I.

Poziţii faţă de aparat;

II. Poziţii pe aparat;
III. Apucări, prize;
IV. Mişcări şi elemente statice de forţă;
V. Mişcări de balans;
VI. Descrierea exerciţiilor la aparate;
VII. Alcătuirea şi citirea desenelor;

Informatii preluate din “Gimnastică” – Prof. Univ. Dr. Emilia Florina Grosu, 2004

Mişcările corpului în întregime sunt reprezentate de către deprinderile motrice de bază şi

cele utilitar – aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare, respectiv: echilibru, escaladare, târâre,
căţărare, ridicare şi transport de greutăţi, tracţiuni-împingeri).
Mişcările segmentelor corpului sunt deplasări ale unor componente ale organismului, considerate
mari unităţi structurale ale schemei corporale, prin intermediul cărora se realizează prelucrarea
întregului organism. Acestea sunt: capul (gâtul), braţele, trunchiul (cu musculatura anterioară
(abdominală), laterală şi a spatelui (dorsală) şi membrele inferioare (picioarele). Deoarece în
biologie prin picior se înţelege partea mai jos de gleznă, în teorie pronunţăm „membre inferioare”
dar la clasă putem pronunţa „picior”, pentru o comunicare rapidă şi imediată.
Mişcările capului
- aplecare înainte - îndoire laterală (dreapta – stânga) - îndoire înapoi

- răsucire (stânga – dreapta) - rotare (360°) - balansare (180°)

Mişcările braţelor
- ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - întindere – îndoire - rotare

- răsucire - ducere - încrucişare - balansare

Mişcările trunchiului
- înclinare - aplecare - îndoire - răsucire

- ridicare – coborâre – rotare - balansare – val

Mişcările membrelor inferioare
- ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - păşire - ghemuire

- balansare - răsucire - rotare - fandare

- ducere - pedalare - forfecare - încrucişare

- developare

Practicarea gimnasticii solicită corpul uman şi la acomodarea cu lucrul în poziţii neobişnuite

pentru viaţa de zi cu zi. Poziţiile pe care le poate lua corpul sau segmentele sale sunt clasificate şi
ordonate după importanţă şi alte criterii, astfel:
Poziţiile fundamentale ale corpului sunt:
stând – pe genunchi - aşezat

culcat - atârnat - sprijinit

Poziţiile capului sunt:

- înclinat (înainte până la 45°); - aplecat (înainte, între 45°-90°), în flexiune
– îndoit (lateral, stânga-dreapta); - în extensie (îndoit înapoi);

– răsucit.

Poziţiile braţelor
- Poziţiile principale ale braţelor întinse sunt:
A. PE DIRECŢIILE PRINCIPALE
- braţe înainte - braţe lateral - braţe sus - braţele jos

B. PE DIRECŢIILE INTERMEDIARE, la 45° faţă de două direcţii, existente într-un singur plan (frontal sau sag
- lateral-jos - lateral-sus - înainte-jos

- înainte-sus - înapoi-jos - înapoi-sus - pe diagonală

C. PE DIRECŢIILE OBLICE, la 45° din toate cele trei planuri, scoase din planurile mediane, braţele pot fi
- oblic-jos (înainte –lateral – oblic – jos) - oblic-sus (înainte – lateral – oblic – sus)

- înapoi – oblic– jos înapoi – oblic – sus

- Poziţiile principale ale braţelor îndoite sunt:

– mâini pe creştet (pe cap) - mâini la ceafă - mâini pe umeri - mâini la piept

- mâini pe şold - mâini la spate - braţele coroană

Poziţiile trunchiului
- drept; - înclinat - aplecat - îndoit – răsucit - aplecat răsucit

- îndoit răsucit - răsucit aplecat

Poziţiile membrelor inferioare

Întinse
- apropiate - depărtat lateral - depărtat înapoi - încrucişat - ridicat

- răsucit - pe vârfuri

Îndoite
- semi îndoite - îndoite - ghemuit - sprijin ghemuit

- ridicat îndoit - fandat - încrucişat - depărtat înafara

Poziţia antomică – stând cu membrele superioare apropiate de părţile laterale ale trunchiului,
coatele extinse, mâinile în supinaţie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare
apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate, vârfurile
apropiate sau depărtate la unghi de maxim 450.

Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o anumită incidenţă. În
raport cu orientarea faţă de poziţia anatomocă a corpului se descriu 3 planuri:
 frontal – dispus paralel cu fruntea (adică vertical şi latero-lateral) împarte corpul într-o parte
anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal care împarte corpul într-o jumătate anterioară
şi una posterioară se numeşte plan medio-frontal.
 sagital – este dispus vertical şi antero-posterior, împarte corpul într-o parte dreaptă şi una
stângă. Planul sagital care împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte
plan medio-sagital.
 transversal – este dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o parte superioară
şi una inferioară. Planul transversal care împarte corpul într-o jumătate superioară şi una
inferioară se numeşte plan medio-transversal.

