Hamat AnaMaria :)

MAREA UNIRE (1 dec 1918)

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile
istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat
național, România. Etape preliminare au fost Unirea Principatelor Române din 1859
și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii
naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

În 1918, la sfârșitul Primului Răz

Mondial, Transilvania, Basarabia
României.

Marea Adunare Națională de la

decembrie 1918, a fost convocat
Român, prin Consiliul Național R
care au participat 1228 de deput
Iulia, prin care se pecetluia Unire
Locul desfășurării a fost vechea
(cercul militar) din Alba Iulia, spa
Unirii.

În fiecare an, la 1 de
pretutindeni sărbăto
Anul acesta, Români
de la proclamarea M
context, vă prezentă
notorii care au contr
Marii Uniri din 1918
secular al românilor

:Regina Maria a României,Regele Ferdinand, Iuliu Maniu, Ion Ionel Constantin Brătianu, Iuliu Hossu,
Iancu Flondor,Vasile Goldiș, Pantelimon Pan Halippa etc..
Aceștia au fost cei mai importante persoane care au participat/contribuirea Romaniei de
astăzi.
 Hamat AnaMaria :)

Plecând de la Mica Unire dintre Țara Românească și Moldova în 1859, întocmită de Alexandru Ioan Cuza, până la
dobândirea independenței României în războiul împotriva Imperiului Otoman (1877-1878), poporul român a crezut în
unitate și a luptat pentru idealul său. Marea Unire a marcat procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice
locuite de români au putut fi cuprinse între granițele aceluiași stat, care avea să fie recunoscut rând pe rând la nivel
internațional și de marile puteri ale perioadei, în anii ce au urmat Marelui Război.

Evenimentul politic cel mai important al anului 1918 a fost desăvârșirea statului național român, înfăptuit prin unirea
tuturor provinciilor locuite de români și aflate sub o stăpânire străină, cu România. Astfel, la finalul Primului Război
Mondial, țara noastră obținea mai mult decât eliberarea românilor din Austro-Ungaria, pe care și-o propusese inițial,
împlinindu-și idealul național.

Nicolae Iorga ( 5 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940), om de cultură și politician, a surprins într-un discurs
de importanță istorică, susținut în Sala Mare a Teatrului Național din Iași în anul 1916, acesta fiind
vocea poporului român al acelei perioade, reprezentând deopotrivă sentimentele elitelor românești, cât
și trăirile țăranului simplu. Nicolae Iorga nota atunci: ,,Se îndreaptă către noi, în același timp, privirile
pline de rugăciune tăcută ale unui popor sfios, care veacuri întregi n-a găsit atât de adeseori cuvinte
mari pentru suferințele lui, dar pe care le-a simțit cu atât mai adânc, cu toată gura sa mută. Se mai
îndreaptă, însă, asupra noastră, ochiul de ură al străinului care vrea să știe cum suferim de rana pe
care ne-a făcut-o, și acestui străin, la urmă trebuie să-i răspundem. Spre noi se uită astăzi o oștire,
Oștirea României, care este moralicește întreagă. Este mai mare chiar decât în momentul când întâiul
detașament a sfărâmat cu patul puștii piatra de nedreptate la graniță. Precum noi lăsăm la alții averea
și numele nostru, aceia cari cad pentru Țară și viitorul Neamului, își lasă sufletul întreg, atât de mare
cum era în momentul sacrificiului lor, acelora în mijlocul cărora cad. Poporul românesc se cuprinde din
acei cari țin arma în mână, din acei cari li dau tot sprijinul pentru a o putea întoarce împotriva
dușmanului și în acei cari trăiesc numai spre a admira acest eroism, a-i culege roadele pentru popor și
de a da mâna de ajutor care este trebuitoare pentru a garanta victoria. (…) În colțul acesta unde ne-am
strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânța de credință și vom vedea și noi la rândul nostru dispărând
negura stăpânirii străine și vom putea zice că Petru Rareș, fiul lui Ștefan, că vom fi iarăși ce am fost, și
încă mai mult decât atât.”

A fost unul dintre cele mai motivante și mai puternice discursuri din istoria românească și a marcat
renașterea din propria cenușă a poporului român.

Personalitățile simbolice ale Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 au fost, fără îndoială, Regele Ferdinand
și Regina Maria. Fără efortul lor necontenit de a fi buni români, fără devotamentul și fără munca lor
neobosită de a valorifica posibilele situații favorabile țării, poporului român i-ar fi fost, probabil, mai greu
să realizeze Marea Unire în anul 1918. La 22 octombrie 1922, Regele Ferdinand și Regina Maria au fost
încoronați regi ai României Mari, în cadrul unei festivități grandioase la Alba Iulia.