Texte structurate dupa cerintele de la bacalaureat.

Pentru caracterizare, restul compunerii

este la fel ca la tema si viziunea dar in loc de “doua argumente pentru incadrarea operei
intr-un curent literar” este descrierea personajului. Textele sunt in forma de schema, dar cu
niste cuvinte de legatura ies compuneri sanatoase din ele. Fiecare are in jur de 700 de
cuvinte.

Credit/intrebari: delialala#8801 pe discord. Pozele cu pisici sunt bine apreciate!

Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga

"Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută"

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru realism, Ion Creanga a adus o contributie semnificativa
acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se contureaza
pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei fundamentale.
Publicata in 1877 in revista “Convorbiri literare”, basm cult, “Povestea lui
Harap-Alb” este una dintre cele mai importante realizari pentru proza romana. Aceasta
reprezinta o reinterpretare a basmului folcoloric, caracterizat de stereotipie, organizand
temele clasice conform propriei viziuni.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. Perspectiva narativă
- heterodiegetică / obiectivă
- viziune narativă "dindărăt", narator omniscient, omniprezent, omnipotent,
ce relatează la persoana a III-a evenimentele legate prin înlănțuire
- naratorul se abate de la obiectivitate prin comentarii, digresiuni, permanenta
impresie de monolog teatral, prin care joacă un rol în propria sa narațiune

II. Realismul viziunii/ Caracterul cult al basmului lui Ion Creangă

- reliefat de scoaterea în evidență a psihologiei personajelor
- caracterul atipic al persoanelor, care depășesc într-o oarecare măsură
canonul clasic al eroilor din basmele populare:
- Craiul are orgoliu familial
- împăratul Verde este naiv și ușor de manipulat
- împăratul Ros este aspru si cârcotaș
- împărații nu au rigiditatea tradițională, demonstrează că posedă umor, ironie,
înțelepciune

a. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 secvențe narative comentate

I. Tema clasică: confruntarea dintre Bine si Rău;
+ Tema care conferă originalitate basmului: inițierea și maturizarea
treptată a fiului de crai
- caracterul de bildungsroman al operei
 - neofitul se transformă într-un bărbat matur, capabil să-și
asume responsabilități importante: conducerea unei împărații
și întemeierea unei familii
- călătorie interioară de descoperire a sinelui.
II. Fântâna
- Aflată în mijlocul pădurii labirint, un spațiu întunecat unde tânărul naiv se
rătăcește;
- Simbol ambivalent al vieții și al morții;
- Reprezintă botezul simbolic al eroului în care primește o nouă identitate =
începutul unei noi etape (începutul inițierii sale);
- Se observă diferența majoră dintre cele 2 personaje: fiul craiului, “boboc în
felul său la trebi de aistea”, se potrivește Spânului, în timp ce Spânul
demonstrează că are o îndelungată experiență în manipularea oamenilor.

III. Finalul basmului = pedepsirea spânului și restabilirea echilibrului;

- eroul a traversat etapele importante ale procesului inițiatic și a devenit
tolerant, chibzuit, prudent, răbdător
- a învățat să ocolească vicleșugurile și să distingă esența de aparență
- este pregătit să-și asume noi responsabilități importante, precum
conducerea unei împărații și întemeierea unei familii;
- aducerea fetei de împărat este cea mai grea probă pentru tânăr, care trebuie
să reziste tentației de a-și dezvălui identitatea;
- moartea simbolică a sclavului și nașterea noului împărat;
- împlinirea jurământului din fântână și ieșirea eroului din situațiile limită în
care se află;
- uciderea spânului = rolul acestuia de mentor în viața tânărului s-a încheiat

c. Prezentarea a două elemente de structură

1. Titlu
- "povestea" = caracterul atipic al basmului;
- sugerează drumul ce are ca scop inițierea neofitului;
- "Harap-Alb" are valoare oximoronică, ce surprinde complexitatea eroului,
ce posedă trăsături contradictorii (calități și defecte, alb și negru), calități
(bunătatea sufletească / milostenia, noblețea de caracter) și defecte (lipsa de
experiență, naivitatea, neputința de a distinge esența de aparență);
- evidențiază personajul eponim al operei, construit în ipostaza unui antierou
(caracterul atipic al tânărului)

2. Conflictele
- predomină conflictul exterior
- confruntarea dintre Bine și Rău / antagonist și protagonist
- nu este o confruntare clasică, deoarece nu presupune o luptă directă între
cei doi
- antagonistul are un rol bine stabilit în procesul maturizării eroului, deoarece
își asumă rolul de mentor, ce aplică o metodă dură, dar eficientă, pentru a-l
determina pe tânăr să evolueze în plan spiritual, să-l determine să-și activeze
calitățile care se aflau până atunci în stare latentă;
 - se poate identifica și un conflict interior (secundar) = eroul trebuie să-și
depășească limitele pentru a reuși, aflându-se într-o permanentă confruntare
a sinelui cu sine

Caracterizarea lui Harap-Alb

a. Statut social, psihologic, moral (6p)
1. Protagonistul acțiunii, erou atipic de basm
- construit prin contopirea a două modele: eroul canonic al basmelor
populare, înzestrat cu frumusețe fizică și morală și antieroul (trăsături
de caracter care-l individualizează);
- personaj "rotund" = urmărit într-o simbolică evoluție de la neofit la
inițiat;
- personaj construit în manieră realistă, cu trăsături profund umane,
ce posedă calități și defecte în egală măsură.

2. Statut social
- surprins în evoluție de-a lungul basmului: în incipitul operei,
Harap-Alb apare în ipostaza unui fiu de crai, fără o identitate anume,
protejat la curtea împărăției tatălui său (statut social privilegiat)
- devine sluga spânului, când capătă o nouă identitate
- devine pețitor
- devine "împărat cum n-a mai fost altul"
- este asociat în antiteză cu îmbogățirea interioară (statutul de sclav),
pentru ca în finalul basmului valoarea celor două planuri (material și
spiritual) să coincidă ca dreaptă recompensă

3. Statut psihologic
- Harap-Alb este inițiatul, tânărul care trebuie să-și formeze caracterul
- conflict interior (lupta sinelui cu sinele)
- acesta este nevoit să-și învingă slăbiciunile și temerile
- deși se plânge de soarta sa, și-o asumă și perseverează în
înfruntarea acesteia

4. Statut moral
- pornind de la complexitatea personajului, ilustrată prin cele 3
ipostaze specifice:
- neinițiat = trăiește într-un univers al inocenței, nu cunoaște răul,
naivitatea fiind principala sa trăsătură de caracter;
- posedă trăsături de caracter esențiale: un fond moral superior
- următoarea ipostază: sclav / slugă aflat în slujba unui mentor, ce
aplică metode dure, dar foarte eficiente
- apare în ipostaza unui "învățăcel"
- probele au un rol important în maturizarea tânărului, ajutându-l să-și
depășească limitele, să descopere noi calități: răbdarea, prietenia,
determinarea;
 - ultima ipostază: cea de inițiat, când apare noul împărat, capabil să-și
asume noi responsabilități

b. Trasatura de caracter principala

- nobletea sufleteasca

Moara cu noroc - Ioan Slavici

"Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit."

Tema si viziunea

Scriitor reprezentativ pentru realism, Ioan Slavici a adus o contributie semnificativa

acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se contureaza
pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei fundamentale.
Publicata in 1881 in volumul de debut “Novele din popor”, nuvela realista, de
factura psihologica, “Moara cu noroc” este una dintre cele mai importante realizari pentru
proza romana. Aceasta reprezinta o analiza detaliata asupra satului transilvanean si asupra
dezumanizarii umane cauzata de dorinta de inavutire.
a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar
I. Interesul autorului pentru tipologia umană (personaje tipice aflate în
situații tipice):
- Ghiță = omul dornic să-și schimbe statutul social
- Lică = tipologia socială a porcarului, dar și infractorul periculos
- Ana = femeia supusă în cadrul familiei patriarhale
- bătrâna = femeia înțeleaptă, ce posedă o vastă experiență de viață

De-a lungul firului narativ, protagonistul operei evoluează de la tipicitate la

individualizare
II. Intenția scriitorului de a realiza o literatură mimetică = reflectarea veridică și
verosimilă a societății ardelenești la sfârșitul secolului XIX
=> o frescă a societății prin prezentarea stratificării sociale la
nivelul clasei de jos și de mijloc: cârciumar, meșteșugari, slujbași în
administrație care interferează cu păturile superioare: judecători,
arendași;
+ Caracterul psihologic al operei = conflictul interior al protagonistului
redat prin intermediul mijloacelor de investigare psihologică:
monologul interior, dialogul polemic, stilul indirect liber, sondarea
psihicului uman

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

- Tema generală = efectele dezumanizante ale dorinței de înavuțire => este
prezentă încă din incipitul operei prin vorbele bătrânei, personaj alter ego
- Tema familiei tradiționale => Ghiță apare în ipostaza unui pater familias
 - Tema destinului implacabil => vorbele bătrânei din finalul nuvelei: "Simțeam
că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dată"

I. Prima întâlnire dintre Ghiță și Lică

Lică îi cere cârciumarului să devină informatorul său.
- se conturează în această secvență conflictul principal al operei, confruntarea dintre 2
bărbați cu orgolii puternice și mentalități diferite: în relațiile cu cei din jur - Ghiță se
bazează pe comunicare, valori morale fundamentale, onestitate și hărnicie, în timp
ce Lică apelează la teroare, intimidare, supunerea adversarului;
- Lică se consideră stăpânul nedeclarat al acestor locuri și nu acceptă niciun refuz din
partea cârciumarului;
- Ghiță își dă seama că nu poate rămâne la cârciumă fără acordul lui Lică
=> începutul conflictului interior

