul sdu. Chiar aici jos,
virtutea este mereu recompensatd; chiar aici j<ls, viciul este
irrtotdeauna pedepsit; qi ceea ce ne f'ace sI credem uneori in
rrcpedepsirea celor rii este faptul cd bogdfiile, aceste instrumente
;rlc binelui Ei ale rlului, par ele insele sd fie, din c6nd in cdnd,
tlate la intAmplare. Dar, spre nefericirea oamenilor nedrepli,
cand posedd cheia de aur, ea nu deschide pentru ei decAt uEa
rnormAntului qi a infernului.
Toji adevdralii iniliali au recunoscnt imensa utilitate a
rrruncii qi a durerii. Dtirerea, a spus un poet gennan, este cAinele
acelui cioban necunoscut care mdnd tutmele oamenilor. A invila
sd suferi, a invd[a sd mori este gimnastica Eternitd]ii, este
noviciatul nemuritor.
Acesta este sensul moral al Divtnei Comedii a lui Dante,
schilat incd de pe wemea lui Platon, in Tabloul alegoric al lui
Clebes. Acest tablou, a cdrui descriere am conservat-o qi pe care
numeroqi pictori ai Evului Mediu au refrcut-o dupd aceastd
descriere, este un monument al credinlei filozofice gi magice.
liste o sintezd mora16 complet[ Ei, in acelagi timp, este cea mai
indrdzneald demonstralie ce a fost fdcuti pentru Marea Arcan[,
a acelui Secret prin care revelalia ar bulversa P[rnAntul gi Cerul.
Clititorii noqtri nu aqteaptd ca noi sd le dam explicalia despre
acest lucru. Cel care afl6 acest mister inlelege c[ el este
inexplicabil prin natura sa Ei cd trimite la moarte pe cei care-l
surprind, ca gi pe cei care-l dezvdluie.
Acest Secret este regatul s6ngelui, este coroana iniliatului
pe care-l vedem cobordnd din nou, victorios, vArful experi-
cn{elor, in frumoasa alegorie a lui Cebes. Marea Arcand il face
stdpdnul aurului Ei al luminii, care sunt in fond acelagi lucru, el
a rezolvat problema cuadraturii cercului, el dirijeazd miqcarea
perpetud Ei el posedd piatra filozofald. Aici, adeplii mi vor
infelege. Nu existi nici intrerupere in munca Naturii, nici lacuni
in opera sa. Armoniile cerer;ti corespund celor terestre Ei viala
eterni indeplinegte evoluliile sale urmdnd aceleaEi legi ca qi via{a
de zi cu zi. Dumnezeu a dispus totul cu greutate, numdr Ei
142 Istoria magiei
mdsur6, spune Biblia, qi aceasti luminoasd doctrini era gi a lui
Platon. in Phaidon, el il face pe Socrate sd vorbeasci despre
destinele sufletului, intr-o manierd realizatd in intregime con-
form tradiliilor cabalistice. Spiritele purificate prin experien{e se
elibereazd de legile gravitaliei qi, mai ales, cele ale atmosferei
piciturilor; altele se tdrdsc in tenebre Ei acestea sunt acelea care
apar oamenilor slabi sau criminalilor. Cei care s-au eliberat de
mizeriile vielii materiale nu mai revin la contemplarea crimelor
Ei la impdrlirea erorilor: este intr-adevir suficient o datb.
Grija pe care o aveau anticii de a-gi inmormdnta morlii pro-
testa puternic impotriva necromanliei qi intotdeauna aceia erau
privili drept necredincioEi care tulburi liniqtea mormdntului.
Rechem6nd morlii pe pdmdnt ar insemna sd-i condamni si
moard de dou[ ori; qi ceea ce-i frcea sd se teamd, mai ales pe
oamenii piogi, ai cultelor antice, de a rimdne frrd inhumare dupi
moartea lor, era teama ca lequl lor sd nu fie profanat de strigoi qi
si serveasci vr[jilor. Dupi moarte, sufletul aparline lui
Dumnezeu Ei corpul mamei comune, care este Pdmdntul, spre
nefericirea celor care indrdznesc sd atenteze la aceste refugii!
Cdnd cineva fulbura sanctuarul mormAntului, anticii ofereau
sacrificii manilor deranjali; gi exista o idee sffintd in strifundul
acestui obicei. in fine, dacd era permis unui om si atragi spre el,
printr-un lan! de conspirafii, sufletele care inoatd prin intuneric,
aspirdnd la lumin6, aceluia i se dddeau copii retardali qi
estropiali, pe care trebuia sd-i hrdneascd cu sdngele sdu gi cu
sufletul siu. Necromancienii sunt descendenli ai vampirilor,
deci si nu-i depldngem daci vor fi mdncali de morfi.
Capitolul IV
MAGIA CULTULUI PUBLIC
Ce este superstifia. Orlodoxia magicS. Dizidenla profanilor.
Aparilii qi incamdri ale zeilor. Tyresias gi Calchas. Magicienii lui
Homer. Sibylele qi versurile lor scrise pe frunze aruncate-n vant.
Originea geomanliei gi a cartomanliei.
Ideile produc formele gi, la rAndul lor, formele reflectd 9i
ploduc ideile. Pentru ceea ce sunt sentimente, asocierea le mul-
tiplicd in unitatea celor care le impart, in modul in care toli sunt
cLcctrizali de entuziasmul tuturor. De aceea, unul sau alt om din
lx)por, in particular, se ingald uqor asupra binelui 9i asupra
li'umosului, poporul, in mas6, va aplauda mereu ceea ce este
sublim, cu un elan mai pulin sublim.
Aceste doud mari legi ale naturii, observate de magicienii
irntici, i-au frcut sd inleleagd necesitatea unui cult public, unic,
obligatoriu, ierarhic ;i simbolic, precum intreaga religie, splen-
tlid precum adevdrul, bogat gi variat precum natura, instelat
lrrccum cerul, plin de parfumuri precum pdmdntul, in fine, a ace-
Iui cult pe care trebuia sd-l constituie mai tArziu Mbise, pe care
Solomon trebuia sd-l realizeze in toate splendorile sale, qi care,
lransfigurat incb o dat6, se gise;te azi, in marea metropoli
Sfhntul Petru din Roma.
Umanitatea nu a alrrt vreodat[, cu adevdrat, decdt o religie
;i un cult. Aceasti lumind universald a alrrt miracolele sale
incerte, reflecliile sale inEeldtoare qi umbrele sale, dar mereu,
dupi noplile de greEeald, o vedem reap[rind unici qi purd
precum Soarele.
Somptuoziffillle cultului sunt viafa religiei qi, dacd Hristos
vrea preoli sdraci, Divinitatea sa suverand nu wea altare sdrace.
l'roteitanlii nu au inleles ci cultul este un precept qi c6, in
irnaginalia maselor, nu trebuie sd creezi un zeu meschin sau
ticdl,os. Vedeli aceqti oratori, care se aseamini cu primarii sau
cu acei preoli onegti care devin un fel de ugieri sau comisari, nu
au primit, in mod precis, religia, ca pe o formalitate, 9i pe
Dumnezeu, ca pe un judecitor de pace? Englezi| care risipesc
atdta aur in locuinlele lor qi care se prefac a iubi atdt de mult
744 Lstoria magiei
Biblia, nu ar trebui sd-gi aminteasci de pompele nemaiauzite ale
templului iui Solomon gi si-;i giseascd bisericile at6t de reci Ei
atAt de goaie'/ Dar ceea ce aduce secetl in cultul lor este seceta
din propriile inimi qi cum ali vrea ca acest cult, lipsit de magie,
de admiralie gi de lacrimi, s[ le readucd inimile la via!6?
Ortodoxia este caracterul absolut al inaltei Magii. Cdnd
adevirul vine pe lume, steaua qtiinJei ii anun![ pe magi qi ei vin
si il adore pe copilul creator al viitorului. Prin inteligenla
ierarhiei qi prin practica supunerii oblinem inilierea gi un iniliat
nu va fi vreodati un sectant.
Tradiliile oftodoxe au fost aduse din Caldeea de cdtre
Abraham, au domnit in Egipt din wemea lui losif, cu
cunoaEterea Adeviratului Dumnezeu. Koung-Tseu a vrut sd le
stabileascd in China, dar rnisticismul imbecil al Indiei trebuia sd
prevaleze in acest imperiu sub forma idolatrici a cultului lui Fo.
Moise a adus otlodoxia in Egipt la fel cum Abraham a adus-o
din Caldeea qi in tradiliile secrete ale cabalei gdsim o intreagi
teologie, perfectd, unicd, asern5nitoare cu ceea ce are a noastrd
mai grandios qi mai bine explicat de citre preoli qi medici, totul
intr-un ansamblu qi cu lumini care nu sunt incd fEcute sd fie
inlelese de oameni. Zohar, care este cheia cirlilor sfinte, des-
chide de asemenea toate profunzimlle qi lumineazd toate obscu-
ritilile mitologiei antice qi ale qtiinlelor ascunse in mod primitiv
in sanctuare. Este adevirat cd trebuie sd cunoaqtem secretul
acestei chei pentru a o putea folosi qi ci pentru inseqi inteli-
genfele cele mai pdtrunzdtoare, dar mai pu{in iniliate in acest
secret, Zohar este absolut de neinleles qi chiar imposibil de citit.
Sperdm ci cititorii atenfi ai scrierii noastre despre magie vor
gdsi ei insi$i acest secret qi vor reuqi la rdndul lor sd descifreze,
mai intfli, apoi sd citeascd aceastd carte ce conline explicarea
atdtor mistere.
Inilierea fiind consecin{a necesard a ierarhiei, principiul firn-
damental al realizdrilor magice, dupl ce au incercat inutil s[
forleze qile sanctuarului, profanii au hotdrdt si invrijbeascd
altarele. sd opr.n5 dilulgdri ignorante ale schismei impotriva
reticenlelor: orlodoxiei. Au circulat poveEti oribile cu privire la
magi: r,r'ijitorii ;i vfrrcolacii au aruncat pe unierii lor responsa-
bilitatea propriilor lor crime; erau consumatori de sAnge omenesc,
mdncitori cle copii rtici. Aceastl rizbunare a ignoranlei
Cartea a II-a 145
birnuitoare impotriva qtiinlei discrete a oblinut in toate timpurile
url succes care a asigurat perpetuarea practicilor. Nu a scris un
irrdivid josnic in nu qtiu ce pamflet cdl-a auzit el insuqi pe autorul
lcestei cdrfi cerdnd ca s6ngele bogalilor sd fie pus in bidoane
pentru a hrdni poporul fl6m0nd? Cu cdt calomnia este mai mare
cLr atdt provoaci o impresie mai profrmdd asupra prostimii.
Acuzatorii magilor comiteau ei ingiqi nelegiuirile de care ii
acuzau ;i se abandonau tuflror freneziilor unei vrdjitorii neruqi-
rrate. Nu se zvonea dec6t despre apari,tii Ei minuni. Zeii inqiEi cobo-
rau ludnd forme vizibile penfru a autoiza orgiile. Cercurile furi-
oase ale pretingilor iluminali urcd pdnd la bacantele care l-au ucis
pc Orfeu. Un panteism mistic qi luxuriant s-a multiplicat intotdea-
una, incep6nd de la aceste cercuri fanatice qi clandestine, in care
promiscuitatea qi crima se amestecau cu extazul qi rugiciunile.
Destinele fatale ale acestei dogme absorbitoare si distruc-
tive sunt scrise intr-una dintre cele mai frumoase fabule ale
mitologiei greceqti.
Piralii tlranieni l-au surprins pe Hiacos adormit qi l-au dus
1re vasul lor. Au crez,;ttt cd zeul inspiraliei este sclavul lor, dar,
lrrusc, in mijlocul mdrii, vasul lor s-a transformat, catargele au
tlevenit butuci de vie, sforile vile de vie, peste tot au apdrut satiri
tlansdnd cu lincqi qi pantere, ameleala a pus stdpinire pe echipaj,
loti se vedeau preschimbaji in lapi Ei s-au aruncat in mare.
lliacos atunci a ajuns in Boetia qi s-a dus la Teba, oraEul inilie-
rilor, unde aaflat cd Pantheu uzurpase puterea. $i Pantheu dorise
sI il facd prizonier pe zeu; dar inchisoarea s-a deschis de la sine,
prizonierul a ie;it invingdtor in mijlocul Tebei. Pantheu s-a
infuriat qi fiicele lui Cadmus, devenite bacante, l-au tiiat in
buc6{i, crez6nd cd sacrific[ un taur tdndr. Panteismul nu ar qti,
irrtr-adevdr, sI alcdtuiascd o sintez[ qi va trebui si piard divizat
dc qtiinle, fiicele lui Cadmus. Dupd Orfeu, Cadmus, Oedip qi
Arnphiaraus, marile tipuri fabuloase ale sacerdotului magic in
( irecia au fost reprezentate de Tyresias
;i Calchas, dar Tyresias
cra un hierofant inteligent sau infidel.
Intr-o zi a gdsit doi qerpi incoldcili, a avut impresia cd se bat
1i i-a despirlit lovindu-i cu bastonul: nu a inleles simbolul
caduceului; dorind sd dividd forlele naturii, a rrmt s6 separe
;tiin{a de credinld, inteligenla de iubire, birbatul de femeie; el ii
vede unili ca doi luptdtori, ii r6neEte separdndu-i qi, iatd-l pe el
146 Istoria magiei
insuqi pierzdndu-qi echilibrul; va fi rAnd pe rAnd birbat Ei femeie,
niciodati complet, cdci implinirea cisitoriei ii este interzisi.
Aici sunt revelate toate misterele echilibrului universal gi
legea creatoare. intr-adevdr, androginul uman este cel care na;te;
birbatul qi femeia atdt timp cAt sunt separali rdmAn sterili,
precum religia frrd ;tiinfd qi invers, precum inteligenla frrd
iubire, precum bldndelea frrd forld qi forla frrd bldndele, ca
justilia fbrd mil6 qi mila fbrl justifie. Armonia rezultd din
analogia contrariilor gi trebuie distinse pentru a le uni gi nu
pentru a le separa pentru a alege intre ele.
Se spune ci omul merge frrd incetare de la alb la negru in
pdrerile lui gi se ingali adesea. Acest lucru se intAmplS probabil
din cauzd ci forma vizibilL, forma real6, este albi qi neagrS, se
produce aliind umbra cu lumina frrd a le confunda. A;a se
cdsitoresc toate contrariile in naturi qi cel care wea sd le des-
parti se va expune pedepsei lui Tyresias. Altii spun ci a orbit
pentru cd surprins-o pe Minerva complet goal6, adicd aprofanat
misterele; este o altd alegorie, dar e vorba despre acelaEi simbol.
Cu siguran!5 ci din pricina profanirii misterelor a ficut
Homer ca umbra lui Tyresias sd riticeascd printre tenebrele
simeriene gi ni-l infrliqeazd revenind cu larvele qi cu umbrele
nefericite care cauti sd se imbete cu sdnge, pe cind Ulise
consultd spiritele cu un ceremonial magic diferit de grimasele
oamenilor-mediumi din zilele noastre qi hArtiulele inocente ale
necromanliilor moderne.
Sacerdotul este aproape mut la Homer; ghicitorul Calchas
nu este nici suveran pontif, nici mare hierofant. El pare a fi in
slujba regilor de a ciror furie se teme qi nu indrdzneqte sd ii
spuni lui Agamemnon adevirurile neplicute decAt dupi ce a
implorat protecfia lui Ahile. El arunci astfel diviziunea asupra
cheilor qi devine cartza dezaslrelor armatei.
Homer, ale c6rui opere sunt leclii importante qi profunde,
lryea de asemenea, prin acest exemplu, sd arate Greciei cdt de
important este ca misterul divin si fie independent de influenlele
temporale. Tribul sacerdotal nu trebuie sd dezvdluie decdt
pontificatul suprem qi marele preot este lovit de neputinli; dacd
ii lipseqte o singurd coroani din tiara sa, trebuie si fie rege
temporar pentru a fi egalul suveranilor pdmdntului, rege prin
inteligenli qi prin qtiinfd, rege prin misiunea sa divin6. De weme
Cartea a II-a 147
cc un astfel de sacerdot nu existi, parc a spune inleleptul Homer,
vtr lipsi mereu ceva in echilibrul imperiilor.
Ghicitorul Theoclymenes joaci in Odiseea aproape rolul
rrnui parazit, le pldteEte ospitalitatea nu tocmai binevoitoare a
rrrrnbritorilor Penelopei cu un avertisment inutil, apoi se retrage
r,Lr prudenli inainte de scandalul pe care il prezice.
Rolul acestor prezicdtori de aventuri bune sau rele este departe
tlc cel al sibylelor care locuiau in sanctuare in care se fbceau
invizibile qi care erau abordate tremurdnd. Noi Circe nu cedau
tlccAt in fala curajului: trebuia si pitrunzi cu indemdnare sau prin
lbrld in ascunzigul lor, sd le prinzi de pdr, si le ameninli cu sabia ;i
sir le tAriqti pAndla trepiedul fatal. Atunci ele se inroqeau qi pdleau
rand pe rdnd Ei, tremur6nde, cu pdrul smuls, proferau cuvinte fbr6
;ir, apoi sc[pau firioase, scriau pe frunzele copacilor cuvinte care
adunate trebuiau si formeze versuri profetice ;i aruncau aceste
I'rur:rze in vdnt, apoi se inchideau in ascunzi;ul lor gi nu mai
rlspundeau dacd incercai sd le chemi inapoi.
Oracolul avea tot atAtea sensuri diferite cAte puteau fi
oblinute prin combinarea frunzelor in toate felurile. Daci, in loc
tle cuvinte, frunzele ar fi purtat semne hieroglifice, numdrul
interpretlrilor ar fi fost gi mai mare qi am fi putut consulta soarta
combinAndu-le la int6mplare.
Este ceea ce fac inci in zilele noastre adeplii cartomanfiei,
lblosind marile alfabete magice ale tarotului, ale cdror valoare o
ignori de cele mai multe ori. In aceste operaliuni, soarta alege
doar semnele care trebuie si il inspire pe interpret ;i, fdri o
lacultate deosebitd a intuiliei qi a celei de-a doua vederi, ftazele
indicate prin combinarea literelor sacre gi revelaliile indicate de
cdtre asamblarea figurilor vor face profefii la intdmplare. Nu este
suficient si organizezi literele, trebuie s[ qtii sd le citegti.
Cartomanlia bine inleleas5 este o adevirati consultare a
spiritelor frri necromanlie qi frrd sacrificii; este nevoie, deci, de
asistenla unui bun medium, practica fiind, de altfel, periculoasi
,si nu o recomanddm niminui. Nu e suficienti amintirea neferi-
cirilor noastre pentru a ne amplifica suferinlele prezentului, tre-
buie sd ne mai incdrcdm qi cu anxietatea viitorului ;i si suferim
in fiecare zi in avans pentru catastrofele imposibil de evitat?
 Cartea a II-a L49

posibili Ei glorioasd. Aici femeia iese deja din servitutea antici.

Capitolul V Nu mai este sclava orientalS, este divinitatea domestici,
p[zitoarea ciminului, onoarea tatilui Ei a sofului. Roma a
MISTE,RELE VIRGINITATII tlevenit sanctuarul moravurilor; ou acest pret va fi stdp0na
naliilor gi metropola lumii.
Tradilia magicd a tutruor epocitror acord[ virginitdlii ceva
Elenismul la Roma. Institu{iile lui Numa. Vestalele. Alegoriile
supranatural Ei divin. Inspiraliile profetice le caut[ pe fecioare,
focului sacru. O abordare religioasd a istoriei Lucreliei. Misterele
bunei zei1e. Cultul cdminului Ei al patriei mam5. Colegiile 5i, din uri pentru inocen{d 5i pentru virginitate, sacrifici
incanta{ia, copiii recunoscAnd ci in sdngele acestora existi ceva
flaminelor qi ale prevestirilor. Oracolele. Pdrerile gleEite ale lui
sfhnt gi ispiEitor. A lupta impotriva atrac{iei naqterii inseamnd a
Fontenelle gi Kircher. Rezumat al calendarului magic al romanilor.
incerca sd invingi moartea Ei castitatea supremd era coroana cea
rnai glorioas5 propusd de hierofanti. A-1i petrece via{a in irnbr6-
Imperiul Roman nu a fost altceva decAt o transfigurare a
celui grec. Italia era marea Grecie Ei, pe cdnd elenismul iqi 1iq;drile omeneqti inseamnd a infige rldlcini in monnAnt. Casti-
tatea este o floare care nu-qi mai are tulpina in pdrnint Ei care,
perfecliona dogmele Ei misterele, atunci incepea educafia
sub mAngdierile Soarelui care o invitd si urce spre el, se poate
copiilor lupoaicei: Roma era deja pe lume.
ridica fdrd efort qi iqi poate lua zborul asemenea unei pdsdri.
Un aspect deosebit, aare caracterizeazd inilierea fbcutd de
Focul sacru al vestalelor era simbolul credinlei si al iubirii
Numa la Roma, este importanta tipici conferitd femeii, dupi
oaste. Era, de asemenea, emblema acestui agent universal a cdrui
exemplul egiptenilor, care adorau divinitatea supremi numiti Isis.
lbrmi electricd qi fulgeritoare era produsi qi condus[ de citre
La greci, zeul inilierii este Iacchos, invingitorul Indiei, Numa. Intr-adev[r, pentru a reaprinde focul veslalelor, in cazul
strdlucitorul Androgin cu coaffre a lui Ammon, Pantheul care
in care acestea il l6sau si se stingi printr-o neglijen!5 pedepsit6
Jine cupele sacrificiilor qi face sd curgd vinul vielii universale, sever, era nevoie de soare sau de fulger. Era reinnoit ;i consacrat
Iacchus, fiul fulgerului qi imbl0nzitorul tigrilor ;i al leilor, dar
la inceputul fiecirui an, practici pistrati printre noi gi observatd
prin profanarea misterelor lui Iacchus l-au degirat bacantele pe
in ajunul Pagtelui.
Orfeu; Iacchus, sub numele roman de Bachus, nu va mai ft zeul
be{iei qi Numa se va inspira de la inleleapta qi discreta Egeria,
Este o greqealS a acuza creqtinismul ci a imprumutat ceea
ce are mai frumos din cultele antice. CreEtinismul, aceastd ultimi
zeila misterului.gi a singurdtdlii. Trebuia sd ii se dea o mamd
lbnnl de ortodoxism universal, a pdstrat tot ceea ce iiaparfinea
copiilor sdlbatici gisili, care nu au putut deveni soli decdt ripind
qi a respins practicile periculoase Ei superstiliile zadarnice.
femeile prin surprindere Ei trbdare. Ceea ce trebuie sd asigure
Focul sacru reprezenta de asemenea iubirea patriei Ei religia
viitorul Romei este cultul patriei qi al farniliei. Numa a inleles
ciminului. Pentru aceasti religie, pentru inviolabilitatea sanctu-
acest lucru gi l-a invdlat qi pe Egerie cum si o onoreze pe mama
arului conjugal s-a sacrificat Lucrelia. Lucrelia personifici toati
zeilor. El i-a ridicat un templu sferic sub cupola c5ruia arde un
mdrelia vechii Rome; ea puteao frrd indoiali, si se sustragi
foc care nu trebuia sd strigd weodati. Acest foc era intrelinut de
ultrajului abandondndu-qi memoria in bralele calomniei, dar
cdtre patru fecioare pe care le vom numi vestale gi care vor fi
reputalia inalti este noblelea care obligd. In materie de onoare
inconjurate de onoruri extraordinare, dacd vor fi fidele, pe-
un scandal este mai grav decdt o gregeali. Lucrelia gi-a ridicat
depsite cu o rigoare exceplionali, dac6 iqi vor pierde demnitatea.
demnitatea sa de femeie cinstiti pdnd la inbllirnea sacerdotului
Onoarea fecioarei este cea a mamei qi familia nu poate fi sffinti
suport6nd un atentat pentru a-l ispSgi Ei a-l pedepsi apoi.
dec& atdi timp cAt puritatea virginal5 va fi recunoscutd ca
150 Istoria magiei
in memoria acestei romane ilustre, cultul patriei qi al
cdminului a fost incredinlat femeilor, prin excluderea birbafilor.
Acolo, ele aveau obligalia si invele ci iubirea adevdratd este cea
care inspird devotamentele cele mai eroice. Li se spunea cd
frumuselea adevdratd este eroismul Ei mdrelia; ci femeia
capabil[ de a-qi trdda Ei a-Ei abandona soful iqi veEtejegte atdt
trecutul cdt qi viitorul Ei iEi aqazi pe frunte pata de neqters a unei
prostituiri agravate retrospectiv prin sperjur. A inceta si il iu-
beqti pe cel cdruia i-ai ddruit floarea tinerelii este cea mai mare
nenorocire care poate strdpunge inima unei femei cinstite; dar sd
declari sus Ei tare acest lucru inseamni a renega inocen{a trecut6;
a renunla la probitatea inimii qi la integritatea onoarei este ultima
Ei cea mai ireparabili ruqine.
Astfel era religia Romei: magiei unei astfel de morale i-a
datorat toate mdreliile sale qi, cAnd pentru ea cisitoria a incetat
a mai fi sacr6, decadenla bitea la uq6.
Daci este adev[rat cd, din vremea lui Juvenal, misterele
zeilei bune erau misterele impuritdlii, ceea ce ne permite sd ne
indoimpulin, cdci singurele femei admise ?n aceste pretinse orgii
s-ar fi denunlat oare ele insele? Admiland, s[ spunem, ci acest
lucru ar fr adevdrat, din moment ce totul era posibil dupd dom-
niile lui Nero gi Domilian, la ce concluzie putem ajunge dacb nu
cd domnia morald a mamei zeilor trecuse Ei cd trebuia sd facS loc
cultului popular, mai universal qi mai pur la Mariei, Maica
Domnului?
Numa, iniliat in legiie magice qi cunoscdnd influenlele
magnetice ale vielii comune, a instituit colegii de preoli qi de
prevestitori qi le-a supus unor reguli; era prima idee a mdn[s-
tirilor, una dintre marile fo(e ale religiei. De mult timp deja, in
Iudeea, profelii se reuneau in cercuri bazate pe simpatie qi iqi
uneau inspira{ia qi rugiciunile.
Se pare cd Numa ar fi cunoscut tradiliile din Iudeea, flaminii
qi salienii sdi se exaltau prin evolu{ii qi dansuri care aminteau de
David in fala arcei. Numa nu a instituit oracole noi capabile si
rivalizeze cu cele din Delfi, ci gi-a instruit preolii in arta prezi-
cerilor, adicd le-a dezviluit o anumit[ teorie a presentimentelor
qi a celei de-a doua vederi determinatd de legile gtiinlei naturii.
Cartea a II-a l5l
Noi dispreluim acum arta ghicitorilor Ei a prezicitorilor,
lrcntru cd am pierdut qtiinla profundi a luminii qi a analogiilor
rrniversale ale reflexiilor sale. Voltaire, in incAntitoarea sa po-
vcste despre Zadig, schileazd in joacd o gtiinlb a divinaliei
rrirturale, dar care nu este mai pufin minunatd, deoarece pre-
supune o finele exceplional[ a observaliei ;i o serie de deduclii
r:irre scapd in mod obignuit logicii gi limitelor onlrlui obi;nuit.
Se povesteEte ci Parmenide, maestrul lui Pitagora, gustAnd
lpa unui izvor, prezisese un cutremur: nu este nirrric ciudat aici,
in apdl-ar fi putut aveftiza
t:irci gustul de bitum qi sulf rispAndit
pc filozof in legdturi cu procesele subterane ale terenurilor
irrvecinate. Poate cd apa era ea insdgi agrtatd intr-un mod neo-
biqnuit. Orice ar fi fost, noi prevestim inci ce fel de iarnd vom
lvea dup5 zborul pdsdrilor qi putem prevedea anumite influenJe
irtmosferice prin examinarea organelor digestive sau respiratorii
rrle animalelor. Dar perlurbbrile frzice ale atmosferei au adesea
cauze morale. Revoluliile se traduc in aer prin mari furhrni,
suflul poporului agitd cerul. Succesul se deplaseazd impreunl cu
curenlii electrici ;i culorile luminii vii reflectd miqcdrile ful-
ge rului. ,,E ceva in aer'., spune poporul cu instinctul siu profetic.
Ghicitorii Ei prezicdtorii invdlau si citeascl literele pe care
ls ldsa pretutindeni in urma sa lumina qi sd recunoascd semnele
curente Ei ale revoluliilor astrale. Ei qtiau de ce pdsdrile zboarl'
izolate sau impreun[, ce influenfe le determind sd se deplaseze
spre nord sau spre sud, spre est sau spre vest. Lucruri pe care noi
nu mai le Etim, noi, care ne batem joc de prezicdtori. Este atAt de
ruqor s[ i1i bali joc qi atAt de greu si infelegi corect!
Ca urmare a acestei idei preconcepute de a nega ceea ce nu
in{elegem, oameni de spirit, precum Fontenelle, qi savanfi,
precum Kircher, au scris lucruri atdt de indrdznele in legdturl cu
vechile oracole. Totul este manewd qi qarlatanie in ochii acestor
spirite puternice. Ei inventeaz[ statui mecanice, portavoci as-
cunse, ecouri conduse in subteranul templelor. De ce sd calom-
niem in permanenld sanctuarul? Si nu fi existat decdt escroci in
randul preofilor? Nu era posibil ca printre hierofanlii lui Ceres
sau ai lui Apollo sd fi existat qi oameni cinstili qi convinEi? $i
acestia erau in;elafi ca toli ceilalli? Dar cine ii ingela in mod
152 Istoria magiei
constant fEri a se trdda de-a lungul secolelor, pentru cI viclenii
nu sunt nemuritori. Experienle recente demonstreazd cd g6n-
durile pot fi transmise, traduse in scris Ei imprimate doar prin
forfa luminii astrale. Mdini misterioase scriu incl pe perelii
noqtri ca la festinul lui Baltazar. Si ne amintim de acest cuvdnt
inlelept al unui savant ce nu va fr acuzat, desigur, nici de fana-
tism, nici de credulitate: Arago spunea ci, in afara matematicii
pure, cel care pronuntd cuvdntul imposibil este lipsit de pnrden{d.
Calendarul religios al lui Numa sebazeazdpe cel al magilor,
este o serie de sirbitori qi de mistere amintind orice doctrind
secretd a inilialilor;i adaptAnd perfect actele publice ale cultului
la legile universale ale naturii. Dispunerea lunilor qi a zilelor a
r[rnas aceeaEi sub influenJa conservatoare a regenerdrii creqtine.
Asemenea romanilor lui Numa, noi sanctificdm incd prin absti-
nen!6 zilele consacrate arnintirii naqterii qi a morfii; dar, pentru
noi, ziua lui Venus este sanctificatd prin ispdqirile Calvarului.
Ziua sumbrd a lui Satum este cea in care Dumnezeul nostru
incarnat doarme in mormint, dar va invia qi viala pe care ne-o
promite va inmuia secera lui Cronos. Luna pe care romanii o
consacrau Maiei, nimfa tinerelii qi a florilor, tdndra mami care
surdde primelor roade ale anului, este dedicati de noi Mariei,
trandafiml mistic, crinul puritdlii, celesta mam[ a Salvatorului.
Astfel, obiceiurile noastre crestine sunt vechi de cAnd lumea,
sdrbhtorile noastre seamini cu cele ale strdmoqilor noqtri gi
Salvatonrl cre;titrilor nu a $ters nimic din frumuselile simbolice
qi religioase ale inilierii antice; a venit, dup6 cum spunea El
insuqi. conform legii figurative a israeli{ilor, sd realizeze qi sd
implineascir totul.
Capitolul VI
SUPERSTITII
Originea qi durata lor. Vrijitoria qi superstilia Magiei. Superstilii
grece$ti gi romane. Prevestiri, vise, incantalii, fascina{ii. Ochiul riu.
Destinele. Vrdiile.
Superstiliile sunt forme religioase care apar in urma ideilor
pierdute. Toate au avut ca motiv un adevSr pe care nu-l mai qtim
qi care s-a transfigurat. Numele 1or, din latinescul superstes,
inseamni ceea ce supraviefuie;te: sunt resturile materiale ale
;tiin{elor sau ale pirerilor vechi.
Mul1imea, mereu mai mult instinctivd dec6t rafionald, se
aga!6 de idei prin intermediul formelor Ei iEi schimbd cu greu
obiceiurile. CAnd wem sd combatem superstifiile, poporul are
mereu senzalia cd atacim religia; de aceea, SfAntul Grigore, unul
dintre cei mai mari papi ai creqtindtilii, nu a vrut ca obiceiurile
sd fie suprimate. ,,Purificafi templele - le scria el misionarilor -
, dar nu le distrugefi, cdci, atdt timp cdt poporul va vedea cd
locurile de rugdciune incd mai existi, el va merge acolo din
obiqnuinli gi il veli cAEtiga mai uqor de partea cultului
adeviratului Dumnezeu. Bretonii - spunea tot sffintul papd - fac
in anumite zile serbiri qi sacrificii; l5sali-le serbirile, nu inter-
ziceti decdt sacrificiile; ldsafi-le bucuria sirbitorii lor, dar din
pdgAnd transformali-o cu blAndele gi treptat intr-una creEtind."
Religia a pdstrat aproximativ numele obiceiurilor pioase pe
care le-a inlocuit cu sfinte mistere. Astfel, strdmoEii sdrbdtoreau
in fiecare an un banchet numit charisties; ei invitau acolo
sufletele predecesorilor lor Ei frceau astfel act de credinld fald de
viala universald qi nemuritoare. Euharistia, adicl charistia, a
inlocuit acele charisries ;i noi comunicdm de Paqte cu toti prie-
tenii de pe Pdmdnt qi din ceruri. Departe de a favonza vechile
superstilii prin progrese asem6ndtoare, creEtinismul a redat su-
fletul gi viala semnelor perene ale credinlelor universale.
Magia, aceast[ gtiin!6 a naturii care line at6t de aproape de
religie, din moment ce initiazd oamenii ?n secretele divinitdlii,
754 Istoria magiei
Magia, aaeastd $tiinld uitatd, triieqte inci in intregime in semnele
hieroglifice qi, in pafte, in tradiliile vii sau in superstiliile pe care
le-a ldsat.
Astfel, de exemplu, observarea numerelor gi a zilelor este o
reminiscenld oarbd a dogmei magice primitive. Vinerea, zi dedi-
catd lui Venus, era privitd de cdtre antici ca fiind o zi funestd,
pentru ciamintea de misterele naqterii Ei ale morfii. Nu se
incepea nimic in acea zi la ewei, dar se incheiatoatd munca din
timpul siptdm6nii pentru cd era ziua premergdtoare sabatului ;i
a odihnei obligatorii. Numdrul treisprezece, care urmeazd ciclu-
lui perfect de doisprezece, reprezintS de asemenea moartea dupd
muncile viefii. Articolul simbolului israelit referitor la moarte
este al treisprezecelea. Ca urrnare a dezmembrlrii familiei lui
Iosif in doui triburi, se giseau treisprezece comeseni la primul
Pa;te a lui Israel, in lara promisd, adicd treisprezece triburi la
impdrlirea recoltelor Canaanului. Unul dintre aceste triburi a fost
exterminat, cel al lui Beniamin, cel mai tAndr dintre copiii lui
Iacob. De acolo vine aceastd tradilie ca atunci cAnd suntem
treisprezece la masb, cel mai tdndr va muri in curAnd.
Magii se ablineau de la carnea unor animale qi nu mAncau
sAnge. Moise a transformat practica 1or in precept gi a spus, in
legdtur[ cu s0ngele, ci in el se afld unite sufletele animalelor qi
nu trebuie sd ne hrinim cu suflete de animale. Aceste suflete de
animale, care rdmAn in singe, sunt asemenea fosforului din
lumina astrald coagulati gi coruptd, care poate deveni germenele
a numeroase boli; sAngele animalelor sufocate se digerd greu gi
predispune la apoplexii Ei la co;maruri. Carnea carnivorelor este
de asemenea nesdndtoasd din cauza instinctelor feroce de care
fusese animatd qi din cauza a ceea ce a absorbit in materie de
corup!ie;i de moarte.
,,CAnd sufletul unui animal este separat de corpul siu prin
violenli, spune Porphyre, el nu se indepdrteazd Ei, asemenea
sufletelor umane ucise printr-o moarte violentd, el rdmdne
aproape de corpul sdu. Deci, atunci cdnd ucidem animale,
sufletele lor rdm6n in preajma corpurilor de unde au fost forlate
sd ias6. Nimic nu le poate indepdrta: sunt relinute acolo prin
simpatie. Au fost vdntte multe care gemeau in prejma corpurilor
Cartea a II-a 155
lor. La fel, sufletele oamenilor ale ciror corpuri nu sunt inhu-
rnate rimAn in preajma cadawelor lor; acestea sunt cele de care
abuzeazd, magicienii pentru operaliile lor, obligdndu-le sd li se
supun6, din moment ce sunt stipdnii corpului mort fie el intreg
sau in parte. Teozofii, care sunt instruili in aceste mistere qi care
;tiu care este simpatia sufletelor animalelor pentru corpurile de
care au fost separate qi cu ce pl[cere se apropie de ele, au
interzis, pe buni dreptate, folosirea anumitor feluri de carne,
pcntru a nu fi infestali cu suflete strdine."
Porphyre adatgd, ci putem deveni profeli lrinindu-ne cu
irrimi de corb, cu blanl de cdrtild qi cu iarba mlturului. Aici teur-
gistul Alexandriei cade in re{etele micului Alberl; dar, dacd
rr junge at6t de curdnd la superstilie, inseamnd cd a apucat-o prea
tlcvreme pe un drum greqit, cdci punctul siu de plecare era
;tiin!a.
Anticii, pentru a desemna proprietilile secrete ale ani-
nralelor, spuneau cd, pe wemea rizboaielor giganfilor, zeii luau
tliverse forme pentru a se ascunde qi cd le pldcea uneori sd reia
rrceste forme. Astfel, Diana se preschimba in lup; soarele in taur,
in leu, in dragon gi in uliu; Hecate in cal, in leoaicS, in cdlea.
Numele lui Pherebat a fost dat, dupd pirerea mai multor teozofi,
I'roserpinei pentru cd se hrdnea cu hrrturele. Turturelele sunt
ofianda obiqnuitd pe care preotesele maici le oferi acestei zeile
i:are este Proserpina pdmdntului, fiica blondei Ceres, cea care
lrrdneste genul uman. Inilialii lui Eleusis trebuie sd se ablind de
la pdsirile domestice, de la peEte, de la seminlele de bob, de la
piersici qi de la mere; nu se ating niciodati de o femeie insir-
cinat[ sau care este la menstruafie. Porphyre, de la care impru-
rnutdm inci toate aceste detalii, adaugd urmdtoarea fraz6: ,,On-
cine a studiat Etiinla viziunilor qtie cd trebuie sd ne ablinem de la
Ioate tipurile de pisiridacd wem s[ fim eliberaJi din jugul
lucrurilor terestre qi si ne gdsim un loc printre zeii din ceruri."
l)ar nu spune din ce motiv.
UrmAndu-lpe Euripide, inilialii in cultul secret al lui Jupiter
in Creta se ablineau de la carnea animalelor. Iatd cum ii face sd
vorbeascd pe aceqti preofi; este chiar corul care se adreseazd
rcgelui Minos:
156 Istoria magiei
,,Fiu al unei tyriene din Fenicia, descendent al Europei gi al
lui Jupiter, rege al insulei Creta, faimoasi prin o sut[ de ora$e.
venim spre tine, pirdsind templele zeilor construite din lemn de
stejar qi de chiparos qlefuite cu fier, noi ducem o via![ pur6. De
cdnd am devenit preot al lui Jupiter, nu mai particip la mesele
nocturne ale orgiilor qi nu mai mdnAnc carne insAngeratd, ci ofer
torlele mamei zeilor: sunt preot printre preolii imbrdcali in alb;
mi indepdrtez deleagdnul oamenilor, le evit Ei mormintele Ei nu
mbndnc nimic din ce a fost insuflelit de suflul vie!ii."
Carnea peqtilor este fosforescentd gi, in consecinld, afro-
disiac5. Seminlele de bob incilzesc qi te fac s5 auzi voci. Am
gisi, ffird indoiald, un motiv profund ce st6la baza tuturor absti-
nenlelor, chiar qi a celor singulare, in afard de orice superstifie.
Existd unele combinalii de alimente care sunt contrare arrno-
niilor naturii. ,,Nu gdtili iedul in laptele mamei sale", spunea
Moise; prescriere emolionanti ca alegorie qi inleleaptd in raport
cu igiena.
Grecii, ca qi romanii, dar mai pulin decAt aceqtia, credeau in
preziceri; ei priveau Eerpii ca fiind de bun augur cdnd gustau din
ofrandele sacre. Daci tuna spre dreapta sau spre stAnga, pre-
vestirea era favorabili sau nefericit5. Strenuturile erau prevestiri
qi observau de asemenea qi alte accidente naturale la fel de
zgomotoase, dar mai pulin cinstite decar strdnutul. ln Imnul lui
Mercur, Homer poveste;te cd Apolo, cdruia zeul holilor fiind
incd in leagdn ii furd un vilel, a luat copilul Ei l-a scuturat pentru
a-l face si mdrturiseascd holia:
,,Mercw afldnd de-un miracol ciudat,
Auzi oracolul din tronu-i qi s-a mAniat;
PAni la marele Apolo aburul awcat,
Certdnd copilaqul pe jos aruncat,
Deqi avea pofti sd-qi termine lucrarea
Zeul se intoarse qi-i linu cuvAntarea:
Curaj de la Maia, suprema frumusele
$i al marelui Jupiter prunc infbEat cu tandrefe,
Sunt sigur cd aq putea gdsi neapirat
Curtea u II-a 157
Urrna vileilor mei, fiind de preziceri indrumat,
Dar md vei duce tu, chiar de am de-aqteptat."
(Irnnurile lui Homer)
La romani totul era prevestire: o pietricici de care se
irnpiedica piciorul, strigdtul unei cucuvele, litratul unui cdine, o
vazi spart5, o bdtrdni care vI privea pentru prirna dat6, un
animal pe care il intdlneai. Aceste terori zadarnice aveau drept
principiu aceastl mare qtiinfd magicl a divinaliei care nu
neglijeazd vreun indiciu qi care, intr-un mod neperceput qi r,ul-
gar, giseqte o serie de cauze pe care le leag[ intre ele. Ea qtie, de
cxemplu, c[ influenlele atmosferice care ii fac pe cdini si urle,
sunt mortale pentru anumili bolnavi; cdprezenla Ei rotirea cor-
bilor anun!5 prezenla unor cadavre abandonate; ceea ce este
mereu de rdu augur. Corbii frecventeazd cu plicere regiunile
crimei Ei ale supliciului. Trecerea anumitor p6siri anunli ierni
geroase, altele, prin lipetele lor deasupra mdrii, dau semnalul
unor firtuni. Ceea ce qtiinfa disceme, ignoranla remarc[ qi
generalizeazl.
Romanii erau, de asemenea, mari observatori ai viselor; afia
de a le explica linea de Etiinfa luminii vitale gi de in{elegerea
direcfiei gi a reflexiilor sale. Oamenii, pierduli in matematica
transcendentali, qtiu bine ci nu existd imagine ftr6 lumind
directi sau reflectatd, sau refractatd qi, prin direclia nzei a cdrei
intoarceri in spirturi vor qti sd o recunoa$c6, vor ajunge lnereu
printr-un calcul exact la cbminul luminos a cdrui fbrfd universali
sau relativd va fi apreciati; ei vor line cont, de asemenea, de
starea de sdndtate sau de boald a aparatului vintal, fie exterior,
fie interior, cdruia ii vor atribui diformitatea sau fidelitatea
aparentd a imaginilor.
Din acest motiv, visele vor fi o revelafie. Visul este o
aparenld de imortalitate in aceastl moarte a fiecirei nop{i pe care
o numim somn. In vise tr[im o via!6 universalS frrd conqtiinJa
binelui qi a r6ului, a timpului sau a spaliului. Zburdm peste ar-
bori, dansdm pe ape, sufl6m asupra inchisorilor ;i acestea se
pribuqesc sau suntem grei, triqti, unndrili, inldryuifi, in func{ie
de gradul nostru de sindtate Ei, de cele mai multe ori, in funcfie
158 Istoria magiei
de conEtiinla noastrd. Fird indoiali, toate acestea sunt impor-
tante de observat, dar ce concluzie pot trage cei care nu qtiu gi
nici nu vor s[ invele nimic?
Acliunea atotputernici a armoniei pentru aexalta sufletul ;i
al face stlpdnul simlurilor era bine cunoscutd de citre vechii
infelepfi, dar ceea ce foloseau ei pentru a liniqti, fermecdtorii au
folosit pentru a exalta qi a enerva. Vrdjitoarele din Thesalia qi
cele din Roma erau convinse de acest lucru: cd luna era smulsi
din cer de versurile barbarilor pe care ele le recitau gi cddea pe
pdm6nt palidi gi sdngerdndi. Monotonia recitirii 1or, miscarea
baghetelor lor magice, rotirile lor formdnd cercuri 1e magne-
tizeaz6,le exalt6, le conduce progresiv pdni la firie, pdnd la
extaz qi la catalepsie. Ele visau atunci cu ochii deschi;i qi vedeau
mormintele deschiz6ndu-se, aerul incdrcdndu-se de nori de
demoni Ei luna cdzdnd din cer.
Lumina astrali este sufletul viu al pdmAnfului, sufletul
material gi fatal, necesar in producfiile Ei in miqcdrile sale pentru
legile eterne ale echilibrului. Aceasti lumini care inconjoari gi
pitrunde in toate corpurile le poate anula acestora greutatea qi le
poate face sd se roteasci in jurul unui centru puternic absorbitor.
Fenomene pe care nu le-am examinat indeajuns qi care se produc
in zilele noastre au demonstrat adevirul acestei teorii. VArte-
jurile magice in mijlocul cirora se plasau fermecdtorii trebuie
atribuite acestei legi naturale. Este secretul fascinaliei exersate
asupra pisdrilor de anumite reptile Ei asupra firilor senzitive de
citre naturile negative gi absorbitoare; oamenii medium sunt in
general fiinle bolnave in care vidul se produce si care atrag astfel
lumina aqa cum pripdstiile atrag apele vArtejurilor. Corpurile
cele mai grele pot fi atunci ridicate asemeni unor paie qi purtate
de curent. Aceste nafuri negative qi neechilibrate, in care corpul
fluidic este lipsit de form6, proiecleazlla distan{i forfa 1or de
atraclie Ei iqi schileazdin aer membre suplimentare qi fantastice.
Cdnd celebrul medium Home a frcut sd apard in jurul sdu mdini
fird corp, mAinile sale erau ele insele moarte qi inghe{ate. Am
putea spune ci oamenii medium sunt creaturi fenomenale in care
moartea lupti in mod vizibil impotriva viefii.
Cartea a II-a 159
Trebuie sd iijudecim in acelaqi fel pe fascinatori, pe cei care
profereazd blesteme, pe oamenii care au ochiul riu qi pe
vrbjitori. Sunt vampiri, fie de buni voie, fie involuntari; atrag
viala care le lipseqte ;i tulburd in acest fel echilibrul luminii.
Dacd fac acest lucru din propria voin!6, atunci sunt riufrcdtori
ce trebuie pedepsili; dacdfac acest lucru frri voia 1or, atunci sunt
bolnavi foarte periculoqi cu ale cdror persoane delicate Ei
nervoase mai ales trebuie si evit[m orice fel de contact.
Ial6 ce poveste$te Porphyre in Viala lui Plotin:
,,Printre cei care exercitau profesiunea filozofilor, exista
unul numit Olimpius; era din Alexandria; fusese pentru un timp
discipolul lui Ammonius, il trata pe Plotin cu ur[ pentru cd dorea
sI fie mai faimos decdt el. A folosit ceremonii magice pentru a-i
face r[u; dar neddndu-gi seama cI opera se rdzbuna asupra sa,
si-a convins prietenii cd trebuia ca sufletul lui Plotin si fie foarte
puternic din moment ce intorcea impotriva duqmanilor sdi
planurile rele ale acestora. Plotin simlea acliunea ostild a lui
Olimpus qi uneori i se intdmpla s[ spuni: <<Iatd-l pe Olimpus
care acum are convulsii>. Acesta din urmi, simlind de mai
multe ori cd suferea el insuqi de relele pe care i le dorea lui
Plotin, a incetat in cele din urmd sdJ mai persecute."
Echilibrul este marea lege a luminii vitale: dacd o proiectim
cu violenld qi dac[ va fi respinsd de o naturi mai bine echilibratd
decdt a noastr6, ea va reveni asupra noastrd cu o violenld egald.
Nefericire dar celor care vor si foloseascd forlele naturale in
slujba nedrept[fii, pentru cd natura este dreaptd qi reacliile sale
sunt teribile.

Capitolul VII
MONUMENTE MAGICE
Pirarniclele. Cele Eapte minuni. Teba pi cele Eapte porli ale sale.
Scutul lui Ahile. Coloanele lui Hercule
Am spus cd Egiptul antic era un pantaclu gi am putea spune
acela$i lucru despre intreaga lume din vechime. Cu cAt marii
hierofanli aveau mai mult[ grijn sd iqi ascundi ;tiin{a serioasd,
cu atdt mai mult incercau si mireasci qi sd multiplice simbo-
lurjle. Piramidele triunghiulare qi pdtrate la bazd, reprezentau
metafizica lorbazatd pe qtiinla naturii. Aceastl qtiinfd a naturii
avea drept cheie simbolicd forma gigantescd a acestui mare
Sfinx care qi-a slpat un pat addnc in nisip veghind la baza
piramidelor. Cele gapte mari monumente numite minunile lumii
erau comentariile magnifice ale celor qapte linii care se com-
puneau din pirarnide gi ale celor qapte porli misterioase ale
Tebei. La Rodos se afla pantaclul Soarelui. Zeul luminii qi al
adevdrului apirea colo in formd umand, inveqmdntat in aur, gi
ridica in m6na sa dreaptl farul inteligen{ei; in m0na stdngd linea
sigeata miqcdrii ;i a acliunii. Picioarele sale se sprijineau la
dreapta qi la stAnga pe pegtiJund,, care reprezentau forlele etern
echilibrate ale naturii, nevoia qi libertatea, pasir,ul qi activul,
fixul qi volatilul, coloanele lui Hercule.
La Efes era pantaclul Lunii: era templul Dianei pantee.
Acest templu era fEcut dup6 imaginea universului: era un dom
pe o cruce cu o galerie pdtratd qi o incintd circulard asemenea
scutului lui Ahile.
Mormdntul lui Mausole era pantaclul lui Venus cea pudicd
sau conjugald: el avea o fonmd falicd. Incinta sa era circulari,
indllimea sa era pltrat6. Tn centml pdtratului se ridica o piramidi
trunchiati pe care era un car la care erau inhdmali patru cai
disptrqi ?n cruce.
Piramidele eran pantacl-irl iui Hermes sau al lui Mercur.
Cartea a II-a 161
Jupiter olimpianul era cel al lui Jupiter; perelii Babilonului
qi fortireala lui Semiramis era pantaclul lui Marte.
In sfdrqit, templul lui Solomon, acest pantaclu universal Ei
absolut, care trebuia sd le devoreze pe toate celelalte, era pentru
mullime pantaclul teribil al lui Saturn.
Filozofia septenard a inilierii la antici putea fi rezumatd
astfel: Trei principii absolute care nu sunt in realitate dec0t unul,
formdnd un tot unic compus din idee qi din formd. Cele trei
principii erau urmltoarele:
1. Fiinta este Fiintd.
in filozofie, ideniitatea ideii Fiinlei sau a adevdrului; in
religie, principiul primar, Tatdl.
2. Fiinta este rea15.
in filozofie, identitatea cunoagterii Ei a Fiin{ei sau a
realitSlii;in religie Logosul lui Platon, Demiurgul, Verbul.
3. Fiinla este logicd.
In filozofie, identitatea raliunii ;i a realitdlii; in religie, Pro-
videnfa, acfiunea divini care face bine; iubirea reciprocd a ade-
vdrului qi a binelui, ceea ce cregtinismul nume$te Sfhntul Duh.
Cele patru forme elementare erau expresia celor doud legi
fundamentale: rezistenla Ei miqcarea; iner,tia care rezist6 sau
fixul, viafa care acfioneazd sau volatilul; cu alte cuvinte, mai
generoase, materia qi spiritul: Materia era neantul formulat in
afirmalie pasiv6; spiritul era principiul necesitSlii absolute in
adevdr. Ac{iunea negativd a neantului material asupra spiritului
era numiti principiul riu; acfiunea pozitivd a spiritului asupra
neantului pentru a-l umple de crealie gi de lumind purta numele
de principiul bun. Acestor doud conceplii le corespundea
umanitatea pe de o parte gi viala ralionald salvatoare a umanitilii
concepute in pdcat, adicd in neant, din cauza naqterii materiale,
pe de alt[ parte.
Astfel era doctrina inilierii secrete. Asa era admirabila
sintezd cireia cregtinismul i-a dat via!5 prin suflul sdu, a
iluminat-o cu splendorile sale, i-a dat stabilitate in mod divin
prin dogma sa $i a realizat-o prin binecuvAntdri.
Sintezi care a dispdrut sub vilul care o pdstreazd, dar pe
care umanitatea o va regdsi, cdnd va veni momentul, in toatd
fiumuselea sa primitivd qi in toati fecunditatea sa maternd!
 CARTEA A III-A

Sintezi Eirealizare divini a magismului

prin revelafia creqtini
r, Ghimel

rrftcvrr

Fig. 10. Cele Sapte minuni ale lumii

 Capitolul I
HRISTOS ESTE, ACUZAT DE MAGIE,
DE CATRE EVREI

Latura necunoscuti a cregtinisrnului. Paratiolele Talirrutlului qi ale

Sepher Toldos-Jeschut. Evanghclia qi Apocalipsa Stbnhrlui loan'
Ioanidele. Cdr"lile de magie arse de citre Sfdntul Pavel. Oprirea
oracolelor. Transfigurarea minunii naturale in trriracol qi a divina{iei
in profelie.

in primele rAnduri ale Evangheliei dupd Ioan se afld un

cuvint pe care Biserica catolicd nu il pronunlI vreodatd ftrd a
cddea in genunchi. Acestea sunt cuvintele Verbul se preschimbd
in carne.
in aceste cuvinte este inclusd revela{ia creEtind in totalitate.
Astfel, SfAntul Ioan oferd drept criteriu al ortodoxiei confesiunea
lr"ri lisus Hristos in carne, adicd in realitate vizibilS qi umand.
Ezechiel, cel mai profund cabalist al vechilor profeli, dupd
ce a colorat viu in viziunile sale pantaclele qi hieroglifele qtiinfei,
dupi ce a invirtit rolile in ro!i, a aprins ochi vii injurul sferelor,
a frcut si meargd, bit6nd din aripi, cele patru animale miste-
riose, Ezechiel nu mai vede decdt un cdmp acoperit cu oase
descirnate; el vorbeqte qi formele revin, carnea acoperd oasele.
O frumusele tristd se intinde peste rdmiqilele morlii, dar este o
frumusele rece qi frrd de viafi. Aga erau doctrinele Ei mitologiile
lumii vechi, p6ni cdnd un suflu de mili a coborAt din cer. Atunci
formele moarte s-au ridicat, visele filozofice au f6cut loc
oamenilor cu adevdrat inlelepli; cuvdntul s-a incarnat qi a devenit
viu; nu au mai fost abstracfiuni, totul a fost real. Credinfa care se
probeazd prin opere a inlocuit ipotezele care nu reuEeau s5
rimAnd dec6t poveqti. Magia s-a transformat in sfinfenie,
minunile au devenit miracole qi mullimile, cirora le fusese
166 Istoria magiei
interzisi inilierea anticd, erau acum chemate la regalitate qi la
sacerdotul virtulii.
Aqadar, rcalizarea este esenla religiei creqtine. Astfel,
dogma sa oferi spaliu alegoriilor fie ele qi cele mai evidente.
Putem vedea inci la Ierusalim casa bogatului cel rdu qi poate am
gdsi chiar o lampi ce a apa4inut fecioarelor nebune. Aceste
istorii naive nu au, in fond, nimic periculos gi dovedesc doar
virtualitatea creatoare de credin!6 creqtini.
Eweii il actzd cd a materializat credin\ele qi a idealizat
lucrurile terestre. in Dogma Si Ritualul inaltei Magii am pre-
zentat parabola destul de ingenioasi a Sepher Toldos-Jeschutr
care dovedeqte aceasti acuzalie.ln Talmud, ei povestesc cd lisus
Ben-Sabta, sau fiul Separeei, dupi ce a studiat in Egipt misterele
profane, a ridicat in Israel o falsi piatri angularl qi a chemat
poporul spre idolatrie. Ei recunosc totugi ci sacerdotul israelit a
greqit cAnd l-a blestemat cu ambele mdini gi cu aceastd ocazie
glsim in Talmud un precept frumos care va apropia intr-o zi Isra-
elul de creqtinism: ,,Nu blestemali vreodatd cu ambele mdini,
astfel incdt sd vd rdmdnd mereu una pentru a ierta sau a
binecuvdnta."
Sacerdotul evreu a fost intr-adevir nedrept fafd de acest
maestru paqnic care le ordona discipolilor sii sd se supuni
ierarhiei constifuite. ,,Se afli in amvonul lui Moise - spunea
Salvatorul -; faceli dar ceea ce vi spun, nu faceli ceea ce fac."
In alti zi Maestrul a ordonat unor leproqi sd meargd si li se arate
preolilor Ei, in timp ce mergeau, s-au vindecat. Abnegalie emoli-
onantd a taumaturgului divin care le trimite duqmanilor sii de
moarte chiar onoarea miracolelor Sale!
De altfel, dacd l-au acuzat pe Hristos cd ar ft pus o falsi
piatri angulard, Etiau ei oare unde se afla cea adevirati? Mai
t Toledoth Yeshu (Viala
lui Iisus sav Istoria lui lisus) este o lucrare medievald
care pretinde cdnareazdviala lui Iisus din perspectivi iudaici. Pentru prima
oard a fost compilati in secolul al V-lea. in viziunea unor cercetitori
contemporani, este doar o lucrare folcloricd, care amalgameazd zvonuri gi
legende timpurii qi tdrzii despre Iisus, dn Talmud qi Midrag, rlstdlmiciri din
Evanghelii, alte legende popdare. (n.t.)
Cartea a III-a 167
cunoqteau oare evreii din vremea fariseilor qtiinla pietrei
ttn.gulare, a pietrei cubice, a pietrei filozofale, cdci toate aceste
rrume simbolice inseamnd acelaqi lucru, a acelei pietre funda-
rnentale a templului cabalistic, pdtratdlabazd qi triunghiulard la
virf asemenea piramidelor? Al acuza pe Iisus ci este un
inovator nu denun{a oare uitarea Antichitnlii? Aceasti lumin[ pe
care Abraham o vdzuse cu tresdltdri de bucurie nu a fost stinsi
pentru copiii infideli ai lui Moise, c6nd Iisus a gisit-o qi a frcut-o
sd str[luceasci cu o splendoare nou6? Pentru a fi sigur de asta,
rnisterioasele doctrine ale Sepher Yetzirah qi ale Zoharului
trebuie comparate cu Evanghelia Ei cu Apocalipsa Sfhntului
Ioan. Vom inlelege astfel cum creqtinismul, departe de a fi o
crezie evreiasci, era adevdratatradilie ortodoxd a iudaismului 9i
cd scribii Ei fariseii erau singurii sectanfi.
De altfel, oftodoxia creqtind este un fapt dovedit prin ade-
'ziunea lumii qi prin anularea la evrei a suveranului sacerdot 9i a
sacrificiului etern, cele doud semne sigure ale unei religii veri-
tabile. Iudaismul, fbrd templu, fEr[ mare preot qi fErI sacrificiu,
nu mai existd decAt ca opinie contradictorie. C61iva oameni au
rdmas evrei; templul Ei altarul au devenit creqtine.
Gdsim in Evangheliile apocrifele o frumoasi expunere ale-
goricd a acestui criteriu de certitudine pentru creqtinism, care
constd in evidenla realizdi| CAliva copii se distrau modeldnd
pdsdri din lut qi copilul Iisus se juca cu ei. Fiecare dintre miculii
artiqti iqi l6uda exclusiv propria oper6; Iisus nu spunea nimic.
CAnd termind de frcut pisdrile a bdtut din palme qi le-a spus:
zburallt qi au zburat. Iat[ cum instituliile cregtine s-au dovedit
superioare celor din lumea veche. Acestea sunt moarte pe cAnd
creqtinismul a ddinuit.
Consideratd expresia perfectd, realizatd qi vie a cabalei,
adicd a tradiliei primitive, creqtinismul este inci necunoscut 9i
de aceea cartea cabalistici qi profeticd a Apocalipsei este incd
neexplicatS.
Fdrd cheile cabalistice este, intr-adevdr, total inexplicabill,
din moment ce este incomprehensibili.
168 [s'ttn"ia nagiei
Ioanitii, discipolii SfAntului Ioan, an pdstrat mult timp expli-
calia kadifionald a acelei epoci profetice, dar gnosticii au venit,
au incurcat qi au pierdut tot, dupd cum vom explica rnai t6rziu.
Citim in Faptele apostolilor cd Sfrntul Pavel a reunit la Efes
toate c64ile care se refereau la lucruri curioase qi le-a ars in
public. Fdri indoiald ci era vorba despre cd4ile de incantafie Ei
de magie neagri ale anticilor. Aceasti pierdere este, desigur,
regretabild pentru ci qi monumentele greEelilor pot revela semne
de adevdr qi de invildhrri valoroase pentru qtiinld.
Toati lumea qtie ci la venirea lui Iisus Hristos, oracolele au
ticut in toatd lumea qi cd o voce a strigat pe mare: ,,Marele Pan
a murit!" Un scriitor pigAn a fost deranjat de aceste afirmafii qi
a declarat cI oracolele nu au t[cut, ci cd nu mai era nimeni care
sd le consulte. Rectificarea este importantd gi gisim o astfel de
justificare mai concludenti decdt o pretins[ calomnie.
Acelagi lucru trebuie spus qi despre rninuni, care au fost
negate cdnd s-au produs adeviratele miracole; qi, intr-adevdr,
dacd legile superioare ale naturii se supun adevdratei superio-
rit61i morale, miracolele devin supranaturale asemenea virtulilor
care le produc. Teoria noastrl nu inldturi nimic din puterea lui
Dumnezeu qi, lumina astrald supundndu-se luminii superioare a
grafiei, reprezintdcu adevirat pentru noi qarpele alegoric care igi
aEazd capul invins sub piciorul reginei din ceruri.
Capitolul II
ADEVARUL CRESTINISMULUI
PRIN MAGIE
Cum mdrturiseqte Magia adevdrul creqtinismului. Spiritul milei, ra-
liunea qi cledinfa. Vanitatea gi ridicolul obiecfiilor. De ce autorita-
tea sacerdohrlui creqtin a trebuit si condamne Magia. Simon Magul.
Magia, fiind Etiinla echilibrului universal Ei avAnd ca
principiu absolut adevdrul - realitatea - raliunea de afi, adunl
toate contradicliile gi conciliazd toate realitilile opuse intre ele
prin acest principiu generator al tuturor sintezelor: armonia
rezultd din analogia contrariilor.
Pentru inifiatul in aceastd qtiin!5, religia nu ar qti si fie pusi
in discu{ie din moment ce existd: nu se contestd ceea ce este.
FIINTA ESTE FIINTA.
;'i!;'iN'lttN ;'i'';'1N
Opozilia aparenti dintre religie gi raliune consti in forla
uneia Ei a celeilalte, stabilindu-le in domeniul lor distinct Ei
separat qi fecundAnd partea negativd a fiecdreia prin partea
afirmativd a celeilalte: este, dupd cum am spus, annonia prin
analogia contrariilor.
Ceea ce a provocat toate erorile qi toate confuziile religioase
este c5, urrnare a ignoranfei acestei mari legi, am vrut s[ facem
din religie o filozofie qi din filozofie o religie; am vrut sd
supunem aspectele credinlei procedeelor qtiinlei, un fapt la fel
de ridicol precum a supune gtiinla supunerilor oarbe ale
credinfei: nu ii mai revine teologului sd afirme o absurditate
matematicd sau sd nege demonstralia unei teoreme, precum
savantului si impiedice lucrurile, in numele gtiinlei, pentru sau
impotriva misterelor dogmei.
intrebali Academia $tiinfelor dacd este matematic adevdrat
cd exist[ trei persoane in Dumnezeu gi dacd acest fapt poate fi
constatat prin intermediul qtiinlelor cb Maria, Mama lui
Dumnezeu, a fost conceputd fEri pdcat? Academia $tiinlelor se
170 Istoria magiei
va declara incapabili sijudece qi va avea dreptate: savanlii nu
au nimic de-a face cu aceste lucruri ce lin de domeniul credinlei.
Nu discutdm un aspect al credinlei, il credem sau nu il
credem; dar aparline credinlei tocmai pentru cd scapd exa-
menului ;tiin1ei.
CAnd contele de Maistre ne asigurd cd vom vorbi intr-o zi
cu uimire despre stupiditatea noastrd actuald face a|uzie fard
indoiald la aceste pretinse spirite putemice care vd spun in
fiecare zi: Voi crede cAnd Adevdrul Dogmei imi va fi dovedit
qtiinfific. Adici, voi crede c6nd nu voi mai avea ce sd cred qi
cAnd Dogma va fi distmsi ca dogmd devenind o teoremd
stiintificd.
' fn alli termeni, asta inseamnb: nu voi admite infinitul decAt
atunci cdnd va fi explicat pentru mine, determinat, circumscris,
definit, intr-un cuvdnt, finit.
Voi crede in infinit atunci cAnd voi fi sigur c[ infinitul nu
existi.
Voi crede in imensitatea oceanului cAnd il voi vedea inchis
in sticle.
Dar, oameni buni, lucrul ce v-a fost dovedit qi explicat clar
nu il mai credeli. ci il ;ti1i.
Pe de altd parte, dacd vi s-ar spune c[ papa a hotdrAt cd doi
qi cu doi nu fac patru Ei cd pitratul ipotenuzei nu este egal cu
pdtratele trasate pe cele doud laturi ale unui triunghi dreptunghic,
ali spune pe bund dreptate: Papa nu a decis acest lucru, pentru cd
nu poate decide aqa ceva. Acest lucru nu il priveEte qi nu s-ar
amesteca in aqa ceva.
Foarte frumos, va striga un discipol al lui Rousseau, Bise-
rica ne ordond sd credem lucruri formal contrare matematicii.
Matematica ne spune ci intregul este mai mare decAt pafiea.
Ori, cdnd Iisus Hristos a comunicat cu discipolii sii, El a trebuit
si iqi lini corpul intreg in mdnd gi gi-a pus capul in gurd. (Aceastd
biatd glumd se giseqte textual la Rousseau.)
Rispunsul este la indemAni: sofistul confundd aici qtiinla cu
credinla qi ordinea natural[ cu ordinea supranaturali sau divini.
Daci religia ar spune ci, ?n comuniunea Cinei, Salvatorul
nostru avea doud corpuri naturale gi aceeaqi form[ qi de aceeagi
Cartea a III-a 171
mirime qi ci unul a fost mAncat, qtiinla nu ar avea dreptul si
protesteze.
Dar religia spune ci trupul Stdpdnului era continut din punct
de vedere divin gi sacral sub semnul sau sub aspectul natural al
unei bucSli de p6ine. inci o datd, inseamni a crede sau a nu
crede; dar, oricine va ra{iona asupra acestui fapt qi va dori sd il
discute din punct de vedere qtiinlific va merita si fie considerat
idiot.
Adev6rul in qtiin!6 se dovedeqte prin demonstra]ii exacte;
adevirul in religie se dovedeqte prin unanimitatea credin{ei qi
prin sfinlenia operelor.
Evanghelia spune c[ acela are dreptul sd recunoascd
pdcatele care ii poate spune paraliticului: ridicd-te ;i umbld!
Religia este adevlratd dacd realizeazd morala cea mai
perfectS.
Dovada credinlei sunt creafiile.
Nu a constituit creqtinismul o societate imensi de oameni
avAnd ierarhia ca principiu, supunerea ca reguli qi mila ca lege?
Iatd ce este permis si intrebdm qtiinla!
Daci gtiinla rdspunde conform documentelor istorice: Da,
dar le-a lipsit mila.
Folosind propriile lor cuvinte, le putem rdspunde inter-
prelilor qtiinfei. Asadar, recunoaqteli existenla milei, din mo-
ment ce ne poate lipsi?
Mila! Cluint mare si lucru mare, cuvdnt care nu exista
inainte de creqtinism, lucru care este adevdrata religie in
totalitate!
Spiritul milei nu este oare spiritul divin fdcut vizibil pe
pdmdnt?
Acest spirit nu qi-a frcut simliti prezen\a prin actele sale,
prin instituliile sale, prin monumente, prin crealii nemuritoare?
In realitate, nu concepem cum un incredul de buni credinld
poate vedea o fiic[ a lui Sfhnfului Vincenliu de Paulr frrb a simli
nevoia sd se aqeze in genunchi gi sd se roage!
I Sfdntul Vincentiu de Paul (1581 1660), preot francez din cadrul Bisericii
Romano-Catolice care qi-a dedicat viala ingrijirii sdracilor, una dintre
772 Istoria magiei
Spiritul de mil6 este Dumnezeu, este nemurirea sufletului,
este ierarhia, supunerea, iertarea injuriilor, este simplitatea qi
integritatea credinlei.
Sectele separate sunt atinse de moafte in principiul lor
pentru ci le lipsegte caritatea separdndu-se qi dorind sd ralioneze
asupra credinlei prin cel mai simplu bun-sim1.
In aceste secte dogma este absurdd pentru cd e aqa-zis rezo-
nabil[. 4Atunci,. trebuie si fie o teoremd Etiinlificd sau nu este
--
.
nimic. In religie, qtim cd litera ucide qi ci doar sufletul dd via!6;
atunci, despre ce spirit poate fi vorba aici dacd nu despre spiritul
milei?
Credinla care muti mun{ii ;i care face suportabil martiriul,
generozitatea care di, elocvenla care vorbeqte limbajul oame-
nilor qi cel al ingerilor, toate acestea nu reprezinti nimic frr[
mild, spune Sfhntul Pavel.
$tiinla poate slibi, adaug[ acelagi apostol, profelia poate
inceta, mila este etern6.
Mila gi operele sale, iatd realitatea in religie: ori, rafiunea
veritabil6 nu se refuzi weodatd realitdlii, cdci realitatea este
demonstralia fiinlei care este adevirul.
Filozofia di mdna religiei in acest fel, fdrd a dori sd uzurpe
weodatd domeniul; qi cu aceasti condilie religia binecuvdnteazd,
incurajeazd qi ilumineazd filozofia acestor splendori caritabile.
Mila este legitura misterioasi la care visau inilialii Eladei
pentru a concilia Erosul qi Oterosul. Este aceast[ incoronare a
po4ii templului lui Solomon cre ar trebui sd uneasci impreund
cele doui coloane Jakin qi Bohasz; este garanlia reciprocd a
drepturilor gi a indatoririlor, a autoritdlii qi a libertdlii, a celui
puternic qi a celui slab, a poporului qi a guvernului, a bdrbatului
qi a femeii; este sentimentul divin care trebuie sd verifice gtiinla
uman[; este absolutul binelui, cdci principiul FIINJA -
REALITATE - ADEVAR este absolutul adevdrului. Aceste cla-
rific6ri erau necesare pentru a face bine inleles acest simbol
figurile centrale ale reinnoirii spirituale franceze din secolul al XVII-lea. Este
venerat ca sfint in Biserica Catolicd qi in Biserica Anglicani, fiind canonizat
in 1737. (n.t.)
Carte.a a III-a 173
liumos al magilor care il adorau pe Salvator in leagin. Ei sunt
trei: unul alb, unul arimiu Ei unul negru qi oferd aur' tdmflie qi
ru-rir. Concilierea contrariilor este exprirnatd prin acest dublu
lemar qi este tocmai ceea ce am explicat.
Creqtinismul, aqteptat de magi, era intr-adev6r consecinla
doctrinei lor secrete; dar ndscdndu-se, acest Benjamin a anticului
lsrael trebuia sd ii aducd moartea mamei sale.
Magia luminii, Magia adevdratului Zoroastru, a lui
Melchisedekt Ei a lui Abraham, trebuia sd inceteze la venirea
Marelui Creator. intr-o lume a miracolelor, minunile nu trebuiau
sd fie altceva dec6t un scandal, ortocloxia magic[ se transfigurase
in ortodoxia religioasS; dizidenlii nu mai puteau fi decAt iluminali
sau wdjitori; numele insqi al Magiei nu trebuia considerat decdt
ceva riu gi sub acest blestem vom vedea manifestdrile magice
de-a lungul anilor.
Primul propagator de erezii rnenlionat de Biserici a fost un
taumaturg a clrui legendd dezvdluie o mullime de minuni: era
Simon Magicianul; istoria sa ne aparline de drept qi vom incerca
sd o regdsim printre fabulele populare.
Simon era evreu; se crede cI s-a ndscut in oriEelul Gitton,
in fara Samariei. L-a avut ca maesttu in arla magiei pe un sectar
rrumit Dositeu, care se llumea trimisul lui Dumnezeu Ei Mesia
anunlat de profefi.
Simon a invilat de la acest maestru nu doar afta minunilor,
ci anumite secrete naturale care apa4ineau in realitate tradiliei
gi
secrete a magilor: el poseda Etiinla focului astral 9i il atrdgea in
jurul siu in curente mari, ceea ce il tEcea in aparen!6 impasibil
Ei incombustibil; avea de asemenea puterea de a se
ridica gi de a
se menline in aer, toate lucruri care au fost frcute fErd vreo qti-
infd, ci prin accident natural, de cStre entuziaqti irnbitali de
lumina astrald, precum conl'ulsionarii lui Saint-Medard, feno-
mene care se reproduc in zilele noastre in extaze de cdtre
mediumi. Ei ii magnetizauladistan!5 pe cei care credeau in ei qi
I Melchisedek este un personaj biblic care apare in istoria lui Abraham qi
Cartea Genezei. Este prezentat drept ,,regele Salemului" Ei ,,preotul El
Elyonului". (n.r.)
174 Istoria magiei
cdrora le apdreau sub varii forme. Produceau imagini si reflexe
vizibile p6nd la a face sd apardinsat arbori fantastici qi imaginari
pe care toatd lumea credea cd ii vede. Lucrurile neinsufle{ite in
mod natural se miEcau in jurul siu, cum fac mobilele in jurul lui
American Home si, adesea, cdnd doreau sd intre intr-o casi sau
si iasi, uEile cedau, se agitau qi terminau prin a se deschide de
la sine.
Simon fEcea aceste minuni in fala notabilitSlilor ;i a
poporului din Samaria; erau incd exagerate qi taumaturgul a fost
considerat divin. Ori, cum nu a putut sd ajungd la aceastd putere
decAt prin excitdri care ii tulburaseri raliunea, s-a crezut el insuqi
un personaj atAt de extraordinar, incdt si-a arogat onorurile
divine gi avizat cu modestie si oblind adora[ia intregii lumi.
Ctizele sau extazele produceau asupra corpului sdu efecte
extraordinare. Acum il vedeam palid, ofilit, rinit, semdnAnd cu
un moqneag pe cale si moar6; acum fluidul luminos ii insuflelea
sdngele, ii frcea ochii si skdluceascS, ii intindea qi ii frigezea
pielea fefei, in aqa fel incAt pirea dintr-odatd regenerat qi inti-
nerit. Orientalii, mari amplificatori ai minunilor, pretindeau
atunci ci l-au vdzattrecdnd de la copildrie la senectute qi reve-
nind, dup[ bunul plac, de la senectuti la copilirie. in sfdiqit, s-a
zvonitpeste tot despre miracolele sale gi a devenit idolul evreilor
din Samaria qi din !6rile din jur.
Dar adoratorii minunilor sunt in general avizi de emolii noi
se plictisesc repede de ceea ce i-a uimit inilial. CAnd Sfbntul
Ei
apostol Filip a venit si predice Evanghelia in Samaria, s-a stArnit
un nou val de entuziasm care l-a fEcut pe Simon sd iqi piardd
prestigiul. S-a simlit chiar trddat de propria boal5, pe care o
considera o forfd; s-a considerat depdqit de magicienii mai sa-
vanli decdt el qi a hotdrAt si se aliture apostolilor pentru a studia,
a surprinde sau a cumpdra secretul lor.
Simon nu era desigur iniliat in inalta Magie, pentru cd ea
l-ar fi invdlat ci, pentru a dispune de forlele secrete ale naturii in
aqa fel incdt sd le conducd fdrd a fr rinit de ele, trebuie sd fii un
infelept sau un sfdnt; c5, pentru a se juca folosind aceste arme
frrd, ale cunoaqte, trebuie sd fii nebun qi cd o moafie imediatd qi
teribild ii aqteapti pe profanatorii sanctuarului naturii.
Cartea a III-a 175
Simon era devorat de setea implacabilS a belivilor: stdpdnit
de amelelile sale, credea ci qi-a pierdut fericirea; bolnav de be-
tiile sale, spera sd se vindece imbdtAndu-se qi mai mult. Nu e o
bucurie sb redevii muritor dupd ce aipozatin zeu. Pentru a regdsi
ceea ce pierduse, Simon s-a supus atunci tuturor rigorilor auste-
rit[lii apostolice; veghe Ei rug6, post, dar minunile nu reveneau.
La urma urmelor qi-a spus intr-o zi -, fiind evrei, trebuie
-
si ne putem inlelege qi i-a oferit bani Sfhntului Petru. $eful
npostolilor l-a gonit indignat. Simon nu mai inlelegea nimic; el,
care primea cu plScere ofrandele discipolilor sdi, a pdrdsit
clegrabd societatea acestor oameni atAt de dezinteresali qi cu
banii pe care Sffintul Petru nu i-a vrut s-a tdrguit pentru o femeie
sclavS numitd Elena.
Divagaliile mistice sunt intotdeauna invecinate cu orgiile.
Simon s-a indrSgostit de servitoarea sa; pasiunea, slSbind gi
cxaltdnd, i-a cauzat catalepsii qi fenomene morbide pe care le
numea puterea qi miracolele sale. O mitologie plind de reminis-
cenle magice amestecate cu vise erotice a ieqit toatd inarmatd din
creierul a
siu; inceput atunci sd cilitoreascd asemenea
apostolilor, ludnd-o cu el pe Elena, dognatizdnd qi ardtAndu-se
celor care doreau sd il adore qi sd il pldteasci.
Urmindu-l pe Simon, prima manifestare a lui Dumnezeu
fusese o splendoare perfectd care a produs imediat reflexia sa.
Acest soare al sufletelor era el Ei reflexia sa era Elena, pe care o
numea Selena, numele grecesc al Lunii.
Ori, luna lui Simon cobor6se la inceputul secolelor pe
pdmAntul pe care Simon qi-l imaginase in visele sale eterne; ea
devenise mamd acolo, fiind fecundatd de gAndirea soarelui sdu
qi adusese pe lume ingeri pe care i-a luat cu ea fbri si le
vorbeascd vreodatd de tatil lor.
lngerii s-au revoltat impotriva ei Ei au incdtuqat-o intr-un
corp muritor.
Atunci splendoarea lui Dumnezeu a fost obligati si coboare
la rAndul sdu pentru a o rdscumpdrape Elena lui qi eweul Simon
a venit pe pSmdnt.
El trebuia sd invingd acolo moartea Ei si o duc[ vie pe calea
aerului pe Elena sa, urmatd de inima triumfrtoare a alesilor sii.
176 Istoria nutgiei
Ceilalli oameni vor fi abandona{i pe pdm6nt in m6inile tiraniei
eterne a ingerilor.
Astfel, acest propagator de erczii, plagiator al cre;tinis-
mului, dar in sens invers, afirma domnia eterni a revoltei gi a
rdului, crea sau cel pulin sf6rqea lumea prin demoni, distrugea
ordinea qi ierarhia pentru a se declara pe el gi pe concubina lui
drept calea, adevlrul qi viafa. Era dogma Anticristului; Ei nu
trebuia sd moari cu Simon, ci s-a perpetuat pAnI in zilele
noastre; gi tradiliile profetice ale creqtinismului afirm[ chiar ci
trebuie s5 iqi aibi domnia sa de moment qi triumful sdu,
premergitor al celor mai teribile calamit[li.
Simon cerea sb fie numit sf6nt qi, printr-o stranie coinci-
denld, ;eful unei secte gnostice moderne, care aminteqte de orice
misticism senzual al prirnului propagator de erezii, inventatorul
.femeii libere, se nulnea de asemenea Saint-Simon. Cainismul,
acesta este numele dat hrturor falselor revelalii emanate de
aceastd srrsi impur6. Sunt dogme ale blestemului qi ale urii
irnpotriva armoniei universale qi impotriva ordinii sociale;pasi-
unile dereglate sunt cele care afirmd dreptul in locul obligaliei;
iubirea pasionali, in locul iubirii caste qi devotate; prostituata, in
locul mamei; Elena, concubina lui Simon, in locul Mariei, mama
Salvatorului.
Simon a devenit un personaj gi s-a dus la Roma, unde
impdratul, curios sd vadi toate spectacolele extraordinare, era
dispus sd il primeascd: acest impdrat era Nero.
Iluminatul eweu l-a uimit pe nebunul incoronat printr-un
truc devenit comun in teatrele noastre de scamatori. A frcut sd i
se taie capul, apoi a venit si il salute pe implrat av6nd capul pe
umeri; a fhcut mobilele si mearg6, uqile sd se deschidi; s-a
comportat ca un adevirat medium qi a devenit vrijitorul obiqnuit
al orgiilor neroniene gi al festinelor lui Trimalcyon.
Unndnd legendele, Sfbntul Petru a mers in aceastd capitald
a lumii pentrll a-i apdra pe evreii din Roma de doctrina lui
Simon.
Nero aflase de la spionii sii cei mai de jos cd un nou
taumaturg venise pentru a-i declara rdzboi vrdjitorului sdu. El a
Cartea a III-a l7'7
lircut ?n aqa fel incdt sd ii puni fa!6 in fald pentru a se amuza de
t:onflict. Petronius gi Tigellins erau probabil la serbare.
,,* Pacea sd fie cu voi! a spus intrAnd prinlul apostolilor.
- Nu avem ce face cu pacea ta, a rispuns Simon; adevirul
se descoperd prin rdzbal Pacea intre adversari este triumful
runuia Ei infrAngerea celuilalt."
SfAntul Petru a reluat:
- De ce refi.ui pacea? Viciile oamenilor sunt cele care au
creat rdzboiul; pacea insoleEte mereu virhrtea.
- Virtutea este for.ta qi priceperea, a spus Simon. Eu infrunt
lbcul, rnd ridic in aer, readuc la viala plantele, preschimb piatra
in p0ine; dar tu, tu ce faci?
- Mi rog pentru tine, a spus Sfbntul Petru, ca tu sd nu devii
victima vrljilor tale.
- Pistreaz5-li rugdciunile; ele nu vor urca la cer la fel de
curAnd ca mine.
$i iatn-l pe magician aruncAndu-se pe fereastrd qi ridicAndu-
se in aer. Nu qtim s[ spunem daci avea vreun aparat aerostatic
pe sub veqmintele lungi sau s-a ridicat asemenea conlrrl-
sionarilor diaconului Paris printr-o exaltare a luminii astrale.
in acest timp, Sffintul Petru era in genunchi qi se ruga;
dintr-odatd Simon a scos un strigit qi a cizut: a fost ridicat avdnd
pulpele rupte. $i Nero l-a inchis pe Sfdntul Petru pentru cd il
considerd un magician mai pulin distractiv decAt Simon; acesta
a murit in urma cdderii.
Toati aceastd poveste, care se regdseqte in zvonurile
populare din acea vreme, este acum exclusS, poate in mod greEit,
dintre legendele apocrife. Ea nu este mai pulin remarcabild Ei
tlemnd de a fi pdsffatd.
Secta lui Simon nu s-a stins odatd cu el; l-a avut drept
succesor pe unul dintre discipolii sdi, numit Menandru. Acesta
nu se numea zerJ, se mullumea cu rolul de profet; pe c6nd iqi
lroteza prozelilii, un foc vizibil cobora pe apd; el le promitea
nemurirea sufletului qi a trupului prin intermediul acestei bdi
rnagice gi mai existau inci, pe wemea Sfdntului Justin,
rnenandrieni care se credeau cu fermitate nemuritori. Moartea
1J8 Istoria magiei

unora nu ii trezea la realitate pe ceilalli deoarece defunctul era

irnecliat excomunicat si considerat un frate fals.
Menandrienii priveau moartea ca pe o adevdratd abjurare Ei
completau f:rlanga imorlald inrolAnd noi prozelili. Cei care qtiu
pdnf unde poate merge nebunia omeneascd nu se vor mira dacd
le vom acluce la cuno;tinfd cd in 1858 existau incd in America Ei
in F-ranta cuntinuatori fanatici ai sectei menandrienilor.
Caiificarea rnagicianului, addugatd numelui de Simon,
delerminl oroarea creEtinilor in ceea ce priveqte magia; dar nu
vom continua si onordm mai pulin amintirea regilor magi care
il ador:aser[ pe Salvator in leagdnul siu.

