TEMA: Boli endocrine, de nutriţie şi metabolice. Obezitatea şi nutriţia. Diabetul zaharat.

Strategii de prevenţie a obezităţii şi diabetului zaharat prin optimizarea stilului de viaţă.

PLAN:

1. Sindromul metabolic – o ameninţare pentru secolul XXI.

2. Diabet zaharat – un mod deosebit de viaţă. Impactul diabetului zaharat asupra
morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii populaţiei.
3. Factorii de risc care determină apariţia bolii.
4. Diabetul zaharat tip 1 şi tip 2, semne clinice şi complicaţii.
5. Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015.
6. Obezitatea boala secolului XXI, rolul factorilor în dezvoltarea maladiei.
7. Indicele de masă corporală (IMC), caracteristica tipului android, ginoid, mixt de
obezitate.
8. Obezitatea ca factor de risc pentru alte maladii. Măsuri de prevenire. Importanţa stilului
de viaţă.
9. Strategii de prevenire a obezităţii şi diabetului zaharat.

1. Sindromul metabolic – o ameninţare pentru secolul XXI.

La sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI stilul de viaţa al oamenilor s-a schimbat
cardinal. Modul de viaţă sedentar, consumul excesiv al produselor fast-fud, deprinderile
dăunătoare, factorii ecologici dăunători – toate acestea în combinaţie conduc la apariţia unui
complex de boli şi la aşa numitul sindrom metabolic, care constituie flagelul principal în ţările
economic dezvoltate.
Sindromul metabolic este o dereglare a metabolismului lipidelor şi glucidelor în organism,
care conduce la creşterea riscului de obezitate. Obezitatea în timp ,,întinereşte”, afectând tot mai
des copiii şi adolescenţii. În afară de problemele de natură pur estetică, obezitatea în cele mai
dese cazuri conduce la apariţia şi dezvoltarea altor boli. Cum au arătat multiplele studii, indexul
masei corporale înalt de multe ori sporeşte riscul dezvoltării diabetului zaharat, hipertensiunii
arteriale, aterosclerozei, cardiopatiei ischemice şi anghinei pectorale.
Conform studiilor, sindromul metabolic în timpul apropiat va constitui cauza principală de
apariţie a maladiilor cardiovasculare. Savantul american G.Reaven a mai denumit acest sindrom
X (sindromul metabolic). În conformitate cu această concepţie sindromul metabolic prima dată
a fost caracterizat ca o combinaţie a diferitor dereglări ale metabolismului, care conduc la
dezvoltarea diabetului tip II şi maladiilor cardiovasculare.
Principalele caracteristici ale sindromului metabolic:
 obezitate;
 hipertensiune;
 sporirea conţinutului glucozei şi colesterolului în sânge.
Dacă există toate trei din simptome enumerate mai sus se consideră că persoana suferă de
sindrom metabolic.

2. Diabet zaharat – un mod deosebit de viaţă.

Diabetul zaharat prezintă un grup de boli metabolice caracterizat prin hiperglicemie cronică
ca urmare a defectelor în secreţia şi/sau acţiunea insulinei. Acestea sunt însoţite de modificări în

1
metabolismul lipidic şi proteic, ceea ce pe termen lung induce complicaţii cronice cu lezarea
unor organe importante: inimă, ochi, rinichi şi nervi.
Majoritatea tulburărilor metabolice şi a complicaţiilor induse de diabetul zaharat pot fi
controlate şi chiar prevenite printr-un management clinic.
In lipsa lui calitatea vieţii persoanei cu diabet se afectează grav prin reducerea speranţei de
sănătate şi de viaţă.
În cazul diabetului zaharat celulele pancreatice eliberează o cantitate insuficientă de
insulină rezultatul fiind creşterea glucozei în sânge şi producerea diabetului zaharat.
Diabetul zaharat neglijat şi/sau netratat duce la calcifierea arterilor (ateroscleroză). Aceasta este
din cauza hipertensiunii arteriale, a tulburărilor de circulaţie la nivelul picioarelor (care vor
determina apariţia durerilor în timpul mersului), a infarctului miocardic sau a accidentelor
vasculare cerebrale.
Datorită hiperglicemiei apar şi leziuni ale vaselor mici de sânge. Acestea sunt responsabile
de modificările apărute la nivelul ochilor şi a rinichilor „Leziuni diabetice” (neuropatia
diabetică) se manifestă prin tulburări de sensibilitate, furnicături, senzaţii de arsură şi durere la
nivelul picioarelor.

