a) ¢ he: “ om PAULLINA SIMONSDian ect ah fe, ‘i in Le ‘ li, taal che Le Des Ula Mol atiana are doar saptesprezece ani cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941, Locuieste impreuna cu familia in douad cdmarute din Leningrad, ducand o viata modest, dar linistita. Razboiul n-a atins inc& acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte c4 perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare, Prinsa intre dragostea de sora si iubirea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batilie. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in juresul evenimentelor si vor avea de dus 0 lupta apriga, plina de sacrificii, pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, secrete ascunse, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. 1 ill a3 ii Fictiune pentru tineri. Cover photo © Kirill Sakryukin/Trevillion Image www.edituraepica.roerata intr-o naratiune idioas’. Romanul ne prototipul aces- f in care Razboi si folstoi culege elogiile bserva repede ca origine rusa Paullina paneste acest gen de e pline de stralucire, "= BARRY foukea de starea lor tragica si isi vor putea construi propria __ imagine despre ce a insemnat cu _ adevarat pentru locuitori asediul Leningradului.’ — f00KLIST ,Aminteste de Doctor Jivago.” —PEOPLE PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascut in Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreuna cu familiaei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare, Pe lang bine-cunoscuta sa trilogie, Caldretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate international, ajun- gand pe listele celor mai bine vandute carti in numeroase tari, In prezent, Paullina si sotul ei locuiesc in Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Calaretul de aramé, Tatiana.CALARETUL DE ARAMA > 0) povejte de hageile PAULLINA SIMONSCALARETUL DE ARAMA => 0) povelle de dhagoile PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactori: Elena~Anca COMAN, Cristina BUZOLANU Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP The Bronze Horseman, Paullina Simons Copyright © 2001 by Paullina Simons First Avon paperback edition published in 2009 Toate drepturile asupra edifiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-38-3 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SIMONS, PAULLINA. Calaretul de arama / Paullina Simons; trad. din Ib. engl si note de Iris Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-38-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad.) 821.111Pentru bunicii mei dragi, Maria si Lev Handler, care au supraviefuit Primului Razboi Mondial, Revolutiei Ruse si Razboiului Civil Rus, au fost martorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ai asediului din Leningrad si ai evacuarilor, au indurat foametea, epurarile, perioada lui Lenin si a lui Stalin si au ajuns acum, in amurgul viefii lor, la New York, unde au reusit sa indure, fara aer conditionat, doudzeci de veri fierbinti. Dumnezeu sa va binecuvanteze!EPIGRAF Intr-un ragaz de tihnd asadar, Zarim acele farde moarte ape — Chiar cand nu ni-s aproape — Ce-aici ne-adus-au, si macar Spre ele-o clipa dubul ni-i drumar, Pe tirmi sd vada cum se joacd prunci, S-auza-al undei vuit — ca pe atunci... William Wordsworth — ,,Oda semnelor nemuririi (Din amin- tirile primei copilarii)” — Antologie de poezie engleza de la incepu- turi pand azi, vol. II, traducere de Tudor Dorin, Biblioteca pentru toti, 1981, Editura Minerva, Bucuresti.Cartea intéi LENINGRADPartea intai AMURGUL STRAVEZIU CAmputL LuI MarTE Soarele patrundea pe fereastra, scaldand inc4perea in lumina diminetii. Tatiana Metanova isi ducea somnul inocentilor, somnul bucuriei frematatoare, al noptilor albe si calde din Leningrad si al serilor de iunie, invaluite in miresme de iasomie. Dar mai presus de toate, imbatata de o pofta nebund de viati, isi ducea somnul exube- rant al tineretii neinfricate. Dar somnul dulce avea sa ti fie curand tulburat. Cand razele soarelui strabatura odaia si poposir’ la cdpataiul Tatianei, isi trase cearsaful peste cap, incercand sa se ascunda de lumina zilei. Usa camerei se deschise, iar podeaua scarfai o data. Era sora ei, Dasa. Daria, Dasa, Dasenka, Daska. Intruchiparea a tot ce ti era Tatianei mai drag. Acum ins& Tatiana, ar fi vrut s-o strangi de gat. Caci Dasa incerca — si, din pacate, si reusea — sa o trezeasci. Mainile puter- nice ale Dasei o zgiltaiau viguros, in timp de vocea ei — degi armo- nioasa in mod obisnuit — ii soptea strident la ureche: — Psst! Tania! Trezeste-te! Hai, trezeste-te odata! Tatiana suspina adanc. Iar Daga dadu cearsaful la o parte. Nicicand nu fusese mai evident diferenta de sapte ani dintre ele decat acum, cand Tatiana voia si doarmi, iar Dasa...12 PAULLINA SIMONS — Inceteazi! murmuri Tatiana, cdutand neajutorat’ cearsaful, pentru a-l trage la loc, peste ea. Nu vezi ci dorm? Cine te crezi? Mama? Usa odaii se deschise din nou, iar podeaua scartai de doui ori. Acum chiar era mama. — Tania! Te-ai trezit? Scoali-te imediat din pat! Tatiana n-ar fi putut si spund niciodat’ ci mama ei avea o voce armonioasi. Irina Metanova nu era nicidecum o femeie blanda. Era mica de staturd, galagioasa si avea revoltator de multa energie. Purta pe cap o basma, pentru ca parul si nu-i cada pe fata, caci, probabil, statuse deja