BĂTĂLIA ASUPRA MINŢII

- un studiu interesant asupra terenului unde se desfăşoară în

prezent cea mai încleştată luptă a tuturor timpurilor, lupta între bine
şi rău – mintea umană.


Studiul nr. 1

BĂTĂLIA ASUPRA MINŢII

T.C. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca
să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Rom. 12:2
 Cel mai mare bun pe care îl posedăm de la Dumnezeu
FF 80 “Mintea este cel mai mare bun pe care-l avem; dar ea trebuie să fie educată prin studiu, prin meditaţie, prin învăţarea
în şcoala lui Isus, cel mai bun şi cel mai veritabil educator pe care l-a cunoscut lumea vreodată.”

 Singurul mediu de comunicare cu cerul

3T.80" Creierul este coordonatorul trupului, sediul tuturor forţelor neuronale şi al gândirii. Nervii, care pornesc de la
creier, controlează corpul. Prin nervii cranieni impresiile mentale sunt transmise mai departe către toţi nervii corpului, ca prin
fire de telegraf, şi ei controlează activitatea vitală a fiecărei părţi a organismului. Toate organele de mişcare sunt dirijate de
informaţiile pe care le primesc de la creier".
2 T 337" Nervii care comunică cu organismul întreg sunt singurul mijloc prin care cerul poate comunica cu omul şi-i
poate influenţa viaţa lăuntrică. Tot ceea ce tulbură circulaţia curenţilor electrici din sistemul nervos micşorează vigoarea
puterilor vitale, şi rezultatul este paralizarea sensibilităţilor minţii."

 Planul minunat al creaţiunii – mintea umană concepută după mintea divină

CBNT 184 “Pentru Dumnezeu a fost un lucru minunat la creaţiunea omului să-i facă mintea. Slava lui Dumnezeu este
descoperită atât la crearea omului după chipul lui Dumnezeu cât şi în mântuirea lui. Dumnezeu a creat pe fiecare om pentru ca
fiecare facultate a lui să poată fi facultatea minţii divine. Domnul Isus Hristos este Autorul fiinţei noastre şi tot El este
autorul mântuirii noastre şi oricine voieşte să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să dezvolte un caracter care să fie un
duplicat – o fotocopie – a caracterului lui Dumnezeu. Nici unul nu poate locui cu Dumnezeu în cerul sfânt decât acela care
poartă chipul şi asemănarea Sa. Mântuiţii vor fi numai acei care au biruit; ei trebuie să fie înnobilaţi, curăţiţi şi una cu Hristos.”

 Restatornicirea minţii originale – obiectivul Planului de mântuire

CBNT 371 “Isus a devenit un om pentru ca să poată mijloci între oameni şi Dumnezeu. El a îmbrăcat divinitatea Sa cu
omenescul, El s-a asociat cu neamul omenesc, pentru ca prin braţul Său omenesc, destul de lung să poată cuprinde omenirea,
iar cu braţul Său divin, să se prindă de scaunul Dumnezeirii. Şi aceasta ca să poată restatornicii în om mintea originală pe
care a pierdut-o în Eden prin ispitele ademenitoare ale Satanei, pentru ca omul să poată înţelege că este spre binele său prezent
şi veşnic de a fi ascultător de poruncile lui Dumnezeu. Neascultarea nu este în de acord cu natura pe care Dumnezeu a dat-o
omului în Eden.”

 Cum se poate realiza transformarea omului?

ÎNC 139 “Singura modalitate prin care cineva poate să fie curat este de a dobândi o gândire asemenea lui Dumnezeu. Şi
cum putem noi să cunoaştem pe Dumnezeu? Prin studierea Cuvântului Său...
Dacă gândirea lui Dumnezeu nu devine gândirea noastră, atunci orice efort de a ne curăţi (de înnobilare) este sortit eşecului,
deoarece este imposibil să ridici un om fără cunoştinţa de Dumnezeu.”

 Ce înseamnă o inimă nouă

SPT 56 “Când Isus vorbeşte despre o inimă nouă, El înţelege prin aceasta mintea, viaţa, întreaga fiinţă. Spre a se produce
schimbarea inimii, trebuie să o îndepărtăm de dragostea de lume şi să o îndreptăm spre Hristos. Spre a avea o inimă nouă,
trebuie să avem o minte nouă, planuri noi, motive noi.”

 Experienţa umblării cu Dumnezeu

Evenimentele Ultimelor Zile 60 “Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, mai înainte de a fi luat la cer, şi starea lumii
nu a fost mai favorabilă atunci pentru perfecţionarea caracterului creştin decât este astăzi. Şi cum a umblat Enoh cu
Dumnezeu? El şi-a educat mintea şi inima să simtă că este mereu în prezenţa lui Dumnezeu şi, când era în nedumerire, îşi
înălţa rugăciunile către El, ca să-l aibă în paza Lui. (..) El nu a avut gândul şi voinţa sa proprie, acestea erau confundate cu
totul în voinţa Tatălui Său.”
DV 495 “Hristos în inimă, Hristos în viaţă – aceasta este siguranţa noastră. Atmosfera prezenţei Sale va umple sufletul nostru
de dezgust faţă de tot ce este rău. Spiritul nostru poate ajunge atât de asemănător cu al Său, încât să fim una cu El în gândire
şi ţeluri."

 Educarea minţii pentru cer

3 T 22 “Mintea trebuie educată, prin încercările zilnice, să se obişnuiască cu credincioşia să ridice simţul despre cerinţele
dreptăţii şi ale datoriei mai presus de înclinaţia spre plăceri. Minţile educate în felul acesta nu vor şovăi între dreptate şi
nedreptate, ca trestia bătută de vânt; ci îndată ce chestiunile sunt înfăţişate înaintea lor, înţeleg numai-decât că principiul este
în joc, şi ele aleg în mod instinctiv, aceea ce este drept, fără să-şi bată capul mult. Ele sunt credincioase pentru că s-au educat
pe ele însele să practice dreptatea şi adevărul. Fiind credincioase în lucruri mici, ele adună putere şi le vine mai uşor să fie
credincioase şi în lucruri mari.”

 Mintea va fi sub controlul unei puteri

HLL 392 “Orice om care refuză să se predea lui Dumnezeu, este sub controlul unei altei puteri. El nu-şi aparţine. El poate
vorbi despre libertate dar este în cea mai dezgustătoare robie. Lui nu i se îngăduie să vadă frumuseţea adevărului deoarece
mintea lui este sub stăpânirea lui Satana. În timp ce, cu îngâmfare, se mângâie cu ideea că urmează hotărârile propriei sale
judecăţi, el ascultă de voinţa domnului întunericului – Hristos a venit pentru a sfărâma cătuşele care ţin sufletul în robia
păcatului.
Singura condiţie prin care este posibilă libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. “Adevărul vă va face slobozi”
şi Hristos este adevărul. Păcatul poate să triumfe numai prin slăbiciunea minţii şi prin distrugerea libertăţii sufletului.
Supunerea faţă de Dumnezeu înseamnă refacerea omului – readucerea lui la slava şi demnitatea de om.”
HLL 24 “Înşelăciunea păcatului ajunsese la culme. Toate mijloacele de a strica pe om fuseseră puse la lucru. Fiul lui
Dumnezeu cercetând lumea, văzu suferinţă şi mizerie. Cu milă El văzu cum oamenii ajunseră victime ale cruzimii lui Satana.
El privea cu compătimire la acei care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. Ei îşi aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la
carul său. Deznădăjduiţi şi înşelaţi, ei i continuau drumul într-o jalnică procesiune spre ruină veşnică – spre o moarte în care
nu mai este speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu mai apare dimineaţa. Agenţii satanici intraseră în oameni. Trupul
fiinţelor omeneşti, făcut spre a fi lăcaş al lui Dumnezeu, devenise locaş al demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile, mădularele
oamenilor, erau influenţate de agenţii supranaturali prin satisfacerea plăcerilor josnice. Pe chipurile oamenilor se imprima
chiar pecetea demonilor. Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui rău de care erau posedaţi. Aceasta era perspectiva
pe care o vedea Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!”
HLL 201 “Acelaşi duh rău care ispitise pe Hristos în pustie şi care avea stăpânire asupra demonizatului din Capernaum,
stăpânea şi pe iudeii necredincioşi. Dar faţă de ei, acesta îşi lua un aer de evlavie, căutând să-i înşele în ce priveşte motivele
respingerii Mântuitorului. Starea lor era şi mai deznădăjduită decât a demonizatului, deoarece nu simţea nevoia de Hristos, şi
din cauza aceasta, erau ţinuţi de puterea lui Satana.”

 Lupta se dă la nivelul minţii fiecărui om

ÎNC 107 “Duşmanul este un maestru, în lucrul său, şi dacă poporul lui Dumnezeu nu este într-una condus de Duhul lui
Dumnezeu, ei vor cădea în cursă şi vor fi luaţi captivi. De mii de ani Satana face experienţă asupra proprietăţilor minţii
umane, şi a învăţat să o cunoască bine. Prin lucrările sale subtile din aceste zile de pe urmă, el leagă minţile oamenilor de a
sa proprie, impregnându-le cu gândurile sale şi el îşi desfăşoară această activitate într-o manieră atât de înşelătoare încât acei
care acceptă conducerea sa nu ştiu că ei sunt conduşi de el spre a face voia sa. Marele înşelător speră să producă o astfel de
confuzie în minţile bărbaţilor şi femeilor încât nimic să nu mai poată fi auzit decât vocea sa.”
SPT 42 “Am văzut îngeri răi luptându-se pentru suflete, şi îngeri ai lui Dumnezeu împotrivindu-li-se. Lupta era aprigă. Îngerii
răi se îngrămădeau în jurul lor, stricând atmosfera cu influenţa lor otrăvitoare, şi amorţindu-le simţurile. Îngerii sfinţi vegheau
cu grijă asupra acestor suflete, şi aşteptau să respingă oştile Satanei. Dar lucrarea îngerilor buni nu este de a stăpânii mintea
împotriva voinţei persoanelor. Dacă ei cedează vrăjmaşului, şi nu fac nici o sforţare pentru a i se împotrivii, atunci îngerii lui
Dumnezeu nu pot face altceva decât să ţină în frâu oastea lui Satana, pentru ca ei să nu nimicească, până când va fi dată mai
multă lumină acelora care sunt în primejdie, ca atunci să-i îndemne să se ridice şi să privească spre ceruri după ajutor. Isus nu
va trimite îngeri sfinţi ca să apere pe aceia care nu fac nici o sforţare spre a se ajuta înşişi.”
SPT 45 “Mi s-a arătat că noi trebuie să fim păziţi din orice parte şi să ne împotrivim cu îndârjire şoaptelor şi amăgirilor
Satanei. El s-a prefăcut într-un înger de lumină şi amăgeşte şi ia robi ce miile. Folosul pe care îl trage din ştiinţa minţii
omeneşti este îngrozitor. Aici el se strecoară pe nesimţite, ca un şarpe spre a corupe lucrarea lui Dumnezeu.

 Păcatul va trebui să fie învins chiar acolo unde porneşte

5 T 185 “Un gând necurat este tolerat, o dorinţă nesfântă este cultivată, şi sufletul este contaminat, integritatea lui
compromisă… Dacă urmează să nu mai comitem păcat atunci trebuie să interzicem chiar începuturile lui. Fiecare emoţie şi
dorinţă trebuie ţinute sub controlul raţiunii şi conştiinţei. Orice gând necurat trebuie imediat respins… Nimeni nu poate fi
obligat să păcătuiască. Mai întâi trebuie obţinut consimţământul lui; sufletul trebuie să accepte actul păcătos mai înainte ca
pasiunea să domine asupra raţiunii sau ca nelegiuirea să triumfe asupra conştiinţei. Oricât de puternică ar fi, ispita fi nicidecum
o scuză pentru păcat.”
ÎNC 84 “Începutul cedării la ispită se găseşte în păcatul de a permite minţii să se îndoiască şi să fie nestatornică în
încrederea voastră în Dumnezeu. Cel rău, urmăreşte întotdeauna să prezinte pe Dumnezeu în lumină falsă şi să atace mintea
cu ceea ce este oprit. Dacă poate, el va orienta mintea spre lucrurile din lume. El se va strădui să stârnească simţămintele, să
trezească patimile, să fixeze afecţiunile asupra a ceea ce nu este spre binele vostru; dar este spre folosul vostru să ţineţi orice
simţământ şi pasiune sub control, în ascultare liniştită de raţiune şi conştiinţă. Atunci Satana îşi pierde puterea de control
asupra minţii.”



























Studiul nr. 2
LEGILE CARE GUVERNEAZĂ MINTEA
T.C. “Cunoşti tu legile cerului?” Iov 38:33pp
 Dumnezeu este autorul legilor minţii
Ed. 33 “Dumnezeu care a creat mintea si a hotărât legile acesteia a prevăzut creşterea şi dezvoltarea minţii în concordanţă
cu aceste legi.”
9T 198 “Sunt legi mari care guvernează lumea naturii şi cele spirituale sunt cârmuite de principii la fel de sigure. Mijloacele
pentru un scop trebuie folosite şi rezultatele dorite vor fi obţinute.”

 Călcarea legilor sale duce la dezastru

Ed. 81 “Aceeaşi putere, care menţine natura lucrează şi în oameni. Aceeaşi lege sublimă care conduce atât stelele cât şi
atomii, cârmuieşte şi viaţa omenească. Legile care guvernează acţiunea inimii şi reglează fluviul curentului de viaţă în tot
corpul sunt legile Acelei Inteligenţe Înalte care are jurisdicţie şi asupra sufletului. De la El pleacă (se emană), orice viaţă;
numai în armonie cu El putem găsi adevărata sferă de activitate (…). Călcarea legii Sale – fizic, mental sau moral înseamnă
să te pui în dezacord cu universul, să ajungi la anarhie şi ruină.”

 Efectul urmează cauzei – o lege universală

Ed. 89 (108, 109) “Prin legile lui Dumnezeu din natură, efectul urmează cauzei cu siguranţă ce nu dă greş. Secerişul
mărturiseşte semănatul. Aici nu este îngăduită nici o excepţie. Oamenii pot să amăgească pe semenii lor şi să primească laudă
şi recompensă pentru servicii pe care ei nu le-au făcut. Dar în natură nu poate fi amăgire. Agricultorului necredincios secerişul
îi aduce sentinţa de condamnare. Şi lucrul acesta se adevereşte în sensul cel mai înalt şi în domeniul spiritual. Răul are succes
numai în aparenţă dar nu în realitate. Copilul care îşi neglijează datoria sa la şcoală, tânărul care este leneş în studiul său,
slujbaşul sau ucenicul care nu slujeşte interesele aceluia care îi dă de lucru, bărbatul care este necredincios faţă de îndatoririle
sale înalte într-o întreprindere sau ocupaţie oarecare, se poate măguli pe sine că, atâta timp cât nedreptatea sa a rămas ascunsă
el a profitat. Însă nu este aşa, el se înşeală pe sine. Recolta vieţii este caracterul. Şi acesta este acela care hotărăşte soarta atât
pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare.”

 Omul îşi poate amăgi propria minte

4T 91 “A fi lipsit de darurile Spiritului lui Dumnezeu este un lucru trist cu adevărat; dar este o stare şi mai grozavă a fi lipsit
de spiritualitate şi de Hristos, şi totuşi a căuta să ne îndreptăţim pe noi înşine, spunând acelora care sunt îngrijoraţi pentru noi
că nu avem nevoie de temerile şi compătimirea lor. Puterea amăgirii de sine este grozavă asupra minţii omeneşti.”

 Cuvintele acţionează asupra gândurilor – o altă lege a minţii

HLL 259 “Cuvintele sunt mai mult decât un indiciu al caracterului, ele au putere să influenţeze caracterul. Oamenii sunt
schimbaţi prin propriile lor cuvinte, adesea amânaţi de un impuls venit pe neaşteptate, aţâţaţi de Satana, ei rostesc cuvinte de
gelozie sau de bănuieli rele, exprimând ceea ce nu cred în realitate; dar cuvintele acţionează asupra gândurilor. Ei sunt
înşelaţi de cuvintele lor şi ajung să creadă cu adevărat ceea ce ei au vorbit sub îndemnul lui Satana. Odată ce au exprimat o
părere sau o hotărâre, ei sunt adesea prea mândrii pentru a retrage cele spuse şi încearcă să aducă dovezi că au dreptate, până
ajung să creadă că o şi au. E primejdios să rosteşti un cuvânt de îndoială, e primejdios să pui semnul întrebării şi să critici
lumina divină (…). Mulţi oameni care şi-au îngăduit acest obicei au mers inconştienţi către primejdie până acolo încât au ajuns
să critice şi să lepede lucrarea Duhului Sfânt.”

 Prejudecata blochează mintea

MS 95, 96 “Aceia care îngăduie prejudecăţii să împiedice mintea de a primi adevărul nu vor dobândi luminare divină.
Când se prezintă o idee nouă asupra Scripturii, mulţi nu întreabă: “Este ea adevărată? Sau este ea în armonie cu Cuvântul lui
Dumnezeu? ci: De cine este ea adusă? Şi dacă ea nu vine tocmai prin unealta care plăcea lor, atunci ei nu o primesc. Ei sunt
atât de în totul satisfăcuţi cu propriile lor idei, încât ei nu vor examina dovezile Scripturii, cu dorinţa de a învăţa, şi refuză să
arate interes, mai mult din cauza prejudecăţilor lor.”
 Schimbarea prin contemplare
F.E. 124 “Este o lege a minţii acea că ea se va dezvolta în funcţie de însemnătatea lucrurilor cu care se ocupă. Puterile
minţii vor fi cu siguranţă restrânse şi îşi vor pierde capacitatea de a pricepe însemnătatea adâncă a Cuvântului lui Dumnezeu,
dacă nu sunt puse cu tărie şi în mod consecvent la lucru în cercetarea adevărului. Mintea se va dezvolta dacă va fi folosită
pentru a face conexiuni între subiectele Bibliei comparând text cu text cu lucrurile spirituale.” (idem Solii pentru tineret 202)
PP 617, 618 “Este o lege a minţii noastre ca treptat să se adapteze la subiectele cu care este formată să se ocupe. Dacă se
ocupă numai cu lucrurile obişnuite, atunci se va pipernici şi va slăbi. Dacă nu este deprinsă să se ocupe cu probleme mai grele,
cu timpul va pierde puterea de a creşte.”
SV 454 “Este o lege a naturii intelectuale şi spirituale aceea că prin privire suntem schimbaţi. Mintea se adaptează treptat
la subiectele asupra cărora i se îngăduie să zăbovească. Ea este absorbită de ceea ce este obişnuită să respecte şi să iubească.
Omul nu se va ridica niciodată mai sus decât modelul lui de curăţie, de bunătate sau de adevăr. Dacă eul este idealul lui cel
mai înălţat, niciodată nu va atinge altul mai înalt. Mai degrabă se va coborî continuu din ce în ce mai jos. Numai harul lui
Dumnezeu are putere să înalţe pe om. Lăsat în puterea lui, drumul va merge inevitabil în jos.”

 Refuzul categoric
Î.C. 216 (283, 284 engl.) “Este o lege importantă a minţii ce n-ar trebui trecută cu vederea – că atunci când un obiect dorit
este refuzat cu atâta fermitate încât să nu rămână nici o speranţă, mintea va înceta curând să mai tânjească după el şi va fi
ocupată în urmărirea altui obiectiv. Dar, atâta timp cât există vreo speranţă de a obţine obiectul dorit, va fi depus efort pentru
a-l obţine…”

 Gândurile nu pot să nu fie exteriorizate

M.S. 254 “Este o lege a lui Dumnezeu, că oricine crede adevărul aşa cum el este în Isus, îl face cunoscut şi altora. Ideile şi
convingerile minţii vor căuta să se exprime. Oricine nutreşte necredinţa şi critica, oricine se simte capabil a judeca lucrarea
Spiritului Sfânt va transmite şi altora spiritul de care este călăuzit. Tot aşa este şi caracterul necredinţei, al nesincerităţii şi al
rezistenţei împotriva harului lui Dumnezeu, el se va face pe sine simţit şi înăbuşit. Nu este uşor lucru a înăbuşi principiile care
călăuzesc faptele noastre.”

 Gândurile se consolidează pe măsură ce sunt exprimate

DV 237 (251, 252 engl.) “Este o lege a naturii aceea că gândurile şi sentimentele noastre să fie încurajate şi întărite pe
măsură ce vorbim despre ele. Deşi cuvintele exprimă gânduri, este de asemenea adevărat că şi cuvintele sunt urmate de
gânduri… Nici o limbă nu poate exprima şi nici o minte omenească, finită, nu poate concepe binecuvântarea care se naşte din
aprecierea bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu.”