3. Impactul diabetului zaharat asupra morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii

populaţiei.
Diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică care poate avea etiopatogenie multiplă,
caracterizată prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din
deficienţa în insulinosecreţie, insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element de definire
până în prezent valoarea glicemiei
Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată occidentalizării
modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale
alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. Prevalenta diabetului
zaharat diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statutul socio-economic şi
stilul de viaţă.
Conform ultimelor date publicate de Ministerul Sănătăţii, în Republica Moldova se
înregistrează peste 60 mii de bolnavi cu diabet zaharat manifestat. În acelaşi timp, numărul
persoanelor cu diabet „latent” este de 2-3 ori mai mare. Astfel, numărul total al diabeticilor
depăşeşte 100 mii.
În structura pacienţilor cu diabet zaharat 20% sunt copii şi adolescenţi cu diabet tip 1, iar
80% – persoane cu vârsta peste 40 ani cu diabet tip 2.
În ultimii zece ani, în Republica Moldova s-a înregistrat o creştere de peste două ori a
incidenţei, prevalenţei şi, concomitent, a invalidizării şi mortalităţii prin diabet zaharat.
Ritmul înalt de creştere a invalidizării prin diabet în Republica Moldova este în discordanţă
cu datele înregistrate în alte ţări europene, unde sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prin
realizarea Programului Internaţional de Combatere a Diabetului trasat în Declaraţia de la Saint-
Vincent (Italia, 1989), se semnalează scăderea impactului diabetului asupra morbidităţii,
invalidizării şi mortalităţii.
Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, către anul 2025, numărul diabeticilor în
lume va constitui 380 milioane. În anul 2025 prevalenţa diabetului zaharat va atinge 10% şi chiar
20% în anumite grupe de populaţie cu factori de risc. Numărul bolnavilor de diabet creşte
progresiv şi se dublează cu fiecare deceniu.
Diabetul zaharat reprezintă una dintre cauzele principale de invalidizare precoce a populaţiei:
fiecare a treia persoană cu cecitate şi insuficienţă renală suferă de diabet zaharat, 70% din
amputaţii ale membrelor inferioare sunt cauzate de diabet.

2
 Prezenţa diabetului zaharat sporeşte mortalitatea de 2-5 ori în rândul persoanelor peste 50 de
ani şi de 3-6 ori – al persoanelor cu vârstă de până la 40 de ani.
Se înregistrează de asemenea dublarea ratei mortalităţii care în procent de 70-80% este
determinată de complicaţiile cardiovasculare. Reducerea acestor grave consecinţe ale diabetului
zaharat este posibilă prin: depistarea precoce activă a persoanelor cu diabet zaharat în grupurile
populaţionale cu risc, tratarea pacienţilor odată diagnosticaţi conform protocoalelor terapeutice
bazate pe evidenţe internaţionale, prevenirea instalării complicaţiilor cronice şi a agravării lor
prin screening-ul sistematic al complicaţiilor şi tratamente specifice în cazul agravării
complicaţiilor cronice, în colaborare cu specialiştii cardiologi, nefrologi, neurologi, oftalmologi.

4. Factorii de risc care determină apariţia bolii.

Factorii de risc pentru diabetul zaharat tip 1 sunt urmatorii:

