1. Op. cit.

(opera citată) se folosește când pe aceeași pagină (sau pe pagini diferite,

consecutive sau nu) apar mai multe note, o lucrare este citată de mai multe ori (nu de la aceeași
pagină), dar nu urmează consecutiv primei apariții. De exemplu:
1. Nota 1: Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura Humanitas,
2012, p. 18.
2. Nota 2: Sultana Craia, „Bibliografia locală şi identitatea comunității”, în Referate
şi comunicări de biologie, editată de Ion Vicol, București, editura Humanitas, 2012,
pp. 18-19.
3. Nota 3: Lucian Boia, op cit, p. 28.

2. Loc. cit. Se folosește atunci când citezi un pasaj din aceeași carte, capitol şi aceeași
pagină. De exemplu:
1. Nota 1: Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura Humanitas,
2012, p. 18.
2. Nota 2: Loc. cit.
sau
3. Nota 1: Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura Humanitas,
2012, p. 18.
4. Nota 2: Sultana Craia, „Bibliografia locală şi identitatea comunității”, în Referate
şi comunicări de biologie, editată de Ion Vicol, București, editura Humanitas, 2012,
pp. 18-19.
5. Lucian Boia, loc. cit.

3. Idem. (același) Dacă un autor este citat cu două sau mai multe lucrări, succesiv, după
prima citare completă, nu se mai indică numele, ci se folosește idem., urmat de titlul celei de-a
doua lucrări. De exemplu:
1. Nota 1: Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura Humanitas,
2012, p. 18.
2. Nota 2: Idem., Mitul democrației, București, editura Humanitas, 2010, p. 28.

4. Ibidem. Același autor, aceeași operă, pagini diferite

1. Nota 1: Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura Humanitas,
2012, p. 18.
2. Nota 2: Ibid., p. 28.

5. Ápud. (pronunțat Ápud.) (indică o citare preluată de la un alt autor, nu din original; la
cutare autor; după cutare autor) se folosește când textul reproduce un citat preluat dintr-o sursă
indirectă. Exemplu de text: „se spune că istoria e imprevizibilă”, iar nota de subsol trebuie scrisă
astfel: Vasile Ionescu ápud. Lucian Boia, De ce este România altfel, București, editura
Humanitas, 2012, p. 18. Asta înseamnă că textul lui Vasile Ionescu este preluat din cartea lui
Lucian Boia, nu dintr-o carte semnată de Vasile Ionescu.