LITERATURA DIDACTICA Pentru studentii institutului de medicina Anatomia omului in doud volume VOL. 1 Sub redactia membrnlui-corespondent al A.S.M. a URSS. proj. MR. Sapin Chiginay Lumina 1990CUPRINSUL Iniroducere Scart ineursiune in istorie Dezvoltaren anajomiel in Rusia Anatomia tn Uniures RSS Planuti si axe Celule. Fesaturi Organele, Sistemele sh apa Studie timpurit de dezvalt [STINTA DESPRE OASE— OSTEOLOGIA (OsTEOLOGIA) Generalitat Clascarea onsalor Structure asulos Anatomie radiologicé 6 osselor Dexvollacea oasslor Scheletal trunchiulut Vertebrete Vertebrele corvicale Veriebrele tovacioe YVertebrele lombare Osul sacra Coccisul Coastele $1 sternal Dezvoltarea: easclor trunehialui in. filo 98 ‘ontogeneia i Anomalii de dezvoliare in sckeletel trun ein Cranial Oseele craniutul sul frontal Osut sfennid stl occipital Osul parietal Osu etmoid Osul femporal Ganalele usu temporal ‘Oasele craniulul facial Maxi Ont patatin Gornetal nazal inferior Vumera cerebral % Osu! nazal ssl Lserimal sul kigomatle Maniabuta ‘Osu oid Craniul in ansamblu Cranial gsrabral Grenial facial Anatomia radiologica 2 craniulut Cranial nowndscutatl 5. Transformarite eraniulul dupa astere 4 asele eraniulul in Hogerers . ‘rantulu lao, 76 Dezvoltarea 91 particularitatile de vinsta ale tunor oase din cranial cerebral si facial. 77 Variaate 4i anomslii de dezvoitare a oaselor craniulas 79 ‘Scheletul mambreior 40 Oaiele membrclui siperor. 8 Oasele centurit seapulare 82 Scheletel membrulas superior ber a2 Humerwsul sau oes bratul ca ‘Oasele antebrajutal 34 Oasele mitt.» 8 Oasele carpulul 85, Ousele melaearpul 6 Casele dagetelor 86 Sarele membrelul. inter 58 fenturamemtirulul Inferjor 86, Scheletul membrolub inferior iber 8 Femutul ‘ 8 Rolula so usele gamboi 20 Casele piciorulat a Oasele tarsuluy 92 Casele metatarsulu 93, Casele dogetelor pleiorul 03 asche scheletulul- membrelae fn filo. 54 onto- ene mf 93, Dezvoltarea anor oase ale membrelor su peroare si ierioare 100 Variante si anomalii de dezvoltare ole scheletulul membrelor tolAnfRoLoGta (ARTHROLOGIA). STINT DESPRE UNIREA OASELOR 109 Seneraitay =. 108 Chasitcron ariculaluior 103 Sinartrozele ; 103 Dinttore — ari sinevite ste onseoe” (ar teal 104 Brienne 106 Clasiearea articulator i00 Artcalai unisxate : 107 Ariioaltivew dou axe de miseare (ox ate) 17 Articulai raxiale (loriaalte) 108 Sian 108 Artcitarittieoaselor eranateh 08 Urine sinoviale ale onselor eraniulul (Ar fcalatie eran 108 Artialaistemporcmandibines 108 sire otscior tenes mH Aticataite vertebrelor uit Artieulaiasacrulul cv eessul it Articulatia coloanei vertebrale cu crariu) M3 Colonna vertebral 115 Vertebrate atin tart tingling udp logick Ta Wiel clam vertebrae Ww Artcaathlecoastelor sucolouns verlebreka. 116 “oracle tn anearbhs 2 Units oaeaior mentralol cpleir 131 Arieslfite center mersbrattupetor 121 Arfcslfite mente spetior liber 123 Arbesijio. ural 3 Articulate otal 125 Unive oaseor aniebralui 8 192 Artcilatia tadiocarpiank | ontieoasalor ink Anatomia raiolog articulator mtn 131 Anicatathleoaseor membruluiintenor 138 Articulate centuril membrulul superior Basinul in ansambly Articulafile memrulul infer ter Aclcalatia coxofemulara 132 Articulatia genunenilu, 0 Unirea oaselor gambet ia? Unirile oaselor pielorate) 3 Pcigrl ia: ansambla a7 Evolutia untei easelor in file gi ontogenera. 146 Particulartajle de virsta ale articulator 148 STUDIU DESPRE MUSH —MIOLOGIA 152 (miovocia) Generalitat 152 Shructura_-migchilor 152 Clailicaresmuschilor 2 Bisperitivele aviliare ala muschilor Travalial muscular Dezvoltaren tnuschilor ‘Muschit sl faselile pértlor corpulul. “Muschi fb facetle tranehialit ‘Majeh Hf fosclile spatelut Musetit saperticiah Musetit profanz Musehi suboceplial Faseile spntelui Mugol cate acflonenza articulatile eentuci scapulare Mugehit propra (autostom} at toracelut Dialragmel Fascile toracelui musehil 4 lascile abdomen Muschi perelllor laterals al cavilai) abdom= hale ‘Muschi perelelui anterior ai cavitath abdomi- nale Musohil peretelay posterior al eawitatii abo: inale Fascile asdomenulat Lina ala . ‘Feaca muschiulul drept abdominal Canalul inghinal ‘susehii Fasc gituh Mugchit ovierficieli i gitalyi ‘Mugchit inserati pe sul hole Magehit supraiondsen Much infrahioidient ‘Mugehit profamal al gitulus Fascia cervical igiunile cervicals ‘majehil 9 fseile caput ‘Maschit minnie ai fetes Muschi bollit-craniene Mugehis dis jurul fante} palpebeate Mugchii din jurul onficilor nasale Muschit pavilionulat arcclat ‘mugehit maseten Faszile capului ‘musedll 41 fasclle membrutsi superior ‘Muyehii contr seapulare ‘Musebli mambrulus superior Mber Musi beatului Gropul anterior de machi al beafule Grapal posterior de musch ai brat Muses aniebratulat ‘Grupal anienor de muschl at entebray ist Stratal { (superlicil) de mugehi ai an- tebratulul 158 i 156 150 16h 181 (61 11 198 it 72 us) 174 175, 7 cd lor 19 199 21 22 4 05 08 206 07 7Stratul al doles de mugehi al antebratulul Stratul al trees de-mugehi ab antebra- talel ‘Strata al patrstea de magchi ai antebra- tall... : Grupal posterior de muschi al antebrajulut ‘Stratul superficial de musehi ab antebra: alot i Stratul peofond de mugehi a} antebeafulul ‘Musenit mint -Musehil eminent; tetare Muschii eminent hipotenare Grupal mediu de usc at mii Faceile, bursele gl tcilesinoviale Fascille mimi Much fascia membratus Inferior ‘Muschi bazinutoi ‘Muschi internal bazinuli ‘Musehit extern) ai bazinalui Muyehil memiralal inferior liber Mugchii coapsch 4)... Mugehii posterior! at cospse! Muschi medial si coopse: 209 0 20 210 10. a2 az 28 215 25 26 219 23 2 208 208 37 2 228 229 Magehit_gambe\ ‘Muschi anien Siratul euperficial do muschi posteriori a gamba ‘Siratul profund a! mogchtior poster gambel ‘Muschi faterall ai gambei Musehit piciorulat Muichit regiuni dorosle a picioralsi Grupul mediu Ge museht plantar ‘Grupu! plantar lateral . a game) Grupu! plantar mijlocia Fascile, bursele 5 tecle sinovinle ale memins- lel inferior Topogalia memnirutul inferior Trecerea In revists @ migcaslor in articulate trunchiuli si ale meribrelor Elemente ce staicd si dnamici ale corpulul ‘Anatomie de viet mueller « nirebari de repetare * consolidare Indice alfabetie 200 28 27 280 24 236 261INTRODUCERE Anatomia omului este stiinta despre oti- ginea, dezvoltarea, formele si structura orgarismufui umah. Anatomia studiaza forma exterioaré a corpului uman si par- {ile lui, a organelor luate aparte, const {utia, structara lor microescopica, pre- cum’ si originea omului. Din sareinile anatomiei face parte de asemenea cu- noasterea etapelor principale de dezvol- tare a omului in procesul evolutiel, de formare a organismului uman in condi- tile mediului ambiant, particularitatilor de structuré a corpului si organelor lui in diferite perioade de virsta: Iegit din regnul animal, omul s-a ridi- cal pe o noua treapta a evolutiel. Au aparut vorbirea articulata, spiritul crea- tor, intelectul. constiinta, proprie doar speciel umane. Omiul se deosebeste cali- tatiy dé animale prin esenta sociald, de- ‘erminaié de condifille sociale, de fota- litatea relatiilor obstesti, de experienta social-istoriea. Omul s-a format in proce- sul muncii sale pentru satisfacerea nece- sitatilor sociale, care, devenind tot mai ample, au dus la miodificarea particula- tailor biologie de siructura, a progre- sul biologic. Transformarile biologice se produceau odaté cu eresterea culinril materiale gi spirituale. Tnsa, ca orice fiinta vie, omul face parte din regnul animal. Lata de ee anatomia studiaza structura omului pornind de ta legi biologice generale aplicabile la fiin- {ele vii, in special 1a vertebratele superi sare — mamifere. Ih structure corpului uman distingem partiularital! de virsi de sex iduale, In virsta infantila, pubertara, si chiar In adolescents orga: nnismul ined nu-si atinge maturitatea, or- ganele eresc, continua diferensierea ele mientelor tisulare. La omal matur steuc- (ura corpului este mai mult sau mat stabilé, insa chiar si la aceasta vir~ morgane au loc restrueturari impuse de contifilie de viaté si de efectete ambi- antel, Stiinta modern’ studiazd structura corpului uman pornind de 1a principiile materialismului dialectic, Anatomia omu- lui e considerata prin prisma funetiei fieedrui organ si sistem de organe. «Forma gi funetia sint reciproc eondi- fionate"!, Perticularitatile de forma si de structurd ale corpului uinan sint de ne- conceput fara a analiza functille lor, pre- cum nu ne putem da seama de particula- ritatile functiel unui organ far ai cu- noagte structure, Anatomia studiaza organismul uman find o unitate integra. El este