U NIVERSITATEA B ABEŞ- B OLYAI

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor

Bănci și Piețe de Capital, linia română, ZI
Cluj-Napoca

Lucrare de disertație

Absolvent,
Abigail-Eniko MOLNAR

Coordonator ştiinţific,
Lect. univ. dr. Mirela-Oana Bogdan

2023
 U NIVERSITATEA B ABEŞ- B OLYAI
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor
Bănci și Piețe de Capital, linia română, ZI
Cluj-Napoca

Lucrare de disertație

Inflația - studiu comparativ în Europa: țări

dezvoltate vs. țări emergente

Absolvent,
Abigail-Eniko MOLNAR

Coordonator ştiinţific,
Lect. univ. dr. Mirela-Oana Bogdan

2023
 Rezumat

Lucrarea ”Inflația-studiu comparativ în Europa: țări dezvoltate versus. țări emergente ”

tratează problema inflației în Europa și decalajele produse în economiile emergente și cele
dezvoltate, lucrarea vine ca și o completare a literaturii de specialitate existente. Un punct de
pornire este studiul inflației, analizat prin rolul și modul în este perceput și privit de populație
și extragerea unor indicatori macroeconomici care ar avea influență asupra inflației în
economiile emergente cât și cele dezvoltate. Prin intermediul reviziuni literaturii de
specialitate din domeniu am identificat mai mulți factori care au influență asupra inflației.
Informații acestea ne-au ajutat ulterior în analiza modului de influență a mai multor factori
macroeconomici considerați importanți și diferența de influență a inflației în țările emergente
și dezvoltate.

i
Cuprins

LISTA TABELELOR ŞI FIGURILOR.............................................................................................iii

1: Definiția inflației și evenimente importante...................................................................................1
1.1 Definitia inflației din perspectia mai multi autori..............................................................1
1.2 Recenzia literaturii de specialitate.......................................................................................5
1.2.1 Sinteză grafică și descrierea evenimentelor importante............................................5
1.2.2 Dinamica inflației în Europa și factori de influență.................................................12
2. Studiu econometric privind determinanții diferiți ai inflației în țările emergente și dezvoltate
din Europa..........................................................................................................................................17
2.1 Ipoteze de cercetare, metodologie și date................................................................................17
2.1.1. Ipoteze de cercetare..........................................................................................................18
2.1.2. Date....................................................................................................................................19
2.2 Metodologie...............................................................................................................................21
2.3 Rezultate și discuții...................................................................................................................27
Concluzii.........................................................................................................................................31
Bibliografie.........................................................................................................................................32

ii
LISTA TABELELOR ŞI FIGURILOR

Figură 1 Evoluția prețului de-al lungul timpului (Sursă: Reid și Stakhiv., 2012)..................................6
Figură 2 Inflația mediană globală din 1209 (stânga) și 1800 (dreapta) (Sursă: Reid și Stakhiv., 2012).6
Figură 3 Evoluția inflației- studiu comparativ între țările emergente vs dezvoltate (Sursă: Prelucrări
proprii).................................................................................................................................................13
Figură 4 Rata șomajului de-al lungul anilor (Sursă: Prelucrări proprii)...............................................14

Tabel 1 Statistici rezumative a inflației și creșterea ei din 1963 până în 2012, medie decenială............8
Tabel 2 Evoluția perioadelor de inflației..............................................................................................13
Tabel 3 Variabile selectate și impactul lor asupra inflației...................................................................18
Tabel 4 Variabila dependentă și variabilele independente...................................................................20
Tabel 5 Avantajele și dezavantajele utilizării datelor panel.................................................................22
Tabel 6 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europeene..................................................................23
Tabel 7 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europene emergente si post comuniste.....................24
Tabel 8 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europene emergente..................................................25
Tabel 9 Rezultatele regresiei OLS pentru țările dezvoltate..................................................................26
Tabel 10 Compararea variabilelor economiilor emergente cu cele dezvoltate.....................................27

iii
1: Definiția inflației și evenimente importante

În acest capitol, ne-am propus să prezentăm principalele concepte teoretice legate de inflație,
a evenimentelor importante de-al lungul anilor, o sinteză grafică și o analiză a unor factori
macroeconomici care pot avea influențe asupra inflației care au fost extrași din literatura de
specialitate.

1.1 Definiția inflației din perspectia mai multi autori

Milton Friedman câștigătorul premiului Nobel, a definit inflația ca:”inflația este peste tot și
mereu este un fenomen monetar” (Friedman 1970), în idea lui de neutralitate monetară. Fiind
des întălnit, însă intensitatea și durata ei diferă, afectând nivelul de trai al oamenilor și
economia. Inflația este o condiție în care există o creștere bruscă a prețurilor absolute care
durează mult timp. Inflația reprezintă fenomenul macroeconomic, care apare în urma
deciziilor monetare și fiscale.
Definiția dată de OED(Oxford English dictionary) a inflației (referitoare la economie)
este: definirea creșterii generale a prețurilor și implicit o scădere a valorii de cumpărare a
banilor. Inflația conform Instituțiile Naționale de Statistică (INS) este măsurat și raportat, iar
măsura principală a inflației este modificarea anuală a indicelui prețului de consum, iar
raportarea inflației este prin creștere, scădere sau menținere. În toate cazurile, nivelul
prețurilor este în creștere în continuare, dar în ritm diferit. Prin scăderea inflației, înseamnă că
rata de modificare a nivelului prețurilor a încetinit, dar nu înseamnă scăderea prețurilor. Rata
inflației este în scădere doar dacă este raportată ca un număr negativ.
Keynes (1920) definește relația dintre inflație și creșterea producție, unde ” pe măsură
ce inflația continuă și valoarea reală a monedei de la lună la lună fluctuează foarte mult, toate
relațiile permanente dintre debitori și creditori, care formează fundamentele finale ale
capitalismului, devin complet dezordonate încât devin aproape lipsite de sens; iar procesul de
a obține bogăție este un joc de noroc și o loterie ”.
Inflația prețului de consum este în creștere în întreaga lume, dar există diferențe
considerabile între nivelul inflației și modul în care producesul inflației s-a modificat între țări

1
de-al lungul timpului. Inflația a mai fost definit ca fiind un fenomen complex, cu multitudini
de factori interni și externi care a influențat direct și indirect asupra comportamentului de
stabilire a prețurilor.
Analiza factorilor interni și externi au fost analizați în explicarea evoluției dinamicii
inflației în Europa, unde inflația postpandemică a atins cel mare nivel în ultimele patru
decenii, și s-a confirmat rolul evoluției globale, cât și cea interne în modelarea dinamicii
inflației . Factorii globali joacă un rol esențial în modelarea dinamicii inflației în întreaga
Europă, factorii interni, răspunsurile politicii monetare și fiscale la criză au fost mult mai
accentuate după pandemie.
Lajeri, Dermine (1999) evaluează impactul inflației neașteptate asupra randamentului
acțiunilor unui eșantion de bănci franceze. Lucrarea vine în completare a literaturii vaste care
s-a concentrate exclusiv pe imapctul ratelor dobânzii neașteptate. Testele de cointegrare a
seriei ratei dobânzilor neașteptate și inflației au confirmat capacitatea de a testa un efect
inflaționist dincolo de efectul ratei dobânzii pentru perioada 1977-1991. În prima subperioadă
1977-1998 este caracterizată de rata dobânzii volatile și inflație. Pentru perioada 1987-1991,
efectele acestea sunt nesemnificative în mare parte. Procesul de generare a randamentului
acțiunilor încorporează un factor de risc de inflație la care se adaugă factorul de risc al
dobânzii.
Kamdar(2018) și Candia et al.(2020) au observant că gospodăriile tind să asocieze
deteriorarea rezultatelor economice cu o mai mare inflație viitoare. Este posibil ca aceste forțe
opuse să fi avut un impact nu numai asupra așteptărilor inflaționiste agregate, ci și asupra
nivelului dezacordului inflaționist între indivizi, precum și asupra gradului de incertitudine pe
care îl poate exprima cu privire la traiectoria viitoare a inflației.
Toporowski(2009) definește inflația ca și o modificare a comportamentelor indivizilor
și a firmelor, caracterul și dinamica ecnomiei și a societății capitaliste. Financiarizarea este
definită în termeni mai degrabă strict industriali, ca o creștere a remunerației acționarilor și o
creștere a influenței acestora în luarea deciziilor ferme, în special în deciziile de cheltuieli de
capital. Această schimbare este considerată a avea loc în detrimentul lucrătorilor,
consumatorilor sau chiar conducerii firmei. Influența mai importantă a acționarilor este de
obicei identificată cu un anumit stil american sau britanic de capitalism al pieței financiare,
spre deosebire de capitalismul finanțat de bănci, care era caracteristic Europei Centrale. În
această lucrare am propus o viziune mult mai amplă a financiarizării, ca o schimbare majoră
în structura activității economice către transformarea capitalului pe piețele financiare. O astfel
de schimbare modifică structura financiară a firmelor capitaliste, care, la rândul său, afectează

2
natura și dinamica capitalismului. Această schimbare a capitalismului este discutată mai
detaliat în prima, a doua și a treia secțiune a acestei lucrări, tratând, respectiv, ciclul de afaceri
într-o economie prefinancializată; efectele financiarizării asupra acumulării de capital; și
ciclul creditului într-o economie financiarizată.
Stockhammer (2004) descrie financializarea ca un fenomen industrial, financializarea
fiind prezentă în contextual unei societății capitaliste din clasa de mijloc, având o importanță
tot mai mare pentru menținerea cererii efective prin creșterea condusă de consumatori.
Lucrarea a identificat două aspect neglijate ale boom-ului financializării: structurile de
finanțare, care limitează opțiunile disponibile firmelor și gospodăriilor și constrâng firmele și
gospodăriile la anumite tipuri de activitate economică; și la atitudinile politice și sociale care
apar cu importanța crescândă a operațiunilor de credit.
Hiperinflația
Cagan (1956) a fost primul care a propus o definiție formală a condițiilor în care o țară (sau
orice regiune identificabilă) ar putea fi considerată că se confruntă cu hiperinflație. Cagan a
susținut că o hiperinflație începe când prețul crește cu 50% sau mai mult într-o lună și durează
până când indicele lunar scade sub acest nivel și, ulterior, rămâne sub pragul de 50% timp de
12 luni. Prin urmare, nu se poate spune că o economie a ieșit din hiperinflație până când
creșterile prețurilor nu s-au redus considerabil pentru o perioadă. Cagan admite că aceste
reguli sunt ajunse în mod arbitrar într-o notă de subsol a lucrării sale, cu toate acestea, ar fi
dificil de argumentat că orice economie care înregistrează un nivel atât de ridicat de
modificări ale prețurilor nu se confruntă cu o anumită formă.
Dezinflația
Economiștii au în vedere și fac referire și la dezinflație care reprezintă perioada când inflația
scade de la nivelul precedent la un nivel mai scazut (Roger 2009). În ultimele trei decenii,
Regatul Unit a experimentat o perioadă de dezinflație ca o reacție a inflației care scăzut la o
valoare foarte mică, dar la un nivel pozitiv în general. Perioada de dezinflație nu trebuie
confundat cu deflația când prețurile tot cresc în economie, dar printr-o rată mai scăzută.
Economia monetară
Ramura economiei care stăpânește rolul banilor în economie este Economia Monetară. În
ultimele decenii influența sa a fost semnifictivă de câtre guvernele și băncile centrale în
dezvoltarea politicilor economice. Teoria Cantitativă a monedei este teoria cheie care este
legată de inflație ce presupune creșterea banilor într-o economie (a masei monetare) prin
creșterea nivelului prețurilor și rezultă scăderea puterii de cumpărare a banilor, se formează o

