DOINA Drama in trei acte PERSOANELE Doina, o stranie nazarire, marcle dar si marele blestem al neamului nostru Tudor Mocanu, legumicultor Veta, sotia sa Ionel, Fima Anton Maria Mihai Gligore, carutas Ivan Frankovici, om de afaceri Zile posomorite, zile cu cer senin, nopti infrigurate, seri cu luna plina, amurgurt tirzii si dimineti culese dintr-un miez de vara secctoasa. Hlori de cires, flori de mar in zbor din copac pe pimint, priveligti de basm gi scene reale, balade populare si versuri sctise de poeti, puzderii de melodii i se mai cinta si astazi pe meleagurile noastre. ce-au fost cintate odat 63ACTUL INTII Scena e numai beznd, dar din inima acelui intuneric rdzbate un mare vuiet. Se face de parca cineva ar lovi disperat intr-o poarta si impreund cu acele lovituri misterioase coboaré gi versurile poetului: ‘nir-un bot de humd crudd, Din adine de sub paminturi, A néscut 0 micé ghinda— Chip de frunzd si de ginduri. Treplat noaptea se topeste si pe scend apare un cort verde, ridicat din te miri ce in fafa unei case de fara. Mai niste tufe de liliac pe la margini, mai o ramura de nuc biitrin lasata peste ele, tesdturi de vie salbatica— si toate acestea, legate cu o anumitd indeminare, formeaza o minune de racoare unde stépinii ist petrec toaté vara. in fund, fatada casei — 0 usd largé, doud feresire cu perdele trase. O cdrirusd cimentaté despicd batitura acestui cort, schifind oarecum doud incdperi. In stinga, 0 masa gi citeva scaune, pe o buturugd — un rezervor de zinc din cele ce se pun prin coridoarele gcolilor, lingd rezervor, un cos cu piatlagele. Jumataiea din dreapta pare mai mult o magazie. Rdmigite de bicicleta, lazi desarte facute pentru transportarea legumelor, cifiva saci in jurul unui butoi enorm, scos din pivnifa si avind acum alta ‘menire, un mic sctunas imprejmuit cu vase de strinsuré. Amiaza unei zile de vard. Matusa Veta umple in butoi un cdus, se asazd pe scdunas gi alege fasole, aruncindu-le cu o anumita socoteala in vasele puse in jur. lone l, urcat pe nigte ldzi desarte, bate cuie sub streasina casei. Se aude o masind oprind in drum, apot apare, ocupat si grabit, Anton. Anton (cu glas scézut): Ioane, hai repejor, c-avem ceva de descircat. > lonel (faé a se intoarce): Ce-ai adus tu acolo? Anton: Urla magarw’ ca-n padure. Hai iute, cd n-am cind. lonel: Drept s&-ti spun, gi eu is cam ocupat. G4Anton. Da ce {i-a venit si bortelesti peretii? Ionel: Tata m-a rugat sa spinzur podoaba ceca ici sub streasina. Féré a se intoarce, araid cu calctiul o cutie invelitd inir-o plapumda veche. Anton (dupdé ce desface invelitura): Cum de-o ajuns pocitura asta in ospetie pe la noi? Tonel: O adus-o taica asara din Cimbureni. Anton: O fost la Cimbureni?! Parca zicea ca se duce la un concurs coral. Tonel: Apoi, mai inti, au fost la concurs, da pe urma, cind corul din Cimbureni a pus laba pe locul intii, ei, cei din juriu, au fost invitati sa treacd pe la premianti, s& inchine cite un pahar. Anton: Eu ag crede cA mai intii au fost invitati, pe urma premiati. In sfirgit, e treaba lor. $i hodoroaga sta de unde s-o luat? Tonel: Apoi, cé tot imblind cu petrecerea dintr-o Gust in alta, au ajuns la un bas care lucra la tutun... Anton: Cum, adicd, un bas care lucra la tutun? Tone l: Pai, omul cela care