Coperta de Val MunteanuCUVINT INAINTE Memorialului din Sjinta-Elena: prima in 1823, la dvi g dupd ce autoritatile engleze i-au restituit autorului ins ficute in epoca exilului, si ultima -- a V-a — in 1540. ad: anul in care misiunea Joinville aducea in Franta rap tiintesti ale lui Napoleon, Marele succes de public de care s-a bucurat Memorialul s si mai evident dac& se are in vedere faptul ci in aceeasi pe mai exact din 1821, cind conlele Bertrand da la tipar Caietele din Sjinta-Elena, apar si alte lucréri datorate unor memorialisti de cireumstanta, cum ar fi Montholon, O'Meara sau Antommagchi. Dar citindu-i numai pe autorii care au trait un ti preajma imparatului exilat, si dintre acesgtia numai pe cei core si-au publicat cartile pind in 1840, facem in mod deliberat abs fie de multe alte lucrari contemporane, de cert interes, cum a memoriile lui Fouché sau Bourrienne, Marmont sau Sa 1 in egal4 m&sur& abstractie de studiile mai mult sau putin vprofundate, care examinau epoca impcriala sub ccle mai diverse uspecte ; militar, in primul rind, dar gi juridic, politic ¢.a. precum 5si de pamflctele sau lucrarile cu caracter apologetic care, indat& dup caiderea imperiului, apar eu profunzime in toata Europa, prezentindu-l1 pe Napoleon in cele mai contradictorii si in cele mai extreme ipostaze: de ,Neron corsican* sau de ,,soldat al libertafii si cgalitatii. Las Cases pomeneste sau comenteazA multe lucrdri contem- Porane de acest gen — din uncle di chiar ample extrase — schitind astfel, [ara metodd, dar sugestiv, cudrul — o vasta literatura, Politica in esen{A — in care se situeazd si propria-i opera. Or, date fiind circumstantele, cum se explicd, totusi, marele succes de public al Memorialului ? Cauzcle sint multe si foarte diverse, dar fa indoialaé c& un rol important l-au avut condifiile oarecum exceptionale in care a apdrut cartea. ,,Cind in 1821 s-a r&spindit in cele patru vinturi formidabila veste a morjii lui Napoleon, el a irupt din nou in constiinfa mea. S-a reintors ca sd-mi bintuie gindurile, dar acum nu ca finpdratul si stipinul meu absolut, ci ca un spectru pe care moartea ]-a schimbat total.“ Edgar Quinct descria in acesti termeni o stare de spirit mai general, consemnind, implicit, pretacerile ee s-au operat in constiinta Frantei (si chiar a Europei) dupS ce vreme de sase ani politicienii si opinia publica au pdstrat fafa de impiiratul exilat o rece indiferen{a. Romanticii mai cu seam& — pentru cA ei aveau sh devind Oficianfii cullului imperial — au fost izbiji de martiriul lui Napoleon. Heinrich Heine scria cu un patetism ce pare caracteristic pentru intreaga atmosfera a epocii: .Impédratul ao miuil t Mor- mintul lui se afld pe o'micé insula din Ocennul Atlantie, iar EL, cel pentru care pdimintul a fost prea neincdpator, el ne odilneste acum in virful unui munte pipernicit... Si Siinta- hoya deveni Sfintul-Mormint la care popoarcle din Orient si din Cecident vor veni in pelerinaj, in cor&bii impodobite, lar intitle Jor vor gaisi noi puteri in marea amintire a Cristulul tempor care a suferit sub’ Hudson Lowe, aga precum e seria in evaniehe bile lui Las Cases, O'Meara $i Antommarchi.*, 6Napoleon reaparea asadar pe. scena Jum: Or, in aceast& Imprejurare, chiar si memoriile doctorului O'Meara au stirnit senzatic, desi era evident ci pic&tuiau prin confuzie si tradau o prea vaga cunoastere a viefii politice franceze. Cu atit mai lesne ins4 se poate explica succesul cirtii unui autor avertizat ca Las Cases, care a trait la Curtea imperiald, a participat la lucrivile Consiliului de Stat si era deci in masur& s& reconstituie, in cy- nostinja de cauza, conversatiile de la Longwood, sa retranscrie, daci nu exact cel putin corect si, intr-o anume misura, integral lungile monologuri ale Impératului, care in memoriile lui Gourgaud gi Montholon apar destul de stingaci rezumate. Comentatorii lui Las Cases mai remarc& si deosebitele virtuti literare ale Memorialului, care nu este numai un jurnal, in sensul strict al cuvintului, ci mai cu seam& un reportaj viu si colorat, pitorese chiar. Las Cases stie si dea iniimplirilor mirunte si banalizate prin freevenja lor cotidiand savoareca faptului trait $i sa reconstituic fel, cu o nuan{a de tragism uneori si totdeauna cu mullé autenticitate, atmosfera exilului. Las