alcatuit dintr-un mare numar de organe, deo multime enorma de celule, insa aceasta nu este 0 sumd de parti, ci un organism unitar In armonic functionala, Din cceasti caulza nu pulem studia organele in alata raporturilor Jor, fara a tine cont de rolul integrant al sistemelor nervos si vascular. Marca importan{a. a cunoasterii ena- tomiei in sistemul instruirii medicale este inciscutabila. Profesorul universitatii din Moseova E. O. Muhin (1766—1850) seria, cd ,medicul care ma este anatom, putin ca ¢ inutil, e chiar daunator". Fara cunogtinje ample despre siructura corpu- lui uman, medicul, tn loc s4-I ajute pe. bolnay, poate sé-i pricinuiasca daune. ata de ee, inainte de 2 purcede la siudie- ree disciplinelor elinice, se cere studierea aprofundata a anatomiei, Anatomia 3i fiziologia constiluie baza instruirii med cale si stiintei medicale. .Fara analomie nu exista nici terapie, nici chirurgie, cf doar vraji si superstitii",— seria celebrul ginecolog-obsietrician A. P. Gubarey (1855-1931). dahngne Bs Dene @ Cons Be wasy x BD, Nay © B20, (ead aAnatomia studiaza strnciura corpului omului delunet din nobila pornire de a intelege legile de constiluire a organis- mului viu. Metodele principale aplicate in investigatiile anatomice sint = sectiv- area, necropsia (in gr. clasicé cuyintul anatomé taseamina sectionare, dezmem- brare), precum si observarea, inspecta- rea corpului, organelor Juate aparte sau @ grupurilor de organe (anatomia mac- roscopica). Anatomia macroscopiea (din gr. mak- 165 —mare) studiaza structura corpu- lui, organelor gi partilor lor ping la for- matiuni accesibile pentru ochiul liber sau inarmat cu dispozitive de amplificare mo- derata (lupa), spte deosebire de anato- mia microscopicd (din gr. mikrés — mic), care studiaza structura find a or- ganclor eu ajutorul microseopului. In- Yenfia microscopului a dus la aparitia in cadrul anatomiei a histologie (din gr. histés — tesut), care a devenit 0 stiinta aparte despre tesuturi, si a. citologiei (din gr. kytés — celal) — stiinta despre structura si Tunctiile celutel, Anatomia folosesie pe larg in investi- gatiile sale mijloace tehnice moderne, Structura scheletului, organelor interne, topografia si aspectul vaselor sangyine 3i limfatice pot fi studiate cu ajutorul ra- zelor Ronighen. Tegumentele interne ale multor organe cavitare in conditi clinice sint studiate folosind metode endoscopi- ce. In cercetarea formelor exterioare $i a proportillor corpului uman se foce uz de metode antropometrice Anatomia studiaza structura corpului omului, ca reprezentant al regnulul ani- mal, situat pe treapta superioara a evo- lutiei, Viaja animalelor constituie obiec~ tul zoologici. Anatomia gi zoologia fac parte din ciclul stiinjelor biologice, Studierea siructurii corpului uman pe bara sistemelor (osos, muscular, diges- iv ete.) a primit numirea de anatomic sistematic’. Anatomia sistematica studiaz’ struc- tura omulut ,normal”, adiea sanatos, te- suturile si organele céruia nu comporta modificari de pe urma bolilor sau tulbu- ratilor de dezvoltare. In acest sens nor- mald (din tat. normdis — normal) poate fi considerata acea structura @ corpului uman, care asigura pe deplin iunctiile 4 organismulll saGatos. Pe de alta parte, licii normei pentru marea majoritate a faamenilor (mest, tall, forma corpulul particularititi de structuré ete.) intot sauna se fla nir-un dlaparon de velori ‘axime si minime din cauza particulari- tatilor individuale de structura (anato- mia individuald). Aceste particularitat sint determinate atit de factori ereditari, cit gi de efectele mediului extern, care are ‘0 influenta permanent asupra or- ganismului uman. Raporturile organis- mului uman s&natos cu mediul extern in conditii normale (Fiziologice) se afla in stare de echilibra. Conform nofiunii emi- se de G. I. Taregorodjey, ,norma este 0 forma speciald de adaptare ta conditiile mediului extern, in cadrul céreia... orga nismului i se asigura activitatea vitala optima", fn ultinmul timp se apeleazd free- yent la terminul norma conventionali", Fecunoscindu-se asttel caracterul relativ al acestei notiuni. Existenta variabilitstii individuale in forma si structura corpului uman ne per- mite s vorbim despre variance (variafit) de structuré a organismului (din lat, va- ridtio — modilicate, varians — varian- ta), care se manifesta prin devieri de Ia cele maj freevente valori antropometrice acceptate ca norma. Devierite congenitale deta norma, cind sint brutale si stabile, se_numesc’ ano- malii (din gr. anémalia — abatere). Une- le anomalii nu modifica aspectul exterior al omului (dextrapozitia corpului, a tu- turor sau a unei parti din organele inter- ne), altele sint pronuntate si exterioriza~ te. Aceste anomalii de dezvoltare se nu- mese malformafii (dezvoltares ineomple- ta a craniului, membrelor ete.). Malfor- matiile constituie obiectul de studiu el teratologie! (din gr. féras, terdtos — monstru) Structura corpului uman dupa regiuni- Ie lui, pornind dela localizaree organelor si raporturile lor spatiale cu. scheletul, Constitute objectul de studiv al anatomiei topografice (chirurgicale). Formele exterioare ale eorpulti uman, proporfiile lui se studiaza in cadrul ana~ tomiei plastice, Ea studiaza de asemenca topografia organelor in masura, in care aceasta poate explica formele exterioare. ‘Anatomia moderna se numeste functio-nala, deoarece ea considera structura corpului uman in raport eu funefiile sale. Mecanismul de modificare a osului mu poste fi Inleles fara e {ine cont de mugchit care il actioneaz4, precum nu putem pat- tunide in anatomia vaselor sengvine tara a cunoaste hemodinamica. Structura si functiile organetor in cad- | anatomiel sint privite prin prismna ori- ginii organismului man. Structura cor- pului uman este rexultatul evoluiel inde- Tungate e regnului animal, Pentru a inte- lege evolufia omului in filogeneza (de la gr. phylon — gen, génesis — origine) anatomia apeleaz3' la datele paleontolo- giei, la ramésitele fosile ale stramosilor omului, La studieres eorpalui uman con- tribuie si datele anatomiel comparate, care examineazé si confrunta structura corpului de animale aflate la diferite etape ale evolutiei Nu mai putin importanta este cunoas- teres deavoltarii individuale 2 omului in ontogeneza (din gr. on, dntos — vietate, individ) , in cadrul céreia distingem o se- rie de périoade. Cresterea i dezvoltarea omului pina la nastere (perioada prena- tala) consiituie obectul em briole- giei (din gr. émbryon—germene), du- pa nastere (perioada postnatala) (din lat, ndlus — nascut) constituie obiectul anatomiei de virsta. In legatura cu spori- rea longevitafii omului i atentia deosebi- ta Tata de virsta avansaté si senila, in anatomia de virsti a fost separata 0 pe- rioada, ce constitule obiectul stiinfei des- pre imbatrinire, nuts gerontologle (de a gt. géron — batrin) Anatomia sistematica studiaza struc- tura organismului sénatos lipsit de modi- ficari cauzate de boli, Ea se mai numesic gi anatomie normali, spre deosebire de anatomia patologicd, care studiaz’ orga- rele si fesuturile afectate de anumite boli Figcare om are particularitatile sale in dividuale de structura, Din aceasta cauza anatomia sistematicé (normalé) urma- reste variabilitates individuala, variante- le de structura a corpului omului sinatos, formele extreme 5i formele tipice, ca flind cele mai freevente. De exemplu, in con- formitete cu lungimea corpului sicu alte caractere antropometrice de structura, in anatomie distingem urmatoarele tipuri de constitutie a corpului uman: dolico- mor} (din gr. dolickés — lung), caracte- rirat prin trunchi ingust si lung, extre- mita{i lungi (tip astenic), brakimorf (din gr. brachys — scurt) — truachi scurt si robust, membre scurte (hiperstenic) ; tip intermediar — mezomor} (din gr. mé- sos — medius), cel mai apropiat de .ide- alt (normal), normostenie. Particularitaile individuale de con- structie 2 corpulul uman, caracteristice pentru fiecare individ, se transmit de la parin{i la copit si sint determinate de fac- tori ereditari, precum si de influenta fac- torilor. mediului ambiant (alimentare, condipii climatice si geografice, solicita: tie liziea) asupra individului dat. Deoare- ce omul traieste nu numai in conditii pur biologice, ci gi in conditii sociale de rapor turi umane, el resimte influenta coleet vului, factorilor sociali, Din aceasta cau- 24 anatomia considera omul nu numai ca un obiect biologic. ci si ca un produs al factorilor mediuhii social Deci, anatomia are urmiatoarele sarci- ni: studieres structurii corpului uman prin metoda descriptiva pe baza sisteme- lor (abordare sistematica), formei lui, tinind cont de functiile organelor (abor- dare Tunctionala). Tolodata se fine sea- ma de semnele distinctive ale fiecdrui in- divid in parte (abordare individual). Pe pareurs anatomia trebuie sa explice cauzele si factorii, care, influentind asu- pra organismulut uman, ti determina o anumité structura (abordare cava Analizind particularitatile de structurd ale corpulu! uman, studiind flecare organ aparte (abordare analitica), anatomia examineaza organismul integru (aborda- re sintetica). Astiel, anstomia nu este 0 sliin{a pur anolitied, ci gi sintetica. Pentru desemnarea regiunilor corpu- lui, organetor si partilor lui, diferitelor notiuni, in anatomie se folosese termini speciali in limba lating, care alestuiese nomenclatura anatomied (Nomina Ana- tomica). Nomenclatura anatomicé inter- nationala in limba latina, de care ne fo- losim in prezent, a fost adoptaté la Con- gresul VI International al anatomistitor din Paris (1955) si a primit numirea de Nomenclaturé anatomics pariciané (Pa- risiana Nomina Anatomica — PNA). Lis- ta terminilor anatomici in limba veneasca corespunde nomenclaturi tomice pariziene.Pind in 1955 in anatomie i medicin& se faicea uz de lista de termini anatomici, adoptata Ia Congresul anatomic care a avut loc in 1895 in Bazel (Elvetia). Fa se numogte Nomenclatura anatomic’ de Bazel (BNA). SCURTA INCURSIUNE IN [STORIE Pentru a patrunde in esen{a oricarei sti- infe, inclusiy @ anatomic, se cere 58 cn- noastem istoria ei, elapele ei principale Ge dezyoltare. [storia anatomiel, ca parte a istoriei medicinii, reprezinté cronica luptei concepiiilor materialists despre corpul uman cu idealismul si dogmatis mul, Tendina de a objine date noi i pre- cise privind structura corpului uman a avut de suferil secole de-a rindul perse- cufii din partea autoritatilor laice si, mai ales, ecleziastice. Debuturile anatomiei {in de vremi de- mult trecute. Picturile rupestre marturi sese, cd vinstorii primitivi cunosteau de- ja topografia organelor de importanta Nitald esenfiala. Principalele organe ale corpului uman, bundeara inima, ficatul, plaminii, sint pomenite in stravechiul tra- tat chinezese ,Neifzin® (sec, XI n.). Incartes indusilor Ai Sti ina despre viata", sec” IX—IIT i. & n.) asim date despre muschi gi nervi. In Egiptul Antic au fost abjinute enu- mite realizati analomice legate de cultul de imbalsimare a cadavrelor. Insi cele mai impundtoare realizari in_domeniul jatomiei au fost obtinute in Grecia An- 4. Hipocrate, cel mai ilustra medic al antichitatii (a. 2460-37 i.e. n.), supra- numit parinte sl medicinii, a formulat teoria despre cele patru tipari principale de constitutii corporale si temperament, 4 descris anumite oase ale bollii craniene. Arisiotel (a, a. 384—322 1. e. n.) cistin- ea la animalele supuse autopsiei tendoa- ne si nervi, oase si cartilaje. El a folosit pentru prima dati terminul ,aorta", In Grecia Anticd Gerofil (nascut in enul 304 1. e. a., cu aproximatie) si Erazistrat (a. 2. 300—250 I, €. 1.) au fost primii, care au realizat necropsia corpului uman. Gerofil (scoala alexandrina) a deseris ifive din’ nervii cranieni, egirea lor din enicefal, membranele meningiene, sinusu- rile pabimeningetul, duodenul, a cercétat mentbranele si corpul vitros al giobului ocular, vasele limlatice ale peritoneului si jejunului, Erazistrat (scoala de Ci dos, din care faces. parte si Aristotel) a pretizat structura inimii, a descris val vulele ei, 2 detectat vasele sangvine i herivii, printre care distingea nervi mo- tori si senzitivi. Medic ilustru gi enciclopedist al lumii Antice, Claudius Galen (131—201) a descris sapte perechi (din 12) de neryi cranieni, tesutul conjunetiv si nervii din musehi, vasele sangvine din unele orga- ne, periostul, ligamentele, a realizat o revisté de sinteza a tuturor datelor ano tomice existente pind 1a el. Lui ii apar- fine tentative de a descrie funofille orge~ nelor. Datele obtinuie prin autopsia ani- maleior (porci, cini, oi, maimute, lei) erau transpuse Tira rezerve de caire Ga- len asupra omului, ceia ce constituia 0 greseali, Galen considera siructura fiin- {elor vi, inclusiv a omului, ca fiind ,pre- determinata de forte divine”, imprimind medicinii (anatomiei) motivafii teologice. Deci, nu este intimplator faptul c4 opera Jui Galen s-a bucurat timp de secole de Sustinerea bisericil, considerindi-se in- diseutabila, In secolelé ulterioare au fost realizate mumeroase descoperiri anatomice. Fapte- Je anatomice erau ecumulate numeric, [3- Fa-a fi generalizate. Epoca feidalismului timpurit (sec. V—X), dominatia teologi- 4 at frinat progrest stiintei, mai ales in {arile Europei. Aceasti perioad’ se ca racterizeazé prin inflorireaculturi poposrelor din Orient, prin realizari in domeniul matematicii, astronomiei, chi- miei, Deoarece nici in Orient nu se admi- tea necropsia cadavrelor, anatomia era studiata dupa manuscrise. Tn accasti pe- rioadd au fost traduse in araba lucrarile lui Hipocrate, Aristotel, Galen. Din acele vremuri cunoastem numele de Al-Razi (Razes, 850693) — fondatorul spitalu- lui din Bagdad si al gcolii medicale din cadrul tui, Ibn-Abbas (néscut in 997), care a enunfat 0 idee curajoasa pentru acele timpuri, in care se afirma, c4 savan- {ii antici au dreptate incontestabila. Cel mai celebru cugetitor si medic al Orientului Abu Ali Ibn Sina (Avicena, 980—1037) @ seris .Canoanele artel me:— For eB dicole", in care @ inelus date anatomice similare cu. viziunile lui Galen, Aceasts opera a fost tradusa in limba latina si, dupa ce a fost inventat tiparul, a fost reeditati de peste treizeci de ori. Th mileniul Il dezvolterea oragelor, comertului, culturit au servit drept_un nou imbold pentru dezvoltarea medicinit, Apar scoli medicale. Una dintre primele a fost scoala din Salerno, in apropiere de Nespol, in care o data la 5 ani se admi teau autopsié de cadavre umane. Se inatt gureaza primele universitati. Incepind cu Secolul XIM in universitati apar facnl- {5ti_ de medicing. Insa biseriea incearca ca gi in alle daji si frineze progresul anatomiei. In 1326 savantul Mondino da Lui, (1275-1827), realizind necropsia a dowd cadavre de femei, a seris un ma- nual de anatomie. In secolele XIV—XV universitatile aveau deja dreptul sa efec- tueze 1—2 necropsii pe an. Un aport deosebit 1a dezvoltarea ana- tomie! revine Iui Leonardo da Vinel si tut Andreo Vezaliu. Eminentul savant si pic- tor italian din epoca Renasierii, Leonardo da Vinci (14521519), realizind autop- sii asupra a treizeci de cadavre, a efectuat numeroase crochiuri de oase, mugchi inimi $i alte organe, insojindu-le cu exp! catii descriptive, textuale, Ela studiat formele i proportiile corpului uman, a propus clasificarca mugchilor, a explicat funchille lor prin prisma legilor mecanice. Fondator al anatomiei stiintifice este considerat Andreo Vezaliu (1514— 1564), profesor la universitatea din Pa- dova, care pe baza observarilor proprii, electuate cu ocazia necropsiei cadavre’ lor, a seris lucrarea,,Cu privire la struc- tura corpului uman*” (De Humani corpo- tis fabrica), editata in Bazel in 1543. Ve- zalui descrie in mod sistematic gi destul de precis anatomia omului, relevind ero- rile anatomice ale lui Galen si subminind auitoritatea acestuia. Cergetarile iui Ve- zalin‘si munca lui novatoare au determi nat progresul ulterior al anatomiei. Di cipolii 3i succesorii lui din sec. XVI-XVIT au efectuat numeroase descoperiri, pr cizari, corectari in domeniu! anatomie ali realizat descrieri detailate a numeroa- se organe din corpul uman Tn sec, XVI-XVII se practicau autopsii publice de cadavre umane, in care scop se rezetyau incaperi speciale numite tea tre anatomice (in Padova, 1594, in Bolo- nig,.1637). Anatomistul olandez F. Riuig (1638-1731) a perfectionat metoda de imbalsdmare a cadavrelor, injectarea va. selor sanguine cu mase colorante, 2 adu nat 9 mare colectie pentru acele timpuri de preparate anaiomice, inclusiv prepa- rale, care ilustrau anoma(ii si malforma- tiuni, Petru T eu ocazia unel caldtorii in Olanda a_cumparat de Ia F, Riuig mai mult de 1500 de preparate pentru celebra Cunsteamera din Peterburg, Descopeririie efectuate in anatomie au constituit 0 baza pentru cercetarile In do- meniul fiziologiet, Medicul spaniol Migel Servet (1511-1553), iar peste 6 ani R, Colombo (1516=1559), diseipolul tui Vezaliu, a eniuntat ipoteza despre trece- tea singelui din jumatatea dreapta a ini- mii in cea sting’ prin vasele pulmonare. In_ 1628 medicul englez Liliam Haryei (1578—1657) publica o carte, in care re" lateazi dovezi despre miscarea singelui din vasele marii eirculatil. In