BESTSELLER INTERNATIONAL ‘Tot ce crezi ca stll despre pierderea tn greutate este gresit.Luarea jn greutate si obezitatea sunt cauzate de hormoni. Doar intelegand cefectele insulinei sale rezistengel la insulin putem avea o greutate normals. _.Corpul uman s-a dezvoltat in aga fel incat s8 supravietuiasca episoadelor de foame. Grasimea este energie stocaté, iar muschiul este fesut functional. Grasimea este arsd prima. A presupune ‘cise intampla invers este totuna cu a spune ca, desi aver co rezerva suficientd de lemne pentru foc, hotaram s3 punem pe foc canapeaua. Eo prostie. De ce ar face corpul nostru ceva atat de prostesc? Elsi conserva masa musculara pana cind depozitele de grasime devin atat de mici incat nu mai are de ales.” Dr. Jason Fung 0 carte nu doar revelatoare, ci i uimitor de antrenant’. Citif-o pentru a infelege cum sa vi mentineti greutatea normala.” Dr. Andreas Eenfeldt Fondator dietdoctorcom Dr. Jason Fung este nefrolog si fondatorul Programului de Management al Regimului Alimentar,orientat pe tratarea diabetulu de tip2 sia obezitapi ISBN 978-973-47-3271-8 ANN, Hh, Dr. JASON FUNG CODUL co CODUL GREUTATI! CORPORALE SECRETUL UNUI CORP SANATOS Dr. JASON FUNG ae ica) «alela 45 Redactare Ioan Es. Pop Tehnoredactare gi DTP coperi: Mui Viad Corestrts Mihaela Cosa regi de apar: Marius Bade Desies CTP Biotest Naja a Romi FUNG,JASON Coda secret un corp ator / de Joon Fag creatinngos earn di Eke oes Poa 209 Conte biopic honors ozs Zick Mast a “he Obesiy Cade Unlesing the Sorts of Might ss “ison Fang, MD “he Obsiy Cade @ Jen Fag, 2036 ict Published Ss Led. aa na te Vans 3.C. VA 1A8 Cana Dr. JASON FUNG CODUL GREUTATII CORPORALE SECRETUL UNUI CORP SANATOS Edigia a Wea ‘Traducere din limba engleni de Martin Zick Editura Paralela 45Cuprins PARTEA A DOUA Tluzia calorilor Cepitoul 3. Eroarea reducericaloilor. (Capitola 7. Insuina Capita! 8, Cortizoll CCapitolul 9. Asaeul Atkins. Capitolul 10, Rezistenga la insulins actoral principal PARTEA A PATRA Fenomem! social al obezittit (Capitolul 11. Alimente din belug si noua gting a diabeztii.Capitola 12, Sida gi obecitatea Capitola 13. Obesitatea infantil. PARTEA A CINCEA ‘Ce nu este in reguli cu reginml nostra alimentar? Capitola 14, Efetal mortal al fractoze Capitolul 15. luzia sucurilor dietetice.. Capitola! 16, Carbobideatii gi fibrele protectoare Capitola! 17, Proteinele “ Capitola 19. Ce si maincim... Capital 20. Cand si mancim. Anexa A 7 ‘Anexa B, Postul ~ ghid practic “Ana C. Meditaia gi igiena somnului pentru reducerea nivelukui de cortiza. mm Note... ~ CuvANT-iNAINTE Jason Fung este medic specializat in tratarea afectiunilor fa rinichi. Principala lui responsabilitate este supravegherea tratamentului complex al pacienfilor cu boli de rinichi in stadii terminale care au nevoie de dia- liza renala. Clarificdrile lui nu justifica foarte clar scrierea unei cdrfi intitulate Codul greutapii sau a articolelor despre gestionarea prin diet a obezitaqit sau despre diabetul zaharat de tip 2. Pentru a inelege aceasta aparenta anomalie, trebuie si vedem cine este acest om gi de ce ¢atat de neobignuit. ‘Tratind pacienti cu boli de sinichi in stadii terminale, doctorul Fung a invagat dou lucruri esengiale. Mai inti, c& diabetul de tip 2este cea mai frecventi cauzi a blocajului renal, Apoi, ck dializa renali,orictt de sofisti- cati ar fi gi orieat de mult ar prelungi viaga, trateaza doar simptomele unei boli deja instalate de dowizeci, treizeci, patruzeci si, uneori, chiar cincizeci de ani. Treptat, doctoral Fung a ingles c& practic’ medicina aga cum a fost Invigat:reactionand la simptomele unor boli complicate, fir a incerca mai Inti sd ingeleaga cauzele principale ale acestora saa sf intervin8 asupra lor. ‘Si-a dat seama ef, pentru a veni cu adevarat in ajutorul paciensilor, trebuie si accepte un adevir amar: venerata noastri profesie nu mai este interesati de cauzele bolilor. In schimb, risipeste vremea si foarte multe resurse fncercand si trateze simptomele. S-a hotarat ajadar si vind in ajutorul paciensilor ji al profesiei) incer- cand si injeleagi adevaratele cauze ale bolilor. Pana in decembrie 2014, nu-l cunosteam pe doctorul Jason Fung. fntr-o zi, am dat din intamplare peste doui conferinge de-ale lui ~ ,Cele dou mari minciuni despre dia~ betul de tip 2” si «Cum sé tratim natural diabetul de tip 2” - pe YouTube. 7‘Avind o preocupare deosebiti pentru diabetul de tip 2, mai ales suf gi eu de aceasta boala, am devenit,bineinfeles, interesat. M-am gandit: ,Cine este acest tind strilucit? De eee att de sigur cl poate si trateze «natural» diabetul de tip 2? De unde atita curaj ncat si-gi acuze nobila profesie de minciuni? Are nevoie de argumente foarte puternice...” Dupi doar citeva minute, am infeles cf doctorul Fung nu doar e& are eptate, dar este gi foarte capabil in orice dezbatere medicala. Argumentul lui mi se invartea in minte, necefinit, de cel puyin trei ani. Dar eu nu am reusit sf] vdd cu acceasilimpetime sau si- explic cu aceeagi simplitate ca doctorul Fung, Dup& cele doud conferinte, mi-am dat seama ch urmirese un tandr maestru. In cele din urm’, am infeles ce-mi lipsise mie. In cele dows conferinge, doctorul Fung a urmirit spulberarea modeli- Jui popular de tratament al diabetului de tip 2, un model acreditat de toate asociafille medicale pentru diabet din intreaga lume. Mai grav, aexplicat de ce respectivul model de tratament diuneazd inevitabil tuturor paciengilor care sunt suficient de ghinionisti ca si beneficieze de el. Doctorul Fung susfine cl prima mare minciund in tratarea acestei afectiuni este afirmayia c& avem de-a face cu o boald cronic& progresiva care pur ji simplu se agraveazd in timp, chiar gla cei care urmeaza cele mai bbune tratamente oferite de medicina modemnd. Dar doctorul Fung susfine ‘ch acest lucru nu este adevirat. 50% dintre pacienfii programului stu de ‘Tratament Dietetic Intensiv (TDI), care combina postul gi restringerea consumului de carbohidrafi, reupese sf se descurce fir insuling dup no- mai cateva luni, Atunci de ce nu recunoagtem acest adevir? Rispunsul doc- torului Fung este simplu: noi, medicii, ne minim singuri. Daci diabetul de tip 2 este o boald, dar tofi puciengii au o evolutie negativi Ia tratamen- tele pe care le prescriem, insemnd ci nu suntem nigte doctori buni. i, dat flind cx nu studiem atita vreme gi cu asemenea costuri ea i devenim me- dlici progti, nu putem fi vinovaji pentru acest egec. Aga ci trebuie 9 cre- dem ci facem tot ce ¢ mai bun pentru pacientii nostri care, din nefericize, suferi de o boald incurabilé progresivi. Doctorul Fung ajunge la concluzia cA nu este o minciunk deliberati ci doar ezultatul unei disonanfe cogniti- ve ~incapacitatea de a accepta un adevir evident pentru c& aceasti accep- tare ar aven efecte devastatoare, ‘A doua minciuna, considera doctoral Fung, este convingerea noas- ted diabetal de tip 2¢ o boat a nivelului anormal de glucoza in singe, 8 singurul tratament corect flind cregterea progresivi a dozei de insulin’. El susfine cd, dimpotriva, diabetul de tip 2e o boal a rezistentei la insu- lind prin secrefia excesiva de insulind, spre deosebire de diabetul de tip 1, care este cauzat de insuficienta insulinci. $4 tratezi ambele boli in acelagi fel prin administrarea de insulina ~ mu are sens, Aga cl intreaba: de ce si ‘ratim o boalt a excesului de insulina cu gi mai mult8 insulina? E acelagi lucru cu preserierea unei doze de alcool pentru vindecarea alcoolismul Contribufia inedita a doctorului Fung este viziunes lui tratamentul abetului de tip 2 se concentreaz’ asupra simptomelor bolii—un nivel idicat de glucozal in singe —, nu asupra cauzei principale, rezistenga la insulin al rezistengei [a insulind consta in limitarea aportu- lui de carbohidrafi. Ingelegerea acestei scheme biologice explicx de ce boala este vindecabilt in anumite cazuri gi, invers, de ce tratamentul ei modern, care nu limiteazi aportul de earbohidrafi, conduce la inrdutitiea situatici. Dar cum ajunge doctorul Fung la aceste conchizii revoltatoare? $i cum au dus ele la scrierea acestei cirfi? Pe ling revelatia deserist mai inainte ~2 naturii boli ga lipsei de lo- gicd de care se da dovada tratindu-se simptomele bolii in locul cauzelor-, ela descoperit intamplitor, la inceputul acestui secol, literatura tot mai bogatt care explica beneficiile dietelor cu aport scdaut de carbohidrati la pacienfii care sufera de obezitate sau de alte afectiuni ce presupun rezistenta Ja insulina, Invagat si creada cd un regim alimentar srac in carbohidrafi ‘i bogat in grasimi ucide, a fost gocat sk descopere contratiul: un astfel de regim are multe efecte potitive pentru metabolism, mai ales la cei care au forme grave de rezisten la insulina. in cele din urmi... cireaga de pe tort: o multime de studii mai putin ccunoscute arate, pentru reducerea masei corporale la paciengii oberi (eu rezistenfa la insulin), acest regim bogat in grisimi este cel puin la fel de ficient ~ de obicei chiar mai eficient ~ ca orice diet conventional. In cele din urmi, n-a mai suportat, Dacd toati lumea stie (dar nu recunoajte) ci regimul sérac in grisimi gi cu aport scizut de calorii este ineficient in controlul greutatii corporate sau in tratarea obezitatii, e mo- mentul si se spuni adevirul: cea mai bund metodé de a trata gi preveni obezitatea, 0 boali a rezistenfei la insulina gi a producti excesive de in- sulin, trebuie s2 fle tocmai regimul sirac in carbohidrati gi bogat in gei- simi folositin tratamentul diabetului de tip 2. Aga s-a ndscut cartea de fap.Codul greutapié este probabil cea mai populari carte pe tema obezititii publi wreodat Este foarte solid argumentati, bazindu-se pe doveci bi- ologice irefutabile, prezentate cu mare atentic, gi este scrisi cu ugurints gi {ncrederea umui maestru al comunicfrii, intro succesiune accesibild gi rezo- abil aga incat din fiecare capitol se deavolt’ urmatorul, strat cu strat, rezul- tatul lind un model biologic al oberitifii azat pe dovezi, care are foarte mult sens in simplitatea Iui Logica. Include suficientd sting pentru o-l convinge pe omul de gtiintl sceptic, dar nu intr-atita inckts8 nu fie ineles de cei care ‘mu au o educafie in domeniul biologiei. Aceastltrfsituri in sine este rea- lizare uimitonre, pe care puini dinte cei ceseiu despre ting o pot atinge. La sfirgital cir, cititorul tent os ingleaga exact cauzele epidemiei de obezitate, 0 sf ale motivul pentru care incerctrile noastre de a prevent obezitatea gi epidemia de diabet sunt sortie egecului gi cel mai important lucru, pagii simpli pe care o persoana cu probleme de greutate ii poate urma. Solugia de care era nevoie este cea furnizatt de doctorul Fung: Oberitatea...¢ 0 boali cu multi factori. Avem nevoie de un cadru, de o struc~ turi, de oteorie coerentl care si ne permite infelegem cum acfioneaz im- rend tofi acetifuctori. De cele mai multe ori, actuakul model al obezitatii supine ck nu exist o singurk cauzl real ie toate eelelale sunt preten- dente Ia tron. Aga apar dezbateri Fira sfirgit... Toate sunt partial corecte.” Furnizind un astfel de cadru coerent, care da seama de majoritatea cunostingelor noastre actuale despre cauzele obezitiii, doctorul Fung ne oferi mult mai mult decit atat. Ne oferi un model pentru vindecarea ma- rilor epidemii cu care se confrunta societatea moderna, epidemii care, ne aratt el, pot fi prevenite si tlmaduite, dar numai daca infelegem cu ade- virat cauzele lor, nu doar simptomele. ‘Adevairul spus aici va fi considerat intro bund 2i de la sine ingeles. (Cu cit va vent mai repede acea2i, cu atat va fi mai bine pentru noi tof Dr. Timothy Noakes, Profesor emerit, ‘Universitatea Cape Town, Africa de Sud INTRODUCERE Arta medicinei este destul de ciudati. Din cind in cind, sunt adoptate tratamente medicale care nu dau rezultate reale. Din puri inertie, aceste tratamente sunt transmise de la 0 generayie la alta gi supraviefuiese sur prinzitor de multi vreme, in ciuda lipsei lor de eficienta. E suficient si ne gandim la folosizea liptorilor in medicin& sau la rezectia amigdalclor, Din nefericire, tratamentul obezitigii este gi el un astfel de exemplu. Obezitatea e definits in termenii indicelui de mast corporal care se caleu- Jeaza prin imparyirea greutifii tn kilograme In pitratul inaltimii in metri, Un indice mai mare de 30 defineste obevitatea. Mai bine de treizeci de ani, medicii au recomandat un regim alimentar cu aport scizut de grisimi gi ca- lori ca principal tratament al obezitayi. Totusi, epidemia de obezitate se ex- ‘inde intr-un ritm mai rapid, Din 1985 pind in 2011, cazurile de obezitate din Cenada s-au triplat, dela 6 Ja 18 procente.!Acest fenomen nu e unie in ‘America de Nord, ci este caracterstic mai multor natiuni din intreaga lume, Aproape oricine a eiutat si piardi greutate prin reducerea calorilor a eyuat, Cine n-a incercat aga ceva? Dupa orice misuritoare obiectiva, acest trutament este complet gi foarte clar ineficient. Totugi, rimane tratamen- tul principal, aparat cu vigoare de toate autoritigile din domeniul nutrfiei. Ca nefrolog, m-am specializat in bolile de rinichi, a ciror cauz prin- cipali este diabetul de tip 2, impreund cu obezitatea asociat acestuia. Am vvizut de multe ori paciengi care au inceput tratamentul cu insulind pentru diabet stiind cd vor lua in greutate, Pe bund dreptate, sunt ingrijorari. Ei ic asa: Doctore, mi-ai spus intotdeauna si slibese, Dar imi dai insulin’, care mi face si ma ingrag. Cum ar putea si mi ajute?” Multi vreine n-am avut un rispuns bun la intrebarea asta, aDisconfortul sicditor este tot mai mare. Ca mul alfi medici, am ere- ‘nut ci o cregtere in greutate este un dezechilibru caloric: prea multi hrani siprea putina migcare. Dar, dact ar fi aga, de ce medieamentul prescris — ingulina ~ ar duce la o crestere continua in greutate? ‘Toati lurnea ~ medici si pacienti deopotriva — intelege faptul eX prin- cipala cauzii a diabetului de tip 2 este cregterea in greutate, Au existat ea- uri rare de pacienti foarte motivafi care au slibit foarte mult. Diabetul Jor de tip 2 s-a vindecat. In mod logic, de vreme ce greutatea era proble- ‘ma, merita o atenjie deosebit8. Totugi, prea c& specialigtii din domeniul sanitapii nu erau deloc interesafi de tratarca acestei cauze, O considerau un dat. In ciuda faptului cf am lucrat in domeniul medical mai bine de dowa- zeci de ani, mi-am dat seama ci informafiile mele despre nutrifie sunt in cel mai bun caz rudimentare. ‘Tratamentul acestei boli ingrozitoare ~ obevitatea ~a fost lisat pe sea~ ‘ma unor corporapii ca Weight Watchers si a negustorilor gi garlatanilor interesafi mai mult in comercializarea ultimelor refete »miraculoase” pen- tru dabit. Medici nu erau nicidecum interesafi de nutritic. In schimb, ‘medicina pirea obsedati de descoperirea si prescrierea urmétorului me- dicament now: — Ai diabet de tip 2? fri dau o pastila. = Athipertensiune arteriala? fri dau o pastila. — Aiun nivel ridicat de colesterol? ffi dau o pastila. = Aico boala de rinichi? pi dau o pastila. In tot acest timp, ar fi trebuit sd tratam obexitatea, Am incercat si tratim problemele provocate de obezitate, nu obezitatea insigi, Pentru a injelege cauza profunda a obezititi, am infiintat in cele din urmi o eliniet pentru managementul regimului alimentar, in Toronto, Canada. Perspectiva conventionali asupra obezititii ca dezechilibru calorie nu are niciun sens. In ultimii cincizeci de ani, reducerea caloriilor a fost pre- scrisi invariabil, cu 0 ineficienti uluitoare. Lectura cirfilor despre nutritie nu a ajutat deloc. In mare masuri € vorba de un joc de-a ,ela spus, en a spus", cu citate din diferite ,autoritayi” medicale, De exemplu, doctorul Dean Ornish spune ci grisimile dieteti- ce sunt rele, iar carbohidratii sunt buni. Este un medic respectat, aga ci ar trebui si-l ascultim. ins doctorul Robert Atkins spune ci grisimile die- tetic: sunt bune gi carbohidratii sunt ri. $i el este un medic respectat, ag 2 cf si peel ar trebui si-ascultim. Cine are dreptate? Cine se ingala? Cand vine vorba de stiinfa nutritiei, rareori exist vreun consens despre ceva. — Grisimile dictetice sunt rele. Nu, grisimile dietctice sunt bune, Exist grisimi bune gi grlisimi rele. — Carbohidrafii sunt rai. Nu, catbohidrayii sunt buni. Exist carbohidrati buni si carbohidrafi rai. ~ Trebuie si minanci mai multe mese pe zi. Nu, trebuie si mananei mai pufine mese pe zi. — Numiri caloriile. Nu, nu numira caloriile. = Laptele este bun. Nu, laptele iti face rau. = Camea este bund. Nu, carnea fyi face ru, Pentru a descoperi rispunsurile, trebuie si ne indreptim spre medici- ‘na bazat8 pe dovezi, nu pe opinii vagi. Exist pur gi simplu mii de carpi dedicate regimului slimentar gi pier- derii in greutate, scrise de obicei de doctori, nutritionigti, antrenori gi alfi nexperti in sindtate”. Totugi, cu citeva exceptii, cauzele reale ale obezitiii sunt tratate fugar. Ce ne face si Iudim in greutate? De ce ne ingrisim? Principala problema este absenta desivargiti a unui cadru teoretic pen- tru infelegerea obezititii. Teoriile actuale sunt ridicol de simpliste gi de obicei iau in calcul un singur factor: ~ Excesul de calorii duce la obezitate. ~ Excesul de carbohideati duce la obezitate. = Excesul de carne duce la obezitate. ~ Excesul de grisimi duce la obezitate. ~ Lipsa de migcare duce la obezitate. ‘Dar toate bolile cronice au mai multe cauze, iar acestea nu se exclud reciproc. Fiecare poate contribui intr-o anumiti masurt la aparigia bolii. De exemplu, bolile de inima au mai multe cauze ~ istoricul familial, gen nul, fumatul, diabetul, nivelul ridicat de colesterol, hipertensiunea arte- rialé gi lipsa activitapii fizice, ca si menyionez doar citeva dintre ele -, iar acest lucru este acceptat de toata lumea, Dar in cazul cercetarilor legate de obezitate nu se intimpli asta. (O att bariera importanti in calea intelegerii este concentrarea asupra studiilor pe termen scurt. De obicei, pentru a se manifesta pe deplin, obe~ Zitatea are nevoie de decenii. $i totugi, noi ne bazaim pe informafiile furni- zate de studii care se intind pe durata cétorva siptimani, Daci am studia Bsigia raginii, am fi nevoifi si facem observatii de-a lungul a siptimani ay ie pe parcursul eae ore. In mod similar, obezitatea este 0 boa- Vi care se dezvolti pe termen lung, aga ci studiile pe termen scurt s-ar pu- ‘tea si nu ne spund mare lucru despre ea. ‘mi dau seama c& cercetirile pe care m-am bazat nu sunt odes mt sgtlitoare, dar sper ci aceasti carte, in care sintetizez.ce am descoperit in coutzedi de ant ft m-am ocupat de pacienticudabet de tip 2, sjuttnd hii controleze boul, furnizenzd o structurk pe care se poate construi ‘Medicina bazati pe dovezi nu presupune luarea in caleal in mod di- rect a fieckrei doveri de calitate scizutd. Citesc adesea enunfuri de genul 5-2 stabilit cl segimul strac in grisimi vindeca bolile de inima Tar tri- ‘miterea se face la un studiu pe cinci gobolani. Acestea nu sunt dovezi. Eu ‘nu fac trimiteri dectt la studi desfaurate pe oameni si publicate in revis- te academice cu standarde ridicate. N-o 4 discut in aceasta carte niciun studiu desfipurat pe animale. Motivul pentru care am luat aceasti decizie poate fi ilustrat de ,Parabola vacii”: Douf vaci discutau despre ultimele cercetiri din domeniu! nutri desfigurate pe lei, Una ii spune alteia: — Ai auzit? in ultimii dou sute de ani, ne-am ingelat! Ultimele cer- cetiri arati cd iarba ifi face riu si carnea if face bine. ‘Aga c& cele doud incep si mindnce carne. La putini vreme, se imbol- nivesc si mor. Dupa un an, doi lei discuti despre ultimele cercetiri din domeniul nutriiei, desPisurate pe vaci. Un leu ti spune altuia ci ultimele cercetiri arati cl ¢ bine si mananci iarb& gi e niu si mananci carne. Aga c& cei doi Iei incep s& m&ndnce arbi gi mor. Care e morala povestii? Nu suntem soareci. Nu suntem gobolani. Nu suntem cimpanzei sau maimufe-piianjen. Suntem oameni, aga ci trebuie st luim in calcul doar studiile ficute pe oameni. Sunt interesat de obezita- ‘tea la oameni, nu de obezitatéa la goareci. Incerc si mi concentrez cat mai mult cu putingé asupra factorilor cauzali, nu asupra studiului asocierilor. E periculos s8 afirmi c&, deoarece doi factori sunt asociafi, unul este cauza celuilalt. Am fost martori ai dezastrului provocat de terapia de substitutie hhormonali la femelle trecute de menopauzi. Aceasti terapie a fost asociard cuo incident redust a bolilor de inima, dar asta mu inseamana cl era caucza incidengei reduse a bolilor de inims, In cercetarea nutifional, studierea 4 lor nu poate