 istoric familial de diabet zaharat tip 1 creste riscul de a avea anticorpi anti-celule
insulare dar nu si riscul ca acea persoana sa faca diabetul zaharat tip 1. Doar 10-15% din
pacientii cu diabetul zaharat tip 1 au istoric familial:
 riscul este de 6% daca tatal are diabet insulino-dependent
 in cazul in care fratii/surorile au diabetul zaharat tip1 riscul de a face boala este de 5%
 mama cu diabet zaharat tip 1, riscul ca descendentii sa faca diabet este de 2%
 in cazul gemenilor univitelini riscul este de 30-50%
 in cazul in care un parinte si un frate/ o sora au diabet insulino-dependent riscul este de
30%.
Rasa alba prezinta risc crescut pentru diabetul zaharat tip 1 comparativ cu afro-americanii,
hispanicii, asiaticii.
Prezenta anticorpilor anti-celule beta in sange - atat istoricul familiar cat si prezenta ac anti-
celule beta predispun la dezvoltarea diabetul zaharat tip1.
Infectii virale in timpul copilariei - infectia cu enterovirusuri, in special infectia cu coxackieB
creste de 6 ori riscul de diabet zaharat tip 1. Totusi, un copil care avut o infectie cu coxackieB nu
va dezvolta obligatoriu boala.
Consumul de lapte de vaca - sugarii intarcati inainte de varsta de 3 luni sau hraniti cu lapte de
vaca inaintea varstei de 4 luni au risc semnificativ mai mare de a face diabet zaharat tip 1 daca se
asociaza cu predispozitia genetica sau cu prezenta altor factori de risc. Copii care au frati cu
diabet si care beau mai mult de 236,6 ml de lapte pe zi prezinta un risc de 4 ori mai mare de a
avea anticorpi anti-celule beta si dea face astfel diabet insulino-dependent.
Diabetul de tip 2 poate apărea la copii şi adolescenţi, însă de obicei debutează la persoane în
vârstă de peste 30 de ani şi devine din ce în ce mai frecvent la grupele de vârstă superioare.
Aproximativ 15% din persoanele în vârstă de peste 70 de ani au diabet zaharat tip 2. Anumite
grupuri rasiale şi culturale au risc crescut de a face diabet tip 2: persoanele de rasă neagră şi de
etnie hispanică, care trăiesc în Statele Unite, au un risc de 2-3 ori mai mare decât populaţia
generală. De asemenea, diabetul de tip 2 are agregare familială.
Factorul de risc principal pentru apariţia diabetului de tip 2 este obezitatea, iar 80-90% din
persoanele cu această boală sunt supraponderale. Deoarece obezitatea produce rezistenţă la
insulină, persoanele afectate necesită cantităţi foarte mari de insulină pentru menţinerea volorilor
normale ale glicemiei. Dislipidemiile, hipertensiunea arterială, ateroscleroza, factorii infecţioşi şi
chimici nocivi pentru pancreasul endocrin la fel constituie factori de risc care condiţionează
creşterea prevalenţei diabetului.
3
Anumite boli şi medicamente pot afecta modul în care organismul foloseşte insulina şi pot
conduce la apariţia diabetului de tip 2. Nivelul crescut de corticosteroizi (prezent în caz de
boală Cushing sau în caz de tratament cu corticosteroizi de sinteză) şi sarcina (diabet gestaţional)
sunt cele mai frecvente cauze de modificare a modului în care organismul răspunde la insulină.
De asemenea, diabetul poate apărea la persoanele care produc cantităţi excesive de hormon de
creştere (acromegalie) şi la cele cu tumori care secretă anumiţi hormoni.Pancreatita severă sau
recurentă, precum şi alte boli care lezează direct pancreasul, pot conduce la instalarea diabetului.

5. Diabetul zaharat tip 1 şi tip 2, semne clinice şi complicaţii.

Diabetul zaharat de tip I este considerat la ora actuală o afecţiune autoimună cu etiologie
multifactorială, produsă de interacţiunea mai multor factori genetici şi de mediu, a căror
consecinţă este distrucţia progresivă a celulelor beta-pancreatice (cele care sintetizează insulină)
şi, în final, deficitul absolut de insulină endogenă.
Diabetul de tip I este consecinţa interacţiunii dintre factorii genetici şi cei dobîndiţi, care prin
mecanisme mediate imunologic produc distrucţia celulelor beta-insulare. Predispoziţia genetică
este insuficient cunoscută, iar dintre factorii dobîndiţi sunt menţionate infecţiile virale.
Diabetul zaharat de tip 1 debutează sub vîrsta de 40 de ani, cu un „vîrf” de incidenţă la
pubertate.
Cele mai frecvente manifestări clinice de debut ale diabetului zaharat de tip I sunt:
- poliuria, polidipsia şi polifagia;
- scăderea marcată şi rapidă în greutate;
- astenia.
Poliuria, polidipsia se accentuează progresiv pe parcursul a 2-3 săptămîni (mai rar luni),
iar la copii pot duce la enuresis nocturn.
Scăderea în greutate se produce cel mai frecvent în condiţiile păstrăriiapetitului (sau
chiar polifagie).
Apariţia greţurilor, vărsăturilor, a inapetenţei şi a durerilor abdominale indică instalarea
cetoacidozei (implică o intervenţie de urgenţă).
Din simptomatologia de debut a diabetului zaharat de tip 1 mai pot face parte crampele
musculare, constipaţia, tulburările de vedere, precum şi candidozele cutano-mucoase şi
prodermitele. Glicemia şi glicozuria au, de obicei, valori indiscutabil crescute, iar prezenţa
cetonuriei evidente confirmă, de cele mai multe ori, diagnosticul de diabet de tip I.
După 10-20 sau mai mulţi ani de evoluţie, 90% dintre diabetici prezintă cel puţin unul din
tipurile de leziuni vasculare, de obicei sub formă de microangiopatii - retinopatie, nefropatie şi
neuropatie. Cauza principală a decesului este insuficienţa renală, mai rar - complicaţiile
aterosclerozei.