in genunchi gi frecase baia comuni, in halatul ei albastru de vari. Arta obosita si gata si incheie ziua de duminica. — Ce e, mama? intreba Tatiana, fara si-si ridice capul de pe perna. Parul Dasei ii atingea spatele, iar m4na fi era pe piciorul ei, apoi Dasa se apleci deasupra ei, vrand parc si o sarute. Tatiana simti un moment de tandrete, insa, inainte ca sora ei si ii spund ceva, glasul strident al mamei le intrerupse. — Scoali-te imediat! Peste cateva minute, vom asculta la radio un anunt foarte important. — Si tu unde ai fost asear4? ii sopti Tatiana Dasei. Te-ai intors cu mult dupa ce s-a luminat de ziua. — Ce si fac, ii rispunse Dasa, incantati, dacd aseari zorile s-au ivit la miezul noptii? M-am intors la o ord cat se poate de decent’, continua ea zambind. Dormeati cu tofii. — Zorile se ivesc la ora trei, iar tu nu erai inca acasi. — O si-i spun tatei cd. am ramas blocata pe celalalt mal al rau- lui cand podurile s-au ridicat, la ora trei, spuse Dasa, dupa o clipa de tacere. — Da, asa si faci. Explica-i ce c4utai pe celalalt mal al raului la ora trei dimineata! i-o intoarse Tatiana, risucindu-se cu fata spre ea. Daga arita uimitor in dimineata aceea. Avea parul castaniu-in- chis rivasit, fata rotunda, expresiva, cu ochii negri, ce-i tradau mereu sentimentele. Acum aratau o exasperare ce se impletea cu veselia. Tatiana se simtea si ea exasperatd, desi nicidecum Ia fel de vesela. Voia s4-si continue somnul.CALARETUL DE ARAMA 13 Zari pentru o clipa chipul incordat al mamei. — Ce anunt? Mama ei strangea asternuturile de pe canapea. — Mama! Despre ce anunt e vorba? repeta Tatiana. — Guvernul va face un anunt peste cateva minute. Asta e tot ce stiu, ii rispunse mama, pe un ton st&ruitor, clatinand din cap, de parca ar fi vrut sa zicd: Ce e asa greu de inteles? Tatiana se trezise fara voia ei. Un anunt. Se intampla rar ca muzica de la radio si fie intrerupt’ pentru un comunicat guverna- mental. — Poate ci am invadat din nou Finlanda, se gandi ea, frecandu-si ochii. — Taci din gura! o mustra mama. — Sau poate ci ei ne-au invadat pe noi. Vor sa-si recupereze granitele inca de cAnd le-au pierdut anul trecut. — Nui-am invadat, o corecta Daga. Anul trecut, noi ne-am dus s& le luaim pe ale noastre inapoi. Cele pe care le-am pierdut in Primul Razboi Mondial. $i n-ar trebui si mai tragi cu urechea la discutiile adultilor. — Nu ne-am pierdut frontierele, riposta Tatiana. Tovarasul Lenin le-a cedat de bunavoie. Asa ca asta nu se pune. — Tania, nu suntem in riézboi cu Finlanda. Ridica-te acum din pat! Insa Tatiana refuza s4 se supuna. — Atunci cu Letonia? Lituania? Belarus? Nu ne-am infruptat si din ele dupa pactul Hitler-Stalin? — Tatiana Georgievna! Inceteaza! Mama ei ii pronunta ambele nume ori de cate ori voia si ii dea de inteles c4 nu ii ardea de glume. Tatiana se prefacu serioasa. — Ce a mai rimas atunci? Avem deja jumatate din Polonia. — Am spus sf incetezi! striga mama. Gata cu jocurile tale! Coboara din pat! Daria Georgievna, da-o jos pe sora ta din pat! Dasa nu se urni. Mama lor iegi bombanind din camera. Intorcindu-se iute spre Tatiana, Dasa ii sopti pe un ton con- spirativ: — Vreau s4-ti spun ceva.14 PAULLINA SIMONS — Ceva frumos? intreba Tatiana, din cale-afara de curioasi. Dasa era extrem de discreti cand venea vorba despre viata ei de adult. Tatiana se ridic imediat in capul oaselor. — Ceva extraordinar! ii rispunse Dasa. M-am indragostit! Tatiana isi dadu ochii peste cap si se pribusi din nou in pat. — Inceteazi! ii spuse Dasa, sirind peste ea. Vorbesc cat se poate de serios, Tania. — Da, bine. L-ai cunoscut cumva ieri cand s-au ridicat podu- rile? ii zambi ea. — Ieri ne-am intalnit pentru a treia oara. Tatiana clatind din cap, cu ochii atintiti asupra Dasei, a carei veselie era molipsitoare. — Acum poti si te dai jos de pe mine? — Nu, nu pot, ti rispunse sora ei gadiland-o. Nu ma dau la o parte pana nu-mi spui: ,Ma bucur, Dasa”. — De ce ti-as spune asta? exclama Tatiana razand. Chiar nu ma bucur. Termina odata! De ce-ar trebui sé ma bucur? Ew nu sunt indragostita. Opreste-te! Mama intra din nou in camera, aducand gase cesti pe o tava rotunda si un samovar din argint — un vas, tip urna, prevazut cu un incalzitor in care se fierbe apa pentru ceai. — Potolifi-va amandoua! M-ati auzit? — Da, mama, ii raspunse Dasa, gadiland-o pe Tatiana pentru ultima oard. — Au! fipa ea cat putu de tare. Mama, cred c4 mi-a rupt coastele. — Va rup eu pe amandoui, intr-un minut. Suntefi prea mari pentru jocurile astea! Dasa scoase limba la Tatiana. — Foarte matur din partea ta, remarca ea. Mamusca nu stie ci ai doar doi ani. Dasa continua sa-si tind limba afara din gura. Tatiana i-o prinse intre degete. Dasa incepu sd tipe. lar Tatiana fi dadu drumul. — Ce v-am spus eu voui?! strigi mama. — Asteapti si-1 cunosti! ti sopti Dasa la ureche Taniei. N-ai intalnit in viata ta un barbat mai chipes decat el. — Vrei si spui c& arata mai bine decat Serghei, baiatul dla cu care m-ai torturat? Nu ziceai cA el eva cel mai aratos din lume? — Termini! ii spuse Dasa printre dinti, lovind-o peste picior.CALARETUL DE ARAMA 15 — Fireste, ii zambi Tatiana. $i asta nu se intampla, oare, chiar saptamana trecuta? — N-o sf ingelegi niciodata, pentru cd tu esti incd un copil incapatanat, riposta Daga, lovind-o din nou. Mama incepu