1 Decembrie

Ziua Naţională a Românie

Coloana sonoră “Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”

 1 Decembrie este Ziua Naţională a României,
adoptată prin lege după înlăturarea regimului comunist.
Pentru prima dată a fost sărbătorită în anul 1990,
la Alba Iulia.
Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918,
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a adoptat o
Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor
din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează
lupta românilor pentru Unitate Naţională
şi marchează momentul
creării României Mari.
Să urmărim, pas cu pas,
lupta românilor pentru
Unitate Naţională!
 Regatul lui Burebista
(82 î.Hr.– 44 î.Hr.)

Burebista, primul rege dac

(82 î.Hr.- 44 î.Hr.), a creat statul
dac centralizat (Dacia) prin
unirea triburilor geto-dace.
Dacia era un stat puternic,
cu centrul la Sarmizegetusa
Regia, în Munţii Orăştiei.
Sub Burebista, Dacia a atins
cea mai mare întindere.

Statuia lui Burebista

(Parcul Municipal Călăraşi)
Dacia în anii 82 î.Hr.
 Regatul lui Decebal
(87 – 106 d.Hr.)

După moartea lui Burebista,

Regatul dac se destramă în
“state” mai mici.
Regele Decebal (87-106 d.Hr.)
reface unitatea statului dac, pe
un teritoriu mai mic decât
Regatul lui Burebista, însă mai
centralizat şi mai puternic.

Statuia lui Decebal

(Piaţa Libertăţii Timişoara
Regatul Daciei în epoca lui Decebal
 Formarea poporului român
(secolele II – VIII)

După înfrângerea suferită în al doilea război cu romanii (105-106),

regele Decebal se sinucide iar Dacia este transformată în
provincie romană. Astfel începe romanizarea poporului
autohton geto-dac.
La sfârşitul secolului al VIII-lea se încheie procesul de formare
al poporului român şi apare limba română.

Daci Români Romani

 Întemeierea statelor româneşti
(secolele X – XIV)
În vremurile cele mai grele şi cele mai tulburi, poporul român a stat
neclintit, cum neclintită stă stânca în mijlocul furtunilor. Încetul cu
încetul şi-au orânduit viaţa în sate, pe văile râurilor, în munţi sau în
poienile codrilor.
Apar primele formaţiuni prestatale româneşti, numite cnezate. În
ceasurile de mare primejdie, cnezatele au căutat să se unească între ele.
Idealul lor era să formeze un stat mare, cuprinzând tot poporul
român şi întreg pământul pe care-l locuiau. Dar împrejurările n-au
îngăduit românilor să-şi formeze de la început un singur stat mare.
Începând din secolul al X-lea până în secolul al XIV-lea, biruind toate
primejdiile, românii au intemeiat Transilvania, Ţara Românească,
Moldova şi Dobrogea.
Având statele lor, românii s-au putut orândui mai bine, s-au putut apăra
de duşmani şi s-au făcut cunoscuţi între popoarele şi statele lumii.
De-a lungul istoriei Transilvania a aparţinut Ungariei, apoi
Imperiului Otoman, apoi Imperiului Austro-Ungar. Ţara Românească,
Moldova şi Dobrogea au fost vasale Imperiului Otoman.
 MOLDOVA