Diabetul de tip II este consecinţa a două mecanisme: scăderea secreţiei de insulină şi

insulinorezistenţa. Ambele se influenţează reciproc, fiind determinate de factori genetici şi
dobîndiţi. Se menţionează rolul diabetogen al obezităţii abdominale, malnutriţiei intrauterine,
hormonilor de contrareglare, stresului, sarcinei şi, probabil, al sedentarismului.
Tabloul clinic al diabetului de tip II este caracterizat de simptome minore ale diabetului,
din care cauză bolnavii se adresează mai des altor specialişti cu acuzăde rhicoză, furunculoză,
epidermofiţie, prurit cutanat şi vaginal, paradontoză, scăderea vederii. în unele cazuri,
diagnosticul de diabet se pune ocazional la examinarea unui ictus cerebral, infarct miocardic,
gangrenă a membrelor inferioare. Uneori boala debutează cu coma hiperosmolară.
Manifestările de debut a diabetului zaharat tip II
 Se deosebeşte clinic de diabetul zaharat de tip l printr-un debut lent, insidios, care se
produce, de obicei, după vîrsta de 40 de ani.
 Aproape o treime dintre cazurile de diabet zaharat de tip II au fost descoperite
întîmplător, cu ocazia examinărilor medicale efectuate cu alte scopuri.
4
  La ~ 50% dintre pacienţi manifestările clinice (poliuria şi mai ales polidipsia)sunt
prezente la debut şi constituie motivul adresării la medic.
 Infecţiile cutanate şi uro-genitaie „trenante”, precum şi prezenţa complicaţiilor cronice
ale diabetului (tulburările de vedere, leziuni ale picioarelor), pot constitui „modul de
debut” al diabetului de tip II în circa 20% din cazuri. Evaluările retroactive au dus la
concluzia că hiperglicemia poate fi prezentă cu 5-7 ani înaintea diagnosticării diabetului.
 Obezitatea (mai ales cu distribuţie abdominală) este prezentă la debutla majoritatea
pacienţilor (circa 80%), iar peste 40% dintre pacienţi au antecedente familiale de diabet.
Nu rareori, glicemia este doar uşor crescută, ceea ce impune repetarea dozării sau
efectuarea testului oral de toleranţă la glucoză.
 Cetonuria apare rareori, este discretă şi generată de afecţiuni acute intercurente (uneori,
pacienţii se prezintă la medic după cîteva zile de la suspectarea diabetului, timp în care îşi
autoimpun o restricţie alimentară severă care poate genera apariţia „cetonuriei de
foame”).
 Aproximativ la 10-15% dintre pacienţii la care la debut s-a diagnosticat diabetul zaharat
de tip II s-au depistat markerii imunologici ai diabetului zaharat de tip I. Această formă
clinică a fost denumită „diabet zaharat autoimun cu debut lent”.

Complicaţiile acute specifice sunt, în principal, produse prin:

 hiperglicemie şi/sau hipoglicemie;
 cetoacidoză;
 mai rare sunt stările de hiperosmalaritate excesivă indusă de creşterea exagerată a
glicemiei şi, în cazuri foarte rare, de acidoză lactică.

Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat sunt în cea mai mare parte produse prin:
 macroangiopatie, adică ateroscleroza arterelor mari şi mijlocii manifestate clinic sub
formă de: cardiopatie ischemică, boli cerebrovasculare, arteriopatie periferică a
membrelor inferioare şi anevrismul aortic;
 microangiopatie, caracterizată prin lezarea capilarelor şi arteriolelor din tot corpul,
exprimată sub formă de retinopatie şi nefropatie;
 neuropatia somatică şi vegetativă cauzată de lezarea celor două tipuri de nervi cu
multiple expresii clinice;
 piciorul diabetic, o complicaţie cauzată de arteriopatia, neuropatia şi infecţiile piciorului,
în forma avansată apar ulceraţii şi chiar gangrenă, care, în lipsa unui tratament adecvat,
pot duce la amputaţia membrului.

6. Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015.