Cases este si un bun portretist si, dup& cum anticipeazd fn prefata primei edifii a Memorialului, Napoleon se va infatiga el insusi ca intr-o ogling’ : in toate pozifiile si din toate parfile. Asadar, mevitele literare, mult mai sterse sau pur si simplu absente in operele alter memor' i ai vremii, care sint lipsifi gi de vocatia si de experien{a publicisticd a lui Las Cases, ar fi si ele in miasur& si explice succesul Memorialului, In sfirsit, se mai evoci gi alta imprejurare care ]-a favorizat pe Las Cases : faptul cA desi a fost sambelan, conte al imperiului si membru al Consiliului de Stat, pe scena politica a Franjei nu a jucat decit un rel secundar, astfel ci fin comparafie cu un Fouché sau cu un Bourrienne, putea trece drept un autor cbiectiv. Dar chiar daci am adiuga ci Memorialul a fost si a rimas pentru cereetitorii epocii napoleoniene o sursi de prim ordin, va trebui sA convenim cd explicafia ultima si definitiva a succesului 7imediat si mai ales a perenit&tii Memorialului nu poate fi datf decit de lectura textului, care este cel putin captivant, Tn felul acesta revenim fatalmente Ia consideratiile initiale, de ordin oarecum statistic, dar numai pentru a face constatarea cd, de fapt, Memorialul nu a fost reeditat de patru ori, ci a aparut in trei v. ini distincte, care comporté doosebiri adesea substan- fiale si prezinta, fiecare in parte, un interes specific, Editia princeps din 1823 si cea din anul imediat urmitor sint, poate, ccle mai autentice, in sensul ci sint mai putin elaborate si poarté pecetea spontaneititii. Las Cases insusi scrie in prefafa: nloate reiatiriie de aici sint foarte dezordonate gi foarte confuze gi se prezinté aproape asa cum Je-am scris chiar acolo, Regiisin- du-le cu putin timp in urma cind, in sfirsit, guvernul englez mi le-a restituit, am vrut inifial si incere &4 le topesc, si le dau 6 oareeare forma si sistematizare: dar a trebuit sa renunt; pe' de © paric sin&tatea nu-mi ing&duia s& muncesce; pe de alta cram presut de timp, consideriud c& grabnica publicare a culegerii mele este o datorie sacra fafa de cel pe care il depling“... Despre edi{ia din 1824 va preciza c& este pur si simplu o reediture in care n-au fost ‘corectate decit neglijentele ,ce pe buna dreptate mi-au fost represate* gi careia i s-au facut mici adausuri ..nu Hpsite de interes“. Ambele edi{ii au aparut insd in epoca restauraticl. $i daca — dut fiind interesul manifest al opiniei publice pentru toate detaliile cxilului, interes sesizat de altfel de Las Cases — aceste rsiuni au un pronuntat caracter de reporta), iar Nupo- leon apare ca o prezen{a vie, ca un personal rei, ontilitatea regi= mului fafa de tot ceea ce amintea de buperiu ta determiast in schimb pe autor si practice un fel de wutocenaurti. adied sa tre sub tacere anumite nume gi Tapte, sa recurgi dental de feev ja aluzii sau la formulari disimulate. Cind au apdrut ultimele dou’ edi{ii, Las Cusen neea de me najat incomparabil mai pufine susceptibiititl, Mat mult cider s 8fn 1840 opinia publica, din Franta cel putin, incerca o reali emotie prilejuita de reinhumarea raiméasifelor pAmintesti ale fostului fmparat in p&mintul patriei. Napoleon devenise intre timp un personaj de legenda, aproape un mit; s-a creat un anume cult al fmpdratului pe care Louis Philippe insusi il alimenta deliberat in dorinta de a-si mentine popularitatea. Pe buna dreptate deci, despre Memorial s-a spus ci este 0 eapodopera de propaganda napoleoniand gi chiar mai mult decit atit: ci prin Las Cases Napoleon a irnaginat principiile propa- gandei moderne. Cert este ins& cd, sensibil la starca de spirit a epocii, Las Cases va suprima in aceasta versiune ® scami de amianunte, va renunfa la pasajele anecdctice si la multe cin amintirile personale, astfel incit Memoriclul, ~ devenit mai dens in substent4 si mai grandios prin amputarea elementelor de re- portaj — pare acum, in aceasta edifie, un breviar bonapartist yi, oarecum fitis, un instrument al propagandei bonapartiste. Consemnind citeva din particularitatile primelor si udtimelor versiuni, comentatorii remarcau — si constatarea se impune oarecum de la sine — ca fiecare cditie a fost corectatd, revazuta si addugita de autor in functie de schimbdrile intervenite pe scena politic’ a Frantei intre 1823 si 