Fig. I I. Disputa publicd dintre Simon Magul ;i Sfuntul Petur qi $Anhi Poul

Capitolul III
DESPRE DIAVOL
Originea sa; ce este conform credin{ei Ei conform qtiinfei. Satana,
pompele gi crealiile sale. Posedalii din Evanghelie. Adevlratul
nume al diavolului, conform cabalei qi conform confesiunilor
posedalilor. Genealogie infemald. Japul Sabatului. Vechiul qarpe gi
falsui Lucifer.
Creqtinismul, formuldnd definitiv conceptia divini, ne face
sd il infelegem pe Dumnezeu drept iubirea cea mai pur6 $i
absolutd gi defineqte clar spiritul opus lui Dumnezeu. Este
spiritul de opozilie gi de ur5, este Satana. Dar, acest spirit nu este
un personaj gi nu trebuie se il inlelegem ca pe un gen de zeu
negru; este o perversitate comund tuturor inteligenlelor devotate.
,,Md numesc Legiune, spune el in Evanghelie, pentnt cd suntem
o mullime."
Inteligenla niscdtoare poate fi comparatd cu o stea a
diminelii qi daci ea cade in mod voluntar in tenebre dupi ce a
strdlucit pentru o clipi, ii putem aplica aceastb apostrofare a lui
Isaia cdtre regele Babilonului: ,,Cum ai cdzut din cer, frumos
Lucifer, stea strdlucitoare a diminelii?"; dar asta inseamni cI
Lucifer cel celest, steaua matinald a inteligenlei divine, a devenit
o flacdrd a infernului? Oare numele de purt[tor de lurnini este
dat tocmai ingerului riticirilor qi al tenebrelor?
Nu credem aga ceva qi, urmdnd tradiliile magice, prin infer-
nul personificat in Satana Ei simbolizat de cdtre qarpele antic,
acest foc central care se infEqoar[ in jurul pdmdntului, devordnd
tot ceea ce produce Ei muEc6ndu-qi coada asemenea;arpelui lui
Cronos, inlelegem aceastd lumind astrali despre care Domnul
vorbea c6nd ii spunea lui Cain: ,,Dacd faci rdu, pdcatul va fi
curdnd la u;a ta, adicd dezordinea va pune stdpdnire pe toate
simlurile tale; li-am supus ldcomia morlii Si tu trebuie sa ii
comanzi."
Cartea a III-a l8l
Personificarea regald gi aproape divini a Satanei este o
croare care provine de la falsul Zoroastru, adicd dogma alteratd
de cltre magii secunzi, magli materialiEti ai Persiei; ei pre-
schimbaserd in zei cei doi poli ai lumii intelectuale qi prin fo(d
pasivi creaserl o divinitate opusi for,tei active. Am semnalat in
capitolul,,Mitologia Indiei" aceeaEi gregeald monstnloase.
Arimanes sau Schiva este tatil demonului aqa cum il infeleg
legendele superstilioase gi din acest tnotiv Salvatorul spunea:
,,Diatolul este mincinos precum tatdl sdu."
in aceastd chestiune, Biserica se raporteazd la textele Evan-
gheliei Ei nu a oferit vreodatd decizii dogmatice al cdror subiect
sd fie definirea diavolului. Bunii creEtini evitd chiar sd il nu-
measci qi moraliEtii religioqi le recomandi credincioEilor lor sd
nu se ocupe de el, ci sd ii reziste gAndindu-se doar la Dumnezeu.
Nu putem decdt sd admirdm aceast[ rezervd inleleaptd a
invdldturii sacerdotale. De ce am imprumuta lumina dogmei
celui care este obscuritatea intelectuald qi noaptea cea mai
sumbrd a inimii? Si rdmAni necunoscut acest spirit care wea sd
ne smulgi cunoaqterii lui Dumnezeu!
Nu pretindem si facem aici ceea ce nu a frcut Biserica, noi
facem doar constatlri in legiturl cu acest subiect care a fost
invdfdtura secretd a inilialilor in gtiinlele oculte.
Ei spuneau c[ marele agent magic, numit chiar Lucifer,
pentru cd este vehiculul luminii qi receptaculul tuturor formelor,
este o fo45 intermediard rdsp6nditi in orice creafie, pe care o
foloseqte pentru a crea qi pentru a distruge qi pentru care ciderea
lui Adarn a fost o belie erotici care a licut ca generalia sa si fie
sclava acestei lumini fatale; cd orice pasiune amoroasi care
invadeazd simfurile este un vdrtej al acestei lumini care wea si
ne antreneze spre prdpastia morfii; ci nebunia, halucinaliile,
viziunile, extazele sunt o exaltare foarte periculoasd a acestui
ftrsfor interior; ci aceastd lurnini este natura focului' a c6rui
folosire inteligentd incilzeqte si animd, al cdrui exces arde,
dizolvd Ei nimicegte.
Omul va fi chemat si instituie un imperiu suveran asupra
acestei lumini gi sd igi cucereascd prin acest mijloc nemurirea gi,
 182 Istoria magiei
amenintat in acelagi timp de afr exaltat,absorbit qi distrus pentru
totdeauna de ea.
Aceastd lumini, devorantd, rdzbundtoare qi fatali in aceea;i
mdsur6, va fi focul infernului, Earpele din legendd;
Ei gregeafa
tulburatd de care se va umple atunci, plAnseiele
;i icrignetele
dinlilor fiinlelor avortate pe care le devoreazd, fantoma vielii
care le scapd gi pare s5 le insulte supliciul, toate acestea ar defini
diavolul sau Satana.
Ac{iunile riu orientate de vertijul luminii astrale, mirajele
inEeldtoare ale pl[cerii, bogd]ia qi gloria, ale cdror halucinatii
sunt pline, ar fi fastul qi creafiile infernului.
Preotul Hilarion Tissot crede ci toate bolile nervoase
de halucinalii gi de delir sunt posesiunile diavolului qi,
lnso-1ite-
in{elegdnd lucrurile in sensul cabaliqtilor, ar avea in totalitate
dreptate.
Tot ceea ce ne dedd sufletul fatalititii vertijurilor este cu
adevdrat infernal, din moment ce impdriiia eterna a ordinii, a
inteligenlei qi a libertilii este cerul.
Posedalii Evangheliei fugeau din fala lui Iisus Hristos,
oracolele tdceau in fafa apostolilor qi bolnavii de halucina{ii au
manifestat intotdeauna o respingere totald pentru inifiali qi
inlelepli.
Oprirea oracolelor ;i a posedirilor erau o dovadd a
triumfului libertSlii umane asupra fatalitdtii. cand bolile astrale
se arati din nou, acesta este un semn funest care anuntd sldbirea
sufletelor. Comolii fatale urmeazd, intotdeauna acestor
manifestiri. Convulsiile au durat pAnd la revolu{ia francezd qi
fanaticii din Saint-M6dard preziseseri calamitdlile sAngeroase.
Celebrul criminalist Torreblanca , care a studiat in profun-
zime problemele magiei diabolice, descriind operaliile demo-
nului, prezintd cu precizie toate fenomenele perfurbdrii astrale.
Iatd cdteva numere din sumarul capitolului al XV_lea
intitulat Magia operatoare :
1. Efortul continuu al demonului tinde sd ne impingd in
gre;eald.
2. Demonul inqalS simfurile tulburdnd imaginafia, a cirei
naturi nu ar Eti insi sd o schimbe.
Cartea a III-a 183
3. Din infdliElrile care frapeazd vederea omului se
lbrmeazd imediat un corp imaginar in inlelegere qi, cAt timp
dureazd fantoma, infifi;drile o insofesc.
4. Demonul distruge echilibrul imaginaliei prin tulburarea
luncliilor vitale, fie prin boal6, fie prin neregularitatea sdndt[fii.
5. qi 6. CAnd echilibrul imaginaliei qi al raliunii este distrus
pentru o cauzd morbidi, visdm cu ochii deschiqi qi putem vedea
cr"r o infrliqare reald ceea ce nu existi in realitate.
7. Vederea inceteazd de a mai fi justi c6nd echilibrul este
tr,rlburat in perceplia mentald a imaginilor.
B qi 9. Exemple de boli in care vedem obiecte duble etc.
10. Viziunile ies din noi qi sunt reflexii ale propriei noastre
irnagini.
1 Anticii cunosc doui maladii pe care le numesc, pe una
1.
/renezie (rppum), pe cealalti coribantism (KopoBavnaopod,
dintre care una ne facemsd vedem forme imaginare, cealaltd ne
face sd auzimvoci qi sunete care nu existd etc.
Din aceste aserliuni, de altfel remarcabile, reiese cd
Torreblanca atribuie maladiilor demonului qi ci prin demon
inlelege boala ins6gi; ceea ce am inlelege de buni voie cu el daci
autoritatea dogmatic[ ar permite.
Eforfurile continue ale luminii astrale de a dizolva qi a ab-
sorbi fiinlele aparlin naturii sale inse;i; ea erodeazd asemenea
apei din cauza cvren\ilor sdi continui; devoreazd precum focul
pentru cE este insdEi esenla focului qi forla sa dizolvanti.
Spiritul perversitdlii qi a iubirii distrugerii la fiinlele pe care
le domind nu este decdt instinctul acestei forle. Este de asemenea
un rezultat al suferinlei sufletului care hdieqte o viali incompleti
qi se simte deqirat in urma smucelilor in direclii opuse' Ea aspird
qi se teme totuqi sd nu moard singurd, dorind sI stingl odati cu
ea intreaga Crealie.
Aceasti perversitate astrald se manifesti de obicei prin ura
fald de copii. O for!6 necunoscutb aduce anumite boli pentru a-i
ucide; voci imperioase cer moartea lor. Doctorul Brierre de
Boismont citeazd exemple teribile despre aceastd manie care ne
aminteqte de crimele lui Papavoine gi ale Henriettei Cornier.
184 Istoria ntagiei
Per'"'ersiunile astrale bolnave sunt rluvoitoare $i se intris-
teazd de bucuria celorlalli. Ele cautd in special sd nu sperdm; ;tiu
sd gdseascd cuvintele cele mai sfiqietoare qi cele mai pline de
deznidejde, chiar;i atunci cdnd incearcd sd consoleze, penhu ci
viata este pentm ele o suferinlb Ei pentru cd au ameteala morfii.
Tot perversiunea astrali ;i iubirea de rnoafte sunt cele care
abuzeazd de operele nasterii, care incearcd si pervefteasci
obiqnuinla ei qi sd le ofileasci prin sacrilegii in bdtaie de joc si
ghule neruEinate. Obscenitatea este o blasfernie impotriva vie{ii.
Fiecare dintre aceste vicii a fbst personificat intr-un idol
negru sau un clemon care este o imagine negativd 9i desfigurati
a DivinitAlii ddt[toare de via!6; sunt idolii mor{ii.
Moloch este fatalitatea care devoreazd copiii.
Satan ;i Nisroch sunt zeii urii, ai fatalitdlii gi ai disperdrii.
Astarte. Lilith, Naamah, Astaroth sunt idolii dezmd{ului si
ai avortului.
Adramelech este zeul crirnei.
Belial, cel al revoltei eterne qi al anarhiei. Conceplii funebre
ale unei raliuni gata sd se stingd care iEi adord cu laqitate cildul
pentru a obline incetarea supliciului prin terminarea devordrii
sale.
Adevdratul nume al lui Satan, spun cabaliEtii, este numele
lui Iehova inversat, cdci Satan nu este un zeu negru, ci negarea
lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea ateismului sau a
idolatriei.
Pentru ini1ia1i, nu este o persoanS, este o forld creatdpentru
bine qi care poate servi rdului; este instrumentul libertilii. Ei
reprezentau aceastd fo4d care supravegheazd naqterea fizici sub
forma mitologicl ;i cornutd a zeului Pan; de acolo provine fapul
Sabatului, fiatele garpelui antic qi purtdtorul de lumini sau
fosfbrul pe care poelii l-au transformat in falsul Lucifer al
legendei.
Capitolul XV
ULTIMII PAGANI
Apollonius din Tyana; r,iala Ei minunile sa1e. incercarea lui Julien
de a reface vechiul cult. Evocdrile sale. Jamblique qi Maxim din
Ty'r. inceputul societalilor secrete qi apirarea practicilor magiei.
Miracolul etem al lui Dumnezeu este ordinea imuabil5 a
providenlei in annoniile naturii; minunile sunt dezordini Ei nu
trebuie atribuite decdt sldbiciunilor creatudi. Miracolul divin
ii este deci o reaclie providenliald pentru a restabili ordinea
&t tulburatd. CAnd Iisus ii vindeca pe poseda{i, El ii calma qi punea
punct actelor lor minunate; cdnd apostolil liniqteau exaltarca
&t prezicdtoarelor, frceau ca divina{ia sd inceteze. Spiritul greEelii
#i
este un spirit de agitare qi de subversiune; spiritul adevSrului
$
* aduce cu el pretutindeni calmul Ei pacea.
Aceasta a fost acfiu:rea civilizatoare a creqtinisrnului pe cale
de a se naqte; dar pasiunilor prietene ale tulburdrii nu trebuia sd le
cedeze fdrd luptd ramura de palmier a victoriei sale facile. Poli-
teismul pe cale de disparilie reclama for{ele magiei vechilor
sanctuare; misterelor Evangheliei li se opuneau inc5 rnisterele lui
Eleusis. Apollonius din Tyana fusese comparat cu Salvatorul
lumii; Philostratus gi asumat rolul de a face o legendd a acestui zeu
nou, apoi a venit impdratul Iulian, care ar fi fost adorat daci sulila
care il ucise nu ar fi adus in acelaqi timp lovitura de graqie idolatriei
creqtine; renagterea violentd qi perimatd a unei religii moarte in
formele sale a fost un adevirat avorl qi Iulian a trebuit sd moari
impreund cu copilul decrepit care se forfa si revind pe lume.
Apolonius Ei Iulian nu au fost mai pulin decdt doud mari Ei
curioase personaje qi povestea lor este reprezentativl pentru
analele de magie.
in acea vreme, legendele alegorice erau la mod6; maeqtrii
igi incarnau doctrina in propria lor persoand qi discipolii iniliali
scriau fabule care ascundeau secretele inilierii. Povestea lui
Apollonius, scrisd de Philostratus, absurdd dacd o ludm ad
186 Istoria magiei
litteram, foarte curioasd daci wem sd ii examindm simbolurile
conform datelor Etiinfei, este un gen de evanghelie pigAni
contrard Evangheliilor creqtine; este o intreagd doctrind secreti
care ne este oferitd spre explicare ;i reconstruclie.
Astfel, primul capitol al cdrlii a treia a lui Philostratus este
consacrat descrierii lui Hyphasis, fluviu minunat care izvoriqte
dink-o cAmpie qi se pierde in regiuni inaccesibile. Hyphasis
rcprezintd qtiinla magic6, ale cdrei prime principii sunt simple qi
ale cdrei consecinle sunt foarte dificil de dedus. Cdsdtoriile sunt
nefertile - spune Philostratus - dacd nu sunt consacrate cu riqina
arborilor care cresc la marginea Hyphasisului.
Peqtii din acest fluviu sunt destinali lui Venus; ei au creasta
albastrd, solzii de diferite culori ;i coada de culoarea aurului; ei
iqi aratd coada doar cAnd vor. De asemenea, existd in acest fluviu
un animal asemdnitor unui vierme alb; aceasti insect6, daci este
lichefiatS, produce un ulei arzdtor care nu poate fi pistrat decdt
intr-un vas de sticl[. Acest animal este prins doar pentru rege,
pentru ci are o fo46 ce poate rdsturna zidurile; grisimea sa ia
foc la contactul cu aeruI qi nimic pe lume nu va putea stinge
incendiul.
Prin pegtii din fluviul Hyphasis, Apollonius inlelege
configurafia universald, albastrd pe o parte, multicolord la mijloc
qi aurie la celSlalt pol, aEa cum ne-au demonstrat experienlele
magnetice. Viermele alb este lumina astrald, care, condensati
printr-un foc simplu, se transformd intr-un ulei care este
medicamentul universal. Nu putem pdstra acest ulei decAt in
vase de sticli pentru ci sticla nu este conductor de lumind
astrali, avAnd pu{ind porozitate; acest secret este pdstrat pentru
rege, adici pentru iniliatul primului ordin, pentru c5 este vorba
despre o fo4a capabili sd ristoarne oraqele. Marile secrete sunt
indicate aici cu cea mai mare claritate.
in capitolul urmdtor, Philostratus vorbegte despre licorni. El
spune cd din comul lor se ficeau pahare din care trebuia sd bei
pentru a te feri de orice otrav5. Cornul unic al licornului
reprezintd unitatea ierarhici: astfel, spune Philostratus, dupd
Damis, aceste pahare sunt rezervate pentru regi. ,, Fericil - spune
Cartea a III-a 187
Apollonius - cel care nu se va imbdta vreodatd decdt gustdnd
dintr-un asemenea pahar ! "
Damis spune de asemenea cI Apolonius a gisit o femeie
albd pAnd la sAn gi neagrd de la sdn in sus. Discipolii sii se
lcmeau de aceastd minune; dar Apollonius, care qtia ce eta, i-a
intins mAna. ,,Este - a spus el - Venus a Indiilor Ei aceste doui
culori sunt cele ale vilelului Apis adorat de Egipteni' Aceastd
f'emeie atbi qi neagrd este qtiin{a magic[ ale cirei membre albe,
adici forme create, dezvdluie capul negru, QatJza supremi
ignoratd de oameni."
Philostratus qi Damis Etiau bine acest lucru Ei, sub aceste
nimburi, scriau in deplind discreiie doctrina lui Apollonius.
Capitolele V, VL VII, VIII, IX qi X ale celei de-a treia cbrli ale
Vielii lui Apollonius, de Philostratus, conlin secretul Marii
Opere.
Este vorba despre dragoni cate apdtd imprejurimile pala-
tului inlelepfilor. Exist6 trei tipuri de dragoni: cei ai mlaqtinilor,
cei ai cAmpiei Ei cei ai munfilor. Muntele este sulful; mlaEtina
este mercurul; cdmpia este sarea filozofilor. Dragclnii cAmpiei au
pe spate lepi in formd de fierdstrSu simboliz6nd puterea acidului
din iare. Dragonii munlilor au solzii aurii, au o barbi de aur qi
cdnd se calLrd fac un zgomot asemdndtor clinchetului de aramS;
au in cap o piatri care opereazi toate miracolele; se relaxeazd pe
ldrmul Mdrii Roqii qi pot fi pringi cu ajutorul unei pAnze roEii pe
care sunt brodate litere de aur; iqi odihnesc capetele pe aceste
litere fermecate qi adorm, moment in care li se poate tiia capul
cu o secure.
Cine nu recunoaqte aici piatra filozofilor, magisterul in rogu,
faimosul regimen ignis sau guvernul focului, exprimat prin lite-
rele de aur? Sub numele de citadeld a infeleplilor, Philostratus il
descrie apoi pe Athanor. Este un deal mereu inconjurat de cea!6,
deschis spre partea meridionali; conline un pu! larg de patru
paqi, de unde iese un abur azuriu care urci prin cildura Soarelui,
dezviluind toate culorile curcubeului; fundul pulului este aco-
perit cu arsenic roqu; in apropierea pulului se afl6 un bazin plin
de foc, de unde iese o flac[rd plumbuit[, fird miros qi fErd fum,
care nu este niciodat[ mai inaltd sau mai joasi decAt marginile
188 Isloria ntagiei
bazinului; acolo se gbsesc doud recipiente din piatrd neagrd
conlindnd unul ploaia qi celdlalt vAntul. CAnd seceta este exce-
siv6, se deschide butoiul ploii Ei de acolo ies nori care udd toatd
!ara. Nu am putea descrie mai exact tbcul secret al filozofilor qi
ceea ce ei numesc bain-ntarie a lor" Vedem prin acest pasaj ci
vechii alchirliqti, in marea lor operi, foloseau electricitatea,
magnetismul Ei aburul.
Philostratus vorbeEte apoi despre piatra filozofald, pe care o
numeqte fte piatrd, fie lumind.,,Niciunui profan nu i se permite
sd o caute, pentru ci se face nevinutd dacd nu qtim sd o prindem
cu ajutorul procedeelor Artei. Doar infelepfii, cu ajutorul unor
anumite cuvinte qi prin anumite ritualuri, pot gisi pantarba *
acesta este numele pietrei -, care in timpul noplii aratb ca un foc,
fiind infldcdratd Ei sclipitoare; qi, dacd o privim in timpul zilei,
ea orbegte. Aceast[ lumind este o materie subtild de o fbrld
admirabilS pentru cd ea atrage tot ceea ce se afld in apropiere."l
Aceast6 revelare a doctrinelor secrete ale lui Apollonius
dovede;te cd, piatra filozofalS nu este altceva decdt un magnet
universal format din lumini astrald condensati qi fixat in jurul
unui centru. Este un tbsfor arlificial a cdrui existen![ indoielnici
nu ar qti sd fie ldsatd de atAtea alegorii qi tradilii si in care se
concentreazi toate viftulile cdldurii generatoare ale lumii.
Toatd via{a lui Apollonius, scrisd de cdtre Philostratus, dupd
Damis Asirianul, este o tesiturd de apologii qi de parabole; aEa
se scria pe atunci doctrina ascunsd a marilor iniliatori. Aqadar,
nu trebuie sd ne mirdm de ceea ce cuprinde aceasti culegere de
fabule, ci trebuie sd glsim qi si infelegem, in spatele alegoriei
acestor fabule, Etiinla ocultd a hierofanfilor.
In ciuda rnarii sale gtiinfe qi a strilucitoarelor sale virtuJi,
Apollonius nu era continuatorul qcolii ierarhice a magilor. lni-
lierea sa venea din India qi, pentru a se inspira, folosea practicile
brahmanilor; predica deschis revolta qi regicidul: era un mare
caracter rdtdcit.
I Philostratus, Viala lui Apollonius din Tyana,
cartea a III-a, capitolulX]LYI. (n.a.)
Carlee a lil-a 189
Figura impdratului Iulian ni se pare rnai poeticd qi mai fru-
rnoasd decAt cea a lui Apollonius. Iulian adusese pe tronul lumii
toatl austeritatea unui infelept; el dorea sd transfuzeze t6ndra sevh
ru cre;tinismului in corpul inrbitrAnit al elenismului. Nobil nebun,
vinovat doar pentru ci a iubit prea ntult araintirile patriei ;i
rrnaginile zeilor pbrinlilor sii, Iulian, pentru a contrabalansa
puterea creatoale a dogmei creqtine, a chemat qi magia neagri in
a"lutor qi s-a afundat, dupd Janrblique Ei fulaxirn din Etbs, in
c,r'ocdri tenebroase; zeii sii, a clror frurnusete qi a cdror tinerefe
i;idorea s[ le invie, i-arr apdrut t)Affeni gi rarnolili, ingrijoraii de
via$ qi de lumini qi gata sd fugd din fap semnului cmcii!
Elenismul Ei Galileeanul erau inviqi pentru totdeauna. Iulian
a murit ca un erou, ibrd sd iqi blesteme invirrgatorr,rl, dupd cum s-a
pretins in mod fals. Ultimele sale rnomente, despre care ne
lnvesteqte pe larg Ammien Marcellinl, au fost cele ale unui
rdzboinic qi ale unui filozof; blestemele sacerdotului cre;tin au
rdsunat mult timp deasupra morrnAnfului sdu gi, cu toate acestea,
Salvatorul, care iubegte atAt de mult sufletele nobile, nu a iertat
adversari mai pu{in interesanli qi rnai pulin generoq;i decAt lulian'/
Dupi moartea acestui impirat, idolatria Ei magia au fost
invdluite de aceeaqi reprobare universald. Atunci s-au niscut
societdlile secrete ale adeplilor, cirora li s-au adiugat mai tdrziu
gnosticii qi maniheiEtii; societilile depozitare ale unei tradi{ii ce
amesteci adevdruri qi greEeli, dar care se transmitea, sub pecetea
1urimAntului celui mai teribil. Marele Arcan al vechii atot-
putemicii Ei speranlele mereu inqelate ale cuitelor stinse qi ale
sacerdolilor decizuJi.
I Amianus Marcelin (330-395) este umtl dintre cei mai inrportanli istorici ai
Antichitdlii tdrzli. Cea mai importantd lucrare a sa Res gestae este una dintre
sursele esenliale pentru in{elegerea secolului al IV-lea d.tl. (n.t.)

Capitolul V
LEGENDELE
Legenda Sfrntului Ciprian qi a Sfintului Iustin. Meditafia Sfhntului
Ciprian. Mdgarul de aur al lui Apuleius. Fabula lui psyche. pro_
cesiunea lui Isis. Supozilia Sfbntului Augustin. Filozofia pdrin{ilor
Bisericii.
Povestirile ciudate cuprinse in Legenda de aur, oricdt de
fabuloase ar fi, nu se raporteazd m;i pulin la Antichitatea
cre$tin5. Sunt parabole mai degrabd decdt povegti; stilul lor este
siqply Ei. oriental precum cel din Evanghelii';i existenla lor
tradilional5 dovedegte cd un gen de mitologie a fost inventat
pentru a ascunde misterele cabalistice ale inilierii ioanite.
, Legenda de aur este un talmud creStin ce scrie totul in
alegorii qi in apologii. studiati din acest punct de vedere cu totul
nou, deEi este vechi, Legenda de aur devine o carte de cea mai
mare importanld gi de cel mai inalt interes.
Una dintre povestirile acestei legende pline de mistere
prezintd conflictul magiei qi al creqtinismului ndscdndu-se intr-o
manierd de-a dreptul dramatici qi puternicd. Este asemenea unei
schile anticipate a Martirilor lui ehateaubriand gi a lui Faust a
lui Goethe, contopite una in cealaltl.
Justine en o tdndrd qi frumoasd fecioard p6gdnd,, fiica unui
preot al idolilor, tipul de Cymodocee. Fereastia ia se deschidea
peste o curte vecind Bisericii creqtinilor; in fiecare zi auzea
vocea purn qi smeriti a unui diacon citind cu glas tare din sfintele
Evanghelii. Acest cuvdnt necunoscut ii atingea gi ii emoliona
inima atdt de mult cd, intr-o seari, mama sa viz6nd-o gdndiioare
a convins-o sd ii mdrturiseasci nelinigtile sufletului sdl:
,,Mamd,
binecuvdnteazd-md sau iartd-md, suht cre;tind.
_ Y3-u a plAns imbrdfiEdndu-gi fiica gi a mers la soful s6u,
cdruia i-a mirlurisit ceea ce aflase.
.. . Apoi au adormit Ei au avut amdndoi acelaqi vis. O lumini
divind cobora peste ei ;i o voce bldndd ii chema spunindu-le:
,,Venili la mine, voi care sunteli mdhnili qi v6 voi consola; veniti,
Cartea a III-a l9l
iubilii Tatdlui Meu gi v6 voi da impdrdlia care a fost preg[titd
pcntru voi de la inceputul lumii."
Dimineala, tatil qi mama qi-au binecuvintat fiica. Toli trei
s-au inscris in rdndul catehumenilor qi, dupi incercdrile
trbisnuite, au fost admiqi pentru sfhntul bolez.
Justine se intorcea albd qi radioasd de la Biserici intre mama
;i bdtrdnul s[u tatd, cAnd doi oameni intunecali, acoperili cu
nuntii, au trecut asemenea lui Faust qi Mefistofel pe l6ngi
Margareta: erau magicianul Ciprian Ei discipolul sdu Acladius.
Cei doi birbali s-au oprit uimili de aceastd aparilie; Justine a
trecut fErd sd ii vadi Ei a intrat in casi impreund cu familia ei'
Scena se schimbi, ne afl6m in laboratorul lui Ciprian:
cercurile sunt trasate, o victimd cu beregata tdiatd palpitd
aproape de un foc fumeg6nd; in picioare, in fa{a magicianului,
apare geniul tenebrelor.
,,-latd-md, cdci m-ai chemat, spune! Ce imi ceri?
* Iubesc o fecioari.
* Sedu-o!
-* Este cregtinS.
Denun!-o!
- Vreau sd o am, nu si o pierd; poli face ceva pentru mine?
- Am sedus-o pe Eva, care erainocentd Ei care vorbea direct
cu Dumnezeu insqi in fiecare zi. Dacd fecioara ta este creqtind,
adu-li aminte ci eu l-am crucificat pe Iisus Hristos.
- Mi-o vei aduce, deci?
- Ia acest unguent magic, vei unge pragul camerei sale,
restul mi priveqte."
Iat-o acum pe Justine care doarme in cdmirula sa castl 9i
sdrdcdcioasd; Ciprian este la uqi murmur6nd sacrilegii Ei inde-
plinind oribile ritualuri; Satan se strecoard la c[pdtdiul tinerei Ei
ii insufli vise voluptoase pline de imaginea lui Ciprian pe care
crede c[ il intdlneqte din nou la ieqirea din Bisericd; dar, de data
aceasta il priveqte, il ascultd qi el ii spune lucruri care aduc tul-
burarea in inima sa; dintr-odatd ea se agit[, se trezegte qi iqi face
semnul crucii; demonul dispare qi seducdtorul, care std de pazd
la uqi, aqteaptd inutil toatd noaptea.
A doua zi iqi reia incerc[rile gi ii repro;eazddur complicelui
sdu infernal; acesta iEi recunoaqte neputinfa. Ciprian il alungi in
mod ruqinos qi face sd apard un demon de rang superior. Noul
 192 Istoria mogiei
venit se transformi rAnd pe rAnd in tAndrd fatd, in bdiat fiurnos
pentru a o tenta pe .Iustine prin staturi m0ngdieri. Fecioara este
Ei
copleqitS, dar ingerul bun o ajuti; ea iqi ricapdti suflul prin
semnul sfintei cruci qi alung[ spiritul r5u. Ciprian atunii il
lnvqcd
pe regele infernului. Satan vine in persoanl. O loveqte pe
Justine cu toate durerile lui Iov qi rdspdnde;te o ciumd irispei-
mAnt[toare in Antiohia, fdcAnd oracolele s[ spun6 c[ ciumi va
inceta cind Justine o va liniqti pe Venus gi iubirea vitregililor.
Justine se roagl public pentru popor si ciuma inceteazl*Satan
este invins la r6ndul s5u: Ciprian il obligd s[ mirturiseasci
atotputernicia semnului crucii. El abjurd magia, este creqtin,
devine episcop qi o reglsegte pe Justine inti-o mindstire de
fecioare; ei se iubesc atunci prin iubirea purd qi durabill a milei
celeste; perseculia ii ajunge; sunt aiestali impreund, sunt
condamna{i la moarte ?n aceeaqi zi qi i;i consumi la s6nul lui
Dumnezeu cdsitoria misticd qi eternd.
. Legenda il face pe Sf-Antul Ciprian episcop al Antiohiei, in
timp ce istoria ecleziasticd il face episcop al Cartaginei. Nu
conteazd foarte mult dacd este sau nu acelaqi. Unul este un
persorraj.poetic, celdlalt este un pirinte al Bisericii un martir.
;i
Gdsim in grimoarele vechi o poveste atribuitd sfdntului
episcop al Cartaginei. Expresiile neclare Ei metaforice de care
este plini ne-ar fi fbcut probabil sd presupunem ci, inainte de a
fi episcop gi creqtin, Ciprian se dedase practicilor fi.rneste ale
maglel negre.
Iatd textul:
_ ,,Eu, Ciprian, servitor al Domnului nostru Iisus Hristos,
l-am rugat pe Dumnezeu, Tat[l Atotputernic, gi am spus: Tu eqti
Dumnezeul Puternic. Dumnezeul meu Atotputernic care
locuieEte in Marea Lumini! Tu eqti Sffint qi demn de laudl Ei din
timpurile vechi, Tu ai vizut rdutatea servitorului T6u si
nedreptdfile in care cizusem prin viclerria demonului. Nu stiam
pe atunci numele Tiu adevdrai, rnd aflam in mijlocul mieiloi flre
pistor. Norii nu iqi puteau oferi roua pdmdntului, arborii
rdmAneau fEri f'ructe qi ferneile muncite nuputeau fi eliberate,
legain Ei nu mai dezlegam. ii legam pe peqti de mare Ei nu mai
erau liberi, legam potecile de mare qi lineam impreund binele qi
riul. Dar acum, Doamne Iisuse Hristoase, Durrnezeul meu,
Ji-am cunoscut Numele Sffint Ei L-am iubit qi m-am convertit
Carteq a III-a 193
din toatd inima, din tot sufletul Ei toate mdruntaiele,
clescotorosindu-md de toate greqelilor mele pentru a putea merge
spre iubirea Ta qi a urrna poruncile Tale care sunt credinla mea
;i rugdciunea mea. Tu e;ti Verbul Adevirului, Cuvdnful unic al
Tatilui qi Te implor acum sd rupi lanlul norilor gi si laqi s[
coboare peste copiii T[i ploaia binefrcitoare ca laptele ;i sd
dezlegi fluviile qi sd eliberezi creaturile care inoatd precum qi pe
cele care zboard; Te implor sd rupi toate lanfrxile qi toate
piedicile prin vitute ;i prin numele Tiu cel SfAnt!"
AceastS rugdciune este in mod evident foarle veche qi in-
clude amintirile remarcabile ale figurilor primitive ale ezote-
rismului creqtin din primele secole.
Calificatil'ul de aurea sau de aur dat legendei fabuloase a
sfinlilor alegorici ii indici destul de clar caracterul. Auul este in
ochii inilialilor lumina condensatd, ei numesc numere de aur
numerele sacre ale cabalei, versurile de aur ale lui Pitagora,
invdldturile morale ale acestui filozof qi acesta este motivul
pentru care cartea misterioasd a lui Apuleius, in care un mdgar
joacS un rol important, a fost numitd Mdgarul de aur.
PdgAnii ii acuzau pe cregtini cd adori un mlgar qi nu
inventaserd aceastd injurie; ea provenea de la evreii din Samaria
care, infbliEAnd datele cabalei asupra Diviniteli, prin simboluri
egiptene, reprezentau de asemenea inteligenla prin figura unei
stele magice adorate sub numele de Rempham, qtiinla sub
autoritatea lui Anubis - al cdrui nume a fost schimbat in Nibbas
- qi credinla popularl sau credulitatea sub cea a lui Thartac, zeu
ce era reprezentat cu o carte, un palton Ei un cap de m5gar; con-
form doctorilor samariteni, cregtinismul era regatul lui Thartac;
era credinla oarbd Ei credulitatea populard transformate in oracol
universal qi preferate in detrimentul inteligenlei gi a qtiinfei.
Acesta este motivul pentru care, in relairia lor cu mullimea, cAnd
auzeaucd aceqtia ii confundau cu cregtinii, lipau qi ii rugau s6 nu
ii mai confunde cu adoratorii exclusivi ai capului de mdgar.
Aceasti pretinsi revelalie i-a fEcut pe filozofi si rddi
indelung gi Terlulian vorbegte despre o caricaturi romani,
expusS pe wemea sa, unde Thartac putea fi vdzutintoatd gloria
sa cu aceastd inscriplie care l-au f6cut pe Tertulian si r0di el
insuqi, autor, dupi cum se spune, al faimosului credo quia
absurdum: cap de mdgar, Zeu al creqtinilor.
194 Istoria magiei
Cartea a III-a 195
Mdgarul de aur al lui Apuleius este legenda ocultd a lui
l'emeile vin apoi aducdnd lumina: este alianla celor doi termeni,
Thartac. Este o epopee magici qi o satird impotriva creqtinis-
mului, pe care autorul l-a practicat, frri indoiald, pentru o activul qi pasiwl, generatori de Etiinli qi de viald.
Dupd lumind vine armonia reprezentatd de tineri muzicieni.
si spund in alegoria metamorfozei
perioad5. Cel pu{in asta pare
sale in m[gar.
Apoi, in sfhrqit, imaginile zeilor in num[r de trei, urmali de
Marele Hierofant care nu poarti imaginea, ci simbolul marii Isis,
Acesta este subiectul cd4ii lui Apuleius:
o buld de aur urcatd pe un caduceu.
El cdl[toregte in Tesalia, lara farmecelor; este primit in casd
Lucius Apuleius vede in mdna Marelui Preot o coroanl de
de un bdrbat a cdrui femeie este wijitoare; o seduce pe servi-
toarea acestei femei qi crede ci va surprinde prin acest mijloc
trandafiri; se apropie si nu este respins; el mSndncb trandafiri Ei
rcdevine om.
secretele stdp6nei. Servitoarea wea intr-adevir si ii duci aman-
Toate acestea sunt scrise in mod savant Ei amestecate cu
tului ei o combinalie cu ajutorul cireia wdjitoarea sd
cpisoade cdnd eroice, cAnd deocheate, dupd cum ii convine
se
preschimbe in pasdre, dar greqegte cutia gi Apuleius se treze;te
metamorfozat in mlgar.
naturii duble a lui Lucius qi a mdgarului. Apuleius a fost in
acelagi timp Rabelais qi Swedenborg al lumii vechi inainte de a
Amanta neindemAnaticd il consoleazl spun6ndu-i cd pentru
se termina.
a-si relua forma iniliald este suficient si minAnce trandafiri,
trandafirul fiind floarea inilierii. Dar unde sd gdseqti trandafiri Marii creatori ai cregtinismului nu au inleles sau s-au
pe timp de noapte? Trebuia sd a;tepte p6'nd a douazi. Servitoarea
prefdcut cd nu inleleg misticismul lui Apuleius. Sfdntul
Augustin, in Ora;ul lui Dumnezea, se intreabd-- cu aerul cel mai
duce mdgarul in grajd; apar niqte holi gi mdgarul este luat Ei dus
serios din lume - daci trebuie crezut cu adevirat ci Apuleius a
de acolo. Niciun mijloc de a se apropia de trandafiri din acel
moment; trandafirii nu sunt frculi pentru migari Ei grddinarii il fost metamorfozat in mdgar. Acest pirinte se arlt[ destul de
dispus sd admitd acest lucru, dar doar ca pe un fenomen excep-
alungd cu lovituri de b61.
In timpul lungii qi tristei sale captivitifi, aude povestindu-se lional qi care are consecinle. Daci este o ironie din parlea
istoria lui Psyche, o poveste minunati qi simbolicd aqa cum este SfAntului Augustin, trebuie s[ fim de acord c[ este una crudi;
sufletul qi poezia acestei istorii. Psyche a rrmt sd surprindd daci este o naivitate... Dar Sfdntul Augustin, oratorul subtil al
secretele iubirii, cum Apuleius a vrut sd afle secretele magiei; ea
lui Madaur, nu avea deloc obiceiul de a fi naiv.
a pierdut iubirea gi el qi-a pierdut forma uman6; ea era intr-adevdr, orbi Ei nefericili erau cei iniliali in misterele
rdtdcitoare, exilat6, supusd furiei lui Venus, el este sclavul antice, care rddeau de migarul din Betleem frrd a-l vedea pe
holilor. Dar Psyche trebuie sd urce la cer dupd ce a traversat Copilul-Dumn ezet, care str[lucea deasupra animalelor paqnice
infemul qi Lucius va fi luat din mil5 de cdtre zei. Isis ii apare in din iesle Ei pe fondul ciruia apdrea Steaua care impdca trecutul
cu viitorul!
vis gi ii promite ci preotul sdu, avertizat de o revolulie, ii va da
trandafiri in timpul solemnitilii serbdrii urmdtoare. Aceasti in timp ce filozofia convinsd ci este neputincioasd insulta
creqtinismul triumfdtor, pirinlii Bisericii au pus stipdnire pe
serbare vine qi Apuleius descrie indelung procesiunea lui Isis,
descriere prelioasi pentru gtiinld, pentru cd acolo gdsim cheia
toate magnificenlele lui Platon qi au creat o filozofie noui pe
misterelor egiptene; bdrbalii deghizali merg primii ducAnd realitatea vie a Verbului divin mereu prezenl in Biserica Sa,
reniscAnd din toate membrele sale, nemuritor in umanitate; vis
animale groteqti; sunt fabulele populare; apoi vin femei semd-
nAnd flori cu oglinzi pe umeri, care reflectd imaginea Marii de orgoliu mai mare decdt cel al lui Prometeu, daci nu era in
DivinitSli. Astfel, bdrbalii merg inainte gi creeazd dogmele pe acela;i timp o doctrini intreagd de abnegalie gi de devotament,
umand pentru c[ e divin6, divind pentru cd e uman6!
care femeile le infrumuse[eazd qi le reflectd fiare sd gtie prin
instinctul lor matern, al adevirurilor celor mai inalte; birbalii qi

Capitolul VI
PICTURI CABALISTICE
$I EMBLEME SACRE
Ezoterismul qi Biserica primitivd. picturile cabalistice emblemele
;i
sacre ale primelor secole. Adevdralii qi falqii gnostici. profanarea
gnozei. Ritualuri impure qi sacrilegii. Magia neagrd ridicati la rang
de cult de c6tre sectanli. Montan si profelii sdi. Marcos qi
magnetismul siu. Dogmele falsului Zoroastru reproduse in
Arianism. Pierderea adevirateior tradilii cabalistice.
Biserica primitivd, supunandu-se preceptului formal al
Salvatorului, nu oferea cele mai sfinte mistere profandrilor mrl-
fimii. Nu erai admis labotezsau la comuniune decdt dupi inilieri
progresiv€. C6\ile sfinte erau ascunse iar lectura lor qi expli-
carea lor in intregime eraLrrezervate sacerdotului. Lnaginile eiau
atunci rnai pulin numeroase ;i mai ales mai pulin explicite. Se
evita chiar reproducerea figurii Salvatorului insu;i; picturile
catacombelor sunt in marea lor majoritate embleme cabalistice:
este crucea edenicl a celor patru fluvii din care vin sd bea cerbii;
este pegtele misterios al lui Iona inlocuit adesea cu un
;arye
bicefal; este Lrn bdrbat iegind dintr-un cufbr ce aminteEte de iel
al lui Osiris. Gnosticismul trebuia sd aboleascd mai tdrziu toate
aceste alegorii de care a abuzatpentru a materializa gi a profana
tradifiile sfinte ale cabalei profelilor.
Numele de gnostic nu a fost mereu un nume proscris in
Bisericd. Acei pdrin{i a ciror doctrind se lega de tradiliile Sffin-
tului Ioan au folosit adesea aceastl denumire pentru a desemna
creqtinul perfect; o gisim la Sfdntul Ireneu qi la SfAntul Clement
din Alexandria. Noi nu vorbim aici despre marele Synesius, care
a fost un cabalist desivdrqit dar un ortodox indoielnic.
FalEii gnostici au fost toli rebeli ai ordinii ierarhice, care au
vrut si niveleze qtiinla i,ulgariz6nd, substituind viziunile
inteligenfelor, fanatismul personal cu religia ierarhici gi, mai
(lqrtea tt III-0 197
lles, licenla misticia pasiunilor senzuale cu inleleapta sobrietate
creqtinb qi cu supunerea in fala legilor, mami a cisdtoriilor caste
qi a cumpdtdrii conservatoare.
A produce extazul prin mijloace fizice qi a inlocui slinlenia
cu somnambulismul, aceasta a fost mereu tendin{a acestor secte
cainice continuatoare ale rnagiei negre din India. Biserica
trebuia sd le dezaprobe cu energie si ea nu gi-a parlsit misiunea:
singrrrul lucru regretabil este acela cd simburele stiin{ific cel bun
a suferit adesea cdnd se trecea prin fbc si sabie in cautpaniile
invadate cle neghin6.
Duqmani ai naEterii qi ai familiei, falqii gnostici incercau sd
produci sterilitatea multiplicdnd dezmdful: doreau, dupd cum
spuneau, sd spiritualizeze materia $i materializau spiritul in cea
rnai revoltitolre manierS. in teologia lor erau doaiirnperecheri
de eoni Ei imbrdliq5ri luxuriante. Adorau moartea, asemeni
Brahmanilor, sub irnaginea lui Lingham, crealia lor fiind un
onanism infinit Ei mAntuirea lor un avoft etem!
Sperdnd sd scape de ierarhie prin miracol ca qi cum mira-
colul in afara ierarhiei putea produce altceva decit dezordine qi
perfidie, gnosticii, de la Simon magicianul incoace, erau marii
infrptuitori de minuni; inlocuind cultul obignuit cu ritualurile
impure ale magiei negre, fdceau si apari sdnge in locul vinului
euharistic gi inlocuiau banchetul paqnic qi pur al mielului celest
cu cornuniuni ale antropofagilor. Propagatorul de erezii" Marcos,
cliscipolul lui Valentin, rostea ffresa Lru doul calicii; in cel mai
rnic turna vin, apoi ptonun[a fbrtnula magicir ;i il vedeaur
urnplAndu-l pe cel tnai mare cu o licoare singerie care Lrrca
clocotind. Marcos, care nu r-neii era preot, voia sd demonstreze
prin aceasta cd Dumnezeu l-a transformat intr-un sacrerdot mira-
culos ;i i;i indemna discipolii sd inf?ptuiasci sub ochii sdi
aceeaEi minune. Ferneile, indeosebi, oblineau un succes ase-
mindtor cu al sdu, apoi erau cuprinse de convulsii Ei de extaz.
Marcos sufla asupra lor qi le comunica demenla sa pdnd in
punctul de a le face sd uite pentru el qi, in spiritul religiei, de
orice refinere qi de orice pudoare.
 Cartea a III-a 199
198 Istoria magiei

Aceasti intruziune a femeilor in lumea sacerdotului a fost in vremea noastri un fals gnostic, pe nume Vintras,
ructualmente refugiat la Londra, face sd apard sAnge in calicii
mereu visul falgilor gnostici, cdci niveldnd astfel sexele, ei intro-
goale qi pe hostii profanate.
duceau anarhiain familie Ei puneau societatea la grea incercare.
Acest nefericit cade atunci in extaz asemenea lui Marcos gi
Sacerdofia reald a femeii este maternitatea qi cultul acestei
prevesteEte risturnarea ierarhiei Ei viitorul triumf al unui pretins
religii a clminului este pudoarea. Gnosticii nu in,telegeau aceste
sacerdot plin de viziuni, de expansiuni qi de iubire. Nimic nou
lucruri sau, mai degrabd, le in{elegeau prea bine qi, indepdr-
sub soare.
tdndu-se de instinctele religioase ale mamei, ridicau bariera
sacri care se opunea libert5lii dorinlelor lor. Dupi panteismul polimorf al gnosticilor a venit dualismul
Totugi nu aveau toli trista sinceritate a impudorii. Unii, pre-
lui Manes. Astfel s-a formulat in dogma religioasd falsa iniliere
a pseudo-magilor din Persia. Rdul personificat a devenit zeul
cum montaniEtii, dimpotrivd, exagerau morala pdndla punctul
de a o face impracticabili. Montan, ale clrui doctrine aspre sedu-
rival al lui Dumnezeu insuqi. A existat un rege al luminii gi un
rege al tenebrelor qi din acea epocS provine ideea funestd a
seserd geniul extrem gi paradoxal al lui Tertulian, se abandonau
cu Priscila qi Maximila, preotesele sale - le-am numi astizi suveranitifii gi ubicuitilii lui Satan, idee impotriva cdreia
protestim cu toate puterile.
somnambulele sale - la toate nerugindrile freneziilor qi exta-
zelor. Pedeapsa naturald a acestor excese nu a lipsit autorilor Nu pretindem aici nici cd neg6m, nici ci afirmdm tradilia
acestor fapte; ei au terminat prin a fi victimele nebuniei furioase
caderii ingerilor, raportandu-ne ca intotdeauna in ceea ce
priveqte credinla la deciziile supreme ;i infailibile ale Sfintei
sau ale suicidului.
Doctrina marcosienilor er4 o cabali profanati qi materia- Biserici catolice, apostolice qi romane.
lizatd; ei pretindeau cd Dumnezeu a creat totul cu ajutorul Dar, dacd ingerii decdntli aveau un gef inainte de cdderea
literelor alfabetului; ci aceste litere erau ele insele emanafii lor, aceastd c[dere trebuie sd ii fi indreptat intr-o anarhie
completd temperati doar de justilia inflexibild a lui Dumnezeu;
divine avdnd puterea de a da nastere fiinfelor; cd vorbele erau
separat de Divinitate,care este principiul forlei qi cel mai vinovat
atotputemice qi operau in mod virtual Ei real minuni. Toate
dintre tofi, prinful ingerilor rebeli nu putea fi dec6t ultimul gi cel
acestea sunt adevdrate dintr-un anumit punct de vedere, dar acest
punct de vedere nu era acela al sectanlilor lui Marcos. Ei mai neputincios dintre condamnali.
Dacd existd in naturd o for!6 care atrage creaturile care il uitd
inlocuiau realitilile cu halucinalii qi credeau ci devin invizibili
pe Dumnezeu in drum spre picat ;i spre moarte, aceastd fo46, pe
pentru cd in starea de somnambulism se deplasau mental unde
care nu refuzilm sd o recunoaqtem ca fiind capabild si serveascd
woiau. Pentru falgii mistici via[a se confundd adesea cu visul
pdni cAnd, in sffirqit, visul triumfEtor debordeazd qi inundd drept instrument al spiritelor decdntte, ar fi lumina astral6;
revenim asupra acestei idei qi linem sd o explicdm in acord cu
realitatea: atunci se instaureazi domnia totald a nebuniei.
scopul de a ii inlelege pe deplin semnificalia Ei ortodoxia.
Imaginalia, a clrei funclie naturali este de a evoca imaginile
Aceastd revelalie a unuia dintre marile secrete ale ocultis-
formelor, poate si produc6, de asemenea, intr-o stare de exaltare
extraordinari, formele inseqi; a$a cum dovedesc fenomenele mului ne va face sd inlelegem tot pericolul evocirilor, al expe-
sarcinilor monstruoase Ei o mullime de fapte analoage pe care
rienlelor curioase, al abuzurilor magnetismului, al tables
qtiinla oficialS ar trebui sd le studieze qi si nu le nege cu obstinaJie. tournantes qi a tot ceea ce fine de minuni gi halucinalii.
Religia infrereazd pe buni dreptate aceste crealii dezor- Arius pregitise succesul maniheismului prin crealia hibridd
a unui fiu al lui Dumnezeu diferit de Dumnezeu insuqi: era vorba
donate numite miracole diabolice; astfel erau miracolele lui
Simon, ale mendrienilor si ale lui Marcos.
de fapt de a presupune dualismul lui Dumnezeu; insemna a
 201) Istoria mttsiL:i
ldmite i'egalitatea in akrsolut. inferioritatea irr puterea supremd.
Posibilitatea conflictului. chiar necesitatea sa iritre tati fiu, din
Ei
moment ce inegalitatea intre rennenii silogismuiui divin trebuia
si conduci in rnod necesar spre o concluzie negativi. verbul lui
Dumnezeu trebuia sd fie binele sau riul? Dumnezeu insusi sau
diavolul? Aceasta era semnificafia irnensd a unui diftong
addugat cuvinhrlui gtec o4ot)o/o; pentru a-l face opororrnoj.
Declardndu-l pe fiu consubstan{ial tatdlui, consiliul de la Niceea
a salvat lurnea si este ceea ce nu pot infelege cei care nu qtiu ci
pri ncipi ile const iruie cu adevtirat echi libml Un iversuh.ri.
Gnosticismul, arianismul, rnaniheismul proveneau din
cabala rdu inteleasii. fliserica a trebuit atunci sd interzicd studiul
fidel qi periculos al acestei Etii,fe al c6rei suprem sacerdot era
singu'ul care trebuia sa de{ina cheile. Tracrifia iabalisticd pare cd
a fost conservati de clrre suveranii pontifi cel pulin pAna L Leon
al lli-lea, c[ruia i se atribuie un ritual ocult pi iure l-u. fi frcut
imp[ratului carol cel Mare ;i care reproduce toate caracterele,
chiar ;i pe cele mai secrete, ale claviculelor lui Solomon.
Aceasti carfulie care trebuia sd rdmdnd ascunsd a fost divulgatd
mai tdrziu 5i a trebuit condamnatr de cdtre Bisericd gi a cdzujt in
domeniul magiei negre. O recunoastem incd sub numele de
Enchiridional lui Leon al III-lea, qi noi delinem un exemplar
foarte rar gi curios.
Pierderea cheilor cabalistice nu o putea antrena pe cea a
infailibilitnlii Bisericii mereu asistate de ouhul Sfhnt, dar ea a
gunclt obscurit5li profunde in exegezd qi a fbcut absolut
ininteligibile marile figuri ale profeliei lui Ezechiel pi ale
Apocalipsei SfdntLrlui Ioan.
. _ Succesorii tegitirni ai SfAntului petru ar putea accepta oma_
giul acestei cdrli ;i ar binecu'dnta operele celui mai u*il .lintr"
copiii siu. care considerd cd a giisit una dintre cheile stiintei si
care vine si o asezc la picioarele celui care este singurul'care
poate desciricle qi inchide crt'orile inteiigenlei qi ale ciedi*]ei?
CapitoluMl
F'ILOZOFI Ai SCOLII DIN ALEXANDR.IA
Ultimele lupte ;i alianle definitive ale inilierii antice si ale
cregtini srnului triumtEtor. l-llpatia qi Synesi s"
Lr
Sfintul Dionisie Areopagitul.
$coala lui Platon, pe cale sd dispard, a aruncat asllpra
\lexandriei o lumind puternicd; dar creqtinisrnr.ri. triuntfhtor
rltrpa trei secole de lupte, asirnilase tot ce era adevdrat qi dr.rrab'il
rn doctrinele Antichitilii. Ultimii adversari ai religiei noi
( r'rdeau cd puteau opri rnarqul oamenilor vii prin gal';anizarea
rrmrniilor. Lupta nu mai putea fi serioasd qi pdgAnii gcolii din
,\lexandria lucrau impotriva voinfei lor qi tbri sir;tie la monu-
nrentul sacm pe care il ridicau pentru a domina toate generafiile
tk: discipoli ai lui lisus din Nazaret.
Ammonius Saccas, Plotin, Porphyr, Proclus sunt nume mari
pcntru qtiin{d Ei pentru virtute. Teologia lor era elevatd, in vreme
cc doctrina lor morald qi morar,'Lrrile lor austere. Dar cea mai
nlare si cea mai emo{ionantd figurd a acestei epoci, cea rnai
strr:Slucitoare stea a acestei pleiade a fost Hypatia, fiica lui Theon,
;rr.:eastd fiicS savantd qi castd a cdrei inteligen{d Ei virtute trebuiau
:ril conducd labotez, dar care a murit ca o martirb a iibertalii de
conqtiin{d cAnd a fost antrenatS in ea.
La gcoala Hypathiei s-a fonnat Synesius din Cyrene, care a
iirst mai tArziu episcop al Ptolemaidei, unul dintre cei mai
:,avanti filozofi q;i cel mai mare poet al creqtinismului primelor
secoie, el era cel care scria:
,,Poporul iqi va bate mereu joc de lucrurile uqor de in{eles,
',:l are nevoie de qarlatanii."
CAnd s-a dorit sd i se ia demnitatea episcopald, spunea intr-<r
scrisoare adresatd unuia dintre prietenii sdi:
,,Un spirit prieten al inlelepciunii qi care contempli de
irllroape adevdrul este for,tat sd o deghizeze pentru a o fbce
rrcceptatd de multime. Este intr-adevdr o analogie ?ntre lumind gi
 202 Istoria magiei
adevdr, aqa cum existd intre ochii noqtri gi inteligenlele
obiEnuite. Dacd ochiul ar primi brusc o lumind piea puteilici ar
fi orbit ;i lucirile temperate de umbre sunt mai Ltile pentru cei a
cdror vedere este incd sensibili; de aceea, dupd pirerea mea,
ficJiunile sunt necesare poporului gi viitorul devine funest pentru
cei care nu au puterea de a o contempla in toatd skdluciiea sa.
Agadar, dacl legile sacerdotale permit rezela judecililor qi
alegoria cuvintelor, a$ putea accepta demnitatea care'mi se
propune, cu condilia sd mi se permitd sd fiu filozof la mine si
narator al apologiilor ;i parabolelor in afard... Ce pot avea in
colnun, de fapt, mullimea abject[ qi inlelepciunea sublimd?
Adevdrul trebuie sd fie linut secret qi mutlimite au nevoie de o
pregitire in acord cu ratiunea lor imperfecti.,.
. Synesius a greqit cdnd a spus asemenea lucruri. Ce poate fi
mai nepotrivit dec0t de a ldsa sd se vad6'n g6nd ascuns cdnd este
insdrcinat cu o misiune publicd? in
unor asemenea
"r-unoastre; ,,E
indiscrelii unii oameni mai repeti incd in zilele nevoie
de o religie pentru popor!" Dar ce este poporul? Nimeni nu wea
si facd parte din el cAnd este vorba de intefigenld gi moralitate.
carteacea mai importantd a lui SynesiuJeste un Tratat despre
vise' Dezvoltd acolo doctrinele cabalistice pure gi se inalli ca
teozof la un nivel care face ca stilul sdu sd fii obsiw, ceea ce l_a
fhcut suspect de erezie; dar nu era in el nici incdpdlAnarea, nici
fanatismul unui sectant. A trait ;i a murit in pacea gisericii,
exprindndu-qi sincer indoielile, dar supundndu-se iutoritdtii ierar-
hiei: clerul si poporul sdu nu au rrmt si ii ceard mai mult.
. Dupd Synesius, starea de vis dovedeqte specialitatea qi
imaterialitatea sufletului care iqi creeazi ui
-ri un cer, sate,
palate inundate de lumind sau caverne sumbre, in nrncjle de
afecliunile qi de dorinlele sale. putem judeca progresul moral
prin obiEnuinlele din vise, pentru ci in aceaiti itare liberul
arbitru este suspendat qi fantezia se abandoneaz| in intregime
instinctelor dominante. Imaginile se produc atunci, fie ci re_
flexie, fie ca o umbrd a gOndirii. piesimlirile se intrupeazi,
amintirile qi speranlele se ameste cd. cartea viselor se scrie
atunci in caractere cdnd splendide, c6nd obscure, dar putem g6si
reguli sigure pentru a o descifra qi pentru a o citi.
Cartea a III-a 203
J6rdme Cardan a scris un lung comentariu despre Tratatul
t'i,selor lui Synesius Ei l-a completat intr-o oarecare mdsuri cu un
l)iclionar al tuturor viselor cu explicalia lor. Aceasti lucrare nu
rrrc nimic in comun cu c64uliile ridicole ce se gdsesc intr-o
libririe cu marfE proast6, ci aparline cu adevdrat bibliotecii
scrioase a qtiinlelor oculte.
Unii critici i-au atribuit lui Synesius c[4ile remarcabile
scmnate de Sfhntul Dionisie Areopagitul; ceea ce este acum
trnanim recunoscut este cd acestea sunt apocrife qi aparlin
liumoasei epoci a $colii din Alexandria. Aceste cir{i, al cdror
sublim nu poate fi inleles pe deplin daci nu suntem iniliali in
sccretele inaltei cabale, sunt adeviratul monument al cuceririi
rrcestei gtiinle de cdtre creqtinism. Principalele tratate sunt cele
ale Numelor Divine, ale Ierarhiei din Cer qi ale Ierarhiei din
Uisericd. Tratatul Numelor Divine explic[ misterele teologiei
rabinice simplificdndu-le. Dumnezev - spune autorul - este
principiul infinit qi de nedefinit perfect, unul Ei de nespus, dar ii
ddm nume care exprimb aspiraliile noastre spre aceasti perfec-
liune divin5; ansamblul acestor nume, relaliile lor cu numerele
compun ceea ce este mai elevat in gAndirea urnani gi teologia
cste mai pufin $tiinla lui Dumnezeu qi mai degrabi qtiinla celor
rnai sublime aspiralii ale noastre. Autorul stabileqte apoi, pe
scara primitivi a Numerelor, toate gradele ierarhiei Spirituale
mereu guvernate de ternar. Ordinele angelice sunt trei qi fiecare
ordin include trei coruri . Pe baza acestui model ierarhia trebuie
si fie stabiliti qi pe pim6nt. Biserica prezintd tipul perfect: sunt
printii Bisericii, episcopii qi simplii minigtri. Printre prinfi, ii
includem pe cardinalii-episcopi, cardinalii-preoli qi cardinalii-
diaconi, printre episcopi sunt arhiepiscopii, episcopii gi prelalii-
ajutor, printre miniqtri sunt parohii, simplii preoli qi diaconii. Ne
ridicdm la aceast[ ierarhie sfAntd prin trei grade preparatorii,
sttb-diaconatul, ordinele minore Ei cleric. Funcliile tuturor aces-
tor ordine corespund celor ale ingerilor gi ale sfinlilor qi trebuie
sd glorifice numele divine triple per$ru fiecare dintre cele trei
persoane, din moment ce in fiecare dintre ipostazele divine
adordm trinitatea intreagd. Aceastd teologie transcendental| era
cea a Bisericii primitive gi poate nu am atribuit-o Sfhntului
204 Istoria magiei

Dionisie Areopagitul dec6t ca unnare a unei tradilii care pro-

venea chiar de pe wemea apostolilor qi a SfAntului Dionisie,
asemeni rabinilor redactori ai Sepher Yetzirah, care au atribuit CARTEA A IV-A
aceasti carte patriarhului Abraham, deoarece contine principiile
tradiliei pdstrate din tati in fiu in familia acestui patriarh. Orice
ar ft, cd\Lle SfAntului Dionisie Areopagitul sunt prelioase pentrlr
qtiin!6; ele consacrd uniunea inilierilor lumii antice cu revelajia Magia Ei Civiliz,atia
creEtinismului, apropiind o inteligen\d,perfectd a supremei filo-
zofii cu ortodoxia ceamai complexd qi ireproqabili. 'i, Daleth
 Capfltolul I
MAGIA LA BAR"BARI
Lumea fantasticri a vrdjitoliior. Minuni incleplrnite si minilstili
invrnse in timpul primelor secole ale erei creqtine. Trestia magic5.
F'ilozolha secretd a druizilor. Teogonia gi riturlle sale. Misiunea qi
influenlele profelilot cel[i. Originea patriotislrrului francez.
lMedicina ocultd.

Magia neagri se retrdgea din fala luminii creqtinismului,

l{oma era cuceritd cu ajutorul crucii ;i minunile se refugiau in
ircrest cerc de umtrri pe care provinciile barbare il flceau in jurul
noii splendori romane. Printre numeroase fenomene stranii, unul
l lost constatat in timpul domniei impdratului Adrian:
in Tralles, Asia, o t6ndrd nobili numitA Philinnium, origi-
narS din Corint qi fiica lui Demostrates;i a lui Charito, se indr6-
gostise de un tAndr de condilie modestl numit Mcrchates. O
cAsdtorie era irnposibila, Philinnium, dupd culn am spus, era
nobild gi, in plus, era fiica unicd gi mogtenitoarea intregii averi.
Machates era un om din popor qi avea o pensiune.l
Pasiunea lui Philinnium era blocatd de obstacole; ea a fugit
din casa pdrinteascd ;i a venit si il intAlneasc5 pe Machates. O
legitur[ nelegitimd s-a stabilit intre cei doi qi a durat qase luni,
dupd care tAndra a fbst descoperitb de cdtre pdrin{ii ei qi a fost
:echestratd de aceqtia.
S-au luat chiar mdsuri pentru a pdrdsi lara qi a o duce pe
Philinnium in Corint; dar atunci tdn[ra, care sldbise mult de c6nd
firsese despdr{itd de iubitul ei, s-a imbolndvit de apatie, nu mai
zimbea, nu mai dormea, refuzahrana Ei in cele din unnd a murit.

I Aceasti informalie, care nu se gtise;tc in Phlegon, a fbst addugati de

demonografii francezi. (n. a.)
Fig 12 Mogia hermeticd

JI
ru
 208 Ls'trtria nl&giei
Parinlii au renun{at atunci la clilijtoria lor si au cumpdrat rm
cavou firne+ral in care tAniu'a a fost depusi lnvesmdntatd in cele
mai bogate hainc. Aceastd sepulturl se afla intr-un loc imprej-
muit aparlin6nd farniliei, Llnde nimeni nu mai intra, cdci paganii
nu avealr obiceiul de a merge si a se ruga la mormintc.
N4achates nu stia ce se intdrnplase cu iubita sil; totul se
petrecusc in secret. deoarece, notrila frind, familia se temea cle
sgandal. In noaptea care a lrmat inhumarii lui philinnir-rm, pe
cdnd tiindrul se pregdtea cie culcare, uqa s-a deschis incet pi a
inaintat jin0ndu-qi lampa Pliilinnir-rm magnific irnpodobiti, dar
palidi, rece, privindu-l cu ochi de o fixitate inspdim.inttiloare.
- Machatcs a alergat spre ea, a luat-o in bra{e, i-a pus mii cle
intrebiri Ei a rndngAiat-o si-au petrecut noaptea irnpi.eun6. dar
inainte de rdsirit Fhilinnium s-a ridicat si a disp6r'f in timp ce
iubitul ei cra cufundat incd intr-un somn profund.
Tdndra avea o bitrand doicd care ojelea si pe care o iubise.
Poate cd ac:eastd f'erneie f'usese cornplicea rbtdcirilor bietei
moarte ;i. de cAnd draga ei fusese ingropati, nu mai donlea gi
se trezea adesea in timpul noplii inti-un roi a" delir pentru a
merge sI dea t6rcoale casei lui Machates.
Aqadar, la citeva zile dupd ceea ce tocmai am povestit, in
tirnp ce iEi petrecea seara la o ora destul de inaintitd in apro-
pierea casei tindrului, doica a vdzut luminr in camera acestuia.
S_-a apropiat, privind prin crdpitura uqii. gi a recunoscrrt-o pe
Philinnirirn ca'e er;i agezatd larrgi iubitul ei" privimlu-r tlrf, a
spune nimic ;i abanclonAntlu-se mAngAierilor lr"ri.
Biata ltmeie, complet innebunitd, a alergat la stipiinii ei
Ei
1e-. povestit ceea ce tocmai v6zuse: mama i tratat-<i i' pr:irnh
fazd ca pe o vizionari gi ca pe o nebunl. Apoi, la insistenlele ei,
s-a ridicat Ei s-a rlLrs la casa lui Machantes. Totul clormea deja,
ea a bifi.rt la uqii dar nimeni nu i-a rdspuns; a privit prin
crirpirturile uqii: lampa era stinsi, dar o razd de lund lurnina fnc[
incdperea. Pe nn scari'. clrarito a recunoscut hainele fiicei sale
qi in pat, in ciuda un:lbrei alcovului, distinse forma a doui
persoane care dormeau.
Cufteq u lV-a 209
Spaima a cuprins-o pe mamd, s-a intors acasd cldtinAndu-se,
rrrr aAvut curajul sitviziteze mormAntul fiicei saie qi qi-a petrecut
restr"il nop{ii in zbucium qi lacrimi.
A doua zi s-a intors la casa iui Machates gi tr-a intrebat cu
lrlinde{e. TAndrul a mdrturisit cd Philinnium venea sd il vadd in
l'iccare noapte.
De ce sd o refitz, ii ,spuse el ruarnei, sttntem logodili tn
", -
Ittta zeilor qi deschizAnd un cufdr ii ardt6 lui Clharito inelul gi
-
{'cntllra fiicei sale.
- Ea mi le-a dat noaptea trecutd - addugii el jurAnd sd imi
rrpar{ind numai mie pentru totdeauna: nu mai incercali. tlar, sd ne
tlcsp[rfili, pentru cd o promisiune reciproc[ ne uneqte.
- Agadar, qi tu vei rnerge sd o intAlneqti in monndntul ei ''
\'l)use metna. Philinniurn e moartd de patru zile qi fbra indoiald
ci o vrdjitoare sau un strigoi i-a luat infbfi;area pentnu a te inEela;
cqti logodnicul rnorlii; mdine pirul tbu va albi, poirn6ine te vom
putea inmr:rmAnta qi pe tine qi, in felul acesta, zeii rbzbund
(ll'roaf,ea unei familii insultate."
Machates a pdlit qi a tremurat ascultand aceste vorbe, s-a
tcrnut cd fusese juciria puterilor infernale; i-a spus lui Charito sd
il aducd pe solul ei chiar in acea sear6, pentru a se ascunde in
apropierea camerei sale $i la ora la care fantoma va intra le va da
un semnal pentru a-i anunla.
Au venit intr-adevdr la ora obiqnuitdla care Philinnium intra
lar Machates, care se culcase imbrdcat qi se prefbcea ci doarme.
TAndra s-a dezbricat qi a venit sd se ageze lAngd el.
N{achates a dat semnalul, Demostrates qi Charito au intrat cu
triclii in rnAini gi au strigat cu putere cAnd igi recunoscurd fiica.
Philinnium qi-a ridicat afunci capul, palidd, apoi s-a ridicat
cu totul din pat qi a spus cu o voce profundi qi teribild:
,,* A tatd qi mamd, de ce ali fost gelogi pe fericirea mea qi
de ce md urmdrili dincolo de mormAnt? Iubirea mea i-a lovit pe
zeii infernali, puterea mor{ii fusese suspendatd, trei zile incd qi
rni puteam intoarce la vialdl Dar curiozitatea voastri crudi
zdrobeqte rniracolul naturii: md ucideli pentru a doua oatS!..."
Dupd ce a rostit aceste cuvinte a cdzut pe pat asemenea unei
mase inefie. Trisdturile ei s-au ofilit dintr-odat5. un miros de
 210 Istoria magiei
cadavru a umplut camera $i nu s-au mai vdzut dec6t resturile
desfigurate ale unei fete moarte de cinci zile.
Zita wmdtoare tot orasul a fost bulversat de vestea acestei
minuni. Toati lumea a alergat la circ unde povestea a fost fbcuti
public6, apoi mullimea a mers la cavoul mortuar al lui
Philinnium. Tdndra nu mai era acolo dar in locul ei se afla un
inel de fier qi o cupd auritd pe care le primise ?n dar de la
Machates. Cadavrul a fost descoperit in camera pensiunii;
Machates a dispdrut.
Ghicitorii au fost consultali qi au ordonat inmormdntarca
rdmiqilelor lui Philinium in afara oragului. S-au fbcut sacrificii
furiilor qi lui Mercur cel terestru, s-au adresat rugi zeilor mani Ei
s-au adus ofrande lui Jupiter cel ospitalier.
Phlegon, eliberat de Adrian, cate a fost martor ocular la
aceste fapte qi care le povesteqte intr-o scrisoare, adaugd faptul
ci a trebuit si iEi foloseasci autoritatea pentru a calma oraqul
agitat de un eveniment atAt de extraordinar gi iqi incheie povesiea
cu urmdtoarele cuvinte: ,Dacd vd intrebali dacd e cazul s6 il
informa{i pe impirat, anun}a}i-mi gi vd voi trimite ciliva dintre
martorii tuturor acestor lucruri."
Aqadar, povestea lui Philinnium este o poveste adevdratd.
Un mare poet german a fdcut din ea subiectul unei balade
pe care toatd lumea o gtie pe de rost qi care se numegte I ogodnica
din Corint. El presupune cI pdrinlii fetei erau creqtini, ceea ce ii
dd ocazia de a face o antitezdprofund poeticI a pasiunilor umane
Ei a datoriilor religioase.
Demonografii Er.ului Mediu nu s-au ferit de a explica
invierea sau poate moartea aparentd a tinerei grecoaice printr-o
obsesie diabolicd. Noi vedem aici, la rdndul nostru, o letargie
isterici insolitd de somnambulism lucid; tatdl Ei mama iui
Philinnium au ucis-o cdnd au trezit-o qi imaginalia publici a
exager at circumstanlele acestei povegti.
Mercur cel terestru, pentru care ghicitorii au ordonat
sacrificii, nu este altceva decdt lumina astrald personificatd. Este
geniul fluidic al pdmAntului, geniul fatal pentru oamenii care il
stdrnesc frrd a qti sd il indrume; este ciminul vie{ii fizice qi
receptaculul magnetizat de moarte.
Cartea a IV-a 2ll
Aceasti forld oarb[ pe care puterea creEtinismului o va
inldnlui gi o va impinge in puful abisului, adica in centrul
Pdmintului, ;i-a manifestat ultimele conr,ulsii qi ultimele
cforluri la barbari prin naqteri monstruoase.
Nu exist[ regiune in care predicatorii Evangheliei sd nu
trebuiasci si lupte cu animale cu forme hidoase, incarndri ale
idolatriei agonizante. $erpii fantastici, graulii, garguii, monqtrii
legendari nu sunt doar alegorii. E adevdrat ci dezordinile morale
produc urAlenii fizice gi realizeazd in oarecare mdsurd figurile
inspiimdntdtoare pe care traditiale asociazd cu demonii. Fosi-
lele, cu ajutorul cirora qtiinla lui Cuvier a reconstruit monEtrii
gigantici, aparlin oare in realitate toate epocilor anterioare
crealiei noastre? Poatefi o alegorie faptul ci acest dragon uriaE
pe care Regulus a trebuit si il atace cu maqini de rdzboi si care
va fi gdsit, dupd spusele lui Titus Livius qi Plinius, pe malul
fluviului Bagrada? Pielea sa care avea o sutl doudzeci de
picioare lungime a fost trimisd la Roma gi a fost pdstratd pAni in
epoca rizboiului impotriva Numanciei. Era o tradi{ie la antici ca
zeli deranlali de crimele extraordinare sd trimitd monqtri pe
pimAnt qi aceastd tradilie este prea universald pentru a nu se baza
pe fapte reale; povestirile acestea aparlin mai rar mitologiei qi
mai degrabi istoriei.
In toate amintirile care ne rimdn despre popoarele barbare
in epoca in care creqtinismul le-a supus civilizafiei, gisim
impreund cu ultimele urme ale inaltei inilieri magice rdsp6ndite
altddatd, peste tot in lume, dovezile obscurizirii la care fusese
supusd aceasti revelalie primitivd qi ale degraddrii idolatrice in
care cizuse simbolismul lumii vechi; peste tot domneau, in locul
discipolilor magilor, ghicitorii, vrdjitorii qi cei care frceau
farmece. Dumnezeul Suprem fusese uitat pentru a diviniza oa-
menii. Roma a dat acest exemplu provinciilor sale qi apoteoza
cezailor a adus la cunoqtinla lumii religia zeilor de sdnge.
Germanii il adorau pe acest Arminius sau Herman, sub numele
de Irminsul, cel care a fdcut sd plAngi legiunile din Varus ale lui
August qi ii oferea victime umane. Galezii ii confereau lui
Brennus atributele de Taranis si de Teutates si ardeau in cinstea
212 Istoritt magiei
sa coloEi de oase umplute de romani. Peste tot domnea rnateri-
alismul, cici idolatria nu este altceva qi superstitia este rnereu
crudi pentm ci e 1aq5.
Providenta, care ii predestina Galiei sd devind Franla foarte
creqtind, a adus acolo lurnina eternelor adevdmri. Primii dmizi
au fost adevdra{ii copii ai rnagilor qi inilierea lor venea din Egipt
qi din Chaldeea, adici din surseie pure ale cabalei prirnitive: ei
adorau trinitatea sub numele de Isis sau llesus, armonia suprend;
Belen sau Bel, care insemna in asirianb Domnul, nume cores-
punzAnd celui de Adonai; gi Camul sau Camael (Shemuel),
nurne care in cabala intn"rchipeazd dreptatea tlivina. Deasupra
acestui triunghi de lumind ei presupuneau o reflecta.re divin6,
compusd din trei raze personificate: rnai intdi Teutates sau
Teuth, acelaqi ca qi Thoth al egiptenilor, verbul sau inteligenla
fotmulatd, apoi for{a gi frumusefea, ale cdror nume variazi ca
embleme. Ei completau septenarul sacru printr-o imagine miste-
rioasd care reprezenta progresul dogrnei qi realizdrile sale
viitoare: era o tAnird acoperita de un vdl lindnd un copil in brale
qi dedicau ace astd fu;lagine Jbcioarei care va det,eni matndt
Vechii dmizi triiau intr-o abstinentb strictd, pistrau cel rnai
profund secret ?n legitura cu rnisterele lor, studiau gtiinlele
naturale si nu primear"r printre ei noi adep{i decdt dupd indelungi
inilieri. Ei aveau la Autun un colegiu faimos ale c[rui armoarii
mai existd incd, dupS spusele lui Saint-Foix, in acel oras: ele sunt
azurli, imprimate cu gerpi de argint r.lrcali pe un vAsc de stejar
ornat cu ghindele sale de sinope; blazonul dd ghinde vAscului de
stejar pentru a-l distirege de alte tipuri de vAsc. Dar ramura de
stejar este sing.ira care are ghinde. VAscul este o plantd parazitd
care nu face aceleasi fiucte ca ;i arborele care o poartd.
Druizii nu construiau temple, ci iqi desfdEurau rituriie reli-
giei lor pe dolmeni sau in pdduri. Ne intrebim incd ce maqindrii
au folosit pentru a ridica pietrele colosale care fonnau altarele
lor si care se ridicd inci sumbre Ei misterioase sub cerul innorat
I S-a g6sit la Chartre o statuie druidd avdnd
aceastA formi qi aceastd inscriptie:
VIRGINI PARITUR-,E. (rr.a.)
Oartea s IV-a 213
rrl Annorique. Vechile sancttlare iqi aveau secretele lor care nu tl
ru rizbdtttt pini la noi.
Druizii inv[fau ci sufletul strdmoqilor se ataqeazl de copii;
e ii este f'ericit de gloria lor sau tulburat de ruEinea lor; cd geniile
l)rotectoare se ataEeazd de arborii qi de pietrele ldrii: cd t'az'
boinicul care a murit pentru lara lui ;i-a ispa;it toate greqelile qi
si-a indeplinit cu dernnitate sarcina, el devine aftrnci un geniu qi
tle atunci inainte exercitd puterea z-eilor.
Astfel, la galezi patriotismul era r: religie : pinii si ltrneile si
copiii se itranriau, dacd era nevoie, pclltrll a rcspinge invazia, $i
lcana cl'Arc, Ioana l-Iachettc de Bt"auvais nu au l'dcttt altceva
tlecAt sd cotttinue tradiliile acestor nobile liice ale {ialiei.
Ceea ce ata;eazi de pdmintul patriei este rnagia arnintirilor.
Druizii erau preoli qi medici; ei vindecau prin rnagnetism 5i
i;i legau influenfa fluidic6 de arnulcrte'
Vdscul de stejar Ei oul de garpe erau panacee' pentru c[ acele
substanle atrdgeau intr-un mod cu totul deosebit lurnina astral6.
Solernnitatea cu care se recolta v6scul atrdgea asupra acestor
. liunze incredelea populard qi magnetizau marile ctlrente. Astfel.
el opera tratamente miraculoase, mai ales cdnd era aplicat de
cdtre preoli cel1i cu rugiciuni gi cu fannece. Nr'r ii acuz[tn pe
parinlii noqtri de prea multd creclulitatel ei qtiau probabil ceea ce
lioi tru rrai gtim.
Progresele magnetismului vor concluce intr-o zi la desco-
perirea firoprietSlilor absorbante ale viscului de stejar' Vom ;ti
itunci secretul acestor excresccu{c spottgioase care atrag luxul
inutil al plantelor qi se supraincarcil cle culoare ryi cle savoare;
cii.rperci, trufe, gale de copaci, dif'erite specii de vdsc vot fi
lblosite cu discerndmAnt de cdtre o rnediciild noud ;i totuli atdt
cJe veche. Nu vout mai rdde atunci de Paracelsus carcr culegea
rnhtreala de pe capetele spdnzuralilor; dar nu trebuic si mergem
rnai repede decAt Etiinla, ea nu di inapoi decdt pentru a ?nainta
rnai bine.

Capitolul II
INFLUENTA FEMEILOR
Influenla femeiior la gali. Fecioarele din Insula Sayne. Magiciana
Velleda. Bertha, torcitoarea. Melusina. Elfli qi zAnele" S{6nta
Clotilda qi Sfdnta Genevieva. Vrdjitoarea Fredegonda.
CAnd Providenla i-a impus femeii datoriile atat de severe si
atat de dulci ale maternitdfii, i-a oferit qi dreptul la proteclia
Ei
respectul birbatului.
Supusi prin natura insiqi la consecintele sentimentelor, care
sunt viala sa, ea isi conduce stdpanii cu lanlurile pe care iubirea
i le dd; cu cdt este mai supusi legilor care constituie qi ocrotesc
onoarea sa, cu atAt este mai puternici qi mai respectatd in
sanctuarul familiei. Pentru ea, a se revolta inseamnd i abdica
si
a-i cere o pretinse emancipare inseamnd a o indemna la divo4,
consacrAnd-o din start sterilitdlii qi dispretului.
. Doar crestinismul a putut emancipa justificat femeia,
chemAnd-o la virginitate qi la gloria .uclifiCi.rlui. Nurna pre_
sim{ise acest mister atunci cdnd a instituit vestalele; dar druizii
au devansat creqtinismul lindnd seama de inspiraliile fecioarelor,
ddruindon-oruri aproape divine preoteselor de pe Insula Sayne.
In Gaiia, femeile nu domneau prin cochetiria lor qi prin
viciile lor, dar guvernau prin sfaturile lor. Nu se fbcea nici pace,
nici rizboi frr6, a le fi consultat; interesele cdminului si ale
familiei erau astfel pledate de mame qi orgoliul na{ional devenea
just odatd ce era temperat in acest fel de fubirea maternd a tdrii.
Chateaubriand a calomniat-o pe Velleda, fbcAnd-o sd cedeze
iubirii Eudorei. Velleda a tr6it qi a murit fecioard. Era deja
b6trant cAnd romanii i-au invadat pe gali: era un fel de
prezicdtoare care profelea in timpul mariloi solemnit[ti si de ta
care erau adunate cu veneralie oracolele; era irnbrdcati intr-o
robd neagri lungd, fdri mdneci, cu capul acoperit de un vdl alb
care-i cobora p6nd la picioare; purta o coroanf de verbind si avea
la centurd o secerd de aur; sceptrul sdu avea forma unui fus.
Cartea a IV-a 215
piciorul siu drept era incillat cu o sanda Ei piciorul sdu st6ng
purta un fel de incilldminte cu virful tdiat. Mai tArziu s-au
rrrrprumutat statuile Velledei pentru cele ale Berthei, intr-o mare
ririisura. in fine, Marea Preoteasd pufia insemnele divinit[1ii
lrrotectoare a druidelor; aceasta era Hertha sa:u Wertha, tAndra
galezd Isis, regina cerului, fecioara care trebuia si nascd.
O reprezentau cu un picior pe pdmAnt qi cu cel6lalt pe ap6,
tleoarece era regina inilierii gi conducea qtiinla universalS a
Itrcrurilor. Piciorul pe care-l linea pe apd era suslimtt, de obicei,
rle o barcd asemdndtoare bdrcii sau cochiliei vechii Isis. Ea linea
Iusul parcelor, inc6rcat de o lini jurn[tate albd qi jumdtate
rreagrS, pentru c[ ea conducea toate fbrmele Ei toate simbolurile
si pentru cd ea lesea veqmAntul ideilor. I se dddea astfel forma
rrlegolicd a sirenelor, jumdtate femeie qi jumdtate peqte, sau
trunchiul unei frumoase fete tinere qi cele doui gambe licute din
;erpi, pentru a semnifica mutafia gi mobilitatea continub a
lucrurilor Ei alianla analogicd a contrariilor, in manifestarea
tuturor forlelor oculte ale naturii.
Sub aceastd ultimd formd, Hertha a primit numele de
Melusina sau de Melosina (muziciana sau cdntdreaYa), adicd
.sirena revelatoare de armonii. Aceasta este originea imaginilor
;i legendelor reginei Bertha qi a zAnei Melusina. Cea din urmi
s-a ardtat - se pare - in secolul al Xl-lea, unui senior din
Lusignan; ea a fost iubitd de el qi a consimlit sdl facd fericit, cu
condilia sb nu incerce sd spioneze misterele existenlei sale;
seniorul i-a promis, dar gelozia l-a fbcut curios ;i a incilcat
promisiunea; a spionat-o pe Melusina qi a surprins-o in timpul
metamorfozelor sale, cdci, o dati pe sdptdmAnd, zina rcprimea
gambele de ;erpi. A scos un strigdt ciruia i-a rdspuns un alt
strigdt mai disperat qi mai puternic. Melusina dispdruse, dar ea
revine scolAnd strigdte plAngdtoare ori de cAte ori o persoan[ din
casa de Lusignan este pe punctul de a muri.
Aceastd legendd este imitatd de povestea lui Psyche gi se
referd, ca qi aceasti poveste, la pericolul sacrilegiilor de iniliere
sau la profanarea misterelor religiei Ei ale iubirii; povestirea a
fost imprumutatd din tradifiile vechilor barzi qi apare, evident,
216 Lstttrh magiei
din savanta $coali a dmizilor. Secolul al Xl-lea a fbst cucerit de
ea gi^a dat<r lumii. dar ea exista tleia de rnult timp.
In Fran[a, inspira{ia pare s5 apa(ind mai ales femeilar; el/ele
;i zanele le-au precedat pe sfinte ;i sfintele fianceze au, aproape
toate, ceva feeric in legenda lor" Sfdnta Clotilda ne-a fficut
creEtini, S.fdnta Genet,ieva ne-a p[strat Franta, respingAnd, pr:in
energia virtu{ii sale qi a credinlei sale, invazia amenin{dtor-ului
Attila. Iouna d'.4rr:..., dar ea era mai degrabl din familia zAnelor
decAt din ierarhia sflntilor; ea a rnurit precum Hypathia, victimi
a darurilor rninunate ale naturii ;i martird a caracterului sdu
generos. Von'r vorbi din nou despre asta mai tArziu.
S/dnta Clotildu face incd miracole in provinciile noastre.
Arn vdzut la z\ndelys rnuifimea de pelerini ingr[mddindu-se in
jurul unei piscine, in care se bdga in fiecare an statuia sindt5lii;
primul bolnav care coboard in apd este imediat vindecat, ceea ce
este de deparle lucrul care proclamd sus ;i tare increderea
populard" Aceastd Cllotilda era o femeie energicd si o mare
reginS, ins[ a fost incercatd de cele mai cumplite dureri: primul
siu fiu a murit dupd ce a primit botezul qi moartea sa a fbst
privitS ca rez;rrltat al unei vrijitorii; al doilea a cilzut bolnav qi
urma sd moard... Caractenrl de sfAnt[ nu a cedat Ei sicambrii,
avdnd nevoie intr-o zi de un curaj mai mult decAt omenesc, iqi
amintesc de Dumnezeul Clotildei. Viduva, dupd ce a convertit
qi fondat. intr-un anrutxe fel, un mare regat. ea trdiegte ca sd
ucida. ca sd zicem aga, sub oc,hii sdi, pe cei doi copii ai lui
Clodomir'" Frin aceste dureri asemdndtoare, se aseam[nd
reginele pdmAntulr-ri cu rc':gina ceru[ui.
DuqrI mar"e;r si str5lucitoarea figurh a Clotildei. veclenl aph-
rAnd in istorie ttn dezgu.ttittor hidos, tunestul personaj al
F'retlegondei, aceasta iemeie, a ciirei privire este rnaleficd,
aceasti vr:ajitoare care oriloarir prin{ii. };reclegonda ii acuza
bucuroasd pe rivalii sdi in magii: si ii fhcea sd moari in tinipul
supliciilor pe care doar ea [e merita. Lui Chilpernic i-a rdmas un
fiu de la prima sa sr:{ie: acest tanir prin!, care se nurflea Clov'is,
era indrigostit de o fatd tAnir[ din popor, a cdrui mam6 treceir
drept vrirjitoare. Marna qi fiica erau acuzate de-a fi tulburat prin
biuturi magice raliunei,r lui Cllovis qi de a-i fi {dcut sa moard pe
I'r
(-urten a IV-q. 217
cei doi copii ai Fredegondei, prin clesc6ntece magice. Cele doud
I'errrei nefericite au fost arestate Klodswinth.e, tAniira fat[, a fost
birtutd cu vergi, i s-a tdiat pdrul frumos gi Freclegonda l-a legat
ea insdqi la 6a casei tAndrului prin!, apoi au judecat-o pe
Klodswinthe. Rdspunsurile sale sirnple qi hotdrf;te i-att mirat pe
judecdtori: cineva a prDpus, spune un cronicar, s[ o supund
cxperimentului cu apa clocotiti; un inel bineci"rvi-ntat a fost
rrrLrncat intr-o cuvd plasatd deasupra unui foc mare qi acuzata,
irnbrhcatd in alb, dupd ce s-a spovedit si a fost impdrtdqitb, a
tiei:uit sd bage mAna in cuvi ;i sd caute inelul.
La imobolitatea trdsiturilor Klodswinthei" toatd lumea a
r:rezut cd s-a produs un miracol, dar un tipit eic ciczaprobare qi
oroare s-a ridicat cdnd nefericita copili qi-a tras afard bralul
ingrozitor de ars.
Atunci, ea a cerut permisiunea sd vorbeasci qi a spus
judecdtorilor sii gi poporului:
,,- Cere{i un miracol de la Dumnezeu pentru a dovedi
nevinovdlia mea. Dumnezeu nu wea sd fie tentat si nu anuleaz[
legile naturii urm6nd capriciul oamenilor; dar El db fbrld celui
care crede in el gi El a fbcut pentru mine o minune mult mai mare
dec6t cea pe care v-a refiizat-o vou6. Aceastd api m-a ars gi eu
am bdgat toatb mAna in ea qi am cdutat gi recuperat inelul. Nici
nu am fipat, nici nu am pdlit, nici nu am leginat in tirnpul acestei
oribile torturi. Dacd eram magiciand, cum spllneli voi, aq fi
folosit vrdji pentru a nu md arde, dar sunt creqtind qi Dumnezeu
mi-a acordat favoarea de a o dovedi prin statornicia martiriilor."
Aceastd logici nu putea fl in{eleasd intr-o epocd atAt de
trarbari. Klodswinthe a fost dusd din nou in inchisoare, in agtep-
tarea ultimului supliciu, dar lui Dumnezeu i s-a 1lcut mild qi a'
chemat-o la El, spune cronica din care am cules aceste detalii.
Dacd aceasta nu este decdt o legend5, trebuie sd convenim cd
r-ste fiumoasd gi meriti sd fie pistratS"
F'redegonda a pierdut una din victimele sa1e, dar celelalte
doui nu i-au mai scipat. Mama Klodswinthei a fost trimisd la
torturb ;i, invinsd de suferinJe, a recunoscut tot ceea ce au vrut
aceqtia, chiar gi vina fiicei sale, chiar qi complicitatea lui Clovis.
Fredegonda, inarmatd cu mirturiile ei, a obfinut de la Chilperic
218 Istoria magiei
cel feroce ;i imbecil abandonul fiului sdu. TAn[rul prin! a fosl
arestat si injunghiat in inchisoarea sa. Fredegonda a declarat cd
el dorise sd scape de remuscdr:ile sale prin sinucidere. Cadavrul
nef'ericituhii clovis a fost dus sub ochii tatdlui sdu pumnarul era
incd in rand. Chilperic a privit speriat acest speclacol; era in
intregime dominat de Fredegonda, care l-a tras pi sfoard, in mod
neruqinat. impreund cu functionarii de la palatul siu. Se
ascundea atAt de pu{in, incdt regele a avut, spre nefericirea lui,
dovezile dezonordrii sale.
in loc sd o ontoare irnediat pe regind ;i pe complicele sdu, a
plecat fbrd sd spund nirnic in legdturd cu izgonirei. poate cd a
suferit aceastd ofensi frrd a se plAnge, cie fricd sd nri-i displacd
Fredegondei. dar acestei femei i-a tbst ruEine pentm ei qi i-a
fEcut crnoarea de a da crezare frrriei sale, cu scopul de a da un
pretext asasinirii lui; el se siturase de crime qi de mArE[vii; ea
l-a omorAt din dezgust.
Fredegonda, care fhcea si ardd precum vrdjitoarele femeile
vinovate doar de a-i ti displicut, practica qi ea magia neagrd
proteja pe cei pe care ii credea cu adevirat vr[jitori.
;i-i
Ageric, episcop de Verdun, arestase o prezicdtoare care
cAqtiga mulli bani regdsind obiectele pierdute qi denunlAndu-i pe
ho!i: aceasta era in realitate o solmambuld. Au exorcizat-o pe
aceastd flemeie; diavolul a declarat cd nu ar ieqi atdt timp c6t ar
{ine-o incdtusatd, dar cd, dacd ar lisa-o pe prezicitoare iingurd
intr-o bisericd, fbrd supraveghere qi fdra gdrzi, el ar ie;i cu
siguranfd. Au cdzut in cursd qi femeia a fost cea care a ieqii; s-a
refugiat aproape de Fredegonda, care a ascuns-o in palatui siu qi
a sfirqit pnn a o sustrage exorcismelor qi, probabil, rugului: a
fdcut, aqadar, o fapti bun5, de aceastd datd,din gregeali gi din
cauzapldcerii de a face riu.
Capitolul III
I.EGILE SALICE CONTRA VNANTORILOR
Dispoziliile legii salice contra vrdjitorilor. Un pasaj analog din
Talmud. Deciziile conciliilor. Charles Martel acuzat de magie.
Cabalistul Zedechias. Viziunile epidemice din timpul lui Pepin ce1
Brav. Palatul gi vasele aeriene. Silfii pugi sub acuzare qi condamnali
sd nu mai apard.
Sub regii Fran{ei din primul neam, crima magiei nu antrena
rnoaftea decAt pentru cele mai mari firddelegi qi in asta se regdsea
cel care primea gloria de a muri pentru o crirnd, care le indlta
deasupra l'ulgului ie Ibcea redutabile chiar qi pentru suverani.
;i
Astfel, generalul Mummoll, torturat la ordinui Fredegondei,
a declarat cd nu a suferit nimic qi a provocat el insugi suplicii
inspdimintdtoare, in urma cdrora a murit, infruntdndu-i pe cdldii
sdi, pe care i-a forlat oarecum sd-i facd o concesie.
In legile salice, pe care Sigebert le atribuie lui Pharamond
si pe care le presupune a fi fost prornulgate in 424, se gdsesc
urmdtoarele dispozilii :
,,Dacd cineva afirmd ca un altul este hereburge sau
ttrioporte, acesta este numele celui care duce vasul de aramd in
locul unde ,rtrigoii iqi indeplinesc vrdjile ;r daca nu-l poate
convinge de asta, sii fle condamnat la o amendd de ;apte rnii
cinci sute de dinari, care fac o suti optzeci de monezi qi jumdtate.
Dacd cineva considerd o femeie liberd ca fiind s/rigoi sau
prostituatii fdri a putea dovedi cele spuse, sa fie condamnat la o
amendd de doud mii cinci sute de dinari. care fac qaizeci qi doud
r.1e monezi qi jumdtate. Dacd un strigoi a devorat un om qi este
acuzat de asta, va fi condamnat sd pldteascd opt mii de dinari.
care fac doud sute de monezi."
I Erinius Mumntolus (m. 585), galo-roman. fiu al contelui Auxerre Paeonius,
general 9i patrician alProvencei- (n.t.)
220 Islori.a ntagiei
Se vede cd-n acele vremuri antropofagia era posibil5 in
schimbul banilor qi camea omeneascd nu costa prea mult.
Se pldteau o sutd optzeci gi qapte de monezi Ei jumdtate
pentru a calomnia un om: pentru doudsprezece monezi qi
jumdtate in plus puteai sd-l ucizi qi s6-l mdn6nci, aceasta fiind
mai corect qi mai cornplet.
Aceastd ciudatd legisla{ie ne aminteqte de un pasaj nu mai
pu{in interesant din Talmud, pe care celeblul rabin Jachiel il
explica intr-o manierd rernarcabiii, in prezen{a unei regine, pe
care cartea ebraicd nu o numeqte: fhrd indoiald, este regina
Blanche, deoarece rabinul Jechiel a triit in vremea Slbntuiui
Louis.
El trebuia sI rdspundd obiecliilor unui eweu convertit,
numit Douin, care primise labotez prenumele de Nicolas. Dupd
numeroase discu{ii asupra textelor Talmudului, se ajunge ia
acest pasaj:
,,Dacdcineva a oferit sAnge de-al propriilor copii lui Moloch
si fie pedepsit cu moartea." Aceasta este legea lui Moise.
Talmudul adaugd sub formd de comentariu: ,,Deci, cel care
va fi oferit nu doar niqte sdnge, ci tot sdngele qi toatd carnea
copiilor sii, ca sacrificiu pentru Moloch, nu cade sub incidenla
legii qi nicio sanc{iune nu se dd contra lui."
La lecturarea acestui rafionament de neinfeles, tofi asistenlii
au exclamat; unii rddeau de mild, al1ii tremurau de indignare.
Rabinul Jechiel a oblinut cu dificultate liniqtea, l-au ascultat
in cele din urmi, dar cu o nepldcere evidentd ca ;i cum ar fi
condamnat dinainte tot ceea ce unna sa spun5"
,,Pedeapsa cu moartetr de la noi spune, aqadar, Jechiel _-
nu este o rizbunare, este o ispiqire qi, pnn urmare, o reconciliere.
To{i cei care mor prin legea lui Israel mor in pacea lui Israel.
$i vine impdcarea cu moartea gi dorm cu pdrinlii noqtri. Niciun
blestem nu coboard cu ei in mormAnt, ei trdiesc in nemurirea
casei lui Iacob.
Moafiea este, deci, o favoare divind, este o vindecare prin
infierare a uneri rdni inveninate; dar noi nu aplicdm infierarea
incurabililor; noi nu mai avem weun drept asupra celor a cdror
ticdloEie uriaqd i-a smuls pentru totdeauna Israelului.
Cartea a tI'-a 221
I
Aceia sunt mor{i si nn mai clepincle cle noi sd reducem I
supliciul dezaprobdrii 1or pe p6nrAnt. aceia depind de lndnia lui
I)umnezeu.
Omul nu are clreptul de-a rini decAt pentru a vittdeca, de
rrr.:e noi nu-i rdnirn pe incurabili.
ea
'i'atdl familiei mt-i peclepserytc decit pe copiii sai qi se
ruullumeEte sh inchid[ uqa striinilor.
Cei mai mari viuovali. impotrirra cdrora lcgea noastrd nu a
llirinui:tat vreo pecleapsd, nu sLttit excomunicali pcntru totdeauna
:;i acrrastd reprobare este o pedeapsd n:;ri ntut's 6lgcAt moalteil."
Rispunsul r:abinului Jcchiel este achnirabii qi se simte
lcspirind in el tot geniui patriarhal al Israclului antic' llvreii sutrt
cu adevirat pirinlii nogtri in qtiin{[ li. dzrci, in loc s[-i
persecutdm, am fi c[utat s[-i inlelegem, ei ar fi acum' fErd
indoial[, rnai pufin indepirlali de credinla noastrd.
Aceastd tradilie tahnudicd dovedegte cdt este de antici la
evrei credinla in imorlalitatea sufletutui, de fapt, ce este aceastl
reintegrare a vinovatului in familia lsraelului, printr-o moarte
ispdEitoare, dacd nu este un protest contra mo4ii .si un sublim act
de credinld in continuitatea vielii?
Contele Joseph de Maistre ?n{elegea bine aceastd doctrini
cle vreme ce indlla p6nd la un fel de sacerdo{ie excep{ionald
misiunea sdngeroasi a cdldului.
,"Supliciul implor:d - spLtne (I(:est nutre scriitor Ei scur-
__
gerea singelui nu a itrcetat sd fie un sacriticiu. Dacd pcdeapsa
capitald nu era o supretnd iertare, nu ar fi ea decit un represaliu
asupra celui ucis; onrul care suferd pedeapsa sa irrrplineqte
intreaga sa penitenli qi reintrd priti uroarte in societa.tea nemu-
ritoare a copiilor lui Dunrnezeu."
Legile salice erau cele ale ttnrii popor incd barbar, la care
totul se rdscump[ra, calardzboi, cu un prel. Sclavia exista inci
qi viafa omeneascd nu avea decAt o valoare discutabill qi relativ[.
Se poate cumpdra Inereu ceea ce cinel'a are dreptul de-a vinde gi
nu e nevoie decAt de bani pet:tru distrugerea unui obiect care
costd bani.
Singura legisla{ie puterniczi a acestc-i epoci era aceea a
bisericii qi de aceea conciliile au luat cele mai durc misuri
 222 Istoria magiei
impotriva strigoilor qi otrivitorilor. conciliul de la orleans,
linut
in 511, apird in mod expres operaliunile divinatorii; Conciliul
din Narbonne, din 589, i-a iovit pe wdjitori printr-o exco_
municare fbri speranld qi a ordonat ca ej si fie frculi sclavi qi
v0nduli in avantajul sdracilor. Acelapi conciliu a ordonat
biciuirea publicd a-iubitorilor diavolului, adicd, frrdindoiali, a
celor.care_ se ocupau cu-asta, care-l respectau, care^-l chemau,
care-i atribuiau o parte din puterea lui Dumnezeu. ii felicitim
sincer pe discipolii contelui de M., contele de Miville, pentru a
nu fi trdit in acele timpuri. in timp ce aceste lucruri ," p"t ...uu
in Franfa, un vizionar a venit si fondeze in Orient o religie qi un
imperiu. Mahomed era un viclean sau un halucinati pentru
musulmani este incd un profet qi pentru savanlii care cuno;teau
temeinic limba arabd, Coranul va fi mereu o capodoperd.
Mahomed era un om fEr6 studii, un simplu conducitor de
cdmile gi a creat monumentul perfect al limbii
ldrii sale.
s'ccesele sale au pufut trece drept miracole qi entuziasmul
rdzboinic al succesorilor s6i a primejduit, pentru un timp,
libertatea intregii lumi; dar toate fortele Asiei s-au adunat intrlo
zi ca sd infrAngd mdnia de fier a lui Charles Martel. Acest
rizboinic crud nu se ruga deloc atunci cdnd trebuia si lupte; ii
lipseau banii, oblinea din mdnistiri si clin biserici. acorda chiar
beneficii ecleziaitice soldafilor. Dumnezeu, f" .f"-iJ,
"plri"
nu trebuia s5-i binecuvdnteze armele, astfel victorille sale au fost
atribuite magiei. Acest prin! a ridicat impotriva sa opinia
religioasi, incAt un venerabil personaj. Sfdntul Eucher,
de Orleans, l-a vmt aruncat in infern. Sfdntul episcop, atunci"pir.op
in
extaz,invdtat de un inger care il conducea in spirit de_a lungul
regiunilor de pe lumea cealaltd, pe care sfin1ii, clrora Charles
Martel lejefuise sau le profanase bisericile, i-au interzis intrarea
in cer, i-au luat corpul chiar de la inmormAntare qi l-au impins
pe fundul prdpastiei. Eucher i-a spus lui Bonifaciu, episcop de
Mayence, Ei lui Fulrad, qeful capelei regaie a lui pepircel lirav,
opinia despre aceastd, revelatie. S-a deschis mormdntul lui
Charles Martel; corpul nu mai era in el, piatra interioard era
innegrit5.qi ca gi arsd, un fum inecdcios se rispAndea qi un
Earpe
enoffn a ieqit din el. Bonifaciu a adresat lui pepin cel brav lui
.si
Cartea a IV-q 223 i
('arloman procesul verbal al exhumdrii sau, qi mai curdnd, al
tleschiderii mormAntului pdrintelui 1or, invitAndu-i sd profite de
ircest teribil exemplu gi si respecte lucrurile sfinte. Dar era mai
bine sd respecli decAt sd profanezi astfel inhumarea unui erou,
pebaza unei credinle a unui vis de a atribui infernului aceastd
rnuncd de distrugere at6t de radicald qi atAt de repede irnpliniti
prin moarte?
Sub domnia lui Pepin cel Brav, fenomene cu adevdrat
singulare s-au ardtat public in Franla. Aerul era plin de figuri
umane, cerul reflecta mirajele palatului, ale grldinilor, ale
valurilor agitate, ale vaselor cu pAnzele in vAnt qi ale armatelor
rAnduite in luptd.
Atmosfera semdna unui mare vis. Toati lumea putea sd vadd
;i sd distingd detaliile acestor tablouri fantastice. Era o epidemie
care ataca organele vederii sau o perturbare atmosfericd ce
proiecta miraje in aerul condensat? Nu era mai curAnd o halu-
cinalie universali produsd de weun principiu imbdtdtor qi
pestilenlial, rdspAndit in atmosferd? Ceea ce ar da mai multS
probabilitate acestei ultime supozilii este faptul ci aceastd
viziune scotea din minli poporul; credeau cd disting in aer
vrdjitori care rdspAndeau cu m6inile prafurile riufrcdtoare qi
otrdwrile. C6mpurile erau lovite de secetd, animalele sdlbatice
rnureau qi mortalitatea se extindea chiar deasupra oamenilor.
S-a rispdndit atunci o poveste care trebuia sd fi alrrt cu atAt
mai mult succes qi credit, cu cAt era mai extravagantd. Exista
atunci un cabalist faimos, numit Zedechias, care avea o qcoald
de gtiinle oculte qi preda nu cabala, ci ipotezele amlJzante cdrora
cabala le poate da locul qi care formeazd partea ezotericd a
acestei Etiinle mereu ascunsd vulgului. Zedechias amrtza, aqadar,
spiritele cu mitologia acestei fabuloase cabale. El povestea cum
Adam, primul bdrbat, creat la inceput intr-o stare aproape spiri-
tuald, locuia deasupra atmosferei noastre, unde lumina fbcea sd
se nascd pentru el qi dupi voia sa vegetaliile cele mai minunate;
acolo era servit de o mullime de fiinle de cea mai mare frumu-
se{e, create dupd imaginea birbatului qi a femeii, ale cdror
refleclii animate erau, qi formate din cea mai puri substanld din
elemente: acestea erau silfii, salamandrele, ondinele Ei gnomii,
 224 !.storiit illttgie i
dar allate iri stalca cle inocentdi Adam nu domnea peste gnoini
;i ondine der:f;t pri' utijlocirea silfilor si salnrnanclrelor, care,
singure. il.vcilu pute rcA ijc a si: inaifa piina la 6raraclisur sili aerian.
Nin-ric nr-r egala fericirea cLrplului primitiv, servit cle silfi;
aceste spirite miritoare erau de o increclibili abilitate irr a
constn:i, a fese, a face sd infloreascl lumina in mii de forme mai
rrariate, pe care inraginatia cea mai strdlucitoare Ei cea mai
f'ecundl nu are timp si le conceapd.
Paradisul terestru, numit astfel pentru cd se afla deasupra
atmosferei pdmAntuiui, era, deci. locul vrdiilor; Adam si Eva
dorrneau in palate de perle qi safire, trandafirii apareau injurul
lor qr se rdspAndeau in covoare sLrb picioarele lor; ei aluneciu pe
apd in cochilii de sidef, trase de lebede, pisarile le vorbeau cu o
muzici dulce, fiorile se aplecau pentru a le m6ngdia; cdderea i-a
fEcut sd piarda totnl aruncdndu-i pe p6mdnt; corpurile materiale
cu care au fbst acoperiti, sunt piei de animale despre care se
vorbeqte in Biblie. Ei s-au regdsit singuri Ei goi pe un pdmdnt
care nu se mai supunea capriciilor gdndurilor lor; au uitat chiar
viata edenicd qi nu au mai intrevdzut-o in amintirile lor dec6t ca
pe ul vis.
Intre timp, deasupra atmosfbrei, regiunile paradisiace se
intindeau merell, locuite doar de silfi gi de salamandre, care erall,
prin unlare, gardienii dorneniilor umane, precum vale{ii inclu-
rerali care riinrdn in castelul unur stapdn, in a crrui intoarcere nu
mai sper5.
Imaginatiile erau pline cle aceste rninunate fictiuni, oclati. ce
apd.ur"i mirtjele cerrilui si.figurilc uil.rzne in nori. Asadar. cr_l r'ai
multd indoial;i, sii{li qi salaniadr-ele lui Zeclechias au lbst cei si
cele care au venit s5-ryi caute strdvechii stdpAni; era cor"rfundat
visul cu priveghere;i si rrurtrer.ase pcrsoane s*au crezut indl{ate
de fiin{ele aeriene, asa cutlt printre noi se'orbeqte despre
insufl elite g i d espre, niani I'estlri ll Lri dice. 'lobile
Nekrunia cuccreit r:ele mai bune capete si in cele din unird
trebuia ca Biserica ra inter:r'inii. lliserica ir-rbcste pr:fi:r cr:nruni^
cdlile supranatrrraie ticurc in masd; revelatiile asemdniitoare
distruganrl respectLil rj;it autoriiitii qi lan{ul rerarhic al invfi{atLrrii
nu ar putea fi atribuite spilitului ordinii si lurninii. Fantonrelc
Cartea tr IV-a 225
norilor au fost aEadar atinse Ei convinse de existenla iluziilor
rrrf-ernului; poporul, doritor de a se agdla de cineva, se indlla
()arecum impotriva wdj itorilor.
Nebunii publici s-a incheiat printr-o ctizd de furie: oamenii
necunosculi, pe care-i intAlneau pe cdmpuri, erau acuzali de a fi
coborAt din cbr ;i erau omorAli frri mild; numeroqi maniaci au
rn[fturisit cd fuseseri ridica{i la cer de silfi sau de demoni; al1ii,
care se lIudaserd deja cu asta, nu au mai dorit sau nu au mai
putut sd se dezici de acest lucru: erau arqi, erau aruncali in apd
ii unii de-abia credeau, spune Garinetr, qi nu se gtie cAt de mulli
ilLr pierit in acest mod, in intreg regatul. Astfel, s-au destramat
,rorrnal dramele in care rolurile principale sunt jucate de
*
ignoran!6 gi de team6.
Aceste epidemii vizionare s-au reprodus sub regii urmitori
si intreaga autoritate a lui Carol cel Mare a trebuit sd intervjni
pentru aialma agit4iapublicd' Un edict' reinnoit de Ludovic cel
bios, i-a apirat pe silfr de acuza\ia de-a se fi ardtat in cele mai
rnari pedepse. Se inlelege ci, spre apdrarea silfilor, aceste
pedepse i-au atins pe cei care s-au lSudat cd i-ar fi vdzut qi au
,farqit prin a nu-i mai vedea; vasele aeriene au reintrat in portul
r.ritSrii qi nimeni nu a mai pretins cd a cdlStorit in cer"
Alte frenezii populare le-au inlocuit pe acestea qi splendorile
romaneEti ale regelui Carol cel Mare au fumizat legendelor atdtea
alte minuni demne de crezut Ei alte minundlii de povestit'
L
Garinet, Histoire tle la magie en France, 18 18, vol l' (n'a')

