MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ
CATEDRA „Drept privat”

Referat
Tema: Controlul și auditul bancar.

Disciplina: Drept bancar. Drept valutar

A efectuat: A verificat:
studenta an.IV, master în drept,
Gr. Acad. DFT 193 doctorandă,
Josan Irina Pascal Mihaela

Chișinău 2022
 Cuprins:
 Definirea auditului şi controlului bancar;
1. Esenţa auditului şi controlului bancar.
2. Rolul auditului şi controlului bancar
 Organizarea sistemului de control bancar;
1. Specificul sistemului de control
2. Obiectivele controlului bancar
3. Modalităţile de control
4. Principiile de organizare a mecanismului de control bancar
 Misiunea de audit: caracteristică şi tipologie;
1. Definirea şi funcţiile auditului intern
2. Tipologia misiunilor de audit
3. Etapele implementării misiunii de audit
 Concluzie
 Bibliografie
  Definirea auditului şi controlului bancar.
Esenţa auditului şi controlului bancar.
Băncile joacă un rol central în economia oricărei ţări. Ele păstrează economiile
populaţiei, oferă mijloace pentru plata bunurilor şi serviciilor şi finanţează dezvoltarea
afacerilor şi comerţului. Pentru a îndeplini aceste funcţii în mod sigur şi eficient, fiecare
bancă trebuie să obţină încrederea populaţiei şi a celor cu care face afaceri. De aceea,
stabilitatea sistemului bancar, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, a devenit,
recunoscută ca o problemă de interes general. Acest interes public este reflectat în
modul în care băncile din majoritatea ţărilor, spre deosebire de aproape toate celelalte
societăţi comerciale, sunt supuse supravegherii prudenţiale de către băncile centrale sau
alte organisme oficiale specifice.
În Republica Moldova întregul sistem bancar este supravegheat de Banca Naţională,
care şi-a creat un sistem de pârghii prin care să poată controla şi identifica în timp util
orice fenomene care ar putea duce la deteriorarea calităţii sistemului, pentru a evita
evenimentele neplăcute. Totodată, pentru monitorizarea calităţii activităţii fiecare
entitate bancară este supusă periodic auditului, rezultatele acestuia fiind instrumentul
de bază în managementul bancar.
Auditul bancar reprezintă ansamblul de acţiuni de evaluare, verificare şi control al
activităţii băncii, al documentelor financiar- contabile elaborate de aceasta, pentru a
stabili imaginea reală a activităţii bancare.
Auditul intern reprezintă o evaluare a activităţii desfăşurate de bancă atât la nivelul
direcţiilor generale, cât şi al unităţilor ei teritoriale. De asemenea, auditul intern exercită
controlul final, ce reprezintă o verificare de tip:
- Endogen – verificarea este realizată printr-o structură specializată din interiorul băncii;
- Ex-post – verificarea este efectuată la sfârşitul unei acţiuni;
- Continuu – verificarea este realizată pe parcursul întregului an calendaristic al
activităţii globale desfăşurate de bancă.
Sub aspect teoretic, auditul bancar intern şi controlul intern al băncii sunt categorii
economice distincte, cea din urmă făcând obiectul primei.
Auditul extern este efectuat de organul de supraveghere bancară, pe de o parte, şi de
auditori externi, pe de altă parte. În calitate de organ de supraveghere bancară în
Republica Moldova activează Departamentul de Supraveghere Bancară a Băncii
Naţionale, auditorii externi fiind reprezentaţi de diferite firme specializate în audit
bancar, atestate de Banca Naţională. Departamentul de Supraveghere Bancara a BNM
efectuează doua tipuri de control, care se deosebesc după scopul controlului: complex
şi tematic.
- Controlurile complexe sunt controluri generale pe teren, în timpul cărora auditorii
analizează toate aspectele principale ale operaţiunilor şi activităţilor băncii conform
politicii oficiale a BNM. Controlurile complexe ale tuturor băncilor din Moldova se
efectuează anual şi oferă informaţii de bază pentru atribuirea unui rating băncii.
- Controlurile tematice sunt mai puţin generale după natura lor decât controlurile
complexe; ele, de obicei, au un scop specific şi se concentrează asupra unui sau câtorva
domenii ale activităţii băncii. De exemplu, în conformitate cu politica BNM,
controlurile tematice pe teren sunt efectuate la toate băncile după 90 de zile de la
implementarea unui document de remediere a BNM. Scopul acestui control tematic este
de a determina, la timp, măsura în care banca respectă documentul de remediere
În funcţie de modalitatea de organizare a activităţii de audit, distingem audit extern şi
intern. Principalele diferenţe dintre auditul extern şi auditul intern sunt cumulate
în tabelul de mai jos:
 Controlul bancar intern reprezintă un ansamblu de măsuri efectuate de conducerea
băncii comerciale, menite să asigure buna funcţionare a acesteia, gestionarea corectă
a activelor şi pasivelor bancare, precum şi corecta înregistrare în evidenţa financiar-
contabilă.
În practică, deseori băncile transmit atât funcţia de audit, cât şi funcţia de control
intern unei subdiviziuni separate (departament sau secţie). Totuşi, termenul de control
intern este mai larg, auditul intern fiind o parte concomitentă a sistemului de control
intern, ceea ce se observă bine în tabelul 2.