3
relație reciprocă între nivelul prețurilor și puterea de cumpărare a unei unități monetare sau
valoarea acesteia.
Oamenii au tendința de a deține cât mai multe unități monetare a unei monede pe
măsură ce puterea de cumpărare a monedei scade, așteptările sunt ca cererea de bani să aibă o
corelație cu puterea de cumpărare a monedei. Există o corelație pozitivă între nivelul
prețurilor și suma de bani pe care oamenii ar dorii să o dețină. Banca central are stabilită
oferta de bani pentru economie, atunci punctul de echilibru, unde cantitatea de bani cerută
este egală cu suma oferită, este legat de un nivel mai scăzut de puterea de cumpărare pe
măsură ce oferta de bani crește și este legată de un nivel mai ridicat al puterii de cumpărare pe
măsură ce oferta de bani scade.
Friedman(1970) și-a expus ideile sale de monetarism cel mai mult de-al lungul carierei
lui, cel mai important a fost Istoria monetară a Statelor Unite ale Americii, Friedman și
Schwartz(2008), este un fundament pentru ideile lui viitoare. Friedman a susținut și declarat
metoda de abordare a managementului economiilor naționale printr-o colecție de concepte,
idei și instrumente care împreună au fost etichetate drept monetarism. Ar putea duce la
probleme grave în economie incapacitatea guvernului de a gestiona corespunzător masa
monetară este idea cea mai susținută de Friedman.
Monetarismul în doua jumătate a perioadei secolului XX, în practica teoriei
macroeconomice, a devenit un mod dominant de agândi gestionarea economiei, special în
America și Marea Britanie, politicile au fost atașate de moștenirea unor lideri precum
Margaret Thatcher și Ronald Reagen. Creșterea tot mai mare a fost datortată incapacității
teoriei economice keynesiene tradiționale de a explica stagflația(o stagnare a creșterii
impreună cu o inflație ridicată) experimentată de unele țări în anii 1970. Ideile de monetarism
au devenit din ce în ce mai influente în acest context, Roger (2009) prezintă importanța
crescândă subliniată de Noua Zeelandă care adoptase un regim formal de țintire a inflației
unde politicile monetare au fost stabilite în raport cu rata inflației experimentată. Acceptarea
mai multor țări a ideilor monetariste s-a văzut exportată în alte țări prin intermediul muncii
organizațiilor multinaționale precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială.
Politicile adoptate au fost puse sub semnul întrebării în criza financiară din 2008 conform lui
Roger(2009). Totuși, țintirea inflațiiei este o parte validă a mediului macroeconomic pentru
mai multe țări. În Marea Britanie, Banca Angliei are o țintă a inflației de 2%, guvernatorul
băncii trebuie să anunțe Cancelarul Finanței dacă inflația anuală a indicelui prețuilui de
consum scade cu maim ult de 1% față de valoarea țintă în orice direcție.

4
 Creșterea monetarismului arată că gestionarea masei monetare a devenit o problem
critică pentru economiști în ultimii 50 de ani, o măsură a inflației care permite țintirea
eficientă a ratei inflației este important. Înțelegerea inflației și a modului prin care este
măsurată trebuie să fie de interes pentru economiști care folosesc măsura pentru deciziile
importante, chiar dacă de multe ori detaliile unor astfel de argumente sunt trecute cu vederea
chiar și de persoanele care le folosesc în mod regulat. Măsura inflației este de interes și și
pentru cei care monitorizează economia în țările care nu au adoptat un regim de țintire a
inflației
Teoria inflației pieței de capital văzută de Minsky susține că valorile piețelor de valori
mobiliare pe termen lung sunt determinate de un flux de dezechilibru de fonduri pe acele
piețe. Supracapitalizarea companiilor duce la o fragilitate crescută a sistemului bancar și
subminează politica monetară și relațiile stabile dintre ratele dobânzilor pe termen scurt și cel
lung, precum cea postulată de Keynes în teoria sa privind cererea speculativă de bani. Un
efect imediat a sistemului bancar este fragilitatea crescută. Inflația pieței de capital creează și
o structură de finanțare Ponzi instabilă pe piața de capital în ansamblu. Minsky(1964) în
expunerea sistematică a teoriei despre fragilitatea financiară, a scuzat o prezentare incompletă
a pieței de capital(de valori) prin remarca că unele experiențe vor permite să cunoaștem dacă
proprietatea indirectă pe scară largă a acțiunilor prin fonduri a crescut sau a scăzut stabilitatea
piețelor de acțiuni. Critica lui Minsky (1986) a rămas în perspectivă bancară în opinia lui
„Băncile sunt organizația financiară centrală a unei economii capitaliste. Odată stabilite
activele și pasivele băncilor, cadrul de finanțare al economiei este în mare măsură
determinat”.
1.2 Recenzia literaturii de specialitate
Abordez o sinteză grafică a evenimentelor de-al lungul timpul pentru a vedea evoluția în timp
a evenimentelor, o descriere a evenimentelor principale unde a avut loc inflație și abordez
dinamica inflației în Europa.

1.2.1 Sinteză grafică și descrierea evenimentelor importante

Reid și Stakhiv.(2012) susțin că până cu câteva decenii în urmă inflația nu era considerată o
amenințare serioasă pentru creșterea economică, dar multe țări se confruntau cu deflația
înainte de începutul secolului al XX-lea. Utilizarea monedei de hârtie în scopuri
tranzacționale are o istorie lungă, crearea sa excesivă a fost limitată doar la perioade de
războaie și vremuri incerte. În vremuri normale de activitate economică, crearea monedei a
fost susținută în totalitate de aur și dolari americani și nu a existat niciun incident de inflație

5
persistentă. După prăbușirea sistemelor Bretton Woods, țările au început să se umfle pentru
cerințele lor fiscale. Reid şi Stakhiv. (2012) descriu călătoria inflației în ultimele câteva
secole. Graficele următoarel arată o evoluție lentă a prețurilor până la începutul secolului
trecut și s-au putut observa doar câteva episoade de inflație ridicată în lume.

Figură 1 Evoluția prețului de-al lungul timpului (Sursă: Reid și Stakhiv., 2012)

Figură 2 Inflația mediană globală din 1209 (stânga) și 1800 (dreapta) (Sursă: Reid și Stakhiv., 2012)

Figura 1.a prezintă evoluția globală a prețurilor începând cu 1209 (stânga) și 1900 (dreapta).
În mod similar, modificările anuale ale inflației au fost raportate în Figura 1.b. După cum se
poate observa din figura 1.b, înainte de secolul al XIX-lea episoadele deflaționiste erau la fel
de frecvente ca perioadele cu inflație ridicată. Dacă lăsăm deoparte perioadele Primului
Război Mondial și al Doilea Război Mondial, tendința aceasta a continuat până în perioadele
anilor 1970. Tabelul 1 arată media decenală a inflației și a creșterii producției pentru panoul
de economii dezvoltate și emergente. Rata medie a inflației a observat o creștere în deceniile
1970 și 1980, urmată de o reducere. până la nivelul anilor 1960. Începând cu anii 1970,
creșterea medie a producției a fost invers legată de rata inflației pentru întreaga perioadă.
Haslag (1997) a raportat observații similare, explicand că istoria dinaintea celui de-al Doilea

6
Război Mondial a arătat crize de inflație urmate de deflație temporară. Inflația era de așteptat
să crească în perioada de boom și să scadă în perioadele de recesiune. Cu toate acestea, nu a
existat un comportament persistent de inflație sau deflație în lume înainte de cel de-al doilea
război mondial. O schimbare bruscă a comportamentului inflației, începând de la începutul
anilor 1970, a fost explicată prin faptul că crearea de bani de către Băncile Centrale nu a avut
o susținere proporțională a aurului sau a dolarului american pentru epoca de după Bretton
Woods. Reglementările slabe ale pieței financiare ale instituțiilor financiare private au
alimentat și acest proces. Întrucât inflația nu era o problemă serioasă în epoca de dinaintea
celui de-al Doilea Război Mondial, teoriile economice nu s-au concentrat nici pe analiza
efectelor reale ale inflației.

7
 Tabel 1 Statistici rezumative a inflației și creșterea ei din 1963 până în 2012, medie decenială

Variabile Media Deviația Minim Maxim Numărul de

standard observații

1963-1972

Rata inflației 1.6342 0.6985 -0.1533 5.4257 146

Rata de creștere 0.0317 0.0325 -0.0512 0.1793 185

1973-1982

Rata inflației 2.6275 0.6186 1.1035 4.9287 164

Rata de creștere 0.0179 0.0321 -0.0889 0.1349 192

1983-1992

Rata inflației 2.3179 1.2442 -1.4945 6.9266 185

Rata de creștere 0.0101 0.0296 -0.0895 0.0897 194

1993-2002

Rata inflației 1.8651 1.0508 -1.0164 7.0931 194

Rata de creștere 0.0138 0.0236 -0.0802 0.0974 197

2003-2012

Rata inflației 1.6584 0.7408 -0.1973 6.9069 197

Rata de creștere 0.0235 0.0235 -0.0771 0.1044 197

sursă: Muhammad (2014, p 48)

Setul de date include 100 de economii dezvoltate și emergente.