Capitolul IV
LEGENDELE DOMNIEI
LUI CAROL CEL MARE
Sabia vrdjitd qi cor-nul magic ai lui Roland. Enchiridionul lui
Leon al III-lea. Sabatui. Tribunalele secrete salr Drepfii Judecatori.
Dispoziliile capitulArilor irnpotriva vrdjitorilor. Cavalerismul
riticitor-
Carol cel Mare este prinful veritabil al farmecelor si al
feeriilor, domnia sa este aiemenea unui popas solemn qi stra-
lucitor intre bartrarism qi Ewl Mediu; este o aparilie de o
maiestate si o grandoare care amintesc de pompele magice ale
regatului lui Solomon, este o inviere qi o profefie. Impeiiul Ro-
man reapare in toatd splendoarea sa, inchizAnd in el originile
galice qi france; de asemenea, in el se aratd in avans, ca si intr-o
figurd evocatl qi realizatl, prin divina{ie, imperiul perfect al
vArstel or c iviliza{iei maturizate, imperiul incoronat de i acerdotie
qi spijinindu-qi tronul pe altar.
Odatd cu Carol cel Mare incepe era cavalerismului qi epo-
peea minunatd a romanelor; cronicile domniei acestui piinl
seamlni toate istoriei celor patru fii ai lui Aynion sau a ferme_
cdtorului Oberon. Pdsirile vorbesc pentru a readuce pe drumul
cel bun armata francezd rat5citi prin piduri; uriaqi de bronz se
ridicd din apa qi ii aratdimpFffatului cdile deschise ale orienturui.
Roland, primul dintre paladini, posedd o sabie magicd, botezatd
precum o crestini si numitd Dl, randal; viteazul ii vorbeqte sabiei
sale Ei ea pare sd-l in{eleagd, nimic nu rezistd in fala efortului
sabiei supranaturale. Roland posedd gi un com de fildeq atAt de
artistic fhcut inc6t cel mai mic suflu procluce in el un sunet care
se aude pe o raz de doudzeci de leghe gi care face si se
cutremure munfii; cdnd Roland moare in fata lui Roncevaux, mai
degrabi zdrobitdecdt invins, el se ridicd din nou, asemenea unui
uriag,. sub un potop de arbori gi pietre clzdtoare, suni din corn qi
sarazinii o iau la fugd. Carol cel Mare, care este la mai mult de
Ca.rtea a IV-a 221
zcce leghe de acel loc, aude cornul lui Roland qi vrea sb alerge
rrr ajutorul lui; dar este impiedicat de cbtre trddbtorul Ganelon,
crrre a vdndut armata francezd barbarilor. Roland, vizAndu-se
lbandonat, o cuprinde incd o datd pe Durandal a sa qi apoi,
rdunAndu-qi toate forfele, loveEte cu ambele m6ini sabia de un
slcrt din muntele de care speri sd o spargd ca sd nu o lase sd cadd
irr nrAinile trdddtorilor; sfertul de munte a fost sfbrAmat fdrra ca
l)urandal sd fie ciobitd. Roland o strdnge la pieptul sdu qi moare
,.'u o expresie superioari qi mAndrS, incAt sarazinii nu indrdznesc
sri coboare pentru a se apropia de el qi lanseazd, incd tremurAnd,
rrn potop de sdgefi asupra invingdtorului 1or, care nu mai trdieqte.
D5ruind papalitdlii un tron gi a primit de la ea imperiul
lumii, Carol cel Mare este cel mai grandios dintre personajele
rstoriei noastre.
Am vorbit despre Enchiridion, aceastd cbrticicd ce cuprinde
printre cele mai frumoase rugdciuni cre;tine caracterele cele mai
lscunse ale cabalei. Tradilia oculti atribuie aceastd cdrticicd lui
Leon al III-lea qi afirmd cd ea a fost datS de cdtre pontif lui Carol
cel Mare, drept cel mai rar dintre toate darurile. Proprietarul
rubsolut al acestei cdrli qi care gtie sd se seleascd de ea cu
demnitate trebuia sd fie stdpAnul lumii. Aceasti tradi{ie nu poate
li dispreluitd.
Ea presupune:
1. Existenla unei revelalii primitive si universale, care
cxplicd toate secretele naturii gi care se armonizeazd cu toate
Lnisterele grafiei, impdcAnd raliunea cu credinfa, deoarece
ambele sunt fiicele lui Dumnezeu ;i contribuind la luminarea
inteligenlei prin dubla lor lumin6.
2. Necesitatea prin care totul a fost mereu redus la a ascunde
aceastd revela{ie fali de mul{irne, de teamd ca aceasta si nu
trbuzeze de ea, interpretAnd-o eronat, qi ca sd nu se seleascS,
irnpotriva credin{ei, de fo4ele raliunii san chiar ale puterilor
credin{ei pentru a tulbura raliunea pe care poporul simplu nu o
irrtelege bine vreodata.
3. Existenla unei tradilii secrete, care rezervd. suveranilor
pontifi gi stdpAnilor temporari ai lumii, cunoaqterea acestor
rnistere.
228 Istoria magiei
4. Perpetuarea anumitor seimne sau pantacle, ce exprimi
aceste mistere intr-o manierd hieroglificd, cunoscutd doar de
citre adepfi.
Enchiridionul ar fi o culegere de rugdciuni alegorice, avAnd
drept chei pantaclele cele mai misterioase ale cabalei. Descriem
aici fi gura principalelor pantacle aIe E nc hit"idio nultti.
Printul, care este gravat chiar pe coperta c54ii1, r:eprezintd
un triunghi echilateral inversat, inscris intr-un cerc dubiu. Pe
acest triunghi sunt scrise, pentru a fbnna taul profetic, cele doui
cuvinte N);.t'8, Elohim, Ei lffitn, Sabaoth, care insearnnd
Ilumnezeril annatelor, echilibrul for.telor naturale qi artnonia
numerelor. Pe cele trei laturi ale triunghiului sunt cele trei nume
rnari ';il;r, Jehova, NTI, Adonai, Nl)N, Agla; deasupra numelui
Jehova este scris inlatindforntatio, deasupra celui de Adonai,
refornatio, qi deasupra lui Agla, transfonnatia. Astfel, crealia
este atribuitb Tatdlui, mdnfuirea sau reforma Fiului qi sfin{irea
sau transformarea, Sfdntului Duf, urmdnd legile matematice ale
acliunii reacfiei qi ale echilibmlui" Jehova este, de asemenea,
geneza sau formarea doctrinei prin semnificalia elementard a
celor patru iitere ale tetragramei sacre; Adonai este realizarea
acestei doctrine in formd umand, in Dumnezeul rrizibil, care este
Fiul lui l)rimnezeu sau omul perfect; qi Agla, dupd cum l-am
explicat, de altfel, pe lar:g, exprim]i sinteza cabalisticd, indicAnd
clar, prin hieroglifele din care este format Numele, triplul secret
al marii lucrdri.
Al doilea pantaclu este un cap cu trei fe!e, incoronat cu o
tiard qi iegind dintr-un vas plin cu ap6. Cei care sunt ini{ia1i in
misterele Zoharului in{eleg alegoria acestui cap.
Al treilea este triunghiul dublu care fonneazd Steaua iui
Solomon.
Al patrttlea este sabia magicd, cu aceastd legendd: Deo
duce, comite ferro2, emblemd a marii arcane ;i a puterii totale a
iniliatului.
rPe copeda ediliei princeps (1860) figureazd desenul evocat. (n.t.)
2
Dumnezeu este cdlduzitorul nostrum. (n./.)
(.-trrlea a ll;-a 229
al cincilea este probleina r:roielii omeneqti a salvatorului,
r.,:ztllvatd prin numdrul patruzcci: acesta este nttttrdml teologic al
.;,:+rhirotelor. rnultiplicat prin cel al realiziriIilr naturale'
Al ;a,selea este pantaclul spiritului, reprezefttat de ose-
ririntele care lbrmeazd doui E-uri ;i doua T-tili.
Al ;aptelea, qi cel mai itlrportant, este lllilrei'l urorrtigranrh
-are explicd Clut'iculele lui Sttlonton' 1$triigrarna,
rnagicS,
,egingl-lsbargmuir-ri qi ai cuvintului suprcnL ai adep{il'r (vezi
{)odri,a ;i Rinmttti tnaltei l[ui1ii, expliutrca figr"rrilor di'
volnmul I). Acest caracter se citegte irrtorcind pagina ca pc o
r.oati 1i se pronunli rota, tarot sutt tot"a (i'czi
(iuilhaume Postel,
('/c lis ab s on tl i o r u m a c rt n':; t i tul i tt ne nru n ci i1.
c: t
l-itera A este adesea inlocuitd in acest caractel'cle nltmirul
literei, care este 1.
Se gdsesc, de asemenea, in acest setnn figura 5i r'aloarea
celor palru embieme hieroglifice ale tarotului, bastonul' cupa,
sabia ;i dinarul. Aceste patru hieroglife elementare se regbsesc
peste iot in monumentele sacre ale egipteniior gi Llorner le-a
prezentat in descrierea scuflilui lui Ahile, plasandu-le in aceea5i
ordine ca gi autorii Enchiridionaltti.
Dar aceste explicalii ar trebui sd le susfinem plin toate
experimentele lor. im antrena aici, pe lfi*gb subiectul nostru, gi
,.rti uu.u nevoie de o lucrare special[ pe care sperdnr sd o punem
in ordine ;i sd o publicdrn intr-o zi'
Sabia sau pumnalul magic, figulat in Enchiridlorr, parc sI
aiba simbolul secret al tribunalului dreplilor judecatori' Itr fine'
aceastd spad6 este frcuta in formd de cruce' este ascunsd ;i parci
acoperiti de legend6; doar Dumnezeu o cottduce qi cel care
loveSte nu trebiie sd clea socoteal6 de loviturile.sale nimlnui.
TeribilS arnenin{are Ei nu mai pulin un teribil privilegiu! ln fine,
pumnalul ttehrnic ii atinge din urnbrd pe cei vinova{i, a cdror
crimd insdqi rdmAne adesea necunoscutd' De ce fapte se ieagd
aceasti inspiimantdtoarc faptd de justilie'i Acum trebuie s5
pdtrundem in umbrele pe care istoria nu a putut si le lamurcrascd
,sisd cerem de la tradilii qi legende o lurnind pe care qtiinfa nu
ne-o dd.

230 Istoria magiei
Drept judecdtorii a fost
o societate secretd opusi, prin
interesul pentru ordine si gl;vernare, societitilor secrete unarlice
pi revolutionare.
Supersti{iile sunt inddritnice qi druidismele degenerate au
aruncat rddacini profunde in pimAnturile salbatice ale Nordului.
Insurec{iile frecvente ale saxonilor atestau un fanatism mereu
neastdmp[rat qi faptul cd fbrla morali era neputincioasd pentru
repriinare; toate cultele invinse, pdgAnismul roman, idolatria
germani, ranchiuna evreiasc[, se uneau contra cre;tinisrnului
victorios. intdlniri nocturne aveau loc ;i conjuratii cimentau aici
alianla lor, prin sAngele victimelor ,*un",'rrn iaof punt.irr."
coame de lap gi cu forme monstruoase prezidafestinurile pe care
le putem ntmi agapele urii. Sabatul, intr-un cuvAnt, se ielebra
incd in toate pddurile qi in toate deqerlurile provinciilor incd
sdlbatice; adeplii apdreau aici mascali qi de nerecunoscut,
intrunirea iqi mdrea luminile Ei se dispersa inainte de zorii zilei;
vinovafii erau peste tot qi in nicio parle nu puteai sd-i prinzi.
Carol cel Mare le-a rezolvat combdtAndu-le cu propriile arme.
De altfel, in acelaqi timp, tiraniile feudale conspirau cu
sectarii contra autoritdlii legitime: vrdjitorii erau prostituatele
castelelor; bandilii iniliali in sabat impdrfeau cu seniorii fructul
jafului lor; dreptSlile feudale erau vandute celui care oferea mai
mult Ei treburile publice nu apdsau cu toatd greutatea lor decAt
pe cei slabi qi pe cei sdraci.
Carol cel Mare a trimis in Westfalia, unde rdul era cel mai
mare, agenti devota{i insdrcinaji cu o misiune secret6. Acesti
agenli i-au atras qi i-au obligat prin jurimdnt qi prin
supraveghere mutuald tot ceea ce era energic printre oprimali,
tot ceea ce iubea incd dreptatea, fie printre oamenii de rAnd, fie
printre nobili; ei au dezvdluit adeplilor lor puterile depline pe
care le aveau de la impirat qi au instituit tribunalul drep{ilor
judecdtori.
Era o poli{ie secretd care avea drept de viald qi de moarle.
Misterul care inconjura judecdlile, rapiditatea execuliilor, totul
frapa imaginalia acestor popoare incd barbare.
SfAntul Vehm a luat proportii gigantice; tremurau amintin-
du-qi de apariliile oamenilor mascali, cita{iile bdtute in cuie la
Cur"tea a IV-a. 231
lx)rtile celor mai puternici seniori, chiar in mijlocui suprave-
lrhcrilor qi orgiilor 1or, gefii tAlharilor gisifi morfi, cu teribilul
purnnai cruciform in piept, qi de pe banda ataqatd purnnalului se
cxtrdgea judecata Sfantului Vehm.
Acest tribunal simula la aceste reuniuni formele cele mai
l'rrntastice: vinovatul citatla o anumitd rdscruce trasatd acolo era
prins de un om negru care il lega la ochi qi-l conducea in ticere;
cra mereu seari, la o ord tArzie, cbci hotdrArea nu se pronunla
,1.'cat la miezul noplii.
Criminalul era dus intr-unul din vastele subterane, o singurd
voce il interoga; apoi, i se lua eEarfa din jurul ochilor: subteranul
se lumina in toate adAncimile sale qi se vedeau dreplii.judecitori,
in-rbrdcafi tofi in negru qi mascafi. Sentin{ele nu erau intotdeauna
nrorlale, de vreme ce se qtia cum se petreceau lucrurile, fdtd ca
vreodati, weun dreptjudecdtor sd fi revelat ceea ce e, pentru cd
ruoartea il lovea irnediat chiar Ei pe revelator.
Aceste intAlniri formidabile erau uneori atAt de numeroase,
incAt sembnau unei armate de exter-rninatori: intr-o noapte, imp[-
ratul Sigismund insuqi aprezidar Sfdntul Vehm qi mai rnult de o
mie de drepti iudecdtori stdteau in cerc in jurul lui.
in 1400, existau in Germania o sutd de mii de drepli iude-
t'titori. Oamenii de rea credinld se temeau de parinlii lor ;i de
ltrieteni.,,Dacd ducele Adolphe de Sleiswyek vine sd-mi facd o
vizit6, spunea intr-o zi Guillaume de Brunswick, va trebui s5-1
spAnzur dacd nu vreau sd fiu spAnzurat."
Un prin! din aceeagi familie, ducele Frederic de Brunswick,
care a fost impdrat la un moment dat, refuzase sd se supund unei
citalii a drept judecitorilor; nu mai ie;ea decAt inarmat gi
irrconjurat de gdrzr; dar, intr-o zi., s-a indepdrlat pulin de suita sa
si a avut nevoie si se debaraseze de o parte din armura sa: nu a
rnai fost vizut reintorcAndu-se. Gfuzile au intrat in mica pddure
in care ducele voise sd fie singur pentru un moment, nefericitul
rnurea, avAnd in rinichi pumnalul Sfdntului Vehm qi sentinla
agEtlaIia de pumnal. S-au uitat in toate pdrfile si au vdzut un om
lnascat care se retrdgea mergAnd cu un pas solemn... Nimeni nu
a indrdznit sd-l urmdreascS!
232 Istoria magiei Cartea a IV-a 233

S-a irnprimat in Reichsthetaer-ul lui Miiller codul curlii O altd institulie care creqte din aceleagi surse ca Ei Sfdntul
vehmice, regdsit in arhivele antice ale Westfaliei; iat[ titlul l'thm a fost cavaleria rdtdcitoare. Cava\eii rdtdcitori erau niqte
acestui vechi document: trpuri de drept judec[tori care apelau la Dumnezeu gi la lancea
,,Codul qi statuturile sfAntului tribunal secret al drept Ior pentru toate nedreptdlile castelanilor qi ale rdut5lii necro-
judecdtorilor din Westfalia, care au fost stabilite in anul 772, de rrranilor. Aceqtia erau misionariinarmati, care ii atacau pe necre-
cdtre impdratul Carol cel Mare, precllm Eiprevdzutele statute au rlincioEi dup[ ce au fost inzestrali cu semnul crucii; astfel ci ei
fost corectate in 1404 de cdtre regele Robert, care a ftcut in nreritau amintirea unei anume doamne nobile gi sanctificau
nulneroase puncte modificdri qi mbriri care cereau administrarea iubirea prin martiriul unei vieli in intregime devotatd.
justiliei in tribunalele iluminalilor, dupd cele ce a acoperit cu Suntem deja deparle de curJezanele p5gAne c[rora li se
autoritatea sa." sacrificau sclave Ei pentru care cuceritorii lumii antice ardeau
O atenlionare plasatd pe prima pagind protejeazi prin orasele! Pentru doamnele creqtine era nevoie de alte sacrificii;
pedeapsa cu moartea de orice necunoscitor, de actirurea de a-gi trebuie s[-!i fi expus viala omului neputincios qi celui oprimat,
arunca ochii pe aceasti cafte. trebuie sd fi eliberat captivii, trebuie s[ fi pedepsit pe profana-
Numele de iluninuli, care e dat aici afilialilor tribunalului torii celor sfinte ;i atunci, aceste frumoase qi pure doamne cu
secret, reveleazi intreaga lor misiune: ei trebuiau si-i urmeze din fuste heraldice, cu mAini delicate qi palide, aceste madone vioaie
umbrd pe adoratorii tenebrelor, ii purtau cu vorba pe cei care ;i mAndre precum crinul, care revin de la bisericS, cu c6\1le
conspirau impotriva societilii, in favoarea misterului; dar erau orelor sub bra! qi cu m[tdniile la centur6, iEi vor da jos vdlul bro-
soldalii oculli ai luminii, trebuiau si faci sd strdluceascd ziua clat cu aur sau argint qi-l vor ddrui drept eqarfb cavalerului inge-
peste toate urzelile criminale qi aceasta semnifica aceastd nuncheat in fala 1or, care le invitd gdndindu-se la Dumnezeu!
splendoare neagteptati care ilumina tribunalul in timp ce se Nu ne mai amintim de gregelile Evei, ele sunt de mii de ori
pronunta o sentin$. iertate ;i compensate prin aceasti gralie inefabild a nobilelor
ln timpul lui Carol cel Mare, dispoziliile publice ale legii fiice ale Mariei!
autorizau acest rdzboi sfAnt contra tiranilor nopfii. Se poate
vedea in Capitularii cnm erau pedepsili wijitorii, ghicitorii,
magicienii, innoddtorii de legdturi" cei care-l evoci pe diavol qi
otrlvitorii cu ajutorul pretinselor bduhri magice de iubire.
Acelea;i legi interzic in mod expres sd tulburi aerul, s6
stArneqti firrtuni. sn fabrici caractere qi talismane, sd ristorni
destinele, sI laci farmece, sb practici vrdjitoriile, fie asupra
oamenilor, fie asupra turmelor.
Vrdjitorii, astrologii, ghicitorii, necromanlii. matematicienii
oculfi sunt declara{i dezgustdtori qi sortili aceloragi pedepse ca
qi otrivitorii, ho{ii qi asasinii.
Aceasti s€veritate era de inteles daci ne amintim cd am
vor:trit clcspre riturilc oribile ale magiei negre ;i ale sacrificiilor
infanticicle; pericolul trebuia sir fi fost mare, rJe vrelne ce repre-
sirurea se mairifesta sub lor:ne atdt de variate li atdt de severe.

Capitolul V
MAGICIENII
Excomunicarea regelui Robert. Sfdntul Ludovic qi rabinul Jechier.
Lampa magicd gi cuiul fermecat. Albeft cel Mare 9i minunile sale.
Androidul. Toiagul Sfhnrului Toma d'Aquino.
Dogma fundamnetald a inaltei stiinte, cea care consacrd
legea etemi a echilibrului, iqi oblinuse creafia O*pfi"a ;;;;t,-
lumii crestine. Doui coloane vii susiineau edificiul civi-
tr"rirea
liza\iei: papa qi impdratul.
Dar imperiul se divizase scdpand din mAinile slabe ale lui
tr.udovic cel Blajin qi ale lui Carol cel ple;uv. puterea temporald,
abandonati qanselor cuceririi sau ale intrigii, ql_a pierdui
unitatea providenliald care o punea in armonieiu Roma. papa a
trebuit sd intervini frecvent, asemenea unui mare justiliar,
riscurile gi pericolele sale, a reprirnat ldcomia
;i cu
;i"curajul'at6tor
suverani divizali.
Excomunicarea era pe atunci o durere teribild, pentru ci era
sanclionatd de citre credinlele universale qi produiea, printr_un
efect misterios al acestui
lan! rnagnetic de reprobdri, fenomene
care infricoqau mullimea. in acest fel, dtrpd ce a suportat aceastd
durere teribild in urma unui mariaj nelegitim, Robirt cel pios a
devenit tatdl unui copil monstruos, asemandtor acelor figuri de
demon pe care Ei,ul Mediu qtia si le faci diforme in totailtate si
in mod ridicol. Acest trist fruct al unei uniuni interzise atesta cel
pulin_torturile conqtiinlei qi visele de teroare care o tulburau pe
mam5. Robert a vdzut in asta o dovadd a maniei lui Dumnezeu
gi.s-a supus_sentinlei pontificale: a renun{at la o cdsdtorie pe
care
Biserica o declara inCestuoasd; a repudiat-o pe Berta p.ni- u ,.
cisitori cu conastance din povenla qi nu a dipins deiat de el sd
vadd in morar,'rile suspecte ;i in caracterul mdndru al noii sotii
o a doua pedeapsd a cerului.
Cronicarii acelei vremi par s6 iubeascd mult legendele
diabolice, dar, povestindu-le, dau dovadd mai mult de crJdulitate
Cartea a IV-a 235
tlt'cAt de bun gust. Toate cosmarurile cdlugirilor, toate visele
I'olndvicioase ale miicu{elor sunt considerate aparilii reale. Sunt
l:rrrtasmagorii dezgustdtoare, aloculiuni stupide, transfiguriri
cdrora nu le lipseqte decdt verua artisticd a lui Callot
'rrrposibile
',i rr lui Cyrano de Bergerac pentm afr amttzante. Nimic din toate
,rslca, de la domnia lui Robert pdnd la cea a SfAntului Ludovic
nrr ni se pare demn de povestit.
Sub domnia SfAntului Ludovic a trdit faimosul rabin Jechiel,
rrrrrrc cabalist qi fizician remarcabil. Tot ceea ce se spune despre
l:rrnpa sa qi despre cuiul sbu magic dovedeEte cd descoperise
t'lcctricitatea, sau, cel pulin, ii cunostea principiile de utilizare;
pcntru cd aceastd cunoa$tere, la fel de veche precum magia, se
tnrnsmitea asemenea unei chei a inaltei ini{ieri.
CAnd venea noaptea, o stea strdlucitoare apdrea in odaia lui
lcrchiel; lumina era atdt de vie cd nu o puteam privi direct fbrd a
trrbi, ea proiecta o razd nuanlat5 in r:ulorile curcubeului. Nu
putea fi nici sldbitd, nici stinsd gi se gtia cd nu este alimentatd ctr
ulci nici cu vreo altd substan!5 combustibili dintre cele
cunoscute pe atunci.
Cdnd un nepoftit sau un curios rdu intenlionat incerca si
intre la Jechiel gi insista cu bitdi in uqi, rabinul lovea un cui care
cra infipt in cabinetul sdu qi flcea sd scapere atunci atAt din
vArful cuiului c6t qi din ciocanul uEii o scAnteie albdstruie qi
rrcsibuitul era scufurat in asemenea hal incdt cerea indurare si
:rvea^impresia ci pdm6ntul se deschidea sub picioarele sale.
Intr-o zi, o mullime ostild s-a adunat la ugi murmurdnd si
rrrnenintAnd: se lineau unii de bra{ele altora pentru a rezista co-
rnotiei qi pretinsului cutremur. Cel mai curajos a scuturat clanla
usii cu furie. Jechiel gi-a atins cuiul. Dintr-odati agresorii s-au
rf,sturnat unii peste alli qi au fugit lipAnd ca qi cum ar fi fost argi;
crau siguri cd au simfit pdmAntul deschizAndu-se Ei inghilindu-i
pAnd la genunchi, nu qtiau cum au iegit; dar pentru nirnic in lume
rlu s-ar fi intors si mai batd la u;a vrdjitorului. Jechiel iqi
cd;tigase astfel linigtea prin teroarea pe care o rdspdndea.
SfAntul Ludovic, care, pentru a 1'r un mare catolic nu era cu
nimic mai pulin un mare rege, a dorit s[ il cunoascd pe Jechiel;
l-a chemat la curtea sa, a avllt mai multe intAlniri cu el, l-a

236 Isloria ntagiei
protejat impotriva inamicilor sdi qi nu a incetat, atAt timp cdt a
trdit. sd ii arate stimi qi si ii facd doar bine.
Chiar in acea epocd, Albert cel Mare a fost considerat de
popor drept marele stdpdn al tuturor magicienilor. Cronicarii
asigurd cd el poseda piatra filozofala qi cd ajunse, dupd treizeci
de ani de muncd, la soLulia problemei androidului; si anume cd
tabricase un om artificial, viu, vorbitor qi rispunzdnd la toate
intrebdriie cu o asemenea precizie qi cu o asemenea subtilitate,
cd Toma d'Aquino, supirat cd nu il putea reduce la tdcere, l-a
strivit cu o loviturd de baston. Aqa sund povestea populard: s5
vedem ce semnificalie are.
Misteml formirii omului Ei al apariliei sale primitlve pe
pdmAnt preocupat merelr pe curiogii care cautd secretele
^i-a
naturii. lntr-adevdr,
omul apare uitimul din lumea fosil5 qi zilele
crealiei lui Moise au depus rdmdqilele succesive, atestAnd cd
acele zlle au fost lungi epoci: deci cum s-a format umanitatea?
Genez,a ne spune cd Durnnezeu l-a f1cut pe primul orn din
lut qi ci i-a insuflat viafa; nu ne indoim vreo clipd de adevdrul
acestei aserliuni. Totu;i, departe de noi ideea eretic6 Ei
antropomorfb a unui Dumnezeu qlefuind argila cu m6inile sale.
Dumnezeu nlr are mdini, este un spirit pur ;i iEi realizeazl
crealiile unele din altele prin forfele pe care le conferd naturii.
Deci, dacd Domnul l-a scos pe Adam din lut, trebuie sd in{e-
legem cd omul a ieqit din pimAnt sub influen{a lui Dumnezeu
dar intr-un mod natural. Numele de Adam in ebraicd desem-
neazi un pdmdnt roqu; dar ce ar fi putut fi acest pdmdnt rogu?
Iatd ce cdutau alchimiqtii: in aqa fel incdt marca crealie llu era
secretul transmutirilor metalelor, rezultatul indiferent gi
accesoriu, era arcanul universal al viefii, era cdutarea punctului
central al transformirii in care lumina se face materie si se
condenseazd intr-un pdmAnt care conline in ea principiul rnig-
cdrii ;i al viefii; era generalizarea fenomenului care acoloreazl
sAngele in roqu prin crearea acestor nenumirate globule
magnetizate ca lumile qi vii ca animalele. Metalele erau, pentru
discipolii lui Hermes, sAngele coagulat al pim6ntului trecAnd,
asemenea sAngelui omului, de la alb qi negru la stacojiu, urmAnd
munca luminii. A repune acest fluid in migcare cu ajutorul
(.,"ilrtcit ct l/-a 231
cirldurii, qi a-i recla fecunditatea coloratd a luminii prin inter-
rne.clinl electr-icitalii, aceasta era prima paile a 0pe.rei inlelepfilor;
tlar finalul era mai dificil qi mai sublirn, era vorba de a reg[si
pirndntul adamic, sdngele coagulat al pimi\ntului viu; qi visul
,r,pt.* al filozofilor em de a tennina opera lui Prometeu imitind
creaiia iui Dumnezett, adici a cla na;tere rtnui otn copil al ;tiinfei,
ir$a curn Aclam a fost copilul Atotputerniciei Divine: acest vis
cra smintit poate. dar era liumos.
Magia neagrd, care imitd mereu magia lr.uninii, dar luAnd-o
in seus invers, s-a preocllpat la fel dc tnrilt dc android, cici dorea
sd flac[ din el instrumentul pasiunilor sale 1i grircofuil inl'emului.
Ilcntru aceasta trebuia s[ violenteze natura qi sI supurd un soi de
ciupercd veninoasi plind de rlLltate umand concenil'atd, o reali-
zaie vie a tuturor crimelor. Astfel au cdutat mandragora sub lalul
spAnznralilor; era smulsi cJe utr cAine care era legat la rdddcina
acesteia ,si care era lovit moftal: cAinele trebuia s5 smulgi
rnrindragora in conr,rrlsiile agoniei. Sufletul cainelui trecea
atunci in plantd 9i atrdgea qi sufletul spAnzlratrtlui... dar sunt
clestule or-ori Ei absurditdti' Curioqii unei asemenea Etiinle pot.
consulta grimoarul popular cunoscut la sate sub numele de Micul
. lbert:eivor descopeii acolo cum se poate fbce mandragor[ sub
lbrma unui cocoq cu chip de orn' Stupiditatea acestor refete
ftrzeazd mArqdvia qi, intr-adevdr. nu putem insuita voluntar
natura fbr6 a rdstutna in acelaqi tirnp toate legile raliunii'
Alberl cel Mare nu era nici ucigaq de copii, nici cie zei, el uu
a comis nici crima lui Tantale, nici pe cea a lui Protneten, dar a
incercat sd creeze Ei sd inzestreze cu de toate aceastd teologie pur
scolastici, ivit[ din categoriile lui Aristotel qi din sentin]ele lui
Piene Lombard, aceasti iogicd a silogisrnului care argumen-
teazdin loc s5 ralioneze qi care gaseEte rhspuns la toate subtili-
zAnd termenii. Este mai pulin o filozofie decit un automat filo-
zofic, rdspunzdnd ca un arc Ei derulAndu-qi tezele asemenea
miEcdrii unui mecanism pe ro!i; nu mai era verbul uman, era
strigdtul nlonoton al unei maqini, cuvdntul neinsuflelit al unui
and-roid; era precizia fatall a mecanicii, in locul liberei aplicdri
a necesitililor rafionale. Sfdntul Toma d'Aquino a spaft-gu o
singurd loviturb toati construcfia acreasta de cuvinte ridicatd
 238 Istoria magiei
anterior, proclamand imperiul etern al ra{iunii prin aceastd
sentinld magnificd pe care o citdm adesea: ,,Un lucru nu este
drept pentru cd il vrea Dumnezeu, ci Dumnezeu il vrea pentru ci
este drept." Consecin{a apropiatd a acestei propozilii era
urmdtoarea, argumentdnd-o mai mult sau mai pu,tin:
,,lJn lucru
nu este adevdrat pentru cd a fbst spus de Aristbtel, ci Aristotel
nu l-a putut spune in mod rafional decAt dacd era adevdrat.
Aqadar, cdutali mai intdi adevdrul si dreptatea gi qtiinla lui
Aristotel vd va fi oferiti din plin..,
Aristotel, insuflefit de scolastici, era adevdratul android al
lui Albert cel Mare; Ei toiagul magistral al SfAntului Torna
d'Aquino a fost doctrina Surnei teologice, capodoperd de forta qi
de ra{iune pe care o vom studia incd in scolile uourt de teologie
cAnd vom dori si revenim cu seriozitatelastudiile "sdndtoase"si
insemnate. cat despre piatra filozofald transmisd cle cdtre
Sfantul Dominic lui Alberl cel Mare gi de cdtre acesta din urm6
Sfdntului Toma d'Aquino, trebuie sd inlelege m d,oar baza
filozoficd Ei religioasd a ideilor epocii. Dac[ Sfantul Dominic ar
fi qtiut sI facd Marea Operd, ar fi cumpdrat pentru Roma
imperiul lumii, din motivul ciruia invidii Biserica. si ar fi
folosit, pentru aincdlzicreuzetele, focul care a ars atalia eretici.
Sfdntul Toma d'Aquino preschimba in aur tot ceea ce atingea,la
sensul figurat desigLrr qi asociind acest aur cu emblema
adevSrului. Avem aici ocazia de a spune cdteva cuvinte inci
despre ;tiinla hermeticd cultivat5 din primele secole cregtine de
cdtre Ostanes, Romarius, regina Cleopatra, arabii Geber,
Alfarabius Ei Saimana, Morien, Artephiui, Aristaeus. Aceasti
Etiinld, luatd la modul absolut, se poate numi cabala creatoare
sau magia operelor; ea are, prin urmare, trei grade analoage:
crea,tia religioasii, crea[ia fitozo/icd, creatia-fizicd. Creitia
religioasd este fundalia durabild a imperiului qi a sacerdotului;
crealia filozoficd este stabilirea unei doctrine absolute si o
invSldturd ierarhicd; creatia fizicd este descoperirea aplicarea
Ei
in microcosmos, sau in lumea mici, a le ii creatoura aur"
populeazi frrd intrerupere marele univers.
Aceastd lege este cea a miscdrii combinatd cu substanta. a
fixului cu volatilul, a umedului cu solidul; aceastd rniscare are
Cartea a IV-a 239
,lrcpt principiu impulsul divin qi ca instrument lumina uni-
r crsald, eteratd in infinit, astrald in steie qi planete, rnetalicS,
specific[ sau mercuriald in metale, vegetaid in plante, vital[ in
:ririrnaie, magneticd sau personald in oameni.
Aceastd lumini este chintesenfa lui Paracelsus, care se
gaseste in stare latentd qi in stare radiantd in toate substanlele
r'reate; aceastir chintesenld este adevdratul elixir al vie{ii care se
extrage din pdmAnt prin cu1turi, din tnetale prin ?ncotporare,
r ectificare, exaltare qi sintezd, din plante prin distilare qi coacere,
tlln animaie prin absorblie, din oameni prin naqtere, din aer prin
rcspiralie, ceea ce l-a detetminat pe Aristotel si spuni ci trebuie
sI ludm aenrl din aer; pe Khunrath cd e nevoie de mercurul viu
rrl omului perfect format din androgin; pe aproape toli ci trebuie
sa extragem din metale medicina metalelor qi cd aceastd
medicini, in fond aceeaEi pentru toate regnurile, este totu;i
gradatd qi specificatd urmAnd formele qi speciile. Folosirea
acestei medicine trebuia sd fie trip16: prin simpatie, prin repulsie
sau prin echilibru. Chintesenla gradall nu era decAt auxiliard
lb{elor; medicina fiecdrui regn trebuia sd se tragi din acel regn
cu addugarea chiar a principiului mercur, terestru sau mineral qi
a mercurului viu sintetizat sau a magnetismului uman.
Acestea sunt rezumatele cele mai scufte qi cele mai rapide
ale acestei qtiin{e vaste qi profunde asemenea cabalei, misteri-
oase asemenea magiei, reale asemenea Etiinfelor exacte, dar
criticate de cdtre ldcomia adesea dezamdgitb a falEilor adepli qi
obscuritSlile cu care adevdralii inlelepfi qi-au acoperit teoriile qi
Iucrdrile.
 Capitolul VI
PROCESE CELEBRE

Trei procese celebre. Ternplierii, Ioana d'Arc qi Gilles de Laval.

Seniorii din Raitz.

Societdlile lurnii vechi au pierit din cauza egoismului

materializat in caste, care, imobilizdndu-se qi lds6nd mullimile
intr-o reprobare fdrd speranld, au pus puterea in mAinile unui
numir mic de aleqi ai acestei miqciri circulatorii care este prin-
cipiul progresuiui, al miqcdrii gi al vielii. O putere fbrl anta-
gonism, lirrd concurenld $i, prin urmare, frrE control, le-a fost
funestd regalitirfilor sacerdotale; republicile, pe de o parte. au
pierit in urma conflictului libertSlilor care, in absenla oricdrei e!
I $rin0
tl[J r ss
n !.**
indertoriri ierarhice qi aspru sanc{ionatd, nu mai sunt decdt tot
at6tea tiranii rivale unele cu altele. Pentru a glsi un mijloc stabil
intre cele doui pripastii, ideea hierofantilor creqtini fusese de a
crea o societate dedicatd abnegaliei prin m5fturisirile solemne,
protejatd prin reguii severe, recrutatd prin ini{iere si care, unic6
depozitar'/a a acestor mari secrete religioase si sociale, va face
regi qi pontifi {Era a se expune ea insiqi la corupliile puterii.
Acolo era secretul acestei impdrdlii a lui Iisus Hristos care, fEr6
a fi din aceasti lume, ii guvelna toate mdretiile.
Aceastd idee prezida la funda{ia marilor ordine religioase
atiit cle des in rizboi cu aulorit5lile seculare, fie ecleziastice, fie
ctvile; crealia sa a fost cle asemenea visul sectelor clizidente ale
gnosticilor sau ale ilurninafilor care pretindeau cd iqi ieaga
credinla de tradilia prirnitivi a crestinismului SfAntului loan. Ea
a devenit intr-un final o arnenin{are pentru bisericd ;i pentru
societate, cAnd o ordine bogatd qi desfi'Anat5, iniliati in doctri-
nele misterioase ale cabalei, a pdrut dispusd sd se intoarcd impo-
triva autorititii legitime a principiilor conservatoare aie ierarhiei
;i a ameniutat luruea intreag[ cu o revolulie uriasd.
Fig. 1j. CruceafilozoJicii sau plunu! celui de-ttl treilea tetntrtlu..
242 Lctoria. ntogiei
, Ternplierii, a ciror istoi'ie este atat de greqit cunoscrjtd, au
fost aceqti conspiratori teribili qi este timpul sd dezvdluim
secretul cdderii lor, pentru a absorbi memoria lui Clement al
V-lea gi a iui Filip cel Frumos.
In anui 1118, notta cat'aler-i cruciati in Orient, printre care
Geoffi"oi de Saint-On-rer gi Hugues de Payens, s-au consacrat
religiei gi au clepus jurdmdnt in fala patriarhului Constan-
tinopolului, sediu mereu ostil, in mod secret sau public, celui din
Roma de pe.,,remea lui Photius. Scopul mirlurisit al templierilor
era de a proteja creqtinii care veneau sd viziteze locurili sfinte;
scopuJ lor secret era reconstruc{ia templului lui Solomon dupd
modelul propovdduit de Ezechiel.
Aceastd reconshrrctie, fonnal prezisd de cdtre misticii evrei
ai prin-relor secole, devenise secretul patriarhilor din Orient.
Templul lui Solomon, reconstruit qi consacrat cultului catolic,
devenea, intr-adevdr, meti'opola universului. Orientul il ducea
spre Occident qi patriarhii Constantinopolului puneau st6pAnire
pe papalitate.
Pentru a explica numele de templieri dat acestui ordin mi-
litar, istoricii pretind cd Baudoin al ll-iea, rege al Ierusalimului,
le ddduse o casd situatd in apropierea templului lui Solomon. l)ar
ei comit acolo un mare anacronism, pentru ci in acea epocd nu
doar cd Templul lui Solomon nu mai exista, dar nu mai rdmdnea
piatrd peste piatrd din cel de-al doilea templu construit de cdtre
Zorobabel pe minele primului qi ar fi fost greu de indicat locul
unde fusese acesta.
Trebruie si conchidem cI acea casd datd templierilor de cdtre
Badouin nu era situatd in apropiere de templul lui Sclomon, ci
in apropierea terenului pe care aceqti misionari secreti gi inarmati
ai patriarhului Orientului aveau inientia sd il reconsiruiascd.
Templierii folosisera drept modele Biblia, masonii r6zboi-
nici ai lui Zorobabel, care lucrau {indnd sabia intr-o m6nd si
mistria in cealaitd. Din acest motiv, sabia qi mistria au foit
insemnele templierilor, care mai tdrziu, dupi cum vom vedea, se
vor ascunde sub numele de frali masoni. Mistria ternplierilor cste
cvadnrpld gi larnele triunghiulare sunt dispuse in formd de cruce,
ceea ce colnpune un pantaclu cabalistic cunoscut sub numele de
Crucea Orienhilui.
GAndirea secretd a lui Hugues de Payens, in timp ce fonda
Ordinul, nu ftisese tocmai de a servi ambiliei patriirhilor din
(larteq a IV-a 243
( 'onstantinopol. Exista in acea vreme in Orient o sectd de cre;tini
roani{i, care pretindeau cd sunt singurii inifia{i in adevdratele
rrristere ale religiei Salvatorului. Ei afirmau ci qtiu istoria real6
rr lui Iisus Hristos qi, adoptAnd in parte tradiliilc evreieqti Ei
lrovestirile Talmudului, spuneau cd faptele povestite in
lrvanghelii nu sunt dec6t alegorii a cdror cheie este oferitd de
:iilintul Ioan prin cuvintele: ,,am puteo umple lumeo de cdrli cu
t rtrbele si.faptele lui lisus Hristos ", afinlalie care, chrpd pdrerea
Ior, nu ar fi decAt o exagerare, dacd nu ar fi vorba, intr-adevdr,
tlespre o alegorie qi despre o legendi pe care o putem ramifica qi
prelungi la nesfArqit.
In ceea ce priveEte faptele istorice $i reale, iati ce povestesc
roanilii:
,,O tAndri din Nazaret, pe nume Miriam, logocliti cu un
tindr din tribul sdu, pe nume Jochanan, a iost surprinsd de un
rrga-numit Pandira, sau Panther, catre a abuzat de ea clupii ce a
intrat in camera acesteia folosind hainele qi nunrele logodnicului
siiu. Jochanan, cunoscandu-i suferin{a, a pdrdsit-o lIrd sd o
compromitS, din moment ce ea era de fapt nevinovatd, qi tAnira
l ndscut un fiu care a fost numit Josuah sau Iisus.
Acest copil a fost adoptat de cdtre un rabin, pe nume losif,
care l-a luat cu el in Egipt; acolo a fost initiat in ;tiinlele secrete,
iar preolii lui Osiris, recunoscAnd in el adevlrata incarnare a lui
llorus, promisS de mult timp adeplilor, l-au numit slrveran pontif
a1 religiei universale.
.Iosuah qi losif au revenit in Iudeea unde gtiin{a qi virtutea
tanSrului nu au intdrziat sd stArneasc6 invidia qi ura preolilor,
care i-au reproqat in mod public nelegitirnitatea nasterii saie.
Josuah, care i;i iubea Ei iqi venera mama, Ei-a intrebat maes-
lruI qi a aflattoatd istoria crimei lui Pandira qi a nef-ericirii lui
Miriam. Prima sa miqcare a fost sd o renege public spunAndu-i
r:u ocazia unei serbdri de nuntS:
.,Femeie, ce avem in comun noi doi?", dar, apoi. giindindu-se
r:[ o biatd femeie nu trebuie pedepsitd dupi cc a suf-erit ceea ce nu
putea impiedica, a strigat: ,,Mama mea nu a pdcdtuit, nu qi-a
pierdut inocen{a; este fecioard qi totuqi este mamd; sd aibd parte de
l fbricire dubl6. CAt despre mine, eu nu am tatd pe p5m6nt. Sunt
l]iul lui Dumnezeu qi al umanitSlii!"
Nu vom continua aceastd ficliune deranjantd pentm inimile
rrestine; ne mulpmim a spune ca ioanilii mergeau pAnd la a-l firce
244 lttoritt ttt0gi, i
pe Sfhntul evanghelist loan responsabil de aceatApretinsi tradilie
gi ii atribuiau acestui apostol funclamentarea Bisericii lor secrete.
Marii pontifi ai acestei secte luau titlul de Flristos Ei
pretindeau ci descind din Sfintul loan printr-o transmitere
neintreruptd a puterii. Cel ce iqi aroga, pe vremea fonddrii
Ordinului Templului, aceste privilegii imaginare sc numea
'lheoclet; el l-a cunoscut pe Hugues de Payens, el l-a iniliat in
misterele gi in spcranfeie l"rretinsci sali"-- trJl:;erici:l-a sedus cu idei
de suveran sacerdot si clt' suirr*rnl re-lr;rlitate si l-a desenrnat
succesorul siil.
Astfel, Ortlinul {)ut,ctlerikt' '{e'tnpluluia lbst pdtat incii de la
originea sa de sr:hisma ii tlc crnspiraiie impc;triv;r regilor"
Aceste tcndinlc au l'ost invdlutte intr-un mister profund Ei
OrclinLrl :rfi9a o orttidoxie tjesivAr$itir. Doar qefii rytiau unde
doreau si nrr:al'gl, ceilalti ii r-urniiu cu incredere.
A cArstiga influentd si bogdtii, apoi a intriga si, la nevoie, a
lupta pentru a stabili dogma ioanitd, acestea erau scopul $i
mijloacele propuse lia{ilor ini{ia{i. ,,Vede!i - li se spunea -
papalitatea qi monarhiile rivale tocmindu-se astdzi, cumpdrdndu-
se, corupdndu-se qi m:iilre probabii distrugAndu-se unele pe
ahele. Toate acestea vor fi moqtenirea Templului; lumea ne va
cere curdnd suverani qi pontifi. Noi vorn crea echilibrul Univer-
sului gi vom fi arbitrii stdp6nilor lumii."
Templierii aveau cloud doctrine: una ascunsd Ei rezewatd
nraeqtrilor era cea a ioanismului; cealaltd publicS, era doctrina
ron"Iano-catolicri. Ei iqi inqclau astfel adversarii pe care doreau si
ii subnrineze. lrianismul adeppilor era cabala gnosticilor, degene-
rati ?n scurt tirnp intr-iin panteisrrr mistic impins pAna la idolatria
naturii qi a urii faln de orice dogmii revelatS. Pentru a reuqi gi
pentru a-;i face partizani, ei consolau regretele cultelor decdzute
qi speran{ele cultelor noi promil5ncl ntnlror tribertatea de con;tiinfd
qi o noul ortodoxie, o sintezd a tutt-lror credinlelor persecutate.
Au mers pAnd la a recunoaste sirnbolismul panteistic al
marilor maeqtri in magia neagrd qi, pentru a se detaqa qi mai bine
de supunerea fa15 de religie, care ii condamna de la inceput, au
adus onoruri divine monstruosului idol Baphomet, la fel cum altb
datd triburile dizidente adoraserS vilelul de aur al lui Dan qi Bethel.
Monumente descoperite recent qi documente pretioase care
provin din secolul al Xlfi-lea, intr-un mod mai mult
'Jovedesc
Cartea a IV-q 245
,lecdt suficient ceea ce tocmai am afirmat. Alte dovezi sunt incd
:r:icllnse in anale Ei sub simbolurile masoneriei oculte'
Lovit de moarte in insugi principiul s[u qi anarhic pentru ci
,'r'a clizident , Ordinul Cavalerllor Templului concepxse o operd
rlr.andioasS pe care era incapabil si cl execute. deoarece nn
,. uuoqtea nici Lrmilinla, nici abnegalia personalii.
De altfel, tempiierii, fiind ln majorilate tiri educalie gi
(. ilpabili cloar rle a mAnui bine spada. nLl aveau nimic din ceea ce
,"lll necesar pentlu a guverna si pentnt a in]SntLri la nevoie aceastd
rcgind a lumii care ie nttrne;te opinie' llugues cle.Payens nu a
,,rit profupzimea viziunilor carc l-ar.i eviiteplial.mai tarziu pe un
rnilitar londator al uriei militii lirrniidabile pentru regi.
I'crnplierii erau tczui{i nereuqili.
'Cuvdntul
lor de ordine era de a devcni bogafi pentru a
culrrpdra lumea. Au devenit bogali intr-adevdr gi, in l3-12,
ritbpAneau in Europa mai mult de noui mii de seniorii. Bog6lia
le-i fost qi piedici; au devenit insolenli Ei au lSsat sa se vadd
tlispretul huia O. instituliile religioasc Si s()cialc pe carc aspirau
*a i. ai.t*ga. Se ;tiu cuvintele lui Richard lnirn. de Leu caruia
Lrn ecleziasi cu care era apropiat i-a spus: ,,Sire, ave{i trei fete
care vd costi scump si de care v-ar fi avatttajos s[ v[ desco-
,"i"r if i, r"nt u*tl1iu, igdr cet'ia qi rlesfidu l.
- Adevdrat, a'rdspuns regele. Ei binc, sd le mdritirn!.Dau
arnbilia templierilor, zgdrcenia cdlugarilor qi deslidul episco-
pilor. Sunt dbja sigur de consimlimintul pirtilor'"
---erouillu
' ie_a fist iJula i"rirprierilor; pioiectele le erau.ghicite
prea uEor qi .tu., prevenite. Papa Clement al V-lea qi regele.Filip
'cel priilnos
au dai un semnal in Europa qi ternplierii, inviluifi, ca
si spunem aqa, intr-o plasd uriaE[, au fost prinqi, dezarmali qi
aruncali in inchisoare. Niciodatd nu s-a mai realizat o loviturd de
,tot un ansamblu atat de important. l,umea intreagd a fbst lovitd
",,
de stupoare qi s-au auzit revelalii ciudate ale unui proces care
trebuie sd fi alut atAta rdsrmet de-a lungul epocilor'
Era irnposibil sd desldqori in flta Poporului planul
^templierilor,
conspirafiei ar fi insemnat inilierea mul(imilor in
secreiele maeEtrilor. S-ar fi recurs la acuza\ia dq.m1g1.e Ei s-au
gdsit denunldtbri;i maftori. l,a recep{ia.lor, templieriiil scuipau
ie Hristos,'il renegau pe Dumnczcr'r' ii dldeau marelui stirpdn
sbruturi obscene, idori., un c.p dc ararnd cu ochi din pietre
vorbd cu o pisicir ncagrd nlare qi se culcau
prelioase, stdteau de
 246 Istoria m.agiei
cu diavoli{e. Iatd ce nu s-au ferit sd aducd in mod serios ca
act
de acuzare.
Cunoaqtem finalul acestei drame si cum au pierit Jacques
-_.
Molai
de
fj prietenii sdi: in flacdri; dar, inainte O" u -"ri.-rln f
Ternplului a arganizat Ei a instiruit masoneria o""ita, d;;;tfr;:
durile inchiso-rii sale,.laNapoli p_entru Orient, h EJilt;;;;;;;;
Occident, la Stockholm pentru l{ord qi la paris p"nt., Su8.'-
-*
qi regele au_pierit curAnd intr-un mocl
-, - lupup'ncipalul denuntdtor ar ordinurui, ciudat. Sluin de
ttoJran'
a murit asasinat.
Spirgand sabia templierilor, aceasta s-a transformat intr-un
pumnal Ei mistriile lor proscrise nu mai zideau oe"at *orminte.'
Sd ii ldsdm acum si disparb in tenebrele in care, ;;il;;
urzindu-qi rdzbunarea. C6nd va veni marea revolufie ii u;;
vedea_ reapdr6nd qi ii vom recunoaste prl" ,.n*"1.
operele lor. ;l e;i;
T1i -rl9
proces de magie pe care il gasim in isrorie.
.- -S.1,
oupa cet a.t templlenlor. este cel al unei fecioare aproape sfinte.
Biserica a fost acuzati penhu cd a servit i' uceuJta hp;;_
jurale resentimente ale unei pdrli invinse si a fost
i"tr"uui-i
anxietate cdror anateme le-au fost incredinfa{i de ;th;-il;l ""
scaun asasinii Ioanei d'Arc. 56_spunem mai intai, pentru.;i;;;;
qu qtiu, cd Pierre Cauchon, nedemnul episcop O" b"uu"uir. touit
de o moarte subitd de cdtre mAna lui Dumne'2";, ; i;;i
;;;";;:
nicat dupd moartea sa de..cihe papa Calixte al lV_lea
$i.t;;;_
mintele sale smulse din pdm6ntul s^fhnt au fost aruncate iu groupu
de gunoi. Agadar nu Blserica a fost cea care a;"J.."t?
condamnat-o pe fecioara din Orleans, ci un preot rdu un ;i""
upoJtui.
carol al vli-lea care a abandonat-o pe aceastiEi
fata
cil5ilor sdi a fost de atunci la *anu unei 'obiid
tr;"i;*l;
rizbundtoare; a murit de foame, de teamd s[ nu fie otrdvit de
citre.propriul fiu. Teama este supliciul laEilor.
Acest rege trdise pentru o cirtezand irrdutorus" pentru ea
Ei
acest regat care fusese apdrat de cdtre o iecioard. curlezana
si
fecioara au fost cantate d-e catre poefii na{ionuli. i;u'ul';;;d';
-catre
cdtre Voltaire qi Agnes Sorel cle Beranger.
Ioana a murit nevinovatd, dar legile iripotriva magiei au
apdrut.cur6nd
_dupd aceea si au pedep-sit un mare vinovit. Era
unul dintre cei mai curajo$i capitani'ai lui carol al vll-lea
si
serviciile pe care le adusesestatului nu au putut balansa;il;.ii
qi enormitatea crimelor sale.
Cartea a IV-a 247
Poveqtile cdpcdunului qi ale lui Croquemitaine au fost rea-
I zate_gi depaqite prin acliunile acestui scelerat_fantastic- qi istoria
r
';rr a ramas in mernona copiilor sub numele de Barbd Albastt"d.
Gilles de Laval, senior de Raiz, avea intr-adevdr barba atAt de
rrcngr'5 incAt pdrea albastri, dupd cum se poate vedea din portretul
'rr.r care se afld la muzeul de la Versailles, in Sala mareqalilor; era
rrrr maresal din Bretania, viteaz pentru cd era ftancez, f'astuos
pcntru cd era Lrogat qi wajitor pentru cd era nebun.
Tulburarea facutrtSlilor seniorului de Raiz s-a manifestat mai
rrrtaiiprintr-un interes obsesiv pentru lux Ei o magnificenfd
erageratd. Nu mergea decAt precedat de cruce qi de flamurd;
elpelanii sdi erau acoperi{i cu aur qi impodobiti asemeni unor
pr-elali; avea la el un intreg colegiu de rnici paji sau copii de cor
rrubrdcaji intotdeauna bogat. In fiecare zi unul dintre aceqti copii
cla trimis la mare;al qi colegii sdi nu il rnai vedeau intorcAn-
rlu-se: un nou venit il inlocuia pe cel care plecase Ei copiilor le
era interzis sd se intereseze de soarta celor care dispdreau astfel
si chiar de a vorbi intre ei despre acest lucru.
Mareqalul ii lua pe acegti copii de la pdrinli sdraci pe care ii
copleEea cu promisiuni si care se angajau sd nu se mai preocupe
vreodati de copii lor, cdrora seniorul de Raiz le asigura, spunea
cl. un viitor strdlucit.
Ori, iatS ce se petrecea:
Devotamentul nu era decAt o mascd si servea. drept paqaport
l)entru practicile infame.
Mareqalul ruinat din cauza cheltuielilor sale nebuneqti dorea
sd isi creeze bogd{ii cu orice pre}; alchimia ii epuizase ultimele
resurse, imprumuturile cdmitdreqti aveau sd ii lipseasci in
curAnd; se hotdr6se atunci sd incerce qi ultimele experiente ale
rnagiei negre qi sd oblind aur cu ajutorul infemului.
Un preot apostat, din dioceza Saint-Malo, un florentin pe
nume Prelati qi intendentul mareEalului numit Sill6 erau
eonfidenlii gi complicii s[i.
El se cdsdtorise cu o tdndrd dintr-o familie bund Ei o tinea,
ca sd spunem asa, inchisi in castelul siu din Machecoul; exista
in acel castel un turn a cdrui ugd era ziditd" El aducea ruina,
spunea mareqalul, qi nimeni nu a incercat vreodatd si intre acolo.
Totuqi, doamna de Raiz, pe care so{ul o l6sa adesea singurd
in timpul nopfii, zdrise lumini roqiatice miqcAndu-se in acel turn.
248 Istoria nagiei
Nu a indrlznit s5-q;i intr:ebe soful, al c5rui caracter bizar qi
sumbm ii inspira fricir.
In ziua cle Pa;te a anului 1440, mare;alul, dupd ce s-a
impdrtdEit solemn in capela sa, qi-a luat rdmas bun de la
castelana de Machecoul, anuntdnd-o cd pleaci spre pim6ntul
sfdnt; biata femeie nu a pus mai multe intrebS.ri, aga de tare se
temea de acesta; era insircinat5 in cAteva luni. Maresalul i-a
permis sI o cheme pe sora ei pentru a avea companie in timpul
absenfei lui. Doamna de Raiz a profitat de aceastd pennisiune si
a trimis dupi sora ei; Gilles de Laval a urcat pe cal qi a plecat.
Doamna de Raiz i-a impirtdqit surorii neliniqtile gi temerile
sale. Ce se intArnpla in castel? De ce domnul de Raiz era atAt de
sumbm? l)e ce lipsea atAt de des? Ce se intAmpla cu acei copii
care dispdreau in fiecare zi? Ce erau acele lumini care apdreau
in fiecare seerd in tumul zidit? Aceste intrebdri au trezit
curiozitateir extremi a celor doud femei.
Cc era cle I'icut, toru;i'/ Mareqalul ii interzise in mod expres
sd se apr*pie de tul"nul periculos si, inainte de a pleca, qi-a repetat
interdiclia.
Trebuia sd existe o intrare secret6: doamna de Raiz ;i sora
sa Anne au cdutat-o; toate sdlile joase ale castelului au fost
cercetate, col1 cu coll ;i piatrd cu piatrl; in final, in capelS qi in
spatele altarului, un buton de aramd, ascuns intr-o sculptr"rr5, a
cedat sub presiunea mAinii. o piatrd s-a ristumat si cele doui
curioase, palpitAnd, au putnt z[ri prirnele trepte ale unei scdri.
Aceastd scard le-a conclus pe cele doud femei in turnul
condamnat.
La primul etaj, au gdsit r-rn fel ile capela a cdrei cruce era
rdsturnal5 qi flcliile cle c*arii erau negre; pe altar era asezatd o
figurd lridoas;i rcprezentdncl. fErd indoiald. demonul.
La al doil*il, erau ouiltoare, retode, alambicuri, clrbune,
toatl apara{ura sutliitorilor clc stic16.
La al treilea, carrer"a era obscurd; acoio se respira un aer
greu respirabil ;i ur0t mirositor care le-a obligat pe cele dor"rd
tinere vizitatoare s5 iasd.
Doamna de Raiz s-a lovit de un vas care s-a rdstumat qi si-
a sirnlit rochia gi picioarele udate de un lichid aspru qi
necunoscut; cAnd s-a intors Ia lumina de pe palier s-a vdzut toatd
muiatl in sdnge.
Cartea a IV-a 249
Sora Anne dorea si fugd, dar pentru doamna de Raiz
( rtriozitatea a fost mai mare decdt oroarea ;i decAt teama; ea a
r'tiborAt, a luat lampa capelei infemale Ei a urcat in camera de la
;rl treilea etaj: acolo, un spectacol oribil i s-a oferit ochilor ei.
Bazine de aramd pline de sdnge erau aranjate in ordine de-a
lrrngul zidurilor avAnd etichete cu date qi, in mijlocul inciperii,
1ic o masd din marmuri neagri, era intins un cadavru de copil
rrcis de curAnd.
Unul dintre bazine fusese rdstumat de cdtre doamna de Raiz
si un sAnge negru se rdspAndise pe parchetul de lemn ros de cari
ri plin de praf.
Cele doud f-emei erau pe jumdtate moarte de spaimd.
Doamna de Raiz a vrut din risputeri sd Eteargd indiciile
rncliscreliei sale, s-a dus si caute apd qi un burete pentru a spdla
lrodelele, dar nu a reuqit decdt sd intindd qi mai mult pata, care
tlin negricioas6 cum era devenea sdngerie qi stacojie.". Dintr-o-
rlatd, un zgomot mare s-a auzit in castel; se auzeau oameni
strigAnd-o pe doamna de Raiz qi ea a distins perfect aceste
lbrmidabile cuvinte: ,,Iatd-l pe stdpdn, s-a intors!"" Cele doud
I'cmei s-au grdbit spre scar6, dar in chiar acea clipd au auzit in
capela diavolului un zgomot puterric de paqi qi de voci; sora
Anne a fugit urc6nd p6na la crenelurile turnului; doamna de Raiz
rr cobordt clitindndu-se qi s-a trezitfa!d, in fald cu so{ul ei, care
rurca urmat de un preot apostat qi de Prelati.
Gille de Laval qi-a prins solia de bra{e f.arld a-i spune nimic
si a dus-o in capela diavolului; atunci, Prelati i-a spus
rnareqalului:
,,- VedeJi cd trebuie ;i cd victima a venit de bund voie.
* Ei bine! Fie, spuse mareqalul, incepeli mesa neagrd."
Preotul apostat s-a indreptat spre altar, domnui de Raiz a
t.leschis un duldpior incastrat in altar qi a luat de acolo un culit
inare, apoi s-a intors gi s-a aEezat lAngd solia lui, pe jumdtate
1i:qinatd qi rdsturnatb pe o bancd de 16ngd zidul capelei;
ceremoniile sacrilegiului au inceput.
Trebuie gtiut cd domnul dc Rajz, in loc sd se indrepte spre
lerusalim, s-a indreptat spre Nantes, unde se afla Frelati; intrase
firrios la acest mizerabil, amenin{Andu-l cd il ornoard dacd nu ii
oferea mijlocul prin care sd ob{inir cle la diavol ceea ce ii cerea
de mult[ vreme.
 250 Istot'ia magiei

Prelati, pentru a cAqtiga unrd.gaz, ii spusese ci aceie conditii Cartea o IV-a 251
absolute ale stipanului erau teribile si cdirebuia inainte de toaie
ca mare;alul sa se hotdrascd sd saciifice diavolului p.
:.c supun[. in acest timp doarnna de Raiz, sora gi fralii sdi au
rrjrrns la pod qi au ieqit din castel.
siu copil srnuls cu fo4a din pAntecul mamei saie. "1tir""f
Gilles de Lavatr nu a rdspuns nimic, ci s-a intors pe loc la
A doua zi, ducele Jean al Vlea a asecliat Machecoul qi
t iilies Laval care nu mai conta pe oamenii sdi de arme s-a predat
Machccoul, ducAndu-l cu el pe vrijitorul florentin impreund cu
llrri rezistenfd. Parlamentul Bretaniei l-a acuzat de omucidere;
preotul complice. isi gdsise iolia in turnul zidir qi
"o"iinruilu
. luciec[torii ecleziastici erau gata sd il judece ca fiind eretic,
stir-rtd.
';odomit gi vrijitor. Voci pe care teroarea le linuse mute pentru
T'otuqi sora Anne, uitatd pe platforma tumului Si rrrulti vrerne s-au ridicat din toate pn(ile pentru a-i cere copiii
neindrdznind si coboare, si-a scos vilul gi a inceput si facd
tlisparuli.
sgTne cle prime.jdie, la care rdspunserl doi cavaleri urmali de
A fost doliu qi s-a plAns in toatd provincia; au fost scotocite
cd{iva tovar5$i de arme care galopau spre castel; erau cei doi'fraJi
elstelele din Machecoul qi din Cahntoc6 qi se gdsiri acolo
ai sdi care aflaseri de pretinsa plecare a lui Laval in palestina si
rlrndgifele a mai mult de doud sute de schelete de copii; celelalte
veneali sd o viziteze gi si o consoleze pe doamna de Raiz.
Itrse serb arse gi folosite in intregime.
Ei au intrat curind cu zarvd in curtea castelului; Gilles de
Laval a intrerupt atunci oribila ceremonie gi i-a spus soliei: Gilles de Laval a apdrut in fala judecitorilor cu o atitudine
tlc supremd arogan{5.
,,Doamni, vi cru! Ei nu va mai fi vorba despri uqa aace
face{i ce vi "Lrru
spun. Intoarce}i-v[ in camera dumneavoastrd, ,,- Cine sunteli? - l-au intrebat dupd obicei.
_ceea
schimba{i-vd hainele Ei venili sd mi insolili in sala de onoare - Sunt Gilles de Laval, rnareqal al Bretaniei, seniclr de Raiz,
tlc Machecoul, de Chantoc6 qi al altor locuri. $i voi, cei care mi
unde ii voi primi pe frajii dumneavoastrd; daci spuneli un cuvdnt
interogati, cine sunteli?
in fa{a 1or sau daci le dali ceva de bdnuit, r,d aduc din nou aici
dupd plecarea 1or qi vom relua mesa neagrd de unde am oprit-o; - Noi suntem judecdtorii, magistra{ii din curlea Bisericii.
trebuie sd murili pentru consacrare. Priviti unde pun cu1itul.,. - Voi, judecdtorii mei? Asta-i bund; v5 cunosc eu; voi
sunteti simoniaci gi desfrAnafi; vi vindefi Dumnezeul pentru a
. El s--a ridicat, si-a condus solia pdnd iu ugu
cobor6t in sala de onoare unde i-a primit pe cei "u-"rei
sale qi a cumpdra pldcerile diavolului. Nu spune{i dar cd md jucleca}i,
doi gentilomi gi
suita lor, spunAndu-le cd solia lor se pregdteEte qi va veni sd iqi l)cntru ci dacd sunt vinovat voi sunteli in mod sigur instigatorii
si complicii mei, voi care imi deforma{i exemplul.
imbrS{iqeze fra{ii.
Cdteva clipe rnai tiirziu a apdrut, intr-adevdr, doamna de - Incetati cu iniuriile qi rispundeli!
Raiz, palidd ca o moartd. Gilles de Laval nu a incetat sd o - Aq prefera sd fiu spAnzurat dec6t sd vd rdspund; md mir cd
preqedintele Bretaniei vd permite astfel de treburi; voi puneli
priveascd fix;i sd o domine din priviri:
intrebdri lbri indoiald pentru a vd instrui qi pentru ca apoi sd
,, Sunteti bolnavd dragd sord?
laceli mai rdu decAt ali fbcut pAnd acum."
Nu, e oboseaia sarcinii..." qi incet, biata femeie a addugat:
Aceastd insolenli a cedat in fata ameninldrii torturii.
,,Vrea sii md ucicld, salvali-ma!..."
El a m[rturisit atunci, in f-a{a episcopului de Saint-Brieux qi
Dintr-odatd, sora Anne, care reusise sd iasd din turn, a intrat ;r presedintelui Piere de I'Hospital, crimele qi sacrilegiile sale; a
in sald strigAnd: ,,Luali-ne, salvali-ne fralii mei, acest om este
pretins cd masacrul copiilor avea drept motiv o voluptate teribild
un asasin ", arbtAndu-l pe Gilles de Laval.
Mareqalul qi-a chemat oamenii in ajutor, escorta celor doi lle care o resimlea in agonia acestor biete tiinfe mici.
Pregedintele a pbrut a se indoi de adevir si l-a intrebat din
frali le-a inconjurat pe cele doud femei si au luat sibiile in mdini;
nou pe maregal:
dar oamenii lui Raii, vdzdndu-l furios,'l-au dezarmatin loc sd i * Vai! A spus el brusc, vd tulburati inutil qi pe voi qi pe mine.
 252 Lslorin magiei
- Nu vd mai tulbur deloc, a rdspuns preqedintele; at6t de
uimit sunt cle ceea ce imi spuneli gi nu mi pot'mul{umi doar cu
asta, de aceea doresc sd af-lu de la dumneavbastrd adevdrul.
-- Intr-adevdr nu existi vreo altd cauzd. vreo aitd intentie
dec6t ceea ce v-am spus deja; ce vre{i mai mult, nll v-am
mdrturisit destul ci am ucis zece mii de oameni'/
Ceea ce Gilles de Raiz nu dorea sd spuni este ch et cduta
piatra filozofala in sdngele copiilor ucisi. Ldcornia il indemna la
acest dezmd.f monslruos; el credea, pe baza necromanfilor sii, cd
agentul universal al viefii trebuia coagulat bmsc prin combinarea
acfiunii. gi reacliunii vitregiilor naturii Ei ale crimei; el culegea
apoi peliculairizatd care se forma pe sAnge cdnd incepea,ise
rdceascd, il supulea la diverse fermenta{ii gi punea prbdusul la
digerat in oul filozofic al cuptorului iAauganO sare, sulf si
mercur. Fdrd indoialh cd oblinuse aceastd refeta de la unii dintre
acei bdtr6ni grimoari evrci" pe care era sufrcient s6 ii cunosti
penry a-i dedica pe evrei ororii p5mentului intreg.
, In convingerea lor cd actul fecunddr.ii umane atrage si coa-
guleazdlumina astral6, reacfionAnd prin simpatie asupri fiinlelor
supuse _magnetismului omului, vrdjitorii israelili ajunseserd la
aceste depdrtdri care le snnt reproqate de cdtre Filon intr-un pasaj
precizat de cdrre astrologul Gaflarel.
.
Aducea copacii cu femei care introduceau grefa in timp ce
un birbat se deda deasupra lor la acte ultragiante pentru naturb.
De fiecare datd c6nd este vorba de magie n-eagrd regisim
aceleasi orori qi spiritul tenebrelor nu este deloc invJntiv. -
Gilles de Laval a fost ars de viu pe pajiqtea Magdalenei. in
apropiere de Nantes; a oblinut permisiunea de a muri iu tot fastul
careil inso{ise pe parcursul vie{ii, ca gi cum ar fi dorit si declice
josniciei
.supliciului siu fastul ;i ldcomia care il degraclaserd
integral qi iipiercluse rd. fat al.
Capitolut VII
SUPERSTITII LtrGATE DE. DIAVOL,
Apariliile. Poscdiriie. Procese intetilate halrrcinaiiloi. Fi'ostii 9i
cruzimi populale. C'Ateva cuvinte dcspre lctt,rlnencle aparetlt
inexplicabile .
Am ardtat cdt de sobrb s-a ardtat Biscrica in ceea ce priveqte
tlcciziile referitoare la geniul rdului; ea ne inva{[ sd nu ne fie
tcamd de el, recotnandd copiilor sdi sd nu se preocupe de el 9i sd
rru ii pronunle numele vreodatd. Totuqi, inclinalia imaginaliilor
botnave qi a inteligenlelor slabe in fala a ceea ce este monstruos
si oribil a dat, iu timpul vremurilor urAte ale Evului N4ediu, o
irnporlanld formidabilS gi formele cele mai ameninlitoare
rrcestei fiinfe tenebroase care nu merita decit uitarea, deoarece
nc'age pe vecie adevSrul gi lumina.
Aieastd rcalizare aparent[ a tantomei perversitdlii a fost
ilsemenea unei incamiri a nebuniei umane, diavolul a devenit
co;marul rndnbstirilor, spiritului uman i s-a fbcut fricd de el 9i
stiinla a;a-zis ralionald a tbst vdzutd tremurdnd in fala propriilor
sale himere.
Un monstru negru;i diform pdrea cd,si-a desl?cut aripile de
liliac intre cer gi pdrnAnt pentru a irnpiedica tinerelea Ei via{a sd
se increadd prornisiunilor soarelui qi serenit[!ii paqnice a
stelelor. Aceastd harpie a superstiliei otrSvea toturl cu suflarea sa'
inl'ecta totul cu atingerea sa: nu puteai bea sau mAnca frrd teama
cle a nu inghili oud de reptilS; nu indrizneai s[ priveqti
frumuselea pentru cd putea fi o iluzie a monstrului; dacd r6deai,
aveai impresia cd auzi, asemenea unui ecott funebru. rAnjetul
cbldului etem; daci pldngeai, at'eai senza{ia cir il vezi insul-
tAndu-li lacrimile. Diavolul pSrea cd il line pe Dumnezeu
prizonier in ceruri qi cd le irnpune oaurenilor pe plmdnt
blasfemia qi disperarea.
Superstiiile conduc repede la inep{ie qi la demenli; nlmlc
mai deplorabil qi mai fastidios dccAt seria pove$tilor despre

254 Istoria magiei
apaririile diabolice, cu care scriitorii populari ai istoriei magiei
gi-au incdrcat pdni la refuz compilaliile. pi.o. cer venerabil
il
vede pe diavol bdgAnd un cap in latrind; un alt cronicar il
recunoaste sub forma unei pisici care searndnd cu un caine si
loplig ca o maimu{d; un domn de Corasse avea in slujba sa un
spiridug pe nume Orthon, care i-a apdrut sub forma unei scroafe
foarte slabe $i descdrnate. Maestrul Guiilsunre Ecleline, ,roir"r
din Saint-Gennan de Pres, a declarat cd l._a vdzut,,ruU formu
Ei
aseminarea unei oi care i se p6rea cd se intorcea in semn de
reverenti qi de onoare,,.
Bitrdne nefericite se acuzau cd" l_ar fi avut ca amant;
mareqalul Trivulce murea de spaimd acuzAndu-i pe diavolii pe
c.a1e. ji vedea pretutindeni in camerd; erau arsi
cu sutele nefe_
ricilii idioli ;i homosexualii care mdrturiseau cd au ar,ut de-a
face cu diavolul; nu se vorbea decdt despre incubir qi ,ur"u,if;;
judecdtorii primeau cu gravitate revelatiile pe care
ar-fi trebuii
si le incredinleze medicilor; opinia publicr exercita, de altfel,
lsupra lor o presiune extraordinard qi indulgenla fald ie vrajitori
i-au expus pe magistrali la toate furorile po-pulare.
Perseculia exersatd asupra nebuniloi fEcea nebunia conta-
gioasi Ei maniacii se sfA,siau reciproc; se bdteau pAnd la moarte,
erau arsi la foc mic, erau aruncali in api inghetaie net-ericitii pe
care vocea publicd ii acuza de magie pentru i-i obliga sa intatuie
f-armecele pe care le fficuserd qi lustilia nu interivenea dec6t
pentru a tennina pe rug ceea ce a fost inceput de cdtre furia oarbd
a mullirniior.
Relatdnd povestea lui Gilles de Laval, am dovedit cd rnagia
neagrd poate fi o crimd reald qi cea mai mare clintre toate crimeie;
dar nefe'icirea timpurilor a fost aceea de a confunda b.lnavii
cu
I Incubus este un demon
cu infEllare masculini despre care se spune cd se
furigeazd in vecindtatea ceror care dorm, preponderent femei, p*nn,
. uu"u
relafii erotice cu. acestea. (n.t.)
2 Sucubus
este un spirit feminin sexualizat, prezent in lcgendele medievale.
despre care se spune cd are aparitia feminini din dorinla de a exacerba
apetitul sexual al bdrbatului. (n.t.)
Cartea a IV-a 255
, rirninalii qi de a-i pedepsi pe cei care ar fi trebuit sd fie ingrijili
, rr rf,bdare qi mila.
IJnde incepe responsabilitatealaom? Unde se termind? Este
. problemi ce ar trebui sh ii ingrijoreze adesea pe depozitarii
r irtr"io;i ai justiliei umane. Caligula, fiul lui Germanicus, pdrea
\ r a firostenit toate virtu{ile tat[lui siu; o otravd pe care a fost
,,lrligat s5 o bea i-a tulburat ra{iunea qi a devenit spaima lumii. A
I t rst el cu adevdrat vinovat, nu trebuie oare sd punem nelegiuirile
'r;rlc doar pe sealna romanilor cei laqi care i s-au supus in loc sd
rl inchidd?
Preotul Hilarion Tissot, pe care l-am citat qi anterior, merge
rruri depafie decdt noi Ei afirmi cd orice consimldrnhnt la crimd
,'ste o nebunie; din nefericire, el explicd irebunia prin obsesia
;piritllui riu.
Il putem intreba pe acest bun religios ce pdrere ar avea despre
rur tati de familie care, dup[ ce a inchis uqa unui netrebnic
r ecurroscnt pentru capacitatea sa de a face orice rdu, i-ar da dreptul
,lc a-i vizita, de a-i sfbtr"ri, de a-i lua, de a-i obseda copilaqii? Sd
,rrhnitem dar, penhu a fi cu adevirat creqtini, c[ diavolul, oricare
rrl fi el, nu ii obsedeazd decl"l pe cei care i se oferd de burd voie qi
rrceia sunt responsabili de tot ceea ce ar putea el sd le sugereze,
rsa cum belir.ul trebuie sd fie responsabil de toate dezordinile
rrirora li s-ar putea abandona sub influenla alcoolului.
Belia este o nebunie trecdtoare Ei nebunia este o belie per-
ruanent6; si una qi cealaltd sunt cauzate de o obturare fosforici a
ncrviior creierului, care ne distruge echilibrul luminos qi
priveazd sufletul de instrumentul sdu de precizie" Sufletul
spiritual qi personal seamdnd atunci cu Nloise legat fedeleE in
lcagdnul sdu qi abandonat legdndrii apelor Nilului; el este purtat
rte sufletul fluid qi material atr 1umii, aceastd apd misterioasd pe
eare plutegte suflul Elohimilor, in timp ce Verbul divin se
{frrmula in aceste cuvinte minunate: Sd se faca lumind!
Sufletul lumii este o for!5 care tinde mereu spre echilibru;
voinla trebuie sd triumfe asupra lui sau el sd triumfe asupra
r'oinlei. Orice viafd incompletd il tulburd asemenea unei mon-
struozitdli qi ea se fo\eazd sd reabsoarbd avortonii intelectuali;
rucesta este motivul pentru care maniacii qi halucinalii resimt o
 256 Lrtoia mngiei
atrac{ie irezistibild pentru distrugere si moarre; nirnicirea le pare
un bine qi nu d'ar cii ar dori sI rnoard, dar ar fi fericiti sr ii vadl
mlrind pe al1ii. Ei sirnt cd viala le scap[, conqtiin{a ii arde 5i ii
dispera;_ existenla lor nu este decAt sentimentuL mor{ii, este
supliciul infernului.
Unul aude o voce imperioasd care ii ordond sa iqi ucidd fiul
in leagdn. El luptd, p16nge, fuge qi termind prin a luaun topor qi
a-Ei ucide copilul; altul. qi aceastl poveste inspdimAntbtoari este
mai recent6, persecutat de voci care ii cer inimi, iqi ucide pdrinlii,
le deschide pieptul qi le rumegd inimile smulse. oricine comite
in mod deliberat o actiune negativi di a^,und distrugerii eterne
Ei nu poate prevedea de la inceput unde va fi condus de acest
comert funest.
Fiinla este substanld qi viafd. Viala se manifestd prin
miqcare qi migcarea se perpetueazAprin echilibru; echilibrul Lste
agadar legea nemuririi.
Conqtiinla este sentimenful echilibrului qi echilibrul este
adev[ml qi justifia. Orice exces, cAnd nu este mortal, se
c,orecteazd printr-un exces contrar; este legea eternd a reacliilor,
dar, dacl excesul iqi pierde echilibrul, se pierde in tenebrele
exterioare si devine moarte eternd.
Sufletul pimAntului antreneazd ?n vertijul miEcirii astrale
tot ceea ce nu ii rezisti prin forlele echilibrate ale raliunii. peste
tot unde se manifesta o viald imperfectd Ei rdu formati, el iqi
exercitd forJele pentru a o distruge asa cum spiritele vitale
abundd pentru a inchide rdnile. De aici aceste dezordini atmos_
ferice care se rnanifestb in jurul anumitor bolnavi, de aici
comoliile fliridice, aceste rotiri de mobile, aceste suspensii,
aceste aruurcAri de pietre. aceste intinderi aeriene care fac sd
apard la distantii mirajul sensibil qi tangibil pentru rndinile gi
picioarele obseclatulLii, Natura este cea care se t'lburd in jurul
unui cancer pe care vrea sI ii extirpe, in jurr"rl unei rdni pe care
lryea s[ o inchidd. in jurul rmui f-el de varnpir a cdrui rnoarte vrea
sf, o tennine qi sd o prelungeascd in viatd.
_. h,liqclrile spontane ale obiectelor inerte nu pot veni decAt
dintr-o acliune a forJelor care iubesc pdmdntul; un spirit, adicd,
un gAnd nu ridicd nirnic l3r[ levier. Dacd ar g atifet, munca
(:artea a IV-a 25'7
;rl)roape infinitd a Naturii pentru crearea qi perfec{ionarea
,'r'ganelor ar fi frrd scop.
Daci spiritul degajat de simfuri ar putea supune materia
tlupd bunul sdu plac, mor{ii ilu;tri ni s-ar revela primii prin
rrri;c[ri armonioase qi regulate; in locul acestora vedem mereu
rrrisciri incoerente qi febrile producdndu-se in jurul fiinlelor
lrolnave, lipsite de inteligenld gi de mdsurd. Aceste fiinle sunt
rnagneti dereglali care fac sufletul pdmAntului sd-Ei piardd
Iogica; dar, cAnd pdmdntul este in delir, ca unnare a erupfiei
;rccstor fiin{e avortate, inseamni cd suferi el insuqi trecAnd
lrrintr-o crizd ce se va termina prin comolii violente.
Existi intr-adevdr multd puerilitate in anumili oameni care
tlec drept serio;i. Iati, de exemplu, domnul marchiz de Mirville
t'are ii atribuie diavolului toate fenomenele inexplicabile. Dar,
tlragd domnnle, dacd diavolul ar avea puterea de a inversa
ordinea naturali, nu ar face-o imediat in a;a fel incdt sd
bulverseze totul? Cu caracterul pe care il b[nuim nu ar fi in
niciun caz impiedicat de scrupule.
Oh! Dar, veli rdspunde dumneavoastrd, puterea lui
l)umnezeu i se opune!
- Uqurel: puterea lui Dumnezeu se opune sau nu se opune.
l)aci se opune, diavolul nu poate face nimic; dacd nu se opune,
diavolul este stdpAnul... Domnul de Mirville ne va spune cd
l)umnezeu o permite pentru puJin timp. Suficient pentru a inqela
bielii oameni, pentru a le tulbura creierul deja atAt de solid, dupd
cum qtim. Atunci, intr-adevdr, nu mai este diavolul stdpAn; este
Dumnezeu... Dar nu incheiem: a merge mai departe ar insemna
o blasfemie.
Nu putem inlelege indeajuns armoniile fiinfei, care se
distribuie in serie, dupd cum aftrna cu tdrie celebrul maniac
Fourier. Spiritul actioneazd asupra spiritelor prin Verb.
Materia primegte amprentele spiritului qi comunici cu el
prin intermediul unui organism perfect; armonia in forme se
apropie de armonia in idei, mediatorul comun este lumina:
lumina, care este spirit gi via{d; lumina, care este sinteza
cuiorilor, acordul umbrelor, armonia formelor; lumina, ale c[rei
vibralii sunt matematici vii.
258 Istoria magiei

Dar tenebrele qi mirajele lor fantastice, dar erorile fosfo-

rescente ale somnului, dar cuvintele pierdute in delir, toate
acestea nu creeazd,nimic, nurealizeazi nimic; toate acestea, intr-
un cuv6nt, nu exist6: sunt limburile vielii, sunt aburii beliei CARTEA A V.A
astrale, sunt orbirile nervoase ale ochilor obosifi. A urma astfel
de luciri inseamnd a inha in impas; a crede in astfel de revelaJii,
inseamnd a adora moartea: Natura v-o spune ea insiqi.
Tables tournantes nu scriu decAt incoerenle gi injurii; sunt Adepfii qi sacerdofiul
ecourile cele mai infime ale gdndirii, visele cele mai absurde qi
cele mai anarhice; cuvintele de care se servesc cele mai de jos
pdturi sociale pentru a i;i exprima dispreful. Am citit recent o
i'1, He
carte a baronului de Guldenstubb6, care pretinde a comunica
prin litere cu lumea de dincolo. El a oblinut rispunsuri, si ce
rdspunsuri! Desene obscene, hieroglife disperate gi aceastd sem-
ndturd greceascd nveopa (dvarcE, suflul morliz, sau, pentru a
traduce mai bine, spiritul morlii.Iat[ ultimul cuvAnt al revela-
liilor fenomenale ale doctrinei americane, dacd o separdm de
autoritatea sacerdotald Si dacd vrem sd o facem independentd
de controlul ierarhiei. Noi nu negdm aici nici realitatea, nici
importanla fenomenelor, nici buna credinli a credincioqilor; dar
trebuie sdii avertizdm asupra pericolelor la care se expun dacd
nu preferi spiritul inlelepciunii dat[ in mod ierarhic qi divin
Bisericii, in locul acestor comuniciri dezordonate Ei obscure in
care sufletul fluidic al pdm6ntului reflectd mecanic mirajele
inteligenfei gi visele raliunii.
 Capitolul I
PREOTI $I PAPI ACTJZATI DE MAGIE
Papa Silvestru a1 Il-lea qi pretinsa papesd .Ieanne. Imperlinentele
aser{iuni ale lui Martin Polonus gi ale lui Platlnus. Aulorul prcsupus
al gnmoarului lui Honorius. Anaiiza acestui grirnoar.