În vederea reducerii riscului morbidităţii şi a mortalităţii populaţiei din Republica Moldova
din cauza diabetului zaharat, executivul a aprobat Programul naţional de profilaxie şi combatere
a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015.
Programul prevede, în primul rând, asigurarea accesului la servicii de asistenţă medicală
specializată a persoanelor cu diabet zaharat, şcolarizarea pacienţilor. Acesta mai include măsuri
de informare privind diabetului zaharat, depistarea precoce a diabetului zaharat. În acest sens, se
preconizează sporirea cu 50% a numărului personalului medical instruit în vederea stabilirii
diagnosticului precoce al diabetului zaharat cu realizarea frecventă a examenelor profilactice. În
rezultat, se preconizează că cel puţin 40-50% din persoanele cu factori de risc pentru diabetul
zaharat vor fi identificate şi dispensarizate.
În conformitate cu Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru
anii 2011-2015, statul asigură, în proporţie de 100%, necesarul de insulină pentru tratamentul
5
pacienţilor cu diabet zaharat de tip unu, dependenţi de acest preparat şi 90% din necesarul de
antidiabetice orale pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Programul mai prevede
asigurarea copiilor bolnavi cu glucometre şi consumabile pentru acestea, în vederea determinării
concentraţiei glucozei în sânge, în condiţii de ambulatoriu, în proporţie de cel puţin 70 la sută, şi
alte măsuri de profilaxie a bolii.
Tot în această ordine de idei, în anul 2012, în cadrul Spitalului Clinic Republican a fost
creat Centrul pentru Prevenirea, Diagnosticul şi Tratamentul complicaţiilor diabetului zaharat,
fiind extinse condiţiile de diagnosticare şi prevenire a complicaţiilor acestei maladii.

7. Obezitatea boala secolului XXI, rolul factorilor în dezvoltarea maladiei.

Obezitatea este o afecţiune complexă, multifactorială, caracterizată prin creşterea greutăţii
corporale pe seama ţesutului adipos. În ultimele decade, a devenit una din cele mai frecvente boli
de nutriţie din lume, având amploarea unei pandemii, conform raportului OMS 2011, fiind
considerată boala secolului XXI.
Apariţia obezităţii presupune interacţiuni multiple între factori genetici, sociali,
comportamentali, metabolici, celulari şi moleculari în urma cărora se produc modificări ale
balanţei energetice. Creşterea la nivel global a prevalenţei obezităţii şi supraponderii se
datorează, pe de o parte, creşterii aportului energetic, în special de alimente cu densitate calorică
crescută, bogate în grăsimi, zaharuri, iar pe de altă parte, scăderii activităţii fizice ca urmare a
creşterii sedentarismului. Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate în primii ani de viaţă de a
deveni adulţi obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinţi obezi şi de 40% pentru copiii cu un
singur părinte obez.
Nutriţia sănătoasă şi combaterea obezităţii la copil sunt priorităţi de sănătate publică. Copiii
şi tinerii reprezintă un grup ţintă foarte important, deoarece crearea unor obiceiuri alimentare
sănătoase de timpuriu este cea mai eficientă metodă de păstrare a stării de sănătate pe termen
lung.
Deseori, cauza obezităţii este dereglarea funcţiei organelor cu secreţie internă, în special a
glandei tiroide şi a gonadelor. Dar, cel mai des, cauza este supraalimentarea, adică
necorespunderea cantităţii de hrană consumată cu cheltuielile energetice. De asemenea, cauza
obezităţii poate fi alimentaţia incorecta şi neraţională, în special folosirea alcoolului, a berei, a
produselor grase şi picante, consumul exagerat al cărnii de porc, de oaie şi alte soiuri de carne
grasă, dulciuri, crupe, paste făinoase. Adesea cauza obezităţii poate fi încălcarea regimului de
alimentaţie, precum şi stilul de viaţă sedentar.
Factorii etiologici ai obeziitatii sunt in ordinea frecventei si importantei, urmatorii:
 supraalimentatia;
 reducerea sau lipsa activitatii fizice, in raport cu consumul alimentar nemodificat;

 factorii psihologici, in sensul refugierii in satisfactia alimentara, pentru o nereusita in

viata, diferite deziluzii afective (refulari);
 alcoolismul;
 mediul urban, unde acesti factori sunt ma evidenti;
 modificarile endocrine.
Obezitatea poate apare in contextul unor modificari endocrine, sau in contextul unor boli
neurologice. Cauzele endogene, mult mai rare, sunt: sarcina, hipotiroidismul, sindromul
adiposogenital, sindromul Cushing, adenomul Langerhans, etc. Totodata poate fi consecinta
6
administrarii anumitor droguri precum steroizii. Bolile si administrarea anumitor medicamente
sunt responsabile de obezitate doar in 1% din cazuri.