fi evitati intotdeauna, fiinded de cele mai multe ori ele constituie cele mai bune dovezi de care dispunem. Partea intai a cirti, »Epidemia’, prezinti dezvoltarea epidemiei de ‘bezitate gi rolul pe care il joacdistoricul familial al pacientului, aratand cum dezviluie acestea cauzele principale. Partea a doua, gLluzia calorilor’, trece in revises cu aminuntul teoria clasicd actual, inclusiv studiile referitoare la exerciiile fizice gi la manca- tul in exces. Sunt scoase in evidenfa neajunsurile conceptiei curente asu- pra obezitiyi Partea a treia, ,Un nou mode! al obezitiii*, prezinta teoria hormo~ nal a obezititii, care constituie o explicayie solidi a obezitati ca proble- rail medicald. Aceste capitole explicdrolul principal al insulinei in reglarea ‘masei corporale gi descriu rolul de o importangi vita jucat de rezistenga Ja insulin, Partea a patra, ,Fenomenul social al obezitifii’, ia in considerare mo- dal in care teoria obezititii hormonale explict unele asoceri ficute cu obe- itatea. De ce este ea asociati cu siicia? Ce putem face tn cazul copiilor care sufert de obezitate? Partea a cincea, ,Ce nu este in regula cu regimul nostru alimentar?”, cerceteaza rolul grisimilor, proteinclor si carbohidrajilor ~ cele trei cate~ gorii majore de substange nutritive ~ in cregterea in greutate. In plus, este examinat unul dintre principalii vinovagi pentru céstigarea in greutate ~ fructoza ~ apoi sunt discutate efectele induleitorilor artficiali. Partea a sasea, ,Soluga’, furnizeazi un cadru pentru tratamentul du- rabil al obezitisii prin abordarea dezechilibrului hormonal provocat de nivelul ridicat de insulind in singe. Instrucyiunile alimentare pentra redu- cerea nivelului de insulind includ reducerea adaosului de zahar sia cereale- lor rafinate, mensinerea unui consum moderat de proteine gi adiugarea in alimentatie a grisimilor gi fibrelor sindtoase, Postulintermitent este 0 mo- alitate eficienta de tratere a rezistenfei Ia insulina Pérd declangarea efec~ telor negative ale dictelor bazate pe reducerea calorilor. Managementul stresului si imbunitapirea somnului pot reduce nivelul de cortizol si pot controla insulina Codul greutapi fixead un cadru pentru ingelegerea boliicare este obe- zitatea umana. Desi obezitatea are in comun cu diabetul-de tip 2 multe aseminari gi diferenge, cartea de fapt vizeazd fn primul rind obezitatea. 15Provocarea lansati dogmei nutrigionale curente este uncori supairitoa~ re, dar consecintele acesteia asupra stindtigii sunt prea importante ca si fie {gorate. Care sunt cauzcle crejterii ia grestate gi ce puters face pentra a ‘evita asta? Aceastd intrebare este tema general a cirpi de fay. Un cadru nou pentrainfelegerea tratamentului obezitifi reprezinti onoué speranft intr-un viitor mai sinatos. Dr. Jason FungParTea inTAI EpidemiaCapPITOLUL 1 Cum a devenit obezitatea epidemica? Dinere soi parazipt care afceaxd umaritatea, ufo existe i nu-mi pot imagine oreunal mat supdettr ea becitate. ‘William Banting Tata o intrebare care m-a deranjat intotdeauna: De ce existi doctori ‘grapi? Ca autorititi in materie de fiziologie umand, medicii ar trebui sa fie adevarafi experti cind vine vorba de cauzcle si tratamentul obezitifii. Cei mai mulgi sunt, de asemenea, muncitori gi disciplinayi. De vreme ce rnimeni mu vrea si fie gras, doctorii ar trebui si fic cei dintii care si aiba atit cunostingele, cit si abnegatia necesare pentru pistrarea greutiii no male si a sinatapii. Agadar, de ce existit doctori gragi? Reyeta-standard pentru pierderea in greutate este .Manancé mai putin, igci-te mai mule”. Pare absolut rezonabila. Atunci de ce nu functioneaz? Poate cl cei care vor si slabeascd nu urmeaza acest sfat. Mintea isi doseste, {nsi corpul e slab... Dar si lum in considerare disciplina si abnegafia de care este nevoie pentru a termina facultatea de medicini, rezidenfiatul gi primariatul. E greu si ne imaginam ci medicii supraponderali sunt lipsigi de voinga necesari pentru a-gi urma propriul sfat. amine asadar posibilitatea ca acest sfat conventional si fie pur si sim- plu grepit. Tar duca este, aranci modul in care infelegem obezitatca este fun~ damental eronat. Dati fiind actuala epidemie de obezitate, cred cd acesta ¢ cel mai plauzibil scenariu, Aga cd trebuie s& o luim de la inctput, cu o fnjelegere deplina a bolii care este obezitatea umand, a“Trebuie st pornim de a singura intrebare foarte importanti pentru obe- zitate sau pentru orice alti boala: Care este cauza? Nu pierdem timpul cu aceasti intrebare esengialé pentru ci ne imaginim cé stim deja rispunsul. Pare evident: ¢ 0 chestiune de calorii care intri gi calorii care ies. O caloric este 0 unitate de energie alimentari folosité de organism pen- tru diferite functi, cum ar fi respiratia refacerea unui mugchi sau a unui os, pomparea singelui si alte sarcini metabolice. O anumita parte din energia alimentari este stocaté sub form’ de gritsime, Calorile care intr reprezin- 1 energia din alimentele consumate. Caloriile care ies sunt energia cheltu- itd pentru toate aceste functii metabolice. ‘Cand numérul caloriilor consumate depigeste numirul ealorilor arse, spunem cl rezultatul este cregterea in greutate. Spunem cd, atunci cand rmiindnci prea mult gi te migti prea pufin, te ingragi. Mai spunem gi cK ne {ingrisim atunci cand consumim prea multe caloré. Aceste yadevirusi” par de la sine infelese, aga cl nici micar nu ne intrebiim dact sunt cu adevarat valabile. Sunt? (CAUZA PROXIMA VERSUS CAUZA ULTIMA ‘Se prea poate ca excesul de calorii si fie cauza proxima a creyteri in gre~ uate, dar nu este gi cauza ultima. Care ¢ diferenta dintre cauza proximi gi cea ultima? Cauza proxima ste imediat responsabila, in timp ce cawza prima e declangatoarea languluit de evenimente, ‘Si huim exemplul alcoolismului. Ce cauzeazi alcoolismul? Cauza proxi- mi este ,consumul exagerat de alcool”, ucru care mu poate fi negat, dar nici ‘nu ne ajutd foarte mult. Aici problema gi cauza sunt una gi aceeagi, de vreme ce alcoolism insesmna ,consum exagerat de alcool”. ‘Tratamentul indreptat spre cauza proxima ~ ,Nu mai bea atata alcool” — nu ajutt Problema esenfials, cea care ne interesea74 cu adevirat, este urmitoa- reai Care e cauza ultima gi de e apare aleoolismul. Cauza ultimt inchude: — natura dititoare de dependenta a alcootului, ~ un istoric familia! al alcoolismului, — stresil excesiv, problemele din casi sau = o personalitate dependent. 2 Astfel vorbim despre o boalt adevitrati iar tratamentul trebuie orientat citre cauza ultima, nu citre ca proxima. Injelegerea acestei cauze ultime poate conduce la tratamente eficiente, cum ar fi (in acest caz) recuperarea gi rejelele de sprijin social ‘Si ludim un alt exemplu, De ce se prabugeste un avion? Cauza proxima este ,nu a avut destulk portangl pentru a invinge gravitafia”. Din nou, e un Jucru absolut adevirat, dar nu ne ajuti cu nimic. Cauza ultima ar putea fiz = 0 eroare umani, ~ un defect mecanic saw ~ ovreme necrugitoare. Ingelegerea cauzei ultime conduce la solutii eficiente, cum ar fi o mai bund pregitire a pilotlor si o respectare mai stricté a procedurilor. Sfatul strebuie of generati mai multd portangi decat gravitayia”(aripi mai mari, mo- ‘toare mai puternice) au poate reduce numarul de prabusir. Acest model de infelegere se aplict in toate domeniile, De exemplu, de ce este atit de cald intr-o incapere? CAUZA PROXIMA: Energia calorici degajati este mai mare decat cea care se disipeazt. SOLUTIA: Deschiderea ferestrei, pentru a creste caldura disipati. CAUZA ULTIMA: Termostatul ¢ reglat la o valoare prea mare, SOLUTIA: Reglarea termostatului. De ce se scufunda o barei? CAUZA PROXIMA Gravitafia este mai puternici decit flotabilitatea. SOLUTIA: Reducerea gravitatci prin ujuratea birci, CAUZA ULTIMA: Barcaare 0 gauri. SOLUTIA: Astuparea giuri. Jn fiecare caz, solutia cauzei proxime a problemei nu este nici durabila, nici insemnaté. Dimpotriva, tratamentul cauzei ultime are mult mai mult succes, Acelasi lucru este valabil gi pentru obezitate: Ce eauzeaaiicresterea in sreutate? (Cauza proxima: Consumul de calorii mai ridicat decit arderile. Daca diferenga dintre calorie care intr gi cele eae ies exte cauza proxi ‘mii, rispunsul misterios la ultima intrebare e ,alegerea personal”. Alegem si ‘mincim chipsuri in loc de broccoli. Alege si ne uitim la televizor ia loc si facem sport. Prin acest model de rafionament, obezitatea este transformati. 23dintr-o boalA care trebuie infeleasi si investigat® intr-un egee personal, un defect de caracter. In loc si chutim cauza ultima a obezititi, eransformim problema in F consum exagerat de mancare (Licomic) sau = prea putin migcare (lenevie). ‘Lacomia si lenevia sunt doui dintre cele sapte picate de moarte, Aga ci apunem despre obezi ck ,gi-au ficut- cu mina lor”, Sunt ydelisitosi”. Avem ‘stfel iluzia reconfortant’ ci infelegem cauza ultims a problemei. intr-un sonddj din 2011', 61% diatre adulfi americani considerau cl palegerle per~ onale in privinfa mancirii sia migcirii” sunt responsabile de epidemia de “obezitate. Aga discriminim oamenii care sunt obezi. fi compitimim gi ii de- testim in acelayi timp. ‘Totusi reflectand pogin, ne dim seama ci aceastd idee pur gi simply nu wre fi adevirat’, Inainte de pubertate, biiefii gi fetcle au in medie acelasi procent de grisime corporalt. Dupi pubertat, femeile scumuleazi in me~ die cu 50% mai multi grisime corporal decat barbetii. Aceasté modificare pare in ciuda faptului ci bitbafii consum in medie mai multe calori de- cat fereile. Dar de ce? Care este cauza ultima? Nu are nici legiturd cu alegerile personae. Nu cst un defect de caructer, Femeile nu sunt mai lacome sau mai lenege decat parbafil. Cocteiful hormonal care deosebegte barbati de fern creste posibili- tatea ca femeile si acumuleze calorile excedentare ca grisime, in loc ele ard. Graviditatea provoack de asemenea o crestere semnificativa in greutate. Care este cauza ultima? Din nou, aceasti crestere in greutate este incuraja- ta,evident, de schimbarile hormonale provocate de graviditate, care nu sunt renultatul unei alegesi personale, Dupa ce am infeles gresit cauzele proxime gi ultime, considerim ci solutia obezitati este sciderea consumului de calorii, ‘Autoritigile” s-au pus de acord in aceasta