Am spus ci dupd profandrile ;i impietdlile gnosticilor, Bise-

rica proscrisese Magia. Procesele ternplierilor incheiau ruptura
;i. dup[ aceastd epoci, redusd la a se ascunde in unrbr[ pentru a
rnedita la rdzbunare, Magia a proscris, la rAndul sdu, Biserica.
Mai prudenli decAt ereticii care inilfau public altar contra
lltare Ei se jefifeau astfel proscrierii gi rugului, adep{ii ;i-au
rscuns resentimentele gi doctrinele; s-au unit prin juriminte
lruternice qi, Etiind cdt conteazd si cdgtigi din start procesul la
tribunalul opiniei, au intors impotriva acuzatorilor gi a
iudecitorilor lor zgomotele sinistre care ii urrnau qi au denunlat
poporului sacerdo{ia drept o Ecoald de magie neagr6.
AtAt timp cdt nu gi-a bazat convingerile qi credin{ele pe
lundamentul solid al raliunii, omul se infldcdreazl. din nefe-
ricire, pentru adevdr gi pentru minciund, de o parte qi de alta,
reac{iile sunt crude. Cine poate face sd inceteze acest rdzboi?
Doar spiritul celui care a spus: ,,Nu intoarceli rdul pentru rdu, ci
triumfali asupra rdului lEcAnd bine."
Sacerdolia catolicd a fost acuzatd de a fi persecutor; totuqi,
misiunea sa este aceea a bunului samaritean, pentru cd acela a
succedat levililor nemiloqi, care-gi continud drumul tErd a avea
compasiune pentru sirmanul rinit din Ierihon. In exersarea
umanitSlii iEi dovedesc ei consacrarea divin6. Este deci o
nedreptate supremi s5 arunci din nou asupra sacerdoliei crimele
cAtorva oameni care erau din nefericire imbrdcali in haine
preolegti. lJn om, oricare ar fi el, poate fi mereu rdu: un adevirat
preot este totdeauna caritabil.
FalEii adepli nuinleleg acest lucru in acest rnod. Sacerdolia
creqtind, dupd ei, era lovitd de nulitate qi de uzurpare de la
proscrierea gnosticilor. .,In sfArEit. nu este * spuneau ei - decAt
o ierarhie ale cirei grade nu mai sunt constituie de Etiinld?"
 262 Istoria magiei

Aceeagi.ignolant4 a misterelor gi aceeaEi credin{I oarbd imping

spre acelaqi fanatism sau spre aceeaqi ipocrizie pe primii
sefr si
pe ultimii conducdtori de sancfuar. brbii sunt condu;il;i
orbilor. S'premafia intre egali nu este mai mult dec6t un ,"ittut
al tntngn sr al hazardului.
Pastorii consacrd. sfintele specii cu o credin{i grosoland;
_aceqtia sunt scamatorii pAinii Ei mancitorii de carne oir.n"urri.
Nu mai sunt taumaturgi, sunt vrdjitori; iatd ce spun sectarii.
Pentru a accentua aceasti calomnie, au inventat legencle;
papii, spuneau ei, erau consacrati spirituiui tenebrelor #t Jiri
secolul al X-ea. savantul Gerbert, care a fost incoronat sub
numele de Silvestru al Il-lea, ar fi frcut o mdrt'risire cand.;p;
moarte. Honorius al III-lea, cel care confirma ordinul St-antului
Dominic qi care predica cruciadele, era el insuqi uto-inuuii
necroman qi autorul unui grimoar care ii poarld inc6 "n numele si
care este rezervat exclusiv preolilor. Acest grimoar era ardtat qi
comentat, se strdduiau chiar sd intoarcd cea mai teribild dintre
toate prejudecdfile populare ale acelei epoci, irnpotriva sfentului
Scaun: ura mortald a tuturor trecea in mod'public, pe Ar"pr;;;
pe nedrept, spre vr[jitori.
S-au gisit istorici rduvoitori sau creduli care s6 acrediteze
aceste minciuni. chiar qi Platinnus, acest cronicar scandalizat
de
papalitate,_repeta calomniile contra lui Silvestru al lt-lea,
dupd
Martin Polonus. Dacd se_ raporta la aceasti legendd, G;;;;,
care erapriceput in gtiinfele matematice gi in cab"ala, ar fi evocai
demonul qi i-ar fi cerut ajutorul pentru a ajunge la pontificat.
. ^Diavo_lul i-ar fi promis, anunlandu-l iir plirs cd el nu aimuri
decAt in Ierusalim si ne gAndim cd magicianul u A."l un Fig. 14. Sigilii oculte;i tarot primitiv egiptean.
legdmAnt interior si nu meargd acolo vreodatd; el a devenit
aqadarpapi, dar, intr-o zi,pe cindlinea slujba intr-o biserica Oin
Roma, s-a simlit cu adeviiat bolnav qi, dovedindu_se rlteriorce
acea capelS in care oficia el se numea Sfdnta Cruce a
Ierusalimului, eI a inleles cd totul se implinis!; u ."*t ,e ,.
aduc.5 gl put in acea capeld qi
Ei-a chemat in jurul sdu toti
cardinalii. s-a confesat cu voce tare cd incheiase pult .u
demonii, apoi a ordonat ca-dupd moarte sI fie asezat"np.'"" *,
A1n
leqn negT, la care si fie injugali doi cArlani,
"n"i""g*!i
altul alb, ca ei sd pomeascd acegti iaifdrd si-i conduce s] sal-i
ingroape corpul acolo unde s-ar fi oprit caii.
 Carul a mers astfcl de-a lungul Romei si s-a oprit in fala Carterr tr I'-u 265

bisericii [,atran. S-au auzit atunci strigite puternice si gemete,

rrrrl:rirati, el nu avea nevoie, dupd curn remarci eronat Naud6, de
apoi totul a redevenit tdcut qi s-a putut trece la ?nhumarea sa;
sevinde diavolului pentnl a parvetri sttccesiv ia Arhiepiscopia
astfei, se sfArEegte aceastl legendi din biblioteca albastri. 'r
,lin Reims si din Ravenna gi, in final, la papalitate. Irste adeviirat
Acest Martin Polonus, dupd credinla cdruia Platinus a
, ri el a aluns in aceastd pozilie intr-un fel in ciuda ineritului s5u,
repetat reverii asemdnitoare, le-a imprumutat el insuEi de la un
rrrtr-un secol in care erau privili drept mari oameni politici nilte
anume Galfride gi de la un cronicar numit Gervaise, pe care
sniintiti Si drept savanli niSte vriiitori. Gerbcrt er:a nu doar un
Naucle il nurne;te ,,cel mai mare n[scocitor de legende qi cel mai
urare matematician ;i un astronom distins, dar si un specialist in
important mentor care nu a pus vreodati mAna pe o pani."
rrrecanicd gi crease in orasul Reims, dupi spusele lui Guillaume
Dupi istorici, acest lucru este atdt de serios incdt protestan{ii
Mahnesbery, magini hidraulice atdt de minunate incAt apa exe-
au publicat legenda scanclaloasd qi apocrifr, a unei pretinse
t uta ea insisi simfonii gi misca adieri pldcute de vAnt; de aseme-
papese Jeanne, cate fusese, de asemenea, vrdjitoare, dup[ cum
rrca, a fbcut, spre beneficiul lui Ditmare, in orasrtl Mag<lebourg,
spunea cineva, ;i cdreia i se atribuie qi cdrfi de magie neagrd. Am
rrn orologiu care marca toate rniScdriie cerutrni $i ora dr: trezire 5i
risfoit o istorie despre papesS, a unui autor protestant. Am
cuicare a stelelor; a mai fficut, spune lt{aud€, pe care ne face
rernarcat in ea doui gravuri foarte curioase. Acestea sunt niste
pldcere sd il citdm aici, ,,acest sistem de bronz, atAt de ingenios
poftrete vechi ale eroinei, pretind istoricii, dar in realitate sunt
t-:laborat, pe care l-a arnintit mai inainte Guillaume Malmesbery'
doud antice taroturi reprezentAnd-o pe Isis, purtAnd o tiard. Se
rlacd el insuqi a fost ingelat de ea, raportAnd-o la magie: ia f-el gi
spune cd figura hieroglificl a numirului doi din tarot se mai ()nuphrius, spune cd a vdzut in biblioteca famillei Farnese o
numeste incd papesa: este o f-emeie care poartd o tiard pe care se
cafie savantd de geornetrie realizatd de Gerbert: Ei eu cred c5,
remarci punctele creqterii lunii sau coamele lui Isis. Cea din
cartea protestantd este gi mai remarcabild; are pdrul lung ;i
llrd a evalua pdrerea lui Erfordiensis ;i a altor cd{iva, care l-au
l.:rcut autorul aritmeticii pe care o avem acllm, toate aceste do-
rdvhqit; o cruce solard pe piept este asezatd intre cele dou6
vezi sunt valabile pentru a ne determina sd judecdm cd oamenii
coloane ale lui Hercule qi in spatele ei se intinde Oceanul, cu
care nu vorbiserd niciodatd despre cub, paralelogram, dodeca-
flori de lotus care se deschid la suprafaja apei. Al doilea porlret
cdru, almicantarat, valsagora, almagripa, cathalzetn qi alte nume
reprezintd aceeaEi zei1d, cu atributele suveranului sacerdotal qi
r.ulgare fblosite de cei care inleleg matematica, ar avea opinia cd
cu fiul sdu lJorus in brale. Aceste doul imagini sunt deci foarte
rru f,ost cAteva spirite pe care le invoca qi cd atAtea lucruri rare nu
pretioase, ca si doculentele cabalistice. dar asta nu este in
puteau pleca de la un om fbrd o favoare extraordinard qi cI pentru
f'avoarea amatorilor papesei Jeanne.
'.rcest efect el este magician""
CAt despre Cjerbert, pentni a face sd cadd acuza{ia cle
Ceea ce aratb pAnd la ce punct merge impertinen{a qi reaua
vrajitorie. dacd ea putea fi luatd in serios in ce-l priveqte, ar fi
credinld a cronicarilor este faptul cd Platinus, acest ecou rnali{ios
sr:ficient sti spunern cil erii cel mai sarrant om al secolului sdu gi
dar naiv al tuturor parodiilor romalle, asigurd cd momAntul lui
ci, flinci pl'cceptorutr a doi suverani, ei isi datoreazd indllarea Silvestru al Il-lea este incd vrijit, cd el depldnge profetic viitoa-
recunostin{ei unuia dintre auguqtii sdi elevi. El stdpAnea rnate-
rea cddere a papilor qi c6, spre declinul vie{ii fiecdrui pontif, se
matica si poate ci 5tia un pic rnai inultd fizic5 decdt se putea
aud tremurAnd Ei ciocnindu-se oseminteie respinse de Gerbert.
cuno;l$tc in I'renrr:;r sa; era rlt.l o1l1 de o emdifie universald qi de
Un epitaf gravat pe acest mormdnt impune credinla in aceastd
o irare noble,e , dup.{ cr-ui-r putenr vcdea in epistolele pe care le-a
minune, adaugd imperlurbabil bibliotecarul lui Sixtr.is al iV-lea.
lisat; nu era ilit rlzi,rdtit al regilor, precum teribilul Hildebrand.
latd aceste dovezi care par suficientc istoricilor pentm a constata
li plficea mai mult sa-i instruiascl pe prin{i decAt s5-i
existenla unui ciudat document istoric. Piatinus era bibliotecar
excomunir:e Ei, rictirrfinel favoarea a doi regi ai Franlei si a trei
 266 Istoria ntagiei
la Vatican; el scria la R.oma, unde nimic nu era mai usor decdt
sd verifici falsitatea sau e-ractitatea rrcesrei aseriiuni qi totuqi
acest pretins epitaf nu a existat vreodate ciecdt in imagina{ia
autorilor de la care Flatinus il inipr-Lrmutd cn o incredibild
uqurinli, circumstanti care aduce pe drcpt indignare;i cinstitului
Naud6. iatd aici ceea ce spune in ,4lralogie pentru marii aameni
acuzati de magie:
,,Este o veritabild irnpostur;i qi un fals n"lanif"est atat pentru
experienta (pretinsel,r:rr minurii ale mormAntului h_ri Silve.qtru al
Il-lea), care nu a fost pini azi observntd de nimeni" clecAt in
inscriplia acestui rnormdnt, care a fost compusa cle Sergir,rs al
lV-lea si care, intr-at6t trebuie si nu f-ar":i vreo rnen{iune despre
toate aceste legende gi reverrii inedt, dirnpotrivi, este una clintre
cele mai importante mdl'turii pe care putenr si le avr;m clespre
viala cumpdtatd ;i despre integdtatea astiuniior lui Silvestru.
Este cu adevirat lucnr rupinos ca mulli dintre catolici sd f,re
generatorii acestei b$rfe, de care Marjanus Scotus, Glzlber,
Ditrnare, Helgandus, I-ambert si tJennan Contractr. care au fbst
contemporanii s[i. nlr ar"r ficut vreo rnentiune etc.,,
Ajungem la grimoan,tl lui I[onurius.
Lui Honor:ius al [ll-lea, adicd unuia dintre cei mai zelosi
pontifi_ai secolului al XIII-lea, i se atritruie aceastd cafte nele-
giuit5. intr-adevdr, F{onorius al litr-lea trebuie si t'ie urAt de cdtre
sectari qi de ciitre necromani, car.e vor"sd-l dezonoreze luAnclu-l
drept complice. Censius Savelli. incoronat papa in 1216, confir-
mi Ordinul Sf,lntului Dominic, at6t de fbmidabil la albigensieni
qi la vaudieni, acesti copir ai maniheiEtilor gi ai vrajitorilor.
El i-a intemeiat pe f,ranciscani gi pe carnai, a propovdduit o
cruciad5, a guvernat intelep'f lliserica si a llsat numeroase
decrete.
A acuza de rragie neagrd acest papd atit dc erninent catolic
inseamnd a face si planeze ;rceea;i suspiciune asupra marilor
ordine reiigioase iirstituitc de *1.
CAteva exernpiare aniir:e alc lv.inroaruluu iui Horrorius
poartd nunlele de l-.Tonorius al I[-l;:a in lceul lui lJixrorius al
ill-lea; este insh inrposibil i;ij [,ilr:i r.;u rrpil.j{111y din acest inteligent
qi elegant carrlinal [..;.lmbc"rt, care. rltlpir pror]]ovarea sa ca
Crtrteo a tr1-a 261
,ri\flri1n ponriticnl, r,e Va ir]ttrilnltlra de tr;tlctii cArora ie ddruise
, pi:rropi pentnr cieg"ii. I,rL:irt.l11i u fhc,.rt penllll liildebert, episcop
,lc lvtans ri teciogi s;r'.'ailli, l-:lrilcrrn 1{r:gucs de Saint-Victor.
Illusi. nr,rn-ieLe dc Fi*norir,is ll lt-lca cste pentlu noi o razd de
lrrirriil6 ryi ne va conclucc la descopenrea auforului r:eai al acestui
Iil11i{.rzitor grimoar al lui }{onOl"iils.
In 1061, in vreme cc imperiul lrlcepeil rii fie neincrezdtor
lrrlii de papalitate gi cbr-ita sa ditrlinucze inf{'ucnla sacerdotald,
irrstrglAnd la revoltc qi ctril,i;l[ri in colegiul sacrLl, episcopii de
I ombardia, inftrr,rentati c1e fiilbert de Farma, au protestat fala de
rrlcgerea lui Anselm, episcop c'ie Luctlues, care uffna sd fie numit
,il\,r:r'an Dontif sub numele de Aiexandru al ll-lea.
irnpiratuI Ilerrri al lV-lea ia partca dizidcnlilor qi i-a
;rirrr.rrizat si dea un alt papd. prorni{lindu-le sb-i a.iute. Ei au ales
rru lntrigant pe nllme ('ndulus sat Cudalatr, episcop de Pamra,
uir om capabil de crirnii qi dispus sd facl scandal in public, ca
qi concubiii. c-ladulus a luat numele dc Honorius al
';irnoniac
li"lca qi a pornit in contra Romei in tmrrtca unei armate. A fbst
rii..ins qi concla-mnat de toti cpiscopii din Germania qi Italia; a
r,.rvenit la conducerel a pus mhna pe o pal-te din oraqul sfAnt, a
i rtrat in biscnca S fhntul Pr.-tru, de ilnde a lost izgonit, s-a refugiat
iir caiitelul Saint-Ang,-., dr, unde a oblinut puterea de a se retrage
i,ietind un pLet tie rdscurrtpdlarc foarte tnare. De aceea, Othon,
rirhiepiscop ele Cotrogne. trinris de inrparat, i-a reproEat public lui
r.le.-randm ai trtr-lea cd a uzutpat S{?ntLrl Scaun. f]ar un cdlugdr,
i.rij nulne Hiiclcbraiid, a luat cuvAtltul pentru papd legitim $i a
lncut-o cu o a$a putcre lncit trirnisul irnpbratului s-a intors
confuz qi irrrpiral.ul insuEi a ccrut iertare pentru atentatele sale.
De aceea, Hildel:rand era deja fulg*rdtorul Grigorie al VIIlea,
in ochii celor din Proviclencc qi-9i incepea ope ra viefii" Antipapul
e fbst destituit prin conciiiui de la lv{anttia gi Henri al lV*lea a
ob{inut ieftarca sa. Cadulus a l:eintrat atLurci in intuneric Ei este
lrrobabil cd a vrut sh tie marclc pri:ot ai vrijitorrlor 9i apostalilor;
probabil c,l atunci a rcdactat, sttb t'rutnclc de Honorius al Il-iea,
grimoarul care poartd acest nurne.
Ceea ce se qtie despre caractcl"rrl acestui antipapd nu ar
ir-rstifica decAt pulin o acuzatie tlc trccst lel; era curajos in fafa
268 Istoriu magiei
tegendeior gi slugarnic in fa{a ceior puter:nici, intrigant
Ei libertin,
ilri credinfS qi fEra moravuri; nu vedea in religie deciit un
instrument de impuritate qi de ho{ii. Pentru un asemenea om,
virtulile creqrine erau obstacole qi credin{a clerului era o
dificultate pe care trebuia s[ o depdqeascd; atunci ar fi clorit sd
taci preo{i dupi placul s5u qi sd creeze un cler din oameni
capabili de toate atentatele, ca qi de toate sacrilegiile; de fapt,
acesta pii:ea a fi obiectivul pe care qi-l propusese automl
grinroartilui iui Honorius.
z\cest grimoar nu este lbra irnportanl6 pcntru curioqii
gtiin{ei. I-a prirna vedere, el nu pare a fi decAt o lesdturd de absur-
ctitdli revoltStoare; dar pentru cei inilia{i in semnele si secretele
cabalei, eJ devine un veritabil monurneilt al perversita{ii umane;
diavoiul este aritat aici ca un instrument al puterii. A se sen i de
creclulitatea umand qi a pune stdpdnire pe sperietoarea care o
domina pentril a o face sd se supund capriciilor adeptului, acesta
este sectetlrl acestui grimoar; este vorba despre a ingrosa
intunericul sub ochii rnullimii, cucerind lumina cilauzitoare a
stiin{ei, care va putea deveni, la nevoie, torla cdldilor si a incen-
diatorilor. A intpune credinla prin constr6ngere, asteptAncl mo-
inentul potrivrt pentru putere gi libertate, nu insearnni a dori cu
adevdrat regatul lui Satan pe pdmAnt gi a fi uluit daci autorii unei
conspirafii aserndndtoare impotriva bunului sens public qi im-
potriva reiigiei pretindeau cii fac sb apar6 gi sf, incameze, intr-un
anurile fel, pe pimAnt suveranul fantastic al imperiului riului?
Iloctrina acestui grimoar este aceeaqi cu cea a lui Simon ;i
a unei rnari pii4i a griosricilor: acesta este principiul pasiv
substitult principiului activ. Astfei, pasiunea preferati rafiunii,
senzualismul zeificat, f,emeia pusd inaintea bdrbatului, tenclin{a
care se regdseqte in toate sistemele mistice anticrestine; aceastd
doctrin[ este exprimatd printr-un pantaclu plasat la inceputul
cirfii. Luna isiacd acoperd centml; in jurul crucii selenare se vid
trei trirrnghiuri care formeazd, doar unul; triunghitrl are deasupra
o cruce cu ansd cu cruce dublS; irr jurul triunghiului care este
inscris intr-un cerc gi in intcrvalul fonnat de ceie trei segmente
ale cercului se vdd, de o pafte, semnui spirituiui gi pecetea
cabalisticl a lui Solornon, de alta, cu{itul magic qi litera initiald
Oat'tea a V-a 269
,r binarului, deasupra unei cruci intoarse, formdnd figura linga-
rnului qi numele lui Dumnezeu intors la fel; in jurul cercului se
citesc aceste cuvinte scrise sub fonnd de legend6: Swpuneli-va
stqteriorilor;iJili suptt;i pentrut cd ei apreciazd asta.
Acest pantaclu, tradus in simbol sau mdrturisire a credinlei,
t'ste deci, textual, ceea ce utmeazd:
,,Fatalitatea domneqte prin matematicd Ei nu existi un alt
I )umnezeu decdt Natura.
Doctrinele sunt accesoriul puterii sacerdotale gi se inpun
rnrrlfirnii pentru a iustifi ca sacrifi ciile.
Iniliatul este deasupra religiei de care se serveqtc qi el spune,
lr modul absolut, contrariul a ceea ce orede.
Supunerea nu se motiveazd, ea se impune; ini{iafii surtt
lirculi sd comande ;i profanii s5 asculte."
Cei care au studiat qtiinlele oculte qtiu cd magicienii antici
rru-si scriau niciodatd doctrina gi o formulau dozrr prin
earacterele simbolice ale pantaclelor.
Pe a doua paginS, se v6d doui sigilii circulare magice. in
primul, se regiseEte pdtratul tetragramei cu o inversiune gi o
substituire de nume.
Astfel, in loc de:
fi;1!it
Eieie,
'';'ilit
Jehovah,
rN'?l
Adonai,
N]?N
Agla,
dispunere care semnifi c6: Fiinla absolutd este Jehovah, Darnnul
in lrei persoane, Dumnezeul ierarhiei ;i al Bisericii.
Autorul grimoarului a dispus astfel numele sale:
!;lli
Jehovah,
N'71!
Adonai,
210 Isloria magiei
1"'tN-t
D'rar.
\tlt-
$!lrl
Eieie,
ceea ce inseamnS: .Iehctvah, Domn.ul, nLr este altcey,o decdt
principiul .fatal ul renugterii eterne, personific:atd prin insd;i
aceastii rencqtere fn lTiinta absolutd.
Injurul pdtratului din cerc se aflii numele lui Jehovah, drept
Ei inversat, numele lui Adonai la st0nga qi la dreapta, aceste trei
litere: N;tt AEV, urmate de doud puncte, ceea ce inseamnl: Cerul
;i inJbrntil sunt wn miraj, amdndoud, ceea ce este sus ca;i ceea
ce este jos. Durnnezeu este umanitatea. (Umanitatea este expri-
mati prin cele trei litere AEV: inilialele lui Adarn qi ale Evei.)
Pe al doilea sigiliu se citeqte numele ARARITA xtxlnx qi
deasupra RASCH "rt{U, in jur doudzeci qi gase de caractere
cabalistice qi deasupra sigiliului zece litere ebraice, dispuse
astfel'n;t)"1'. Totul are valoare de formuld pentru materialism
qi fatalitate, pe care ar fi mult prea mult gi prea periculos de
explicat aici"
Urtneazb prologul grimoarului; il transcrierr in intregime:
,,SfAntul scarn apostolic, cdruia i-au fost dimite cheile
regatului cerurilor, prin aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos cdtre
SfAntul Petru: l,ri cldruiesc cheile regatului cerut.ilor, are doar
puterea de a comanda prin{ului intunericului Ei ingerilor sii.
,,Care, ca supusi ai stdpAnului, ii acordd onoare. glorie qi
ascultare, in vifiutea acestor cuvinte adresate de Iisus Hristos
insugi lui Satan: Tu rut ai sen,i decdt un sin,gur stdpan.
Prin puterea cheilor, stdpAnul infernului a fost fEcut sef al
Bisericii.
PAnd in zi, doar suveranii pontifi aveau puterea de a
acea
evoca spiritele qi de a le comanda; dar Sanctitatea sa Honorius
al Il-lea, in preocuparea sa pastorall, aputut comunica qtiinla qi
puterea evocdrilor gi a imperiului asupra spiritelor, venerabililor
sdi fra{i in Iisus Hristos, cu conjuraliile folosirii, intreg
conlinutul din bula urmdtoare""
Cartea a V-a 271
Iatd ce pontificat al infernului, acest sacrilegiu sacerdotal al
;rntipapilor pe care Dante pare s6-l stigmatizeze prin acest strigdt
rrspru, scdpat cdtre unul dintre prinlii infernului sdu:
Tatd Satanl Tatd Satan! Aleppe! Si fie prin{ul cerului, papa
, cl legitim la fel pentru antipapa Cadulus, s[ fie suverauul
rrrl'crnului.
Si fie el Dumnezeului binelui,eu stmt Dumnezeul rdului.
Suntem diviza{i, puterea mea este egald.
LJ nneazd bula pontifului infernal.
Misterul invocaliilor este expus acolo cu o Etiinld inspdi-
nrintitoate, ascunsd sub fotme supersti{ioase qi sacrilegii.
TAnirul, bdtrAnii, misterele prof'ane, cerenloniile alegorice,
srrcrificiile sAngeroase sunt combinate cu a a;r1rd malilioasl;
l,ocdrile nu sunt lipsite de poezie qi de entuziasm gi sunt pline
tlc oroare.
Astfel, de exemplu, autorul vrea ca joia primei sdptdmAni a
e sh se trezeascd la miezul noplii, s[ amnce api sfinliti
vocdrilor,
in camera sa, s5 aprindd o lumAnare de ceard galbeni, preparatd
rniercuri qi care trebuie sd fie strdpunsd in fbrmd de cmce. In
licdrirea tremurdtoare a acestei lum6niri trebuie s[ meargd
singur intr-o biseric[ qi acolo sd citeasci cu voce joasd slujba
nroftilor, substituind celei de-a noua invSldturi a dimine{ilor,
rceasti invocalie ritmicb pe care o traducem din latind,
lrdstrAndu-i forma bizard qi refrenele, care reamintesc de
incantaliile monotone ale vrdjitorilor lurnii antice:
,,Doamne, elibereazd^mi terorile infernale,
Elibereazd sufletul meu de larvele sepulcrale,
Fdrd fricd a$ merge in infemul lor sd ii caut;
Le-aq impune voinfa mea in locul legii.
O sd spun noplii si nasc[ lumina;
Soare, arat6-tel; Lun5, fii albd qi clari!
Umbrelor infernului le vorbesc fhrd tearnS.
Le-aE impr.ure voinla mea in locul legii!
272 Lstoria mct,giei
Fala lor e oribil5 Ei formele ciudate;
Vreau ca demonii sd redevind ingeri.
Acestor slu{enii fird nume le vorbesc fhrd fiici,
Le-aq impune vointa mea in locul legiil
Aceste umbre sunt eroarea privirii mele inspdimAntate;
Dar, singur Ie-as putea vindeca frurnuselea fulgerdtoare,
CIci in fundul infermrlui md cufund {iri fricd,
Le-ag impune voinla mea in locul legii!..
Dupd numeroase alte ceremonii, vine noaptea evocdrii;
atunci, intr-un loc sinistru, la liclrirea unui foc alimentat cu cruci
stricate, trebuie si se traseze un cerc, cu tdcirmele unei cruci, qi
sd se recite in acelaqi timp un imn magic, compus din versetele
mai multor psalmi; iatd traducerea acestui imn:
,,Regele se bucuri, Doamne, in puterea Ta,
Lasi-md sd completez opera nasterii mele.
Pentru ca umbrele rdului, spectrele noplii,
Sb fie precum praful in vAntul carel duce.
Doamne, infernul se lumineazl si striluceste in prezen{a Ta,
Prin Tine se termini totul ;i prin Tine incepe totul:
Jehovah, Savaoth, Eloim, Eloi,
Helion, Helios, Jodhevah, Shaddai!
Leul lui Iuda se ridicd in gloria sa;
Regele David va implini victoria!
Deschid cele gapte sigilii ale Cd4ii temute;
Satan cade din cer precum un fulger de var[!
Tu mi-ai spus: l)eparte de tine infernul qi torturile sale;
Nu s-ar apropia de locuinlele tale pure.
Ochii t[i infiuntd ochii busuiocului,
$i picioarele tale vor merge pe aspic fErd teamd.
Vei prinde Eerpii subjugali de surdsul tdu,
Vei bea otrdvurile fEri ca ei sd poat[ s5-ti fac6 reu.
Eloim. Elohah, Savaoth. Helios,
Cartea a V-a 273
Eieie, Eieazereie, o, Theos Tsehyros!
Pdmdntul e al lui Dumnezeu, Ei tot ceJ acoperd.
El insuqi l-a intdrit peste hdul care se deschide.
Atunci, cine va putea sd rxce pe muntele Domnului?
Omul cu mAna ffird patd gi cu inima simpld.
Cel care nu {ine adevdrul captiv
$i nuJ primeqte ca sd-l lase trAndav;
Cel care cu sufletul sdu a cuprins indllimea
$i care nu jurd printr-o vorbd rnincinoasi;
Acela va primi forla in locul unui domeniu.
$i acela este infinitul nagterii omenegti.
Crearea prin pimdnt qi prin foc,
Creafia divini a celor care-L cautd pe l)umnezeu!
Prinli ai naturii inallali-vd por{ile;
Jug al cerului te ridic! la mine, sfinte cohofte;
Iat6-l pe regele gloriei! Ei-a cAEtigat numele;
Poartd in mAn[ pecetea lui Solornon.
StapAnul a zdrobit neagra iobigie a lui Satan,
$i captiv al suitei sale, el atrage sclavia.
Doar Domnul este Dumnezeu, doar Domnul este Rege!
Doamne, doar lie glorie, glorie ]ie! glorie Jie!
Nu s-ar crede cd se aud puritanii lui Walter Scott sau Victor
f{ugo, acompaniind cu psalmodierea lor fanaticd, opera fird
nrune a vrdjitorilor lui Faust ;i Macbeth!
in conjuralia adresatd umbrei uriagului Nemrod, acest vAnd-
tor sdlbatic care a comandat incepere tumului Babel, adeptul lui
llonorius amenin![ acest antic dezaprobat cd-i strAnge lan]urile
si cd-l tortureazd din ce in ce mai mult in fiecare zi, dacd nu se
supune imediat voinlei sale. Nu este acesta sublimul orgoliului
in delir, iar acest antipapd, care nu inlelegea un mare preot decdt
ca pe un suveran al infemului, nu pare sd aspire, ca intr-o
rdzbunare a disprefului si a reprobdrii celor vii, la dreptul
uzurpator gi funest de a tortura etem mo(ii!
 Cartea a Y-a 215

,,in anul urm6tor, in 1427, in duminica de dupd jumitatea

Capitolul II lLri august, care era ziua a 17-a a lunii, sosesc lAngd Paris doi-
sprezece dintre ceea ce se numeau penitenciari, cunoscAndu-se
APAR.ITIA BOEMIENILOR NOMAZI rrn cluce, un conte qi zece oameni, toli pe cai, spun6ndu-se despre
ci cd sunt foarte buni creqtini gi originari din Egiptui inferior;
rrf-rrmau cd ar ft fost cregtini odinioari, ci alli creqtini i-au
Moravurile qi obicerurile boemieinilor nomazi. Ei vin la Chapelle,
sLrbjugat si readus la creEtinism; cei care s-au opus au fost trirriqi
aproape de Paris, unde sunt criticafi si, ulterior, excomunicati de
la moarte qi c6, dimpotrivd, cei care s-au botezat au rdmas
oiitre episcop. $tiinfa 1or divinatorie qi tarotui lor.
:rt5p6ni ai lirii ca qi mai inainte, sub promisiunea lor de a fi buni
si loiali qi de a pdzi credinla lui Iisus Hristos pAn.i la moarte; ei
I-a inceputul secolului al XVlea, se vor rdspdndi in Europa
ldiugau cd au rege gi regini in lara lor, care le-a rdmas sub
bande de cilitori bronzali si necunoscufi. Numi{i de unii boemi-
stdpAnire, deoarece au trecut la crestinism"
eni, intrucAt spuneau cd se trag din Boemia, cunoscuti de allii sub
numele de egipteni, deoarece qeful lor purta titlul de duce de $i astfel, spun ei, la ceva timp dupd ce afil devenit crestini,
sarazinii veneau sd ne cucereasc5. In numdr rnare. nu tocmai
Egipt, aceqtia practicau divinafia, pungdqia qi hofia. Erau hoarde
l'errni in credinlb, fdri sd ?ndure r5zboiul, fbrd sa-gi apere {ara
nomade, stationau in corturi pe care le construiau chiar ei; religia
cum ar fi trebuit, s-au supus, au devenit sarazini qi s-au lepddat
1or era necunoscutd; totugi, erau numili crestini, dar ortodoxia lor
tle Domnul; qi astfel, povestesc ei, impdratul Gerrnaniei, regele
era mai mult decdt dubioasS. Practicau comunismull qi promis-
I'oloniei qi alli domni, aflAnd ci renunlaserd atdt de simplu la
cuitatea si, penlru divinafiile lor, se serveau de o serie de semne
credinld gi deveniserdsarazini qi idolatri, au venit asupra 1or, i-au
striine, reprezentAnd forma alegorica qi virtutea numerelor.
invins usor, deoarece aveau in g6nd sd-i lase in !6rile lor pentru
De unde veneau? Ale cdrei lumi blestemate gi disparute erau
ruinele ei vii? Erau oare copiii wdjitorilor qi ai demonilor, dupd
a-i aduce la cregtinism; dar impdratul qi alli seniori, dupi
deiiberarea Consiliului, au hotirAt ci ei nu ar avea loc in lara lor,
cum credea poporul superstilios? Ce salvator muribund Ei trddat ii
fbrd consim{dmdntul papei; cd pentru aceasta trebuie sd meargd
condamnasc sd meargd la nesfdr;it? Era aceasta familia evreului
la Roma, ci au mers acolo to!i, mari qi mici qi fdri mai nimic
rdtdcitor? Nu erau restul celor zece triburi ale Israelului, pierdute
pentru copii; cd-qi mirturisiserd picatul; c5 papa, auzindu-i, le
in captivitate gi fbcute prizoniere de cdtre Gog qi Magog, in
cl6duse drept peniten!5, prin hotirArea sfatulni, sd meargd timp
climate necunoscute? Iatd ce se intreba cu neliniste, v6z6ndu-i
trecAnd pe aceqti striini misteriosi, care nu pdreau sd fi pistrat,
de gapte ani prin lume frrd si se culce in vreun pat; cb el
ordonase ca fiecare episcop qi fiecare abate ce purla crucea sd le
dintr-o civilizalie dispdruti, decdt superstiliile qi viciile?
dea, o datd pentru to!i, zece liwe in schimb drept subvenlie
Inamici ai muncii, ei nu respectau nici proprietatea, nici
pentru cheltuielile lor; cd le-a inmdnat scrisori in care toati
familia; cdrau dupi ei femei qi copii qi tulburau cu dragd inimi,
aceastd intAmplare era rclatatd,le diduse binecuvdntarea qi ci
prin divina{ia lor, pacea gospodiriilor cinstite.
dupd cinci ani deja cutreieraserd lumea.
Sil ascultdm vorbind pe cronicarul care descrie prima lor CAteva zile dupd aceea, in ziua de SfAntul Jehan Decolace,
campare in vecindtatea Parisului:
adicd pe 29 augast, au sosit acareturile, pe care nu le-au 15sat sd
intre in Paris, dar, prin justilie, au fost intinse la Chapelle
I La origine, o doctrind social Saint-Denis. Numdrul lor ajungea cam pe la 120 de persoane, at6t
care presupunea punerea tuturor bunurilor la un
bdrba{i, cAt qi femei qi copii. Ei dau asigurdti cd la plrdsirea lirii
loc. (n.t.)
2"16 Istoria magiei
ior erau intre o mie ;i doudsprezece sute, ci restul au pierit pe
drum, impreun[ cu regele qi regina; cd cei care supravieluiserd
sperau sd mai aibd ceva pe lume, deoarece SfAntul Tati le promi-
sese un pdmdnt bun Ei ferlil dupd ce ei iqi vor fi implinit peniten{a.
Pe cAnd merseri la Chapelle, nu se vdzuser[ niciodatd atdt
de mulli oameni venili pentru binecuvAntare, la Landit, atAt din
Saint-Denis, din Paris cdt Ei din imprejurimi, multimea alerga
sd-i vadd.
Copiii lor, bdieli qi fete, erau foarte abih fEcdtori de tururi.
Toli aveau urechile gdurite qi la fiecare urecire unul sau doi
cercei de argint; spuneau c6 acesta era un erlement firrmos in {ara
lor; erau foarte negri, aveau pdrul scurl qi cre!" Femeile erau cele
mai ur6te Ei cele mai negre pe care le puteai vedea; toate avean
fala brdzdatd de semnele suferinlei, pdrul negru precum coada
unui cal, drept rochie o pdturd veche sau un mantou, legat pe
umeri cu un cordon sau cu o bucati de material qi dedesubt un biet
jupon sau o cdmaEd. in fine, erau cele mai sdrace creaturi pe care
timpul le-a ardtat vreodatd in Franla. $i, cu toatd s6rdcia lor, aveau
printre ei vrdjitoare care priveau rnAinile oamenilor qi spuneau
fiecdruia ceea ce i se intdmpld si ce urma sd vind; si ele aduceau
dezordinea in gospoddrii, deoarece spuneau so{ilor: <So{ia ta"..
solia ta... solia ta !i-a pus coarne)), iar soliei: <Solul tiu... a... cdlcat
gregit> si, ce e mai riu, in tinrp ce vorbeau oamenilor, prin arli
magicd, prin inamicul inferuului sau prin abilitate, goleau traistele
lor Ei le umpleau pe ale lor; qi burghezul din Paris, care este
mullumit de aceste lucruri, adaugS: <$i intr-adevdr, amfost de trei
sau pafir ori sd vorbesc cu ele, numai cE nu bdgau de seam[
pierderea weunui dinar; Ei astfel vorbea poporul peste tot, incdt
vestea a ajuns la episcopul de Paris, care a mers acolo ;i avdnd cu
el un ftate mai mic, numit micul Iacob, care, la ordinul
episcopului, a linut acolo o predicd ffumoasd excomunicAndu-i pe
toli cei qi cele care crezuserd qi aritaserd mAinile. $i a stabilit ca
ei sd se retragd" si, dacd pleacS in ziua de 8 septembrie, a bisericii
Notre-Dame, sd se indrepte spre Pontoise.>
Nu se qtie dacd si-au continuat cSldtoria indreptAndu-se
mereu chiar spre nordul capitalei, dar este cert cd amintirea lor a
rdmas intr-unul din collurile departamentului de Nord.
Cuvteo a ['-t 277
De fapt, ea existd intr-o pddure aproape de satul l{arnel gi la
t'inci sute de paqi de un monument din qase pietre druidice, o
llntAnd numitd Bucdtdria vrdjitorilor; qi. spune tradilia, acolo se
rrdihneau qi igi potoleau setea aceEti Cara tnaros, care sunt cu
sisuranti Garas'ntar, adicd, boemieni, figani, vrdjitori qi ghici-
Iori arnbulan{i, cirora hbrlile antice ale {drii Flandrei le acordau
tlLeptul de-a fi hrdni{i de locuitori."
Au plecat din Paris, dar au venit allii in locLil lor, qi Franla
rtr a fost mai pu{in exploatatd de ei decAt alte $ri. Nu au fost
vazu{i debarcAnd nici in Anglia, nici in Scolia cle;i sunt mai mult
tlc o sut[ de mii in acest ultim regat. Aici snnt nr"rrnili seard Ei
caird, sau ceea ce numesc arrizanii.me qte;ugari, pentri.l cd, acest
cuvdnt scolian este derivat din A+r, cuvAnt sanscrit din care
lrrovine verbul ,,a face", Ker-aben la boemieni, qi latinescul
t (do (repatator de incdl![minte), ceea ce ei nu sunt.
Dacd nu mai sunt vdzuli in acea epoci, la nord de Spania,
rrnde creqtinii se addpostesc de dorninalia lnusuh-nan6, aceasta se
rutirnpla, lbra indoiala, pentru cI le pldcuse mai mult la sud, cu
rrrabii; dar, sub Ioan ai ll-lea, se disting bine de cei din um6,
liird a gti totuqi de uncle vin.
Orice ar fi fbst, incepAnd din acea epoc[, ci sunt cunosculi,
in general, pe intreg continentul ellropean. Una dintre cetele re-
relui Sindel s-a prezentat la Ratisbonne. in 1433. qi chiar Sinclel
rr campat in Bavat'ia. Agadar, pare s5 vind din l3oetnia, pentru ci
bavarezii, uitAnd de cei din 1433, care fuseseri consacrali drept
cgipteni, ii numesc boemieni. Sub acest nuffle s-au imprdqtiat in
firanla ;i au fost cunosculi de acum inainte. De voie, de nevoie,
ci il acceptd. Unii pleacS in munli qi cautd aur in riuri, allii
lburesc potcoave Ei lanfuri pentru cdini; aceqtia, mai hofi decAt
pelerinii, se strecoard qi scotmonesc pretutindeni ;i furd.
De aceea, se reseruleazd cu ideea de a se stabili qi, obosili
sd facd qi sd desfacS mereu corturile lor, sapd bordeie, niqte
colibe pitrate de la patru pAnd la qase picioare, sub pdmAnt, qi
acoperite cu un acoperiq de ramuri, a cdrui creast5, cdlare pe doi
stAlpi in form[ de Y, nu se inaild mai mult de doud picioare
deasupra solului.
2JB Istoria magiei
in aceastd vizuind, din care nu a rdmas in Franfa altd
amintire decdt numele, se ingrdmddeste de-a valma intreaga
familie; in aceastd cocioabd, care nu are altd deschidere decAt
uqa qi o gaurd pentru fum, unde tatdl fbure;te, copiii, aEezali in
jurul focului, stdrleau scandalul, qi unde mama aducea oala in
care nu se aflau decdt fructele cdtorva hotii.
in acest bordei, in care atarnd, de cnie lungi din lemn, cAteva
haine vechi, un fr6u si o traisti, ale cirui mobile constau intr-o
nicovali, cleqti gi un ciocan, acolo, spun eu, iqi dau intdlnire cre-
dulitatea qi iubirea, domniqoara gi cavalerul, castelana qi pajui;
acolo vin ei sd-qi deschidd palmele albe gi goale in fala privirilor
pdtrunzdtoare ale sibilei; acolo se cumpdrd dragostea, se vinde
fericirea, se plStesc visele; de acolo ies saltimbancii qi trdgitorii
in cdrli, haina instelatd qi boneta ascu{iti a magicianului,
cergetorii si argoul, dansatoarele strdzri qi fiicele bucuriei.
Acesta este regatul trAnddviei qi al inqeldtoriei, al inde-
cenlei; aceEtia sunt oameni care fac totul pentru a nu face nimic,
dupd cum spune un naiv un povestitor al El.Lrlui Mediu; qi un
savant atAt de distins pe cdt de modest, domnul Vaillant, autor al
unei Istorii speciale a Rom-Munilor sau boemienilor, din care
citdrn aici cAteva pagini, deqi li se acordi o prea mare importantd
in istoria sacerdotald a lumii vechi, nu le face un portret flatant.
Astfel, el ne povesteqte cum aceqti protestanti strdini ai unor
civllizalliprimitive, traversAnd secolele cu blestemul in frunte si
holia in mdini, au trezit intdi de toate curiozitatea, apoi
neincrederea, in fine, proscrierea si ura creqtinilor Ei.ului Mediu.
Se inlelege in ce mod putea fi periculos acest popor fdri !ard,
parazit al intregii lumi qi cetSlean de niciunde; acegti beduini
care traversau imperiile precum deserturile, aceqti ho{i nomazi
qi care se strecurau peste tot, lErd a se stabili niciunde.
De aceea, in scurt timp, au devenit pentru popor, vrdjitori,
chiar demoni, fbcdtori de farmece, rdpitori de copii si era ceva ade-
virat in toate acestea; erau acuzali pretutindeni cd practicd in secret
mistere infricoqdtoare. In scurt timp, zv'onul a devenit general, au
fost frculi responsabili penhu toate morlile ignorate, pentru toate
ripirile misterioase; aEa cum glecii din Damasc ii acuzaserd pe
ewei de a fi omorAt pe unul dintre ei pentru a-i bea sAngele; qi erau
Cartea a V-a 279
rrguri cd ei preferd tinerii bdieli gi fete de la doisprezece la cinci-
,l)rr;rzece ani. Este, fbrd indoiald, un mijloc sigur de a-i face
rrrspaimintitori qi de a alunga de ia ei tinerefea, dar aceasti cale
, :;t": odioasd; pentru c[ poportil 9i copilul nll sunt decdt prea
, ri:iiuli, iar teama creeazd ura ;i astfel se naEte persecufia.
Astfel, s-a intimplat! nu numai cd ii evitd, ii umdresc, dar
Ir r"efuzi Xbcul qi apa; Europa a devenit pentru ei India qi fiecare
( rrjstin a devenit un brahman impotriva lor.
tn anumite !dri, dacd vreo t-in[rd, fiindu-i mild, se apropie
rlc unui dintre ei pentru a-i pune in pahnd o moned[: ,,Ai grijd,
tlr-aga mea i-a strigat o guvernanti innebuniti - este un
l(utkaon, un cipcdun care va veni sd vi sugd sAngele noaptea, in
tinipul somnului!"; tdndra fatd s-a tras inapoi tremur0nd; dacd
vreun t6ndr trece atAt de aproape de ei inc6t umbra sa se dese-
rrcazi pe zidul de aproape, unde sunt ei aqezali,^unde o familie
intreag5 mdndncd sau se odihneqte la soare: ,,Indepdrteazd-te,
copile - i-a strigat pedagogul sdu; aceqti strigoi (vampiri) vd vor
prinde umbra; gi sufletul vostru va dansa cu ei sabatul o
ctcrnitate." Astfel, ura cregtinului resuscitd impotriva lor lemurii
si tarfazii, vampirii qi capciunii. ,,Nu ar fi, spune unul, descen-
tlenlii acelui Mambres care indrdznea sd rivalizeze cLt Moise?
Nu au fost ei trimiqi de cdtre regele Egiptului sd inspecteze
lumea copiilor lui israel Ei sa le fac6 destinul dificil?" ,,Aq crede,
spune un altul, cd sunt cdldii de care s-a servit Irod pentru a ucide
nou-ndscu{ii din Bethleem." ,,VA inqela{i, spune un al treilea,
lceEti pdgAni nu inleleg vreun cuvAnt egiptean, limba lor conline,
tlirnpotriv5, multe cuvinte ebraice. Deci, nu sunt decdt mlddile
irnpure ale acestei rase abjecte care dotmea in Iudeea, in mor-
rninte, dupd ce devoraseri cadavrele pe care le prinseserd."
..Gre;eald! Gregeald! Striga un al patrulea: tot aceqtia sunt, foarte
simplu, necredincioqii evrei care au fost torturali, vdnali qi arqi
in 1348, pentru cb otrdviseri pulurile qi rezervoarele noastre qi
care revin pentru a reincepe. Ei! Ce conteazi? adaugd ultimul,
r:gipteni sar] evrei, esenieni sau susieni, faraonieni sau caftorieni,
balistari din Asiria sau filisteni din Kanaan, ei sunt niqte rene-
.-:a{i, se spune in Saxonia, in Fran}a, pretutindeni, trebuie prinEi
si arsi."
280 Istoria mttg4iei
in scurt timp, au introdus in proscrierea lor acea carte ciu-
dati care le serveqte si consulte destinul qi sd of-ere oracole.
Aceste cafioane ?mpestrilate de figrrri de neinleles Ei care sunt
(fEra indoiali) rezumatul monumental al tuturor revela{iilor lu-
mii vechi, cheia hieroglifelor egiptene, claviculele lui Solomon,
scrierile primitive ale lui Enoh qi Hermes.
Aici, autorul pe care vrern s[-l citdm face dovada unei
perspicacitili singulare, vorbeqte despre tarot omului care nul
in{elege incd perlect, dar care l-a studiat profund; aqadar, sd
vedenr ce spune el despre asta:
,,F-omla, dispunerea, aranjamentul acestor tablete qi figuri
pe c?rre le reprczint6, foarte divers rnodificate de timp. sunt atdt
dc potrivitc doctrinei civile, hlozoflce qi religioase a Antichitdlii
incf,t nu te poli ab{ine si [e recunoqti drcpt sintez[ a tot ceea ce
fbrnra crcclinta popoarelor strdveciri. Prin tot ceea ce precec16, am
flcut destul pentnr a in{elege ci este o deducfie a cartii siderale
a lui Enah. care este Enohin; care este rnodclata pe roata astrald
a iui Athor, care este ,4s-tarolh, care, asemindtoarc ot-tarei
indiene, urs polar sau arc-ttu'a Septentrionului, este forta rnajord
(tarie), pe care se sprijind trdinicia lumii gi bolta cereascd
sidet'alii a Pdntdnhrlui; care, consecvent precum ursul polar din
care s-a fEcut caml Soarelui, carr"rl lui David qi al iui Arthur, este
norocul grec. destinul chinez, lTazardul egiptean, soafia roma-
nilor; qi c5, intorcAnclu-se fird oprire in jurul ursului polar,
astrele desfhEoard pe PirnAnt l'astul qi nefastul, lurnina gi umbra,
cdlclura qi frigul. din care decurg binele qi riul, iubirea si ura care
acluc f-ericirea si nefericireA oamenilor."
,,Dacd originea acestei cd(i se pierde in intunericul timpu-
rilor. pAnd in puncfr"il in care nu se $tie nici unde, nici cAnd a fost
inventatd, totul conduce spre a crede cd este de origine indo-td-
tari si c5. divers modificatd de vechile popoare, dupi nuanldrile
doctriilelor lor gi dupa caracterul inlelep{ilor lor, era una dintre
cd{ile stiin{elor lor oculte si, poate, una dintre cir{ile lor sibiline.
Am flcut destui pentnt a se intrez.lri drumul pe care l-ar fi putut
fine pentru a ajunge pAni la noi; am vdzut cd fusese cunoscutd
cle romani. qi ci le-a pr"rtut fi aclusi nu doar din primele zlle ale
imperiuhii, dar chiar si din primele zile ale republicii, prin
Carten a V-a 281
irrtermediul acelor strdini care, venili din Orient gi iniliaqi in mis-
tcrele lui Bachus Ei Isis, aduseri qtiinla lor urmagilor hti Numa."
Domnul Vaillant nu spune cd cele patru semne hieroglifice
;rle tarotului, bastoanele, cupele, sdbiile qi banii sau ciclurile de
ur, se gdsesc la Homer, sculptate pe scutul lui Ahile, dan dupl el:
,,Cupele egaleazd arcurile sau arcadele timpului, vasele sau
rapoarele cerului."
,,Banii egaleazd astrele, sideralele" stelele; s5biile egaleazd
locurile, fldcdrile, razele; bastoanele egaleazd umbrele, pietrele,
rrrLrorii, plantele."
,,Asul de cupd este vasul Universului, arcada Adevdmlui
('erului, principiul PdmAntului."
,,Asul banilor este Sorele, ochiul unic al lumii, hrana qi
clementul vielii."
,,Asul sabiei este lancea lui Marte, sursa rdzboaielor, a
rr cfericirilor, a victoriilor."
,,Asul bastonului este ochiul garpelui, toiagul pdstorului,
tcpuqa boamlui, mdciuca lui Hercule, emblema agriculturii."
,,Doiul de cupd este vaca, lo sau ruls qi boul apis sau
rnneyis."
,,Treiul de cupd este,lsis, Luna, Dama qi Regina nop!ii."
,,Treiul banilor este Osirrs, Soarele, Domnul si Regele
t.tIei."
,,Noud de cupd este gestalia destinului bun, unde se na$te
f'ericirea."
,,in fine, spune domnul Vaillant, existd o masd chinezeasci
compusd din caracterele care formeazd compartimente mari
intr-un pitrat lung, toate egale qi cu siguran!5 de aceeaEi grandoare
ca;i cdrfile de tarot. Aceste compartimente sunt distribuite pe Ease
coloane perpendiculare, din care primele cinci inchid paisprezece
compartimente fiecare, in total gaptezeci; in tin-rp ce a cincea, care
nu e completatd decdt pe jumdtate, nu conline decdt gapte"
De altfel, acest tabel este format dupd aceeagi combinafie a
rrumirului gapte; fiecare coloani plind este 2x7:14 qi cea care
tu este decdt pAnd la jumdtate are in ea sapte. Se aseamind atAt
de mult tarotului incAt cele patru culori ale tarotului umplu
primele patru coloane ale sale; incdt din cele 21 de atuuri ale
282 Lstnria nmgiei
sale, 14 umplu a cincea coloan6 si celelalte 7 atuuri pe a qasea.
Aceastd a sasea coloanh a celor 7 atuuri este, deci, aceea a celor
qase zile ale sdptdrnAnii Crealiei. Dupd chinezi, aceast/a tablir
existd din vremea primei vArste a imperiului lor, de la secarea
apelor Potopului dc ciitre iAO; se poate trage concluzia, asadar,
cd este ori originalul, ori copia tarotului si, in orice caz. cd tarotul
este anterior lui Moise, care vine din originea secolelor, din
epacarealizdrii Zodiacului gi cd, intr-adevdr, cuprinde 6 600 de
ani de existentS.r
,,Acesta este tarctlul Romei, din care, prin antilogie, evreii
au fbcut toroh-ul sau Legea lui Jehova. Departe de a fi un joc, ca
astdzi, era o carte, o carte serioasd, catlca sirntlolurilor gi emble-
melor, a analogiilor sau raporturilor astrelor si oamenilor, cafi"ea
clestinului, cu ajutorul cireia vrdjitorul dezvSluia misterele sorlii.
Figurile sale, numele 1or, numdrul lor, sorfile care se trag
din eie au flost, in rnod natural, pentru creqtini, instrumentul artei
diabolice, al unei lucrdri de magie; astf'el, se poate concepe cu ce
rigoare persistd in a o proscrie incd de cdnd le-a fost frcutd
cunoscutd prin abuzul de incredere, pe care indiscrelii Sagi iI
comiteau asupra credulitdlii publice. Asadar, credin{a piere prin
cuvAntul sdu. Tarotul devine joc qi tdblitele sale se modificd
dupd gustul popoarelor ;i spiritul secolului. Din acest joc de
tarot au ie;it ca4ile noastre de joc, ale ciror combina{ii sunt
inferioare celor de tarot, incAt jocul de dame devine jocul
eqecurilor. E,ste, asadar, nedrept sd stabilim originea cirlilor
moderne din timpul regatului lui Charles al Vl-lea; cdci, din
1332, inilialitin Ordinea bandei, stabilitd de Alphonse al Xl-lea,
regele Castiliei, liceau deja jurimAntul de a nu juca cdrli.
Sub Charles al V-lea, spune infeleptul, SfAntul Bernard de
Sienne condanma la ardere cd4ile, numite atunci triumfales, de
la jocui de triumf, care se juca deja in onoarea triumfbtorului
Osiris sau Ormuzd, una din cd(ile de tarot; de altfel, acest rege
insuqi le proscria, iri 1369,;i micul Jean de Saintre nu a fost
onorat cle favorurile sale decAt pentru cd nujucase vreodati.
I Fentn:tot ce este iegat de tarot, a se vedea qi Cartea lui Gibelin qi Dogma
Ritualul inahei Magii, de nllphas L6vi, 1852, vol. 2. (n.a.)
aartua u V-a 28'3
,,Atunci, erau numite naipes in Spania qi, mai brne, naibi, in
Italia, deoarece naibile sunt diavolileie, sibileie, pitoni,sele."
Dommrl Vaillant, pe care urrneazd sd-l citdm" presupuile
tbci ci tarotul a fost modificat gi schirnbat, ceea ce este adevdrat
pcntru taroturile germane cu hguri chinezeqti: dar ceea ce nu este
rdevlrat nici pentru taroturile ita]iene, care sunt doar alterate in
ciiteva detalii, nici pentru taroturile lui Besangon, in care gdsim
iirc[ urme ale hieroglifelor egiptene prirnitive.
Am spus in caftea noastrd Dogma qi Ritualul inaltei Magii
c0t de nepl5cute au fost muncile lui Etteilla sau Alliette asupra
tarotului. Acest frizer iluminat nu a reuqit, dupd treizeci de arii
dc cornbinafii, decAt sd creeze un tarot bastard, ale cdrui chei sunt
inversate. ale cirui numere nu se mai acordS cu semnele, intr-un
cuvAnt, un tarot dup6 dorin{a lui Etteilla gi pe mdsura inteligen{ei
sale, care era departe de a fi minunatd.
Ca qi domnul Vaillant, noi nu credem cd boemienii fuseserb
proprietarii de drept ai acestei chei a inilierilor. Ei o datorau, ftrd
indoiald, infidelitdlii sau impruden{ei cdtorva cabaliqti evrei"
lloemienii sunt originari din India, istoricLrl lor a dovedit-o cu
prisosinli. Or, tarotul pe care-l avem incd qi care este cel al boe-
mienilor e venit din Egipt, trecAnd prin Iudeea. De fapt, cheile
tarotului se raporteazd la literele alfabetului ebraic ;i cAteva din-
tre figuri reproduc chiar forma caracterelor acestui allabet sacru.
Cine erau ace;ti boernieni'/ Erau, dupd cum a spus-o poctul,
RamSqila jalnice
A unei lurni strivechi:
era o sectd a gnosticilor indieni, al cdror comunism i-a exilat de
pe tot pdmdntul. Erau, dupd cum spuneau ei inqiqi, profanatori ai
marii arcane, abandonalii unui blestem. Turmd rdticind din
pricina cAtorva fachiri entuziagti, ei s-au transfotmat in cdldtori
pre pdmAnt, protestdnd fa{6 de toate civilizaliile in numele unui
pretins drept natural, care-i elibera de aproape orice datorie. Or,
dreptul care vrea sd se impuni eliberAndu-se de datorie inseamn
agresiune, inseamni jaf, insearnnd ho{ie, inseamni bra{ul lui
;i
284 lstoria mugiei
Cain ridicat impotriva fratelui sdu. $i societatea care se apdrl
pare .sI rizbune moartea lui Abel.
In 1840, muncitorii din Saint-Antoine, siturdndu-se, spu-
neau ei, sa fie picdli{i de jurnaligti Ei si seleascd instrumentele
arnbiliilor oratorilor buni, au decis sd creeze ei inqigi qi sd
conduci uir ziar de un radicalism pur qi de o logici fbrd subter-
fugii gi thrd prea multe vorbe.
Atunci s-au reunit Ei au linut un consiliu pentru a-qi stabili
doctrinele; au adoptat ca bazd deviza republicand: libertate,
egalitate etc. Libertatea le pdrea irnposibila impreund cu datoria
de a rnunci, egalitatea irnpreund cu dreptul de a acapara, si au
decis de comun acord asupra comunismului. Dar unul dintre ei
a atras atenfia cd in cornunism cei mai inteiigenti conduceau
impdrlirea qi iEi luau partea leului. S-a decis astfel cd nimeni nu
ar avea dreptul la superioritate intelectual5. Cineva a remarcat
cd insdqi fi-umusefea psihicd inseamnd o aristocratie qi s,a
decretat egalitatea urdleniei. Apoi, aqa cum se alaqeazd de pd-
mAnt in timp ce-l cultivd, s-a decis cd adevdrafii comuniqti nu
puteau fi aglicultori, neavdnd decdt lumea drept patrie qi uma-
nitatea ca familie, ei trebuiau sd se organizeze in caravane si sd
facd pentru totdeauna inconjurul lumii.
Ceea ce istorisim aici nu este o parabold; arn cunoscut
personajele prezente la caste deliberiri, am citit primul numdr al
junralului ior, intitulat. I'Huntanitaire, care a fost ac{ionat in
justilie qi a fost suprimat in 1841 (a se vedea procesele presei din
acea epocd). Dacd acest jumal ar fi putut continua, dacl secta
ndscuti ar f,i recrutat adep{i, asa cum fbcuse chiar arrticul
procuror Cabet, pentru emigrarea icariand, o noud ceala de
boemieni s-ar fi organizat gi cergetoria nomadd ar fi cooptat un
popor in plus.
Capitolul III
LEGENDA $I ISTORIA LUI
RAYMOND LULLE
Muncile sale, marea sa artd, motivele perrtnt care este uumit Doctor
iluminat. Teoriile sale in tilozofia hermetici. Magia la arabi. ldeilc
lui Raynond Lulle in legdturd cu Anticristul gi cu qtiinlir unive rsall.
Aqa cum am spus, Biserica a interzis inilierea in urd a
profanbrilor gnozei. Cdnd Mahomed a inarmat in Orient fana-
tismul impotriva credin{ei, a venit si opund pietdtii, care ignord
si care se roagd, credulitatea sdlbatici ce luptd. Urmagii sii au
aiuns in Europa qi au arneninlat ci o vor invada:
,,Providenla ne pedepsegte, spuneau cre;tinii" qi nrusul-
rnanii rispnndeau: ,,Fatalitatea ne este destinatS".
Evreii cabaliqti, care se temeau sd nu fie arqi preculn
vrajitorii in !5rile catolice, s-au refugiat in preajma arabilor care
crau in ochii lor niqte eretici. dar nu idolatri. Ei i-au admis pe
runii dintre aceEtia la cunoaqterea tnisterelor gi islamismul.
r,,ictorios deja prin fo4[, a putut aspira curAnd sd triumfe qi prin
stiin{a celor pe care Arabia literatir ii nutnea cu dispre{ borbarii
0cciclentului.
Geniul Fran,tei a oplrs loviturile ciocanului s[u teribil in fb{a
invaziilor fo(ei. Un deget acoperit cle fier trasase tl linic, in f-a{a
lnareei ascendente a atmatei tnahomedane qi vocea lruternicd a
victoriei strigase mullimii: Nu vei merge mai departe!
Geniul qtiinlei il suscitd pe Raymond Lulle care a revendicat
pentru Salvator, fiul lui David, moqtenirea lui Solomon qi care
i-a chemat pentru prima datd pe copiii credinlei oarbe la
splendorile cunoaEterii universale.
Trebuie observat cu ce dispre{ volbesc inci despre acest om
falgii savanli qi falqii infelepli. Dar instinctul popular l-a rdz-
bunat. Romanul Ei legenda au pus stlpAnire pe istoria sa. Noi ni-l
reprezentdm indrdgostit ca Abailartl, iniliat ca Faust, alchimist
 286 Istoria magiei
ca Hermes, penitent si savant ca SfAntul Jerome, cbldtor ca
evreul riticitor, pios gi iluminat precum St-6ntu1 Francisc
d'Assisi, martir ca Sfbntul $tefan qi glorios in moarte ca Salva-
torul lumii.
Sd incepem cu romanul, este unul clintre cele mai frumoase
qi mai emotionante dintre cele cunoscute:
intr-o duminicd a anului 1250,la palma, in insula Maiorca,
o doamnd inleleaptd qi frurnoasd, pe nume Ambrosia di Castello,
niscutd in Genes, a mers la biserich.
Un cavaler inalt gi bogat, invegmAntat. a trecut pe stradd; a
viz.ut-o pe doamnd qi s-a oprit ca trasnit; ea a intrat in bisericl si
a dispdrut in umbra pridvorului. Cavalererl, fbri a qti ce face, si-
a strunit calul si a intrat dupa ea in mijlocul credinciosilor
inspiimdntali: murmur qi scandal mare. Cavalerul este cunoscut;
este seniorul Raymond Lulle, senesal al insulelor gi primar al
palatului: avga o so{ie Ei trei copii; doi fii, unul numit Raymond
ca qi el; celdlalt Guillaume qi o fiicd pe nume Madeleine.
Doamna Ambrozia de Castello era si ea cdsdtoritd si se bucura
qi de o reputalie frrd patd,. Raymond Lulle era ;;;il;;;;
atunci un mare seducdtor. Intrarea sa cdlare in Biserica din
Palma a fEcut mare zarvd in oraq. Ambrozia, tulburati, si-a con_
sultat so{ul care era fErd indoiald un om inlelept si care nu
considera ci so{ia sa a fost jigniti din pricina f'aptilui cd frumu_
selea a determinat un senior tanir si strilucitor sd intoarcd
privirea dupi ea; dar a slituit-o pe Ambrozia sd isi vintlece ado-
ratorul nebun prin insigi nebunia a cdrei cauz.d era ea. Raymond
Lulle ii scrisese deja doamnei pentru a se scuza sau pentru a se
acuza qi mai mult. ,,Ceea ce ea il inspirase
- spunea el * era
ciudat, supraomenesc, fatal: el ii respecta onoutei, sentimentele
care ii apar{ineau altuia. Dar era lovit de fulger, avea nevoie de
devotament, de sacrificii, de miracole de indeplinit, de penitente
de pustnic, de actele de vitejie ale unui cavale] ratacitoi...
Ambrozia i-a rdspuns:
,,Pentru a rdspunde unei iubiri pe care o nurnili supraome_
neascl as avea nevoie de o existen{d nemuritoare.
Ar trebui ca aceastd iubire sacrificatd eroic qi pe deplin
dedicati datoriei noastre pe tot parcursul vie{ii fiinfelor .uo. ,r.
Cartea a V-a 287
',rrrrt dragi (qi le-o doresc si fie lungi), poate crea o etemitate
|cntru noi in momentul in care Dumnezeu qi lumea ne-ar
pcrmite sd ne iubim.
Se spune cd existd un elixir al vielii; incercafi si il gdsili qi,
, rirrd vefi fi sigur de descoperirea lui, venili sd md vedeli.
PAnd atunci, trdili pentru sofia qi pentru copiii
,lrrrnneavoastrd, dupd cum eu voi trdi pentru solul meu pe care il
rrrhesc qi, dacd m5 veli intAlni pe stradd, pretindeli cd nu md
r ttnoasteti."
Era un fitgaz gra\ios care il amAna pe indrdgostitul nostru
l';ind la calendele grecegti, dupd cum vom vedea; dar el nu a
rrrleles lucrurile astfel qi, incepAnd din acea zi, seniorul strd-
lrrsitor a clispirut pentru a face loc unui alchimist sumbru qi grav.
Don Juan devenise Faust. Au trecut anii. Solia lui R.aymond
LLrlle a murit, Ambrozia di Castello, la rAndul ei a ritnas viduvS;
rlar aichimistul pdrea cd a uitat-o qi se ocupa doar de marea sa
ope16.
In sfdrgit, intr-o zi, vdduva fiind singur6, i-a fost anunlat
l{aymond Lulle: ea avdzul intrdnd un bdtr6n palid qi chel care
tinea in mdnd o fiol6 plina cu un elixir rotu ca focul; el a inaintat
clatinAndu-se gi i-a aruncat o privire: ea era in fala lui, iar el nu
() recunostea, cdci in gAndurile sale ea rdmisese tdndrd qi
llumoasi aqa cum era in Biserica din Falma.
,,Eu sunt, spuse ea, ce dorili de la mine?"
La auzul acestei voci alchimistul a tresdrit, a recunoscut-o,
i se pare ci o vede t6r,:rdrd din nou, se aruncd la picioarele ei,
intirrzAndu-i fiola in delir:
,,Poftim - a spus - luali, be!i, este viala. Am pus acolo
treizeci de ani dintr-a mea, dar am incercat, sunt sigur de asta,
,:ste elixirul nernuririi !
- Cum ali incercat? a spus Ambrozia cu un surds trist.
- De doud luni, a spus Raymond, dupi ce am bdut o cantitate
.;irnilard de elixir, m-am ablinut de la orice mAncare. Foamea
rui-a chinuit miruntaiele dar nu numai cd nu arn murit, dar pot
:ipllne cd simt in mine mai multd viald qi forld ca niciodati.
 288 Istoria ntagi,ei
- Vii cred -- spuse Ambrozia -, dar acest elixir care conservi
via{a nu readuce tineretea, bietul meu prieten, privili-vd - qi i_a
adus o oglindd.
Raymond Lulle se didu inapoi. Niciodatd, de treizeci de ani,
nu se gdndise sd se priveascd.
- -- Acum, Raymond, privili-md pe mine, spuse Amblozia,
descoperindu-qi p5rul alb; apoi, desfEc6nd agrafa rochiei sale, ii
arltd slnul care era m6ncat de cancer: Asta e ceea ce vre{i si
faceli nemuritcx". addugd ea? Apoi. vizAnclu-l pe alchiinist
consternat. contit"tuA: Ascultali-md, spuse ea, r,d iubesc de
treizeci de ani si nu vreau sd vd condanrn la inchisoarea etemd a
unui corp cle bdtrAn; nu rld condamnafi nici dumneal,oastri.
Scutiti-mi cle aceastl rroafie pe care o nurnim viatd. Ldsa{i-md
sd md transform pentru a retrii, sd ne cufunddm din nou in
tinere{ea eternd. Nu vreau elixirul dornniei voastre care prelun-
geqte noaptea mormAntului, eu visez la nemurire.
Rayrnond Lulle a aruncat atunci fiola care s-a sparl.
- Vd eliberez - a spuse el -, iar eu rdmdn in inchisoare
pentru dumneata. Trdili in nemurirea cerului, eu sunt condamnat
pentru totdeauna la moartea vie a pdmAntului. Apoi, ascun_
zAndu-gi chipul in palme, a fugit izbucnind in lacrimi.,.
CAtevaluni mai tdrziu, un cdlugdr din ordinul Sf6ntului
Francisc. o asista pe Ambroziadi Castello in ultimele ei clipe:
acest cdlugir era Raymond Lulle. Aici se incheie romanuf si
incepe legenda.
_ Aceasti legendd fbcea un singur om din trei sau patru drept
Ray*rond Lulle - care au existat in epoci diferite * i dat atctri-
Ei
mistului care se cdieqte mai multe secole de existentd si de
ispas.^ire.
In ziua in care bietul adept a ajuns sd moard in mod natural,
a.resim{it toate angoasele agoniei, apoi, intr-o crizd supremd, a
sirnlit viala punAr-rd din nou stlpAnire pe el, asemenea wlturului
lui Prometeu care iEi relua festinul rendscut. Salvatorul lumii,
care ii intindea deja m6na, urca trist la loc in cerurile care se
inchideau ;i R.ayniond Lulle se r-egdsea pe p6m0nt lbrd speranfa
de ;r muri yreodati.
Csrtect (t Y-a 289
A inceput sd se roage si si-a dedicat via{a faptclor bune;
I )umnezeu i-a acordat toate graliile sale in afar5 dc moarte, qi ce
';ir facd cu celelalte fhri rnoartea care trc-truie sd ie completeze qi
si le jncununeze pg toate?
Intr-o zi, arborele qtiinlei i-a apdrut inciircat de fructe lumi-
noase; a in{eles fiinla Ei annoniile sal*, a ghicit cabala, a pus
lxrzele qi a trasat planul unei ;tiinle universale qi, de atr,rnci, a fost
numit d o c t o rul i lamn i n at.
Gdsise gloria. Aceastd recompens6 {atald a muncii lui pe
iare Dumnezeu, cu rnila Sa, nu o trimite vreortratb marilor
oofileni decdt dupd moarte pentru cii ii anieteste gi ii otrlveqte pe
.,ci vii. Dar Rayrnond Lulle, care nu a putr-rt sd moar[ pentrrr a-i
lirce loc, trebuia si se teamd in coiltinuare ca o va vedea mudnd
inaintea lui Ei aceastd glorie nu i se pi-rea a fi decrit o bdtaie de
t()c a nesansei lui nemuritoare.
$tia si facd aur gi putea cumpira trulnea qi toate meinumentele
sale firi a-gi putea asigura bucuria unui singur mormdnt.
Era sdrmanul nemuririi. Peste tot morgea cerqind moartea qi
nimeni nu i-o putea oferi.
Luase corp la corp filozofia arabilor, lupta victorios impo-
triva islamismului qi avea toate motivele pentru a se teme de
lirnatismul sectanlilor; toate motivele insenrnAnd ceva care ii
dddea speran!6 ;i ceea ce spera era moarlea.
$i-a luat drept servitor un tAndr arab dintre cei mai fanatici
si s-a pus in fala lui in flagelul docttinei lui Mahomed. Arabul
si-a asasinat stdpAnul --era ceea ce a;tepta Raymond Lulle -_, dar
nu a murit, aqa cum spera, nu a oblinut rnila asasinului siu qi a
rur,ut rnustrdri de conqtiin{d in loc de elibetare qi de pace.
Abia vindecat de rdnile sale, s-a imbarcat qi a plecat spre
l-unisia; acolo a predicat creqtinismul, dar beiul - admirdndu-i
stiinla gi curajul * l-a aplrat de furia popomlui qi l-a irlbarcat
irnpreund cu cdrjile sale pentru o alt6 destir-ra{ie.
Raymond Lulle a revenit, a predicat la Bone, la Bougie gi in
alte oraqe din Africa; musulmanii, stupefiali, nu indrdzneau si
punS m6na pe el. S-a intors intr-un final in Tunisia qi, adunAnd
poporui pe strAzi, a strigat cd fusese de.ja gonit din !ar[ dar cd s-a
 290 Istoria magiei
Cartea a V-a 291
intors cu scopul de a distruge dogmele nelegiuite ale lui
Magna, un sistem vast de filozofic rezumdnd principiile enci-
Mahomed qi de a muri pentru lisus Hristos.
r,lopedice ale qtiinlei timpului sdu, nu putea sd nu lase chimiEtilor
De aceastd datd, orice protecfie a fost imposibild, poporul
o mostenire utili. El a perfeclionat qi a descris cu gri.jd divergii
firios l-a ur-mdrit, creAnd o adevdratd rdzvrlatire; a fugit pentru
compugi care sunt des folosili in chimie. Lui ii datordm
a-i provoca si mai mult, fiind rdnit deja de lovituri, udat de sAnge,
acoperit de rdni dar incd in viald. intr-un final cade acoperit de l)repararea carbonatului de potasiu cu ajutorul tartrului sau cu
un munte de pietre.
ljutorul cenuqii lemnului, rectificarea spirtului vinului, prepa-
rarea uleiurilor esenliale, cupelalia argintului gi prepararea
Noaptea urmdtoare, doi comercianli genovezi, pe nume
rnercurului maleabil."
Stephan Colon qi {.uc1ovic de Pastorga, trecAnd pe mare, au vdzut
o lumini puternici ridic6ndu-se din portul Tunisiei. S-au Alli savanli, convinqi de aurul nobililor trandafirului, au
apropiat si au vdzut o grdmadd de pietre care proiecta in
crezut cd aceastd chimie practicd avAnd, in Ei,ul Mediu,
procedee imperfecte, transmutdrile lui Raymond Lulle qi ale
depdrtare aceastd spleridoare miraculoas[; au cdutat sub pietre ;i
rrltor adepli nu era altceva decAt separarea aurului ascuns in
l-au gdsit acolo pe Rayrnond Lulle strivit Ei viu; atunci l-au
minele de argint qi purificat cu ajutorul antimoniuiui, care este
irnbarcat pe vasul lor ;i l-au dus in Maiorca, lara sa. Iar la
desemnat printr-un numir mare de simboluri he rmetice, ca fiind
vederea acestei insule a murit in sf-6rqit; Dumnezeu il eliberase
printr-un miracol qi peniten{a sa fusese indeplinitd. clementul eficient qi principal al prafului de proieclie.
Aceasta este odiseea fabulosului Raymond Lulle; sd Vom fi de acord cu ei cd chimia nu exista in El'ul Mediu gi
vom adiuga cdeaa fost creatd de cdtre adepli, sau, rnai degrab5,
revenim 1a realitalile istoriei.
Raymond Lulle, filozoful qi adeptul, cel care a meritat ci adepfii, pdstrAnd pentru ei secretele sintezei, acest tezaur al
sanctuarelor magice, i-au invdlat pe contemporanii lor cAteva
supranumetre de doctorul luminat, era fiul seneEalului de
procedee de analizd care au fost perfecfionate de atunci, dar care
Maiorca, celebru pentru pasiunea sa nefericitd pentru Ambrozia
di Castello. nu i-au condus incd pe savan{ii noqtri la descoperirea acestei
sinteze antice care este la drept vorbind filozof-ra hermeticd.
El nu gdsise elixirul nemuririi, ci a fbcut aur in Anglia
pentru regele Edr"rard al lli-lea; acest aur a fost numit aurul lui Raymond Lulle a inchis in testamentul sdu filozofrc toate
principiile acestei gtiinfe, dar intr-un mod voalat, aqa cum era
Raymond qi rnai existd din el incd bucdli rare, intr-adevdr, pe
care curiosii le nurnesc ra).,rnondini.
obiceiul qi datoria tuturor adeplilor; de asemenea, a compus o
cheie a acestui testament, apoi o cheie a cheii. adici un codicil
Ludovic Figuier presupune cd aceqti raymondini sunt nobilii
trandafirului, batuli sub domnia lui Eduard al III-lea si avan- care este, dupd pdrerea noasffA, cea mai importantb scriere a
alchimiei. Principiile care se gdsesc acolo qi proccdcclc carc sunt
seazd ideea cd alchimia lui Raymond Lulle nu era decdt sofis-
expuse nu au nimic in comun cu sofisticarea metalelor pure nici
ticarea aurului, dificil de recunoscut intr-o vreme in care
procedeele chimice erau mai pulin perfeclionate decAt in zilele cu separarea aliajelor. Este o teorie conformb cu principiile lui
noastre. Acest savant nu recunoaEte mai pulin valoarea qtiinlifici
Geber qi ale lui Arnauld de Villeneuve in ceea ce privegte
practica qi cu cele mai inalte conceplii ale cabalei in ceea ce
a lui Raymond Lulle, qi iatd curn il judecdr:
priveqte doctrina. Spiritele serioase, care nu se lasd descurajate
,,Raymond Lulle, al cirui geniu s-a manifestat in toate
domeniile cunogterii umane si care a expus, in lucrarea sa Ars de discreditare sau de ignoran{d. care doboard uneori lucruri
mdrele, trebuie, pentru a continua dupd cele mai puten-rice genii
ale lumii antice cercetarea absolutului, sd studieze mai intdi qi sd
I Doctrinele lucrdrile alchimiqtilor, p. 82. (n.a.) mediteze cabalistic la codicilul lr"ri Raymond Lulle.
Si.
292 Isloria magiei
Toati via{a acestui adept minunat, primul iniliat dupi
SfAntul loan, care qi-a dedicat intreaga existenld apostolatului
ierarhic al orlodoxiei sfinte, s-a petrecut in intemeieri pioase, in
predici, in lucrari gtiinfitice imense. Astfel, in anul 1276, el a
fondat la Palma un colegiu de franciscani dedicat studiului
limbilor orientale, in special a limbii arabe, cu misiunea speciald
de a respinge cdrfile doctoriior maliomedani ;i de a le predica
maurilor despre credinla cre;tind. Ioan al XXI-iea a confirmat
aceasti institu{ie printr-o scrisoare papali datat6. din Viterbe, a
l6-a calendf, din decembrie, din primtrl an al pontificatului siu.
Din anul 1293, pdnd in anul 131 1, el a solicitat Ei a oblinut
de la ptrpa Nictrlae al lV-lea qi de la regii Franlei, Siciliei,
Ciprului qi Maiorcdi, infiinlarea mai multor colegii pentru
studiul limbilor. El a predat peste tot marea sa artd care este o
sintezi universali a cunoqtintelor umane Ei care are drept scop
a-i determina pe oameni sd rru mai aibd doar o singurd lirnbd
dupd curn nu au doar o singurd gAndire.
Vine la Paris qi ii uimeEte pe cei mai savanti doctori de aici;
apoi merge in Spania, se opreste la Complute qi infiinleazd acolo
o academie pentru studiul lirnbilor ;i qtiinletror; el reformeazd
mai multe m5nistiri, cdlitoregte in ltalia gi recruteazd soldali
pentru un nou ordin militar pentru constituirea ciruia solicitd
acelaqi consiliu de la Viena care i-a condamnat pe templieri.
Este gtiinfa catolicS, erste adevdrata iniliere a SfAntului Ioan
care vrea sd recupereze din rnAinile infidele spada ce apdrd
tempiul.
Mai marii pdm6ntului igi bat joc de Rayrnond Lulle qi ei
sunt, impotriva voinfei lor, ceea ce el doreste.
Acest iluminat, pe care il numim in derddere Raymond fana-
ticul, pare a fi papa papilor qi regele regilor; el este sdrac asemeni
lui Iov, dar le face pomand suveranilor; il credem nebun gi el ii
pune in incurcdturd pe inlelepfi. Cei mai mare om politic din
acea vreme, cardinalul Ximenes, spirit pe cAt de vast pe at6t de
serios, nu vorbeqte despre el decit numindu-l divinul Raymond
Lulle qi doctorul Jbarte luminat. El a mulit, dupd opinia lui
G6n6brard, in i314 sau in 1315, conform pdrerii autorului pre-
fe{ei la Meditaliile schimnicului Blaquerne, Avea optzeci de ani
(larlett a l''^a 293
ii finalui existenlei sale laborioase qi sfir-rte s-a produs in ziua
serbdrii Ei a martiriului sfinlilor apostoli Petru qi Pavel.
Discipol al marilor cabaliqti, Ravmond Lulle dorea sii stabi-
lcasci o filozofie universald Si absoluti. inlocuind abstracliunile
convenlionale ale sistemelor cu noiiunea fixir a realitdfilor na-
turii qi termenii ambigui ai scolasticii cu verbul simplu ;i natural'
l:l reproEa definiliilor savantitror tinrpului sdu eternizarea dispu-
tetror prin inexactitilile Ei amfibologiile 1or. Otnul este uu animal
raqional, spunea Aristotel; onrul rlu este un anitnal, putem
laspunde noi qi este rat'eori ra{icnal. Mai rnult, aniural qi ralional
sunt doi termeni care nu ar putea ft vreoclatl in acord. Dupd
pdrerea dumneavoastrd, un nebun nu este tln om etc. Raymond
Lulle defineqte Lucrurile prin numele lor ,si nri prin sinonitne sau
lucruri de acest fel; apoi el explicd nurnele prin etimologie.
Astfel, la intrebarea Ce e.ste omul?, el va rispunde: ,,acest cu-
vAnt, luat in accepliunea sa generalS, inseamnd condilia umanf,,
luat in accepliune particulard, desenmeazi persoaila ulnalli'"
Dar ce este persoana umanS'l
,,La origini este fiinla pe care f)umnezelt a creat-o dfrnd un
snf'lu de viald unui trup scos din pSrndnt (humtts). acum sunteli
voi, sunt eu, este Petru, esttl Pavel etc."
Oamenii obiEnuili cu jargonul stiin{ific se vor rrizvriti 9i ii
vor spune tlot:torttlui ilttvtittrtt cit oricine ar putea spltne lucrul
acesta. cd ralioneazb ca un copii; ca, lblosind aceasti metodS,
toat6 lumea ar fi savant[ qi cd ar Ii de prcf'erat sitnlul cotnun al
oamenilor din popor decAt orice doctrina a acaclerniilor; ,,este
exact ceea ce doresc", rdspundea simplu Raylnond Lulle. De aici
reproqul de puerilitate adresat teoriei savante a lui Rayrnond
I-ulle, iar ef era puerild intr-adevdr, puerild aserneni moralei
celui care spune: ,,dacd nu veli sentdna cu acepti copii, nu ve{i
intra niciodatd in impirSlia centrilor". trnpdrdlia cerurilor nu
este oare qi impdrblia gtiinfei din motnent ce toatd via{a celestd a
oamenilor gi a lui Dumnezett este doar inteligen{[ qi iubire?
Raymond Lulle dorea sir oprtni cabala, devenitd creqtini,
rnagiei fataliste a arabilor. traditiilor egiptenilor, ce lor din lndia,
Magia lurninii magiei l-logrc; cl spunea cd ,.in ultima vreme'
doctrinele Anticristului ar ll un rcalism nlaterializat qi cI atunci
294 Istoria magiei

ar rena$te toate monstruozitilile magiei rele..; pregdtea aqadar

spiritele pentru intoarcerea lui Enoh, idica a revilaliei din urmi Capitolul IV
a ac_estei ;tiinfe a cirei cheie se aflr in alfabetele hieroglifice ale
lui Enoh qi a cdrei lumi'i conciliantd a ratiunii qi a crEdinlei va
preceda domnia mesianici qi universald a'creqtinismului pe pd-
ALCHIMI$TII
m6nt. Pentru adevirafii cabaliEti qi pentru prezicitori acest om
era un mare profet qi pentru scepticii care stiu cel pufin sd res_ Flamel, Tritheme, Agrippa, Guillaume Postel gi Paracelsus.
pecte caracterele mari qi aspirafiile inalte este un viJdtor sublim.
Flamel aparfine in mod exclusiv alchirniei gi nu il vom
menliona decdt pentru a vorbi despre aceastd carte hieroglificd a
lui Abraham Eweul, in care scriitorul din strada Sait-Jacques-la-
IJoucherie a gdsit cheile absolute ale marii opere.
Aceast6 carte era alcdtuitd pe cheile tarotului qi nu era decAt
un comentariu hieroglifico-hermetic al Sepher Yetzirahr. Ve-
dem, intr-adevdr, in descrierea pe care o face Flamel, ca foilele
erau in numdr de doudzeciqiuna sau douizeciEidoui, impreund
cu titlul, gi ci se impirleau in trei septenare, cu o foaie nescrisd
la fiecare a qaptea pagin6.
Si observSm cdApocalipsrz, acest sublim rezttmat cabalistic
si profetic al tuturor figurilor oculte, iEi imparle de asemenea
imaginile in trei septenare dupi fiecare dintre ele fbcAndu-se
liniqte in cer, analogie frapantd cu foaia nescris[ din carlea
misticd a lui Flamel.
Septenarele Apocalipsei sunt in primul rAnd Eapte sigilii de
deschis, adicd ;apte mistere de cunoscut qi Eapte obstacole de
depd;it; gapte trompete de sunat, adicd qapte cuvinte de inleles,
qapte cupe de vdrsat, adici qapte substanle de volatilizat qi de
fixat.
in cartea lui Flamel, prima a qaptea foaie are drept hieroglifd
pe fecioara lui Moise victorioasd in fala Eerpilor proiectali de
cdtre vrdjitorii faraonului ;i care se devoreazd intre ei, figurd
analogi victoriosului (carul) din tarot, care iqi inhdmase la carul
sdu sfinc;ii albi gi negri ai magiei egiptene.

I Sepher Yetzirah (Cartea Facerii sau a Crealiey' este cea mai veche carte
iudaici ci conlinut ezoteric-cabalistic Ei este atribuitI patriarhului Abraham.
Conline descrierea motivalei divine in crearea universului. (n.t'l
 296 lsltrriu ilrasit:i
Acerastd tigur;i corespunde crelei cle-a
$aptea dogrne a
sirnboh:lui hzlairnonirl*lor: ..Nu avem clecAt un profet si acela
este Moirc-'.
Iia reprez_:i'rtii u'itatea siiinter si a crealiei; ea reprezintd de
aselnenea mercurul infeleplilor care se formeazS prirrdizolvarea
amestecului qi prin acfiunea reciproci a sulfulul qi a s6rii din
metale .
Fi gura
c elui de - a I d, i I e, s ep t e n ar er a r epr ezentarea s arpelui
de bronz fixat pe o cruce. crucea reprezinti imbinarea lutr"tui
cu sarea, purificate, gi condensarea luminii astrale; numdrul 14
al tarotulLii reprezinti un inger, aclicd spiritul pdmdntului care
amestec:i lichidele intr-un vas cle aur si un Vai de argint. Este
deci acela;i simbotr figrrat in altd formd.
In ultimul septener al cdr{ii lui Flarnel, vedem degertul,
lintAni si serpi carc roiau iu toate pdrfile, imagine a spaliului qi
a viejii universale.
In tarot, spaliul este figurat prin patru semne ale punctelor
cardinale din cer. iar viata pri'td'dra goald care alearga intr-un
cerc.
Flamel nu spune numdrul fAntAnilor qi al qerpilor. puteau fi
patru fant0ni, ldsnind din acelaqi izvor, cain panticlul edenic, cu
patru. sapte. noui sru zcce scrpi.
La a^patra foaic vedem Tirnpul gata sd ii taie picioarele lui
Mercur. [n apropierc era Lln trandafir inflorit a cdrui rdddcind era
albastrd, tr.rlpi'a albd, frunzele ro;ii si florile de aur. Num6ru1
patru este cel al creafiei elementare. Tirnpul este salpetrul
atmosferic; coasa sa este acidul care se poite ob1in.
si .ur.
frxeazd, rnercrrui transfonn6ndu-l in sare; tranclafirul este creatia
cu cele trei culori succesive ale sale: este clerul in negru, in alb
gi inroqu, care face ca aurul sd germineze
Ei sa inflore-ascd.
In a cincea fbaie (numfuul cinci este cel al marerui mister),
putem vedea- Ia baza trandafirului inflorit, orbi care rdscolesc
pdmAntul pentru a ciuta marele agent care este peste tot; unii,
rnai avizali, cantdreau o apa albd aierndndtoare aerului ingroqat;
pe.cealalti },arie a paginii masacrul Inocenlilor gi ioaiele
'eclemin sangele
qi luna care venealr sii se scakle lor. Aceastd alegorie,
.l
il
Cartea u V-a 291
r:are exprimd de fapt marele secret al artei ermetice, se rapor-
Icazi \a aceastd ar16 de ,,a lua aer din aer" dupd cum spune
,\rist6e, sau, pentru a vorbi o limbi inteligibild, de a folosi aerul
ca fbr{[ dilatAndu-l cu ajutorul lurninii astrale, aqa cum dilat[m
rrpa in vapori prin acliunea focului, ceea ce se poate realiza cu
r.jutorul electricitdfii, a magnelilor gi a unei proiec{ii puternice a
voin{ei operatorului orientat de Etiin!6 Ei voinl6. SAngele copiilor
reprezintd aceastd lumind esen{iald pe care focul filozofic o
cxtrage din corpurile elementare Ei in care soarele ;i luna vin si
se scalde, asta insemnAnd cd argintul se vopseqte in aur Ei cd
aurul obline un grad de puritate care transformd sulful intr-un
rrricvdral praf de proieclie.
Noi nu intenliondm sd realizim aici un tratat de alchinrie,
degi aceastd Etiinld este realmente inalta Magie pusd in aplictrre;
rezervim pentru alte lucrdri mult mai specializate Ei mai extinse
revela{iile qi minunile.
Tradilia populard ne asigur[ ci Flamel nu a murit gi ci a
ingropat o comoard sub turnul Saint-Jacquesla-Boucherie.
Aceastd comoard, inchisd intr-un cufEr de cedru acoperit cu lame
din qapte metale, nu ar fi altceva, spun adeplii luminali, decAt
exemplarul original al faimoasei cdfii a lui Abraham Evreul, cu
explica{iile sale scrise de mdna lui Flamel ;i eEantioane din
praful de proieclie suficiente pentru a schimba Oceanul in aur
dacd Oceanul ar fi fost din mercur.
DupS Flamel au venit Bernard Trevisan, Basil Valentin 9i
alii alchimiqti celebri. Cele Doudsprezece chei ale lui Basil
Valentin sunt in acelaqi timp cabalistice, magice Ei ermetice.
Apoi, in 1480, a apirut Johannes Trithemius care a fost maestrul
lui Cornelius Agrippa qi cel mai mare magician dogmatic din
Er,'ul Mediu. Trithemius era un abate din ordinul SfAntului
Benoit, de o ireproEabils orlodoxie qi de o impecabild conduith.
Nu a ar.ut impruden{a de a scrie deschis despre fiozofta oculti
asemenea discipolului sdu, aventurosul Agrippa; toate lucririle
sale magice se axeazd pe arta de a ascunde misterele; cAt despre
doctrina sa, a exprimat-o printr-un pantaclu, urm6nd exernplul
adevdralilor adepfi. Acest pantaclu extrem de rar se gdseqte doar
in cAteva exemplare manuscrise ale Tratatului cauzelor secunde.
 Cartea a Y-a 299

