Eseu- apartenenja operei ,,Moara cu noroc’” la realism-particularitati Toan Slavici_ a fost un scriitor, jurnalist si pedagog roman, membru corespondent al Academie Roméne. Opera literara a lui Ioan Slavici este influenfata de viafa satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un , instrument de observatie excelent” al mediului rural,oferind in nuvelele sale poporale si in studiile sale o fresc& a moravurilor, a comportamentului oamenilor in functie de stratificarea lor social, in cele mai mici detalii ale finutei, imbracdmintii, vorbirii si gesturilor. oa »Moara cu noroc’’ este o nuvela scris& de Joan Slavici, tratind consecinfele pe care dorinta de imbogatire le are asupra destinului uman. Nuvela este publicatd in anul 1881, in volumul Novele din popor, aléturi de alte nuvele ale scriitorului, precum: ,,Popa Tanda”’, ,,Gura satului’’, ,O viajé pierduté’’,,,La crucea din sat’’, ,,Scormon si Budulea Taichii’’. Majoritatea criticilor o considera una dintre creatiile cele mai importante ale autorului, aldturi de ,,Padureanca’’ $i romanul ,,Mara’’. Opera apartine, prin trasaturile sale realismului.Realismul este un curent literar manifestat Ja mijlocul sec al XIX-lea ca reactie impotriva romantismului,ce da o reprezentare veridic& si obiectiva a realitafii contemporane. O prima trasaturd a realismului este data de elementele de minufioasa observatie sociologic’ $i psihologic’. Reounoasterea social este un element important de autovalidare, urmarit& in cadrul societatii ardelenesti la sfargitul secolului XIX. Stratificarea este urmérit& la nivelul clasei de jos si de mijloc-mestegugari, carciumari, slujbasi tn administratie, care interfereaza cu paturile superioare- baroni, judecatori. Personajul principal isi doregte s& acceada la un alt nivel social, iar in cadrul acestui efort este urmarit multidimensional, ceea ce implic& o prelungire a timpului de expunere. Ghifé este vazut din perspectiva naratorului, a Anei, a lui Lica, a batranei, a lui Pintea gi a lui insugi. Acest realism meticulos realizat cu mijloace simple reuseste si dea personajelor o adancime care nu se regaseste in literatura anterioar& scrierilor lui Slavici. De asemenea, aparfine realismului sfericitatea structurii compozitionale, simetria incipit- final care sugereazi ciclicitatea viefii. Nuvela incepe gi se sfarseste cu vorbele batranei, precum. corul care trage concluziile in tragediile antice: "Omul sé fie mulfumit cu séricia sa, c&ci, dacd e vorba, nu bogifia, ci linistea colibei te face fericit”; ” Pesemne c-au uitat fereastra deschisa, Simfeam eu cd nu are s& iasi bine: dar asa le-a fost data!” Conceptia asupra lumii este una fatalist&, destinele personajelor se supun unei ordini superioare, in care focul are efect de catharsis gi purificd locul in care s-au savarsit greselile. Ca orice opera realist’, ” istorie a unui>, nuvela are totusi un final pozitivist prin sentinfa moralisté care inscrie intémplarea intr- un echilibru general, provizoriu tulburat de dramele individuale. Tema nuvelei o reprezinti efectele dezumanizante ale doringei de inavutire. Teza etic, desi prezentA, nu altereazi realismul nuvelei, in special prin construirea unor eroi puternic reliefafi, surprinsi progresiv in mijlocul unei lupte purtate in zonele cele mai sensibile ale existentei- constiinta, familia. O scent reprezentativa din care reiese specificul temei nuvelei este acela al infruntarii intre Ghit& si Licd ce are loc in capitolul V, inceputul procesului de corupere sub influenta banilor. Desi