SLIDE 1

EVOLUTIA REGLEMENTARII
De la epoca adoptării Codului comercial (1887), dreptul societar a cunoscut o continuă
evoluţie, ceea ce s-a concretizat în novarea legislaţiei în materie, exemplu reprezentativ
fiind, pentru România, conceperea unui nou Cod comercial (1938) şi a Legii privind
funcţionarea societăţilor anonime pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni (1940), iar pentru
spaţiul european, adoptarea noului Cod civil italian (1942), Legea societăţilor pe acţiuni în
Germania (1965), Legea societăţilor comerciale în Franţa (1966), Codul Federal al Obligaţiilor
în Elveţia (1992), Legea societăţii anonime în Spania (1989). La aceste novaţii legislative se
adaugă numeroasele directive de uniformizare a dreptului societar european emise ,
începând cu anul 1968, de Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) devenită Uniunea
Europeană (U.E) .
DREPTUL COMUN AL SOCIETATILOR COMERCIALE
Odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a noului Cod civil1 , dreptul comun societar,
inclusiv cel referitor la societăţile comerciale, are un nou sediu, în cadrul reglementărilor
generale ale NCC, cu referire la: persoana juridică profesionistă comerciantă; tipurile de
societăţi, contractul de societate; regimul juridic al societăţii de fapt. Se impune, în finalul
acestor note preliminarii, să constatăm o precizare terminologică a denumirii societăţilor
comerciale, legiuitorul civil optând pentru desemnarea acestora ca societăţi, prin eliminarea
apelativului ” comerciale” .
Două sunt observaţiile ce se impun: prima, că în cuprinsul acestor reglementări, societatea
este examinată în ipostaza de contract, care prin voinţa legii sau părţilor contractante îşi
poate apropia atributul personalităţii juridice; secunda, că reglementarea oferită, până acum
de Legea nr. 31/1990, cu titlu de drept comun, societăţilor, este înlocuită de cea a NCC, iar
legea enunţată trebuie considerată, în accepţiunea alin. 2 al art. 1887, lege specială, având
ca obiect de reglementare cele cinci forme juridice ale societăţii constituite în domeniul
activităţilor de producţie şi înstrăinare de bunuri, comerţ şi prestări de servicii.
CONDITII GENERALE SI TIPOLOGIA SOCIETATILOR
Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze
pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri,
în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta.
Cu privire la condiţiile de validitate ale contractului de societate, NCC include o cerinţă nouă,
şi anume că un soţ nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu
consimţământul celuilalt soţ.
Relativ la regimul aporturilor vărsate de către asociaţi, NCC statuează că în cazul unei
societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societăţii, iar în cazul unei
societăţi fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaţilor, afară de
cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosinţa lor comună.
SLIDE 2
DEFINIREA PERSOANE JURIDICE
a) Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt o organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul
general
b) Calitatea de persoană juridică o deţin entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte
organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc
toate condiţiile prevăzute la art. 187
c) Categoriile de persoane juridice sunt clasificate de NCC în persoane juridice de drept
privat (societăţile comerciale cu capital integral privat, societăţile comerciale cooperatiste,
grupul de interes economic, instituţiile de credit, societăţile operator pe o piaţă
reglementată de capital, societăţile de asigurare, societăţile de leasing, întreprinderile mici şi
mijlocii) şi persoane juridice de drept public (companiile naţionale, regiile autonome,
societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat)
d) Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice legal înfiinţate este cel prevăzut de
dispoziţiile special aplicabile categoriei din care fac parte, precum şi cel prevăzut de NCC,
dacă prin legea specială nu se dispune altfel.
e) Efectele dobândirii personalităţii juridice sunt: dobândirea capacităţii juridice depline, în
temeiul căreia persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil şi, totodată, la cel
comercial, şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege; inopozabilitatea invocării calităţii de persoană juridică împotriva unei
persoane de bună-credinţă, dacă prin aceasta se urmăreşte ascunderea unei fraude, a unui
abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice
INREGISTRAREA PERSOANEI JURIDICE
A) Modurile de înfiinţare sunt următoarele:
a) prin actul de înfiinţare al organului competent
b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii;
c) în orice alt mod prevăzut de lege.
B) Nulitatea persoanei juridice este sancţiunea constatată, în cazul nulităţii absolute, sau
declarată, în ipoteza nulităţii relative, prin hotărâre judecătorească ca urmare a nerespectării
unor cerinţe legale referitoare la actul de înfiinţare, obiectul de activitate, patrimoniul sau
capitalul social.
C) Înregistrarea persoanei juridice este prevăzută de NCC numai pentru persoanele care sunt
supuse, potrivit legii speciale, la această operaţiune
Prin înregistrarea unei persoane juridice se înţelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz,
orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii
personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor juridice legal înfiinţate, după caz.
CAPACITATEA CIVILA A SOCIETATII
NCC aduce, sub acest aspect, clarificări importante asupra datei dobândirii capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice, desfăşurării activităţilor autorizate şi capacităţii de a primi
liberalităţi.
a) Astfel, persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi
şi obligaţii de la data înregistrării lor.
Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz, potrivit
art. 194 alin. 2, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la
data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.
b) Referitor la dreptul de a desfăşura anumite activităţi care trebuie autorizate de organele
competente, acest drept se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective, dacă
prin lege nu se prevede altfel
Actele şi operaţiunile săvârşite fără autorizaţiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate
absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat şi solidar pentru toate prejudiciile
cauzate, independent de aplicarea altor sancţiuni prevăzute de lege.
c) Capacitatea de a primi liberalităţi este recunoscută persoanelor juridice de care ne
ocupăm, încă de la data actului de înfiinţare şi chiar în afara scopului ca persoana juridică să
ia fiinţă. Noţiunea „liberalităţi” şi actele juridice de transmitere a acestora sunt reglementate
de dreptul comun.