Un gentilom polonez, care era un spirit elevat Ei un suflet

nobil, contele Alexandre Branistki, deline un exemplar ciudat pe
care a dorit sd ni-l facd cunoscut. Acest pantacin este cornpus din
doud triunghiuri unite labazd, unul alb qi aitul negm; sub vArful
triunghiului negru este culcat un mbscdrici care ridicd in mod
penibil capul qi priveEte cu o grimasd de spaimd in intunericul
triunghiului in care se reflectd propria sa imagine; pe vdrfbl
triunghiului altr se sprijind un bdrbat in puterea v6rstei, imbrbcat
in cavaler, avAnd privirea f'ermd qi atitudinea unui comandant
puternic qi paqnic. In triunghiul alb sr.lnt trasate caracterele
tetragramei divine.
^ Am putea explica pantaclul respectiv prin aceasti iegendS:
.,tnleleptul se sprijini pe teama de adevdratul Dumnez:eu, nebu-
nul este strivit de frica unui zeu fals licut dupd imaginc-a sa. Estc
acolo sensul natural qi ezoteric al emblemei; dar meclitAnd asupra
sa in ansamblu ti in fiecare din pirlile sale, adep{ii vt'rr gisi acoio
ultimul cuvAnt al cabalei, formula de nerostit a mareliri arcan:
distinc{ia dintre miracole qi n'rinuni, secretill apari{iilor, teoria
Lrniversali a magnetismului gi qtiin{a tuti-rror mistcre[,r.;r"
Trithemius a alcituit o Istorie o mugiei in iutrcginrc din
lrantacle sub titlul Velerum saphontm sigilla el intctgincs' wagi-
t'ae; apoi, in stenografia sa qi in poligrafia sa, el oferui cheia
tuturor scrierilor oculte gi explicd in termeni voala{i rytiin{a reald
a incantaliilor qi a evocdrilor. Trithellius este in magie i-naestrul
rnaeqtrilor Ei noi nu ezitdm s6-l proclamdm drept cel ilai'in{elept
;i cel mai savant dintre adepli.
Nu putem afirma acelaqi lr"rcru despre Cornelius Agrippa,
care a cdutat toatd via{a gi care nu a gdsit nici qtiin{a, nici linigtea.
Cdr,tile lui Agrippa sunt pline de emdilie qi de indrdzneald; el
insuEi are un caracter bizar qi independent, rnotiv pentru care a
fost considerat vrdjitor qi a fost persecutat de cler qi de prinli; ele
a scris impotriva qtiinlelor care nu i-au putut aduce f'ericirea Ei a
murit in mizerie qi in singuratatc.
Ajungem in sf6rqit la blinda si bilna figurd a acestui savant
;i sublim, Postel, pe carc nu il cunoaEtern decAt prin iubirea sa
prea misticd pentru o ilunrinatri lata bitrand. trnsd Postel este cu
Fig. 1-i. Cele ;apte planete ;i geniile lor. totul altceva decAt discipolul rnlnrci .leanne; dar spiritele wrlgare
 340 Istoria magiei
sllnt atet de bucuroase cand denigreazd cu scopul de a nti invdta,
incAt nu vor dori vreodatd sd vadi ceva bun. Nu acestor oarneni
le vom revela geniul lui Guillaume Postetr.
Postel era fiul unui ldran sdrac din imprejurimile locaiitdlii
Barenton din Normandia. Prin perseverenti ;i prin sacrificii
reusit sd se instruiasci gi a devenit cel mai savant om din vremea
sa; sirdcia l-a inso{it intotdeauna gi insdqi mizeria l-a silit uneori
sd iEi v6ndd ce4ile. Postel, mereu resemnat gi blAnd, muncea ca
un orn trudnic pentru a c6qtiga o bucatd de pdine qi apoi iar
revenea la studiu: el a invSlat toate limbile crmoscute qi toate
qtiinfele timpului sdu; a descoperit rnanuscrise prelioase si rare,
printre care Evangheliile apocrife gi Sepher yetzirah; s-a initiat
in misterele inaltei cabale gi gralie admiraliei sale naive pentru
acest adevdr absolut, pentru aceastd ratiune supremi a tuturor
filozofiilor gi a tuturor dogmelor, el a dorit sd o dezvdluie lumii.
A vorbit, asadar, in mod deschis, limba misterelor, a scris o
carte cu titlul Cheia lucrurilor ascunse de la inceputul lumii. El
adresaaceastd carte pdrinlilor din Consiliul celor Treizeci implo-
rAndu-i s5 meargd pe calea concilierii ;i a sintezei universale.
Nimeni nu l-a inleles: unii l-au acuzat de erezie, cei mai rnoderali
s-au mullumit sd spund cd era nebun.
,,J'rinitatea - spunea el - a creat omul dupd chipul qi asemi-
narea sa. Corpul uman este dublu;i unitatea satemard se compune
din unirea a dou5 jurndtdli; sufletul uman este de asemenea dublu:
este animus qi anima, este spirit Ei tandrele; are doud sexe, sexul
patern localizat in cap gi sexul matern in inimd; irnplinirea
rnAntuirii trebuie aqadar si fie dubli in umanitate: trebuie ca
spiritul sd riscumpere prin puritatea sa rdtdcirile inirnii, apoi
trebuie ca inima sd rdscumpere prin generozitatea sa raceala
egoistd a capului. Creqtinismul nu a fost inleles incl decAt de
capetele rafionale, nu a coborAt p6nd la inimi. Verbul s-a fbcut
bdrbat, dar abia c6nd se va face femeie lumea va fi salvatd. Geniul
matem al religiei este cel care ii va invifa pe oameni despre
rndreliile sublime ale spiritului milei Ei atunci ra{iunea se va
concilia cu credinla pentru cd, ea va in{elege, va explica qi va
guvema nebuniile sfinte ale devotamentului. Vedefi acum din ce
se conlpune religia majoritdlii creqtinilor: o pa4ialitate ignorantd
Cartea a V-a 301
si prigonitoare, o incdpSldnare supersti{ioasl qi stupidl ;i, mai
lles, frica. fiica cea laq6. $i de ce toate astea? Pentnl cd nu au inirri
dc femeie, penttu cd nu simt entuziasmul clivin al iubirii rnaterne
care le-ar explica intreaga religie. Puterea care a pus stdpAnire pe
a creierul lor qi care le leagi spiritul nu este l)rtmnezeul cel bun,
inteligent qi rdbddtor, este rdul qi prostLrl Ei laqul Satana; ei au mai
rnulti teamd de diavol decdt iubire pentru Dumnezett. Sunt creiere
inghelate Ei inguste aEezate asemenea unor mnrrninte deasupra
inimilor lnoalte. Oh! Cind gralia va reinvia inir-nile" c'i: tlezire
pcntru inteligenle! Ce renaqtere pentni ratiune ! Ce triumf petrtru
adevir! De ce stutt eu primul qi aproape singr"rrul care inlclege
acest lucru? Ce poate face un inviat singur printre ruorfi care nu
pot auzi incd nimic! Si vind dar, sd vind acest spirit matem care
mi s-a ardtat la Venelia in sufletul unei fecioare inspirate de
l)umnezeu qi si le invele pe femeile noii lumi misiunea lor
mdrrtuitoare gi apostolaful lor de iubire sltntd ;i spirituald!"
Postel datora aceste nobile inspiralii unei fiict: pioase pc
nume Jeanne, pe care o culloscuse la Venelia, cl a fcrst conl't-
dentul spiritual al acestui sullet de elitd qi a fbst cottdus de
curentul poeziei mistice care plutea in jtrrul ei. Cind ii d[dea
impdrtlEania, o vedea radioasd gi transfigu:at[, pentru cii tru avea
pe atunci mai mult de citrcizeci dea ari qi bietul preot mirtu-
risegte cu naivitate cd nu i-ar fi dat rnai mult de cincisprezece,
atet de mLrlt simpatia inimilor lor o transfigrtra in ochii lui'
CiLrclate ritdciri ale iubirii in doud initni pure, cisitorie rnisticd
a ctrouti {eciorir, copilirii lirice. halr"rcinalii celeste; pentru a
inlelege toate acestea trebuie sI trdie;ti o viatd de ascet.
Ea are spiritul lui Iisus Hristos cel viu, ea trebuie si reinvie
lurnea, spunea entuziastul. Aceasta lurnini a inimri care trebuie
sa alunge din toate spiritele spectrul hidos al lui Satan nu este o
himeri a visurilor mele, am vizut-o, ea a apdrut in lume, s-it
incamat intr-o f'ecioari ;i am salutat iu ea mama lumii ce va
veni! Aici noi il analizim mai degrabd pe Postel dec6t il
traducem, dar rezumatul rapid pe care il ofbrim sentimentelor
sale, dacd ar fi sd il redirn in cuvinteie lui, nu ar ['i suficieut
pentru a inlelege cd tot ceea ce spunea era la t'rtodrtl iigtrrat 9i cd,
urmAnd remarca judicioasi a savantului iezuit Desbillons' in
 302 Istoria magiei
nota sa asupra vielii qi operei lui postel, nimic nu era mai
departe
de gdndirea sa decdt de a face, a$a cum s_a pretins, o u
doru
incamare gi o divinitate din aceastibiatdsori ospitalierd
care l-a
sedus.doar prin strdlucirea umilelor sale virtufi. Credem
cu
sinceritate cd acele calomnii qi acele batjocori ale'bunului postel
nu aveau legdturd cu maica Jeanne.
Relaliile mistice ale lui postel cu aceasti cilugiriti au durat
apro-ape cinci ani, dupd care maica Jeanne a murit*.
ii promis*se
confesorului sdu sd s_e despartd vreodatd a" qi .J if
.nu
insoleasci atunci c6nd va fi elibeiatd de lanfurile vielii"ipiezente.
_ . ,,S-a linut de cuvAnt, spune postel. A venit sd, md vTziteze la
Paris, m-a luminat cu lumina ei. Mi_a impdcat
*f.r." *
credinta. Substanla qi corpul ei spiritual, la do'i ani Aupa ur.*.u
sa la cer, a cobordt in mine qi este peste iot in corpul
-"", "rii".
in mod.sensihil in a$a fel inc6t e mai degrabl .u qi n,r-",
ninp
care trdieEte in mine."
- De atunci, Postel nu s-a mai numit vreodatd altfel dec6t
tnviatul, el semna Postellus restitutus gi un fenomen unic s_a
petrecut in ceea ceJ priveqte, pirul lui alb a redevenii;;**
qidurilg au dispirut qi culoarea tinerelii s-a rdspdndit pe tJatj
fa!a; biografii batjocoritori pretind cd iqi vopsei p6rul qi
,a ,,
farda: ca qi cum nu il trataseil suficient cu pe.,r, n.bun, incercau
sd faci din acest om, cu un caracter at6t de generos gi
de nobil,
un jongler qi un qarlatan.
Existd ceva mai prodigios decdt nesdbuinla elocventd a
inimilor entuziaste: este prostia sau reaua credinld a spiriteroi
sceptice Ei reci care lejudecd.
*
,,,Ne-am imaginat scrie pdrintele Desbillons gi vid cd aqa
credem gi astdzi - cd regenerarea presupusd a fi {Ecuti de
maica
Jeanne este baza sistemului sdu: siitemul de ra care nu
s-a abrtut
weodatd, decdt poate cu cdliva ani inainte de moartea ,u,
in intregime inainte de a auzi despre aceastd maicd J;;..""irtu l;i
p":gf in cap ci impirdlia evanghelicd a lui Iisus Hristos,
stabilitd de cdtre apost_oli, nu se mai putea susline ptintr. ..*Etinl,
nic.i s5.se rdspdndeasci printre necredincioEi,'dec6t p.in
rrr1nil.
raliunii. Acestui principiu, care il privea in mod p.rrorrul, .l ii
mai adiuga un altul, care consta in destinarea'unui ;"L; ;i
Cartea a V-a 303
liran{ei pentru monarhia universald; trebuia sd i se pregiteascd
tlrumul prin cucerirea inimilor qi convingerea spiritelor, in aga
l'cl incAt s6 nu mai existe pe lume decdt o singurd credin!5 qi ca
lisus Hristos si domneascd printr-un singur rege, printr-o sin-
uurd lege, printr-o singuri credin!6."
Iatd dovada care atestd, conform spuselor pdrintelui
t)esbillons, ci Postel era,,nebun".
Nebun, pentru cd a crezut ci religia trebuie sd domneascd
irsupra spiritelor prin raliunea supremd a dogmei sale qi ci mo-
narhia, pentru a fi puternicd gi durabilS, trebuie sb inldnfuiascd
inirnile prin cuceririle prosperitSlii publice ale pdcii.
Nebun pentru cd a crezut in venirea domniei celui cbruia ne
rugim in fiecare zi pentru ca imp5r5lia sa sd vin5.
Nebun, deoarece credea in raliune qi in dreptate pe pdmdnt!
Ei bine, au dreptate: bietul Postel era nebun.
Dovada nebuniei sale este cd le-a scris, dupd cum am spus,
pirinlilor Consiliului din Trente, pentru a-i ruga sd binecuvdn-
teze intreaga lume ;i si nu arunce anateme impotriva niminui.
Altd nebunie: a incercat si converteascd iezuilii la ideile
sale gi si ii facd sd predice inlelegerea universal[ inh'e oameni,
pacea intre suverani, raliunea preolilor qi bundtatea prinlilor din
aceastd lume.
in sfArqit, ultima qi suprema nebunie: a neglijat bunurile p6-
mAnteqti qi favorurile celor puternici, atrdit mereu umil qi sdrac;
ru avea niciodatd altceva decAt qtiinla ;i cd4ile sale qi nu avea
altd ambilie decdt adev[ru] qi dreptatea.
Dumnezeu sd odihneascd in pace sufletul bietului
Gnillaume Postell Era atdt de bl6nd Ei de bun incAt superiorii sii
ecleziastici au avut mil[ de el gi, gAndind probabil, a$a cum s-a
spus mai tArziu despre La Fontaine, cd era mai mult prost decdt
riu, s-au mullumit si il inchidi intr-o mdnistire pentru restul
zilelor. Postel le-a mullumit pentru calmul pe care iJ ofereau
pentru sfbrqitul vielii qi a murit in pace dezicdndu-se de tot ceea
ce doreau superiorii sii. Omul inlelegerii universale nu putea fi
un anarhist gi, inainte de toate, era cel mai sincer dintre catolici
si cel mai umildintre creqtini.
 304 lrrorio ntugiei
Vom regasi infr-o zi iucririle lui postel ;i le vom citi cu
ttitnir.:.
Sii trecsrn iil tur alt..netrtrn", acesta se nurnegte Theclphraste-
Aureole lSourbast 5i il recunoastern in hulea niagicd sub mrmele
cclcLrluI tr i Paracelsus.
Nu vom repeta ceea ce am spus de^ja despre acest maestru in
I)ognru qi llitrulul inultei Attugii, vom adiuga cloar cAteva re-
marci clespre medicina ocultd al cdrei inovator a fost paracelsus.
;\ceasti rnedicinl cu acler,[rat universald se bazeazi pe o
vastd tcurie asuprll luminii, pe care adeptii o nulncsc flLridd sau
portatrila.
. Lurnina, acest agent creator, ale cdrei vibratii dau miqcarea
gi via{a tufuror lucmrilor; lumina latentd in eterul universal,
racliind in jurr-rl centrelor atrsorbante, care, fiind saturate de
lumin[" proiecteazi la r6ndul lor rni,scare qi viald qi formeazd
astt'el curenfi creatori; ltirnina astralizatl in agtri" animalizatd in
anillale, urnarrizatii in oameni; lumina care vegeteazd in plante,
care strt-llucegte in metale, care produce toate formele naturii si
le echilibreazd pe toate prin legile simpatiei universale, aceastd
lumind este cea care produce fenomenele magnetismului, ghicite
de Paracelsus, ea este cea care coloreazd sAngele, clegajAndu-se
din aer, aspirati qi expiratd de suflul ermetic al pldmAnilor;
sdngele devine atunci un adevirat elixir al vielii in caie globulele
stacojii si rnagnetizate de lumina vie inoatd in fluidul uqor auriu.
Aceste globule sunt adevirate seminfe pregdtite de a lua toate
fonnele lurnii al cdrei rezumat este corpul uman, ele se pot
subtiliza sr se pot coagula, reinnoind astfel spir:itele care circula
in nervi qi carnea care se intdreste in jurul oaselor; ele racliazd in
alard sau, mai degrabS, spiritualizAndu-se, se lasd antrenate cle
edtre curen{ii de lurnina si circuld in corpul astral, acest corp
interior qi luniinos pe care imaginatia il dilatd la extatici, in aqi
fel incAt sdngele lor r:oloi:eazd uneori de la distanld obiecte pe
care corpul lor astral le penetreazl pentru a le identifica. Vom
demonstra, intr-o lucrare speciald despre medicina ocultd, tot
ceea oe avansiir-r aici" oricdt de ciudat Ei oricdt de paradoxal ar
putca piir*a 1a inceput pentru oamenii de ;tiintd. Acestea erau
hazeie rnedicinei lui Paracc-lsus: el vindeca prin simpcttia
('ut'trr.t c I'i.a 305
Irrminii. el aplica medicamentele nu corpului exteriol si nratcrial
('lre este in intregirne pasiv qi pe care il putem chiar tdia qi sfiiqia
lirS s[ slmtd nirnlc atunci c6nd corpul astral se retrag.e" ci acestui
rrr*ciium intedor, acestui corp, principiu de senzafii a cdrui
r:ilintesentd o invia prin chintesenle simpatelier:. ,4."1tf-el, de
exernplu, el vindeca rdnile aplicAnd influen{e reaclir"-: irl sAngele
rispAndit pe care il trimitea inapoi spre colp sufletri;l iizic qi seva
llrrrificat5. Pentn"i a vindeca un membru bolnav, facrr,t ,-ul mem-
hru de ceari de care ataEa, prin forla voinlei sale" magnetismul
rnembrului bolnav; pe acest membnt punea vitriol, {i*r:gi fcrc qi
lciiona astfel prin irnaginalie qi corespondentd magnetici asuprra
hn,lnavului insupi pentru care, acest mernbnl de c*iu"i"t ;r derrenit
rrn apendice Ei un supliment. Paracelsus cunoslrn rnistcrele
sangelui, qtia de ce preolii lui Baal, pentru a cobori fbrul din cer,
isi 1Zceau incizii cu cufitele; Etia de ce orientalii sJarr: 'vor sd ii
irrspire unei femei inbirea fizicd i;i rdspAndesr-: sAn5lr;li-: ln fala
ior; qtia curn sdngele rdspAndit strigd rbzbunare $i rnilii gi urrple
rrr:l'ul de ingeri sau de demoni. Intr-adevdr, s6rrg*ie c,snc instru-
rnentul visurilor, el face ca irnaginile sd abunde in cre ierul nostru
in timpul somnului, deoarece sdngele este plin de lurnina astralS.
Globulele sale sunt bisexuale, magnetizate ;i ferecate, sirnpatice
sr repulsive. Din sufletul fizic al s6ngelui putern scoate toate
lormele qi toate irnaginile lumii...
Sd citim povestea unui cdldtor care se bucuri dc stirna:
,,La Baroche - spune cdldtoml Tavemier r:nglczii au o
locuin{d fiumoasd Ei imi amintesc cA, ajungAnd acolo intr-o zi,
lntorcdndu-m5 de la Agra la Surate, cu preqedintele enqlezilor,
:ru venit Earlatani care l-au intrebat dacd dorea ca ei sd ii arate
r:Ateva trucuri ale meseriei lor, iar el a fost curios sii le vadi.
Prirnul lucru pe care l-au fdcut a fost s[ aprindfr uir foc mare
pil sd inro-seascd lanfurile de fier cu care qi-au inf;iqurat corprurile,
u5rdnd ci nu sirnteau vreo durere, dar neprimind in foncl vreun rdu.
Apoi, ei au luat o bucSlic6 de lemn ;i, plantAnri-o in pdmAnt,
1-au intrebat peun insolitor ce fructe ar dori si aibi. Li s-a
rispuns cd dorea rnango gi atunci unul dintre qarlatani, aco-
perindu-se cu un giulgiu, s-a chircit pe pdmdnt in cinci sau Ease
rAnduri.
 306 Istoria magiei
Cartea a V-a 301
Am ar.ut curiozitatea sd urc intr-o camerd pentru a vedea de
llzice decAt de cuceririle morale, de aceea a fost primul magician
sus printr-o deschizituri a giulgiului ce fdcei acel om si am
operator qi ultimul adept in{elept.
vdzut cd,, tdindu-qi camea sub axile cu o lamd, freca bucata de
lemn cu sAngele siu. De fiecare datd cdnd se ridica, lemnul Filozofia sa era plind de inlelepciune qi a fost intitulatd de
cl insuEipftilosophia sagax. A ghicit mai multe decdt oricine fird
crestea vdzdnd cu ochii qi a treia oard au apdrut ramuri cu
rr fi qtiut vreodatb nimic in totalitate. Nimic nu egaleazd intuiliile
muguri. A patra oard, copacul a fost acoperii cu frunze gi a
cincea oard avea flori.
sale , poate doar temeritatea comentariilor sale. Era omul
cxperienlelor indriznele, se exalta de pdrerile sale qi de cuvdntul
, ^ fre;gdintele englezilor il avea pe ministrul sdu aldturi,
luAndu-l la Amadabat pentru abotezaun copil al comandorului
sdu, se exalta chiar qi altfel, daci e si ddrn crezare cronicarilor
olandez si pe care il rugase sd ii fie naq; trebuie remarcat faptul
s[r. Scrieriie pe care le-a l6sat sunt prelioase pentru qtiin!6, dar
trebuie sd le citim cu grijd; il putem numi divinul Paracelsus,
cd olandezii nu lin de miniqtri dec6t in locurile in care au
lr-rind acest cuvAnt in sensul de divinator, este un oracol, dar nu
impreund comercianfi qi soldafi. Ministrul englez protestase la
cste un adevirat maestru; este asemenea unui mare medic, mai
i'ceput pentru ci nu putea consimli ca niqte cieqtini sE asiste la
ales pentru cd a descoperit medicina universalS, nu a putut insd
astfel de spectacole; din momentul in care vizuse cr di'tr-o
sd iqi pSstreze propria via{d, a murit de tdndr, epaizat de lucrdrile
bucatd de lemn sec oamenii aceia fEcuseri si apari, in mai pu{in
si de excesele sale, ldsdnd in urmd un nume de o glorie fantasticd
de o jumdtate de ord, un copac inalt de patru sau cinci pici,oaie,
si indoielnicdbazaldpe descoperiri de care contemporanii lui nu
cu frunze gi cu flori ca prirndvara, s-a hotirdt sd se ducd se ii
au profitat. A murit frri sd-qi fi spus ultimul cuvdnt qi este unul
rupd, qi a spus tare cd, nu ar da niciodatd imp[rtdgania vreunuia
dintre acele personaje misterioase despre care putem spune ca
dintre cei care ar rdmane mai mult si vad6 aiele iucruri. Aceste
despre Enoh qi despre Sfhntul loan: nu a murit qi va veni sd
vorbe l-au obligat pe preqedinte s6 ii alunge pe sarlatani...
viziteze p5mAntul din nou inainte de ultima zi!
Doctorul Clever de Maldigny, pe care-l citdm, regretd cd
arborii de mango s-au oprit din drumul lor atdt de frumoi dar nu
incearcd sd explice fenomenul. Noi credem cd era o fascinatie
prin magnetismul luminii radiind din s6nge; este ceea ce am
definit in_altd parte ,,un fenomen de eleclicitate magnetizatd
identic celui pe care il numim metempsiho zd si care co-nstd in a
face si aparr o planti vie intr-un vas care cenu;a acelei
plante moarte de multd vreme". "on!in.
Astf'el erau secretele pe care le cunostea paracelsus si
folosind pentru uzan[ere me<iicinei aceste forle ascunse ale
naturii si-a cucerit aff\ia admiratori gi tot afigiaduqmani.
Paracelsus era, de altfel, departe de a fi un om cumsecade
a$a cum era Postel, era in mod natural agresiv qi bitdios; geniul
sdu farniliar era ascuns, spunea el, in manerul marii sale'sEbii qi
nu ar pdrisi-o vreodatd. Yiala sa a fost o luptd neincetati:
cdldtorea, se certa, scria, invdta. Era mai curios de rezultatele

Capitolul V
vnA.rruoRl $r MAGICTENI CELEBRT
Dit'inu {'otnedie qi Romanttl trundafirului. Renastere a. Certurile lui
Iv{artin Luthcr cu diavolul. Catherine dc Mddicis. Henri ai III-lea qi
Jacqnes C16rnent" Rozacrucienii. Henri Khunrath. Osu"ald Crollius.
Alchiniislir si magicienii la inceputul secolului al XVII-1ea.
S-au irimuilit comentariile qi studiile asupra operei lui Dante
si nimeni, din cdte gtirn noi, nu a sefirnalat principalul
caracter.
Opera rnarelui Gibelin este o declaralie de rbzboi datd
papalitdtii prin revelarea indrdzneald a misterelor. Epopeea lui
tr)ante este ioanit5 qi gnostici, este o aplicare indritznea\d a
figurilor si a numerelor cabalei la dogrnele crestine gi o negare
secreti a tot Lrea ce este absolut in aceste dogme; cdldtoria sa
de-a lungiii lLlrnilor supranaturale se indeplineste ca o iniliere ?n
Mtsterel* din Eleusis Ei ale Tebei. Virgiliu este cel care il
conduce 5i il protejeazd in cercurile noului Tartar, ca si cum
Virgiliu. prol'etul tandru gi melancolic al destinelor' fiilor lui
Poliion, cra in ochii poetului florentin tatdl nelegitim, dar ade-
viiral al epopr:ii cregtine. Gralie geniului pdgAn al lui Vergiliu,
Dante scap[ clin aceasti prdpastie pe poarta careia citeste o
sentiri.ta de disperare; scapi de acolo pun0ndu-gi capul in locul
picioareli:r gi picioarele in locul capului, adica ludnd contrariul
dogmei si atunci el urcd din nou la lumina, folosindu-se de insuqi
dernonul q;a ile o scard monstruoasi; el scapd de spaimd cu
ajutr:rul spairnei, de oribil cu ajutorul ororii. Infemul, pare a
spune r:1, nn cste un impas decdt pentru cei care nu stiu sI se
intoarcir; el ia diavolul in rdspir, daci imi este pennis sd folosesc
aici aceasti expresie familiara, si se emanctpeazd prin curajul
sdu" Este dcja protestantismul depSqit Ei poetul ciusmanilor
Romei; l-a ghicit deja pe Faust urcAnd spre cer pe capul lui
Mefistofei invins. Sd remarcim de asemenea cd infernul lui
Dante nu este dccdt un purgatoriu negativ. Sd explicdm:
(.larlea a V-a 30t)
purgatoriul siu pare si se fi fonnat in inlbrnul siitt ca intr-o
scoic6, este capacul qi dopul prdpastiei qi in{elegem ci titariul
llorentin, escalacidnd Paradisttl dorea riit arunce cu o lovituri cle
picior purgatoriul in infem.
Cer-ul siu se coltlpune clinlr-o serie de cercuri cabalistice
r-livizate printr-o cruce aselnenea pantac:iului lui L,zechiel; in
centrul acestei cruci inflore$te ul1 trandafir qi vedem apdrdnd
pentru prima datfl simbolul rozacrucian expus public qi explicat
fiproape categoric.
Spunem pentru prinu datd, pentru cir Guillaulne rJe l-orris'
nrcrt in 1260, cu clnci ani inainte cle naqtere a lui Alighieri. nu igi
tcrminase Rontunul trantlalirultti. care a fbst continuat de ciitre
sdu [ilopinel, cu o jurnitate de secol rrai tArziu. Vom descoperi, nu
lbra uimire, cd Romanul trantlu.firultti gi Divina Cttmttdie sunt
cele doud forme opuse ale unei aceleiaqi opere: initierca in
independen(a spiritului, satira tuturor institu{iilor conteruporane
si formula aiegoricd a marilor secrete ale Societiifii rozacrtlciene .
Accste manifestdri in"lportante ale ocultismuiui coitlcicl cu
eiroca declinului templicrilor, deoarecc Jean dc 1\'tertng satt
Clopinel. contelnporan ai b[trline;ii lui Dante. in{lot'ea ilr tinrpul
celor mai frurnoqi ani la curtea 1ui Filip cel Ijt'urnos.
R.omanul trunda{imlur este epopeea veoliii Franf*. Este o
Lrafie protlndh intr-o fonnii lejera, oste o revelalic la f'cl clc
savanta precum cea a itti Apule,ius, zt illi,slarelttt' ttt:uliisntului'
-frandafinrl
lui Flamel, cel al h"ri Jeair de Meung si cei a ltri Dartte
s-au ndscut din acelaqi arbust. Dirnte al'ea prea ntult geniu petltt'tt
a fi rm eretic. Marii oameni au irnpritnat inteligcn{ei o mi5cart:
care se dovedeEte mai tirziu prin acte ale calor niiliativa apa{ine
rnediocritalilor vioaie. Probabil ci l)ante nu a fcrst niciodatii citit
gi cu siguranli nu ar fi fost in{eles de citre tr-uther. Totugi, opera
lui Gibelins, fecundati de gindirea puternic[ a poetului, a ridicat
uEor imperiul impotriva papalitdlii perpetuandtt-sc sub diverse
forme, de la un secol la altul, ;i a dat naqtere Gerrnaniei
protestante. Cu siguranlir nu Lutltcr a thcut Refbrma, ci trdefbrnra
a pus stdpAnire pe Luther ;i l-a impins inainte. Acest cliugir cu
umerii la{i nu avea clccat incirpllinare qi curaj, dar era instru-
mentul de care avcatt ncvoic iclcilc revolu{ionare. Luther era acel
310 Istoria magiei
Danton al teologiei anarhice; superstilios si temerar, el se credea
obsedat de diavol; diavolul ii dicta argumente impotriva
Bisericii, diavolul il ldcea sd rationeze, sd vorbeascd aiurea qi
mai ales sd scrie. Acest geniu inspirator al tuturor Cainilor nu
cerea atunci decdt cernealS; bineinleles c5 aceastd cemeald
distilatd de pana lui Luther va face curAnd ;uvoaie de sdnge.
Luther il sim{ea qi il ura pe diavol pentru cd era incb un stdpdn;
intr-o zi ii a aruncat masa de scris ca Ei cum ar fi vrut sd il sature
cu aceasti libaJie violentd. AruncAnd cSlimara in capul diavo-
lului, Luther ne aminteste de acel regicid poznaq care, semnAnd
moartea lui Carol I, i-a murddrit cu cemeald pe complicii sdi.
,,Mai degrabd turc dec6t papist!" era deviza lui Luther; si,
intr-adevdr, protestantismul nu este in fond, ca si islamismul,
decAt un deisrn pur organizat in cult convenlional qi nu se
deosebeqte decAt prin resturile de catolicism neqterse. Frotes-
tanlii sunt, din punctul de vedere al negdrii dogmei catolice,
musulmani cu cdteva superstilii in plus qi un profet in minus.
Oamenii renuntd mai uqor la Dumnezeu decAt la diavol,
apostalii din toate tirnpurile au demonstrat indeajuns acest lucru.
Discipolii lui Luther, diviza{i de anarhie, nu mai aveau intre ei
decdt o legituri de credinli comuni, ei credeau toli in Satan qi
acest spectru, crescdnd pe mdsur6 ce spiritul lor de revoltd ii
indepirla de f)umnezeu, a ajuns la proporlii teribile. Carlostad,
arhidiacon de Wufiemberg, afldndu-se intr-o zi in amvon, a
vdzut intrdnd in templu un om negru care s-a asezat in fala lui ;i
l-a privit in continuu pe tot parcursul predicii cu o fixitate
teribilS; s-a- tulburat, a coborAt din amvon, i-a intrebat pe cei de
fa!5; nimeni nu a vbzut fantoma. Carlostad s-a intors speriat, cel
mai tAnir dintre fiii sii a venit in fala lui qi i-a povestit cd un
necunosclrt imbrdcat in negru a venit si intrebe de el ;i a promis
ci se va intoarce dupd trei zile. Mai multi indoialS pentru
halucinat; musafirul nu este altul decdt spectrul viziunii. Spaima
ii di febri, se asazi in pat Ei moare inainte de cea de-atreiazi.
Aceqti sectanli nefericili se temeau de umbra lor, constiinta
lor rdmdsese catolicd qi ii condamna fErd mi16. Luther se plimba
intr-o seard cu so{ia sa Catherine de Bora, privea cerul plin de
stele qi a spus cu o jumltate de gurd si cu un suspin profund:
Cartea a V-a 3ll
- ,,Ft-umos cer pe care nu il voi vedea vreodatd!
- Ei cum, spuse femeia, credeli cd sunte{i damnat?
- Cine qtie, spuse Luther, dacd Dumnezeu nu ne va pedepsi
pentru cd nu am fost fideli jurdmintelor noastre?
Poate cd atunci, dacd vdz6ndu-l indoindu-se astfel de el
insugi, Catherine l-ar fi abandonat blestemAndu-I, reformatorul,
zdruncinat de acest aveftisment divin, ar fi recunoscut ce cri-
rninal fusese trdd6nd Biserica, prima sa sofie, 9i s-ar fi intors cu
ochii in lacrimi spre mdndstirea pe care o abanctronase!
I)ar Dumnezert, eare rezistd in fafa superbilor, nu l-a con-
siderat demn de aceasti durere salvafoare. Cornedia sacriiegiu a
cdsdtoriei iui l-uther fusese pedeapsa providerrgiald a orgoliului
:rdu si, din moment ce a perseverat in pdcatul sdu, pedeapsa nu
l-a pirisit qi la ridiculizat pdnd la sfirEit. A murit irrtre diavoi qi
so{ia sa, speriat de unul qi imbrSliqat cu putere cle cealaltd.
Coruplia qi superstilia fac casd bund impreuni. Epoca Renaq-
terii dezmdlate, persecutoare gi credule, nu a fbst de buni seamd
lenaqlerea raliunii. Cather-ine de M6dicis era wdjitoare, Carol al
lXlea consulta necromanfii, Henri al lil-lea fhcea acte de devo-
tiune Ei orgie. Atunci era tirnpul astrologilor, de;i unii erau torturali
din cdnd in c6nd pentru a-i obliga sd iEi schimbe predicliile.
Vrajitorii de la curle se amestecau in acea epocd Ei de altfel
intotdeauna, in otr6viri, qi meritau pe deplin laful. Trois-Echelles,
rnagicianul lui Carol al IX-lea, era prestidigitator qi escroc; el i s-a
confesat intr-o zi regelui qi faptele sale nu erau tocmai niEte pdcate
rnici; regele i-a cru{at cu ameniniarea cd il va spdnzurain caz de
recidivd. 'Irois-Echelles a cbzut din nou in pdcat Ei a fcrst spdnzurat'
in tirnp ce coalilia jurase tnoarte slabului qi mizerabilului
I{enri al III-lea, ea a recurs la vrdjile magiei negre. Steaua
rrsigurd cd irnaginea in ceard a regelui era aqezatd pe altarele in
care preoli membri ai coaliliei rosteau mesa qi c5 strdpungeau
aceast[ imagine cu un culit pronun]dnd o cuvAntare plind de
blesteme gi anateme. Pentru cd regele nu murea destul de repede
s-a ajuns la concluzia cd era el insugi vrdjitor. Au circulat
pamflete in care Henri al III-lea era reprezentat {inind adundri
secrete unde crimele Sodomei si Gomorei nu erau decAt
3l2 l.:tai irt ntuyiei
preludiul iltcntnt*lor celor rnai nemaiauzite qi rnai insplim6n-
tiilr:rare" ,5e sp';ttea ci rcgelc ai,ea lrrintre tavor:i1.ii sdi un personaj
r.locunoscllt cflre era cJiervoNnl iri persclan5; se aduceau tinere
t-ecioai'e pe care acest trlrincipe le prostitua cu violentf, peiltru
Belzebut; poporul credea in aceste poveEti ;i s-a gdsit in sfArEit
un fanatic pentru a executa amenin{drile vrdjilor. Jacques
Cldrnent a avut viziuni qi a auzit voci puternice care ii ordonau
sd il ucid[ pe rege. :\cest l'ralucinat s-a dedat regicidului
asemenea unui martir si a murit rdzdnd ca eroii mitologiei
scanriinavr:. Cronicari scandalosi au pretins cd o mare doarmrd
de la cnrte unise inspiratiile singru:[t[lii cilugdruhd cu ntagne-
tismr:l mAngiierilor sale: aceastd anecdotd e lipsit[ de probabi-
litate. Clastitatca cllugirulLri ii intrelinea exaltarea qi, dacd ar fi
inceput. si tr[iasci viata riesfnfrlratd a pasir.rnilor, o sete insaliabild
cic ;rlaccne trr fi 1'rus stiip6nire pe toatd fiin{a sa qi nu ar mai fi clorit
s;i moard.
Atunc,i cAnd riizboaiele rt:ligici insAngerau lnrlea, socie-
lirJilc scc:;"r:te ale iluminisrnului, carc nu erau decdt scoli de
teurgie ;i de inaltS magie, capdtar.r consisten{d in Germania. Cea
mai veche dintre aceste societi{i pare a fi fost cea rozacruciand
ale c5rei simboluri provin din timpurile Guelfilor Si a vdratareligie naturala este o religie revelata, ceea ce inseamni cd
Gibelinilor, dupd cum vedem in alegoriile poemului lui Dante qi
in fi gtirile Romontrlui trundafirului.
Trandafirul, care a fbst intotdeauna emblema fiurnusetii qi a
vielii" a iubirii qi a plicerii, exprima in mod rnistic gAndirea secretd
a tuturor protestelor nranifestate in tirnpul Renaqterii. Era camea
revoltatd irnpotriva opresiur-lii spirituiui; era nah-lra care se declara
fiica lLli Dumnezeu, asemenea gratiei; era iubirea care nu dorea s[
fle sufbcatd de celibat; era viata care nu mai voia sd fie sterild, era
umanitatea care aspira la o religie natural5, in intregime formatd
din ra{iune qi din iubire , bazata pe revelarea armoniilor fiin1ei,
pent*r care trandafirul era sinrbolul viu ;i inflorit.
Intr-;ider,[r, traniJafirul esfe un pantaclu, are formd circu-
lari, petalele corolei sunt in forrnd <le inim6 qi se sprijind
armonios unele dc altele, culoarea sa prezintd nuanlele cele mai
clulci ale crrli:rilcx'prirlitive. caliciLrl este de puqpurd pi aur. Am
vdzut cX Flamel. :qau n:ai degrahd caftea evreului Abraham. fEcea
Cartea u V-a 313
clin el simbolul hieroglific al implinirii rnarii opere. Aceasta este
c:heia romanului lui Clopinel gi a lui Guillaume de Lomis'
L-ucerirea trandafimlui era problema pusd de inilierea in qtiinfd,
in tirnp ce religia lucra pentru a pregdti qi a stabili triumful
universal, exclusiv gi definitiv al cmcii.
A reuni trandafirul qi ctucea, aEa era pusi problerna de cdtre
inalta iniliere qi, intr-adevdr. in filozofia ocultd fiind sinteza
r"niversali, trebuie s[ linem cont de toate fenomenele Fiin{ei.
Religia, consideratd doar ca un fbpt psihologic, este
revelalia satisfacliei unei nevoi a sufletelor. Existenta sa este un
f'apt qtiinlific: a o nega ar insemna a nega umanitatea insdqi' Ni-
n, l-a inventat, s-a format aselnenea legilor. civilizaliilor,
'oir'ti
din nevoile vielii morale; ;i, considerat doar din acest punct de
vedere filozofic qi restrdns, religia trebuie sd fie priviti ca fiind
fatali gi sd o explicdrn prin fatalitate qi ca fiind divind dac6
adrnitem o inteligenld supremd din care izvordsc legile naturale'
Reiese de aici cd trdsdtura oricirei religii propriu-zise fiind
cle a revela in mod direct aspectele divinitdlii printr-o revelalie
supranatural[, niciun alt mijloc de transmitere nefiind capabil sd
ii ofere dogmei o satisfac{ie deplinS, trebuie si conchidem cd ade-
este natural si nu acceptim o religie decAt crezAnd-o revelatd,
orice religie adevdrati cerAnd sacrificii Ei omul neavAnd nici
puterea, nici dreptul de a o impune semenilor in afara sau, mai
ales, mai presus de condilia obignuitd a umanit5fii.
Plecdnd de la acest principiu riguros ralional, rozacrucienii
ajungeau la respectul religiei dominante, ierarhice qi revelate' Ei
n,t p,rt"urr, aqadar, sd fie duqmanii papalitSlii mai mult decAt ai
monarhiei legitime Ei dacd membrii lor conspirau impotriva
papilor qi a regilor era pentru cd ii considerau la modul personal
ca pe ni;te apostali ai datoriei qi uneltitori ai anarhiei.
Ce este de fapt un despot, fie el spiritual sau temporal, dacd
nu un anarhist incoronat?
Prin aceasti considera{ie putem explica protestantismul 9i
chiar radicalismul unor anumi{i mari adepli mai catolici decat
unii papi qi mai monarhici decAt unii tegi, a unor adepli excen-
trici ia-Henri Khunrath ;i a adev[ra{ilor iluminiqti ai qcolii sale.
314 Istoria magiei
Henri Khunrath era un personaj putin cunoscut de cei care nu
au fecut din qtiinfele oculte un studiu deosebit; totuqi, este un
maestru Ei un maestru de prim rang; este un prin! suveran al
rozacrucienilor, demn de toate raporlurile acestui titlu qtiin{ific Ei
mistic. Pantaclele sale sunt splendide asemenea luminii Zoha-
rului, savante ca Trithemius, exacte ca Pitagora, revelatoare ale
marii opere asemenea cdrlii lui Abraham qi ale lui Nicolas Flamel.
Henri Khunrath era chimist qi medic si se ndscuse in 1502;
avea palruzeci gi doi de ani c6nd a avut parte de inalta iniliere
teozofic[.
Cea mai importanti dintre lucrlrile sale, Amphitheatrum
Sapientiae Aeternaet, a fost publicatd in 1598, deoarece
aprobarea impdratului Rodolphe, care a fost anexatd, dateazd de
pe 1 iunie a aceluiagi an. Autorul, deqi a fbcut profesiunea unui
protestantism radical, revendicd acolo cu putere numele de
catolic qi de orlodox; declard cd deline o cheie a Apocalipsei, pe
care o pdstreazd secretd, aqa cum se cuvine, cheie tripld gi unici
asemenea ;tiinfei universale.
Impdrlirea clr{ii este septenarb Ei el divide inilierea la inalta
filozofie in ;apte grade; texful este un comentariu mistic al
oracolelor lui Solomon; lucrarea se termind cu niEte tablouri
sinoptice, care sunt sinteza inaltei magii qi a cabalei oculte in tot
ceea ce poate fi scris qi licut public in mod verbal. Restul, adicd
parlea esoterica Ei de nespus a $tiinlei. este exprimat prin
magnifice pantacle desenate qi gravate cu grij5. Aceste pantacle
sunt in numir de noud.
Primul conline dogma lui Hermes.
Al doilea, realizarea magicd.
Al treilea reprezinti drumui in{elepciunii qi muncile care
pregitesc crealia.
Al patrulea reprezintii poarta sanctuarului luminat de qapte
raze mistice.
Al cincilea este un trandafir de lumind. in centrul cdruia o
formd umani isi intinde bratele ca o cruce .
1
Amfiteatrul inlelepciunii eteme. (n.t.)
Cartea a l'-a 315
Al ;aselea reprezintd laboratorul magic al lui Khunrath, cu
oratoriul sdu cabalistic, pentru a demonstra necesitatea de a
impleti rugdciunea cu munca.
Al;aptelea este sinteza absoluti a qtiinfei'
Al optulea exprimd echilibrul universal.
Al noudlea reztmd doctrina personali a lui Khunrath cu un
energic protest impotriva tuturor defEimdtorilor.
Este un pantaclu ermetic incadrat intr-o caricaturd germani
plini de vervd qi de furie naiv6.
Dugmanii filozofului sunt travestili in insecte, in boboci, in
vilei qi in mdgari, totui decorat cu legende latine qi cu epigrame
in german6; Khunrath este reprezentat acolo la dreapta gi la
st6nga, in costum de oraE qi in costum de cabinet, fEcAndu-le fald
adversarilor fie induntru, fie in afar5: in haine de oraE, el este
inarmat cu o sabie gi merge pe coada unui scotpion; in haine de
cabinet, mAnuieqte un vdtrai gi merge pe capul unui qarpe; afard
demonstreazi Ei asta primeazd. Dupd cum sugereazd gesturile
sale, mereu acelaqi adevdr, fdrd a se teme de suflul impur al
adversarilor sdi, suflu atAt de otrdvitor, ins5, incit pdsdrile
cddeau din cer moarte la picioarele lor. Aceastd planEd foarte
curioasi lipseqte dintr-un mare numdr de exemplare ale lucririi
A mp h i th e atrum a lui Khunrath.
Aceasti carte extraordinard conline toate misterele celei mai
inalte inilieri, este, dupd cum anun!6 autorul, inc6 din titlu:
creqtino-cabalisticS, divino-magicd, fizico-chimicd, tripld unici
gi universald. Este un adevdrat Manual al inaltei Magii qi al
Filozofiei hermetice Ei nu am Eti sd gdsim in alti parte, dacd nu
in Sepher Yetzirah Ei in Zohar, o altd iniliere mai completi 9i
mai buni.
in cele patru corolare impoftante care urlneazd explicarea
celei de-a treia figuri, Khunrath stabileqte:
1. Cheltuiala necesari marii opere (in afard de intrelinerea
si cheltuielile personale ale creatorului) nu trebuie si depdqeascd
suma de treizeci de taleri; vorbesc in cunoqtintd de cutz6,
adaugi autorul, aflAnd acest lucru de la cineva care gtia. Cei care
cheltuiesc mai mult se inqal5 Ei iqi pierd banii. Aceste cuvinte:
de a fi aflat de la cineva care qtia, dovedesc faptul ci Khunrath
 376 Istoria wagiei
fie nu a creat el insuqi piatra filozofaIl, fie nu dorea si spunb ci
el a creat-o qi acest lucru de teama perseculiilor.
Khunrath stabilegte apoi obligalia adeptului de a nu
consacra uzului siu personal decAt azeceapafte a bogiliei sale
gi sd dedice restul gloriei lui Dumnezeu gi operelor de caritate.
In al treilea r6nd, el afirmd cd, din moment ce misterele
cregtinismului qi cele ale naturii se explici qi se ilustreazd
reciproc, doninia viitoare a lui Mesia (mesianismul) se stabileste
pe baza dubl6 a gtiinlei qi a credin{ei, in asa fel incdt Cartea
Naturii confirmdnd oracolele Evangheliei, vom putea convinge
prin Etiin{d qi prin ratiune - eweii si mahomedanii - asupia
adevirului cregtinismului, la fel de bine ca qi cu ajutorul gtali"i
divine, ei vor fi convertili in mod infailibil la religia unitilii; el
incheie cu aceastd sentin!6:
SIGILUL NATURAE ET ARTIS SIMPLICITAS,
Pecetea naturii qi a artei este simplitatea.
Pe vremea lui Khunrath trdia un alt medic iniliat, filozof
hermetic qr continuator al medicinei lui Paracelsus; era Oswald
Crollius, autor al lucririlor De signattra rerum, sau Bssilica
Chltmica.
In aceastd lucrare, a cdrei prefald este un rezumat bine alciftrit
al filozofiei hermetice, Crollius incearcd si sta.bileasci faptul ci
Dumnezeu si natura au semnat intr-o anumitd mdsurd toate crea-
liile lor Ei cd toate produsele unei forle oarecare ale naturii poart6,
ca sd spunem aqa, qtampila acestei forle imprimatd in caractere de
nesters, in a;a fel incdt un iniliat in scrierile oculte sd poatd citi ca
intr-o carte deschisd, simpatiile qi antipatiile lucrurilor, propri-
et5lile substantelor qi toate celelalte secrete ale crealiei.
Caracterele diferitelor scrieri ar fi irnprumutate in mod
primitiv din aceste semndturi naturale care existd in stele Ei in
flori, pe mun{i 9i pe cea mai umilS pietricicd. Figurile cristaielor,
spdrlurile mineraielor, ar fi amprente ale gdndirii Creatorului in
timp ce le forma.
Aceastd idee este plind de poezie gi de mdretie, dar acestei
limbi rnisterioase a lumilor ii lipse;te o gramaticd, acestui verb
primitiv Ei absolut ii lipseqte un vocabular ralional. Doar regele
Solomon pare a fi indeplinit aceasti dubl[ lucrare; dar cnilile
Llcu'tetr a tr'-a 3lJ
oculte ale lui Solomon au fost pierdute. Crollius nu incerca sI le
refac6, ci sd regdseascd principiite tirnc{amentale ale acestei
lirnbi universale ale Verbului creator'
Prin aceste principii am recunoaEte cd hieroglilele prirni-
tive. formate chiar din elemeutele geometriei. ar corespunde
legilor constitutive qi esenliale ale fbnnelor detertninate de
miqcdrile alternative sau combinate care hotdrdsc atrac{iile cchi-
librante; am recunoaqte doar prin aspectr'rl 10r exterior, lucrurile
sirnpie qi compuse qi, prin analogiile nulnerelor cu figurile, am
put;a face o clasificare matematicd a tuturor substan{elor
revelate de liniile suprafe{elor 1or.
Existd labaza acestor aspirafii, care sunt rc"miniscenfe aie
qtiinJei edenice, o intreagd lume de descopeliri cc vor unna
pentm qtiinle, Paracelsus le presimlise, Crollius le inclicase, un
iltnl va veni pentru ale rcabza qi a le demonstra. Nebunia de ieri
va fi geniul de mdine Ei progresul ii va saluta pe aceEti cercetdtori
sublimi care ghiciserX aceastd lume pierdutd qi rcgdsitd, aceastd
Atlantida a cunoaqterii umane!
inceputul secolului al XVll-lea a reprezentat nlareia epoca a
alchimiei, atunci apdrdnd: Philippe Muller, .lean Thorneburg.
Michel Mayer, Ortelius. Polerius, Samuel Northon, baronul de
Beausoleil, David Planiscamp, Jean I)ttchesne, Robert Flud'
Benjamin Mustapha, preqedintele Espagnet, cosmopolitul pe
care ar ti trebuit sd il numirn primul, de Nuisement, care a tradus
qi a publicat scrierile remarcabile ale costropolitului,
.1ean-Baptiste Van Helrnont. Iren6e Philaldthe, Rodolphe
Glauber, sublimul cizmar Jakob lJoehnt.
Cei mai irirporlanli dintre acegti initiaf i s-au dedicat
cercetdrilor inaltei magii ;i au ascLlrls cu grija acest nume
deibirnat sub aparenlele cercetirilor herrnetice' Mercuml irlle-
teplilor, pe care doreau sI il gdseasca qi sa il ofbr:e cliscipolilor,
eia o sinteza Etiin{ificd qi religioasi, era pacea care rezidd in
unitatea suverand.
Misticii nu erau atunci decit creditrciogi orbi ai veritabililor
ilurnina{i, iar Iluminismul nu era. la drept vorbind, decfrt qtiinfa
universal6 a luminii.
318 Istoria magiei
in primivara anului 1623 aceastd,proclalnatie ciudatd a fost
afiqatd pe strizile din Paris:
,,Noi, deputali ai fra{ilor rozacrucieni, facem popas vizibil
gi invizibil in acest oras, prin gralia Celui de Sus. spre care se
intoarce inirna in{eleplilor; noi predSm, fdrd weun mijloc
exterior, lirnbile vorbite in (irile in care triim qi ii salvdm pe
oameni, pe semenii nostri de teroare qi de moarte.
Dacd cineva eloreste sd ne vadd, fie doar din curiozitate, el
nu cornunicd cu noi; dar dacd voin{a sa il convinge cu adevdrat
si se inscrie in registrele Frdliei noastre, noi, care iudecdm
g6ndurile, il vorn face si vadi adevdrul promisiunilor noastre,
lird sd nrenlionim iocul casei noastre, din moment ce gdndul
aldturat voinlei reale a cititorului va fi capabil si ne facd pe noi
cunoscuti lui gi pe el cunoscut noud."
Opinia publicd s-a preocupat atunci de aceastd manifestare
misterioasS, iar cAnd cineva intreba cu voce tare cine erau acesti
frali ai Rozei-cruci, adesea un personaj necunoscut il lua
deoparte pe cel care intreba qi ii spunea cu morgd:
,,Predestinati reformei care trebuie sd se implineascl in
cur6nd in tot universul, rnembrii rozacrucieni sunt depozitarii
inlelepciunii supreme qi posesorii pagnici ai tuturor darurilor
naturii, pe care le pot folosi dupd bunul lor plac.
Oriunde ar fi, ei cunosc cel mai bine toate lucrurile care se
petrec in restul lumii decdt dacd le-ar fi de fa!d; ei nu suferi nici
de foame, nici de sete 9i nu au motiv sd se teamd nici de
bdtrAnele, nici de boali.
Ei le pot comanda spiritelor qi geniilor celor mai puternice.
Dumnzeu i-a acoperit cu un nor pentru a-i apira de duqmanii
lor qi nu pot fi vizuli decdt atunci cAnd doresc acest lucru, chiar
dacd cineva ar avea ochii mai pdtrunzdtori decdt ai i,.Lrlturului.
Ei iqi au sediul general in piramidele Egiptului.
Dar aceste piramide sunt pentru ei precum stAnca din care
!6gnea izvorul lui Moise, ele merg cu ei prin degert qi ii vor urma
pAnd la intrarea lor pe pdmAntul lbgiduin{ei."
Capitolul VI
PROCESE, DE MAGIE
Gaufridi, Urbain Grandier, Boul6 gi Picard, pirintele Girard si
domniqoara Cadidre. Convulsii. Diverse anecdote'
Autorul grec care a fficut descrierea tabloului alegoric a lui
Cebes i;i incheie opera printr-o concluzie superbS:
,,Nu exist6 decAt un singur bun adevSrat de dorit, in!e-
lepciunea; si nu existd decAt un singur rdu de temut, nebunia'"
^ intr-aclevar, rdul rnoral, rdutatea, crima nu sunt altceva decdt
nebunia adevdratS qi preotul Hilarion Tissot ne-a cagtigat intrea-
ga simpatie repetAndin broqurile sale de un curaj nebun c5 in loc
ia ^pedepsim criminalii ar trebui sd ii ingrijim qi sn ii vindec6m'
Spunem simpatia noastrd pentru cd raliunea protesteazd
impotiiva acestef interpretdri prea miloase a crimei, ale cdrei
,;onsecinle ar fi de a distruge pedeapsa moralei dezarmAnd legea'
Compardm nebunia cu belia 9i, considerAnd cd belia este
aproape intotdeauna voluntar[, aplauddm inlelepciunea judeci-
toriioi care, f6rd sd priveascd pierderea spontanS a raliunii ca o
scuz5, pedepsesc f6ra mil6 delictele qi crimele comise in starea
de be1ie. Probabil cd va veni o zi in care betia va fi luatd in
considerare printre circumstanlele agravante qi in care orice ft-
in{d intetrigentd, .u." se va plasa in mod voluntar in af-ara raliunii
se'va gdsiin afara legii. Oire legea nu este raliunea umanit6lii?
Nlfelicit omul Care se imbatd fie cu vin, fie cu orgoliu, fie
cu ur6, fie cu iubire! Este orb qi nedrept, este jucdria sorlii; este
un flagel, o calamitate; huiduili-l! Societatea are dreptul sd se
apere;-este mai mult decAt dreptul siu, este chiar datoria sa,
pentru cd are coPii.
Aceste refleclii sebazeazdpe procesele de magie pe care le
vom prezenta. Am aavzat prea mult Biserica qi societatea de
crima iudiciard asupra nebunilor; noi admitern cd vrdjitorii erau
neindoios nebuni, dar etau nebuni perverqi; dach printre ei au
pierit qi cAliva nevinovali bolnavi, acestea sunt nenorociri pentru
-120 Istot'iu ntagie.i
care f}iserica si societatea nu si-ar asuma vreodatd respon-
sabilitatea. Orice om condamnat dupa legile larii sale qi t'onnele
judiciare aie rrrcniii resltective este condanrnat in nrod corect,
inocenla sa posibilir nu ii rnai apa4ine decAt lui Dumnezeu; in
f-a{a oanrenilor, el este qi trebuie sI rdmAnd vinovat.
l,udrvig Tieck. intr-un rolnan intitulat Sabanl vriiiitoarelor,
prezint[ ri f-eureie sltnta, o biati bdtrAni epuizati de moftificare,
cu capul slahit de posturi qi rugdciuni, care, avAnd oroare de
vr5-jitori si fiinrl dispr"rsl prin exces de umilin![ sd se acuze de
toate crimr:le, tcrnrini prin a se crede intr-adevdr vrdjitoare; se
acuzd de acest lucnl, este convinsd de aceasta din greEeald Ei prin
prevenire, apoi este arsi de vie. Dacd aceastd poveste ar fi ade-
viratd ce ar demonstra? CI o eroare j udiciari este posibild, nimic
mai mult. nirnic mai pu{in.
Dar, dacd eroarea judiciari este posibild in fapt nu qi in
drept, altfel ce ar mai rdrndne din justilia umand?
Socrate, condarurat la moafte, ar fi putut sc[pa qi judecitorii
shi i-ar {i ofcrit rnijloacele. dar el a respectat legile Ei a vmt sd
moar6.
Trebuie sd discutdm legile ;i nu tribunalele Er,ului Mediu in
ceea ce priveqte unele sentinfe. Daci Gilles de Laval, despre
crimele qi supliciul cdruia am povestit, a fost condamnat pe
nedrept, ar trebui sI il absolvim pentru cd era nebun? Erau oare
nel'inovate acele nebune oribile care compuneau filtre din
mdduva copiilor rnici'/ De altfel, magia neagrd era nebunia
general5 a acelei epoci: judecdtorii, dupd ce studiau problemele
de vrdjitorie, a.iungeau nneori sd se creadi chiar ei vrajitori. in
mai multe localitdli, vrdjitoria devenea epidemicd qi supliciile
pdreau sd multiplice vinova{ii.
La De Lancre, l)elrio, Sprenger, Bodin, Torre Blanca qi la
allii, putern vedea povestirile unui numdr mare de procese ale
cdror detalii sunt pe cdt de fustidioase pe at6t de revoltitoare.
Condamnatii sunt in rnarea majoritate halucinali gi idio{i, dar
idiofi r;ii ;i haluciira[i periculciqi; pasiunile erotice, ldcomia gi ura
sunt cauzele principale ale rdtlcirii raliunii lor: ei erau capalrili
de orice.
Cartea a V-a 321
Sprenger, in Malleus Ma.leJiccu'ttntr, poveste;te ci vrdji-
toarele se inlelegeau cu moaqele pentru a le cumpdra cadavre de
*ou-ndscu!i.'M6aqele ii ucideau pe aceqti nevinovali chiar in
rnomentul naqterii lor infig6ndu-1e ace lungi in creier; copilul era
declarat mort qi era ingropat. La venirea nopJii, vArco-lacii
scrijeleau pdmAntul qi sioteau cadavrul de acolo, il fierbeau
intr-un ierburi narcotice Ei veninoase, apoi distilau,
"uiun "u
alambicau, amestecau aceasti gelatini umand' Lichidul era
folosit ca elixir pentru viald lung6; patlea solidd era mScinati qi
incotporatd .,t gtati*i de pisicd neagrd amestecate cu funingine
cure erau folosite pentru fricliunile magice.
lnima tresalti dezgustate la lectura acestol revelalii aboml-
nabile qi indignare a face ca mila sd tac6; dar cand ne referim la
proceduri, cAird vedem credulitatea Ei cruzimea judecdtorilor,
ihlsele promisiuni ale graliei pe care le folosesc pentru a obline
mdrturiiiri, torfurile utto"., vizitele obscene, precauliile ruqi-
noase gi riiicole, apoi dupi toate acestea, arderea pe rug in piala
publici, asistenla'derizorie a clericilor care trimit in bra{ele
iaicilor cer6nd indurare pentru cei pe care ii trimite la moarte,
suntem obligali sd mergern spre concluzia c[ in mijlocul acestui
haos, doar ietigia rdm6ne sfent6, dar cd oamenii sunt toli in
aceeagi misuri idioli sau scelerali.
Astfel. in 1598, un preot limuzin, pe nume Pierre Aupetit'
este ars de viu pentru mdrtrrrisiri ridicole care i-au fost smulse
prin tortur5.
La Dole, in 1599, a fost arsd o femeie pe nume Antide
collas, deoarece conformalia sa sexuald avea ceva neobiqnuit,
care nu putea fi explicat decAt printr-o inlelegerq i1fa91 c3
Satana. liefericita, torturatd iar qi iar, despuiatd, sondatd, vizitatd
in prezenla medicilor Ei a judecitorilor, strivitd de rugine qi de
duieri, a mirturisit totul pentru a incheia cu toate'
Henri Boguet, judeCdtor de Saint-Claude, povesteqte chiar
el c6 a cerutid fie torturatd o femeie consideratd vrdjitoare,
I Tratatul de demonologie scos in 1 486 dc cirtr.c cdlugdrii donrinicani Jakob
Sprenger gi Heinrich Kramer, inchizitori gcrmani cate au sircrificat nrai mult
de cinci sute de vrdjitoare. (n.t.)
 322 Istoria magiei
penlru cd lipsea ceva de la crucea de la gdtul sdu, semn
sigur de
vrdjitorie, dupd spusele acestui imbecil.
Un copil de doisprezece ani, sub influenla inchizitorilor, a
venit sd isi acuze tatdl pentru cd l-a dus la sabat. Tatdl a murit'in
inchisoare prin pricina torfurilor qi s-a propus si rre ars
copilul.
Bogr"ret,s-a opus qi acest act de clemenli este meritoriu.
o f'erneie de treizeci ;i cinci de ani, Rollande de vemois, a
fost uitatd intr-o carcera inghelati pand ce a promis sd se
decrare
vinovatd de magie, doar sd fie lasatd sd se apropie de foc.
Cum
a simlit cdldura, a fost cuprinsd de convulsii, a fbcut feUre
qi-;
deli'at; in aceasti stare era torturatd, a spus tot ceea ce a fost
qbligatd si spund gi a f"ost condusd in stare muribundd
O furtu'5 a izbucnit, ploaia a stins focul; Bouguet s_a"atr.
*g.
felici;;;
atnnci pentru sentinla dati, din rnoment ce aciastd femeie pe
care cerul pdrea sd o protejeze de diavol. Acelaqi Bouguet
a mai
ars pe rug doi oameni, pe piene Gaudillon qi pe marEle pierre,
p.^ntry- c5 au alergat in timpul nopfii, unul ci iepure, celilalt,
ludnd infhliEare de lup.
Dar procesul care a ar,ut cel mai mare ecou la ?nceputul
secolului al XV[-lea a fost cer al lui meser Louis Gaufridi,
din parohia Accoules din Marsilia. Scandalul acestei ird;;;;i ;;;;;
a oferit.un exernplu funest" [In preot acuzat de alli p."o1iiUn
preot adus in fala tribunaielor de cdtre confratii sait
bonsiantrn
spusese cd, dacd ar vedea un preot clezonordndu-si
caracterul
printr-un.pdcat ru-sinos, l-ar acoperi cu purpura sa;
este un cuvdnt
fmmos qi regal. Sacerdotul trebuie, intr_adevir, s6 fie impecabil
aqa cum justilia este infailibildinfalamoralei publice.
In decembrie 1610, o tAndrd din Mirsilia pe nume
Magdalena din Palud, aflatdin pelerinaj la Sainte_dau*;,-;
Provence, a fost cuprinsd d^e extaz qi de convulsii. O
altAbilote,
pe nume.Louise capeau, a fost atinsi de acelaqi
r6u. DominiJanii
gr capucmll au crezut in prezenla demonului
cizdr| Magdalena de palud qi prietena sa;i au dat atunci
au fbcut exor_
spectacolul care a revenit atdt de des un secol mai tarziu
intr-o
epidemie cu conr,ulsii.
Ele credeau, se contorsionau qi cereau sd fie bdtute gi cdlcate
in picioare; intr-o zi, gase oameni au mers in acelaqi d;t
;;
Cartea a V-a. 323
pieptul Magdalenei care nu a simlit vreo durere; in aceastd stare,
ca s-a acuzat de cele mai ciudate deregldri; s-a ddruit diavolului
trup Ei suflet, dupd spusele ei; se logoclise cu demonul in
prezenla unui preot numit Gaufridi. In loc si o inchidi pe aceasti
nebun6, a fost ascultata ;i preolii exorcigti au trimis in grabd spre
Marsilia trei capucini pentru a-i informa in secret pe superiorii
ecleziastici de ceea ce se petrecea la Sainte-Baume gi pentru a-l
aduce f[rd violenld qi fdrd scandal, daci era posibil, pe preotul
Gaufridi pentru a-l confrunta cu pretinqii demoni.
Totuqi, au inceput sd se scrie inspira{iile infernale ale doui
isterice, discursurile fiind de un devotament ignorant qi fanatic,
prezentAnd religia aqa cum era in{eleasd de ciitre exorciqtii inqiqi.
Posedalii pSreau a povesti visele celor care ii intrebau: era cxact
fenomenul meselor vorbitoare gi a oamenilor medium din zilele
noastre.
Diavolii iqi dddeau nurne la fel de necuviincit-,asc precum
cele americane; ei strigau impotriva tipografiei qi impotriva
cirlilor,Jineau predici demne de capucinii cei rnai fervenli qi mai
inculli. Inprezen\a acestor demoni fbculi dupb chipul qi asemS-
narea lor, preolii nu s-au mai indoit de adevdrul posedirii qi de
r,'eridicitatea spiritelor infemale. Fantomele imaginaliei I or bol-
nave se intrupau qi le apdreau vii in aceste doud f-emei ale cdror
confesiuni obscene le trezeau curiozitatea qi indignarezr pline de
lScomii secrete; ei au devenit furioqi gi aveau nevoie de o
victimd: aceasta le era starea de spirit in momentul in care le-a
fost adus Louis Gaufridi.
Gaufridi era un preot destul de monden, cu un chip pldcut,
cu un caracter slab qi cu o moralitate mai mult decit suspectS,
fusese confidentul Magdalenei de Palud qi ii inspirase acesteia o
pasiune foarle puternicd; aceastd pasiune, preschimbatd in urd
din pricina geloziei, devenise o fatalitate Ei l-a adus pe nefericitul
preot in vdrtejul nebuniei care il conducea la rug.
Tot ce putea spune acuzatul pentru a se aphra era intors
impotriva lui. El il atesta pe Dumnezeu qi pe Iisus Hristos qi pe
Maica Sa Sfhntd qi pe precursorul sdu loan Botezdtorul qi i se
rbspundea: recitali minunat litaniile sabatului; prin Dumnezeu
inlelegeli Lucifer, prin Iisr"rs lJristos, Beelzebub, prin SfAnta
 324 lstoria magiei {-'ilrla(r u ["-u. 325

Fecioard, pe mama apostatd a Anticristului, prin St-dntul

Ioan celibatul ecleziastic putea del'cni, in li'untc;i aceslei grupf,ri. un
tsotezitorul, pe falsul p{9f9t precursor al lui'Gog qi M;g;;... predicator rnai strdlucit decat Calvin 9i la ttl de cLrrajos ca qi
Apol a fbst supus torturii qi I s-a promis mila dif uu airfre Luther, se numea Urbain Grandier.
cgnjlpre dec.larafiile Magdalenei de paluO. Bietul pr.ot, pi"rOui
Certuri serioase cu episcopul s[u dovediseri deja abilitatea
pdcdlit, strivit, a confirmat tot ceea ce i s-a cerut: a confirmat
si caracterul sdu inflexibil, abilitate nefericitd qi neinderninatici,
indeajuns pentru a fi ars qi era ceea ce se cerea.
de altfel, din moment ce a apelat la puternicii duqniani ai regelui
capucinii din provence au ol'erit in sfargit poporurui acest
Ei nu la cardinal; regele ii ddduse dreptate, cardinalul
trebuia sd
spectacol inspdimdntdtor, r-au invdlat sa vioreze priviiegiile triumlEtor la Loudun
ii spuna cd se inqald. Grandier s-a intors Ei
sanctuarului, i-au aritat^cum se ucid preolii, iar poporurl"Ei_a
i-a perrnis fanfaronada nu toctnai clericald tle er reveni cu o
amintit acest lucru mai tdrzru,
ramurd de rnaslin in mAnd. Din acea zi a first pierclut.
O sf6nt ternplu, spunea un rabin martor al minunilor care
au Cilugdrilele i;rsuiine clin Loudtrn avcau pe atttnci ca
prccedat distrugerea Ierusalimurui de cdtre Titus, o
srant tempiu, superioard, sub numele de maica loana a ingcrilor, o anume
ce a1ryada{ gi de ce te inspiimdnli tu singur?
loana de Veifiel, nepoatd a baroni"rlui de Cose. Aceasti ctilu-
Nici sfbntul sediu, nici episcopii nu au protestat la crima lui gdri16 nu era deloc mai pulin ferventd gi mdniistirea sa nu ftecea
Gaufridi, dar secolul al xvil-lei urma sd vini, aducdnd
cu ei drept una dintre cele rnai obiqnuite din !ard; se petreceau acolo
rer, olutia.
scene nocturne ce erau atribuite spiritelor' Pdrin{ii ii retriscserd
. Yru dintre posedatele care l-a ucis pe preotul rJin Accoures
a declarat intr-o zi cd demonul a pdrdiit_o pentru a merge
pe pensionari qi casa unna s[ fie lipsitti de orice resursd.
si Grandier avea cAteva intrigi Ei nu le ascutrdea indeajtlns; era,
pregdteascd moartea altui preot pe cire l-a trl.rttrit
in moa pr#etic, ile altfel, un personaj prea exptls pentrLr ca lipsa de activitate a
ffird a-l cunoaste, l-a numit pe Urbain Grandier.
unui ordgel si nu facd mare zawd' pe baza slSbiciunilor sale.
Pe atunci domnea teribilul cardinal de Richelieu, care
in!e_ Pensionarii Ursulinelor i-au auzit r"ot'bindu-se in mare tain6 pe
legea autoritatea absoluti ca fiind salvarea stateror:
din nefe- preo{i; cilugdrilele vorbeau intre ele pentru a deplAnge scandalul
ricire,. tendinlele cardinalului erau mai degrabd p"riti."
J..at qi ramaneau toate ingrijorate din pricina personajrilLri scandalos;
veritabil crestine. Acesr mare spirit avea aiept timita o o"i"..
ele visau despre asta; l-au vdzut in timpul noplii apiirAnd in
ingustime a inimii, care ir fdcea sensibil la ofensa p.rronuie -ri
dormitoare cu atitudini conforme cu ceea ce se spunea despre
implacabil in rrazbunlrile sale. Ceea ce ii ierla
talentului era. independenfa; el dorea sa aibd oameni "i oe;"ispiiit
p"li;
ca
moralurile sale, ele au strigat, crezind cd sunt obsedate qi v6d
diavolul in casd.
auxiliari, mai degrabi dec6t ca linguqitori qi resimfea
Directorii acestor fete, duqrnani de moarte ai lui Grandier,
bucurie ?n a distruge ceea ce inc6rca si itrdluceascd";;;; fErd el. au intuit tot prof,rtul pe care il puteau obline din aceastd afacere
Capul sdu dorea sd domine totul, pdrintele Joseph era
dreaptd qi Laubardemont mAna sa itengd.
mena sa in interesul urii lor qi in interesul mdn[stirii. S-au fZcut
exorcizdri, mai int6i in secret, apoi in public. Prietenii lui
.Trdia pe atunci in provincie, la Loudun, un ecleziast de Grandier sim[eau c[ se utrelte$te oeva qi il presau pe preotul de
geniu qi de mare caracter, avea qtiinld qi talent, 0", priire
Saint-Pierre din Marche sd iqi rnute beneficiile qi sd pdrdseascd
{icut pentru a plscea mullimii qi p.nt, u ;;';;; Loudunul. Toful s-ar linisti dupd ce l-ar fi vdztit plecat; dar
:I:_lT:f..tie;
slmpatule celor mari, putea deveni un sectanf periculos; Grandier era un om curajos, ntt ;tia ce inseamnd sd cedezi
atunci, protestantismul agita Franla qi preotul de saint-pieo* ie
oin calomniei, aEa cd a rdmas qi a lirst irrcstat intr-o clinlineali cdnd
Loudun predispus ideilor noi din'cauia lipsei de atraclie p.ni*
intra in bisericd, imbricat ir.r ','cstttitttclc preole 9ti.
 326 Istoria magiei
Odatd ce a fost arestat, Grandier a fbst tratat ca un criminal
de stat, actele sale au fost stranse, sigiliile aplicate pe mobile qi el
a fost dus cu gdrzi la forldrea{a din Angers. in u...iti-p, i se pre-
gdtea la I-oudun o carcerd care pdrea fbcuti mai degrabi p"nt* o
bestie feroce decdt pentru un om. Richelieu, informat despre toate,
l-a trirnis pe Laubardemont pentru a termina cu acest Giandier si
a interzis ca parlamentul si afle despre aceasti afacere.
Daci conduita preotului de Saint-pierre a fost cea a unui om
de lume, linuta lui Grandier, prizonier qi acuzat de magie, a fost
aceea a unui erou qi a unui martir. Adversitatea dezviluie astfel
marile suflete qi este mult mai uqor si suporli suferi'la dec6t
prosperitatea.
El i-a scris marnei sale:
. :,..:irrrj suporl mAhnirea cu rdbdare qi o pldng mai mult pe a
dumitale.degat pe a mea. Mi deranjea zd, cd, nuam pat; inceicali
sdmi-l trimiteji pe al meu pentru c6 dacd,trupul nu ie odihneste,
spiritul cedeazd. Trimiteli-mi un breviar, o Biblie qi un sfani
Toma pentru linigtea mea; in rest nu vd chinuifi, sper cd
Dumnezen imi va scoate nevinovdtia la lumin6....,
intr-adevir, mai deweme sau mai tdrziu. Dumnezeu ia
partea nevinovd{iei oprimate, dar nu o elibereazd mereu d,e
duqmani pe pimAnt, nu o elibere azd, decdtprin moafte. Grandier
a resimlit dupd pulin timp acest lucru.
Dar sd nu ii facem pe oameni mai rii decdt erau in realitate:
dugmanii lui Grandier nu credeau in nevinovd{ia lui, ei il unrrd-
reau cu ftlrie, dar credeau cd urmiresc un mare vinovat.
Fenomenele isterice erau pe atunci pulin cunoscute si som_
nambulismul era ignorat cu desdvArqire: contorsiunile cdlugi_
rilelor. miqclrile lor in afara obisnuintelor qi forfelor o-"n.!ti,
dovezile pe care le aduceau cu o adouavedeie inspiimdntdtoaie,
toate acestea veneau si-i convingi pe cei mai pufini creduli.
Un ateu celebru din acea vreme, domnul de Kdriolet. con_
silier al parlamentului de Bretania, a venit sd vadd exorcizdrile
pentru a-qi bate joc de ele. Cdlugdrilele, care nu-l vdzuserd
vreodatd, i-au strigat pe nume gi au dezvdluit cu voce tare pdcate
pe care consilierul credea cd nu le spusese nimdnui. Conitiinta
sa a fost bulversatd 9i a trecut de la o extremd la alta. cum fac
Cartea a V-a 327
toate violen{ele naturale; a plAns, s-a confesat gi s-a dedicat
prentru tot restul viefii ascetismului celui mai riguros.
Sofisrnul exorci$tilor din Loudun era acest paralogism
absurd pe care domnul de Mirville indrdzneqte s6 il suslind gi in
zilele noastre:
,,Diavolul este autorul tuturor fenomenelor care nu pot fi
explicate prin legile cunoscute ale naturii."
Acestui aforism antilogic el ii adiugi un altul, din care
fi.ceau intr-o oarecare mdsurd un aspect al credinlei.
,,Diavolul, exorcizat cum se cuvine, este obligat sd spund
adevdrul qi poate fi admis ca martor in justilie."
Nefericitul Grandier nu era dat pe mAna scelera{ilor; el avea
a1e-a f,ace cu nebuni tirrioqi; de aceea, forla{i de cori;tiinti, au
Jbcut multi publicitate acestui proces incredibil.
Un asemenea scandal nu a mai afectat vreodatd Biserica:
cdlugdrile urldnd, incovoindu-se, dedAndu-se la gesturile cele
mai obscene, blamAnd, incercAnd si se arunce asupra lui Gradier
aEa cum bacantele se aruncau pe Orfeu; apoi cele mai sacre
lucruri ale religiei amestecate cu acest spectacol hidos, antrenate
in aceastd mocirl5; singurul calm, Grandier, ridicAnd din umeri
si apdrAnclu-se cu demnitate qi blAnde{e; judecdtorii palizi,
pierduli, transpirdnd cu broboane mari, Loubardemont in robd
roEie planAnd deasupra acestui conflict ca I'ulturui care aqteaptd
un cadavru. Aqa a fost procesul lui Urbain Grandier.
Sd o spunem rispicat pentru onoarea umanitdlii: un complot
asemdndtor celui presupus de asasinatul juridic al acestui om'
clacd nu admitem buna credinli a exorciqtilor qi a judecdtorilor
este din fericire imposibil.
Monqtrii sunt la fel de rari ca qi eroii; mullimea se compune
din mediocritdli la fel de pulin capabile de mari crime ca qi de
mari virtufi. Personajele cele mai sfinte din acea weme au crezut
in posedarea din Loudun; Sflntul Vincent de Paul nu a fost strdin
de aceastd poveste Ei a fost chemat sd iEi spund pdrerea.
R.ichelieu insuqi, care, in orice caz, a gisit metoda de a scdpa de
Grandier, a tetminat prin a-l crede vinovat. Moartea sa a fost
crima ignoranlei Ei a prejudecd{ilor acelui timp qi a fost mai mult
o catastrofE decAt un asasinat.
 328 Ltttniq nit!!ici
Nu ne r'om chinlri cititor:ii cu detaliile torturii sale; ei a
rlmas fenn, rese*rnat, fdrl turie qi nu a mdrturisit nimic; nici
rnicar nu si-a ar[tat dispref.rl lir{d de judecdtorii sdi, ii ruga cu
bldnclele pe exorciqtii sdi si il crufe: ,,$i voi, pdrinlii *ii, le
spunea- el, moderafi rigoarea tulburdrilor mele qi nu-mi aducefi
suf letul la disperare."
Simlim in acest hohot de pldns al natuii toati bldndefea
creqtinului care iartd. Exorcigtii, pentru a-si ascunde induioEarea,
ii rdspundeau prin invective qi executorii plAngeau.
Trei dintre cdlugdrife, intr-unul dintre rnomentele lor de luci_
ditate, au venit si se prostemeze in fala tribunalului. strigdnd cI
Crandier era nevinovat; s-a crezut cd demonul vorbea piin guru
lor ;i aceastd rnirturisire nu a frcut decdt sd grdbeascd supliciul.
Llrbain Grandier a fost ars de viu pe l8 augus t l$4. A fost
-fost
rdbddtor gi resemnat pAni la sfdrgit. CAnd a cobordr din
cdru{d, pentru cfr avea picioarele rupte, a cdntt rdu cu fata la
pimAnt frrd a scoate vreun sunet sau vreun icnet.
Un cordelier, numit pdrintele Grillau, qi-a croit drum prin
nml{ime ;i a venit si il ridice pe sdrman, irnbrdfi;Andu-l plAngdnd:
,,- Vi acluc, a spus el, binecuv6ntarea mamei dumneavoastrd
Ei ea qi eu ne rugdm lui Dumnezeu pentru dumneavoastrd.
- Vi nrultumesc pdrinte, a rispuns Grandier, doar domniei
voastre ii este mild de mine, consolafi-o pe biata rnea mamd Si
fili fir.rl ei.
Locotenentlrl jandar:milor, induiosat profund, a spus:
*
f)omnule. ieftafi-md pentru cd sunt obligat sd contribui la
supliciuI durrneavoastrd.
_ _. - Nu m-ati jignit cu nimic, a rlspuns Grandier, sunte{i
obligat s[ vh indeplinili datoriile cu care a1i fost insdrcinat.,.
I se promisese cd va fi sugrumat inainte cle a fi ars, dar cAnd
caldul a vrut sf; tragd coarda aceasta era innodatd qi nef-ericitul
preot clin Sair:t-Fierre a cdzul viu in fldcdri.
Principalii exorci;ti, pr.eo{ii Tranquilie Ei Lactance, au murit
curdnd clupi aceea, purta{i de o frenezie furioasi; preotul Surin,
care i-a inlocuir, a innebunit. N{anoury, cliimrgul Care a ajutat la
tol-tnrilrca lrri {ir;lniiier. ir. nrui"it urnrtirit cle fantoma victimei saie.
l-aubiiruli:ni(xri si-lr i'rir:r',,lirt il,iil intr-un rnod tragic si a cdzut el
Cartea a ILa 329
insuqi in
dizgralia maestrului sdu; cdlugdri{ele au rdmas idioate;
atit boali teribil[ gi conta-
de adevdrat este cd era vorba despre o
gioasd: boala mintalS a zelului gi a devoliunii false. Providenla
i-a pedepsit pe oameni prin propriile lor greEeli qi i-a instruit prin
consecinlele triste ale greqelilor lor.
Dupd numai zece ani de la moartea lui Grandier, scanda-
lurile din Loudun s-au reinnoit in Normandia. Cilugdrile din
Louviers i-au acuzat pe preoli cd le-au vrdjit; unul dintre aceqti
preoli murise, a fost violati majestatea mormAntului sdu pentru
a smulge de acolo cadarzml, fenomenele poseddrii au fost
aceleaqi ca Ei la Loudun qi ca la Sainte-Bautne. Aceste fiice
isterice traduceau in limbaj obscen coqmarurile conducdtorilor
ior; cei doi preofi, unul mort gi celilalt viu, au fost condamnafi
la rug. Lucru oribil, un om qi un cadawu au fost legali de acelaqi
st6lpl Supliciul din Mezence, aceastd ficliune a unui poet pdgAn,
a gdsit creqtini pentru a-l indeplini, un popor creqtin a asistat cu
rdceald la aceasti execu{ie nelegiuitd qi pastorii nu au inleles c5,
profanAnd astfel sacerdotul qi moafiea, dideau un semnal
inspdimdntStor impietdlii.
Se apropia secolul al XVIII-lea, care a venit sd stingd
rugurile cu sAngele preolilor qi, aqa cum se intAmpla mereu, cei
buni au plitit pentru cei rdi.
Secolul al XV[I-lea incepuse, dar oamenii erau inci argi;
credinfa era deja pierdutd iar tAndrul Labarre a fost supus prin
ipocrizie la cele mai oribile suplicii pentru a fi refirzat de a saluta
procesiunea.
Voltaire trdia pe atunci qi sirnlea cum creEte in inima sa o
voca{ie asemdnitoare celei a lui Attila. Pasiunile umane profa-
nau religia gi Dumnezeu il trimitea pe acest nou devastator pen-
tru a rdspAndi religia intr-o lume care nu mai era demnd de ea.
in 1731, o domniqoard, Catherine Cadidre de Toulon, igi
acuza confidentul, pe preotul iezuit Girard, de seduclie qi de
magie; aceast[ fatd era o extaticd stigmatizatd care mult timp
fusese consideratd o sf6ntS; a fost o intreagd istorie tulbure cu
leqinuri lascive, cu flagelSri secrete, cu atingeri desfrAnate... Ce
loc infam al unor mistere asemdndtoare celor apar,tindnd unei
imaginalii celibatare qi dereglatc de un misticism periculos?
 330 Istcria magki
Curtea a V-a 331
Doinniscara cadidre nu a fbst crezutd pe cuvant si preotul Girard
contorsionirile supraomeneqti, ascensiunile aeriene? Voltai-
a scdpat de pericol*l unei condamniri; scandarur imens si zarva
rienii nu au vrut sd vadd in toate acestea decdt grimase qi sdrituri,
pe care a stirnit-o a fbst asemenea unui hohot de r6s cu
ecOu: am jansenigtii strigau: miracol! gi adevdralii catolici gemeau.
mentionaf ca Voltaii,e triia pe al.unci.
Dar qtiinla, care era singura care trebuia sd intervini pentru
oarnenii superstltioqr explicaseri pdnd atunci f-enomenele a explica aceastd boald fantastic5, qtiinla se linea la distan!5;
extraordinare prin inte^'en1ia diavolului qi a spiriteior: scoala lui
totuEi, doar ei ii aparlin acum ursulinele din Loudun, calugdrilele
Voltaire, la fel de abs'rd6, a negat i.en.menele inseqi in pofida
din Louviers, conr,'ulsiorarele gi oamenii medium americani.
tuturor evidentelor.
Fenomenele magnetismului nu au condus-o pe calea unor noi
Ceea ce nu putem explica vine de la cliavotr, spuneau unii.
descoperiri. Sinteza chirnicd care se pregdteqte nu ii va conduce
Ceea ce nu putem explica nu existd, rdspundeau al1ii.
oa.re pe fizicienli nogtri la cunoaqterea luminii astrale? $i aceastd
Natura, reproducand mereu in imprejurdri analoage aceleasi
., forld universalS odatd cunoscuti, care va impiedica determinarea
serii c{e fapte excentrice qi rninunatJ, protestau -impotriva lorfei, a num5rului ;i a direcliei acestor rnagne{i? Va fi o intreagd
ignoran{ei infumurate a unora qi a qtiin}ei limitate ale altora.
revolulie in gtiin!6, vom reveni la inalta magie a caldeenilor.
11 tgat-e timpurile, bolile rrervoase au fost insolite de Arn vorbit indelung despre prezbiterul din Cideville,
perturb[ni fizice; nebunii, epilepticii, catalepticii, istericii au
doamna de Mirville, Gougenot Desmousseaux qi alli credincioEi
facultSli excepjiona le, sunt subieclii halucinaliilor contagiour" gl
au vdztt in lucrurile ciudate care s-au petrecut acolo o revelalie
produc uneori fie in atmosferd, fie in obiectele care ii inc"onjoari,
contemporand a diavolului; dar aceleaqi lucruri s-au intAmplat qi
como{ii qi deregldri. Halucinatul iqi proiecteaz[ visele in
siu qi este deranjat de umbra sa; corpul se inconjoard de r#ec_
1"*i la Saint-Maur, in 1706, cAnd tot Parisul alerga acolo" S-au auzit
lovituri puternice in ziduri, paturile se deplasau fdrd aft atinse,
liile sale defonnate de suferin{ele creierului; bolnar,ul se priveqte mobilele se miqcau: toate acestea s-au incheiat cu o crizd
atunci intr-o oarecare mdsurd in lumina astrald ale cdrei'curente
violentd insolitd de un legin profund in timpul cdruia stipAnul
exces.ive, aclion6nd precurn magnetul, deplaseazd qi risucesc
casei, un t6nir de doudzeci qi patru - doudzeci qi cinci de ani, cu
mobiiele; se aud atunci zgomote si voci ca in vise. Aceste feno-
mene, fiind repetate de atatea ori in zilele noastre, incdt au deve-
o constitulie fragilS si nervoasd, a creztrt ci aude spirite
vorbindu-i indelung, frri a putea insb sd repete vreun cuvdnt din
nit obiEnuite, erau atribuite de cdtre strimoEii noqtri fantomelor
ceea ce i se spunea.
sau demonilor. Filozofia voltairiani a considerat cd e mai simplu
Iatd o poveste de aparilie de la inceputul secoluh"ri al
sd le nege, considerandu-i imbecili qi idioli pe martorii
oculaii ai XVIIi-lea; naivitatea povestirii ii dovedegte autenticitatea; sunt
fap telor inconte stabile.
anumite trdsdturi ale adevimlui pe care cei care inventeazd nu le
Spre exemplu, ce era mai adevdrat decAt minunile conwl_
pot imita.
siilor in mormantul diaconului paris gi in reuniunile extaticilor
Un preot bun din oraqul Valogne, numit Bdzuel. fiind invitat
din Saint M6dard?
la cin5, pe 7 ianuarie 1708, la o rudd a abatelui de Saint-Pierre,
. Cum puteau fi explicate strigitele de ajutor ale convul_
sionarilor? Mii de lovituri de buturugd peste cap, presiuni care
impreund cu acest abate, le-a povestit. confonrr dorinlei sale,
aparilia unuia dintre prietenii sdi pc carc o sesizase in plind zi cu
ar strivi un hipopotam, rdsuciri de sAni .u p"nr"i" de fier, insdqi
doisprezece a.ni in urm5.
crucificarea prin cuie bdtute in mdini pi in picioare?'Apoi,
,,In 1695, le-a spus B6zuel. llind tenar qcolar de aproape
cincisprezece ani, am fhcut cunostin[d cu cei doi copii ai
procurorului Abaquen c', scolnr"i cl si rnine. Cel mai mare era de
 332 Istoria magiei
vdrsta mea, cel mai mic avea cu optsprezece luni mai pu{in, se
numea Desfontaines; ne plimbam qi petreceam impreuni; qi fie
pentnr cd Desfontaines era mai prietenos cu mine, fie pentru cd
era mai vesel, mai complezent, mai spiritual dec6t fritele sdu,
imi plicea mai rnult.
In 1696, in timp ce ne plimbam amdndoi in rndnistirea
capucinilor, mi-a povestit cd citise de pulin timp o povesre
despre doi prieteni care iqi promiseserd id acela iare va
primul va veni sd ii spund noutdli despre starea sa celui rlmas 'ruri
in
viald; mortul a revenit si i-a spus lucruri cu totui surprinzdtoare.
Apoi, Desfontaines a mai spus cd dorea si imi ceard o favoare,
qi anume s6 ii fac o promisiune asemdnitoare si cd el se va angaia
la rAndul s5u pentru acelagi lucru; i-am spus cd ,ru ur.uri tn
sfdrqit, spre finalul lunii august 1696, pentru ci treb,ia sa plece
sd studieze ia Caen, m-a presat at0t rle mult, cu lacrirni in ochi,
incAt.am acceptat. El a scos atunci doud buci{ele de hArtie pe
care le avea pregitite, una semnatd cu sAngele sdu, pe .ure ,.iia
cd imi promite ca in caz de moarte sd vina sd imi spund noutdfi
in legdturl cu starea sa, cealalti in care eu ii promiteam acelaEi
lucru. Mi-am in{epat degetul gi cu picitura de sdnge care a ieqit
am semnat numele meu; a fost incdntat sd aibi biletul meu gi,
imbrdfi;Andu-m6, mi-a mulgumit de o mie de ori.
. Dupd ceva timp, a plecat impreun[ cu fratele s5u. Despir_
tirea ne-a provocat multd supdrare; ne scriam din cdnd in cand si
nu au trecut qase siptdmAni de cAnd primisem scrisorile saie
c6nd s-a intdmplat ceea ce vd voi povesti in continuare.
Pe 31 iulie 1697, intr-o joi, imi voi aminti de asta toatd viata,
rdposatul domn de Sortoville, ldngd care locuiam
Ei care fusese
bun cu mine, m-a rugat si merg la o pajigte din apropiere de
Cordeliers gi si ii ajut la cosit pe oamenii sii care fdceiu fbn; dupd
dggd ore qi jumitate mi simfeam dintr-odatd amelit qi cuprins de
sldbiciune; md sprijineam in zadar pe firca mea de fbn, a trebuit
sI mi intind gi am a\ut nevoie de o jumdtate de ord pentru a-mi
reveni in sim{iri. Asta se intAmplase; dar cum nu mai pi{isem
weodati aqa ceva, am fost surprins gi mi temeam sa nu md fi
imbolndvit, totugi nu am mai simfit nimic asemdndtor in acea zi;
e adevdrat cd noaptea am dormit mai pulin decdt de obicei.
Ccu'teo u L'-a 333
A doua zt,la aceeaqi ord, pe cAnd il conduceam la paji;te pe
domnul de saint-Simon, nepotul domnului de sorlovilleo care
avea pe atunci zece ani, am fbst surprins pe drum de aceeaqi
sldbiciune Ei m-am aqezatpe o piatrd la umbrd. A trecut qi ne-am
continuat drumul; nu mi s-a intdmplat nirnic mai mult in aceazi
cial noaptea nu am dormit deloc.
i' itarqit, a doua zi.in a clouisprczec ei\ zr a lr'ri a*gust, fii'd
in hambar, rurde str6ngeaut finul c:lre thsesc adus de la pajigte,
{ix tra aceeaqi ord, am iost cuprins de o ame!ea15 qi . slibiciune
rriai rnare decf;t cele din zileie anterioare. Anr ieqinat ;i mi-arn
pierdut cunoqtinla.
unul dintre'lachci m-a Vdzut. Ir4i s-a spus cd tn-an intrebat
ce am; qi cd am rdspuns: ,,Am vizut ceea ce' nr"r aE ii crezut
vreodat6"; dar nu imi amintesc nici cle intre$are, nici de rfsptttts.
Acest lucru este totu;i in concordan![ ctt faptul ca ifiii amintesc
sd fi vdzut o persoand goald pe jumltate, dar pc care nu o
recunoscusem.
Am fost ajutat sd cobor de pe scarS; tni lineam bine de
trepte; dar cdncl l-am vSzut pe prietenul meu Desfontaines la
-uprins s-a dus
baia scdrii, sidbiciunea m-a din nou, capul
pierdut din nou cunogtrn!a'
'ri
intre dou[ trepte ;i mi-am
Am fost coborAt qi am fost aqezat pe o grindS l11are care era
folositd pe post de scaun in marea piali a capucintlor;.nu am mai
vdzut aiunii pe nimeni, nici pe domnul de Sort'ville, 'ici pe
servitorii s6i, pe ninieni dintie cei prezenli; dar zarindu-l pe
Desfontaines la baza sc6rii, fbcdndu-mi senur sd vitr la el, ln-arl
ridicat de pe scaun, ca qi cum i-aq fi fEcut loc, 9i cei care" md
vedeau gi pe care eu nu ii vedeam deqi aveam ochii deschis'i' au
remarcat aceasti tniEcare.
Pentru cd el nu venea' m-arn ridicat pentru a merge la el; a
inaintat spre mine, mi-a apucat bralul st6ng cu m6na ry drept-e
gi m-a .ondr]S la treizeci de paqi depdrtare iuh'-o stracla izolatd,
linAndu-mi aga ag6!at.
Servitorii au-crezut ci imi trecuse ameleala qi 'i6 duceam
pentru anumite nevoi, aqia cd au plccat fiecare la treburile sale,
iu exceplia unui lacheu mic carc a venit si ii spunS,dotrurului de
Sortoviile cd vorbeam singur. D'mnul de Sortoville a crezut cd
 334 Istoria magiei Cartea a V-a 335
s-a apropiat $i liatele sau, apoi tni-a spus adio qi s-a indepdrtat de mine
ill !:"t, pe
raspunsun T-a auzit punAnd intrebiri
care mi le_a relatat ulterior.
qi d6nd
i,plln6nclu-mi: ,.Pe curAnd, pe curAnd", asa culn obiqnuia sd spund
Am fost acolo aproape trei sferturi de ord stdnd de vorbd
cu ,:?rnd ne ciespdrlearn dupb plimbare pentru a merge fiecare la casa
Desfontaines.
ir,.)astie.
. ,,- Ji-am promis - a spus el * cd, dacd voi muri inaintea ta,
voi veni sd ili spun. M-am inecat alaltdieri in rduia";;;
Mi-a spus c[ atnirci cind se ineca, fratele sdu, scriind o
la ora asta md plimbam cu niste oameni, era foafie
;il rra,:luccr*, se invinuia ci l-a lSsat sd plece fhrd sd-i insoleasc5,
cald, ;i s:; irr"erriizAncl un eventual accident; mi-a descris atdt de bine locul
fEcut chef sd inotim, mi s-a fEcut riu in apdqi m_am ,.rrfunaui irnde s-a inecat Ei copacui de pe strada Lottvigtli, unde scrisese
Abatele de M6nil-Jean, prietenul meu, a incercat
sd mi scoatd, cuvinte, incAt, dupa doi ani, aflAndu-md cn riposatul
,.:,i.teva
l-am prins de picior; dai, fie c6 i-a fbst frici sd
nu n rori'oi lavaler de Gotot. care era cu el c6nd s-a inecat, chiar in acel loc
somon, fiindcd il strAngeam foarte tare, fie ci
a vrut si urce cdt si contemplAnd copacii de pe o anumitd parte. pe care mi-o
mai repede Ia suprafafd, si-a scuturat atAt de tare gleznaincAt
m_a rnclicase Desfontaine, am lners direct la copacui respectiv 9i am
lovit putemic in piept qi m-a aruncat in fundul-rdutul
."t" gdsit scrisul siu; mi-a mai spus cd articolul celor qapte psalmi
foarte addnc acolo. "u.. ,":ste adev[rat, c5.la iepirea de la confesiune qi-au spus penitenla;
Desfontaines mi-a povestit apoi tot ceea ce li s-a
intAmplat fiatele sdu mi-a spus cd era adevdrat cd pe atunci scria versiunea
plimbdri si tot ceea ce au discurut. n.g"iUu sa qi cd iEi reproga cd nu qi-a insolit fi'atele.
l""ll-r:l,r:"1acelei
rt lntrebam dacd era salvat sau dac6 era damnat, dacd
Jra in Cum am petrecut aproape o luni pentru a putea face ceea ce
purgatoriu, dacd eram in starea de grafie, daca
il i; mi-a spus Desfontaine cu privire la fratele sdu, mi s-a mai aritat
scurt timp, el iqi continua discursul qi ";i';;;
nll m_ar fi auzit si cie doub ori, inainte de cind, intr-o casd de lard unde mersesem si
ca gi cum nici nu ar fi r.mt si mi aud[.
"-u ",rrn
mdnAnc, ia o leghe depbrlare de aici. M-am simfit riu; am cerut sd
M-am apropiat de mai multe ori sd il imbrdliq ez, daram
al.ut fiu ldsat in pace pentru ci nu aveam nimic Ei cd aveam sd imi
t"::ul: cd nuimbrdfiqez nimic; simteam totuEi cd ma strAns revin; am mers intr-un col1 al grddinii. Desfontaines a apirut, mi-
de bral gr cd daca incercam si intorc capul ca sA line
nu_i mai vid a reproqat cd i'ncd nu vorbisem cu fratele siu 9i mi-a vorbit din nou
pentru cdvdzdndu-l rnd ?ntristam, md scutura
de bra! pentr" u *a un sfert de ori fbri si vrea sd rdspundd intrebdrilor mele.
obliga sd il privesc ;i si il ascult-
MergAnd dimineald la Notre-Dame-deJa-Victoire, mi-a
_Mi s-a pdrut mai mare decdt il gtiam qi rnai mare chiar decdt ap[rut din nou, dar pentru rnai pulin timp qi m-a presat iar sd-ii
era la moartea sa, oricdt ar fi crescut in cele optsprezece
luni de vbrbesc fratelui sdu gi m-a pdrdsit spunAndu-mi din nou Pe
cdnd nu ne mai intdlniserdrn; il vedeam doar pe.junifitate,
Ui,J, curdnd, pe curdnd!qi fbrd si vrea si imi rispundd la intrebiri.
capul. descoperit cu fiumosul sdu pdr bioni
rdsucitd jn_pdrul sdu, pe firrnte, p..ur" era scris
;i o tdblid ;b; Remarcabil este faptul cd am resimlit intotdeauna o durere
ceva" darnu am in locul in care mi apucase prima dat6 de bra!, pAni in momentul
pufut citi decdt aceste cuvinte: jn etc.
in care am vorbit cu fratele siu. Timp de trei zile nu am dormit
Era chiar sunetul vocii sale: nu mi s_a pdrut nici
vesel, nici din catza uimirii.
trist, ci intr-o stare calma gi liniqtita; m_a rugat ca
atunci c6nd Dupi prima conversa{ie i-am spus domnului de Varonville,
fratele sdu se va intoarce si ii spun anumite lJcruri p"
.ur" ,e i" vecinul qi colegul meu de Ecoald, c[ Desfontaine se inecase qi cd
transmitS-mamei si tatdlui sdu; m_a rugat sd spun
cei qapte psalmi el insu;i mi s-a ardtat pentrLt a-mi spune acest lucru" El alerga
pe care ii avusese penitenld duminlca tretutd qi pe
care nu mereu la pdrinli pentru a alla clacit era adevdrat; tocmai ajunsese
apucase sd ii recite; apoi mi-a recomandat clin nou
sa vo.rr*r. .u vestea; dar, printr-o nein{elegc:re, s-a crezut cd era vorba despre
 336 isloriu wctgiei Cartea a V-a 337

cel mai mare dintre tiati. El m-a asigurat cA citise scrisoarea lui nu se intorc weodatd la opririle pe care le-au pdrdsit; pentru a
I)esfontaines ;i credea la f-el: zrrn sus{inut tnereu c[ era irnposibil reveni de unde am plecat, e nevoie si faci turul cercului intr-o
qi ci Desfontaines insusi mi se ardtase; a plecat din nou, a revenit miqcare mereu aceea$i gi mereu noud in acelaqi timp.
Ei rni-a spus pl6ngAnrJ Acest luc:ru ntt este decdt prea adevdt"at. Si concluziondm cd tot ceea ce se manifestd asupra noastrd,
Nu mi s-a mai int6mplat nimic de aturci si aceasta este in aceasti viaJi, este un fenomen al acestei vieli insdqi, care nu
aventura mea real[. A fost povestiti in mod diferit, dar eu nu am permite, aici jos, nici gAndirii noastre, nici imaginafiei noastre,
povestit-o decdt apa. Riposatul cavaler de Gotot mi-a spus cd nici chiar halucinafiilor qi viselor noasffe, nici mdcar pentru o
Desfontaines i s-a ardtat gi domnului de M6nil-Jean. Dar nu il clipi s[ depiqeascd bariera morlii.
cunosc: locuieqte la douizeci de leghe de aici, in zona
Argentanului ;i nu pot spune nimic mai mult.,,
I'rebuie si remarclm caracterul de vis care apare peste tot
in aceastd viziune a unui om treaz dar pe jumdtate asfixiat de
emanaliilc f0nulr.ri. Voin recunoaqte belia astrali produsd de
congestia creierului.
Starea de somnambulism este consecinla care il face pe
domnnl B6zr"rel sd vadi ultima reflexie vie ldsatd de prietenul siu
in lumini. Este gol si nu poate ti vdzut decAt pe jurnbtate pentru
ci rcstul este ascutls deja in apa rAului. Bentila din pdrLrl sdu era
{iri indoiald o batistd sall Lrn cordon cu care inotdtorul igi legase
pdrul. B6zlel a avut atunci intuilia somnambulicd a tot ceea ce
s-a petreclrt qi i s-a pdmt cd afld totul chiar din gura prietenului
sdu. Tohrqi, acest prieten nu i s-a pirut nici trist, nici vesel,
modalitate prin care exprinri impresia pe care i-a licut-o
irnaginea flrd via!a. in intregime reminiscen{d si reflexie.
Cind a avut aceastd viziune pentru pritna d:itd, clomnul
ts6zrrel, anrefit de mirosul ffinului, a cdztrt pe o scard qi s-a lovit
la bra!; i s-il pirut afunci, in logica viselor, cd prietenul sdu il
strAngea de braf 5i la trezire a resim{it incl durerea, ceea ce se
explicd in rnod natural prin lovitura incasatd; in rest, cliscursul
defunctului era retnrspectrv in intregirne. nimic despre moarte,
nici de.cpl'e viatia cie apoi, ceea ce dovedeste odatd in plus cI
bariera care separfi aceastd lurne rle cealaltd este de netreiut.
Via{a in profelia iLri Ezechiel este figuratd prin roli care se
invdrt unele intr-irltele: forrnele elementare reprezentate prin
patru animale, urczi qi coboari cu aceste rofi ;i se urmiresc fbrd
a se ajunge vreodatS, asemenea sernnelor Zodiacului. Rolile
migclrii eterne nu se intorc vreodatd asupra lor insele; formele

Capitolul VII
ORIGINILE MAGICE ALE N4ASONERIEI
Legenda lui Hiram sau a lui Adoniram. Alte legende masonice.
Secrerul francmasonilor^ Spiritul ritualurilor lor. Sensul gradelor
lor, al tablourilor lor alegorice,
a1 semnelor lor.
Marea societate cabalisticd, cunoscutd in Europa sub nu-
mele de Masonerie, apare in lume in momentul in care protestele
impotriva Bisericii ajung sd fragllizeze unitatea creqtinl.
istoricii acestui ordin nu ;tiu sd ii explice originea: unii ii dau
drept rnamd o asociere libera a zida/rlor, formatd in momentul
construirii catedralei din Strasbourg; allii il considerd ca fondator
pe Cromwell, Fard a se intreba daci ritualurile masoneriei engleze
din wemea lui Cromwell nu sunt organizate impotriva acestui sef
al anarhiei puritane; existd desful de multi ignoranli pentru a le
atribui iezuililor, dacd nu fondarea, mdcar c-ontinuarea ;i orien-
tarea acestei societili secrete si mereu misterioase.
Cu excep{ia acestei ultime opinii, care se respinge pe ea
insdqi, pe toate celelalte le putem impica, spunAnd cd fralii
masoni au imprumutat de la constructorii catedralei din
Strasbourg numele qi emblemele artei lor, cd s-au organizat
public pentru prima datd in Anglia in favoarea institutiilor
radicale qi impotriva despotismului lui Cromwell.
Putem adduga faptul cd i-au alut pe templieri ca model, pe
rozacrucieni ca pdrinli qi pe ioanili ca strimosi. Dogma lor esle
cea a lui Zoroastru qi a lui Hermes, regula lor este inilierea
progresivi, principiul lor de egalitate este reglat de ierarhia qi
fraternitatea universalS; sunt continuatorii $colii din Alexandria,
mo;tenitoarea tuturor inilierilor antice; sunt depozitarii secre-
telor Apocalipsei qi ale Zohaniui; obiectul cultului lor este
adevdnrl reprezentat de lumind; tolercazd, toate credinlele nu
;i
profeseazi dec6t una qi aceeaqi filozofie; nu cautd decAt
adevdrul, nu inva!5 decdt realitatea qi vor s6 aducd in mod
progresiv toate inteligenlele la rafiune.
{
I
i,
Cartea a V-a 339
Scopul alegoric al Masoneriei este reconstruc{ia ternplului
lui Solomon; scopul real este reconstituirea unitd.tii sociale prin
alianla dintre ra{iune qi credin!5 qi restabilirea ierarhiei, urmAnd
qtiinla Ei virtutea cu inilierea qi probele pentru grade.
Nimic nu este mai frumos, se vede, nimic nu este mai mdre!
decdt aceste idei qi aceste tendinle; din nefericire doctrinele
r.rnitilii qi ale supunerii la ierarhie nu s-au pistrat in masoneria
universali; a apdrut curAnd o masonerie dizidentd, opusi maso-
neriei ortodoxe, iar cele mai mari calamitdli ale Revoluliei fran-
ceze au fost rezultatul acestei sciziuni.
Francmasonii iEi au legenda lor secretd; este cea a lui Hiram,
completatd de cea a lui Cyrus qi Zorobabel.
Aceasta este legenda lui Hiram:
Pe c6nd Solomon a pus sd se construiascd templul, a incre-
dinlat planurile unui arhitect pe nume Hiram.
Acest arhitect, pentru a face ordine in lucrdri" i-a impdr{it pe
muncitori dupi rangul abilit5lii lor Ei, cum numirul lor era mare,
pentru a-i recunoaEte, sau pentru a-i folosi in concordanld cu
meritul lor, sau pentru a-i remunera in func{ie de munca lor, a
dat fiecdrei categorii, ucenicilor, calfelor qi maiqtrilor, parole si
semne particulare.
Trei calfe au rzmt si uzurpe rangul maiqtrilor frrd a merita
acest rang, au baricadat cele trei porli principale ale ternplului qi,
c6nd Hiram a dorit si ias6, una dintre calf-e i-a cerut o parolS a
maiqtrilor amenintdndu-l cu rigla sa.
Hiram i-a rispuns: ,,Nu in acest fel am primit cuvAntul pe
care mil cere{i".
Calfa furioasd l-a lovit pe Hiram cu rigla sa de fier qi i-a
provocat o primd rand.
Hiram a alergat la altd poaftd, unde a gdsit-o pe cea de-a
doua calfE; a urmat aceeaqi intrebare gi de aceasti datd Hiram a
fost lovit cu un echer; altii spun cd era un levier.
La a treia poarld se gdsea al treilea asasin, care l-a terminat
pe maistru, ddndu-i o loviturd cle ciocan.
Aceste trei calfe au ascuns apoi cadavrul sub un morman de
dirdm[turi qi au plantat pc accst mormAnt improvizat o ramurd
 340 Istoria magiei
de salcdm; apoi au fugit asemenea lui Cain dupd ce l_a ucis pe
Abel.
Atunci, Solomon, vdzAnd cd arhitectul siu nu rnai vine, a
trimis noud maiEtri in ciutarea lui; ramura de salcdm le_a
dezvdluit cadarmrl, l-au scos de sub ddrdmdturi qi, deoarece
stdtuse acolo mult timp, au strigat, ridicdndu_l: Iiai benach!,
ceea ce inseamnl: ,,Carnea se desface de pe os.,.
Ultimele datorii pentru Hiram au fost indeplinite, apoi
doudzeci Ei qapte de maiqtri au fost kimiEi de Solornon ,a-iruut"
pe criminali.
Primul a fost surprins intr-o pegterd, o lampd ardea in
apropierea lui penku a-l apdra; maistrul care a intrat in peqterd
l-arecunoscul pe asasin, a strdns pumnarul qi l-a rovit stirg'ana:
I{ekaml, cuvant care inseamnd rdzbunare; capul asasinulii i-a
fost dus lui solomon , care a fremdtat vizdndu-l qi i-a spus ceiui
c.are L-a ucis pe asasin: ,,Nefericitule, nu
Etiai cd imi ."i..uur"*
drepful de a-l pedepsi?"_Atunci toli mai;trii s_au prosternat qi a;
cerut indurare pentru cel pe care zelul il dusese plea departe.
Al doilea criminal a fost trddat de un om fi oferise
"are deasupra
addpost intr-o stdnci in apropierea unui tufiq in flicdri
cdruia strdlucea curcubeul; cum un cdine era culcat ldngd'el,
maiqtrii au inqelat vigilenla cdinelui, l-au prins pe vinovat qI t_uu
dus la Ierusalim unde a pierit in supliciu.
Al treilea asasin a fost ucis de un leu care a trebuit invins
pentru a lua cadar,rul alte versiuni spun cd el insuqi s-a apdrat
cu lovituri de topor impotriva maigtrilor, care au reugit la un
moment dat si il dezarmeze qi l-au condus la Solomon care l-a
fdcut sd-qi ispdEeascd omorul.
Aceasta este prima legendd.
Acum iatd explicalia sa:
Solomon e personificarea Etiin{ei qi a inlelepciunii supreme.
Templul este crealia gi imaginea domniei ieraririce a
adevSrului gi raliunii pe pim6nt.
Hiram este omul care ajunge in vArful ierarhiei prin qtiinld
gi prin inlelepciune.
_ El gavemeazd
fiecdreia prin
prin dreptate qi prin ordine, ddruindu_se
operele sale.
Cartea a I'-cr 311
Fiecare grad al ordinii are un crldnt care ii exprirni inteligenfa.
Nu existi decdt un singur cuvint pentru Hiram, dar acest
cuvAnt se pronun!6 in trei moduri diferite.
intr-un fel, pentru ucenici gi pronunfat de ei semniltci
natura gi se explicb prin munci.
in alt fel, pentru calfe la ei seinnificd gAttciire, explicdn-
Ei
du-se prin studiu.
tn alt fel, pentru nraigtri qi in gura lor sernnific[ adevlr,
cuvdnt care se explicl prin inlelepciune.
Acest cuvdnt este cel de cate se serve$te pentru a-l desemna
pe Dumnezeu, al c6rui adevirat nume este de nespus 9i de
necomunicat.
Astfel, existd trei grade in ierarhie, dupd cum existd trei
porli la templu;
ExistS treiraze in lumin6;
Existd trei forle in naturd;
Aceste forle sunt figurate prin rigla care uneEte, levierul care
ridicb gi ciocanul care int[reEte.
Rdzvrdtirea instinctelor brutale impotriva aristocra{iei
ierarhice a inlelepciunii se inarmeazdin mod succesiv cu aceste
trei fo(e cu care rdstoarni annonia.
Exist5 trei rebeli tipici:
Rebelul impotriva naturii;
Rebelul impotriva stiinlei;
Rebelul impotriva adevirului.
Ei erau reprezentali in infernul anticilor prin cele trei capete
ale Cerberului.
Ei sunt reprezentali in Biblie prin,Core, Dathan 9i Abiron.
in legenda masonici, ei sunt desemnali prin nume care
vatiazd in funclie de rit.
Primul, care este numit de obicei Abiram sau ucigagul lui
Hiram, il loveqte pe maistru cu rigla.
Este povestea omului drept, care este ucis in nurnele legii de
pasiunile umane.
Al doilea, numit Miphiboseth, numele unui pretendent
ridicol gi infirm la dornnia h"ri David, il loveEte pe Hiram cu
levierul sau cu echerul.
 342 Istoria mctgiei
Astfel, levierul popular sau echerul unei egalitdli nebune
devine instrumentul tiraniei in mdinile murlimil
,r
"t.rt""ri,
intr-un.mod qi ma,i nefericit decdr rigla. la ,.grii.ri"r.l"f.
lepciunii ;i a virtulii.
Al treilea termini, in sf6rqit, via{a lui Hiram cu ajutorul
ciocanului.
Aga cum procedeazb instinctele brutale cdnd doresc
.. sd facd
ordine ?n numele violen{ei qi al fricii strivind intelijenla.
Ramura de mdslin de pe mormdntul lui "Hiram
este
asemenea crucii de pe altarele noastre.
Este semnul qtiin{ei-care trmeazd,qtiinfa; este ramura
verde
care anunld o noud pnmavara.
cand oamenii au tulburat astfer ordinea naturii, providen{a
a intervenit_ pentru a o restabili, aEa cum interuine Solomon
pentru atdzbuna moartea lui Hiram.
Cel care a ucis cu rigla moare tle pumnal.
cel care a lovit cu levierur sau cu echerur va muri de securea
legii. Este arestul etern al regicizilor.
cel care a triumfat cu ciocanul va cddea victimd a fortei de
care a abuzat qi va fi sugrumat de leu.
rigla este denunlat de chiar larnpa care il
,___-,,A"urjnll,cu
lumrneaza ;r de izvorui cu care igi potoleqte setea.
Ceea ce inseamnd ci se va aplica p.d"upru talionului.
Asasinul cu levierul va fi surprins cAni vigilenla-.s; va
slabd, asemenea unui cAine adormii si va fi pred7t
fi
d":;";pli.i;
sii; cdci anarhia este mama trdddrii.
Leul care devoreazd asasinul cu ciocanul este una
dintre
formele sfinxului lui Oedip.
Iar cel care va ucide leul va merita sd fie succesorul
lui
Hiram in demnitatea sa.
. cadavrul putrezit ar lui Hiram aratd cdformele se schimbi,
dar cd spiritul rdm6ne.
Izu-orul de apd care curge din primul ucigaq aminteqte
de
potopul care a pedepsit crimele impotriva naturii.
arzdtor;i.curcubeul care ajuta la descoperirea celui
,_ Ju,fif,ul
de-at dotlea criminal reprezintd Iumina si viara si denunqa
atentatele contra raliunii.
Cartea a V-a 343
in sfArqit, leul invins reprezinti triumful spiritului asupra
rnateriei ;i supunerea definitivd in fa{a forlei inteligenlei.
De la inceputul muncii spiritului pentru a construi templul
unitAtii, Hiram a fost ucis de nenutndrate ori qi readus la via![ de
fiecare dat6.
Este Adonis ucis de mistre!, este Osiris asasinat de Typhon.
Este Pitagora cel proscris, este Orfeu strivit de Bacante, este
Moise abandonat in cavernele din Mont-Nebo, este Iisus
condamnat la moarte de cdtre Caiafa,Iuda gi Pilat.
Adevdralii masoni sunt aqadar cei care continud sd-;i
doreascd sd construiasci templul, urmAnd planul lui Hiram.
Aceasta este marea qi cea mai importanti legend[ a Maso-
neriei; celelalte sunt la fel de fiumoase qi la fel de profunde, dar
nu credem ci trebuie sd le divulg[m misterele, pentru c[, degi nu
am primit inilierea decdt de la Dumnezeu Ei din munca noastr6,
privim secretul inaltei Masonerii ca fiind al nostru. Ajunqi prin
propriile eforturi la o gtiin!6 care ne impune tbcerea, ne consi-
der[m mai devotafi prin convingerile noastre dec0t prin
jurimdnt. $tiinla este o nobleie care obligi Ei nu vom pierde
coroana princiard a rozacrucienilor. Noi ingine credem in
invierea lui Hiram!
Ritualurile Masoneriei sunt destinate transmiterii amintirii
legendelor inilierii, pistrdrii ei printre frafi.
Vom fi intrebali cum a fost posibil ca Masoneria sd fie
proscrisd qi adesea condamnatd de cdtre Biserici dacd este
sublimd gi sfAntS.
Am rdspuns deja la aceasti intrebare cdnd am evocat
sciziunile Ei profandrile Masoneriei.
Masoneria este Gnoza, iar falqii gnostici i-au condamnat pe
cei veritabili.
Ceea ce ii oblig[ sd se ascundd nu este teama de lumin6,
lumina este ceea ce-qi doresc, ceea ce caut5, ceea ce adori.
Dar se tem de profanatori, adicd de falgii interpreli, de
calomniatori, de scepticii cu rds stupid Ei de duqmanii oricdrei
credinle Ei ai oricdrei moralitdli.
 344 Istoria magiei

in vremea noastrd. de altfel, foarte mulli oameni care

se cred
francmasoni ignord sensul ritualurilor lor qi au pi.roui
.t
misterelor lor. "ii C1\RTEA A \T[-A
nici tablourile simbolice gi nu mai infeteg
-,_,lt,1: Tiiirl.t:g
nrmrc cun semnele hieroglifice cu care sunt decorate covoarelE
din locuinfele lor.
. Aceste tablouri, aceste selnne sunt paginile cdrlii
;tiinfei
Magia Ei Revolu{ia
absolute qi universale.
. Le putempentru
nimic
citi cu ajutorul cheilor cabalistice qi ele nu au
l, Vav
_ascuns
iniliatul care deline claviculere rii soromon
Masoneria nu a fost doar profan at6, ci a servit
drent voal si
pretext-pentru comploturile anarhiei, prin influenfa'oculta
a
rdzbundtorilor lui Jacque^s Molay qi a continuutorrto. opo.i
schismalice a templulul, in fe
loc sI rdzbunemoartea lui Hirarir, au
fost r[zbunafi asasinii sdi. Anarhigtii au pus din nou
."am p.
ii9]i: T;clrer.qi
egatltate,
pe ciocan qi au scris deasupra:
ffaternltate.
iiil"A
. .Adicd libertate pentru ldcomie, egalitate in josnicie qi fra_
ternitate pentru a distruge.
. Iati oamenii pe car.e i-a condamnat pe bunl dreptate Bise_
rica gi pe care ii va condamna mereu!