Barsky și De Long(1991) au examinat ratele dobânzilor și a inflației a standardului de aur din

1879 până în 1913 și au observant creșterea nivelului prețurilor cu 2% pe an. Deflația înaintea

8
anului 1897 a fost urmată de inflație. După anii 1896, inflația medie în America a fost cu mai
mare cu 3,1 puncte procentuale, însă ratele dobânzilor nu au fost mai mari. Neajustarea ratelor
nominale ar fi în concordanță cu așteptările raționale dacă inflația nu ar fi previzibilă, testele
univariate au arătat puțin semn de corelare serială, dar producția de aur prognozează inflația.
Relația dintre minerit și inflație sa previzionat că ar fi trebuit să crească cu 300 de puncte de
bază între 1890 și 1910. Explicațiile șocului de a prevede schimbarea inflației după 1896 ,
investitorii ignorind informații relevante, arătând o incertitudine cu priviere la modelul de
analiză a economiei.
Inflația din Germania între 1919 și 1923 a fost rezultatul acumulării și al anticipare a
deficitelor guvernamentale. Așteptările inflaționiste au depins, prin urmare, de veștile fiscale.
Cererile Aliaților pentru reparații, ocuparea Ruhr-ului și revoltele interne au reprezentat vești
negative importante și au dus la creșterea inflației. Impozite reformele fiscale și, în cele din
urmă, încetarea deficitelor guvernamentale au fost importante știri pozitive știri importante și
au deschis perioade de stabilitate a prețurilor. Evenimentele politice au reprezentat știri fiscale
ca au schimbat șansele ca guvernul să echilibreze bugetul
CRIZA FINANCIARĂ DIN 1929. Friedman(1970) în analiza crizei financiare din 1929,
care a dus la marea criză din anii 1930, susține că ar fi putut fi ameliorat dacă s-ar fi adoptat o
atitudine monetaristă mai activă și dacă masa monetară nu a fost gestionată adecvat și au
detreminat contracții ale producției economice.
CRIZA FINANCARĂ DIN 2008 Fedajev et al.(2022), au ajuns la concluzia că schimbările
structurale care erau necesare după criza financiară din 2008 nu au fost implementate, ducând
astfel spre creșterea netransparenței financiare și au dus și la creșterea inegalității în timpul
crizei Covid-19. O posibilă soluție echitabilă și eficientă ar fi impozitarea progresivă a
capitalului.
Landau (2014) susține că inflația scăzută în Europa a fost cauzată de cererea agregată
scăzută. El se bazează pe lucrătile efectuate de Caballero și Farhi (2013) pentru argumentele
lui în existența unei cereri în exces pentru „activele sigure”, a determinat agenții economici
să dețină bani și obligațiuni de stat în detrimentul altor active financiare și acest lucru a dus la
o reducere a cheltuielilor ducând la presiuni dezinflaționiste.
Halka și Szafranek (2015) susțin că Inflația în Europa din 2013 și 2014 a scăzut
datorită șocurilor pozitive ale ofertei prin scâderea prețului la petrol și a mărfurilor alimentare,
dar nealimentele și non-energetice ale indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) au
scăzut și ele substanțial. Factorii externi au avut un rol cheie, prețurile din sectorul serviciilor

9
a scăzut din cauza globalizării. Un raport FMI (2015) susține că inflația din zona euro a fost
foarte scăzută din cauza tendinței de scădere a inflației globale începând cu 2012.
CRIZA COVID-19. Armantier et al (2021) descrie criza economică dată de pandemia Covid-
19 ieșind în evidență în mai multe privințe. La început era o criză de sănătate decât o criză
financiară sau economică, generând un set neobișnuit de perturbări (exemplu, a fost dat ordin
de a nu părăsi casa, închiderea temporară a multor domenii de afaceri, o parte din forța de
muncă infectată, o parte din forța de muncă afectată din cauza închiderii locurilor de muncă
temporare sau chiar definitive). Impactul pandemiei asupra economiei a fost foarte brusc și
brutal. În interval de patru săptămâni, a început din a doua jumătate a lunii Martie 2020,
America a avut un număr record de 22 de milioane de muncitori care au depus cereri de
șomaj. Criza financiară din 2007 a evoluat lent, impactul asupra economiei reale nu sa
materializat timp de câteva luni pe deplin.
Durata și impactul pe termenul mediul și lung asupra economiei era de o incertitudine
ridicată. Mulți au menționat initial posibilitatea unei recuperări în formă de V, U, L, sau K
(Guerrieri et al., 2022). Criza Covid-19 în cele din urmă a stârnit răspunsuri monetare și fiscal
rapide și puternice din partea factorilor de decizie politică. După câteva zile după ce
Organizația Monială a Sănătății(OMS) a declarant official că focarul Covid-19 este o
pandemie, Rezerva Federală (Fed), și-a redus rata țintă la o limitp inferioară efectivă, iar
Legea CARES a fost semnată pentru a oferi stimulente întreprinderilor mici și gospodăriilor
cu venituri mici și medii.
Cochrane(2020) și Binder (2020) susțin că a fost dificil caracterizarea imediată a
Covid-19, fie fiind inflaționist, fie deflaționist, din cauza caracteristicilor unice. Încetinirea
prelungită a economiei și cererea slabă a consumatorilor (exemplu, călătoriile, ospitalitate) s-
ar fi așteptat să ducă la presiune în scărede asupra iflației. Indicele de bază a prețului de
consum a scăzut lunar, întreruperile lanțului de aprovizionare declanșate de Covid și nivelul
în creșterea a datoriilor guvernamentale extinderea fără precedent a bilanțului Fed pentru a
pune presiune în creștere asupra inflației viitoare.
Kamdar(2018) și Candia et al.(2020) A fost examinat evoluția comportamentale la
schimbările observate în convingerile privind inflația ale gospodăriilor în primele șase luni ale
pandemiei Covid-19. Sa găsit un impact redus al pandemiei asupra așteptările înflaționiste pe
termen mediu, iar termen scurt sa găsit o creștere susținută și semnificativă statistic. Pandemia
a dus la creșterea imediată și substanțială a incertitudinii inflaționisteși a dezacordului
inflationist la orizontul pe termen mediu dar cu atât mai mult pentru orizontul pe termen scurt.
Se observă o asemănare cu evoluția așteptărilor inflaționiste și a dezacordurilor observate în
10
timpul Marii Recesiuni, în primele șase luni ale pandemiei de Covid-19 creșterea așteptărilor
imflaționiste a fost mai redusă. Majoritatea persoanelor au considerat pandemia initial
inflaționistă în același timp și un șoc al ofertei. Persoanele cu studii universitare se așteptau ca
la început pandemia să aducă o inflație scăzută sau chiar la deflație, spre deosebire de Candia
et al. (2020). Firmele, participanții pe piață și prognozatorii profesioniști au văzut pandemia
ca un șoc deflationist al cererii.
Incertitudinea legat de inflație a jucat un rol mai larg în afectarea impactului in
intervențiilor de politică menite să influențeze cheltuielile, împrumuturile și investițiile
gospodăriilor, cum ar fi controalele de stimulare. Impactul intervențiilor variază în timp pe
măsură ce incertitudinea variază în timp. Creșterea incertitudinii a contribuit la creșterea
bruscă a ratei de economisire în timpul pandemiei. Creșterea incertitudinii, a dezacordului
inflației a scăzut în vara anului 2020, dar au rămas ridicate începând cu prima partea a anului
2021. Pachetele federale care au oferit sprijin au oferit o instabilitate mai mare .
Fedajev et al. (2022) au observant că guvernele din țările Uniunii Europene în timpul
panemiei de Covid-19 au fost nevoiți să introducă măsuri pentru închiderea granițelor, și să
restricționeze circulația persoanelor și pentru a suspenda activități neesențiale. Rezultatele
restricțiilor au avut ca rezultat cel mai mare șoc economic de la Marea Depresiune din anii
1930. Liderii Uniunii Europene pentru a evita un colaps economic catastrofal trebuia să
implementeze rapid măsuri urgente sub formă de pachete stimulative. Principiul de bază al
Uniunii Europene nu a fost pus în aplicare, măsurile au fost aplicate fără coordonare și nu sa
ținut cont insuficient de principiul solidarității între statele member. Decalajele existente între
economiile Uniunii Europene a devenit și mai pronunțaț, având un impact asupra procesului
de convergență. Rezultatele studiului Fedajev et al. (2022) au indicat faptul că Covid-19 va
forța în viitor o nouă divergență economică în interiorul Uniunea Europeană, dacă nu sunt
implementate măsuri adecvate la nivelul Uniunii Europene, dar și la nivel național. Rezultatul
studiului arată că multe aspect precum inflația, soldul bugetar, soldul de cont current și ranata
șomajului arată diferențe dintre economiile Uniunii Europene au fost mai mari în 2020 decât
în 2008, când cirza economiei globale a avut loc, iar PIB-ul pe cap de locuitor a fost puțin mai
mici în comparație cu anul 2008.
Fedajev et al. (2022) au ajuns la concluzia că diferențele dintre țările Uniunii Europene
sunt încă prezente, iar Comisia Europeană ar trebui să ajusteze măsurile la condițiile dintr-un
anumit grup de țări pentru a asigura convergența nominală și convergența reală în viitor. În
lupta cu Covid-19, guvernele au sporit cheltuielile piblice, însă finanțele publice deja slabe a
unor țări au fost afectați. Au condus la deteriorarea soldului ugetar fără o compensație direct

11
ulterioară cheltuielile publice suplimentare (resursele medicale, salvarea locurilor de muncă,
subvenționarea IMM-urilor) și veniturile pierdute(anularea unor impozite și contribuții la
asigurările sociale). Țările trebuie să urmărească policticile fiscal pentru a obține poziții fiscal
prudente și pentru a asigura sustenabilotatea datoriei.
Binder (2020) a observant că un răspuns la Covid-19 a fost reducerea ratelor dobânzii
de câtre Rezerva Federală. Rezultatele au arată și că consumatorii au fost îngrijorați de
efectele Covid-19 asupra economiei, sănătății și veniturile lor. Rezultatele privind creșterea
așteptărilor inflaționite ale consumatorilor sugerează în următoarele luni ale Covid-19 au
arătat creșterea pesimismului, la scurt timp în magazinele alimentare au fost cozi lungi și erau
în lipsă unele articole precum hârtia igienică, drojdia și altele.
Mahir et al. (2022) a observant că economia mondială s-a află în mijlocul celui mai
grav șoc inflationist din anii 1970 din cauza unei confluențe fără precedent. În perioada 2010-
2020 a avut o medie de 2,1%, iar în 2020 a început să urce la 3,4%, iar în August 2022 inflația
globală a ajuns la 7,5%. Amploarea și ritmul de creștere a inflației nu e o problem doar în
țările în curs de dezvoltare, ea devine un fenomen înrădăcinat în întreaga lume chiar și în
economiile avansate cu o lungă istorie de inflație scăzută și stabilă. Toată pandemia Covid-19
a fost agravată de tensiunile geopolitice ale invaziei Rusiei a Ucrainei.
Inflația prețurilor de consum este în creștere în întreaga lume, sunt diferențe considerabile
privind nivelul inflației și modul în care procesului inflației a avut loc schimbări pe perioada
timpului de la o țară la alta. Un rol esențial în modelarea dinamicii inflației în întrega Europă
o au factorii globali, dar factorii intern precum răspunsurile politicii monetare și cele fiscal, au
devenit mai remarcabil după pandemie.
1.2.2 Dinamica inflației în Europa și factori de influență
Nivelul prețurilor din țările mai puțin dezvoltate este în general mai scăzut decât nivelul
prețurilor observat în economiile mai dezvoltate. Acest tipar poate fi observat în Uniunea
European, unde prețurile noilor state membre UE sunt mai mici în comparație cu vechile țări
ale Uniuni Europene: nivelul prețului relativ al PIB a variat între 40% (Bulgaria) și 80%
(Slovenia) din vechea medie.
Rata medie a inflația în anii 2013-2015 pentru prețurile principale este de 0,4% și
prețurile de bază este 0,9%. La problemele de dezinflație excesivă cu inflația generală sunt
două soluții: factori interni prin cererea agregată și factori externi prin șocurile ofertei(prețul
mondial al petrolului). În zona euro unde inflația a scăzut substanțial, este susținut de autori că
atât prețul petrolului, cât și șocurile cererii sunt cauzele. Limita inferioară zero a ratelor
dobânzi au contribuit și la scăderea inflației
12
 Tabel 2 Evoluția perioadelor de inflației