si tipe. Iar fetele incetara. Tatal Tatianei, Georgi Vasilievici Metanoy, intr4 atunci in odaie. Un barbat scund, de vreo patruzeci si ceva de ani, cu parul negru, des si murdar, care abia acum incepea sd incdrunteasca. Dasa ii mostenise buclele rebele. Tata trecu prin fata patului ¢i ii aruncd Tatianei, invelitd inca in asternuturi, 0 privire goala. — S-a facut de pranz, Tania. Scoali-te. Altfel o si avem neca- zari. In doud minute vreau sa fii imbracata. — Asta nu e greu, ii rispunse Tatiana, sarind in pat $i aratandu-le parintilor si surorii ei ci inca era imbricata cu fusta si bluza pe care le purtase cu 0 zi in urma. Dasa si mama clatinara din cap; mama schité un zimbet vag. Tata igi atinti privirea spre fereastra. — Ce-o sa facem cu ea, Irina? »Nimic”, isi spuse Tatiana in gand. ,Nimic, atat timp cat tata se uit’ in alta parte.” — Trebuie si ma cisatoresc, spuse Dasa, fara sii se ridice din pat. Ca si pot avea, in sfarsit, propria camera in care sé ma imbrac. — Glumesti, ii rispunse Tatiana, sirind in pat. O sd rimai tot aici, cu sotul tiu. O si dormim toti trei intr-un pat, cu Pasa la picioarele noastre. Romantic, nu-i aga? — Nu te mirita, Dasenka! ii spuse absenti mama ei. De data asta, Tania are dreptate, Nu avem loc si pentru el. Tata nu spuse nimic si dadu drumul la radio. Odaia lor lunga si ingusti avea un singur pat, unde dormeau Tatiana si Dasa, o canapea pe care o imparteau parintii lor si un pat de campanie din metal, unde dormea Pasa, fratele geamin al Tatianei. Acesta era asezat la picioarele patului surorilor lui, astfel ca Pasa se autoporeclea catelugul lor credincios. Bunicii Tatianei, babuska si deda’, locuiau intr-o odaie alatu- rata, legata de a lor printr-un hol mic. Daca se intorcea tarziu acasa, Dasa mai dormea uneori pe canapeaua micuti de pe hol, ca si nu 1 Babuska — bunica; deda — bunic.16 PAULLINA SIMONS isi deranjeze parintii si sd evite astfel necazurile pe care le-ar fi avut a doua zi. Canapeaua avea doar un metru si jum&tate lungime, fiind mult mai potrivit pentru Tatiana, de vreme ce sora ei nu era cu mult mai inalta. Dar Tatiana nu era nevoita si doarm’ pe hol, deoarece rareori se intampla si se intoarcd acasi tarziu, pe cand Daga era exact pe dos. — Unde e Pasa? intreba Tatiana. — isi termina micul dejun, fi rispunse mama, foindu-se prin odaie. in timp ce tatil lor stiitea pe canapeaua veche, neclintit ca 0 stancd, mama lor se agita de colo colo, adunand pachete goale de tigari, asezand c4rtile pe raft si stergand masuta cu mana. Tatiana ramAsese in picioare pe pat. lar Dasa statea jos. Membrii familiei Metanov erau norocosi — aveau doud odai si 0 portiune separat’ din holul comun. Cu gase ani in urmd, con- struiseri in capatul coridorului o us care ii despartea practic de restul ,vecinilor”. Era ca si cum aveau propriul apartament. Cei din familia Iglenko, ce numirau gase suflete, erau obligati si doarma cu tofii intr-o singura inc4pere, fari un hol despartitor. Asta da ghinion! Soarele patrundea prin perdelele albe, ce fluturau in bitaia vantului. Tatiana stia cd numai pentru o clipa efemer’ avea s4 se bucure de posibilitatile acelei zile frumoase. Intr-un moment avea si dis- para. Si intr-un moment disparu. Cu toate acestea... soarele ce scilda inciperea in lumina, zgomotul indepartat al autobuzelor ce razbiatea prin fereastra deschis’, adierea blanda a vantului, asta ii placea Tatianei in zilele de duminica: inceputul. Pasa intra in camera impreuni cu deda gi babuska. In ciuda faptului cd era fratele geamin al Tatianei, nu semana deloc cu ea. Era un biiat bine facut, cu parul negru, o versiune mai tanard a tatalui lor. O saluta pe Tatiana cu un gest ugor din cap si ii sopti: — Ce par frumos ai! Tatiana scoase limba la el. Nu apucase inc’ si se pieptene si si-si lege parul. Pasa se aseza pe patul lui pliant, iar babuska se cuibari langa el. Pentru ci era cea mai inalti dintre membrii familiei Metanov, o respectau cu totii si ti cereau sfatul in toate privingele, cu exceptia problemelor de moralitate, pentru care apelau la deda. Babuska eraCALARETUL DE ARAMA 17 o femeie cu parul argintiu si o staturi impunitoare, care spunea intotdeauna lucrurilor pe nume. Deda era un om modest si cumse- cade. El se asezi pe canapea, lang’ tata, apoi murmura: — E ceva important, fiule. Tata dadu ingrijorat din cap. Mama isi continua nelinistita curdtenia. Tatiana o privea pe babuska cum il mangaia pe Pasa pe spate. — Pasa, i se adresa in soapt4, mergand in patru labe spre mar- ginea patului si trigand de fratele ei. Nu vrei si mergem mai tarziu in Gradinile Tauride? O si te inving si 0 sa castig razboiul. — N-ai dec&t si visezi cAt vrei, fi rispunse Pasa. Nu o si ma infrangi niciodata. La radio incepuri si se audi o serie de paraituri. Era ora 12.30, in ziua de 22 iunie 1941. — Tania, taci din gura si stai jos! ti ordona tatil ei. Trebuie si inceapi. Irina, asazii-te si tu! Tovarigul Viaceslav Molotov, ministrul de Externe al lui Iosif Stalin, lui cuvantul: »Barbati si femei, cetteni ai Uniunii Sovietice, guvernul si condu- c&torul firii, tovarisul Stalin, m-au desemnat si va aduc la cunos- tint urmatorul comunicat: La ora patru dimineafa, fara o declaratie de rizboi si fara solicitarea vreunei pretentii la adresa Uniunii Sovietice, trupele germane ne-au atacat tara, ne-au