TRANSILVANIA

EA
ŢARA ROMÂNEASCĂ

RO G
D OB
 Prima unire politică a celor trei principate româneşti
(27 mai 1600)
Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, a luptat pentru eliberarea
ţării de sub dominaţia otomană. După mai multe încercări nereuşite,
Voievodul a înţeles că acest lucru este posibil numai prin unirea
eforturilor celor trei ţări româneşti.
În fruntea oştirii sale, domnul Ţării Româneşti trece munţii în
Transilvania. După victoria obţinută pe câmpul de luptă, la 1 noiembrie 1599
Mihai Viteazul intra triumfal în Alba Iulia. Aici va primi cheile oraşului, realizând
astfel unirea Transilvaniei cu Ţara Românească.
În primăvara anului 1600, marele domnitor român porneşte spre Moldova. După
ce a cucerit oraşul Bacău, la 16 mai 1600 a intrat în Cetatea Sucevei fără luptă,
devenind astfel şi domnul Moldovei.
La 27 mai 1600, Mihai Viteazul emite din Iaşi un hrisov (act domnesc) în care se
intitula “Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti,
al Ardealului şi al Moldovei”.
Marile puteri ale acelor timpuri îşi unesc forţele pentru a-l îndepărta pe domnitorul
român. În august 1601 Mihai Viteazul este ucis mişeleşte pe Câmpia Turzii, fapt
ce a dus la destrămarea unirii.
Astfel, la sfârşitul sec. al XVI-lea – începutul sec. al XVII-lea Mihai Viteazul
domneşte pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din
teritoriul României de astăzi (teritoriul fostei Dacii).
Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia (pictură)
Statul român în timpul lui Mihai Viteazul, 1600-1601
 Revoluţia de la 1848 din ţărilor române
Una dintre dorinţele arzătoare ale
revoluţionarilor de la 1848 din ţările
române era constituirea unui singur
stat românesc în cadrul fostei Dacii.
Condiţiile politice n-au permis
realizarea ei.
Revoluţia de la 1848 a fost înfrântă în
toate provinciile româneşti. Cu toate
acestea, Revoluţia română a avut o
importantă deosebită fiindcă a
demonstrat marilor puteri din Europa
necesitatea constituirii unui stat Grup de revoluţionari din 1848
modern şi unitar românesc.
 Mica Unire
(24 ianuarie 1859)

Pe 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească

este ales domn Alexandru Ioan Cuza, care
fusese ales şi în Moldova pe 5 ianuarie 1859.
Astfel s-a realizat Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, eveniment
numit “Mica Unire”.
Noul stat s-a numit “Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”
(Ţării Româneşti).
În anul 1862 Marile Puteri ale vremii recunosc Unirea, iar
Principatele Unite adoptă oficial numele de România cu capitala la
Bucureşti.
 Războiul de Independenţă
(1877 – 1878)
Între anii 1877 - 1878 s-a desfăşurat Războiul ruso-turc.
România a intrat în acest război pentru a-şi cuceri, pe câmpul de luptă,
independenţa proclamată în ziua de 9 mai 1877.

Primul foc tras de Armata Română în Războiul de

Independenţă
Deoarece oştirea română a avut o contribuţie importantă la
înfrângera Imperiului Otoman, la sfârşitul războiului toate ţările au
recunoscut independenţa României.
Deci, pentru români acesta este Războiului de Independenţă.
 Alipirea Dobrogei la România
(14 noiembrie 1878)
Pe 14 noiembrie 1878, prin Tratatul de pace încheiat la sfârşitul
Războiului de Independenţă, România recapătă un străvechi pământ
românesc răpit de otomani în anul 1417: Dobrogea şi Delata Dunării
(fără Dobrogea de Sud).

Intrarea Armatei Române în Dobrogea

Cadrilarerul este anexat României
(1913)

În 1913 a avut loc cel de

al doilea război balcanic
între Bulgaria pe de o
parte şi Grecia şi Serbia
pe cealaltă.
Ca urmare a implicării
decisive a României la
înfrângerea Bulgariei,
Cadrileterul (denumirea
românească a Dobrogei
de Sud) este anexat
României în 1913.
CADRILATER
 Unirea Basarabiei cu România
(28 martie 1918)
Prima etapă din gloriosul an 1918 este unirea Basarabiei cu România.
Basarabia, pământ românesc, încă din anul 1812 a fost provincie a
Imperiului Ţarist. În 1917 Basarabia se proclamă Republica Democratică
Moldovenească, iar în ianuarie 1918 îşi proclamă independenţa.