1329. . Or, data fiind aceasta imprejurare, se apreciaz’ c& edijia din 1830—1832, care ,reconciliazi interesele publicatiilor auterioare si posterioare“, prezinia, ca document istoric, 9 valoare deosebita. In acest sens sint interesante precizdrile ce se fac in pros- pectul publicat in 1830: ,,Defectcle tucrarii, spune editorul, fsi au originca in redactarea prea gribita si n-ar fi putut s& fie eli- minate fara si diminueze simplitatea si emojia stilului. Aceastad earte a fost improvizaté in Sfinta-Elena; a fost scrisd noaptea, la citiva pasi de putul lui Napoleon, De aceca s-a socotit cA este necesar si fie lasate aceste defecte care completcazi fidelitatea povestirii si a tablourilur.. Regdsim agadar in defectele dutorate 9fedactart) grabite, calitajile principale care dau savoare si colorit primeloc doua edifii. Acelasi prospect mai semnaleazi cai este vorba de o editie populard, la un pret scdzut ,,care s& inlesneascd achizitionarea ei de citre toate clasele sociule® si mai adaugd ci Las Cases a pus la dispozifia eclitovului ,o copie corectata si addugita a cartii sale“. . Desi vag, aceasta ultimA precizare dobindeste un sens clar daca se fine seama de faptul cA Memorielul apdrea dupa revolutia din iulie. iar in lucrarile de exegezi se remarea, prin simpla comparare a celor doud versiuni, ci Las Cases isi ia acum liber- tatea de a completa cu adausuri destul de importante primele doud editii, de a fi mai pufin aluziv gsi chiar drastic cu cei care Facind aceste consideratii notiim de fapt si principalele ra- fiuni care ne-au determinat s& ne oprim asupra editiei 1830—1832 atunci cind ne-am propus’ sA traducem Memorialul in limba romana. Socotim necesar si addugém la cele de mai sus ci Memorialul apare acum pentru prima oar fntr-o edijie cvasicompleté si ca in bund misur& criteriile care au operat in procesul de selectare a textlelor ne-au fost sugerate chiar de autor; cdci nu o data Las Cases insus qee0C peste rest care e prea lung* (joi 23 mai 1816). Mai explicit, Inlr-o not& de subsol, dupa ce isi vere scuze pentru ,...pu{ina ordine.. cure ar putea si existe in ‘elatarile mele si pentru extrema neylijen{i a stilului“, se de- ‘ura satisfacut numai de ,ileturiles facute text re, preci-+ seazit el, ,,Sint foarte numeroase si de foarte mulle felurit (joi 11 — vineri 12 aprilie 1816). Dind curs acestor gi allor sugestil aseminitloare, ani climinat vasajele care, in economia acestei edifil selective, parenu mai Jegraba digresiunile unui causeur decit notele unui memorialist 5 am ,tdiat* deci majoritatea fnsemnirilor autoblografice inserate 10fn jurnalul celor optsprezece luni de exil $i aproape in fntregimie paginile scrise dup& expulzarea din Sfinta-Elena, care nu se mai refereau-in mod direct la Napoleon. Am.eliminat, de asemenea, Pasajele in care autorul se repetd fir& sa aduc& elemente noi precum si unele consideratii personale, de ordin geografic sau militar ce pareau introduse mai mult din pedanterie decit dintr-o mecesitate reala, semnalind taieturile prin... Interesul nostru s-a indreptat™ in special spre rindurile sau eapitolele dictate chiar de Napoleon, dar fireste, am pistrat $i contextul : pasajele anecdotice datorate lui Las Cases si o buna parte din paginile de reporta]. In principiu am incercat s& disociem pasajele care erau in mod evident circumstan{iale si, ca atare, prezentau un interes limitat fn limp la epoca in care a apdrut Memorialul de capitolele in care pot fi descifrate sensuri morale si istorice, filosofice si politice $i care au o valoare documentara sau literara perena. Desigur, 0 asemenea incercare — fiind vorba de un text care nu are si nici nu pretinde cd ar avea metoda gi rigoare stiin- fifice — asadar o asemenea incercare este laborioasd si in moc cert comporté riscul unor interventii subiective sau chiar arbi- trare. De aceea nici nu indrdznim si credem in deplina ci reusita. ci doar si sperim ca s-au pastrat, totusi, si spiritul si esenta Memovialului ', MIHAI MURGU 1 Notele lui Las Cases prezinta un interes deosebit sj fac parte integranta din opera. Ele poarta mentiunea (n.a.), spre a putea f. deosebite de cele ale traducatorilor (n. t.).1766 1772 1774 177 TABEL CRONOLOGIC Las Cascs 21 iunie In castelul familiei Las Cases, situat intre Castres si Rovel (Haute-Garonne) se