atacat frontiera in mai multe locuri si au bombardat aerian orasele Jitomir, Kiev, Sevastopol, Kaunas gi alte localititi. Atacul s-a produs in ciuda pactului de neagresiune dintre Uniunea Sovietica si Germania, desi fara noastra a respectat cu strictete toti termenii acestuia. Am fost atacati, desi pe toat’ perioada pactului guvernul german nu a acuzat niciodaté URSS-ul ci nu si-ar fi respectat obligatiile... Guvernul apeleazi, asadar, la ajutorul vostru, femei si barbati, cetifeni ai Uniunii Sovietice, rugdndu-va si va adunafi si mai strans in jurul gloriosului Partid Bolsevic, al guvernului sovietic si al marelui nostru conducitor, tovarisul Stalin. Cauza noastra este justa. Inamicul va fi zdrobit. Victoria va fi a noastri.” *18 PAULLINA SIMONS Radioul amuti, iar familia Metanov rimase incremenit intr-o tacere apasatoare. — O, Doamne! exclami, in cele din urmi, tata, privindu-l sta- ruitor pe Pasa. — Trebuie si ne scoatem imediat banii de la banc, spuse mama. — Nu din nou evacuare, interveni babuska Anna. Oare putem s4 trecem iar prin asta si sé supravietuim? E aproape mai bine si ramanem in oras. — Ag mai reusi, oare, si obtin un post de dascal pe timpul eva- cuarii? se intreba si deda. Am aproape gaizeci si patru de ani. E timpul s4 mor, nu si ma mut in alta parte. — Dar garnizoana din Leningrad nu pleaca in rizboi, nu-i asa? intreba Dasa. Razboiul vine la garnizoana din Leningrad? — Razboi, Tania, ai auzit? striga Pasa. O si ma inrolez. $i 0 si lupt pentru Mama Rusia. Inainte ca Tatiana si apuce si-i rispundd — ceea ce insemna si isi manifeste zgomotos entuziasmul — tatil ei sari de pe canapea gi incepu sa tipe, adresandu-i-se numai lui Pasa: — Unde fi-e capul? Cine crezi cd o si te ia pe tine? — Fii serios, paposka'! ii zise Pasa zambind. In razboi e intot- deauna nevoie de barbati buni. — Da, aga e. De barbati buni, nu de copii, ii raspunse tiios tata, asezandu-se in genunchi pe podea ¢i uitandu-se sub patul Tatianei si al Dasei. — Riazboi, de ce? Nu cu putinta, spuse Tatiana incet. Tovaragul Stalin n-a incheiat un tratat de pace? — Tania, e cat se poate de adevarat, ii rispunse mama, turnand ceai. E cat se poate de adevarat. — O si ne... evacueze? intreba Tatiana, incercand sa-si ascunda incAntarea din glas. Tata scoase de sub pat un geamantan vechi si ponosit. — Atat de repede? Deda si babuska fi povestisera despre vremurile zbuciumate din perioada revolutiei de la 1917, cand fuseserd nevoiti si se stabi- leasci intr-un sat aflat la vest de Muntii Ural, al carui nume Tatiana TataCALARETUL DE ARAMA 19 nu si-l amintea niciodata. Cum asteptasera trenul cu toate lucrurile lor, cum se ingraméadisera si traversaser4 Volga cu barjele... Ideea de schimbare o fascina pe Tatiana. Necunoscutul ii imbata gandurile. Fusese o singura data la Moscova pe cand avea opt ani — merita oare s-o puna la socoteali? Moscova nu era un loc exotic. Nu se asemana cu Africa sau cu America. Nu se asemana nici miacar cu Muntii Ural. Era doar Moscova. In afara de Piata Rosie, nu mai avea alte atractii. Mersesera in familie, de vreo cateva ori, si viziteze Tarskoe Selo si Peterhof. Bolsevicii transformaseri palatele de vara ale tarilor in muzee grandioase, inconjurate de peisaje de vis. Cand Tatiana stra- batea holurile palatului Peterhof, pasind cu griji pe marmura rece, ti venea greu sa creada cA acolo, candva, locuisera oameni. Dar apoi familia se intorsese la Leningrad, in cele doud cimarute din clidirea de pe Soviet Cinci, unde, inainte de a ajunge in camera ei, Tatiana trebuia si treacd pe lang’ cei sase membri ai familiei Iglenko, care locuiau in cimiruta de la capatul holului, cu usile deschise. Pe cand avea trei ani, Tatiana petrecuse, impreund cu parintii si fratii ei, o vacanti in peninsula Crimeea, locul care in aceasta dimineati fusese atacat de nemti. Singurele amintiri pe care Tatiana le mai pistra de atunci erau mormolocii pe care fi vizuse intr-un iaz mic, cortul in care dormise inveliti intr-o pAturi si cartoful crud pe care il mancase — primul gi ultimul, de altfel. Isi amintea vag mirosul apei sirate. In apa rece de aprilie a Marit Negre, Tatiana simtise pentru prima gi ultima data in viata ei o meduzi, ce straba- tuse valurile, pe lang’ trupusorul ei gol, si o ficuse si tipe, cuprins4 deopotriva de spaimi si incantare. Gandul evacuarii fiicea ca stomacul Tatianei si se string’ de emofie. Nascuta in 1924, anul mortii lui Lenin, dupa revolutie, dupa perioada foametei si dupa razboiul civil, Tatiana vazuse lumina zilei dupa ce trecusera cele mai agitate vremuri, dar inainte de a veni timpuri mai bune. Se nascuse undeva intre. — Taneska, la ce te gandesti? o intreba deda, ridicandu-si spre ea ochii negri, de parca ar fi vrut si-i desluseasci tainele sufletului. — La nimic, ii raspunse ea, incercand sa afigeze pe chip o expre- sie calmi.20 PAULLINA SIMONS . — Ce se petrece in cipsorul ala al tiu? A izbucnit rizboiul. Intelegi? — Inteleg. — Am impresia ci nu e deloc asa, ii rispunse deda, apoi pastra o clipa de tacere. Viata pe care ai dus-o pana acum s-a sfargit. Tine minte ce-ti spun! De acum inainte nimic nu va mai fi cum ti-ai imaginat. — Exact! exclama Pasa. fi vom invinge pe nemti si ii vom tri- mite inapoi in iad, acolo unde le ¢ locul. ii zambi apoi Tatianei, care ii darui si ea un suras. Parintii