cea 298 apare destul de lapidar şi insuficien t de clar pl'e.cizat în scbiţ.

de de urmată de alte grupuri tematice (Un pochettino piii anfoiato şi Moito piu
lucru şi în alte însemnări, el nefiind niciodată formulat şi publicat expli- tranqwillo ) ce se constituie drept materialul de bază al unei forme de
cit de cătte compozito r. Este evident însă că S-imfonia continuă să dezbată. sonată, măiestrit realizată, în care ecourile temei iniţiale se extind până
o problematică de esenţă filozofică, cea a conflictulu i dramatic dintre în Cocla, primind o nouă încărcătură emoţională şi sensuri noi.
bine şi rău, al existenţ.ei, al destinului uman, privite însă prin J)l'isma Şi partea a doua este străluminată de nucleul melodic iniţial. Andante
eului ceaikovski an. -cantabile, con alcuna licenza - una dintre cele mai frumoase pagini ale
Toate acestea au determina t constTucţia simfonică,, un ansamblu muzicii universale - este străbătută de fiorul unei melancolii luminoase ,
arhitecton ic unitaT şi măiestrit, omogen în planul dezvoltăriloT, al alcătui­ degajată din cele două teme, neîntrecut e în frumuseţe şi expresie: prima
rilor melodice profund expresive, simple şi sugestive, conflictul dramatic .expusft de cornu1 solo,
primind rezolvarea fil'ească în finalul senin şi optimist.
Adevărat şuvoi de melodie, Simfonia a cincea se impune şi prin uni-
tatea tematică, structurile melodice ale celor patru părţi fiind deduse
din tema iniţială a introducer ii .Andante, sumbră, reţinută şi prewsti-
toare,

Andanla ..

C/-1-1
iM

a doua expusă de oboiul solo, într-un contrapun ct imitativ al cornului.

tratarea ciclică găsind o strălucită realizare - individuală, si originală -

în ansamblul simfonic ceaikovski an. ·
Din aceasta derivă tema întM a primei părţi, .1lllegro con anima,

v
298 „Introducere . Cea mai deplină supunere ln faţa destinului sau,-ccca ce este acelaşi
AceleaAi caracteristici. le păstrează şi episodul central, Moderato con anima,
lucru, _ln faţa nemărturisitului semn al Providenţei. Allegro I (murmur), tndoiel_i, tânguiri, re-
proşuri •.. II "'.':".Nu e.·cazul să te arunci tn braţele Credinţei?'~. :Vezi Alşvang A., op. cit., pag. ce 'Se îr{cheie cu expunerea în f ff a temei iniţiale (din A ?if1ante) după care se
· · . · · . · .; :<, .i; ,;·: .: ·.• · · ., · ·:.•·•.,
589.
realizează reexpoziţia.
253_