Există mai multe clasificări ale controlului intern ca funcţie a managementului.

Astfel, raportat la momentul acţiunii de control, distingem:
- Controlul preliminar se realizează înainte de a se începe activitatea preconizată. Cu
ajutorul acestui control se asigură existenţa condiţiilor necesare pentru realizarea
acţiunii.
- Controlul concomitent vizează ceea ce se întâmplă în timpul desfăşurării acţiunii şi
stabileşte dacă procesul de lucru se determină corect.
- Controlul posterior se exercită după încheierea acţiunii şi se concentrează pe
rezultatele finale ale acesteia.

Rolul procedurilor de audit şi controlul bancar.

Rolul controlului şi auditului intern este foarte mare pentru activitatea bancară, ceea
ce confirmă şi enumerarea prezentată mai jos:
• controlul intern permite depistarea erorilor comise şi corectarea lor la momentul
oportun, până ce ele nu au deteriorat complect activitatea;
• depistează erorile de sistem şi cele informaţionale, minimizând riscul de sistem;
• diminuează pierderile în urma fraudei interne;
• diminuează riscul legal prin depistarea divergenţelor dintre activitatea cotidiană a
băncii şi prevederile legale. În aşa mod se evită achitarea amenzilor;
• determină nivelul global al activităţii băncii şi corespunderea lui cu strategia de
dezvoltarea preconizată de acţionari;
• constată eficienţa diverselor activităţi şi recomandă decizii cu privire la oportunitatea
lor;
• analizează eficienţa structurii organizaţionale a băncii prin contrapunerea activităţii
diverselor departamente şi conlucrarea lor pentru realizarea obiectivelor comune;
• contribuie la respectarea continuităţii informaţiei, auditorul intern fiind persoana care
urmăreşte această continuitate, depistând divergenţe dintre date anterioare şi soldurile
acestor date, formate la momentul controlului. Astfel se poate evita pierderea sau
eronarea informaţiei în cadrul riscului sistemic;
• urmăreşte fiabilitatea şi bonitatea băncii, determinând căile oportune de dezvoltare în
viitor prin recomandarea activităţilor evaluate a fi eficiente şi corectarea erorilor
depistate.
Controlul bancar are menirea să asigure buna funcţionare a activităţii bancare,
acţionând astfel, ca să prevină abaterile şi neajunsurile; să favorizeze creşterea
eficienţei, asigurarea integrităţii patrimoniului, cunoaşterea modului de respectare a
legislaţiei economice, precum şi stabilirea răspunderii pentru pagubele produse sau
nerespectarea disciplinei manageriale.