 Voinţa controlează toate celelalte facultăţi

DV 157 “Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber, ne-o putem exercita, căci este a noastră(…) Prin corecta exercitare a
voinţei, poate fi făcută o schimbare totală în viaţă…”
HLL 94 “Ispititorul nu ne poate constrânge niciodată să păcătuim. El nu poate să ne stăpânească mintea decât dacă ea este
predată puterii lui. Întâi trebuie să consimtă voinţa şi credinţa trebuie să se desprindă de Hristos; şi numai după aceea poate
Satana să-şi exercite puterea asupra noastră.”

 Mintea se dezvoltă prin exerciţiu şi sforţare

Ed. 103 “Este o lege a lui Dumnezeu că, atât pentru suflet, cât şi pentru corp, puterea să se dobândească prin sforţare.
Exerciţiile sunt cele care aduc dezvoltare. Dumnezeu, în de acord cu această lege, a prevăzut în Cuvântul Său mijloacele
pentru dezvoltarea mintală şi spirituală.”
5T 263 “Puterile mintale trebuie dezvoltate până la extrem; ele trebuie întărite şi înnobilate prin meditarea la adevăruri
spirituale. Dacă mintea este lăsată să se ocupe aproape în totul cu lucruri uşuratice şi cu interesele obişnuite ale vieţii zilnice,
ea va deveni slabă şi fără valoare şi lipsită de putere spirituală, în de acord cu una din legile sale neschimbătoare.”



























Studiul nr. 3
MIJLOACE DE CORUPERE A MINŢII
T.C. “Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” Prov. 4:23
 Intenţia lui Satan este de a corupe facultăţile minţii
SPEE 193 “Domnul a desemnat ca nobilele capacităţi ale minţii să fie antrenate pentru scopuri înalte. Dar oamenii pervertesc
aceste facultăţi şi le forţează în slujba unor interese trecătoare, ca şi cum realizările de pe acest pământ ar fi de o importanţă
maximă. În acest fel nobilele lor puteri sunt tocite şi oamenii rămân nepregătiţi pentru împlinirea îndatoririlor vieţii, ce le
revin. Dacă nobilele puteri ale minţii nu sunt cultivate, oamenii nu reuşesc să se descurce nici chiar în problemele acestei vieţi.
Intenţia lui Satana este ca facultăţile minţii să se reducă şi să fie cuprinse de senzualitate, dar Dumnezeu doreşte ca nimeni
să nu-şi supună mintea controlului celui rău. El doreşte ca în preocupările intelectuale şi spirituale, copiii Săi să progreseze.
Dacă omul nu-şi aduce voinţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, dacă nu-şi părăseşte toţi idolii şi nu-şi învinge toate
obiceiurile rele, nu va avea succes în luptă, fiind, în cele din urmă, biruit. Acei care vor să fie biruitori trebuie să se
împotrivească agenţilor răi, nevăzuţi; stricăciunea din suflet trebuie biruită şi orice gând trebuie supus lui Hristos.”
8 T 253 “Ceea ce ne întunecă mintea şi ne slăbeşte puterea de pricepere este PĂCATUL.”

 Păcatul degradează într-un mod înspăimântător

8 T 311 “Noi avem nevoie să înţelegem mult mai mult lucrurile de care este vorba în conflictul în care suntem angajaţi. E
nevoie să înţelegem mai pe deplin valoarea adevărurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru această vreme şi primejdia de a
îngădui minţilor noastre să fie abătute da la ele, de către marele amăgitor.
Nemărginitul preţ al sacrificiului, cerut pentru mântuirea noastră, arată că păcatul este un rău înspăimântător. Prin păcat, este
deranjat întregul organism omenesc, mintea este pervertită, imaginaţia coruptă. Păcatul a degradat facultăţile sufletului.
Ispitele din afară găsesc în inimă o coardă ce le răspunde şi, pe nesimţite, picioarele se îndreaptă spre rău.”

 Cum poate triumfa păcatul

HLL 392 “Singura condiţie prin care este posibilă libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. ‘Adevărul vă va
face slobozi’ şi Hristos este adevărul. Păcatul poate să triumfe numai prin slăbiciunea minţii şi prin distrugerea libertăţii
sufletului.”

 Planul familiarizării omului cu păcatul prin vizualizarea lucrurilor corupte

3 T 515 “Satana foloseşte toate mijloacele pentru a face ca viciul înjositor şi crima să fie populare. Tinerii care merg pe străzi
înoată în ştiri şi anunţuri referitoare la crime şi păcate prezentate în vreun roman sau care urmează să fie puse în scenă la
vreunul din teatre. Mintea lor este educată să vadă păcatul ca fiind ceva obişnuit. Calea urmată de cei josnici şi mârşavi este
ţinută înaintea ochilor lor în publicaţii periodice ale zilei şi le este pus înainte tot ce poate stăpâni curiozitatea şi pasiunile
animalice, prin povestiri senzaţionale, incitante.
Literatura izvodită de inteligenţe corupte otrăveşte mintea a mii de persoane în lumea noastră. Păcatul nu se arată peste
măsură de păcătos. Ei citesc şi aud atât de multe despre crime josnice şi ticăloşii, încât conştiinţele lor care, delicate odinioară,
le-ar fi evitat cu groază, devin atât de nesimţitoare, că se pot ocupa cu un interes lacom de degradantele şi abjectele cuvinte şi
fapte ale oamenilor.”
3 T 396 “Mulţi tineri sunt doritori de cărţi. Ei citesc orice pot să obţină. Istorisirile dragostei captivante şi descrierile murdare
au influenţă corupătoare. Romanele sunt citite cu nesaţ de mulţi şi, drept rezultat, imaginaţia lor devine mânjită. În trenuri,
adesea sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste tablouri dezgustătoare se găsesc şi în cârciumi şi sunt
atârnate pe pereţii celor care se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care corupţia abundă peste tot. Pofta ochilor şi
pasiuni stricate sunt trezite prin priviri şi lectură. Inima este coruptă prin imaginaţie. Mintea găseşte plăcere în contemplarea
scenelor care trezesc cele mai josnice pasiuni. Aceste imagini ruşinoase, văzute printr-o imaginaţie mânjită, corup purtarea şi
pregătesc fiinţele înşelate şi orbite să de-a frâu liber patimilor păcătoase. Evitaţi să citiţi sau să priviţi la lucruri care vă vor
sugera cugete murdare. Cultivaţi puterile morale şi intelectuale.”
2 T 314, 315 “Iubită soră B: Cu câţiva ani în urmă, mi-a fost arătat că ai îngăduit ca mintea ta să se preocupe prea mult de
băieţi. Adesea ai făcut din ei subiectul conversaţiei şi mintea ta a apucat pe o cale nefolositoare progresului tău spiritual. Ai
căzut într-un lanţ de gânduri, care au dus la rezultate rele. Tu ţi-ai îngăduit un lanţ de gânduri şi sentimente amoroase, până
ce eşti aproape ruinată, trupeşte şi sufleteşte...
Starea tristă şi întunecoasă a minţii tale, care te face să plângi şi să simţi că viaţa nu este de dorit, este rezultatul faptului că ai
îngăduit gândurilor tale să apuce pe un făgaş murdar, cu subiecte interzise, timp în care îţi permiţi obiceiuri care-ţi subminează
ferm şi sigur organismul şi te pregătesc pentru ruină prematură.”
SPT 215 “Am văzut copii care sunt lăsaţi să apuce pe calea aceasta. Fie că sunt acasă sau în altă parte, ei sunt fie agitaţi, fie
visători, şi neînstare să întreţină o conversaţie, decât asupra lucrurilor celor mai fără valoare. Facultăţile nobile, acelea ce sunt
adaptate unor scopuri mai înalte au fost degradate prin admirarea lucrurilor josnice, până când cel care le are a ajuns
mulţumit cu astfel de ţinte şi de abia are putere să ajungă ceva mai sus. Cugetul şi convorbirea religioasă a ajuns ceva
dezgustător. Acei care au plăcere de a citi pe nerăsuflate povestiri picante, schilodesc puterea minţii lor şi ajung neputincioşi
pentru o gândire şi cercetare temeinică. Există bărbaţi şi femei acum, în ultima parte a vieţii lor, care nu s-au vindecat încă de
efectele citirii fără socoteală.”

 Ilaritatea, neseriozitatea, vorbirea uşuratică sau vorbirea fără rost degradează mintea
1 T 513 “Este un lucru care ar trebui să ne alarmeze anume că dragostea pentru lume stăpâneşte minţile celor tineri. Fără
doar şi poate, ei iubesc lumea şi lucrurile din lume şi tocmai din acest motiv dragostea lui Dumnezeu nu îşi găseşte loc în
inimile lor.(...) Dumnezeu este dezonorat prin neseriozitate şi modă şi prin vorbăria goală, deşartă şi râsetele care
caracterizează viaţa celor tineri în general.”
5 T 579 “Dacă copiii sunt în tovărăşia acelor care vorbesc numai despre lucruri neimportante, lumeşti, atunci mintea lor va
ajunge la acelaşi nivel. Dacă ei aud că principiile religiei sunt ponegrite şi credinţa noastră desconsiderată, dacă obiecţiuni
glumeţe, ironice, cu privire la adevăr ajung la urechile lor, aceste lucruri se vor strânge înaintea lor şi le vor modela
caracterele. Dacă mintea lor este plină cu poveşti, fie ele adevărate sau neadevărate, atunci nu va mai fi loc pentru informaţii
folositoare...”
2 T 181, 182 (185, 186) “Am văzut că atunci când surorile au de vorbit şi se adună, în general, Satana este prezent, pentru că
îşi găseşte de lucru. El stă alături să excite mintea şi să scoată cât mai mult din avantajul pe care l-a câştigat. El ştie că toată
clevetirea aceasta, pălăvrăgeala şi descoperirea secretelor şi disecarea caracterului separă sufletul de Dumnezeu. Aceasta este
moarte pentru spiritualitate şi o nesfinţită influenţă religioasă. Sora U păcătuieşte mult cu limba. Prin cuvintele ei, ar trebui să
aibe o influenţă spre bine, dar adesea vorbeşte la întâmplare. Uneori, cuvintele ei dau o înfăţişare diferită lucrurilor decât sunt
ele, iar alteori exagerează. Nu există intenţia de a face afirmaţii false, dar obiceiul de a vorbi şi a vorbi mult despre lucruri
nefolositoare a fost îndrăgit timp atât de îndelungat, încât ea a devenit nepăsătoare şi indiferentă în vorbirea ei, şi adesea, nu
ştie ea însăşi ce afirmă.”

 Dragostea de plăceri corupe

SPEE 274 “Mintea firească înclină spre plăcere şi satisfacere de sine. Politica lui Satana este aceea de a căuta să umple mintea
oamenilor cu dorinţa după distracţii lumeşti, pentru ca ei să nu aibe timp să se întrebe: ‘Cum stau cu sufletul meu?’ Iubirea de
plăceri este molipsitoare. Abandonată acestui sentiment, mintea aleargă de colo-colo, într-o continuă căutare de ceva
distractiv.”

 Mintea concentrată asupra lucrurilor pământeşti devine incapabilă pentru înţelegerea celor
spirituale
2 T 184, 185 “Tu nu-ţi instruieşti mintea în direcţia spiritualităţii. Te dedai la prea multe discuţii zadarnice şi nenecesare,
care fac rău sufletului tău şi influenţei tale... Vorbirea uşuratică şi ieftină este păgubitoare. Mintea ta are prea mult de-a face
cu lumea. Tu ar trebui să te interesezi de o viaţă mai bună decât aceasta. N-ai timp de pierdut, grăbeşte-te şi foloseşte cele
câteva ceasuri de punere la probă.
Când inima ta este împărţită, stăruind, în principal asupra lucrurilor lumii, şi numai puţin asupra lucrurilor lui Dumnezeu acolo
nu poate fi o creştere a puterii spirituale. Întreprinderile pământeşti reclamă participarea cea mai mare a minţii, care solicită
exersarea puterilor ei, de aceea, în această privinţă, există tărie şi putere spre a revendica din ce în ce mai mult interesul şi
ataşamentul, în timp ce este rezervat din ce în ce mai puţin pentru a ne consacra lui Dumnezeu. Este imposibil ca sufletul să
prospere, în timp ce rugăciunea nu este exerciţiul special al minţii.”

 Iubirea de bani distruge mintea

2 T 232, 233 (236, 237) “Cazul fratelui I este îngrozitor. Lumea este dumnezeul lui, el se închină banului... El şi-a educat
mintea ani de zile spre a dobândi avere. El îşi sacrifică interesul veşnic pentru comorile acestui pământ. Crede adevărul,
iubeşte principiile adevărului şi îi place să-i vadă pe alţi propăşind în adevăr, dar el s-a făcut rob atât de conştiincios al lui
Mamona încât se simte legat să-i slujească stăpânului lui cât timp va trăi. Dar cu cât trăieşte mai mult, cu atât mai devotat va
deveni faţă de iubirea lui de câştig, dacă nu se îndepărtează de acest zeu teribil, banii. Acest lucru va fi ca şi cum i s-ar smulge
organele vitale, dar trebuie făcut, dar trebuie făcut, dacă preţuieşte cerul.
El nu are nevoie de critica nici unuia, ci de compătimirea tuturor. Viaţa lui a fost o greşeală teribilă. Suferea de nevoi băneşti
imaginare, în timp ce era înconjurat de belşug. Satana a pus stăpânire pe mintea lui, excitându-i setea de câştig, a devenit
nesăbuit în privinţa acestui subiect. Puterile mai înalte şi mai nobile ale fiinţei lui au fost aduse foarte mult în supunere faţă
de această înclinaţie spre zgârcenie şi egoism. Singura lui nădejde e să rupă legăturile lui Satana şi să biruiască acest rău din
caracterul lui. El a încercat să facă astfel, acţionând asupra conştiinţei lui, dar nu îndeajuns. A face doar un efort puternic, a te
despărţi numai puţin de acest Mamona, şi a socoti tot timpul că ţi-ai liniştit sufletul nu este roada adevăratei religii. Trebuie
să-ţi educi mintea pentru fapte bune, să-ţi aduni toate forţele împotriva înclinaţiei de a agonisi şi să ţeşi fapte bune în toată
viaţa. Trebuie să cultivi iubire pentru a face bine şi să te ridici deasupra duhului mic şi zgârcit pe care l-ai nutrit.”
3 T 419 (385) “Când iubirea de lume pune stăpânire pe inimă şi devine o pasiune dominantă, nu mai rămâne loc pentru
adorarea lui Dumnezeu; căci puterile superioare ale minţii se supun lui Mamona şi nu pot reţine gânduri legate de
Dumnezeu şi de cer. Mintea nu-şi mai aminteşte de Dumnezeu şi este îngustă şi redusă la scopul de a acumula bani.”

 Mintea se degradează prin senzualitate şi vicii murdare

FE 230, 231 “Mintea trebuie ţinută mereu trează cu lucru nou, serios, însufleţitor. Cum se poate face acest lucru? Puterea
Duhului Sfânt trebuie să cureţe gândurile şi sufletul de stricăciunea morală. Obiceiurile stricate nu numai că înjosesc sufletul,
dar degradează şi mintea. Memoria are de suferit, fiind jertfită pe altarul unor practici josnice, dărâmătoare. Practicile
păcătoase tulbură creierul şi puterea nervilor, şi deşi ei profesează religia, ei nu vor putea fi niciodată agenţi pe care să-i
poată folosi Dumnezeu, căci El dispreţuieşte obiceiurile nelegiuite care distrug energiile vitale. Acest păcat al necurăţiei
slăbeşte tăria fizică şi capacităţile mintale, astfel încât orice împovărare a minţii va deveni enervantă, într-un timp foarte scurt.
Memoria este discontinuă; şi, oh, ce jertfă dezgustătoare este adusă în acest fel lui Dumnezeu.”

 Studiul superficial duce la imbecilitate

FE 262 “Şcolile noastre de Sabat au nevoie nu doar de lucrători intelectuali, ci şi spirituali, iar mintea îşi primeşte tonusul şi
eficienţa prin disciplină serioasă. Prin studiere, superficial mintea îşi pierde treptat puterea şi degenerează în debilitate
mintală, imbecilitate şi nu mai este în stare de nici un efort obositor.”

 Indolenţa şi lipsa de scopuri precise slăbesc mintea

2 T 414 “De asemenea, trebuie să ai o ţintă, un scop în viaţă. Unde nu există scop, există o predispoziţie spre indolenţă; dar
unde se are în vedere un obiectiv suficient de important, toate puterile minţii vor intra într-o activitate spontană. Pentru a avea
succes în viaţă, cugetul trebuie să fie neclintit asupra obiectivului vieţii, şi să nu fie lăsat să rătăcească şi să fie ocupat cu
lucruri fără importanţă sau să fie mulţumit cu contemplarea inactivă, care este rodul fugii de răspunderi. Proiectele nerealizate
strică mintea.”
1 T 135, 136 “Mintea care este lăsată să hoinărească încoace şi încolo este tot aşa de capabilă să înţeleagă adevărul,
dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu pentru ţinerea Sabatului şi temelia adevărată a nădejdii creştine, cum este în stare să fie
preocupată de înfăţişare, maniere, îmbrăcăminte, etc. Iar aceia care lasă mintea să fie distrată de poveşti nechibzuite şi basme
închipuite îşi hrănesc imaginaţia, însă strălucirea Cuvântului lui Dumnezeu este eclipsată pentru ei.”
PP 472 “Israeliţii au fost ispitiţi să păcătuiască într-un moment când se afla într-o stare de tihnă şi siguranţă. Au pierdut din
vedere să caute fără încetare faţa lui Dumnezeu, au uitat să se mai roage şi s-au lăsat în voia unei deosebite încrederi în sine.
Comoditatea, lenevia şi înclinaţia către petreceri au lăsat nesupravegheată citadela sufletului şi gânduri josnice şi-au făcut
intrarea. Trădătorii de dincoace de ziduri au fost aceia care au dărâmat întăriturile principiilor şi l-au lăsat pe Israel pradă
puterii lui Satana. În felul acesta caută Satana şi în zilele noastre să nimicească sufletele. Un lung proces pregătitor, necunoscut
lumii, se desfăşoară în inimă, înainte ca un creştin să săvârşească făţiş păcatul. Sufletul nu se coboară deodată de la curăţie şi
sfinţenie, la viaţa de rând, la patimi şi fărădelege. E nevoie de timp pentru ca acei care sunt făcuţi după chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu să ajungă ca nişte brute sau ca nişte chipuri demonice. Noi suntem schimbaţi prin privire. Omul care nutreşte
cugete necurate ajunge în cele din urmă să aibă plăcere de păcatele pe care le privea altădată cu scârbă.”
PP 150 “Lenevia este cel mai mare blestem care poate cădea peste oameni, căci viciul şi crima vin pe urma ei. Ea slăbeşte
mintea, perverteşte înţelegerea şi înjoseşte sufletul. Satana stă la pândă, gata să-i nimicească pe acei care n-au luat măsuri de
apărare şi a căror viaţă de lenevie îi dă prilejul să se strecoare sub o înfăţişare atrăgătoare. Niciodată nu are el mai mult succes
decât atunci când vine la oameni în orele lor de lenevie.”
3 T 168 “Munca fizică nu va împiedica deloc cultivarea intelectului. Departe de aceasta. Avantajele câştigate prin munca
fizică va echilibra o persoană şi va prevenii suprasolicitarea minţii. Există multe fete apatice, incapabile să facă ceva util, care
consideră că nu este demn pentru o domnişoară să se angajeze într-o muncă activă... Zâmbesc mofturoase, râd prosteşte şi fac
numai nazuri. Par că nu sunt în stare să vorbească normal şi inteligibil, ci chinuie tot ceea ce spun, şoptind şi zâmbind
năzuroase. Să fie acestea “domnişoare”? nu s-au născut în starea de imbecilitate ci au fost educate astfel... Pentru un intelect
sănătos, este nevoie de un corp sănătos.
Mintea umană doreşte activitate. Dacă nu este activă în direcţia corectă, va fi în cea greşită. Pentru a păstra echilibrul minţii,
în şcoli munca trebuie îmbinată cu studiul.”