Lica gi-a ficut o dat aparifia la Moara cu noroc, nu a avut loc inc& 0 discutie efectiva intre ei. Ghifi si-a cumpirat cdini, pistoale si a angajat pe Marti. fns& mijloacele de aparare exterioara nu functioneazé si ca mijloace de aparare interioara. Ghit& a infeles c& in zadar se infelegea cu arendasul si in zadar se punea bine cu stipanirea, dac& nu era siom al lui Lica, pentru c& acesta stipénea in fapt drumurile. “lar Ghifa voia cu tot dinadinsul s& ramand la Moara cu noroc, pentru c&-i mergea bine”. Cand Lic& igi face apariia la Moar’ insofit de oamenii lui, Ghit& domin scena prin forfa fizica, hot&rare si orgoliul de a nu se lasa batjocorit. Desi accepta s& i se ia banii din cas, isi impune la randul séu condifiile. Naratorul noteazd : ,,Catva timp ei steterd tacuti, fat in fat, hotirati améndoi gi simfind fiecare c& si-a gisit omul.” inca din aceasta scent cheie a nuvelei, lupta necrufatoare in care se angajeazi Ghifa cu ceilalti si cu sine insusi este pierduté, prin acceptarea tovlrlsiei cu Lic , primul dint-o serie lungi de compromisuri. Tonul ameninfator al lui Licd dupa plecarea Ini Ghita anticipeazi consecintele episodului. alt scend care ilustreaz4 tema nuvelei este acela al depozitiei sial judec’tii. Acum Lica este cel care domin& intreaga situatie prin promptitudinea adecvarii, mobilitatea reactiilor, capacitatea diabolica de a dirija mecanismele justitiei gi ale opiniei publice. fntr-o zi si o noapte ucide patru oameni, prada, inculpi dusmanii directi, i] trece sub banuiala pe Ghité, dezarmeazi si face ridicol pe Pintea. Mai mult, agraveazi ruptura intre cei doi sofi. Ghijé nu are certitudinea ci Licd a plecat de la Moara cu noroe, si va jura ca” l-a stiut” toat& noaptea la cArcjum’, Furnizdndu-i alibiul necesar, Ghifé se va simfi complice la crimele lui Lica, isi pierde autoritatea, este vulnerabilizat si suferd datoriti suspiciunii comunitafii si a Anei, deoarece “relatia dintre individ si colectivitate reprezint& cel mai important factor de coerenta interioar’ a individului”- Magdalena Popescu. Pervertirea morala a personajului fi afecteazé rezistenta $i increderea in fora de a rimAne in zona binelui.Componentele de structuri si de limbaj sunt semnificative pentru particularititile de ., construcfie a textului, Acfiunea urmareste efectul alienant al banilor, dar si al incomuniearii. “ Ghif& doreste si-si imbunatifeasca statutul social si se mut& la Moara cu noroc. © vreme lucrurile merg bine gi prosper prin munca cinstiti aldturi de familie. Sosirea lui Lict declanseazA intriga. El este un personaj mefistofelic, si incercarea lui Ghif& de a avea protectia » lui gi totusi de a riméne om cinstit se dovedeste imposibila. Desi niciodata nu are o participare direct& sau premeditaté, Ghifi devine partag la talhariile si crimele lui Lic. Manipuléndu-1, Lica fl infréinge si distruge leg’tura sa cu Ana, legatura care ar fi putut s& il sprijine in salvarea familiei. Totusi, reactia lui Ghifa nu este cea scontaté de Simadau-in final, departe de a accepta compromisul moral si de a se vindeca de slabiciunea pentru o femeie, el echivaleazs tridarea Anei cu moartea insasi. Ca eroii dostoievskieni, care ucid pentru c& iubesc, Ghifa ucide pe Ana sieste ucis de Raut. Licd igi pierde luciditatea isi uit gerparul, il recupereaza gi este in pericol de a fi prins de Pintea cu probe incriminatoare asupra lui. fnvins la randul lui ("Acu m-a ajuns ménia lui Dumnezeu!”), se sinucide si trupul lui este aruncat de jandarm in réu. A doua zi, singurele personaje