 Organizarea sistemului de control bancar.

Specificul sistemului de control.
La elaborarea sistemelor de control se iau în consideraţie volumul, numărul şi tipul
tranzacţiilor, diversitatea operaţiilor, gradul de risc asociat cu fiecare domeniu de
activitate, volumul controlului din partea conducerii asupra activităţii zilnice, gradul de
centralizare şi descentralizare, precum şi gradul şi metodele de utilizare a procesoarelor
bazei de date electronice.
Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, controlul intern bancar trebuie să conţină
următoarele categorii economice:
1. Controlul tehnic operativ, ce presupune verificarea operaţiunilor bancare din punct
de vedere al respectării procedurilor şi aspectelor tehnice legate de executarea acestora
şi care, la rândul lui, din punctul de vedere al nivelului la care se exercită, este de două
tipuri:
- control tehnic operativ urgent, organizat în cadrul fiecărui compartiment de lucru,
exercitat de personalul cu funcţii de răspundere din departamentul respectiv;
- control general al operaţiunilor bancare, exercitat de diviziunile/departamentele de
specialitate din administraţia centrală, prin deplasări ale salariaţilor proprii la unităţile
teritoriale.
2. Controlul financiar se exercită atât de diviziunile/departamentele de specialitate,
cât şi de departamentul de audit şi control intern, în procesul de administrare şi
gestionare a patrimoniului.
Din punctul de vedere al momentului în care se exercită, acest control este:
- financiar preventiv – se exercită anterior executării operaţiunii, prin verificarea
documentelor din care rezultă drepturile şi obligaţiile privind angajarea şi efectuarea de
cheltuieli, înregistrarea de venituri; (ex., creşterea salariului);
- financiar concomitent – se exercită atât de angajaţi la momentul efectuării
operaţiunilor bancare (ex., efectuarea unei plăţi externe în numele unui client al băncii),
cât şi prin programe speciale de prelucrare automată a datelor pentru depistarea
aspectelor de fraudă atât din interiorul băncii, cât şi din exteriorul acesteia (ex., coduri
de acces pentru salariaţii care efectuează şi autorizează plăţi, sistemul de securitate al
softului care procesează cardurile);
- financiar ulterior – exercitat de către personalul cu atribuţii de control, în special de
către departamentul de audit şi control intern; controlul vizează resursele existente,
constată lipsurile şi pagubele produse, stabileşte cauzele sau vinovaţii şi propune măsuri
pentru preîntâmpinarea unor abateri similare în viitor.
3. Controlul complex se exercită asupra unităţilor teritoriale de către echipe complexe,
formate din specialişti din următoarele departamente ale băncii: credite, contabilitate,
trezorerie, decontări în lei şi valută, juridic, operaţiuni cu numerar etc.; acestea
efectuând o evaluare a următoarelor aspecte principale:
- situaţia creditelor acordate, calitatea portofoliului de credite şi rezervele specifice de
risc constituite;
- volumul şi structura operaţiunilor de decontare fără numerar, efectuate prin filială;
- desfăşurarea activităţii valutare;
- evoluţia resurselor atrase, scadenţa acestora şi gradul de acoperire a plasamentelor;
- modul de organizare internă a contabilităţii, circuitul documentelor;
- modul de respectare a planului de conturi şi de înregistrare corectă a elementelor de
cheltuieli şi venituri în conturile corespunzătoare;
- evoluţia profitabilităţii şi a indicatorilor de eficienţă şi lichiditate;
- calitatea activităţii de management etc.
Toate aceste forme de control se îmbină strâns, se completează reciproc, constituind
sistemul integrat, cu caracter unitar al controlului bancar, care se exercită asupra tuturor
domeniilor de activitate a băncii.

Obiectivele controlului bancar.