 Muzica lumească – mijloc de acces către mintea creştinilor

1 T 510, 511 “Tinerii păzitori ai Sabatului sunt dedaţi căutării de plăceri. Am văzut că nici măcar unul din douăzeci nu
cunoaşte din experienţă ce este religia. Ei sunt într-o goană continuă după ceva care să le satisfacă dorinţa de schimbare, de
distracţie. (...) Se pare că Dumnezeu nu are loc în gândurile lor. Minţile lor sunt pline de prostii. Conversaţia lor nu este
altceva decât vorbărie goală, deşartă. Ei au o ureche ascuţită pentru muzică, iar Satana ştie ce părţi ale corpului să stimuleze,
pentru a frământa, acapara şi fermeca mintea, astfel ca Domnul Hristos să nu fie dorit.
Introducerea muzicii în casele lor, în loc să conducă la sfinţenie şi spiritualitate, a constituit mijlocul de a le distrage minţile de
la adevăr. Cântecele uşuratice şi muzica populară a zilei par potrivite pentru gusturile lor. Muzica le-a răpit timpul care ar fi
trebuit devotat rugăciunii. (...) Am văzut că Satana a orbit minţile celor tineri, astfel ca ei să nu poată înţelege adevărurile
din Cuvântul lui Dumnezeu.”
1 T 520 “Îngerii lui Dumnezeu sunt înlăcrimaţi când scriu în registru cuvintele şi faptele aşa-zişilor creştini. Îngerii zăbovesc
în jurul locuinţei de acolo. Tinerii sunt adunaţi acolo; se aude sunetul muzicii vocale şi instrumentale. Sunt creştini adunaţi
acolo, însă ce se aude? Un cântec, un cântecel frivol, potrivit cu sala de dans... Îngerii părăsesc scena. Tristeţea se vede pe
feţele lor. Iată, ei plâng (...) Muzica reprezintă idolul în faţa căruia se închină mulţi dintre cei ce pretind a fi creştini păzitori ai
Sabatului. Satana nu are nici o obiecţie faţă de muzică, dacă el poate face din aceasta un canal prin care să aibă acces la
minţile tinerilor. Tot ce distrage mintea de la Dumnezeu şi ocupă timpul care ar trebui să fie devotat slujirii Sale se potriveşte
foarte bine scopului Său. El lucrează prin acele mijloace prin care exercită cea mai puternică influenţă spre a-i menţine pe
mulţi într-o nesăbuinţă plăcută, în timp ce sunt paralizaţi de puterea lui.”

 Călcarea legilor sănătăţii duce la întunecare şi slăbirea capacităţilor minţii

FE 142 “Satana ştie că nu poate avea succes prea mare asupra minţii, atunci când apetitul este ţinut sub control, însă nu
mai este aşa atunci când apetitul este nestăpânit şi de aceea el caută continuu să-i facă pe oameni să fie îngăduitori faţă de
poftă. Sub influenţa alimentaţiei nesănătoase, conştiinţa este amorţită, mintea este întunecată şi capacitatea acestora de a fi
impresionate este slăbită. Însă vinovăţia călcătorului de lege nu este mai mică datorită faptului că el şi-a încărcat conştiinţa
până ce aceasta a devenit insensibilă... Îngăduirea poftei şi a patimii anulează efectul adevărului asupra inimii.”

 Nu îţi distruge nobilele facultăţi ale minţii

FE 195 (194) “Abţineţi-vă de la orice rău. Păcatele obişnuite, oricât de neînsemnate ar părea, vă vor distruge simţul moral şi
vor nimici impresiile Duhului lui Dumnezeu. Caracterul gândurilor lasă o anumită amprentă asupra sufletului şi orice
conversaţie josnică întinează mintea. Orice păcat produce ruină celor care îl comit. Dumnezeu poate să ierte, şi va ierta pe
păcătosul care se pocăieşte, însă, deşi iertat, sufletul este tulburat; puterea unei minţi înnobilate, caracteristică minţii
neîntinate, este distrusă. De-a lungul timpului, sufletul va purta cicatrice.”
Astăzi cu Dumnezeu 345 (Letter 41 din 7 decembrie 1877.) “Fiecare păcat, fiecare faptă nedreaptă, vorbeşte cu o înmiită
mai mare putere, despre cel care suferă. Ori de câte ori una din minunatele facultăţi cu care a înzestrat Dumnezeu pe om
este folosită greşit sau abuziv, acea facultate pierde pentru totdeauna o parte din vigoarea ei şi niciodată nu va mai fi aşa
cum a fost înainte de a se abuza de ea. Deşi Dumnezeu poate să ierte pe păcătos, totuşi veşnicia nu va compensa acea
pierdere conştientă avută în această viaţă.
A trece în viaţa viitoare doar cu jumătatea puterii care trebuia dusă acolo este un gând îngrozitor. În dobândirea unei destoinici
pentru cer, zilele de probă pierdute aici sunt o pierdere irecuperabilă pentru veşnicie. Capacitate de a ne bucura va fi mai
mică în viaţa viitoare datorită greşelilor şi abuzurilor faţă de puterile morale din această viaţă. Orice înălţime pe care o
putem ajunge în viaţa viitoare, ar putea creşte mai mult şi tot mai mult, dacă am face tot ceea ce putem cu privilegiile şi
ocaziile de aur date nouă de Dumnezeu pentru a dezvolta capacităţile noastre aici în această existenţă de probă.”

 Să luăm seama la avertismente

5 T 571 (537) “Să fim atenţi să nu neglijăm semnalele de primejdie şi avertizare ce ne sunt date în Cuvântul Său. Dacă nu
se dă ascultare acestor avertismente şi dacă defectele de caracter nu sunt biruite, atunci aceste defecte de caracter îi vor birui pe
acei care le au şi vor cădea în rătăcire, apostazie şi păcat pe faţă. Mintea care nu este înălţată până la cel mai înalt standard, cu
timpul, va pierde, puterea de a reţine, de a păstra ce a câştigat cândva. “ASTFEL DAR CINE CREDE CĂ STĂ ÎN
PICIOARE, SĂ IA SEAMA SĂ NU CADĂ.”



























Studiul nr. 4
ISTORIA ADÂNCĂ A GÂNDURILOR
T.C. “Ce gândeşte un om în inima sa aceea şi este.” Prov. 23:7 KJV
 Gândurile reprezintă locul de început al păcatului
5 T 185 “Un gând necurat este tolerat, o dorinţă nesfântă este cultivată, şi sufletul este contaminat, integritatea lui
compromisă… Dacă urmează să nu mai comitem păcat atunci trebuie să interzicem chiar începuturile lui. Fiecare emoţie şi
dorinţă trebuie ţinute sub controlul raţiunii şi conştiinţei. Orice gând necurat trebuie imediat respins… Nimeni nu poate fi
obligat să păcătuiască. Mai întâi trebuie obţinut consimţământul lui; sufletul trebuie să accepte actul păcătos mai înainte ca
pasiunea să domine asupra raţiunii sau ca nelegiuirea să triumfe asupra conştiinţei. Oricât de puternică ar fi, ispita fi nicidecum
o scuză pentru păcat.”
Cugetări 50 “Clipa în care cineva săvârşeşte un păcat greu, din cauza vreunei ispite, nu dă naştere răului care iese la iveală, ci
numai dezvoltă, sau învederează ce a fost ascuns şi tăinuit în inimă (- în stare latentă în inimă – engl.). Ce gândeşte un om în
inima sa aceea şi este, pentru că din inimă ies izvoarele vieţii.” (Prov 23, 7; 4,23)

 Gândurile au legătură strânsă cu caracterul şi faptele

S.P.T. 109 “Ceea ce gândeşte un om în inima sa, aceea şi este. Multe gânduri alcătuiesc istoria invizibilă a unei singure zile,
şi aceste gânduri au mult de a face cu formarea caracterului. Gândurile noastre trebuie să fie păzite cu stricteţe, pentru că un
gând necurat lasă o urmă adâncă în suflet. Un gând rău lasă o urma rea în minte. Dacă gândurile sunt curate şi sfinte, omul
este mai bun pentru că le-a nutrit. Prin ele, pulsul spiritual capătă mai multă agerime, şi puterea de a face bine este mărită. Şi
după cum o picătură de ploaie pregăteşte calea pentru alta, tot aşa un gând bun pregăteşte calea pentru un altul.”
3T 83 “Este de datoria voastră de a vă stăpâni gândurile. Voi poate credeţi că nu ar fi nici un păcat a îngădui gândurile voastre
să colinde pe oriunde le duce pornirea firească, fără să le puneţi vreo restricţie. Dar aceasta nu este aşa (…). Stăpâniţi-vă
gândurile şi atunci vă va fi mult mai uşor să vă stăpâniţi şi faptele. Gândurile voastre trebuie să fie sfinţite.”

 Gândurile trebuie să fie sub controlul lui Dumnezeu

Î.N.C. 108 (111) “Mintea este în aşa fel constituită că trebuie să fie ocupată fie cu binele fie cu răul. Dacă ea are un nivel
coborât, în general se datorează faptului că este lăsată să se ocupe cu subiecte obişnuite. Omul are puterea de a regla şi
controla activităţile minţii şi de a direcţiona curentul gândurilor sale. Dar aceasta necesită un efort mai mare decât suntem noi
în stare prin puterea noastră. Trebuie să ne fixăm minţile asupra lui Dumnezeu, dacă vrem să avem gânduri drepte, şi subiecte
potrivite pentru meditaţie. Puţini realizează că este o datorie de a exercita un control asupra gândurilor şi fanteziilor. Este
dificil de a păstra o minte disciplinată, concentrată asupra subiectelor folositoare. Dar dacă gândurile nu sunt folosite
corespunzător, religia nu poate înflori în suflet. Mintea trebuie ocupată cu lucruri sfinte şi veşnice, altfel va nutri gânduri
superficiale şi de nimic. Atât puterile intelectuale, cât şi morale trebuie disciplinate, şi ele se vor întări şi îmbunătăţi prin
exerciţiu.
Î.N.C. 109 “Gândurile trebuie instruite. Încingeţi-vă coapsele minţii ca să lucreze în direcţia corectă şi după rânduiala unor
planuri bine întocmite; atunci fiecare pas este unul înainte şi nu se pierde nici un efort sau timp în a urma idei neclare şi planuri
haotice. În fiecare zi gândurile trebuie instruite şi păstrate asupra ţintei aşa cum busola arată polul (…). Gândurile trebuie
controlate.
Nimeni afară de tine nu-ţi poate controla gândurile. În lupta pentru a atinge cel mai înalt nivel, succesul sau căderea va
depinde, mult de natura şi modul în care sunt disciplinate gândurile. Dacă gândurile sunt bine controlate aşa cum Dumnezeu
îndeamnă în fiecare zi ele se vor ocupa de acele subiecte care ne vor ajuta la un mai mare devotament. Dacă gândurile sunt
drepte, atunci ca rezultat şi cuvintele sunt drepte; acţiunile vor avea un astfel de caracter încât să aducă bucurie,
mângâiere şi odihnă sufletelor.”

 În modul firesc oamenii gândesc numai rău

Î.N.C. 110 “În mod natural, mintea, egoistă, este înclinată să urmeze dorinţelor ei rele, faptele ei neavând motivaţii înalte,
fără să fie în legătură cu slava lui Dumnezeu sau cu beneficiul omenirii. Gândurile vor fi rele şi numai rele în continuu…Duhul
lui Dumnezeu produce o nouă viaţă în suflet, aducând gândurile şi dorinţele în ascultare de voinţa lui Hristos.
F.E. 519 “Gândurile bune, scopurile curate şi sfinte nu vin la noi în mod natural. Noi trebuie să luptăm pentru ele.”

 Îndreptând gândurile de la pământ spre cer

Î.N.C. 197 (200 engl.) “Dacă gândurile voastre, planurile şi scopurile voastre sunt toate direcţionate spre acumularea de
lucruri pământeşti atunci îngrijorările, preocupările şi interesele voastre vor fi concentrate asupra lumii. Atracţiile cereşti îşi
vor pierde frumuseţea… inima noastră va fi împreună cu comoara noastră… Nu veţi mai avea timp de petrecut în studiul
Scripturilor şi nici pentru rugăciuni serioase, ca să puteţi din cursele lui Satana.”
SL (Sfinţirea vieţii) 70 “Dacă se îngăduie minţii să cugete mai mult timp numai la lucruri pământeşti va fi greu să schimbi
acest fel de gândire. Ceea ce ochiul vede şi urechile aud, atrage prea adesea gândurile şi absoarbe interesul. Dar dacă dorim să
intrăm în cetatea lui Dumnezeu şi să privim la Isus şi la mărirea Sa, trebuie să ne obişnuim încă de aici a-L privi cu ochiul
credinţei. Cuvintele şi caracterul lui Hristos trebuie să fie adesea obiectul cugetărilor şi conversaţiei noastre; şi în fiecare zi
trebuie luat un timp deosebit pentru cugetare şi rugăciune asupra acestor lucruri sfinte.”

 Lupta la nivelul gândurilor

Î.N.C. 281 “Noi trebuie să ne străduim să avem minţile într-o astfel de stare în care să putem primi impresiile Duhului Sfânt.
Dar acei care permit gândurilor lor să se ocupe neîncetat de lucruri neserioase, nu pot primi o mai mare lumină.”
Î.N.C. 112 “Mintea care găseşte plăcere în gânduri neserioase şi în conversaţii uşuratice (neînsemnate) este atât de lipsită
de bucuria lui Hristos cât erau dealurile din Ghilboa lipsite de rouă sau de ploaie.
Experienţa voastră nu dovedeşte aceasta? Câtă bucurie a minţii aveţi la sfârşitul unei zile irosite în neseriozitate, în conversaţii
uşoare şi glume? Vă puteţi retrage în odihna nopţii spunând: “Este bine, este bine cu sufletul meu”?… De câte ori, când veniţi
în casa lui Dumnezeu la o adunare solemnă, gândurile voastre nu se întorc la remarcile stupide pe care le-a făcut cineva, la
acele povestiri fără rost sau la lucrurile acelea comice pe care le-aţi citit sau văzut. Şi gândul va veni într-un astfel de moment
încât să eclipseze o rază luminoasă din slava lui Hristos, şi voi pierdeţi astfel beneficiul luminii trimise din cer, pe care ar
trebui să o primiţi…”

 Biruinţă chiar asupra înclinaţiei de a gândi rău

Î.N.C. 181 “O viaţă de creştin se va descoperi prin gânduri de creştin, prin vorbe de creştin şi printr-o comportare de creştin.
În Hristos locuieşte plinătatea divină a caracterului.”
FF 381 “Omul convertit cu adevărat nu are înclinaţia de a gândi sau vorbi despre greşelile altora. Bazele lui sunt sfinţite şi
ca martor al lui Dumnezeu, el dă mărturie despre faptul că harul lui Hristos a transformat inima sa. Numai aceea vor intra în
ceruri care au biruit ispita de a gândi şi vorbi de rău.”

 Dacă vrei gânduri curate oferă pentru aceasta material potrivit

Ed. 125 “Mintea, spiritul se clădeşte din ceea ce îi este dat ca hrană şi nouă ne este lăsat să hotărâm cu ce să fie hrănită. În
puterea fiecăruia stă, să-şi aleagă lucrurile care să preocupe gândurile şi să formeze caracterele fiecărui om, care are privilegiul
să cerceteze Scripturile.”
Ed 106 “Stă în puterea fiecărui om să-şi aleagă temele ca să preocupe gândurile şi să formeze caracterul.”
Î.N.C. 199 (201 engl.) “Elementele răului nu pot fi exterminate decât dacă se introduce hrană pentru gândurile curate şi
trainice. Îndemn pe copii şi tineri să-şi golească minţile de neseriozităţile nebune şi să facă din Isus prietenul lor veşnic…
Opreşte citirea de literatură, şi cazi în genunchi în rugăciune după putere pentru a birui ispitele şi consacră-ţi timpul pentru
cercetarea Bibliei.”

 Nici măcar un gând păcătos

SV 510 “Acum când marele nostru Preot face ispăşire pentru noi trebuie să căutăm a deveni desăvârşiţi în Hristos. Nici măcar
printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus Să se supună puterii ispitei. Satana găseşte în inimile omeneşti un loc
unde îşi poate câştiga un punct de sprijin, o dorinţă păcătoasă este nutrită, prin care ispitele lui îşi dau pe faţă puterea. Dar
Hristos a declarat despre sine: “Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în mine” (Ioan 14:30). Satana nu a putut găsi
nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi oferit posibilitatea biruinţei. El păzise poruncile Tatălui Său şi în El, nu era nici un
păcat pe care Satana să-l poată exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiţi aceea care vor sta în
timpul strâmtorării.”



























 Studiul nr. 5

IMAGINAŢIA – FACULTATEA CARE VIZUALIZEAZĂ

T.C. “Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un
suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile.
Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi te va lepăda şi El pe vecie.” 1 Cron.
28:9
 Prin imaginaţie se ajunge la inimă
HLL 199 “ Hristos avea tact ca să întâmpine mintea plină de prejudecăţi şi surprindea pe oameni cu ilustraţii care le câştigau
atenţia. Prin imaginaţie le ajungea la inimă. Ilustraţiile lui erau luate din lucrurile vieţii zilnice şi cu toate că erau simple
aveau în ele un înţeles minunat de adânc.”

 Controlul asupra imaginaţiei

SPEE 444 “Puţini îşi dau seama că aţi controla gândurile şi imaginaţia este o datorie. Este greu să ţii o minte indisciplinată
concentrată asupra subiectelor folositoare. Dar dacă gândurile nu sunt corect direcţionate religia nu poate înflori în suflet.”
5T 301, 302 “Darul gândirii nu v-a fost ca să lăsaţi imaginaţia voastră să se ocupe cu lucruri necurate şi să alerge pe căile
ei proprii, fără să faceţi vreo sforţare de a o înfrâna sau disciplina. Dacă gândurile sunt rele şi simţurile vor fi rele; şi cugetele
şi simţurile împreună formează caracterul.”

 Literatura coruptă induce o imaginaţie de aceeaşi factură

2T 345, 346 (410 engl.) “Mulţi dintre tineri sunt setoşi după cărţi. Ei citesc tot ce pot găsi şi procura. Romanele de dragoste şi
tablourile necurate au o influenţă degradatoare. Romanele sunt citite cu sete de mulţi şi ca rezultat imaginaţia lor este
murdărită. Prin trenuri se răspândesc adesea fotografii cu trupul gol. Asemenea tablouri dezgustătoare se găsesc şi prin
saloanele de pictură şi atârnate pe pereţi pentru a fi gravate sau sculptate. Aceasta este o generaţie în care corupţia se întinde
pretutindeni. Pofta ochilor şi patimile stricate sunt trezite prin privire şi citire. Inima este coruptă prin imaginaţie. Cugetele
găsesc plăcerea în a medita la scene care trezesc patimile josnice şi stricate. Aceste tablouri ordinare, văzute printr-o
imaginaţie murdară corup moralul şi pregătesc fiinţele amăgite şi pătimaşe, ca să dea frâu liber patimilor senzuale. Apoi
urmează păcatul şi crima, care coboară fiinţele create după chipul lui Dumnezeu, mai jos decât animalele şi le trânteşte apoi în
pierzare.”
2T 390 “Eu cunosc o mulţime de femei care au socotit căsătoriile lor ca o nenorocire. Ele au citit romane până când
imaginaţia lor a devenit bolnăvicioasă şi trăiesc apoi într-o lume făurită de ele însele. Ele se cred a fi femei cu suflet simţitor
şi de o constituţie superioară şi nobilă aşa că cei care nu posedă aceste calităţi superioare nu pot aprecia pretinsa lor virtute şi
organizaţie fină. Ca urmare la aceasta, aceste femei se cred a fi martire şi suferinde mari. Ele se cred superioare celorlalţi
muritori şi cred că nu ar fi plăcut, pentru simţurile lor fine, să se întovărăşească cu poporul de rând. Aceste femei devin ca
nişte nebune, şi soţii lor sunt în primejdie să gândească că ele ar fi nişte suflete de ordine superioară.
După cele ce Domnul mi-a arătat femeile din clasa aceasta şi-au pervertit imaginaţia lor prin citirea de romane, de visări şi
de castele, trăind într-o lume imaginară. Ele nu-şi coboară ideile lor la datoriile obişnuite, dar folositoare, ale vieţii de toate
zilele. Ele nu-şi iau asupra lor poverile vieţii, care se află în calea lor şi să caute să facă un cămin fericit şi vesel pentru bărbaţii
lor.”
4T 514 “Tu te-ai dedat la citirea de nuvele şi romane până ce viaţa ta a devenit o viaţă imaginară (…). Dacă imaginaţia este
încordată şi aţâţată neîncetat prin literatură născocită, ea devine curând un tiran, care stăpâneşte pe toate celelalte
facultăţi ale minţii şi face ca gustul să fie capricios şi pornirile stricate.”