nevinovate- batréna si copiii — pling morfii si pornese mai departe, conform datului inexorabil al vietii. Conflictul este relevant pentru textul narativ deoarece surprinde cu mijloace realiste pericolele incalcarii limitelor morale. Conflictul este dublu: exterior si interior. Dorind si-gi pastreze imaginea de om cinstit, si, totusi, s& se imbogifeascd rapid, Ghit& intra intr-o relatie tensionat in primul rénd cu Lic&, apoi cu comunitatea, cu Ana gi, pe alocuri, cu batréna. Lupta cu Lica este o lupta a orgoliilor, cu momente de echilibru gi de inegalitate deopotriva. Foarte bine reprezentat este conflictul psihologic. Folosind monologul interior, monologul interior adresat, notarea gesturilor si a mimicii, stilul indirect liber, naratorul urmireste reactiile personajului, de la st{pénirea orgolioas’ si indiferent& in fata lui Lica, la izbucniri patetice in fata copiilor i autojustificdri fn fafa propriei constiinfe: ” Aga m-a lasat Dumnezeu! Ce si-mi fac dacd e in mine ceva mai tare dect vointa mea!? ” Oscilfnd intre atitudini contradictorii, personajul este pedepsit mai mult decat pentru actiuni reprobabile concrete, pentru indecizia de a separa cu hot&rare binele de rau. in concluzie, particularitatile textului sunt semnificative, "Nuvela solida cu subiect de roman”( G. Calinescu), "*Moara cu noroc” transmifand conceptia moralizatoare a autorului cu privire Ja lume si viata. Realismul descrierii anunf& romanele rebreniene si meticulozitatea investigarii psihologice anticipeazd apogeul prozei de analiza din perioada interbelica.»Moara cu Noroc”- Eseu: Relatie dintre personaje Ghifa $i Ana Joan Slavici a fost un scriitor, jurnalist $i pedagog roman, membru corespondent al Academiei Roméne. Opera literara a lui Ioan Slavici este influenaté de viata satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un ,,instrument de observatie excelent” 2° al mediului rural, oferind in nuvelele sale poporale si in studiile sale o fresc& a moravurilor, a comportamentului oamenilor in functie de stratificarea lor socialé, in cele mai mici detalii ale finutei, imbrac&mintii, vorbirii si gesturilor. ,,Moara cu noroc”’ este o nuvela scrisa de Joan Slavici, tratind consecinfele pe care dorinta de imbogafire le are asupra destinului uman. Nuvela este publicata in anul 1881, in volumul Novele din popor, alaturi de alte nuvele ale scriitorului, precum: ,,Popa Tanda’’, ,,Gura satului”’, ,O viaja pierduté”’, La crucea din sat’, ,,Scormon si Budulea Taichii’”’. Majoritatea criticilor o considera una dintre creafiile cele mai importante ale autorului, al&turi de ,,Pddureanca”’ si romanul ,,Mara’’. Pe de-o parte, statutul social al lui Ghia se modifica pe parcursul nuvelei si subliniaz& evolutia personajului. Inifial, acesta este un cizmar sérac gi taté de familie, pe umerii c4ruia apasi toat& responsabilitatea bundstarii acesteia. Acest lucru il incurajeaz4 s& fie nemultumit de situatia lui social si material, ce conduc la luarea in arenda a carciumii de lang Moara cu noroc, in speranfa c&, astfel, va asigura familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de la cizmar la cérciumar atrage dupa sine o imbundtitire materiala considerabila, dar va avea un mare impact la nivelul statutului psihologic si moral. Din punct de vedere psihologic, Ghifé este marcat de un conflict interior intre dragostea pentru ‘Ana gi dragostea pentru bani. Cele dows voci interioare fi influenfeaz& modul de a géndi in functie de circumstante. Mentalitatea lui este in continu metamorfoz4 pe tot