naste’ Marie Joseph Emmanuel Auguste Dieudonné de Las Cases, fiul marchizului de Las Cases — de originé andaluza, ai cdrui strimosi s-au stabilit in Franfa prin 1209 — gi al Jeannci Naves de Ranchin. Implinind sase ani, Emmanuel este trimis intr-un internat din Sorréze unde, spre a deveni un gentilom desivirsit, incepe s& invefe arta conversafiei si bu- nele maniere, Impreun& cu tatal siu va locui o vreme la Paris. Intra. in colegiul congregatiei oratoriene din Vendéme. In legdtura cu aceasta perioadé din viata sa, Las Cases va nota in schifa autobiograficd inse- rata in Preambulul primei. editii a Memorialului : »terminind scoala la patrusprezece ani gi lisafi din “121780 1782 1783 1786 1787 1789 1790 elipa aceea s{ ne descurcim de capul nostru, de percA am fi fost aruncati intr-un imens vid, n-aveam curn s4 ne form&’m o p&rere despre organizarea so- cietay Gespre dreptul public $i despre indatoririle ivice... Este admis la Scoala Militara din Paris. Aspirant pe vasul de razboi VActif, Las Cases ia parte la citeva actiuni navaie pe care Franta, aliata americanilor in razbciul pentru independen{a, le intreprinde impotriva englezilor : intre altele, par- ticipad si la blocada Gibraltarului, i Cu prilejul unui scurt concediu pe care si-l petrece in mijlocul familici, Las Cases o cunoaste pe Henriette de Kergariou, viitoarea lui sofie. Spre sfirsitul anului se reintoarce la Toulon si se imbarca pe un vas ce pleacé spre Santo-Domingo. Isi petrece iarna Ia Boston si invat& limba engleza. Tot in acest an pleacd in Martinica unde va face cundstinta cu Joséphine Beauharnais (nascuta Tacher de la Pagerie), viitoarea sotie a lui Napoleon. Revenind in Franta, este numit locotencnt de marina, 10 aprilie Se aflA la Sorréze impreund cu mama sa. Aici afl despre evenimentele care marcau ince- putul revolutiei. tn primivard este prezentat regelui si reginei. La 14 iulie asis{a la festivitdtile de pe Champs-de-Mars 131791 1792 care celcbreazi c&derea Bastiliei si aparenta recon- ciliere dintre rege si popor. Despre aceastA epocd Las Cases va nota in schita autobiograficd pe care am mentionat-o : ,,...N-aveam decit douazeci si unu de ani in momentul Revolutiei ; tocmai fusesem facut locotenent de marina; ..fa- miljia mea era la Curte,. unde de curind fusesem prezentat si eu. Aveam pu{ind avere, dar numele si rangul meu, perspectivele carierei mele, dup& soco- telile si judecata acelor timpuri, aveau si ma ajute sa-mi gasesc, prin casatoric, femeia pe care as fi dori. Atunci au inceput tulburarile noastre pos ilice®... Las Cases se decide s& piriscasci Franta si se aldtura emigrantilor de la Worms. La putin timp insA se va inrola in armata prinfului Condé, la Coblenz. In legdtur& cu acest moment din viata sa el va nota: ...,,Condus mai mult de nobile prejudecati decit de o bine cugetaté indatorire, antrenat mai cu seama de o inclinatie naturala spre decizii generoase, am fost printre primii care au alergat afara, aldturi de prin{ii nostri, pentru a-l salva, se spunea atunci, pe monarh de excesele revoltei si pentru a ne apara drepturile noastre ereditare pe care, se spunea de asemenea, nu le puteam abandona fara a ne acoperi de rusine. In felul in care am fost noi educati, trebuia s{ ai un caracter de fier sau s& fii slab de minte pentru a te impotrivi torentului“.., 20 septembrie La Valmy, armata Frantei revolu< fionare opreste inaintarea prusienilor si a corpului de emigranfi din care ficea parte si Las Cases, 141793 1794 1795 Despre aceasta lupt& cu consecinte morale, Goethe, care asistase la batalie, scria: ,,Armata era foarte demoralizaté. De dimineatd toti spuneau ca fi vor pune pe francezi in frigare si ii vor minca. Acum tofi pdreau abatuti.. Am fost intrebat ce parere am de toate acestea. Am rdspuns: In acest loc si in aceasta zi se dateazi o noua epoca din istoria lumii, iar voi veti putca spune : am fost si eu acolo.