Vindecarea fiicei lui Iair

Când Iisus ce ceata Sa Printre lumea ce-I urma

Iar la țărm întorsu-Sa, Și-o femeie se afla,
I-au ieșit spre-ntâmpinare De ani, doisprezece, ea
Oameni o mulțime mare. De o boală pătimea.

Din acel potop de lume Mult de doctori se-ngrijise,

Un fruntaș Iair anume, Toată-averea-și cheltuise
Îi căzu-n genunchi plecat Făr-a face vreo ispravă,
Și cu lacrimi s-a rugat: Ba era mai rău bolnavă.

,,-Doamne, vino, fie-Ți milă, De Iisus când auzi

E pe moarte-a mea copilă! Iute după El porni:
Vino pân-la mine-acasă, ,,-Of! Dac-aș putea nițel
Fă-mi copila sănătoasă.” Numai să m-ating de el.”

Însoțit de-ai Săi Iisus Își zicea sărmana-n sine:

După El pe loc s-a dus, ,,-Eu m-aș face astăzi bine!”
Iar în mers era urmat Merse-n urma Domnului,
De popor nenumărat. S-a atins de haina Lui.
 Și-a simțit atunci îndată ,,-Fiica mea, de lunga-ți boală
Că de boala-I vindecată, Te-a scăpat credința, scoală!
Iar Iisus Se-ntoarse:,,-Cine Mergi la cuibul tău voioasă
S-a atins pe drum de Mine?” Fii de-acuma sănătoasă.”

Nu-I răspunse la-ntrebare Cum vorbi el cu femeia

Nimenea din adunare: Oamenii în clipa ‘ceia
,,-Doamne, Petru-a glăsuit, Lui Iair i-aduc o veste:
Ești de-atâția-nghesuit.” ,,-Vino, fiica-ți moartă este!”

,,-Si mai cauți dintr-o lume Domnu-acum la casa ta

Cine Te-a atins anume?” Nu mai are ce căta
Domnul îi răspunse:,,-Da! Auzind Iisus vestirea
Fu-I atins de cineva.” Spre Iair ținti privirea:

,,-C-am simțit ieșind din mine ,,-Nu te teme! Îi grăi

O putere, spuneți cine.” Crede, fiica-ți va trăi!”
Care-a fost cea vindecată Astfel, după ce-I vorbește
Se apropie-nfricată. Către casă-l însoțește.

În genunchi s-așterne jos Vede-n casă tulburare,

Înaintea lui Hristos Oameni tânguire mare;
Tot îi spune-adevărat ,,-Ce vă tânguiți așa?”
Iar Iisus a cuvântat. Domnul cuvântatu-le-a:
,,-N-o mai plângeți pe fecioară, De-acolo când a ieșit
Nu e moartă, doarme doară!” Cu doi orbi el s-a-ntâlnit:
Cei de față nu credeau, ,,-Doamne, zis-au amândoi,
Fata moartă o știau. Fie-Ți milă și de noi!”

Dânsu-afară i-a gonit, Și Iisus în loc a stat:

Dar pe tatăl l-a oprit ,,-Credeți oare, i-a-ntrebat,
Și pe mama și pe cei Că vă pot eu vindeca?”
Ce s-aflau pe lângă ei. Orbii glăsuiră:,,-Da!”

În odaie a intrat Cu un deget binișor

Merse lângă-al fetei pat El atinse ochii lor;
Și-o atinge, nu dormi ,,-Fie precum credeți, dară!”
,,-Fată, scoală-te!” grăi. Ș-ochii li se luminară.

Ea trezindu-se deodată Nu s-au depărtat ei bine

Ca din somn în preajmă ca’tă La Iisus un mut mai vine,
Așternutu-apoi și-l lasă, La atins cu mâna Sa
Merge veselă prin casă. Limba-i dezlegându-sa.

,,-Dați-i ceva de mâncat!” Și uimit privea poporul

Zise, Domnul, și-a plecat La Iisus Mântuitorul,
Iar părinți și adunare Nu S-a mai văzut ca El
Muți rămas-au de mirare. Alt prooroc în Israel.