privingd. Departamentul “Agriculturii din Statele Unite editeaza Ghiduldictti pentru americani, care, inedisia din 2010, proclama cu tatie 0 recomandare-cheie: ,Controlafi ca- forifle consumate pentru a echilibra greutatea corporald.” Centrul pentru Controlul Bolilor* indeamna pacientii si-si echilibreze aportul gi consu- ‘mul de calori. Sfatul Institutului National pentru Sanatate din pamfle~ ‘tal ,Propune-fi o greutate sinitoasa” este urmatorul: ,Reducefi numarul decalori.. consumate prin alimente gi biutur gi spor actvitatea fica.” 4 Toate aceste sfaturi se sintetizeazd in strategia ,Mananci mai putin, migci-te mai mult’, atat de iubith de ,expertii" in probleme de obevitate. Dar iati o idee ciudati: Dact am infeles deja care sunt cauzele obeaitii gi ‘cum trebuie si o tratim gi am cheltuit milioane de dolari pe educatie gi pro- ‘grame de combaterea obezititii, de ce ne ingrasdm tot mai mult? ANATOMIA UNEI EPIDEMIT Nu am fost dintotdeauna atit de obsedai de calorii. De-a lungul celei ‘mai mari parti din istoria umanititi, obczitatea a fost o raritate. Indiviaii din societafile tradigionale care aveau un regim alimentar traditional deve- ‘eau rareori obezi, chiar si atunci cind mancarea se gisea din abundengd. Pe smaisuri ce civilizatia s-a decvoltat, a aparut gi obezitatea. Speculind pe mar- ginea cauzelor, multi au dat vina pe carbohidrati rafinafi, cum ar fi zabirul siamidonal. Jean Anthelme Brillat Sevarin (1755-1826), considerat pirintele dietei cu aport sedzut de carbohidrafi, a scris in 1825 o carte foarte influent pentru acele vremuri Fiziologia gustulai.[att-un citat: »A doua cauza prin cipalé a obezitapii sunt substanfele éinoase si cu confinut de amidon, din care «am ficut principalele ingrediente ale hranei zilnice. Aga cum am mai spus, toate animalele care triese cu mincare farinacee se ingragi vrind-nevrind, iar omul nu face excepfie de la aceasta lege universali.™ ‘Toate alimentele pot fi impatite in trei grupe mari de substanfe nutri- tive: grisimi, proteine gi carbohidrafi. Majoritatea alimentelor consumate de om se inscriu in una dintre aceste grupe. Alte substanfe nutritive, cum ar fi vitaminele — de exemplu A, B, C, D, E si K~ si mineralele— de exem- plu fierul gi calciul -, constituie doar o mick proportie a alimentelor pe care le consumam, Mancirurile cu amidon si zaharuri se inscriu in categoria catbohidratilor, Catevs decenii mai tarziu, William Banting (1796-1878), un antrepre- nor de pompe funebre britanic, a redescoperit proprictitile care provoaci ingrigarea ale carbohidrafilor rafinati, In 1863, a publicat pamfletul Scrisoare despre corpolenta adreiata publicului, considerat adesea prima carte de die~ ‘8, Povestea lui nu e nicidecum remarcabild. Nu a fost un copil obez si nu 4 avut un istoric familial al obezitifii. Totugi, dup& treizeci de ani, a ince- ‘PUt si cigtige in greutate, Nu foarte mult — aproximativ un kilogram pe an. a5[La gaizeci si doi de ani si 1,68 metri, avea 92 de kilograme. Nimic deosebit upd standardele moderne, dar la acea vreme era considerat destul de corpo- Tent, Nemulfumit, s-2 adresat doctorilor, pentru a primi sfaturi despre mo- dul in care poate si slabeasci. La inceput 2 incereat si méndnce mai putin, dar singurul rezultat a fost cc fi cra foame. Mai ru, n-a slibit deloc. Apoi a inceput si se migte mai ‘ult, vislind pe Tamisa, in apropierea casei Ini din Londra, Forma lui fi- ict s-a imbunitafit, dar Banting -a trezit cu un ,apetit nemaipomenit, pe care am fost nevoit si-|tolerez”», Totugi, au a slabit deloc. In cele din urm’, dupa sfatul unui chirurg, Banting @ incercat o nowi abordare. Pornind de la idece ci toate alimentele care confin zaharuri gi ami- don ingrasi, a inceput si evite pAinea, laptele, berea, dulciusile gi cartofii care pind atunci constituiseri o proportic important din regimul Iui alimentar, (Astizi, o astfel de diet ar fi considerati séraci in carbohidrati.) William Banting a pierdut in greutate gi s-a menfinut aga. Pe deasupra, sa simit atat de bine, incit s-a crezut obligat s& scrie celebrul pamflet. Considera ci orice crestere in greutate este provocati de prea multi ,carbohidrati care ingraga”, ‘Cea mai mare parte a secolului urmator, dictele sirace in carbohidrati rafinaji au fost considerate tratamentul-standard pentru obezitate. In anii 1950, era o recomandare-standard. Daci va intrebati bunicii care este ca- tuza obezitifii, n-o si vA vorbeasca despre calori. In schimb, o sa vi span’ si nu mai mancafi alimente care contin zaharuri gi amidon. Bunul-sims gi observagiile empirice au contribuit la confirmarca acestui adevir. Nu avea nimeni nevoie de yexperfi” in nutriie gi de pirerile institusionalizate. ‘Numirarea caloriilor ainceput odati cu secolul XX gi cu cartea Mandncd 18 devii sdndtos, a doctorului Robert Hughes Rose, consideratt jun sistema stiingific de finere sub control a greutitii”. In 1918, a urmat bestsellerul Dieta jistndtatea, cu o cheie a calerilor,scris de Luka Hunt Peters, un medic gi edito- rialist american, Herbert Hoover, pe atunci geFal Administratiei Alimentelor din Statele Unite, s-2 convertit la numirarea caloriilor. Doctorul Peters igi sfituia pacienfii si inceapil cu un post ~ si renunge o zi sau dowt la orice ‘mincare i apoi si mentina un consum strict de 1200 de calorii in fiecare 2, Sfatul de a fine post a fost repede uitat, dar programele moderne de au- ‘mirare a caloriilor au rimas cam aceleagi pind in ziua de azi. in anii 1950, a inceput si intre in atentia publicului o aga-zisd ,mare epi- demic” de boli de inim&. Americani aparent sinitosi ficeau infarct. Era un 26 fenomen in crestere, Privind in urmd, ar fi trebuit si fie evident cd nu exis- ta cu adevirat o astfel de epidemic. Descoperirea vaccinurilor si antibioticelor, combinati cu masuri tot mai riguroase de ingrjire a sindtiii publice, a reformat peisajal medical. Infectii Pani atuncifetale, cum ar i pneumonia, ruberculoza gi infectile gastrointes- tinale, au devenit vindecabile, Prin urmare, bolile de inim gi cancerul erau responsabile pentru un procent mai mare de decese, ceca cea ficut ea publi- ‘cul sK perceapi fenomenul ca pe o epidemic. (Vedeti figura 1.1.) Figura 1.1, Cauzele mortii in Statele Unite, 1900 vs. 1960 0s = ana ‘eo 2 1 stern : wut @ um San S eutecee ; Ws mato a. 1900 3960 Cresterea sperantei de via intre 1900 si 1950 a intitit perceptia unei epidemii de boli coronariene. In 1900, speranta medie de viafd pentru un barb alb era de cincizeci de ani In 1952, era de gaizeci gi doi, iarin 1970, de aproximativ saizeci si opt de ani, Dacd oamenii nu mureau de tuberculo- 24, triliau suficient de mult pentru a face un infarct. In prezent, varsta medie Ja primul infarct este de gaizeci gi sase de ani"Riscul de infirct pentru un barbat de cincizeci de ani este mult mai scizut decat pentru unul de saizeci si opt. Prin urmare, consecinfa naturali a unei sperante de viati mai mari este crepterea incidentei bolilor coronariene. Dar toate marile povesti au nevoie de un j negati, iar grisimes alimentari a fost distribuiti in acest rol. Sa comidont rains sing ‘i duce la eresterea nivelului de colestero, o substangé grasi din singe despre awre se crede ci duce la afecriuni ale inimii. In curand, medicii. inceput st a dietele sirace in geisimi, Cu mult entuziasm si dovezi stiingifice in- stable, s-a trecut Ia o demonizare serioasi 2 grisinii alimentare. -Exista totugi o problemi care la vremea respectivi n-a fost observa- 1. Cele trei mari grupe de substanfe nutritive sunt grasimile, proteine- Je gi carbohidrapi. Prin urmare, sciderca aportului de grisimi presupunea crejterea consurnului de proteine gi carbohidrag. De veeme ce multe ali- mente bogate in proteine, cam ar fi carnes i lactatele, sunt bogate gi in gr simi, e greu si scazi consumul de grisimi fird a-l scidea in acelagi timp gi pe cel de proteine. _ ‘Asadar, daci voiam st reducem consumul de grisimi alimentare, tre- buia sa sporim consumul de carbohidrafi gi invers. In lumea dezvoltata, carbohidrafii sunt de obicei foarte rafinayi. Putine grasimi = Muli carbobidrati ‘Aceastidilemi a creat o disonanf cognitivl inseranati. Carbohidrati safinaji nu puteau fi in acelasi timp buni (pentru ef mu au grisimi) gi rt (pentra c& ingrasa). Solugia adoptata de cei mai multi experti in outritic a fost si substituie vinovatul: carbobidrafii nu mai ingragi, calorie sunt cele care fic asta. Prd dovezi sau precedente istorice, ¢-¢ hott in mod arbitrar ci excesul de calori este cel care provoaci cregterea in greutate, nu anumite alimente. Ca erou negativ alimentar, grisimea provoce ingrigarea ~un con- cept pand atunci nemaintlit. Modelul,calori care inti yi calor care ies 4 Snceput st a local modelului dominant al ,carbobideailor care ingragl”. Dar nu toatl lumea s-a Hisat convinsi. Unul dintre disidengii faimogi a fost proeminentul nutrifionist britanic John Nudkin (1910-1995). El a studiat regimul alimentar in selatie cu bolile de init, dar nu a gisit ni- cio legituri intre grisimea din alimente si aceste boli. Nudkin considera ch principalul vinovat pentru obezitate gi pentru bolile de inima este za- hhcul™ Cartea lui din 1972, Pur, alb sé mortal — cum ne omoard zabarul, este infioritor de premonitorie (fi, pe bund dreptate, ar merita ei primens- 8 un premiu pentru cel mai bun titlu al tuturor timpusilor. Dezbaterea stlintifici a devenit o harjoneali pe tema vinovatului: grisimile alimen- tare contra zaharului, GuiwuL DieTET! Problema a fost rezolvata in cele din urma in 1977, nu prin dezbateri stlingifice si descoperir, ci prin decret guvernamental. George McGovern, presedintele Comitecului pentru Nutritie din Senatul american, a convocat ua tribunal si, dupa céteva zile de deliberii, s-a deciscX grisimile alimen- tare sunt vinovarul in eauzi. Grisimile alimentare au devenit vinovate nu doar pentru provocarea bolilor de inima, ci gi pentru obezitate, fiindca gra simea are 0 densitate caloricdridicati. Declarapia rezultati a stabilit obiectivele regimului alimentar pentru Statele Unite. O intreagi nafiune ~ i in curind o intreagt lame — trebuia si urmeze sfaturile de nutrigie date de un politician. Era 0 inctlcare remarca- Dili a tradifiei. Pentru prima oar, o institutie guvernamentali se ameste- ca in bucttiriile americanilor. Pani