2020/2008 2021/2020 2022/2021

Țări emergente 26.38% 232.04% 399.88%
Țări dezvoltate 13.47% 267.55% 406.14%
Sursă: Prelucrări proprii

Tabelul 2 Arată creșterea perioadelor de inflație pe logica t+1/t. Putem observa că perioada de
inflație a anului 2020 comparativ cu cel al anului 2008 este mult mai scăzut. Acest lucru poate
fi explicat și că inflația a adus efectele crizei Covid-19 mai târziu, iar în prima fază a anului
2020 țările din Europa au încercat să țină sub control inflația la început În anul 2021
comparativ cu anul precedent, 2020, vedem o creștere de 2 ori mai resimțiță decât în anul
precedent. Anul 2022 comparativ cu 2021 a dus la o creștere a inflației mult mai mare la cum
aceasta a fost simțită în 2021.

Inflația în țările dezvoltate vs cele emergente

20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022

Medie țări emergente Medie țări dezvoltate

Figură 3 Evoluția inflației- studiu comparativ între țările emergente vs dezvoltate (Sursă: Prelucrări
proprii)

În figura 3 putem vedea comparative evoluția inflației de-al lungul anilor și vedem o influență
semnificativă și mult mai puternică în perioadele de inflație mai ridicată atunci cele două
economii se despart și diferă foarte mult. Se poate vedea că în 2014 până în 2016 țările
emergente au simțit inflația mai scăzut decât țările dezvoltate, însă în perioada următoare
începând din2017 decalajul din țările emergente și dezvolate e mai accentuată.

13
 Rata șomajului
12

10

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021

Medie țări dezvoltate Medie țări emergente

Figură 4 Rata șomajului de-al lungul anilor (Sursă: Prelucrări proprii)

Rata șomajului a țărilor dezvoltate și a celor emergente din Europa este foarte apropiată, ce
arată o corelare a valorilor. Nu putem să afirmăm că pe un eșantion de țări dezvoltate găsim o
inflație mai scăzută deoarece putem vedea când este o inflație mai scăzută în țările dezvoltate
atunci rata șomajului crește chiar și peste valorile țărilor emergente.
Un subiect de intens interes și dezbatere continua în literature de specialitate este
reprezentată de efectele inflației asupra creșterii economice.
O creștere monetară mai mare sporește acumularea de capital, iar pe termen lung
inflația are un efect pozitiv asupra creșterii. O inflație anticipată mai mare scade soldurile și
stocul de capital la nivelul de echilibru atunci când bani sunt necesari pentru achiziționarea de
bunuri de capital.
Poate crește rata șomajului o variabilitate crescută a inflației reale sau anticipate, în 2 moduri:
 Volatilitatea crescută scurtează durata optima a angajamentelor neindexate și face
indexarea mai avantajoasă. Sunt introduse rigidități care reduc eficiența piețelor dar nu
au un efect clar asupra șomajului.
 Volatilitatea crescută a inflației face prețurile pieței un sistem mai puțin eficient de
coordonare a activității economice.
Akerlof et al. (2000) și Palley (2003) au găsit că într-o economie cu un nivel scăzut al
inflației tinde să converge către un nivel mai mic al șomajului, sau către un nivel al șomajului
mai mic decât cel pe care l-ar fi atins în caz de lipsă de inflație. Inflația scăzută favorizează
atât ocuparea forței de muncă, rezultând un șomaj mai scăzut.

14
 Rata inflației și rata de modificare a masei monetare sunt strâns corelat și sfectează
neliniar creșterea economică au implicații importante în ce privește politica monetară. Rata de
creștere a masei monetare este un instrumentul major al băncii centrale pentru politica
monetară. Între inflație și creșterea producției există o relație neliniară iar politica monetară
poate avea efecte diferite asupra PIB-ului în funcție de nivelul inflației.
Barro (1991) raportează o relație negativă, dar slabă, între inflație și rata de creștere a PIB
real și găsește o relație negativă semnificativă între intensificarea inflației și creștere, la fel ca
Kormendi și Meguire (1985). Regresia lui Fischer (1993) indică faptul că o creștere a inflației
de la 5 la 50% pe an de la o țară la alta reduce creșterea PIB-ului cu 1,8% pe an, celelalte
lucruri râmăn egale.
A fost descoperit că o rata medie pe termen lung a inflației într-o țară este asociată negativ
cu rata de creștere pe termen lung.
Șomajul și inflația scad bunăstarea astfel macroeconomistul Arthur Okun a caracterizat
efectele negative ale șomajului și inflației. Modelele costurilor inflației asociate cu modelele
de prețuri asincrone includ Barro (1976), Lucas (1973),Benabou, Roland și Gertner (1993) și
Rotemberg, Julio și Woodford (1998).
Shiller (1997) arată că o preocupare principală a indivizilor este că inflația le va reduce
nivelul de trai.
Structura capitalului are o relație pozitivă asupra inflației conform Hatzinikolaou,
Katsimbris, and Noulas (2002); un efect negativ conform Shalom Hochman and OdedPalmon
(1983). Structura capitalului nu este afectat de inflație conform Nasution, Siregar și
Panggabean (2017). Odată cu creșterea prețurilor, valoarea intrinsecă a monedei scade brusc.
Ratele dobânzilor sunt un mijloc tradițional de control sau de reducere a creșterii inflației.
Ratele mari ale dobânzilor ar absorbi banii care circulă în economie. Politica de creștere a
ratelor dobânzilor care vizează controlul inflației afectează dacă compania preferă propria
datorie sau capital propriu în structura sa de capital. Ratele ridicate ale dobânzilor ar crește
costul capitalului cauzat de utilizarea datoriilor. Impozitul pe profit și rata inflației nu au
niciun efect asupra structurii capitalului financiar. Conform unui studiu anterior al lui Shalom
Hochman și OdedPalmon (1983), inflația a avut un efect negativ asupra structurii capitalului
financiar, dar Hatzinikolaou și Katsimbiris (2002) au descoperit că inflația a avut un efect
pozitiv asupra structurii capitalului financiar.
În perioadele de creștere a impozitelor și a inflației, companiile profitabile își răscumpără
o parte din activele, reducându-și costurile. Ele se referă la comportamentul de asumare de
riscuri al companiilor producătoare. Acest lucru arată că preferă datoriile atunci când se

15
confruntă cu dificultăți financiare și se confruntă cu riscuri mari de afaceri sau când nu își pot
achita datoriile din cauza lipsei de numerar. Modigliani și Miller (1963) au revizuit termenii și
au explicat că cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile fiscal și, prin urmare, valoarea firmei
ar trebui să crească odată cu ratele mai mari ale datoriilor.
Sunt dovezi că companiile apelează la datorii temporare atunci când inflația crește
(Vatavu, 2012. Inflația are un efect pozitiv asupra ROA. Deși asta înseamnă că profiturile
mari sunt asociate cu creșterea ratelor inflației, este mai logic să credem că companiile își
cesionează activele în perioadele de inflație ridicată. Asta ar dovedi și corelația negativă
dintre mijloacele fixe și performanță: din cauza inflației ridicate, companiile investesc o parte
din activele lor, ca urmare, costurile lor scad și realizează mai multe profituri. Rezultatele lui
Vătavu(2015) au arătat că impozitarea ridicată face companiile cu cote de capital mai mari și
active fixe limitate mai profitabile.
Nivelul inițial al prețurilor și prețurile reglementate afectează puternic rezultatele inflației
într-o manieră neliniară și că extinderea Legii lui Engel se poate menține în perioadele de
creștere foarte rapidă. Convergența nivelului prețurilor provine din prețurile bunurilor, ale
pieței și ale serviciilor non-piață. Curba lui Phillips se aplatizează cu o scădere a ratei inflației,
că inflația este mai persistentă și că prețurile mărfurilor au un efect mai puternic asupra
inflației într-un mediu cu inflație mai ridicată.

16
2. Studiu econometricpe baza economiilor emergente și dezvoltate din
Europa privind determinanții diferiți ai inflației

În acest capitol începem prin prezentarea statisticilor descriptive privind inflația și influențele
indicatorilor macroeconomici extrași pentru țările din Uniunea Europeană în anii 2008-2020,
și analizez țările emergente și foste comuniste cu cele dezvoltate. Analiza mea se bazează și
pe diferența dintre economii, astfel urmăresc care indicatori au influență asupra țărilor
emergente și care au influență asupra țărilor dezvoltate; sau nu există nici o legătură între cele
două economii , și alti factori macroeconomici care ar pot determina decalajul în țări și dacă
factori care au fost prezentați la începutul capitolului 2 au o influență asupra inflației pentru
eșantionul de țări pe care le-am extras.