acelagi an iese de sub tipar lucrarea Ini Casparo Azelli (1581— 1626), care a descris vase- le limlatice (de lapie*) ale peritoneului In secolele XVIXIX anatomia acumti- Jeaza tot mai multe date noi, Profesorul de la universitatea din Bolonia M. Mal- pighi (15281694), descoperind in 1681 cu ajutorul microscopului cepilarele sanguine, marcheaza debutul anatomnie| microscopice. Au aparut cirti s) atlasuri cu imagini de analomie a omului. In 1685 la Amsterdam iese de sub tipar atlasul anatomistului olandez Gotirid Bidloo (1649-1713) Anatomia corpului uman”. Atlasul era aleatuit din 105 de lange desenate din natura. El a fost tra- dus in limba rusd si a servit drept male- rial didactic pentru scoala medical’ din cadrul spitalului din Moseova, Reforma- torul predarii anatomiei, profesorul. din Leiden (Olanda) B. Aibinus (1697— 1770), in (727 a publicat 0 Iuerare despre anatomia oaselor corpului_uman,. in 1736 — despre mugehi, precum si plange (cesene) ale muschilor gi oaselor (1747), ale vaselor limlatice si yenei_ impare (1757). La decvoltarea limfologiet au contribuit Iuerarile anstomistului italian D. Mascani (1755—1815), in special ,Is- toria gi iconogratia vaselor limiatice”(1787). Opera lui J. Cuvier (1769— 1832) a adus'o mare contribute 1a dez- yoltarea anatomiei eomparate. Un rol deosebit in dezvoltaresanatomiel_revi- ne lucrérilor lu M, F. K. Bisa (1771— 1802) ,.Analomia generala si aplicarea e in fiziologie si medicina”, in care este ex- pus teoria despre fesuturi, argane. si sisteme. C. M. Ber (1792—1876), desco- perind ovulul uman si deseriind dezvolia- Tea unei seri de organe, a pus baza embriologiei. Teoria celular’ a fost crea 1H de T. Svann (1810—1882), care a sia bilit principiul similitudinii in structure organismului animal Ca finele sec. XIX si debutul sec, XX apar de sub lipar o serie de manuale si atlasuri de anatomie a omului, create de C. Toldt (1840-1990), A. Rauber (1841—1917), V._ Spalteholt (1861— 1940), G. Braus (1868—1924), A. Ben: ninko! (1890—1958) 5. a, DEZVOLTAREA ANATOMIE! IN RUSIA In cronici si documente bisericesti inti nim date despre dezvoltarea medicinii in Rusia Veche. Cunostinjele despre struc ura organelor, tntilnite in manuscrisete ai XXII coineideau in fond cu Vitiunile ‘lui Galen, Astazi cunoastem ucrari din acele timpuri, in care erau inclase informatii medicale si anatomice ( (1777). In sec. XVIN_ au aparut_numercase luerari, cate au imbogatit stiinta anato- miei. D. 1. Ivanov (1751-1891), dis. pol al ul $-G. 2belin. in 1781 publics lucrarea <0 nponcxorsicnnn wempeGep- wax wepnoas, in care descrie anatomia trunchitslui simpatic. In 1782 A.M. Sum= leanschii (1748—1795) serie disertatia Despre siructura rinichilor*, descope- 8 capsula glomerulului, care in literatu- "ra de specialitate e cunoscuta sub denu- E mirea de ,capsulé Sumleansc men”, a descris canaliculele urinare, O mare contributie ta stiinta anatomi- c& a adus editarea in 1783 a ,Dietionaru lui anatomico-tiziologie™ (¢Aarounko: (busmonoraveckam caiosapss). al cArul autor a fost profesorul in arta mositului (in obstetriea) N. M. Ambodie-Maximo- viet (1744— 1812) Scoala anatomics moscovitd ins XIX cunoagte a serie de reprezentati emi- enti, notamente, E. O. Muhin (1766— 1850).— profesor de anatomie lz univer- sitatea din Moscova, In 1812 el editeaz’ un ,Curs de anatomie*, In cadrul cate dref organizeaz’ un muzeu anatomic, se Impune ca propagandist al terminologiel anatomice ruse, Profesorul universitatii din Moscova I. M. Socaloy (1816— 1872) 8 publicat un Atlas de plange anatomi- co-chirurgicale", s-a preocupat de com- pletarea muzeulul anatomic cu preparate oi; 0 mare contributie la dezvoltarea anatomiei aduce D. N. Zernov (1843— 1917), care conduce mulji ani la rind ea- tedra de anatomic normalé @ universi- ta{ii din Mescova. El serie un manual de anatomie, studlaza organele de sim}, va- riabilitatea santurilor si circumvolatiu- nilor din scoarta emisferelor mari ale encefalului, partea mezenterie’ s jejunu- lui, se pronunté critic contra teoriel rea tionare a Ini Lombrozo. Fondatorul scolii anatomic din Pe- tersburg este aced. P. A. Zagorschi (17741848), eare studiaza teratologia, ‘anatomia comparata, se pronunta despre corelatia dintre structura si functiile or- anclot, scrie un manual de anatomie. ‘el mai cunoscut discipol al lui P. A. Z gorschii — I. V. Buialschii (1789—1865), anatom si chirurg, publicé ,Plange ana” tomico-chirurgicale", un manual de ana- tomie, elaboreaza o metoda de imbalsa- mare a cadayrelor. Tn istoria anatomiei si chirurgiei un loc aparte fi revine lui N. L. Pirogov (1810— 1881). Incepindu-si activitatee medical in peretii universitatii din Moscova, el continua sa se ocupe de anatomie si chi- rurgie la Universitates Dorpatiana (as- tazi Tartu). Din inifiativa tui N. I. Pirogoy in cadrul academic medico-chirurgicale se inaugureaz’ un Institut anatomic, se perfectioneaza sistermul de pregatire ana-tomic’ a medicilor. N. 1. Pirogey acorda ‘0 mare importanta cunostintelor profun- de jn domeniul anatomiei. Un merit deo- sebit al lui N. 1. Pirogov ea anatomi consti In descoperirea si elaborarea unei metode originale de cercetare a coprul uman pe sectiunt de cadavre congelate cu scopul de a cerceta corelatiile dintre or- gane si schelet. N. I. Pirogov si-a gene- Talizat rezultatele investigatiilor sale mullianuale in eartea Anaiomia topog. rafica, ilustrata cu sectiuni efectuste prin corpul uman congelal in Irei sensu (1852—1859). NL. Pirogov @ studiat fasciile gi spalille intercelulare din corpul uman. Opera se ,Anatomie chirurgicala a irunchiurilor ‘arteriale gi fas (1838) a fost reeditata in repetate rin- duri, Lui N. [. Pirogov fi apartine lucra- rea ,.Curs deplin de anatomie aplicali 9 corpului uman" (1843—1848) si multe alte investigatii in domeniul anatomiei si chirurgiel. N. 1 Pirogov a realizat nu- Meroase descoperiti anatamice. Triunghi- ul cervieal, aponevroza muschiului bi- ceps al bratului, ganglionul limfatic sic tuat in nivelul profund al canalului fe mural 3i alte formafiuni anatomice ii poarta numele. Un cercetator eminent in domeniut anatomiel functionale si teoriei educa- fiei fizice o fost PF. Lesgait (1837— 1909}, autor al unef luerari fundamentale »Bazele anatomiel teoretice. P. F. Les- galt este fondatorul anatomie) teoretice din Rusia. El 2 descris legile de restrue- turare 9 materiel oscase sub iniluenta tractiunii musculare, a formulat:prinei- pile de dezyoltare i corelatiile 4 ‘yasele sanguine in dependen{a de struc- tura si functitle organelor respective, a demonstrat importanta anastomozelor dintre artere in itigarea organelor gi par- filor corpului. Reprezentanti celebri ai scolii anatomni- ce din Kiev au fost V. 1 Bet, (1834— 1894), care a studiat structura substantel medulare a suprarenalelor, structura scoartei encefalulut si a deseris neuronal giganto-piramidal (celulele Bef) ; disci- polul tut DN. Zernoy — M. A. Tihomi- Foy (18481902), autorul monogratiei »Variante ale arterelor si_venelor” (1900) ; F. A. Stefanis (1865-1917), care a Studiat sistemul limfatic. 1o La Harcoy activa cunpscutul anatom A.C, Belousov (1848—1908), cercetator al inervaliei vaselor, autorul unei metode de injectare a preparatelor anatomice, invatatorul lui G. M. Losifoy si V. P. Vo- robioy. ANATOMIA IN UNIUNEA B.S Dupa victoria Marit Revolutii Socialiste din Octombrie in tara noastra s-au des- chis posibilita}i nelimitate pentru dezvol tarea medicinii. Apart institufii de inva- {mint superior medical |a periteriile {a- ri, pe lingd care se organizeaza catedre de anatomie: la Thilisi (1918), la Baku (1919), la frkutsk (1919), a Taskent (1920), la Minsk (1921), Ia Erevan (1922)" ete. Au fost desclise institutt institute si laboratozre) de cercetari stiin{ifice (moriologice, anatomice). Sa- vantii elaboreaza metode de cercetari stinfifice, traseazé noi directii de inves- figajii de’ larg’ perspectiva. Deevollind orientarea functionala in anatomie, ana~ tomistii sovietici aplica pe larg alaturi de metodele descriptive, metode experimen- tale. Capata o raspindire larga metoda de cereetare macro- gi microscopicd, se * foloseste cu succes tehinica microscopica, se aplica metodele radiologice si biomet- rice. In domenjul anetomici experimentale activeazd fructus fondatorul _ycolii anatomice din Leningrad V. N. Toncov (1872-1958), care a condus un timp in- delungat catedra de anatomie a Academi- ei medico-militare din Leningrad. gia creat seoalé niumeroasa de anato- misti (B. A. Dolgo-Saburov, G. F. Iva- nov, A. P. Liuboriudrov, F. P. Marchizov, C. V. Romodanovschil si alti savanti eu