in acel moment, mama era cea care ne spunea ce trebuie gi ce nu trebuie si mancim. Dar, din acel moment, Big Brother avea si fie cel care hotiira asta. Iar el spunea yindncafi mai pujind grisime si mai mulji casbohidrag”. Au fost stabilite citeva obiective, printre care: ~ cresterea consumului de carbohidrafi pint Ia cota de 55-60 de procente din aportul de calorii si ~ selderea consumului de grisimi de la aproximativ 40% pain la 30%, din tre care cel mult o treime trebuia si fie grisimi saturate, Piri nicio dovada stinfificd, fostul ,factor de ingrisaze”, carbohidratul, 4 suferit o transformare uluitoare. Recomanditile recanosteau nocivitatea zahtrului, dar cerealele rafinate au devenit nevinovate ca nigte maicufe de Ja manistire, Pacatele lor alimentare au fost terse, aga c& au reniscut, fiind botezate ,cereale sinitoase”, Exista vreo dovadi? Nu a contat deloc. Aceste obiective au devenit ere~ ‘ul nutrifiei ortodoxe, Orice alte crezari crau piganc. Daci nu te aliniai erai ridiculizat. Ghidul dietetic pentru american, un raport publicat in 1980, urma cu fidelitate recomandarile raportului McGovern. Peisajul nutritional al lu- mii a fost schimbat pentru totdeauna. Ghidul, care in prezent este reeditat o dati la cinci ani, a clocito scanda- Joasi piramidi a alimentelor care se bucuri de o calitate deoscbiti: nu are le- sirurl cu realitatea. Alimentele care formeazd baza piramidel ~celepe care ar ‘trebui st le manciim in fecare xi ~ au devenit plinea, pastele féinoase si cartofi 2»“Adic accleasialimente pe care pind atunci trebuia sie evitim pentru & nu ne ingriga. De exemplu, un articol din 1995 al Asociatiei Americane a Inimii (AAD, Dieta Asociafici Americane a Inimi: Planul alimentar al americanilor sandtos, susfine c& trebuie eX mancim gase sau mai multe poryii de ,pAine, cereale, paste ftinoasc si legume care contin amidon, sicacein grisimi si co- lesterol”, De but... yalegeti sucurile de fructe fi bauturile carbonatate”, Al Painea alba gi biuturile carbonatate ~ hrana campionilor! Mulfumnim, AAT! {In aveasti minunati lume nou, americanii au incereat sk respecte reco~ ‘mandirile autorititilor nutritieigis-au striduit si consume mai pufine gel simi si ov8, mai pufind carne rogie si mai mulfi carbohidragi. Cand medicit ‘au inceput sii sfttuiascd pacienti sti nu mai fumeze, numécul famatorilor 1 scizut de la 33% in 1979 1a 25% in 1994. Cand au recomandat controll tensiunti arteriale gi al colesterolulu, a aptrut o scidere cu 40% a cezurilor de hipertensiune si cu 28% a celor cu nivel ridicat de colesterol. Dar cand ‘AAI 2 recomandat un consum ridicat de paine gi de sucuri, toati humea a ‘mfncat mai mule paine gia baut mai mult suc. Inevitabil, consumul de zahar a crescut. Din 1820 pint in 1920, noi- Je plantatii din Caraibe gi din sudul american au facut ca zabirul si fie mai ‘ugor de gisit. Consumul de zahitr a fost relatiy stabil intre 1920 si 1977. Chiar daca ,evitarea consumului exagerat de zahir” cra un obiectiv expli- cit al Ghidului dietetic pentru americani din 1980, consumul a crescut pani in 2000. Concentrindu-ne asupra grisimilor, am picrdut din ochi acest aspect. Mizele eran yputine grisimi” gi ,colesterol scizut”, aga c& nimeni n-a mai acordat atenfie zahirului. Dindu-si seama de asta, producitorii de alimen- te au sporit adaosul de zahiir din mancare, pentru ai da un gust mai bun, ‘Consumul de cereale rafinate a crescut cu aproape 45%. Dat fiind faptul ci in America de Nord carbobidrapii sunt de obicei rafinafi, mancim mai ‘mult paine gi paste, sfirace in grisimi, mu conopida si varzX creapi.” Succes! Din 1976 pana in 1996, consumal mediu de grasimt a scizux de {a aproximativ 45% din calori a 3595, Consumul de unt a sczut cu 38%. Cel de proteind animala ~ cu 1396. Consumul de oui - cu 18%, Consurnul de cereale si zaharuti a crescut. ‘Pani in acel moment, mu mai fusese incercat8 niciodati pe scard lar- ‘gio dieti siraci in grisimi. N-aveam nicio idee in privinga efectului ci supra sindtifii oamenilor, Dar aveam convingerea fatal ci suntem mai dstepfi decit Mama Natura in ultimii 200000 de ani. Agadar, intorcand 30 spate grisimibor naturale, ne-am axat pe carbohidrafii siraciin geisimi, cum ar fi painea gi pastele fainoase. In mod ironic, chiar gi in anul 2000, Asociatia Americand 2 [nimi considera cX un regim alimentar sirac in carbohidragi € periculos, ix ciuda faptului clo astfel de diet fusese urmnati aproape Fri inteerupere incepand cu anul 1863, Care a fost rezultatul? Incidenga bolilor de inima nu a scaut deloc, aga ‘cum arfi fostde agteptat. Dar a existat 0 consecinfi clari a acestei manipu- iri. O consecinga neintenfionsta. Nivelul obeztitil, definiti ca un indice cde mast corporal mai mare de 30, a crescut spectaculos, incepaind tocmai de prin 197, aga cum se vede in figura 1.2. CCresterea abruptiia obezitSii a inceput exact atunci cinds-a recomandat oficial dietasiracd in grisimi gi bogati in carbohidrafi. O simpl& coincident? Poate ct defectul e de gisit in constituyia noastra genetic’. Figura 1.2. Cresterea obezititii si a obezitatii extreme la adultii din Statele Unite, cu varste intre 20 si 74 de ani Procent 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2000 Aniadoptarea unui regim alimentar sirac in grisimi si bogat in carbohidrati, ~ eresterea numirului de oportunitayi de a minca de-a langul uneé zile, ~ cresterea numiralui de mese luate in alti parte decit acasi, | CaPITOLUL 2 ~ cregterea numdrului de restaurante fast-food, \ ~ mai mult timp petrecut in masini sau alte mijloace de transport, ~ popularitatea sporiti a jocurilor pe calculator, oo. ~ utilizarea pe scari tot mai largé a calculatorului, ] Mostenirea obezitatii crcsterea nivelului de zahar din alimente, | i ~ cresterea consurmului de sropuri bogate in fructoza si = dimensiunile mai mari ale porgiilor de mancare. | Oricare dintre acest factori poate contribui Ia un mediu obezogen. Prin urmare, cele mai multe reorii moderne ale obeztifii nu iau in con- siderare factorii genetici, apreciind in schimb c excesul de calorit duce la obezitate. In fond, mancatul gi efortul fizic sunt comportamente volunta- { se, in care genetica joacd un rol neinsemnat, } E destul de evident cf oberitatea se transmite in familie.’ Copii obezt Dat ce rol jose’ genetica in obezitatea umand? ax adesea frat sau suroci la fel. Copiii obezi devin adulfi obedi.? Adulfii beri ajung sk aiba copii obezi, Oberitatea in copilarie este asociati ca un | rise sporit cu 200-400% de obezitate la maturitate. Este un fapt care nu NATURA VERSUS CULTURA se poate nega. Controversa se invarte doar in jurul cauzei: este o problema | genetic’ sat de mediu? Clasica dezbatere natura versus cultura. ‘Metoda clasicd pentru determinarea impactului relativ al factorilor ge~ Familia impartigepte caracteristici genetice care pot conduce la obe- netici in opozitie cu cei de mediu este studiul familiilor in care s-au ficut | state, Totugi, obezitatea a crescut brusc abia din anit 1970. Genele noas- adopt. in acest fel sunt scogi din ecuste factorii genetici. Comparind co- | te nu se puteau schimba intr-un interval atat de scurt, Genetica poate da pili adoptayi cu plringi biologici gi cu cei adoptvi, se poate izola contribugia seama de multe dintre riscurile interindividuale de obezitate, dar nu si de ‘elativi a influengelor de mediu. Doctorul Albert J. Stunkard a desfigurat faptul c& intregi populaji adulte sunt afectate de obezitae. citeva studi genetice clasice asupra obezitapi.® Datele privitoare la parintii Cu toate astea, familia trtiegte ints-un mediu comun, mindnc& apro~ biologici sunt adesea incomplete, confidentiale sau greu accesibile cerce~ ximativ aceleagi alimente, cam la aceleag ore, gi are atitudini aseminaton- titorilor, Din fericire, in Danemarca, registrul adoptiilor este complet, +e, De obicei mai mulfi membri ai familie folosese aceeagi maging, erdiesc confindnd informafii despre ambele sevui de pitingi, in acelagi loc gi sunt expugi accloragi substante chimice care pot provoca Studiind un egantion de 540 de copii danezi adoptagi, doctorul obezitatea — aja~zisele substante obezogenc. Din aceste motive, mulfi con- Stunkard i-a comparat pe acestia att cu parintii biologici, c&t gi cu cei sideri cd mediul actual este cauza principal a obezitiii adoptivi, Dacit factorii de mediu ar fi fost mai important, copiii adoptayi “Teoriile convenfionale bazate pe calorii dau vina pe mediul ,toxic” care ar fi trebuit si semene cu piringii adoptivi. Dack ar fi fost mai importangi l incurajeaz4 mancatul gi descurajeazi efortul fizic. Obiceiurile alimenta- factorii genctici, copiii ar fi trebuit sit semene cu piringii biologici. re ide viagd in general s-au schimbat semnificativ din anii 1970. Printre Nu s-a descoperit niciun fel de relafieintre greutatea paringilor adop- | schimbari se numiris tivi si aceea a copiilor adoptaji. Faptul e& paringii adoptivi erau gragi sau 2 ‘ 2Labi nu a purut fi legat de greutatea copilului adoptat. Medial furnizat de pitingii adoptivi s-a dovedit in mare msurd irelevant. ‘Aceasti descoperire a fost destul de socanta. Teoriile-standard bazate pe calorii invinovigesc factorii de mediu si comportamentul uman atunci cind vine vorba de obezitate. Elementele de mediu cum ar fi obiceiurile alimentare, consumul de fast-food gi de duleiur,lipsa de migcare, numarul de masini, absenga locurilor de joaci sau de activitifi sportive sunt consi- derate esengiale pentru aparigia obezitiii, Dar nu joacd niciun rol, de vre~ ‘me ce cei mai gragi copii adoptati au cei mai slabi paring. Comparatea copiilor adoptafi cu print lor biologici a dus tnsé la re- aultate cu totul diferite. In acest caz, a existat o legaturd semnificativi in- tre greutifi. Paringii biologici nu aveau prea mult de @ face cu cresterea copiilor, de multe ori nefiind deloc implicayi, nu le-au transmis informatit despre alimentatie sam vreo atitudine fay de migcare. $i totus, tendinta de ingrigare s-a transmis, Dacd lnm un copil dintr-o familie de obezi gi {i plasim intr-o casa ,de slabi", copilul devine obez. Ce se intimpla? Studierea gemenilor crescufi in medii diferite e o alti strategie clasic& pe care se bazeaza deosebirea factorilor de mediu de cei genetici. Gemenii ‘univitelini au material genetic identic, iar cei bivitelini impirtigese 25% dintre gene. In 1991, doctorul Stunkard a examinat seturi de gemeni uni- vitelini gi bivitelini crescufi impreund sau erescusi sepatat.4 Comparayia greutitilor copiilor ar fi trebuit si determine efectul unui mediu diferit asupra greutiti. Rezultatele au fost gocante pentru comunitatea cerceti~ torilor obezitigii. S-a dovedit ci aproximativ 70% din varianga in cazul ‘obezitati este familial. Saptezec la sutd. Saptezeci la suti din tendinga noastri de a lua in greutate este deter- minati de moptenirea lsat de plrinti. Obezitarea este mosteniti intr-o misuri coplegitoare. ‘in orice caz, este limpede cX mostenirea nu poate fi singurul factor care a condus la epidemia de obezitate. Incidenga obezitati a fost relativ stax bil decenii intregi. Cea mai mare parte a fenomenului epidemic de obexitate s-a materializatintr-o singurd generafic, In acest interval, genele noastre nu s-au schimbat. Cum poate fi explicati aceasti contradicfie? 