Ion Bogdan Lefter, Poetul se întoarce, Observator cultural, nr 56, 20.03.

2001
(https://www.observatorcultural.ro/articol/poetul-se-intoarce/)

Cenaclu de Luni condus de Nicolae Manolescu intre 1977 si 1983 (dupa aceea controlorii politici ai vietii
universitare bucurestene i-au interzis sedintele). Debutase in volum in 1980, cu La noapte va ninge.
Remarcat, elogiat, premiat, a reusit sa mai publice, in 1982 si 1984, doua culegeri de versuri, Orasul cu
un singur locuitor si Inteleptul la ora de ceai. Poemele scrise dupa 1987 si publicate acum, dupa mai bine
de un deceniu si jumatate, sint ulterioare – asadar – si fata de cele trei carti care-l consacrasera si in
prelungirea carora se cer citite.

In cartile din prima parte a anilor ’80, Visniec a „patentat“ o reteta personala, transferind in spatiul
discursului poetic mecanismele teatrului absurdului: narativitate austera, decor simplificat, redus la
citeva linii, personaje parca pierdute in spatiu, conceptualizari sententioase, atmosfera – in genere –
parabolica. Se puteau recunoaste in text detaliile realitatii cotidiene, dar absorbite in mici istorii „post-
suprarealiste“, absurde sau aproape absurde, dar „cu miez“. Inseriabila in teatru dupa Ionescu, Beckett si
ceilalti, formula isi pastreaza prospetimea si originalitatea in poezie, facind din Visniec unul dintre
virfurile generatiei anilor ’80-’90. Atunci cind s-a decis sa treaca la dramaturgie, a facut-o – asadar – pe
aceeasi linie, multe din monologurile personajelor sale semanind foarte bine cu poemele mai vechi.