2.1 Ipoteze, metodologie și date de cercetare

Multe studii bazate pe inflație au încercat să analizeze diferite economii de țări pentru a vedea
dacă inflația este semnificativă pozitiv sau negativ în prezența unor indicatori
macroeconomici, cercetărtorii au concluziile împărțite , o parte din variabilele
macroeconomice par a fi semnificative pozitiv sau negativ inflația, iar altele nesemnificative,
toate depind de metoda de cercetare și eșantionul de țări considerat, chiar și durata de timp.
Eșantionul pe care îl folosim în realizeazarea studiul nostru este format din 31 de țări
Europene după cum urmează: Austria (AT), Belgia (BE) ,Bulgaria (BG), Croația (HR), Cipru
(CY), Republica Cehă (CZ), Danemarca (DK), Estonia (EE), Finlanda (FI), Franța (FR),
Germania (DE) ,Grecia (GR), Ungaria (HU), Islanda (IS), Irlanda (IE) Italia (IT), Latvia
(LV), Luxemburg (LU), Malta (MT), Olanda(NL), Norvegia(NO), Polonia (PL), Portugalia
(PT), România (RO), Slovacia (SK), Slovenia (SI), Spania (ES), Suedia (SE), Elveția (CH),
Turcia (TR), Regatul Unit (UK).
Acest studiu analizează și analizează mai mulți indicatori macroeconomici pentru care
o să avem informații clare, dacă inflația are un impact în economiile dezvoltate sau emergente
din Europa ( sau care sunt indicatorii care influențează doar țările dezvoltate, și care sunt
indicatorii care influențează țările emergente). Am făcut un studiu separat pe economiile
dezvoltate și economiile emergente pentru a avedea și dacă sunt factori care sunt semnificativi
doar pentru o economie.

17
 Pentru efectuarea studiului folosesc datele panel pe o perioadă de 12 ani, din anul 2008
până în anul 2020 inclusiv.
2.1.1. Ipoteze de cercetare
Înaintea formulării ipotezelor de cercetare, am început prin unei sinteze a efectelor
indicatorilor macroeconomici care sunt considerați importanți și tratați în literatură că au un
impact asupra inflației, toate informațiile prezentate au fost extrași din literatura de
specialitate.

Tabel 3 Variabile selectate și impactul lor asupra inflației

Variabilă Efect pozitiv Efect negativ Efect neutru

Capitalizare bancară Lopez și Mignon (2011)

Capitalizare de piață Jaffe și Mandelker (1976);
Boudoukh și Richardson
(1993); Anari și Kolari
(2001) -pentru perioade
mai lungi de analiză;
Jaffe și Mandelker (1976) Gultekin (1983);
pentru perioade scurte de Fama (1981);
analiză; Bodie (1976); Homa și Jaffee
Anari și Kolari (2001); (1971)
Subeniotis et al (2011)

Numărul companiilor Boudoukh și Richardson Anari și Kolari (2001)

listate (1993); Anari și Kolari
(2001)

Indicele Gini Thalassinos, Ugurlu și

Muratoglu (2012);

Beetsma și Van Der Ploeg

(1996), Al-Mahrubi
(1997), Romer și Romer

(1998); Albanesi (2001,

2007); Bulif(1998);
Dolmas et al., (2000);

PIB Fischer (1993), Tobin Barro (1991), Kormendi

(1965), Akerlof et al.
(2000) și Palley (2003)
Thirlwall și Barton (1971)
(inflație scăzută)
și Meguire (1985),
Stockman, 1981), López-
Villavicencio, A. și
Mignon (2011)
Thirlwall și Barton (1971)
(inflație ridicată)

Heitger(1985), Kormendi
și Meguire(1985

Bruno și Easterly (1998)

Șomaj Akerlof et al. (2000), Blanchflower et al (2014)

Palley (2003); Friedman

18
 (1977) Phillips (1958)

Sursă: Prelucrări proprii

În urma studiilor prezentate anterior am sintetizat în tabelul 3 și a observațiilor empirice

personale, am construit următoarele ipoteze:
Ipoteza 1. Șomajul influențează pozitiv inflația prețurilor de consum, dar influența
este mai vizibilă în țările emergentei. Creșterea ratei șomajului arată este asociată cu o
inflație mai ridicată și o rată a șomajului scăzut arată o o economie stabilă.
Ipoteza 2. PIB influențează pozitiv inflația prețurilor de consum, dar influența este
mai vizibilă în țările emergentei și o creștere a PIB-ului real este interpretată ca un semn că
economia este utilă.
Ipoteza 3. Numărul companiilor listate au o influențează pozitiv inflația în economiile
din Europa, dar influența este mai vizibilă în cele emergente.
Ipoteza 4. Capitalizarea pieței are o influență pozitivă asupra inflația din economiile
din Europa, unde putem vedea o influență semnificativă în cele emergenteă. O capitalizare de
piață mai mare indică faptul că economia de piață este bună și sunt companii mai mari și
stabile pe piață.
Ipoteza 5. Capitalizarea bancară a activelor are o influențează pozitiv inflația din
economiile din Europa, dar influența este mai vizibilă în economiile emergente. O capitalizare
bancară mai mare indică faptul că economia bancară este bună.
Ipoteza 6. Indicele Gini are un efect pozitiv inflația din economiile din Europa, dar
influența este mai accentuată în țările emergente. Cât de mult crește inegaliatea veniturilor
într-o perioadă, un indice Gini mare arată o inflație mai ridicată.
2.1.2. Date
Datele pentru perioada 2008 până în anul 2020 sunt valori publicate în World Bank prin
statisticile lor oferite în secțiunea Indicatori.
Următoarele țări din Europa au fost considerați ca fiind emergente și foste comuniste :
Bulgaria (BG), Croația (HR), Cipru (CY), Republica Cehă (CZ), Estonia (EE), Grecia (GR),
Ungaria (HU), Malta (MT), Polonia (PL), România (RO), Slovacia (SK), Slovenia (SI),
Turcia (TR).
Următoarele țări din Europa au fost considerați ca fiind țări dezvoltate: Austria (AT),
Belgia (BE),Danemarca (DK), Finlanda (FI), Franța (FR), Germania (DE), Islanda (IS),
Irlanda (IE), Italia (IT), Latvia (LV), Luxemburg (LU),Olanda(NL), Norvegia(NO),
Portugalia (PT), Spania (ES), Suedia (SE), Elveția (CH), Regatul Unit (UK).

19
 Am luat ca și variabila dependentă, inflația generalizată a prețului, care se măsoară
prin intermediul indicelui prețului de consum. Prețul de consum arată modificarea procentuală
anuală pe care o persoană cu un venit mediu o cumpără la un moment dat dintr-un coș de
bunuri și servicii fiind fixe sau în schimbare de-al lungul timpului.
Prezentăm în continuare factorii macroeconomici care pot influența inflația.

Tabel 4 Variabila dependentă și variabilele independente

Variabile Descriere Sursa datelor

Variabila
dependentă

Inflație Inflația este măsurată prin indicele prețurilor de World Bank.

consum și reflectă modificarea procentuală
anuală a costului pentru consumatorul mediu https://data.worldbank.org/
de achiziție a unui coș de bunuri și servicii care indicator
poate fi fixat sau ajustat la intervale specificate,
exemplu anual . De obicei se folosește formula
Laspeyres.

Variabile
independente

Capitalizare Capitalul bancar la active este raportul dintre World Bank.

bancară capitalul și rezervele băncii și activele totale.
apitalul și rezervele includ fonduri vărsate de https://data.worldbank.org/
proprietari, profitul raportat, rezerve generale indicator
și speciale, provizioane și ajustări de evaluare.
Capitalul include capitalul de nivel 1 (acțiuni
vărsate și acțiuni comune), care este comun
sistemelor bancare din toate țările, și capitalul
de reglementare total, care include mai multe
tipuri specifice de capital de datorie
subordonată care nu trebuie răscumpărat
deoarece sunt necesare fonduri. pentru a
menține niveluri minime de capital (aceste
capital de nivel 2 și de nivel 3). Activele totale
includ toate activele nefinanciare și financiare.

Capitalizare de Capitalizarea bursieră (sau valoarea de piață) World Bank.

piață este produsul dintre prețul acțiunilor prin
numărul de acțiuni în circulație (inclusiv https://data.worldbank.org/
clasele acestora) în cazul societăților cotate la indicator
nivel național. Nu sunt incluse fondurile de
investiții, fondurile mutuale și companiile al
căror unic scop comercial este de a deține
acțiuni la alte companii listate. Datele sunt
valori de la sfărșitul anului.

20
 Indicele_Gini Indicele Gini reprezintă o măsura prin care World Bank.
distribuția venitului sau cel al venitului din
consum se abate de la o distribuție perfectă. Un https://data.worldbank.org/
indice Gini de 0 arată egalitatea perfectă, iar un indicator
un indice de 100 arată inegalitatea perfectă.

Numărul_Comp Numărul societăților cotate la bursa, inclusiv World Bank.

aniilor_listate societăților străine cotate exclusiv, societățile a
căror acțiuni erau cotate la bursă la sfârșitul https://data.worldbank.org/
anului. Exclude fondurile mutuale, fondurile indicator
mutuale și companiile al căror unic scop
comercial este de a deține acțiuni la alte
societăți cotate la bursă, cum ar fi societățile
holding și societățile de investiții, indiferent de
statutul lor juridic. O companie cu mai multe
clase de acțiuni ar trebui luată în considerare o
singură dată. Sunt listate doar companiile
listate.

Pib_loc PIB-ul (produsul intern brut) împărțit la World Bank.

populația de la jumătatea anului. Acest
indicator oferă valorile produsului intern brut https://data.worldbank.org/
(PIB) pe cap de locuitor, exprimate în dolari, indicator
convertite în paritatea puterii de cumpărare
(PPP).

Șomajul Șomajul se referă la proporția forței de muncă World Bank.

care este șomer, dar disponibil și în căutarea
unui loc de muncă. https://data.worldbank.org/
indicator

Sursă: prelucrări proprii

2.2 Metodologie
Pentru studiu de caz am folosit date panel (studii transversale) pentru anul 2020 și anii 2008
până în 2020, deoarece era anul cel mai recent pentru care au fost raportate date pentru cele
31 de țări europeene.