parcursul nuvelei, acesta fiind inifial un caracter puternic, ce nu se lasa influentat de alfii, ins devine, pe final, taciturn, inchis, necomunicativ si preocupat excesiv de imaginea lui in ochii celorlalfi. Statutul moral al protagonistului cunoaste, de asemenea, o profund’ metamorfoza. Personaj dominat de ambifie, aceasta se transforma din element sustinator al afacerii lui intr-o carenté morala, folosita strict pentru sporirea averii. Ghif& devine treptat un om lacom, obsedat de cAstig si lipsit de moralitate, fiind dispus s& fac orice pentru a-si proteja veniturile. Devine criminal, omorandu-si sofia infidel, in ciuda faptului cd era direct responsabil de comportamentul ei. Pe de alt parte, statutul social al Anei este constant pe parcursul operei. Aceasta reprezint& tipologia sofiei supuse, ascultatoare, harnice gi iubitoare, ingrijindu-se de linistea sofului sau $ipa, altituri de mama sa, de gospodarie. Aparifia lui Lic& creeaz probleme in relafia ei cu \susyu, pe care incearc& si le {ind sub control. Din punct de vedere psihologic, Ana este o femeie care judecd intr-o manierd simpla si pragmatic’. Dat find fondul ei etic sin&tos, ea simte o& Lica e om rau $i primejdios” siil previne pe Ghif&. Statutul moral al acesteia ins evolueaz& in paralel cu cel al lui Ghia, degradandu-se. Aceasta sfiirseste la fel de tragic pentru c& incale& valori si virtuti morale, precum: cinstea, corectitudinea $i loialitatea fafa de soful ei, pe care fl ingalli cu Lied. Semnificative pentru relafia personajelor sunt dou secvente din care reiese degradarea moral& a acestora. Ghifd incepe s& igi perceapa familia drept piedica in calea evolutiei sale si a imbogitirii, fapt ce denotd un prim moment al dezumanizirii. Acesta constientizeazA atat beneficiile luarii carciumii in arend&, ct si faptul c& bundstarea lui si a familiei lui depind de vointa lui Lick Simadul. Prinzdnd gustul cAstigului, protagonistul doreste si riménf la Moara cu noroc o vreme: ,,vedea banii gramadd inaintea sa... de dragul acestui cdstig ar fi fost gata sd-si pund pe un an, doi capul in primejdie”. Deoarece este constient c& acest lucru fi pune in pericol familia, acesta se gindeste cd i-ar fi fost mai usor daca nu ar fi avut familie ,, Ghifa tntdia oaré in viaja lui ar fi voit sé n-aiba nevasta si copii”. Ulterior, punctul culminant al dezumanizirii sale este cAnd acesta ajunge sé fie dispus s4 facd orice pentru a se rézbuna, folosind-o pe Ana drept momeala pentru a se asigura ca Licd nu pardseste carciuma. Ajuns pe ultima treapta a degradarii morale, Ghit4 igi arunca sofia in bratele lui Lica. Dezgustaté de atitudinea lui Ghifi, care s-a indepartat de familie, Ana cedeazi avansurilor lui Lic&. Dandu-si seama de infidelitatea acesteia, protagonistul o ucide din gelozie, desi era aproape deplin responsabil de acest deznodimént. Ulterior gi el este ucis de Raut la ordinul lui Lica. Ghif& este caracterizat in mai multe moduri, treptat, pe parcursul nuvelei, evidentiindu-se degradarea lui moralé si distrugerea lui. Naratorul omniprezent si omniscient il caracterizeazi direct, urmrindu-i transformarile si lupta interioard: ,,de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic”. Lick Samidaul si Ana contribuie, prin vorbele lor, la construirea unui profil psihologic. Lic& fl considera om de n&idejde: ,,dacd te-as avea tovardis pe tine, si de dracu si de mumd-sa”, iar Ana fl descrie ca fiind lipsit de personalitate si trie de caracter: ,,Ghija nu-i decdt muiere in haine barbéitesti”. Totodata, monologul interior al personajului evidentiaz’ unele trasaturi psihologice. Acesta igi constientizeaz& slabiciunile, dar nu si le asuma, pundndu- si lipsa de caracter pe seama divinitatii: ,,£i ce sd-mi fac?... asa m-a lasat Dumnezeu!”