 Teatrul (astăzi special Televiziunea) perverteşte imaginaţia

4T 676 “Unul dintre cele mai primejdioase locuri de plăceri este teatrul. Acesta, în loc să fie o şcoală de moralitate şi de
virtute, după cum s-a susţinut adesea, el este chiar focarul imoralităţii. Obiceiuri vicioase şi pornirile păcătoase se întăresc şi se
înrădăcinează prin aceste distracţii. Cântece josnice, gesticulaţii, expresii şi atitudini imorale, corup imaginaţia şi înjosesc
moralul. Orice tânăr care îşi face ca obicei ce a vizita asemenea localuri va fi corupt de principii. În ţara nici o influenţă nu este
mai puternică pentru a otrăvi imaginaţia, a distruge impresiile religioase şi a paraliza gustul de plăceri liniştite şi realităţile
serioase ale vieţii, ca distracţiile teatrale. Iubirea de aceste scene creşte cu fiecare satisfacţie după cum dorinţa după băutura
alcoolică otrăvitoare, se întăreşte pe măsură ce este folosită.”

 Femei cu imaginaţia bolnavă care îşi distrug familia

2T 441 “Mi-au fost arătate mame care sunt stăpânite de o imaginaţie bolnăvicioasă şi influenţa acesteia este simţită de soţ
şi de copii. Ferestrele sunt siliţi să le ţină închise pentru că mamei îi face rău aerul. Dacă ea se simte rece şi ea simte nevoia să
facă o schimbare în îmbrăcăminte, ea crede că şi copii ei trebuie trataţi tot în felul acesta şi astfel întreaga familie e răpită de
puterea ei vitală. Toţi sunt influenţaţi de gândurile greşite ale unei persoane şi suferă fizic şi mental vătămare prin imaginaţia
bolnăvicioasă a unei femei, care se consideră pe sine ca măsură de conduită pentru întreaga familie. Trupul este îmbrăcat şi de
acord cu capriciile unei imaginaţii bolnave şi se înăbuşă sub o mulţime de oblojeli care slăbesc organismul. Pielea nu-şi poate
îndeplini funcţiunea ei; obiceiul de a evita cu grijă aerul şi mişcările fizice închid porii – micile guriţe prin care respiră trupul
face cu neputinţă îndepărtarea necurăţiilor pe această cale. Şi atunci povara lucrării acesteia este pusă asupra ficatului, a
plămânilor, a rinichilor etc. şi aceste organe lăuntrice sunt silite să facă lucrarea pe care trebuia să o facă pielea. În felul acesta,
unele persoane îşi aduc singure boala prin obiceiurile lor rele; totuşi în faţa luminii şi cunoştinţei ele ţin la propria lor cale. Ele
motivează chestiunea astfel: “N-am încurcat noi lucrurile? Şi n-am înţeles aceasta din experienţă”. Dar experienţa unei
persoane a cărei imaginaţie este bolnavă nu trebuie să aibă multă greutate în faţa cuiva.
Timpul cel mai temut pe care cineva trebuie să îl petreacă printre asemenea invalizi este iarna. Când a sosit iarna cu adevărat
nici unul nu trebuie să mai iasă afară, ci să stea înăuntru. Aşa sunt siliţi să trăiască acei care se află în aceeaşi casă şi care dorm
în aceeaşi cameră. Aceste victime ale unei imaginaţii bolnave se încuie în casă şi închid ferestrele căci se zice că aerul le atacă
plămânii li capul. Imaginaţia este activă, ei se aşteaptă să răcească şi vor răci.”

 Imaginaţia influenţează organismul întreg

3T 70 Superstiţia, iubită soră, a luat naştere dintr-o imaginaţie bolnăvicioasă, care te pune în conflict cu ştiinţa şi principiul.
Dacă mintea ta are impresia şi ideea fixă că baia îţi face rău, atunci această impresie este comunicată la toţi nervii trupului.
Nervii stăpânesc circulaţia sângelui de aceea sângele este constrâns, prin impresia minţii, să rămână în vasele sale sangvine şi
efectele bune ale băii sunt pierdute. Toate acestea se întâmplă pentru că mintea şi voinţa împiedică sângele să curgă liber şi să
vină la suprafaţă ca să stimuleze, să trezească şi să înlesnească circulaţia. Spre exemplu: tu ai impresia că, dacă vei face baie
vei răci. Creierul trimite această informaţie la nervii trupului iar vasele sangvine, fiind ţinute în ascultare de voinţa ta, nu pot a-
şi îndeplini misiunea lor şi cauzează o reacţie după baie. Nu există nici o raţiune în ştiinţă sau în filozofie, de ce o baie
ocazională, făcută cu toată îngrijirea să nu aducă decât bine.”
DV 225 “Boala este uneori produsul imaginaţiei şi este adesea agravată de aceasta. Mulţi care ar fi putut să fie sănătoşi
numai dacă s-ar fi gândit la aceasta sunt invalizi pe viaţă. Mulţi îşi închipuie că fiecare expunere uşoară va produce boala, iar
efectul cel rău are loc pentru că este aşteptat. Mulţi mor de o boală a cărei cauză este cu desăvârşire imaginară.”

 Imaginaţia coruptă îţi aduce nefericire şi suferinţă

2T 357 Tu trebuie să birui această imaginaţie bolnăvicioasă. Tu eşti pe măsură de sensibil dacă cineva rosteşte un cuvânt
care să favorizeze o cale opusă umblării tale, tu te simţi ofensat. Tu te simţi blamat, şi crezi că trebuie să te aperi ca să îţi scapi
viaţa. Lasă la o parte ideea că tu ai fost tratat în mod nedrept, că ţi s-ar fi făcut nedreptate, că cineva ar dori să te umilească sau
să-ţi facă rău. Tu vezi cu ochi falşi. Satana te face să vezi lucrurile aşa sucit.”
2T 201, 202 (237,238 engl.) “Cazul fratelui I. Este înfricoşător. Lumea aceasta este dumnezeul lui. El se închină la bani (…).
Cu cât averea i-a crescut mai mult, cu atât mai lacom de câştig s-a dovedit el. Toate puterile fiinţei sale sunt devotate unui
singur obiectiv: câştigarea de bani. Aceasta a fost povara gândurilor sale, grija vieţii lui.
(…) În imaginaţia lui, el a fost chinuit de lipsa de bani, în timp ce a fost înconjurat de belşug. Satana a pus stăpânire pe
sufletul lui, şi i-a aţâţat lăcomia de a strânge avere până într-atât, încât a devenit ca un nebun în această privinţă. Puterile
suspicioase şi nobile ale fiinţei sale au devenit în totul subjugate de pornirile sale spre zgârcenie şi egoism. Singura sa speranţă
este în a o rupe cu acest caracter rău al său.”

 O alimentaţie excitantă poate influenţa imaginaţia negativ

3T 487 (487 engl.) “Necumpătarea începe de la mesele noastre prin folosirea de hrană nesănătoasă. Ceaiul, cafeaua, şi
mâncările de carne produc un efect imediat. Sub influenţa acestor otrăvuri sistemul nervos este aţâţat şi în unele cazuri
intelectul pare a fi înviorat şi imaginaţia mai vie. Şi pentru că aceste stimulente produc asemenea rezultate plăcute, pentru
câtva timp mulţi coincid că au într-adevăr nevoie de ele şi continuă să le folosească.”
DV 307 (326) “Ceaiul (negru) acţionează ca un stimulent şi într-o măsură produce intoxicaţii. Acţiunea cafelei şi a multor altor
băuturi obişnuite este similară. Primul efect este acela de bună dispoziţie. Nervii stomacului sunt excitaţi; ei transmit creierului
iritaţia, şi acesta, la rândul său este stimulat să mărească activitatea cardiacă şi să dea o energie de scurtă durată întregului
organism. Oboseala este uitată; tăria pare să crească. Intelectul este şi el stimulat; iar imaginaţia este mai vie.”

 Folosiţi această facultate – imaginaţia – pentru scopul minunat pentru care a fost creată
H.L.L.58 "Ar fi bine pentru noi ca în fiecare zi să petrecem o oră de meditaţie asupra vieţii lui Hristos, să cercetăm viaţa sa
punct cu punct şi să lăsăm imaginaţia noastră să prindă fiecare scenă şi în special pe cele din partea finală. Când ne ocupăm
în felul acesta de jertfa lui cea mare pe care a adus-o pentru noi, încrederea noastră în El va fi statornică iubirea noastră faţă de
El va fi stimulată şi noi vom fi tot mai mult pătrunşi de spiritul său. Dacă vrem ca în cele din urmă să fim mântuiţi trebuie să
învăţăm lecţia răbdării şi a umilinţei la piciorul crucii"
SPT 86 “Prin credinţă priviţi coroanele păstrate pentru aceea care vor birui, ascultaţi cântarea răpitoare a celor răscumpăraţi:
“Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat şi ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu!”. Încercaţi să priviţi aceste scene ca
pe ceva real (…).
Dacă am îngădui ca mintea noastră să stăruie mai mult asupra lui Hristos şi a lumii cereşti am găsi un puternic stimulent şi
sprijin în timp ce purtăm luptele Domnului.”



























 Studiul nr. 6

FACULTĂŢI SUPERIOARE ŞI INFERIOARE

T.C. “Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Prov. 25:28
 Ordinea normală a lucrurilor – facultăţile superioare conduceau pe cele inferioare
PP 29,30"Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfăţişarea exterioară, cât şi în caracter. Numai Hristos singur
este "întipărirea Fiinţei" (Evr 1,3) Tatălui; omul însă a fost făcut "după chipul" lui Dumnezeu. Natura sa era în armonie cu
voinţa lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înţeleagă lucrurile dumnezeieşti. Sentimentele sale erau curate; apetitul şi
pasiunile lui erau sub controlul raţiunii. El era sfânt şi fericit, purtând chipul lui Dumnezeu şi fiind în perfectă ascultare de
voinţa sa."

 Căderea în păcat a schimbat ordinea normală

DV 109 "Unul dintre cele mai deplorabile efecte ale apostaziei originare a fost pierderea puterii omului de a se stăpâni.
Numai în măsura în care această putere este redobândită putem vorbi de un proces real. Trupul este singurul mijloc prin
care mintea şi sufletul se dezvoltă în direcţia zidirii caracterului. Din acest motiv îşi dirijează vrăjmaşul sufletelor ispitele
pentru slăbirea şi degradarea puterilor fizice. Succesul său în acest punct înseamnă capitularea întregii fiinţe înaintea răului.
Tendinţele naturii noastre fizice - dacă nu se vor afla sub controlul unei puteri mai înalte - vor aduce cu siguranţă ruina şi
moartea. Corpul trebuie adus în ascultare. Puterile mai înalte ale făpturii trebuie să conducă. Pasiunile trebuie să fie
controlate de către voinţă, care trebuie ea însăşi să se afle sub controlul lui Dumnezeu. Puterea împărătească a raţiunii, sfinţită
prin harul divin, trebuie să fie stăpână în vieţile noastre. Cerinţele lui Dumnezeu trebuie aduse înaintea conştiinţei. Bărbaţi şi
femei deopotrivă trebuie conştientizaţi de datoria de a fi stăpâni pe ei însăşi, de nevoia purităţii, de eliberarea de orice poftă
stricată şi obicei murdar. Ei trebuie să fie pătrunşi de înţelegerea faptului că toate puterile minţii şi trupului sunt darul lui
Dumnezeu şi că este imperativ să fie păstrate în cea mai bună formă posibilă, pentru slujirea Sa."
SPT 181"Dumnezeu nu îngăduie omului ca să calce legile fiinţei sale. Dar omul, prin cedarea în faţa ispitelor lui Satan de a se
lăsa în voia necumpătării, aduce facultăţile mai înalte în ascultare de poftele şi pasiunile animalice. Când acestea cresc, omul
care a fost creat cu puţin mai prejos decât îngerii, cu însuşiri vrednice de a ajunge la cea mai înaltă cultură, se lasă stăpânit de
Satan. Şi el este primit mai cu uşurinţă de aceia care sunt prinşi în lanţurile poftei. Din pricina necumpătării, unii jertfesc
jumătate, iar alţii două treimi, din puterile lor fizice, mintale şi morale şi ajung jucăriile vrăjmaşului."

 Puterile superioare ale minţii

8 T 69”Însuşirile minţii, încredinţate nouă de Cer, trebuie să fie tratate ca puteri superioare, care să cârmuiască împărăţia
corpului. Poftele fireşti şi patimile trebuie să fie aduse sub controlul conştiinţei şi al puterilor spirituale."
1 T 501"Pofta pătimaşă îi face sclavi pe oameni, le întunecă minţile şi le abrutizează simţurile morale într-o asemenea măsură,
încât adevărurile sfinte, înălţătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinaţiile fireşti sunt
cele care îi stăpânesc pe oameni. Pentru a putea corespunde pentru ceruri, cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să se
cunoască pe ei înşişi, trebuie să înţeleagă tot ce este legat de corpul omenesc, pentru ca să poată exclama împreună cu
psalmistul: "Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul
acesta." (Ps 139:14) Ei trebuie ca întotdeauna să îşi supună pofta puterilor morale şi intelectuale. Corpul trebuie să slujească
minţii, şi nu mintea să slujească corpului."

 Prin puterea poftei Satana a învins mulţimi nenumărate

3 T 613 "Satana vine la om, aşa cum a venit şi la Hristos cu ispitele lui copleşitoare, pentru a-l face să-şi îngăduie pofta. El îşi
cunoaşte bine puterea de a-l birui pe om în acest punct. I-a învins pe Adam şi pe Eva în Eden în privinţa apetitului, şi aceştia
şi-au pierdut căminul fericit. Ce nenorocire şi nelegiuire a umplut lumea noastră ca o consecinţă a căderii lui Adam. Oraşe
întregi au fost şterse de pe faţa pământului din pricina crimelor oribile şi a nelegiuirii revoltătoare care le-au făcut să fie o pată
asupra universului. Îngăduinţa poftei a fost temelia tuturor păcatelor lor. Prin poftă, Satana a stăpânit mintea şi fiinţa. Mii
de oameni care ar fi putut să trăiască au încredinţat prea devreme mormintelor epavele lor fizice, mintale şi morale. Ei au avut
puteri bune, dar au jertfit totul pentru îngăduirea apetitului, şi aceasta i-a făcut să dea frâu liber poftei carnale. Lumea noastră
este un imens spital. Obiceiurile vicioase sunt în creştere."
DH 130 "... Satana a biruit multe milioane, ispitindu-le la satisfacerea apetitului. Prin mulţumirea poftelor şi a gusturilor
stricate, nervii se excită, puterile creierului slăbesc şi omul nu mai poate cugeta calm şi raţional. Mintea ajunge dezechilibrată.
Facultăţile ei înalte şi nobile sunt pervertite, ca să slujească poftelor animalice, iar interesele sfinte şi veşnice nu sunt luate în
seamă."
PP 177,1 “Mulţi sunt aceia care îşi vând dreptul de întâi născut pentru pofte trupeşti. Este sacrificată sănătatea, facultăţile
mintale se slăbesc, iar cerul este pierdut; şi toate acestea, numai pentru o plăcere de o clipă - o patimă, care este în acelaşi
timp şi dăunătoare, şi înjositoare în caracterul ei. După cum Esau s-a trezit, pentru a-şi da seama de nebunia schimbului făcut
de el cu grabă, când era prea târziu pentru a mai recupera pierderea suferită, tot aşa va fi şi în ziua Domnului cu aceia care au
schimbat dreptul lor de moştenitori ai cerului cu poftele lor egoiste."

 Dacă pofta va fi biruită orice păcat va fi biruit

3 T 537"Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, pe când, dacă ar fi biruit în acest punct ar fi
avut puterea morală pentru a câştiga victoria asupra oricărei alte ispite a lui Satana. Dar cei ce sunt robi ai poftei nu vor
reuşi să-şi desăvârşească un caracter de creştin. Continua păcătuire a omului timp de 6000 de ani, a adus ca roade boala,
durerea şi moartea. Şi pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului, ispitele lui Satana de a ne îngădui pofta vor fi mai
puternice şi mai greu de biruit."
3 T 530 "Una dintre cele mai mari ispite căruia trebuie să-i facă faţă omul este cea legată de poftă. Între minte şi trup există
o minunată şi misterioasă legătură. Ele se influenţează reciproc. Păstrarea corpului într-o stare sănătoasă pentru a-i dezvolta
tăria, aşa încât fiecare parte a mecanismului viu să poată funcţiona în mod armonios, ar trebui să fie primul studiu din viaţa
noastră. A neglija corpul înseamnă a neglija mintea. Nu poate fi un lucru spre slava lui Dumnezeu ca trupurile copiilor Săi să
fie bolnave sau minţile lor să fie pipernicite. Îngăduirea gustului cu preţul sănătăţii este o păcătoasă vătămare a simţurilor. Cei
care comit vreun act oarecare de nesupunere, fie mâncând, fie bând, îşi irosesc energiile fizice şi îşi slăbesc puterea morală. Ei
vor simţi răsplata care urmează încălcării legilor ce guvernează trupul."
3 T 201 "Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi. " Supunerea eului şi aducerea pasiunilor sub
controlul voinţei este cea mai mare izbândă pe care o pot avea oamenii."

 Dorinţele corpului sub puterea raţiunii şi conştiinţei

SPT 181 “Aceia care doresc să aibă minte clară ca să deosebească amăgirile Satanei, trebuie să pună dorinţele lor corporale
sub îndrumarea raţiunii şi conştiinţei. Morala şi lucrarea puternică a minţii sunt lucruri esenţiale pentru desăvârşirea
caracterului creştin. Tăria şi slăbiciunea minţii are o mare legătură cu puterea noastră de a fi de folos în lume, şi cu mântuirea
noastră veşnică. Neştiinţa în ce priveşte legea lui Dumnezeu care stăpâneşte natura noastră fizică este de plâns. Necumpătarea
de orice fel este o călcare a legilor fiinţei noastre. Decăderea mintală domneşte într-o măsură înspăimântătoare. Păcatul este
făcut atrăgător printr-o haină de lumină pe care Satana o trage peste el, şi el simte o mare plăcere când poate să ţină lumea
creştină în obiceiurile ei zilnice sub tirania deprinderii, asemenea păgânilor, şi lasă pofta să o stăpânească."

 Mulţi pretinşi creştini sunt teribil de degradaţi

2 T 460 “Cu cât sunt îngăduite mai mult pasiunile senzuale, cu atât devin mai puternice, şi cu atât mai violente vor fi
pretenţiile lor pentru a le satisface. Bărbaţii şi femeile temătoare de Dumnezeu să se trezească la datoria lor. Mulţi dintre
pretinşii creştini suferă de paralizie de nervi, din cauza necumpătării lor în această privinţă. Putreziciunea este în oasele şi
măduva multora dintre cei care sunt priviţi ca oameni buni, care se roagă şi plâng, şi care se află în locuri înalte, dar ale căror
corpuri pângărite nu vor trece niciodată prin porţile cetăţii cereşti."
2 T 461"Lozinca vieţii lor de căsătorie ar trebui să fie lepădare de sine şi cumpătare; atunci copiii care li se vor naşte nu vor fi
expuşi să aibă partea intelectuală şi morală slabă şi cea senzuală tare. Viciul la copii este aproape universal. Nu există o
cauză? Cine le-a dat pecetea caracterului? Fie ca Domnul să deschidă ochii tuturor, ca să vadă că stau pe locuri alunecoase.
Din tabloul care mi-a fost prezentat despre stricăciunea bărbaţilor şi a femeilor care mărturisesc evlavia, m-am temut că am să-
mi pierd toată încrederea în omenire. Am văzut că aproape toţi se află într-o amorţire înfricoşătoare. Este aproape imposibil să-
i trezeşti pe cei care ar trebui să fie treji, ca astfel să aibă întrucâtva un simţământ exact despre puterea pe care Satana o deţine
asupra minţii lor. Satana le-a orbit mintea şi i-a adormit în siguranţă senzuală. "
2 T 336 "Niciodată viciul nu şi-a ridicat capul lui sluţit cu atâta îndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie ameţiţi, iar iubitorii de
virtute şi de adevărata bunătate sunt aproape descurajaţi de îndrăzneala, puterea şi răspândirea lui. Nelegiuirea care abundă nu
este limitată numai la necredincioşi şi batjocoritori. Ar fi bine să fie aşa dar nu este. Mulţi bărbaţi şi femei care mărturisesc
religia lui Hristos sunt vinovaţi. Chiar şi unii dintre cei ce mărturisesc că aşteaptă arătarea Lui nu sunt pregătiţi pentru acel
eveniment mai mult decât Satana însuşi. Ei nu se curăţă de toată poluarea. Şi-au slujit poftelor lor timp atât de îndelungat încât
este natural ca cugetele lor să fie necurate şi închipuirile lor stricate. Este imposibil să faci ca mintea lor să stăruie asupra
lucrurilor curate şi sfinte, cum este imposibil să întorci cursul Niagarei şi să-i trimiţi apele în susul cascadei."