“ Parasind grosul armatei, care se retrage in dezor-~ dine si cu mari picrderi, Las Cases se stabileste pentru o bucatd de timp la Aix-la-Chapelle (Aachen) apoi, impreun& cu un prieten, de Vélude, pleaca in Anglia unde, de altfel, s-au refugiat numerosi alti emigranti. Traieste in mizerie, dar in cele din urma reuseste sd-si asigure o existenta modesté ca me- ditator. La sfirsitul jernii face o scurtd cdldtorie in Olanda, iar cind revine in Anglia public’, impreuna cu prie- tenul siu de Vélude, un pamflet intitulat Calatoria unui necunoscut in Franfa, pe care il semneazd cu pseudonimul de Curville. ) Continua s& duc, la Londra, o existen{& precar’. In cursul verii pleac& la Jersey unde, fiind loco- tenent intr-un regiment de emigranti, se antreneazd in vederea unei eventuale debarcéri regaliste in Normandia, In iulie, la Quiberon, cu sprijinul englezilor, are loc o tentativa de debarcare a emigrantilor. De Vélude, prietenul lui Las Cases, este prins si executat. fata cum va comenta Las Cases aceste imprejurari : 151799 1300 1802 1803 insi la frontierele noastre; alungati si des- de c&tre strdindtate: proscrisi prin legile , 9 mare parte dintre nei am plecat in Anglia, care nua zdbovit mult pentru a ne arunca pe plaja de Jn Quiberon. Destul de fericit cA nu am fost si eu debarcat, la reintoarcere am putut reflecta la, oribila noastrA siluatie care ne obliga s& luptim sub un steag strain ; si din clipa aceca ideile,: prin- cipiile, si proiectele mele au fost zguduite, schimbate sau modificate“... In octombrie isi gas2ste un post mai stabil, de meditator intr-o familie instarita, si ineepe si lucreze la Atlasul istoric, cronologic st geografic a carui redactare va dura patru ani, Fiind tot in exil, Las Cases aflA ci Henrictte de Kergariou, prima lui iubire, se afla in Bretania, Debare’ deci in Franta, fireste clandestin, se c&sa- toreste in secret si se reintoarce in Anglia. Afla, la Londra fiind, ci la 8 iunie i s-a niscut un fiu : Emmanuel, care avea si devin’ paj si secretar al lui Napoleon in Sfinta-Hlena. In aprilie, in urma pacii de la Amiens, prin care Franta si Anglia pun capat indelungatelor ostilitati si majoritatea emigrantilor sint amnistiati, Las Cases se reintoarce in patrie. In noiembric va primi un certificat oficial de amnistie. Sub pseudonimul Le Sage, apare la Paris Ailasul istoric, cronologi«: si geografic, care {i va asigura lui Las Cases o oarecare notorietate in cercurile stiin- 16tifice. Un exemplar din accasti lucrare ti este adresat lui Napoleon cu speranta c& autorul va primi ,.un semn de bund-voin{a“, Imparatul nu va afla insé de Atlas decit in drum spre Sfinta-Elena. Despre atitudinea lui din aceasta perioadd Las Cases va scrie: ...,,Zadarnic proclamase noul guvern fu- ziunea tuturor partidelor ...zadarnic vechii mei pric- teni si fostii mei camarazi imi ofereau avantajele unei cariere pe mdsura mea ; nereugind sa tree peste discordantele interioare care mA coplcseau, am hotarit sA ma retrag din viata publica ; m-am re- fugiat in munca si am realizat, tot sub numcle meu de imprumut, o lucrare istoricd datorita cdreia mi-am refacut averea, si in aceastiéi perioadd am trait cinci sau gase ani care au fost cei mai fericiti din viaja mea“... 1806 Las Cases este admis la Curtca irnperiala, dupa ce in prealabil intervenise si pe lingd impardteasa, fata de care isi exprimase dorinta sa arzitoare ,,de a le servi pe majestitile lor*. .Or, tocmai in acest timp, scrie el'in schita auto- biograficaé, Impératul i-a chemat in jurul tronului sau pe citiva care faccau parte din cele mai de vazd familii, iar celorlalti le-a transmis c& fi considera ca rai francezi pe cei ce se incdpatineazd sd ramina la o parte. Eu n-am ezitat o clipa...* 1807 Se reintilneste, in sfirgit cu sotia sa, pe care o pard- sise in 1799 ; in anui urmator cei doi sofi vor celebra cds&toria oficiala. : 1809 Las Cases este numit baron al imperiului. In sep- tembrie, cind englezii debarca la Flessingue, in 17Olanda, se inroleaz& voluntar in armata trimis& s& respinga invazia, In decembrie este numit sambelan al Imparatului obtinind astfel o functie onorificd de care beneficiau gi alte personalitati apartinind nobilimii vechiului regim sau proaspetei nobilimi a imperiului. ' 1810 In iunie cste numit raportor in Consiliul de Stat, 1814 iar in julie este insdrcinat si prezinte o dare de seam4 asupra marinei olandeze. In decembrie pri-- meste titlul de conte al imperiului. In aprilie oste numit intr-o misiune insarcinata s& -examinoze situa{ia financiara a Iliriei. La 1 august se naste un al doilea fiu al familiei Las Cases : Barthélémy, care avea si devina primar in Chalonnes, apoi deputat de Maine-et-Loire si, in sfirsit, sambelan onorific al lui Napoleon al III-lea. In primavar&, Las Cases se reintoarce la Paris spre a prezenta raportul referitor la misiunea sa in Tliria, iar in mai este trimis s& inspecteze inchisorile si pe- nitenciarele pentru cersetori din centrul si sudul Frantei. In ciuda tillurilor, a functiilor sale admi- nistrative si a misiunilor ce i-au fost incredintate in faré gi in strdindtate, Las Cases ramine pentru Napoleon un necunoscut: timiditatea si discretia il impiedicau sa se remarce. 