Professional Documents
Culture Documents
Managementul Resurselor
Managementul Resurselor
PROIECTELOR DE CONSRUCTII
Rezumat
Acest capitol prezinta continutul managementului resurselor (materiale, umane, utilaje si
subcontractanti) implicate in realizarea proiectelor de constructii. Sunt descrise modul de calcul
al necesarului de resurse, programarea utilizarii acestora si modul de alocare si nivelare a
folosirii resurselor. Totodata sunt precizate particularitati si recomandari pentru managementul
echipamentelor si al subcontractantilor. In final este prezentata succint metoda leasing-ului pe
care o consideram o alternativa performanta in vederea obtinerii echipamentelor de constructii
necesare pentru realizarea proiectului.
Cuprins
Obiective
Determinarea necesarului de resurse
Programarea resurselor
Imbunatatirea programarii: alocarea si nivelarea folosirii resurselor
Managementul echipamentelor
Managementul subcontractantilor
Metoda leasing in constructii
Obiective
Realizarea cu succes a unui proiect de constructii, cu maximum de eficienta, necesita planificarea,
asigurarea, alocarea si urmarirea consumului resurselor disponibile. Resursele utilizate in cadrul
unui proiect de constructii cuprind resursele umane, materiale, utilajele si subantreprenorii.
Disponibilitatea acestor resurse poate fi rareori considerata ca fiind sigura datorita constrangerilor
sezoniere, a conflictelor de munca, a defectiunilor utilajelor, a cererilor concurente de resurse in
cadrul firmei si al proiectului, a intarzierii livrarilor si a altor incertitudini conjuncturale. Cu toate
acestea, daca termenul de executie si bugetele de cheltuieli trebuie sa fie respectate, lucrarii trebuie
sa i se asigure forta de munca, utilajele si materialele la timpul potrivit si in cantitatea necesara.
Obiectivul de baza al managementului resurselor este de a aproviziona si a sustine
activitatea de pe santier astfel incat obiectivele privind programul de executie sa poata fi atinse iar
costurile sa se poata incadra in bugetul prevazut. Administratorii santierului pot obtine
productivitatea prevazuta si un maximum de performanta din partea muncitorilor si a utilajelor
numai atunci cand resursele necesare sunt disponibile in mod optim. Este responsabilitatea
managerului de proiect sa identifice si sa stabileasca necesarul de resurse pentru proiect, atat pe
termen lung, in cadrul planificarii generale, cat si pe termen scurt, pentru planificarea detaliata. El
trebuie sa stabileasca ce resurse vor fi necesare, cand trebuie sa fie disponibile si in ce cantitate.
Contractele trebuie perfectate astfel incat resursele sa soseasca la timp si sa cuprinda masurile ce
vor fi luate in conditiile nerespectarii datelor de livrare. Atunci cand intervin intreruperi, conflicte
de munca sau intarzieri, managerul de proiect trebuie sa gaseasca masurile de remediere adecvate.
Sunt cazuri in care anumite restrictii legate de intervalele de aprovizionare cu anumite resurse vor
conduce la modificarea planului general de executie a proiectului si echipa de proiect trebuie sa
sesizeze din timp astfel de situatii.
De asemenea, se va urmari optimizarea consumului de resurse prin procedee de analiza a
resurselor. Analiza resurselor cuprinde doua etape: programarea si imbunatatirea programarii
resurselor. Programarea resurselor consta in stabilirea si esalonarea necesarului de resurse conform
programului rezultat din analiza drumului critic pe baza criteriului timp. Imbunatatirea programarii
resurselor se face prin alocarea si nivelarea folosirii resurselor.
Determinarea necesarului de resurse
In vederea asigurarii necesarului de resurse pentru realizarea unui proiect, trebuie sa se
determine resursele necesare realizarii activitatilor din cadrul acestuia. Daca notam cu 'n' numarul
resurselor analizate si cu 'Rip' cantitatea de resursa de tip 'p' necesara activitatii 'i', cu 'p' de la 1 la n,
atunci:
Unde: Qi = cantitatea de lucrare corespunzatoare activitatii 'i';
Nip = norma de consum pentru activitatea 'i' si resursa 'p', putandu-se folosi norme proprii
ale firmei sau norme orientative elaborate de INCERC (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare
in Constructii si Economia Constructiilor).