renume). Cunoseind pe larg metodel experimentale, el a studiat circulatia sanguina colaterala, plasticitatea vase- lor Sanguine in diferite conditii de exis- tent, irigarea nervilor. primul (1896) aplicd razele ROntgen in studierea scheletului. V. M. Toncoy a seris de ase menea lucréri tn domeniul embriologie: si anatomiei comparate. El este autorul Ueui manual de anatomie, care a supor- tal citeva reeditari, Descipotul lui V.N Toncov gi suceesorul Iui la catedra, B.A. Dolgo-Caburoy (1900-1960), &continuat directia gtiintific’ a invatato- rulut sdu. A scris 0 serie de car{i cu oseuite .Anastomozele si caile colaterale de circulatie a singelui la om" (1956), alnervatia venelor™ (1959) 5. a { Reprezentant celebru al scoliianato- mice din Harkey, V.P. Verobioy (1876— 1937), a cercetai sistemul nervos vege- tativ. e autor al unor metode de studie- rea nervilor. V. P. Vorabiov a des- cris plexurile nervoase ale inimil gi sto- macului (a om, Printre primii ¢ inceput studierea metodelor de inervatie prin electrostimulatea nervilor ta animale. El a creat Atlas de anatomie umana” in cinci volume. tn colaborare cu alti savanti V. P. Vorobioy a eleboral si a efeciuat imbalsamaree corputui tu! V.1. Lenin spre a-l pasira pentru gene- tatifle viitoare Fondatorul scolii de limfologi sovietict a fost G. M. Tosifov (18701933) — profesor de anatomie la institutele de edicina din Tomsk, apoi din Vorone}. E cunoscuta Iucrarea lui ,Sistemut lim- fatic al omului® (1914). reeditata in limba germana in 1930. Teoria despre variabilitates _indivi- duala. i formele extreme ale structurii orpulul uman gi organelor ula Tost laborata de V. N. Seveunenco (1872— 1952) In primii ani ai Puterii Sovietice eated- ra de anatomie a Universitatit din Mos- cova (pina in 1930) a fost condusa de discipolul lui D. N. Zernov — P. 1. Car in (1854— 1939), organizatorul catedret de anatomic Intr'o. serie de institute de medicind (din Astrahan, Smolensk, Tbi- isi, Minsk), autor al .Manualului de anatomie plastica” (1921) si al . natului de termini_anatomici* (1998). ‘Suecesorul lui P. I. Caruzin la eatedra dé anatomie a Universitajii din Moscova (din 1930 — Institutul T de medicina din ‘Moscova) a fost discipolul lui V. N. Tor cov.— G. F. Ivanov (1893—1955), auto- tul cértii .Sistemele cromafine gi inter- renale* (1930), ,Nervii 31 organele de sim{ ale sfstemului cardiovascular” (1945), 4 unut manual de anatomie in dowd volume (1949). (O mare contributie la studierea anato- miei funetionale a sistemului limfatic le a adus ucenicul tui ai G._M. losifov.— D. A, Jdanoy. (1908— 1971), profesor de anatomie a insti- tutelor de medicina din Gorki, apot din Tomsk, a Institulului de sanitdrie si igi- end din Leningrad, iar incepind cu 1956 — a Institutului | de medicina di Moscova, care @ avut_numerosidisci- poll, Pentru monografia Anatomia chirurgiealé a canalulul pectoral si a colectoarelor limfatice principale sia ganglionilor trunchiului* (L985) i ssa decernat Premiul de Stet al Uniunit RSS. In 1952 iese de sub tipar monogra: fia lui Anatomia generala si fiziologia sistemului limfatic™ ‘Catedra de anatomie de la Universita. fea II de stat din Moscova (din 1930 — Institutul Ne 2 de medicina din Moscova) pind th 1944 a fost condusa de A. A, Des sin (1809—1945) —cercetator de renu- me a cailor conductive ale enceialul si maduvii spindrii, Tn legatura. cu ganizaree in 1930 a facultatii de pedi trie la Institutul 1 de medicina din Moscova, caledra de anatomie inaugu- rata aici’a fost condusa din 1931 pin in 1953 de profesorul P. P, Diaconov (18821953). Din 1944 catedra de ana- tomie @ facultatii de medicina generala de la Institutul I de medicina cin Mos- cova a fost condusd de V. N. Ternovschil (1888—1976) — cunoscut istoriograf in anatomie, initiatorul editarii_ in limba Tusa a operelor lui Vezaliu, Galen . a Din 1859 pind in 1983 catedra de ana: tomie a Institutului 11 de medicina din Moscova a fos! condusa de acad. ASM a Uniunii RSS, prof. V. V. Cuprianoy, care a studial pe larg sistemul, nervos, inervatia yaselor, sistemele de mic: rocirculatie, istoria anatomiei si medi- fc O valoroasa contributie la istoria: an: tomiei a adus N. F. Ivanitehii (1895— 4969), care a lucrat in domeniul anato- miei dinamice si proiectionale, set al ca- tedrei_ de anatomie la Institutul de educatie fizied din Moseova. Un cerce- tator renumit al sistemului limlatic a fost anatomistul scolii din Kiev M. S. 5) roy (1892—1973). Problemele de antro- pologie au constituit obiectul preocupa- tilor stiintifice ale tui V. V. Bunac (1891-1979), 7 De la mijlocul secolulul XX se deavoltseu sueces o Serie de orientibri stintifice de mare perspectiya in domeniul enato- miei, condus de academicieni si membsi- corespondenti ai Academici de stiinte medicsle din Uniunea RSS. ai academi- ilor de stiinte din republicile unionale ‘i de alti saventi renumiti. Rezultatele cercetarilor patulul micro- circulator si-au gasit reflectare in luer3- rile lui V. V. Cuprianoy, ale colaborato- tilor $i diseipolilor sai (Institutul 1 de medicind din Moscova), Pentru elabo- rarea probleme’ yi ciclului de lucrari in domeniu) microcirewlatiel iui V. V. Cuprianov {5-4 decernat Premiul de Stat al Uniunii RSS (1977). D.M. Golub (Minsk), cercetind problemele de dez Voltare a sistemului nervos periferic gi de teinervatie a organelor interne a scriso serie de lucrari pentru care de ase- tmenea i s-a decernat Premiul de Stat al Uniunii RSS (1974). J. 1. Borodin si discipolii sai (Novosibirsk) efectueaza cereetari in domenin! anatomiet experi- mentale a sistemului limfatic. N. A. Giavahisvili si scoala sa studiaea ana- fomia functionals « inimii gj vaselor ei eoranare. [. A. Rehimov (Duganbe) efec- tueazd investigatii privind modificarile organelor in procesul de adaptare ta conditiile montane. A. R. Rahisey (Alma- Ata) cerceteaz structura_nervilor, M.R. Sapin si colaboratorii sai (Mosco” Va) studiaza anatomia yenelor, structu- ra cailor de reflux limfatic de la organe si tesuturi, ganglionilor limfatici si altor organe din sistemul. mun, Colectivul numeros. de anatomisti sovietici de la catedrele institutelor de medicina, din laboratoarele moriologice efectuieaza cu succes cercetari cu privire la particularitatile individuale tipice. sexuale in structura eorpului uman. Tn experiente pe animale se studioza me- canismele, perticularitatiie functionale ale organelor si {esuturilor.. Savantit anatomisti adue o contributie Substan- {ial la teoria si practica stiintel medi- le. PLANURI SI AXE Pentru a desemna pozitia omutui in spa- {iu amplasarea reciproca a partilor lui se folosesc notiunile de planuri si axe 2 (fig. 1). Se obisnuieste a considera drept initialé poaitia corpuluiomului cind et std In picioare in potitia de drep\i cu palmele orientate inainte. Omul casi alte vertebrate este construit dup’ prin- cipial simetriei bilaterale, corpul lui se imparte in doud jumatati, dreepta si stings, Limita dintre aceste doua juma ati constituie planul median, situat ver- tical si orientat anteroposterior in di- reotie sagitala (din lal. sagitta — sagea- 18). Acest plan se mai numeste de ase- menea si sagital. Planul sagital separd jumatatea dreaptd (dévter) a corpului de cea slinga (sinister). Planul vertical, orien- tet perpendicular la cel sagital, impar- {ind partea anterioara a corpulit (anté- rior) de partea posterioara (posterior) se numeste frontal (din lat. jréns — frunte). Acest plan dupa orientarea sa corespunde planului frunjii. Tn calitate de sinonime penteu terminii anterior (an- lérior) si posterior (posterior) la. de- seminarea pozitiel organelor putem folo- si respectiv cuviniele: ventral (ventré: lis) si dorsal. (dorsdlis), Planul orizontal este orientat perpen dicular la cele dou precedente si separa partile interioare ale corpului (inférior) ide cele superinare (supsrior) Acesie trei planuri: sagital, frontal 3i orizontal — pot trece prin orice punct prin corpul uman; numarul de planurt poate fj arbitrar. [1 conlormitate cu planurile putem determina directiile (axele), care ne permit sé desemniim locul o*ganelor in raport cu pozitia cor pului, Axul vertical (verticdlés) este ori- entat de-a lungul corpului omului ailat in pozitie de drepti. Pe acest axe situata coloana vertebrala, precum si organele ce tree paralel cu’ ea (partea toraciet i abdominal& a aortei, ductul pecto- Fal, esolagul). Axul vertical coincide cu axul longitudinal (longitudindlis), care de asemenea este orientat de-a lin: gul corpulii omului indiferent de pozitia Tui in spatiu, sau in lungul unui membru (inferior, superior), sau de-a lungul unui