!
 I

Capitolul I
AUTORI REMARCABILI
DIN SECOLUL AL XVIII.LEA
Importante descoperiri in China. Ca4ile cabalistice ale lui Fo-hi'
y-Kun ;i trigramele. Kong-Fu*Tze Ei Fo. Iezuilii qi teologii. Miq-
carea spiritelor in Europa. Swedenborg qi Mesmer.

PAni la sffirqitul secolului al XV[-lea, China era aproape

necunoscutd pentru restul lumii. Doar in aceastd epoc6, acest
vast imperiu, explorat de citre misionarii noqtri, ne este revelat
qi ne apare precum o necropold a tuturor Etiinlelor trecutului.
Chinezii par aft un popor de mumii. Nimic nu progreseazdla ei
qi trdiesc in imobilitatea tradiliilor 1or, al ciror spirit qi viali sunt
extrase de mult timp. Ei nu Etiu mai nimic, dar iqi amintesc totul
in mod vag.
Geniul Chinei este dragonul hesperidelor, care apdrS rnerii
de aur din grddina gtiin{ei. Tipul lor uman de divinitate, in loc si
invingd dragonul precum Cadmus, se agazd in genunchi, fascinat
qi magnetizat de monstrul care face sd strdluceasci in fala lui
refleclia schimbdtoare a solzilor sii.
Doar misterul este viu in China, qtiinla este in letargie sau
cel pulin doarme profund qi nu vorbeqte decAt in vis.
Am spus cd China posedd un tarot calculat pe aceleaqi date
cabalistice gi absolute ca qi Sepher Yetzirah a evreilor, posedS,
de asemenea, o carte hieroglificd compusd doar din combinaliile
figurilor, aceastd carte estey- KLrn, atrlbuitb impdratuhti Fo-hi, qi
domnul de Maison, in caftea sa Scrisori despre China,le con-
siderd cu totul indescifrabile.
Totuqi, nu este mai mult dccAt Zoharul, a c[rui complinire
foarte curioasi qi apendice prctios pare a fi. Zoharul este
explicarea lucrdrii Balanfci sau l cchilibrului universal; y-Kun
este demonstralia lui hieroglilica si cifratS.

&,
 Cartea u VI-a 349

Cheia acestei cirli este un pantaclu cunoscut sub numele de

Trigramele lui Fo-hi. Dupi legenda arnintitd in Vay-Kv, anto-
logia unei personalit[li recunoscute in China, antologie compusd
de cdtre Leon-Tao-Yuen, sub dinastia Somsilor, acum qapte sau
opt ani, in tirnp ce impdratul Fo-hi medita intr-o zi pe rnalul
mirii, la marile secrete ale naturii, a vdzul ieqind din api un
sfinx, adicd un animal alegoric avdnd formd de cal 9i de dragon
in acelaqi timp.
Capul sdu era alungit precum al unui cal, avea patru picioare
gi se termina printr-o coadd de garpe; spatele sdu era acoperit de
solzi si pe fiecare dintre solzii sdi strdlucea figura misterioaselor
Trigrame, mai mici cdtre extremitdEi, mai late pe piept 9i pe
spate, dar aflate intr-o perf'ecti armonie unele cu altele.
Acest dragon se oglindea in apd qi reflexia sa avea aceleagi
forme qi purta aceleaqi imagini ca ;i el, dar in sens invers
formelor qi imaginilor reale. Acest cal-garpe, inspirator sau mai
degrabi purtdtor de inspiralii asemenea lui Pegas din mitologia
greacd, simbol al vie{ii universale, precum Earpele Kronos, l-a
iniliat pe Fo-hi in qtiinla universald.
Trigramele i-au servit ca introducefe, a nuntirat solzii
calului-qarpe qi a combinat Trigramele in atAtea feluri, incdt a
conceput o sintezd a qtiinlelor comparate qi unite intre ele prin
armoniile preexistente gi necesare ale naturii, redactarea tablelor
lui y-Kun a fost rezultatul acestei minunate combinalii. Nurne-
rele lui Fo-hi sunt aceleaqi ca ale inaltei cabale, pantaclul siu
este asemenea celui al lui Solomon, dupd cum am explicat in
dogmd si ritual in inalta rnagie, tablele sale corespund celor
treizeci qi doud de cii Ei celor cincizeci de po4i ale luminii, qi
y-Kun nu ar fi ;tiut s[ aib[ obscuritatea pentru inleleplii cabaligti
care delin cheia sefirotului Yetzirah ;i a Zoharului.
$tiinfa filozofiei absolute a existat aqadar in China. Aceste
Kun nu sunt decAt comentariile acestui absolut ascuns profanilor
q;i sunt pentru y-Kun ceea ce Pentuteuhul lui Moise este pentru
revelaliile Siphrei de Zeniutha. care este Cartea Misterului, qi
Cheia Zoharului la evrei. Kong-Fu-T'ze sau CanJi.tcius nu fusese
decdt revelatontl sau dezvdluitorul acestei cabale pe care o
Fig l6 Marele arcutr itn'metic' tdgdduise poate pentnt a detuma cercetririle profanilor, precum
 35A Isbria magiei
savantul talmudi.ct Maimonicres nega realitd{ile clavicurei
f9f9rnon, apoi umreazd rnaterialiriul ltr, care substituia tra_
di{iile vrajitoriei indiene arnintirilor inaltei magii a .g,pi."li".
cultul lui Fo a paralizati. china pr.gresul qtiinl"elor
equata a acestui mare popor a cd,z,utin rutind gi in
$i;i';i;"ti"
indobitocire-
Un filozof de o admirabild perspicacitate o mare profun_
;i
zirne, in{eleptutr l_eibnitz, cure ui fi fbst at6t de demn g.ni*
iniliat i' aderr,irurile s,prclne ale gtiintei absolute, credea cd
vede
in y-Kun propria sa i'ven{ie a matematicii binare l, i;;;
dreapti qi cea frdntd a rui Fo-hi, regdsea caracterele 1 0,
$i
utirizate
in calculele sale; era fbafte aproape de adevdr dar nu intrevedea
c5, irrtr-unul dintre detaliile sale, nu se putea cuprinde
ansarnblur.
Disputele teologicc au av-ut ocazia sh cerceteze cele
.impoftante
lucruri despre antichitatea religioasd a crhinei" Estl
vorba de a gti dacd iezuilii aveau dreptate id tolere ze
chinezilar
convertili la cre;tinism, cuitur cerului qi pe cel al strdbunil*;
alli terrneni, dacd trebuia crezut cd, prin intermediul ;.il;;
Iitera{ii Chinei il in{elegeau pe l)umirezeu sau pur qi simplu
spafiul si natura"
Era totahnente nat'ral sd te raportezi ra literati si la bunul
sens public, dar acolo nu se afl6 airtoritdti teologicej
.;
mentat, asadar, s-a scris mult, s_au croit irrtrigil ieluitii,";;;-
c?re
aveau dreptate i' fbncl, au fost convinsi de fo.'"a
oa u, or"piui"
qi le-au creat noi rtificuitd{i, care nu sunt incd depiqite
Si .u; i;;
sdng^ele neobosifiior nostri martiri de aceeasi
.uiour. in china.
. In timp ce se <lisputau ciriar cuceririle religiei in Asia, o
imensb neliniqtc agita E,uropa. Credinla cregtind par*u pr.gaita
si se stingd si nu era zgomot din toate pd4ile,
p" .at""ruu
revelafiile noi qi nfracolele.
^ Un om serios, plasat in qtiin{a qi in
Swedenborg uluia suecria prin viziunile sare qi cermuniu
lume. Emanuel
plini de noi iluminali; misticismul dizident conspira pentrueiaa
inlocui misterele religiei ierarhice prin misterele anarhiei;
o
catastrofi era iminentd
Swedenborg, cel mai onest si cel mai dragu! dintre profetii
falsului iluminism, nu era pentru acesta maT pupn
decdt altii.
fJr;;;i;,;
Cattea a VI-a 351
in sfArgit, a pretinde ca toli oamenii sunt chemali si comunice
rui
direct cu cerul inseamni a inlocr.li invd{ittma religioasd regulati qi
inilierea progresivd prin toate clivagaliile entuziasmului qi prin
toate nebuniile imagina{iei gi ale visurilor. Iluminalii inteligen}i
sirnleau cd religia, una din marile nevoi ale umanitilii, nu va fi
distmsd vreodatd; astfel, doreau sd facd din religie ;i din fanatism,
pe care-tr antrenau printr-o consecven{d fatal5 a entuziasmului,
un
armele de clistrugere, autoritatea ierarhicd a Bisericii, socotind cd
*ror vedea ieqind din conflictele fanatismurlui o ierarhie noud, in
care !.iperau ei sd se afle fondatorii qi cheile.
,,Vefi fi precum zeii, cunoscdnd totul ftiri a li depus ef<rrtul
de a inv6!a; veli fi precum regii, posedAnd totul Ilra a fi tlepus
eforrul de a acapat'a ceva."
mai Acestea sunt, pe scut1, promisiunile spiritului re voln{ionar
cdtre mullimile invidioase. Spiritul revolulionar este spiritul
rnorfii; este anticul qarpe al Genezei gi, in acelaEi tirnp, tatdl
cu
migcbrii gi al progresului, din moment ce generafiile nu se rein-
noiesc decAt prin moarte; de aceea, indienii il adorau pe Shiva,
neindurdtorul distrugdtor, a cdrui formd sirnhoiicl era aceea a
iubirii fizice qi a generaliei materiale.
Sistemul lui Swedenborg nu este altceva decAt cabala, mai
pulin principiul ierarhiei; este ternplul flri cheia hollii qi fird
fundament; este un imens edificiu, din fericire, irl intregime
fantastic gi aerian, pentru ci, dacd ar fi existitt vreodatd lentalia
de a-l realiza pe pdmAnt, ar cddea peste capul prirnulr-ri copil care
ar incerca, nu vom spune s6-1 zclruncine, ci doar sd-l sprijine pe
unul dintre principalele sale coloane.
A organiza anarhia, aceasta este problerna pe care revoiufi-
onarii o au qi o vor avea pentru totdeauna de rezolvat; piatra lui
Sisif va cddea mereu peste ei, pentru a exista micar un moment,
ei sunt qi vor fi intotcleauna fatalmente reduqi la a irnproviza un
despotism fErS altd ra{iune de a fi decAt necesitatea, gi care,
consecvent, este violent qi orb ca qi ea" Nu se sustrage rnclnarhiei
armonioase a rafiunii, decAt pentn-r a cddea sub dictafura
dezordonatd a nebuniei.
Calea propusd indirect de Swedenborg. pentru a comunica
cu lumea supranaturali, era o stare intermediar5 care linea cle
 352 Lstoril magiei Cartea a VI-a 353
vis, de extaz ,si dc catalepsie. Iluminatul suedez aflrma posibi_
Corpurile simpatice pot sd se lupte intre ele, restabilindu-gi
litatea acestei st;iri, clar nu oferea t.o.;u pruiti.ito, mutual echilibrul.
necesare pentru a ajunge acoio; poate 'reodatd
cd discipolii sdi, ca sd Aceastd proprietate a corpurilor de a se echilibra unele pe
acopere aceastd lacund. ceruserd ajutor de la niualul
magic ai altele, prin atraclia sau respingerea materiei primare, Mesmer o
Indiei, deoarece un onJ de geniu a venit s6 completer";;;;;
numeqte magnetism, Ei cum ea este specializatd in funclie de
taumaturgie naturard intuitiile profetice qi cabalistic"'ut"
lui specialitdlile fiinlelor, odati ce el studiazd fenomenele din
Swedenborg. Acest om era un doctor gennan pe
nume Mesmer. fiinlele vii, o numeqte magnetisrn anintal.
Mesmer a beneficiat de gloria de-_a descop.ri, fr;
qi lErd cunoaqtere ocultd, agentul universal
ili;;; Mesmer Ei-a dovedit teoria prin lucrdri qi experienlele sale
al vielii Eimir;;;i;i; au fost incoronate de succes.
sale; A"forisntelet sale, pe care savanfii timpului
,e, t .U.,iuu ,a ObservAnd analogia care existi intre fenomenele magne-
le priveasc[ ca qi pe atAfea paradoxuri, vor
deveni intr-o zi Airiti tismului animal gi cele de electricitate, el a utllizat conductori
sintezei fizice. conlinea pdm6nt gi
metalici, ajungAnd la un rezervor comun care
Mesmer a recunoscut in fiinla nafurali dou6 forme, doui forie; a abandonat
care api, pentru a absorbi qi proiecta cele
sunt s b s t a r( a qi v i a y a, de unde r ezultd. it at e qi fi inlocuite
.u fix a mi S c a r i, iri apoi aparaful complicat al vaselor uriage, care pot
constituie e chi I i b ru I luc rurilor. " " printr-o urzealdde mdini vii suprapuse unui corp circular;i prost
El a recunoscut existenla unei materii fluidice primare,
uni_ conducdtor, precum lemnul unei mese, lesitura de mdtase sau
versale, capabile de nernigcare qi de miqcare, .are,
fi*andu_re, 16nd a unei pilirii etc.
detennind constituirea substanleior
Ei caie, -iqcanOu_." ;;;; El a aplicat dupi aceea fiinlelor vii gi organizate procedeele
modificd gi reinnoieqte formele.
magnetizdrii metalice cAqtigAnd certitudinea realitSlii qi simi-
Aceastl materie fluidicd este activd qi pasivi: ca pasivi,
se I itudinii fenomenelo r carc r ezultd.
fanlecd ea insdEi, ca activd, se proiecteazi.
I-a rdmas un singur pas de fbcut: sd declare cd efectele
Prin intermediul ei, lumil-e qi fiinfele vii care populeazd atribuite infizicd celor patru fluide imponderabile sunt diversele
pdmdnturile, se.affag qi se resping; ea trece de
la unii'la altii manifestdri ale unei singure gi aceleaqi forle diversificate prin
printr-o circulafie cornparabili i" J"u a sangelui.
utilizdrile sale, qi ci aceastd forld inseparabild a materiei primare
Ea intreline gi reinnoieqte viafa tuturor fiinfelor, ea este qi universale pe care ea o face sd se rniqte, cAnd splendidS, cAnd
age1ryl forfei.lor qi poate deveni insirumentul voinfei
lor. arsd, cdnd electricd qi c6nd rnagneticd, nu are decAt un singur
Miracolele sunt rezultatul fo4elor sau voinlelor exceplionale.
nume, indicat de Moise in Genezd, deoarece trebuie sd apard la
Fenomenele de coeziune, de elasticitate, iie densitate
sau de chemarea Celui Atotputernic, posedAnd toate substanfele Ei toate
subtilitate a corpurilor sunt produse prin diverse combinatii
ale formele: LIIMINA, Nl'"t !N! !
celor doud proprietili ale fluirjului universal -., ;i;;r;.i;
prlmare. $i acum ne temem sd o spunem in avans, cdci o vom intAlni
mai tArziu.
precum toate dezordinile frzice,vine dintr_o
.B._oala, disturbare Marea cucerire a secolului al XViII-lea nu este enciclo-
a echilibrului normal al materie-i primare intr_un
corp organizat. pedia, nu este filozofia derizorie a lui Voltaire, nu este meta-
T*gut_ile organizate sunt fie simpatice, n" untip^tii"lun*1.
^ , de fizicanegativd a lui Diderot Ei D'Alembert, nu este filantropia
fa{d altele, ca ulrnare a echilibrului lor special.
duqmdnoasb a lui Rousseau; nu este f-tzica simpatici gi rlira-
culoasS a lui Mesmer! Mesmer este mdret precum Prometeu, el
I Mesmer,
fulintoire-s e! ,phorism,s suitis des proceeds tr'Esron,
rg46,vor.I. (n.a.)
 354 Istoria magiei
a dbruit oamenilor focul cerului, pe care Franklin nu qtiut
a decat
sd-l devieze.
Nu i-a lipsit geniului lui Mesmer nici pedeapsa urii, nici
consacrarea persecu{iilor Ei injuriilor; fusese vanat de Germania.
s-a ras de_el in Franla, totul transformandu-se in noroc, deoarece
vindecdrile sale erau evidente qi bolnavii mergeau la el qi pld-
teau, apoi se pretindeau vindecali de noroc, pentru a nu atrage
asupra lor animadvertenla savanfilor. Trupul organizatnua
fidri
nici taumaturgului onoarea de a examina dJscope.ir"u ,u
;i'
;arlatan dibaci.
marele om s-a resemnat sd treacd dr.ept un
. Doar savanlii nu erau ostili mesmerismului; oamenii cu
adevdrat religioqi se alarmau in fala pericolelor noilor desco-
periri qi superstilioqii se rdsteau la scandal ia magie. inleleplii
;i
prevdzuserd abuzul, smintilii nu admiteau folosirea acesiei
mi-
nunate puteri. Nu s-a ajuns la numele magnetismului negAnd
miracolele Salvatorului qi ale sfinlilor sdi, spuneau unii; cl va
deveni puterea diavolului, spuneau allii?
- Totuqi, religia care este adevdratd, nu trebuie sd se tearnb sd
descopere vreun adevdr; de altfel, dAnd misura puterii umane,
rnagnetismui nu oferd miracolelor divine o nou6ionfirmare,
in
loc.si le distrugd? Este adevirat ci proqtii au atribuit diavolurui
mai pu{ine miracole, ceea ce le ofeii mai puline ocazii d" ;_;i
exersa ura qi furiile lor; dar acestia nu-sunt in mod sigur
persoanele de o adevdrati mild, care nu au visat nicicdnd
sd"se
plangi de asta: diavolul trebuie sd piardd teren atunci cand se
face lumind_qi cdnd ignoranla se retrige; dar cuceririle qtllnlei
qi
ale luminii dezvoltd,intdresc gi fac din ce in ce mai pldcute
lumii
imperiul qi gloria lui Dumnezeu!
Capitolul II
MINLINATELE PERSONAJE
ALE SECOLULUI AL XVIII-LEA
Contele Saint-Germain. Adeptul Lascaris gi Marele Cophte, zis
doctorul .Ioseph Balsamo. Baronul de Phenix qi Contele Cagliostro.
Secolul al XVIII-lea nu a manifestat credulitate decdt pentru
magie, deoarece credinlele obscure sunt religia sufletelor ldrd
credinld; sunt negate miracolele lui Iisus Hristos qi se atribuie
reinvierile contelui Saint-Germain.
Acest personaj singular era un teozof misterios, cdruia ii
atribuiau delinerea secretelor marii opere gi fabricarea de
diamante qi pietre prefioase; de altfel, era un om de lume, cu o
conversalie agreabilS qi cu mare distinc{ie in maniere.
Doamna de Genlis, care, in timpul copildriei, il vedea
aproape zilnic, a asigurat cd el qtia si dea chiar qi nestematelor
pe care le reprezenta in picturi toatd strdlucirea naturalS qi un
foc al cdrui secret nu putea s5-1 descopere vreun chimist, nici un
pictor; descoperise el, oare, calea de a fixa lumina pe pAnzd sau
utiliza vreo preparare a sidefului sau weo incrustalie metalicS?
Asta este imposibil sd Etim de weme ce nu ne rimdne weuna
dinh'e aceste minunate picturi.
Contele Saint-Germain era de religie catolicd Ei obserwa la
aceasta, cu o mare fidelitate, practicile; cu toate acestea, se
vorbea despre evocdri suspecte gi despre aparilii ciudate, se
liuda cd poseda secretul tinere{ii vegnice. Era acest lucru
misticism, era nebunie? Nimeni nu-i cunogtea familia qi a-l
ascultavorbinddespre lucruri din trecutte fbcea sdcrezi cStrlise
multe secole; vorbea pulin despre tot ce era legat de qtiinlele
oculte gi, c6nd era intrebat despre ini{iere, pretindea ci nu qtie
nimic; igi alegea personal discipolii si le cerea de la inceput o
supunere pasivd, apoi le vorbea dcspre un regat la care erau
 356 Istoria wagiei
addugate cel al lui Melchisedec si al lui Solomon. resatul
inilialilor, care este qi sacerdotie.
_ .,Fiti torla trumii * spunea ei -- dacd lurnina voastrd nu este
decat cea a unei planete. nu veli fi nimic in fala rui Duni*ezeu;
v5 rezerv o splendoare pentru care cea a soarelui nu este elecdt
o Societatea pe care o fbndase sub numele de Saint-Jakin, oare
umbrd, a;adar, conduceli mersul stelelor qi guvemali_i pe cei
care conduc imperiile."
Prornisiunile sale, a cdrui semnificatie foarle bine inteleasi
nu ale nimic ce i-ar putea uimi pe adevdralii ,"",
"O"pii,
rapoftate, dacd nu prin text, mdcar ca sens al cuvintelor, ia auto-
rul anonim al unei Istorii a societdyiror secrete din Ge,nanii,
Ei
de, ajuns pentru a explica cdrei inilieri ii aparrineu
9st9 ,ont.i.
Saint-Gerrnain.
Iatd acum cdteva detalii, necunoscute p6nd in prezent,
despre acest iluminat:
Era ndscut la Lentmeritz, in Boemia, la sfbrgitul secolului
al
XVII-lea, era fiul natural sau adoptiv al unui rozacntcian. cate
se numise Comes Cabalictis, tovardgul cabalist, qi care a fost
ironizal cu numele de contele Gabalis de citre pdcdtosul abate
villars; saint-Germain nu vorbea vreodati despre tatil sdu.
vdrsta de gapte ani - spunea el bram proscris qi
_ _ ,,La - inalt, care inconjoard aceste frurnuseli gi care mi-a displdcut
rit5ceam cu mama prin pIduri.,.
_ Aceastd mamd, despre care voia sd vorbeascd, era qtiinla
adepfilor; vdrsta de qapte ani este cea a iniliafii", p;;;;;
gradului de maestru; pddurile sunt, dupd spusele adepliloi,
imperiile lipsite de adevdrata civilizalie gite adevrrata rumina.'
Principiile lui Saint-Germain erau.cele are cavarerilor de
rozacrucieni qi fondase in lara sa o societate de care se separd
imediat ce doctrinele anarhice s-au prevalat de asocia{iil. noiioi
sectari ai Gnozei.
Astfel a fost renegat de fralii s6i, acuzatchiar de trddare si
cdliva autori de memorii despre iluminism par sd insinueze cE
a
fost aruncat in temnilele castelului Ruel.
Doamna de Genlis, dimpotrivd, spune cd acesta moare in
d,catul de Holstein, turmentit de consiiinta sa qi agitat de tero-
rile unei alte vie{i.
Clsrleo a tr''I-u 351
(leea ce este sigur este c[ el a dispdrr'rt clin Paris brusc, fEri
a se putea gti tbarte bine unde se retrisese 9i astf'el incit
ilurninalii ati ldsat si cadd, pe cit le-a lcrst posibil, asupra
amintirii saie" vdlul tdcerii qi al uitdrii.
s-a transfomuf in Saint-Joachim, a dulat pdni la revolu{ie 9i
atunci a dispdrut sau s-a transfortnat, ca atitea altele.
Iatd, in legiturd cu acest subiect, o anecdotd ile care o
regdsim in pamfletele ostile iluminismului; este extrasi dintr-o
coresponden{d din Viena. Aceasta, dtrpd cum se vede, ntl are
nimic autentic, nici cert.
Iati totuEi anecdota:
,,Am fost foarte bine primit, la recomandarea voastr5, de
cdtre M.N.Z... Fusese deja anunlat de sosirea mea' Hannonica a
dat toatd aprobarea sa. Mi'a vorbit, in primul rdnd, despre cdteva
incerciri din care eu nu am inleles nimic; inteligenla mea poate
cu greu sd facd faldla astfel de lucruri.
Ieri, spre seard, el m-a condus la !ar6, unde grddinile sunt
foarle frumoase. Temple, grote, cascade, labirinturi, subterane
au oferit ochiului o lungd suitd de incdntiri; dar un zid foarte
foarte tare, ascunde ochiului o priveliqte inc6ntdtoare".
,,Adusesetn hatmonica, la invitalia lui M.N.Z., pentru a o
atinge doar pentru c6teva minute, intr-un loc ales ;i la un semn
stabilit.
El m-a condus, dupd vizita noastrd in grddind, intr-o salS tlin
tafa casei qi m-a {inut acolo rnai mult cu un pretext.
Era foarte tdrziu: nu-l vedeam revenind deioc; plictiseala ;i
sonrnul incepeau sd md cucereascS, cdnd am fost intrerupt de
sosirea mai multor trdsuri. Am deschis f'ereastra: era noapte. ntt
am putut vedea nimic; am inleles qi mai pu{in din bArfr joasd qi
misterioasi a celor care pireatt s[ intre in casd.
Curdnd, somnul m-a cucerit pe de-a-ntregul; gi, dupd ce voi
fi dormit in jurul a o ord, am lbst trczit bntsc de un slujitor trimis
sd md conducb qi si poarlc instrumcntul' Mergea foarte repede
qi foarte departe in fa{a mea; aga cI, il urmatn ntecanic, cdnd am
auzit sunete de trompetd, cc pirrcatt sir iasd din profunzimile une i
 358 Istoria magiei Cartea a VI-a 359

pe$teri; in acest moment, l-am pierdut din

vedere pe ghidul meu; intrebiri: Unde sunt?... ce voce aud?... Jubilirile bucuriei
qi inaintAnd spre o laturd de unde pirea acompaniate de trompete qi timpane au fost singurul r[spuns; au
sd vind sunetril, ;.;;:
rdt pe jumitate scara unui cavou care se alergat la arme qi s-a afundat in interiorul gridinii unde am vdzut
a"..friJ"u in f.i;;;;
Judecali surpriza mea! Se psalmodia acolo un pe toatd lumea dispdrdnd."
Am observat un cadavru intr_un sicriu deschis;
.a"t.. i;;;;.
aldfuri, ;;; ,,Vd scriu aici incd agitat... Daci nu imi luam precauJia de a
imbricat in alb pdrea sd foloseasc; sange; mi nota aceastd sceni imediat, o aveam azi precum un vis."
s_a parot'"a u,r.u
tdiatd o vend de la m6na dreaptd. Ceea ce este mai inexplicabil in aceastd scend este prezen\a
$i, c"u exceplia celor .ur.1i
dideau concursul lor, ceilalli ^erau' invelili in profanului care o spune. Cum este posibil ca asocialia si-qi
mantor.i *g*
lungi, cu sabia descoperitd in m6nd. Atai cat expund astfel dimlgarea secretelor? Nu putem rhspunde la
judec teroarea, de carehsesem lovit, -i_u p*._ir-ra aceastd intrebare, dar, pentru ce sunt misterele in sine, putem si
se uRu., tu intrarea l;;;;;
mormane de oseminte omenesti adunate unele tre explicdm cu uEurin!6.
peste alteie.
Lumina care lumina acest spectacol lugubru *i-; Succesorii anticilor rozacrucieni s-au indepdrtat treptat de
produsd de o flacdrd asemdnlioare celei
p;u;-;^;-^
Junui ,pirt uiritir.i gtiinla austeri Ei ierarhici a strdmoEilor lor in ini{iere, fiind atraqi
N.riryr daca a; putea sd mi realdtur ghidului meu. M6 in aceasti sectd misticd; ei au adoptat repede dogmele magice
_ =,
graDeam sd md retrag; l_am regdsit exact la cAliva paqi
mai
ale templierilor qi se credeau singurii defindtori ai secretelor
incolo, ciutAndu-md, iveaprivirJa buimacd, Evangheliei Sffintului Ioan; ei vedeau in cuvintele Evangheliei o
-i_u prirr.'_anu *
nelini$re Ei m-a tdrdt in urma sa intr_o grddind serie alegorici a riturilor proprii implinirii inilierii qi credeau cd
]:^^1lt:::unde am crezut."^uT
oeoseblta fost transportat gralie migiei. istoria lui Hristos trebuia sd se implineascd in persoana weunui
Lumina pe care o rdspAndea, .rr, ,rr-d, uliitor
A_ fii"pl_ adept; povesteau o legendd gnosticd dupd cea a Salvatorului,
oane' mumurul cascadelor. cantecul privighetorilor
artific-iie, inconjuratd de parfumuri qi panglici, cum c[ nu ar fi fost deloc
parfumul care se inspira, rni-au exaitat inchisd in mormdntul nou al lui Iosif din Arimateea gi ar fi
inaginaliu. A; fb;i
plasat in spatele unui cabinet de verdeale, revenit la via!6 in casa SfAntului loan.
ar iemi interior era
P:^.*:1.9.,..:rqj 1i
in care a fost transportaia meoiat;
le$rnara lposrbrl cea care era in sicriul
p;;il; Acesta este pretinsul mister pe care il celebrau in muzicd de
harmonicd gi de trompetd.
din cavou); de indatd, mi
s-a fdcut semn sd ating instrumentul meu. Primitorul era invitat sd-qi sacrifice viala qi indura o luare de
miscat in.timpul acestei scene, mi_au scdpat rnulte singe care ii provoca leqinul; se spunea ci acest leqin era moartea,
,..^_IX:"::
Iucrun'; totugr, am observat c[ individul leqinat qi_a iar, cind iqi revenea, fanfarele de bucurie Ei strigdtele de victorie
revenil
indatd ce am atins instrumentul qi u p.rr, cu uimire. aceste celebrau reinvierea sa. Aceste emo{ii diverse, aceste scene, cAnd
"e lugubre, cdnd strdlucitoare, trebuiau si-i impresioneze imaginatia
sa Ei sdJ transforme in fanatic qi clarvizitor. Mulfi credeau intr-o
I Novicele
despre care se vorbegte ina ceste scrisori pi inviere real5 qi se credeau asigura{i ca nemuritori.
care fusese privit drept
un cadauu era in stare de somnambulism, produs
de magnetism. arupru
$efii asocia{iei puneau astfel in serviciul proiectelor lor
cabinetului de verdeald despre care e vorba qi ascunse cel mai redutabil instrument pe care le delineau,
de efectele harmonicei, trebuie
consultatd ciudata lucrare a lui Deleuze, Istoria nebunia, qi i;i asigurau, din partea adeplilor lor unul dintre acele
criticd a magnetismur,i
animal' ed' a Ir-a. r g r g: in ea existd note deosebit
de picante asupra ranturui
devotamente totale qi neobositoare, pe care nesdbuinla le
gi -hArddului" magnetic, a.borii magnetici,
muzica, vocea magneti zatorurur produce mai des qi mai sigur decdt prietenia.
gi instrumental pe care il foloseqte. Automl
este, de altfel, un partizan al
mesmerismului. ceea ce nu justificd opiniile
saie suspecte. (rz.a./
 36Q Lstoria magiei
Cartea a VI-a 361
Secta Sfhntului Jakin era deci o societate de gnostici Saint-Germain a fost pentru un moment la modd qi, cum era
consacrafi iluziilor magiei fascinante;
linea de civalerii
rozacrucieni qi de templieri; numele sdu, Saint_Jakin, provenea
un bdtrdn amabil qi totodatl tdndr, care qtia sd uneascd vorbele
goale qarlataneqti cu e tazele teozoftce, a ficut furori in unele
de la unul di'tre cele doui nume gravate prin iniliali p.
di'tre cele dour coloane are templului lui Solomon, Jiti"^+
*u cercud, apoi a fost curAnd inlocuit de alte fantazi|' lumea
funclioneazd astfel.
Bolias. Iniliala de Jakin este Job in ebraicd, litera sacrd
a S-a spus ci Saint-Germain nu era altul decdt acel misterios
alfabetului eweiesc, iniliala Numelui lui Jehova, .u gi ..u-0"
Althotas, care a fost maestrul in magie al unui adept, de care ne
Jakin, care nu se mai ascunde profanilor, deoarece ei
o numeau vom ocupa in continuare, qi care a luat numele cabalist de
Sfdntul Jakin.
Acharat; nimic nu este mai pulin fondat decAt aceastd supozifie,
Sfhnt-jakini;tii erau teozofi care se ocupau mai mult de dupd cum vom vedea cand vom srudja acest nou personaj.
teurgie.
in timp ce contele Saint-Germain era la modi la Paris, un
^ Tg, ceea ce se povesteste despre misteriosul conte Saint_
Gennain face loc credinfei cd acesia era un frzician abil
alt adept misterios parcurgea lumea recrutAnd apostoli pentru
si un filozofia lui Hetmes: era un alchimist care iqi luase numele de
chimist distins: erau siguri c[ el poseda secretul *le.ii
Lascaris Ei se autodenutnea arhimandrit al Orientului, insircinat
diamantelor, fdrd a se putea percepe vreun indici, d ;";;;;;i
sd adune milostenii pentru o mdnistire greac6; doar cd, in loc sd
avea arta de a pur-ifica.nestematele gi de a da chiar
un *ur" pr"! cearb pomanS, Lascaris pdrea sd transpire de aur Ei l6sa peste tot
celor mai imperfecte ;i celor mai comune.
o urmd dupd el. Nu fbcea decdt sd apar6 pretutindeni qi apariliile
.. Imbecilului ;i anonimului autor pe care l-am citat i se acordd
d1n plg acest talent, dar i se contesti cd a f5cut weodatd
sale iqi schimbau formele; aici se ardta bdtrAn, altundeva era din

gi cAnd.nu se producea aur-ficAnd pietre prefioase.

;";;;; nou tAndr; nu frcea el insuqi aur in public, ci prin intermediul
discipolilor, cdrora le ldsa spre pdstrare pulini pudrd pentru a o
Saint-Germain a creat, de asemenea,^dupd acelaEi autor, qi
a arunca. Nimic nu era mai adeverit gi mai stabilit decdt
ldsat,mo$tenire qtiinfelor industriale arta di u Au ,up-i;i';;; transmuta{iile operate de emisarii lui Lascaris.
multi strllucire decAt ductilitate, o invenlie .ur. J. Domnul Louis Figuier, in lucrarea sa savanti despre
pentru a aduce noroc autorului sdu. "ru ":r* alchimiEti, nu pune la indoial5 nici realitatea, nici importanla
Scrierile asemdndtoare trebuie sd_l ierte pe contele acestui lucru. Or, cum nu exista nimic mai inexorabil dec6t
Saint-Gennain c[ a afinnat cd a cunoscut_o bine p" ;t*; faptele, mai ales in fizicd, ar trebui deci sd se tragi concluzia
Cleo_patla gi cd a fost la fel de
familiar cu regina din Saba. " despre aceste lucruri, cum cd piatra filozofali nu este o
De altt-el, era ,n gT bun qi galant ,ur. irrb"u copiii
placea sd le fabrice el insuqi 6o*boun. delicioase ;i ii n6scocire, dac[ imensa tradilie a ocultismului, daci mitologiile
$; ilil;
minunate, era brunet Ei mic de staturi, mereu imbrdcat b;gri:d";
strdvechi, daci lucririle serioase aie celor mai mari oameni ai
tuturor timpurilor nu demonstrau de fapt suficient existenla qi
cu mult gust. si ii pldceau int6i de toate rafinarnentere
delux. r ealilatea acestui lucru.
Este sigur ci regele Ludovic ai XV_lea l_a primit u,ollut qi
Un chimist modern, care s-a grdbit sd-Ei publice secretul, a
s-a ocltpat impreund cu el de diamante si nesteinate. Este pro-
ajuns sd extragd aurul din argint printr-un procedetl ruinitor,
babit cd acest monarh, preocupat de curtezane qi absorbii
de deoarece argintul distrus de el nu transformd in aur decAt o
pl5cerile sale, a cedat curdn<J, invitAndu-l pe Saint-Germain
la zecime din valoarea sa sau aproximativ.
cate'a ,udienle particulare, c6tor'a .upiirii ale curiozitdtii
Cornelius Agrippa, care nu a ajuns vreodatd la descoperirea
femciesti. care au o preocuilare serioasd pentru gtiinld. ' dizolvantului universal, fusese, totusi, mai fericit decAt chimistul
362 Istoria magiei
nostru, pentru cd el descoperise in aur o valoare echivalentd celei
a argintului utilizat, nu pierduse decAt munca sa, dacS aceasta
insemna sd o piardS decAt sd o utllizeze la descoperirea marilor
secrete ale naturii.
A angaja oamenii, prin atraclia aurului, in descoperirile care
i-ar conduce la filozofia absolutb, acesta pirea sd fi fost scopul
propagandei lui Lascaris, studiul cdr{ilor hermetice trebuind sd
readucd pe oamenii de studiu la cunoasterea cabalei. De fapt,
inilialii gAndeau in secolul al XVIIi-lea ci timpul lor a sosit, unii
pentru a fonda o ierarhie noud, aitii pentru a rdsturna intreaga
autoritate qi a plimba nivelul egalitar pe deasupra tuturor somi-
tallor ordinir sociale.
Societdlile secrete iqi trirniteau cercetaEii de-a lungul lumii
pentru a sonda qi trezi opinia, la nevoie: dupi Saint-Germain qi
Lascaris, Mesmer, dupd Mesmer, Cagliostro.
Dar nu erau toli din aceeaqi gcoalS: Saint-Germain era omul
iluminalilor teozofi, Lascaris reprezenta pe naturaligtii ataqali de
tradilia lui Hennes.
Cagliostro era agentul templierilor, astf-el, el scria, intr-o
circulard adresatd tuturor francmasonilor din Londra, ,,cd venise
timpul sd se pund mAna la rnuncd, pentru a reconstrui templul lui
Dumnezeu".
Ca gi templierii, Cagliostro se deda la practicile magiei
negre qi practica Etiinla funestd a evocdrilor; el ghicea trecutul qi
prezentul, prezicea viitorul, licea vindecdri miraculoase gi
pretindea, de asemenea, ci licea aur.
El introdusese in masonerie un nou rit, pe care il numea rit
egiptean qi incerca sd resusciteze cultul misterios al lui lsis.
El insuqi, cu capul inconjurat de pSnglicule qi pieptdnat
precum un sfinx din Teba, conducea solemnitSlile nocturne in
apartamente pline de hieroglife qi frclii. Avea drept preotese
tinere fete, pe care le numea porumbile qi pe care le exalta pAni
la extaz pentru a le determina si dea oracole prin intermediul
hidroman{iei, apa fiind un excelent conductor, un puternic
reflector qi un mijloc foarte refractant pentru lumina astrali,
dupd cum o dovedeau mirajele mirii qi norii.
Cartea a VI-a 363
Cagliostro, dupd cum se vede, il continua pe Mesmer qi
regisise cheia fenomenelor de mediumnitate; el insuEi era un
mediu, adici un om cu o exceplionald ;i impresionabilS con-
struclie nervoasi; se adduga la asta multi finefe qi aplomb, exa-
gerarea publici gi imaginalia femeilor, mai ales, frceau restul.
Cagliostro a avut un succes extraordinar; se smulgeau grert
de el, bustul siu era peste tot, cu aceastd inscrip{ie: divinul
Cagliostro.
S-a putut prevedea, din acest moment, o reaclie egal6
acestei reputa{ii: dupd ce fusese un zeu, Cagliostro a devenit un
intrigant, un garlatan, un amant al soliei sale, in cele din urmd,
un scelerat, ciruia, inchizilia Romei a crezut cd-i face o favoare
condamndndu-l doar la inchisoare pe viali. Ceea ce a licut sb se
creadd cd-qi vindea solia este cd solia l-a vdndut. A fost atras
intr-o capcand, i s-a intentat un proces gi s-a publicat din acest
proces doar ceea ce s-a dorit. Revolulia a sosit in acel moment
qi toatd lumea a uitat de Cagliostro.
Acest adept nu este, totugi, frri importanld in istoria magiei;
pecetea sa este la fel de importanti precum cea a lui Solomon gi
a atestat inilierea sa in secretele remarcabile ale Etiinfei" Aceastd
pecete, explicatd prin literele cahalistice ale numelor Acharat qi
Althotas, a exprimat principalele caractere ale rnarii arcane qi ale
marii opere.
Este un qarpe strdpuns de o sdgeat6, figurAnd litera Aleph x,
irnaginea uniunii actirului gi a pasir.'ului, a spiritului qi a vie{ii, a
voinlei qi a luminii. Sdgeata este cea a anticului Apollon, qarpele
este Pl.tonul din legendd, dragonul verde al filozofilor hermetici.
Litera Aleph * reprezintd unitatea echilibratd.
Acest pantaclu se reproduce in diverse fotme in talisrnanele
strdvechii magii, dar cdnd qarpele este plasat prin pdunul
Junonei, pdunul cu capul regal, cu coada multicolori, emblema
luminii analizale, pasirea marii lucrdri, al cdrei penaj este tot
plin de aur, semnificalia este de echilibru; cdnd, in locul pdu-
nului colorat, este mielul alb, mielul sau tAn5rul berbec solar,
traversat de cruce, dupd cum se vede inci pe dulapurile din
oraqul Rouen, semnificalia este tot de balanld.
 Cartea a VI-a 365
364 Istoria magiei

Pdunul, berbecul qi Earpele reprezintd acelaEi semn hiero- noi, avea un dublu obiect, regenerarea morali ;i regenerarea

glific: cel al principiului pasiv, iar sceptrul Junonei, crucea $i fi,zicd.

^'"' -
sdgeata, sunt principiul activ, voinla, acliunea magicd, coagu- iura prec eptele Marelui C ophte pentry le,gentT-t^","#:116',
pe Clalvar' apol l llaDorut
larea dizolvantului, fixarea prin proiec{ia volatilului, strdpun- ,,Ut.a pe muntele Sinai cu Moise'
gerea pimdntului prin foc. cu Phaleg, Pe Carmel cu Eli'
Unirea celor doud este balanla universald, este marea arca- Pecelmaiinaltdint'e'nun1i,iliveicorrstrrritabern'acolirl.
gi cea din rnijloc
n5, este marea lucrare, este echilibrul lui Jakin qi al lui Bohas. Va fr imp64it in ii"i clddiri unite impreun[
Trigrama L. " .P. ' .D. ' ., care acompaniazd aceasti figurd, avea trei etaje.
va- --parterul
fi refectoriul'
vrea sd spund liberlate, putere, datorie; semnifici, de asemenea, ^gi";tf sau primul etaj va rotundd cu doudsprezece
lumind, proporlie, densitate, lege, principiu qi drept. &" *i1to. va fi o camerl
paturiliJurqi ur',ut in tni;to", aceasta va fi camera somnului qi a
Francmasonii au schimbat ordinea literelor qi, scriinduJe
L. ' .D. ' .P. ., eirealizeazd inilialele cuvintelor libertate de-a viselor.
fi pdtrati
gdndi,pe care ei le inscrip!ioneazdpe un pod simbolic, citindu-le Camera superioara, cea de la etajul trei' va qi

strAp,rnsa de Eaisprezece ferestre,

patru de fiecare parte' aceasta
penqu profani: libertate de a trece.
In actele procesului lui Cagliostro este marcat faptul cd el va camera luminii.
fi
de zile qi vei
insuqi oferea acestor trei litere o alti semnifica{ie, in intero- Acolo, te vei ruga singur timp- de patntzeci
celor doisprezece
gatoriile sale; el le-ar fi tradus prin aceastd legendS: Lilia desn"ue dormi timp de patruzJci de iopli indormitorul
pedibus (calcd in picioare crinii); se poate cita in sprijinul acestei maegtri.
obline
versiuni, o medalie masonici din secolul al XVI-lea sau al alrrt"l, vei primi semn[turile celor qapte genii ;i vei
de pergament qut6.:
XVII-lea, pe care se vede o sabie tiind o ramurd de crini cu de la ele pentagrama trasatd pe o.foaie. '
nu-l cunoa$te' in afara de
-
aceste cuvinte pe exergd: Tultm dabit ultio messem. Acesta s.*oui pt tut" nimeni
"rt"
cel care-l prime;te.
Numele de Acharat, pe care-l ia Cagliostro, scris cabalistic, ,, , r -^^-^ care
albe' despre ^ara
in ebraic6, astfel: Acesta este caracterul ocult al pietricelei
-uoiUu
NI' in prof'e1ia celui mai tdndr dintre cei doisprezece
"rt.
maestri.
N!
"'""l?rr"i, spiritul t6u va fi huninat de un foc divin Ei
trupul tiu
N;'1
ta nu va avea
va deveni pur precum cel al unui copil'
Pdtrunderea
exprimd tripla unitate, Ntr, unitatea principiului ;i a echilibrului; perfect'
intra in repausul
Nt, unitatea vielii Ei perpetuitatea miqcdrii regeneratoare; deloc limite, puterea la va fi imensd; vei
Nn, unitatea finalului intr-o sintezd absolutS. ;;;;--tr. itriplrtot i-ot'uft'etii qi vei putea spune cu adevlr gi
Numele de Althotas, maestrul lui Cagliostro, este compus orgoliu: Sunt cel ce este''o
regenera tnoral'
din numele de Thot Ei silabele al qi as, care, citite cabalistic, sunt Aceasti enigml inseamnd c[, pentru a te
inalta cabal6'
Sala, care semnificd mesager, trimisl numele intreg semnificd trebuie si studiezi, sd inlelegi Ei sd realizezi
cele trei camere sunt alianla unet vteli fiztce, a aspira{iilor
aqadar Thot, Mesia al egiptenilor, iar aceasta era de fapt ceea ce mae$trl-sunt
Cagliostro recunogtea, inainte de toate, pentru un maestru. religioase Ei a luminii filozofice; cei doisprezece
Doctrina Marelui Cophte (lui Grand Cophte) se cunoa$te, i.r"r"rori ale caror simboluri trebuie irr{elese; s^emnatura
aceasta era titlul pe care il lua Cagliostro; doctrina sa, spunem
"r"rli i"p* spirite este inilierea in marea arcand etc' In conse-
".i"i
 366 Istoria magiei
cinld, toate acestea sunt alegorice si nu mai trebuie sd constru-
ieqti in realitate o casi cu trei etaje, cum nu trebuie sd con-
struiegti, in masonerie, un templu la Ierusalim.
Ajungern la secreful regenerdrii fizice.
l.ltry a ajunge aici, urmdnd mereu prescriptiile oculte ale
Marelui Cophte. trebuie:
Sd faci la fiecare cincizeci de ani o retragere de patruzeci
de
zile, ca la un jubileu;
Pe perioada intregii luni mai,
7a !ard,, impreund cu o persoan d. apropiatd,;
l1ngrrr,
Sd postegti timp de patruzeci de z1le, ban,i .o,ru de mai,
recules pe grAne, in iarbd, cu o rulirie pura albi, mdncdnd
ierburi moi qi noi.
;i
Incepdnd masa cu un pahar mare de roud qi termindnd_o cu
un biscuit sau printr-o coaj6 de pdine.
Il .,.u de-a qaptesptezeceazi, sdngereazd usor.
Sd iei qase picdturi de balsarn {e azot diminea}a gi qase
sear4 si miregti cele doud picdturi pe zi pind.la treizeci qi doua.
.reinnoieqti apoi mica vdisare de s6nge la amurgul
diminefii, dupd aceea sd donni qi sd stai in pat p-6n[ ra sfhrqiiul
celei de-a patruzecea zi.
-Si iei in prima zi de dupd sdngerare un prim sAmbure de
medicini universald.
Se va incerca un lesin care trebuie sd dureze trei ore, apoi
convulsii' transpira{ii qi evacudri considerabile, se va schiriba
dupd aceea lenjeria gi patul.
Apoi, trebuie sd consumi carne de vaci fird grdsime,
asezonatd cu rutd, cu salvie, cu valeriand, cu verbind qi criroinig.
In zhta urmdtoare, a doua boab6 de medicini'uniuursoie,
adicd mercur astral combinat cu sulf de aur.
in ziua de dupd, si faci o baie caldd.
In cea de-a treizeci qi qasea zi, sd bei un pahar cle vin din
Egip^t.
In cea de-a treizeci qi qaptea zi, si iei al treilea si ultimul
grdunte de rnedicind universald.
Va urma un sonm profund.
Pirul, dinlii qi unghiile se vor reinnoi, pieiea se va reinnoi.
Cartea a VI-a 361
in cea de-a treizeci gi opta zi, vei face baie cu ierburile
aromatice numite mai sus.
in cea de-a treizeci qi noua zi, si inghili din doua linguri de
vin roqu, zece picituri din elixirul lui Acharat.
in cea de -a patruze cea z,i,lucrarea este incheiati qi bdtrdnul
este intinerit.
Prin acest rnijloc de regim jubiliar, pretindea Cagliostro cd
ar fi vieluit el insuqi multe secole. Era, dupd cunl se vede, o noud
preparare a faimoaselor bai de imorlalitate ale gnosticilor
menandrini. Cagliostro credea in ea cu adevirat?
in fala judecdtorilor sdi, el a ardtat multd f'ermitate qi
prezenfd de spirit, s-a declarat catolic qi a spus cd pe papi il
considera Eeful suprem al ierarhiei religioase.
Asupra chestiunilor referitoare la qtiinlele oculte, a rdspuns
intr-o manier[ enigmaticd qi deoarece i se spunea ci rdspunsurile
sale erau absurde qi neinteligibile:
- Cum puteli Eti dacd sunt absurde, a intrebat el, dacd le
gdsi{i neinteligibile?
Judecbtorii s-au supSrat Ei i-au cerut brusc sd spun[ care
erau pdcatele capitale. Cagliostro a enumerat luxul, avarilia,
invidia, ldcomia gi lenevia. Uita{i orgoliul gi furia, i s-a spus.
Iertafi-mi, a replicat acrtzatul, nu le uit, dar nu vreau sd le
-
numesc in fala dumneavoastrd din respect qi de frici sd nu vd
ofensez.
L-au condamnat la moarte; ulterior, pedeapsa a fost comu-
tatd in detenjie pe viald.
in inchisoarea sa, Cagliostro a cerut sd se confeseze gi a ales
el insugi preotul; era un om cam de aceeaqi infrliqare Ei talie ca
ale sale. Confesorul a intrat qi, dupS un anumit timp, a fost v6zut
ie;ind; cAteva ore dupi aceea, temnicerul, intr6nd in temnila con-
damnatului, a gdsit acolo cadavrul unui om sugrumat, iar acest
cadarmr desfigurat era acoperit cu vegmintele lui Cagliostro;
preotul nu a fost revdzrtt weodatd.
Amatorii de miracole ne asigurd cd marele Cophte este azi
in America ;i cd este pontiful suprem qi invizibil al credin-
cioEilor spiritelor fantomatice.

Capitolul III
PROFETIILE LUI CAZOTTE
Martiniqtii. Cina lui Cuzotte. Romanul Diovolul indragostit.
Naamah, regina strigoilor. Muntele insAngerat. Domniqoara Cazotte
Ei domniqoala de Sombreuil. Cazotte in fala tribunalului
revolu!ionar.
$coala filozofilor
.continuati necunoscuti fondatd de pasqulis Martinez
qi de Saint-Martin pare sd-i fi adunat pe ultimii adepli
ai adevdratei inilieri.
Saint-Martin cllnoqtea cheia anticd a tarotului, adicd mis-
terul alfabetelor sacre qi al hieroglifelor hieratice; el a lisat
nenumirate pantacle foarte ciudate, care nu au fost vreodatd
gravate qi ale ciror copii le poseddm. Unul dintre aceste pantacle
este cheia tradilionald a marii lucriri, iar Saint-Marlin o numeste
cheia infernului, deoarece este cheia bogdliilor; martiniqtii bu
fost ultimii cregtini printre iluminali gi iu fost iniliatorii fai-
mosului Cazotte.
Am spus ci in secolul al XVIII-lea s-a produs o sciziune in
cadrul iluminismului: unii, conservatori ai tradiliilor naturii qi ai
qtiin{ei, doreau si restaureze ierarhia; al1ii, dimpotrivd, aspirau
sd egaleze totul reveldnd marea arcand, care fdcea irnposibile in
lume regalitatea qi sacerdofia. Printre cei din urmd, unii erau
ambilioqi qi ticdloqi, care sperau sd guverneze peste ruineie
lumii; allii erau tragi pe sfoari gi nerozi.
Adevdralii iniliali vedeau cu groazd societatea indreptAndu-se
spre pr6pastie Ei prevedeau toate ororile anarhiei. Aceastb
revolu{ie, care, mai tdtziu, trebuia s6-i apard geniului muribrurd al
lui Verg;niaud, in sumbra figuri a lui Satum,levorAndu-qi copiii,
se rnonta deja. gata inarmati, in visele profetice ale lui Cazotte.
Intr-o sear5, pe cAnd se afla ?n mijlocul instrumentelor oarbe
ale viitorului iacobinism, le-a prezis tuturor destinul lor: celor
mai.puternici qi-celor mai slabi, eqafodul; celor mai entuziasti,
suicidul; qi profelia sa, care nu a apdrut atunci dec6t o glumd
macabrd, s-a irnplinit pe deplin.
Cartect a VI-a 369
De fapt, aceast[ profe]ie nu era decdt un calcul al pro-
trabilitdlilor qi calculul s-a dovedit riguros, intrucAt Eansele
probabile erau deja schimbate in consecinle necesare. Hatpa, pe
care aceastl predic{ie a frapat-o de uimire mai tArziu, a addugat
la acestea cAteva detalii, pentru a o face Ei mai miraculoasd,
precum numdrul exact al loviturilor de bici care trebuiau date
unuia dintre convivi etc.
Trebuie iertatdo parte din aceastd licenli poeticd tuturor po-
vestitorilor de lucruri extraordinare; figurile de stil aseminitoare
nu sunt chiar minciuni, ci 1in in totalitate de poezie gi de stil.
AcordAndu-le oamenilor inegali de la naturi o liberlate
absolutd inseamnd a organiza rdzboiul social; cAnd cei care
trebuie sd delind instinctele feroce ale maselor au nebunia de a
le descdtuqa, nu trebuie si fii un mare magiciancasdvezi cd sunt
devorali primii, de vreme ce poftele excesive animalice se sf6Eie
intre ele pAnd la apariliaunui vindtor curajos si priceput, care le
va pune capit prin impuEcituri sau printr-o singurd loviturd de
filet. Cazoite if prevdzuse pe Marat, Marat prevedea o reaclie qi
un dictator.
Cazotte debutase in lume prin c6teva texte de literaturd
frivoli Ei se povesteqte ci el i;i datoreazi inilierea publicarii
unuia dintre romanele sale, intitulat Diavolul indragostit' In fine.
acest roman este plin de intuilii magice gi cea mai mare dintre
experienlele vielii, aceea a iubirii, este ardtatd aici in timpul zilei
reale a doctrinei adeplilor.
E adevdrat, iubirea fizicd, aceastd pasiune teribili, aceastd
nebunie invincibilS pentru cei care sunt jucdriile imagina{iei, nu
este dec6t o seduclie a mor{ii care wea s6-Ei reinnoiascd recolta
din naqtere. Venus ceafizicd este moarteafardxd qi imbricati
ca o cvrtezani; iubirea este distrugdtoare, ca qi mama sa; ea
recruteazdvictime pentru dAnsa. Cdnd curlezana este satisfrcutd,
rnoartea se demascd gi igi cere, la rdndul sdu, prada. Iatd de ce
Biserica, care salveazd naqterea prin sanctitatea cisdtoriei,
dezvdluie ;i previne dezmSlurile morfii, condamnAnd nemilos
toate tulburdrile iubirii.
Dacd femeia iubitd nu este un inger care se imortalizeazd',
prin sacrificiile datoriei, in bralele celui pe care-l iubeqte, este un
strigoi care-l irit5, il epuizeazd Ei-l ucide, aritdndu-i-se, in cele
din urmd, in toati hidogenia egoismului sdu brutal. Ce nefericire
3J0 Istoria magiei
pentru victimele diavoiului indrigostit! Ce nefericire pentru cei
care se lasd priryi de linguqirile nerusinate ale Boindettei! Dupd
pulin timp, figura gra{ioasd a tinerei se va schimba pentru ei in
aceea a capului horos al cdmilei care a apimt atdt de tragic la
inceputul romanului lui Cazotte.
Existd in infern, spun cabaliqtii, doud regine ale strigoilor:
una este Lilith, mama avofturilor, iar cealaltd este Naamah,
fiumusetea fatald qi ucigaqd.
CAnd un birbat este infidel sofiei pe care i-a destinat-o cerul,
atunci cAnd s-a dedicat rdtdcirilor unei pasiuni sterile, Dumnezeu
ii ia solia legitimi qi sfdntl pentru a o livra imbrdligdrilor
Nahemei" Aceastd regind a strigoilor Etia s[ se arate cu toate
farmecele virginitdlii qi aie iubirii: ea deviazd inima talilor qi o
impinge la abandonul datoriilor lor qi al copiilor lor; ea ii
indeamna pe birbalii insurali la vdduvie Ei ii fo4eazb la un
mariaj profanator pe bdrbalii consacrali lui Dumnezeu.
Odatd ce uzurpd calitatea soJiei, este uqor de recunoscut: in
ziua cdsltoriei sale, ea este cheali, deoarece pdrul femeii fiind
voalul pudorii, ii este interzis in acea zi; apoi, dupd cdsitorie, ea
simuleaza disperarea qi dezgustul existen{ei, predicd suicidul qi,
in cele din urm6, il pdrdseqte violent pe cel care ii rezistl,
lisAndu-l insemnat cu o stea infernald intre ochi.
Naamah poate deveni mamd, mai spun ei, dar nu are grijd
de proprii copii; ii dd funestei sale surori, Lilith, sd-i devoreze.
Aceste alegorii cabaiistice pe care le putem citi in cartea
ebraicd Revolulia sufletelor, in Dic{ionarul cabalistic al Zoha-
rului ;i in Camentariile talmudi;tilor despre Sota, par si fi fost
cunoscute sar.r ghicite de citre autorul Diavolului indrdgostit.
Astfel, e sigur cd, dupd publicarea acestei lucr6ri, a primit vizita
unur personal necunoscut, inviluit intr-o mantie de felul celor
purlate de drepfii-judecdtori. Acest personaj i-a frcut niqte
semne pe care Cazotte nu le-a inleles qi, in cele din urmd, l-a
intrebat daci intr-adevdr nu era iniliat. La rdspunsul negativ al
lui Cazotte, necunoscutul a luat o fizionomie mai pulin sumbri
gi i-a spus:
- Vdd cd nu sunteli un depozitar infidel al secretelor noastre,
ci un vas de alegere pentru ;tiin!d. Dorili cu adevdrat sd
comandali pasiunilor umane ;i spiritelor impure?
Cartea a VI-a 371
Cazotte era curios, a urmat o discu{ie indelungatd, preli-
minard multor altora, iar autorul Diavolului indrdgostit a lost cu
adevirat iniJiat.
Inilierea sa trebuia sd facd din el un partizan devotat al
ordinii si un inamic periculos pentru anarhigti ;i, in sfArqit, am
vdzut cd este vorba despre un munte pe care se urcd pentru a se
regenera, urmAnd simbolurile lui Cagliostro, dar acest munte
este alb de la luminS, precum Taborul, sau roEu de foc Ei cle
singe, precum Sinai qi Calvarul.
Existd dou6 sinteze cromatice, spune Zoharui: albul, culoa-
rea armoniei qi a vieJii morale; roEul, cea a rlzboiului si a vie{ii
materiale, culoarea zilei Ei cea a sAngelui.
Iacobinii voiau si inalle stindardul sAngelui qi altarul lor se
ridica deja pe munteie roqu. Cazotte se plasase sub stindardul
luminii Ei tabemacolul siu mistic era plasat pe rnuntele alb.
Muntele insAngerat a triumfat pentru un moment gi Cazotte
a fost proscris" El avea o fiici, un copil eroic, care l*a salvat de
masacrul de la Abbaye. Domniqoara Cazotte nu avea particula
nobiliard in numele s[u qi acest lucru a salvat-o de acest toast,
de o oribild fraternitate, prin care era imoftalizatdmlla filiala a
domniqoarei de Sombreuil, aceastd nobild fiicd, care, pentru a se
disculpa de-a fi o fiicd nobild, a bdut favoarea tatdlui siu in
paharul insdngerat al asasinilor!
Cazotte profe{ise propria moarte pentru cd congtiinla sa il
indemna si lupte pdnd,lamoarte impotriva anarhiei. A continuat
sd se supund conqtiin{ei sale; a fost rearestat qi a compdrut in lafa
tribunalului revolulionar; era condamnat dinainte"
Preqedintele, dupd ce a pronun{at arestarea sa, a {inut un
discurs ciudat, plin de stimd qi de respect: l-a indemnat sd fie
pAnila sfArEit demn de el insuqi qi sd moard ca orn de suflet aqa
cum trdise.
Revolutia, chiar qi la tribunal, era un fizbai civil qi fra{ii se
salutau inainte de-a se trimite la moarte. Avea din ambele pi(i
convingeri sincere qi, in consecinfd, respectabile. Cel care moare
pentru ci are incredere in adevdr, este un erou, chiar Ei cAnd se
inqald, iar anarhistii muntelui insAngerat nu au fost doar
cutezdtori pentru a trimite pe al1ii la e;afod, au urcat ei inqiqi
acolo f5ri a p6li: Dumnezeu qi poste ritatea sd fie judecdtorii lor!

Capitolul IV
REVOLUTIA FRANCEZA
Morm6ntul lui Jacques de Molai. RSzbunarea templierilor.
Propaganda conffa sacerdoliei gi regalitatii. Ludovic al
XVI-lea 1a
Templu. Jefuirea si profanarea bisericilor. Papa. prizonier la
Valence. implinirea profeiiilor Sltntului Methodius.
Exista in lume un om profund indignat cd se simte laq qi
vicios, care se agali de ruqinea sa rdu devoratd in intreaga
societate. Acest om era amantul nefericit al nafurii qi natura, in
furia sa, il inarmase cu elocinle qi cu un bici.
A indrSznit sd pledeze contra qtiinlei cauza ignoranlei,
contra civiliza{iei pe cea a barbariei, contra tuturor trufiilor
sociale, intr-un cuvant, pe cea a tuturor nemerniciilor.
Poporul, din instinct, l-a ucis cu pietre pe acest ,,nebun", iar
cei mari l-au primit, femeile l-au examinat, dupi mode, a oblinut
atAt succes incAt ura sa contra umanitilii a crescut gi a sfbr;it prin
a se omor'i de furie qi dezgust.
Dupd moartea sa, lumea s-a pus in miscare pentru a se
transforma in realizdri visurile lui Jean-Jacques Rousseau $i
conspiratorii care, dupi moartea lui Jacques de Molai, au promis
ruina edificiuhd social, au stabilit pe strada Platridre, in aceeaqi
casd in care Jean-Jacques locuise, o loj[ inauguratb sub auspi-
ciile fanaticului din Geneva. Aceastd lojd a devenit centrul
miqcdrii revolutionare si un prin! cu s6nge regal a venit aici sd
jure pieirea succesorilor lui Filip cel Frurnos, pe mormAntul lui
Jacques de Molai.
Aceasta a fost noblelea secolului al XVili-lea, care compea
poporul; in aceastd epocd, cei mari fuseserd cuprinEi de o furie a
egalitd{ii, care debutase cu orgiile regenlei; s-au unit in plbceri
qi curtea se amuza vorbind jargonul halelor.
Registrele de ordine ale templierilor atestd c[ regentul era
mare maestru al acestei redutabile societdti secrete si cd avea
Ctrrtea a VI-a 373
drept succesor al ducelui de Main, pe prinlesele de Bourbon-
Conae qi de Bourbon- Conti qi pe ducele de Cosse-Brissac'
Cagliostro alipise ritualului sIu egiptean auxiliarele de rang
secund: totul se grdbea si se supund acestui impuls secret 5i ire-
zistibil, care a plisat spre distrugerea lor civilizaliile in decddere.
Evenimentele nu s-au lSsat aqteptate, au venit acelea pe care
Cazotte le prevdzuse, s-au grdbit parca irnpinse de o rndnd
invizibil6.
Nefericitul Ludovic al XVI-lea era sfdtuit de cdtre cei mai
de moarte dugmani ai sdi; s-au pus de acord qi au frcut sd equeze
nefericitul proiect al evaziunii, care detefmind catastrofa de la
Varennes, aga cum se produsese orgia de la Versailles, cAnd
ordonaserd carnagiul din 10 august; regele fusese compromis
peste tot, pretutindeni l-au salvat de furia poporului, pentru a
irita aceasid exasperare gi a atrage evenimentul pe care-l pre-
g[teau de secole; acesta era un e;afod care a cizut pradd
rdzbunirii templierilor!
Sub presiunea rdzboiului civil, adunarea nalionalS a declarat
regele privat de puterile sale qi i-a stabilit ca reziden{d palatul
din LuiemUourg, dar o alti adunare mai secretd a decis altceva
in legbturi cu asta. Rezidenla regelui decdzut trebuia s[ fle o
inchiioare Ei aceastd inchisoare nu putea fi decAt vechiul palat al
templierilor, rdmas in picioare impreuni cu donjonul sdu gi cu
turnulelele sale, pentru a-l aqtepta pe acest prizonier regal promis
unor amintiri inexorabile.
Regele era in Templu Ei elita clerului fi'ancez era in exil sau
la Abbiye. Tunul s-a auzit bubuind sub Pont-Neuf qi afiqele
arneninldtoare declarau lara in pericol. Atunci, oameni necunos-
culi au organizatmasacrul. Un personaj hidos, gigantic, cu barbd
1ung6, era peste tot unde se aflau preo{i de ucis. Jine}i, le spunea
el cu rAnjet sllbatic, pentru albigenzi qi vaudieni! Jinefi. pentnt
templieri, lineli pentru SfAntul Bartolomeu! IatS' pentru
proicriqii din Cevcnnes; gi lovea cu furie qi lovea mereu cu sabia,
iu toporiqca, cu mdcinca: anncle se rlrpeau gi rendqteau in
mAiniie lui, era ro;u de sdnge, din cap pAna hr picioare, barba sa
era toati lipitd qi injura cu blasf'en-rii inspbirndntdtoare, pe care
nu le fficea sd dispari decdt cu singe.
 374 Istoria magiei Cartea a VI-a 375
Acesta a fost omul care propunea un toast in cinstea natiunii
Jacques de Molai Ei companionii sdi erau poate martiri, dar
angelicei domniqoare de Sombreuil.
rdzbundtorii lor le-au dezonorat memoria. Regalitatea s-a
regenerat pe eqafodul lui Ludovic al XVllea, Biserica triumfa
lui Dumnezeu durerile sale gi pe cele ale celor Ooi p"ni* iniaptivititea lui Pius al Vllea, cate eraprizonier la Valence qi
a obline iertarea regalitdlii "opii,
;i a Franlei. pentru a ispdsi
nebune ale Pompadourilor gi ale Du6arrylor, era nevoie
bucuriile -.rrea de obosealS gi de durere, dar nedernnii succesori ai
de toate strivechilor cavaleri ai Templului au pierit inghi{i}i de funesta
zuferinlele qi toate lacrimile acestei fecioare martire, .fa"tu
nor victorie.
doamni Elisabeta. in ziarul sdu, raporte azd in alt mod cuvintele
Prudhomme ,
Iacobinismul era deja numit dinainte de a se alege strdvechea Noi le avem pe cele pe care le dim aici, ale unui
acestui om.
bisericd a Iacobinilor, pentru a se reuni aici qefii ro"jJ.utr.i;
u."riu bStrAn carele-aauzit.
provine de la Jacquesl.nume fatal qi predesiinat,.uolutiilor.
Fuseseri in statul ecleziastic mari abuzuri qi mari scandaluri
Exterminatorii din Flanla au fost mereu numili Jacques;
antrenate de nenorocirea marilor bog6!ii; bogdliile au dispdrut qi
filozoful a cdrui fatald celebritate a pregdtit
,ri u aveau si revini marile virtufi. Aceste dezastre temporare qi acest
""if"ju.q""rii
servit proiectelor sdngeroase ale iorispiratoriloi ioani1i,. se triumf spiritual fusese prezis inApocalipsa SfAntului Methodius'
numea Jean-Jacques, iar promotorii oculli ai revoluliei franceze
despre care am vorbit deja.
juraseri ristumarea tronului qi a artarurui, pe
mormantui l"i Noi posedim un exemplar cu litere gotice din aceastd carte,
Jacques de Molai.
imprimati in 1527 Ei ornati cu cele mai infricogitoare figuri: se
Dupi moartea lui,Ludovic al XVIlea, in acelasi moment in vdd acolo, mai intAi, preoii indignali aruncdnd lucmrile sfinte
care urma sd-gi dea sufletul sub securea revolutiei, omul
cu barbl porcilor, apoi poporul revoltat, asasindnd preolii gi spdrg6ndu-le
lung5, acest evreu rdtdcitin crimd gi rdzbunare aureatpe
, eqafod vasele sfinte in cap; se vid acolo, in primul rAnd, papa prizonier
in fa1a. mullimii ingrozite, Ei-a ridicat mdiniie pline ?e .'Ang; al oameniior din rdzboi, apoi un cavaler incotonat, care cu o
regal gi, scuturdndu-le deasupra capului poporului, a strigat
cu"o m6nd ridicd stindardul Franlei qi cu cealaltd iqi intinde sabia spre
voce teribili: Italia; se vdd acolo doi r,rrlturi qi un cocog care poarti o coroand
,,Popor francez, te botez cu numele de Jacques qi de pe cap qi o floare dub15 de crin pe piept; se vede acolo al doilea
libertate!"1
r,ultur, care incheie o alianld cu grifonii qi licomii, pentru a vdna
Jumitate din muncb era implinitd gi, de_acum inainte, r,ulturul pe tdrdmul sdu, Ei multe alte lucruri uimitoare.
trebuia ca armata Temprului sd-si indrepte toate eforturile
Aceastd carle unicd nu este comparabild decdt cu o edilie
impotriva papei.
ilustratd a profeliilor abatelui Joachim (de Calabria), in care se
Jefuirea bisericilor, profanarea lucrurilor sacre, procesiunile
vdd portretele tuturor papilor ce vor urma, cu semnele alegorice
derizorii, inaugurarea cultului raliunii in metropora parisului au
ale domniei 1or, pdni la venirea lui Antichrist.
fost semnalul acestui nou rdzboi. papa a fost ars in engia
Cronicile striine ale viitorului povestesc trecutul qi te fac sI
Palatului Regal qi dupd scurt timp armitele republicii ._u,., pi"_
crezi intr-o succesiune a lumilor in care evenimentele se
gdtit pentm mar;ul spre Roma.
reinnoiesc, in aqa fel incit previziunea lucrurilor viitoare nu ar fi
decdt evocarea reflec{iilor pierdute ale trecutului!

I in ziarut
sdu, Prudhomme evocd diferit cuvintele acestui om. Noi
le avem pe
cele pe care le oferim aici, ale unui bdtr6n care le_a auzit. (n.a.)

Capitolul V
F'ENOMENE DE MEDIT]MNITATE
Secta obscurd a ioanitilor mistici. Ctatherine Th6ot qi Robespierre.
O prezicere care s-a irnplinit. Viziuni gi rniracole pretinse
salvatorilor lui Ludovic al XVII-lea.
in 1772, un locuitor din Saint-Mand6, numit Loiseau, fiind
la bisericd, a uezut ci vede in genunchi. in apropierea lui, un
personaj unic: acesta era un bdrbat btonzat, care purta ca
irnbrdciminte niqte indispensabili dintr-o l6ni grosoland. Acest
om_ avea barba lungd, pdrul cre!
;i in jurul gitului o cicatrice
roqie qi circulard, purta o cafte pe care era trasatd in litere de aur
aceastd inscriplie: Ecce Agnus Dei.
Loiseaut a fost uluit puternic vdzAnd cd aceasti figurd
ciudati nu era remarcati de nimeni; qi-a indllat rugdciunea';i a
revenit la casa lui; acolo, a gdsit acelaqi personaj, care-l agtepta,
a.?naintat pentru a-i vor.bi qi a-l inheba -ine era-qi ce dorea, dai
vizitatorul fantastic dispdruse brusc.
. Loiseaut s-a aqezat in pat cu febra qi nu a putut adormi; in
timpul nop{ii, avdzut un platou aurit ;i pe aceit platou, scdldat
tot in sAnge, capul vizitatorului vegherii. Acest cap era
inconjurat de o aureoli roqie, igi rotea ochii intr-un fel teribil si.
deschizAnd gura ca pentru a striga, a spus cu o voce strangulati
qi Euierltoare: ,,Agtept capetele regilor
Ei pe cele ale curtezinelor
regilor, aqtept pe Irod qi pe Irodiada,.; apoi aureola s-a stins $i
bolnavul nu a mai v6zut nimic
- C6teva zile dupd aceea se vindecase si a putut sd revind la
treburile sale. Pe cand traversa pia{a Ludovic al xvll-lea, a fost
abordat de un sdrac care i-a cerut pomand; Loiseaut, frri sd-l
priveasci, a scos o monedd qi a aruncat in plldria necllnoscu_
tului: ,,Mullumcsc, i-a spus omul, acesta este un cap de rege, dar
aici, a addugat el intinzd'd mdna qi ardtAnd mijlocul pielJi, aici
va cldea un altul gi pe acesta il agtept eu,,. Atunci, Lbiseaut l_a
Cartea a l4-a 317
privit cu surprizd pe sdrac Ei a scos un !ip[t recunoscAnd ciudata
figuri a viziunii sale.
,,* Taci, i-a spus cerqetorului, te-ar privi ca pe un nebun,
cici nimeni de aici nu poate si m6 vad6.
Cu exceplia ta. Tu m-ai recunoscut, o vdd, de fapt sunt
SfAntul Ioan Botezdtorul inaintemergdtorul qi vin sd te anun!
pedeapsa succesorilor lui Irod gi a urmagilor lui Caiafa, poli
ale repeta tot ceea ce !i-ag spune."
Din acel moment, Loiseaut credea cd vede aproape in
fiecare zi pe Sfdntul Ioan Botezdtorul aproape de el. Viziunea ii
vorbea mult timp despre nenorociri care aveau sb se abat[ asupra
Franlei qi asupra Bisericii.
Loiseaut qi-a povestit viziunea cdtorva persoane care au fost
surprinse gi care au devenit vizionare ca qi el. Au alcituit impre-
un5 o societate misticd care ii reunea in mare secret, membrii
acestei asocialii se aqezau in cerc linAndu-se de mAini qi aqtep-
tdnd comunicirile in liniqte; agteptau adesea multe ore, apoi
figura Sfdntului Ioan apirea in mijlocul lor; cddeau to{i odatd sau
succesiv in somnul magnetic qi vedeau derulAndu-se sub ochii
lor scenele viitoare ale revoluliei qi viitoarea restaurafie.
Conducitorul spiritual al acestei secte sau al acestui cerc era
un religios numit dom' Gerle, el devenind qef la moartea lui
Loiseaut, survenitd in 1788, apoi, in epoca revoluliei, fusese cu-
cerit de entuziasmul republican, a fost respins de ceilalli membri
ai sectei, care au urmat astfel inspiraliile principalului lor
somnambul, care se numea sora Frangoise Andr6.
Dom' Gerle iEi avea, de asemenea, propria somnambulS qi
practicau intr-o mansardd din Paris meseria, pe atunci nou5, de
magnetizator;vizionara era o femeie bAtrand aproape oarbd, pe
nume Catherine Th6ot; ea a fbcut preziceri care s-au realizat" a
vindecat numeroEi bolnavi qi, cum profe{iile aveau totdeauna
ceva politic, polilia Comitetului Salvirii Publice nu a intdrziat sd
fie preocupatd de aceastd problemd.
intr-o seari, Catherine Th6ot, inconjurati de adep{ii sdi, era
ir:l. extaz:
,,-- Ascultali, a spus, aud zgomotul paqilor sdi, este alesul mis-
terios din Providence, este ingerul revoluliei; este cel care va fi
 378 Istoria magiei Cartea a VI-a 319
salvatorul si victima, este regele ruinelor si al regenerdrii, il ve-
defi? Se apropie; are fruntea inconjurati de aureola insdngeratd a - Este o ameninlare, a spus rece Robespierre, ldsAnd sd-i
cadi mantoul, gi credeli cd aceastd j onglerie imi va afecta patrio-
precursorului; el va purla toate crimele celor care-l vor-face si
tismul;i-mi va influenla conEtiinla? Pretindeli ca, prin jonglerii
moar5. Oh! destinele tale sunt mdrefe, tu vei inchide pripastia
fanatice Ei trdncdnelile femeilor b[tr6ne, si-mi surprindeli vo-
eal il vede{i aranjaca pentru o sirbdtoare,
".Fe1din line in mani in!a, aqa cum supravegheali demersurile mele? Md aqteptali,
flori!... Acestea sunt coroanele martiriului sdu...,.
dupi cum mi se pare, qi, din nefericire pentru voi, m-a!i aqteptat!
Apoi, se induioqd qi izbucni in lacrimi: Cdci, din moment ce il forlali pe curiosul, pe vizitatorul
,,- Ce crude sunt experienlele tale, o fiul meu, a strigat ea, necunoscut, observatorul Maximilien Robespierre, reprezentant
qi cA{i adep}i vor blestema amintirea ta de a lungul veacirrilori
al poporului, ca fiind reprezentant al poporului, vd denun! Comi-
Ridica{i-vdl Ridica{i-va gi inclina}i-vd, iatd-l! este regele..., este
tetului Salvdrii Publice qi aE trece la arestarea dumneavoastrS."
regele sAngeroaselor sacrifi cii."
Spun6nd aceste cuvinte, Robespierre gi-a aruncat mantoul
In acest moment, uqa s-a deschis frr6, zgomot gi un b6rbat, in iurul capului pudrat Ei a mers cu paqi rigizi spre uqd; nimeni
cu pildria kisatd pe ochi qi imbricat intr-un mantou, a intrat in
nu a indriznit nici sd-l relini, nici sd-i adreseze vreun cuvAnt.
camer6; adunarea s-a ridicat, Ciatherine Th6ot a intins miinile
Catherine Th6ot qi-a impreunat mAinile si a spus:
tremurdtoare spre noul venit:
,,- Respectali-i dorin{ele, el este regele qi pontifirl unei ere
,, - $tiam cd trebuia sd vii, a spus ea, qi te a;teptam; ceea ce noi' dacd ne frapeazd, pentru cd Dunmezeu vrea sd ne frapeze:
nu vezi este c[ eu vid la dreapta mea aparilia ta azi, cAnd
!i_a sd intindem gAtul culitului din Providence""
fost remis un rapofi: ne acuzd, de a conspira pentru rege qi,'de
Inilialii Catherinei Th6ot ;i cei care erau nurnili cornplicii
fapt, am vorbit de un rege, de un rege al carui persecirtor-i'ri
sdi au fost denunlali iacobinilor printr-un inamic secret al iui
aratd in acest moment coroana atinsd de sAnge gi qtii tu pe care
Robespierre, care insinua cu dibdcie auditoriior indoielile asupm
cap este suspendatd? Pe capul tdu, Maximilian!,,
tribunului. Se vorbea despre dictaturi, chiar numele regelui
La acest nume, necunoscuful a tresirit ca si cum un fier roqu
fusese pronunlat. Robespierre l-a salvat: ,,qi cum a supoftat
l-a inJepat_ in piept. a aruncat in jur o privire rapidd qi neliniqtiti,
asta?" Robespierre a ridicat din umeri, dar, in ziua utmitoare,
apoi luAnd din nou un aer impasibil:
Catherine Th6ot, dom' Gerle qi alli cdliva au fost aresta{i gi tri-
,,* C€ vreli sd spuneli? murmurd el, cu o voce tdioasd si rniEi in acele inchisori care, odati ce se intra acolo, nu se mai
sacadatS, eu nu vi infeleg. deschideau dec6t pentru a fumiza sarcina zilnicd a cSlaului.
Vreau si spun, a replicat Catherine Th6ot, cd va fi un soare
- Istoria intrevederii lui Robespieffe cu Catherine Th6ot a
frumos in acea zi qi cirun bdrbat imbrdcat in albastru si tinand in
transpirat in afard nu se qtie cum. Contra-polilia viitorilor
mdnd un sceptru de flori va fi pentru un
-om"rri iegele qi termidorieni il supraveghea deja pe dictatorul presupus qi il
salvatorul lurnii; vreau si spun cd va exista un mare om, precum
acuza de misticism, deoarece credea in Dumnezeu.
Moise qi Orfeu, de vreme ce, linAnd piciorul pe capul monstrului
Robespierre nu era totugi nici prietenul, nici inamicul sectei
pregdtit sd-l devoreze, tu le vei spune cdliiior
;i victimelor ci
existd un Dumnezeu, inceteazd sd le mai cauti, Robespierre, gi
noilor ioanili; era venit la Catherine pentru a obsela fenornenele;
nemulgumit de a fi fost recunoscut, a ieEit profer6nd ameninldri,
ne-a ardtat fbrd si pdleasci, acest cap curajos, pe care Dumnezeu
pe care nu le-a dus la implinire, iar cei care au transformat in
arunca pe platoul gol al balanlei sale. Capul lui Ludovic al
il_v_a
conspiralie secretele b[trAnului cilugir qi ale bdtrAnei beate, au
XVI-lea este greu gi prin al tdu poate echilibra pulin greutdtile.
sperat si facd sd iasi din acest proces o indoiald sau mdcar
ridicolul care s-ar alipi reputaliei de incoruptibil a lui Maximilien'
380 Istoria magiei
Profelia Catherinei Th6ot a avut propria sa realizare prin
inaugurarea cultului Dumnezeului suprem qi reaclia rapidd a
termidorului.
in acest timp, secta care se raliase surorii Andr6, ale cdrei
revelalii le scria un sir Ducy, iEi continua viziunile Ei miracolele.
Ideea lor fixi era conservarea legitimitdlii prin viitoarea domnie
a lui Ludovic al XVII-lea: au salvat de nenumdrate ori, in vis, pe
sdrmanul orfelin din Templu Ei au crezut ci il salvaserd cu
adevdrat; profeliile strivechi promiteau tronul crinilor unui tAndr
bdrbat, captiv cdndva.
SfAnta Brigitte, sfbnta Hildegarde, Bernard Tollard,
Lichtemberger anunlau toti restauralia miraculoasd dupi marile
dezastre. Neo-ioanilii au fost interprelii Ei continuatorii acestor
preziceri, niciodatd nu le lipsise un Ludovic al XVII-lea qi au
a\,'ut, succesiv, gapte sau opt to{i perfect autentici qi nu mai pulin
perfect conservali; datoritd influenlelor acestei secte am ar,ut
mai apoi revelaliile ldranului Martin (de Gallardon) qi minunile
din Vintras.
in acest cerc magnetic, ca qi in adunarea quakerilor sau
fricoEilor din Marea Britanie, entuziasmul era contagios qi se
transmitea din frate in frate.
Dupd moartea surorii Andr6, a doua pdrere qi facultatea de
a prevedea a fost paftea unui oarecare Legros, care era la
Charenton, in timp ce Martin fusese numit provizoriu. El a recu-
noscut un frate intr-un !6ran pe care nu-l mai intAlnise vreodatd.
Toli acegti sectari, prin voinla lui Ludovic al XVII-lea, le
creau intr-un anume fel, adici evocau acele halucinalii;
mediumii se f5ceau dupi imaginea qi asemSnarea tipului
magnetic qi, crez6ndu-se cu adevdrat copilul regal scdpat din
Templu, ei au atras la ei toate reflecliile acestei dulci qi gingaqe
victime qi iqi aminteau de circumstanle cunoscute doar de
familia lui Ludovic al XVI-lea.
Acest fenomen, oricdt de incredibil pare, nu este nici impo-
sibil, nici nemaiauzit. Paracelsus a asigurat cd., dacd, printr-un
efort extraordinar al voinlei, se putea imagina ci nu existd altd
persoani decdt sine insuqi, ar cunoa$te imediat cel mai secret
t
Cartea a VI-a 381
gAnd al acestei alte persoane gi ar atrage spre sine cele mai intime
amintiri.
Adesea, dupd o convorbire pe care am pus-o in raport de
imaginafie cu interlocutorul nostru, visdm, in timp ce elormim,
reminiscenleie inedite din via{d.
Printre falgii Ludovic al XVII-lea trebuie si recunoaEtem pe
cAliva care nu erau impostori, ci halucinali, iar printre aceqtia din
urm6, trebuie si distingem un Genevois, numit Naiindorff, I
vizionar la fel ca Swedenborg, qi de o convingere atAt de con-
tagioasd incAt vechii servitori ai farniliei regale l-au recunoscut
qi*s-au aruncat la picioarele sale pldngAnd: purla cu el semnele
particulare qi cicatricile lui Ludovic al XVII-lea; Ei-a povestit
iopildria cu un adevdr pitrunzdtor, a intrat ?n detalii semni-
fiiative, care sunt decisive pentru amintiri. Trdsdturile sale erau
cele pe care le-ar fi avut orfanul Ludovic al XVII-lea, dacd ar fr
triit. in ftne, un singur lucru ii lipsea pentru a fi intr-adevdr
Ludovic al XVII-lea, faptul de a nu fi Naiindorff.
Puterea contagioasd a magnetismului acestui halucirrat era
aceea cd moartea sa nu deschidea ochii niciunuia dintre cei care
credeau in viitoarea sa domnie. Noi am v[zut-o pe una dintre
ceie mai convingitoare, la care obiectlm timid, de vreme ce
vor-beqte despre restauralia viitoare a ceea ce era numit adevirata
legitirnitate, intrucdt Ludovic al XVII-lea era mort. l
,,Agadar, este dificii pentru Dutnnezeu sd-l resuscite,
deoarece el nu a fost pentru preofii noEtli salvatorul Templului!"
Ne rispunde cu rrn suias atAt de triumffitor, incAt era dispreluitor'
Aceluia nu avem ce s5-i replicdm qi departe de noi a fost sd ne
inclindm in fala unei asemenea convingeri.