Axele – se formează prin intersectarea a două planuri:

 axul vertical – la intersecţia planului frontal cu cel sagital,
 axul sagital (antero-posterior) – la intersecţia planului sagital cu cel transversal,
 axul frontal (transversal) – la intersecţia planului frontal cu cel transversal.
Din punct de vedere biomecanic mişcările se produc astfel:
 în plan sagital şi ax frontal (transversal) – flexia şi extensia,
 în plan frontal şi ax sagital – abducţia şi adducţia,
 în plan transversal şi ax vertical – rotaţia internă şi externă.
Terminologia gimnasticii

Este de neconceput ca procesul de învăţământ la disciplina Educaţie Fizică/ gimnastică să

se desfăşoare fără a folosi o terminologie specifică domeniului activităţilor motrice.
Terminologia Educaţiei Fizice se referă la denumirea convenţională a tuturor materialelor,
aparatelor, echipamentelor şi mişcărilor care sunt utilizate în cadrul disciplinelor sportive.
Terminologia Educaţiei Fizice îşi are izvorul în practica activităţilor motrice fiind necesară
pentru a comunica verbal şi în scris în cadrul diferitelor grupuri.
Gimnastica fiind o disciplină sportivă complexă, utilizează terminologia educaţiei fizice
aplicând-o concret mişcărilor ei specifice.
În gimnastică terminologia se concretizează în acei termeni care definesc exerciţiile, tehnica
de execuţie,aparatele, echipamentul şi materialele ajutătoare folosite pentru însuşirea şi realizarea
lor.

Descrierea exerciţiilor trebuie să respecte particularităţile limbii, să fie unitară, scurtă şi

concisă, precisă clară şi ştiinţifică şi să nu dăuneze înţelegerii mişcărilor ce vor fi executate.

Fiecare ramură a gimnasticii aduce un plus în exprimarea terminologică, plus determinat de

mişcările specifice.

În descrierea exerciţiilor se foloseşte următorul algoritm:

1. se precizează poziţia iniţială;

2. se descrie exerciţiul pe timpi în ordinea succesiunii;
3. se începe cu acţiunea pe care o realizează segmentul căruia i se adresează exerciţiul şi
apoi celelalte mişcări ale segmentelor ajutătoare are compun mişcarea;
4. se specifică numărul de timpi apoi nr de repetări.
 Descriere anatomică Descriere după Terminologia
gimnasticii
Mişcări posibile în articulaţii: Palma orientată în jos
Pronaţie – mişcarea de rotaţie
internă pe care o efectuează mâna şi
antebraţul prin care faţa palmară
devine posterioară şi policele
medial..
Supinaţie – mişcarea de rotaţie Palma orientată în sus
externă pe care o efectuează mâna şi
antebraţul prin care faţa palmară
devine anterioară şi policele lateral
Flexia – este mişcarea prin care Îndoirea segmentului
două segmente articulate între ele se
apropie unul de celălalt. Se produce
când unghiul dintre axele
longitudinale ale celor două
segmente care aprticipă la formarea
articulaţiei respective se micşorează.
Se execută în plan sagital
Extensia – este mişcarea inversă Întinderea segmentului
celei de flexie, prin care două
segmente articulate între ele se
îndepărtează unul de celălalt. Este
mişcare prin care unghiul dintre
axele longitudinale ale celor două
segmente care aprticipă la formarea
articulaţiei respective se măreşte. Se
execută în plan sagital.
Abducţia – este mişcarea prin care Ridicare
segmentul respectiv se îndepărtează
de linia mediană a corpului sau
mişcare prin care un membru sau
segment de membru se deplasează
lateral faţă de axul longitudinal al
său. Se execută în plan frontal.
Adducţia – este mişcarea prin care Coborâre
segmentul se apropie de linia
mediană a corpului sau mişcare prin
care un membru sau segment de
membru se deplasează medial faţă
de axul longitudinal al său. Se
execută în plan frontal.
Mişcările de înclinare laterală – Înclinare inainte, lateral – 45˚;
sunt mişcări caracteristice coloanei Aplecare – 90˚;
vertebrale prin care un segment al Îndoirea – peste 90˚- 180˚
corpului se apleacă spre dreapta sau Extensia –îndoirea înapoi
spre stânga în plan frontal. Sunt
mişcări care se execută în jurul unor
axe sagitale care trec prin
articulaţiile care participă la această
mişcare.
Rotaţiile – se execută în jurul axului Răsucirile
longitudinal al segmentului care
realizează mişcarea de răsucire.în
cazul articulaţiilor coloanei
vertebrale vorbim de rotaţie spre
dreapta şi spre stânga, iar în cazul
membrelor de rotaţii interne şi
externe. La nivelul antebraţului