34 TrOTEZA GENEI ECONOAME, Prima incercare de a explica fundamentul genetic al obcaitafiia fost ipoteza genei econoame, devenité populasi in anii 1970, Aceasta presu- pune ci tofi oamenii sunt predispusi evoluti si creascl fn greutate, E un mecanism de supraviefuire. ‘Argumentul aratl aproximativastfel: in Paleoitic, mancarea era des- tul de rard gi de greu de objinut. Foamea este unul dintre cele mai elemen- tare gi mai puternice instincte ale omului. Gena econoamé ne forfeazi si mincim cit de mult putem, iar aceastl predispozitie geneticl de a lua in ‘greutate avea un avantaj fa supraviefuire. Cresterea rezervelor alimentase ale organismalui (prin grasime) permitea o supravieyuire pe termen mai Jung in perioadele de penurie sau de foamete, Cei care aveau tendinga de a arde caloriile in Ine si le deparitere eran eliminafi prin selecfie naturall. Jnsé gena econoamd nu este adaptatt la lumea modern, de tip ,miindnci cAt pofi’, aga eX provoact crestere in greutate gi obezitate. Dar noi nu fa- ‘cem decit si ne urmim impulsul genetic de a depozita grisime. ‘Asemenea unui pepene care se descompune, aceastd ipoters pare des- tul de rezonabili la prima vedere. Dac pitrundem mai adanc, descope- rim miezul putred. Teoria nu mai este de mult Iuatt in serios. Torugi, inc ‘mai circuld prin mass-media, aga cX neajunsurile ei merit un examen mai atent, Cea mai evidentd problemi este urmétoarea: supraviepuirea in sib ticie depinde de o greutate echilibrata. Un animal gras se misc mai incet gi ‘nu mai este agil, ca semenii lui mai slabi. Pridatori preferi prada mai gra- si, pentru ci e mai usor de prins decat cea slaba, Prada slaba este mai iute si deci mai greu de prins. Grlsimea corporal nu furnizeaza\ un avantaj in supraviefuire, ci ponte fi un dezavantaj semnificativ. De cite ori afi vizut © zebri sau o gazeli grasi la National Geograpbic? Dar lei sau tigri grasi? Presuporifia c& oamenii sunt predispusi genetic si mAnance mai mult este incorecti. Aga cum exist semnale hormonale ale foamei, exist des- tui hormoni care ne spun cind suntem plini gi ne impiedicd si mancim ‘mai mult. Gandifi-vi la un bufet de tip »minanci cat pot”. E imposibil st ‘mincim intruna, pentru c& la un moment dat suntem ,plini”. Dack min- ‘cim mai departe, ni se face riu gi vomitiim. Nu existi o predispozitie ge- netic pentru mancatul in exces. In schimb, exist un puternic mecgnism de protectie impotriva mancatului in exces. 35Ipoteza genci cconoame presupune faptul cf lipsa cronicl a manci- sii previne obezitatea. Totugi, multe societiti traditionale aveau mancaze suficienta tot anul. De exemply, indigenii din Tokelau, un trib izotat din sudul Pacificului, eetiese cu nuci de cocos, igname gi peste. Pentru acegti ‘oameni, oberitatea a fost necunoscuta inainte ca regirmul lor alimentar traditional si fie afectat de industrializare gi occidentalizare. Chiar gi in ‘America de Nord contemporant, foametea pe scart larg nu s-a mai po- menit din perioada Marii Crize. Totus, eregterea numirului de obezi a avut loc abia in anii 1970, La animalele silbatice, obezitatea morbidi este un fenomen rar, chiar si atunci cind méncarea se giseste din abundenti. Exceptie fac animale- le care hiberneazi — Ia ele ingrigarea face parte din ciclul normal al viet. ‘Mincarea din belgug conduce la o crestere a numdrului animalelor, nu la 0 ‘restere enorma in greutate @ acestora. Ganditi-vi la gobolani si gindaci. Cand nu se giseste mancare, populafiile sunt pufin numeroase. Cand se silseste méncare din belyug, cregterea numericl este exploziva. Apar mai ‘multi sobolani de dimensiuni normale, nu riman la fel de multi, dar afectati de obezitate morbid. Pentru supraviefuire, cresterca procentului de grisime din corp nu re- prezintd un avantaj. Un maratonist are 5-11 procente de grisime corpora~ 1, Aceasti cantitate furnizea7d suficientd energie pentru a tei fra hrand ‘mai bine de o luni de zile. Anumite animale sc ingragi regulat. De exem- plu, ursiiiau in greutate inainte de hibernere fird a se imbolnavi. Totusi, ‘camenii nu biberneazi. Apoi, ¢ 0 diferenta important’ intre a fi gras gi a fi obez. Obezitatea este o stare in care esti atat de gras, incat simtatea are de suferit. Balenele 5 urgii,cagalopii gi alte animale sunt grase, nu obeze, de vreme ce nu au o sinitate subreda. De fapt, sunt programate genetic si se ingrase. Noi, nu. La oameni, evolufia nu a favorizat obezitatea, ci gre- utatea normala. ‘Dac’ ipoteza genei econoame nu explicd oberitatea, atunci ce o poate cexplica? Asa cum o si vedem in Partca.atreia, ,Un nou model al obezititii”, principala cauzi a obezititii este un dezechilibru hormonal complex, in centrul cXruia stl nivelul crescut de insuling in singe. Profilul hormonal al copilului este influengat de mediul in care a trdit mama inainte de nastere, stabilind o tending de crestere a nivelului de insulin’, care mai tarziu este asociat cu aparigia obceitii. Explicagia oberitaii ca dezechilibra 36 caloric pur i simplu nu poate da seama de acest efect predominant gene- tic, de vreme ce mancatul gi exerciiul fizic sunt comportamente voluntare, Obezitatea ca dezechilibru hormonal explicd mai bine acest efect genetic. Dar factorii mogtenifi dau seama doar de 70% din inclinafia spre obe- zitate pe care o observim. Celelalte 30 de procente sunt factor aflagi sub control, dar ce ar trebui si face pentru a-i menfine aga? Sunt suficiente regimul alimentar gi exercitile fizice?PARTEA A DOUA Tluzia caloriilorCaPIToLuL 3 Eroarea reducerii caloriilor In mod traditional, obezitatea a fost considerata un rezultat al modu- ‘ut tn care sunt prelucrate calorile. Cu alte cuvinee, greuta:ea unei persoa- ne poate fi prezisi de o ecuafie: Calorii care intr — Caleri cre ies = Grisime corporal. Aceastt ecuatie-cheie este responsabila pentru cees ce eu numese plluzia caloriilor”. Este periculoasi tocmai pentru c& pare atét de sim- pla gi de intuitiva. Trebuie o& infelogeri insi ea se bazeac’ pe mai multe presupozipii false, Prima presuporitie:caloriile care intr gi cele care ies suntindependen- teuncle de altcle Aceastil presupozifie este o eroare foarte important. Aga cum o si ve- dem mai depaste in acest capitol, experimentele gi experienja au dovedit ca © 0 presupozipie falsi. Consumu! si arderea de calorii suntvariabile cat se poate de legate una de cealalta. Sciderea numérului de calorii consumate atrage o scidere a numirului de calorii arse. O reducere eu 30% a num’- rului de calorii consumate are drept rezultat o scidere cu 30% a numiiru- Jui de calorii arse, Rezultatul este 0 scAdere minima in grengate. atA doua presupozitie: ritmul metabolic de bazi este stabil ‘Suntem obsedati de consumul de calorii, dar rareori ne gandim Ia ca- oriile arse, dack nu e vorba de exercifii fizice. Misurarea consumului este simpli, dar misurarea consumutui total de energie corporal e complica- ti, Prin urmare, se presupune ~ simplu, dar absolut eronat — ci cheltuieli- le de energie riman stable in absenfa exercitului fizic. Cheltuiala total de energie este un cumul:ritmul metabolic de baz, efectul termogenic al mincirii, activititile de termogeneza care nu sunt provocate de migcare, arderile excesive de oxigen de dupi exercitiul fizic si exercifiul fizic. Totalul de energie cheltuitd poate varia cu pani la 50%, in funcfie de consumul de calorii, dar gi de ali factori. A trcia presupozitie: putem controla consummul de calorit ‘Mancatul este un act deliberat, aga c& presupunem ci ¢ gi 0 decizie congtienti, in care foamea joacd doar un rol neinsemnat, Dar momentul in care mancim si momentul in care terminiim de mancat sunt decise de ‘mai multe sisteme hormonale care se suprapun. Decidem in mod congtient sii mincim ca rispuns la semnalele de foame mediate in bun’ misuri hor- ‘monal, Decidem in mod constient s4 ne oprim din mancat atunci cind corpul transmite sernale de satitate. $i acestea sunt mediate in bund mi- surd hormonal, ‘De exempla, mirosul de prajeali la ora mesei ne provoac’ foame. Insi, daca tocmai am luat un dejun copios, acelasi miros ne face ru. Mirosul ¢ identic, deciaia de a manca sau nu este in principal hormonala. Corpul uman are un sistem complicat care ne spune cind si mncim gicand nu, Reglarea grisimii corporale se afl sub control automat, la fel ca respirasia, Nu ne amintim in mod congtient s& respirdm gi nu-i anintim inimii cénd trebuie si bat®. Singura cale de a obgine un astfel de control ‘ reprezinta mecanismele homeostatice. De vreme ce controlul caloriilor care intri gi al celor care ies este exercitat de hormoni, obezitatea ¢ 0 tulbu- rare bormonala, mu una calorica. A patra presupozitie: depozitele de grisime surctin general neregularizate Fiecare sistem din organism este regularizat. Cresterea in inilfime e regularizati de hormonul de crestere. Zaharurile din singe sunt regula- rizate de insulind si glucagon, printre alfi hormoni. Maturizarea sexuali , 2 este regularizata de testosteron si estrogen. Temperatura corpului regu- Jarizata de un hormon care stimuleaza tiroida gi de tiroxina liber. Lista nesfirgitt ‘Totusi, ni se cere si credem cd eregterea cclulelor grase este in general neregularizati. Simplul gest al mincatului, fird vreo interventie din partea altui hormon, are drept rezultat cresterca nivelului de grisime. Surplusul de calori este transformat in depozit de grisime. ‘S-a demonstrat deja ci aceastt presupozitie este falsi. Se descoperd incontinuu noi fenomene hormonale care joaci un rol in regularizarea de- pozitelor de grisime. Leptina este cel mai cunoscut hormon care joaci un astfel de rol, dar adiponectina, lipaza hormonal senzitiva,lipaza lipoprote~ ica gilipaza trigliceridict adipoast pot juca un ro! la fel de important. Dact hormonii regularizeaza cresterea depozitelor de grisime, atunci ebezitatea este otulburare Bormonala, mu une calorct. Accincea presupozitie: 0 caloric este o calorie ‘Aceasta presupozitie este cea mai periculoasi dintre toate. Evident cf repreaint& un adevar. Aga cum un efine e un edine gio mast e 0 mast. Sunt multe feluri de cdini gi de mese, dar simpla observafie ci un efiine € tun cline este adevirati. Totus, problema ¢ urmitoarea: este la fel de pro- babil pentru orice calorie si se transforme in geisime? 