Pentru efectuarea unui control intern de calitate este necesar a exprima clar
obiectivele acestuia.
 Obiectivele trebuie să fie definite de către diviziunea/departamentul de audit şi
control intern şi aprobate de către conducerea băncii, întrucât realizarea acestora
presupune mijloace materiale şi susţinere activă în interiorul băncii.
Obiectivele globale ale controlului intern sunt:
a) asigurarea securităţii operaţiunilor, valorilor, bunurilor şi persoanelor;
b) promovarea eficacităţii şi calităţii serviciilor;
c) verificarea băncii pentru a stabili dacă aceasta se conformează dispoziţiilor legale şi
normelor specifice profesiunii;
d) asigurarea fiabilităţii şi exhaustivităţii informaţiilor;
e) asigurarea respectării obiectivelor stabilite de către conducerea băncii.

Modalitățile de control

Executarea controlului intern bancar parcurge următoarele etape:

1. Planificarea şi stabilirea obiectivelor controlului. Obiectivele principale ale
sistemului de control intern sunt a asigura: fiabilitatea şi integritatea informaţiei;
respectarea politicilor, planurilor, procedurilor, legilor şi regulamentelor; utilizarea
economică şi eficace a resurselor; realizarea obiectivelor sau scopurilor atribuite unui
anumit program etc.
2. Determinarea nivelului de performanţă, a standardelor şi normelor cu care se va
efectua contrapunerea. În funcţie de obiectivele stabilite în etapa precedentă, se
selectează standardele şi normele în vigoare, contrapunerea cu care va fi necesară a fi
efectuată pe parcursul desfăşurării controlului bancar intern.
3. Pregătirea personalului de specialitate, care urmează să efectueze controlul. La
desfăşurarea controlului intern bancar, în funcţie de obiectivele propuse, poate fi
implicat personalul cu funcţii de răspundere din alte unităţi subordonate băncii
(centrală, filială), de aceea este necesară introducerea acestora în activitatea direcţiei
supuse controlului după care urmează efectuarea controlului „propriu zis”.
4. Interpretarea critică a concluziilor obţinute cu privire la abaterile constatate. La
finele oricărui control intern se formulează concluzii cu privire la starea actuală a
direcţiei controlate, abaterile de la norme, standarde sau regulamente depistate, precum
şi analiza cauzelor şi surselor de provenienţă a acestor abateri.
5. Stabilirea măsurilor de corecţie şi recuperarea daunelor. Funcţia controlului intern
bancar nu se limitează doar la depistarea greşelilor, dar presupune şi elaborarea unui
procedeu de corecţie a acestora.
6. Evaluarea controlului şi formularea concluziilor. Evaluarea controlului furnizează
auditorului indiciile necesare pentru recomandările de ameliorare a procedurilor în
cazul detectării punctelor slabe.
 Mijloacele utilizate de către controlul intern, cu ajutorul cărora se pot atinge
obiectivele acestuia, sunt: manualul (regulament intern) operaţional de proceduri;
separarea strictă a sarcinilor; justificarea permanentă a conturilor; sistemul de
informaţii, control şi de gestiune performant; personalul calificat; mijloacele tehnice
controlabile.

Principiile de organizare a mecanismului de control intern bancar

Controlul intern bancar trebuie să se efectueze pe baza anumitor principii:

- controlul să fie unic – multitudinea de controale determină o stare de disconfort moral,
rezultată din pasarea responsabilităţilor pentru repararea greşelilor de la un control la
altul, cu efecte dezastruoase în planul eficacităţii controlului intern;
- controlul trebuie să aibă un scop – el trebuie să fie situat într-o anumită etapă a tratării
operaţiunii, astfel încât să permită verificarea în momentele-cheie, dar şi înainte de a fi
prea târziu de reparat greşelile;
- controlul trebuie să fie real, şi nu formal, cu o responsabilitate serioasă din partea
conducerii băncii şi a structurii de audit şi control intern;
- costurile trebuie avute în vedere controlului, prin compararea lor permanentă cu
riscurile care se pot produce în caz de neefectuare a controlului (controlul poate fi
comparat cu o asigurare imperfectă în care costul este prima de asigurare, dar în care
nu se plăteşte nici o despăgubire în caz de producere a evenimentului).