II. Număratul banilor

- subliniază dezumanizarea eroului în contrast cu secvența în care număra banii
alături de familie (imaginea idilică, un ritual al unei familii unite, în care nu există
secrete;
- banii obținuți acum sunt rezultatul unor compromisuri făcute de protagonist, și atunci
simte nevoia să se ascundă de restul familiei => imaginea unui Ghiță înstrăinat,
egoist și paranoic

c. Două elemente de structură

I. Titlul: valoare ironică
- norocul se dovedește a fi o ispită scoasă în calea omului slab => norocul este
înșelător și efemer;
- desemnează spațiul desfășurării acțiunii => cârciuma este situată într-o zonă
pustie, în vale (coborârea în infernul patimilor umane), la o răscruce de drumuri
(simbolic reprezintă răspântia la care se află destinul personajului principal, nevoit să
aleagă între calea ispitei, a câștigului nemuncit, și calea vaporilor morale, autentice,
a echilibrului interior);
- spatiu malefic, în care apar semne ale morții (trunchi de copac pe jumătate ars =
axis mundi desacralizat); cele 5 cruci, simbol ambivalent: loc binecuvântat, spatiu
thanatic

II. Conflicte:
1. Exterioare - o ciocnire între două mentalități - cea tradițională, bazată pe valori
morale solide (bătrâna), și cea capitalistă, ce pune preț pe valorile materiale (Lică)
=> confruntarea dintre Ghiță și Lică = o luptă a orgoliilor bărbătești
2. Interioare (susțin caracterul psihologic al operei) => urmărește zbuciumul
protagonistului sfâșiat de dorințe puternice, dar contradictorii: dorința de a rămâne un
om cinstit, alături de familie, și tentația câștigului nemuncit;

Caracterizarea lui Ghita

Introducere: la fel
 I. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc
Statut social
- se modifică pe parcursul acțiunii: cizmar modest, dar cu spirit întreprinzător =>
cârciumar bogat, înstărit; ca mic întreprinzător într-o societate capitalistă în formare,
el are dorința de a-și îmbunătăți statutul în comunitate, iar planul său inițial nu-i
depășește în mod realist posibilitățile;
- în calitate de cârciumar, își face un bun renume, și prin el, locul devine binecuvântat
- Statut psihologic
- inițial - un om stăpân pe sine, cu autoritate în familie (ipostaza pater familias) și în
comunitate, un caracter puternic
- ulterior - devine un om slab, influențabil, ușor de manipulat pentru maleficul Lică, un
om influențat de patimi și slăbiciuni, dominat de un puternic conflict interior
- Ghiță reprezintă conștiința sub influența corupătoare a banului, care nu sesizează
gravitatea compromisului, deoarece percepția sa este alterată de înclinația spre
lăcomie

Luceafarul - Mihai Eminescu

"A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata"

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru romantism, Mihai Eminescu a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Poemul Luceafarul, aparut in 1883 in revista Convorbiri literare, este un poem
romantic, o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul
supus unui destin pe care tinde sa il depaseasca).
a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar
- Sursa de inspiratie folclorica
- Sursa de inspiratie folclorica este provenita de la un basm popular
romanesc cules de austriacul Richard Kunisch intitulat “Fata in
gradina de aur”, care descrie iubirea dintre o fata de imparat si un
zmeu, personaje simbolice ce apartin unor lumi diferite.
- Eminescu schimba finalul tragic al basmului, pe care-l valorifica
accentuand problematica geniului.
- De asemenea, este valorificat si mitul Zburatorului, conform caruia
ivirea sentimentului erotic la tinerele fete este produs din cauza
aparitiei in visul acestora a unei fiinte imateriale.

- Imbinarea genurilor si a speciilor

 - Deoarece este un poem filosofic pe tema conditiei omului de geniu,
se subliniaza atat elementele epice, cat si cele dramatice si lirice.
- Schema epica a poemului este reprezentata de elementul narativ
preluat din basm, care devine pretext pentru reflectia filosofica.
- Caracterul dramatic este conferit de predominanta dialogului
- Elementele lirice se remarca prin afectivitate, limbaj expresiv si prin
exprimarea directa a gandurilor si a sentimentelor

b. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 idei poetice comentate

I. Tema poemului este iubirea, suprapusa cu problematica geniului in raport
cu lumea si cunoasterea.
- Se realizeaza o distinctie intre omul comun si cel de geniu dupa
cum urmeaza: geniul este un inadaptat social, cu o minte
atotcuprinzatoare si capabil sa-si depaseasca soarta, pe cand omul
comun este adaptat conditiei sociale, limitat, fiind incapabil sa-si
depaseasca propria conditie.

II. Una dintre secventele poetice ce ilustreaza aceasta idee se afla

- in primul tablou.
- Acesta prezinta idila, proiectata in planul fanstasticului, dintre
Luceafar si “o prea frumoasa” fata de imparat.
- Povestea de dragoste se manifesta intre doua fiinte apartinand unor
lumi diferite, cea terestra si cea cosmica, prezentand confruntarea a
doua moduri de existenta: cea a geniului si cea omului comun.
- Desi este fermecata de maretia ipostazei angelice a Lucefarului,
refuzul fetei de a parasi lumea muritoare este categoric si izvoraste
din constientizarea incompatibilitatii dintre cele doua planuri carora
celor doi le apartin: “Caci eu sunt vie, tu esti mort/ Doara pe calea
ce-ai deschis/N-oi merge niciodata”

III. A doua idee poetica relevanta apartine

- celui de-al doilea tablou.
- Acesta prezinta o alta poveste de iubire, de data aceasta intre cei doi
muritori, Catalin si Catalina.
- Poetul recurge din nou la antiteza pentru a evidentia conditia sociala
precara si originea incerta a pajului Catalin, in opozitie evidenta cu
conditia superioara a Luceafarului.
- Fata de imparat insasi isi pierde din unicitate, fiind individualizata
prin numele care sugereaza compatibilitatea perfecta cu Catalin.

c. Prezentarea a două elemente de structură

I. Un prim element de structura si compozitie il constituie titlul.
- Titlul operei eminesciene reprezinta in sens conotativ geniul, idealul,
perfectiunea, cunoasterea si lumea superioara.
- Titlul poemului are in centru motivul principal al textului: Luceafarul.
- Totusi, acesta reprezinta alegoria pe tema romantica a pozitiei
geniului in lume, vazut ca o fiinta nefericita, cu totul opusa omului
cotidian.
 - De asemenea, titlul uneste doua mituri: unul romanesc, al stelei
calauzitoare, si altul grecesc, al lui Hyperion, sugerand natura dubla
a personajului romantic.

II.Un al doilea element reprezentativ de structura si compozitie este limbajul

artistic in deplin acord cu intensitatea sentimentelor transmise.
- Astfel, alegoria si antiteza intre cosmic - terestru, inger - demon,
om comun - om de geniu sunt figurile de stil care predomina in
poem.
- De asemenea, printre tropii intalniti se remarca: repetitia
- “a fost odata” denota transcendenta in fabulos
- epitetul hiperbolizat: “O prea frumosa fata” subliniaza
frumusetea de neegalat a fetei
- cele doua comparatii: “Cum e fecioara intre sfintii/ Si luna
intre stele” dezvaluie unicitatea si puritatea fetei in ochii
Luceafarului.
- Muzicalitatea celor 98 de strofe ale poemului este data si de
particularitatile prozodice: masura versurilor de 7-8 silabe, ritmul
iambic, rima incrucisata.
d. Concluzia
- Asadar, poemul “Luceafarul” contureaza o viziune a lumii prin prisma iubirii
si a omului de geniu. Iubirea dorita este, in final, o iubire imposibila, iar
superiorul este condamnat la o viata nesfarsita, fara iubire.

O scrisoare pierduta - Ion Luca Caragiale

“Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și
noi!”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru realism, Ion Luca Caragiale a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Comedia “O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale este o capodopera a genului
dramatic, fiind reprezentanta pe scena in 1884. Personajele comediei apartin unor tipologii
clasice, iar sursa principala a comicului in aceasta piesa este contrastul dintre esenta si
aparenta.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. Un prim argument:
- existenta unor personaje tipice, construite pe o trasatura dominanta
de caracter, dar nu unica.
- prin Catavencu si Farfuridi, caragiale ilustreaza tipul demagogului
(persoană care încearcă să obțină popularitate prin mijloace
nedemne)
 - prin Pristanda pe cel al slugarnicului
- Zoe este femeia adulterina
- Trahanache tipul inselatului
- Tipatescu cel al amorezului

II. O alta trasatura:

- scriitorul surprinde in mod veridic moravurile vietii politice
romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea
- pe fundalul agitatiei din cauza alegerilor se ivesc nenumarate
neintelegeri intre partide
- sunt redate detaliat realitati precum:
- santajul politic
- actionarea politicienilor in functie de propriul interes
- imaginea cetateanului dezorientat
- toate acestea au rol moralizator