Tabel 5 Avantajele și dezavantajele utilizării datelor panel

Avantajele utilizării studiilor transversale Dezavantajele utilizării studiilor transversale

Se folosește ușor, rapid și eficient
Capacitatea de a se concentra pe schimbări, nu
pe niveluri
Datele privind toate variabilele sunt colectate
doar la un moment dat
Pot fi studiate mai multe rezultate și expuneri
Ușor în cazul generării ipotezelor
Multe descoperiri pot fi folosite pentru a crea un
studiu de cercetare aprofundat
Probleme de colectare a datelor (cum ar fi:
proiectarea eșantionului, acoperire)
Asociațiile identificate ar putea fi dificil de
interpretat
Imposibil de investigat relația temporală dintre
rezultate și factorii de risc
Utilizarea panoului pentru un studiu greșit
Susceptibil la părtiniri, cum ar fi părtinirea fără
răspuns și părtinirea amintirii
Incapacitatea de a măsura incidența

21
 Capacitatea de a detecta variația temporală a Sunt mai costisitoare decât cele transversale
impactului cauzal
Pârghie mai mare în distingerea cauzei și Combinație adecvată
efectului.
Sursă: Prelucrări proprii

Analiza de regresie se raportează la examinarea dependenței unei variabile, a celei

dependente, de una sau mai multe alte variabile, care sunt variabile explicative, cu scopul de a
estima și/sau prezicerii valorii medii (a populației) sau a mediei primei valori, expresii de
valori care sunt cunoscute sau fixe (pentru eșantionarea repetată) ale acestora din urmă Y este
variabila aleatoare și Xi este variabila deterministă cu valori fixe.
Folosim metoda celor mai mici pătrate pentru a calcula regresia:
inflatia=a+ bx
Următorul sistem de ecuații este pentru a calcula a şi b: na+ b ∑ x=∑ inflatia
a ∑ x +b ∑ x =∑ xinflatia
2

Und: n este numărul de cazuri ale unei variabile,

Inflația este rezultatul estimat;
a repreintă interceptul (locul pe ordonată unde dreapta de regresie se intersectează cu
OY, valoarea lui y pentru x = 0);
b reprezintă panta de regresie utilizat (arată cu cât se modifică y când x crește (scade)
cu o unitate;
x reprezintă variabilă criteriu (cunoscută).
Calcularea coeficienților de regresie a și b duc la mărimea primului pas în procesul de
regresie. Regresia poate fi folosită pentru a face predicții în funcție de valoarea uneia dintre
variabile. Prognoza este procesul de estimare a valorilor unei variabile având în vedere
valorile altei variabile.
Estimatorul OLS (metoda celor mai mici pătrate) are o distribuție normală asimptotică
dacă este normalizat și centrat corespunzător (chiar dacă datele nu provin dintr-o distribuție
normală). Estimatorul OLS este normal asimptotic sub heteroschedasticitate, deoarece este
normalizat și centrat corespunzător, cu o matrice de varianță și covarianță și diferă de cazul
heteroschedastic. Metoda celor mai mici pătrate are unele proprietăți statistice foarte atractive
care au făcut-o una dintre cele mai eficiente și populare metode de analiză a regresiei.
Se spune că o variabilă aleatoare este heteroschedastică în statistică dacă variabilitatea
variabilei aleatoare diferă între elementele vectorului. Heteroscedasticitatea înseamnă absența
homoscedasticității, putând fi cuantificată cu dispersii statistice sau varianță.

22
Heteroscedasticitatea se aplică regresiei și analizei varianței deoarece invalidează testele de
semnificație statistică presupunând că toate erorile de modelare au aceeași abatere standard.
Realizarea regresiilor OLS pentru economiile Europene, se adaugă și indicele dummy
emergent și la urmă se realizează regresii pe economiile dezvolatate și cele emergente separat.
Regresie lineară pe întreg eșantionul de observați:

Număr de observații = 240

F(6, 233) = 9.50
Prob > F = 0.0000
R-pătrat = 0.1966
Rădăcină MSE = 2.3291

Tabel 6 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europeene

Inflație Coeficient Robust T P>|t| [95 % Interval ]

Conf
Eroare
standard

Capitalizarea
bancară 0.0613075 0.070095 0.87 0.383 -0.07679 0.199408

Capitalizarea de -
piață 5.94e-13** 2.78E-13 2.14E+00 0.033 -1.14E-12 -4.71E-14

Indicele Gini 0.26327*** 0.045998 5.72 0 0.172644 0.353896

Numărul
companiilor listate 0.0001973 0.000234 0.84 0.399 -0.00026 0.000658

PIB 0.0000101* 5.72E-06 1.77 0.078 -1.14E-06 2.14E-05

-
Șomaj 0.14976*** 0.035967 -4.16 0 -0.22063 -0.0789

_CONS -5.7682*** 1.395212 -4.13 0 -8.51704 -3.01936

***, **, * semnificativ la 1%, 5% si 10%

Sursa: calcule proprii folosind STATA 14.0

În urma regresiei noastre rezultă că unii indicatori prezentați mai sus au o influență asupra
inflației. În urma regresie OLS avem următoarele variabile macroeconomice semnificative:
Capitalizarea de piață la un prag de 5%; Indicele Gini la un prag de 1%; PIB este la un prag
de 10%; Șomajul la un prag de 1%; Constanta la un prag de 1%. În urma regresiei OLS
următoarele variabile nu sunt semnficative: Capitalizarea Bancară și numărul companiilor

23
listate. Studiul nostru arată că majoritatea indicatorilor macroeconomici extrași din literature
de specialitate sunt semnificativi și sunt în concordanță.
Regresie lineară: Număr de observații = 240
F(7, 232) = 13.33
Prob > F = 0.0000
R-pătrat = 0.2868
Rădăcină MSE = 2.1992
Tabel 7 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europene emergente si post comuniste

Inflație Coeficient Robust T P>|t| [95 % Interval ]

Eroare Conf
standard

Capitalizarea bancară -.1201104 0.07418 -1.62 0.107 -0.26626 0.026042

Capitalizarea de piață 2.46e-13 3.05E-13 0.81 0.42 -3.54E-13 8.46E-13

Dummy_Emergente 2.291111*** 0.423033 5.42 0 1.457633 3.124588

Gini .2885215*** 4.37E-02 6.6 0 2.02E-01 0.374588

Numărul companiilor
listate .0004141* 0.000224 1.85 0.066 -2.8E-05 0.000856

PIB .0000204*** 5.72E-06 3.56 0 9.10E-06 3.17E-05

-1.70E-
Șomaj 01*** 3.42E-02 -4.98 0 -2.38E-01 -1.03E-01

_CONS -7.06321*** 1.338936 -5.28 0 -9.70124 -4.42518

***, **, * semnificativ la 1%, 5% si 10%

Sursă: calcule proprii folosind STATA 14.0

În urma regresiei noastre, rezultatele obținute arată că unii indicatori prezentați mai sus au o
influență asupra inflației. În urma regresie OLS avem următoarele variabile macroeconomice
semnificative: Indicele Gini la un prag de 1%; PIB la un prag de 1%; Șomajul la un prag de
1%; Constanta la un prag de 1%; Dummy Emergente este la un prag de 1%;
Numărul companiilor listate la un prag de 10%. Capitalizarea de piață nu mai este
semnificativă dacă introducem variabila dummy și nici capitalizarea Bancară. Studiul nostru
arată că majoritatea indicatorilor macroeconomici extrași din literature de specialitate sunt
semnificativi și sunt în concordanță.

Regresie lineară pentru țările emergente: Număr de observații = 113

F(6, 106) = 13.56

24
 Prob > F = 0.0000
R-pătrat = 0.4342
Rădăcină MSE = 2.5589
Tabel 8 Rezultatele regresiei OLS pentru țările europene emergente

Inflație Coeficient Robust T P>|t| [95 % Conf Interval ]

Eroare
standard

Capitalizarea
bancară -0.1363671 0.1154 -1.18 0.24 -0.36528 0.92554

Capitalizarea de
piață 1.55e-11** 6.27E-12 2.47 0.015 3.04E-12 2.79E-11

Indicele Gini 0.293039*** 0.071683 4.09 0 0.15092 0.435158

Numărul
companiilor listate -0.0027588* 0.00157 -1.75 0.082 -0.005876 0.000359

PIB 0.0000349*** 0.000011 3.16 0.002 0.000013 0.0000568

Șomaj -0.16598*** 0.049603 -3.35 0.001 -0.26432 -0.06764

_cons -5.585315** 2.32303 -2.4 0.018 -10.191 -0.97968

***, **, * semnificativ la 1%, 5% si 10%

Sursa: calcule proprii folosind STATA 14.0

În urma regresie OLS avem următoarele variabile macroeconomice semnificative doar la

nivelul economiilor emergente: Indicele Gini la un prag de 1%; PIB la un prag de 1%;
Șomajul la un prag de 1%; Constanta la un prag de 1%; Numărul companiilor listate la un
prag de 10%. Capitalizarea de piață la un prag de 5%. Singurul indicator care pare a nu ar
influența inflația este Capitalizarea Bancară. Studiul nostru arată că majoritatea indicatorilor
macroeconomici extrași din literature de specialitate sunt semnificativi și sunt în concordanță.

Regresie lineară pentru țările dezvoltate: Număr de observații = 128

F(5, 122) = 8.49
Prob > F = 0.0000
R-pătrat = 0.2979
Rădăcină MSE = 1.158
Tabel 9 Rezultatele regresiei OLS pentru țările dezvoltate

Inflație Coeficient Robust T P>|t| [95 % Conf Interval ]

Eroare
standard

25
 Capitalizare -
bancară 0.351915*** 0.0631339 -5.57 0 -0.4769156 -0.22681

Capitalizarea de
piață -7.34e-13*** 1.85E-13 -3.96 0.0 -1.10E-12 -3.67E-13

Indicele Gini 0.0809062 0.060943 1.33 0.187 -0.03976 0.201569

Numărul
companiilor listate 0.000098 0.000165 0.6 0.552 -0.00023 0.000424

PIB -.0000112** 5.29E-06 -2.11 0.037 -0.0000217 -7.07E-07

-
Șomaj 0.0806087** 0.031752 -2.54 0.012 -0.14348 -0.01774

_cons 2.492061 1.742778 1.43 0.155 -0.95852 5.942641

***, **, * semnificativ la 1%, 5% si 10%

Sursa: calcule proprii folosind STATA 14.0

În urma regresie OLS avem următoarele variabile macroeconomice semnificative doar la

nivelul economiilor dezvoltate: PIB la un prag de 5%; Șomajul la un prag de 5%;
Capitalizarea de piață la un prag de 1%; Capitalizarea Bancară la un prag de 1%. În urma
studiului nostrum următoarele variabile nu sunt semnificative: Indicele Gini; Numărul
companiilor listate; Constanta. Studiul nostru arată că majoritatea indicatorilor
macroeconomici extrași din literature de specialitate sunt semnificativi și sunt în concordanță.