Capitolul VI
ILUMINATII DIN GERMANIA
Lavater gi Gablidone. Stabs qi Napoleon. Carl Sand gi Kotzebue.
Mopgii. Drama magici a lui Faust.
Germania este lara natald. a misticismului metafizic si a
fantomelor; fantoma insfui a vechiului Imperiu Roman pare si
evoce mereu marea umbri a lui Hermann consacrAndu_i
simulacrul r,ulturilor captivi ai lui Varus.
Patriotismul tinerilor germani este cel al vechilor germani:
ei nu viseazd \a invazia linuturilor vesele ale Italiei, nu acceptd
acest lucru decAt cel mult ca pe o revansd,, dar ar fi murit de o
mie de ori pentru apdrarea cdminului lor; igi iubeau vechile
castele Ei legende ale Rinului; citesc cu rdbdare tratatele cele mai
intunecate ale filozofiei lor Ei vdd in umbrele cerului lor si in
fumul pipei lor mii de lucruri indicibile care ii initiazi in
minunile lumii de apoi"
Inainte de a se vorbi in America gi in Franla despre oameni
medium Ei despre evociri, existau in prusia iluminali qi vizionari
care lineau conferinte reglate cu mortii. Un mare senior
construise la Berlin o casd destinatd evocdrilor. Regele Frederic
Guillaume era foarte curios sd afle lucruri desprJtoate aceste
mistere qi se inchidea adesea in aceast[ casd cu un adept numit
Steinert; impresiile pe care le primea acolo produceiu in el
senzalii ati-tde puternice incdt cidea in leqin qi nu-gi mai revenea
decAt dupd ce i se dldeau c6teva picdturi dintr-un elixir magic
similar celui al lui Cagliostro. G6sim intr-o corespondenla
secretd despre perioada timpurie a domniei acestui prn1, citaiit
de cdtre marchizul de Luchet, in Pamflet impotriva ilumi'na1ilor,
o descriere a camerei obscure in care se fbceau evocdrile: era
pdtratd, despdrlitd in doud de un voal transparent in fala cdruia
era aqezata plita magicl sau altarul parfumurilor; in spatele
voalului era un piedestal pe care se arita spiritul. Eckartshausen,
I
I
i
.i
ii
&,
Cartea a VI-a 383
in cartea germand despre magie, descrie intreg aparatul acestei
fantasmagorii.
Este un sistem de maqini qi de procedee care ajuti
imaginalia sd iqi creeze fantomele pe care le doreqte qi pentru a-
i arunca pe cei care il consulti intr-un fel de somnambulism
treaz, asemdndtor excitSrii neryoase produse de opium sau de
haqiq. Cei care nu se vor mulEumi cu explicaliile oferite de cdtre
autorul tocmai citat nu vor vedea in aparilii decdt efectele unei
lanterne magice; este altceva desigur qi lantema magicd nu este
in aceastd poveste decAt un obiect util, dar absolut necesar pentru
producerea fenomenului. Nu era vorba despre reflectarea pe o
sticld in culorile chipurilor cunoscute cAndva; nu erau fbcute sd
vorbeasci imaginile pictate de o lantem6;i acestea nu veneau sd
raspunda intrebdri lor consti inlei.
Regele Prusiei, cdruia ii aparlinea casa, qtia cu exactitate
cum era utilatd qi nu era inqelat dejonglerie, dupi cum pretinde
autorul corespondenlei secrete.
Mijloacele naturale pregdteau qi nu indeplineau minunea; se
petreceau acolo intr-adevir lucruri care l-ar fi uimit gi pe cel mai
sceptic Ei l-ar fi tulburat Ei pe cel mai curajos. Schroepffer, de
altfel, nu folosea nici lanterna magicd, nici voalul, dar le didea
vizitatorilor s[ bea un punch preparat de el; imaginile pe care le
fhcea si apard erau precum cele ale mediumului american Home,
pejumdtate corporale, qi produceau o senzalie ciudatl celor care
incercau si le atingd. Era ceva analog unei comolii electrice care
face ca epiderma sd se infioare Ei nu simfeai nimic dacd, inainte
de a atinge viziunea, aveai grijd sd ili uzi m6inile. Schroepffer
era de bund credin{6, dupd cum este qi americanul Home; el
credea in realitateaspiritelor pe care le evoca Ei s-a sinucis atunci
cAnd a ajuns sd se indoiasc5.
Lavaler, care a alut Ei el o moarte violenti, se dedase in
totalitate evocdrii spiritelor (avea doud spirite la ordinele sale);
fbcea parte dintr-un cerc in care se intra in extaz cu ajutorul
armonicii, se crea atunci lanlul magnetic qi un fel de idiot servea
drept interpret al spiritului scriind la indemnul acestuia. Acest
spirit se dddea drept un cabalist eweu care murise inainte de
naqterea lui Iisus Hristos qi l-a frcut pe medium sd scrie lucruri
384 Lstoria magiei
demne de sorurambulul lui Cahagnetr, cum ar fi, de exemplu,
aceastd revela{ie asupra chinurilor vielii de apoi unde spiritul
asiguri c[ sufletul impdratuiui Frangois este condamnat pe
lumea cealaltd si afle numirul Ei starea exactd a tuturor cochi-
liilor de melci care au existat Ei existd in intreg universul. El a
dezvlluit de asemenea ci adevdratele nume ale celor trei magi nu
erall, asa cum spllnea tradifla legendarilor, Gaspar, Melchior qi
Baltazar, ci Vrasapharmion, Melchisedech qi Baleathrasaron; am
putea crede cI sunt nume scrise de modernele noastre plici ouija.
SpiritLrl a declarat, printre altele, cd el insqi era in peniter-r!5
pentru cd ridicase spada magicd impotriva tatdlui siu 5i c[ era
dispus si le ddruiascd prietenilor porlretul sdu"
La cererea sa a fost a$ezat in spatele unui ecran, din h6rtie,
culori pregdtite qi pensule;a putut fiv/azuId, atunci desendndu-se
pe ecran silueta unei mAini micule qi s-a auzit o atingere pe
hdrtie; cAnd zgornotul a incetat, toatd lumea a venit in goani qi a
fost gdsit un portret pictat grosolan, reprezentdnd un rabin bdtrAn
imbricat in negm cu o coleretd albd cdzdndu-i pe umeri qi o
tichie neagrd in vArful capului, costumalie pulin heteroclitd
pentru un personaj anterior lui Iisus Hristos; pictura, de altfel,
era pitatd qi incotectd gi semdna mult cu opera unui copil care
s-ar fi
amuzat IEcAnd o colorare cu ochii inchiqi.
Instrucliunile scrise de mdna mediumului sub impulsul lui
Gablidone sunt de o obscenitate care il aduce deasupra celor ale
tuluror mela fi zici eni lor germani.
,,- NLI trebuie, spune el, sd ddm numele majestalii cu
ugurinf5; rnajestatea vine de la rnag, pentru cd magii, fiind pontifi
gi regi, erau majest[file iniliale. A face un pdcat de moarte
,,inseamnd a-L jigni pe Dumnezeu in mdretia Sa, inseamnd a-L
rdni ca TatI amncfind moartea in izvoarele vielii. lzvorul Tatdiui
este lurnind ;i viald, izvorul Fiului este sAnge gi apd, lumina
Sfhntuiui Duh este foc ;i aur. Pdcdtuim impotriva Tatdlui prin
I Dl Cahagnet este autorul umrdtoarelor opere: Arcanele vielii -tiitoare,
1848-
1854, 3 vol.; Ltuttina ntor{ilor, 1851; Magie magneticd, a doua edilie, 1858;
Sanctuarul .spirittrulismuhLi, 1850; Reyelalii de dincolo de monndnt, 1856
etc. (n.a.)
Cartea a VI-a 385
minciund, impotriva Fiului prin urd gi impotriva Duhului Sffint
prin dezm5!, care este opera morlii gi a distrugerii."
Bunul Lavater i;i primea comunicdrile asemenea oracolelor
qi cdnd ii cerea spiritului cAteva ldmuriri noi:
,,Marele iniliator va veni, rdspundea Gablidone, se va na;te
odatd cu secolul viitor: atunci religia patriarhilor va fi cunoscutd
pe glob. El va explica lumii trigrama lui Agion, Helion,
Tetragrammaton qi Domnul, al cirui corp este inconjurat de un
triunghi va apirea pe a patra treaptd a altarului; unghiul suprem
va fi rogu gi deviza misterioas[ a triunghiului va fi: Venite ad
patres Osphal.
- Ce inseamni cuvAntul osphal? intreb[ unul dintre asis-
tenlii spiritului.
Mediumul a scris aceste trei cuvinte: Alphos, M. Aphon,
Eliphismatis, tErd a da alte explicalii; cAliva interpreli au
concluzionat cd magul promis secolului al XIX-lea se va numi
Maphon fiul lui Eliphisma; era o explicalie pufin riscantd.
Nimic nu este mai periculos decAt misticismul, pentru cd el
produce nebunia care dejoaci toate combinafiile inlelepciunii
umane. Nebunii bulverseazS mereu lumea Ei politicienii nu
prevld niciodati ce pot face capetele gi mdinile nesdbuililor.
Arhitectul templului Dianei din Efes, promilindu-gi o glorie
eternl, contase fErd Erostrat.
Girondinii nu prevdzuseri Muratul. Ce era necesar pentru a
schimba echilibrul lumii? spunea Pascal in legdturd cu
Cromwell: o sdmAnld de nisip formatd din intdmplare in mirun-
taiele unui om. Cdte lucruri mdrele se indeplinesc din motive
care nu reprezintd nimic! CAnd templul civilizaliei se prdbuqeqte
existd mereu un orb asemenea lui Samson care i-a scufurat
coloanele. Un mizerabil din drojdia poporului avea insomnii qi
se credea chemat si elibereze lumea de Anticrist. Acest om l-a
injunghiat pe Henri al IV-lea qi a adus la cunogtin{a Fran}ei
bulversate numele de Ravaillac. Taumaturgii germani il vdd in
Napoleon ca Apollyon al Apocalipsei gi se gdsegte un copil, un
t6ndr iluminat pe nume Stabs, pentru a ucide acest Atlas militar,
caLe, in acest moment, poarti pe umeri lumea smulsd din haosul
anarhiei; dar aceastl influenlI magneticd, pe care impdratul o
386 Istoria magiei
numea steaua sa, era mai puternicd atunci decAt miqcarea
fanaticd a cercurilor gennane: Stabs nu aindrdznit sd il loveasci.
Napoleon a vrut si il interogheze el insuqi ;i i-a admirat
hotdrdrea qi curajul; totu;i, cum era cunoscut pentru mdrefie, nu
a dorit sd il inmoaie pe noul Scevola crujAndu-l, il respecta
indeajuns pentru a-l lua in serios qi pentru a-l ldsa si fie executat
prin impuqcare.
Carl Sand, care l-a ucis pe Kotzebue, era de asemenea un
copil nefericit pierdut de misticism, rdtdcit de cdtre societ5lile
secrete in care se jura rdzbwarea pe pumnale. Kotzebue merita
poate palme; culitul lui Sand l-a reabilitat qi a fdcut din el un
martir: este firlmos, intr-adevdr, a ucide duqmanul gi victima
celor care se rizbund prin capcane qi prin asasinat!
Societafile secrete din Germania aveau ceremonii qi ritua-
luri care se raportau mai mult sau mai pulin la cele ale magiei
antice; in societatea mopgilor, de exemplu, celebrarea misterelor
sabatului qi a recepliei secrete a templierilor erau reinnoite cu
forme indulcite gi aproape pl6cute. Japul baphometic era
inlocuit de un cAine, era Hermanubis in locul lui Pau; qtiinla in
locul naturii, substitulie echivalenti din moment ce cunoaEtem
natura doar prin qtiinli. Cele doud sexe erau admise la mopqi la
fel ca la sabat; recep{ia era insolitd de ldtrdturi qi de grimase qi,
ca la templieri, se propunea celui primit sd sdrute pe crucea sa
posteriorul diavolului, cel al marelui maestru sau cel al mop-
sului; mopsul era, dupd cum am spus, o imagine micd din carton
acoperitd de mitase, reprezentAnd un cdine, numit mops in
germani. Inainte de a fi primit, trebuie intr-adevdr sd siruli
posteriorul mopsului, aqa cum era sdrutat posteriorul lapului
Mendes in inilierile sabatului. Mopqii nu se angajau unii altora
prin juriminte, iqi dideau doar cuvAntul de onoare, ceea ce este
jurdmAntul cel mai sacru al oamenilor cinstili; reuniunile lor se
petreceau precum cele ale sabatului, prin dansuri Ei festine; doar
doamnele rim6neau imbrdcate, nu sp6nzurau pisici vii de
centurile 1or qi nu mdncau copii mici; era un sabat civilizat.
Sabatul a avut in Germania marele sdu poet qi magia a arrt
marea sa epopee: aceastd epopee, este drama gigantescd a lui
Faust, acest Babel frnalizat al geniului uman.
Cartea a VI-a 381
Goethe era iniliat in toate misterele magiei filozofice,
practicase chiar in tinere{e magia ceremoniald qi rezultatul
acestor tentative indriznele fusese pentru el, in primul rdnd, un
dezgust profund al viefii qi o poftd nebund de a muri.
$i-a implinit intr-adevdr suicidul dar nu intr-o fapt6, ci intr-o
carle: a scris romanul lMerther, aceastd operd fatald care predicd
moartea qi care a dat naqtere atAtor prozelili; apoi, victorios in
cele din urmd in fafa descurajdrii Ei a dezgustului, ajuns pe
teritoriul senin al adevSrului qi al pdcii, a scris Faust.
Faust este comentariul magic al uneia dintre cele mai
frumoase pagini ale Evangheliei, parabola fiului risipitor. Este
inilierea in picat de cdtre qtiinla nesupusd in durere de cdtre
pdcat; in mAntuire Ei in Etiinla armonioasd prin durere. Geniul
uman, reprezenlat de Faust, qi-l ia drept valet pc spiritul rdului,
care aspird sd ii devind stipdn, epuizeazd repede toatl bucuria pe
care imaginalia o oferd iubirilor nelegitime, traverseazd orgiile
nebuniei, apoi, atrage prin qarmul fiumuselii suverane, se dez-
vdluie din profunzimile descdntecelor sale pentru a urca pe in51-
limile abstracliunii gi ale idealului nemuritor, acolo, Mefistofel
nu mai este liber, veselul implacabil devine trist, Voltaire ii face
loc lui Chateaubriand: pe mdsurd ce se face lumind, ingerul
tenebrelor se chircegte asupra lui insuqi ;i se tulbur6, ingerii il
inldnfuiesc, el ii admird in ciuda lui, iubeqte, plAnge, este invins.
In partea a gaptea a dramei l-am vdni pe Faust despdrlit
violent de Margareta qi voci din cer au strigat: ,,A fost salvatS in
timp ce o duceam la supliciu"; dar Faust poate fi pierdut din
moment ce este inci iubit de Margareta, inima sa nu este deja
logoditd cu cerul! Marea operd a ispdqirii prin solidaritate este
implinitd. Victima ar fi weodatd consolati de torlurile sale dacd
nu l-ar converti pe cdldu? Iertarea nu este rdzbunarea copiilor din
ceruri? Iubirea care ajunsese prima in cer atrage dupi sine qtiinla
prin simpatie; creqtinismul se dezviluie in sinteza sa admirabild.
Noua Evd a spdlat cu sAngele lui Abel pata de pe fruntea lui Cain
qi plAnge de bucurie peste cei doi copii care stau imbrifiqa{i.
Infernul, inutil de acum inainte, se inchide din cauza creg-
terii cerului. Problema rdului qi-a primit ultima solulie qi binele,
i singurul necesar qi triumfEtor, va domni pentru totdeauna.
I
t
388 Istoria magiei

Aqa este visul frumos al celui mai mare dintre poe{i, dar, din
nefericire, aici filozoful uitd toate legile echilibrului, vrea si
absoarbi lumina intr-o splendoare f6rd umbri qi miqcarea intr-
CapitoluMl
un repaos absolut care ar insemna incetarea vielii. At6ta vreme
cdt va exista o lumini vizibild,va exista o umbi6 proporlionald
Ei
IMPERIUL $I RESTAURATIA
acestei lumini. Repausul nu va insemna weodatd fericire dacd
nu este echilibrat printr-o migcare analoagd gi opusd; at6ta vreme Partea minunatd a domniei lui Napoleon. Predicliile care l-an
cdt va exista o binecuvdntare liberd, blasfemia va fi posibili; anunlat. Profefiile lui Liher mirabilis, ale lui Nostladamus gi
atdta weme cdt va exista un cer, va exista qi un infern. Eite legea Olivarius. Rolul jucat de domniqoara Lenomrand. Sflnta a1ian15 ;i
imuabild a naturii, este voinla eterni a dreptdlii .u." .1.t. impdratul Alexandru. Doamna Bouche qi doamna de Knrdener'
Dumnezeu. Viziunile lui Mafiin (din Gallardon).

Napoleon umplea lumea de minuni Ei era el ?nsuEi cea mai

mare minune a lumii; solia sa, impdrdteasa Josephine, curioasi
;i creduld ca o creold, trecea de la un farmec la altul' Aceasti
glorie ii fusese prezisS, suntem asigurali de acest lucru, de o
batrana boemiand ;i oamenii de la lard mai cred 9i acum cd
Josephine era geniul cel bun al impdralului; era intr-adevdr o
consilierd blandd Ei modestS, care i-ar fi indepirlat rnulte piedici
daci ar fi fost ascultatd mereu, dar soarta, sau mai degrabi
Providen{a, il impingea inainte qi ceea ce urlna si se intdmple
stdtea scris.
intr-o prof'elie atribuitd Sfdntului Cezar, dar sernnatb de
Jean de Vaiiguerro, ;i care se afl[ itt Libe.r mirahilis, crilegere de
in 1524, ptttem citi aceste cuvinte uimitoare:
-prediclii tipdritd vor
,,Biseiicile fi rnurddrite Ei prof-anate, cultul public va
inceta...
Vulturul va zbura prin lume qi va supune mai multe
na{iuni...
Prinful cel mai mare 9i cel mai august stlveran din tot
Occideniul va fi pus pe fugd dupd o infrdngere supranaturald"'
Nobilul prin! va fi dus in captivitate de citre du;manii sdi qi
se va supdra gAndindu-se la cei care erau ataqaJi de e1...
inainte tu pu.eu sd se restabileasci in Fran{a, aceleagi
evenimente vor reincepe qi se vor produce de mai multe ori"'
Vulturul va fi incoronat cu trci diademe Ei va reintra
victorios in tdrdmul sau de unde nu va mai ieqi decAt pentm a se
ridica la cer..."
 390 Istoria magiei
- Nostradamus, dup6 ce a prezis profanarea bisericilor si uci_
derea,preofilor, a anunlat ci un implrat se va naqte in
apro;;;
Italiei, cd suveranitatea sa va n ptatlta cu s6nge d" Fr;"t;;;
;;
ai sdi il vortrida qi il vor ucuzade sdngele vdrsat.
Un impdrat se va naqte l6ng5 ltalia,
La mare prel imperiul il va cumpdra:
Dar va trebui s6 vadd cu cine se-va alia,
Mai pufin prin! dec6t criminal cine_l va considera.
Din simplu soldat va ajunge imp6rat,
$i o robd lungd ia locul ceiei ,.urt";.
Curajos cu alrna, cu Biserica certat,
Va strAnge preo{ii ca apa-ntr-un burete.
Asta inseamnd cd in momentele celor mai mari calamititi
--'-------'-i-
lisericii, el ii va copleqi pe preoli cu bunuri.
ale
lntr-o Culegere de profeyiz, publicatd in 1g20, din care avem
un exemplar, gdsim,
9"p1. o
prediclie care il privegte pe
Napoleon I, aceasti frazd: ,,$inepotul vafaceceea ce
unchiul nu
a putut face."
- Celebra domni;oard Lenormand avea in biblioteca sa un
v_olum cartonat, cu un pergament, care contine
a Tratatul lui
Olivarius a.suyra pra.feyiilor, urmatde zece pagini manuscrise
in
:ut.
d:"Ijr.lui Napoleon gi declinul siu erau anuntate in mod
formal' Ghicitoarea a comunicat aceasti carle impirdtesei
Josephine.
Din moment ce am amintit de domniqoara Lenormand,
trebuie-si spunem cdteva cuvinte despre aceastd femeie
unicd:
era o domniqoari mare, foarte wdtdt, emfaticd in Atc"rs,rriie
sale, obscurd in stil, dar somnamburi treazd. gi de o
ruciditate
deosebitd; ea a fost sub primul imperiu qi sub restaurare
ghicitoarea la modi. Nimic mai fastidios decdt lectura
op.r.ioi
sale, dar cd4ile se bucurau de cel mai mare succes.
, ^Cartom_an1ia regdsitd in Franla de Eteilla nu este altceva
decat consultarea sortii cu ajutorul semnelor convenite dinainte;
aceste sernne combinate cu numere inspird oracole mediumului
Cartea a VI-a 391
care se magnerizeazd privindu-le. Aceste semne sunt extrase la
intAmplare dupi ce au fost amestecate incet, sunt aqezate pe
numere cabalistice Ei rdspund mereu gdndirii celui care le
interogheazi cu seriozitate Ei de bund credin!6, pentru cd ducem
in noi o lume intreagd de presentimente care nu au nevoie decAt
de un pretext pentru a ni se ardta.
Naturile impresionabile qi senzitive primesc de la noi gocul
magnetic care le comunicd amprenta stdrii noastre nervoase.
Mediumul poate atunci si citeascl temerile qi speranlele noastre
in undele apei, in configuralia norilor, in punctele aruncate la
intAmplare pe pdmdnt, in desenele lisate de za) pe o farfurie, in
qansele unuijoc de carli sau ale unui tarot. Tarotul, cu precddere,
aceastd carte cabalistici qi savantd, ale cdrei combinalii sunt o
revelalie a armoniilor preexistente intte semne, litere 9i numere,
tarotul are o folosire cu adevirat extraordinard. Dar nuputem sd
ne smulgem in acest fel din noi inqine secretele comunic[rii
intime cu lumina universald, fird afi pedepsili.
Consultarea cd4ilor qi a tarotului este o evocare veritabild
care nu se poate face frrd pericol qi ffir6 crim6. in evociri, ne
oblig[m corpul astral sd ni se arate, in divinafie il constrAngem
sd ne vorbeasci; oferim astfel un trup himerelor noastre qi facem
o realitate penhu acest viitor care va fi realmente al nostru cAnd
il vom fi evocat prin Verb qi il vom fi adoptat prin credin{d- A
contracta obiceiul divinaliei qi al consultdrilor magnetice in-
seamnd a face un pact cu vertijul: ori, am stabilit deja cd vertijul
este infernul.
Domnigoara Lenormand era nebund de infatuare in ceea ce
privea afta sa gi pe ea insiqi; lumea nu se invArtealard ea Ei se
considera necesard pentru echilibrul european. Cu ocazia con-
gresului de la Aix- la-Chapelle, ghicitoarea a plecat urmati de
tot mobilierul siu gi a fdcut afaceri in toate vdmile gi a tulburat
toate autoritAlile in aqa fel incAt le obliga, intr-un fel, si se ocupe
de ea! La rAndul sdu, ea gi-a publicat impresiile qi ;i-a pus ca
antel al cirlii sale o vinietd in care se reprezinti inconjuratd de
toate forlele care o consult[ gi care tremurd in fala ei.
Marile evenimente care tocmai se infdptuiau in lume au
intors sufletele in acea epoci spre misticism; o reaclie religioas[
 392 Istoria ma.giei
Cartea a VI-a 393
incepuse qi arnintirile care all fonnat sfdnta alianld trdiau
de a aldtura cmcii sceptrere lor unite in mdnunchi. i*pa."i.i
nevoia dusmanii impdratului, avea misiunea secretd ca in cazul in care
Alexandru, in special, credea cd venise wemea pentru ca crima nu teugea sd o piardi pe doamna Krudener. in orice caz,
Rusie sd converteascd lumea la ortodoxia universald.
sfhnta biata profetS a fost pierdutd. impdratul, ruqinat cd a fost picilit,
a dat-b afari frri a o asculta qi ea a trebuit sd se considere fericitd
secla salvatorilor rui Ludovic ar wll-rea, sectd intrigantd
qi foarte activS, a incercat sd profite de aceasti dispozilie
pentru cd a scdpat atAt de ieftin.
a fonda un nou sacerdot qi a reuqit sd introdircd
#;;; Mica biserici a lui Ludovic al XV[-lea nu s-a dat bituti de
imp.dratul Rusiei pe un'l dintre iluminalii sdi. a."urta
;.'lafi; dizgralia domneai Bouche ;i a v6zut in cea a doamnei de
noie Krudener o adeviratd pedeapsi divin6, gi-a continuat profe{iile
Catherine Th6ot, pe care sectantii o numeau sora Salom6,
Ei a fEcut minuni cAnd a fost nevoie.
se
numea doanrna Bouche; a petrecut optsprezece luni la
curtea Sub domnia lui Ludovic al XV[Ilea, au evidenliat un ldran
impiratului; dar Alexandru avea mai'multa imaginalie bffi;
decdt entuziasm adevdral, se co'rpldcea in rniiun[1iil; ;;;: din Beauce, pe nume Martin, care suslinea cd a v6zut un inger.
pective qi pretindea cd il amuzb,. Confidenfii s6i mistici Acest inger, cdruia ii descriau costumul qi figura, pdrea un lacheu
prezen.tat o noud profetd care l_a iicut sd o uite pe
i_au dintr-o casi bun6: avea o redingotd foarte lungi qi foarte str6nsd
sora Salom6; pe talie, de o culoare gSlbuie sau blondi, era palid qi slab qi pufta
era fairnoasa doamnr de Kr'dener, aceastd cbcheti arnabiri
pe cap o pdldlie, probabil impodobiti cu galoane qi ldcuit6'
pllna de virtuli care nu a fbst valerie. ,Ambi1ia sa era s6
n. -
Ceea ce e ciudat gi ceea ce dovedeqte odatb in plus c6te
siderati eroina cdr{ii sale si, cum una dintre prietenete "on- sJe resurse au persistenla qi curajul este cd acest om a fost luat in
_presa sA ii nurneascl eroi, l-a desemnat pe un om
intime o
serios qi a reugit si ii fie prezentat regelui' Suntem asigurali ci
eminent din acea vreme.
l-a uimit prin revelafii din viala sa intim6, revelalii care nu au
- ,, Dar atunci, spuse prietena, deznoddmAntul cdrtii
dumneavoastrd nu este conform adevdrului anecdotei, p;"ftr-;; nimic imposibil, nici micar extraordinar, acum c6nd fenomenele
acest domn nu a murit.
magtetismului sunt constatate Ei cunoscute mai bine.
* Oh! Draga mea, strigd doamna de Krudener, De altfel, Ludovic al XVIII-lea era destul de sceptic pentru
vI asigur cd a ficredul. indoiala in prezenla fiinfei qi a armoniilor sale'
nu se simte deloc mai bine...
scepticismul in fala matematicilor eteme qi a legilor imuabile ale
Acest rdspuns a fEcut avere. Doamna de Krudener a exersat
asupra spiritului pulin sldbit al lui Alexandru a influentat-o vielii care fac divinitateaprezentd qi vizibild peste tot nu sunt cea
destul de mare pentru a-i alarma pe consilierii sii; el se inchidea mai idioatd dintre superstiliile Ei cea mai de neiertat, fiind cea
adesea cu ea pentru a se ruga, daiea s-a pierdut din
mai periculoasd dintre toate credulitilile?
exces de zel.
Intr-o zi, cAnd impdratul o plrdsea, .a ,_u aruncat in fata lui
gi l-a implorat sd nu iasd. Dumnezeu imi aratd,,
a,pu, .u, .a
paqte un pericol mare: vd este amenintatd viala;
un asasin este"a
ascuns in palat, imparatul s- a alarmat, a sunat,'s_a inconjurat
cu
gdrzi, s-au fbcut perchezilii qi a fost gdsit un biet diavor
inarmat
cu un pumnal. Acest om, fiind interogat, s_a tulburat si a
mdrturisit cd a fost angajat de doamna Krudener. Era adeviraf
iar aceast[ doarnnr jucase in aceast[ afacere rolur lui rutua" p"
l6ngd doamna de Pompadour? Era fals, iar- acest om, apostat
de
 CARTEA A VII-A

Magia in secolul al XtrX-lea

l,T)zain

Fig. 17. Planul general al doctrinei cabalistice

 Capitolul I

MAGNE"TIZATORII lvII$TrC{ $i
MATERIAT,I$ {Tl

O evocare in biserica Notre-Darne. Fiallii pr"olc1i" talqii zci

Negarea dogmei t-undamentale a reiigiei catotrice, atAt de

poetic f6nrulatd in poemul l.-'i Faust. iqi aclusese rortdele in lume .
Morala privatd de pedeapsa eternl devenea indoiel'icd pi
qovditoare.
Un mistic materialist a ristumat sistemul lui Swedenborg
pentru a crea pe p[mdnt paradisul atracliilor proporfionale
bestinelor. prin atriclii, Fourier in{elegea pasiunile senzuale,
cdrora le promitea o expansiune integrald qi absoluti'
Dumnezeu, care este raliunea supremd, a marcat cu un
sigiliu extraordinar aceste cioctrine dezaprobale: discipolii lui
FJurier au inceput prin absurditate Ei au terminat prin nebunie.
Ei au crezut in schimbarea viitoare a oceanuilui itttr-utr vast
bol de limonacld, in creafia viit0are a autiie ilor 9i a artti5erpilor,
in corespondenfa epistolara a planeleltlr une lc cu alteie '
Nu^vorbim despre faimoasa coadd cle treizcci rii doui de
picioare cu care doreau, se spullcr. sir gfatitrrcc spccia utnzind'
pentru cd ei inqiqi au avut geuerozilatea tle a retlLtntii la aceasti
coadd qi sd considere Venirea sa la putet'e, posibil" unrlAnd
ntaestrul, ca fiind Pur iPoteticl.
La astfel de absurditifi trebuia sd conducl negarea echili-
brului qi in strdfundul tuturor acestor nebunii existd mai multd
logici decdt credem.
Aceeagi raliune cle care are nevoie durerea in tunattitate f'ace
ca amireala s[ fie indispensabild apelor mdrii; presr"rpune{i c6
expansiunea instinctelor este buni gi nu veli putea admite exis-
tenla animalelor salbatice; dafi-i omului pentnt orice moralitate
aptitudinea de a-qi satisface poftele si va avea mereu ceva de
invidiat la urangutani sau li alte maimule. A nega infernul
398 Istoria magiei
inseamni a nega cerul, din moment ce, urmAnd cea mai inaltd
interpretare a dogmei unice a lui Hermes, infernul este raliunea
care echilibreazd cerul, pentru ci armonia rezultd din analogia
contrariilor. Quod sttperius, sicut quod inferius, superioritatea
existd in rapoft cu inferioritatea; profunzimea este cea care
determin[ indllimea qi dacd veli astupa viile veJi face sd dispari
munfii; de asemenea,, dacd veli qterge umbrele, veli nimici
lumina care nu este vizibild decdt prin contrastul treptat de
umbri gi de lumind qi veli produce intunericul universal printr-o
orbire imensi; culorile nu existd in lumind decAt prin prezenla
umbrei, este tripla alianli azilei qi a noplii, este imaginea lumi-
noasd a dogmei, este lumina {Ecutd umbri, aqa cum Salvatorul
este Verbul ldcut om qi toate acestea sebazeazd, pe aceeasi lege,
Legea primard a Creatiei, Legea unicd qi absoluti a Naturii, cea
a distincliei qi a ponderaliei armonioase a fo4elor contrarii in
echilibrul universal.
Nu dogma infernului, ci interpretirile temerare ale acestei
dogme sunt cele care au revoltat corytiinla public6. Aceste vise
primitive ale Er,ului Mediu, aceste suplicii ingrozitoare gi
obscene, sculptate pe portalurile bisericilor, aceasti infamd
cbldare in care fierb trupuri umane ce triiesc pentru totdeauna
pentru a suferi si in fumul cdreia se bucurd cei aleqi, toate acestea
sunt absurde Ei nelegiuite, dar toate acestea nu apar-lin dogmei
sacre a Bisericii.
Cruzimea atribuiti lui Dumnezeu este blasfemia cea mai
inspdimintdtoare si de aceea rdul este frri remediu pentru
totdeauna, cAnd voinla omului refuzd bundtatea divind.
Dumnezeu nu ii pedepseqte mai mult pe damna{ii la torlurile
reprobdrii, dupd cum mr d5ruieqte moartea celor care se sinucid.
,,- Munceste pentru a avea qi vei fi fericit, ii spune omului
la Judecnta suprema.
- Vreau si am Ei sd md bucur fbrd a munci!
- Atunci vei fura qi vei suferi.
- ME voi revolta!
- Atunci te vei rini qi vei suferi Ei mai mult.
- M5 voi revolta din nou!
- Atunci vei suferi pe vecie."
Cartea a VII-a 399
Aceasta este hotirArea raliunii absolnte gi a dreptdlii
suverane; ce ii poate rispunde orgoliul nebuniei umane?
Religia nu are duqmani tnai mari decAt misticismul seme!
cure consid"ri febra sa ca fiind revelafie divind. Nu teologii au
creat imperiul diavolului, ci falqii pio;i Ei vrajitorii.
A ciede intr-o viziune a creierului nostru mai degrabd decdt
in autoritatea raliunii qi a pietdlii publice, aEa incepe orice erezie
in religie, orice nebunie in ordinea filozofiei umane; un nebun
nu ar fi niciodatd nebun dacd ar crede in raliunea altora.
Viziunile nu lipsesc vreodatd pietd{ii revoltate a$a cum
himerele nu ii lipsesc ra{iunii care se excomunici gi care se
rdtlceqte.
Din acest punct de vedere, magnetismul iEi are cu siguranlI
pericolele sale, cdci starea de crizd o pot aduce in egalS misuri
halucinaliile Ei intuiliile lucide.
Vom consacra in aceastd carte un capitol special
magnetizatorilor qi ii vom avettiza,in numele Etiinlei, in legdturd
cu pericolele la care se expun.
Consultdrile sorlii, experienlele magnetice Ei evocdrile
aparlin uneia gi aceleiagi ordini a fenornenelor. Or, existd
fenomene de care nu am qti sd abuzdni fbri a fi pealepsili' existd
raliune qi viald.
Acum treizeci sau patruzeci de ani, un vicar din corul bisericii
Notre-Dame,bdrbat pios Ei foarte stirnat se inamorase de mag-
netism qi ficea experienle frecvente, dedica mai mult timp decdt
necesar lecturii misticilor qi, mai ales, lui Swedenborg; capul sdu
obosind curAnd, a fost chinuit de insomnii; se ridicd atunci pentru
a studia sau, cAnd nici studiul nu a mai reuqit sd calmeze agitaliile
creierului sdu, a luat cheia de la bisericd 9i a intrat acolo prin uqa
roqie, a intrat in spaliul luminat doar de o lampd slabd din altarul
principal, a ajuns in strana sa qi a rdmas acolo pAnS dimineala,
addncit in rugaciuni gi in meditalii profunde.
intr-o noapte, subiectul meditaliei era pedeapsa etem6: se
gdndea la doctrina atdt de ameninldtoare a numdntlui mic de
aleqi gi nu gtia cum sb impace aceastd excludere din numirul cel
*ui mat" prin bunitatea lui Dumnezeu care vrea ca toli oamenii
sI fie salvafi, spune Sffinta ScripturS, qi sd ajungd la cunoagterea
400 lstariu ttld.s.i(i
adevdmlui; se gendea la acest supliciu al focr-rlui pe care cel mai
crud tiran de pe p.inrffnt nu dorea sd il aplice, dac[ putea, timp
de o zi doar, celui mai de tentut duqman, qi indoiala intra din
toate pd(ile in inima sa; apoi a inceput sd se gdndeascd la
explicaliile conciliante ale teologiei.
Biserica nu a definit focul infernului, el este etern, urmdnd
Evanghelia, dar nu este scris niciieri cd oamenii cei mai
numero;i trebuie si il suporte pentru eternitate. Mulf dintre
damnafi vor putea sd nu aibi de suporlat decdt damnarea veqnicd,
adicd privarea de Dumnezeu; in sfArqit, Biserica interzice presu-
punerea darnnirii cuiva. Pdg6nii au putut fi salva{i prin botezul
voluntar, pScdtoqii, printr-o contribulie subita Ei perfect6;
trebuie, in cele din unnd, s[ sperim pentru tofi, cu exceplia unuia
singur, ccl despre care Salvator-ul a spus cd ar fr fost mai bine
pentru acel on'i cliicd nu s-ar fi nlscut.
Vicarul s-a oprit la acest din urmd gAnd qi a meditat ci un
singur om ducea astfel irr rnod oficial greutatea reprobdrii de
secole; ci
lLrda fscarioteanui. cdci despre el este vorba in pasajul
din Scripturd, dupi ce s-a clit de uneltirea sa pdni la moarte, a
devenit 1apul ispdEitor al umanitSfii, Atlas al infernului,
Prr:meteu al condamnirii, el pe care Salvatorul l-a numit prieten
inainte de a muri!
Ochii sdi s-au umplut atunci de lacrimi, i s-a p5rut cd
mAntuirea era fhrd efect dacd nu-l salva pe luda; doar pentru el,
repeta acesta in exaltarea lui:
,,-- A$ .fi v-rut sd mor a doua oard, dacd a; fifost Salvatorul!
- Dar, Iisus Hristos nu este oare de o mie de ori mai bun
decAt mine? Ce face Etr acum in cer, in timp ce eu il plAng pe
nefericitul siu apostol pe pdmdnt?,..
-- Cleea ce f-ace, a *ddugut preohtl, cu din ce fn ce mai multd
exaltare , estc rle a r-n5 plinge ;i a md consola; simt asta, ii spune
inimii rnele ci par:ia Evangheliei ests salvat gi ci va fi, prin
iungul blestern ce a.pas6 incd pe mernoria sa, M6ntuitorul tuturor
oanrenilor, pzlria...
-- Dar clirct-l c a;a" i:sfe o noul Evanghelie care trebuie
anun{irtdlumii. cea a milei fbrdi sffirqit, universale, in numele
Cartea a VII-a 401
reinviatului luda... Dar md rdt[cesc, sunt un eretic, un nele-
giuit!....Totugi nu, din moment ce sunt de bund credinli!..."
Apoi, impreunAndu-qi mAinile cu fervoare:
,,- Dumnezeul meu, a spus vicarul, db-mi ceea ce nu ai
refuzat altddatd credinlei, ceea ce nu ii refuzi nici acum, un
miracol pentru a md convinge, pentru a md liniqti, un miracol ca
asigurare pentru o noui minune..."
Entuziastul s-a ridicat atunci qi, in liniqtea nopfii, atAt de extra-
ordinard, la picioarele altarului, in imensitatea bisericii mute Ei
sumbre, el a fdcut cu voce tare, lentd qi solemn5, aceastd evocare:
,,* Tu, cel care eqti vorbit de riu de optsprezece secole gi pe
care eu il plAng, pentru cd pari a fi luat infernul doar pentru tine,
ca sd ne laqi cerul, nefericitule Iuda, dacd este adevdrat cd
sdngele Stipdnului tdu te-a purificat, dacd e;ti salvat, vino sd imi
dai mdinile pentru sacerdotul milei gi al iubirii!"
Dwpd ce a spus aceste cuvinte ;i, in timp ce ecowl trezit in
tresdrire le murmura tncd sub boltile inspdimdntdtoare, vicarul
s-a ridicat, a traversat corul ;i a tngenuncheat swb lampa de la
picioarele altarului.
,,- Atunci, a spus el (cdci lui ii datordm povestirea acestei
istorii), atunci am simlit in mod pozitiv qi real doui mAini, dou[
mAini calde qi vii, agezAndu-se pe capul meu, a;a cum fac cele
ale episcopului in ziua hirotonisirii, nu dormeam, nu eram
leqinat gi le simfeam; era o atingere real6 qi care a durat cdteva
minute. Dumnezeu mi-a implinit rugimintea, miracolul era
realizat, noi indatoriri imi erau impuse qi o via!5 noud incepea
pentru mine; incepdnd cu a doua zi, trebuie sd fiu un om nou..."
intr-adevir, a doua zi, nefericitul vicar era nebun. Visul unui
cer fbrd infem, visul lui Faust a mai fEcut qi alte victime in acest
secol nefericit de indoiali Ei de egoism care nu a reuqit si
realizeze decdt un infern fdri cer. Dumnezeu insugi devenea
inutil intr-un sistem in care totul era permis, in care totul era
bine. Oamenii care au ajuns si nu se mai teamd de Judecdtorul
Suprem au considerat ugor sd se dispenseze de Dumnezeul
oamenilor buni, mai pulin Dumnezeu, intr-adev[r, decdt oamenii
buni inqigi. Nebunii care se credeau invingitorii diavolului au
ajuns sd se considere zei.
402 Istoria magiei Cartea a VII-a 403

Secolul nostm este in primul rAnd cel al acestor mascarade amenin!5 Apocalipsa, a acestui monstru al Crealiei, care poartd
aqa-zis divine, pe care le-am cunoscut in toate ipostazele. Zeul, numele de MISTER gi care, de aceasti dat6, de teamd de a nu fi
naturd bund qi prea poetic6, care qi-ar fi dat qi cdmaqa pentru lovit mortal, nu Ei-a mai putut line in umbri conr,ulsiile hidoase
ii
sdraci qi care reabiiita pe ho!i, Ganneau care admira pe ii gi a venit, prin intetmediul ziarelor gi a tuturor celorlalte cdi care
Lacenaire qi care nu ar fi ucis o musci; zeul Cheneau,vdnzdtor anfteneazd publicul, sd iqi etaleze in plind zi fuia sa infernali qi
de nasturi in strada Croix-des-Petits-Champs, care era vizionar impostura sa extremd etc."
precum Swedenborg qi care iqi scria inspiraliile in stilul lui Este bine de qtiut ci acest biet Arson, care este acuzat aici
Jeannot, zeul Touneii, om bun, extraordinar, care divinizeazd de furie infernald qi de imposturi extrem6, il pl5tise deja pe
femeia qi vrea ca Adam sd fi fost creat din Eva; zeul August hierofant cu patruzeci sau cincizeci de mii de franci.
Comte, care p[stra umil din religia catoiicd cu excep{ia a doud Absolutul pe care Wronski il vindea atAt de scump l-am
lucruri, doud mistere: existenla lui Dumnezeu gi nernurire-a gisit dupi el qi l-am dat pentru nimic cititorilor nogtri, pentru cd
sufletului, zeul Wronski, un adevdrat savant, care s-a bucurat de adevdrul este destinat lumii gi nimeni nu are dreptul si qiJ
gloria qi fericirea de a regisi primele teoreme ale cabalei gi care, insuqeasc[ ;i s[ faci din el meserie sau marfa. Acest act de
dupi ce a vAndut impirtdqania cu o sutd cincizeci de mii de justilie poate ispdgi greEeala unui om care a murit intr-o stare
franci unui imbecil bogat numit Arson, a declarat intr-una dintre asemindtoare mizeriei, dupi ce a muncit atdt de rnult, nu pentru
cele mai serioase c6(i ale sale, dupi spusele lui Arson, c5, qtiinld, ci pentru a se imbogSli prin intermediul Etiinlei qi pe care
deoarece a refuzat si il plSteascd integral, a devenit in mod real nu era, poate, demn nici si o inleleagd, nici si o posede.
bestia Apocalipsei.
Iati un pasaj curios pe care linem sd il citim pentru a nu fi
acuzati de nedreptale fald de un om ale cirui lucrdri ne-au fost
utile qi cdrora le-am fEcut elogiul in alte publica{ii anterioare.
Wronski, pentru a-l obliga pe Arson si pldteascd, a publicat
o bro;uri intitulatd DA sau NU, adicd, ali cumpdrat, da sau nu,
pentru o sutd cincizeci de mii de franci, descoperirea absolutului
frcutd de mine?
Ori, iatd in ce termeni, in cartea sa intitulatd Reforma
filozofieit, Wronski aminteqte universului intreg, care nu se mai
preocupd deloc de acest lucru, de publicarea acestei broEuri; vom
gdsi cu aceeaqi ocazie in acest pasaj un eqantion curios al stilului
acestui negociator in absolut.
,,Aceastd chestiune a descoperirii absolutului, care pare sd
ii revolte pe oameni atdt de mult, a fost deja constatatd intr-un
scandal, cel al faimosului Dl SAU NU, atdt de hotdrdtor prin
triumful risunitor al adevirului care a fost rezultatul, cdt este de
remarcabil prin aparilia brusci a fiin{ei simbolice cu care

1
Wronski, Riforme de la philosophie [ReformafilozofieiJ,p.512. (n.a.)

Capitolul II
HALUCINATII
f]in nor-r secta salvatorilor lui Ludovic al XVII-lea. Halucinalii
unice ale unui muncitor cartonar pe nume Eugdne Vintras. Profelille
qi pretinsele sale miracole. Acuzafiile care i-au fost aduse de cdtle
sectanlii dizidenli. Moravurile falEilor gnostici. Hatrucina(iile
contagioase.
Gdsim mereu la baza fanatismului tuturor sectelor un
principiu al ambiliei sau al licomiei; Iisus Hristos insuqi ii mus-
tra adesea cu severitate pe discipolii sdi care nu il insoleau in
zilele postului gi exilului in patria sa, doar pelltru speranla unei
impbrSlii in care vor avea primele locuri. Cu cdt speranlele sunt
mai nebuneqti cu atAt ele seduc mai mult anurnite minfi; atunci
plStim cu bani qi cu fiinla noastri pentru fericirea de a spera.
in acest fel, zeul Wronski a ruinat imbecili promilAndu-le
absolutul; astfel, zeul Auguste Comte iEi frcea ;ase mii de liwe
de rentd pe cheltuiala adoratorilor sdi, cirora le distribuise de la
inceput dennit5li extraordinare, realizabile in momentul in care
doctrina sa ar fi cucerit lumea; a$a au scos unii magnetizatori
bani de la mul1i idioli promi!6ndu-le comori pe care spiritele le
stricd mereu.
C61iva sectanli cred realmente in ceea ce promit qi aceia sunt
cei rnai neobosili ;i cei mai indrizneli in intrigile lor: banii,
miracolele, profeliile, nimic nu le lipseqte, pentru cd au aceasti
formi de voin!6 qi de acliune care face cu adevirat minuni, sunt
magicieni fdrd sd Etie.
Secta salvatorilor lui Ludovic al XVII-lea aparline din acest
punct de vedere istoriei magiei. Nebunia acestor oameni este
contagioasi, pe punctul de a-i cAqtiga de partea credinlei lor
chiar qi pe cei care vin s6-i gdseasci pentru a lupta impotriva lor;
ei igi procurd piesele cele mai importante qi pe cele mai greu de
gesit, ii atrag de partea lor pe unicii martori, evocl amintiri
pierdute, comandd armatei visurilor, fac sd li se arate ingeri lui
Cartea u VII-a 4AS
Martin, s6nge lui Rose Tamisier, un inger in zdren{e lui Eugdne
Vintras. Aceastd ultimd poveste este curioasd din pricina
urm[rilor fenomenale qi vrem sd o relatdm.
in 1839, salvatorii lui Ludovic aI XVII-lea, care umpluseri
almanahurile de profelii pentru anul 1840, contAnd pe faptul c6,
dacb toatd lumea aqtepta o revolnlie, aceastd revolulie nu va
intArzia si se intimple, salvatorii lui Ludovic trl XVii-lea' care
nu-l rnai aveau pe profetul lor Martin. au fEcu{ rost do un altul;
c61iva dintre agenfii lor cei mai zeloqi erau'in 1{onnandia, lar6 a
cdrui duce sustinea cd este Ludovic al XVII-lea; Ei-au antncat
ochii asupra unui muncitor harnic, cll un caracter exaltat qi cu o
rninte slahl Ei aceasta a fbst stratcgia pe care qi-au stabilit-o: au
presupus o scrisoare adresata pr in{ultti, ilciicd pretinsului
Ludovic al XVlIlea, au umplut aceasti scrisoare de prolnisiuni
emfatice despre impdrdlia viitoare, alirturi de exprcsii mistice
capabile sd impresioneze o minte stabl si au fEcut in aqa t-el incAt
scrisoarea sd ajungi in mAinile muucitorultli care se numea
Eugene Vintras,in circumstan{ele pe care le-a povestit chiar el:
,,6 august 1839
in jurul orei noud, pe cdnd eram ocupat cu scrisul..., cineva
bate la u$a camerei in care md aflarn; crezdnd ci este un
muncitor care avea treab[ cu mine. am rispuns destul de brusc:
Intrd! Am fost foarle surplins cdnd, in locul unui tnuncitor' am
v6zut un b[trdn zdren!6ros; l-am intrebat doar ce dore;te'
El rni-a rdspuns linigtit: Ntt vit sttpiirali, Pierre-Michel
(nume cu care nu mi se adreseazd nimeni: in toatd lara mi se
spune Eugdne qi, chiar ;i atunci c6nd semnez ceva, nu folosesc
vreodatl aceste doud Prenume).
Acest r[spuns al bitr0nului mi-a produs o anumitl senzalie;
senzalia s-a amplificat cdnd mi-a spus:
Sunt foarte obosit; peste tot unde md prezint sunt prit;it ctt
dispre! suu ca Si utnt a; Ji un ho!-
Aceste ultime cuvinte m-au speriat, deqi au fost spuse cu un
aer trist gi nefericit.
M-am ridicat qi am luat nu nigte monede, ci o hirtie de zece
bani, pe care i-am pus-o in rndn[ spundndu-i: Nu vd t:onsider'
aSa, om curajos.
106 [storia ma.giei
$i, spun6ndu-i acestea, i-am dat de inleles cd vreau sd il
conduc. Nu vd cer nimic. Mi-a intors spatele cu un aer neciiit.
Abia a pus piciorul pe ultima treaptd cd am inchis uqa qi am
incuiat-o. Pentru c[ nu l-am auzit cobordnd, am chemat un
muncitor qi i-am spus sd urce in camera mea. Acolo, sub pre-
textul unei afaceri, speram sd verific impreund cu el toate
locurile in care credeam ci s-ar putea ascunde bdtrAnul pe care
nu-l vdzusem ieqind. Muncitoml a urcat in camera mea, am ieqit
impreund cu el inchiz6nd uqa cu cheia qi am cercetat toate
ungherele. Nu am vazut nimic.
Urma sd intru in fabricd in momentul in care dintr-o dat[ am
auzit sun6nd o mesd. imi fbcea pldcere gAndindu-md ci, in ciuda
deranjului bdtrdnului, puteam totuEi si asist la mesd. Atunci am
alergat in camera mea pentru a lua o carte de rugiciuni. Am gdsit
in locul in care scriam o scrisoare adresatd doamnei de Generds,
la Londra. Aceasti scrisoare era semnatd qi scrisd de cdtre
domnul Paul de Montfleury, din Caen qi conlinea o respingere
de erezie gi o profesiune de credinld ortodoxi.
Aceastd scrisoare, deqi adresat[ doamnei de Generds, era
destinati pentru a dezvdlui ducelui Normandiei cele mai mari
adevSruri ale sfintei noastre religii catolice, apostolice qi
rornane. Pe scrisoare era pusd bancnota de zece bani pe care i-o
didusern bitr6nului."
intr-o alti scrisoare, Pierre-Michel mirturiseste cd imaginea
bdtr0nului nu ii era necunoscutS, dar cd vdzdndu-l apirdnd aga
bnrsc, i s-a fhcut foafte fric6, azdvordtuqa qi a baricadat-o cdnd
a ieqit, a ascultat indelung ca si il audi cobordnd.
Bdtrdnul cerqetor isi scosese fiird indoialS papucii pentru a
cobori 16ri zgomot, c[ci Vintras nu a auzit nimic; a alergat
atunci la fereastri qi nu i-a vdzut ieqind; probabil cd ieqise de
mult.
Iat6-l pe omul nostru bulversat, chemd un ajutor, cautd peste
tot qi gdseqte in sfhr;it scrisoarea pe care trebuia si o citeascd;
era in mod evident o scrisoare cdzutit din cer.
Iat5-l pe Vintras devotat lui Ludovic al XVII-lea, iati-l
vizionar pentru restul zilelor sale, cdci de atunci inainte imaginea
bdtrdnului cersetor nu l-a mai pdrdsit. Acest cersetor va deveni
Cartea s VII-a 401
Sfbntul Michel, pentru ci l-a numit Fiene-Michel, asociere de
idei anaioage celei din vise. l{alucina{ii sectei lui Ludovic al
XVII-lea ghiciseri, cu a doua vedere a maniacilor, momentul
exact cAnd trebuie lovit capul slab al lui Vintras pentru a face din
el intr-o singurd clipl un ilurninat Ei un profet.
Secta lui Ludovic al XVII-trea se colnpune rnai ales din
servitori ai regalitalii legitirniste; astt-el Vintras, devenit mediu-
mul lor. este reflexia fidela a tutru:or acestor irnaginafii pline de
amintiri cavaleregti qi de misticisrn imbatrinit" Feste tot, in
viziLurile noului prolet, existd crini scalda{i in sAnge, ingeri in
costume c1e cavaleri, sfin1i deghi'za!r in trubaduri. Apoi, apar
hostii tipite pe rnitase albasrrJ. Vintras ;rre sudori de sfi"nge Ei
sdngeie siu apare pe hostii pe care deseueazd iniili cu legende
cu scrisui Ei grafia lui Vintras; calicii goale par dintr-orlatd pline
cu vin, apoi, unde cade vinul, apar pete de sAnge. inilialii cred
cd aud o muzici extraordinard Ei ci respird parfumuri
necunoscute; preoli chemafi sd constate aceste minuni sunt
antrenali de curentul entuziasmului.
Un preot din dioceza Tours, un ecleziast bbtrAn Ei venerabil,
iqi pdrdseqte parohia Ei il urmeazi pe prof-et. L-am vizut pe acest
preot; ne-a povestit minunile lui Vintras cu convingere totali,
ne-a ardtat hostiile injectate de sAnge intr-un mod inexplicabil,
ne-a corlunicat procese verbale sefimate de mai rnult de
cincizeci de martori, toli oameni onorabili gi suspuqi, artiqti,
medici, oameni ai legii, un cavaler de Razac, o ducesi
d'Armaille.
Medicii auanalizat fluidul roqiatic care curgea din hostii qi
au recunoscut cd era sAnge uman; chiar qi duqmanii lui Vintras,
Ei avea niqte duEmani cruzi, nu au contestat miracolele gi s-au
mullumit sd le atribuie demonului.
,,Dar l-a!i concepe, ne spunea abatele Charvoz, acest preot
din Touraine despre care am vorbit, ali concepe qi demonul
falsific6nd s6ngele lui lisus Hristos pe hostiile cu adevirat
consacrate?"
Cici abatele Chawoz este cu adevirat preot qi aceste seffiie
se produc de asemenea pe hostiile pe care le consacrd. Totuqi
secta lui Vintras este anarhici si absurd6, Dumnezeu nu face
4AB {storitr ntagiei
a$adar miracole in favoarea sa. Rdmdne explicarea natural[ a
f-enomeneior gi, in cursul acestei opere, am vorbit destul despre
asta qi este inutil sd o dezvolt[m aici.
Vintras, pe care sectanlii sIi il considerd un nou Crist, qi-a
al'r.rt qi Iscariolii sdi: doi rnembri ai sectei, un anume Gozzoli gi
un numit Alexandre Geoffroi, au publicat impotriva lui
revelafiile cele rnai odioase. Dacd ar fi s5-i credem pe sectanlii
lui Tilly-sur-Se'nles (aqa se numea reziden{a lod se dedau
practicilor celor mai obscene; ei celebrau in capela lor parti-
cular6, pc care o numeau cena.clu, mese ;i sacrilegii la care alegii
asistau fiind cornplet nuzi; la un anumit moment, toli gesticulau,
izbucneau in lacrimi strigAnd: iubire! Iubire! $i se aruncau unii
in brafele altora; ni se va permite sd ornitem restul. Erau orgiile
vechilor gnostici, dar flri a se deranja sd stingd lumina.
Alexandre Genffroi ne asiguri cd Vintras l-a iniliat intr-un
fel de rugdciune care consta in actul monstruos al Onanului
exersat labaza altarului, dar aici denunldtorul este prea odios
pentru a fi crezut pe cuv6nt.
Abatele Charvoz, cdruia i-am vorbit despre aceste acuzalii
infame, ne-a spus ci tretruie si le atribuim urii a doi oameni
hlituili de asociatie pentru a fi comis ei ingi;i actele de care ii
gdseau vinovat pe Vintras.
Orice ar fl, dezordinile rnorale dau naqtere in rnod natural
dezordinilor fizice gi surescitdrile anormale ale sistemului
nerv'os procluc aproape lrerrrl dcregldri excentrice in moravlri;
deqi, clacl Vintras este nevinovat, ar fi putut qi poate sd devin[ $i
azi vinoruat.
Papa Grigore al XVI-lea, printr-o scrisoare papali, la B
noiembrie I843, a condamnat in mod for:mal secta lui Vintras.
Iati un specimen din stilul acestui ilurninat. de altfel om fhrd
educafie Ei ale c[rui scrieri ernfatice sunt pline de greqeli de
limba francezd.
,,Dormi1i, dormili, mnritori indolenfi: rdmdne]i, rimAneli
?nci in culcu;urile voastre moi; zAmbili viselor voastre de
sirbitoare gi de m[re1ii; ingerul alianlei a coborAl pe munlii
voqtri Ei-a scris numele pe caliciul florilor voastre; a atins cu
inelele care ii impodobesc picioarele fluviile care fac orgoliul
Cartea a VII-a 409
vostru qi speranla voastr6; stejarii din pidurile voastre au luat
strilucirea frun{ii sale pentru o nou[ aurorS; marea i-a salutat
privirea cu un salt voluptos! Elie l-a precedat! Apleca{i-vi pe
latura pdmAntului dar nu v[ speriali de acest zgomot atAt de activ
al mormintelor.
Dormili, dormili incS; l-am vdzut spre Orient; iqi scria
numele pe munli inaccesibili; striga cAnd trebuia sd iqi grdbeasci
barca qi am vdztt cum ii zdmbeau cei rnai bitrAni moqnegi.
Dormili, mai dormi{i; Elie, in Occident, aqazd o cruce la poarta
templului; el o sudeazd cu foc Ei cu lama unui pumnal."
Din nou templul, focul qi pumnalul! Ciudat lucn-r! Nebunii
se reflectd unii in alfii, toate fanatisrnele fac schimb de inspiralii
qi profetul lui Ludovic al XV[-lea devine aici ecoul strigitului
de rdzbunare al templierilor.
Este adevdrat ci Vintras nu se consideri responsabil pentru
scrierile sale; iatd cum vorbegte el despre sine:
,,Oh! Dacd spiritul meu ar fi intr-o oarecare misurd in
scrierile mele, care sunt condamnate, mi-aq inclina capul qi
teama mi-ar pdtrunde in suflet. Nu este opera mea; nu am pus
acolo participarea mea nici prin cdutare, nici prin dorinld.
Calmul este in mine; patul meu nu cunoagte insomnia; stdrile de
veghe nu mi-au obosit pleoapele; somnul meu este pur ca ;i cum
l-ar fi creat Dumnezeu: ii pot spune Dumnezeului meu cu inima
liber6: Custodi animam meam et erue me: non erubescam,
quoniam speravi in te."
Un alt pretins reformator, cel care se considera Mesia
inchisorilor gi al eEafodulu| Lacenaire, cu care nu poate fi
comparat cu Vintras, scria de asemenea din inchisoarea sa:
,,Ca o fecioari castd gi purd
in vise de iubire veghez qi adorm.
MA va invSla vreodatb oare cineva ce inseamnd
remuqcarea?"
Argumentul lui Vintras, pentru a-gi legitima inspirafia, nu
este aqadar concludent, din moment ce i-a folosit qi lui Lacenaire
pentru a scvza gi chiar pentru a legitima nu doar visuri, ci crime.
Condamnali de c[tre papd, sectanlii lui Tilly-sur-Seules l-au
condamnat la r6ndul lor pe papd; Vintras, prin autoritatea sa
470 Istoriq magiei
privat6, si-a creat un suveran pontif. Forma veqmintelor sale
sacerdotatre i-a fost revelatd: el poartd o diademd de aur cu un
lingam indian pe frunte, poarti o robd purpurie ;i line in mAnd
un sceptru magic terminat cu o mAnd ale cdrei degete sunt strAnse
cu excep{ia degetului mare qi a celui mic, degetele consacrate lui
Venus qi 1ui Mercur, hieroglifr a hermafroditului antic, emblemd
a vechilor culte orgiace qi a priapilor sabatului. Astfel, reminis-
cenlele qi reflecliile magiei negre aduse de lumina astralS vin s[
lege de misterele Indiei qi ale cultului profan al lui Baphomet
extazele acestui bolnav contagios a cdrui infirmerie este la
Londra qi care continui sd faci acolo prozelili Ei victime.
l)e asernenea, exaltarea bietului profet care nu este mereu
scutit de teami sau de remuqcdri, orice s-ar spune, qi uneori f,ace
sb ii scape cele mai triste mdrturisiri.
Iatd ce gisim intr-o scrisoare pe care i-a adresat-o unuia
dintre oei mai apropiali prieteni:
,,Sunt mereu in aqteptarea a noi tulburdri. Mdine ajunge
familia Verger, voi vedea in trisdturile lor puritatea sufletului
anun!0ndu-se prin bucuria lor; irni vor aminti de toatd fericirea
rnea trecr-it6; vor cita nume pe care le pronuntam cu iubire cri
ceva timp in ur"md. in sfAr;it, tot ceea ce place altora vor fi pentru
mine noi torturi! Va trebui sd ne aqezbm la rnasi; c6t timp imi
vor rdscoli inirna cu spada, eu va trebui si zdmbesc! Oh! Daci
mdcar aceste cuvinte teribile pe care le-am auzit nu ar fi eterne,
aq incirdgi inc5 crudui supliciu! Iartd-md, dragul rneu, nu a$ putea
trdi fbrd s5 il iubesc pe Durnnezeu!
Ascultali, dacd ilila durnneavoastrd umand vd permite, ca
rninist.ru ai lui Dumnezeu cel viu, nu o cer, ceea ce maestrul dum-
neavoastrd a vornitat din gura sa trebuie blestemat de
dumneavoastrS:
in noaptea de duminicl spre luni (17 sau 18 mai) un vis
infricog[tor a adus in suf]etul meu asemenea unei lovituri
morlale asupra trupuh;i meu. Eram la Sainte-Paix, nu mai era
nimeni ira castetr; totuqi ugile erau deschise. Am urcat repede in
capela sfAnt6; am ffrers sd deschictr uEa cdnd am vdzut scris pe
aceastb uq5, cu litere de fac: Nu te apropia de acest loc, tu care
ai fost vrsmitat de guta mea!; nu am pufut cobori; am cdnJt
(lartect u l'il<t 4ll
leqinat pe prima treaptS; dar judecali spaima mea cind nu am
mat vdzut in jurul meu decdt o pripastie largi qi ad0ncd! Pe
f'undul ei se aflau rnonEtri hidogi care mi nlrnleau l'i;ri.ele ior"
M-am gAndit atunci cd Ei sfhntui alhanghcl md nurnea
fratele sdu. Ce diferengd! El irni lbcea inirna sd tresalte cu cea
mai vie bucurie; qi acestia, cdnci ii aaznart:r vorbinclu-mi astfel,
md chirceam irr convulsii asemdndtoare celor fle care le sirnfeau
ei din cauza virtu{ii pe care Dumnezeu o tregase de crucea mea
de gra{ie cdnd au apdrut pe 28 aprilie anul trecr-it.
Incercam sd md agi! de ceva pentru a nu cbdea in acea groti
fdri fund. M-am rugat Mamei lui Dumnezeu, divinei Maria, etm
chemat-o in aiutorul meu. Era surdd ia vocea rneal in acest timp
md rostogoleam mereu, ldsAnd hdlci din carnea xr{ea ile vdrfurile
stAncoase care inconjurau aceastd prdpastie inliicoqdtoare!
Dintr-odatd, vArtejurile de fldcdri s-au ridicat spre mine din
addncurile in care aveam sd cad in curind" Auzeam strigdtele
unei bucurii feroce qi nu rnd mai putearn ruga. Dintr-odat6, o
voce mai infricoqitoare decAt rdsunetele indelungi ale tunetului
intr-o furtund violentd mi-a sunat in urechi."
Am auzit aceste cuvinte: ,,Ai crezut ci md poli invinge qi
vezi cd eu te-am invins; te-am invd{at si fii umil in felul meu:
vino sd gu;ti din dulcelile mele, devino una dintre minunile
mele; inva!5. sd cunoqti tiranul din cer; vino cu noi sd vornitim
blasfemii qi blesteme; orice altceva este inutil pentru tine acum!"
Apoi, izbucnind in rds mi-a spus:
,,Priveqte-o pe Maria, cea pe care o numegti sctltul tdu
impotriva noastrd, privegte-i surAsul gralios, asculti-i vocea
bldndi."
,,Dragul meu, am vdzut-o deasupra prdpastiei: ochii ei de un
albastru celest s-au umplut de fldciri, buzele sale roEii au devenit
violete, vocea sa atAt de suavi qi de divind s-a preschimbat qi a
devenit at6t de duri qi de teribild!"
Mi-a strigat urmitoarele cuvinte ca un fulger: ,,Alunec6,
orgoliosule, in aceste locuri pline de foc in care locuiesc
demonii!"
,,Tot sdngele mi s-a adunat in inimd; am crezut cb mi-a sunat
ceasul qi cd infernul terestru ii va face loc infernului eternl Am
412 Istoria magiei
mai putut sd mai adun c6teva cuvinte din Ave Maria; nu gtiu cAt
timp trecuse; qtiu cd am gesit-o pe servitoare dormind c6nd
m-am intors: ea mi-a spus ci etatdrztu.oo
,,Ah! Dacd le-aq dezvilui duqmanilor operei milei ce rni se
intAmpld, nu-i aga ci ar striga victorie? Ar sprure ci acestea sunt
dovezile unei monomanii. I-ar pldcea lui Dumnezeu dacd s-ar
intdrnpla asta? Aq fi mai pulin de pldns! Dar nu vi temeli de nimic,
daci Dumnezeu nu wea sd imi audd vocea, atunci md voi ruga sd
imi dubleze suferinfele, dar sd le ascundd dusmanilor sii."
Aici halucinaliatriumf6toare se ridicdpdnb la sublim; Vintras
consimte cd este damnat, cu condilia sd nu se spuni cd este nebun;
ultim instinct al prefului inestimabil al raliunii care rumeazd
ra{iunii inse,si: omul beat nu se preocupd decAt de teama de a fi
considerat beliv; nebunul qi monomanul cer moartea mai degrabd
dec6t sri isi recunoascd delirul. UrmAnd sentinla lui Cebes, pe care
tocmai am citat-o, nu existi pentru om decdt un bun de dorit,
inlelepciunea care este folosirea raliunii qi nu existi decdt o
nenorocire veritabild Ei supremi care este de temut, nebunia.
Capitolul III
MAGNE,TIZATORII $I SOMI{AMBULII
Baronul Du Potet ;i iucrarilc salc despre h4lp'it' irxiicr.icn{cle:
oglinziinragice,arralogiiqifenorncnede[lir1r.om:iutjr.irlacairliia
qi catastrolb lui Victor l-le nnecluiu' h'lorrstrul si nragicirntrl'
Biserica, in marea sa infelepcitrlle. nc intelzice sii collsultdm
destinul Ei sd violdrn, printr-o curiozitate.indiscrcti, secretcie vii-
torului; dar, in zilele nbastre, vocea tsisericii nu se tnai aude deloc
qi topotut revine 1a ghicitori 9i la pitii; somnambulii au devenit
oricolele celor care nu mai cred in preceptele Eva'gheliei qi nu se
mai viseazd decAt la laptul cd preocllparea pentru un eveninlent
prezis ne supritnd, intr-o oarecare miisurd. libertatea 9i ne para-
iirrntnmijloacele de apirare; consultAnd magia pentru a pre vedea
evenimeniele viitoare, plltim z51o guril c tatalit[li i'
SomnarnbLrlii suni sibile te epocii noastre, ala curn sibilele
erau solnnaffIbulele Antichitalii; fericili sunt cei care le consultl
qi nu pon cnedulitatea ior i' serviciul magietizatorllor ir'orali
i"u nebrmi, cdci ei ar impartl;i, cliar Ei pr"in actlil in si'e al
consultblii lor benevole, din imoralitatea sau nebunia
inspiratorilor orac;olelor; ocupa{ia de tnagnetizator este facilir si
cci tlali pc slbard sunt nulller'()$i,
Rqudat, este important de qtiut care sunt cu adevdrat serioqi
printre cei care se ocupd de magnetizare '
' Prittr" aceqtia, trebuie s6-1 plasdm pe priinul loc pe baro[ul
DuPotet, ale cirui lucrdri conqtiincioase au lhcut deja un mare
pas in Etiinla lui Mesmer. Du Potet a descitis la Paris o qcoald
practicd d; magnetism, unde publicul este admis sd se
instruiascd in pro-edee qi sd verifice fenomenele'
Baronui Du potet eite o fire exceplionala gi, in rnod special,
intuitiv[. ca toli contemporanii, chiar cci mai instrui1i, el ignora
cabala qi misteiele sale ;i totuqi i-a revelat rnagia;
de a'revela 'ragnetismul
qi clc a ascunde aceasta qtiin{i
el a simlit nevoia
inspiimdntdtoare inci pentru el qi a scris o calte care se vinde
 414 Istoria magiei
doar adeplilor sai qi sub pecetea secretului absolut. Dar, acest
secret, nu i-am promis lui Du potet, il pdstrfun din respect
penfiu
convingerile hierofantului: este suficibnt sd spunem.e t*tur.u
scrisd de acesta este cea mai remarcabili crintre toate cdftile
de
purd intuilie; nci nu o considerdr,n deloc pericuioasi,
a"oui"""
baronul Du P'tet inrlicd fbr{ere care nu rletermina f;i";iil.-El
;tie cd se poate f-acc rdLr san bine, omori sau salva prin pru..c."t*
magnetice, dar nu inclici intr-o manierd clard qi praciicd
ul"ri"
procedee, ;i totuqi il feiicitim, pentru ce Orepiuide
ululA gi J"
moarte presupune o suveranitate divini si noi arn privi
aceastd
suveranitate asernene_a unui indigen .ur", .unor.6nd_o qi pose_
ddnd-o, ar eonsimti sd o vandd inJr-un anume fel deja p"i..."i.
Du Fotet stabile;te victorios existenta acestei lumini
universale in care cei in qizd, percep toate imagi;il. ;i
aflafi,
toate reflec{iile gf,ndirii; el provoacd proieclii prteiice Oe
lumind c' ajutoml unui apaiat care absoarb", p" .ur. -ii
numegte oglinda magicd: acesta este doar un cerc sau "l
un pdtrat
acoperit de carbon sub fbrmd de pudri find cernut[.
Ei
In acest spaliu negativ, lumina proiectatd de criziac si de
magnetizator se reuneqte se cc,loreazi curdnd gi realizeaza
ioate
formele corespunzdtoare impresiilor lor nervoas e.
I'aceastd oglindd intr-adevdr magicd, apar pentru suhiectui
slrpus $olrulambulis*rului toate visele generite oe opiurn
sau de
hagis, unele altele rugubre; bJnawl trebuib smuls
'esele, crin
acest spectac;ol dacd nu se doreqte cdderea lui in convulsii.
Aceste fenomene sunt analoage celor de hidrornantie, prac_
ticate de Cagliostro: apa, analizaticu atenfie, ia ochii qTt"iUrra
vedere a; atunc i, obo sear a ochilor fav orizeaz|' halucinatiire
;;ei;:
rulu!. Cagliostro dorea, pentru experimentele sale, ,rUi."ii
virgini qi total inocenfi, pentru u nu i* teme de Ai""gu1ili, n._
voase produse de reminiscenle erotice.
oglinda magicd a lui Du potet este poate cea mai obositoare
peltru intreg sistemul nervos, dar tulburdrile hidromanliei
trebuie sd aibd o influenld mai puternicd asupra creierului.
Du Potet este unul dintre acei oameni cu adevdrat convinsi,
care suportd cu mult curaj disprefurile
;tiinfei qi prejudiciiie
Cctrtea a LTI-a 415
opiniei, repetAnd de la inceput credinfa secretd a lui Galileo
Galilei: $i totr.t;i Pdmdntul se inviirte!
De curAnd s-au descoperit tablele de spir"itism Ei faptul cd
insufle{irea omeneascd datd obiectelor de mobilier impune, prin
influenla criziacilor, o miEcare de rotafie.
Chiar qi mesele cele mai grele pot fi ridicate qi plirnbate in
aer cll ajutorul acestei forfe, fiindcd forlele iurninii astrale
miresc acliunea uneia dirrtre ele qi cealaltd cedeazd in scurt timp.
Or, dacd aparatul nervos inspird qi respird aceastd lumind,
reddnd-o pozitivd sau negativd, urm6nd supraexcitaliile perso-
nale ale subiectului, toate cotpurile inerte supuse acliunii sale Ei
impregnate cu puterea sa vor deveni rnai uqoare sau mai grele,
urmdrind fluxul qi refluxul lurninii care antreneazd cotpurile
poroase gi prost conductoare in noul echilibru al rniqcdrii sale in
jurul unui centru miqc[tor, aqa cum astrele din spaliu sunt
puftate, balansate qi graviteazd in jurul soarelui.
Aceasti putere excentrici de atraclie sau de respingere
presupune in permanen![ o stare maladivi la cel care este subi-
ectul ei, mediumnitale sunt toate fiinle excentrice qi riu echili-
brate; mediumnitate presupune sau genereazd o serie de alte
rnanii nervoase, idei fixe, deregldri de apetituri, erotomanie
dezordine, predispozilii perttru moarte sau suicid.
La fiinlele astfel afectate, responsabilitatea moralh pare s[
nu rnai existe; ele fac r5u avdnd conqtiin{a bineiui; ele pldng de
mi15 tra bisericd qi pot fi surpririse in ctrezrndlr"rri oribile; au
explicalii pentru tot; acesta este diavoltll, sunt spiritele aare 1e
obsedeazd qi le pun in miqcare. Ce weli de la ele? Ce le cereli?
Etre nu rnai trdiesc prin ele insele; existb o {iinld misterioasi care
Ie anirnd, care acfioneazd \n locul tror, iar fiinfa respectivd se
numeste demon!
incercdrile reiterate ale persoanei portante de a crea
facultd1ile de medium o obosesc, o irnbolnhvesc qi pot s6-i pun[
in pericol raliunea.
Asta i s-a intArnplat lui Victor Flennequin, redactor al
ziarului D\mocratie pacifique [Deruocrayia pacificd], gi
membru, dupd 1848, al Adundrii Nalionale; acesta era un tAnir
a'voeat, cu un discurs bogat gi sirnplLr, nu-i lipsea nici instruirea,
416 Lttot'itt tilugi?i
nici talentul. dar era ferurecat de reveriile lui Fourier: exilat dupd
2 decembrie, in perioada recluziunii sale, ei s-a irlplicat in
experierr{e cu table de spiritism; in scurt tinrp a fost atins de
mecliumnitate qi a creznt cd este instrumentul revelatiilor
*tT},1ff;?T'll'l.
intirulatd sauvons te genre humain fsd
solydnr :;petciu runandJ, aceasta fiind un amestec de amintiri
falanstere pi de reminiscenfe crestine, o ultirnd licdrire a raliunii
n'ruribunde qi strdlucitoare incd, dar experienlele au continuat si
nebunia a triurnfat.
intr-o ultimi lucrare, din care doar primul volum a fost
publicat, Victor }-lennecluin l-a prezentat pe Dumnezeu ca pe un
ilnens polip plasat in centml pdmAntului. cu antene qi trompe
incoliicite irr fornrd de cArcei, care pornesc gi vin de-a lLrngul
creierului siu ;i cc.l al ferneii sale Octavia. Curdnd dupd aceea s-
a aflat cI Victor Flenncquin a murit ca unrare a unili acces de
demenf5 furioitsii intr-o casl cle nebuni.
Arn auzit vorbinclu-se despre o doamnd din inalta societate
care se deda la convorbiri cu pretinsele spirite ale mobilelor qi
care, scandalizatd peste misurd de rdspunsurile neconvenabile
ale gheridonului s[u, a cildtorit la Roma ca sd denun{e drept
ereticd mobila Sfintului Scaun; adusese cu ea vinovatul qi a
fbcut rm auioclaf6 in capitala lumii creEtine. Era mai bine si ardi
mobila decdt sd parl ea nebunS, iar pericolul era iminent pentru
aceastd doamnS.
Nu rAdem cle ea, noi, copii ai unui secol alraliunii, in care
oamenii serioqi. precum contele de Mirville, atribuie diavolului
fenornenele inerp!icabile din natur5.
Intr-o ntelodrarlrd care se joacir este vorba despre un rrragi-
cian care. p,:ntru a-si lace un a.iutor fbrruidabil. a creat Lrn ariroid,
un monstr!-l cLr gheare rJ* leu. oLl coafite de taur. cu solzi de hibrid
;i, irnediat. speriat de opera sa. a luat-o la fugl.
Flonstn-rl il unneazd. apare inh:e el gi logodnica sa^ incen-
diazi casa lui, ii di fbc tatSlui sir;, ?1 ridicii pe fiul sdu, ii
unrireste pind la mare" rircd impreuni cu el pe vasul s6u, pe
car:e-l inghite gi moare cl insusi {ulgerat.
Cartea a VII-a 417
Acest spectacol infricoqdtor, grotesc, cu ajutorul spaimei, a
fost implinit in istoria umanitSlii, poezia a personificat fantoma
rXului decis de toate forlele naturii. Ea voia si facb din aceastb
sperietoare un ajutor pentru moral6, apoi s-a temut de aceast[
slulenie ndscutd de visele sale.
De atunci, monstrul ne urmireEte de-a lungul secolelor,
apare hidos qi strAmbAndu-se, intre noi Ei obiectele iubirilor
n-oasffe, co$mar dezgustitor, el ne sufocd copiii in timpul
somnului, aduce in crealie aceast[ casd paternl a umanitdlii' o
incendiazi cu eternul infern arzdtor, arde qi-i tortureazi pentru
totdeauna pe talii qi mamele noastre; el igi intinde aripile negre
pentru a ne ascunde cerul qi ne strigS: Mai multd speranld! Urci
in grop qi in galop dupd noi, ca supirarea; aruncd in oceanul
disperirii ultima arcd a speranlei noastre; este anticul Arimanes
al perqilor, este Tlphon al Egiptului, este Dumnezeul intunecat
al iectarilor lui Manes, al contelui de Mirville qi al magiei negre
a diavolului, este oroarea lumii qi idotul nedreplilor creqtini.
Oamenii au incercat si rAdd de el Ei se tem de el. Fac
caricaturi cu el qi tresar, cdci li se pare ci vdd aceste caricaturi
chiar prinzdnd viali pentru a rdde de ei. Totuqi, domnia sa a
trecut, dar el nu va pieri fulgerat de cer: gtiinla a cucerit focul
trisnetului qi a creat flicdri; monstrul va dispdrea in !a!3
splendorilor qtiinlei qi ale adevSrului: geniul ignoranlei Ei al
nop{ii nu poate fi fulgerat decAt de lumin6!