. Astfel, se contureaz& un om care initial este harnic, bun, gospodar si familist, transformat prin lacomie intr-un barbat fricos, lag si rizbunator, ceea ce il distruge in final.ana este caracterizati att direct: ,,4na era tdndrd si frumoasd... fragedé si subjiricd... aprmiend si mlddioasa”, cat si indirect de c&tre narator. Acesta fi contureazi portretul psihologic, reliefaind credinta ei c& tandrejea, duiosia si cildura sufleteasc& pot da echilibru c&minului, Propriile ei cuvinte evidenfiazi insusiri esenfiale, precum inteligenja si intuifia feminina. Conflictul dintre personaje vizeazA o ciocnire de interese, un dezacord. Acesta este dublat de puternice conflicte interioare. in plan extern, conflictul dintre Ghifa si Lick este de natura economic, generat de dorinfa améndurora de céstig, ins& Ghifi este micinat si de un puternic conflict interior. Prins intr-o dilem& moral& acesta oscileaz& fntre dorinfa de a riméne un om cinstit, respectat si ispita imbogifirii usoare alaturi de Lica. In final, acesta este prins in confruntarea dintre constiin{a valorilor autentice si slabiciunile care ajung s&-i controleze viaja, fapt ce reliefeazi caracterul psihologic al nuvelei. Ana devine relevant& pentru conflict in momentul in care GhifS igi pierde echilibrul. Aceasta inceared si se apropie de el, pe masura ce acesta se inchide in sine, dnd nastere la un conflict in interiorul Anei, intre dorinta ei de a-si salva c&snicia si familia, si ruginea de a avea un hof talhar, pundnd dragostea ei la grea incercare. in concluzie, relafia dintre personaje este semnificativa, "Nuvelé solid’ cu subject de roman”( G. Calinescu), "Moara cu noroc” transmiténd conceptia moralizatoare a autorului cu privire la lume gi viata.»Moara cu Noroc”- Caracterizare Ghifa Toan Slavici a fost unscriitor, jumalist si pedagog romfin, membru corespondent al Academiei Romane. Opera literara a lui loan Slavici este influenjaté de viafa satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument de observajie excelent” 2° al mediului rural, oferind in nuvelele sale poporale gi in studiile sale o fresc& a moravurilor, a comportamentului oamenilor in funcfie de stratificarea lor social&, in cele mai mici detalii ale tinutei, imbricdmintii, vorbirii si gesturilor. Moara cu noroc'’ este 0 nuvela scrisi de Joan Slavici, traténd consecinjele pe care dorinja de imbogafire le are asupra destinului uman. Nuvela este publicat in anul 1881, in volumul Novele din popor, alituri de alte nuvele ale scriitorului, precum: ,,Popa Tanda"’, ,,Gura satului’’, ,O viaja pierduta”, Taichii La crucea din sat”, ,Scormon si Budulea ’. Majoritatea criticilor o considera una dintre creatiile cele mai importante ale autorului, alaturi de ,,Pddureanca”’ i romanul ,,Mara”’. Personajul este una dintre instanfele narative cele mai importante ale textului epic. Este 0 individualitate (persoana) infatisata dup& realitate sau rod al fictiunii. Personajul poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morala (raportul dintre om si el insusi), sociala (raportul dintre individ gi colectivitate), ontic& sau filozofic& (raport dintre om si univers) si estetic& raportul dintre realitate si convenfia literar’). loan Slavici creeazi personaje complexe si verosimile, in construcfia cdrora “se reunesc dou