SLIDE 3
DEFINITIA SOCIETATII SIMPLE
a)Societatea simplă este acea formă juridică a societăţilor reglementate de NCC, care nu este
înzestrată cu personalitate juridică, dispune de un capital social divizat în părţi de interes,
format din aporturile asociaţilor, aporturi care devin coproprietatea asociaţilor pe durata
existenţei societăţii, sau numai în folosinţa acestora. Societatea simplă nu are personalitate
juridică
b) Formarea capitalului social are loc prin aportul asociaţilor, aport care poate consta în bani,
în bunuri, precum şi în prestaţii sau în cunoştinţe specifice
Asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru
efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător, iar asociatul care aportează
folosinţa răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator faţă de locatar.
c) Regimul părţilor de interes.
Părţile de interes sunt indivizibile.
Părţile de interes plătite sau vărsate în întregime dau drept de vot în adunarea asociaţilor,
dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. Când o parte de interes devine proprietatea
comună a mai multor persoane, acestea sunt obligate să desemneze un reprezentant unic
pentru exercitarea drepturilor sociale aferente. Cât timp o parte de interes este proprietatea
comună a mai multor persoane, acestea răspund în mod solidar pentru efectuarea
vărsămintelor datorate
d) Distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun.
În cazul în care un debitor comun plăteşte o parte din datoriile sale faţă de societate şi faţă
de asociat, având aceeaşi scadenţă, asociatul în mâinile căruia sa făcut plata va aloca suma
primită stingerii creanţei sale şi creanţei societare, proporţional cu raportul dintre acestea
e) Asocierea asupra drepturilor sociale şi cedarea acestora
Un asociat îşi poate asocia o terţă persoană la drepturile sale sociale fără consimţământul
celorlalţi asociaţi, dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societăţii fără
consimţământul celorlalţi asociaţi, care trebuie dat în condiţiile dispoziţiilor art. 1901.
f) Promisiunea asociatului asupra drepturilor sociale către un terţ.
Orice promisiune făcută de un asociat de a ceda, vinde, garanta în orice fel sau de a renunţa
la drepturile sale sociale îi conferă beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar
rezulta din neexecutare
g) Adoptarea şi contestarea hotărârilor asociaţilor privind societatea.
Hotărârile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociaţilor, dacă prin contract
sau prin lege nu se stabileşte altfel. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), hotărârile privind
modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu
consimţământul tuturor asociaţilor
h) Răspunderea administratorilor.
Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea
legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii. Dacă mai mulţi
administratori au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, în privinţa
raporturilor dintre ei, instanţa poate stabili o răspundere proporţională cu culpa fiecăruia la
săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii
i) Reprezentarea în justiţie a societăţii simple.
Societatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa
numirii, prin oricare dintre asociaţi, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de
reprezentare numai pentru unii dintre aceştia. Societatea stă în justiţie sub denumirea
prevăzută în contract sau cea înregistrată, în mod legal, după caz, dacă prin lege nu se
prevede altfel. Terţii de bună-credinţă se pot prevala de oricare dintre acestea.
j) Obligaţiile asociaţilor faţă de terţi este reglementată în raport cu creditorii societăţii, cu
asociaţii aparenţi şi cei oculţi. Astfel, în executarea obligaţiilor faţă de creditorii societăţii,
fiecare asociat răspunde cu propriile sale bunuri proporţional cu aportul său la patrimoniul
social, numai în cazul în care creditorul social nu a putut fi îndestulat din bunurile comune
ale asociaţilor.
k) Pierderea calităţii de asociat are loc în următoarele cazuri prevăzute de art. 1925, şi
anume: prin cesiunea părţilor în societate, executarea silită a acestora, moartea asociatului,
încetarea personalităţii juridice, falimentul, punerea sub interdicţie judecătorească,
retragerea şi excluderea din societate.
l) Încetarea societăţii simple este reglementată ca o consecinţă a încetării contractului de
societate, ceea ce, sub rezerva unor dispoziţii speciale, are loc prin:
a) realizarea obiectului societăţii sau imposibilitatea neîndoielnică a realizării acestuia;
b) consimţământul tuturor asociaţilor;
c) hotărârea instanţei, pentru motive legitime şi temeinice;
d) împlinirea duratei societăţii, cu excepţia cazului în care se aplică dispoziţiile art. 1931;
e) nulitatea societăţii;
f) alte cauze stipulate în contractul de societate
De asemenea, dacă nu se prevede altfel prin contract, societatea simplă încetează şi prin:
a) moartea ori punerea sub interdicţie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
b) încetarea calităţii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
c) falimentul unui asociat
m) O altă cauză de încetare a contractului de societate şi, implicit, a societăţii simple o
constituie pieirea bunurilor subscrise ca aport la capitalul social al societăţii.
Astfel, când unul dintre asociaţi a promis să pună în comun proprietatea sau folosinţa unui
bun care a pierit ori s-a pierdut înainte ca aportul să fi fost făcut, societatea încetează faţă de
toţi asociaţii, afară de cazul în care societatea poate continua şi fără asociatul care a subscris
bunul ce a pierit ori s-a pierdut
n) Sub aspectul lichidării societăţii simple, prezintă interes reglementarea restituirii
aporturilor către asociaţi şi împărţirea excedentului rămas în urma lichidării.
Astfel, după plata datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturilor
subscrise şi vărsate de asociaţi, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi
repartizat între asociaţi proporţional cu partea fiecăruia la beneficii, dacă nu s-a prevăzut
altfel prin contractul de societate sau prin hotărâre a asociaţilor, şi cu aplicarea, dacă este
cazul, a prevederilor art. 1912 alin. 1.