organ, dimensiunile longitudinale ale caruia sint mai mari decit alte di- mensiuni. Axut frontal (transversal) (lransvérsus) coincide ca directie cu planul frontal, Acest ax este orientatde la dreapta spre stinga sau de la stinga spre dreapla. Axul sagital (sagil~ talis) este situat in diectie anteroposte- rioara ca si plunul sagital. Pentru @ desemna pozitia organelor sia partilor corpulul, se folosese urma- foarele determinative, care intra in com- ponenta terminilor anatomici: medidlis medial, daca organul (organele) se af mai aproape de planul medial: laterd- lis — laieral, daca organul ¢ situat la © careva distanté. de planul medial: intermédius — intermedial, daca organul e situat intre dowd formatiani nate: intérnus — intern (aflat inauntru) $i extéraus — extern (aflal tn afara), cind vorbim despre ograne aflate in intetioru! unel cavitati sau a -unei parti a corpu- Ini si in alata ei: profindus — pro- fund (situat mai adine) si superficidlis — Superficial (situat mai la suprafata) pen- tua determina pozitia organelor, si tuate la protunzimi diferite Exists termini speciali folositi in deserierea membrului superior gi inferior. Pentru a desemna inceputul membrulvi, adic a pastii lui, care se afla mai aproape de icuncki, folosim determina- tive .proximalis’ — proximal (cel_mai aproape de trunchi). Portiunea distanta de la trunchi a membrului se numeste adistdlis” — distal. Supratate membru- iui superior in raport la fafa palmel se deserineazi eu terminul .palmdris™ — palmar, sau ,voldris" — ailat de partes palmei, iar “a membrului inferior in Taport cu talpa — .plantéris” — plantar (aflat de partea télpii). Merginea ante bratului in partea céruia se alla radiu- sul se mumeste .radidlis” — radial. tar de partea ulnel — .alndris" — ulnaeé. Pe gamba marginea unde € situata fi- bala se numeste .fibuldris” —fibutara. Tar margines opusa. unde se afla tibia — libicil bial Pentru a determina proiectile limite Jor de urgane (cord, plamini, pleuré ‘elc) pe suprafata cofpulut se traseaz’ conventional linii verticale orientate de-a Jungul corpalui umn. Linia_mediana anterioara, linia mediina anterior. trece pe suprafata anteriosrd a corpului Omului, fa limita dinire jumatatea dreap- ta 3/ sting. Linia mediana posterioara, Tinia medidna postérior. trece de-a lungul coloanei yertebrale peste virlurile apofi- relo: spisoase ale vertebrelor. Inire aceste dowd linii pe ambele par{i_ mai putem trasa citeva linii prin lormajiuniile anatomice pe suprafata corpului, Linia sternala, linea slerndlis, rece pe mar- inen sternului, Hinia_medioclaviculara, linea medioclaviculdris, treee prin mi locul claviculei, deseori coincide cu por tla _mamelonulii glende: mamare. din care cauza en se mai numeste si linie mamelara, fincw mammilaris. a lard anterioara, linea axillaris antérior, incepe de la plica omonima (plica axilldris antérior) in regiunea fosei anilare. Linia axilara medie, linea axi-ow Uidris média, incepe de la punetul cel ‘mai prolund al fosei axilare, linia axi- lari posterioar’, linea axillaris postéri- ‘or — ineepe de la plica omorima (plica axilléris postérior).” Linia scapulara, “linea scapularis, trece prin unghiut inte: tior al seapulei; linia paravertebrala, linea paravertebrilis, ¢ orientala de-2 Jungul coloanei vertebrate prin articula- fille costo-transyersale, ‘CELULE. TESUTURI Gelula ¢ particula elementars @ orga- nismului vu. Manifestarea. proprietati lor vitale, notamente, ale reproduceri metabolismului etc. se realizeaza la vel celular cu participarea nemijloci- ti a proteinelor, care sint elemente prin: cipale ale situcturilor celulare. F.. En- ghels seria, cé ,Viala esle modul de existen{a a corpurilor proteice, a cirui moment esential este schimbul neconte- nit de substante cu natura externa, care Ie inconjoaré, ot, odata cu ineetarea ace- imb de substante tnceteaza si Fiecare celula constituie un si- stem’ complex aleatuit din nucleu si citoplasma cu organite incluse in ea, Celula © formatiune microscopicd. Dimensiunile ei variaza de ta ettiva mkm (imiocitele miei) 1g 200 mkm (ovulul) Forma celulelor este diferits. In orga- ismn| uman exista celule sferice, fu- siforme, plate, cubice, prismatice, éilin- rice, stelate, Unele cetule pot avea pre- jungiri de dimensiuni impunatoare, de exemp)u, neuronil impreund cu prelungi- rile lor ating 1.5 m lungime. Celula are 0 structura complicata. In exterior fiecare celula este acoper! ta de o membrana, numita citolem (plasmolem). care delimiteaza continu- ful celulei de mediul extracelular, Ea constituic 6 membrana biologica semi- permeabila alcatuita din trei foite: ex ferna, intermediara gi interna. [rt sens chimic membrana celulara _constituie un complex de lipoproteine. Prin mem- brana celularé se realizeaz’ traficu! de materii in celulé 9i din ea, se asigura legaiura ei cu celulele cireumiaceate si cu substanta intercelulara. “Trad de D. Stati. aie Ti interiorul celuet este situat nu cleul (lat. ndcteus, gr, kérion), care pastreazé iniormatia genetica si parti- cipi la sinteza proteinelor. In mod obis- nuit nveleul are o forma rotunda sau ovala, In celulele plate nucleul este aplatiset, in celulele albe ale singe- iui (leucocite) nucieele au forma de bastonas sau de bob. La om eritrocitele $i trombocitele sint lipsite de nucleu, Nucleul este acoperit de carioteca (grec. karyathécd, lal. nukleomembra- na), alcatuitd din’ dow’ membrane nu- cleare, interna si externa, inire care se ail un spatiu ingust perinuclear. Nu cleu! este nmplut cu nucleaplasma (ca- riolim{a) (nucleoptasma, earyoplasma), in care se afla unal san doi nucleoli (nieleoles) si eromatina sub form’ de ranule sau de structuri trabeculere jurul nucleulut se afla eitoplasma (cue topldsma). Citoplasme este alcatuita din Hialoplesma, organite si incluziuni cito- piasmatice Joplasma este aceeasi miaterie citoplasmei, insd fara organite. Ea cot Slitiie 0 formatiune compiexa semilichi- da, semitransparenta (hialinus — stic- Jos). Contine polizaharide, proteine, aci- 2i oucleici etc. Hialoplasma participa la procesele metabolice ale celulei Organitele sint niste parti consiante ale celutei, care au anumita structura si executd functii specifies. Din organite fac parte centrozomul (central celular, citoeentrul), mitocondsille, aparatul ret cular intern (complexul Golgi) sejeeua citoplasmatica (endoplasmatics), lizo- somii. Centrozomul € situat de obicei lings nucteu sau linga aparatul reti cular si contine dows formatiuni com- pacte ~ centriole, care intra in compo- henta fusului acromatic al celulel st par icing. la formaree organclor mobile — lageli, ili Mitoconériile, constituind organele energetice ale eclulei, participa la pro- gescle de oxidare, fostorilare. Ele au o forma ovoidala si sint acoperite deo membrana milocondrials alcatuita din dou straturi (intern i extern). Mem- brane mitocondrielé interns formeazi niste pliuri numite eriste mitocondriale, Cristele impart continutul mitocondrilor (matricea) intr-o serie de cavitatiy. elmaComplexul Golgi (aparatul reticular intern) se prezinté sub forma de bule, plachete si tuburi mici situate Tinga nu: ccleu El realizeaza sinteza polizaharide: lor, participa la evacuarea deseurilor vitale din eeluta. nulara este formata, in fond, de cisterne i tuburi mici care participa {a metabo. iismul lipidelor si polizaharidelor. Re- ‘jeaua agranulard se intilneste in celu. Jele, care secret? materi sieroide. Re- feaua endoplasmatica granulara este -aleatuita din cisterne, tuburi, plachete, Ja peretii carora din partes hialoplasmei aderéi nigste granule steroide numite ri bozomi, care in uncle locuri formeaz’ -aglomerari— poliribozomi (polizomi). elena endoplasmalied granulara par- ips Is sinteza proteinelor. In citoplas- se afl in_permanenta nigte con. lomerate izolate aledtuite din iferite ubstanfe, care se rumese inelu zt uni citoplasmatice. Ele pot fi ipuse din_proteine. lipide. pigmenti alte materi Celuta, constituind © parte a organis mului pluricelular integeu, Indeplineste metiile caracteristice pentru. organi- ul in Intregime: mentine viata celulei ii.esigura raporturi eu. mediul extern (metabolism). Celulete poseda de ase- menea excitabilitate (reactii motorii). 