8. Indicele de masă corporală (IMC), caracteristica tipului android, ginoid, mixt de

obezitate.
Obezitatea se poate defini prin indicele de masă corporală (IMC, indicele Quetelet), metoda
cea mai folosită în practică şi în studiile epidemiologice.
Indicele de masa corporala - IMC - este un indicator oficial de calculare a greutatii
corporale ideale, pentru o inaltime data. In primul rand, indicele de masa corporala ajuta la
stabilirea grupei de greutate in care se incadreaza o persoana - gradul de obezitate. De asemenea,
indicele de masa corporala poate fi folosit pentru calcularea numarului de kilograme pe care o
persoana trebuie sa le piarda sau sa le castige, pentru a ajunge la greutatea ideala, pentru
inaltimea. sa.
Indicele de masa corporala este o metoda care poate fi folosita atat de barbati cat si de femei, cu
varsta cuprinsa intre 18 si 65 ani. Indicele de masa corporala nu este o metoda de calcul a
greutatii potrivita pentru copii, femei insarcinate, persoane cu masa musculara mare (sportivi) si
varstnici si nu este menita stabilirii procentului de grasime corporala, a masei musculare sau
osoase.
Formula de calcul a IMC
Indicele de masa corporala se calculeaza prin formula:
IMC = G (în kg) / h2 (în m)
Interpretarea IMC-ului

IMC Ce inseamna
sub 18,5 subponderal
intre 18,5 si 24,9 greutate normala
intre 25 si 29,9 supraponderal
intre 30 si 34,9 obezitate clasa I
intre 35 si 39,9 obezitate clasa II
peste 40 obezitate morbida

Tabel cu valorile aproximate ale IMC in functie de masa si inaltime

kg/cm 154 156 158 160 162 164 166 168 170 172 174 176 178 180 182 184 186 188 190 192 194 196 198 200
48 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 13 13 13 13 12 12
50 21 21 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 15 15 15 15 14 14 14 13 13 13 13
52 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 14 13 13
54 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14 14 14
56 24 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15 15 14 14
58 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 16 16 16 15 15 15 15
60 25 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16 16 15 15
62 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17 17 16 16 16
64 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 17 17 17 16 16
66 28 27 26 26 25 25 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20 19 19 18 18 18 17 17 17
68 29 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 18 18 18 17 17
70 30 29 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 19 19 19 18 18 18
72 30 30 29 28 27 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20 19 19 18 18
74 31 30 30 29 28 28 27 26 26 25 24 24 23 23 22 22 21 21 21 20 20 19 19 19

7
 76 32 31 30 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 22 22 22 21 21 20 20 19 19
78 33 32 31 31 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20 20
80 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 26 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 20 20
82 35 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21 21
84 35 35 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 21 21
86 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22 22
88 37 36 35 34 34 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 25 25 24 24 23 23 22 22
90 38 37 36 35 34 34 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 24 24 23 23 23
92 39 38 37 36 35 34 33 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 24 24 24 23
94 40 39 38 37 36 35 34 33 33 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25 24 24
96 41 39 39 38 37 36 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25 24
98 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25 25
100 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26 25
102 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 28 28 27 27 26 26
104 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27 27 26
106 45 44 43 41 40 39 39 38 37 36 35 34 34 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27 27
108 46 44 43 42 41 40 39 38 37 37 36 35 34 33 33 32 31 31 30 29 29 28 28 27
110 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 33 32 31 31 30 29 29 28 28
112 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 32 32 31 30 30 29 29 28
114 48 47 46 45 43 42 41 40 39 39 38 37 36 35 34 34 33 32 32 31 30 30 29 29
116 49 48 47 45 44 43 42 41 40 39 38 37 37 36 35 34 34 33 32 32 31 30 30 29
118 50 49 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 36 35 34 33 33 32 31 31 30 30
120 51 49 48 47 46 45 44 43 42 41 40 39 38 37 36 35 35 34 33 33 32 31 31 30