lor ramasera tacuti. — Da, spuse apoi tata. $i pe urma? Babuska veni gi se asezi pe canapea, langai deda. Punandu-si mina imensi peste a lui, isi tuguie buzele gi incuviinta din cap, intr-un mod care fi dadu Tatianei de inteles cd babuska stia anumite lucruri pe care le tinea pentru ea. $i deda le cunostea, dar, indiferent ce stiau, nimic nu se putea compara cu zbuciumul sufletesc al Tatianei. »Dar nu e nicio problemi’, isi spuse ea in gand. ,Nu au cum sd inteleaga. Caci ei nu sunt tineri.” — Ce faci, Georgi Vasilievici? rupse mama ticerea ce se aster- nuse in camera. — Prea multi copii, Irina Fedorovna. Sunt prea multi copii pen- cu geamantanul lui Pasa. — Chiar aga, tata? interveni Tatiana. Si pentru care dintre copii tai ai vrea si nu-ti mai faci griji? Fara si-i raspunda, tata se indrepta spre dulapul de haine pe care il imparteau cu tofii si, deschizind sertarele lui Paga, scoase la intamplare straiele baiatului si i le arunci in geamantan. — Il trimit cat mai departe de aici, Irina. Il trimit in tabira din Tolmacevo. Ar fi plecat oricum saptimana viitoare impreuni cu Volodia Iglenko. O sa ajungi ceva mai devreme. Tot cu Volodia. Nina se va bucura sa-i vada plecati cu o saptamana mai devreme. Stai linistiti! Totul va fi bine. — Tolmacevo? O si fie in siguranta acolo? Esti sigur? — Categoric, ii rispunse tata. — Categoric nu, se impotrivi Pasa. A inceput razboiul, tata! Nu mi duc in nicio tabara. Vreau s4 ma inrolez in armata.CALARETUL DE ARAMA 21 Bravo, Pasa”, gandi Tatiana. Dar cand tatal lor se risuci pe cal- cAie si il sageta cu privirea pe fratele ei, Tatiana intelese totul. Apucandu-! pe Pasa de umeri, tata il scuturd cu putere. — Ce tot spui? urli el. Ti-ai pierdut mintile? Cum sd te inrolezi? Pasa se lupta in zadar sii se elibereze din stransoarea tatalui siu. Dar acesta refuzd si-i dea drumul. — Tati, lasi-mi in pace! — Pavel, esti fiul meu gi o sma asculti! Mai intai, vei pleca din Leningrad. Apoi vom mai discuta despre inrolarea in armati. Deo- camdati trebuie si prindem trenul. Scena, ce se petrecea intr-o camaruta intesati de oameni, parea cumplit de stanjenitoare si umilitoare. Tatiana ar fi vrut sd se ascunda, dar nu avea unde. In fata se aflau bunicii ei, in spate stitea Dasa, iar in stinga erau pirintii i fratele ei. 1si 1484 capul in jos gi inchise ochii. Isi imagin4 ca statea intins’ pe spate, pe un camp plin de flori, si manca trifoi dulce. Nu se mai afla nimeni prin preajmi. Cum de se schimbase totul in doar cateva clipe? Deschise ochii gi clipi. O secunda. Clipi din nou. Mai trecu o secunda. Cu cAteva secunde in urmi, dormea. Cu cAteva secunde in urma, vorbea Molotov. Cu cateva secunde in urma, deborda de energie. Cu cateva secunde in urma, vorbea tata. Si acum Pasa pleca. Mai clipi de trei ori. Deda si babuska pistrau, ca de obicei, 0 tacere diplomatica. Deda — Dumnezeu si-| aiba in paza! — nu pierdea niciodatd oca- dia de a ticea chitic. Babuska, pe de alta parte, nu pierdea niciodata ocazia de a spune tot ce-i trecea prin minte. In acel moment insa, se hotirase si-i calce pe urme. Poate ca de vini era mana cu care deda ti strangea piciorul de fiecare data cand deschidea gura si vorbeasci. Dar, indiferent de motive, babuska nu scoase niciun cuvant. — Tati, e o nebunie ce vrei si faci, interveni Dasa, ridicindu-se in picioare, fari si se teama de mania tatalui lor si nici de perspec- tiva indepartata a rizboiului. De ce vrei si-] trimiti de aici? Nemtii nu s-au apropiat de Leningrad. Doar ai auzit ce-a spus tovarisul Molotov. Sunt in Crimeea. Iar asta inseamni mii de kilometri departare.22 PAULLINA SIMONS —Tazci din guri, Dasenka! o repezi tatal ei. Nu stii nimic despre nemti. — Dar nu sunt aici, tata, repeta Dasa, cu vocea ei puternicd, ce nu lisa loc de contradictii. Tatiana si-ar fi dorit si fie si ea la fel de convingitoare ca Dasa. Dar glasul ei era stins ca un ecou, de parca ii lipsea un anumit hor- mon feminin. Si nu era departe de adevar. Cici ii venise ciclul abia anul trecut si nici nu avea lunar. Ci mai degrabi sezonier. li venise in iarn’, apoi, pentru cd nu ii placuse, probabil, anotimpul, mai apiruse abia in toamni. Jar in toamna nu paruse sd se mai opreasc. De atunci ii mai venise doar de doua ori. Poate daca ar fi avut un ciclu regulat, glasul Tatianei ar fi cdpatat aceleasi tonalitati risund- toare ca vocea Dasei. Ai fi putut si fixezi ceasul dupa ciclul surorii ei. — Daria! N-am de gand sa mi cert cu fine pe aceasta tema! tip tatal ei. Fratele tiu nu poate sa ramand in Leningrad. Pasa, imbracé-te! Pune-ti niste pantaloni si o cimasa eleganta! — Tata, te rog! — Ti-am spus si te imbraci, Pasa! Nu avem timp de pierdut. Taberele de copii se vor umple in mai putin de o ora si nu voi mai reusi sd te inscriu si pe tine. Poate ca nu fusese o idee prea bun s4-i spuna acest lucru lui Pasa, cici nicicand nu-| mai vazuse Tatiana pe fratele ei migcandu-se atat de lent. Pierdu mai bine de zece minute cdutand singura cimasi eleganti pe care o avea. isi feriri cu tofii privirile in timp ce Pasa se imbrica. Tatiana inchise din nou ochii, cdutandu-si pajistea imaginara, invaluita in parfumul ademenitor al verii presdrat cu arome de cirese albe si urzici. Voia si mandnce niste afine. Realiza atunci ci fi era putin foame. Deschise ochii si privi de jur imprejur prin