Professional Documents
Culture Documents
Petrescu - Personaj
Petrescu - Personaj
Social, este fiu de intelectual, orfan de tată, tanar student la facultatea de filozofie,
cu o situatie materiala precara initial. Acesta se casatorise din dragoste cu Ela, „una dintre
cele mai frumoase studente”, și ea orfană, întreținută de o mătușă. Îsi schimbă în mod
neașteptat și nedorit statutul odata cu mostenirea lasata de unchiul sau avar Tache
Gheorghidiu. Incepe sa faca afaceri cu Tanase Lumanararu si cu Nae Ghiorghidiu, dar
esueaza si alege sa se retraga. Adaptarea rapidă a soției sale la viața mondenă va declanșa
conflictul interior al personajului. In plus, debutul romanului îl surprinde pe Stefan mobilizat
în timpul Primului Război Mondial, ca sublocotenent
Din punct de vedere moral, Gheorghidiu este închistat in lumea sa zugravita ideal pe
baza unor concepte filozofice, care ii ordoneaza intreg universul interior si exterior.
Egocentric și posesiv/idealist, simpatia Elei pentru el îi flateaza egoul si orgoliul
nemasurat. In conceptia sa, iubirea trebuie sa fie pura, absoluta, neatinsa de pacatele
cotidiene si de amanuntul vietii sociale și nu acceptă compromisuri. Ilustrează condiția
inadaptatului superior care judecă lumea și pe sine însuși cu intransigență/dur,
neacceptând greșeala: când își dă seama că e posibil să se fi înșelat în privința Elei, declară
că i s-a rupt axasufletească și și-a pierdut ”încrederea în puterea sa de deosebire și alegere,
în vigoarea și eficacitatea inteligenței” sale, iar trădarea fameii iubire o resimte ca
”desființarea personalității” sale. Limbajul îi este aproape sfidător, atunci când se discută
lucruri care îl afectează, cum ar fi cele din scena de la popotă, când îi sancţionează drastic
pe interlocutori : “Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei . (..) Discutaţi mai bine ceea
ce vă pricepeţi”.
În concluzie, romanul este drama unei incertitudini din care protagonistul iese înfrânt,
dar nu îngenuncheat, asemenea multor eroi masculini camilpetrescieni care suferă din
dragoste, dar se ridică deasupra lumii mărunte a celorlalți cu luciditate și orgoliu. Finalul
deschis suscită interpretări contradictorii. Detașarea de ”tot trecutul” rezonează cu
mărturisirea dintr-un capitol anterior: ”M-am înșelat o dată, aș mai putea încă încerca, din
nou”, de unde deducem că eroul e pregătit acum să caute împlinirea într-o altă relație sau
într-un alt ideal. Totusi, faptul ca are puterea sa se elibereze de trecut dovedeste ca s-a
recuperat pe sine, ca societatea nu l-a putut obliga la compromisuri morale, desi a actionat
asupra lui ca un pat al lui procaust, deziluzionandu-l.