2.3 Rezultate și discuții

Tabel 10 Compararea variabilelor economiilor emergente cu cele dezvoltate

Inflație Țări emergente Țări dezoltate

Semnificativ pozitiv la
Capitalizare bancară Nu este semnificativ pragul de 1%

Semnificativ negative la
Capitalizarea de piață Semnificativ pozitiv la pragul de 5% pragul de 1%

Indicele Gini Semnificativ pozitiv la pragul de 1% Nu este semnificativ

Numărul companiilor
listate Semnificativ negativ la pragul de 10% Nu este semnificativ

Semnificativ negative la
PIB Semnificativ negativ la pragul de 1% pragul de 5%

Semnificativ negative la
Șomaj Semnificativ negativ la pragul de 1% pragul de 5%

_cons Semnificativ pozitiv la pragul de 5% Nu este semnificativ

26
 Sursa: Prelucrării propria pe baza rezultatelor de la Tabel 8 și Tabel 9

Rezultatele regresiilor privind factorii de influență ai inflației pentu țările europeene

prezentate in Tabelul 6. Capitalizarea bancară nu influențează semnificativ inflația, această
variabilă nu este semnificativă, deoarece are o valoare p de 0.383. Număr companiilor listate
nu influențează semnificativ inflația, această variabilă nu este semnificativă, deoarece are o
valoare p de 0.399.
Inflația are o modificare de 0.00001 prin modificarea variabilei PIB-ului cu o unitate
când celălalte variabilelor rămân constante. Deci venitul pe cap de locuitor influențează
pozitiv si semnificativ la un prag de semnificație de 10% inflația. Pentru variabila economică
PIB valorile coeficientului real beta PIB , adica intervalul de încredere, ia valori între -1.14E-
06 și 2.14e-05. Gini index care măsoară inegalitatea distribuției veniturilor, influențează
pozitiv și semnificativ inflația la un prag de de semnificativitate de 1%. Capitalizarea de piață
sau valoarea de piață , influențează pozitiv și semnificativ inflația la un prag de
semnificativitate de 5%. Șomajul care reprezintă ponderea forței de muncă care nu lucrează
este semnificativă la un nivel de 1%. Constanta este semnificativă la un prag de 1%.
Rezultatele regresiilor privind influența factorilor considerați importanți ai inflației în
țările emergente prezentate in Tabelul 7 arată că Dummy emergent are un nivel de
semnificație de 1% adică faptul că este vorba de o țară emergentă. Coeficientul beta PIB are
un prag de semnificație de 1%. Rezultatele noastre statistice arată că inflația este influențată
pozitiv și se modifică cu 0.0000204 unități la schimbarea a PIB-ului cu o unitate, restul factori
râmân constanți.
Gini index care măsoară inegalitatea distribuției veniturilor, influențează pozitiv
inflația și are un prag de semnificație de 1%. Companiile listate sunt semnificative și
influențează pozitiv inflația. Șomajul influențează semnificativ și pozitiv inflația, valoarea lui
p este de 0 , la pragul de 1%. Capitalizarea de piață nu influențează semnificativ inflația,
această variabilă nu este semnificativă, deoarece are o valoare p de 0.42. Captalizarea bancară
nu influențează semnificativ inflația, această variabilă nu este semnificativă, deoarece are o
valoare p de 0.107. Constanta este semnificativă la un prag de 1%.
Rezultatele regresiilor privind influența factorilor considerați importanți ai inflației în
țările emergente prezentate in Tabelul 8 arată că coeficientul beta PIB are un prag de
semnificație de 1%. Rezultatele arată că inflația este modificată în sens pozitiv cu 0.0000349
unități prin modificarea a PIB-ului cu o unitate, restul factorilori râmân constanți. Gini index
care măsoară inegalitatea distribuției veniturilor, influențează pozitiv inflația și are un prag de

27
semnificație de 1%. Numărul companiilor listate sunt semnificative și influențează negativ
inflația la un prag de 10%. Șomajul este semnificativ și influențează și negativ inflația,
valoarea lui p este de 0.001 , la pragul de 1%. Capitalizarea de piață influențează semnificativ
inflația, această variabilă este semnificativă la un prag de 5% . Captalizarea bancară nu
influențează semnificativ inflația, această variabilă nu este semnificativă, deoarece are o
valoare p de 0.24. Constanta este semnificativă la un prag de 5%.
Rezultatele regresiilor privind influența factorilor considerați importanți ai inflației în
țările dezvoltate prezentate in Tabelul 9 arată că coeficientul beta PIB are un prag de
semnificație de 5%. Rezultatele statistice au arătat că inflația se modifică negativ cu
0.0000112 unități la o modificare a PIB-ului cu o unitate, ceilalți factori râmân constanți. Gini
index care măsoară inegalitatea distribuției veniturilor, nu influențează inflația și valoare lui p
este 0.187. Numărul companiilor listate nu sunt semnificative și valoare lui p este 0.552.
Șomajul este semnificativ și influențează și negativ inflația, inflația se modifică negativ cu
0.0806 unități la o modificare a șomajului cu o unitate, ceilalți factori râmân constanți, la
pragul de 5%. Capitalizarea de piață influențează semnificativ inflația, această variabilă este
semnificativă la un prag de 1% . Captalizarea bancară influențează semnificativ inflația, la un
prag de 1%. Constanta nu este semnificativă în cazul țărilor dezvoltate.
Prima ipoteză, șomajul influențează pozitiv inflația prețurilor de consum, dar influența
este mai vizibilă în țările emergentei. Creșterea ratei șomajului arată este asociată cu o
inflație mai ridicată și o rată a șomajului scăzut arată o o economie stabilă. Rezultatele noaste
arată că este semnificativ dar are o influență negativă asupra inflației atât în economiile
emergente cât și cele dezvoltate, la un prag de semnificativitate de 1% și de 5%, ce înseamnă
că creșterea inflație duce la scăderea șomajului, și fiind mai accentuat în economiile
emergente. Aceste rezultate sunt în concordanță cu studiul lui Blanchflower et al (2014) și al
lui Phillips (1958).
Ipoteza 2, PIB influențează pozitiv inflația prețurilor de consum, dar influența este mai
vizibilă în țările emergentei și o creștere a PIB-ului real este interpretată ca un semn că
economia este utilă. PIB-ul este semnificativ și are o influență pozitivă asupra inflației, însă
rezultatele noastră arată că este semnificativ dar are o influență negativă asupra inflației atât în
economiile emergente cât și cele dezvoltate, la un prag de semnificativitate de 1% și de 5%,
ce înseamnă că creșterea inflație duce la scăderea PIB-ului și fiind mai accentuat în
economiile emergente. Aceste rezultate sunt în concordanță cu studiul lui Barro (1991),
Kormendi și Meguire (1985).

28
 Ipoteza 3, numărul companiilor listate influențează pozitiv inflația din țările din
Europa, dar influența este mai vizibilă în țările emergente. Această ipoteză nu se verifică,
indicatorul nu este semnificativ. Un motiv credibil este faptul că într-o economie companiile
mici mereu apar și sunt mulți factori pentru care unele companii nu sunt stabile și inflație mai
mare nu ar trebuii să îi influențeze.
Ipoteza 4., capitalizarea pieței influențează pozitiv inflația din țările din Europa, unde
putem vedea o influență semnificativă în cele emergenteă. O capitalizare de piață mai mare
indică faptul că economia de piață este bună și sunt companii mai mari și stabile pe
piață ,rezultate obținute pe piețele emergente și cele dezvoltate sunt diferite. Pe ambele
economii acest indice este semnificativ dar pe economiile emergente este pozitiv influnțat cu
un prag de semnficativitate de 5% iar pe economiile dezvoltate acest indice influențează
negativ cu un prag de semnficativitate de 1%. Sunt conforme cu studiile lui Jaffe și
Mandelker (1976); Boudoukh și Richardson (1993) însă se ține seama și de perioada de
analiză deoarece pe perioade mai scurte unele studii spun că sunt negativ corelată și pe studii
mai lungi pozitiv corelată.
Ipoteza 5, capitalizarea bancară a activelor influențează pozitiv inflația din țările din
Europa, dar influența este mai vizibilă în țările emergente. O capitalizare bancară mai mare
indică faptul că economia bancară este bună., rezultate pe piețele emergente și cele dezvoltate
sunt diferite în rezultatele noastre . În cazul dezvoltate emergente acest indicator este
influențat pozitiv și este semnificativ la un prag de 1%, ceea ce este în concordanță cu studiile
de specialitate unde mulți autori găsesc doar influențe pozitive a acestui indicator. Pentru
economiile emergente acest indicator nu este semnificativ.
Ipoteza 6., indicele Gini influențează pozitiv inflația din țările din Europa, dar
influența este mai accentuată în țările emergente. Cât de mult crește inegaliatea veniturilor
într-o perioadă, un indice Gini mare arată o inflație mai ridicată, rezultate noastre arată că pe
piețele emergente și cele dezvoltate acest indicator diferă. În cazul piețelor emergente acest
indicator este influențat pozitiv și este semnificativ la un prag de 1%, ceea ce este în
concordanță cu studiile de specialitate unde mulți autori găsesc doar influențe pozitive a
acestui indicator. Pentru economiile dezvoltate acest indicator nu este semnificativ .

29
Concluzii

Studiul comparativ al inflației pe țările emergente și dezvoltate din Europa confirmă o parte
din concluzile ale studiilor empirice anterioare, este evidențiat diferențele dintre economiile
dezvoltate și emergente prin nivelul de semnficiativitate obținut. Studiul de caz oferă o nouă
viziune asupra inflației și analizează comparativ evoluția acestora în țările emergente și cele
dezvoltate din Europa, subliniind decalajul țărilor foste comuniste față de cele dezvoltate pe
baza indicatorilor prelucrați și analizați.
Șomajul are o influență negativă asupra inflației atât în economiile emergente cât și cele
dezvoltate, o creștere în unitate a ratei șomajului duce la scăderea inflației. PIB are o influență
negativă asupra inflației atât în economiile emergente cât și cele dezvoltate, Numărul
companiilor listate nu se influențează semnificativ inflația și un motiv credibil este faptul că
într-o economie companiile mici mereu apar și sunt mulți factori pentru care unele companii
nu sunt stabile și inflație mai mare nu ar trebuii să îi influențeze. Capitalizarea pieței avem un
rezultat semnificativ însă diferit între cele două economii.Capitalizarea bancară pieței avem
un rezultat semnificativ însă diferit între cele două economii . Indicele Gini pieței avem un
rezultat semnificativ însă diferit între cele două economii.
Inflația este în creștere în permanență fapt văzut prin studiile făcute și chiar prin
prelucrările făcute, această creștere este mai accentuată în cazul țărilor emergente și fost
comuniste dar acestea manifestă un real potențial de dezvoltare în viitorul apropiat.
Inflația poate fi influențată de foarte multe variabile macroeconomice și studiul se poate
extinde foarte mult având în vedere și unicitatea bazei de date și gruparea datelor, astfel acest
studiu poate să fie extins în viitor.
Unele constatări ale noastre sunt în concordanță cu literatura de specialitate dar având
în vedere eșantionul unic de date și reglementările diferite a țărilor rezultate pot să difere
foarte ușor iar prin acest lucru acest studiu este unic și aduce constatări noi pe țările din
Europa.