Intensitatea resursei de tip 'p', sau cantitatea de resursa de tip 'p' care se consuma in unitatea
de timp este data de relatia:
A
B 2
C 4
D 3
E 2
F 2
A
B 6
C 8
D 4
E 3
Pentru alocarea resurselor, activitatea A se va realiza intr-un timp dublu fata de programarea
initiala, intensitatea resursei reducandu-se la jumatate, de la 4 la 2 unitati. In mod asemanator se va
proceda pentru activitatea C, intensitatea resursei reducandu-se de la 8 la 4 unitati. In urma alocarii
resurselor, graficul calendaristic si histograma consumului imbunatatit se prezinta astfel:
Denumirea activitatii Neces Esalonarea calendaristica – ZILE
ar
zilnic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1
0 1 2 3
2
A'
B 6
C' 4
D 4
E 3
Nivelarea resurselor urmareste obtinerea unor durate minime de realizare a proiectelor, in
conditiile uniformizarii consumului de resurse pe intreaga durata de executie a proiectului, sau pe
intervale de timp determinate. Ea consta in stabilirea unui program de lucru a carui durata sa nu
depaseasca lungimea drumului critic dar care sa prezinte un profil imbunatatit al consumului de
resurse. Aceasta se poate realiza prin deplasarea activitatilor necritice in cadrul rezervelor lor libere
de timp, astfel incat sa se reduca sau elimine varfurile in consumul de resursa. Sa consideram
urmatorul exemplu, in care nivelul disponibil zilnic al resursei este de 100 unitati:
Denumirea activitatii Necesa Esalonarea calendaristica - ZILE
r
zilnic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1
0 1 2 3
20
A
B 40
C 40
D 40
E 60
F 60
G 40
In urma nivelarii resurselor, graficul calendaristic si histograma consumului imbunatatit se prezinta astfel:
Denumirea activitatii Necesa Esalonarea calendaristica - ZILE
r zilnic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1
0 1 2 3
20
A
B 40
C 40
D 40
E 60
F 60
G 40
Sunt frecvente situatiile in care se consuma concomitent doua sau mai multe resurse distincte (forta
de munca, materiale, ore functionare utilaje etc.). In acest caz, se trateaza cate o histograma pentru
fiecare resursa. Pentru fiecare lucrare se poate alege o resursa principala, in functie de care sa se
incerce actiunea de nivelare (aplatizare a varfurilor de consum si ridicare a nivelului consumurilor
mici). Deseori, nivelarea consumului unei resurse duce la accentuarea neuniformitatilor in
consumul altei, sau altor resurse. Minimizarea pierderilor rezultate din neuniformitatea folosirii
resurselor cu tendinte contradictorii se realizeaza prin determinarea cheltuielilor suplimentare totale
minime. Pentru aceasta, se proiecteaza cate o varianta nivelata pentru fiecare resursa si se determina
cheltuielile suplimentare datorate neuniformitatii celeilalte (celorlalte) resurse.
Daca se urmareste stabilirea unei variante cu cheltuieli suplimentare minime pentru folosirea fortei
de munca si a utilajelor de constructii-montaj, se calculeaza mai apoi o varianta economica pentru
folosirea utilajelor si cheltuielile suplimentare generate de folosirea neuniforma a fortei de munca,
urmand sa alegem, intre acestea, varianta cu cheltuieli suplimentare minime, astfel:
- repartizarea neuniforma a utilajelor presupune achizitionarea unor utilaje suplimentare, cu
urmatoarele cheltuieli:
in care:
Cu reprezinta cheltuielile suplimentare cu utilajele;
M = cresterea valorii utilajelor pentru acoperirea varfului de cereri de utilaje;
p = coeficientul normat al eficientei investitiilor (in constructii-montaj=0,17);
t = durata folosirii utilajelor suplimentare (ani).
- repartizarea neuniforma a fortei de munca mareste necesarul de spatii de cazare pentru
perioadele de varf, implicand urmatoarele cheltuieli suplimentare:
Cc = a(Nmax – Na),
in care :
Cc reprezinta cheltuieli suplimentare cu cazarea muncitorilor;
a = investitia necesara pentru cazarea unui muncitor (in lei);
Nmax – numarul de muncitori in perioada de varf, la varianta luata in considerare;
Na = numarul de muncitori in perioada de varf la varianta aplatizata.
Varianta aleasa va fi cea in care suma cheltuielilor suplimentare (C) este calculata astfel:
C = (±)Cu + (±)Cc va fi minima.
Nivelarea folosirii resurselor are ca obiectiv o astfel de reprogramare a acestora incat, daca
este posibil, in fiecare zi sa se consume aceeasi cantitate de resurse, egala cu raportul dintre
volumul resursei pentru toata lucrarea (R) si marimea drumului critic (D), exprimata in zile.
Aceasta situatie este ideala (se intalneste rar in practica) si se reprezinta grafic sub forma unui
dreptunghi, in care latura mare (paralela la abscisa intr-un sistem de axe rectangulare) este data de
marimea drumului critic, iar latura mica (inaltimea) este data de raportul R/D. Cu cat profilul
resursei se indeparteaza de la aceasta curba, cu atat folosirea resursei este mai neuniforma, chiar
daca volumul total al resursei consumate este acelasi. Spre exemplu, daca pentru o lucrare
programata a se realiza in 10 zile sunt necesare 800 ore functionare-utilaj, un profil ideal al
consumului de resurse ar fi dat de consumul zilnic a 80 ore functionare-utilaj (obtinut prin
impartirea lui 800 la 10 zile) (figura 1).
In acest caz, se aproximeaza functi (care este un profil ideal al resursei calculat prin
raportul R/D), iar profilul cautat este (t) pe intervalul de variatie (0,V). In acest caz, integrala de
mai sus va fi: