Machine Translated by Google

Dialoguri în neuroștiința clinică

ISSN: (Tipărit) (Online) Pagina de pornire a jurnalului: https://www.tandfonline.com/loi/tdcn20

Tratamentul tulburărilor de anxietate

Borwin Bandelow, Sophie Michaelis și Dirk Wedekind

Pentru a cita acest articol: Borwin Bandelow, Sophie Michaelis & Dirk Wedekind (2017) Treatment of anxiety disorders, Dialogues in
Clinical Neuroscience, 19:2, 93-107, DOI: 10.31887/ DCNS.2017.19.2/bbandelow

Pentru a trimite link la acest articol: https://doi.org/10.31887/DCNS.2017.19.2/bbandelow

Copyright: © 2017 AICH - Servier Research Group.

Toate drepturile rezervate

Publicat online: 01 apr 2022.

Trimiteți articolul dvs. acestui jurnal

Vizualizări articol: 45212

Vezi articole similare

Vedeți datele Crossmark

Articole care citează: 112 Vezi articole care citează

Termenii și condițiile complete de acces și utilizare pot fi găsite la

https://www.tandfonline.com/action/journalInformation?journalCode=tdcn20
Machine Translated by Google
De ultimă oră
Tratamentul tulburărilor de anxietate
Borwin Bandelow, MD, PhD; Sophie Michaelis, MD;
Dirk Wedekind, MD, PhD
Tulburările de anxietate (tulburarea de anxietate generalizată,
tulburarea de panică/agorafobia, tulburarea de anxietate socială
și altele) sunt cele mai răspândite tulburări psihiatrice și sunt
asociate cu o povară mare a bolii. Tulburările de anxietate sunt
adesea subrecunoscute și subtratate în îngrijirea primară.
Tratamentul este indicat atunci cand un pacient prezinta suferinta
marcata sau sufera de complicatii rezultate din tulburare.
Recomandările de tratament date în acest articol se bazează pe
ghiduri, meta-analize și recenzii sistematice ale studiilor controlate
randomizate.
Tulburările de anxietate trebuie tratate cu terapie psihologică,
farmacoterapie sau o combinație a ambelor.
Terapia cognitiv-comportamentală poate fi privită ca psihoterapia
cu cel mai înalt nivel de dovezi. Medicamentele de primă linie
sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și inhibitorii
recaptării serotoninei-norepinefrinei.
Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru utilizare de rutină.
Alte opțiuni de tratament includ pregabalin, tidepresive triciclice,
buspirona, moclobemidă și altele. După remisie, medicamentele
trebuie continuate timp de 6 până la 12 luni. Atunci când se
elaborează un plan de tratament, trebuie luate în considerare
eficacitatea, efectele adverse, interacțiunile, costurile și
preferința pacientului.
© 2017, AICH – Servier Research Group Dialoguri Clin Neurosci. 2017;19:93-106.
Copyright © 2017 AICH – Servier Research Group. Toate drepturile rezervate 93
Introducere
Tulburările de anxietate sunt cele mai răspândite psihice
cu o prevalență de 10,3% la 12 luni, fobiile specifice
(izolate) sunt cele mai frecvente tulburări de anxietate4,
deși persoanele care suferă de fobii izolate caută
rareori tratament. Tulburarea de panică cu sau fără
agorafobie (PDA) este următorul tip cel mai frecvent,
cu o prevalență de 6,0%, urmată de tulburarea de
anxietate socială (SAD, numită și fobie socială; 2,7%)
și tulburarea de anxietate generalizată (TAG; 2,2%) .
Lipsesc dovezi cu privire la faptul că aceste tulburări
au devenit mai frecvente în ultimele decenii.5,6 Femeile
au șanse de 1,5 până la două ori mai mari decât
bărbații să primească un diagnostic de tulburare de
anxietate.7 Vârsta de debut a tulburărilor de anxietate
diferă între tulburări. Tulburarea de anxietate de
separare și fobia specifică încep în timpul copilăriei,
cu o vârstă medie de 7 ani, urmată de SAD (13 ani),
agorafobie fără atacuri de panică (20 de ani) și
tulburare de panică (24 de ani) .8 chiar mai târziu în
viață. Tulburare de anxietate
Cuvinte cheie: tratament medicamentos; tulburare de anxietate generalizată; tulburare de
panica; psihoterapie; tulburare de anxietate sociala; tratament
Afilieri de autori: Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie, Universitatea
Centrul medical, Göttingen, Germania
Adresă pentru corespondență: Prof Dr. Borwin Bandelow, von-Siebold-Str.
5, Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie, Universitatea din Göttingen D-37075, Göttingen,
Germania (e-mail: bbandel@gwdg.de)
www.dialogues-cns.org
Machine Translated by Google
De ultimă oră
pacienții tind să urmeze o evoluție cronică, cu simptome care
fluctuează în severitate între perioadele de recidivă și
remisiune în GAD și PDA9 și un curs mai cronic în SAD. După
vârsta de 50 de ani, s-a observat o scădere marcată a prevalenței
tulburărilor de anxietate în studiile epidemiologice.8,10-12 GAD
este singura tulburare de anxietate care este încă frecventă la
persoanele în vârstă de 50 de ani sau
Mai mult.
Conceptualizarea actuală a etiologiei tulburărilor de anxietate
include o interacțiune a factorilor psihosociali, de exemplu,
adversitatea copilăriei, stresul sau trauma, și o vulnerabilitate
genetică, care se manifestă în disfuncții neuro-biologice și
neuropsihologice. Dovezile pentru potențiali biomarkeri pentru
tulburările de anxietate în domeniile neuroimagisticului, geneticii,
neurochimiei, neurofiziologiei și neurocogniției au fost rezumate
în două lucrări de consens recente.13,14 În ciuda cercetărilor
neurobiologice cuprinzătoare și de înaltă calitate în domeniul
tulburărilor de anxietate. , aceste recenzii indică faptul că
biomarkerii specifici pentru tulburările de anxietate nu au fost
încă identificați. Astfel, este dificil să se ofere recomandări
pentru biomarkeri specifici (de exemplu, polimorfisme genetice)
care ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc pentru o
tulburare de anxietate.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea de stres
post traumatic (PTSD) au fost incluse anterior în tulburările de
anxietate, dar acum au fost plasate în alte capitole din cea de-a
cincea ediție a Manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor
mintale (DSM- 5 ) . Prin urmare, TOC și PTSD nu sunt discutate în
această recenzie.
Diagnostic
O scurtă descriere a tulburărilor de anxietate este dată în
Tabelul I. Tulburările de anxietate sunt adesea subdiagnosticate
în asistența medicală primară.15 În DSM-5, grupul de tulburări
de anxietate a fost extins pentru a include tulburarea de
anxietate de separare, un diagnostic rezervat versiunea anterioară
a DSM . numai pentru copii.16,17 Schimbarea s-a bazat pe
concluziile unor studii epidemiologice care au relevat prevalența
neașteptat de mare a afecțiunii la adulți.18 DSM-5 introduce
și mutismul selectiv – incapacitatea copiilor de a vorbi în situații
sociale speciale – și un nou termen numit tulburare de anxietate
de boală, definită prin preocupație excesivă și teama de a
avea o boală medicală gravă.
Tulburarea de anxietate cauzată de boală era numită anterior
hipocondriază în DSM-IV și a zecea revizuire a Internațională.
94
Clasificarea statistică a bolilor și a problemelor de sănătate
conexe (ICD-10); în DSM-5, nu este clasificat în tulburările de
anxietate, dar aparține categoriei de simptome somatice și
tulburări asociate. În actualul ICD-11 Beta Draft,19 ipohondria
este plasată în grupul Tulburări obsesiv-compulsive sau înrudite.
Se caracterizează prin interpretarea greșită catastrofală a
simptomelor corporale și se manifestă ca comportamente
obsesive și excesive legate de sănătate. Teama de a avea o
afecțiune gravă persistă în ciuda evaluării medicale
amănunțite și a asigurării repetate că pacientul nu suferă de
boala temută.
Anxietatea și depresia mixte sunt o categorie enumerată
numai în ICD-10 și nu în DSM-5. Este adesea diagnosticată în
asistența medicală primară. Cercetările privind tratamentul
acestei tulburări sunt limitate.20 Tulburarea de adaptare cu
anxietate mixtă și dispoziție depresivă (F43.22) este o
afecțiune cu simptomatologie similară. Apare ca o reacție la
evenimente stresante din viață.
Diagnosticul diferențial al tulburărilor de anxietate include
tulburări mentale comune, cum ar fi alte tulburări de anxietate,
depresie majoră și tulburări de simptome somatice, precum și
boli fizice, cum ar fi bolile coronariene sau pulmonare,
hipertiroidismul și altele.
Tulburările de anxietate apar adesea împreună cu alte
tulburări de anxietate, depresie majoră, tulburări de simptome
somatice, tulburări de personalitate și tulburări de abuz de
substanțe.21 De exemplu, depresia majoră s-a dovedit a fi foarte
corelată cu toate tulburările de anxietate într-un studiu european
amplu ( de exemplu, cu GAD, cota de șanse a fost de 33,7, cu
tulburarea de panică, a fost 29,4).22 Tulburările de anxietate au
fost, de asemenea, strâns legate între ele: GAD a fost foarte asociat
cu agorafobie (25,7), tulburare de panică (20,3) și SAD (13,5) .
Pentru a determina severitatea tulburărilor de anxietate și
pentru a monitoriza progresul tratamentului, pot fi utilizate scale
de evaluare utilizate în mod obișnuit, inclusiv Scala de anxietate
Hamilton (HAM-A)23 pentru GAD, Scala de panică și agorafobie
(PAS)24 pentru tulburarea de panică/agorafobie. , și Liebowitz
Social Anxiety Scale (LSAS)25 pentru SAD.
Tratament
Caseta 1 conține o vignetă de caz a tratamentului unui pacient
cu GAD.
În mediile clinice, majoritatea pacienților care caută ajutor
suferă de GAD, PDA și SAD.7 Nu toate tulburările de anxietate
trebuie tratate atunci când simptomele sunt ușoare, trecătoare,
Machine Translated by Google

Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017

și fără afectarea asociată a funcției sociale și profesionale.
Cu toate acestea, tratamentul este indicat atunci când un pacient
prezintă suferință marcată sau suferă de complicații
rezultate din tulburare (de exemplu, depresie secundară,
ideație suicidară sau abuz de alcool).
Tulburările de anxietate pot fi tratate în mare parte pe
bază de pacient extern. Indicațiile pentru spitalizare includ
suicidalitatea, lipsa de răspuns la tratamentele standard sau
comorbiditatea relevantă, de exemplu, cu depresie majoră,
tulburări de personalitate sau abuz de substanțe.
Recomandările de tratament din acest articol se bazează
pe ghiduri pentru tulburările de anxietate.26-28 Pentru astfel
de ghiduri, a fost efectuată o căutare sistematică a literaturii
de specialitate pentru studii clinice randomizate. Studiile au fost
analizate prin utilizarea instrumentelor de evaluare a calității
recunoscute la nivel internațional, iar recomandările au fost
revizuite de grupuri de experți.
Pacienții cu diferite tulburări de anxietate prezintă grade
diferite de utilizare a asistenței medicale. De exemplu, în
Statele Unite, 54,4% dintre pacienții cu PDA, dar numai 27,3%
dintre pacienții cu fobii specifice, au contactat serviciile de
asistență medicală într-un an.29 În timp ce pacienții cu PDA
se tem adesea că suferă de o afecțiune somatică severă.
tulburare, cum ar fi un infarct miocardic, și că au nevoie de
ajutor medical imediat, persoanele cu fobia simplă au adesea
senzația că pot face față tulburării sau chiar cred că este
„normal” să aibă frică de păianjeni sau câini.
Există dovezi pentru subtratarea substanțială a
tulburărilor de anxietate. Într-un studiu european amplu, doar
20,6% dintre participanții cu o tulburare de anxietate au căutat
ajutor profesional. Dintre acei participanți care au contactat
serviciile de asistență medicală, 23,2% nu au primit niciun
tratament, 19,6% au primit doar tratament psihologic, 30,8% au
primit doar tratament medicamentos și 26,5% au fost tratați
atât cu medicamente, cât și cu psihoterapie.30 De asemenea, un
studiu olandez în primară Care a constatat că doar 27% dintre
pacienții cu tulburări de anxietate au primit îngrijiri orientate
spre ghid.31 Pacienții ar trebui să primească „psihoeducație”
despre diagnosticul lor, posibila etiologie și mecanismele
de acțiune ale abordărilor de tratament disponibile.
Planul de tratament ar trebui să includă psihoterapie,
farmacoterapie și alte intervenții, care ar trebui alese după o
analiză atentă a factorilor individuali, de exemplu, preferința
pacientului, istoricul pacientului cu

Alice, o femeie stomatolog în vârstă de 48 de ani, s-a prezentat la un psihiatru cu un istoric de 7 luni de simptome de anxietate,
care includeau senzații persistente de neliniște, iritabilitate, dificultăți de concentrare, tulburări de somn, oboseală,
greață, diaree, crampe musculare și senzația de a avea un nod în gât. Ea suferea de îngrijorare constantă că soțul ei s-ar
putea îmbolnăvi sau ar putea avea un accident în timp ce conducea la serviciu. Simptomele ei au dus la un absenteism frecvent,
care a cauzat probleme semnificative la locul de muncă. Istoricul ei medical nu era de marcat. Psihiatrul a diagnosticat-o cu
tulburare de anxietate generalizată, DSM-5 F41.1.
Cu patru săptămâni în urmă, Alice i s-a prescris benzodiazepină diazepam de către medicul ei de medicină generală și la
început a luat-o așa cum ia fost prescris. Deși a ajutat-o la anxietatea ei, ea a simțit că o face să se simtă plictisitoare și
îngrijorată că va interfera cu munca ei de stomatolog. S-a tot gândit că va deveni dependentă de drog și a oprit consumul.

Psihiatrul a început tratamentul cu inhibitorul recaptării serotoninei-norepinefrinei venlafaxină. Deoarece pacientul era sensibil
la reacții adverse, medicamentul a fost început cu 37,5 mg/zi timp de 3 zile. Apoi, doza a fost crescută la 75 mg/zi. Ea a raportat
greață ușoară și oboseală; cu toate acestea, nu era clar dacă acest lucru se datora medicamentului sau bolii.

După încă două săptămâni, aceste reacții adverse s-au rezolvat, iar doza a fost crescută la 225 mg/zi. Pacientul a primit, de
asemenea, ședințe săptămânale de terapie cognitiv-comportamentală. Simptomele GAD au fost rezolvate aproape complet
după 7 săptămâni. Psihiatrul a sfătuit-o pe Alice să continue tratamentul cu venlafaxină timp de cel puțin 6 luni. Apoi,
medicamentul a fost redus treptat, prin reducerea dozei la 150 mg/zi timp de 1 lună, apoi la 75 mg/zi pentru încă o lună.
Apoi, după 2 săptămâni cu 37,5 mg/zi, medicația a fost oprită. Pacientul nu a raportat simptome relevante de sevraj și nu a
prezentat reapariția simptomelor de anxietate semnificative în timpul unei perioade de observare de aproape 1 an.

Caseta 1. Vigneta de caz: tulburare de anxietate generalizată.

95
Machine Translated by Google

De ultimă oră
încercări anterioare de tratament, severitatea bolii, afecțiuni
similare, cum ar fi tulburările de personalitate, suicidalitatea,
disponibilitatea locală a metodelor de tratament, timpul de
așteptare pentru programările de psihoterapie, costurile și alți factori.
menționate aici sunt autorizate pentru indicații de anxietate în
Farmacoterapia
În timp ce multe studii au arătat eficacitatea medicamentelor
pentru GAD, PDA și SAD, există foarte puține studii privind
tratamentul medicamentos pentru fobii specifice, de ex.
amplu, există un mic studiu care sugerează eficacitatea
paroxetinei.32 Tabelul II prezintă medicamentele disponibile și
recomandările de doză. Cu toate acestea, nu toate medicamentele
toate țările, iar cititorul ar trebui să consulte informațiile locale
de prescriere. Tabelul III enumeră efectele secundare ale
medicamentelor. Pentru o listă detaliată a studiilor controlate
randomizate disponibile, cititorul ar trebui să consulte ghidurile
publicate de Bande low et al,27,33, care includ o evaluare sistematică
a studiilor disponibile.

Tulburare de anxietate Descriere

Clasificarea ICD-10 Clasificarea DSM-5

Tulburare de panică F41.0 Tulburare de panică
300.01 (F41.0)
Crize de anxietate cu debut brusc, cu manifestări fizice de anxietate (de exemplu, palpitații,
transpirații, tremor, gură uscată, dispnee, senzație de sufocare; durere în piept; disconfort
abdominal; senzație de irealitate, parestezie etc). Panica la viraje poate apărea din senin; cu toate
acestea, mulți pacienți încep să evite situațiile în care se tem că ar putea apărea atacuri de
panică.

Agorafobie F40.0 Agorafobie 300,22 (F40,00) Frica de locuri în care ar putea fi dificil sau jenant să scapi dacă ar avea loc un atac de panică
fără tulburare (aglomerație, în transportul public sau în spații închise, de exemplu, lifturile). Frica de a fi singur
de panică F40.00 cu tulburare este, de asemenea, comună.
de panică F40.01

Tulburare de anxietate Tulburare de anxietate Pacienții suferă de simptome de anxietate somatică (tremor, palpitații, amețeli, greață,
generalizată F41.1 generalizată 300,02 tensiune musculară etc.) și de simptome psihice, inclusiv concentrare, nervozitate, insomnie
(F41.1) și îngrijorare constantă, de exemplu, că ei (sau o rudă) ar putea avea un accident sau să se
îmbolnăvească.

Fobie socială F40.1 Tulburare de anxietate Pacienților le este frică de situațiile în care sunt în centrul atenției și pot fi criticați – de
socială (fobie socială) exemplu, vorbirea în public, vizitele la autorități, conversațiile cu superiorii la locul de muncă
300,23 (F40,10) sau cu persoane de sex opus. Le este frică să nu pară stângaci, să nu se facă de rușine sau să
fie judecați negativ.

Fobia specifică (izolată) Fobii specifice 300.29 Fobii care sunt limitate la situații singulare, circumscrise, adesea legate de animale (de exemplu, pisici,
F40.2 păianjeni sau insecte) sau alte fenomene naturale (de exemplu, sânge, înălțimi, ape adânci).

-
Anxietate mixtă și Prezența simultană a anxietății și depresiei, fără a predomina niciuna. Cu toate acestea,
tulburare depresivă F41.2 niciuna dintre componente nu este suficient de severă pentru a justifica un diagnostic de anxietate
sau depresie în sine. Dacă criteriile de diagnostic pentru anxietate sau depresie (sau ambele) sunt
îndeplinite, atunci ar trebui pus diagnosticul corespunzător, mai degrabă decât tulburarea mixtă
de anxietate și depresie.

Tulburare de anxietate Tulburare de anxietate Teamă sau anxietate inadecvată și excesivă cu privire la separarea de cei de care individul este
de separare a copilăriei de separare 309.21 atașat. În ICD-10, tulburarea poate fi diagnosticată numai la copii.
(F93.0) (F93.0)

Mutism selectiv (F94.0) Mutism selectiv 312.23 (F94.0) Eșecul constant de a vorbi în situații sociale în care există o așteptare de a vorbi (de exemplu,
școala) chiar dacă individul vorbește în alte situații.

DSM-5, Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale, ediția a 5-a; ICD-10, a 10-a revizuire a Statisticii Internaționale
Clasificarea bolilor și a problemelor de sănătate conexe

Tabelul I. Tulburări de anxietate: scurtă descriere conform clasificării ICD-10 și DSM-5 .

Adaptat din referința 107: Organizația Mondială a Sănătății. ICD-10 Capitolul V (F) Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament: descrieri clinice
și ghiduri de diagnostic. Descrieri clinice și ghiduri de diagnostic „Cartea albastră” . Geneva, Elveția: Organizația Mondială a Sănătății; 1991.

96
Machine Translated by Google

Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și inhibitori cazuri până la 6 săptămâni). În primele 2 săptămâni,
selectivi ai recaptării serotoninei norepinefrine efectele adverse pot fi mai puternice. Pot apărea nervozitate
inițială sau o creștere a simptomelor de anxietate, ceea ce
Datorită raportului beneficiu/risc pozitiv, inhibitorii selectivi poate reduce complianța la tratament de către pacienți.
ai recaptării se rotoninei (ISRS) și inhibitorii selectivi ai Scăderea dozei inițiale de antidepresive poate reduce
recaptării serotoninei norepinefrinei (IRSN-urile sunt aceste efecte adverse. O analiză a studiilor efectuate la
recomandate ca medicamente de primă linie. Pacienții pacienții cu depresie a sugerat că IRSN-urile pot fi mai
trebuie să fie informați că debutul efectului anxiolitic al puțin bine tolerate decât ISRS .
acestor antidepresive are o latență de 2 până la 4 săptămâni (în unele

Medicamente

Eficacitatea arătată în Doza zilnică Efecte adverse

RCT-uri pentru

Medicament
PDA GAD SAD

ISRS citalopram1 X x 20–40 mg Tremor, greață, neliniște, cefalee, oboseală, creștere sau scădere a apetitului, creștere
în greutate, scădere în greutate, tremor, transpirație, prelungire QTC,
Escitalo X X X 10-20 mg disfuncție sexuală, diaree, constipație și alte reacții adverse
cărucior2

Fluoxetină X

Fluvox X X
amina

paroxetină X X x 20–50 mg

Sertralină X X x 50–150 mg

SNRI Duloxetina X 60–120 mg Tremor, greață, neliniște, dureri de cap, oboseală, creștere sau scădere a apetitului,
creștere în greutate, scădere în greutate, tremor, transpirație, disfuncție
sexuală, diaree, constipație, probleme de urinare și alte reacții adverse
Venlafaxină X X x 75–225 mg

Antidepresiv Clomip X 75–250 mg Efecte anticolinergice, somnolență, amețeli, cardiovasculare

triciclic ramină efecte secundare, creștere în greutate, greață, dureri de cap, disfuncție
sexuală și alte reacții adverse

Modulator pregabalina X X 150–600 mg Amețeli, somnolență, gură uscată, edem, vedere încețoșată,
de calciu creștere în greutate, constipație, dispoziție euforică, tulburări de echilibru,
apetit crescut, dificultăți de concentrare/atenție, simptome de sevraj după
întreruperea bruscă a tratamentului și alte reacții adverse

Azapirone Buspirona X 15–60 mg Amețeli, greață, dureri de cap, nervozitate, amețeli, excitare, insomnie și alte reacții
adverse

RIMA Moclo x 300–600 mg Neliniște, insomnie, gură uscată, cefalee, amețeli, simptome de gaze tro-intestinale,
bemidă greață și alte reacții adverse

PDA, tulburare de panică/agorafobie; GAD, tulburare de anxietate generalizată; SAD, tulburare de anxietate socială (cunoscută și sub denumirea de fobie socială);
RIMA, inhibitor reversibil de monoaminoxidază A; RCT, studiu randomizat controlat; SNRI, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei norepinefrine; ISRS, inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei.
1 Nu depășiți doza recomandată (posibilă prelungire a intervalului QTC). Doza maxima cu functie hepatica diminuata, 30 mg/zi; pentru pacienții în vârstă, 20
mg/zi.
2 Nu depășiți doza recomandată (posibilă prelungire a intervalului QTC). Doza maximă pentru persoanele peste 65 de ani, 10 mg/zi.

Tabelul II. Recomandări de tratament farmacologic pentru tulburările de anxietate la adulți. Nu toate medicamentele sunt autorizate pentru aceste indicații în toate țările.

97
Machine Translated by Google
De ultimă oră
Este posibil ca un pacient individual să experimenteze mai
puține efecte adverse atunci când trece de la un ISRS la un SNRI.
Unii ISRS și SNRI sunt inhibitori ai enzimelor citocromului
P450 și, prin urmare, pot interacționa cu alte medicamente
psihofarmacologice și medicamente pentru boli medicale.35
După oprirea tratamentului cu un ISRS, pot apărea reacții de
retragere. Cu toate acestea, acestea sunt mult mai puțin
frecvente și severe decât reacțiile de sevraj observate după
întreruperea tratamentului cu benzodiazepină.
Aceste reac ii adverse pot fi mai frecvente la paroxetină decât
la sertralină sau fluoxetină.36
pregabalina
Pregabalina este un modulator de calciu, care acționează la
subunitatea α2 δ a canalelor de calciu dependente de tensiune.
Medicamentul are proprietăți de datare. Tulburările de somn,
care sunt frecvente la pacienții cu tulburări de anxietate, se pot
îmbunătăți mai devreme cu pregabalin decât cu ISRS sau
IRSN. Debutul eficacității este mai devreme cu pregabalin decât
cu antidepresive. Pregabalina nu este supusă metabolismului
hepatic și, prin urmare, nu interacționează cu inhibitorii sau
inductorii enzimelor citocromului P450. Cu toate acestea, au
existat îngrijorări cu privire la abuzul de pregabalin la persoanele
care suferă de abuz de substanțe și, de asemenea, cu
sindroame de retragere după întreruperea bruscă a tratamentului.37
Antidepresive triciclice
Antidepresivele triciclice tradiționale (TCA) imip ramina și
clomipramina sunt la fel de eficiente ca antidepresivele de a
doua generație în tratamentul tulburărilor de anxietate. În
general, frecvența evenimentelor adverse este mai mare pentru
TCA decât pentru ISRS sau IRSN. Astfel, aceste medicamente ar
trebui încercate mai întâi înainte de a utiliza TCA. Doza trebuie
crescută lent până când nivelurile de dozare ajung la cele utilizate
în tratamentul depresiei. ATC trebuie utilizat cu prudență la
pacienții considerați a fi cu risc de sinucidere, din cauza
toxicității lor potențiale fatale după supradozaj.38
Buspirona
Buspirona, un agonist al receptorului 1A (5- HT1A) al 5-
hidroxitriptaminei , s-a dovedit în unele studii controlate a fi
eficientă în tratamentul GAD. Cu toate acestea, nu toate studiile
au arătat superioritate față de placebo și/sau echivalență
cu medicamentele standard.
98
Benzodiazepine
Efectele anxiolitice ale benzodiazepinelor încep imediat după
aplicarea orală sau parenterală. Spre deosebire de
antidepresivele, benzodiazepinele nu duc la o stare de nervozitate
și insomnie inițială crescută. În Statele Unite, 55% până la
94% dintre pacienții cu tulburări de anxietate sunt tratați cu
benzodiazepine.39 De asemenea, studiile europene au arătat o
rată ridicată de utilizare pe termen lung a benzodiazepinei.40
Cu toate acestea, tratamentul cu benzodiazepine poate fi asociat
cu sistemul nervos central. depresie (CNS), care duce la oboseală,
amețeli, timp de reacție crescut, abilități de conducere
afectate și alte efecte adverse. Funcțiile cognitive pot fi afectate,
în principal la pacienții vârstnici. După un tratament de lungă
durată cu benzodiazepine (de exemplu, peste 4 până la 8 luni),
dependența poate apărea la unii pacienți,41-47 în special la
pacienții predispuși la abuz de substanțe48. Toleranța (care
rezultă în dorința constantă a pacientului de a crește doza)
pare să fi rare.49 Astfel, riscurile și beneficiile trebuie luate în
considerare cu atenție înainte de tratamentul cu benzodiazepină.
Ghidurile actuale nu recomandă benzodiazepinele ca tratamente
de primă linie.50 Recomandările de a acorda preferință
antidepresivelor mai noi nu se bazează pe studii de comparație
directă, ci mai degrabă pe riscurile cunoscute ale
benzodiazepinelor.51
În cazuri excepționale (de exemplu, boli cardiace severe,
contraindicații pentru medicamentele standard, suicidalitate și
alte afecțiuni), benzodiazepinele pot fi utilizate pentru o
perioadă limitată de timp. Cu toate acestea, pacienții cu
antecedente de abuz de benzodiazepine sau alte substanțe ar
trebui excluși de la tratament. Pinii benzodiaze pot fi, de
asemenea, utilizați în combinație cu ISRS/IRSN în primele
săptămâni înainte de debutul eficacității antidepresivelor.52
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate facilita
benzodiazepina cu retragere.53,54 În cazuri singulare, atacurile
de panică acute pot necesită tratament medicamentos imediat.
În acest caz, comprimatele de topire a lorazepamului în
doză de 1,0 până la 2,5 mg pot fi administrate după cum este
necesar (până la o doză nu mai mare de 7,5 mg/zi). De obicei,
este suficient să vorbiți calm cu pacientul și să explicați că
atacul nu se datorează unei afecțiuni medicale care pune
viața în pericol.
Spre deosebire de ISRS și IRSN, benzodiazepinele nu
tratează depresia, care este o afecțiune comorbidă frecventă
în tulburările de anxietate.
Machine Translated by Google
Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al
Moclobemidă
Moclobemida este un inhibitor selectiv și reversibil al
monoaminooxidazei A. Este utilizat în tratamentul SAD. Deoarece
nu toate studiile au arătat dovezi de superioritate față de
placebo, medicamentul nu este recomandat ca tratament de
primă linie.
Alte medicamente
Unele alte medicamente au demonstrat eficacitate în tulburările
de anxietate în studii randomizate controlate, dar nu sunt
autorizate pentru tratamentul acestor tulburări în majoritatea
țărilor. Problemele medicolegale trebuie luate în considerare
ori de câte ori medicamentele care nu au fost aprobate pentru
indicații de anxietate sunt prescrise în afara etichetei.
agomelatina
Antidepresivul agomelatina – care acționează ca un ag onist
pentru receptorii melatoninei MT1 și MT2 și ca antagonist
pentru receptorii serotoninei 5-HT2C – sa dovedit a fi eficient în
patru studii în GAD.55-58 Cu toate acestea, medicamentul este
autorizat numai pentru tratamentul depresiei majore, nu pentru
GAD. Cu agomelatina, simptomele de întrerupere59,60 și
disfuncția sexuală61 sunt mai puțin probabile decât în cazul
antidepresivelor ISRS sau SNRI. Cre teri ale enzimelor hepatice
apar la aproximativ 1% dintre pacien ii trata i.62
Quetiapină
Antipsihoticul atipic quetiapina s-a dovedit a fi eficient într-un
număr de studii în TAG. De obicei este prescris în tratamentul
psihozelor schizofrenice în doze cuprinse între 150 și 800 mg/
zi. Pentru tratamentul anxietății sunt necesare doze mai mici
(50 până la 300 mg/zi).
Cu toate acestea, probabil din cauza efectelor adverse, cum ar fi
sindromul metabolic, medicamentul nu a fost autorizat pentru
tulburările de anxietate în majoritatea țărilor. În general,
evenimentele adverse tipice, cum ar fi sedarea sau creșterea în
greutate, au fost mai puțin frecvente la pacienții care au primit
doze mai mici . Eficacitatea inițială este mai devreme decât în
cazul antidepresivelor.
Vortioxetină
Un nou antidepresiv, vortioxetina, a fost investigat în mai multe
studii controlate în GAD. Cu toate acestea, conform
99
Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017
la o meta-analiză, nu a putut fi demonstrată o îmbunătățire
semnificativă pentru vortiox etina în comparație cu pla cebo.65
Fitoterapie
Unele studii controlate au arătat eficacitatea unui preparat de
ulei de lavandă administrat oral în TAG și anxietate/depresie
mixtă.66-69 Încă nu a fost stabilit dacă uleiul de lavandă este
la fel de eficient ca tratamentele standard. Studiile de comparație
au utilizat doar doze mici de comparatori, de exemplu, 20 mg
paroxetină pe zi66 sau un comprimat de lorazepam 0,5 mg pe
zi69, ceea ce ar fi putut duce la o eficacitate insuficientă a
medicamentelor de comparație.
Studiile cu Kava-kava (Piper methysticum) au arătat rezultate
inconsistente70-72, iar extractul a fost scos de pe piață în
unele țări din cauza hepatotoxicității în unele preparate.
Extractul de valeriană nu a fost eficient în studiile controlate cu
placebo la pacienții anxioși.70,73 De asemenea, sunătoarea
nu a fost eficientă în SAD.74 Unele alte fitoterapeutice au fost
investigate la indivizii cu stări de anxietate. Datorită calității
scăzute a acestor studii, dovezile pentru produsele investigate
nu sunt suficiente (pentru o revizuire, a se vedea Sar ris et al75).
Standardizarea poate fi o problemă în preparatele pe bază de
plante. De exemplu, s-a demonstrat că diferite preparate din
sunătoare au prezentat diferențe mari în conținutul
ingredientelor presupuse eficiente.76
Eficacitatea relativă a medicamentelor
Într-o meta-analiză a tuturor studiilor disponibile despre
medicamente în tulburările de anxietate77, au fost determinate
mărimile efectului pre-post ale diferitelor medicamente. Am
analizat pur și simplu diferența absolută în scorurile scalei de
anxietate înainte și după tratament, fără a ține cont de
eficacitatea relativă în comparație cu placebo. Această
abordare face posibilă includerea a sute de studii în comparații
ale eficacității diferențiale a tuturor medicamentelor
disponibile și nu numai a celor câteva comparații directe directe.
Din punctul de vedere al pacienților, îmbunătățirea
simptomelor de anxietate, măsurată prin schimbarea de la
punctul inițial la punctul final, este mai relevantă decât diferența dintr-un gr
Medicamentele disponibile pentru tulburările de anxietate
au arătat diferențe considerabil mari în mărimea efectelor
pre-post. De exemplu, îmbunătățirea obținută cu
Machine Translated by Google
De ultimă oră
cel mai eficient medicament (quetiapină; d=3,39 Cohen) a fost
de aproape trei ori mai mare decât ceea ce sa realizat cu
medicamentul cu cea mai slabă eficacitate (buspirone; d=1,35).
Quetiapina, cu toate acestea, nu este autorizată pentru
tratamentul vreunei tulburări de anxietate în majoritatea țărilor. în timp ce câștigurile terapiilor psihologice se mențin luni sau
Printre medicamentele care prezintă efecte mari și care sunt
autorizate pentru tulburările de anxietate și recomandate de
ghiduri au fost ISRS-urile escitalopram (d=2,75) și paroxetina
(d=2,42) și SNRI-urile venlafaxina (d=2,32) și pregabalin (2,30).
De asemenea, unele benzodi azepine, de exemplu, diazepam
(d=2,46) și lorazepam (2,44), au prezentat dimensiuni mari ale
efectului. Cu toate acestea, aceste medicamente nu sunt
recomandate pentru tratamentul de rutină.
Principii generale de tratament
Pacienții trebuie informați cu privire la posibilele efecte
adverse, interacțiuni, avertismente de siguranță și
contraindicații, așa cum este indicat în rezumatul actual al
caracteristicilor produsului. Dacă pacienții sunt educați cu
privire la posibilitatea ca unele efecte secundare timpurii să
scadă ulterior în intensitate, complianța se poate
îmbunătăți. Pacienții cu tulburări de anxietate ezită adesea
să ia medicamente psihotrope, deoarece le este frică de efectele
adverse. În special, pacienții cu PDA pot întrerupe cu
ușurință antidepresivele din cauza nervozității inițiale și a nervilor
deosebit susceptibili de a fi implicați în interacțiunile
vesela.
Dozele pentru tratamentele medicamentoase sunt prezentate în Tabelul II.
În aproximativ 75% din cazuri, dozele din partea inferioară a
intervalului terapeutic sunt suficiente. La pacienții cu
insuficiență hepatică severă, poate fi necesară o ajustare a
dozei sau utilizarea medicamentelor care sunt eliminate în
principal de rinichi (de exemplu, pregabalin).
Pentru toate medicamentele recomandate în acest articol,
au fost efectuate studii de prevenire a recăderilor în cel puțin
o tulburare de anxietate la pacienți care au răspuns la un
tratament deschis anterior cu un anumit medicament și au fost
apoi randomizați la placebo sau la un tratament orb în curs cu
același medicament pentru perioade de timp. între 6 și 18 luni.
Toate aceste studii au arătat un avantaj semnificativ pentru
menținerea medicamentelor active în comparație cu trecerea
la placebo. Pe baza rezultatelor acestor studii de prevenire a
recăderilor și a experiențelor clinice, tratamentul medicamentos adecvată. Când pacienții raportează eșecuri ale tratamentului
trebuie continuat timp de 12 luni sau mai mult după ce a avut
loc remisiunea. Având în vedere evoluția cronică a tulburărilor
de anxietate, este regretabil că aproape nu există studii
controlate care să investigheze perioadele de tratament de
peste 12 luni. Pentru a evita retragerea syn
100
drome, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de 2
săptămâni la terminarea tratamentului.
Este o opinie comună că pacienții tratați cu medicamente
prezintă recidive imediate după întreruperea tratamentului,
ani după terminarea tratamentului.
Acest lucru ar oferi terapiilor psihologice un avantaj considerabil
față de tratamentul medicamentos. Cu toate acestea, în
studiile naturale care urmăresc pacienții cu anxietate, rate
substanțiale de recădere au fost găsite și la ani după
tratamentul CBT. De exemplu, într-o analiză a opt studii
controlate randomizate privind TCC pentru tulburările de
anxietate, 48% dintre pacienți erau încă simptomatici după 2
până la 14 ani de urmărire.78 Pe de altă parte, în studiile de
prevenire a recăderilor în care respondenții la tratament au
deschis tratament medicamentos timp de 8 până la 12 săptămâni
au fost re-randomizati la tratament pe termen lung (24 până la
52 de luni) cu același medicament sau la placebo, doar
aproximativ 40% dintre pacienții randomizați la placebo au recidivat.79-83
Interacțiuni medicament-medicament
Când se tratează tulburările de anxietate cu medicamente,
interacțiunile medicamentoase trebuie monitorizate.35 ISRS,
cum ar fi fluoxetina, fluvoxamina și paroxetina, sunt în mod
farmacocinetice, cum ar fi inhibarea enzimatică în sistemul
citocromului P450. Depresia aditivă a SNC poate apărea atunci
când medicamentele cu proprietăți sedative sunt combinate,
de exemplu, ATC, benzodiazepine sau pregabalin, ducând la
sedare nedorită, somnolență sau timp de reacție crescut.
Efectele aditive la nivel de neurotransmițători pot apărea
atunci când sunt combinate medicamente care au efecte
antagoniste asupra acelorași receptori, de exemplu, două
medicamente cu efecte anticolinergice.
Lipsa de răspuns la tratamentele standard
Înainte de a considera că un pacient nu răspunde la tratament,
trebuie să se asigure că diagnosticul a fost corect, aderarea la
planul de tratament a fost suficientă, doza prescrisă a acoperit
întreaga gamă și a existat o perioadă de probă cu o durată
anterior, se dovedește adesea că un medicament a fost prescris
doar în cea mai mică doză sau a fost oprit în primele 2
săptămâni din cauza efectelor secundare care au apărut în
faza inițială înainte ca pacientul să poată experimenta
îmbunătățiri.
Machine Translated by Google

Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017

Medicamentele concomitente pot interfera cu eficacitatea, de
exemplu, inhibitori metabolici sau amplificatori. Factorii psihosociali
pot afecta răspunsul, iar tulburările de personalitate comorbidă
sau abuzul de substanțe sunt mai susceptibile de a complica
tulburările de anxietate. Când tratamentul inițial eșuează, medicul
trebuie să decidă când să schimbe planul de tratament. Au existat
puține studii sistematice cu pacienți refractari la tratament cu
tulburări de anxietate. Dacă după tratament în doză considerată
adecvată timp de 4 până la 6 săptămâni, un pacient nu prezintă
niciun răspuns, medicamentul trebuie schimbat. O analiză a arătat
că șansa de a răspunde după a patra săptămână a fost de 20%
sau mai puțin dacă nu a avut loc niciun efect până în a doua
săptămână de tratament,84 sugerând o schimbare și mai devreme
a medicamentelor. Deși „studiile de schimbare” lipsesc, se raportează
că mulți pacienți refractari la tratament răspund atunci când se
încearcă o altă clasă de antidepresive (de exemplu, schimbarea de
la una
SSRI către un alt ISRS, sau către un SNRI sau invers). Dacă se
observă un răspuns parțial după această perioadă, există încă
șansa ca pacientul să răspundă după alte 4 până la 6 săptămâni
de terapie cu doze crescute. Pentru unii și tidepresive, studiile privind
o potențială relație doză-răspuns sunt neconcludente, poate din
cauza lipsei de putere statistică pentru a arăta o diferență între
dozele mai mici și mai mari. Conform experienței clinice, totuși,
este justificat un studiu cu o doză mai mare la pacienții cu răspuns
insuficient.
Pacienții vârstnici pot dura mai mult pentru a arăta un răspuns.
Tabelul III conține opțiuni în caz de ineficacitate sau intoleranță
la medicament. La pacienții care nu răspund la medicamentele
psihotrope, se recomandă, în general, adăugarea de CBT.85 O
combinație de antidepresive și epine benzodiazice este uneori
utilizată în cazurile refractare la tratament.

Treceți de la un medicament standard la – Treceți de la un ISRS la altul

altul – Treceți de la un SSRI la un SNRI sau invers
– Treceți la un TCA
– Treceți la pregabalin (numai în GAD)

Treceți la medicamente nestandard

Treceți la un medicament care este aprobat - Treceți la moclobemidă, opipramol sau hidroxizină
pentru alte tulburări de anxietate – Trecerea la o benzodiazepină (doar atunci când este justificată clinic)

Treceți la un medicament care nu este aprobat PDA - mirtazapină, quetiapină, fenelzină

pentru tulburarea de anxietate în cauză, dar care
s-a dovedit eficient în studii clinice randomizate
GAD - Quetiapină; agomelatină; în cazurile refractare, adăugarea de risperidonă sau olan
zapine la tratament cu un antidepresiv

TRIST - mirtazapină, gabapentin, pregabalin, olanzapină

Treceți la un medicament (sau o combinație
de medicamente) care s-a dovedit eficient în
studiile deschise
PDA - ISRS și ATC combinat, monoterapie cu olanzapină, ISRS combinat și olan zapină sau un TCA,
adăugarea de pindolol la un ISRS, valproat combinat și clonazepam.
- În cazurile refractare, studiile deschise au documentat eficacitatea olanzapinei și a adăugării
fluoxetinei la un TCA, a unui TCA la fluoxetină și a olanzapinei la un ISRS.

GAD - Ziprasidonă

TRIST - Levetiracetam, topiramat, tranilcipromină; în cazuri refractare, adaos de

buspirona la un ISRS

Treceți la un medicament (sau o combinație PDA - S-a raportat că adăugarea de litiu la clomipramină și combinația de valproat și clonazepam
de medicamente) care a fost raportată a fi sunt eficiente în cazurile refractare.
eficientă în cazurile raportate GAD, tulburare

de anxietate generalizată; PDA, tulburare de panică cu agorafobie; RCT, studiu randomizat controlat; SAD, tulburare de anxietate socială (cunoscută și sub denumirea
de fobie socială); SNRI, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei norepinefrine; ISRS, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei; TCA, antidepresiv triciclic.

* Problemele medicale trebuie luate în considerare ori de câte ori medicamentele care nu au fost aprobate pentru tratamentul unei anumite tulburări de anxietate sunt
date în afara etichetei.

Tabelul III. Planul în etape pentru tratamentul medicamentos dacă tratamentul standard inițial a fost ineficient sau a fost slab tolerat.*
Modificat de la referința 33: Bandelow B, Zohar J, Hollander E, și colab. Ghidurile Federației Mondiale a Societăților de Psihiatrie Biologică (WFSBP) pentru
tratamentul farmacologic al tulburărilor de anxietate, obsesiv-compulsive și post-traumatice – prima revizuire. World J Biol Psihiatrie. 2008;9(4):248-312.

101
Machine Translated by Google
De ultimă oră
Când toate tratamentele standard au eșuat, poate fi luată în
considerare utilizarea off-label a medicamentelor, de exemplu,
medicamente autorizate pentru o altă tulburare de anxietate sau
care nu sunt autorizate, dar au demonstrat eficacitate în studiile
clinice. Astfel de medicamente includ quetiapina și agomelatina.
Tratamentul GAD la pacienții în vârstă
Cu excepția GAD, tulburările de anxietate sunt mai puțin
frecvente la pacienții cu vârsta peste 65 de ani. Prin urmare, doar
câteva studii pentru tratamentul GAD au fost efectuate cu pacienți
mai în vârstă. Studiile controlate au arătat eficacitatea duloxetinei,
venlafaxinei, pregabalinului și quetiapinei la pacienții cu vârsta
peste 65 de ani.27 La vârstnici, trebuie luată în considerare o
sensibilitate crescută la reacțiile adverse și interacțiunile
medicamentoase, inclusiv efectele anticolinergice, riscul de
hipotensiune arterială ortostatică. și evenimentele cardiovasculare, cu mutism selectiv. Studii mici au arătat că abordările
riscul de cădere și reacții paradoxale la benzodiazepine.
La vârstnici, dimensiunile efectului pentru TCC tind să fie ceva
mai mici decât cele găsite în populațiile de vârstă mixtă.86 O
meta-analiză a studiilor cu adulți în vârstă cu GAD a arătat
superioritatea TCC față de lista de așteptare sau „tratamentul ca
de obicei”. ” dar nu la controale active (de exemplu, psihologice sau
placebo cu pastile).87
Tratarea copiilor și adolescenților
În timp ce fobiile specifice, SAD și tulburarea de anxietate de
separare sunt frecvente la persoanele mai tinere, PDA și GAD sunt
relativ rare. Există câteva studii randomizate, controlate cu placebo,
de farmacoterapie pentru tulburările de anxietate la copii și
adolescenți care arată eficacitatea sertralinei, fluoxetinei și
duloxetinei la pacienții tineri cu GAD, a venlafaxinei și paroxetinei
în SAD și a sertralinei, fluvoxaminei și fluox. etină în probe mixte,
inclusiv pacienți cu tulburare de anxietate de separare, GAD și
SAD.88 Cu toate acestea, se știe puțin despre valoarea
tratamentului pe termen lung.89 Combinația dintre CBT și
sertralină s-a dovedit a fi mai eficientă decât ambele modalități
de tratament singur.90
Au existat îngrijorări cu privire la risc crescut pentru
ideație suicidară (nu sinucideri) la copiii și adolescenții tratați
pentru depresie majoră cu ISRS (cărucior de escitalo, citalopram,
paroxetină și sertralină), mirtazap ină și venlafaxină.91
Conform unei meta-analize, raportul risc:beneficiu în tratamentul
copiilor și adolescenților depresivi părea a fi cel mai favorabil cu
102
fluoxetina.92 Deși ideea suicidară este mai puțin frecventă în
tulburările de anxietate decât în depresia majoră, riscurile
tratamentului farmacologic trebuie cântărite cu atenție față de
riscurile netratamentului. S-a raportat că prescripțiile de
antidepresive pentru copii și adolescenți au scăzut substanțial
după ce agențiile de reglementare europene și americane au
emis avertismente cu privire la un posibil risc de sinucidere cu
utilizarea antidepresivelor la copii și adolescenți în 2003/200493
și că aceste scăderi au fost asociate cu creșteri ale ratelor de
sinucidere la copii și adoles cents (deși nu este dovedită o relație
cauzală).94 Pentru copiii și tinerii cu tulburare de anxietate de
separare, există mai multe studii de tratament.95 Cu toate
acestea, nu au putut fi urmărite studii controlate privind tratamentul
adulților cu această tulburare.
Există, de asemenea, puține studii de tratament pentru copiii
psihoterapeutice au fost cel puțin mai bune decât controalele pe
lista de așteptare.96,97 O analiză a indicat că doar două studii
foarte mici de droguri controlate cu placebo au arătat eficacitatea
SSRI-urilor fluoxetinei și sertralinei. 98
Sarcina și alăptarea
Pentru femeile însărcinate, riscul unei tulburări de anxietate
netratată trebuie cântărit cu riscul de deteriorare a fătului ca
urmare a tratamentului. Un studiu amplu nu a sugerat nicio
creștere substanțială a riscului de malformații cardiace atribuite
utilizării antidepresivelor în timpul primului trimestru99. Cu toate
acestea, antidepresivele au fost asociate cu un risc crescut de
avorturi spontane, nașteri morti, nașteri timpurii, detresă
respiratorie și tulburări endocrine și metabolice. Cu toate
acestea , dovezile actuale sugerează că utilizarea multor
antidepresive, în special a ISRS, este favorabilă în comparație cu
expunerea mamei la riscurile de depresie sau tulburări de anxietate
netratate.101
De asemenea, trebuie făcută o evaluare atentă a raportului
risc/beneficiu atunci când o mamă alăptează.
În astfel de cazuri, CBT ar trebui să fie considerată o alternativă
la tratamentul medicamentos.
Psihoterapie
Toți pacienții cu tulburări de anxietate necesită discuții de
susținere și atenție la problemele emoționale care sunt asociate
cu tulburarea de anxietate. Psihoeducația include informații
despre fiziologia
Machine Translated by Google
Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al
simptomele corporale ale reacțiilor de anxietate și rațiunea
posibilităților de tratament disponibile. Mulți pacienți pot
necesita intervenții formale de tratament psihologic, care sunt
în mare parte efectuate în ambulatoriu.
Tratamentul tulburărilor de anxietate prin TCC este descris
mai detaliat în articolul lui Borza din acest număr din Dialogues
in Clinical Neuroscience (p. 203).
Eficacitatea CBT pentru toate tulburările de anxietate a fost
demonstrată într-un număr mare de studii controlate. Dacă
evitarea situațiilor de temut este un factor relevant în tulburările
fobice, tehnicile de expunere ar trebui incluse în programul de
tratament, în care pacienții se confruntă cu situațiile lor de
temut.
În comparație cu CBT, dovezile pentru terapia psihodinamică
sunt mai slabe.50 Studiile controlate cu terapie psicodinamică
au fost semnificativ mai puține ca număr și de calitate mai
scăzută decât cele cu CBT, iar unele studii de comparație au
arătat superioritatea CBT.
Pentru fobiile specifice, există doar studii cu terapie
comportamentală, care ar trebui efectuată ca tratament de
expunere. În studiile de tratament disponibile, s-a arătat că doar
câteva ședințe (de exemplu, una până la cinci) au fost necesare
pentru tratamentul eficient al fobiilor specifice.
În ultimii ani, multe studii au investigat terapiile psihologice
care sunt efectuate prin intermediul internetului, implicând de
obicei un contact minim sau deloc cu un terapeut. Cu toate
acestea, în prezent, lipsesc dovezi că aceste tratamente sunt la
fel de eficiente ca TCC individuală cu contact față în față.77
Terapiile prin internet pot fi o opțiune pentru regiunile în care
psihoterapia nu este disponibilă pe scară largă sau pentru a
reduce perioada de așteptare înainte de un Terapia „adevărată”
este programată să înceapă. Ele sunt, de asemenea, mai puțin
costisitoare decât psihoterapiile față în față. Cu toate acestea,
trebuie rezolvate probleme importante, inclusiv rambursarea de
către sistemele de asigurări de sănătate, protecția datelor,
problema „diagnosticului de la distanță” fără contact direct,
evaluarea suicidalității și aspecte medicolegale.
Tratamentele cu un cadru de „realitate virtuală” (de exemplu,
Gilroy et al102) pot fi o nouă abordare promițătoare pentru
fobii specifice.
Combinând psihoterapia și medicația
Atât psihoterapia, cât și farmacoterapia s-au dovedit a fi mai
eficiente decât grupurile de control. Cu toate acestea, în timp ce
medicamentele sunt în cea mai mare parte comparate cu martorii
placebo, dovezile pentru psihoterapie în tulburările de anxietate
se bazează în principal pe comparații cu o „așteptare”.
103
Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017
listă”, o metodă de control care a fost utilizată în 70% până la
75% din studiile la adulți și copii.77,103,104 Deoarece placebo-
urile comprimatelor au efecte mai mari decât martorii pe lista de
așteptare, diferențele de mărime a efectului dintre condițiile
active și cele de control nu pot fi comparate între psihoterapie.
și studii de medicamente. Prin urmare, grupul nostru de cercetare
a efectuat o mare meta-analiză a tuturor studiilor controlate
disponibile pe termen scurt pentru tulburările de anxietate și a
comparat diferențele de mărime a efectului pre-post (înainte
și după tratament) dintre medicamente și psihoterapii.77 În
această meta-analiză , care s-a bazat pe studii cu aproximativ 35
000 de pacienți, medicamentele au fost asociate cu o dimensiune
medie pre-post efect semnificativ mai mare (Cohen d=2,02) decât
psihoterapiile (d=1,22; P<0,0001). Sa constatat, de asemenea, că
pacienții incluși în studiile de psihoterapie erau mai puțin grav
bolnavi decât cei recrutați pentru studiile de medicamente.
Mai mult, s-a demonstrat că mărimea medie a efectului pre-
post pentru placebo cu pilule a fost de o putere similară cu
câștigurile obținute cu psihoterapiile. Această constatare
surprinzătoare nu poate fi explicată prin eterogenitate, părtinire
de publicare sau prin efecte de loialitate. Totuși, acest lucru nu
înseamnă că psihoterapia nu este utilă, deoarece dimensiunea
medie a efectului obținută cu psihoterapiile este încă puternică
- înseamnă doar că o pilulă placebo este un tratament foarte
puternic, cel puțin pentru primele săptămâni sau luni de
tratament. Cu toate acestea, pacienții trebuie informați cu
privire la eficacitatea relativă a opțiunilor de tratament care le
sunt oferite.
Meta-analiza a mai arătat că combinațiile de psihoterapie
și farmacoterapie au avut o dimensiune relativ mare a efectului
(d=2,12). Cu toate acestea, doar câteva studii combinate au fost
disponibile pentru această comparație, iar unele dintre acestea
nu au fost efectuate cu cele mai puternice medicamente.
Alte variante de tratament
Exercițiile (de exemplu, antrenamentul aerobic, cum ar fi
joggingul de 5 km de trei ori pe săptămână) au fost studiate în
PDA. Cu toate acestea, s-a constatat că exercițiul a fost mai
puțin eficient decât clomip ramine105 și nu mai eficient decât o
condiție de control, relaxarea.106 Astfel, exercițiile fizice pot fi
recomandate doar ca tratament adjuvant la tratamentele standard.
Hipnoza, antrenamentul autogen și metodele de biofeedback
sau de medicină complementară, cum ar fi acupunctura,
osteopatia sau homeopatia sunt adesea recomandate pentru
tratamentul anxietății clinice. Totuși, controlată
Machine Translated by Google
De ultimă oră
lipsesc studiile care să îndeplinească cel puțin standardele
metodologice de bază.
Deși lipsesc studii controlate privind utilitatea grupurilor de
autoajutorare, pacienții ar trebui încurajați să participe, dacă este
cazul.
Concluzii
GAD și alte tulburări de anxietate sunt cele mai răspândite tulburări
mintale. O cantitate mare de date disponibile
REFERINȚE
1. Kessler RC, Petukhova M, Sampson NA, Zaslavsky AM, Wittchen HU.
Prevalența la douăsprezece luni și pe parcursul vieții și riscul morbid pe viață
de anxietate și tulburări de dispoziție în Statele Unite. Int J Metode Psihiatrie Res.
2012;21(3):169-184.
2. Wittchen HU, Jacobi F, Rehm J, et al. Dimensiunea și povara tulburărilor mentale și
a altor tulburări ale creierului în Europa 2010. Eur Neuropsy chopharmacol.
2011;21(9):655-679.
3. Chisholm D, Sweeny K, Sheehan P, et al. Extinderea tratamentului depresiei și
anxietății: o analiză globală a rentabilității investiției. Lancet Psihiatrie.
2016;3(5):415-424.
4. Jacobi F, Hofler M, Strehle J, et al. Tulburări mintale în populația generală: studiu
privind sănătatea adulților din Germania și modulul suplimentar sănătate mintală
(DEGS1-MH) [în germană]. Nervenarzt. 2014;85(1):77- 87.
5. Kessler RC, McGonagle KA, Zhao S, et al. Prevalența pe parcursul vieții și pe 12
luni a tulburărilor psihiatrice DSM-III-R în Statele Unite. Rezultatele Anchetei Naționale
de Comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 1994;51(1):8-19.
6. Kessler RC, Demler O, Frank RG, et al. Prevalența și tratamentul tulburărilor
mintale, 1990 până în 2003. N Engl J Med. 2005;352(24):2515-2523.
7. Bandelow B, Michaelis S. Epidemiologia tulburărilor de anxietate în secolul 21.
Dialoguri Clin Neurosci. 2015;17(3):327-335.
8. Kessler RC, Berglund P, Demler O, Jin R, Merikangas KR, Walters EE. Prevalența de-a
lungul vieții și distribuția în funcție de vârsta de debut a tulburărilor DSM-IV în
Replicarea Sondajului Național de Comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 2005;62(6):593-602.
9. Angst J, Gamma A, Baldwin DS, Ajdacic-Gross V, Rossler W. Spectrul generalizat de
anxietate: prevalență, debut, curs și rezultat. Eur Arch Psihiatrie Clin Neurosci.
2009;259(1):37-45.
10. Bandelow B. Epidemiologia depresiei și a anxietății. În: Kasper S, den Boer JA, Ad
Sitsen JM, eds. Manual despre depresie și anxietate. New York, NY: M Dekker; 2003:49-68.
11. Rubio G, Lopez-Ibor JJ. Tulburare de anxietate generalizată: un studiu de jos de 40
de ani. Acta Psychiatr Scand. 2007;115(5):372-379.
12. Rubio G, Lopez-Ibor JJ Jr. Ce se poate învăța din istoria naturală a tulburărilor de
anxietate? Eur Psihiatrie. 2007;22(2):80-86.
13. Bandelow B, Baldwin D, Abelli M, et al. Markeri biologici pentru tulburările de
anxietate, TOC și PTSD - o declarație de consens. Partea I: neuroimagistică și
genetică. World J Biol Psihiatrie. 2016;17(5):321-365.
14. Bandelow B, Baldwin D, Abelli M, et al. Markeri biologici pentru tulburările de
anxietate, TOC și PTSD: o declarație de consens. Partea a II-a: neurochimie,
neurofiziologie și neurocogniție. World J Biol Psihiatrie. 2017;18(3):162-214.
15. Wittchen HU, Kessler RC, Beesdo K, Krause P, Hofler M, Hoyer J. Anxietate
generalizată și depresie în îngrijirea primară: prevalență, recunoaștere și
management. J Clin Psihiatrie. 2002;63(suppl 8):24-34.
16. Moller HJ, Bandelow B, Bauer M, et al. DSM-5 revizuit din unghiuri diferite: atingerea
scopului, raționalitate, utilizarea dovezilor, consecințe - partea 1: aspecte generale și
discuții paradigmatice despre tulburările depresive. Eur Arch Psihiatrie Clin Neurosci.
2015;265(1):5-18.
104
din studiile controlate randomizate permite formularea de
recomandări solide bazate pe dovezi pentru tratamentul GAD, PDA și
SAD. În cele mai multe cazuri, tratamentul medicamentos și CBT pot
îmbunătăți substanțial calitatea vieții la pacienții cu GAD. o
Mulțumiri/Conflict de interese: În ultimii 3 ani, B. Bandelow a servit ca consultant
plătit pentru Lundbeck, Mundipharma și Pfizer. El a primit onorari pentru prelegeri la
întâlniri științifice și evenimente de educație medicală continuă de la Lundbeck,
Pfizer și Servier și onorari pentru articole științifice de la Servier.
17. Bandelow B. Comparația dintre DSM-5 și ICD-10: panică și alte tulburări de
anxietate. CNS Spectr. 2017:1-3.
18. Baldwin DS, Gordon R, Abelli M, Pini S. The separation of adult separation anxiety
disorder. CNS Spectr. 2016;21(4):289-294.
19. Organizația Mondială a Sănătății. ICD-11 Beta Draft. Organizația Mondială
a Sănătății; 2017. http://apps.who.int/classifications/icd11/browse/f/en. Accesat 17
februarie 2017.
20. Moller HJ, Bandelow B, Volz HP, Barnikol UB, Seifritz E, Kasper S. Relevanța
„anxietății și depresiei mixte” ca categorie de diagnostic în practica clinică. Eur Arch
Psihiatrie Clin Neurosci. 2016;266(8):725-736.
21. Kessler RC, Chiu WT, Demler O, Merikangas KR, Walters EE. Prevalența, severitatea
și comorbiditatea tulburărilor DSM-IV la 12 luni în Replicarea Sondajului Național
de Comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 2005;62(6):617-627.
22. Alonso J, Angermeyer MC, Bernert S, et al. Modele de comorbiditate la 12 luni și
factori asociați în Europa: rezultate din proiectul Studiul european al epidemiologiei
tulburărilor mintale (ESEMeD). Acta Psychiatr Scand Suppl. 2004;(420):28-37.
23. Hamilton M. Evaluarea stărilor de anxietate prin rating. Br J Med Psy col.
1959;32(1):50-55.
24. Bandelow B, Broocks A, Pekrun G, et al. Utilizarea Scalei de panică și agorafobie (P
& A) într-un studiu clinic controlat. Farmacopsihiatrie. 2000;33(5):174-181.
25. Liebowitz MR. Fobie sociala. Mod Probl Farmacopsihiatrie. 1987;22:141-173.
26. Bandelow B, Sher L, Bunevicius R, et al. Linii directoare pentru tratamentul
farmacologic al tulburărilor anxioase, al tulburării obsesiv-compulsive și al stresului
posttraumatic în asistența primară. Int J Psihiatrie Clin Pract. 2012;16(2):77-84.
27. Bandelow B, Lichte T, Rudolf S, Wiltink J, Beutel ME. Ghidurile germane pentru
tratamentul tulburărilor de anxietate. Eur Arch Psihiatrie Clin Neurosci.
2015;265(5):363-373.
28. Baldwin DS, Anderson IM, Nutt DJ și colab. Tratamentul farmacologic bazat pe
dovezi pentru tulburările de anxietate, tulburarea de stres post-traumatic și tulburarea
obsesiv-compulsivă: o revizuire a ghidurilor din 2005 de la Asociația Britanică pentru
Psihofarmacologie. J Psihofarmacol. 2014;28(5):403-439.
29. Regier DA, Narrow WE, Rae DS, Manderscheid RW, Locke BZ, Good win FK. Sistemul
de serviciu de facto din SUA pentru tulburări mentale și dependență.
Rata de prevalență prospectivă pe 1 an a afecțiunilor și serviciilor epidemiologice.
Arch Gen Psihiatrie. 1993;50(2):85-94.
30. Alonso J, Lepine JP, Comitetul științific ESEMeD/MHEDEA 2000.
Prezentare generală a datelor cheie din Studiul european al epidemiologiei tulburărilor
mintale (ESEMeD). J Clin Psihiatrie. 2007;68(suppl 2):3-9.
31. Smolders M, Laurant M, Verhaak P, et al. Respectarea ghidurilor bazate pe dovezi
pentru tulburările de depresie și anxietate este asociată cu înregistrarea
diagnosticului. Gen Hosp Psihiatrie. 2009;31(5):460-469.
32. Benjamin J, Ben-Zion IZ, Karbofsky E, Dannon P. Studiu pilot dublu-orb, controlat cu
bo, al paroxetinei pentru fobia specifică. Psihofarmacologie (Berl). 2000;149(2):194-196.
Machine Translated by Google
Tratamentul tulburărilor de anxietate - Bandelow et al
33. Bandelow B, Zohar J, Hollander E, et al. Ghidurile Federației Mondiale a Societăților
de Psihiatrie Biologică (WFSBP) pentru tratamentul farmacologic al tulburărilor de
anxietate, obsesiv-compulsive și post-traumatice – prima revizuire. World J Biol Psihiatrie.
2008;9(4):248-312.
34. Cipriani A, Furukawa TA, Salanti G, et al. Eficacitatea comparativă și acceptabilitatea
a 12 antidepresive de nouă generație: o meta-analiză cu mai multe tratamente. Lancet.
2009;373(9665):746-758.
35. Muscatello MR, Spina E, Bandelow B, Baldwin DS. Interacțiuni medicamentoase
relevante clinic în tulburările de anxietate. Hum Psihofarmacol. 2012;27(3):239-253.
36. Stahl MM, Lindquist M, Pettersson M, et al. Reacții de sevraj cu inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei, așa cum sunt raportate la sistemul OMS. Eur J Clin Pharmacol.
1997;53(3-4):163-169.
37. Baldwin DS, Ajel K, Masdrakis VG, Nowak M, Rafiq R. Pregabalin pentru tratamentul
tulburării de anxietate generalizată: o actualizare. Neuropsihiatru Dis Treat.
2013;9:883-892.
38. Thanacoody HK, Thomas SH. Intoxicație cu antidepresive triciclice: toxicitate
cardiovasculară. Toxicol Rev. 2005;24(3):205-214.
39. Stahl SM. Nu întrebați, nu spuneți, dar benzodiazepinele sunt în continuare
principalele tratamente pentru tulburarea de anxietate. J Clin Psihiatrie. 2002;63(9):756-757.
40. Starcevic V. Reevaluarea benzodiazepinelor în tratamentul anxietă ii i tulburărilor
asociate. Expert Rev Neurother. 2014;14(11):1275-1286.
41. Schweizer E, Rickels K, Case WG, Greenblatt DJ. Utilizarea terapeutică pe termen
lung a benzodiazepinelor. II. Efectele diminuării treptate. Arch Gen Psihiatrie.
1990;47(10):908-915.
42. Rickels K, Schweizer E, Case WG, Greenblatt DJ. Utilizarea terapeutică pe termen
lung a benzodiazepinelor. I. Efectele întreruperii abrupte [erarea publicată apare în
Arch Gen Psychiatry 1991;48(1):51]. Arch Gen Psihiatrie. 1990;47(10):899-907.
43. Smith DE, Landry MJ. Întreruperea dependenței de benzodiazepine: se concentrează
pe setarea de detoxifiere a dependenței chimice și pe abuzul de epine-polidroguri cu
benzodiazepine. J Psihiatru Res. 1990;24(suppl 2):145-156.
44. Bradwejn J. Benzodiazepine pentru tratamentul tulburării de panică și al tulburării
de anxietate generalizată: probleme clinice și direcții viitoare. Can J Psihiatrie.
1993;38(suppl. 4):S109-S113.
45. Shader RI, Greenblatt DJ. Utilizarea benzodiazepinelor în tulburările de anxietate. N
Engl J Med. 1993;328:1398-1405.
46. Livingston MG. Dependența de benzodiazepine. Br J Hosp Med. 1994;51(6):281-286.
47. Nelson J, Chouinard G. Linii directoare pentru utilizarea clinică a epinelor benzodiaze:
farmacocinetică, dependență, rebound și retragere. Canadi o Societate pentru
Farmacologie Clinică. Can J Clin Pharmacol. 1999;6(2):69-83.
48. Schweizer E, Rickels K, De Martinis N, Cazul G, Garcia-Espana F. Efectul personalității
asupra severității sevrajului și a rezultatului diminuării la pacienții dependenți de
benzodiazepină. Psychol Med. 1998;28(3):713-720.
49. Rickels K. Benzodiazepine în tratamentul anxietă ii. Sunt J Psycho acolo.
1982;36(3):358-370.
50. Bandelow B, Lichte T, Rudolf S, Wiltink J, Beutel ME. Diagnosticul și recomandările
de tratament pentru tulburările de anxietate. Dtsch Arztebl Int. 2014;111(27-28):473-480.
51. Berney P, Halperin D, Tango R, Daeniker-Dayer I, Schulz P. O schimbare majoră a
modelului de prescripție în absența unor dovezi adecvate: benzodi azepine versus
antidepresive mai noi în tulburările de anxietate. Psychopharma col Bull. 2008;41(3):39-47.
52. Goddard AW, Brouette T, Almai A, Jetty P, Woods SW, Charney D.
Administrarea precoce de clonazepam cu sertralină pentru tulburarea de panică.
Arch Gen Psihiatrie. 2001;58(7):681-686.
53. Otto MW, Pollack MH, Sachs GS, Reiter SR, Meltzer-Brody S, Rosen baum JF.
Întreruperea tratamentului cu benzodiazepină: eficacitatea terapiei cognitiv-
comportamentale pentru pacienții cu tulburare de panică. Am J Psihiatrie.
1993;150(10):1485-1490.
54. Spiegel DA. Strategii psihologice pentru întreruperea tratamentului cu benzodiaz
epine. J Clin Psychopharmacol. 1999;19(6 supliment 2):17S-22S.
55. Stein DJ, Ahokas AA, de Bodinat C. Eficacitatea agomelatinei în tulburarea de
anxietate generalizată: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. J Clin
Psychopharmacol. 2008;28(5):561-566.
56. Stein DJ, Ahokas A, Albaran C, Olivier V, Allgulander C. Agomelatina previne recidiva
în tulburarea de anxietate generalizată: un studiu de întrerupere randomizat, dublu-
orb, controlat cu placebo, de 6 luni. J Clin Psihiatrie. 2012;73(7):1002-1008.
105
Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 19 . nr 2 . 2017
57. Stein DJ, Ahokas A, Marquez MS, et al. Agomelatina în tulburarea de anxietate
generalizată: un comparator activ și studiu controlat cu placebo. J Clin Psihiatrie.
2014;75(4):362-368.
58. Stein DJ, Ahokas A, Jarema M, et al. Eficacitatea și siguranța agomelatinei (10 sau
25 mg/zi) la pacienții ambulatorii nedepresivi cu tulburare de anxietate generalizată:
un studiu de 12 săptămâni, dublu-orb, controlat cu placebo. Eur Neuropsychopharmacol.
2017;27:526-537.
59. Montgomery SA, Kennedy SH, Burrows GD, Lejoyeux M, Hindmarch I.
Absența simptomelor de întrerupere cu agomelatină și apariția simptomelor de
întrerupere cu paroxetină: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. Int
Clin Psychopharmacol. 2004;19(5):271-280.
60. Goodwin GM, Emsley R, Rembry S, Rouillon F, Agomelatine Study Group. Agomelatina
previne recăderea la pacienții cu tulburare depresivă majoră fără dovezi ale unui
sindrom de întrerupere: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, de 24 de
săptămâni. J Clin Psihiatrie. 2009;70(8):1128-1137.
61. Serretti A, Chiesa A. Disfuncția sexuală apărută la tratament legată de
antidepresive: o meta-analiză. J Clin Psychopharmacol. 2009;29(3):259-266.
62. McAllister-Williams RH, Baldwin DS, Haddad PM, Bazire S. Utilizarea antidepresivelor
în practica clinică: focus pe agomelatina. Hum Psycho pharmacol. 2010;25(2):95-102.
63. Bandelow B, Chouinard G, Bobes J, et al. Fumarat de quetiapină cu eliberare
prelungită (quetiapină XR): o monoterapie o dată pe zi eficientă în tulburarea de
anxietate generalizată. Date dintr-un studiu randomizat, dublu-orb, placebo și controlat
activ. Int J Neuropsihofarmacol. 2010;13(3):305-320.
64. Khan A, Joyce M, Atkinson S, Eggens I, Baldytcheva I, Eriksson H. Un studiu randomizat,
dublu-orb al monoterapia cu fumarat de quetiapina (quetiapină XR) cu eliberare
prelungită o dată pe zi la pacienții cu tulburare de anxietate generalizată. J Clin
Psychopharmacol. 2011;31(4):418-428.
65. Fu J, Peng L, Li X. Eficacitatea și siguranța dozelor multiple de vortiox etină pentru
tulburarea de anxietate generalizată: o meta-analiză. Neuropsihiatru Dis Treat.
2016;12:951-959.
66. Kasper S, Gastpar M, Muller WE, et al. Preparatul cu ulei de lavandă Si lexan este
eficient în tulburarea de anxietate generalizată – o comparație randomizată, dublu
orb, cu placebo și paroxetină. Int J Neuropsihofarmacol. 2014;17(6):859-869.
67. Kasper S, Anghelescu I, Dienel A. Eficacitatea Si lexan administrat oral la pacienții
cu agitație legată de anxietate și somn perturbat – un studiu randomizat, controlat cu
placebo. Eur Neuropsychopharmacol. 2015;25(11):1960-1967.
68. Kasper S, Volz HP, Dienel A, Schlafke S. Eficacitatea Silexanului în anxietate-depresie
mixtă – un studiu randomizat, controlat cu placebo. Eur Neuropsy chopharmacol.
2016;26(2):331-340.
69. Woelk H, Schlafke S. Un studiu multicentric, dublu-orb, randomizat al preparatului de
ulei de lavandă Silexan în comparație cu lorazepam pentru tulburarea de anxietate
generalizată. Fitomedicina. 2010;17(2):94-99.
70. Jacobs BP, Bent S, Tice JA, Blackwell T, Cummings SR. Un studiu randomizat, controlat
cu placebo, bazat pe internet, cu kava și valeriană pentru anxietate și insomnie.
Medicină (Baltimore). 2005;84(4):197-207.
71. Connor KM, Payne V, Davidson JR. Kava în tulburarea de anxietate generalizată: trei
studii controlate cu placebo. Int Clin Psychopharmacol. 2006;21(5):249-253.
72. Sarris J, Stough C, Bousman CA, et al. Kava în tratamentul tulburării de anxietate
generalizată: un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo. J Clin
Psychopharmacol. 2013;33(5):643-648.
73. Andreatini R, Sartori VA, Seabra ML, Leite JR. Efectul valepotriaților (extract de
valeriană) în tulburarea de anxietate generalizată: un studiu pilot randomizat controlat
cu placebo. Phytother Res. 2002;16(7):650-654.
74. Kobak KA, Taylor LV, Bystritsky A, et al. Sunătoarea versus placebo în tulburarea
obsesiv-compulsivă: rezultatele unui studiu dublu-orb. Int Clin Psychopharmacol.
2005;20(6):299-304.
75. Sarris J, Panossian A, Schweitzer I, Stough C, Scholey A. Medicina pe bază de plante
pentru depresie, anxietate și insomnie: o revizuire a psihofarmacologiei și a dovezilor
clinice. Eur Neuropsychopharmacol. 2011;21(12):841-860.
76. Wurglics M, Westerhoff K, Kaunzinger A, et al. Comparația produselor din sunătoare
germane în funcție de conținutul de hiperforină și hipericină totală. J Am Pharm
Assoc (Spălă). 2001;41(4):560-566.
Machine Translated by Google
De ultimă oră
77. Bandelow B, Reitt M, Rover C, Michaelis S, Gorlich Y, Wedekind D.
Eficacitatea tratamentelor pentru tulburările de anxietate: o meta-analiză. Int Clin Psy
chopharmacol. 2015;30(4):183-192.
78. Durham RC, Chambers JA, Power KG, et al. Rezultatul pe termen lung al studiilor
clinice de terapie cognitiv comportamentală în Scoția centrală. Evaluare tehnică de
sănătate. 2005;9(42):1-174.
79. Stocchi F, Nordera G, Jokinen RH, et al. Eficacitatea și tolerabilitatea paroxetinei
pentru tratamentul pe termen lung al tulburării de anxietate generalizată. J Clin
Psihiatrie. 2003;64(3):250-258.
80. Montgomery SA, Nil R, Durr-Pal N, Loft H, Boulenger JP. Un studiu randomizat, dublu-
orb, controlat cu placebo de 24 de săptămâni al escitalopramului pentru prevenirea
tulburării de anxietate socială generalizată. J Clin Psihiatrie. 2005;66(10):1270-1278.
81. Stein DJ, Versiani M, Hair T, Kumar R. Eficacitatea paroxetinei pentru prevenirea
recaderii în tulburarea de anxietate socială: un studiu de 24 de săptămâni. Arch Gen
Psihiatrie. 2002;59(12):1111-1118.
82. Davidson JR, Wittchen HU, Llorca PM, et al. Tratamentul cu duloxetină pentru
prevenirea recăderii la adulții cu tulburare de anxietate generalizată: un studiu dublu-
orb controlat cu placebo. Eur Neuropsychopharmacol. 2008;18(9):673-681.
83. Katzman MA, Brawman-Mintzer O, Reyes EB, Olausson B, Liu S, Eriksson H.
Monoterapia cu fumarat de quetiapină cu eliberare prelungită (quetiapină XR) ca
tratament de întreținere pentru tulburarea de anxietate generalizată: un tratament
pe termen lung, randomizat, controlat cu placebo proces. Int Clin Psychopharmacol. 2011;26(1):11-24.
84. Baldwin DS, Stein DJ, Dolberg OT, Bandelow B. Cât de lungă ar trebui să fie un
proces de tratament cu escitalopram la pacienții cu tulburare depresivă majoră,
tulburare de anxietate generalizată sau tulburare de anxietate socială? O explorare a
bazei de date ale studiilor randomizate controlate. Hum Psihofarmacol. 2009;24(4):269-275. and other considerations. Pharmacol Ther. 2012;135(1):71-77.
85. Yoshinaga N, Matsuki S, Niitsu T, et al. Terapie cognitiv-comportamentală pentru
pacienții cu tulburare de anxietate socială care rămân simptomatici în urma
tratamentului antidepresiv: un studiu randomizat, orb de evaluator, controlat. Psychother
Psychosom. 2016;85(4):208-217.
86. Schuurmans J, van Balkom A. Late-life anxiety disorders: a review.
Curr Psychiatry Rep. 2011;13(4):267-273.
87. Hall J, Kellett S, Berrios R, Bains MK, Scott S. Eficacitatea terapiei cognitiv-
comportamentale pentru tulburarea de anxietate generalizată la adulții în vârstă:
revizuire sistematică, meta-analiză și meta-regresie. Am J Geriatr Psihiatrie.
2016;24(11):1063-1073.
88. Hussain FS, Dobson ET, Strawn JR. Tratamentul farmacologic al tulburărilor de
anxietate pediatrică. Curr Treat Options Psihiatrie. 2016;3(2):151-160.
89. Ipser JC, Stein DJ, Hawkridge S, Hoppe L. Pharmacotherapy for anxiety disorders in
children and adolescents. Baza de date Cochrane Syst Rev.
2009(3):CD005170.
90. Walkup JT, Albano AM, Piacentini J, et al. Terapie cognitiv-comportamentală,
sertralină sau o combinație în anxietatea copilăriei. N Engl J Med.
2008;359(26):2753-2766.
91. Comitetul pentru siguranța medicamentelor (2014). Inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) și inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN):
utilizare și siguranță. Agenția de reglementare a medicamentelor și a produselor
de îngrijire medicală (MHRA). Disponibil la: https://www.gov.uk/government/publica
tions/ssris-and-snris-use-and-safety/selective-serotonin-reuptake-inhibi tors-ssris-and-
serotonin-and-noradrenaline-reuptake -inhibitori-snris-utilizare si-siguranta. Accesat 18
mai 2017.
92. Hetrick SE, McKenzie JE, Cox GR, Simmons MB, Merry SN. Antidepresive de
generație nouă pentru tulburările depresive la copii și adolescenți. Cochrane
Database Syst Rev. 2012;11:CD004851.
93. Libby AM, Brent DA, Morrato EH, Orton HD, Allen R, Valuck RJ. Scăderea
tratamentului depresiei pediatrice după avizul FDA privind riscul de suicid cu ISRS. Am
J Psihiatrie. 2007;164(6):884-891.
94. Gibbons RD, Brown CH, Hur K, et al. Dovezi timpurii privind efectele avertismentelor
de sinucidere ale autorităților de reglementare asupra prescripțiilor de ISRS și
sinuciderea la copii și adolescenți. Am J Psihiatrie. 2007;164(9):1356-1363.
95. Mohatt J, Bennett SM, Walkup JT. Tratamentul tulburărilor de separare, generalizate
și de anxietate socială la tineri. Am J Psihiatrie. 2014;171(7):741-748.
96. Bergman RL, Gonzalez A, Piacentini J, Keller ML. Terapia comportamentală integrată
pentru mutismul selectiv: un studiu pilot randomizat controlat. Behav Res Ther.
2013;51(10):680-689.
97. Oerbeck B, Stein MB, Wentzel-Larsen T, Langsrud O, Kristensen H. Un studiu controlat
randomizat al unei intervenții la domiciliu și la școală pentru mutismul selectiv -
comunicare defocalizată și tehnici comportamentale.
Sănătatea Mentală a Copilului Adolescent. 2014;19(3):192-198.
98. Manassis K, Oerbeck B, Overgaard KR. Utilizarea medicamentelor în mutismul
selectiv: o revizuire sistematică. Eur Copil Adolescent Psihiatrie. 2016;25(6):571-578.
99. Huybrechts KF, Palmsten K, Avorn J, et al. Utilizarea antidepresivelor în timpul
sarcinii și riscul de defecte cardiace. N Engl J Med. 2014;370(25):2397- 2407.
100.Oyebode F, Rastogi A, Berrisford G, Coccia F. Psychotropics in preg nancy: safety
101.Muzik M, Hamilton SE. Utilizarea antidepresivelor în timpul sarcinii?: Ce trebuie
luat în considerare atunci când cântăriți tratamentul cu antidepresive împotriva
depresiei netratate. Matern Child Health J. 2016;20(11):2268- 2279.
102.Gilroy LJ, Kirkby KC, Daniels BA, Menzies RG, Montgomery IM. Comparație
controlată a expunerii indirecte asistate de computer versus expunerea în direct în
tratamentul fobiei păianjenilor. Terapie comportamentală. 2001;31(4):733-744.
103.Patterson B, Boyle MH, Kivlenieks M, Van Ameringen M. Utilizarea listelor de
așteptare ca condiții de control în cercetarea tulburărilor de anxietate. J Psihiatru
Res. 2016;83:112-120.
104.James AC, James G, Cowdrey FA, Soler A, Choke A. Terapia comportamentală
cognitivă pentru tulburările de anxietate la copii și adolescenți. Cochrane Database
Syst Rev. 2015(2):CD004690.
105.Broocks A, Bandelow B, Pekrun G, et al. Comparație între exercițiile de aerobic,
clomipramină și placebo în tratamentul tulburării de panică. Am J Psihiatrie.
1998;155(5):603-609.
106.Wedekind D, Broocks A, Weiss N, Engel K, Neubert K, Bandelow B.
Un studiu randomizat, controlat al exercițiilor aerobe în combinație cu paroxetină
în tratamentul tulburării de panică. World J Biol Psihiatrie. 2010;11(7):904-913.
107.Organizația Mondială a Sănătății. ICD-10 Capitolul V (F) Clasificarea tulburărilor
mentale și de comportament: descrieri clinice și ghiduri de diagnostic. Descrieri clinice
și ghiduri de diagnostic „Cartea albastră” . Geneva, Elveția: Organizația Mondială a
Sănătății; 1991.
106
Machine Translated by Google