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

I. Tema
- Satirizarea moravurilor sociale si familiale pe fondul luptei politice
pentru putere, in timpul unei campanii electorale de la sfarsitul
secolului al XIX-lea
II. O secventa semnificativa:
- cea din actul I, in care Trahanache vorbeste cu prefectul Tipatescu
despre o scrisoare de dragoste dintre acesta si Zoe, sotia sa
- In aceasta scena, Trahanache ii spune lui Tipatescu de un anumit
bilet primit de la Catavencu in care acesta dorea sa-l vada pentru a-i
arata un document foarte important
- Zaharia ii transmite lui Stefan ca a mers la Catavencu, la biroul
ziarului “Racneutul Carpatilor” pentru a obtine documentul - o
scrisoare de dragoste - de la Tipatescu pentru Zoe
- Acesta este amenintat ca scrisoarea va fi publicata in ziar daca nu
primeste sustinere politica
- Tipatescu este foarte enervat, la fel si Trahanache, care crede ca
scrisoarea este o plastografie, deoarece are incredere in prietenul
sau si sotia sa
- Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie, calmul si
imaturitatea sa, ofera textului amuzament
- prezinta faptul ca promovarea in anumite functii politice se realizeaza
prin santaj
- pe de alta parte este evidentiat adulterul si viata de familie

III. O alta secventa semnificativa:

- scena numararii votului din actul II
- cu o zi inaintea alegerilor, Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu
stau in jurul mesei, discutand si studiind alegerile
- Acestia subliniaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita
culoare, dupa care Trahanache le tine un discurs moralizator despre
stalpii puterii si disciplina de partid
 - Cei doi avocati ii zic acestuia ca se tem de tradarea prefectului
- Trahanache se enerveaza din ce in ce mai tare si spune cu indarjire
ca Tipatescu este un om de incredere, care a facut multe servicii
partidului, lucru ce accentueaza devotamentul lui Zaharia pentru
prietenul sau
- In aceasta secventa, este evidentiat comicul de situatie,
devotamentul lui Trahanache si prietenia sa cu Tipatescu.

c. Două elemente de structură

I. Titlul
- pune in evidenta intriga si contrastul comic dintre aparenta si
esenta
- pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta
de cluise, avand ca instrument de santaj politic “o scrisoare pierduta”,
pretextul dramatic al comediei
- articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si
repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiasi scrisori,
amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi
efect)
II. Conflictul
- conflictul principal al operei este construit in jurul luptei pentru
puterea politica, declansat de pierderea succesiva a aceleiasi
scrisori
- acest razboi se realizeaza intre cele doua forte opuse:
- partidul aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu,
presedintele partidului Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa)
vs
- gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu
(avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”)
- Trahanache este cel care gaseste o solutie impotriva santajului lui
Catavencu, acesta venind cu un contra santaj, prin gasirea politei
falsificate
- conflictul secundar este conturat de grupul Farfuridi -
Branzovenescu, carora le este frica de tradarea prefectului, Stefan
Tipatescu
- Trahanache aplaneaza acest conflict, spunandu-le celor doi ca
Tipatescu este un om de incredere, care a facut multe favoruri
partidului
d. Concluzia
- Asadar, prin toate mijloacele, piesa provaca rasul, dar in acelasi timp atrage
atentia cititorilor si spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”
- Lumea eroilor lui Caragiale este compusa dintr-o grupare de personaje care
actioneaza asupra principiului “Scopul scuza mijloacele”, care au ca tel
mentinerea sau dobandirea unor functii politice
Caracterizarea lui Zaharia Trahanache
a. Statut social, psihologic, moral
1. un personaj principal al comediei “O scrisoare pierduta”
- ceea ce il distinge de celelalte personaje este tipologia sa:
- reprezentantul incornoratului, dar si al politicianului abil, adaptat
societatii in care traieste
2. Statut social
- Trahanache are un statut social inalt
- este presedintele: “mai multor comitete si comitii”
- politician varstnic, obisnuit sa fie in fruntea puterii politice, pozitie din
care pare a-si face un scop in viata
- “un stalp al puterii locale”
- prieten cu Stefan Tipatescu
- consortul lui Zoe, cea de-a doua sotie a sa
3. Statut moral
- statutul sau moral tradeaza naivitatea si credulitatea personajului
deoarece are incredere oarba in Tipatescu si Zoe
4. Statut psihologic
- In ceea ce priveste statutul psihologic, Trahanache este descurcaret,
lucru dovedit prin faptul ca gaseste polita falsificata de Nae
Catavencu
- totodata, acesta crede si in valorile prieteniei si ale familiei, fiind un
politician supus, deoarece il accepta pe Agamita, care este adus de
la centru fara nicio obiectie
b. Trasatura de caracter principala
- naivitatea, trasatura evidenta in scena din actul I

Plumb - George Bacovia

“Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru simbolism, George Bacovia a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Poezia simbolista “Plumb” de G. Bacovia deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in
1916, definindu-l in totalitate. Asezarea sa in fruntea primului volum publicat de Bacovia ii
confera calitatea de arta poetica.
a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar
I. un prim argument:
- Folosirea simbolului pentru a sugera corespondențele între diferitele
elemente ale universului si legăturile ascunse dintre lucruri
 - plumbul reprezintă monotonia existențială, apăsarea sufletească,
moartea, lipsa speranței prin greutate, culoare și proprietăți fizice
- cavoul reprezintă un spațiu închis, traumatizant, apăsător și
sufocant, ce poate reprezenta orașul, societatea, universul sau
propriul trup
II. al doilea argument:
- utilizarea sugestiei
- simbolistii folosesc aceasta tehnica pentru a reda vagul, imprecizia si
obscurul
- acest procedeu se realizeaza prin faptul ca poetul induce un anume
“concept”, spre exemplu cel al mortii, printre elementele din campul
semantic al mortii, regasindu-se astfel: “cavoul”, “funerar vesmant”,
“sicriele”
- astfel, nu se afirma cuvantul propriu-zis, ci poetul doar induce starea
pe care doreste sa o transmita lasandu-l pe cititor sa o contureze

b. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 idei poetice comentate

I. Tema
- Moartea este tema predilectă a liricii bacoviene, o obsesie
fascinantă, care ilustrează o stare de disperare, de dezintegrare a
materiei, a ființei, a existenței.
- pe langa aceasta tema se regasesc si teme secundare precum: tema
singuratatii si tema conditiei poetului intr-o lume artificiala, lipsita
de aspiratii si intr-o societate care nu-l intelege
II. O prima imagine poetica relevanta:
- prima strofa
- Planul exterior, obiectiv: surprinde elemente ale cadrului spațial
închis, apăsător, sufocant, în care eul poetic se simte claustrat
- repetarea sintagmei “de plumb” are multiple sugestii, insistând
asupra existenței mohorâte, anoste, lipsită de transcendență, sau de
posibilitatea înălțării
- ființa umană trăiește cu sentimentul terorii permanente (“și era vânt”,
“și era frig”), cu revelația propriei vulnerabilități, și cu sentimentul
solitudinii infernale (“stam singur în cavou”, “stam singur lângă
mort”)
- cu simțurile hipertrofiate (exagerate), eul poetic percepe sinestezic
realitatea terifiantă a universului: auz, văz, tactil
III. A doua imagine poetica:
- a doua strofa
- reprezinta planul interior, subiectiv
- accentul se muta pe sentimentul izolării, al îndepărtării de viață
- dramei existențiale i se asociază drama erotică, iubirea neputându-se
împlini: “Dormea întors amorul meu de plumb”, metaforă ce reliefează
sfârșitul iubirii, lipsa oricărei speranțe, împietrirea acestui sentiment
ce creează pustietatea sufletească
- imaginea auditiva “și-am început să-l strig” poate fi asociat cu tabloul
lui Edvard Munch, “Țipătul”, imagine prin care se exprimă
disperarea si neputința instanței lirice
 - strigătul se pierde în neant, deoarece ființa umană este
condamnată la o eternă singurătate.
- “Și-i atârnau aripile de plumb” = imaginea zborului frânt de greutatea
aripilor de plumb
- zborul devine prăbușire, semn că poetul este un Icar întors
- metafora “aripile de plumb” scoate in evidenta contrastul între
imaginea aripilor ce simbolizează libertate, înălțare, evadare, și
simbolistica plumbului, ce exprimă monotonia existențială, apăsarea
sufletească, condamnarea definitivă într-un univers lugubru, al
captivității totale

c. Prezentarea a două elemente de structură

I. Titlul
- Este alcătuit dintr-un substantiv nearticulat, ce exprimă un grad ridicat
de generalitate
- Titlul este alcătuit din lexemul “plumb”, care desemnează în sens
denotativ un metal greu, de culoare gri-cenușie, slab conducător de
electricitate
- Reprezintă simbolul central al poeziei, cu sensuri conotative
multiple, de la greutatea existențială, până la lipsa capacității de a
mai spera, sau de a mai avea idealuri într-o societate sumbră și
decadentă
- Titlul se regăsește de 6 ori pe parcursul discursului liric, în poziții
simetrice
- “Plumb” este astfel un laitmotiv, metaforă absolută, ce ilustrează
închiderea definitivă a spațiului existențial, fără soluții de ieșire
II. Prezenta corespondentelor
- legătura care se stabilește între planul exterior al naturii (mediul
sufocant al cavoului) și planul interior subiectiv
- cele două strofe corespund celor două planuri ale realității: realitatea
exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir și de cavou și realitatea
interioară, subiectivă, simbolizată de sentimentul iubirii, a cărui
invocare se face cu disperare, fiind și el condiționat de natura mediului
- de asemenea, există o strânsă legătură între planul obiectiv al
naturii, marcat în text prin punctele de suspensie (“și era vânt”) și
planul subiectiv al trăirilor eului liric (“și era frig”), delimitat în mod
simetric prin același procedeu
c. Concluzie
- In concluzie, poezia “Plumb” de George Bacovia este reprezentativa pentru
toata lirica bacoviana, atat prin atmosfera specifica de solitudine,
amprentata de conceptul “mortii”, prin exprimarea starilor de angoasa si
nevroza, cat si stari specifice curentului simbolist.
 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii-
Lucian Blaga
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru modernism, Lucian Blaga a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” apartine modernismului prin elanul
vitalist si violenta expesiei, adaugate la alte elemente moderniste precum noutatea
metaforei, intelectualizarea emotiei si innoirile prozodice. Poezia deschide volumul de
debut al autorului “Poemele luminii”, care a aparut in anul 1919.

b. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. O prima trasatura care permite incadrearea operei in acest curent literara
este
- reinnoirea prozodiei
- adoptarea versului liber de catre poet demonstreaza conceptia lui
Blaga, conform careia lipsa elementelor de prozodie clasica permite
exprimarea fluxului ideilor si a intensitatii sentimentelor
- astfel se poate observa structura atipica a poeziei: strofa monobloc,
cu vers alb, măsură variabilă, în care poetul utilizează tehnica
ingambamentului

II. O alta trasatura pentru apartenenta poeziei la modernism este

- utilizarea metaforei revelatorii ca figura de stil predominanta
- o prima metafora din text este “corola de minuni” care semnifica
totalitatea misterelor lumii ingloband atat lucrurile pozitive, cat si cele
negative ale universului, prin enumeratia: “in flori, in ochi, pe buze
ori morminte”
- Blaga asaza in centrul poeziei metafora luminii care reprezinta cele
doua tipuri de cunoastere
- pe de-o parte, se remarca cunoasterea luciferica (lumina mea)
- iar pe de alta parte, aflata in raport de antiteza cu prima, se reflecta
cunoasterea paradisiaca, reprezentata de “lumina altora”

b. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 idei poetice comentate

I. Tema
 - condiția artistului într-un univers conceput sub forma unui șir de
mistere, o imensă corolă de minuni
- cunoașterea lumii în planul existenței poetice este posibilă doar
printr-o comunicare afectivă totală: iubirea devine un instrument de
cunoaștere a misterelor lumii
- fiind o arta poetica, in text se regaseste si tema creatiei

II. O secventa relevanta pentru aceasta tema este

- prima parte a poeziei, in care apare viziunea eului liric despre lume
- pronumele personal “eu” este asezat in fruntea poeziei ce se repeta
de cinci ori pe parcursul ei, exprimand atitudinea protectoare a
poetului fata de misterele lumii, dar si vehementa sa de a se
distinge de ceilalti
- astfel, poetul foloseste negatia verbelor violente: “nu strivesc”, “nu
ucid” tocmai pentru a se diferentia ca viziune de cei ce adopta o
cunoastere rationala
- totodata, ipostaza eului creator in aceasta parte este aceea a unui
calator care se bucura de diversitatea lumii, asa cum reiese din
metafora “calea mea”

III. O alta secventa semnificativa pentru tema poeziei este

- a doua parte a acesteia, in care poetul explica efectul atitudinii sale
asupra misterului
- Blaga se detașează în mod orgolios de ceilalți creatori de frumos,
deoarece, potrivit concepției sale, cunoașterea lumii nu se poate
realiza prin rațiune, aceasta desfigurând frumosul
- cunoașterea se realizează prin fantezie și imaginație creatoare
- in aceasta parte se regasesc verbe care marchează amplificarea
tainelor existențiale: “sporesc”, “mareste”
- Din perspectiva poetului, misterul nu trebuie "sugrumat", ci potențat,
de aceea poetul refuză categoric cunoașterea paradisiacă

c. Prezentarea a două elemente de structură

I. Titlul
- contine o metafora revelatorie: “corola de minuni a lumii”
- exprima atitudinea poetului, izvorata din iubire, de protejare a
misterului
- primul cuvant, pronumele “eu”, evidentiaza rolul eului liric, de centru
creator al propriului univers poetic, fiind de asemenea o marca a
confesiunii
- verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de
tip rational si afinitatea pentru cunoasterea lucifera, poetica

II. Laitmotive
- particularitatile poeziei sunt conturate si de simbolurile din finalul
textului si de laitmotive
- cele patru metafore simbol sunt valori caracterizate atat prin latura
pozitiva, cat si prin cea negativa
 - florile sunt un simbol al vietii, al frumusetii, gingasiei si diversitatii,
dar, in acelasi timp, fac trimitere la fragilitatea existentei
- buzele reprezinta rostirea plină de sens, iubirea, sentimentul
suprem, ce înalță ființa umană, cuvântul creator, ce a dat naștere
lumii. Acestea pot face trimitere la cunoasterea prin Eros
- un alt element - mormintele - contureaza atat ideea mortii si a
descompunerii, cat si linia credintei, a misterului si a lucrurilor
invizibile care ne inconjoara

d. Concluzia
- Asadar, “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” se incadreaza
perfect in tiparele modernismului liric, Blaga contribuind la
sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, prin
valorificarea in masura originala a elementelor moderniste
- de asemenea, se reflecta prin exceptie tema relatiei om-univers

Ion- Liviu Rebreanu

“isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de
pamantul ud si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece,
ametitor...”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru realism, Liviu Rebreanu a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
“Ion” este primul roman publicat de Liviu Rebreanu, in anul 1920. Acesta este unul
realist, obiectiv, cu tematica rurala si traditionala, o adevarata realizare a literaturii romane
din perioada interbelica.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. O prima trasatura a realismului in roman o reprezinta
- perspectiva narativa obiectiva
- ceea ce implica un narator heterodiegetic, omniprezent si omniscient
- omniscienta este vizibila prin faptul ca stie mai mult decat
personajele sale si le dirijeaza evolutia lor
- “Viziunea dindarat” este prezenta prin procesul de focalizare zero
- relatarea textului este la persoana a III-a
- de asemenea, naratorul este neimplicat, impersonal si detasat
II. O alta trasatura a realismului prezenta in roman o reprezinta
- tipologia personajelor
- Ion Pop al Glanetasului este taranul sarac, dornic sa obtina pamant
intr-o societate in care omul este judecat in functie de delnitele
detinute
- pe parcursul actiunii evolueaza de la tipicitate la individualizare
 - Vasile Baciu este tatal Anei, personaj secundar, tipul taranului bogat,
dar nemultumit, antagonistul lui Ion
- Ana, fiica lui Vasile Baciu, este personaj secundar, tipul femeii
bogate, dar urate si reprezinta statutul femeii supuse in societatea
rurala a epocii respective
- Zaharia Herdelea este tipul invatorului, din satul Pripas
- acesta reprezinta o ipostaza a intelectualitatii, grijiuliu, avand o
familie numeroasa

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

I. Tema
- tema principala este lupta pentru pământ în satul tradițional
românesc si condiția țăranului în satul stratificat social
- alte teme prezente in roman sunt: familia patriarhală, destinul si
dezumanizarea, evidentiata de consecințele nefaste ale dorinței de
îmbogățire
II. O prima secventa relevanata pentru tema si viziunea despre lume o constituie
- Hora din incipitul romanului
- conturează intriga romanului
- surprinde conflictul exterior principal din roman: cearta dintre Ion și
Vasile Baciu
- Vasile îl numește pe protagonist "sărăntoc", "hoț" și "tâlhar",
deoarece umblă să-i ia fata, promisă unui alt țăran înstărit, George
Bulbuc
- de asemenea, se evidențiază conflictul secundar al romanului:
cearta dintre Ion și George Bulbuc pentru plata lăutarilor
- în realitate însă, motivul este altul: dreptul de a fi cu Ana
- conflictul este reluat simetric în finalul operei, când George îl ucide pe
protagonist în mod simbolic cu sapa, instrument cu care se lucrează
pământul, personajul plătind astfel pentru lăcomia lui nemăsurată
III. O alta secventa relevanta pentru tema si viziunea despre lume o constituie
- sarutarea pamantului
- după ce intră în posesia tuturor pământurilor lui Vasile Baciu, Ion,
îmbrăcat în haine de sărbătoare, decide să meargă să le vadă
- Ilustrează patima țăranului văduvit prin naștere de obiectul
existenței sale
- în mijlocul delniței, Ion sărută pământul "cu voluptate, și în sărutarea
aceasta grăbită simți un fior rece, amețitor"
- împlinit, personajul își vede puterile hiperbolizate, "se vedea acum
mare și puternic, ca un uriaș din basme"
- această secvență surprinde contopirea simbolică a celor 3
elemente: iubirea, pământul și moartea
- în această secvență, cele 2 glasuri se confundă, putându-se
evidenția și o anticipare a finalului tragic al personajului, a contopirii
cu pământul care îi este atât de drag.

c. Două elemente de structură

 I. Conflictele
- conflictul principal este cel dintre Ion Pop al Glanetașului și Vasile
Baciu
- exponenții a două categorii sociale reprezentative din satul tradițional:
țăranul sărac și țăranul înstărit
- conflicte secundare:
- Ion și George Bulbuc mai întâi pentru Ana și ulterior pentru Florica
- între Ion și Simion Lungu pentru o brazdă de pământ
- conflictul interior al lui Ion este drama țăranului sărac
- mândru și orgolios, acesta nu-și acceptă condiția, și este pus în
situația de a alege între iubirea pentru Florica și averea Anei
- scriitorul este interesat în surprinderea procesului interior pe care îl
parcurge protagonistul și folosește tehnici narative specifice:
monologul interior, dialogul polemic, sondarea psihicului uman
până la limita subconștientului, stilul indirect liber;
- adevărata dimensiune a conflictului interior reliefează lupta dintre
"glasul pământului" și "glasul iubirii"
- cele 2 voci rezonează în sufletul protagonistului când succesiv, când
simultan, până la explozia lor asurzitoare în situația limită
II. Simetria incipitului cu finalul
- se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul
Pripas, loc al actiunii romanului
- personificat, drumul are semnificatia simbolica a destinului
- descrierea intiala a drumului il introduce pe cititor in viata satului
ardelean de la inceputul secolului al XX-lea
- descrierea caselor lui Herdelea si Glanetasu ilustreaza conditia lor
sociala
- crucea stramba de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea
ruginita, anticipeaza destinul tragic al protagonistului
c. Concluzia
- asadar, romanul realist “Ion” de Liviu Rebreanu reuseste sa imbine
atat elemente traditionale din viata satului ardelenesc, cat si
elemente moderne prin reliefarea portretului taranului roman.