Pe 28 martie 1918, Sfatul

Ţării (organul conducător
al republicii) s-a întrunit la
Chişinău şi a hotărât
“Unificarea Basarabiei cu
mama sa România, acum
şi pentru totdeauna”.

Membrii Sfatului Ţării

Sala în care s-a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
(28 noiembrie 1918)

Următoarea etapă în făurirea

României Mari este Unirea
Bucovinei cu România.
Bucovina a făcut parte din
Imperiul Habsburgic din anul
1775, iar din 1867 din Austria.
La 28 noiembrie 1918,
Congresul General al Bucovinei
a votat, în unanimitate, pentru
“Unirea necondiţionată şi
pentru totdeauna a Bucovinei
cu Patria Mumă”.
 Unirea Transilvaniei cu România
(1 decembrie 1918)

Transilvania a fost mereu inima poporului român. Aici a fost prima

capitală a statului dac (Sarmisegetusa) şi tot aici Mihai Viteazul a
stabilit prima capitală a unei “Dacii” reunite (Alba Iulia).
La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a
proclamat “Unirea pentru totdeauna cu România a tuturor
românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş”.
Unitatea deplină a statului naţional român a fost recunoscută
după primul război mondial, prin Tratatele de pace din 1920.
Acum, pentru prima oară, întreg poporul român era cuprins între
graniţele unui singur stat, ROMÂNIA.
Episcopul Iuliu Hossu citeşte poporului Declaraţia Unirii Transilvaniei cu România.
(Alba Iulia, 1 Decembrie 1918)
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
 ROMÂNIA MARE
Provinciile istorice
“Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne
pagina cea mai sublimă a istoriei
româneşti. Măreţia ei stă în faptul că
desăvârşirea unităţii naţionale nu este
opera nici unui om politic, a nici unui
guvern, a nici unui partid; este fapta
istorică a întregii naţiuni române.[…]
Nu o victorie militară a stat la baza
României Mari, ci actul de voinţă al
naţiunii române.”
(Florin Constantiniu – istoric)
România Mare (România interbelică, România Întregită)
a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa.
Va rezista în această formă până în 1940. În acest an,
România a suferit grave pierderi teritoriale. Din cauza
evenimentelor istorice, a fost nevoită să cedeze fără
rezistenţă armată următoarele teritorii :
- Basarabia şi nordul Bucovinei (Uniunii Sovietice),
- nord-vestul Transilvaniei (Ungariei),
- Cadrilaterul (Bulgariei).
Nord-vestul Transilvaniei va fi recuperat de România în
timpul celui de-al doilea război mondial.
 TRECEŢI, BATALIOANE ROMÂNE, CARPAŢII
Un cântec istoric ne-aduca aminte,
Că fraţii în veci vor fi fraţi,
Un cântec de luptă, bătrân ca Unirea,
Voi compatrioţi ascultaţi.
Treceţi, batalioane româna, Carpaţii,
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.
Ardealul, Banatul, Crişana ne cheamă,
Nădejdea e numai la noi,
Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
Ş-apoi să mergem la război.
‘Nainte! ‘Nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim,
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul,
De-ar fi să ne-ngropăm de vii.
Cu săbii făcurăm Unirea cea mare,
Spre Alba cu toţii mergeam,
Toţi oamenii ţării semnau întregirea,
Voinţa întregului neam.
(autor necunoscut)
Cu toţii eram regimente române:
Moldova, Muntenia, Ardeal,
Fireasca Unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai sfânt ideal.
Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Şi-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte-n Unirea de azi.
Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii
Şi ţara e frunze şi flori,
A noastră-i izbânda, ai noştrii sunt fraţii,
Trăiască în veci trei culori.
Vrem linişte-n ţară şi pace în lume,
Dar daca-r veni vreun blestem,
Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul,
Urmând comandantul suprem.
Treceţi, batalioane române, Carpaţii,
La arme cu frunze şi flori,
A noastră-i izbânda, ai noştrii sunt fraţii,
Trăiască în veci trei culori.
Material realizat de înv. Lucia Bălan