Obezitatea de tip android (centrală, în formă de măr). Se intalneste mai frecvent la

barbati. Se caracterizeaza prin dezvoltarea tesutului adipos in regiunea superioara a corpului
(ceafa, gat, umeri, partea superioara a abdomenului, deasupra ombilicului) respectandu-se partea
inferioara a corpului. Musculatura este bine dezvoltata iar stratul adipos este mai putin dezvoltat
ca in forma ginoida. Acesti bolnavi sunt activi, se plang de foame accentuata, mananca mult,
eforturile fizice pe care le depun sunt mari. Indivizii cu acest tip de obezitate sunt predispuşi
complicaţiilor metabolice: ateroscleroza (inclusiv coronariană, care duce la cardiopatie
ischemică), hipeuricemie – gută, hiperglicemie – diabet zaharat, dislipidemie, litiază biliară, risc
trombotic prin deficit de fibrinoliză, disfuncţie endotelială.
Obezitatea de tip ginoid (în formă de pară) – se întîlneşte mai frecvent la femei, cu ţesut
grăsos dispus excesiv pe şolduri, sîni şi fese. La aceşti pacienţi apar în special complicaţii
mecanice de genul varice hidrostatice, artroze.
Obezitatea de tip mixt este cea mai frecvent intalnita mai ales in randul femeilor .Cand
paniculul adipos este in proportie limitata (sub 40 kg) factorul determinant al obezitatii este
volumul adipocitelor .Peste aceasta greutate obezitatea este dependenta de numarul de adipocite.

9. Obezitatea ca factor de risc pentru alte maladii. Măsuri de prevenire. Importanţa

stilului de viaţă.

Obezitatea este una din maladiile cu un impact extrem de larg în populaţia globului, atingând
proporţiile unei pandemii în lumea comtemporană. Apariţia obezităţii poate fi considerată
apanajul vieţii moderne, industrializate, dominate de supraalimentaţie şi de sedentarism.
8
 Obezitatea reprezintă, la rândul său, factor de risc pentru o serie de alte maladii. Persoanele
care suferă de obezitate prezintă riscul de a dezvolta şi alte afecţiuni mai mult sau mai puţin
grave, care pot constitui cauze sau factori favorizanţi ai mortalităţii.
Obezitatea – factor de risc pentru maladiile asociate
Risc foarte ridicat Risc moderat crescut Risc redus
Diabetul zaharat Cancerul (de sân, endometru, colon,
Litiaza biliara Angina pectorala Tulburări ale hormonilor sexuali
Dislipidemia Ovarul polichistic
Bolile cardio-vasculare Hipertensiunea arteriala In fertilitatea
Insutino-rezistenţa Fenomenele osteo-articulare Anomaliile fetale
Dispneea Hiperuricemia şi guta Lombalgia

Diabetul de tip II este o afecţiune strâns corelată cu obezitatea, mai ales că aceasta pune
în dificultate controlul terapeutic al diabetului, prin creşterea rezistenţei la insulina şi a
intoleranţei la glucoză, ceea ce scade eficacitatea medicaţiei antidiabetice. O mică pierdere în
greutate, chiar şi de 5%, poate reduce semnificativ nivelul glicemiei. Pe de altă parte, s-a
constatat că o scădere în greutate cu 10 kg reduce riscul de apariţie a diabetului sau
hipertensiunii arteriale la persoanele obeze.
Obezitatea poate ameninţa viaţa:
 creşte semnificativ riscul de apariţie a diabetului zaharat de tip II;
 creşte semnificativ riscul de producere a infarctului de miocard; X creşte semnificativ riscul
de producere a accidentelor vasculare cerebrale;
 creşte semnificativ riscul de apariţie a cancerului de colon, de sân, de prostată, de
endometru;
 hipertensiunea arteriala este frecventa, la obezi (peste 50% dintre obezi au si hipertensiune
arteriala).
 ateroscleroza apare mai frecvent si mai devreme la bolnavul obez (cu cel putin 10 ani fata de
normoponderal).
 varicele reprezinta una dintre cel mai des intalnite complicatii, localizate la nivelul
membrelor
 creşte semnificativ riscul de instalare a afecţiunilor osteo-articulare, respiratorii, hormonale;
 creşte semnificativ riscul de manifestare a unor probleme psihologice. Deoarece copiii obezi
tind să rămână aşa şi la maturitate, s-a emis ipoteza că această afecţiune debutează în
copilărie sau chiar mai devreme, în cursul vieţii intrauterine. S-a constatat că sugarii hrăniţi
la sânul mamei prezintă o incidenţă scăzută a obezităţii la maturitate.
Băieţii cu o greutate scăzută la naştere tind să devină obezi atunci când cresc, în condiţiile
unei alimentaţii normale, şi sunt mai predispuşi la dezvoltarea afecţiunilor cardiovasculare. De
asemenea, obezitatea la copii este asociată cu un risc crescut de apariţie a complicaţiilor pe
termen lung, cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemiile şi afecţiunile cardio-vasculare.
Din cele prezentate se intelege gravitatea obezitatii. Dupa unele statistici numai 30% dintre
obezi ajung la varsta de 70 de ani. Se intelege ca prognosticul formulat dupa cunoscuta expresie
populara, "cu cat este mai lunga cureaua, cu atat mai scurta este viata", este foarte reala.