3i facultatea dea se inmulti prin diviziu- ne. Melabolismul in celulé (procesele Diochimice intracelulare, sinteza protei- Jor. enzimelor) se realizeaza prin con ‘sum $i cedare de energie. Migcarea celu- lelor e posibila in citeva feluri: migea ameboida, _proprie _leucocitelor, icrofegilor. miscarea cililor, care 1 niste excrescente plasmatice pe su- rafaja liberd a celulei si exeeuts mised: ri vibratile (epitellul care tapeteaza icousa cailor respiratorii) , sau cu aju- ‘v} unei excrescente lungi —flagel. ca, undoara, la spermatozoizi. Fibrele mus: hilor netezi si striati poseda proprictati iraciile, ele poi sé-si_modifice Iun- a ‘Dezvollarea si cresterea organismului em nema lor. Pe aceasta cale. de reinnoire con- stanta, in organismul uman se inmul- tesc celulele epiteliale (epiteliul tegu- mentar, superficial), cmele tesutului conjunctiv i cele ale singelui, Unele ce- Tule (cele Tiervoase) au pierdut facnl- tatea dea se inmulfi. Existi 0 serie de celule care in conditii obignuite mu se Tamultesc, Insa In conditii speciale reca- pata aceasta facultate (in procesul de Tegenerare) Diviziunea celulelor se poate produ- ce pe dowd citi, Diviziunes indirecté (mi- toza, cariokineza) trece prin citeva eta~ pe, pe patcursul earora celula este su- pusa unor restructuritri complexe. Di- vizinnea directa (simpla) a celiilelor (amitoza) se intilneste rar si consté in divizatea celulei si a nucleului ei in doua parti egale sau inegale ca volum. O varianta speciala de divizare a celn- lelor sexuale contopite este meioza, in cadrul céreia are loc reduceren pe ju- matate a numarului de cromozomi ra- tiagi in celuta fecundata. Tn cadrul ace- Stel divizari se observa restructurarea garniturit de gene a celulei. Timpal de ia © diviziune pind la urmatoarea se nu- megte ciclu de viata a celulei, Celulele sint_elementele constituitive ale fesutului, ‘Tesutul este 0 entiiale evolutiv determinata, alcatuita din celule si substan{a extracelulard, acestea fi- ind intrunite prin origine, structura gi funetie. In organismul aman distin patru tipuri de fesuturi: epitelial, con- Juticliv, muscular si nervos. |. Tesutul epitelial sau epiteliul re~ prezinté un sirat de celule aderente la tembrana bazala sub care se afla un {esut fibroconjunctiv plat. Aceste celule tapeteaza suprafata corpului (dermul), mucoasele, delimitind organismul de. mediul extern si executind functii_ de scoperire si protectie ; formeazs fesutul efector (glandular) al glandelor exocrine si endocrine, Distingem epiteliul pluri- Stratificat, (cornificat, necornifieat si tranritiv)” si unistraiifieat —eilindrie, izoprismatic, pavimerttos sau plat). Pie. fea este acoperita de epiteliu plurisira~ tifleat pavimentos, mucoasele, conform structurii si functiei lor, sint tapetate c epiteliu unistratifieat cilindrie (fig. 2) (stomacul, cdile de respiratie, trahea, .bronhiile) sau cu epiteliu pluristratificat pavimentos necornificat (cavitatea buca- la, faringele, esofagul, segmentul termi- nal al rectului) (lig. 3). Mucoasa cailor urinare este tapetatd cu epiteliu de tran- Zifie. Membranele seroase (perito- teu), pleura) sint tapetate cu epiteliu pavimentos unistratificat (mezoteliu). 2. Tesutul conjunctiv ¢ foarte variat ca forma si functi. El contine celule si substan{a intercelulard, aledtuits din fib- re colagene, elastice, reticulare yi din substan{a ‘Tundamentala. Distingem fesut conjiinctiv propriu-zis, tesul carti- laginos gi asos. Testtul carijunctiv. pro~ priu-2is poate fi lax si dur eu proprieia {i specifice (reticular, adipos, mucos, pigmentary. Testu) conjunctiy executa lunctii de suport, de protectie mecanica {testul conjunetiv fibros dur. eartitajul sul), trofieti ({esutul conjunetiv. lax, reticular, singele si limfa). In {esutul conjunetiv. ft bros [ax se contine un numa mare de elemente celulare variate (fibroblast. macrofagi, celule plasmatice, celule adipoase etc.) si fibre orientete haotic in substanta fandamentala. Acest esul ¢ Varietal se epiteiv unstratiieat (hems). situat in fond pe pareursul vaselor sari igre osama <—ott rmenon': vine. (Fig. 4a. © varietate a fesutului conjunctiv aleatuit din celule gi fibre reticulare gig esutul comjunctiy ret cular. Din el se formeaza carcasa anelor hematopoetice si organelor sistemului imun (maduva oaselor, ti musul, splina, ganglionii limiatiei, no: durile'limfalice de grup s) soltar), in ansele carora se afla celule sanguine Daca in citoplasma fibrobiastilor (celu- lele tinere de fesut conjunctiv lax) se acumuleata incluziuni lipidice, se tor meaza tesutul celular adipos. Te su- tul-celular adipos. se formeaza sub piele si e deosebit de dezvottat sub peritoneu. in epiploon Tesutul conjunctiv fibros dur poste fl amorf: fibrele conjun- ctive se Intretese compact, jar intre ele exista un numar mic de clemente celu Fig. 8. Epteli,phurisiatificat necornifica (seve sos) plal 2 seat samedi | 4-— eal ary teat cannes sweetFig A Test online, lar ce eae Hse (birabard, siya eticalat at pie lit) (lig. 4b). Th fesutul conjunctiv dur Tuscieulele de fibre sint dispuse in. anu~ “mité ordine gi direcfie (ligamente, ten- oan). Tesutul cartilaginos: este aleituit din celite condrale (condroci- te). dispuse in grupuri cite 28 eclule i lesul intermediar, aflat In stare de (fig, 5). Distingem fesut eartlaginos hialin, semitransparent- pe dinatard el fe acoperit de pericondru, care pro- juce celuls condrale tinere, Dia cartila jalin sint formate cartilajele articu- costale, epifizale, Tesutul cartilageFe 6 Test ons (id mires) sie ele tae ho jeroat 3° am nicl cao nos fibrocolagen contine in substanta sa intermediaré un mumar mare de fibre salagete, care, conferd cartilajulul 0 rezisien{a sporita, Din cartilaj fibroco- lagen sint construite inclele fibroase ale discurilor intervertebrale, diseurile si meniscurile intrarticulare. Acest {es cartilaginos tepeteazé fejele articulare ale articulalillor temporomandibulara 5i sternoclavieulara. Tesutul cartilaginos elastic contine in substenja lui interme- diaré un numar mare: de fibre elastice Intrejesute sinuos, © de cnloare galbe- mi, are proprietati clastice bine exprima- te. Din acest tesut sint construite carti- lajele cuneiforme i corniculate ale laringelui, apofiza vocald a cartila lor aritenoide, cartilajul epiglotic, pavi- lionul urechii, partea cartileginoas’ a tubului acustic si a meatului auditiv extern, Tesutul Osos se distinge prin proprietatile lui mecanice speciale, este aledtuit din celule osoase, incorporate 18 in substanta_intercelulara calearoasa, aleituité din fibre de oseina (colagene) $i saruti neorganice (fig. 6) Tn organismul umen un loc aparte cups singele gi limfa, care in- deplinese funetil trofice si de’ protectie Singele si limfa au o substanta intercelu- lara fluidé complex (plasma) si celule suspendate in ea (clemente figurate). In plasma singelui exista celule anucle- ate — eritrocite (4.500,000—5.000.000 in 1 mm de singe sau 4.55.0 « 10/1 Jeueocite (4.000—9.000 in 1 mm? de sin: ge sau 4,0—9,0- 10/1), printre care distingem celule agranulare (linfocite, monocite) st granulare (neutrofile, act dofile si bazolile), precum si plachete sanguine (trombocite), numirul cérora in 1 mm® de singe constituie 450.000. 300,000 (150,0—300,0 + 10/1). Limta reprezinta un lichid ineolor usor opalescent. Ea ese compusa de asemenea din plasma si celule, mal ales limfocite, numérul c&roro in limfa periferi (preganglionara) este mult mai mic de cit In limfa centrala (postgangiionara), Tn conditii_normale limta nu contine eritrocite. Singele si limla reprezinta niiste {esuturi care alcdtuiese mediul in- tern al organistului, asigurindu-i con-zs Fig. 7, Miocite netede (nestriate) Fig. & Tesut muscular striat (schelete) | tive mrselind | 2— mle ditit optime pentru activitaten vitela, 3, Tesutul muscular realizeaza proce sele de migcare in organismul animatelor si omalui. El contine structuri contractile Speciale —miofibrile. Distingem doua tipuri de fesut muscular: neted si striat (scheletic si cardiac). Tesutul muscular neted este alcatuil din celule fusilorme, Aceste celule formeazs straturi_museulare in pere(ii_ vaselor sangvine si limfatice, in. pere{ii orga- nelor cavitale (stornac, intestin, ei uri- nare, uter etc.) (lig. 7). Contractia te- sutulut muscular feted se produce in- voluntar (inervatia vine de la sistemul nervos vegelaliv). Tesutul mus- cular striat (scheletic) for- meaza mugchii scheletici, care actioneaza pirghiile osoase, insa intra si in compo- nenta unor organe interne (limba, farin- ge, portiunea superioaré a esofagului etc.). Tesutul muscular striat (scheletic) este alcatuit din fibre musculare siriate polinucleare de structura compiicata, in care alterneazd portiumi intunecate si deschise (striuri, diseuri) dotate cu pro- prietiti variate de refractie (fig. 8). Con- tractia muschilor scheletici este supra~ vegheala de constiinta. Museulatura inimii este si ea alestu it din celule musculare (miocite cardi- ace) , care formeaza complexe musculare, Ca structurs microscopicd tesutul mus- cular cardiac seamand cu cel schele- tic (este striat), ins& contractiile miocar- dulai sint involuntare. 