 Vicii degradante distrug facultăţile superioare

2 T 453-454 “Mintea întreagă este predată " pasiunii vulgare. Facultăţile intelectuale şi morale sunt învinse de puterile cele
mai josnice... Nervi cei fini ai creierului, fiind excitaţi pentru o acţiune nenaturală, devin amorţiţi şi aproape într-u totul
paralizaţi. Puterile intelectuale şi morale slăbesc, în timp ce pasiunile senzuale se întăresc şi sunt mult mai dezvoltate prin
exerciţiu. Apetitul pentru hrana nesănătoasă strigă spre a i se face pe plac. Când persoanele sunt robite de obiceiul onaniei, este
imposibil să le fie trezite sensibilităţile morale pentru a aprecia lucrurile veşnice sau să se delecteze cu exerciţii spirituale.
Gânduri necurate cuceresc şi stăpânesc imaginaţia şi fascinează mintea, apoi urmează o dorinţă aproape nestăpânită pentru
îndeplinirea faptelor necurate. Dacă mintea ar fi educată să mediteze la subiecte înalte şi imaginaţia ar fi antrenată să
reflecteze asupra lucrurilor curate şi sfinte, ea ar fi întărită împotriva satisfacerii acestei teribile şi josnice dorinţe
distrugătoare de suflet şi trup. Prin educare, aceasta s-ar obişnui să stăruie asupra a ceea ce este înalt, ceresc, curat şi sacru, şi
nu ar mai putea fi atrasă de această dorinţă josnică, stricată şi dezgustătoare."
 Cultivaţi puterile superioare pentru ca cele inferioare să fie slăbite
DH 56 1,2" Stăpâniţi-vă de la poftele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului ", zice Apostolul Petru. Mulţi socotesc
avertismentul acesta ca potrivit numai pentru desfrânaţi; dar el are un înţeles mai larg. El vrea să ne pună în gardă împotriva
oricărei satisfaceri vătămătoare a apetitului sau a poftelor... Voi trebuie să vă deprindeţi a fi cumpătaţi în toate. Cultivaţi
puterile mai înalte ale minţii, şi atunci se va produce o mai slabă creştere a puterii pornirilor animalice. Vă va fi imposibil
să creşteţi în putere spirituală, dacă apetitul şi poftele nu sunt perfect stăpânite. Apostolul zice prin spirit sfânt: "Eu îmi
strunesc cu străjnicie corpul meu şi îl ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu să ajung de lepădat." "
3 T 622 “Fiecare creştin adevărat îşi va stăpâni apetitul şi pasiunile. Dacă nu este eliberat din lanţurile şi robia apetitului, nu
poate fi un adevărat slujitor ascultător al lui Hristos. Îngăduinţa apetitului şi a pasiunilor face ca adevărul să nu aibă nici un
efect asupra inimii. Îi este cu neputinţă spiritului şi puterii adevărului să sfinţească un om, suflet, trup şi spirit, când acesta se
află sub stăpânirea apetitului şi pasiunii.

 Puternica ispită a poftei a fost biruită deplin de Hristos

3 T 531 “Răscumpărătorul lumii ştia că îngăduirea apetitului avea să aducă debilitatea fizică şi să insensibilizeze în aşa măsură
organele simţurilor, încât lucrurile sfinte şi veşnice nu aveau să mai fie deosebite. Hristos ştia că lumea era robită lăcomiei şi
că această slăbiciune avea să slăbească puterile morale. Dacă îngăduirea apetitului avea o asemenea înrâurire asupra neamului
omenesc, încât, pentru a-i zdrobi puterea, a fost nevoie ca, în locul omului, Fiul lui Dumnezeu să postească aproape şase
săptămâni, ce lucrare stă înaintea creştinului pentru a birui întocmai cum a biruit Hristos! Tăria ispitei de îngăduire a
apetitului stricat nu poate fi măsurată decât prin chinurile de nespus ale lui Hristos în acel lung post din pustie."

 Biruind aşa cum a biruit Hristos

3 T 536 “Cei ce vor birui aşa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Pofta şi
pasiunile ar trebui înfrânate şi aduse sub controlul unei conştiinţe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit,
priceperea să fie limpede astfel încât lucrările lui Satana şi capcanele lui să nu fie văzute ca providenţă a lui Dumnezeu.
Mulţi îşi doresc răsplata finală şi biruinţa ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuşi să suporte truda,
privaţiunile şi tăgăduirea de sine aşa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere şi efort continuu vom birui
aşa cum a biruit Hristos."

 Biruinţa deplină implică biruinţa asupra poftelor

HLL 72 “…Toţi aceia care vor să-şi desăvârşească sfinţenia în temere de Dumnezeu trebuie să înveţe cumpătarea şi stăpânirea
de sine. Poftele şi patimile trebuie puse sub stăpânirea puterilor mai înalte ale minţii. Această stăpânire de sine este absolut
trebuincioasă, ca să avem acea forţă intelectuală şi acea pătrundere spirituală care ne vor face în stare să înţelegem şi să
practicăm adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din cauza aceasta cumpătarea are locul ei anumit în pregătirea
pentru a doua venire a lui Hristos."
3 T 536 "Îngăduirea apetitului şi pasiunii întunecă mintea, micşorează puterea fizică şi slăbeşte tăria morală. Gândurile nu le
sunt limpezi.
Întrucât primii noştri părinţi au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranţă de a recâştiga Edenul este
reprimarea hotărâtă a poftei şi a pasiunii. Abţinerea în alimentaţie şi stăpânirea tuturor pasiunilor vor păzi intelectul şi vor
aduce vigoare mintală şi morală, făcându-i pe oameni în stare să-şi pună toate înclinaţiile sub controlul puterilor superioare
şi să discearnă răul şi binele, sacrul şi profanul. Toţi cei ce înţeleg cu adevărat sacrificiul pe care l-a făcut Hristos, părăsindu-şi
căminul din Cer pentru a veni în această lume ca să-i poată arăta omului, prin propria Sa viaţă, cum să reziste ispitei, îşi vor
tăgădui cu voioşie eul şi vor alege să fie părtaşi cu Hristos la suferinţele Sale."

 Clipă de clipă sub controlul Spiritului sfânt

SPT 49,1 “Nu există nici un impuls al firii noastre, nici o facultate a minţii sau o înclinaţie a inimii, care să nu aibă
trebuinţă a fi, oricând, sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu. Nu există nici o binecuvântare pe care Dumnezeu o revarsă
asupra omului, nici o încercare pe care El o îngăduie să vină asupra lui, de care Satan să nu poată sau să nu vrea să se agaţe
spre a ispiti, frământa şi distruge sufletul, dacă îi dăm cea mai mică ocazie. De aceea, oricât de mare ar fi lumina spirituală a
cuiva, oricât de mult s-ar bucura de favoarea şi binecuvântarea divină, el trebuie să umble totdeauna cu umilinţă înaintea lui
Dumnezeu, rugându-se în credinţă ca Dumnezeu să-i conducă orice gând şi să-i stăpânească orice înclinaţie."



























Studiul nr. 6
CĂILE DE ACCES CĂTRE MINTE
T.C. “Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale desăvârşită… Voi umbla în curăţia inimii mele înăuntrul
casei mele. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei…” Psalm 101.2-4:
 Istoria unor mari căderi; de unde a plecat totul?
Geneza 3.6 “Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să facă pe cineva
înţelept.”
Geneza 13.10 “Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte ca Domnul să fi
distrus Sodoma şi Gomora până la Ţoar era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.”
Geneza 34.1 “Dina fiica pe care Lea o născuse lui Iacov a ieşit să vadă pe fiicele ţării.”
Iosua 7.20-21 “Iată ce am făcut: Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o bară de aur în
greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, şi argintul este
sub ele.”
Judecători 14.1 “Şi Samson s-a coborât la Timna şi a văzut acolo o femeie dintre fiicele Filistenilor.”
2 Samuel 11.2 “Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, şi de pe
acoperiş a zărit o femeie care făcea baie, şi femeia era foarte frumoasă.”

 Simţurile – căile (porţile) de acces către minte

Letter 21, 1899 “Toţi oamenii trebuie să-şi păzească simţurile, pentru ca Satana să nu obţină biruinţă asupra lor, căci acestea
sunt căile de acces către suflet.”

 Paralizarea simţurilor – obiectivul diavolului

SPT 44 “Am văzut îngeri răi luptându-se pentru suflete şi îngeri ai lui Dumnezeu împotrivindu-li-se. Lupta era aprigă. Îngerii
răi se îngrămădeau în jurul lor stricând atmosfera cu influenţa lor otrăvitoare şi amorţindu-le simţurile. Îngeri sfinţi vegheau
cu grijă asupra acestor suflete şi aşteptau să respingă oştile Satanei. Dar lucrarea îngerilor buni nu este de a stăpâni mintea
împotriva voinţei persoanelor. Dacă ei cedează vrăşmaşului şi nu fac nici o sforţare pentru a i se împotrivi, atunci îngerii lui
Dumnezeu nu pot face altceva decât să ţină în frâu oastea lui Satana pentru ca ei să nu-i nimicească până când va fi dată mai
multă lumină acelora care sunt în primejdie, ca atunci să-i îndemne să se ridice şi să privească spre ceruri după ajutor. Dar Isus
nu va trimite îngeri sfinţi ca să apere pe aceia care nu fac nici o sforţare spre a se ajuta ei înşişi.”
5 T 493 “Va trebui să devii o santinelă credincioasă, care să vegheze asupra ochilor, urechilor şi tuturor simţurilor tale, dacă
vrei să-ţi ţii sub control mintea şi să eviţi gânduri deşarte, stricate să-ţi pângărească sufletul. Această lucrare, atât de necesară,
nu poate fi îndeplinită decât prin puterea harului divin.
Satana şi îngerii lui sunt foarte preocupaţi să paralizeze simţurile, astfel ca sfaturile, avertizările şi mustrările să nu poată fi
auzite sau, chiar dacă ar fi auzite, să nu aibă efect asupra inimii, în vederea reformării vieţii.”

 Familiarizarea cu păcatul prin folosirea de tentaţii ce se adresează vizualului şi auditivului

Bible Echo, 15 oct. 1894 “În căminele creştine trebuie construit un bastion împotriva ispitei. Satana foloseşte orice mijloc cu
putinţă pentru a face din nelegiuire şi viciul degradant ceva popular. Nu putem trece pe străzile oraşelor noastre fără să
întâlnim afişe care flutură crime şi nelegiuiri, prezentate în cine ştie ce roman sau jucate la teatru. Mintea este educată astfel,
încât să fie familiarizată cu păcatul. Viaţa oamenilor josnici şi depravaţi este prezentată oamenilor în ziare şi reviste şi tot ce
poate trezi pasiune este adus înaintea lor prin povestiri incitante.”

 Evitaţi să priviţi şi să auziţi lucruri ce degradează sufletul

Notebook Leaflets, Educations, No.1 “Trebuie să facem tot ce se poate, atât pentru noi cât şi pentru copiii noştri, ca să
nu vedem nedreptatea care există în lume. Noi trebuie să ne păzim ochii şi urechile, astfel ca aceste lucruri îngrozitoare să
nu pătrundă în minţile noastre. Când mi se aduce ziarul, simt că parcă ar trebui să-l ascund, astfel ca lucrurile ridicole,
senzaţionale, pe care le cuprinde, să nu fie văzute. Se pare că vrăşmaşul ticluieşte multe dintre lucrurile care se publică şi apar
în ziare. Lucruri păcătoase, luate de oriunde, sunt descoperite şi prezentate în toată goliciunea lor în faţa lumii.”
IFA 431,432 engl “Apostolul (Petru) a căutat să-i înveţe pe credincioşi cât de important este să nu-şi lase mintea să
zăbovească asupra unor subiecte interzise sau să-şi consume energia cu subiecte neînsemnate. Aceia care nu vor să cadă pradă
uneltirilor lui Satana trebuie să-şi păzească bine căile de acces spre suflet; ei trebuie să evite să citească, să vadă sau să audă
ceea ce ar sugera gânduri necurate. Mintea nu trebuie lăsată să zăbovească la întâmplare asupra oricărui subiect pe care-l
sugerează vrăşmaşul sufletelor. Inima trebuie păzită cu credincioşie, căci, dacă nu, peste voia noastră, rele vor trezi relele
din inimă, iar sufletul va rătăci în întuneric.”

 O fericită ignoranţă – necunoaşterea răului

C.A 374 “Cei care doresc să aibă acea înţelepciune care vine de la Dumnezeu trebuie să ajungă nebuni în ce priveşte
cunoaşterea păcătoasă a lucrurilor acestui veac pentru a deveni înţelepţi. Ei trebuie să-şi închidă ochii pentru ca să nu
vadă şi să nu înveţe răul. Ei trebuie să-şi astupe urechile pentru ca să nu audă ceea ce este rău şi să nu dobândească acea
înţelegere care le-ar pângări curăţia gândurilor şi faptelor.”

 Nu te juca cu focul
Medical Ministry 143 “Nu încercaţi să vedeţi cât de aproape puteţi merge de marginea prăpăstiei fără a cădea. Evitaţi prima
apropiere de pericol. Cu sufletul nu putem să ne jucăm. Capitalul vostru este caracterul vostru. Păstraţi-l cu grijă ca pe o
comoară de mare preţ. Curăţia morală, simţământul propriei valori, o rezistenţă puternică, toate acestea trebuie păzite cu
hotărâre şi în mod continuu. Să nu existe nici o îndepărtare de la sursă; o simplă joacă, o nechibzuinţă poate primejdui sufletul
prin aceea că deschide uşa în calea ispitei, iar puterea de rezistenţă slăbeşte.”

 Predă-ţi viaţa lui Dumnezeu şi spune “nu!” păcatului

7 T 64 engl. “Hotărăşte-te să spui neclintit: “Nu voi irosi clipe preţioase citind ceea ce nu-mi este de folos, ci doar mă
împiedică să pot sluji altora. Voi consacra timpul şi gândurile mele pentru a-L putea sluji pe Dumnezeu. Voi închide ochii faţă
de lucrurile stricate şi păcătoase. Urechile mele aparţin Domnului şi nu vor da ascultare argumentelor subtile ale vrăşmaşului.
Vocea mea nu va fi nicidecum supusă unei voinţe care nu este sub influenţa Duhului lui Dumnezeu. Trupul meu este templul
Duhului Sfânt şi fiecare fărâmă de putere ce aparţine fiinţei mele va fi consacrată unor scopuri demne.””
Psalm 119.37 “Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte.”
Isaia 33.15-16 “Ferice de cel care-şi astupă urechea ca să nu audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă
răul…”
Iov 31.1,7 “Făcusem un legământ cu ochii mei, şi cum mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare? Dacă mi s-a abătut pasul de
pe cale şi inima mi-a urmat ochii…”