Capitolul IV
FANTEZTgTTT N uecm
Magicianul, de Aiphonse Esquiros. Cdtlile qi miracolele lui Henri
Delaage. Experientele contelui de Ourches. Cartea baronului de
Guldenstubb6. Cdteva cuvinte despre necromani qi despre vampiri.
Caftomanul Edmond.
Sunt douizeci de ani de cand unul dintre amicii mei din
copilbrie, Alphonse Esquiros, apublicat o carteplin6 defantezie,
intitulatd le Magicien fA[agiciinutJ. Era tot ceia ce putea si-qi
itnagineze mai bizar romantismul; autorul dddea magicianului
sdu un harem de femei moarte, dar imb6ls6mate -printr_un
procedeu descoperit de Gannal. Un android din bronz. care
predica castitatea, un hermafrodit indrdgostit de lund qi care
intrefinea cu ea o corespondenld continui
;i inci mulie alte
lucruri pe care rru ni le amintim. Alphonse Eiquiros a fondat o
;coald de fanteziqti in magie, prin publicarea acestui roman,
cdreia, tAndrul qi interesantul
Hinri Deraage ii este actualmente
cel mai distins rcprezentant.
Henri Delaage este un scriitor fecund, un
.
subestimat qi un fascinator abil. Stilul sdu nu este mai pulii
taumaturg
uluitor decat ideile lui Alphonse Esquiros, iniliatorul gi t"u"ri*i
sdu; astfel, in caftea. sa.Ressuscites [ResuicitaliiJ, el spune,
vorbind despre o obieclie contra creqlinismului: ,,Voi prinA"
aceaste_ obieclie de g6t qi c6nd o voi ldsa, pdmAntul
uu ie.,-u
surd sub greutatea cadavrului sdu strangulat." Este adevrrat cd
el nu rlspunde prea mult la aceastd obieclie, dar ce a1i vrea sd
rdspundd unei obiec{ii strangulate, odat6 ce pimdntul a risunat
surd sub greutatea cadavnrlui s6u?
Henri Delaage este, am spus-o, un taumaturg subestimat; el
a mdrhrrisit,.de fapt, unei persoane pe care o cunoa$tem, cd in
timpul unei ierni, pe cAnd domnea nemilos aceastd afecfiune a
pieptulni, atdt de supdrdtoare, care se nume;te gripd, el nu
trebuia decdt sd se prezinte intr-un saron pentrul insdnitoqi
Cartea a VII-a 419
imediat toate persoanele care se aflau acolo; e adev[rat cd era
victima unui miracol, deoarece cdqtigase o uqoard riguqeald care
nu l-a mai pirisit dupd aceea.
Mulfi prieteni ai lui Henri Delaage ne-au asigurat cd are
darul ubicuitdtli, cdurmeazd sd o abandonezela biroul Patriei,
cd se regiseqte la Dentu, editorul siu, cd evadeazd inspiimdntat,
ci revine acas[ la el Ei acolo se gdseqte... Delaage, care vi
aqteaptd.
Henri Delaage este pe cAt de fascinator, pe atdt de abil. O
doamni de societate care urma sd citeascd una dintre cdrlile sale
declara cd ea nu qtia nimic pe lume mai frumos qi mai bine scris;
dar nu numai cd(ilor sale le-a oferit Delaage darul frumusefii.
intr-o zi,urma sd citim un foileton semnat Friorentino, in care se
spunea c5 farmecele ftzice ale unui tAndr magician egalau sau
chiar le depiqeau pe cele ale unui inger. il intAlnim pe Delaage
qi il intreb[m cu curiozitate despre aceastd revelalie singulard.
Atunci, Delaage pune mdna in vest6, se intoarce pe patru sferturi
qi ridici surAzAnd ochii spre cer... Din fericire, aveam asupra
noastri Enchiridionul luiLeon al III-lea, care este, dupd cum se
qtie, o apdrdtoare contra farmecelor, iar frumuselea angelicd a
fascinatorului rdmdne invizibild ochilor noqtri.
il elogiem pe Henri Delaage mai mult decdt admiratorii
frumuselii sale, intrucdt el se declard cu sinceritate catolic qi
proclamd sus ;i tare respectul siu pentru religie; ori religia ar
putea sd facd din el un sfAnt, ceea ce este un titlu mai respectabil
qi mai glorios decdt cel de wdjitor.
Doar datoritd calitdtii sale de publicist l-am numit pe acest
tdnir primul printre fantezigtii magiei. Acest rpng apar{ine in
toate privinlele contelui de Ourches, un om venerabil prin vArsta
sa, care qi-a consacratviata si averea experimentelor magnetice.
La el, mobilele qi femeile somnambule se lanseazi in dansuri
neinfrAnate, mobilele se desfac qi se stricS, dar femeile, de asta
suntem siguri, se lin mai bine.
Pentru mult timp, contele de Ourches a fost dominat de o
idee fix6: teama fiinlei ingropate de vie, qi a fdcut numeroase
memorii asupra necesitdlii de a constata decesele intr-o manierd
mai siguri decdt se fbcea de obicei. De altfel, domnul de Ourches
 420 Istoria magiei
Clartea a VII-a 421
avea mai multe motive sd se teamd cE temperamentul
sdu Aceste cercuri se compun din doudsprezet:e persoane, din
accentuat qi extrema sa susceptibilitate nervourd,
,ilni. ,up* care $ase reprezintd elententele pozitit,,e qi celelalte gase,
excitatdde experienlele sale cu somnambule, ii .rpu",
p";6, i" elementele negative sau senzitive. Distincfia dintre elemente nu
atacuri de apoplexie.
trebuie sd fie fEcutd dupd sexul persoanelor, chiar dac[, in
Contele de Ourches este elevul abatelui Faria, in mag_
general, femeile au atributele negatite ;i senzitive, iar b6r'ba{ii
netisrn, iat, in necromanlie, aparline qcolii baronului je
sunt domina[i de calitdyi pozitive ;i nmgnefice. Deci, ti'ebuie si
Guldenstubb6.
se studieze constitu{ia moralS qi fizici a fiecdruia, inainte de a
Baronul de Guldenstubbd a pubricat o carte intituratd:
forma cercurile, fiindcd existd fernei dclicate care au calitSli
Pneumato.lo,gie positive etexphriientale; la ,"otiti d;;;;;;;;, masculine, precum cdliva bdrbati viguroEi nu sunt decAt niqte
gt, la phdnomdne meneilleux de letr 1critttre diecre femei din punct de vedere rnoral.
fPneumatolo.gie pozitivd si experimentard; rearitatea sptriiior Se plaseazd o masl intr-un loc spalios qi aerisit, Mecliumul
;i fenomenelor minunate ale icrierii lor clirectef . (sau mijloacele) trebuie sd se ageze in capdtul rnesci 5i sd fie in
Iatd cum povestegte propria sa descoperire:
intregime izolat; el serve;te drept conductor electricitalii, prin
. ,,Acgasta s-a petrecut pe parcursul anului I g50, cu aproqpe calmul siu qi prin tdcerea sa contomplativd.
trei ani inainte de invazia epidemiei tablelor de spirtttsi,;;;;
Un somnambulbw este in general un excelent medium.
autorul a vrut sd introducd in Franra cercurile tpiritx*"iii
America, loviturile misterioase ale lui Rochestei
ii, Se pun cele Sase naturi electrice sau n.egative, pe care le
mecanicd a mediumilor. $i ,;;;;;;;;; recunoa$tem in general calit5lilor afectuoase ale inimii qi
sensibilitdlii lor, la dreapta mediunntlui, pun0nd in irnediata
El a intAlnit, din nefericire, multe obstacole din partea
altor apropiere a mediumului persoana cea mai senzitit;d saunegativd
magnetizatoi. Fluidistii qi chiar cei care se numesc
magne_ a cercului.
tizatori spiritualisti, dar care nu erau de fapt decat
somnaibirr La fel se intdmpli in ce priveqte naturile pozitive, pe care le
de.
.categorie
joasd, au tratat loviturile misterioase -ale plasdm la stdnga mediumului, printre care, persoana cea mai
spiritualismului american drept nebunii qi visuri adanci.
astfel pozitivd; cea mai inteligenti trebuie sd fie pusd la fel. in
cd la capdful a mai mult de qase huri, autorul putut
a forma primul apropierea mediumului.
cerc, dupd moda americanilor, gra{ie concurzului
asiduu i" ;;;; Pentru a forma lanlul, trebuie ca aceste doudsprezece
s-a pretat domnul Roustan, vechi membnt al
societd|it *loiie-- persoane s[-Ei pund mana dreapld pe masi qi ca ele sd pun6
tizatorilor spirituaristi, om simplu, dar prin de entuziasm
ru6 o" mdna stdngd a vecinului deasupra, frc6nd astfel turul mesei in
slanta
.cauzd,
a spiritualismului. Numeroase alte persoane au acelaqi fel. Cdt despre mediumuri ;i rnijloace, dac[ sunt mai
venit sd,i se aldture, printre care trebuie si_l citdm;"-;;fu;;l
abate Chdtel, fondatorul Bisericii franeeze, care, multe, ele rdmAn in intregime izolate de cele douisprezece
tendinfelor-rafionaliste, a sffir;it prin a admiie reatitatea
in ciuda persoane care formeazd lan!ul."
unei Am oblinut, la capltul a mai multe qedinle, anumite feno-
obiective Ei supraniturale, condilie inAirp.nruUif a
::y:!tt:
spmfualr smului gi tuturor religiilor pozitive.
mene remarcabile, acelea de zdruncinituri sirnultane, resitnfite
Se stie cd cercurile ameriiane sunt bazele (abstracrieJdcutd
de toli membrii cercului in momentul evor:drii mentale a
persoanelor celor mai inteligente. Sunt aici chiar lovituri
de.anumite condiyii morale, iry
principiilor magnetice sau pozitive .mod,egal impwsl p" Oirtin.liu misterioase Ei sunete ciudate; numeroase persoane chiur fixtrtt'
qi eLctrice sau negative. insensibile au avut viziuni simultane. chiar dacir rittn;hscsct'ii irt
starea obignuitd de veghere. Cdt despre subicctclc sctrsibilc. clt:
422 Istoria magiei
au primit admirabila facultate de mediumuri, de a scrie
mecanic, gralie unei atraclii invizibile, care se serveqte de un
bra! flri inteligenli, penhu a-;i exprima ideile. De altfel,
indivizii insensibili resimleau aceastd influen!5 misterioasi ca pe
un suflu extern, dar efectul nu era destul de putemic pentru a
pune in migcare membrele 1or. in plus, toate aceste fenomene
oblinute dupd moda spiritualismului american, au defectul de a
fi inci mai mult sau mai pulin indirecte, pentru cd nu se pot
petrece in aceste experimente prin intermediul unei fiin{e
umanq al unui medium.. Existd chiar table vorbitoare care nu au
invadat Europa decdt la inceputul anului 1853.
,,Autorul a fdcut multe experienle cu tablele, impreund cu
prietenul sdu, contele de Ourches, unul dintre oamenii cei mai
versali in magie qi in qtiinlele oculte. Am ajuns pu{in c6te pu}in
sI punem mesele fn mi;care, jdrd atingerea cuiva; contele de
Ourches le-a ridicat chiar fird atingere. Autorul a fdcut sd
alerge mesele cu o mare vitezd,totfrrd atingere qi fbri concursul
unui cerc magnetic. La fel e cu vibraliile corzilor pianului,
fenornen oblinut deja de pe 20 ianuarie i 856, in prezenla conlilor
de Szapary Si Ourches. Toate aceste fenomene reievi realitatea
anumitor forle oculte, dar aceste fapte nu dem.onstreazd sufi-
cient existenla reald Si substanliald a inteligenlelor invizibile,
independente de voinla noastri qi de imaginatia noastrd, a cdror
putere este mdritd in mod exagerat in zilele noastre. De aici
reproqul care se adreseazd spiritualiqtilor americani, de a nu fi
avut decdt comunicdri insignifiante qi vagi cu lumea spiritelor,
care nu se manifestd decdt prin anumite lovituri miraculoase qi
prin vibralia c6torva sunete. In sfdrEit, nu existi decAt un feno-
men direct, inteligent ;i material in acela;i timp, independent de
voinla noastrd ;i de imaginalia noastrd, aceea a scrierii directe
a spiritelor, care chiar nu a fost evocat, nici invocat, care poate
servi ca probd de necontestat pentru realitatea lumii
supranaturale.
,,Autorul, fiind mereu in cdutarea unei dovezi inteligibile qi
palpabile in acelaqi timp, a realitSlii substanliale a lumii supra-
naturale, cu scopul de a demonstra, prin fapte de necontestat,
Cartea a VII-a 423
imoralitatea sufletului, nu a incetat weodatd si adreseze rug6-
ciuni fewente lui Dumnezeu, dorind sd indice oamenilor o cale
infailibiln de a consolida credinla in imoftalitatea sufletului,
acest fundament etern al reiigiei.
Dumnezeu, a cdrui mil6 este infinitd, a satisfEcut aceastd
rugaciune nevolnicd.
Intr-o zi frumoasd, era intdi august 1856, autorului i-a venit
ideea de a proba dacd spiritele puteau scrie direct, fErd
intermediul unui medium. CunoscAnd scrierea directd qi
minunatd a Decalogului, potrivit lui Moise, Ei scrierea la fel de
directd qi misterioasd din timpul festinului regelui Bahazar,
conform spuselor lui Daniel, in plus, auzind vorbindu-se despre
misterele moderne de la Stratford, in America, unde se
descoperiserd cdteva catactere ilizibile gi ciudate, trasate pe
bucdfi de h6.rtie, gi care nu pdreau sd provini de la mediumuri,
autorul a r,rrrt si constate realitatea unui fenomen, a cdrui duratd
ar fi imensd dacd ar exista cu adevdrat.
El a pus atunci o hArtie albd de scris qi un creion tdiat intr-o
cutie de iemn inchisd cu cheia, purtdnd toatd ziua asupra lui
aceastd cheie qi fbrd a impdrtdgi aceastd experien{d nimdnui.
AEteptat timp de doudsprezece zlle in van, fdrd a observa
cea mai micd urmi de creion pe h6rtie, dar ce mare a fost mirarea
sa, cAnd arematcat, pe 13 august 1856, cAteva caractere miste-
rioase, trasate pe h0rtie; de-abia le remarcase cdarepelaldezece
ori in timpul acelei zile, pentru totdeauna de neuitat, aceeaqi
experien!6, punAnd mereu la capdtul unei jumitdli de ord, o noui
foaie de hArtie albi in aceeaqi cutie. Experimentul a fost
incoronat de fiecare datd de un succes complet.
in ziua urmdtoare, pe 14 august, autorul a frcut o noud
duzind de experienle, ldsAnd cutia deschisd Ei nepierzdnd-o din
vedere; deci, autorul vedea cum caractere qi cuvinte in limba
estoniand se formau sau fuseseri gmvate pe hArtie, fErd s[ se
miqte creionul. Dupd acest moment, autorul, observdnd
inutilitatea creionului, a incetat sd-l pund pe h6rtie; el a plasat
doar o hdrtie albi pe o masi sau pe un piedestal de statui antice,
pe sarcofage, pe urne etc.,la Louvre, la Saint-Denis, la biserica
Saint-Etienne-du-Mont etc. Aceleagi experienle s-au petrecut in
424 Istoria magiei
diferite cimitire din Paris. Mai mult, autorul nu indrdgea deloc
cimitirele, cea mai mare parte a spir:itelor preferdnd locurile unde
au trdit in tinrpul perioadei lor terestre, locurilor in care se
odihnesc r[mdqifele lor muritoare."
Suntem departe de a pune sub semnul indoielii fenomenele
singulare observ-ate de cdtre baronul, dar ii atragem atenlia ci
descoperirea fusese fficuti inaintea lui, de cdtre Lavater gi cd este
inci departe de cele cAteva linii oblinute de domnul de
Guldenstubbd fatd de portretul pictat in acuareli de cabalistul
Gablidone.
Acum, in numele stiinlei, i-am spune domnului de
Guldenstubbe, nu pentru el, care nu ne-ar crede, dar pentru
observatorii seriogi ai acestor f'enomene extraordinare :
,,Domnule baron, scrierile pe care le oblineli nu vin dintr-o
altd lume, ci chiar dumneavoastrd le-ali trasat fdri qtirea
dumneavoastr6.
Ati distrus, prin experienlele multiplicate in exces qi prin
excesiva tensiune a voin{ei dumneavoastrd, echilibrul corpului
vostru fluidic qi astral, l-afi forlat sdrcalizeze visurile voastre $i
el traseazd, cu caractere imprumutate amintirilor voastre,
refleclia imaginaliei t'oastre qi a gAndurilor voastre.
Dacd ali plonja intr-un solTrn magnetic perfect lucid, veli
vedea rnirajul luminos al mdinii voastre alungindu-se ca o umbri
in soarele care merge la culcare qi, trasAnd pe hdrtia pregdtit6 de
dumneavoastrd sau prietenii vogtri, caracterele care vI uluiesc.
Aceastd luminl corporald, care emand din pdmAnt qi din
dumneavoastrd, este conlinutd de un invelig fluidic de o extremd
elasticitate qi acest inveliq se fonneazd din chintesenfa spiritelor
vitale gi a slngelui vostru.
Aceastd chintesenld imprumutd lurninii o culoare detenninatd
de voinfa voastrd secret[; ea devine ceea ce visali cd este; atunci,
caracterele se irnprimd pe hArtie precum semnele pe trupurile de
copii incd neniscu{i sub influenla imaginaliei mamelor lor.
Cerneala pe care o vedeli apdrAnd pe hdrtie este sdngele
vostru, innegrit qi transfigurat. Dumneavoastrd vd epuizali pe
rnisurd ce scrierile se multiplicd. Dacd veli continua experi-
enlele, creierul vostru va sl[bi gradual, memoria voastri se va
Cartea a VII-a 425
pierde; veli resimli in articulaliile membrelor qi in degete o
inexprimabilS durere qi, in fine, veli muri fie fulgerat subit, fie
intr-o lungi agonie insolifi de halucinalii qi de demenfd."
Iatd" ce am alut de spus pentru baronul de Guldenstubb6.
Acum noi ii spunem contelui de Ourches:
,,Dumneavoastrl nu veli fi ingropat de viu, dar veli risca sd
murili din pricina precauliilor pe care le veli lua pentru a nu se
intAmpla.
De altfel, persoanele ingropate de vii nu pot sI aib[ pe
pdm6nt decAt treziri rapide qi de mici duratd, ele pot totuqi sd
triiasci pentru mult timp, conservate de lumina astrali, intr-o
stare completd de somnambulism lucid.
Aqadar, sufletele lor se afl6 pe p[m6nt, incituqate de corpul
adormit printr-un lanl invizibil; atunci, dacd acestea sunt suflete
avide ;i criminale, pot aspira la chintesenla sAngelui persoanelor
adormite de somnul natural Ei pot transmite aceastd sevS
corpului ingropat, pentru a-l conserva mai mult timp, in speranla
vagd cd va fi, in cele din urmd, readus la viafd.
Acest fenomen inspiimdntitor, pe care-l numim vampirism.
este un fenomen a cdrui realitate a fost constatatd prin experienle
numeroase, la fel de bine atestate ca tot ceea ce este mai solemn
in istorie."
Dacd vi indoili de posibilitatea acestei viefi magnetice a
corpului uman pe pdmAnt, citifi aceastd expunere a unui ofi1er
englez numit Osborne, expunere a cirei fidelitate a fost atestatd
baronului Du Potet de generalul Ventura.
,,Pe 6 iunie (1838), spune domnul Osborne, monotonia
vielii noastre de cimp a fost in mod fericit intrerupti de sosirea
unui individ celebru in Pendjab. Printre sikhi, el este foarte
venerat, ca urmare a capacitdlii pe care o are, de a rimdne
ingropat sub pdmdnt at6t de mult timp pe cdt ii place. Se
raporteazd in lard fapte atdt de extraordinare despre acest birbat
;i atAtea persoane respectabile le garanteazi autenticitatea, incAt
eram extrem de dornici sd le vedem.
Ne-a povestit chiar el cd exersa ceea ce numea meseria sa
(aceea de se l6sa ingropat) de mulli ani; a fost v6zut de fapt
repetAnd aceasti ciudatd experienli in diverse puncte din India.
426 Istoria magiei
Printre oamenii gravi qi demni de credin!5 care depun
mdrturie, trebuie sd-l citez pe cdpitanul Wade, agent politic la
Lodhiana. Acest ofiler mi-a spus foarte serios ci ar fi asistat el
insuqi la invierea acestui fachir, dupd o ingropare care avusese
loc cu cAteva luni inainte, in prezenla generalului Ventura, a
maharajahului gi a principalilor Eefi sikhi.
Iati detaliile pe care le ddduse despre inhumare ;i cele pe
care le adiuga despre exhumare.
,,In urma cAtorva pregitiri care duraserd cdteva zile qi pe
care ii repugni si le enumere, fachirul declard ci e pregdtit si
indure experimentul.
Maharajahul, qefii sikhilor qi generalul Ventura s-au reunit
aproape de un mormAnt, in masoneria special instituiti pentru
a-l primi. Sub ochii 1or, fachirul a inchis cu ceard toate deschi-
zdturtle corpului siu, care puteau lSsa cale de intrare aerului, cu
exceplia gurii; apoi, s-a dezbrdcat de hainele pe care le purta: a
fost invelit atunci intr-un sac de pdnzd Ei, dupd dorinla sa, i s-a
intors limba in spate cu intenlia de a-i infunda intrarea g6tului;
imediat dupb aceastd operafie, fachiml a cdnfi intr-un fel de
letargie. Sacul care il conlinea a fost inchis qi o pecete a fost pusi
pe el de cdtre maharajah. Acest sac a fost plasat imediat intr-o
ladd de lernn incuiatd cu lacdt qi pecetluitd, care a fost cobor6td
in morm0nt: s-a aruncat o mare cantitate de pdmdnt deasupra, s-a
presat mult timp acest pdmAnt qi s-a semdnat acolo orz; in fine,
au fost plasate santinele de jur imprejur, cu ordinul de a veghea
zi qi noapte.
In ciuda tuturor acestor precaulii, maharajahul pSstra
indoieli; el a venit de doud ori intr-o perioadd de zece luni, timp
in care fachirul era in sacul in care fusese pus, rece qi mort. Cele
zece luni expirarS, se procedd la exhumarea definitivd a
fachirului.
Generalul Ventura Ei cipitanul Wade au venit sd deschidi
lacdtele, sI strice pecelile qi sd ridice lada afard din mormdnt.
L-au scos pe fachir: nicio bdtaie, fie in inimi, fie in puls, nu
indica prezenla viefii" Ca primd m[sur[ destinatd si-l reanime, o
persoand i-a introdus foarte incet degetele in guri qi i-a reagezat
limba in pozilie naturali. Doar creqtetul capului era cuprins de o
Cartea a VII-a 421
cildurd evidentd. Vdrsdnd incet api caldd peste trup s-au oblinut
treptat cAteva semne de viafd: dupi doui ore de ingrijiri, fachirul
s-a trezit qi a inceput sd meargd surizAnd.
Acest om cu adevirat extraordinar povesteqte c6, pe durata
inhumdrii sale, a ar,ut vise fiumoase, dar cd momentul lrezirli
este mereu foarte nepldcut; inainte sd revinl la conqtiinla
propriei sale existen{e, a incercat amefeli.
Avea in jur de treizeci de ani; figura sa era dezagreabild ;i
avea o anume expresie de;iretenie.
Am discutat mult timp cu el gi s-a oferit si se ingroape in
prezen\a noastrS. L-am crezut pe cuvdnt gi i-am dat intAlnire la
Lahore, promilAndu-i sd-l facem sd rbm6n[ pe pdmdnt pe toatd
durata sejurului nostru in acest oras."
Aceasta este povestirea domnului Osborne. De aceastd datd
s-a mai ldsat fachirul ingropat? Noua erperienld putea fi
decisiv6.
Iatd ce s-a intAmplat.
,,La cincisptezece zile dupd vizita fachirului in tabdra lor,
ofilerii englezi au sosit la Lahore; aici au ales un loc care 1e-a
p5rut favorabil, au construit un morm6nt in masonerie, cu o ladi
de lemn foarte solidS, Ei l-au chemat pe fachir.
Acesta a venit s6-i intAlneasci a doua zi, mdrturisindu-le
dorinla puternici de a dovedi ci nu era impostor. Deja suportase,
spunea el, pregStirile necesare experimentului, atitudinea sa
trdda totuqi neliniEte qi descurajare. A dorit sd qtie mai intAi care
ar fi recompensa sa: i s-a promis o sumd de cincisprezece sute
de rupii qi un venit de doud mii de rupii pe an, pe care s-au
obligat sd-l oblind de la rege. Satisfbcut din acest punct de
vedere, a vrut sd qtie ce mdsuri se g6ndeau sd ia; ofilerii i-au
ardtatlacdtele qi cheile qi l-au avefiizat cd santinelele alese dintre
soldalii englezi vor veghea de jur imprejur timp de o sdptimdnd.
Fachirul a lipal qi a aruncat injurdturi putemice impotriva
frenghilor, contra incredulilor care doreau s5-i rdpeascd repu-
taJia; qi-a exprimat bdnuiala ci voiau si atenteze la viala lui, a
refuzat astfel sd se abandoneze in totalitate supravegherii
europenilor, a cerut ca dublurile cheilor de la fiecare lacit si fie
428 Istoria magiei
remise unuia dintre coreligionarii lui gi a insistat mai ales ca
santinelele si nu fie inamici ai religiei sale.
Ofilerii nu au vmt sd renunle deloc la aceste condilii.
Diferite intrevederi au avut loc fdri rentltat; in cele din urmd,
fachirul a aflat, prin intermediul unuia dintre gefii sikhi, ci
maharajahul, il ameninlase cu furia sa dacd nu ducea la capdt
angajamentul sdu cu englezii; a rrmt sd se supuni experienJei,
chiar puternic convins de faptul cd singurul scop al ofilerilor
englezi era sd-i ia viala qi ci nu va ieqi vreodati viu din
mormAntul siu; ofilerii au declarat c6, intrucAt asupra acestui
ultim punct, ei ii impirteau in totalitate convingerea gi cd ei nu
doreau sd li se repro$eze moartea sa, l-au considerat eliberat de
promisiunea sa."
Aceste ezitdri gi aceste temeri ale fachirului sunt oare dovezi
decisive impotriva lui? Rezulti de aici cd toate persoanele care
suslinuserl inainte cL ar fr vdzut faptele pe care se bazeazd
celebritatea sa doriser[ si se impund sau fuseseri traEi pe sfoari
de o viclenie abil6?
Mdrhrrisim cd noi nu ne putem indoi, dup6 numdrul Ei carac-
terul m[rturiilor, ci fachirul nu se lisase inhumat cu adevirat
vreodatd; dar, admildnd cd qi dupd ingropare reuqise de fiecare
dati sd comunice cu exteriorul, ar fi inci inexplicabil cum ar fi
putut rdmAne privat de respirafie in tot timpul care trecea intre
inhumarea qi momentul in care complicii sdi ii veneau in ajutor.
Domnul Osbome citeazd in scris un extras din Topographie
midicale de Lodhiana fTopografia medicald din LodhianaJ, a
domnului Mac Gregor, doctor englez eare a asistat la una dintre
exhumdri qi care, martor al stirii de letargie a fachirului qi al
intoarcerii sale graduale laia\dacdutat s[ le explice in mod serios.
' Un alt ofi1er englez, domnul Boileau, intr-o lucrare de acum
ciliva ani, povesteqte cd a fost martorul unei alte experienle in
care toate faptele se petrecuseri in acelagi fel. Persoanele care ar
vrea s6-qi satisfac5 mai mult curiozitatea, cele care vid in aceasti
relatare indicalia unui curios fenomen psihologic, pot sd se
bazeze cu incredere pe sursele pe care le vom indica.
Existd incd un mare numir de procese verbale asupra
exhumdrii vampirilor. Camea era intr-o stare de remarcabilS
Cctrtea a VII-a 429
conservare, dar curgea sdnge din ea, pdrul lor crescuse intpun
fel extraordinar qi ieqea
in smocuri printre crdpiturile sicriului. Via{a nu mai exista
in aparatul care serve$te la respirafie, ci doar in inima care pdrea
sd fi devenit din animald vegetald. Pentru a omori un vampir
trebuia s6-i strdpungi pieptul cu un f6ruq; atunci, un striglt teribil
anunla ci somnambulul din mormdnt se trezea tresdrind brusc
dintr-o moarte adevdratS.
Penhu a face aceastd moarte definitiv[, se inconjttra mor-
mdntul vampirului cu sdbii bdgate in p6m6nt, cu vdrful in aer,
cdci fantomele de lumind astrald se descompun prin acliunea
vdrfurilor metalice, care, atrlgAncl aceasti lumind spre rezer-
vorul comun, distrug grimezile coagulate.
Addugim, pentru a lini;ti persoanele temdtoare, cd aspec-
tele gi cazurile de vampirism sunt, din fericire, foatle rare gi cd o
persoand sSnitoasd la spirit qi la corp nn ar fi victima unui
vampir dacd nu-i va abandona corpul viu Ei suflerul sdu, pentru
niciun fel de complicitate la crim[ sau pasiune nefireasci.
Iatd o istorie a unui vampir, care a fost prezentatd de
Toumefoft, in Voyage au Levant fCdlatorie in Levantl:
,,Am fost martorii (spune autorul). in Mycone, unei scene
singulare, intr-o imprejurare cu unul dintre acei morli despre
care se crede cd sunt vdzuli revenind dupd inhumarea lor.
Popoarele din Nord ii numesc vampiri;grecii ii desemneazd sub
numele de vdrcolaci. Cel despre care istorisirn era un liran din
Mycone, supdrat qi certdre! din fire; este un prilej bun pentru a
remarca raporturile cu subiecfii aseminltori: el a fost ornordt pe
cdmp, nu se gtie nici cum, nici de cdtre cine.
La doud zile dupi ce fusese inhumat in capela ora;ului, a
apirut zvonul c[ fusese v62t. noaptea, plimbdndu-se cu par;i
mari: cd el venea in case sd intoarcd rnobilele, s[ stingd l6mpile,
s5 imbrdliqeze oamenii pe la spate qi sI faci mii de mici gesturi
nebuneEti.
La inceput doar s-a rds de asta, dar afacerea a devenit
serioasd de weme ce oamenii cei mai onegti au inceput sd se
pl6ngd. Preolii inqiqi conveneau asupra faptului Ei fErd indoiali
430 Istoria magiei
cd ei aveau motivele lor. Nu a lipsit linerea de mese: totuqi,
![ranul continua aceeaqi via[6, frrd, a se corecta.
Dup[ numeroase adundri ale capilor orasului, preolii qi cei
religioqi, s-a decis ci trebuia, nu qtiu prin ce ceremonial antic, si
se agtepte noud zile dupd inhumare.
In a zecea zi, se line o mesd la capela unde era trupul, cu
scopul de a vdna demonul pe care il credeau inchis acolo. Dupd
mese, a fost dezgropat corpul qi i s-a scos inima; cadawul
mirosea atdt de urdt incdt au fost constrAnsi si ardd tdmAie; dar
fumul, amestecat cu parfumul curat, nu a fbcut decdt sd-l accen-
tueze Ei a inceput s5-i incdlzeascd pe bielii oameni. Noi, care am
fost martori, nu indrbznim si spunem cd era cel al tdmAii.
Mulli dintre cei care asistau au afirmat cd sdngele acestui
nefericit era foarte roEu; alliijurau ci trupul era inci in totalitate
cald, de unde s-a tras concluzia cd mortul avea neajunsul de a nu
fi mort de-a binelea sau, mai bine zis, ci se l5sase reanimat de
cdtre diavol; aceasta este cu siguranli pdrerea pe care o au ei
despre un vdrcolac; atunci, trebuia sI se relini acest nume intr-un
fel uluitor.
Numeroqi oarneni, care au sosit pe neaqteptate, au protestat
puternic ci ei au observat foarte bine cd acest trup nu devenise rigid
cdnd il purtaserd de pe cdmp in bisericd pentru a-l ingropa gi cd,
prin urmare, era un adevirat vArcolac; acesta era acolo refrenul."
CAnd am fost intreba{i ce credem despre acest mort, noi am
rdspuns c[ il credem mort de-a binelea; gi cd, pentru acel singe
rogiatic, se putea vedea cu uqurin!5 cd acesta nu era decdt noroi
puturos; in fine, am ldcut tot ce e mai bine pentru a vindeca sau
mai pulin penhu a dezgusta imaginalia lor frapat6, explic6ndu-le
pretinEii vapori qi cdldura unui cadavru.
In ciuda tuturor ralionamentelor, s-a decis sd se ardd inima
mortului, care, dupi aceastd executie, nu a fost mai docil decAt
mai inainte;i a fbcut Ei mai mult zgomot. A fost acuzatcd lovegte
oamenii noaptea, c6,fo\eazi,ugile, cd sparge ferestrele, cd sffiqie
hainele gi ci golegte urcioarele Ei sticlele. Era un mort foarte
alterat. Cred cd nu a crutat decAt casa consulului, la care eram
noi instalafi.
Cartea a VII-a 431
Toatd lumea era tulburatS. Oamenii de cel mai bun spirit
p[reau frapa]i ca qi ceilalli. Era o adevdratd boald a creierului, la
fel de periculoasd ca mania Ei turbarea. S-au vizut familii intregi
abandonAndu-;i casele Ei venind la marginile ora;ului, adu-
cAndu-qi paturile mizerabile in fiecare loc, pentru a-qi petrece
noaptea in ele. Cineva se plAngea de vreo noud insultd;i cei mai
sensibili se retrigeau lalard.
Cetilenii cei mai zeloqi in ce privegte binele public credeau
ci lipsise punctul cel mai important al ceremoniei; nu trebuia,
dupd pdrerea lor, s6 se celebreze mesa decAt dupi ce s-ar fi smuls
inima acelui nefericit. Ei pretindeau ci prin aceastd precaulie nu
ar mai fi ratat sdJ surprindi pe diavol; qi, fdri indoiald, s-ar fi
ferit sd revini acolo; cdti vreme s-a inceput cu mesa, el avea tot
timpul sd evadeze qi si revind la odihna sa.
Dupi toate aceste rafionamente, se gdseau in aceeaqi
incurcituri ca in prima zi. Se adunau seara qi dimineaJa; s-au
fEcut procesiuni timp de trei zile ;i trei nopli; i-au obligat pe
preoJi sd posteascS; erauvdzuti alergdnd prin case, cu sfegtocul
in mAnd, aruncdnd apd sfinlitd qi sp5lAnd cu ea qile: umpleau cu
ea chiar qi gura acelui biet vdrcolac.
I-a o aEa prevenire generalS, am decis si nu spunem nimic.
Nu doar cd am fost tratali drept ridicoli. dar qi ca infideli. Cum
sd faci s[-qi revini un popor intreg? In fiecare dimineald, ni se
oferea o comedie, prin povestirea nebuniilor noi ale acestei
pdsdri a nopfii; era aa\zat de picatele cele mai abominabile.
Totuqi, am repetat atAt de des administratorilor oragului c6,
intr-un caz asemdn[tor, nu ar lipsi ca in\ara noastrd sd se stea la
pAndd noaptea, pentru a observa ce s-ar fi petrecut, astfel incAt,
in cele din urmd, sd se aresteze cdtiva vagabonzi, care, sigur,
luaseri parte la toate aceste dezordini: dar i-au eliberat curdnd,
deoarece, dupd doui zile, ca s[-1 compenseze pe tdndrul pe care-l
arestaseri, el a reinceput sd goleascd urcioarele de vin, acelora
care erau prea neghiobi pentru a-qi pdrdsi casele noaptea. Au
fost, deci, obligali sd revini la rugdciuni.
Intr-o zi, pe cdnd se citeau niqte orafii, dupd ce infipseserl
nu Etiu cdte sdbii goale peste groapa cadavrului, pe care-l
dezgropau de trei sau patru ori pe zi, dupd capriciul primului
432 Istoria magiei
venit, rm albanez, care se afla acolo, s-a gdsit sd spund, cu un ton
de doctor, cI era tare ridicol s[ te serveqti de sibiile creEtinilor
intr-un asemenea caz.
,,- Nu vede{i, biefi oameni, spunea el, cd paznicul acestor
sibii frcdnd o cruce cu pumnul impiedicl diavolul si iasd din
acest corp? De ce nu vd folosili, mai degrab6, de iataganele
turcilor?"
Pirerea acestui om abil nu a servit la nimic; vdrcolacul nu a
pirut mai blAnd qi nu mai $tiau la ce sffint si se inchine, atdta
vreme c6t se striga in gura mare pe strdzi, prin tot oragul, dupd
cum se hotdrdse, cd trebuie sd ardl vdrcolacul in intregime, cd
dupd aceea il vor opri pe diavol sd revini sd se cuibdreascd acolo;
cd e de preferat sd recurgd la acest gest extrem, dec6t siJ lase sd
pdrascascd insula. In fine, existau deja familii care-qi strAnseseri
bagajul pentru a merge si se stabileascd in altd parte,
Atunci, la ordinul administratorilor, s-a adus vArcolacul in
v6rful insulei Saint-Georges, unde se pregdtise un rug mare cu
gudron, de teaml ci lemnul, oricdt de uscat ar fi fost, ar fi ars
prea repede. Resturile acestui nefericit cadavru au fost aruncate
in el qi terminate in pu{in tirnp. Era prima zi din ianuarie 170i.
Din clipa aceea, nu au mai auzird pldngeri impotriva
vArcolacului; se mullurneau si spund c[ diavolul fusese bine
prins de data asta Ei au compus cdteva cdntece pentru a trans-
forma int6rnplarea in ridicol.
Remarc[m la aceastd relatare a lui Tournefort cd el admite
realitatea viziunilor care inspdimAntau tot poporul, ci el nu
contestd nici flexibilitatea, nici cildura cadavrului, dar ci
incearci sd le explice ;i asta doar cu scopul demn de laudi, fErd
?ndoiald, de a reasigura pe acegti sdrmani oameni c[ el nu ne
vorbeqte despre descompunerea cadavrului, ci doar despre
duhoarea sa; mirosul natural al cadavrelor vampirizate este
precum cel al ciupercilor otrdvitoare; cd el atesti in cele din urm[
c5, odatd ars cadavrul. minunile qi viziunile inceteazi.
f)ar iati ci aici, foarte departe de fanteziqtii magiei, revenim
la ele pentru a uita de vampiri qi spunem cdteva cuvinte despre
cartomanul Edmond.
Cartea a VII-a 433
Edmond este vr[jitorul favorit al femeilor din cartierul
Notre-Dame-de-Lorette, el locuind pe strada Fontaine-Saint-
Georges nr. 30 intr-un mic apartament destul de cochet, a cdmi
anticamerd este mereu plind de cliente Ei uneori qi de clienli.
Edmond este un om de talie mare, pulin obez, tenul sdu este
palid, fizionomia sa este deschisi, cuvdntul siu destul de
simpatic. El plrea sd.creadd in arta sa qi si continue sincer
exerciliile qi destinul Eteillei qi domniqoarei Lenormand. L-am
interogat asupra procedeelor sale Ei el ne-a rispuns, cu
sinceritate qi cu multi politele, cd a fost din copilirie pasionat de
Etiinfele oculte qi c[ a exersat deweme divinafia; c[ ignori
secretele filozofice ale inaltelor qtiinle Ei cd este sensibil in cel
nrai inalt grad gi cI doar simpla prezenld a clienfilor sdi il
impresioneazd atit de mult incdt simte intr-o oarecare mdsurd
destinul lor.
- Mi se pare, spune el, cd utd zgomote singulare, sunete de
lanfuri in jurul predestinalilor la ocnd, lipete qi gemete in jurul
celor care vor muri de o moarte violenti, mirosuri supranaturale
vin sd md asalteze qi md sufoc6. intr-o zi,inprezenta unei femei
voalate qi imbrdcate in negru, am inceput sd tresar, simleam un
miros de paie qi de sAnge... Doamnd, am fipat, ieqili de aici,
sunteli tnconjuratd de o atmosferl de moarte qi de inchisoare.
* Ei, bine da, spuse atunci acea femeie dezvoalAndu-qi fala
palida, am fost acuzatd de infanticid gi ies din inchisoare. Odatd
ce ali vdzut trecutul, spuneli-mi viitorul!
Unul dintre prietenii qi discipolii noqtri in cabali, total
necunoscut lui Edmond, a mers intr-o zi s6-l consulte; plitise in
avans qi aqtepta oracolele, cAnd Edmond, ridicAndu-se cu
respect, l-a rugat si-qi ia banii. Nu am nimic sd vd spun, adiugi
el; destinul vostru este inchis pentru mine cu cheia ocultismului;
tot ceea ce aq putea s[ vd spun, gtili la fel de bine ca qi mine ;i ii
conduse, salutdndu-l continuu.
Edmond se ocupa qi cu astrologia judiciar5, trasdnd la un
pre! mai mult decdt corect horoscoape gi subiecte de nativitate;
intr-un cuvdnt, definea tot ceea ce priveqte statutul s[u.
De altfel, este o tristd gi obositoare meserie: cu cAte capete
bolnave qi inimi imorale nu trebuie sd fii permanent in contact!
434 Istoria magiei

Apoi, proastele exigen{e ale unora, reproqurile nedrepte ale

altora, confidenlele jenante, cererile de bduturi magice gi de
vrdjitorii, obsesiile nebunilor, toate acestea, intr-adevdr il ajutd
Capitolul V
sd cAqtige.
AMINTIRI INTIME ALE AUTORULUI
Influenla iluminalilorEi a maniacilor asupra evenimentelor istorice.
Mapahul. Sobrier gi revolufia din februarie 1848. Puterea magneticd
a anumitor oameni. O somnambulS statici.

in t 939, autorul acestei c6fii aprimit intr-o dimin ealdvizita

lui Alphonse Esquiros.
- Venili cu mine, si vedeli mapahul, ii spuse acesta din
urmd.
-* Ce este mapahul?
Este un zeu.
* Mullumesc, nu-mi plac decdt zeii invizibili.
- Venili dar, este nebunul cel mai elocvent, cel mai radios
gi cel mai superb pe care l-amvdzut.
- Prietene, mie mi-e teami de nebuni, nebunia este
molipsitoare.
- Ei, dragul meu, eu vin si vd vid!
- E adevirat: gi, dacd lineli atAt de mult la asta, atunci, si
rnerqem si il vedem pe mapah.
Intr-o mansardi inspSimAntdtoare, se afla un om bdrbos, cu
o figurd maiestuoasi Ei profetici; purta de obicei peste hainele
sale o haind veche de femeie, care ii dddea aerul unui biet dervig;
era inconjurat de mai mulli oameni bdrboqi gi extatici ca qi el qi
de o femeie cu trdsdfuri imobile care semdna cu o somnambuli.
Manierele sale erau bruqte, dar simpatice, elocinla sa antre-
nantd., ochii sdi halucinali; vorbea cu emfazd, se insuflelea in
asemenea mdsurd incAt o spumd albicioasd ii apdrea in collul
buzelor. Cineva l-a definit abatele de Lamennais, noudzeci gi trei
ficdndu-;i pastele; aceastd definilie ar conveni mai degrabd
misticismului lui mapah, putem afirma acest lucru pe baza
acestui fragment nlscut din entuziasmul s6u liric:
,,Umanitatea trebuia sd greqeascd; aEa dorea destinul ei,
pentru aft ea ins[gi instrumentul propriei reconstrucfii qi pentru
436 Istoria magiei
ca in mirefia qi maiestuazitatea muncii ufirane, traversAnd toate
etapele sale de lumind qi de tenebre, si apari in mod manifest
grandoarea Ei maiestatea lui Dumnezeu.
$i unitatea primitivd este strivitd prin cddere; durerea se
inhoduce in lume sub forma Earpelui; qi copacul vielii devine
copac mort.
$i aqa stdnd lucrurile, Dumnezeu i-a spus femeii: Tu vei
naEte in durere; apoi a ad[ugat: prin tine va fi strivit capul
qarpelui.
$i femeia este prima sclavd; ea gi-a in{eles misiunea divind
qi penibila naEtere a inceput.
De aceea, din momentul cdderii, sarcina umanitdlii nu a fbst
decAt o obligalie de iniliere, indatorire mare qi teribili; de aceea,
toli termenii aceste inilieri, pentru care. mama noastrd comunS,
Eva, este Alfa qi mama noastrd comune, Libertatea, este Omega,
sunt in egali m6suri sfinfi qi sacri in ochii lui Dumnezeu.
Am vdzut un vas imens ridicat de un catarg gigantic
terminat in volan plisat Ei unul dintre flancurile vasului privea
Occidentul iar celdlalt Orientul.
$i pe partea Occidentului, acest vas se sprijinea pe vArfurile
innourate a trei munli, a cdror bazd se pierdea intr-o mare
furioasd;
$i fiecare dintre aceqti munfi iqi purta numele insAngerat
ataEat de flancul sdu. Primul se numea Golgota, a doilea, multele
Sfdntul loan. Al treilea, SfAnta Elena.
in mijlocul catargului uriaq, pe partea Occidentului, era
fixatd o cruce cu cinci brale pe care i;i dddea sufletul o femeie.
Deasupra capului femeii, puteam citi:
Franla;
18 iunie 1815;
Vinerea Sfhnt5.
$i fiecare dintre cele cinci brale ale crucii, pe care era
intinsS, rcprezentauna dintre cele cinci pdrli ale lumii; capul sdu
se odihnea pe Europa qi un nor il inconjura.
$i pe partea vasului care privea Orientul tenebrele nu
existau; qi carena era opriti in pragul oraqului lui Dumnezeu pe
vArful unui arc triumfal pe care soarele il ilumina cu razele sale.
Cartect a VII-a 437
$i aceeaEi femeie apdrea din nou, dar transfiguratd qi
radioasd. Ea ridica piatra unui mormAnt: pe aceasti piattd eta
scris:
Restaurare, zilele mormAntului.
29 iulie 1830;
PaEte."
Mapahul era, dupd cum vedem, un continuator al lui
Cathrine Th6ot qi a lui dom Gerle qi totu;i ciudatd simpatie fali
de nebuniile lor; intr-o zi, el ne-a cleclarat confiden{ial cd era
Ludovic al XV[-lea, reintors pe pdmAnt pentru o operd de
regenerare, ;i ci aceasti femeie care trdia cu el era Maria
Antoaneta a Franlei.
El qi-a explicat atunci teoriile revolu{ionare pAnd la extra-
vagan!6, ca ultimul cuvAnt al pretenliilor violente ale lui Cain,
destinate sd aducd printr-o reaclie fatalS triumful dreptului Abel.
Esquiros ;i cu mine ne-am dus sd il vedem pe rnapah pentru
a ne amuza de demen{a sa qi imaginalia noastri a rbmas fiapati
de discursurile sale. Erani doi prieteni de colegiu de felul Louis
Lambert gi Balzac qi am visat adesea irnpreunS devotamente
imposibile Ei eroisme necunoscute.
Dupi ce l-am auzit pe Ganneau, aqa se nttmea cel care se
considera mapah, am inceput sd gdndim cd era liumos sd spui
lumii ultimul cuvdnt al revolu{iei qi sd inchizi prdpastia anarhiei
aruncdndu-te in ea asemenea lui Curtius. Acest orgoliu de qcolari
a dat naqtere Evangile du peuple lEt'angheliei poporuluil Si
Bible de Ia libertd fBibliei ltbertdlii|, nebunii pe care Esquiros
qi prietenul siu neplScut le-au pldtit rnult prea scump.
Acesta este pericolul rnaniilor entuziaste; ele sunt conta-
gioase qi nu ne aplecdm nepedepsigi pe rtralginea pripdstiilor
demenlei; dar iati ceva extrem de teribil.
Printre discipolii mapahului se afla un tdnir nervos Ei debil
pe nume Sobrier. Acesta qi-a pierdut complet capul qi s-a crezut
predestinat si salveze lumea provocdnd criza supremd a unei
revolu{ii universale.
Sosesc zilele lui februarie 1848. O revoltd provocase o
schimbare de ministru, totul se terminase. Parizienii erau
mul,tumili qi bulevardele erau luminate.
 438 Istoria magiei Cartea a VII-a 439

Un tAndr a apilrut brusc pe strdzile aglomerate ale cartierului Asemenea acestor copii care suportd forma imaginaliilor
Saint-Martin. Era insolit de doi copii, unul ducdnd o tor!5, celdlalt mamelor 1or, ea a devenit imaginea vie a Mariei Antoaneta,
sundnd adunarea, o mullime numeroasd s-a adunat, tdndrul a urcat prizoniera portirimii. Manierele sale sunt cele ale unei regine
pe o piatri qi a inceput sd predice adunirii. Erau lucruri incoerente, veEnic viduve qi dezolate; uneori, lasd sd ii scape cAteva plAngeri
incendiare, dar concluzia era cd trebuie si meargd la bulevardul care au rolul de a striga cd visul ei o oboseqte, dar se indigneazd
Capucinilor sd ii ducd ministrului voinla poporului. in mod suveran din pricina celor care incearcd sd o trezeascS; nu
Exaltatul a repetat aceeagi predicd la colful tuturor strizilor dd de altfel weun semn de alienare mintald; conduita sa
gi a mers in fruntea adunlrii, cu doui pistoale in m6ini gi mereu exterioari este rezonabilS, viala sa este perfect onorabilS qi
precedat de torla qi de toba sa. normald.
Mullimea curioqilor care umplea bulevardele s-a aldturat Nimic nu este mai emojionant, din punctul nostru de vedere,
din curiozitate cortegiului predicatorului. Curdnd nu mai era o decAt obsesia perseverentd a unei fiinle iubite nebuneqte, care
aduniturd, era o masi populard care se deplasa spre bulevardul supravieluieqte intr-o haiucinalie conjugal6. Dacd Arlemis a
Italienilor. existat, este permis sd credem cd Mausole era, de asemenea, un
in mijlocul acestei agitatii, tdndrul qi cei doi copii au magnetizator putemic qi c5 antrenase qi fixase pentru totdeauna
dispdrut, dar, in fala hotelului Capucinilor, un glon! s-a tras afecliunile unei femei cu totul sensibile in afara limitelor
asupla mullimii. liberului arbitnr gi ale raliunii.
Impuqcitura era revolutia Ei a fost declanEatd de un nebun.
Toat[ noaptea, doui vagoane incdrcate cu cadavre s-au
plimbat pe strdzi in lumina torfelor; a doua zi tot Parisul era pe
baricade gi Sobrier, inconqtient, era dus la el. Sobrier era cel care,
fErd sd qtie ce ficea, tocmai zguduise lumea.
Ganneau qi Sobrier au murit, Ei acum putem sd ddm in vileag
pentru istorie, ftrd a-i pune in pericol, acest exemplu teribil al
magnetismului entuziaqtilor Ei al fatalitdlilor care pot provoca
boli nervoase anumitor oameni. Cunoaqtem din surse sigure
lucrurile pe care le povestim gi credem cd aceastd revelaJie poate
aduce o uqurare pentru conqtiinla lui Bdlisaire alpoeziei, autorul
Histoire des Girondins [Istoriei GirondinilorJl.
Fenomenele magnetice produse de Ganneau au continuat
chiar ;i dupd moartea sa. Viduva sa, femeie fbrd educa{ie Ei de
o inteligenli destul de slab[, fiici a unui om cinstit, a rdmas in
somnambulismul static in care se adAncise sotul ei.

I
Este vorba despre cartea in opt volume a lui Alphonse de Lamartine, publicatd
in 1847. Subiechil este legat de Revolulia francezd, dar tema este de naturd
politicd. (n.t.)

Capitolul VI
DESPRE $TIINTELE OCULTE
Privire sinteticd asupra qtiin{elor oculte. Ciutarea absolutului.
Secretul Etiinlelor oculte este secretul naturii insegi, secretul
naqterii ingerilor gi a lumilor, cel al atotputemiciei lui
Dumnezeu!
Veli fi asemenea elohiniilor, care cunosc binele qi rdul, a
spus garpele crea{iei qi arborele Etiinlei a devenit arborele morJii.
De qase mii de ani, martirii qtiinlei muncesc Ai mor la
poalele acestui pom pentru ca acesta s[ redevind pomul vielii.
Absolutul cdutat de nebuni qi gdsit de inlelepfi este adevlrul,
realitatea si raliunea echilibrului universal I
Echilibnrl este anrronia care rezult6 din analogia contrariilor.
Pdnd in prezent, umanitatea a incercat sd se lind pe un singur
picior: c6nd pe unul, cdnd pe celdlalt.
Civiliza{iile s-au ridicat qi au pierit fie din cauza dementei
anarhice a despotismului, fie a anarhiei despotice a revoltei.
Cu cdt entuziaqtii au fost mai superstitioqi, cu atAt calculele
mizerabile ale instinctului materialist au indepdrtat nafiunile, Ei
Dumnezeu a impins lumea, in sfbrgit, spre raliunea credincioasd
;i spre credinlele rafionale.
Am avut destui profeli fbrd filozofie qi destui filozofi ffird
religie, creclinciogii orbi qi scepticii se adund gi sunt la fel de
indepdrlafi gi unii ;i ceilalli de salvarea etemd.
In haosul indoielii universale qi al conflictelor dintre qtiin!6
Ei credin!6, marii oameni qi vizionarii au fost doar nigte artigti
bolnavi care ciutau fiumuselea ideald cu riscul qi pericolele
raliunii Ei viefii lor.
$i iat6-i incd pe tofi, aceqti copii sublimi, sunt fantastici gi
nervoqi precriln f-emeile, un nimic ii rdneqte, raliunea ii ofenseazi,
sunt nedrepli unii cu allii qi ei care nu trliesc decAt pentru a fi
incoronati, ei sunt primii care, fbcAnd dispoziliile lor pline de
fantezie, ceea ce Pitagora apdrd intr-un mod atdt de emolionant in
Cartea a VII-a 441
simbolurile sale admirabile, ei destrami Ei calci in picioare co-
roanele! Sunt alienalii gloriei, dar Dumnezeu, pentru a-i impiedica
sI devini periculoEi, ii reline cu lanfurile opiniei.
Tribunalul mediocritdlii judecd geniul frrd drept de apel,
pentru cd geniul, fiind lumina lumii, este privit ca fiind nul gi
mort, atAt timp c6t nu clarifici nimic'
Entuziasmul poetului este controlat prin sAngele rece al
mullimii prozaice. Entuziastul pe care bunul sim! public nu il
accept[ nu mai este un geniu, este un nebun'
Nu spuneli cd marii artiqti sunt sclavii mullimii ignorante
pentru cd din ea igi primegte talentul echilibrul raliunii.
Lumina este echilibrul umbrei qi al claritdlii.
Miqcarea este echilibrul inerliei Ei al activitSlii.
Autoritatea este echilibrul libeftAlii qi al puterii.
inlelepciunea este echilibrul g6ndurilor.
Virtutea este echilibrul afecliunilor; frumuselea este echili-
brul in forme.
Liniile frumoase qi liniile drepte qi magnificeniele naturii
constituie o algebri a graliilor qi a splendorilor'
Tot ceea ce este drept este faimos: tot ceea ce este fiumos
este drept.
Cerul qi infernul sunt echilibrul vielii morale; binele qi riul
sunt echilibrul libert[fii.
Marea operd este cucerirea punctului central in care rczidd
forla echilibrantd. Peste tot, de altfel, reac{iile for}ei echilibrate
conservi viafa universali prin miqcarea perpetud a naqterii gi a
mo(ii.
De aceea filozofii hermetici iqi compard aurul cu soarele.
De aceea acest aur vindecd toate bolile sufletului ;i conferi
nemurirea. Oamenii ajunqi ?n acest punct central sunt adevdralii
adepfi, sunt taumaturgii gtiinfei gi ai raliunii'
Ei sunt maeqtrii tuturor bogeliilor lumii 9i ale lumilor, ei
sunt confidenlii Ei prietenii prinfilor din cer, natura li se supune
pentru cd vor ceea ce wea legea care face ca natura si
funclioneze.
IatS ce numegte Salvatorul lumii impdrllia lui Dumnezeu!
Este acel san ctum regnum al sfintei cabale. Este coroana qi inelul
442 Istoria magiei

lui Solomon, este sceptrul lui Iosif in falacdruia se inclini stelele

din cer Ei recoltele de pe pdmAnt.
Noi am gdsit aceastd atotputernicie Ei nu o vindem, dar, dacd
Dumnezeu ne-ar fi insdrcinat sd o vindem, am descoperi cd nu
existd bogdlie suficient de mare; le-am cere, nu pentru noi, ci
pentru ea, sufletul qi via{a lor intreagd.

At {v
Fig. 18. Cheia apocaliprica

CapitoluMl
RE,ZUMAT $I CONCLUZfi
Enigma Sfinxului. intrebiri paradoxale' Risunetul descoperirilor
qtiinlei magice in ordinea religioasd, in ordinea morald qi in ordinea
politici. Obiectul qi scopul acestei lucrdri.
Nu ne mai rdmane acum decet si rezumim qi s[ tragem
concluzii.
A rezuma istoria unei $tiinle inseamnd a rezuma qtiinfa. In
inilierii pdstrate qi
acest fel vom recapitula marile principii ale
transmise de-a lungul tuturor secolelor.
$tiinla Magicieste Etiinla absolut[ a echillbrului.
Aceasti Etiin!6 este esenlialmente religioasi; ea a prezidat
formarea dogmelor lumii antice qi a fost, de asemenea, doica
tuturor civilizafiilor.
Mamd pudici qi misterioasS, care, aliptAnd cu poezie qi
inspiratie generaliile noi, iEi acoperea chipul qi sdnul!
-
inainte de orice principiu, ea ne mdrturiseqte credinla in
Dumnezeu gi cd il adori fErd sd incerce a-l defini, pentru cd
adesea pentru inteligenla noastrd imperfecti, un Dumnezeu
definit eite intr-o oarecare mdsuri un Dumnezeu finit! Dar, dupd
Dumnezeu, ea ne aratd ca principii suverane ale lucrurilor,
matematicile eterne Ei forlele echilibrate"
Este scris in Biblie ci Dumnezeu a rAnduit totul prin
greutate, numlr qi mdsur6, iatd textul:
Omnia in pondere et numero el mensura disposuit Deus.
Astfel, greutatea, adicd echilibrul, numirul sau cantitatea Ei
mdsura, adici proporfia, acestea sunt bazele eterne sau divine ale
qtiinlei naturii.
Formula echilibrului este aceasta:
,,Armonia rczultd din analogia contrariilor."
Numirul este scala analogiilor a ciror proporlie este
mdsura.
Carteu a l'II-a 445
Toatd filozofia oculti a Zoharului s-ar putea numi gtiinla
echilibrului.
Cheia numerelor se giseqte in Sepher Yetzirah. Naqterea
numerelor este analogd filia{iei ideilor Ei producerii formelor.
Astfel, in alfabetul lor sacru, hierofanlii inlelepli ai cabalei
au reunit semnele hieroglifice ale numerelor, ideilor qi formelor.
Combinaliile acestui alfabet dau ecuatii de idei qi mdsoar6,
indicdndu-le, toate combinafiile posibile in formele naturale.
Dumnezeu, spune Geneza, a frcut omul dup6 chipul S[u:
omul, fiind rezumatul viu al Creafiei, este clar cb insdEi crealia a
fost lEcutd dupi imaginea lui Dumnezeu.
Existd trei lucruri tn univers: spiritul, mediatorul plustic qi
materiq.
Anticii dddeau spiritului ca instrument irnediat fluidului ars
cdruia ii imprumutau numele generic de sulJ, mediatorului
plastic, numele de mercur, din pricina sirnbolismului reprezentat
de caduceu Ei materie; numele de sare, din cauza sdrii fixe care
rdmAne dup[ cornbustie r;i care rezist[ la acfiunea focului.
Ei comparau sulful cu tatdl, din catzaactivitlfii generatoare
a focului; mercurul este mama, pentru forla sa de atraclie Ei
reproducere; Ei sarea era pentru ei copilul sau substanla supusd
educaliei naturii.
Substanla creatd pentru ei era una qi o numeau luminS.
Lumina pozitivd sau produsd de foc, sulful volatil; lumina
negativd sau fdcuti vizibild prin vibraliile focului, mercurul fluid
eterat; qi lumina neutralizati sau umbfa, mixtura coagulatd sau
fixatd sub formd de plmdnt sau de sare.
Acesta este motivul pentru care Hermes Trismegistus se
exprimd astfel in simbolul siu cunoscut sub numele de Masa de
smarald:
,,Ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este
jos qi ceea ce
este jos este asemenea cu ceea ce este sus pentru a forma
minunile lucrului unic."
Aceasta inseamnd cd miEcarea universald este produsi prin
analogiile dintre fix qi volatil, volatilul tinzdnd sd se fixeze qi
fixul sd se volatilizeze, ceeace produce un schimb continuu intre
446 Istoria magiei
formele substanlei unice gi, prin acest schimb, combinaliile
reinnoite permanent ale formelor universale.
Focul este Osiris sau Soarele, Lumina este Isis sau Luna, ei
sunt Tatdl qi Mama marelui Telesma, adici ai substanlei
universale; nu sunt ei creatorii, dar ei reprezintd cele doud for{e
generatoare qi eforful lor impreuni produce fixul sau pimdntul,
ceea ce il face pe Hermes si spun6 ci forla lor gi-a atins
manifestarea supremi cdnd au format pimdntul.
Osiris nu este deci Dumnezeu, nici micar pentru marii hiero-
fanli ai sanctuarului egiptean. Osiris nu este decdt umbra lumi-
noasd sau produsd de foc a principiului intelectual al vielii qi de
aceea in momentul ultimelor inilieri se arunca curent in urechea
adeptului aceasti revelalie redutabili: Osiris este un zeu negru.
Nefericire, intr-adevdr, pentru cel primit, a c6rui inteligenld
nu s-ar fi ridicat prin credinli deasupra simbolurilor pur fizice
ale revelaliei egiptene! Acest cuv6nt devenea pentru el formula
ateismului ;i spiritul sdu era lovit de orbire. Ea ey dimpotrivd
pentru credinciosul de un geniu mai elevat gajirl celor mai
sublime speranle. Copile, pdrea sd-i spund iniliatorul, tu iei o
lampd pentm soare, dar lampa ta nu este decdt o stea a noplii;
existd un soare adevdrat; ieqi din noapte Ei cautd ziua!
Ceea ce anticii numeau cele patru elemente nu erau pentru
ei corpuri simple, ci cele patru forme elementare ale substanfei
unice. Aceste patru forme erau figurate pe sfinx: aerul prin aripi,
apa prin s6nul femeii, pimdntul prin corpul taurului, focul prin
ghearele leului.
Substanla Unu, de trei ori tripld ca esenfi, qi cvadrupli in
formd de existenfi, acesta este secretul celor trei piramide
triunghiulare in inillime, pdtrate la bazd qi pdzite de Sfinx.
Egiptul, ridicAnd aceste monumente, a dorit sd pund coloanele
lui Hercule qtiinfei universale.
Nisipul a crescut, secolele au trecut qi piramidele, incd mari,
le propun naliunilor enigma lor al cdrei cuvAnt a fost pierdut. CAt
despre Sfinx, el pare sd se fi scufundat in praful epocilor.
Marile imperii ale lui Daniel au domnit rdnd pe rdnd pe
pimdnt qi s-au afundat cu toatd greutatea lor in mormAnt.
Cuceriri ale rdzboiului, fundafii ale muncii, opere ale pasiunilor
Cartea a VII-a 447
umane, totul a fost inghilit impreun[ cu trupul simbolic al
Sfinxului; acum capul uman se ridici singur deasupra nisipurilor
deEertului, ca gi cum agteapt[ imperiul universal al gAndirii.
GhiceEte sau mori! Aceasta era teribila dilemd propusd de
cdtre Sfinx aspiran{ilor regalitSlii Tebei. intr-adevdr, secretele
gtiinlei sunt cele ale viefii; este vorba de a domni sau de a servi,
de a fi sau de a nu fi. Forlele naturale ne vor strivi dacd nu ne
vor ajuta sd cucerim lumea. Rege sau victim6, nu existd cale de
mijloc intre acest abis qi acest v6rf, in afari de canlJ in care
ne-am prdbugi in masa celor care nu sunt nimic, pentru ci ei nu
se intreab[ weodatd nici de ce trdiesc, nici ce sunt.
Formele Sfinxului reprezintd, de asemenea, prin analogie
hieroglificd, cele patru proprietdli ale agentului magic universal,
adicd ale luminii astrale: a dizolva, a coagula, aincdlzi, a rici.
Aceste patru proprietdli, orientate prin voinla omului, pot
modifica toate formele naturii qi sd produc6, urmdnd impulsul
dat, viala sau moartea, sdndtatea sau boala, iubirea sau ura,
bogSlia chiar sau s[rdcia. Ele pot pune in serviciul imaginaliei
toate reflexiile luminii; ele sunt solulia paradoxali a intrebdrilor
celor mai temerare care pot fi adresate inaltei magii.
Iatd intrebdrile paradoxale ale curiozitdlii urnane; le vom
adresa qi le vom rdspunde:
1. Putem sclpa de moarte?
2. Piatra filozofali existd qi cum o putem gdsi?
3. Ne putem folosi de spirite?
4. Ce sunt clavicula, inelul pi sigiliul lui Solomon?
5. Putem prezice viitorul prin calcule sigure?
6. Putem face bine sau riu prin influenfd magicd dupi bunul
plac?
7. De ce este nevoie pentru a fi un adevirat magician?
8. in ce constau mai exact forlele magiei negre?
Numim aceste intrebiri paradoxale care sunt in afara
oric[rei gtiinle qi care par a fi din start rezolvate in mod negativ
de cdtre credin![.
Aceste intrebiri sunt temerare daci sunt adresate de cdtre
un profan ;i solulia lor completi dat[ de cdtre un adept seamdni
cu un sacrilegiu.
448 Istoria magiei

Dumnezeu $i natura au inchis sanctuarul intim al inaltei

NTnBnARILE 1 Ei 2
;tiin{e in aq;a fel incdt, dincolo de o anumitd limitS, cel care
qtie tl

ar vorbi inutil. nu ar mai fi inleles; revelalia marelui arcan magic

1. Putem scdpa de moarte?
este din fericire imPosibili.
Soluliile pe care le vom da vor fi aqadar ultima expresie a 2.Piatra filozofal6 existd qi cum o putem gdsi?
verbului magic; le vom face at6t de clare pe cdt pot fi ele, dar nu
ne vor lua sarcina de a le face inlelese tuturor cititorilor.
nAspuNsunr

Putem scdpa de moarte in doui feluri, in timp qi in

eternitate.
in timp, vindecdnd toate bolile Ei evitdnd infirmitilile
bdtrdnelii;
$i, in etemitate, perpetuAnd prin amintire identitatea
personali in transformdrile existenlei.
Sd le punem mai intii in principii:
1. Ci viala este rezultatul miqcirii nu se poate conserva
decAt prin succesiunea ;i perfeclionarea formelor;
2. Cd qtiinla migcdrii perpetue este Etiinla viefii;
3. CA aceastd Etiin!6 are ca obiect ponderarea justd a
influenlelor echilibrate;
4. Ci orice innoire se opereazi prin distrugere qi cd astfel
orice naqtere este o moarte qi orice moarte este o naqtere.
Acum, sd stabilim cu inleleplii antici ci principiul universal
al vielii este o miqcare substanliali sau o substanld in mod etern
gi esenlial mutd gi motric6, invizibild qi impalpabil5 in stare
volatilS qi care se manifesti in mod material fixdndu-se prin
fenomenele polarizirii.
Aceasti substanli este indestructibilS, incoruptibild qi, in
consecinfd, nemuritoare.
Dar manifestdrile sale prin formd sunt in mod etern
schimbate prin perpetuarea miEcirii.
Astfel, totul moare pentru ci totul triiegte, iar dacd am putea
elerniza o formd, am opri miqcarea qi am crea unica moarte
veritabilS.
A inchide pentru totdeauna un suflet intr-un corp uman
mumificat, aqa era solulia oribild a paradoxului magic al
imortalitdlii pretinse in acelaqi corp Ei pe acelaqi pdmdnt.
450 Istoria magiei
Totul se rcgefiereazd prin dizolvantul universal care este
substanla primard.
Acest dizolvant iEi concentreazd fofia in chintesenfd, adicd
in centrul echilibrant al unei duble polaritdli.
Cele patru elemente ale anticilor sunt cele patru fo(e polare
ale magnetului universal reprezentat de o cruce.
Aceastd cruce care se roteqte in mod nedefinit in jurul
centrului sdu, definind astfel enigma cuadraturii cercului.
Verbul creator se face auzit din mijlocul crucii qi strigd:
Totul s-a consumat.
in propo4ia justi a celor patru forme elementare trebuie sd
cdutdm medicina universald a corpurilor, aga cum medicina
sufletelor ne este prezentatd de religie in cel care se oferi pe
vecie pe cruce pentru salvarea lumii.
Alimentarea qi polarizarea corpurilor celeste rezultd din
gravita\ia lor echilibrati in jurul sorilor, care sunt rezervoarele
comune al electromagnetismului lor.
Vibralia chintesenlei in jurul rezervoarelor comune se
manifesti prin lumini gi lumina reveleazd polarizarea
L prin
culori. ' activului, Ob este numele pasivului ;i aour, din care filozofii
' negativ,
Albul este culoarea chintesenfei. Spre polul siu
aceastd culoare se condenseazd in albastru qi se fixeazd in negru;
dar spre polul sdu pozitiv, ea se condenseazd in galben Ei se
fixeazd in roqu.
Viala strdlucitoare merge intotdeauna de la negru la ro;u,
trec6nd prin alb; gi viala absorbitd coboari din nou de la roqu la
negru, traversdnd acelaqi mediu.
Cele patru nuanle intermediare sau mixte produc, cu cele
trei culori ale silepsei analizei gi sintezei luminoase, ceea ce
numim cele gapte culori ale prismei sau ale spectrului solar.
Aceste qapte culori formeazd qapte atmosfere sau qapte zone
luminoase in jurul fiecdrui soare ;i planeta dominanti in fiecare
zoni se afld magnetizatd inff-un mod analog gi in culoarea
atmosferei sale.
Metalele din addncul pdmintului se formeazi asemenea
planetelor in cer, prin specificitSlile unei lumini latente care se
descompune traversdnd diverse medii.
Cartea a VII-a 451
A pune stlpdnire pe subiectul in care lumina metalicd este
latentd inainte de a se fi specializat qi a o impinge la extremul
pol pozitiV, adicd roqu viu, de cltre un foc imprumutat luminii
insesri, acesta este tot secretul marii opere.
Inlelegem ci aceasti lumind pozitivd in gradul sdu extrem
de condensare este viafa insdEi devenitd fixi qi poate fi folositi
ca dizolvant universal ,si ca leac pentru toate regnurile naturii.
Dar, pentru a smulge din piritd, stibiumul, arsenicul
filozofilor, spenna metalici vie gi androgini, e nevoie de un
prim dizolvant care este o menstrualie minerald salini gi mai este
nevoie de participarea magnetismului gi a electricit[1ii.
Restul se face de la sine, intr-un singur vas, intr-un singur
cuptor de alchimist Ei prin focul gradual al unei singure limpi;
este, dupi cum spun practicanlii, o muncd a femeilor qi a
copiilor.
Ceea ce chimiqtii qi fizicienii modemi numesc cdldurS,
lumind, electricitate, magnetism, nu erau pentru antici decdt
manifestdrile fenomenale elementare ale substanlei unice numite
aour, N'r'I, od, xt1 qi ob, xt: de cdtre Ewei. Od este numele
hermetici qi-au frcut aurul, este numele mixtului androgin qi
echilibrat.
Aurul vulgar este aourul metalizat, aurul filozofic este
aourul in starea de piatri prelioasd solubild.
ln teorie, urmdnd qtiinfa transcendentald a anticilor, piatra
fiozofald,, care vindecd toate bolile gi participi la transmutarea
metalelor, existd aqadar in mod incontestabil.
Existd ea qi poate exista in fapt?
Daci am afirma acest lucru nu ne-ar crede nimeni aEa cd
vom da aceastd afirmalie ca pe o solulie paradoxalS pentru
paradoxurile exprimate prin cele doud prime intrebiri qi si
trecem la al doilea capitol.
Noti: Nu rispundem la intrebarea subsidiari: Cum sd o
gdsim?, pentru cd domnul La Palisse insugi ar rdspunde in locul
nostru cd, pentru a gisi, este neapdrat si cauji, cu exceplia
situaliei cdnd gdsegti din intdmplare. Am spus destule in acest
sens pentru a orienta qi a facilita cercetirile.

ixrnBsAnILE 3 Ei 4
3. Ne putem folosi de sPirite?
4. Ce sunt clavicula, sigiliul qi inelul lui Solomon?
nAspuNsuRt
Atunci cAnd Salvatorul lumii a triumfat in fafa tentaiiei din
deqert in fafa celor trei pofte care supun sufletul uman:
Tentalia apetiturilor, a ambigiilor qi cea a licomiilor.
Este scris c[ ingerii s-au apropiat de el qi l-au ajutat.
Cdci spiritele sunt in slujba spiritului suveran qi spiritul
suveran este cel care inlinluieqte turbulenlele dereglate 9i
antrendrile nedrepte ale cdrnii.
Sd remarcdm totuqi c[ este impotriva ordinii Providen{ei sd
inverseze seria naturald a cornunicdrilor dintre fiinfe.
Nu ii vedem pe Salvator qi pe apostoli invocAnd sufletele
morlilor.
Fiind una dintre dogmele cele mai consolatoare ale religiei,
nemurirea sufletului trebuie s[ fie rezervatd aspiralii$r credinlei
qi, in consecinfi, nu va fi weodatd dovediti prin faple accesibile
criticii gtiinlei.
Astfel, zdruncinarea sau pierderea raliunii este qi va fi
intotdeauna pedeapsa celor care vor avea curajul si priveascd, in
cealalti viald, cu ochii acesteia.
Astfel, tradiliile magice provoac[ mereu aparilia morlilor
evocafi, cu fele triste Ei furioase.
Ei se pling pentru cd au fost tulburali de la odihna lor Ei nu
profereazd decAt reproquri gi ameninJdri.
Cheile sau claviculele lui Solomon sunt forle religioase qi
ralionale exprimate prin semne qi care folosesc mai pulin pentru
a evoca spiritele dec6t pentru a se aplra pe sine fa!6 de orice
aberalie in experienlele referitoare la qtiinlele oculte.
Sigiliul confine cheile, inelul ii indicd folosirea.
Inelul lui Solomon este in acelaEi timp circular gi pbtrat qi
simbolizeazd astfel misterul cuadraturii cercului. El se compune
din qapte pdtrate dispuse in aga fel incdt sd formeze un cerc. Au
Cartea a VII-a 453
fost adaptate acolo doui monturi, una circulard qi cealalti
pdtratd, una de aur, cealalt[ de argint.
Inelul trebuie fdcut in filigran din gapte metale^
in montura de argint este incrustatd o piatri alb[ qi in
montura de aur o piatri roqie cu aceste semndturi:
Pe piatra alb6, semnul macrocosmosului;
Pe piatra roqie, semnul microcosmosului'
CAnd inelul este pus pe deget, una dintre pietre trebuie sd fie
aqezatd spre inSuntrul mAinii, cealaltd in afar6, dupi cum dorim
sd le comanddm spiritelor luminii sau for{elor tenebrelor"
S[ explicdm in cAteva cuvinte atotputernicia acestui inel.
Voin{a este atotputernicb, cdnd se inarmeazir cu fo4e vii ale
naturii.
G6ndirea este leneqd qi moartd atAt timp cAt nu ss manifesti
prin verb sau prin semn; ea nu poate nici sd excite, nici si
orienteze voinfa.
Semnul fiind forma necesarl a gAndirii este instrumentul
indispensabil al voinlei.
Cu cAt semnul este mai perfect, cu atAt gdndirea este mai
puternic formulat[ qi, in consecinf[, ctt atit mai mult voin]a este
brientatd cu putere. Credin{a oarbd muti munfii; ce s-ar int6rnpla
cu aceastb credinld clarificatd de o gtiin{i cornpletd Ei irnuabili?
Dacd sufletul nostru ar putea concentra toatS inteligenla 9i
toatS energia sa in emisia unui singur cuvint, acest cuvAnt nu ar
fi pentru ea atotputemic?
Inelul lui Solomon cu dublul sdu sigiliu este toat[ qtiinfa qi
toatd credinla magilor rezamatl intr-un semn.
Este simbolul tuturor fo4elor cerului qi ale pdmdntului qi al
legilor sfinte care le regizeazl, fie in macrooosmosul celest, fie
in rnicrocosmosul uman.
Este talismanul talismanelor qi pantaclul pantaclelor.
Inelul lui Solomon este atotputernic, dacl este un semn viu,
dar este ineficient, dacd este un semn nrort; viala semnelor este
inteligenli gi credin!6, inteligenld a naturii, credin!6 a motorului
siu etern.
454 Istoria magiei
Studiul aprofundat al misterelor naturii il poate indepirta de
Dumnezeu pe observatorul neatent la care oboseala spiritului
p ar alize azd elanuril e inimi i.
Prin aceasta qtiinlele oculte pot fi periculoase qi chiar fatale
pentru anumite suflete.
Exactitatea matematicS, rigoarea absolutd a legilor naturii,
ansamblul Ei simplitatea acestor legi le dau multora ideea unui
mecanism necesar, etern, inexorabil Ei Providenla dispare pentru
ei in spatele rofilor de fier ale unui orologiu cu miqcare perpetui.
Ei nu reflecteazdla faptul libertblii qi al autocraliei fiinlelor
inteligente.
Un om dispune dupd bunul plac de existenla fiinlelor
organizate ca Ei el; el poate atinge pdsErile in aer, peqtii in apd,
animalele sdlbatice in pdduri; el poate tdia sau incendia pidurile
inseqi, poate mina qi face si salte rocile qi munlii, poate schimba
formele in jurul siu qi, in ciuda analogiilor naturii, nu ar crede
in existen{a fiinfelor inteligente ca el, care ar putea deplasa, strivi
qi incendia lumile dupd dorinla sa, sau le-ar putea mlcina pentru
a le transforma in stele... fiinle atdt de mari inc6t nu le poate
vedea a$a cum noi nu putem fr vdntt| fdrd indoial[, de cdtre
molii sau de citre p6ianjeni... $i dacd asemenea fiinle existd fErd
ca universul si fie bulversat, nu trebuie sd admitem cilse supun
voinlei supreme, unei forle puternice Ei infelepte, care le
interzice si deplaseze lumile asa cum ne interzice noud sd
distrugem cuibul de rdndunicd sau coconul fluturelui?
Pentru magul care simte aceasti fo45 chiar in strdfundurile
congtiinlei sale qi care nu mai vede in legile universului decAt
instrumentele dreptdfii eterne, sigiliul lui Solomon, claviculele
sale gi inelul sdu sunt insemnele regalitilii supreme.
iNrnpnAnrlE 5 Ei 6
5. Putem prevedea viitorul prin calcule sigure?
6, Putem face bine sau rdu prin influen\a magicd?
nAsptxsunr
Doi jucdtori de qah de aceeagi valoare sunt aqezali la o mas6;
incep partida; care dintre ei va cAEtiga?
Cel care va acorda mai multi atenlie jocului.
Dacd aq cunoaqte preocupdrile unuia Ei ale celuilalt aE putea
prezice cu siguranli rezultatul partidei lor.
in cazuljocului de qah, aprezice inseamnd a cdEtiga; la fel
este qi in jocul vielii.
Nimic in via!6 nu se intdmplS prin fo4a hazardului; hazardul
este imprevizibilul, dar imprevizibilul ignorantului poate fi
prevdzut de infelept.
Orice eveniment, ca orice form6, rezvltd dintr-un conflict
sau echilibru de forle qi aceste forfe pot fi reprezentate prin
numere.
Viitorul poate fi determinat, aqadar, dinainte prin calcul.
Orice acliune violenti este contrabalansat[ printr-o reacfie
egal6, rAsul prevestegte lacrimile, iar acesta este motilul pentru
care Salvatorul spu:re: Fericifi cei ce pl6ng!
Din acelaqi motiv mai spune: Cel care se ridicd va fi cobordt
qi cel care se coboard va fi ridicat.
Astdzi, Nabucodonosor se face Dumnezeu, mdine, va fi
preschimbat in fiar6.
Astdz| Alexandru iqi face intrarea in Babilon Ei igi oferi
tdmAie pe toate altarele, mAine, va muri imbdtat in mod brutal.
Viitorul este in trecut; trecutul este in viitor.
CAnd geniul prevede, iqi aminteEte.
Efectele se inlinluie cu cauzele cu atdta necesitate qi
exactitate incdt devin apoi ele insele cauze ale unor efecte noi,
at6t de conforme cu primele in ceea ce priveqte modul de
producere, incdt un singur fapt poate revela clarvdzdtorului o
intreagi analogie a misterelor.
456 Lgtoriu mogiei Cartea a VII-a 457

CAnd Hristos a venit, era sigur ci va veni qi Anticristul; dar Cdnd profanul-ar wea sd faci bine ar face riu.
venirea Anticristului va preceda triumful Sfhntului Duh. Iniliatul liber nu poate sd vrea si faci r6u; dacd loveqte, o
Secolul de argint in cate trdim este precursorul milelor celor face pentru a pedepsi qi a vindeca
mai abundente gi a celor mai mari opere bune care s-au vdzut Suflul profanului este mortal, cel al iniliatului este aducitor
vreodatS. de viald.
Dar trebuie s[ ;tim ci voinla omului
schimbd cauzele fatale Piofanul suferi pentru a-i face pe a{ii sd sufere, iniliatul
gi c[ un singur impuls dat de cdtre un om poate schirnba suferi pentru ca al1ii s[ nu sufere.
echilibrul intregii lumi. Profanul iqi inmoaie sigelile in propriul siu sdnge Ei le
Dacd aceasta este forfa omului in lumea care este domeniul otrdveEte; iniliatul, liber, cu o picituri din sfingele sdu vindeci
siu, ce trebuie sd fie geniile sorilor? cele mai grave r6ni.
Clel mai mic dintre egregori ar putea face ca pimdntul nostru
sd explodeze sau s[ dispard asemenea unui noriEor de cenuqi,
dilatdndu-i brusc cildura latent6.
Omul poate, de asemenea, ca dintr-o suflare, sd facd sd
dispard toatd fericirea unuia dintre semeni.
Oamenii sunt magnetizali asemeni lumilor; ei strdlucesc cu
o lumind speciald asemeni sorilor.
Unii sunt mai absorbanli, al1ii iradiazd cu pldcere.
Nirneni nu este izolat in lume, orice om este o fatalitate sau
o providenli.
Augustus qi Cinna se intAlnesc; amdndoi sunt qrgolio$i
implacibili, aceasta este fatalitatea.
t " $i

Cinna vrea sd il ucidd pe Augustus; Augustus este antrenat

sd-l pedepseascfi; el wea sd il ierle qi il iartd in mod liber' Aici
fatalitatea se schimbir in providenld Ei secolul lui Augustus inau-
gurat de aceastd bundtate subliml devine demn sd-l vadd nis-
cdndu-se pe cel care va sptrne: ,, fertali-i pe du;ntanii vo;tri!" Gra-
fiindu-lpe Cinna, Augustus a ispdqit toate rdzbundrjle lui Octavian.
AtAt timp cAt omul este sclavul exigenlelor fatalitdlii, el este
un prof'an, adicd un om care trebuie indep[rtat de sanctuarul
qtiin!ei.
$tiinfa ar fl, intr-adevdr, in mdinile sale un instrument teribil
de distrugere.
Omul liber, adici cel care domind prin inteligenli instinc-
tele oarbe ale vielii, este, dirnpotrivS, in primul rAnd conservator
;i reparator, pentrll ci natura este domeniul puterii sale, templul
nemuririi sale.

INTnBnARILE 7 9i 8
7. Ce trebuie sI faci pentru a fi un adevdrat magician?
8. in ce constau mai exact fo(ele magiei negre?
nAspulqsunt
Omul care dispune de forfele oculte ale naturii flrd a se
expune a fi strivit de citre ele, acela este un magician adevirat.
il recunoagtem prin operele sale Ei prin sfArqitul sdu, care
este intotdeauna un mare sacrificiu.
Zoroastru a qeat dogmele qi civilizaliile primitive ale
Orientului qi a dispdrut ca Oedip intr-o furtund.
Orfeu a dalpoezia Greciei qi cu aceasti poezie frumuselea
tuturor mireliilor qi a pierit intr-o orgie in care refuza sd se
implice.
Iulian, in ciuda tuturor virfulilor sale, nu a fost dec6t un
iniliat al magiei negre. El a murit victimi gi nu martir, moartea
sa a fost o distrugere qi o infrAngere, nu iqi inlelegea epoca.
Cunogtea dogma inaltei magii, dar aplica incorect ritualul.
Apolonius din Thyane gi Synesius nu au fost decdt nigte
filozofi minunafi, ei au cultivat qtiinla adevdratl, dar nu au frcut
nimic pentru posteritate. t mincinos qi a fost legat de qerpi de foc de roata inexorabild a
Magii din Evanghelie domneau atunci in trei pdr{i ale lumii
cunoscute gi oracolele au tdcut ascultAnd scAncetele copilaqului
din Bethleem.
Regele regilor, magul magilor, venise pe lume qi cultele,
legile, imperiile. totul s-a schimbat!
intre Iisus Hristos qi Napoleon, lumea minunatd rirnAne
goali.
Napoleon, acest verb al rdzboiului, acest Mesia inarmat, a
venit fatalmente firi a qti, pentru a completa cuvAntul creqtin.
Revelafia creqtind nu ne invdla decdt si murim, civilizalia
napoleoniand trebuie si ne invefe sd invingem.
Din aceste doui verbe contrare in aparen!6, devotamentul 9i
victoria, a suferi, a muri, a lupta qi a invinge, se formeazd marele
arcan ale ONOAREI!
Cartea a VII-a 459
Crucea Salvatorului, cruc€a viteazului nu sunt complete una
flrdcealaltdt clci doar acela Etie sd invingi care qtie sd se dedice
gi sd moard!
$i cum sd fii devotat qi sd mori dacd nu creziinvia\a etemd?
Napoleon, care era mort in apare$6, trebuia sd revind pe
lume in persoana unui om creator al spiritului sdu.
Solirmon gi Carol cel Mare vor reveni de asemenea intr-un
singur monarh qi atunci Evanghelistul Ioan, care, conform
tradiliei, trebuie si retriiascd la sfhrqitul timpului, va invia de
asemenea in persoana unui suveran pontif, care va fi apostolul
inteligenlei qi al milei. $i aceEti doi prinli reunili, anunlaii de toli
profefii, vor implini minunea renagterii lumii.
Atunci va inflori gtiinla adevdralilor magicieni: cdci, pdnd
in prezent, cei care fac minuni sunt in majoritate oameni fatali 9i
wdjitori, adicd instrumente oarbe ale sorlii.
Maeqtrii pe care fatalitatea ii aruncd in lume sunt curdnd
aruncali inapoi de cea din urm6. Cei care triumfd prin pasiuni
vor fi prada pasiunilor. CAnd Prometeu a fost gelos pe Jupiter ;i
i-a furat fulgerul, a rrmt si se transforme intr-o acvili nemuri-
toare, dar nu a creat qi nu a imortalizat decAt un vultur plequv.
Fabula mai spune ci un rege nelegiuit pe nume Ixion a vnrt
si o violenteze pe regina din cer, dar nu a sdrutat decit un nor
fatalitdlii.
Aceste alegorii profunde ii amenin!5 pe falqii adepli,
profanatorii Etii n{e i, fanaticii magi ei negre.
Forla magiei negre este contagiunea vertijului, este
epidemia nesocotinlei.
Fatalitatea pasiunilor este asemenea unui qarpe de foc care
se invdrteEte qi se incoliceEte in jurul lumii, devorAnd sufletele.
Dar inteligenla paqnicd, zdmbitoare qi plini de iubire,
reprezentatdprin mama lui Dumnezeu, ii pune piciorul pe cap.
Fatalitatea se autodevoreazd; qarpele antic al lui Cronos igi
roade intotdeauna coada.
Sau, mai degrab[, sunt doi gerpi duEmani care se bat Ei se
destram[ prin muqcdturi, pAnd cAnd armonia ii farmeci qi ii face
si se lanseze in mod paqnic in jurul caduceului lui Hermes.
 CONCI-UZIE
A crecle cd nu existl in liin1[ un pr:iitclpiu ilrteligent
universal qi absohit este cea utai teinerari gi ctla rnai absurdi
dintre toate convingerile"
Convingere, pentru cd inseatnnd negal'ea indefinitului qi a
nelimurituiui.
Convingere temerard, deoarece este izolantd qi dezolantl,
convingere absurd6, fiir:dca presupune cel mai deplin neant in
locul perfecliunii integrale.
in natur6, totul se conservi prin echilibru gi se reinnoieqte
prin miqcare,
Echilibrul inseamnd ordine; miqcarea inseamnd progres.
$tiinla echilibrului qi a miqcdrii este ;tiinla absoluti a
naturii.
Prin intermediul acestei gtiinfe, omul poate produce qi dirija
fenomene naturale, inil{dndu-se mereu spre o inteligenlI mai
inaltd qi mai perfectd decdt a sa.
Echilibrul moral inseamnd colaborarea qtiinlei gi credinlei,
distincte in tbrlele 1or ;i reunite in ac{iune pentru a da spiritLrlui
gi inirnii omului o reguli care este rafiunea.
C[ci, q;tiinfa care neagl credinla este la lel de nera{ionald
precum credir4a care neagd qtiinfa.
Obiectul credinlei nu ar putea fi rrici clefinit, nici mdcar
negat de Etiin!5, dar gtiinfa este chemat[, ea insiqi. s[ constate
fundamentul rafional al ipotezelor credinfei.
O convingere izolatd nu constituie credinla, pentru c5 ii
lipseqte autoritatea gi, prin unnare, garanlia morali; ea nu poate
conduce decAt spre fanatism sau superstilie.
Credinla este increderea pe care o oferS religia, adic6 o
comuniune a credinfei.
Adevbrata religie se constituie prin sufiagiu universal.
Atunci, ea este ?n principal gi totdeauna catolicd, adici
universalS. Este o dictaturi ideal6, general aclamatd in toate
domeniile revolulionare ale necunoscutului.
462 Istoria magiei
Cdnd va fi mai bine inleleasd, legea echilibrului va face sd
inceteze toaterdzboaiele qi toate revoluliile bitr6nei lumi. Exist[
un conflict intre puteri ca gi intre forlele morale. Azi, papii sunt
blamafi pentru a se fi cramponat in puterea temporard, frrd a
reflecta la tendinla protestantd a prinlilor de uzurpare a puterii
spirituale.
Cu cAt prinlii vor avea pretenlia de a fi papi, papava fi forlat,
prin ins[gi forla echilibrului, la pretenlia de a fi rege.
Lumea intreagd viseazd incd unitatea puterii gi nu infelege
deloc dominalia unui dualism echilibrat.
In fala regilor uzurpatori ai puterii spiriruale. dacd papa nu
mai era rege, nu ar mai fi fost nimic. In ordinea temporalS, papa
indurd ca oricine prejudiciile secolului siu. El nu ar qti atunci sd
renunte la puterea temporal5 cAnd aceastd abdicare ar fi un
scandal pentru o jumdtate de lume.
Cdnd opinia suverani a universului va fi proclamat puternic
ci un prin! temporal nu poate fr papd, cdnd larul tuturor ruEilor
qi suveranul Marii Britanii vor fi renunlat la sacerdolia lor
derizorie, papava qti ce trebuie sd mai fac6.
Pini atunci, el trebuie si lupte qi s6 moard, dacd e nevoie,
pentru a apdra integritatea patrimoniului Sffintului Petru.
$tiinfa echilibrului moral va face sd inceteze cerlurile pe
tema religiei qi blasfemiile filozofice. Toli oamenii inteligenli
vor fi religioEi cdnd se va recunoaqte ci religia nt {.enteazd la
libertatea cercetirii qi toli oamenii cu adevdrat religioEi vor
respecta o gtiin!5 care va recunoa$te existenla gi necesitatea unei
religii universale.
Aceastd gtiin![ se va propaga intr-o zi asupra filozofiei
istoriei qi va da un plan sintetic al tuturor gtiinlelor naturale.
Legea forlelor echilibrate ,si a compensaliilor organice va revela
o frzicd gi o chimie nou6; atunci, din descoperire in descoperire,
se va reveni lafilozofiahermetici qi vor fi admirate acele minuni
ale simplitilii gi ale luminii, uitate de multd vreme.
Filozofia va fi exacti ca qi matematica, deoarece ideile
adevirate, adic[ identice cu fiinfa, care constituie qtiinla
realitilii, fixnizeazd,, impreuni cu raliunea qi justi{ia, propo(iile
exacte qi ecuafiile riguroase, asemenea numerelor. Aqadar,
Cartea a VII-a 463
eroarea nu va fi mai posibi16, decit ignoranfa; adevdrata culturi
nu se va mai inqela.
Estetica va inceta si fie subordonati capriciilor gustului
care se schimbd precum lumea. Dacd frumosul este splendoarea
adevSrului, va trebui sI se supund unor calcule infailibile radiafia
unei lumini, al cdrei focar va fi incontestabil cunoscut qi
determinat cu o precizie riguroas[.
Poezia nu va mai avea tendinle nebuneqti Ei subversive.
Poelii nu vor mai fi acei magicieni periculoqi, pe care Platon ii
izgonea din republica sa, incorondndu-i cu flori; ei vor fi
muzicienii raliunii Ei grafioqii matematicieni ai armoniei.
Putem spune ci PdmAntul va deveni un Eldorado? Nu,
deoarece, atAt timp cAt va exista o umanitate, vor exista copii,
cei slabi, cei mici, ignoranlii gi s[racii.
Dar societatea va fi guvernatd de maeqtrii sdi veritabili qi nu
va mai exista rdu fEri remediu in viafa omeneascd.
Se va recunoaEte c[ miracolele divine sunt cele ale ordinii
eterne gi nu vor mai fi adorate fantomele imaginaliei pe baza
credinlei in miracole inexplicabile. Ciudilenia fenomenelor nu
dovedeqte decdt ignoranla noastrd in fala legilor naturii. Cdnd
Dumnezeu wea si ni se arate, ne lumineaz[ raliunea gi nu
incearcl sd o amestece sau si o buimiceasc[.
Se va cunoaqte pdnd unde se intinde puterea omului creat
dupi chipul Ei aseminarea lui Dumnezeu.Ya in{elege cd qi el,
de asemenea, este creator in sfera sa qi cd bunitatea sa, dirijatd
de eterna raliune, este providenla subaltem[ a fiinfelor plasate
de naturd sub influenla Ei sub dominalia sa; aqadar, religia nu va
mai avea de ce sd se teamd de progres qi intr-acolo se va indrepta.
Un doctor ?ntr-adevdr venerat in invd![turile catolicismului,
preafericitul Vincent de L6rins, exprimd intr-un mod admirabil
acest acord al progresului qi al autoritilii conservatoare.
Dupd el, adevdrata credin!6 nu este demnd de increderea
noastrd decAt prin aceastd autoritate invariabili care oferi
doctrinele inaccesibile capriciilor ignoranlei umane.
,,Totuqi, a addugat Vincent de L6rins, aceasti imobilitate nu
inseamnd moarte; noi, dimpotrivS, pistrdm un gerrnene de viafd
pentru viitor. Ceea ce credem noi azi fbr[ a in]elege, viitorul va
464 Istoria magiei
inlelege qi se va bucura si afle. Posteritas intellectum gratuletar,
quod ante vetust(ts non intellec:tunx venerabatur. Atunci, dacd
suntem intrebali: Este exclus intreg progresul din religia lui Iisus
Hristos'? FIrd indoiali cd nu, gi sperim asta intr-un mod profund.
Care om, de fapt, va fr atdt de invidios printre oameni, un
astfel de inamic al lui Dumnezeu, incdt sd wea si impiedice
progresul? Dar trebuie s5 fie cu adevdrat un progres Ei nu o
schimbare de convingere. Progresul inseamni creqterea qi
dezvoltarea fiecdrui lucru in ordinul qi natura sa. Dezordinea este
confuzie qi amestecul lucrurilor qi al naturii lor.
FdrI indoiald, trebuie si se delin6, atdt pentru tofi oamenii
in general, cdt qi pentru fiecare in parte, fdri mersul natural al
vArstelor Bisericii, diferite grade de inteligen!5, de ;tiin![ ;i
infelepciune, dar intr-o asemenea mdsurd incdt totul sd fie
conservat qi astfel inc6t doctrina si pistreze mereu acelagi spirit
qi aceeaqi defini1ie.
Religia trebuie sd dezvolte succesiv sufletele, aqa cum viala
dezvoltd trupurile care cresc qi sunt, totuqi, aceleagi.
Ce diferenld intre floarea nevinovatd a primei vdrste qi
maturitatea bdtrAnelii! Bdtrdnii sunt totu$i aceiaqi, cAt despre
persoana care era in adolescenfd, nu existd decdt exteriorul qi
aparenlele schimbdrilor. Membrele unui copil de leagin sunt
fbarte fragile qi, totuqi, acesta are aceleaqi principii rudimentare
qi aceleaqi organe ca qi oamenii; copiii cresc frrd ca numirul sd
se mdreascd qi bitrAnut nu are nimic in plui fal6 dl copil. $i
acesta trebuie sd fie astfel, sub pedeapsa diformitdlii sau a mor"tii.
La fel se intAmpld qi cu religia lui Iisus Hristos; qi pentru ea
progresul se sbvdrqeqte in aceleaEi condilii qi urmAnd aceleagi
legi. Anii o fac mai putemice qi le dezvoltd, dar nu adaugi nimic
la ceea ce constituie existenla sa. Talii no;tri au semdnat gr6u,
nepolii nogtri l1u trebuie si culeagd neghinl Recoltele
intermediare nu schimbd nimic in natura gtduntelui; noi trebuie
sd il ludm qi si-l llsdrn mereu le fel.
Catolicisn-rul a plantat trandafiri; trebuie oare sd inlocuim
r-Lrgiciuniie? Pentrn fericirea noastr6, fbri indoiald cd nu!
T[mAia gi smirna acestui paradis spiritual nu trebuie, sub mdinile
noastre, sir se transforme in aconit si otrav6. Tot ceea ce, in
Cartea a VII-a 465
Bisericd, este frumosul cdmp al lui Dumnezerr, a fost seminat de
pirinli qi trebuie sd fie cultivat Ei intrelinut de citre fii: este ceea
ce intotdeauna trebuie sd creasci qi si infloreascl; dar aceasta
poate creqte qi tebuie si se dezvolte.
Dumnezeu permite de fapt ca doctrinele acestei frlozofii
celeste si fie studiate, prin progresul in timp, lucrat[, qlefuiti in
oarecare fel; dar ceea ce este permis este sd le schimb[m; este o
crimd este si le trunchiem;i sd le mutildm.
Ele primesc o noui luminl qi distincfii mai savante, dar igi
pdsteazdmereu plenitudinea, integdtatea, proprietatea.
Deci, considerdm ca qi experienle spre folosul Bisericii
universale toate cuceririle gtiinlei din trecut ;i promitem
impreund cu Vincent de L6rins moEtenirea comuni a progreselor
ce urmeazd! Spre asta se indreaptd toate marile aspiralii ale lui
Zoroastru qi toate descoperirile lui Hermes! in asta sti cheia
corabiei sfinte, in ea este inelul lui Solomon, deoarece ea
reprezintd sfhnta Ei imuabila ierarhie. Luptele sale au frcut-o mai
puternici, eqecurile sale aparente o vor face mai stabild; ea
suferi pentru a domina, ea cade pentru a se miri in timp ce se
relevd, ea moare pentru a reinvia!"
,,Trebuie sd irli pregdtili, spune contele Joseph de Maistre,
pentru un uriaq eveniment de ordin divin, spre care ne indreptlm
cu o vitezi mdritS, care trebuie s6-i uimeasc[ pe toJi observatorii;
de altfel, oracolele sale redutabile anunfi ci a venit vremea'
Numeroase profetii cuprinse in Apocalipsd se raporteazd la
timpurile noastre moderne. Un scriitor a ajuns pdni la a spune
ci evenimentul a inceput deja qi cd natiunea francezd trebuie sd
fie marele instrument al celei mai mari dintre revolufii.
Poate cd nu existd un om cu adevirat religios in Europa
(vorbesc despre clasa instruitd), care nu aude in acest moment
ceva extraordinar. Nu inseamn6 oare nimic acest strigit general,
care anun!6 mari lucruri? Cobor6li in secolele apuse,
transporta{i-vi p6nd la naqterea Salvatorului; in aceasti epoci, o
voce inaltd qi misterioasd, parte a regiunilor orientale, nu strig6:
<Orientul este pe punctul de a triumfa... Invingdtorul va pleca
din Iudeea... Un copil divin ne-a fost dat; va apdrea; el coboari
466 Istoria magiei
Cartea a VII-a 467
din cel mai inalt dintre ceruri; el va aduce vArsta de aur pe
Voinfa umani va fi astfel supusd qi liberd in acelaqi timp;
pimAnt.>>"
pentru cd raliunea, demonstr0nd intr-o manierd irecuzablld,
Aceste idei erau rdspAndite pretutindeni si, cum ele se pretau
inlelepciunea indrumdrilor credinlei, va ac{iona prin propria
foarte mult la poezie, cel mai mare poet latin a pus mAna pe ele
miqcare, indreptdndu-se dupi legea divind,, care va deveni,
qi le-a imbrdcat in culorile cele mai strdlucitoare in Pollion.
oarecum, sancliunea umand.
Asldzi, ca qi pe vremea lui Vergiliu, universul este in
Atunci, nu va mai exista nici superstilie, nici sacrilegiu
aqteptare. Cum am putea noi si disprefuim aceasti mare
posibil, o veli inlelege ugor dupd ce va sd spunem: asadar,
persuasiune Ei cu ce drept i-am putea condamna pe oamenii care,
autoritatea absolutd va exista in religie Ei in filozofia practicd,
avertiza[i de semne divine, se apucd de sfinte ciutdri?
adici in moral6, si, in consecinfd, dogmele morale vor putea doar
Dorili o dovadi a ceea ce se pregdteqte? Ciutali-o in qtiinle;
si reveleze qi si stabileascS.
luali in seami mersul chimiei, al astronomiei chiar, gi veli vedea
PAnd atunci, vom poseda durerea qi groaza de a vedea zilnic
incotro ne conduc. Ali crede, de exemplu, ciNewton ne-a
readucerea in disculie a principiilor cele mai simple Ei cele mai
condus la Pitagora qi cd se va demonstra frrd intdrziere cd,
comune ale dreptului qi ale obligaliei intre oameni. Fdrd indoiald,
,,corpurile celeste sunt miqcate in mod precis, ca gi corpurile vor fi reduqi la tdcere blasfemiatorii; dar alt lucru este tdcerea,
umane, prin inteligenfele care le unesc, f[ri a se qti cum: totuEi,
alt lucru este si crezi qi si converteqti.
aceasta este pe punctul de a se verifica, frri a exista weo cale de
Cu cAt inalta magie a fost mai profanatd de rdrfiatea
contestare prea curAnd."
oamenilor, Biserica a trebuit si o proscrie. FalEii gnostici au
Aceastd doctrin[ ar putea pdrea paradoxalE, fbri indoiali, qi
descris numele atdt de bine la inceput, al gnosticismului, iar
chiar ridicolS, pentru c[ opinia adiacentd o impune; dar a;teptafi
wdjitorii au adus prejudicii copiilor magilor; dar religia, prietend
ca afinitatea naturald a religiei qi a qtiinlei sd se reuneascd in
a tradiliei qi pdzitoare a comorilor Antichiteii, nu ar putea
capul unui singur om de geniu. Aparilia acestui om nu ar putea
respinge prea mult timp o doctrini anterioard Bibliei gi care
fi prea indepdrtatd. Atunci, opiniile care ne par azi ori bizare ori
armonizeazd at6t de bine cu respectul tradilional al trecutului
fEri sens, vor fi axiomele de care nu ne va fi permis si ne indoim
speranlele cele mai vii ale progresului qi ale viitorului?
;i se va vorbi de stupiditatea noastri actuald, aga cum vorbim Poporul este iniliat prin munci qi prin credinld in treburile
despre superstilia din Evul Mediu.
qtiinlei. Va exista mereu un popor, asa cum vor exista mereu copii:
in volumul al X-lea al operelor sale, la pagina 697,^Sfhnful
cdnd aristocrafia, deveniti savant[, va fi ca o mami pentru popor,
Toma spune aceste frumoase vorbe: ,,Tot ceea te vrea
ciile emancipirii vor fi deschise tuturor, va exista emancipare
Dumnezeu este drept, dar dreptul nu trebuie si fie numit intr-un
personali, succesivS, progresivi, prin care toli cei chemali vor
mod unic pentru c5 Dumnezeu o vrea: non ex dicitur iustum
putea, prin propriile eforturi, si ajungd la rangul de aleqi.
quod Deus illud vult."
Acesta este misterul viitorului, pe care inilierea antici il
Doctrina moral5 a viitorului este condensat[ acolo toat6; qi
ascundea sub umbrele sale; pentru ace$ti ale$i ai viitorului sunt
din acest principiu fecund se poate deduce aceasta: Nu numai cd
rezewate miracolele naturii, supuse voin{ei umane. Bastonul
este bine, din punctul de vedere al credinlei, sd faci ceea ce
sacerdotal trebuie sd fie bagheta miracolelor; a1a a fost din
solicitd Dumnezeu, dar chiar, din punctul de vedere al raliunii,
wemea lui Moise qi Hermes Ei va fi in continuare. Sceptrul
este bine qi ralional, s[-1 asculli. Atunci, omul va putea spune:
magului va redeveni cel al regelui sau al impiratului lumii gi
Eu fac binele nu doar pentru ci Dumnezeu o wea, dar gi pentru
acelava fi de drept primul printre oameni, care se va dezvdlui,
cd weau eu.
de fapt, cel mai bine, prin qtiinJd qi prin virfute.
468 Istoria magiei

Atunci, magia nu va mai fi o gtiin!6 oculti decdt pentru

ignoranfi, dar vi fi pentru toli o qtiin!5 incontestabil6' Prin
.i.-ur.,"r",rela1ia universald va dezlega unul cdte unul inelele
langului sdu de aur. Epopeea
-vor uman6 va fi incheiatd gi chiar
eforturile Titanilor nu servi decdt pentru a inalla altarul
adevdratului Dumnezeu.
Aqadar, toate formele pe care le-a luat succesiv gdndirea
divind vor renaqte nemuritoare Ei perfecte.
Toate trisiturile pe care le-a schilat in mod succesiv arta
najiunilor se vor reuni gi vor fonna imaginea completI a lui
Dumnezeu.
Doctrina purificati qi ieEiti din haos va produce cu
naturalefe *orala infailibilS qi ordinea sociald se va constitui pe
'baz6.
aceastd Sistemele care se ciocnesc acum sunt visurile
crepusculului. Sd le l[sim si lreacd. Soarele strdluce;te qi
pemantul iEi continud mersul; nebun ar fi cel care se va indoi de
acea zit
Existd unii care spun: Catolicismul nu mai este decdt un
trunchi uscat; sd aducem securea.
Nebunilor! Nu vedeli cd sub scoa4a uscatd renaEte frrd
incetare arborele viu? Adevarul nu are nici trecut, nici viitor; este
etern. Cele care se termind sunt visurile noastre, nu este el'
ciocanul Ei securea care distrug in faia ochilor oamenilor nu
sunt in mdna lui Dumnezeu decdt cosorul grldinarului, iar
ramurile moarte, adici superstigiile 9i ereziile din religie, din
Etiinln gi din politicd, pot ia fie doar ele
tiiate de ry arborele
credinlelor gi convingerilor eterne.
Isioria Magiei i avut drept scop si demonstreze c6, in
principiu, marili simboluri ale religiei au fost in acelaEi timp qi
cele aje Etiinlei altfel ascunse. Ci religia gi qtiinfa, reunite in
viitor, se intr-ajutd, prin urmare, qi se iubesc precum doui surori,
de weme ce au avut acelaqi leagln!