4, Tesutul nervos este alcatuit din celule nervoase, avind diferite structurt si functii, si neuroglie, care executa fune- {ii de suport, trofied, de protectie si de separare. Celulele nervoase 3i neuroglia formeaza un sistem nervos.unitar In sens morfologic si functional. Acest. si- stem determina relatile organismului eu mediul extern si participa la coordona- tea funcjiilor in interiorul organismu Iu, asigurind integritatea Iut (Impreuna cusistemul humoral (singele si limfa). Particula moriofunctionala elementa- ra a sistemului nervos este celula ner- voasé (neurocitul, neuronul), care are un corp si numeroase prelungisl de diferite dimensiunt, Dupa numaral de pre- lungiri distingem neurociti unipolati (cu 0 singura prelungire), bipolari (ew dowd prelungiri) si multipolari (ea citeva prelungi -9). Cea mai lunga prelungire # neurocitului a fost de- 19Fig. . Varietsti de celule nervous STEW Seem iit numita axon (neurita), Aparatul Jui ter- minal se aflé in alta celula nervoasa, in celulele musculare (libre) sau in celulele fesutului glandular. Prin axon impulsul nervos se migcd de la corpul neurocitulul (neuronului) spre organele electoare (muschi, glande) sau la neuro- nul urmator. Aceste prelungiri (una sau citeva) se numesc dendrite. Ele sint seurte i arborescente. Terminatiile lor Teceplioneazil excitatia neivousa $i con- duc imputsul nervos spre corpul neuro- nului. Celulele neurogliei tapeteaza ca- vitatile eneefalului gi canalul rahidian (ependimocite), formeazi carcass de Suport a sistemului nervos ceniral (as- trocite) st invelese corpurile neuronitor si prelungirile lor (oligodendroglioeite) Microglia sau macrofagii gliati sini responsabili de fagocitoza. ORGANELE. SISTEMELE $1 APARATELE DE ORGANE Organele sint aledtuite din fesuturi, Organ numim o parte a corpului de o anumita forma, constructie, care ocupa un loc determinat in organism si execu- {4 0 functie caracteristic’. La formarea fiecarui organ participa diferite tipuri de jesuturi. Ins unul din ele este princi: pal, efector, In encefal {esutul principal este cel_nervos, In mugehi —cel mur scular, in glande— cel epitelial. C lelalte’ fesuturi care sint prezente 20 organ indeplinese funefii auxiliare. De exemplu, fesutul epitelial tapeteazé mu coasele organelor digestive, respiraiorii si urogenitale ; fesutul conjunctiv inde- plineste funetii de suport, trofiea, for- meazi careasa conjunctiva a organului, stroma lui; fesulul musculer participa a formarea peretilor organelor cavitare. Organele care execut o functie co- mund si au aceeasi origine alcatuiese un sistem de organe. Distingem urmatoarele isteme de organe : digestiv, respirator, urinar, genital, cardiovascular, limiatic etc. De exemplu, sistemul digestiv are aspectul unui tub cu dilatari si ingustari in anumite Jocuri, el se dezvolt% din intestinul primordial gi executa funetia de digestie. Ficatul, pancreasul, glandele salivare mati constitule nigte excrescente ale epiteliului tubulul depestiv. Distin- jem de asemenea aparate de organe = locomotor, urogenital, endocrin. In apa- rat orgarcle sint legate prin funcjie comund, insd pot avea structura si ort- gine diferita, Sistemele si aparalele de organe for- meazi organismul integry al omului STADIILE TIMPURII DE DEZVOLTARE ‘A EMBRIONULUI UMAN Pentru a patrunde in esenta parti- cularitajilor de structuré a corpului uman sé lu3m cunostin{a de principslele elape timpurii de dezvoliare a orga- nismutui man. Contopirea ovulului cu spermatozoi- dul, adic’ fecundarea, are loc mai frec- vent in himenul trompe} uterine, Celulele sexuale contopite se numese zigot (00- spermiu). Zigotul (embrion unicelular) poseda toate caracterele tipice de la am: hele celule sexuale, Din acest moment in- cope dervoltarea unui organism nou filial Sdptamina I de dezvoltare a embrio- nud est perioada de segmer area zigo tulu in celule-fiice (diviziunea este pleta, insi neuniforma). Segment: se, embrionul totodsta se deplaseaza prin trompa uterind spre cayitates mitrala Acest proces dureaza 3—4 zile, in cursul cérora embrionul se transforma Intt-o aglomeratie de celule numitd blastuli, Apar niste celtile mari intunecate si micide culoare deschisa — blastomeri. In zilele urmStoare embrionul continu si se segmenteze in cavitatea mitralé. Spre finele siptamtnii 1-are loc © segmentare vadita, tormindu-se stratul superficial, alcdtuit din celule mici de euloare des: chisé (trofoblastul) si siratul intern — ‘oaglomerare de celule intunecate — bla- stomeri, ce constituie primordial emb -onulut— embrioblastul. Intre stratul supetficial — trofoblast, si primordiul “embrionar — embrioblast, se acumulea- 24.0 cantitale mich de lichid La finele prime’ saptamini de dezvol- tare (in a 6—7 zi de sarcina) embrio- ‘nul se implanteazé in mucoasa uterind mplantarea Iui). Celulete superticiale, care formeazi vezicula nutritiva (tro: foblestul) elimind nigte enzime, care ‘dilueazd stratul superficial al mucoasel uterine, In acest mod mucoasa ¢ gata sd ‘eepte implantarea embrionului, Spre jomentul ovulatiel (iesirea ovululut din ‘ovar) mucoasa uterind devine de 3—4 ‘ori mai groasd (pind ta 8 mm gros: me). In ea prolifereaza vase si glande “uterine, In mucoasa laxd si infolaté a “uterului se implanteara embrionul. Tro- foblestul formeazi la suprafaii un nu- ‘mar mate de cili, care sporesc aria de ‘contact a embrionulul cu tesutul orga- ‘tismului matern si se transiorma in “membrana trofied a embrionului, nu -mitd corion. La inceput corionul’ este impresural cu cili, insé treptat cilll ra- “min doar pe partea orientata spre pere- tele uterului, La acest nivel din corion “si mucoasa uterina, adiacenta la el, se | Gezvoli un organ now numit placentl, Placenta esle un organ, care asiguraé legatura dintre organismul matern si ‘embrion, asigurind nutritia acestuia. Sdptdimina 11 de viajé a embrionutui "este stadiu! cind celulele embriablastu- | uj se impart in dowd stratuci, din care se formeazé doud vezicule, Din stratul exterior de celule, care adera [s.trofo- blast, se formeaza vezicula ectoblastica amniotic’), continind lichid amnio “Din stratul intern de celule ale embrio- ‘blastului se formeaza vericula entoblas- tied (viteling), .Corpul” embrionului se ala in locul ‘de’ contact intre vezieulele amnioticd si cea vitelina. In aceasta peri ‘ada embrionul reprezinta o placa bistra tificata, aleatuita din dows foite: exter- nd embrionaré (ectoderm) i iniornd embrionara (entederm). Ectodermu| este oriental Inspre vezicula aminiotica, iar entodermul adera ta vezicula viteling, Tn acest stadiu putem determina suprafe- {ele embrionului: suprafaja dorsala este adiacenta le vezicula amniotic’, iar cea verttrala — la vericula vitelind, Cayi- tatea trofoblastulul din jurul vezieulelor amniotica si vitelind este completata cu traveuri rare de celule ale mezen- chimului exiraembrionsr. Spre_finele saptaminii IT lumgimea embrionului e de Ld mm, In aceasta periosda placa em- brionara in partea ei caudala (posteri- ara) se ingtoasa. incep si se dex volte organele axiale. Siptamina Ill de vias a embrionulut este periosda de formare a embrio- nului tristratificat. Celulele foitei externe ectodermale a placii embrionale se de- plasea2d spre extremitatea lui caudals, formind aici un burelete, orientat de- Tungul asului embrionului, Acest traveu celulat a primit numirea de fisie pri mara, In portiunea anterioara (crania- na) a figiei primare celulele crese si se multiplicé mai repede, avind drept Fezuliat aparitia nel proeminente nu- mile nod primar. Fisia primara determi- na simetria bilaterald a corpului embri- onului, adied dintre partea stingd §i dreapta ; nodul primar indicd extremi- tatea craniala corpului embrionului. Gratie proliferatit sporite a fisiei primare, sia nodului primar, celulele cérora se rispindese lateral, intre ectoderm si en- toderm se formeaza foie embrionara medie — mezodermul. Celulele lui pro- lifereaza peste limitete placii embrionare. Celulele mezodermului eflate intre foitele placii se numesc mezoderm intra- embrionar, iat cele care au migrat din- colo de limitele lui se numese mezo- derm extraenbrionar, © parte din celulele mezodermului in limitele tuberculului primar se iamultesc intens in directia anterioar3, formind Prelungirea cerebral (cordalii). Acca- sla prelungire penetreaza intre foifele externe si interne de lo extremitatea occipitala pind la cea caudala a embrio- nului, astfel formindu-se un traveu ce- lular numit coards. Portiunea cranial’ 2b