Caracterizarea lui Ion Pop al Glanetașului

a. Statut social, psihologic, moral
1. Ion este personajul principal
- unul dintre cele mai complexe personaje din literatura romana
- insusiri contradictorii: perfidie si naivitate, blandete si brutalitate,
insistenta si cinism
- reprezinta tipul taranului tanar, harnic, dar sarac, dornic insa de a
obtine averea, traind intr-o lume in care pamantul reprezinte valoarea
centrala
2. Statutul moral
- reprezentat de orgoliu si impulsivitate
 - de cele mai multe ori este agresiv
- lacomia pentru pamant scoate in evidenta caracterul sau manipulator
- Ion este tipul arivistului (oportunistului / parvenitului) fără scrupule,
care folosește femeia ca mijloc de parvenire
3. Statutul psihologic
- Ion se regaseste intre cele doua puternice pasiuni: iubirea si obsesia
pentru pamant
- conflictul interior al protagonistului se petrece intre iubirea pentru
Florica si patima pentru avere
- Ion este ambițiosul dezumanizat de patima înavuțirii
- de-a lungul firului narativ, personajul evoluează de la tipicitate la
individualizare
4. Statutul social
- este acela de taran sarac, dar cu o dorinta aprinsa de a avea pamant
si de a fi bogat
- este gata sa faca orice pentru a-l obtine si pentru a scapa de eticheta
de “sarantoc”

b. Trasatura de caracter dominanta

- este lacomia, fiind evidentiata de nevoia acestuia pentru pamant

Riga Crypto și lapona Enigel- Ion Barbu

"Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână."

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru modernism, Ion Barbu a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Poetul Ion Barbu, alături de Tudor Arghezi și Lucian Blaga, conferă conceptului de
poezie noi semnificații, fiind creatorul unei poezii cu totul originale. Publicata in 1924,
integrata apoi in volumul “Joc secund” (1930), balada “Riga Crypto si lapona Enigel” face
parte din a doua etapa a creatiei lui Ion Barbu, baladic - orientala, etapa care indica
orientarea poetului spre concretul lumii.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. Un prim argument pentru apartenenta acestei opere la modernism este
- utilizarea simbolica a limbajului
- mesajul este ambiguu prin metafore surprinzatoare precum: “zorile
incep sa joace”, “roata alba imi e stapana”
- viziunea modernista, care face poemul sa devina unul alegoric,
aminteste de “Luceafarul” eminescian
 - este abordata problema cunoasterii
- de altfel, Barbu insusi descrie poezia drept “un Luceafar intors”
- poemul prezinta doua masti lirice, Crypto si Enigel, care se
indragostesc in urma intalnirii din vis, dar care nu pot fi impreuna din
cauza diferentei de conditie

II. Un al doilea argument este

- intelectualizarea emotiei (adica barbu analizeaza ce simte)
- spre deosebire de poemul eminescian, in aceasta poezia, fiinta
umana este superioara, dar continua sa aspire spre absolut
- fiinta inferioara, regele ciupercilor, cere sa ii ramana alaturi si, isi
ignora conditia tinzand spre imposibil, motiv pentru care este si
pedepsit
- desi povestea de dragoste dintre cei doi este autentica, Enigel nu se
lasa prada sentimentelor, ci vrea sa mearga spre Sud, tinzand in
continuare spre absolut
- astfel, emotia devine subordonata ratiunii

b. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 idei poetice comentate

I. Tema
- tema discursului liric este aceea a iubirii imposibile si a
incompatibilitatii
- cei doi indragostiti au parte de o poveste de iubire neimplinita
- desi ambii sunt superiori in lumea lor, totusi acest aspect nu este
suficient pentru ca ei sa fie comptibili, dragostea lor fiind imposibila

II. O prima imagine poetica relevanta pentru tema si viziunea despre lume o
constituie
- chemarile rigai si primele refuzuri ale lui Enigel
- intâlnirea eroilor care aparțin unor lumi diferite este posibilă ca și în
“Luceafărul” doar în spațiul visului și în durata nocturnă, când
vocile subconștientului și ale inconștientului nu mai sunt cenzurate
de rațiune
- incercarile regelui-ciupercă de a o determina pe laponă să renunțe la
călătoria spre miazăzi, la aspirația spre o existență solară, se
cristalizează ca tentații ale trăirii imediate, materiale, instinctuale
- prima oara el îi oferă valorile supreme ale lumii lui, dulceata si fragi,
valori materiale, îndemnând-o astfel să guste bucuriile lumii
senzoriale, bucuriile unei existențe telurice
- Lapona refuza, anuntand intentia ei de a culege “fragii fragezi, mai
la vale”, nefiind dispusa a renunta la calatoria sa
- indragostitul face o a doua chemare, fiind dispus la sacrificiu de sine:
“daca pleci sa culegi/ Incepi rogu-te cu mine”
- Enigel este constienta de imposibilitatea propunerii si de fragilitatea
ciupercii, asa ca ii spune “Teama mi-e, te frangi curand,/ Lasa, mai
stai de te coace”

III. O a doua imagine poetica se regaseste in

 - a treia chemare a regelui ciupercilor, in care o indeamna pe Enigel
sa uite de soare si sa se alature lui, “În somn fraged şi răcoare.”
- primeste un refuz categoric din partea fiintei umane in cautarea
absolutului, fiind evidenta diferenta de conditie intre cei doi
- monologul lui Enigel evidențiază capacitatea omului superior de a
depăși proba ispitirii, refuzând cu demnitate să se abată din drumul
spre ultima treaptă a cunoașterii
- exprimă crezul omului superior, care triumfă asupra limitelor sale
afective și biologice, alegând calea regală a soarelui: “Mă-nchin la
soarele-nțelept.”
- astfel, ea isi urmeaza calatoria initiatica spre Sud
- Crypto, neputand sa accepte acest fapt, face un ultim efort de a
evada conditia actuala, insa aceasta tentativa este pedepsita de
ordinea universului
- astfel, regele devine o ciuperca otravitoare, fiind condamnat la un
destin comun, cu “masalarita-mireasa”

c. Prezentarea a două elemente de structură

I. Un prim element de compozitie este
- titlul, care este construit printr-un raport de coordonare între numele
celor doi protagoniști, ceea ce constituie un reper al narativității
textului poetic, întărit prin subtitlul “baladă”
- este alcătuit după modelul marilor povești de iubire din literatura
lumii: “Tristan și Isolda”, “Romeo și Julieta”
- este evidentiat astfel faptul ca cei doi protagoniști se află în lumi
diferite, opuse
- acest titlu indică o temă a iubirii imposibile, interzise, deoarece
- un personaj face parte din lumea izolată, retrasă a pădurilor,
fiind rege al ciupercilor
- în timp ce celălalt personaj aspiră să-și depășească limitele,
părăsind lumea rece a gheții, și îndreptându-se spre soare,
lumină, cunoaștere
- membrii cuplului sunt antagonici, construiți ca personaje romantice,
cu calități excepționale: substantivul “rigă” sugerează un spațiu
limitat, întunecat, umed, în vreme ce precizarea “lapona” trimite la un
spațiu nordic, boreal

II. Un al doilea element de compozitie consta in

- procedeul povestirii in rama
- poezia este structurata in doua parti, fiecare dintre ele reprezentand
cate o nunta
- prima nunta este una posibila, implinita si are rolul unui cadru
pentru nunta fantastica, care are un final nedorit, riga Crypto fiind
nevoit sa accepte casatoria cu “masalrita-mireasa”
- prima parte cuprinde primele patru strofe care au rolul de prolog al
baladei
- reprezinta dialogul menestrelului cu “nuntasul fruntas”
 - se face trimiterea spre un timp mitic prin adresarea directa catre cel
care va rosti povestea tragica a laponei Enigel si a lui riga Crypto:
“Menestrelul trist”
- in cea de-a doua parte, povestea este proiectata tot in trecut, dar
intr-un timp nedeterminat in raport cu momentul rostirii
- cantecul despre povestea tragica de iubire trebuie spus insa intr-o
atmosfera prielnica: “la spartul nuntii, in camara”

d. Concluzia
- asadar, balada lui Ion Barbu prezinta o viziune modernista, avand caracter
de poem alegoric
- acest discurs liric marcheaza, asemenea poeziei “Luceafarul”,
imposibilitatea fiintei de a-si depasi conditia, dar contureaza si pedeapsa
pe care o astfel de tentativa o aduce cu sine