perspective esentiale - realismul psihologic si clasicismul. Evolufia personajului este prezentat& dintr-o perspectiva realist-psihologica. Viziunea de ansamblu, care priveste destinele tuturor eroilor, e clasic&.” (Andrei Bodiu). Destinul personajelor pare dirijat de puterea de seductie a banilor. Dincolo de accasti aparenfa se implineste un destin pus sub semnul hybrisului (ca in tragedia antica), Relatiilor dintre personaje se construiesc prin simetrii clasice. Triunghiul masculin, legat prin orgolii barbatesti (Ghifa penduleazé intre Lic&, care reprezinth firidelegea, si Pintea, legea), ti Corespunde o triada feminind. Acolo, bitréna reprezint& omul moral, femeia in negru - fiinfa imorala, iar Ana, fiinta dilematicd oscilénd intre fidelitate $i infidelitate. Ghif& este cel mai bine conturat Personaj din nuvelistica lui Slavici. Potrivit esteticii realiste, personajul este tipic pentru o categorie sociald, cu trasaturi conditionate de mediu gio evolutie care il individualizeazd. Dezumanizarea protagonistului este ummarité prin analiza Psihologica. Personajul oscileaza intre cele dowd valori - familia si banii, evolufia sa este anticipaté de dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacré si Ghif&, in care se confrunti doudoncepfii despre viaga gi fericire .El este un spirit intreprinzator, energic, receptiv la pAtrunderea relafiilor capitaliste in mediul rural. Statutul inifial al personajului este favorabil din punet de vedere moral si psihologic, desi modest in plan social. Ghifi, cizmar sirac, dar om hamic, bland si cumsecade, sof jubitor ia in arenda cérciuma de la Moara cu noroc, pentru a cAstiga rapid bani ,ca s8-si deschida un atelier si s& asigure familiei un trai mai bun. Acesta este un om bun de acfiune, cu ini ?* merg bine pentru familia sa fn acest timp. Un adevarat ,,pater familias", el manifest iubire gi iva, iar lucrurile responsabilitate fafa de ai s&i ,,binecuvantat era locul acesta mai ales de cand venise cArciumar cel nou’. Familia acestuia trdieste in armonie pnd céind spare in acfiune Lic& Samadaul. Dup& aparitia Simdaului la cérciuma, un om rau si primejdios, sub influenfa distrugdtoare a acestuia, Ghitd se instrdineazi de familie dezumanizandu-se treptat. Din cauza slibiciunii carciumarului pentru bani Lic& reuseste s& il atrag& in treburile sale necurate, fi distruge personalitatea si il indeparteazk de familia sa. Devenirea sa tragic& se adénceste prin c&derea dintr-o ipostazi in alta, dintre omul moral si ce] imoral. O secventé narativa semnificativa pentru a defini caracterul Iui Ghiff este prima intalnire dintre cArciumar $i Lica. Stapénirea de sine, siguranja in asumarea propriilor decizii se remarc& in episodul narativ ce surprinde dialogul cu batrdna ,,S& stm pe prispé la soare...cu uitandu-ma la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi gi dumneata la tustrei. Linistea este tulburati de aparifia lui Lic& Samadaul. Tentativa eguat de a se impotrivi a protagonistului fata lui Lica este urmaté de alunecarea sub influenta acestuia. Cu timpul, Ghit& se inchide in sine, refuzand comunicarea cu Ana, iar in raport cu familia grija si duiosia sunt inlocuite de riceala si vorba ristita. Sfagiat de trdiri sufletesti contradictorii, Ghita se inchide in sine, iar de la o zi la alta devine sumbru si irascibil. in lupta cu sinele, teama, suspiciunea alterneazA cu remusearile $i cu sentimentul vinovatiei. El ajunge s& isi doreascd si n-aib& nevast si copii, iar in raport cu lumea, Ghij&, alege duplicitatea pentru of vrea