odaie. — Nu vreau si plec, se vaicarea Pasa. — Doar pentru scurt timp, fiule, ii rispunse tata. Este o masura de precautie. Vei fi in siguranta in tabara, ferit de primejdii. Vei sta acolo cam o lund, ca si vedem cum evolueaza lucrurile cu razboiul. Apoi te vei intoarce acasi, iar dacd se va pune problema evacuarii, te vom scoate din oras, impreuni cu surorile tale. Da! Asta voia Tatiana si auda. — Georg! il striga deda cu glas stins. Georg! — Da, paposka, ii rispunse cuviincios tatal Tatianei.CALARETUL DE ARAMA 23 Nimeni nu-l iubea pe deda mai mult decat fiul sau, nici macar Tatiana. — Georg, nu o si poti si impiedici recrutarea baiatului. Nu ai cum sa faci asta. — Ba da, o si pot. Nu are decat gaptesprezece ani. — Exact, saptesprezece ani, sublinie deda, clitinandu-si capul carunt. II vor lua. Pe chipul tatalui lor trecu, pret de o clipi, umbra unei temeri cumplite, insi dispiru numaidecat. —— Nv-] vor lua, paposka, raspunse tata cu glas rigusit. Nici nu inteleg la ce te referi. Nu putea si exprime in cuvinte gandurile care-i treceau prin minte: Taceti cu tofii si laésafi-md sa-mi salvez fiul asa cum stiu eu! Deda se rezema de pernele de pe canapea. Facindu-i-se mila de tatal ei si vrand si-i fie de ajutor, Tatiana incepu sa spun: — Inca nu am... Dar mama o intrerupse: — Pasenka, ia si un pulover cu tine, dragul meu. — Nu iau niciun pulover, mama! riposti el. Suntem in toiul veri! — Dar acum doua saptamani a dat inghetul. — $i acum a venit cildura. Nu il iau. — Ascult-o pe mama ta, Pavel! il sfitui tata. Noptile vor fi reci in Tolmacevo. Ia ceva mai gros cu tine. Pasa ofta din rarunchi, indaratnic, dar lua puloverul gi il aruncad in geamantan. Tata il inchise si apoi il incuie. — Ascultati-mi cu tofii. Iata care este planul meu. — Ce plan? il intrempse Tatiana, usor frustrati. Sper c& planul tiu presupune sd si mancdm ceva, deoarece... — Stiu prea bine motivul, o repezi tata. Acum taci si asculti-ma! Toate astea te privesc gi pe tine, continua el, apoi incepu si le explice exact ce avea fiecare de facut. Tatiana se tranti la loc in pat. Daci nu urmau si fie evacuafi in clipa aceea, nu mai voia si auda nimic. Pasa pleca in fiecare vari in tabara de baieti din Tolmacevo, Luga sau Gatcina. El prefera Luga, pentru ci raul de acolo era perfect pentru inot. Tatiana prefera si ea ca Pasa si mearga in Luga, deoarece se afla aproape de casa lor de vacant’ — dacha —, lucru24 PAULLINA SIMONS care ii permitea si-1 viziteze mai des. Tabara din Luga era situati la doar cinci kilometri de dacha lor, daca o luai chiar prin mijlocul padurii. Tolmacevo, pe de alta parte, se afla la douazeci de kilometri de Luga, iar supraveghetorii taberei de acolo aveau reguli stricte si te obligau si te trezesti la rasdritul soarelui. Pasa spunea ca era cam la fel ca in armati.,,Acum ar fi ca si cum s-ar inrola”, isi spuse ea in gand, fara si-1 mai asculte pe tatil ei. Dasa 0 ciupi cu putere de picior. — Au! tipd ea cat putu de tare, in speranta cd sora ei avea si fie pedepsita pentru fapta sa. Dar nimanui nu ii pasa. Nimeni nu spunea nimic. Nici nu se uitau la ea. Toate privirile erau atintite asupra lui Pasa, care stdtea stangaci in mijlocul camerei, imbracat in pantalonii lui cafenii si camasa bej, ponosita. Era ca un boboc ajuns la capitul adolescentei, gata si-si deschida petalele. Un boboc iubit de tofi. Iar el stia asta. Era copilul preferat, nepotul preferat si fratele preferat. $i asta pentru ca era singurul baiat al familiei. Tatiana se ridic& din pat si se duse lang’ Pasa. — Nu mai fi trist! il imbarbata ea, luandu-l in brate. Esti atat de norocos! Te duci in tabard. Eu nu merg nicdieri. EI se indepartd usor de ea, dar foarte putin, nu pentru ca se simtea stanjenit de imbratisarea ei — Tatiana o stia prea bine —, ci pentru c4 nu se considera norocos. Stia ca fratele ei isi dorea mai mult decat orice pe lume sa devini soldat. Nu voia sa plece intr-o tabard prosteasci. — Pasa, i se adres ea vesela, mai intai trebuie si castigi razboiul cu mine si abia pe urma te poti inrola in armata ca si te lupti cu nemtfii. —Taci din guri, Tania! ii rispunse Pasa. — Taci din gura, Tania, repeti si tata. — Tata, continua Tatiana, pot si-mi fac si ew bagajul? Vreau si eu in tabard. — Esti gata, Pasa? Hai si mergem, zise tata, fara s4-i mai ris- punda Tatianei. Caci nu existau tabere pentru fete. — Hai si-ti spun o glum, draga Pasa! insist Tatiana, fara sd se dea batuta in fata carcotelilor fratelui ei. — Nu vreau sa aud glumele tale nesarate, draga Tania.CALARETUL DE ARAMA 25 — Dar asta o sa-ti placid. — Oare de ce ma indoiesc? — Tatiana! Nu avem timp de glume, se rasti tata. — Georg, las fata si vorbeasc4! interveni deda in favoarea Tatianei. Multumindu-i din cap bunicului ei, Tatiana ist incepu anecdota: — Un soldat este condus in fata plutonului de executie. ,Ce vreme urati avem astizi!” le spune el escortelor sale. ,la te uitd cine se plange!” ii rispund acestia. Voi trebuie sd ne si intoarcem.” Nimeni nu se clinti. Nimeni nu schita vreun zambet. Paga ridici din sprancene, o ciupi usor si ii sopti la ureche: — Bravo, Tania! Ea ofta adanc. ,Intr-o zi”, isi spuse ea in gand, ,spiritualitatea mea va fi apreciata, dar nu astazi”.