 Misiunea de audit: caracteristică şi tipologie

Definirea şi funcţiile auditului intern

Auditul intern este parte integrantă a sistemului de control intern, organizat şi

menţinut de conducerea băncii şi se deosebeşte de funcţia de control primar al unei
unităţi (secţii, diviziuni, departament) de inspecţie/control care asigură controlul zilnic
al tranzacţiilor şi operaţiilor. Funcţia de control a auditului intern constă în dirijarea
controlului zilnic şi supravegherea procedeelor acestuia. Această funcţie se deosebeşte
de cea a unei subdiviziuni de inspecţie care, de regulă, asigură un control zilnic asupra
tranzacţiilor şi operaţiunilor. Simplificat – auditul presupune controlul controlului
intern.
Auditul intern are următoarele funcţii:
- să asigure efectuarea monitoringului permanent al riscurilor activităţii bancare,
analizei curente a situaţiei financiare, să verifice, să analizeze şi să aprecieze starea
controlului intern în subdiviziunile instituţiei financiare, să controleze implementarea
politicii de management;
- să verifice registrele contabile şi de altă natură, să analizeze tranzacţiile şi bilanţurile;
- să organizeze şi să asigure controlul permanent al activităţii subdiviziunilor instituţiei
financiare privind corespunderea acţiunilor lor prevederilor legislaţiei, actelor
normative, precum şi regulamentelor şi documentelor interne, care reglementează
activitatea şi definitivează politica instituţiei financiare, instrucţiunilor funcţionale;
- să examineze, de sine stătător şi/sau în comun cu alte organe şi persoane cu funcţii de
răspundere, cazurile încălcărilor de către funcţionarii instituţiilor financiare a
legislaţiei, actelor normative, regulamentelor şi documentelor interne care
reglementează activitatea şi definitivează politica instituţiei financiare, a deciziilor
organelor de conducere a acestora şi a instrucţiunilor lor funcţionale;
- să exercite controlul asupra lichidării încălcărilor;
- să asigure întocmirea documentaţiei fiecărui control şi să perfecteze concluziile
privind rezultatele controlului, care reflectă toate problemele examinate în cadrul
controlului, neajunsurile şi încălcările depistate, propunerile privind lichidarea
acestora;
- să asigure integritatea şi restituirea documentelor primite de la subdiviziunile
corespunzătoare;
- să prezinte concluzii în urma rezultatelor controalelor conducerii instituţiei financiare
şi subdiviziunilor corespunzătoare pentru luarea măsurilor privind lichidarea
încălcărilor, precum şi în scopul analizei activităţii unor anumiţi funcţionari ai instituţiei
financiare;
- să informeze la timp consiliul instituţiei financiare despre:
a) riscurile depistate din nou;
b) cazurile privind încălcarea de către funcţionari a legislaţiei, prevederilor actelor
normative, dispoziţiilor interne;
c) măsurile luate de către conducătorii subdiviziunilor controlate privind lichidarea
încălcărilor comise şi rezultatele acestora, etc.
Auditul intern cuprinde:
1. Controlul administrativ intern;
2. Verificarea internă a operaţiilor;
3. Autocontrolul salariaţilor;
4. Controlul contabil intern.
Elementele de bază ale sistemului de audit intern sunt:
a) existenţa unui plan de organizare (definirea sarcinilor, a limitelor de competenţă şi a
răspunderilor; modul de circulaţie a informaţiilor);
b) competenţa şi integritatea personalului;
c) existenţa unei documentaţii satisfăcătoare la nivelul societăţii bancare respective
(pornind de la producerea informaţiilor şi până la arhivarea acestora).