 Câteva cuvinte despre pericolele audio-vizualului (extrase din cartea “Când imaginea suprimă
cuvântul” de Wolfang Zoller şi alte cărţi)
“Omul de ştiinţă în domeniul mass-media Neil Postman atrage atenţia în mod insistent că gândirea umană ajunge într-
un proces de degradare atunci când este bombardată şi activată tot mai mult numai cu imagini, fiind privată de cuvinte. “Faptul
că imaginea şi cuvântul au funcţii diferite, că ele operează pe nivele de abstractizare diferite şi că provoacă reacţii diferite n-ar
trebui să reprezinte pentru nimeni o noutate”, constată el. “Căci, a arăta ceva şi, a vorbi despre ceva sunt două procese
diferite”.
Postman vede în televizor cel mai important instrument pentru activarea nestăvilită a unui proces de aplatizare
emoţională şi sărăcie spirituală, şi .îşi ridică vocea cu patimă, spunând: “Când un popor se lasă mânat de trivialităţi, când viaţa
culturală ajunge să fie redefinită ca un şir nesfârşit de distracţii, ca o pornire nestăvilită spre amuzament, când discursul public
devine o sporovăială monotonă, pe scurt, când cetăţenii devin spectatori şi problemele lor devin numere de varietate, atunci
naţiunea este în pericol - pieirea culturii devine o ameninţare reală.”
Legea fascinaţiei este cuprinsă într-un principiu dramaturgico-simfonic: trebuie evitat tot ce este static, dinamica este
cea care contează, iar mişcare care atrage sufletul şi minţile consumatorilor reprezintă schimbarea permanentă prin care
tensiunea este produsă şi apoi iarăşi eliberată. Lucrul acesta este universal valabil, atât în producerea de sunete muzicale, cât şi
prezentarea unor acţiuni, a unor evenimente în muzică şi in dramaturgie, în televiziune şi in cronicile ziarelor.
Legea pieţei care domină sfera mijloacelor de comunicare în masă şi a consumatorilor sună astfel: Nu este valabil
decât ceea ce distrează - clientul se interesează şi plăteşte numai ce-l captivează! Pentru a obţine asemenea produse este
necesară, pe de o parte, o stăpânire perfectă a principiul dramaturgic, precum şi producerea şi plasarea poantelor potrivite, iar
pe de o altă parte o perfecţiune tehnică de cel mai înalt grad. Muzica pură îşi ratează, mai mult sau mai puţin, efectul, dacă nu
vine cu tot rafinamentul artei compoziţionale şi interpretative, cât şi printr-o tehnică stereo desăvârşită; cea mai bună
performanţă actoricească nu cucereşte publicul, dacă spre exemplu luminile sau camerele de luat vederi n-ar fi fost mânuite cu
multă artă şi pricepere.
Principiul iniţial al jurnalisticii prevede ca ştirile să fie alese în funcţie de importanţa lor, şi ordonate în mod eşalonat:
ce este important în faţă, ce este neimportant în spate. Acest principiu, care în cazul unei respectări clare dă naştere unui
produs “jurnalistică plină de responsabilitate” - ajunge să fie îngropat din două părţi: de către jurnalistica de senzaţie şi de către
cea vizuală.
Tendinţa aceasta de a nu începe cu ştirea cea mai importantă, ci cu una de efect sau cu una senzaţională, nu provine
decât din legea pieţei şi din presiunea vânzărilor generată de această lege. Pe acest fundament iese la iveală un soi de lege
naturală a publicisticii: cu cât un mijloc de comunicare în masă este decis mai mult de imagini, cu atât este mai neserioasă
jurnalistica practicată de acesta.
Cu cât ştirea senzaţională este mai şocantă, cu atât efectul ei este mai mare. Cu cât mai zguduitoare este relatarea de
pe câmpul de luptă (în timpul războiului din Vietnam a putut fi foarte bine observat acest lucru), cu atât este mai evident
efectul distractiv. Cu cât telespectatorul, ascultătorul, cititorul de presă, spectatorul de cinema, de teatru sau operă este mai
scuturat, indiferent de groază sau de râs, cu atât mai bine este privit produsul respectiv, cu atât devine mai receptiv
consumatorului la acelaşi mijloc de comunicare în masă şi acelaşi gen de produs.
Ce anume îl determină să fie atât de receptiv pe neobservate şi negândite este tocmai stimularea, sensibilitatea
emoţională create de mijlocul de comunicare. Distracţia - indiferent că e vorba de un concert rock, o reprezentaţie de operă, un
film poliţist, un serial melodramatic, un film porno, un western brutal, un spectacol distractiv, o discuţie politică sau un
masacru stradal, o campanie de urmărire, o acţiune de infiltrare sau alte încercări de influenţare a maselor, precum orele de
şcoală duminicală, evanghelizările, slujbele religioase, filmele biblice, cele de aventuri, varieté-urile, meciurile de fotbal,
galele de box, cabaretele sau circul - toate conţin în principiu o anumită măsură minimală de stimulare, de atingere sufletească,
fără de care produsul, în ciuda investiţiei imense, n-ar constitui un mare eşec.
Consumatorul, căruia nu i se pune în faţă nimic altceva decât un produs de divertisment cu o porţie corespunzătoare
de stimulent emoţional devine mai devreme sau mai târziu dependent de asemenea emoţii. Lucrul acesta devine cel mai bine
vizibil în clipa în care printr-o anumită conjunctură el este privat de mijlocul de comunicare în masă care-l domină, îl
obsedează şi-l bulversează, Apar atunci reacţii de frustrare pe care el singur însă nu şi le poate recunoaşte.
Profesorul Postman avertizează asupra faptului că “nu orice formă de discurs poate fi transpusă dintr-un mijloc de
comunicare într-altul.” Este o naivitate să acceptăm că ceva care a găsit o exprimare într-un anumit mijloc de comunicare în
masă poate fi exprimat şi într-altul, fără a schimba nimic din însemnătatea, structura şi valoarea sa.
Acolo unde, aşa cum a devenit oarecum o modă astăzi, se fac nişte încercări instrumental-stilistice (cum ar fi
interpretarea”Bolero”-ului lui Ravel de către o formaţie rock sau Für Elise de Beethoven cu chitară electrică sau baterie, ori
Concertul brandenburgic nr. 3 de Bach la sintetizator), rezultă în principiu cu totul altceva decât a gândit şi intenţionat de fapt
compozitorul.
Cine trece, având un anumit talent literar, de la un mijloc de comunicare în masă prin scris la unul vizual, acela se
loveşte la început de probleme majore, şi-i produce în final o reală nervozitate consumatorului, care îi cunoaşte opera
scriitoricească şi apoi îi vede produsul vizual derivat din opera respectivă. Nenumăraţi oameni, care fuseseră profund
impresionaţi de o anumită carte, cum ar fi “Bătălia pentru Roma” de Felix Dahn, “Învierea” de Lev Tolstoi sau “1984” de
George Orwel, au simţit o amară decepţie văzând apoi versiunea cinematografică fabricată la baza acestora.
Cine-şi cunoaşte într-o oarecare măsură Biblia şi o trăieşte, şi vede apoi filmul produs în seria “Genesis” care pretinde
că prezintă evanghelia după Luca, pe acela îl trec fiori reci.
Neil Postman şi-a însuşit în felul său acest subiect: “Ediţia de iarnă a publicaţiei Official Video Journal face reclamă
pe o întreagă pagină la Proiectul ‘Genesis’. Scopul acestui proiect îl constituie transformarea Bibliei într-un film serial.
Rezultatul cu numele de The New Media Bible va consta din 225 de ore şi va costa un sfert de milion de dolari. Unul dintre
producătorii care intervin puternic pentru realizarea acestui plan este John Heyman, căruia îi datorăm, între altele, filmele
precum Saturday Night Fever şi Grease. Acesta ar fi afirmat într-un interviu că pur şi simplu s-ar fi îndrăgostit nebuneşte de
Biblie. Celebrul actor israelian Topol, devenit cunoscut mai ales prin rolul Tewje în muzicalul Anatevka, ar urma să joace
rolul lui Avraam.”
Postman cu o mai mare sau mai mică convingere religioasă, nu-şi poate reţine remarca: “Reclama nu spune cine va
prelua rolul lui Dumnezeu, Tatăl; însă dacă privim la filmele de până acum ale producătorului, pare a fi vorba de John
Travolta.”(Acesta fiind un dansator şi cântăreţ de stil rafinat, devenit idol de masculinitate.)
Ceea ce vrea sa exprime însă omul de ştiinţă prin aceste cuvinte este nedreapta strigătoare la cer de a se încerca
transpunerea unei materii ce nu poate fi reprezentată (şi care conform poruncii clare a lui Dumnezeu nici nu are voie să fie
vreodată exprimată în imagini) într-un mijloc de comunicare în masă cu imagini în mişcare.
Neil Postman s-a preocupat intens de cunoscuţi evanghelişti americani Robert Schuller, Oral Roberts, Jimmi
Swaggart, Jerry Fallwel, Jim Bakker, Pat Robertson, Billy Graham şi a analizat, din perspectiva omului de ştiinţă, ce prezentau
aceştia milioanelor de telespectatori şi ce au mărturisit ei în public despre lucrarea lor în cadrul televiziunii.
În acest sens, el scoate între altele în evidenţă: “Predicatorii mărturisesc deschis cum îşi pregătesc conţinutul
predicilor lor în aşa fel, încât să obţină o cotă de audienţă cât se poate de mare: <<Poţi căpăta audienţă la public numai dacă-i
oferi ceea ce doreşte>>” Cititorul îşi dă seama desigur cât de neobişnuită este această mărturisire de credinţă.
Emisiunile religioase de televiziune sunt pline de bună dispoziţie. Ele celebrează belşugul. Iar eroii lor principali
devin nişte celebrităţi sărbătorite pretutindeni. Şi cu toate că ceea ce au de împărtăşit este atât de trivial, ei obţin cote ridicate
de audienţă - ba nu, tocmai de aceea. Creştinismul este o religie serioasă şi exigentă. Când ajunge să fie oferit ca o distracţie
uşoară, el devine un cu totul alt soi de religie.”
În general, ecranul are o tendinţă puternică către o psihologie a pământescului. El este atât de saturat cu amintirile
noastre legate de emisiuni profane, încât îţi vine greu să-l transformi într-un cadru specific proceselor sacre.
Specialistul american în domeniul reclamei Jerry Mander şi-a dat seama de faptul că patima imaginilor ce se fixează,
“privirea spre exterior” superdisciplinată forţat şi, în mod cu totul special, mijlocul de comunicare în masă care este
televiziunea, distrug capacitatea de a “privi spre interior”: “Când priviţi la televizor, toate etaloanele care în ansamblu decid
percepţia dvs. cu privire la producţia vizuală intră într-o stare de ameţeală şi pier între imaginile de pe ecran. Televiziunea -
într-adevăr, aşa este - se interpune cu forţa între dvs. înşivă şi propria dvs. lume a închipuirilor şi o înlocuieşte prin ea însăşi.
Când staţi în faţa televizoarelor, nu vă afundaţi în propriile iluzii deşarte sau citiţi ori priviţi pe fereastră, ce este nou afară.
Imaginile vin de departe, din locuri unde nu aţi fost niciodată, ele vă înfăţişează rezultate pe care nu le veţi putea avea
niciodată şi sunteţi puşi în mişcare de către oameni pe care nu-i cunoaşteţi şi cu care nu v-aţi întâlnit niciodată în mod
personal. când aceste imagini v-au penetrat, ele vi se vor imprima în memorie. Ele fac parte din dvs. Chiar mai mult decât atât,
imaginile rămân timp îndelungat în dvs.”
Această muncă de frământare şi pisare a laturii sentimentale a vieţii telespectatorului, muncă ce porneşte de altfel de
la Cuvântul Bibliei, şi constând dintr-un amestec de imagini aţâţătoare, efecte muzicale şi dramaturgice, este considerată şi de
necreştini ca fiind în general foarte impresionantă. Însă creştinii cad pradă unei înşelătorii foarte crunte, atunci când înlocuiesc
efectele Duhului Sfânt cu arta vrăjitorilor de imagini moderni, care nu fac decât să declanşeze glandele lacrimale ale clienţilor.
Această înşelăciune este cu atât mai fatală, fiindcă:
a) nu este recunoscută şi pătrunsă decât de deosebit de puţini creştini;
b) în inimile celor credincioşi înaintează în mod irezistibil distrugerea relaţiei dorite de Dumnezeu cu Cuvântul Sfintei
Scripturi.
În mod deosebit, cel care se expune efectului spectacolelor oferite pe viu sau conservate pe peliculă cedează unui
sentiment de pierdere a realităţii. Fiindcă orice spectacol, realizat şi prezentat oricât de perfect din punct de vedere tehnic sau
artistic, nu este şi nu rămâne la urma urmei nimic altceva decât un joc al imaginilor. Oricât s-ar angaja autorul, regizorul şi
actori să zugrăvească prin arta lor realitatea - ceea ce ajung ei să producă nu este în definitiv decât un pseudo-adevăr, cârpăcit
după toate regulile dramatice.
Astăzi, dacă ai o părere proprie rişti să fii luat în derâdere. Prin filme unde, spre exemplu, apare (pe fond printr-o
tehnică fotografică specială) o cutie de coca-cola care este invizibilă pentru ochiul liber, dar subconştientul o înregistrează, se
obţine stimularea conţinutului acestei băuturi. Strategii o numesc ‘subliminal messages’”.

“Gândiţi-vă la ultima reclamă văzută la televizor şi veţi recunoaşte că ea nu a fost concepută să se adreseze judecăţii
voastre critice. Imaginile şi sunetele năvălesc peste voi ca o avalanşă. Scenele se schimbă într-o secundă sau două, fără să vă
dea timp să vă obişnuiţi cu o scenă mai înainte ca alta să vă fie vârâtă sub ochi. Unghiurile camerei de luat vederi se schimbă,
apar suprapuneri, zumzete, mixaje, împrăştieri, o succesiune rapidă de scene, în care fiecare dintre ele este tixită cu informaţii.
În emisiunile radiofonice (unde am lucrat timp de 6 ani ca speaker şi crainic al buletinelor de ştiri) acestea sunt numite
“amănunte tehnice” şi scopul lor este de a vă inunda cu mult mai multă informaţie decât aceea la care puteţi să gândiţi în mod
conştient.
Noi ştim că partea conştientă a minţii poate să interpreteze, în mod simultan, doar foarte puţine informaţii dintr-o
dată. Dacă se depăşeşte măsura, mintea devine supraîncărcată. Ea trebuie să facă ceva cu informaţiile primite şi, în felul acesta,
din lipsă de un loc mai bun, ea poate să le îngrămădească direct în subconştient. Ideile au fost preluate de minte, fără să treacă
prin filtrul judecăţii noastre. Odată ajunse în subconştient, aceste idei au posibilitatea să ne afecteze comportarea.
Supraîncărcarea intenţionată este o tehnică folosită în hipnoza Ericksoniană. Umple nivelul conştient al minţii
cuiva cu mai multă informaţie decât poate interpreta şi, în timp ce ea se luptă să facă faţă, întipăreşte-i în subconştient o
sugestie care poate să-i modifice comportarea.” (Lewis R. Walton, Omega, 86)

“Gândiţi-vă ce se întâmplă când reclamele (de la TV) se termină şi reîncepe programul nostru favorit. Multe din
tehnicile manipulatoare rămân. Pe măsură ce se schimbă unghiurile camerei şi scenele, trebuie să vă acomodaţi la o nouă
imagine, cam de douăzeci de ori pe minut. Toate acestea, bineînţeles sporesc efectul dramei în aşa fel încât actorii de pe ecran,
chiar dacă sunt angrenaţi în cele mai obişnuite întâmplări, le interpretează cu un discernământ care, pur şi simplu, nu există în
viaţa obişnuită. Asociaţi aceasta cu faptul că oficiile de distribuţie ale televiziunii pot să aleagă ce le place dintre persoanele
cele mai frumoase şi mai interesante din lume. Rezultatul? După ce aţi urmărit timp de 3-4 ore aceste programe, propria
voastră viaţă poate să nu vi se mai pară atât de interesantă cum vi s-a părut mai înainte. Familia voastră, munca voastră, soţul
sau soţia, nu pot să se ia la întrecere cu intensitatea artificială văzută la televiziune. Dacă nu aveţi un simţ al identităţii
neobişnuit de puternic, puteţi să vă simţiţi nesatisfăcuţi cu viaţa voastră proprie, şi să doriţi să puteţi să reproduceţi întocmai
identitatea actorilor de pe ecran. În felul acesta, televiziunea are capacitatea de a vă jefui de ceva pe care Dumnezeu l-a
făcut special la comandă pentru voi: propria, unica voastră identitate.” (Lewis R. Walton, Omega, 175)

În muzică şi în industrie de discuri se lucrează cu sistemul “backward masking” unde se înregistrează diferite mesaje
pe frecvenţă înaltă atât de sus încât urechea nu o aude, dar subconştientul o percepe, înregistrează şi integrează!
Câteva exemple:
Kiss- cântecul God of Thunder - mesajul = Satan este Dumnezeul tău
Madona - cântecul Like a Virgine - mesajul = eu mă cufund în păcat
Police - cântecul Every little thing she does is magic - mesajul = răul se combate cu violenţă
Queen - cântecul Cracy little thing called love - mesajul = la naiba cu Biblia, eu vreau magie!
Rolling Stones - cântecul Tops - mesajul = te iubesc, spune Satan
Prince - cântecul Purple rain - mesajul = îndată bombardăm cerul!
Cindy Lauper - cântecul The bop - mesajul = eşti neputincios în faţa răului, ha, ha, ha
The Beatles - cântecul Revoluţia nr. 9 - mesajul = începe să fumezi marihuana!
 Concluzie:
1 Tesaloniceni 5.22 “Feriţi-vă de orice formă a răului.” (în limba greacă este folosit pentru “formă” cuvântul “tablou, formă
de prezentare”)
1 Ioan 2.16 “Căci tot ce este în lume, pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”



























Studiul nr. 7

CONŞTIINŢA – MARTORUL INTERIOR

T.C. Rom 2:15 "Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea
aceasta mărturiseşte cugetul (conştiinţa) lor şi gândurile lor care sau se învinovăţesc sau se
desvinovăţesc între ele."
Dicţionar Biblic p.277 Conştiinţa este un martor interior care dă mărturie despre caracterul just sau injust al motivaţiilor şi
acţiunilor unei persoane şi care pe temeiul acestei mărturii, pronunţă o judecată validă asupra acestei persoane. Judecata
respectivă poate da naştere, după caz, unui sentiment de durere sau de satisfacţie.

 Cercetare de sine folosind conştiinţa

2T 492-493 “Fiecare urmaş al lui Hristos trebuie să cerceteze zilnic, pentru ca să ajungă să-şi cunoască perfect propria purtare.
Aproape la toţi există o tristă neglijare a cercetării de sine.
Printr-o examinare amănunţită a vieţii lor zilnice în toate împrejurările, ei ar cunoaşte motivele lor şi principiile care îi pun în
mişcare. Această revizuire zilnică a faptelor noastre, spre a vedea dacă conştiinţa le aprobă sau le condamnă, este necesară
pentru toţi care doresc să ajungă la desăvârşirea caracterului creştin. Multe fapte care trec drept fapte bune, chiar fapte de
binefacere, când sunt cercetate îndeaproape, se constată că au fost sugerate de motive greşite. Mulţi primesc aplauze pentru
virtuţi pe care nu le au. Cercetătorul de inimi examinează motivele şi, adesea, faptele care sunt aplaudate de oameni sunt
înregistrate de El, ca izvorând din motive egoiste şi ipocrizie josnică.”

 Avem nevoie de o conştiinţă luminată

2T 470 “Temeiul sau cauza fiecărei acţiuni corecte, care există şi lucrează în inima reînnoită, asigură ascultare fără motive
externe sau egoiste. Duhul adevărului şi o conştiinţă bună sunt suficiente pentru a inspira şi reglementa motivele şi
purtarea celor care învaţă de la Hristos şi sunt asemenea Lui.”
2T 394 “Cu ajutorul religiei curate, intelectul lui ar fi adus pe o cale sănătoasă; puterile lui mintale şi morale ar deveni
viguroase şi armonioase; conştiinţa iluminată de harul divin ar fi ageră şi curată, stăpânind voinţa şi dorinţele şi conducând
la sinceritate şi integritate în fiecare acţiune a vieţii.”

 Conştiinţa poate deveni tocită şi slabă

3T 253 “Ai devenit slab pentru că nu ai îndrăgit lumina. N-ai fost capabil să deosebeşti glasul adevăratului Păstor de cel al
unui străin decât în puţine ocazii. Neglijenţa ta de a umbla în lumină a adus întuneric asupra ta, iar conştiinţa, adesea
încălcată, este amorţită.”
2T 90 “Conştiinţa, odată încălcată, este foarte mult slăbită. Este nevoie de puterea continuă a vegherii şi rugăciunii
necurmate.”
2T 44 “Iubite frate, în faţa ta este viaţa şi moartea. Ştii de ce s-au clătinat paşii tăi? Pentru ce n-ai stăruit cu curaj şi hotărâre?
Ţi-ai violat conştiinţa.”

 Satan cere să îţi calci conştiinţa

HLL 97 “Cu aceeaşi ispită Satana se apropie de oameni faţă de care are mai mare succes decât faţă de Hristos. Oamenilor le
oferă împărăţia acestei lumi, cu condiţia să recunoască supremaţia lui. El le cere să jertfească cinstea, să desconsidere
conştiinţa şi să se lase stăpâniţi de egoism. Hristos îi invită să caute mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea ei; dar
Satana îi urmăreşte şi le spune: "Oricât ar fi de adevărate lucrurile despre viaţa veşnică, dacă vrei să ai succes în lumea aceasta
trebuie să-mi serveşti mie. Eu ţin în mâna mea binele tău. Pot să-ţi dau bogăţii, plăceri, onoruri şi fericire. Ascultă sfatul. Nu te
lăsa dus de idei ciudate de cinste sau sacrificiu de sine. Calea ţi-o pregătesc eu."

 Creştini cu o formă de evlavie dar cu o conştiinţă împietrită

1T 351 “Ei nu trăiesc adevărul în viaţa lor. Au anumite manifestări ale sfinţeniei şi, cu toate acestea, aruncă la o parte
Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru sfinţire, cântă sfinţirea şi strigă sfinţirea. Oamenii cu inimile întinate îşi iau un aer
de nevinovăţie şi susţin că sunt consacraţi, însă acest lucru nu constituie dovada că sunt drepţi. Faptele lor dau mărturie cu
privire la ei. Conştiinţa lor este împietrită, însă ziua lui Dumnezeu se apropie şi orice lucrare va fi scoasă la iveală, de orice fel
ar fi şi fiecare va primi după faptele lui.”

 Căi prin care se poate distruge această nobilă facultate

2T 500 “Alţii n-au o conştiinţă sensibilă, ea a devenit veştedă printr-o îndelungată nutrire a egoismului; ei privesc la
lucrurile sfinte şi veşnice dintr-un punct de vedere josnic. Printr-o îndelungată continuare a unei căi greşite, sensibilităţile lor
morale par paralizate. Pare imposibil a-şi ridica vederile şi simţămintele la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu are loc o
schimbare totală, prin înnoirea minţii, această grupă nu va găsi nici un loc în cer.”
1T 187 “Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, pentru semenii lor sau pentru Dumnezeu.
El face apel la ceea ce au ei, însă ei reţin în mod egoist, cu lăcomie ceea ce au. Ei dau puţin aici, puţin dincolo pentru a-şi
linişti conştiinţa, însă ei nu şi-au învins dragostea pentru această lume.”
3T 437 “Dacă conştiinţa ar fi trează, ea ar descoperi cheltuielile inutile pentru satisfacerea apetitului, mândriei, deşertăciunii
şi iubirii de distracţie şi ar raporta aruncarea pe fereastră a banilor Domnului, care ar trebui puşi în cauza Sa.”
2T 390 “Satana are aproape control deplin asupra minţii acestui băiat, dar părinţii lui nu se trezesc să vadă răul şi rezultatele
lui. Mintea lui este degradată, conştiinţa lui este împietrită, sensibilităţile lui morale amorţite şi el va fi o victimă uşoară
pentru asocieri rele pentru a conduce la păcat şi nelegiuire.
2T 392,393 “Satana este acum pe câmpul de bătaie. Bieţii voştri copii sunt prizonierii lui, el le stăpâneşte minţile şi-i face o
ţintă uşoară. Sensibilităţile lor morale par paralizate. Ei au practicat masturbaţia şi se mândresc cu nelegiuirile lor.... Copiii
noştri sunt stricaţi la trup şi la minte. Viciul şi-a pus pecetea asupra copiilor voştri mai în vârstă. Ei sunt pătaţi, adânc pătaţi.
înclinaţiile senzuale predomină, în timp ce facultăţile intelectuale şi morale sunt foarte slabe. Pasiunile josnice au câştigat
putere prin exerciţiu, în timp ce conştiinţa a devenit împietrită şi veştejită. Aceasta este influenţa pe care o va avea viciul
asupra puterilor mintale. Aceia care se dedau la lucrarea de ruinare a trupului şi a minţii lor nu se opresc aici. În cele din urmă
ei vor fi gata pentru păcatul de orice fel, pentru că conştiinţa lor este ofilită.”
3T 621 “Cei din poporul nostru merg în mod constant în regres în ce priveşte reforma sănătăţii. Satana vede că nu poate avea o
putere la fel de mare pentru a-i stăpâni, cum ar avea dacă aceştia şi-ar îngădui pofta. Sub influenţa alimentelor nesănătoase,
conştiinţa intră în amorţire, mintea se întunecă şi capacitatea ei de a fi impresionată este tocită. Însă vina păcatului nu este
micşorată pentru motivul amorţirii conştiinţei violate şi a lipsei ei de sensibilitate.2

 Cât de mut poate ajunge acest martor interior

2T 501 “Prin neluarea în seamă a dreptăţii, a milei şi a bunăvoinţei faţă de semenii lor, unii şi-au împietrit inima atât de mult
încât pot merge liniştiţi mai departe şi pot să-L jefuiască chiar pe Dumnezeu, fără mustrare de conştiinţă.”
1T 552 “Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce susţin că sunt păzitori ai Sabatului iubesc atât de mult lumea şi lucrurile din
lume, încât au ajuns să fie întinaţi de spiritul şi influenţa acesteia, divinul a dispărut din caracterul lor, diabolicul luându-i
locul, schimbându-i pentru a sluji scopurile lui Satana, fiind astfel instrumente ale nedreptăţii. Apoi în contrast cu aceşti
oameni, i-am văzut pe oamenii săraci, dar harnici şi cinstiţi, care sunt gata a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, care mai
degrabă ar suferi ei înşişi dezavantaje decât să dea dovadă de un spirit atât de lacom şi acaparator ca aceştia; oameni care
preţuiesc o conştiinţă curată şi dreaptă, chiar în privinţa lucrurilor mici, socotindu-le de o valoare mai mare decât bogăţiile.
Ei sunt întotdeauna gata de a-i ajuta pe alţii, atât de dornici de a face tot binele care le stă în putere, încât ei nu-şi adună
bogăţii, veniturile lor pământeşti nu cresc. Dacă există ceva care să necesite mijloace sau braţe de lucru, ei sunt cei dintâi
interesaţi şi care răspund şi adesea fac mai mult decât le stă de fapt în putere, în acest fel lipsindu-se pe ei înşişi de unele
bunuri de care au nevoie, pentru a putea face bine.”

