Contenciosul administrativ

1. Noțiunea contemporană de ,, contencios administrativ’’ cunoaște, în esență, 2 mari

accepțiuni:

➢ Stricto - sensu: Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea litigiilor (conflict)

dintre autoritățile publice (pârât) și persoanele vătămate (reclamant) în drepturile sau
interesele lor legitime prin acte administrative nelegale (obiect, litigiu le va viza),
tipice sau asimilate, Litigii care sunt de competența instanțelor de contencios
administrativ și sunt soluționate în baza unui regim de putere publică guvernat de
legea- cadru în materie (actualmente este vorba despre Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.)
➢ Lato-sensu: contenciosul administrativ reprezinta totalitatea litigiilor dintre autoritățile
publice și cei vătămați prin acte administrative nelegale ale acestora, indiferent de
instanța competentă sau procedura de soluționare a acestora.

O abordare similară regăsim încă din perioada interbelică, când terminal de ,,contencios
administrativ’’ a primit 2 accepțiuni:
➢ În sens larg - evoca toate litigiile din sfera administrației publice, indiferent de
autoritatea care le soluționa;
➢ În sens restrâns - evocă exclusiv litigiile care intrau în competența de soluționare a
instanțelor judecătorești.
Doctrina franceză actuală definește contenciosul administrativ ca ,,ansamblul de reguli
aplicabile soluționării jurisdicționale a litigiilor ridicate de activitatea administrativă’’.

Sisteme juridice de soluționare a litigiilor dintre administrațiile autoritățile publice) și

administrații:
➢ Sistemul administratorului judecător - organele din cadrul administrației sunt
investite cu soluționarea litigiilor rezultate din propria activitate ( a operat în Franța
pana la revoluția din 1789);
➢ Sistemul instanțelor speciale și specializate de contencios administrativ,
separate de instanțele judiciare obișnuite - existent actualmente în Franța, în
forma tribunalelor administrative în fruntea cărora se află, ca instanța supremă,
consiliul de stat.
➢ Sistemul Anglo-saxon - litigiile de acest gen sunt soluționate de instanțele de drept
comun.

În România există un sistem hibrid, în sensul că Legea nr.554/2004 prevede soluționarea

litigiilor de contencios administrativ , în funcție de competența lor materială, de către
tribunalele administrativ-fiscale, respectiv de secțiile specializate de contencios
administrativ din cadrul curților de apel și a Înaltei Curții de Casație și Justiție (instanța
supremă).

Până la înființarea tribunalelor administrativ-fiscale, soluționarea litigiilor de competența

acestora este dată secțiilor de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalelor
obișnuite.În plus, o serie de litigii având ca obiect anularea unor acte administrative
(procesele - verbale, contravenționale, titlurile de proprietate emise în baza Legii fondului
fiduciar etc.) sunt date prin legi speciale , în competența instanțelor de drept comun, cel
puțin în primă instanță ( de exemplu Legea fondului fiduciar nr. 18/1991, O.G. Nr.2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor etc.)

În doctrina se mai face distincția între:

➢ Contenciosul subiectiv - când reclamantul solicita instanței de judecată să
soluționeze o problemă referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim personal (
ipoteza avuta în vedere de art 52 din Constituție.)
➢ Contenciosul obiectiv - când reclamantul urmărește sa apere un drept obiectiv sau
un interes public, in sensul de a se verifica dacă a fost adusă vreo atingere unor
drepturi care reprezinta conținutul unei situații juridice cu caracter general si
impersonal si dacă s-a adus atingere unei stări de legalitate generală ( de exemplu,
acțiunile introduse de prefect, in baza art 123 alin 5 din Constituție.)

2. Fundamentele constituționale
Norme constituționale de bază:
➢ Art. 52 - ,,Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică’’ - reprezintă principalul
text constituțional cu incidența în materia contenciosului administrativ; alături de
dreptul la petiționare intră în categoria drepturilor garanții.
➢ Art. 21 - ,,Liberul acces la justiție’’ - reglementează cadrul general al valorilor care pot
fi ocrotite pe calea justiției, precizând caracterul gratuit și facultativ al jurisdicțiilor
administrative speciale.
➢ Art. 53 - ,,Restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți’’ - reglementează
principiile care pot duce la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți sau
libertăți, inclusiv dreptul fundamental prevăzut de art 52.
➢ Art. 123 alin.5 - ,,Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ ,
un act al consiliului, județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care
consideră actul ilegal.Actul atacat este suspendat de drept’’ - consacră o formă a
contenciosului obiectiv, declanșat de exercitarea prerogativelor de tutelă
administrativă de către perfect;
➢ Art. 126 alin. 6 - ,,controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților
publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care
privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter
militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile
persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe
declarate neconstituționale’’. - este sediul finelor de neprimire în materia
contenciosului administrativ.
➢ Art. 126 alin. 5 - ,,Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege
organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea
participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.’’ - legitimează , dpdv
constituțional, posibilitatea constituirii de instanțe specializate de contencios
administrativ (tribunalele administrativ-fiscale)
➢ Art. 73 alin. 3 lit.k) - menține contenciosul administrativ în sfera reglementărilor de
natura organică.
➢ Art. 115 alin.6 - ,,Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile,
libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.’’ - este incident în situația
 reglementării prin ordonanță de urgență a unor instituții/proceduri ce țin de
contenciosul administrativ și de exercitarea dreptului fundamental prevăzut de art.
52;
➢ Art. 154 alin.1 - ,, Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura
în care ele nu contravin prezentei Constituții.’’

2.2 Fundamente implicite (indirecte):

➢ Art. 1 alin. 3 - ,,România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt
garantate.’’
➢ Art. 4 - ,,Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni’’
➢ Art. 15 alin. 2 - ,, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau
contravenționale mai favorabile’’.
➢ Art. 16 - ,,Egalitatea în drepturi’’.