Tipologia misiunilor de audit

Misiunea de audit este serviciul cu caracter de asigurare, la finele căruia auditorul îşi
exprimă opinia într-un raport în formă scrisă cu privire la imaginea pe care o oferă
situaţiile bancare în ceea ce priveşte întocmirea lor, sub toate aspectele semnificative,
în conformitate cu cadrul general identificat de raportare bancară.
Obiectivele fundamentale urmărite în cadrul unei misiuni de audit bancar, sunt:
- autorizarea, care urmăreşte asigurarea tuturor decidenţilor că în unitate au avut loc
doar evenimente şi tranzacţii autorizate;
- justificarea şi evaluarea, ce este necesară pentru asigurarea existenţei şi valorii
activelor înregistrate şi a faptului că societatea operează în conformitate cu politicile,
procedurile şi metodele definite de conducere;
- conformitatea, prin care se asigură înregistrarea corectă a informaţiilor contabile şi de
altă natură în concordanţă cu practica şi principiile universal acceptate, precum şi cu
legislaţia în vigoare;
- arhivarea şi păstrarea informaţiilor, precum şi securitatea acestora în timpul impus
de lege.
Misiunile de audit intern ce pot fi întreprinse sunt de tipuri diferite, întrucât ele trebuie
să corespundă unor obiective variate. Astfel, se disting:
1. Misiunile clasice sunt cele realizate în mod normal în cadrul unui program de audit
şi care vizează un sector de activitate, un departament al băncii, o filială a acesteia etc.
Obiectivele unei astfel de evaluări sunt cele tradiţionale pentru acest tip de misiune:
securitatea, eficacitatea şi calitatea serviciilor bancare, respectarea dispoziţiilor legale
de către bancă, fiabilitatea/exhaustivitatea informaţiilor etc.
2. Misiunile „flash” sunt misiuni scurte, având ca obiectiv realizarea rapidă a unui
diagnostic sau verificarea rapidă a unuia sau mai multor puncte specifice. Ele pot
constitui o etapă pregătitoare a unei misiuni clasice, respectiv de luare la cunoştinţă,
sau pot declanşa o astfel de misiune.
3. Investigaţiile sunt declanşate ca urmare a apariţiei unei probleme specifice: pierderi,
depăşiri de limite, fraude, deturnări etc. Obiectivul lor este a ancheta circumstanţele
care au condus la apariţia problemei, a stabili responsabilităţile, a trage învăţăminte şi
a da recomandări pentru ca aceste situaţii să nu mai apară.
4. Misiunile tematice sau transversale au drept scop studierea unei problematici
identificate în prealabil, care se regăseşte în toată banca, funcţia comercială a băncii
(activitatea de vânzare a produselor şi serviciilor băncii), gestiunea riscurilor de credit
sau a riscurilor de dobândă, capacitatea informaticii de a satisface nevoile diverşilor
utilizatori, eficienţa funcţiei de control de gestiune sau de gestiune a activului şi
pasivului etc. Acest tip de misiune are rolul unei consultanţe interne şi constituie
prelungirea firească a funcţiei de audit.
5. Auditul de management. Acest tip de misiune depăşeşte rolul tradiţional al
auditului, în sensul în care, la obiectivele clasice, se adaugă o apreciere motivată a
capacităţii oamenilor şi a organizaţiei de a profita de mediu şi de mijloacele disponibile.