 Dumnezeu se foloseşte de conştiinţă pentru a trezi un om

HLL 75 Dumnezeu nu trimite soli pentru a linguşii pe păcătos. El nu trimite solii de pace, ca să-i legene pe oamenii nesfinţi
într-o siguranţă falsă. El pune poveri grele pe conştiinţa făcătorului de rele şi îi străpunge sufletul cu săgeţile convingerii.
Îngerii slujitori îi prezintă judecăţile îngrozitoare ale lui Dumnezeu, ca să adâncească simţul nevoii sale şi să-l facă să strige:
"Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Atunci mâna care a umilit până în ţărână ridică pe cel pocăit. Glasul care a mustrat
păcatul şi a făcut de ruşine îngâmfarea şi ambiţia întreabă cu cea mai duioasă iubire: "Ce doreşti să fac pentru tine?"
HLL 175 “Acuzatorii păcătosului sunt propriile lui cugete şi nu poate fi tortură mai chinuitoare decât înţepăturile unei
conştiinţe vinovate, care nu-i dă linişte nici ziua nici noaptea.”

 Primul loc al minţii unde se adresează Duhul sfânt

CCH 24 “Atunci când inima se supune influenţei Duhului Sfânt, conştiinţa va fi trezită, iar păcătosul va ajunge să înţeleagă
ceva din profunzimea şi sfinţenia Legii lui Dumnezeu, simţământul vinovăţiei pune stăpânire pe minte şi inimă. Păcătosul
înţelege acum dreptatea lui Dumnezeu şi îi este groază să apară, în vinovăţia şi întinarea lui, înaintea celui care cercetează
inimile. El vede iubirea lui Dumnezeu, frumuseţea sfinţeniei şi bucuria curăţiei; el doreşte atunci din inmă să fie curăţit şi
readus în legătură cu cerul.”
CCH 26 “Noi nu putem niciodată să ne pocăim fără ca Duhul lui Hristos să trezească conştiinţa, după cum nu putem fi
iertaţi de păcatele noastre fără Domnul Hristos.2

 Conştiinţe bune şi rele; de unde ştim cum este conştiinţa noastră?

ÎNC p 140 “În cuvântul lui Dumnezeu citim că există cunoştinţe bune şi cunoştinţe rele. Adu-ţi conştiinţa în faţa
cuvântului lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa şi caracterul tău sunt în conformitate cu etalonul neprihănirii pe care l-a
descoperit Dumnezeu acolo. Atunci poţi stabili dacă ai sau nu o credinţă inteligentă şi ce fel de conştiinţă este cea pe care o
posezi. în conştiinţa umană nu te poţi încrede, dacă ea nu este sub influenţa harului divin. Satana foloseşte în avantajul său o
conştiinţă neluminată şi astfel conduce pe oameni în tot felul de înşelăciuni. Nu este suficient ca un om să se considere în
siguranţă urmând îndemnurile conştiinţei sale. întrebarea care trebuie pusă este: "Este conştiinţa în armonie cu cuvântul lui
Dumnezeu?" Dacă nu, atunci ea nu poate fi urmată cu siguranţă, căci ea va înşela. Conştiinţa trebuie iluminată de Dumnezeu.
Trebuie rezervat timp pentru cercetarea Scripturilor şi pentru rugăciune. Astfel mintea se va stabiliza, se va întări şi se va
înrădăcina.”

 Lucrul bine înfăptuit aduce pace conştiinţei

1T 518 “A avea comuniune cu El - ce ar putea să ne înalţe mai mult, să ne rafineze şi să ne ridice mai presus de plăcerile
frivole ale pământului? A ne bucura de reînnoirea prin har a firilor noastre stricate, a reţine poftele păcătoase şi tendinţele
animalice în supunere, a merge înainte având o independenţă morală nobilă, dobândind victorii zi de zi, ne va da acea pace a
conştiinţei pe care numai lucrul bine înfăptuit o poate da.”

 O conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu - o mare binecuvântare

ÎNC 140 “Este privilegiul fiecăruia de a trăi în aşa fel încât Dumnezeu să-l aprobe şi să-l binecuvânteze. Tu poţi fi în fiecare
oră în comuniune cu cerul. Nu este voinţa Tatălui tău din ceruri ca tu să fii întotdeauna sub condamnare în întuneric.
Dumnezeu nu are plăcere că tu te supui în neajunsuri. trebuie să cultivi respectul de sine trăind în aşa fel încât să fii aprobat
de propria ta conştiinţă înaintea oamenilor şi îngerilor. Este privilegiul tău de a merge la Isus pentru a fi curăţit şi a sta în
faţa legii fără ruşine şi remuşcări. Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după
îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. în timp ce nu trebuie să avem despre noi înşine gânduri mai înalte
decât se cuvine. Cuvântul lui Dumnezeu nu condamnă un respect de sine cuvenit. Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, noi trebuie
să avem o demnitate conştientă de caracter în care mândria şi importanţa eului nu-şi au locul. O conştiinţă care să nu ofenseze
pe Dumnezeu şi pe om este o însuşire minunată.”
2 T 277 “Pacea lăuntrică şi o conştiinţă liberă de orice ofensă faţă de Dumnezeu, va trezi şi înviora spiritul, întocmai ca
roua cea curată asupra plantelor gingaşe. Atunci voinţa va fi bine îndreptată, stăpânită şi mai hotărâtă şi totuşi liberă de orice
îndărătnicie. Atunci cugetările vor fi plăcute pentru că ele sunt sfinţite. Seninătatea spiritului pe care o vei poseda, atunci va fi
o binecuvântare pentru toţi cei cu care vei avea de-a face. Această pace şi linişte va deveni firească cu timpul şi îşi va reflecta
razele sale preţioase asupra tuturor acelora ce sunt în jurul tău, pentru ca apoi să reflecteze iarăşi asupra ta. Cu cât vei gusta
mai mult din această pace şi linişte a spiritului, cu atât va creşte ea mai mult. Ea este o plăcere vie şi dulce care nu amorţeşte
toate puterile morale, ci le trezeşte la o activitate şi mai mare. Pacea desăvârşită este un atribut al cerului pe care îl au îngerii.
Dumnezeu să-ţi ajute să dobândeşti această pace.”



























Studiul nr. 8

PUTEREA VOINŢEI – FACTORUL DECISIV

T.C. “Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” Ps. 40:8
 Importanţa înţelegerii corecte a voinţei; confuziile sunt periculoase
Î.C. 156 “Voinţa este puterea conducătoare în natura omului, aducând toate celelalte facultăţi sub stăpânirea ei. Voinţa nu
este gustul sau înclinaţia, ci puterea hotărâtoare ce lucrează în copiii oamenilor ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu.
Fiecare copil trebuie să înţeleagă adevărata forţă a voinţei. El ar trebui condus să vadă ce mare este responsabilitatea implicată
în acest dar. Voinţa este puterea de decizie sau de alegere.

 Omul a fost creat cu posibilitatea de a alege

PP 34 “Dumnezeu putea să-l creeze pe om fără posibilitatea de a încălca Legea Sa, El ar fi putut opri mâna lui Adam de a
atinge fructul oprit; dar în cazul acesta omul n-ar mai fi fost un agent moral liber, ci un simplu automat. În situaţia aceasta nu
putea avea loc nici o dezvoltare a caracterului. O astfel de situaţie ar fi fost contrară planului lui Dumnezeu de a proceda cu
locuitorii celorlalte lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca fiinţă inteligentă, şi acest lucru ar fi întărit acuzaţia lui Satana,
potrivit căreia conducerea lui Dumnezeu este arbitrară. Fără libertatea de a alege ascultarea omului nu avea să fie
voluntară, ci forţată.”

 Răscumpărarea realizată la cruce ne dă posibilitatea de a preda de bună voie lui Dumnezeu

5T 509 “Tu nu trebuie să uiţi că voinţa ta este forţa care pune în mişcare toate faptele tale. Această voinţă, care este un
factor foarte important în caracterul omului, prin căderea în păcat a fost predată sub stăpânirea lui Satana; şi de la acel timp el
a lucrat mereu în om a voi şi a făptui după buna sa plăcere, spre ruina şi mizeria totală a omului. Dar jertfa nemărginită a lui
Dumnezeu, prin predarea lui Isus, iubitul său fiu, care a devenit jertfă pentru păcat i-a dat posibilitatea să zică, fără să calce
vreun principiu al Stăpânirii Sale: Predă-te Mie în totul, dă-mi mie această voinţă, smulge-te de sub stăpânirea lui Satana,
şi eu voi pune stăpânire asupra ei şi atunci, voi putea lucra în tine, a voi şi a făptui, după buna Mea plăcere” . Dacă El îţi
dă gândul lui Hristos, voinţa ta devine ca voinţă a sa, iar caracterul tău este transformat ca să fie asemenea caracterului lui
Hristos. Te-ai hotărât să faci voinţa lui Dumnezeu? Doreşti să asculţi de Sfintele Scripturi? “Dacă cineva voieşte să-Mi
urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze.”

 Satan doreşte să distrugă această facultate

SPT 43 “Când i se dă voie lui Satana să modeleze voinţa, el o foloseşte spre aducerea la îndeplinire a scopurilor sale. El
îndeamnă la teorii de necredinţă, şi atâta inima omului să se lupte împotriva cuvântului şui Dumnezeu. Cu o sforţare neclintită
şi stăruitoare el caută să insufle oamenilor sentimentele sale de ură şi vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, şi să-i facă a se împotrivi
orânduielilor şi cerinţelor cerului, cum şi lucrării Duhului Sfânt.”

 Să nu uităm niciodată - nimeni nu ne poate constrânge să păcătuim

HLL 94 “Ispititorul nu ne poate constrânge niciodată să păcătuim. El nu poate să ne stăpânească mintea decât dacă ea este
predată puterii lui. Întâi trebuie să consimtă voinţa şi credinţa trebuie să se desprindă de Hristos şi numai după aceea poate să-
şi exercite Satana puterea asupra noastră; dar orice dorinţă păcătoasă pe care o cultivăm îi dă lui un punct de sprijin. Orice
punct în care noi nu ajungem la măsura pusă de Dumnezeu este o poartă deschisă pe care poate să intre vrăşmaşul să ne
ispitească şi să ne distrugă.”

 Cum se slăbeşte puterea voinţei; cum se autodistruge un om

CCH 31 “Fiecare călcare a poruncilor, fiecare neglijenţă sau respingere a harului lui Hristos are urmări durabile asupra
omului, împietrind inima, slăbind voinţa, întunecând mintea şi făcând pe om nu numai mai puţin voios, ci şi mai puţin capabil
de a asculta de blândele îndemnuri ale Spiritului Sfânt.
Chiar numai o trăsătură rea de caracter, o singură poftă sau dorinţă păcătoasă la care ţine cineva cu stăruinţă slăbeşte şi
anihilează toată puterea Evangheliei asupra omului. Fiecare cedare la păcat sporeşte în om răceala şi indiferenţa sa faţă de
Dumnezeu.
Hristos este întotdeauna gata să ne cureţe şi să ne libereze de orice păcat; dar El nu sileşte şi nu constrânge cu forţa voinţa
omului. Dacă printr-o continuă călcare a Legii voinţa a ajuns cu totul robită păcatului, aşa că omul nu doreşte liberarea şi
nu vrea să primească harul lui Hristos; ce i-ar mai putea face Domnul unui asemenea om? Omul atunci se distruge pe sine
prin hotărâta refuzare a iubirii lui Hristos”

 Rădăcina problemei umane

S.T. oct. 29. 1894 “Dacă privirea noastră spirituală ar fi deschisă, am putea vedea ceea ce niciodată nu ar fi şters din memoria
noastră, cât am trăi. Noi am putea vedea sufletele doborâte sub opresiune, împovărate cu griji şi apăsate la fel ca o căruţă sub
greutatea snopilor, gata să moară în descurajare. Noi am putea vedea îngeri zburând repede pentru a ajuta celor ispitiţi, care
stau ca pe o margine de prăpastie. Aceste suflete ispitite nu sunt în stare să se ajute singure şi să evite ruina ce le ameninţă;
însă îngerii lui Dumnezeu împing pe îngerii răi, conducând sufletele departe de locurile primejdioase pentru a aşeza picioarele
lor pe un loc singur. Am putea vedea bătălia ce se dă între două armate, tot atât de reală ca acele lupte care opun forţe inamice
pe pământ. Când este sfărâmată puterea Satanei asupra sufletelor, noi vedem oameni legând voinţa lor de cruce şi
crucificând carnea cu înclinaţiile şi poftele ei trupeşti. Este, într-adevăr, o crucificare a eului; pentru că voinţa este predată lui
Hristos. Voinţa omului nu este niciodată aşa de puternică, ca atunci când este sfinţită şi pusă de partea lui Hristos. Voinţa este
o putere şi când trebuie să fie câştigate multe izbânzi în războiul spiritual, trebuie făcute multe progrese în călătoria spirituală
şi trebuie învăţate multe lecţii de la Hristos, Mare Învăţător, este necesar ca voinţa să fie sfinţită. În supunerea voinţei, este
atinsă rădăcina problemei. Când voinţa este supusă, izvoarele care curg din fântână nu vor fi amare, ci voinţa va fi la fel de
curată ca şi cristalul. Florile şi fructele creştine vor înflori şi se vor maturiza spre desăvârşire.
Cugetări 141,142 “Victoria nu este câştigată fără multă rugăciune, fără umilinţa eului la fiecare pas. Voinţa noastră nu trebuie
să fie forţată în cooperarea cu agenţii divini, ci ea trebuie să fie supusă de bună voie.
.Chiar dacă s-ar lucra cu o intensitate însutită a Duhului lui Dumnezeu asupra ta, aceasta nu te-ar face un creştin, un
supus bun pentru ceruri. Bastionul Satanei nu ar fi distrus. Voinţa trebuie să fie aşezată de partea voinţei lui Dumnezeu.
Tu nu eşti în stare prin tine însuţi să aduci hotărârile, dorinţele şi înclinaţiile tale în supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu, dar
dacă eşti dispus să faci aceasta voluntar, Dumnezeu va îndeplinii lucrarea pentru tine, chiar şi îndepărtarea imaginaţiei şi a
fiecărui lucru important care se înalţă pe sine împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi va aduce la supunere şi ascultare de
Hristos orice gând (2 Cor. 10:5). După aceea tu vei lucra propria ta mântuire, cu teamă şi cutremur. ‘Căci Dumnezeu este
Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea’ Fil. 2:13.
Dar mulţi sunt atraşi de frumuseţea lui Hristos şi de slava cerească şi totuşi dau înapoi în faţa condiţiilor prin care acestea pot
deveni proprietatea lor.”

 Purtarea jugului, purtarea crucii reprezintă supunerea voinţei

5 B.C. 1090 - 1091 “Noi trebuie să purtăm jugul lui Hristos ca să putem fi aduşi într-o unitate desăvârşită cu El. ‘Luaţi jugul
Meu asupra voastră’, spune El. Ascultaţi cerinţele Mele. Dar aceste cerinţe pot fi în opoziţie directă cu voinţa şi scopurile
agentului omenesc. Ce e de făcut aici? Ascultaţi ce spune Dumnezeu: ‘Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de
sine, să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze’. Jugul şi crucea sunt simboluri ce reprezintă acelaşi lucru – oferirea voinţei lui
Dumnezeu. Purtarea jugului uneşte omul mărginit în tovărăşie cu Prea iubitul Fiu al lui Dumnezeu. Înălţarea crucii
îndepărtează eul de suflet şi îl aşează pe om în poziţia în care el învaţă cum să poarte sarcinile lui Hristos. Noi nu putem să-i
urmăm lui Hristos fără purtarea crucii Sale, fără înălţarea crucii şi purtarea ei pe urmele Sale. Dacă voinţa noastră nu este în
concordanţă cu cerinţele divine, noi trebuie să tăgăduim înclinaţiile noastre, să lepădăm dorinţele noastre îndrăgite şi să călcăm
pe urmele paşilor lui Hristos

 Dumnezeu are nevoie de consimţământul nostru pentru a realiza mântuirea noastră

Cugetări 141,142 “Cel care se hotărăşte să intre în împărăţia spirituală va găsi că împotriva lui sunt angajate toate puterile şi
pasiunile unei naturi nerenăscute, în spatele căreia stau forţele împărăţiei întunericului. Egoismul şi mândria se vor opune
oricărui lucru care le va descoperi că sunt păcătoase. Noi nu putem, prin noi înşine, să învingem dorinţele rele şi obiceiurile
care se luptă pentru stăpânire. Noi nu putem să biruim forţa vrăjmaşului care ne ţine în robia sa. Doar Dumnezeu ne poate da
victoria. El doreşte ca noi să avem stăpânire asupra noastră, a voinţei şi a căilor noastre. Dar El nu poate lucra în noi fără
consimţământul şi cooperarea noastră. Energiile noastre sunt necesare pentru cooperarea cu Dumnezeu.”
 Schimbarea vieţii se realizează printr-o predare autentică a voinţei noastre sub controlul lui
Dumnezeu
DV 156, 157 “Cel ispitit trebuie să înţeleagă adevărata forţă a voinţei. Aceasta este puterea stăpânitoare din firea omului –
puterea de decizie, puterea alegerii libere. Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. Dorinţele de bine şi puritate sunt bune
în sine; dar dacă ne oprim aici, ele nu vor sluji la nimic. Mulţi se vor îndrepta către ruină, în timp ce speră şi doresc să-şi
învingă înclinaţiile rele. Ei nu-şi predau voinţa lui Dumnezeu, ei nu fac alegerea de a-L sluji.
Prin corecta exercitare a voinţei, poate fi făcută o schimbare totală în viaţă.”
DV 157 “Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita căci este a noastră. Noi nu ne putem schimba
inimile, nu ne putem controla gândurile, pornirile, afecţiunile. Nu ne putem face pe noi înşine curaţi, potriviţi pentru serviciul
lui Dumnezeu. Dar putem alege să-L slujim pe Dumnezeu. Îi putem da voinţa noastră, atunci va lucra în noi voinţa şi
înfăptuirea după bunul Său plac. Astfel întreaga noastră fire va fi adusă sub controlul lui Hristos.”
Prin corecta exercitare a voinţei, poate fi făcută o schimbare totală în viaţă. Predându-ne voinţa în mâinile lui Hristos ne
aliem cu puterea divină. Primim tărie de sus pentru a ne păstra statornici. O viaţă curată şi nobilă, o viaţă de biruinţă asupra
apetitului şi lascivităţii este posibilă pentru oricine îşi va uni voinţa slabă şi şovăitoare a omului, cu voinţa atotputernică şi
neclintită a lui Dumnezeu.
PD 106 “Nimeni nu se poate goli pe sine de eul său. Noi nu putem decât să fim de acord ca Domnul Hristos să facă această
lucrare. Atunci limbajul nostru va fi: Doamne, ia-mi inima; căci eu nu ţi-o pot da. Ea este proprietatea Ta. Păstreaz-o Tu
curată; căci eu n-o pot păstra pentru Tine. Mântuieşte-mă în ciuda mea însumi, în ciuda eului meu slab şi neasemenea lui
Hristos. Modelează-mă, şlefuieşte-mă, înalţă-mă într-o atmosferă curată şi sfântă, în care curentul cel bogat al dragostei Tale
să poată curge din sufletul meu.”