Măsuri de prevenire şi control a obezităţii

 La pregătirea mâncărurilor să se prefere fierberea, coacerea, pregătirea în cuptor sau
la grătar.
 Să se ţină cont de preferinţele culinare ale persoanei respective.
 Obiceiurile alimentare se vor schimba treptat, nu brusc.
 Alimentaţia sănătoasă să fie adoptată de întreaga familie.
 În cantitatea cea mai mare să se consume cereale integrale, legume, fructe, lapte si
derivate din lapte degresat.
9
  Se recomandă în special carne de peşte şi pui fără piele.
 Ouăle se consumă în cantitate de 2-3 pe săptămână.
 Grăsimile consumate să fie mai ales sub formă de uleiuri vegetale.
 Băuturile să fie ceaiuri de plante, apă plată, sucuri naturale de fructe.
 Cele două gustări zilnice să fie reprezentate de fructe, legume sau lactate degresate.
Se poate spune ca obezitatea este o problema a secolului in care traim. O foarte mare parte a
populatiei globului devine supraponderala sau obeza in special din cauza stilul de viata
necorespunzator. Acuzand lipsa de timp, omul modern nu mananca sanatos (consuma in graba
alimentatie de tip fast-food) si este sedentar (datorita orelor multe petrecute la birou sau in fata
calculatorului). In timpul liber, sub pretextul ca este obosit, prefera sa stea in fotoliu in fata
televizorului, inloc sa faca miscare in natura. Excluzand factorul genetic sau afectiunile
organice care pot determina aparitia obezitatii, putem afirma ca excesul ponderal apare din
cauza faptului ca organismul nu este adaptat unui astfel de stil de viata. Pentru a fi sanatos atat
fizic cat si psihic organismul uman necesita alimentatie de calitate si exercitiu fizic.
Ce putem face pentru a nu deveni obezi? Simplu: sa oferim organismului ceea ce are nevoie
pentru a fi sanatos si in forma, intr-un cuvant-sa adoptam un stil de viata sanatos. De asemenea,
trebuie sa constientizam faptul ca e mai usor sa previi decat sa tratezi, iar acest lucru se aplica
si in cazul kilogramelor. Este mai usor sa mentinem o greutate corporala adecvata, decat sa
urmam diverse programe de slabire in momentul in care suntem deja obezi.
Cu toate ca avem un ritm de viata alert, iar munca ne ocupa o mare parte a timpului, nu
trebuie sa neglijam sanatatea. Iar sanatatea incepe de la un stil de viata sanatos: alimentatie
echilibrata si exercitiu fizic.
Alimentatia echilibrata presupune aportul de proteine, glucide si grasimi in proportii
adecvate, fara a face excese. De asemenea, din alimentatie nu trebuie sa lipseasca: fibrele,
mineralele si vitaminele. Proteinele ajuta la refacerea tesuturilor si se gasesc in: lactate, oua,
carne, soia, nuci, faina de grau. Glucidele se pot procura din: cereale, paine, paste, fructe,
legume, iar lipidele se gasesc in: uleiul de foarea soarelui, de masline, de soia, unt, lapte
integral, branzeturi. Fibrele ajuta la eliminarea resturilor nefolositoare din organism si le gasim
in cereale si legume. Mineralele si vitaminele sunt esentiale pentru buna functionare a
organismului si se gasesc in fructele si legumele proaspete. Consumul de lichide este de
asemenea important: sunt necesare minim 2 litri de lichide pe zi. Trebuie evitat excesul de sare
si zahar si este indicat sa se evite alimentatia hipercaorica, bogata in dulciuri si grasimi (de
exemplu: alimentatia de tip fast-food). Se recomanda renuntarea la alcool si fumat.
Chiar daca avem un program incarcat nu trebuie sa uitam sa facem sport, pentru a evita
aparitia obezitatii si a altor afectiuni. Miscarea este necesara pentru buna functionare a
organismului. Putem opta pentru un program la sala de sport sau miscare in aer liber, de
exemplu jogging in parc. Sportul are efect benefic si asupra psihicului, ducand la o stare de
bine si vitalizand organismul.
Obezitatea poate fi prevenita usor prin constientizarea necesitatilor organismului si, in
consecinta, prin adoptarea unui stil de viaţă sanatos.

10