i-a poftit la dinsul, el in cor e bas, dar acasé nu-i mai vine a cinta, ca il asteapta in ograda o movila de frunze de tutun. Avind musa- firi, omul le-a pus o mas& acolo afara, 1ar rabla asta a scos-o din casa si a spinzurat-o sub streagina, sa nu le fie urit musafirilor Si, cum inchinau ei acolo afara sub nuc, deodata au inceput a transmite melodii popu- larc. Melodiile, zice tata, veneau de sus ca o blagos- lovire, ca o minune cereascé, nascuta chiar atunci, acolo, in fata lor. Cum gedeau ci la masa, au inmarmurit cu totii, iar mai apoi a prins a ninge. Anton: Cum, adica, a prins a ninge? Aga, din senin, in plina vara? lonel: Se facea, a zis tata, de parcd s-ar fi scutu- rat peste dinsii floare de mar, floare de ciresg... Anton: Mai [oane, vezi si nu te pocnesc. Ca eu nam cind sta sa ascult povesti. Ei, hai, ningea... lonel: Apoi, ninsoarea ceea, zicea tata, parca i-ar fi spalat sufletul, parca i l-ar fi daruit din nou, si asa i s-a facut lui de bine, incit nu mai putea iesi din ograda omului cela. ,De unde ninge, mai?“ — a intrebat el stépinul. Din cutiuta asta“ —o fi zis acela. Atunci tata a declarat c-o cumpara. Cit i se cere, atita pla- 51 Deuta, vol 4 65teste. O mie sa fi cerut acela — dadea o mie. Anton: $i pina la urma cit a dat? To nel: Douazeci de ruble. Fara transport gsi farg instalare. Anton: Instalarea cit i] costa? lonel: Motocicleta pe-o duminica. Anton: Saracul tata. $i strainii il jecmanesc, si ai lui. Tone: Nu te grabi, ca de abia pe lumea cealalta vom afla care pe care il jecmanea. Ada rabla incoace, sa-ti arat cum se instaleaza un aparat de radio, Ca se poate intimpla, iaca, si mor si n-o sa aiba cine-ti arita cum se face treaba asta cind e s-o faci ca lumea. Prinde aparatul in cuie, ii face legdtura. Sfirtie ceva in maruntaiele cutiei, urmeazd un fel de hiriiald, si iard apare vocea poetului, -continuind poezia inceputd in intuneric: wuSi prin luturile oarbe, Spre un cer c-o rindunicé, Pui de codru-si face cale, Pui de codru se ridicd. Anton: Scrie bine, daca mai are pina la Eminescu. lone]: Mai are Anton: Dar nu ninge, bre, nici pe dracul! lonel: Vrei chiar asa, deodata! Mai intii sa pu- em o mas& sub nuc, sé agezim totul pe masa, si de- stupim, sa turnim in pahare gi abia dupa, dupa, du- a... ® Anton (necdjit): De cite ori i-am spus: nu ameste- ca, tata, vinul cu votea, da parca ai cui spune?... Hai sa descarcam. Ca cimentul cela te rupe din gale, grijania gi parastasul... lonel: Ce tot cari atita ciment? Anton: Mi-o zis tata — de unde vrei si de unde po- ti, dar sé-mi aduci. Ca vrea si faci gard nalt de piatra de jur-imprejur. lone! (ecajit): Cursa ceea a inarmarilor o si ne vire cu zile in pamint. Anton: Ce are cursa inarmarilor cu descarcatul ci- mentului?! Ionel: Da nu vezi cum dupa fiece incordare in- ternationald tata ffi tot porunceste s4 aduci ciment? 