Tratamentul tulburărilor de ansietate Traitement des troubles anxieux

Los trastornos de ansiedad (trastorno de ansiedad Les troubles anxieux (anxiété généralisée, trouble pa
gene ralizada, trastorno de pánico/agorafobia, trastorno nique/agoraphobie, anxiété sociale et autres) sunt les
de ansiedad social și otros) son los trastornos troubles psychiatriques les plus prévalents și ils s'asso
psiquiátricos más prevalentes și sunt asociați cu o cient à une morbidité importante. Les troubles anxieux
altă încărcătură de boala. En la atención primaria sont souvent peu reconnus et peu traités en soins pri
los trastornos de ansiedad au un menudo un bajo maires. Le traitement est indiqué quand ces troubles
reconocimiento y son subtratados. La terapia se indică causent une détresse manifeste chez le patient ou
când un pacien te afișează un marcat distrés cauzat lorsqu'il souffre de complications. Consiliile de pregătire
por el trastorno sau sufre por complicaciones debidas date în acest articol se bazează pe comandamentele,
a él. Las recomen daciones terapéuticas que se entregan metaanalizele și sistemele de analiză ale studiilor
în acest articol sunt bazate pe ghiduri clinice, estudios controlate aleatoriu. Problemele anxioase trebuie să
de meta-aná lisis, revisiones sistemáticas și estudios fie însoțite de un tratament psihologic, de
controlados ran domizados. Los trastornos de ansiedad farmacoterapie, de asociere a doi. Tratamentul cognitiv-
trebuie să fie tratați cu terapie psihologică, comportemental este considerat ca la psihoterapie
farmacoterapie și/o o combinație de ambele. La având un nivel de dovadă ridicat. Les inhibiteurs
terapia cognitivo conductual poate fi considerată la sélectifs de la recapture de la sérotonine et les
psihoterapie cu nivelul principal de evidență. Los inhibiteurs de la recapture de la sérotonine et de la
fármacos de primera línea son los inhi bidores selectivos noradrénaline sunt les médi caments de première
de la recaptura de serotonina y los in hibidores de la recaptura deBenzodiazepinele
ligne. serotonina/noradrenalina.
nu sunt recomandate în rutina.
Nu se recomandă las benzodiacepinas pentru un La prégabaline, les antidépresseurs tricycliques, la
empleo rutinario. Alte opțiuni terapéutice includ prega buspirone, le moclobé mide et d'autres sont d'autres
balina, antidepresivos tricíclicos, buspirona, moclobemi traitements possibles. Les médicaments trebuie să fie
de y otros. După remitere, medicamentele trebuie să urmărite de la 6 la 12 luni după remisiune. Lors de
continue după 6 și 12 luni. Când se dezvoltă un plan l'élaboration d'un plan de traite ment, il faut tenir
terapéutic, trebuie să ia în considerare eficacitatea, compte de l'efficacité, des effets indé sirables, du cost
efectele adverse, interacțiunile, costurile și preferința et de la préférence du patient.
pacientului.