10 calorie este o calorie” presupune faptul ci singura variabilé importan- {i pentru cresterea in greutate este consumul total de calori gi deci ci toate alimentele pot fi reduse la energia lor caloricd totali. Dar o calorie de ulei de misline declangeaza acelagirispuns metabolic ca una de zahir? Evident, Hispunsal este negativ. Intre aceste doua alimente exist multe diferente ugor de misurat. Zahirul creste nivelul glucozet in singe i provoaci un rispuns cu insulind din partea pancreasului. Uleiul de misline mu face asta. Cand este absorbit in intestinul subfire gi trimis in ficat, nu genereazd o crestere semnificativi a nivelusilor de glucoza si insulind din singe. Cele dou’ ali ‘mente provoac’ rispunsuri foarte diferte, atat metabolic, et si hormonal. Aceste cinci presupozigii— cele mai importante pentru teoria sciderii 4n greutate prin reducerea consumului de calorii~ s-au dovedit toate fal- se. Calorii diferite nu provoacat sceeasi crestere in greutate. Toatd aceas- 1 obsesie a calorilor a fost o fundlitura in care am stat cincizeci de ani, ‘Aga cl trebuie si o lurim de la capit. Ce duce la cresterea in gteutate? “a(CUM PRELUCRAM MANCAREA? Ce este 0 calorie? O calorie este 0 simpla unitate de energie. In la- porator sunt arse diferite alimente, iar cantitatea de ctldurt degajati este ‘masurati pentru a se determina valoarea calorie a alimentelor respective. "Toate alimentele pe care le consumim confin calorii. Alimentele ajung sai inti in stomac, unde sunt amestecate cu acid gi sunt transferate trep- {ot'in intestinul subfire. Substangele nutritive sunt extrase de-a lungul cA- Jatorei prin intestine, iar ce rimane este excretat, sub forma de fecale, Proteinele sunt desficute in partile lor componente, aminoaci- ‘Acegtia sunt folosii pentru construirea si repararea celulelor corpu- fui, iar excesul este stocat. Grisimile sunt absorbite direct de organisin. Carbohidrayit sunt desflcufi in piryile lor componente, zaharusile. Proseinee, grsimile fi carbohidrati furnizeaz4 corpului energie calor ca, dar intre ele exist diferenfe mari in privinga prelucratii metabolice, Ca ‘urmare, sunt produgi stimuli hormonali diferii REDUCERFA CONSUMULUI DE CALORII NU ESTE FACTORUL DETERMINAT PENTRU PIERDEREA IN GREUTATE De ce crestem in greutate? Cel mai intilnit rispuns spune c& excesul de calorii consumate duce la obezitate. In Statele Unite, sporirea cazurilor de obeditate intze 1971 si 2000 a fost asociatd cu o cregtere a consumului iJnic de calorii cu aproximativ 300. Totugi, este important si ne amin- tim of o corelare nu inseamna cauzare, ‘Mai mult, recent, corelarea intre cresterea in greutate si consumul de calorii a fost spulberata.” Datele Studiului National pentru Sinitate gi [Nutrifie in Statele Unite intre 1990 si 2010 nu au gasit nicio asociere tntre cyeysrezconsumli de calor si creterea in greutae. In vreme ce obe~ sitatea creste cu 0,37% anual, consumul de calorii rimane stabil. Femeile eau sporit ujor consarnul mediu de la 1.761 Ia 1.781 de calor zlnic, dar Consumul mediu al birbafilor a descrescut de la 2.616 la 2.511. Bpidemia de obezitate din Marea Britanie a evoluat oarecum para- plex cea din America de Nord. Dar nici acolo nu exist o asociere intre “4 cresterea in greutate gi sporirea consumului de calorii.? Ln cazul britanici- lor, nici consumul caloric gi nici grisimea alimentari nu au fost corelate cu oberitatea, ceea ce susfine absenta unei relatii de cauzalitate. De fapt, au- marul de calorii consumate a scizut putin pe masuri ce nivelul obezitifii a crescut, S-au schimbat ins alti factori, inclusiv natura acelor calor Ne putem imagina ci suntem un cantar pentru calor, gandindu-ne ci dezechilibrul caloric conduce in timp la acumularea grisimii. Calorit care intra — Calori care ies = Grisime corporala Daca numarul caloriilor care ies rimane stabil in timp, atunci reduze~ tea caloriilor care intr& ar trebui si provoace o pierdere in greutate. Prima lege a termodinamicii spune c& intr-un sistem inchis nu se poate crea sau distruge energie. Aceasta lege este invocatit adesca in sprijinul modelului .scalorii care intr& gi calorii care ies". Proeminental cercetitor al obezitigit Jules Hirch, citat in 2012 intr-un articol din New York Times,* explicit: »Exista o lege imutabilé a fizicii, conform careia energia introdusi in tem trebuie si fie egali cu numérul de calorii care ies atunci cénd depo- aitele de grisime riman neschimbate. Caloriile parasesc sistemul cdnd mancarea este folosité pentru alimentarea organismului. Pentru a scidea conginutul de grisime ~ reducind astfel obezitatea —, trebuie si reducem ‘consumul de calorii sau s& erestem arderea printr-o activitate sporiti. Ori ambele. Acest lucru este adevirat fie ci vorbim despre dovleac sau alune, fie ci vorbim despre foie gras.” Dar termodinamica, o lege a fizici, are o relevanga foarte scizut’ in biologia umani, din simplul motiv ci organismul uman nu este un sistem izolat. In el energia intra gi iese in permanent’. De fapt, chiar ceca ce ne ingrijoreazi mai tare ~ actul de a mance ~ introduce energie in sistem. O parte din energia din alimente este excretati din sistem prin fecale. Am studiat un an intreg termodinamica la universitate si pot si va asigur c& nici calorile gi nici cresterea in greutate nu au fost mentionate vreodati. Daci mancim in fiecare 2i cu 200 de calorii mai mult decat in mod obignuit, nimic nu impiedicx organismul si ard& acel exces pentru a obtine calduri. Sau, poate, cele 200 de calorii suplimentare sunt excretate. Ori poate le foloseste ficatul, Suntem obsedati de caloriile care intra ig sistem, dat cele care ies sunt mult mai importante. 45Ce determina iesirea caloriilor din sistem? Sa presupunem un consum de 2000 de calorii de energic chimica (mincare) intr-o 2i. Care este soarta metabolici a celor 2000 de calcrii? Ele pot fi folosite pentru: ~ producerea etlduri, ~ producerea de noi proteine, ~ producerea de celule osoase noi, = producerea de celule museulere noi, ~ cognitie (activitate cerebrala), iste sporiti a inimii, ~ exercipii/activitate fizicl, — detoxifiere in ficat, ~ detoxifiere in rinichi, = digestic in pancreas si intestine, — respiratie, ~ excrefie gi = producere de grisime. Cu siguranti nu ne deranjeazd daca energia este arsi pentru cilduri sau e folosité pentru construire unor proteine noi, dar ne supirim daci se depoziteazd ca grisime. Existi un numir aproape infinit de moduri in care organismul poate disipa excesul de energie in loc de a- stoca sub for- ma de grisime corporal. Prin modelul de echilibrare a calorilor presupunem eX sciderea sau cregterea depozitelor de grisime este in principiu neregularizati, aga inet ‘cresterea sau picrderea in greutate se aflA sub control constient. Dar niciun sistem din organism nu este neregnlarizat in acest fel. Hormonii regularizea- 2A strict ficcare sistem din corp. Tiroida, paratiroida, sistemele simpatic si parasimpatic, respirator gi circulator, renal, hepatic, gastrointestinal gi adrenergic ~ toate sunt sub con‘rolul hormonilor. La fel gi griisimes cor- porali. De fapt, organismul are mai multe sisteme prin care controleazd _greutatea corpului, Problema acumuliilor de grisime este una a distributici de energie. O cantitate prea mare de energie este alocatii producerii de geisime, in loc si fie repartizati,, s% zicem, pentru cresterea temperatutii corpului, In cea mai mare parte, accastii cheltuiala de energie este controlati automat, migcarea find singurul factor aflat sub controlul nostru congtient. De exemplu, mu putem decide citi energie este cheltuiti pentru acumulareg de grisime gi 4 cata pentru formarea oaselor. De vreme ce aceste procese metabolice sunt aproximativ imposibil de masurat, se presupune cé riman rclativ stabile. ‘Mai exact, se presupune ci numérul de calorii care ies nu se schimba in raport cu numarul de calorii care intra. Considerim ci cele doua sunt va- riabile independente. Si luam o analogie. Gandifi-va la banii pe care ii cistigayi int-un an (bani care intra) si fa cei pe care fi cheltuiti (bani care ies). S& presupunem. ‘cl avefi un cAstig de 100.000 de dolari anual. Daci acesti bani care intrt sunt mai putini cu 25.000 de dolari, ce se intimpla cu banii care ies? si continuagi si cheltuii 100.000 de dolari anual? Afi deveni imediat fa- lit. Mai degrabt o si reduceti cheltuielile cu 25.000 de dolari, pentru a vit echilibra bugetul. Banii care intra gi cei care ies sunt variabile dependente una de cealalti, de vreme ce reducerea uneia provoaca in mod direct di- minuarea celeilalte. Sx aplictim acest rationament la obezitate, Reducerea caloriilos care in- tri are efect doar daca se pastreaz un nivel stabil al caloriilor care ies. In schimb, o astfel de reducere provoacd o scidere similari a caloriilor care ies, iar cind organismal igi echilibreaza bugetul caloric, nu mai pierde in greutate, Cfteva experimente celebre in care s-au redus caloriile consuma- te au demonstrat acest lucru, REDUCEREA CALORIILOR: EXPERIMENTE EXTREME, REZULTATE NEASTEPTATE Experimental, reducerea caloriilor este foarte ugor de studiat. Luma nigte oameni, ti rugii s4 mnance mai putin, ii supraveghem gi observiim ci pierd in greutate gi triiese fericti tot restul viet. Punct. Suniim la co- mitetul de acordare a Premiului Nobel: ,Mndnc& mai putin i migca-te ‘mai mult” este solutia pentru obezitate, iar reducerea caloriilor ¢ cea mai bun’ cale de a slabi. Din fericire pentru noi, astfl de studii chiar au fost ficute. ‘Un studi detaliat al consumulu total de energie in condiiile unui aport caloric scizut a fost ficut in 1919 la Institutul Carnegie din Washington.? Voluntarii s-au supus unui regim de ,semiinfometare” de 1.400-2.100 de calori pe zi, nivel calculat pentru a fi cu aproximativ 30% mai mic decit cel 7alcaloriilor consumate zilnic de fiecare in mod normal, (Foarte multe diete pentru slabit de astizi urmiresc un nivel similar de aport caloric.) Problema ‘ste ci totalul cheltuielilor de energic (calorie care ies) a scizut ca rispuns Ja reducerea aportului caloric (caloriile care intra). Ce s-a intimplat? Participangii au inregistrat o uimitoare scddere cu 30% a cheltuielilor totale de energie, de la 3.000 de calorii zilnic, 1a aproximativ 1.950. Chiar sincum un secol, era destul de evident 4 numarul caloriilor care ies ¢ foarte dependent de celal calorilor care intr’ O reducere cu 30% a aportului ea Toric 2 avut drept rezultat o scddere cu 30% a cheltuielilor calorice. Bugetul de energie s-a echilibrat, Prima lege a termodinamicii mu 2 fost incileata. (Citeva decenii mai tarziu, in 1944 gi 1945, doctorul Ancel Keys a efec- ‘ust cel mai complet experiment in privinga infometarii din cate s-an facut ‘vreodati: Experimentul de Infometare Minnesota. Detaliile au fost publi- cate in 1950 in doua volume intitulate Bislogia tafemetarié umane$ Dupi cel de-Al Doilea Rézboi Mondial, milioane de oameni era in pragul infome- tri. Totugi, efectele Ia nivel iziologic eran practic necunoscute, pentru ck ru faseserd stucliate stiingfic niciodata. Studiul Minnesota a fost 0 incer- care de a infelege atit fiaza de reducere a aportului caloric prin infometare, cat gi faza de recuperare. O mai bund cunoastere 2 acestor fenomene avea si ajute la refacerea Europei dupa rizboi. Intr-adevar, ca rezultat al acelui studiu, a fost elaborat un manual al voluntarui de intrajutorare, in care erau detaliate aspectele psihologice ale infometaii.” ‘Au fost selectatitreizeci gi ase de barbafitineri, sindtogi, normal, cu © inilgime medie de 1,78 metri gi o greutate medie de 69,3 kilograme. In primele trei luni, subiecfii au primit o porfie-standard de 3.200 de calo- ri pe zi. In urmatoarele gase funi, au fost adusi in pragul infomnetirii ~ au primit 1.570 de calorii zilnic. Totugi, aportul caloric a fost ajustat pentru ase obtine o pierdere in greutate de aproximativ 24% (fast de punctul de pornire), in medic 1,1 kilograme pe saptimani. In cele din urma, citiva subiecfi au primit mai putin de 1.000 de calorii pe 2i. Alimentele primi- te erau foarte bogate in carbohidrati, la fel ca gi cele care se giseau la acea vreme in Europa devastati de rizboi: cartofi, napi, paine si macaroane. Carnea gi produsele lactate erau o raritate. In plus, subiecfii mengeau pe jos 35 de kilometri in fiecare siptiman’. Dupi aceasti fara de reducere a consumului de calorii, sa revenit treptat ~ de-a lungul a trei luni ~ la un. consum obignuit. Consumul caloric ajteptat ete de 3.009 calorii pe 7 48 Chiar gi doctorul Keys a fost yocat de dificultarea experimentului. Birbayii au suferit schimbiri fizice gi psihologice profunde. Printre cele mai intilnite efecte s-a numirat senzafia constanti de frig resimtita de participangi. Unul dintre ei a explicat: ,Mi-e frig. Eiulie gi mi duc in cen- tru intr-o 2i insoritd in ciimasa si pulovar, ca si-mi sind de cald. Noaptea, colegul meu de cameri ~ care nu ¢ in experiment gi se hréineste foarte bine — doarme peste ccaryafuri, pe cind eu ma ghemuiese sub dows paturi” Nivelul metabalismului in stare de repaus a scizut cu 40%. Interesant, acest fenomen ¢ foarte aseminitor cu cel observat in studiile anterioare, care au constatat o scidere cu 30%, Masurarea puterii subiecfilor a ari- tat o scadere cu 21%, Pulsul a scizut gi el considerabil, de lao medie de cincizeci si cinci de batti pe minut, la numai treizeci gi cinci. Volumul de singe pompat de inim a scizut cu 20%. Temperatura corpului a coborit pani la o medie de 35,5 grade Celsius. Rezistenfa fiici a scizut la ju- mitate. Tensiunea arterial a scizut si ea, Oamenii au devenit extrem de obosifi si de ameyii. Le-a cazut parul, iar unghiile le-au devenit fragile. Efecte la fel de devastatoare au existat gi in plan psihic. Subiecti au resimit o lips completa de interes pentru orice altceva in afari de minca- re, care a devenit pentru ei un obiect al fascinafiei intense. Unii dintreei au acumalat cirfi gi ustensile de gatit. Erau afectati de o foame constanti, ne~ domoliti. Unii nu erau capabili st se controleze, iat céfiva au renuajat fe stu- diile universitare, Au existat gi citeva cazuri de comportament pur neviot ‘Si reflectim pugin asupra celor intémplate, Inainte de studiv, subiecfii consumau gi ardeau aproximativ 3.000 de calori pe 2i. Apoi, deodati, con- sumul lor caloric a fost redus la aproximativ 1.500 de calorii zilnic. Toate funcfiile corporale care cheltuiese energie s-au redus imediat cu 30-40%, ceca ce x creat un adevirat pripid. Ganditi-va la urmitoarele: ~ Caloriile sunt necesare pentru incalzirea corpului, Cind sunt disponi- bile mai puyine ealorii, temperatura corpului scade. Rezultatul: 0 senzatie continua de frig, ~ Caloriile sunt necesare pentru pomparca singelui. Cand sunt disponi- bile mai puyine calorii, pomparea incetineste. Rezultatul: bataile inimii se Hiesc, iar cantitatea de singe pompat scade. ~ Caloriile sunt necesare pentru menfinerea tensivnii arteriale. Cand sunt isponibile mai pusine calorii, corpul reduce tensiunea. Rezultatul: tensi- ‘unea arterialé scade, 9= Caloriile sunt necesare pentru funcfionarea creierului, un organ foarte sv metabolic. Cand sunt disponibile mai pusine ealorii, activiigile cog itive se reduc. Reaultatul: letargie gi incapacitate de concentrare. = Caloriile sunt necesare pentru migcarea corpului. Cand sunt disponi- bile mai pufine calorii, migcarea se reduce. Rezultatul: slabiciune gi inca- pacitate fizic’. — Caloriile sunt necesare pentru refacerea pirului gia unghiilor. Cand sunt disponibile mai pugine calori, parul si unghiile nu se mai refac. Rezultatul: unghii fragile gi pierderea parului. ‘Organismul reactioneazii in felul lui — reducind cheltuielile de ener- sie flindca este destept gi nu vrea 28 moard. Ce s-ar fi intimplat decd ar fi vrut si cheltuiasc’ 3.000 de calorii pe zi in timp ce primea doar 1.500? in curind, depozitele de grisime ar fi fost arse, cele de proteine ar fi fost consumate, iar organismul ar fi murit. Frumos, Dar organismul este inte- ligent, aga c8 imediat a redus cheltuielile calorice la 1.500 pe 2i, pentru a reechilibra balanga, In unele cazuri, cheltuielile calorice pot fi si mai scl ‘ute (1.400 zilnic, si zicem), pentru a pistra o marji de sigurangt. da face organismal! Cu alte cuvinte, corpu! nostru ,inchide tarabs®, Pentru a se conser- ‘va, implementeazi peste tot reduceri ale cheltuielilor de energie. Ideca esenialé de refinut aici este acces cl, fled asta, asigurd supraviepirea in- dividului in condifii de stres extrem. Da, s-ar putea si vi simpifi jalnic, dar o si trlifi, Reducerea consumului este cea mai desteaptd solugie pe care © poate alege corpul. Arderea unei energii pe care nu 0 mai poate obfine conduce rapid la moarte. Bugetul energetic trebuie echilibrat. Caloriile care intr i cele care ies sunt variabile foarte dependente una de cealalts, Dac ne gandim bine, ar trebui st fie imediat evident ci cheltuielile calorice trebuie sf scadt. Daci reducem consurnul ailnie de calori cu 500, presupunem clo si slibim o jumatate de kilogram intr-o siptimand, Asta ‘inseamna ci in 200 de stptimani o si slibim 100 de kilograme? Ci n-o si mai avem niciun kilogram? Bineinfeles ci nu. Organismul nostru igi redu- ce cheltuielile, adaptindu-se fa aportul scizut de calorii. Se pare ci aceastt adaptare apare aproape imediat si se mengine pe termen lung. Barbatii din Experimentul Minnesota ar fi trebuit si slabeasca in medie cu 35,3 kilo- grame, dar au stibit cu doar 16,8 ~ mai pusin de jumatate din ageptri 50 Pentru a pierde in continuare in greutate, ar fi fost nevoie de restricfi ca lorice tot mai drastice. Va sund cunoscut? Dar ces-a intimplat cu greutatea lor dupa perioada de semiinfornetare? In faza de semiinfometare, grisimea corporal a scdzut mult mai re~ pede decit greutatea generali a corpului, pentru ci deporitele de grisime sunt folosite in mod preferential pentru alimentarca cu energie a organis- ‘mului. Odati ce participangii au trecut in faza de refacere, a1 luat in gre~ utate destul de repede, revenind la greutatea de dinainte in aproximativ douisprezece siptimani. Dar nu s-au oprit acolo. Greutates corporali a

You might also like

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5810)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brené Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1092)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (844)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (608)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1716)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (590)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1104)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (897)
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (540)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (348)
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1018)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (822)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1850)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (122)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (441)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Tóibín

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1947)
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (401)
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4610)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4203)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (807)
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1898)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2521)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)