30 martie, Armatele coalizate se aflA la portile Parisului. Las Cases este comandantul unui batalion din legiunea a X-a insarcinat s4 sustina Garda natio- nala care apara capitala. 181815 31 martie Parisul capituleaz’. Imprejurarile {1 im- piedici pe Las Cases sA ajunga la Fontainebleau unde se afla Napoleon. Talleyrand fi cere si riémina in Consiliul de Stat dar, fidel Imparatului, La Cases refuza, »Situa{ia mea, scria el, devenise chiar mai ciudata decit fusese cu doisprezece ani in urma. In sfirsit. triumfa cauza pentru care mi-am sacrificat averea si am stat doisprezece ani in exil... si totusi, onoare si_alte doctrine mA impiedicau si accept vreun pro- fit... Doud revolutii s-au s&virsit, in opozitie una eu cealaltad... nici una nu a avut pentru mine re- zultate avantajoase... oricum fnsa, vechii mei pric- teni, a cdror afectiune si stimA nu au dispadrut din cauza drumului pe care eu l-am urmat, devenind astizi atotputernici, m-au chemat alaturi de ci. Mi-a fost cu neputin{é s& raspund bunavoinfei lor ; eram dezgustat, abitut ; m-am hotdrit s&é-mi inchei viaja publica...* . La 29 mai pleacd la Londra ca s& uite, va spune el. »de nenorocirile patriei*. Sta acolo citeva luni dar este profund dezgustat de atmosfera din Anglia. In jarna, Las Cases revine in Franta ; la putin timp dupa reintoarcerea lui, Napoleon debarca lingi Can- nes, iar la 20 martie intr& in Paris. La 24 martie Napoleon il confirma pe Las Cascs ca membru al Consiliului de Stat si ca sambelan. La 16 iulie, impreun& cu fiul siu Emmanuel, Las Cases paraseste Franja spre a-l insoti pe Imparat in Sfinta-Elena. In timpul cdlitoriei Las Cases in- cepe sa-si scrie jurnalul, f&cind astfel primele in- 191816 1817 semnari pentru Memorial. In octombrie, Napoleon si mica lui suiti, debarcA pe insuld. In Sfinta-Elena Las Cases se va bucvra de atentia si simpatia Im- paratului atragind, in schimb, invidia si chiar ani- mozitatea celorlalti. Gourgaud, de pilda, ii va da in jurnalul sau epitetul de ,,iezuit“ ; al{ii il vor eticheta ca intrigant si arivist considerind ci la urmat pe Napoleon in exil numai cu scopul de a recolta material pentru Memorial. In decembrie, pentru ci a incercat s& trimité clan- destin o scrisoare destinaté lui Lucien Bonaparte, Las Cases si fiul siu sint expulzaji din insula si transfera{i la Capul Bunei Sperante, Notele Memorialulzi si documentele personzle ale lui Las Cases sint confiseate de c&tre autorita{ile engleze. I se permite sA se reintoarcd in Europa dar ise interzice s4 trdiasc& in Franta. 12 aprilie La Londra si la Bruxelles apare brosura intitulata ,,.Manuscris venit din Sfinta-Elena intr-un mod necunoscut*, o lucrare contradictorie si bizara pe care Las Cases in Memorial si Napoleon in testa- mentul sdu o vor renega. 1818-1820 Las Cases, care se stabileste in Germania, apoi 1821 in Belgia, incearcd s& atragi aten{ia suveranilor europeni asupra conditiilor in care este exilat Na- polecn, dar demersurile lui ramin fara rezultat. 5 mai Napoleon moare in captivitate. Las Cases obfine acum permisiunea de a se reintoarce in paz 20trie. Se stabileste la Passy, 0 comund din apropierea Parisului. Cum intre timp i-au fost restituite notele si documentele confiscate in 1817, pregateste o prima edifie a Memorialului. Frecventeazi cercurile bona- partiste, completindu-si astfel informatiile si cer- ceteazi jucriri contemporane referitoare la epoca napoleoniand pe care le va folosi sub forma de extrase sau de rezumate in propria sa carte. Bertrand isi publici memoriile sub titlul Caietele din Sfinta- Elena, 1822 Fiind la Londra, Emmanuel, fiul lui Las Cases, fl provoaca la duel pe sir Hudson Lowe; drept care este expulzat din Anglia. . Doctorul O’Meara 1} public&é memoriile sub titlul Napoleon 4 exil. Montholon incepe si-si publice ampla sa lucrare Memorii pentru a servi la istoria Franjei sub Napoleon. 