— Tatiana, nu are rost si va luati rimas-bun. O si-l revezi pe fratele tau peste o luna. Coboara si deschide-ne usa din fata. Pe mama ta o supara spatele, fi spuse tata in timp ce se pregiteau si transporte bagajele si gentile cu mncare ale lui Pasa pentru tabard. — Bine, tata. Apartamentul semana cu un vagon de tren — avea un coridor lung, marginit de noua camere. Erau doud bucitirii — una in fata apartamentului, iar cealaltd in spate. Baile gi toaletele erau anexate de bucitarii. In cele noud camere locuiau douazeci si cinci de suflete. Cu cinci ani in urmd, fusesera treizeci si trei de oameni in apartament, dar opt dintre ei fie se mutaseri, fie muriseri, fie... Familia Tatianei locuia in spate. Era mult mai bine si locuiesti in spate. Bucdtaria era mai mare decat cea din fata si avea trepte ce duceau pe acoperis si in curtea interioar’. Tatiana prefera scirile din spate, pentru cd astfel nu mai era nevoitd s& treacd prin fata camerei lui Slavin cel nebun. Bucataria din spate avea un cuptor mai mare si o baie mai mare decat cea din fata. $i doar trei familii le foloseau impreund cu membrii familiei Metanov — familia Petrov, familia Sarkov si Slavin cel nebun, care nu gitea si nu se spala niciodata. Slavin nu se afla pe hol in clipa aceea. Foarte bine! In timp ce stribitea coridorul spre usa din fata, trecu pe lang’ telefonul pe care il foloseau cu totii. Acolo il vizu pe Piotr Petrov. Cat de norocogi erau, isi spuse Tatiana in gand, pentru ci telefonul lor mergea. Marina, verisoara Tatianei, locuia intr-un apartament unde telefonul era mereu stricat, din cauza cablurilor defecte. Era greu si ia legitura cu ea daca nu ii scria scrisori sau nu se ducea personal si o vada, lucru pe care nu reusea si il faci prea des, deoa- rece Marina locuia in cealalta parte a oragului, peste raul Neva. In timp ce se apropia de Piotr, Tatiana observa cA acesta era extrem de agitat. Astepta, evident, o legitura. Desi cablul telefonu- lui era prea scurt pentru a-i permite si se plimbe de colo colo,CALARETUL DE ARAMA 27 reusea sd se agite stand pe loc. Piotr obtinu legitura exact atunci cand Tatiana trecea pe lang’ el pe coridorul ingust. Ea intelese asta, deoarece il auzi tipand in receptor: — Luba! Tu esti? Tu esti, Luba? Tipatul sau fusese atat de puternic gi de neasteptat, incat Tatiana tresari speriati gi se lovi de perete. Cand igi reveni, trecu iute pe lang el, apoi incetini pasul ca s4-i aud spusele. — Luba, mi auzi? Legatura e proasta. Toati lumea incearcd si prinda fir. Luba, intoarce-te la Leningrad! M-ai auzit? A inceput razboiul. Ia cu tine ce pofi, lasi restul acolo gi urca-te in primul tren. Luba! Nu, nu intr-o ora, nu maine! dcum! Ai inteles? Vino imediat! Apoi, dupa o pauza: — Nu te mai gindi la lucruri, ti-am zis! Ma asculti, femeie? Intorcandu-si capul, Tatiana ziri o parte din spatele incordat al lui Piotr. — Tatiana! tata o strafulgeri cu o privire ce pirea si-i spuni: Dacé nu vii acum... Dar Tatiana mai z4bovi putin, ca si asculte mai mult. — Tatiana Geogievna! o strigi din nou tatal ei. Vino si ne ajuti! La fel ca mama ei, si tata ii rostea numele complet numai atunci cand voia si-i dea de inteles ci era vorba despre o problemi serioasi. Tatiana grabi pasul, gandindu-se la Piotr Petrov gi intrebandu-se de ce fratele ei nu putea si deschida singur uga de la intrare. Volodia Iglenko, care era de aceeasi varstd cu Pasa si il insotea in tabara din Tolmacevo, cobora treptele impreund cu familia Metanov, carandu-si valiza si deschizandu-si singur usa. Mai avea inci trei frafi. Era nevoit si se descurce singur. — Pasa, hai sa-ti arat, ii spuse bland Tatiana. Aga se face: pui mina pe clantai gi apesi. Usa se deschide. $i iegi afara. Apoi se inchide in urma ta. Hai si vedem daci te descurci. — Tania, deschide odata usa aia, ii rispunse Pasa. Nu vezi ca trebuie si-mi car geamantanul? Afara, pe strada, pret de cateva clipe ramasera toti incremeniti. — Tania, fi ordoni tata. Ia cele o sutd cincizeci de ruble pe care ti le-am dat si du-te sé cumperi mancare! Dar nu pierde vremea, cum faci de obicei. Du-te imediat! Ai inteles? — Am inteles, tata. Mi duc imediat.28 PAULLINA SIMONS — Te bagi inapoi in pat, ii sopti Pasa, pufnind in ras. — Haideti, ar fi bine sa plecim, interveni mama. — Da, incuviinta gi tata. Hai si mergem, Pasa. — Pe curand! ii spuse Tatiana, lovindu-| peste brat. El mormai nemultumit gi 0 trase de par. — Leagi-ti parul inainte sa pleci de acasa, o sfatui Pasa. O s4 sperii trecatorii. — Mai taci din guri! i-o intoarse Tatiana, fara urma de ran- chiund. Altfel ma tund. — Bine, hai si plecim acum! zise tata, trigand de Pasa. Tatiana isi lua la revedere de la Volodia, ii facu mamei cu mana, mai aruncd o ultima privire spre spatele lui Pasa, care igi urma parintii fara tragere de inima, dupi care se intoarse la etaj. Deda si babuska se pregiiteau si plece cu Dasa. Mergeau la banca pentru a-si retrage economiile. Tatiana rimase singuri. Rasufla ugurati si se tranti pe pat. Tatiana stia ci venise prea tarziu pe lume. $i ea, si Pasa. Ar fi trebuit s4 se nascd in 1917, ca Dasa. Dupi sora ei, parintii lor mai avusesera gi alti copii, dar nu pentru mult timp: doi frati, unul nas- cut in 1919, iar celalalt in 1921, fuseserd ripugi de tifos. O fetita, nascut& in 1922, murise de scarlatind in 1923. Apoi, in 1924, in vreme ce Lenin isi didea ultima suflare si Noul Plan Economic — 0 revenire efemera la