66© sa facem zid de cetate in jurul casei, tine minte ce-ti spun... Pleacé amindoi. Raminind singurd, mdtusa V e ta tot trage cu urechea spre cutia atirnatdé sub streasina casei. Crainicul: Cu aceasta balada a tinarului poet Mi- hai Cosasu incepem astazi emisiunea noastra muzical& »In tara doinelor“ A urmat de undeva de departe o melodie la care mdtusa a imptetrit. O fi fost, poate, cintecul ei de tinerefe, o ft fost cintecul de mai tirziu, o fi fost cintecul et de dincolo de toate... Ris de soare, plins de stele, Sta pierdut in lumea-i verde Si-i voinic cind i se cere, Si-i modest cind nu se vede. La primele versuri mdtusa, tresdrind, a pornit cu mina spre crestet si asa a si inmadrmurit cu trei degete pe frunte. Poatul: Orice popor, fie el din cimpie sau de la munte, pastreazd pentru zile mari, pastreazd pentru zile negie cite un cintec care face sa tresalte inima intregului neam. Sufletul neamului nostru raspunde de fiecare data efnd il cheamaé Doina. Chiar de la primul vers, chiar de la primele acorduri, iti rasare privelistea unui apus de soare undeva hat departe, pe-o coasta de deal, o stina veche, un cioban cazut pe ginduri, o atisoard de fum peste vatra unut foc uitat. Din acel fundac de imagutri, prin cele sase gaurele de fluier, deschise de gura focului, coboaraé neamul nostru prin pustietati si nedreptate, prin minuni ceresti si fel de fel de vremuri grele. Apare de pe undeva ostenit, purtat de ale sale, Tudor Mocanu. Vine lingd rezervorul de zinc, umple o cainufd, da peste cap, ofdrindu-se amarnic. Gusta dintr-o pdtlagicd. Zdreste intr-un tirziu cumpdrdtura de sub streasind. Asculta pind la capat, sé vadd ce avea cintecul sd spund, se mira de atita frumusete. Dupa care ramine smerit, molcom, de parca ar fi fost la judecatd, de parca ar fi fost la spovedanie. $4 iaté cé prin fesdtura acelor melodii incep a se cerne, 67totind sub bolta cortului, flori de mir, flori de cires. Nici Tudor, nici Veta nu se mird de una ca asta, iar din ninsoare se araté o coastd de imag, o stind veche, o afisoard de fum cu un cioban ingindurat la vatra focului. Intre stind si foc creste un copdcel, gi std rezematd de acel copicel o fata. O simpla fata de la fard — fustisoara de cit, bluzd de in brodatd, basma alba. Sta vrdjité de fluierul ciobanului, zimbind cind o indeamnd cintecul, intristindu-se impreund cu el. $i lot ninge, ninge, iar impreund cu acea ninsoare se topeste vedenia de basm. Tudo'r (mirzat si fericit): Ai vazut, mai Veta? Veta: Vazut. Tudor: Si pe cioban, gi stina ai vazut-o? Veta: $i pe cioban, si stina, si pe acea frumoasd domnita... Tudor: Apoi ca aceea nu era domnitd, Veta drag, aceea se cheama ,Doina“, si Doinele celea rar cind . War cind pentru cine se arata... Veta: Oare cum de ne-o ales tocmai pe noi? Tudor: Nu putea sa nu ne aleaga, data fiind situatia, autoritatea de care ma bucur azi... Multumit de cele intimplate, vine lingd nevasta, se asazé aldturi si nu stie ce ar mai intreprinde ca sa fie si mai bine. Veta: Vrei sa-mi ajuti oleaca? Tudor: Sa-ti ajut la ales fasole? A zimbit. Avea atita pe cap, incit numai gindul ca ar putea lisa totul baltd, ca sé aleagé cu Veta fasole, i se pdrea o curata nebunie. Totusi, pentru ca li s-a ardtat Doina, si ei acum erau nu numai barbat si nevastd, ci mai erau si doi oameni caroza li s-a ardtat Doina, a venit la butoi, si-a umplut pdldria, s-a asgezat pe-o ladé desarta si, cu urechea ciulité spre aparatul de sub streasind, o inceput a alege. Intr-un tirziu scirjiie portifa gi intré cdrufasul Gli gore. Gligore: Buna vreme la ’neavoastra! . | Tudor: Buna, Gligoras. Ia de colo un scaun $i gezi- Gtigore: Da n-ai mata vreun scaun mai prostut, ca, 68