Testament- Tudor Arghezi

“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru modernism, Tudor Arghezi a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Poezia “Testament”, de Tudor Arghezi, a fost asezata in deschiderea volumului
“Cuvinte potrivite”, publicat in anul 1927. Textul este o arta poetica moderna, in care
autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii,
despre limbaj si rolul scriitorului in lume.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. o prima trasatura care incadreaza textul ca fiind o poezie moderna este
- abordarea conceptului de estetica urâtului
- introdus de poetul francez Charles Baudelaire prin intermediul
volumului "Florile răului"
- conceptul vizează în poezia argheziană transformarea categoriilor
periferice ale vocabularului: registru regional, arhaic, elemente de
jargon, argou în material liric
- poetul crede în puterea transfiguratoare a artei, considerând că
meșteșugul poetic se apropie de alchimie, prin valorificarea, rafinarea
și sublimarea tuturor elementelor ce aparțin grotescului, infernalului,
monstruosului: "Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți
și prețuri noi"
- din perspectiva artistului, poezia devine catharsis (purificarea
spiritului prin artă) = purificarea experienței dureroase prin intermediul
magiei cuvintelor.
 II. o alta trasatura a modernismului este reprezentata de
- limbajul poetic arghezian
- acesta devine "esență de cuvinte"
- limbajul poetic reprezintă expresia migălită a artistului, ce își asumă
ipostaza de "poeta faber"
- expresia argheziană capătă forme inedite, în cele mai neașteptate
combinații lexicale: "Dumnezeu de piatră", "Cuvinte potrivite",
"Cenușa morților din vatră"
- scriitorul folosește termeni variați:
- vocabularul popular / expresii populare ("pe brânci")
- arhaisme ("hrisovul", "condei"),
- terminologia religioasă ("icoane", "Dumnezeu")
- neologisme ("crimei", "obscure")
- cuvinte care până la Arghezi au fost considerate nepoetice
("negi", "să-njure", "bube", "mucegaiuri", "noroi")

b. Prezentarea temei și evidențierea ei în 2 idei poetice comentate

I. Tema
- Creația literară în ipostaza unei moșteniri spirituale
- si misiunea artistului în univers, care deriva din caracterul operei de
arta poetica
- aceasta misiune este de a proteja tezaurul cultural moștenit, de a
sancționa nedreptățile sociale, de a emoționa cititorul, de a
metamorfoza materialul brut în material poetic

II. O prima secventa reprezentativa pentru tema poeziei este

- a doua parte a acesteia, strofa trei, care surprinde procesul creatiei
- poetului ii reiese un rol important, acela de a transfigura artistic
realitatea, cu ajutorul condeiului si a calimarii, provenite prin
metamorfoza din muncile rudimentare ale taranilor: “Ca sa
schimbam acum intaia oara/ Sapa-n condei si branzda-n calimara”
- se observa din nou conceptul de estetica a uratului, poetul
transformand “graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” in “cuvinte
potrivite”
- acest proces de creatie este dificil si indelungat, deoarece cuvintele
sunt “framantate mii de saptamani”
- totodata, poetul foloseste creatia literara ca arma sociala,
preschimband “veninul strans” in “miere”.

III. O alta secventa relevanta pentru tema poeziei este

- ultima strofa a poeziei
- versul “Robul a scris-o, Domnul o citeste” reda relatie dintre scriitor
si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil, de truditor al
cuvantului
- acest lucru se poate vedea prin faptul ca autorul a ales sa scrie
“Domnul” cu majuscula, ceea ce demonstreaza respectul si
smerenia sa
- poetul reda cateva etape pentru initierea cititorului: prima data il
numeste “tanar”, iar apoi “fiu”, ilutrand apropierea dintre el si cititor
- spre final il numeste “Domn,”, cititorul fiind deja format intelectual prin
mostenirea lasata - “cartea” - pe parcursul citirii
 c. Prezentarea a două elemente de structură
I. Primul element de structura relevant operei este
- titlul
- acesta este reprezentat de substantivul comun “testament”
- prin sensul denotativ, desemneaza un act juridic prin care o
persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa
moarte, cu privire la transmiterea averii sale
- de asemenea, testamentul are si un sens biblic, care face trimitere la
Vechiul si Noul Testament
- astfel, Arghezi vine si imbina cele doua sensuri si dovedeste ca
mostenirea “cartea” are atat un sens divin, spiritual, cat si unul
intelectual , cu rolul de a-l cultiva pe cititor
- in acest sens, mostenirea suprema, “cartea”, este lasata de la un
tata spiritual fiului sau spiritual

II. Al doilea element de compozitie si limbaj sunt

- laitmotivele
- laitmotivul textului e specific unei arte poetice si apare in poezie sub
forma cartii, figura de stil care sta la baza laitmotivelor fiind metafora
- astfel, structura “cartea mea-i fiule o treapta” implica nu doar
legatura dintre generatii, ci si cea dintre eul creator si cititor
- o alta metafora: “Decat un nume adunat pe-o carte”, surprinde
identitatea creatorului, dar si faptul ca acesta se identifica cu
generatiile viitoare prin creatia sa
- “Numele” este intr-o relatie de opozitie cu bunurile materiale, poetul
insistand asupra faptului ca adevarata bogatie e cea spirituala

d. Concluzia
- Asadar, poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica
prin care scriitoul lasa mostenire generatiilor viitoare intraga sa
creatie, acesta fiind rezultatul, atat al unei inspiratii divine, cat si al
efortului poetului

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de

razboi- Camil Petrescu
“I-am scris ca ii las absolute tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti... de la lucruri
personale la amintiri. Adica tot trecutul.”

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru modernism, Camil Petrescu a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
 Camil Petrescu a pus capăt romanului tradițional și va ramane în literatura română
ca inițiator al romanului modern. Romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi”, publicat in anul 1930, este un roman modern, subiectiv si un roman al experientei.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. O prima trasatura care incadreaza textul ca fiind un roman modern este
- perspectiva narativa subiectiva
- naratiunea este relatata la persoana I, naratorul-personaj fiind
implicat in actul intamplarii
- romanul este conceput ca o lungă confesiune a personajului principal
- viziunea “impreuna cu” apare prin procesul de focalizare interna
- se remarca unicitatea perspectivei narative, deoarece naratorul isi
expune propria experienta
- cititorul are acces limitat la cele intamplate, el cunoscand doar
varianta lui Stefan Gheorgidiu
- naratorul e unul necreditabil, desi ofera o viziune autentica

II. O alta trasatura reprezentativa pentru romanul modern este redata de

- tehnicile narative specifice, printre care si perceptia timpului
- daca in romanul traditional timpul e masurabil, general, obiectiv, in
acest tip de roman timpul e unul interior, subiectiv
- cronologia e incalcata, prin procesul rememorarii (analapsiei),
deoarece sunt aduse in prezent ganduri si fapte trecute care sunt
subordonate memoriei involuntare si al fluxului constiintei
- de exemplu, protagonistul, Stefan Gheorghidiu, participand la o
discutie cu ceilalti sublocotenenti, isi aminteste povestea iubirii esuate
dintre el si sotia sa

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

I. Tema
- Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care
indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente
fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si
razboiul
- acestea nu sunt prezentate simultan, ci succesiv
- totodata, romanul contureaza si tema intelectualului lucid,
inadaptat, cu probleme de constiinta
II. O prima scena relevanta pentru tema si viziunea despre lume este scena
- de la Popota ofițerilor din primul capitol intitulat „La Piatra Craiului,
în munte”, unde are loc o discuție generată de acuzația unui bărbat
ce și-a ucis soția prinsă în flagrant de adulter
- părerile sunt împărțite: de la cele privind rolul tradițional al căsniciei
la cele idealiste
- Gheorghidiu își dovedește din nou poziția intransigentă printr-o
izbucnire violentă
- Părerea lui e că cei doi au drept de viață și de moarte unul asupra
celuilalt, neputând accepta formula de metafizică vulgară, conform
 căreia fiecare își poate retrage cantitatea de suflet investită într-o
relație, deoarece iubirea schimbă / transformă pentru totdeauna.
- Concluzia sa tăioasă „discutați mai bine ceea ce vă pricepeți” este
aceea unui personaj pornit în căutarea iubirii absolute care respinge
cu vehemență ce este mai puțin.
III. O alta secventa sugestiva pentru tema romanului este surprinsa in
- ultimul capitol, intitulat “Comunicat apocrif”
- titlul acestui capitol poate fi interpretat in dublu sens
- pe de o parte, se refera la comunicatele contradictorii care
sosesc de pe front
- iar pe de alta parte, titlul trimite, in maniera metaforica la
scrisoarea anonima pe care o primeste protagonistul la
intoarcerea din razboi si in care I se dezvalui ca sotia il insala
- Stefan nu mai verifica insa autenticitatea acestei scrisori, pentru ca a
oboist sa se mai indoiasca si sa mai caute certitudini.
- Ranit si spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucuresti, dar se
simte detasat de tot ce il legase de Ela
- O priveste acum cu indiferenta cu care privesti un tablou si hotaraste
sa o paraseasca, lasandu-i iei totul, incepand de la lucrurile personale
din casa pana la amintiri
- Prin renuntare la "trecut", adica atat la timpul trait, cat si la cel
rememorat, Gheorghidiu se elibereaza de drama erotica

c. Două elemente de structură

I. un prim element de compozitie este
- titlul
- evidențiază cele două teme importante ale romanului, iubirea și
războiul;
- acestea reprezintă două experiențe cognitive fundamentale pentru
protagonist, marcându-i existența și ajutându-l să-și modifice
percepția despre viață
- substantivul „noapte” din prima parte a titlului reliefează
incertitudinea care-l macină lăuntric pe protagonist, neputința de a ști
fără niciun dubiu că este trădat sau nu de soția sa, Ela, această
incertitudine provocându-i o suferință de nedescris
- în partea a doua, substantivul „noapte” se asociază cu imaginea
apocaliptică a războiului, cu întunericul firii umane, care se
dezvăluie în această confruntare
- cele două adjective, „ultima” și „întâia”, sunt așezate într-o ordine
semnificativă, și sugerează disponibilitatea eroului de a depăși drama
unei iubiri neînțelese, și de a pătrunde în alte orizonturi ale cunoașterii
II. Un alt element este
- conflictul
- exterior si interior, acesta se contureaza in jurul protagonistului
- conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu cei din jurul
sau, accentuand orgoliul respingerii si plasandu-l in categoria
inadaptatului social
 - unchiul sau doreste sa-l atraga spre lumea afacerilor si a banilor,
insa Stefan traieste intr-o lume a ideilor, ceea ce il face sa fie si
sensibil in exterior
- conflictul interior este generat de presupunerea ca sotia sa il insala,
lucru care va produce destramarea cuplului
- faptul ca Ela este implicata in lumea mondena, lume pe care Stefan o
dispretuieste, reprezinta un principal motiv al racelli relatiei dintre ei
- Conflictul interior al lui Stefan Gheorghidiu este urmărit pe tot
parcursul romanului, prin tehnici de investigație psihologică:
monologul interior si sondarea psihicului uman până la limita
subconștientului
d. Concluzia:
- Asadar, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman
modern de tip subiectiv, unul dintre cele mai semnificative romane
interbelice din literatura noastra, autorul valorificand in mod original
experienta reala, de pe front si creand personaje complexe.

Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu

a. Statut social, psihologic, moral
1. Stefan Gheorghidiu
- personaj narator
- este tipul inteletualului, personaj tipic lui Camil Petrescu
- traieste intr-o lume a ideilor, a cartilor, crezand ca s-a izolat de lumea
palpabila
- este un filosov fascinat de absolut, de ideea unei iubiri ideale, fiind in
acelasi timp un tanar rational
2. statutul social
- el este un student la filosofie casatorit cu Ela: “una dintre cele mai
frumoase studente”
- acesta ajunge mostenitor al averii unchiului Tache
- de asemenea, realizeaza afaceri cu Nae
3. statutul moral
- personajul apartine lumii adevarului si al standardelor de viata
- este orgolios si sensibil
- de asemenea, este o persoana care se simte superioara fata de
ceilalti oameni din jurul sau
4. statutul psihologic
- el este stapanit de framantarile si problemele de constiinta si se
zbate intre iubirea pentru Ela si drama razboiului, dar si intre
suspiciune si certitudine

b. Trasatura principala de caracter

- Principala trasatura de caracter a personajului Stefan Gheorghidiu
este orgoliul, care se reflecta in actiunile si gandurile sale
 Baltagul- Mihail Sadoveanu
"Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru."

Tema si viziunea
Scriitor reprezentativ pentru realism, Mihail Sadoveanu a adus o contributie
semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
Opera “Baltagul”, publicata in anul 1930, este un roman realist, simbolic, traditional,
politist si bildungsroman, incadrandu-se intr-un tip aparte de realism, si anume realismul
mitic.

a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar

I. O prima trasatura a acestuia consta in faptul ca
- actiunea este structurata in functie de doua planuri narative: unul
realist si unul mitic
- coordonata realista a structurii romanului se refera la calatoria pe
care o face Vitoria Lipan, la aflarea adevarului si la descrierea satului
moldovenesc
- planul mitic are in centru miturile din care s-a inspirat autorul,
precum si sensul ritualic al gesturilor Vitoriei
- cel mai important mit care sta la baza structurii acestui roman este
mitul mioritic, fapt subliniat si de motto-ul pe care il alege autorul
pentru opera sa: “Stapane, stapane/ Mai cheama s-un cane…”
- Acest mit include modul de intelegere a lumii de catre personaje,
traditiile pastorale, dar si comuniunea om-natura
- alt mit identificat in structura romanului este mitul egiptean al lui Isis
si Osiris
II. O a doua trasatura a realismului este
- perspectiva narativa
- naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului
semnificativ, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei
- intreaga calatorie pentru aflarea adevarului ne este prezentata de
acest narator intr-un mod neimplicat, impersonal si credibil
- viziunea dindarata apare prin procesul de focalizare zero

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

I. Tema
- Tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate:
monografia satului traditional, precum si conditia omului care
traieste in zona de interferenta a lumii vechi cu cea noua
- Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte
teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, initierea
 - Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia
omului cu universul.

II. O prima secventa relevanta pentru tema textului este

- pregatirea Vitoriei pentru calatorie
- inaintea plecarii, Vitoria se supune unui ritual de purificare: tine post
negru douasprezece vineri
- mai mult, merge impreuna cu fiul ei la biserica pentru a se inchina la
sfanta Ana si vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de drum
- ulterior, se duce la Piatra-Neamt pentru a consulta autoritatile
- nu in ultimul rand, sfinteste baltagul care ii va apartine lui Gheorghita
- calatoria aceasta are valente atat pentru Vitoria, cat si pentru
Gheorghita, fiul si partenerul ei de drum, in ceea ce priveste evolutia
lor

III. O a doua scena relevanta pentru tema textului este

- identificarea si pedepsirea criminalilor lui Nechifor
- la parastas, Vitoria conduce din fundal, cu inteligenta si tenacitate,
ancheta care duce la dezvaluirea si pedepsirea vinovatilor
- reconstituirea fidela a scenei crimei surprinde pe toata lumea, chiar si
pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza
- unul isi recunoaste vina, insa celalalt devine agresiv
- din acest motiv, este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si
sfasiat de cainele Lupu
- Bogza insa isi recunoaste vina si ii cere iertare Vitoriei
- ea ii raspunde foarte rece: “Dumnezeu sa te ierte”

c. Două elemente de structură

I. un element de structura relevant este
- titlul
- acesta anticipeaza destinul tragic al lui Nechifor si calatoria necesara
aflarii adevarului, dar si ideile dreptatii si razbunarii, care vor fi
infaptuite de Gheorghita cu baltagul tatului sau
- acesta este un instrument de maxima importanta pe care Vitoria il
pregateste pentru calatorie, sfintindu-l
- fiind un topor cu doua taisuri, el reprezinta un obiect ambivalent -
arma crimei si obiectul justitiar, reparator
II. un alt element este
- incipitul textului
- el descrie o cosmogonie populara, spusa uneori de Nechifor Lipan
la nunti si botezuri
- Dumnezeu atotputernic a distribuit fiecarui neam darurile cuvenite.
- Cand la tronul dumnezeiesc s-au infatisat cu intarziere moldovenii,
calatori prin munti cu oile si cu asinii, lor nu le-au mai ramas bunuri de
impartit: “Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va
bucurati cu al vostru.”
- prin disparitia lui Nechifor Lipan, ordinea cosmica a fost distrusa
 - in opera sadoveniana, natura se reflecta in om, deoarece tragedia
este anuntata de schimbarea starii naturii
- vremea se tulbura, iarna vine mai repede
- un alt element car confirma moartea lui Nechifor Lipan este visul
Vitoriei, care anunta si calatoria pe care trebuie sa o faca in cautarea
celui disparut
- In vis ea il vede pe Nechifor calare, cu spatele la ea, mergand pe o
apa involburata si tulbere
- alte semne ale viitoariei calatorii din partea naturii sunt date de catre
cocos care canta cu spatele la casa
d. Concluzia:
- asadar, romanul “Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, aprtine realismului mitic
datorita fapului ca are o structura polimorfa, datorita imbinarii planului realist
cu cel mitic
- opera subliniaza teme precum: natura, iubirea, viata pastorala, calatoria

Caracterizarea Vitoriei Lipan

a. Statut social, psihologic, moral
1. Vitoria Lipan, personajul principal al romanului
- este o figura reprezentativa pentru lumea traditionala descrisa in
roman
- instruneste calitatile fundamentale ale omului de la tara, care respecta
legile stramosesti
- poate fi considerata un personaj exemplar care capata o alura mitica
2. Portretul social
- dpdv social, ea este sotia lui Nechifor Lipan, un pastor din Magura
Tarcaului
- casnica, ramasa acasa sa se ocupe de treburile gospodaresti si
cresterea celor doi copii ramasi din cei sapte pe care i-a avut,
Minodora si Gheorghita
3. Portretul moral
- este bine conturat de-a lungul operei
- este o femei inzestrata cu spirit justitiar, stapana pe sine, loiala,
curajoasa si credincioasa
4. Portretul psihologic
- se confrunta cu o framantare si anume: cugetarea ei la ceea ce s-a
intamplat cu sotul ei, care nu s-a intors acasa la timp
- temerea ei pentru el este ceea ce ii determina calatoria
- este o femeie inteligenta, agera si depune efortul necesar aflarii
adevarului

b. Trasatura dominanta
- trasatura ei dominanta de caracter este luciditatea
 Enigma Otiliei- George Calinescu
"A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine este o enigmă"