1823 Apare prima edifie a Memorialului din Sfinta- Elena, | 1824 Apare a doua edifie a Memorialului. 1825 In noiembrie, la Passy, Emmanuel este atacat si grav ranit de niste necunoscuti, Se banuicste cd autorul moral al atentatului ar fi sir Hudson Lowe care in momentul agresiunii se afla 1a Paris. 1830 In timpul revolufiei din iulie, Las Cases este co- mandantul garzii nafionale din Passy. 211831 La Paris, Stendhal fsi fnsemna principalele evenimente din capitali pe marginea unui exemplar al Memorialului; de altfel, din aceasta lucrare el va face cartea de capatii a lui Julien Sorel, eroul siu din Rogu si Negru. Las Cases este ales deputat de Saint-Denis. Tot in acest an este promovat olifer al Legiunii de onoare. 1832 Apare o noua editie a Memorialului, de data aceasta 1835 1839 o edifie populara despre care editorul scrie: ,,Pina acum nu ne-am gindit la o editie ieftind a acestei lucréri, care si inlesneasca achizitionarea ei de catre toate clascle societatii. De-acum insd ea va exista. Imediat ce i-am aratat d-lui de Las Cases cA avem posibilitatea de a o executa asa cum o prezentim acum publicului, cu cea mai generoasa graba el s-a declarat de acord cu proiectul nostru si ne-a pus la dispozitie o copie coractataé gi adaugita a carfii sale.“ Moare contesa de Las Cases in virsté de salt zeci si doi de ani. Boala de ochi care face progrese fl determina pe Las Cases si renunte la mandatul sdu de deputat. Apare o nou& editie a Memorialului substantial deosebita de cele anterioare. La insistentele lui Odilon Barrot, unul din liderii partidului liberal, Las Cases accept’ din nou s& can- dideze in alegeri si fiind iardsi ales il va reintilni in Adunare pe fiul siu Emmanuel, care era deputat de Finistére ined cin 1831. - 221840 Las Cases are 74 de ani, este infirm si aproape orb ; nu poate face parte din misiunea insarcinata sa aduci in Franta rdmdsitele pAmintesti ale Impara- tului inmormintat in Sfinta-Elena; drept sare il delega in locul sau pe Emmanuel. De fapt, din aceasta misiune condus& de printul de Joinville, ar fi urmat si facd parte toti cei care au aledtuit restrinsa Curte din perioada captivitatii. Va lipsi insti si Montholon care s-a refugiat la Londra ca s& scape de datorii si nu se putea intoarce in fara. In timpul lungii céldtorii spre Sfinta-Elena, Memo- rialul lui Las Cases constituie una din lecturile de predilectic pentru membrii misiunii. Apare o noua’ cditie a Memorialului, a V-a si ultima din timpul vielii autorului. 1842 Las Cases moare la Passy. MIHAI MURGUCapitolul intii ABDICAREA IMPARATULUI SI PLECAREA LUI DIN FRANTA De la 20 iunie 1815, ajunul abéicirit imparatu- lui Napoleon, pind la 15 octombrie, ziua sosirii la Sfinta-Elena; vreme de aproape patru luni Marti, 20 iunie 1815 Aflu de reintoarcerea [mparatului la Elysée si plee imediat spre a-mi prelua serviciul la pailat. Ji gésese acolo gi pe d-nii Montalembert! si de Montholon+, adusi de acclasi gind. Imparatul pierduse 0 mare batdlie; de acum inainte salvarea Fran{ci eva in puterea Camerei reprezentantilor, in increderea si in zelul lor. Acoperit inci de praful bia taliei, Imparatul venea cu gindul de a fi cit mai degrabd in mijlocul lor; sa le prezinte primejdiile si resursele noastre ; si proclame ca interesele sale nu vor fi nicio- data un obstacol in calea fericirii Franjei, si apoi sa 1 Marchiz, fost emigrant ; sub Imperiu a devenit sambelan al’ lui Napoleon (n. t.). ? Militar de cariera, s-a distins in batdliile de la Austerlitz, Iena, Wagram, tar in 1814 a primit gradul de general. Sambelan rjii imperiale, l-a insotit pe Napoleon in Sfinta-Elena si a mnat ca unul din executorii testamentari ai Impdratu: lui (. t). - 24plece imediat. Se spune ci mai multi I-au sfatuit sa nu procedeze in acest fel de teama agitatiei care s-ar fi putut isca printre deputati. De altfel, e incd greu s& intelegi ceva din cele ce se zvonese despre aceasta nefcricité batalic ; unii spun ca fost o tradare evidenta ; altii, o fatalitate fara precedent. Treizeci de mii de cameni, comandati de Grouchy, au gresit ora si drumul; nu au ajuns pe cimpul de lupta ; se spune ca armata, victorioasd pind in ajun, pe Ja or opt a fost cuprinsi de o panicd