Etapele implementării misiunii de audit

 Indiferent de tipul auditului, organizarea misiunii de audit se desfăşoară prin
următoarele etape:
1. Selectarea / formarea echipei de audit. Formarea unei echipe şi repartizarea
sarcinilor în cadrul ei este o procedură iniţială şi determinantă pentru misiunea de audit.
Şeful de misiune, care va purta responsabilitatea pentru rezultatele ei, are funcţia de
încadrare şi supervizare, asigurând în special analizele privind punctele critice de audit
şi redactând raportul de audit. Colaboratorii săi au în sarcină realizarea testelor şi a
controalelor. Subordonarea şefului de misiune direct conducerii băncii este garanţia de
independenţă a echipei de audit intern faţă de membrii departamentului auditat.
2. Evaluarea (autoevaluarea) controlului (auditului) intern. În scopul evaluării
auditului intern, auditorul orientează analiza sa spre trei întrebări principale: 1. Care
sunt procedurile efective în funcţiune, care au ca obiective realizarea unui audit intern
eficient? 2. Sunt aceste proceduri aplicate? 3. În ce măsură aceste proceduri satisfac
crearea unui bun audit intern şi pot conduce la elaborarea documentelor financiar-
contabile corecte?
3. Controlul conturilor. În funcţie de veridicitatea informaţiilor obţinute în etapele
precedente, auditorul stabileşte programele de control al conturilor, pe baza cărora să
poată obţine elementele probante, necesare fundamentării opiniei sale.
4. Documentarea lucrărilor de audit.
5. Programele de lucru detaliate. Sunt definite înaintea declanşării misiunii şi după
ce s-a definit strategia de audit. Ele conţin obiectivele şi controalele ce urmează a fi
efectuate pentru secţiunile cuprinse în dosarul de lucru.
6. Rapoartele auditului de calitate. Raportul de audit este suportul şi scopul oricărei
misiuni. El este documentul pe baza căruia se fac aprecieri asupra: oamenilor (atât
personalul departamentului controlat, cât şi auditorii); eficienţei structurii controlate;
procedurilor şi sistemului de control intern.
 Principalele etape de prezentare a unui raport de audit în forma sa finală sunt:

Principalele condiţii de formă pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de raport

sunt:
- să fie îngrijit şi accesibil, deoarece acesta este destinat difuzării;
- să nu se folosească un limbaj prea tehnic;
- să fie concis şi bine organizat, dat fiind faptul că el se adresează unor persoane care
nu au întotdeauna timpul necesar pentru a citi şi analiza un raport lung.
Raportul nu trebuie să fie o sancţiune, ci, dimpotrivă, trebuie să propună bază de
reflecţie pentru ameliorarea în viitor a gestiunii riscurilor departamentului auditat.

 Concluzie
Un sistem bancar stabil şi sigur constituie un factor important al dezvoltării
economiei naţionale. Situaţia şi funcţionarea eficientă a sistemului bancar depind, în
mare măsură, de eficienţa auditului bancar, de procedurile şi normele de reglementare
a lui, de perceperea bazelor fundamentale şi a organizaţiei auditate. Calitatea şi
fiabilitatea sistemului bancar depind de respectarea de către băncile comerciale a
tuturor cerinţelor privind efectuarea operaţiunilor bancare şi a evidenţei contabile a
lor, stabilite şi aprobate de către organele de supraveghere abilitate.
  Bibliografie
 Hotărâre privind Recomandările Băncii Naţionale cu privire la sisteme de
control intern în băncile din Republica Moldova nr. 330 din 09 decembrie
1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – Nr. 14-15/37
 Niţu I. Control şi audit bancar / I.Niţu. – Bucureşti: Editura Expert, 2002. –
346p.
 Iovu, G. Manual de proceduri, control intern şi metoda avansată de gestiune a
riscului operaţional conform recomandărilor acordului de la Basel II.
Conferinţa „Convergenţa Pieţelor IT&C şi Financiar Bancare”. / G.Iovu. –
Bucureşti, 2005.
 Brezeanu, P. Audit şi control financiar. / P.Brezeanu. – Bucureşti: Editura
ASE, 2001. – 230 p.
 Manualul privind controlurile pe teren, Banca Naţională a Moldovei,
Departamentul de supraveghere bancară, octombrie 1998