30
Bibliografie

 Akerlof, G., Dickens, W., Perry, G., 2000. Near-rational wage and price setting and the
long run Phillips curve. Brookings Papers on Economic Activity 1, 1–60.
 Albanesi, S., 2001, ‘Inflation and Inequality’, Universita Bocconi and IGIER, pp. 1-53.
 Albanesi, S., 2007, ‘Inflation and Inequality’, Journal of Monetary Economics, 54, pp.
1088–1114.
 Al-Marhubi, F. A., 1997, ‘A Note on the Link between Income Inequality and Inflation’,
Economics Letters, 55, pp. 317–319.
 Anari, A. and Kolari, J. (2001) “Stock prices and inflation”, The Journal of Financial
Research, Vol. 24, pp. 587-602
 Armantier, O., Koşar, G., Pomerantz, R., Skandalis, D., Smith, K., Topa, G. and Van der
Klaauw, W., 2021. How economic crises affect inflation beliefs: Evidence from the
Covid-19 pandemic. Journal of Economic Behavior & Organization, 189, pp.443-469
 Barro, R., 1991. Economic growth in a cross section of countries. Quarterly Journal of
Economics 104, 407–433.
 Barro, Robert J. (1976) “Rational Expectations and the Role of Monetary Policy.” Journal
ofMonetary Economics, 2, 1–32.
 Barsky, R.B. and De Long, J.B., 1991. Forecasting pre-World War I inflation: the Fisher
effect and the gold standard. The Quarterly Journal of Economics, 106(3), pp.815-836.
 Beetsma, R. M. J., Ploeg, V. D. F., 1996, ‘Does Inequality Cause Inflation? The Political
Economy of Inflation, Taxation and Government Debt’, Kluwer Academic Publishers, 87,
pp.143-162
 Benabou, Roland, and Robert Gertner. (1993) “Search with Learning from Prices: Does
Increased Inflationary Uncertainty Lead to Higher Markups?” Review of Economic
Studies, 60, 69–94.

31
 Binder, C., 2020. Coronavirus fears and macroeconomic expectations. Review of
Economics and Statistics, 102(4), pp.721-730
 Blanchflower, D.G., Bell, D.N., Montagnoli, A. and Moro, M., 2014. The happiness trade‐
off between unemployment and inflation. Journal of Money, Credit and Banking, 46(S2),
pp.117-141.
 Bodie, Z. (1976) “Common stocks as a hedge against inflation”, Journal of Finance, Vol.
31, pp. 459–470
 Boudoukh, J. and Richardson, M. (1993) “Stock returns and inflation: A long-horizon
perspective”, American Economic Review, Vol. 83, pp. 1346–1355.
 Bruno, M., Easterly, W., 1998. Inflation crises and long-run growth. Journal of Monetary
Economics 41, 3-26.
 Cagan, P., 1956. The monetary dynamics of hyperinflation. Studies in the Quantity
Theory if Money.
 Candia, B., Coibion, O. and Gorodnichenko, Y., 2020. Communication and the beliefs of
economic agents (No. w27800). National Bureau of Economic Research.
 Cochrane, J.H., 2020. 12 Coronavirus monetary policy. Economics in the Time of
COVID-19, p.105.
 De Antoni, E., 2010. Minsky, Keynes, and financial instability: The recent subprime
crisis. International Journal of Political Economy, 39(2), pp.10-25.
 De Gregorio, J., 1992. Economic growth in Latin America. Journal of Development
Economics 39, 59–84.
 Dolmas, J., Huffman, W. G., Wynne, M. A., 2000, ‘Inequality, Inflation and Central Bank
İndependence’, Canadian Journal of Economics, Vol. 33, No. 1, pp. 271-287.
 Fama, E. (1981) “Stock returns, real activity, inflation and money”, American Economic
Review, Vol. 71, pp.545–565.
 Fedajev, A., Radulescu, M., Babucea, A.G., Mihajlovic, V., Yousaf, Z. and Milićević, R.,
2022. Has COVID-19 pandemic crisis changed the EU convergence patterns?. Economic
Research-Ekonomska Istraživanja, 35(1), pp.2112-2141.
 Feldman, G.D., 1997. The great disorder: politics, economics, and society in the German
inflation, 1914-1924. Oxford University Press
 Fischer, S., 1993. The role of macroeconomic factors in growth, Working Paper No. 4565,
National Bureau of Economic Research, New York.

32
 Friedman, M. (1977). Nobel Lecture: Inflation and Unemployment. Journal of Political
Economy, 85(3), 451–472. doi:10.1086/260579
 Friedman, M. and Allen, G.C., 1970. The counter-revolution in monetary theory: first
Wincott memorial lecture, delivered at the Senate House. University of London, 16, pp.7-
28.
 Friedman, M. and Schwartz, A.J., 2008. A monetary history of the United States, 1867-
1960 (Vol. 14). Princeton University Press.
 Guerrieri, V., Lorenzoni, G., Straub, L. and Werning, I., 2022. Macroeconomic
implications of COVID-19: Can negative supply shocks cause demand shortages?.
American Economic Review, 112(5), pp.1437-74.
 Gultekin, B. (1983) “Stock market returns and inflation: Evidence from other countries”,
Journal of Finance, Vol. 38, pp. 49–67
 Haslag, J.H., 1997. Output, growth, welfare, and inflation: a survey. Economic Review-
Federal Reserve Bank of Dallas, pp.11-21.
 Hatzinikolaou, D., G. M. Katsimbris, and A. G. Noulas. (2002). Inflation Uncertainty and
Capital Structure: Evidence from a Pooled Sample of the Dow-Jones Industrial Firms.
International Review of Economics and Finance, 11, pp. 45-55
 Heitger, B., 1985 Bestimmungsfaktoren internationaler wachstumsdifferenzen.
Weltwirtscharft 1, 49-69
 Homa, K. and Jaffee, D. (1971) “The Supply of Money and Common Stock Prices”,
TheJournal of Finance, Vol. 26, pp. 1045-1066
 Jaffe, J. and Mandelker, G. (1976) “The “Fisher Effect” for risky assets: an empirical
Investigation”, Journal of Finance, Vol. 31, pp. 447-458.
 Jensen, L.G. and Stein-Schabes, J.A., 1987. Is inflation natural?. Physical Review
D, 35(4), p.1146. Jensen și Stein(1987)
 Kamdar, R., 2018. The inattentive consumer: Sentiment and expectations. Manuscript.
https://rupalkamdar. github. io/pdfs/Inattentive Consumer. pdf.
 Keynes, J.M., (1920). The economic consequences of the peace. Harcourt, Brace and
Howe.
 Kormendi, R.L., Meguire, P.G., 1985. Macroeconomic determinants of growth: Cross-
country evidence. Journal of Monetary, Economics 16, 141–163.
 Lajeri, F. and Dermine, J., 1999. Unexpected inflation and bank stock returns: The case of
France 1977–1991. Journal of Banking & Finance, 23(6), pp.939-953.

33
 Lucas, Robert E. (1973) “Some International Evidence on Output-Inflation Tradeoffs.”
American Economic Review, 63, 326–34.
 Minsky, H., 2008. Stabilizing an Unstable Economy/Hyman P Minsky.
 Nasution, A.A., Siregar, I. and Panggabean, R., 2017, November. The effect of
profitability, asset tangibility, corporate tax, non-debt tax shield and inflation upon the
financial capital structure of the manufacturing companies listed on the Indonesian stock
exchange. In International Conference on Business and Management Research (ICBMR
2017) (pp. 65-74). Atlantis Press.
 O'Neill, R., Ralph, J., Smith, P.A., O’Neill, R., Ralph, J. and A Smith, P., 2017. What Is
Inflation? (pp. 21-43). Springer International Publishing
 Palley, T., 2003. The backward bending Phillips curve: wage adjustment with
opportunistic firms. The Manchester School of Economic and Social Studies 71 (1), 35–
50.
 Palley, T., 2003. The backward bending Phillips curve: wage adjustment with
opportunistic firms. The Manchester School of Economic and Social Studies 71(1), 35–
50.
 Phillips, A. W. "The Relationship between Unemployment and the Rate of Change of
Money Wage Rates in the United Kingdom, 1861-1957." Economica (November 1958),
pp. 283-99.
 Reid, J. and Stakhiv, S., 2012. LT Asset Return Study A Journey into the Unknown.
Europe.
 Riggi, M. and Venditti, F., 2015. Failing to forecast low inflation and Phillips curve
instability: A Euro‐area perspective. International Finance, 18(1), pp.47-68.
 Roger, M.S., 2009. Inflation targeting at 20-achievements and challenges.
 Romer, D. C., Romer, H. D., 1998, ‘Monetary Policy and the Well-Being of the Poor’,
National Bureau of Economic Research, Working Paper No. 6793, pp. 159-201.
 Rotemberg, Julio J., and Michael Woodford. (1998) “An Optimisation-Based Econometric
Framework for the Evaluation of Monetary Policy.” In NBER Macroeconomics Annual,
edited by Ben S Bernanke and Julio J. Rotemberg, pp. 297–346. Cambridge, MA:
National Bureau of Economic Research.
 Shalom Hochman and Oded Palmon. (1983). The Irrelevance of Capital Structure for the
Impact of Inflation on Investment. The Journal of Finance Vol. 38, No. 3,pp 785-794

34
 Stockhammer, E., 2004. Financialisation and the slowdown of accumulation. Cambridge
journal of economics, 28(5), pp.719-741.
 Stockman, A., 1981. Anticipated inflation and the capital stock in a cash-in-advance
economy. Journal of Monetary Economics 8, 387–393.
 Subeniotis, D.N., Papadopoulos, D.L., Tampakoudis, I.A. and Tampakoudi, A., 2011.
How inflation, market capitalization, industrial production and the economic sentiment
indicator affect the EU-12 stock markets.
 Thalassinos, E., Ugurlu, E. and Muratoglu, Y., 2012. Income Inequality and Inflation in
the EU.
 Thirlwall, A.P., Barton, C.A., 1971. Inflation and growth: the international evidence.
Banca Nazionale del Lavoro Quarterly Review 98, 263-275.
 Tobin, J., 1965. Money and economic growth. Econometrica 33, 671–684.
 Toporowski, J., 2009. The economics and culture of financial inflation. Competition &
Change, 13(2), pp.145-156.
 Wang, X., & Cheng, Z. (2020). Cross-sectional studies: strengths, weaknesses, and
recommendations. Chest, 158(1), S65-S71.
 Webb, S.B., 1986. Fiscal news and inflationary expectations in Germany after World War
I. The Journal of Economic History, 46(3), pp.769-794.
 Modigliani, F., Miller, M. (1963) Corporate income taxes and the cost of capital: a
correction, American Economic Review, 53(3), pp.433– 443
 Vatavu, S. (2012) Determinants of capital structure: Evidence from Romanian
manufacturing companies, 1st Advanced Research in Scientific Areas Conference

35