libera initiativa — se sfargea, iar Stalin isi con- solida pozitia politica in prezidiu cu ajutorul plutonului de executie, Pasa si Tatiana veniseri pe lume la o diferenti de sapte minute, cand Irina Fedorovna avea douazeci gi cinci de ani si deja era seca- tuita de puteri. Cei doi soti isi dorisera baiatul, pe Pasa, insa aparitia ‘Tatianei ii luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape ci nimeni nu auzise vreodata de gemeni. Si nu aveau loc pentru ea. Ea gi Pasa fusesera nevoiti si impart acelasi patut in primii trei ani de viata. lar dupa aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totusi, prezenta ei ocupa un loc foarte valoros in pat. Dasa nu se putea cAsdtori pentru cA Tatiana folosea locul in care ar fi trebuit s4 doarma sotul ei. Si nu pierdea niciodata ocazia de a-i reprosa acest lucru: ,Din cauza ta o si mor fat batrana”. La care TatianaCALARETUL DE ARAMA 29 riposta imediat: ,Sper s-o faci c&t mai curand. Ca eu si ma pot casatori si si dorm lang’ soful meu”. Dupi ce absolvise scoala, luna trecut4, Tatiana se angajase, ca si nu mai trebuiascd s4 petreaci incd o vara lunga la Luga, citind, vaslind sau jucindu-se cu copiii pe ulitele prafuite. Toate verile copilariei si le petrecuse la dacha lor din Luga sau in apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde pirintii Marinei, verisoara sa, aveau $i ei o dacha. In trecut, Tatiana astepta cu nerabdare si m&n4nce castraveti in iunie, rogii in iulie $i poate nigte zmeur4 in august, si culeaga ciu- perci si afine si si pescuiasca pe rau. Toate — niste placeri atat de mici! Dar vara aceasta avea si fie cu totul diferita. Tatiana realizd c4 se siturase si mai fie copil. Dar nici nu stia cum si fie altceva, aga ci se angajase la fabrica Kirov, aflata in sudul oragului Leningrad. Asta parea si poarte amprenta maturitifii. Acum lucra gi rasfoia mereu Ziarele, clatinand din cap atunci cand citea despre evenimentele din Franta, despre maresalul Pétain sau despre Dunkirk si Neville Chamberlain. Incerca s4 pastreze 0 mina serioasd, dand grav din cap cand vedea stiri legate de criza din Tarile de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le facea ideii de maturitate — slujba de la Kirov si articolele din Pravda. Ii plicea s& lucreze la Kirov, cea mai mare fabrici din Leningrad si poate din intreaga Uniune Sovietic4. Tatiana auzise ci, undeva in fabrici, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptica. Nu vazuse niciunul pana acum. Ea lucra la tacamuri. Treaba ei era si aranjeze in cutii cutitele, furculitele si lingurile. Era penultima persoana in procesul de asamblare. Ultima era o fata care sigila cutiile. Tatiana o privea cu mild, cAci i se pirea cumplit de plictisitor si sigilezi cutii. Macar Tatiana mAnuia trei ustensile diferite. Avea si fie distractiv si lucreze vara asta la Kirov, isi spunea ea, stand intinsa pe pat, dar nu Ja fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut s4 poatd citi cateva ore. Tocmai incepuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitatile iro- nice ale vietii din Uniunea Sovieticd, insd tata ti diduse instructiuni foarte clare. Se uit cu jind la carte. De ce atata graba? Adultii se30 PAULLINA SIMONS purtau de parca ar fi izbucnit un incendiu. Nemfii erau la doud mii de kilometri depirtare. Tovarasul Stalin nu avea sa il lase pe trida- torul de Hitler si patrunda in inima farii. Jar Tatiana nu ramanea niciodat’ singur4 acas4, in clipa in care intelesese c& nu avea si urmeze 0 evacuare ime- diati, perspectiva rizboiului nu i se mai paruse atat de fascinanti. Era micar interesantd? Da. Dar povestirea lui Zoscenko — Baia — unde personajul principal se duce si isi spele hainele la o baie public si isi pierde numerele hainelor ramase la garderoba — era de-a dreptul hilar’. Dar omul, cand e gol, unde sa bage numerele? (...) Mi-am scos ‘pan- talonii, caut numdarul: numarul nicdieri. Sfoara ¢ acilea, pe picior; hértiuta nu se vede..A muiat-o apa. Ii dau aluia de la garderoba sfoara; nu urea, — Pe baxa de sfoara, xice, nu eliberex nimic. Asa, oricine poate sa-mi vind cu o gramada de sforicele, ca nu mi-ar mai ajunge paltoanele. Mai Stai, xice, pand pleacd tofi, si atuncea fi-I dau pe dla care o ramane', De vreme ce nimeni nu era evacuat, Tatiana citi povestirea de doui ori, stand intinsa in pat, cu picioarele rezemate de perete, si yazand cu lacrimi. Dar ordinele erau ordine. Trebuia si plece s4 cumpere mancare. Astazi insd era duminic& si Tatianei nu-i plicea si iasi dumi- nica in oras dacd nu se imbrica elegant. Fara si mai cear4 voie cuiva, imprumuta sandalele rosii cu tocuri inalte ale Dasei, in care se clitina ca un vitel nou-nascut, cu doud picioare rupte. Dasa mer- gea mult mai bine; era obisnuita cu ele. Tatiana igi perie parul lung si foarte balai, tanjind dupa buclele negre si bogate ale celorlalti membri ai familiei sale. Al ei era drept si nesuferit de blond. i lega mereu in coada sau il impletea. Astazi il prinse in coada. Culoarea si forma parului ei rimaneau un mister. Mama ii spunea ci gi ea il avusese drept si balai in copilarie. Da, iar 1 Romanfa samovarului (prozd umoristicd), autori Mihail Zoscenko, Panteleimon Romanoy, Ilia Ilf si Evgheni Petrov, povestirea Baia de Mihail Zoscenko, tradu- cere de Igor Block, Editura Univers, Bucuresti, 1976