s& para un om cinstit. Acesta este un om dilematic, care penduleaz& intre dorinta de a raméne cinstit si ispita cdstigului necinstit. Astfel, remarc&m conflictul de interese gi orgolii barbatesti in care este implicat Ghif& ,,ci steter& ticuti, fad in faf4, hot&réti amandoi gi simfind fiecare cd si-a gasit omul". Vointa si forta lduntricd a protagonistului se naruie treptat, ins, sub ispita navalnica de a ,,vedea bani grimada inaintea sa". Cea de a doua secvenfa narativa semnificativa reprezint& deznodaméntul. Scena finala il prezintA pe Ghifa, omul imoral, c&zut in zonele obscure ale instinctelor-lacomie, orgoliu, sete de rézbunare. Prin monologul interior incearcé o justificare a acestora ,,Ce s&-mi fac dac& asa m-a lsat Dumnezeu.”. Confruntarea pe viata si pe moarte se petrece dintre Ghif& si Lica, suba complicitatea celor doi ,,Tu esti cinstit, Ghiff, gi am facut din tine om vinovat”; ,,dac& te-as avea tovarig si pe tine ag rade gi de dracull”. fnfelegénd ca si-a distrus iremediabil c&snicia si viafé, Ghif& renunj& la jocul dublu si incearci sf igi repare greselile, ins& este prea tArziu, Scena crimei are tragismul dostoievskian al solidaritijii in nenorocire. Ucigasul isi iubeste victima si o omoara tocmai pentru c& 0 iubeste. in duminica Pastelui, Ghia fi intoarce o curs& lui Lied, orbit de gelozie si dorinfa de rizbunare, Realizeaz& cd si-a distrus iremediabil cAsnicia. Ghif& igi ucide sofia, pe Ana, si este la randul sau omorét de Rauf, din porunca lui Lic. Componentele de structuri si de limbaj sunt semnificative pentru particularitatile de constructie a textului. in plus, discursul epic surprinde un putemnic conflict exterior, ct si cel interior. Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare de la episodul aparifiei Iui Lica, astfel conturandu-se conflictul exterior, generat atat de interescle materiale, cét i de o confruntare a orgoliilor barbatesti. Iar in plan interior, al constiinfei céirciumarului, se produce o intreagi scindare Isuntric& determinat& de un conflict moral, care opune dorinja de a raméne un om cinstit si setea, mereu arzitoare, de imbogitire. Personajele lui Slaviei nu sunt schematice, simple, ci indivizi cu o bogata vointa interioara ,capabili de trdiri profunde de ordin moral sau afectiv. Thuzia vietii adevarate este susfinutd de limbajul personajelor. Dialogurile au mare putere de caracterizare psihic&. De pild’, autocaracterizarea se face din perspectiva unor principii morale enunfate ,,cinstea ¢ sila pe care le-o faci oamenilor rai de a te socoti un om intre oameni”; ,,Tatal nostra e un om ticélos. Din aceeasi categorie, remarcim caracterizarea facut de alte personaje. Pentra Ana, schimbarea personajului ocazioneazi aprecieri severe ,,Tu esti om, Lic8, iar Ghifi mu e decat o muiere imbricata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa. Raportat la destinul cérciumarului, ttlul este o amari ironie. , Moara cu noroc” este numele hanului asezat la riscruce de drumuri, o rascruce care intoarce destinul eroilor. Valoarea de simbo] al titlului se lumineaz& in capitolul al doilea cfnd ,,moara a incetat a mai macina gi s-a prefaicut in carciuma. in concluzie, constructia personajului este realizaté dintr-o perspectivé complex, care presupune multiplicarea unghiilor de observatie, astfel, protagonistul nuvelei ,,Moara cu noroc devine reprezentativ pentru viziunea despre lume a unui autor care a recurs la principiile estetice ale realismului, pentru a surprinde metamorfoze din societatea rurala transilvaneana.