nebuna; s-a destramat intr-o clipa. E un nou Crécy, un nou Azincourt! ete. Toti tremura, lumea crede ci nu mai exista scipare ! Micrcuri 21 Toata seara de icri si toatA noaptea, Camera reprezen- tan{ilor, membrii ci cei mai bine intentionati, cei mai in- fluenti, au fost asaltali de diferite persoane care le pre- zentau documente, autentice dupd cum sustineau persoa- nele in cauzi, acte aproape oficiale care garantay sal- varea Frantei doar cu condifia abdicérii Imparatului. Acum, spre dimineafi, aceasta parere dobindeste un asemenea credit c& pare invincibilé. Presedintele Adu- navii, mirdstrli, cei mai buni prieteni ai Imparatului, il implora sA salveze Fran{a abdicind. Imparatul, prea pu- {in convins, le rdspunde totusi cu marinimie : abdica, Aceast& imprejurare stirneste o mare agita{ie in jurul palatului Elysée ; mulfimca se inghesuie, manifestind o vie emotie ; un mare numdr de oameni p&trund in palat, iar citiva dintre ei, oameni de rind, sar peste ziduri : unii cu ochii in lacrimi, alfii cuprinsi parca de demen{ai, ii ' La Crécy. in august 1346, la fnecputul rizboiului de o sutd de ani, $i la Azincourt, in cctombrie 1415, francezii au fost iavingi de englezi (mn. 1). 25prezinta Impdratului, care se plimba linistit prin gridin&, fel si fel de propuneri. Numai Impdratul ramine calm, raspunzindu-le mereu ci, de acum inainte, tot zelul si toata dragostea lor trebuie indreptate spre salvarea patriei. In ziua aceea eu i-am prezcntat deputdtia reprezen- tantilor, care-i multumea pentru devotamentul sau fata de cauza nafionala. - Actele si documentele, care au .produs atita senzatie gi care au condus la marele eveniment de astazi. fac parte, zice-se, din scrisorile pe care d-nii Fouché si Met- ternich si le trimiteau in mod regulat si in care acesta din urmd garanta succesiunea lui Napoleon al I-lea si regenta, daci Imparatul primeste sd abdice. AceastA co- respondenta ar-fi fost intrefinuté de mulla vreme fara stirea lui Napoleon. Se vede c& d-l Fouché are 0 mare predilectie pentru activitatea. clandestinad. Se stic cA prima lui dizgratie, acum cifiva ani, s-a datorat faptului ca a initiat cu de la sine putere negocieri cu Anglia, fara ca Imparatul sa fi stiut ceva despre ele. In imprejurari foarte importante, el a avut totdeauna o atitudine oarecum ambigua. S3 dea Dumnezeu ca tenebroasele lui actiuni de astazi sA nu devina funeste pentru patric ! 4 Vineri 23, simbdatd 24 ..Intre timp, sear& de sear&, in jurul palatului Elysée lumea se aduna din ce in ce mai numeroasa. Uralele mul- timii si sentimentele de simpatie pe care ea le manifesta faja de Impiarat nelinisteau factiunile din opozifie. Agi- tafia din capitala ajunsese Ia punctul culminant ; Impa- ratul se decide ca a doua zi s& plece din Paris, 26Duminicd 25 Ui urmez pe Imp&rat care se duce la Malmaison ! gi fi cer s{ ma Jase si rdmin alaturi de el, s4-l insotesc spre noul sdu destin. Propuncrea mea pare s&-] mire ; nu ma& cunostea inca decit din functiile mele oficiale ; 0 accepta. Marti 27 Plec pentru putind vreme la Paris, impreund cu mi- nistrul Marinei, care venise la Malmaison. in chestiunea fregatelor ce i-au fost afectate Imparatului. Imi citeste ‘instructiunile pe care avea sa le trimita vaselor si imi spune c& Imparatul conteaz& pe mine, cé ma ia cu el; imi promite ca atit timp cit va dura criza care se apro- pia va.avea griji de sofia mca, Napoleon al IlI-lea e proclamat de catre legislatura. Trimit dupa fiul meu 2, care e la scoala, decis fiind sd-1 iau cu mine. Ne facem un mic bagaj cu lenjevie si im- bracdminte si ne reintoarcem la Malmaison ; so{ia mca ne conduce pin& acolo si se reintoarce in acecasi scara. Drumul prezenta dificultati si incepea s& fie nesigur ; dusmanul se apropia. Miercuri 28 Vreau si-mi mai revid sotia pentru citeva clipe. Du- cesa de Rovigo ne-a dus la Paris pe fiul meu si pe mine. Acasa ii gisesc pe d-nii-de Vertillac si de Quistry; ei au fost ultimii pricteni pe care i-am imbratisat; crau inspdimintati. In Paris agitalia si nesiguranta atinseserd punctul culminant; inamicul era la portile capitalci. 1 Castel care tine de comuna Rueil, achizitionat de Bonaparte in 1802, Impirateasa Joséphine de Beauharnais s-a retras aici dupa divort si tot aici a murit la 29 mai 1814 (n. t.), 2 Emmanuel Las Cases (n. t.). 27