Tema si viziunea

Scriitor reprezentativ pentru realism, George Calinescu a adus o contributie

semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre lume se
contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in datele ei
fundamentale.
“Enigma Otiliei” este cel de-al doilea dintre cele patru romane scrise de George
Calinescu, un roman realist. Opera este de tip balzacian, cu elemente moderniste,
apartinand prozei interbelice, fiind publicata in 1938.
a. 2 argumente pentru încadrarea operei într-un curent literar
I. O prima trasatura a realismului este
- perspectiva narativa obiectiva
- ceea ce implica un narator heterodiegetic, omniprezent si omniscient
- omniscienta este vizibila prin faptul ca stie mai mult decat
personajele sale si le dirijeaza evolutia lor
- “Viziunea dindarat” este prezenta prin procesul de focalizare zero
- relatarea textului este la persoana a III-a
- de asemenea, naratorul este neimplicat, impersonal si detasat
II. O alta trasatura a realismului este reprezentanta de
- prezenta personajelor tipologice, reprezentative pentru societatea
înfățișată în roman
- Felix Sima reprezintă intelectualul ambițios
- Costache Giurgiuveanu ilustrează tipologia avarului
- Stănică Rațiu este imaginea parvenitului perfect (arivistului)
- Aglae Tulea reprezintă „baba absolută, fără cusur în rău”
- Titi Tulea reprezintă tipologia dementului senil, exact ca tatăl său
- Pascalopol este tipologia moșierului
- Aurica este fata bătrână
- Otilia Mărculescu este cel mai modern personaj al romanului, o
prezență enigmatică și complexă, ce ilustrează eternul mister feminin

b. Prezentarea temei și ilustrarea ei în două secvențe narative comentate

I. Tema
- este reprezentata de burghezia bucureșteană la începutul
secolului XX, prin raporturile familiale si bani
- de asemenea, ca teme suplimentare se regasesc tema iubirii, a
familiei, a paternitatii si a parvenitismului
II. O prima scena relevanta pentru tema si viziunea despre lume
- momentul din incipitul romanului, în care Felix pătrunde în casa lui
Costache
- Felix este personaj-reflector
 - ilustrează motivul străinului, deoarece pătrunde într-un mediu
necunoscut, la care este nevoit să se adapteze, într-un univers
rapace, care ține să-i amintească, prin vocea Aglaei, că este un orfan
- naratorul notează cu minuțiozitate fiecare detaliu, fiecare gest al
personajelor:
- familiaritatea neobișnuită a Otiliei față de Pascalopol
- slăbiciunea acestuia pentru fată (îi oferă cu discreție un inel
cu safir)
- răutatea acră a Aglaei, care îi spune lui Pascalopol că venirea
lui Felix va fi o nouă distracție pentru Otilia
- ocheadele Auricăi către Felix
III. O alta scena relevanta este
- scena atacului de congestie cerebrală din capitolul XVIII
- bătrânul este imobilizat la pat
- ochiul naratorului omniscient si heterodiegetic urmărește cu
minuțiozitate gesturile bătrânului, preocupat de cheile sale, plătind
cu greu doctorul, neputincios în fața atacurilor clanului Tulea și ale lui
Stănică Rațiu la adresa bunătăților culinare ascunse cu grijă de bătrân
- de asemenea, atenția naratorului se îndreaptă asupra clanului Tulea,
rapace și nepăsător la suferința bătrânului
- aceștia sărbătoresc cu un festin moartea neîntâmplată a bătrânului
- cei care se preocupă cu adevărat de soarta lui Moș Costache sunt
Otilia și Felix, care încearcă să-i ofere primul ajutor
- aceștia îl vor chema pe Pascalopol, care va aduce un medic
universitar, ce-l va salva le bătrân
- edificat asupra intențiilor clanului Tulea, Giurgiuveanu hotărăște să-i
lase o sumă importantă Otiliei, dar amână din nou să o facă în
realitate

c. Două elemente de structură

I. Titlul
- Element paratextual
- Titlul inițial a fost "Părinții Otiliei" ce reflecta tema balzaciană a
paternității
- în mod paradoxal, fiecare personaj al romanului poate fi considerat
un părinte al Otiliei, în sensul că îi influențează destinul:
- Aglae, prin răutatea ei, o determină pe fată să ia o decizie
după moartea bătrânului
- Leonida Pascalopol ar putea fi considerat și el un părinte,
deoarece îi ajută în egală măsură pe cei doi orfani ai
romanului, oferindu-le un suport financiar dezinteresat.
- Titlul sub care a fost publicat romanul subliniază caracterul
enigmatic al tinerei
- ilustrează eternul mister feminin
- Otilia este construită în roman ca un personaj total contradictoriu,
un amestec de inocență și senzualitate, mereu imprevizibilă, frivolă,
nebunatică, exuberantă, inteligentă, risipitoare și cochetă, dar și
capabilă de gesturi de generozitate pentru cei din jur
 - Otilia este construită ca un personaj modern, prin tehnici inedite:
pluriperspectivismul și comportamentismul, astfel că la finalul
operei nimeni nu poate declara că a cunoscut-o cu adevărat pe Otilia:
"a fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine este o enigmă"
II. Conflicte
- conflictul operei este complex, el fiind exterior, dar si interior
- cel exterior este declansat de mostenirea lui Mos Costache, a carui
avere se cuvine fiicei sale vitrege, Otilia Marculescu, dar de care vor
beneficia cei din clanul Tulea
- conflictul interior al operei ii apartine lui Felix si Otiliei
- Felix are de ales, pe de o parte, intra a termina facultatea si a deveni
medic, iar, pe de alta parte, a ramane alaturi de Otilia
- Otilia este acum in fata unei alegeri decisive: iubirea ideala, despre
care vorbeste Felix si viata lipsita de ingrijorari, reprezentata de
Pascalopol
- cu toate acestea, alege varianta a doua, care suna mult mai
rezonabil pentru ea
- astfel, incearca intr-o oarecare masura sa isi scuze plecarea la Paris
printr-o scrisoare, unde ii explica lui Felix ca, prin faptul ca l-a parasit,
ii facuse un bine
- se evidentiaza si relatia dintre cei doi. Otilia este cea care ii dovedeste
lui Felix ca are puterea sa decide pentru amandoi, iar, in final, acest
esec in dragoste ii maturizeaza pe amandoi
d. Concluzia:
- Asadar, “Enigma Otiliei” de George Calinescu este un roman realist,
de tip balzacian, fapt dovedit prin prezentarea critica a unor aspecte
ale societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea si, de
asemenea, prin motivul mostenirii
- Totodata, romanul surprinde teme precum: iubirea, misterul si
mentalitatea societatii burgheze

Caracterizarea Otiliei Marculescu

a. Statut social, psihologic, moral
1. Otilia Marculescu este personajul eponim din opera “Enigma Otiliei”
- personaj rotund si complex, deoarece are un caracter cuprinzator
- evolueaza pe parcursul actiunii, ea intruchipand tipul eternului
feminin
- reuneste trasaturi in antiteza:
- dezordonata sau “aiurita”, dar care reuseste in final sa ia
decizii definitorii
- copilaroasa si matura: se alinta cu Felix, dar uneori se
afiseaza a fi adulta si foarte hotarata
- se caracterizeaza si prin spontaneitate si rationalitate
2. Statut social
- se contureaza inca de la inceputul romanului
 - este fata din prima casatorie a celei de-a doua sotii a lui Costache
Girgiuveanu, un batran bogat
- studenta la Conservator si admirata de lumea studenteasca
- Otilia se viseaza ca fiind actrita, desi canta foarte bine la pian
- vorbeste doua limbi straine: franceza si germana, dupa cum reiese
din lecturile sale
- este pasionata de arta, dar atrasa in acelasi timp de moda si de
societatea mondena
3. statutul moral
- este matura
- prin limbajul folosit arata ca este destul de lucida sa poate sa-i explice
lui Felix motivele pentru care acestia nu se pot casatori
- aceasta alege sa-si sacrifice propriile sentimente pentru Felix, in
favoarea carierei lui, alegand sa se retraga din calea lui
- Otilia este si profunda. Personajul se afla intr-o permanenta cautare
a secretului fericirii, traind cu toate acestea drama singuratatii,
sortite oricarei minti superioare
- spre finalul operei, aceasta concluzioneaza ca femeile “nu traiesc cu
adevarat decat cinci - sase ani”
4. statutul psihologic
- Otilia este imprevizibila si spontana
- are un temperament nefercit: ea penduleaza intre diferite stari si le
alterneaza cu o rapiditate socanta
- este dilematica, misterioasa prin alegerile ei, care raman neexplicate
celorlalte personaje
- Otilia se situeaza in categoria misterului feminin

b. Trasatura de caracter dominanta este caracterul enigmatic al acesteia, Otilia

intruchipand eternul mister feminin

Timeline opere
1. Povestea lui Harap - Alb: realism, Ion Creanga, 1877 DONE
2. Moara cu Noroc: realism, Ioan Slavici, 1881 DONE
3. Luceafarul: romantism, Mihai Eminescu, 1883 DONE
4. O scrisoare pierduta: realism, Ion Luca Caragiale, 1884 DONE
5. Plumb: simbolism, George Bacovia, 1916 DONE
6. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii: modernism, Lucian Blaga, 1919 DONE
7. Ion: realism, Liviu Rebreanu, 1920 DONE
8. Riga Crypto și lapona Enigel: modernism, Ion barbu, 1924 DONE
9. Testament: modernism, Tudor Arghezi, 1927 DONE
10. Baltagul: realism, Mihail Sadoveanu, 1930 DONE
11. Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi: modernism, Camil Petrescu, 1930
DONE
12. Enigma Otiliei: realism, George Calinescu, 1938 DONE
 tba: o revizuire a caracterizarilor, trebuie sa mentionez si de caracterizarea directa si
indirecta

Tabel interactiv
Tabel pentru exersarea mai usoara a eseurilor. Pentru a-l folosi: “fisier” -> “faceti o copie”
sau “file” -> “make a copy” daca e in engleza.

Autor, data aparitie, curent Trasatura curent I Trasatura curent II Caracterizare Tema Secventa semnificativa I Secventa semnificativa II Element de structura I Element de structura II

Povestea lui Harap-Alb

Moara cu noroc

Luceafarul

O scrisoare pierduta

Plumb

Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii

Ion

Riga Crypto si lapona Enigel

Testament

Baltagul

Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi

Enigma Otiliei