 Puterea de a transforma un om este doar Hristos; aici voinţa nu poate face nimic
CCH 14,15 “Este imposibil să scăpăm prin noi înşine din prăpastia păcatului în care au căzut inimile noastre. Sunt rele şi
noi nu le putem schimba (…). Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, sforţările omeneşti în general, toate acestea au sfera lor de
acţiune; dar aici ele sunt cu totul fără putere. Ele pot produce o îndreptare exterioară a purtării omeneşti, dar nu pot schima
inima omului; ele nu pot curăţi ieşirile vieţii. Trebuie mai întâi o putere, care să lucreze dinlăuntru, trebuie o viaţă nouă de sus,
pentru ca oamenii să fie întorşi de la păcat la sfinţenie. Această putere este Hristos (…). Ar fi o mare greşeală şi o fatală
amăgire de sine, a crede, că ceea ce trebuie şi e în de ajuns omului este de a dezvolta părţile bune, pe care le-ar avea de la
natură.”

 Confuzie tragică între voinţă şi simpla dorinţă

HU 224 “Mulţi sunt atraşi de frumuseţea lui Hristos şi de slava cerului şi totuşi dau înapoi când este vorba de acceptarea
unicelor condiţii prin care acestea pot deveni ale lor.(…) Renunţarea la propria voinţă, la obiectul ales al iubirii şi atenţiei lor
cere un sacrificiu în faţa căruia ei ezită, se poticnesc şi se întorc.(…) Ei doresc binele, fac chiar un efort pentru a-l obţine,
dar nu îl aleg; ei nu un ţel bine stabilit de a şi-l asigura cu preţul tuturor celorlalte lucruri.”
1SM 366 “Pentru ca un om să fie îndreptăţit prin credinţă, credinţa trebuie să atingă punctul la care voinţa controlează
afecţiunile şi impulsurile inimii.”

 Rezultate minunate ale predării voinţei de partea lui Dumnezeu

ST 44 “Voinţa noastră mărginită trebuie să fie adusă în ascultare în voinţa celui Nemărginit; voinţa omenească trebuie să fie
contopită cu cea divină. Aceasta va aduce Duhul Sfânt în ajutorul nostru…”
ST 57 “Pacea şi liniştea vor veni la voi îndată ce veţi aduce voinţa voastră în ascultare de voinţa lui Hristos. Atunci iubirea
lui Hristos va cârmui în inimă, punând sub stăpânirea Mântuitorului izvoarele tainice ale acţiunii. Temperamentul repezit, uşor
iritabil, va fi potolit şi supus prin uleiul harului lui Hristos. Simţământul că păcatele au fost iertate va aduce acea pace care
întrece orice înţelegere.”
Î.N.C. 295 “Când omul cooperează cu voinţa lui Dumnezeu, el devine omnipotent şi chiar cel ce lucrează poate crea noi
ocazii. Urmăreşte sufletele cu care vii în contact! Urmăreşte ocaziile de a le spune un cuvânt potrivit. Nu aştepta o introducere,
nici acomodarea cu ei, ci caută să salvezi sufletele ce se pierd în jurul tău.”

 Puterea lui Dumnezeu dar alegerea noastră

HLL 392 “În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Nu este folosită nici o forţă exterioară. Sub influenţa duhului lui
Dumnezeu, omul este lăsat să aleagă cui vrea să servească. În schimbarea care are loc, atunci când omul se predă lui Hristos,
se află simţământul celei mai înalte libertăţi. Izgonirea păcatului este o acţiune a voinţei noastre. E adevărat, nu avem putere
să ne eliberăm de sub stăpânirea lui Satana, dar când dorim să fim eliberaţi din păcat şi în nevoia noastră cea mare, strigăm
după o putere din afară şi mai presus de noi, puterile noastre sunt îmbibate cu energia divină a Duhului Sfânt. şi ele ascultă de
poruncile lui Dumnezeu, împlinind astfel voinţa Sa.”

 Înnobilarea voinţei
HLL 588 “Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul acesta. Şi dacă consimţim El se va identifica cu
gândurile şi cu ţintele noastre în aşa măsură încât va lega inima şi mintea noastră cu voinţa Sa. Astfel, atunci când ascultăm de
El vom îndeplini propriile noastre îndemnuri. Voinţa înnobilată şi sfinţită, îşi va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui.
Dacă-L cunoaştem pe Dumnezeu, aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră este o viaţă de continuă ascultare.
Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios.”
S.T., oct. 29. 1894 “Să nu mulţumim mai departe inamicul plângându-ne de puterea voinţei noastre rele; pentru că făcând aşa
noi aşezăm şi încurajăm dorinţele noastre împotriva lui Dumnezeu şi facem plăcere celui rău. Să ne amintim că noi suntem
copii lui Dumnezeu, legaţi pentru a împărtăşii o voinţă sfântă care vine la noi de la Dumnezeu. ‘Dar tuturor celor ce L-au
primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge nici din voia
firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

 Realizează această lucrare chiar acum

SPT 114-116 “Tu eşti un tânăr inteligent; tu doreşti să-ţi făureşti viaţa în aşa fel încât în cele din urmă să fii pregătit pentru
cer. Adesea te descurajezi când te vezi lipsit de putere morală, sclav al îndoielii, şi stăpânit de deprinderi şi apucături din
vechea ta viaţă de păcat. Găseşti că firea ta lăuntrică este necredincioasă faţă de tine însuţi, faţă de hotărârile tale bune, faţă de
făgăduinţele tale cele mai solemne (…). Făgăduinţele tale sunt ca nişte funii de nisip…
Vei fi în neîntreruptă primejdie, până ce vei înţelege adevărata putere a voinţei. Poţi crede şi făgădui toate lucrurile, dar
făgăduinţele sau credinţa ta n-au nici un preţ până ce nu-ţi vei pune voinţa de partea credinţei şi înfăptuirii. Dacă lupţi lupta
cea bună a credinţei cu toată puterea credinţei tale vei birui. Nu trebuie să-ţi pui încrederea în simţămintele, în părerile şi
frământările trecătoare ale inimii şi minţii tale, pentru că ele nu sunt demne de încredere, îndeosebi când este vorba de
gândurile tale stricate. Mai ales cunoaşterea făgăduinţelor pe care le-ai pierdut slăbeşte încrederea ta şi a altora în tine.
“Nu vrei să te alipeşti, fără zăbavă, de Dumnezeu? Nu vrei tu să zici: “Eu vreau să predau voinţa mea lui Isus şi vreau să
fac aceasta chiar acum şi din clipa aceasta fiu pe deplin de partea Domnului?” Nu lua în seamă obiceiul, nici strigătul cel
tare al poftei şi al patimii, nu da prilej lui Satana să zică: “Tu eşti un făţarnic înrăit”. Închide uşa şi Satana nu te va mai osândi
şi nici nu-ţi va mai slăbi inima. Zi astfel: “Eu vreau să cred, eu vreau să cred că Dumnezeu este ajutorul meu şi te vei trezi
că eşti biruitor în Dumnezeu. Ţinând cu stăruinţă voinţa de partea Domnului, orice pornire a inimii va fia adusă în ascultare
de voinţa lui Isus. Atunci îţi vei simţi picioarele pe o stâncă tare. Aceasta va cere uneori, până la cea din urmă fărâmă de
putere, de voinţă pe care o ai, dar Dumnezeu este cel care lucrează pentru tine şi cei ieşi din această lucrare de înnoire un vas
de cinste. Îţi spun în temere de Dumnezeu, eu ştiu ce poţi să fii, dacă voinţa ta va fi pusă de partea lui Dumnezeu.”



























Studiul nr. 9
LEGĂTURA INTIMĂ DINTRE TRUP ŞI MINTE
T.C. “Preaiubitule, doresc ca toate să-ţi meargă bine şi să fii sănătos, tot aşa cum îi merge bine
sufletului tău.” (3 Ioan 2)
 O legătură misterioasă
3T 486 “Între minte şi trup este o legătură misterioasă şi minunată, reacţionând unul asupra altuia. A păstra trupul într-o
condiţie sănătoasă şi a-i dezvolta puterile, ca fiecare parte a maşinăriei vii să poată lucra armonios, trebuie să fie primul studiu
al vieţii noastre. A neglija trupul înseamnă a neglija mintea.”
P.P. 620 “Între corp şi minte există o strânsă legătură şi pentru a ajunge la o înaltă desăvârşire morală şi spirituală,
trebuie să respectăm legile care cârmuiesc corpul nostru. Pentru a obţine un caracter puternic şi armonios, trebuie să fie
exercitate atât puterile corporale cât şi cele spirituale. Ce studiu poate fi mai însemnat pentru tineret decât acela care se ocupă
de minunatul organism pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu şi de legile prin care este păstrat în deplină sănătate?”

 Toate facultăţile trebuie bine dezvoltate ascultând de legile Creatorului

P.P. 37 “Armonia Creaţiunii depinde de o desăvârşită conformare a tuturor fiinţelor, a tot ceea ce există, a ceea ce mişcă sau
nu, cu Legea Creatorului, Dumnezeu a dat Legi după care să se conducă nu numai fiinţele existente, ci toate lucrările naturii.
Totul se află sub legi fixe, legi ce nu pot fi ignorate.”
3T.25,26 “Dacă îngăduim ca o facultate să rămână adormită, sau să fie abătută de la scopul ei, atunci intenţia lui Dumnezeu
nu este adusă la îndeplinire. Toate facultăţile trebuie să fie bine dezvoltate. Fiecare trebuie îngrijită pentru că fiecare are
influenţă asupra celorlalte, şi toate trebuiesc exercitate egal, pentru ca mintea să fie bine cumpănită…”

 Mintea se exprimă prin corp

Ed. 165 “Deoarece mintea şi sufletul se exprimă prin corp, atât vigoarea mintală cât şi cea spirituală sunt în mare măsură
dependente de forţa şi activitatea fizică; orice aduce sănătate fizică aduce şi dezvoltarea unei minţi agere şi a unui caracter bine
echilibrat. Fără sănătate nimeni nu ar putea să înţeleagă atât de deplin, sau să-şi îndeplinească atât de desăvârşit datoriile faţă
de sine, faţă de cei din jurul său şi faţă de Creatorul său. Sănătatea trebuie să fie păzită cu tot atâta credincioşie ca şi
caracterul. Cunoaşterea fiziologiei şi a igienei ar trebui să fie la baza oricărei educaţii.”
P.R. 341 “Corpul este cel mai important mijloc prin care se manifestă mintea şi sufletul pentru formarea caracterului.
Tocmai de aceea vrăjmaşul sufletului îşi îndreaptă ispitirile sale ca să slăbească şi să degradeze puterile fizice. Prin această
metodă, el a reuşit să supună întreaga fiinţă la rău. Pornirile firii pământeşti, dacă nu vor fi sub stăpânirea unei puteri mai
înalte, atunci ele cu siguranţă ele vor aduce ruină şi moarte. Corpul trebuie adus la supunere sub puterile mai înalte ale fiinţei.
Patimile trebuiesc stăpânite de voinţă, care la rândul ei, trebuie să fie şi ea stăpânită de Dumnezeu. Puterea regească a raţiunii,
sfinţită prin harul divin, trebuie să ia conducerea în viaţă. Puterea intelectuală, energia fizică şi durata vieţii depind de legi
imutabile. Prin ascultarea faţă de aceste legi, omul poate câştiga biruinţa asupra lui însuşi, poate ieşi învingător asupra
propriilor sale înclinaţii.”

 Bolile care îşi au originea în minte

5T 438 “Satana este autorul bolii; şi doctorul se luptă împotriva lucrării şi puterii lui. Îmbolnăvirea minţii predomină
pretutindeni. Nouăzeci la sută din bolile de care suferă omenirea îşi au rădăcina aici. Poate că unele necazuri din familiile
de astăzi le mistuie sufletul, asemenea unui cancer, şi le slăbeşte forţele de viaţă. Remuşcările pentru păcat subsapă uneori
constituţia şi dezechilibrează mintea. Sunt şi învăţături rătăcite, cum este, spre exemplu, aceea despre iadul veşnic, şi despre
chinuirea la sfârşit a nelegiuiţilor, care dând idei exagerate despre caracterul lui Dumnezeu, au produs acelaşi rezultat asupra
minţilor sensibile. Religia lui Hristos (…) este unul din mijloacele cele mai vindecătoare ale acestei boli; căci este un calmant
puternic al nervilor.”

 Evanghelia aduce sănătate şi minţii dar şi corpului

DV 92 “Când este primită în curăţenia şi puterea sa, Evanghelia este un remediu pentru maladiile care îşi au rădăcina în
păcat. Nimic din tot ceea ce oferă această lume nu poate vindeca o inimă zdrobită, nu poate aduce linişte sufletească, alunga
grijile sau boala (…). Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului este singura nădejde a acestuia.”
Iubirea pe care Hristos o răspândeşte prin toată fiinţa este o putere dătătoare de viaţă. Fiecare parte vitală – Creierul, inima,
nervii – este atinsă de aceasta, aducându-i vindecare. Prin ea, cele mai înalte energii ale făpturii sunt puse în mişcare. Ea
dezleagă sufletul de vină şi tristeţe, de nelinişte şi griji care strivesc forţele vitale. O dată cu ea, vin seninătatea şi stăpânirea de
sine. Ea sădeşte în suflet o bucurie pe care nici un lucru pământesc nu o poate distruge – bucurie în Duhul Sfânt - o bucurie
dătătoare de sănătate, dătătoare de viaţă.”
5T 438, 439 “Între păcat şi boală se află o legătură stabilită de Dumnezeu. Nici un doctor nu poate practica meseria sa nici
pentru o clipă fără a vedea ilustrându-se acest fapt (…). Dacă el este un observator sincer nu poate să tăgăduiască faptul că
păcatul şi boala poartă, la fiecare caz, legătura dintre cauză şi efect.”

 Facerea de bine – un medicament eficace

DV 243 “Conştiinţa facerii de bine este unul dintre cele mai bune medicamente pentru corpurile şi minţile afectate de boală.
Când mintea este liberă şi fericită în urma sentimentului datoriei bine împlinite şi satisfacţiei de a fi dăruit şi altora fericire,
influenţa înviorătoare, moralizatoare aduce o viaţă nouă întregii făpturi.”

 Prin intermediul corpului se ajunge la minte

FE 142 “Satana ştie că nu poate avea succes prea mare asupra minţii, atunci când apetitul este ţinut sub control, însă nu mai
este aşa atunci când apetitul este nestăpânit şi de aceea el caută continuu să-i facă pe oameni să fie îngăduitori faţă de poftă.
Sub influenţa alimentaţiei nesănătoase, conştiinţa este amorţită, mintea este întunecată şi capacitatea acestora de a fi
impresionate este slăbită. Însă vinovăţia călcătorului de lege nu este mai mică datorită faptului că el şi-a încărcat conştiinţa
până ce aceasta a devenit insensibilă... Îngăduirea poftei şi a patimii anulează efectul adevărului asupra inimii.”

 Facultăţile minţii sunt distruse prin abuzuri prin violarea legilor sănătăţii
3T 621 Cei din poporul nostru merg în mod constant în regres în ce priveşte reforma sănătăţii. Satana vede că nu poate avea o
putere la fel de mare pentru a-i stăpâni, cum ar avea dacă aceştia şi-ar îngădui pofta. Sub influenţa alimentelor nesănătoase,
conştiinţa intră în amorţire, mintea se întunecă şi capacitatea ei de a fi impresionată este tocită. Însă vina păcatului nu este
micşorată pentru motivul amorţirii conştiinţei violate şi a lipsei ei de sensibilitate.
DV 107 (128 engl.) “Orice vatămă sănătatea, nu numai că micşorează vigoarea fizică, dar tinde să slăbească puterile
mintale şi morale. Îngăduirea oricărei practici nesănătoase face dificilă deosebirea dintre bine şi rău şi, de aici, mai dificilă
împotrivirea faţă de rău. Aceasta sporeşte pericolul eşecului şi înfrângerii.”

 Desăvârşirea va fi atinsă de acei care vor acorda legilor fizice

ÎNC. 263 “Desăvârşirea caracterului nu poate fi ajunsă atunci când legile naturii nu sunt luate în considerare; deoarece
aceasta înseamnă călcarea Legii lui Dumnezeu. Legea Sa este scrisă cu propriul Său deget asupra fiecărui nerv, fiecărui
muşchi, fiecărei fibre din fiinţă. Aceste daruri sunt acordate , nu pentru a se face abuz de ele şi nici pentru a fi conrupte, ci
pentru a fi folosite spre onoarea slavei Lui în ridicarea omenirii…”
3 T. 536-537 “Cei ce vor birui aşa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Pofta şi
pasiunile ar trebui înfrânate şi aduse sub controlul unei conştiinţe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit,
priceperea să fie limpede, astfel încât lucrăturile lui Satana şi capcanele lui să nu fie văzute ca providenţă a lui Dumnezeu.
Mulţi îşi doresc răsplata finală şi biruinţa ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuşi să suporte truda,
privaţiunile şi tăgăduirea de sine, aşa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere şi efort continuu vom birui
aşa cum a biruit Hristos.”
“Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, pe când, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut
puterea morală pentru a câştiga victoria asupra oricărei alte ispite a lui Satana. Dar cei ce sunt robi ai poftei nu vor reuşi să-şi
desăvârşească un caracter creştin. Continua păcătuire a omului, timp de şase mii de ani, a adus ca roade boală, dureri şi
moarte. Şi, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului, ispitele lui Satana de a ne îngădui pofta vor fi mai puternice şi mai
greu de biruit.”



























Studiul nr. 10
CONTROLUL UNEI MINŢI DE O ALTĂ MINTE
T.C. “Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un
muritor şi îşi abate inima de la Domnul!” Ier. 17:5
 Legătură directă cu Dumnezeu, călăuzire personală, dependenţă personală
DV 226 “Dumnezeu doreşte să-i aducă pe oameni în legătură directă cu El însuşi. În toate procedeele pe care le foloseşte cu
fiinţele omeneşti, Domnul recunoaşte principiul responsabilităţii personale. El caută să încurajeze un simţământ de dependenţă
personală şi să imprime nevoia călăuzirii personale. El doreşte să aducă pe om în legătură cu cele dumnezeieşti, pentru ca
omul să se formeze după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Satana lucrează pentru a zădărnici acest scop. El caută să
încurajeze dependenţa de oameni. Când în felul acesta minţile oamenilor sunt abătute de la Dumnezeu, ispititorul le poate
aduce sub stăpânirea sa.”

 Strategie folosită încă din cer

ÎNC 106 “Influenţa minţii asupra minţii, o putere atât de tare spre bine, atunci când este sfinţită, este la fel de tare spre rău, în
mâinile acelora care se opun lui Dumnezeu. Această putere a folosit-o Satan pentru a insufla răul în minţile îngerilor făcând
ca şi când el ar căuta binele universului… Aruncat din cer, Satana şi-a stabilit împărăţia în lumea aceasta şi de atunci
încearcă fără oboseală să înşele fiinţele omeneşti, abătându-le de la loialitatea faţă de Dumnezeu. El foloseşte aceeaşi putere
pe care a folosit-o în cer – influenţa minţii asupra minţii. Oamenii devin ispititorii semenilor lor. Sentimentele corupte dar
puternice ale lui Satan sunt nutrite şi ele exercită o putere măiastră de constrângere.”

 Cea mai periculoasă teorie elaborată de Satana

DV 227 “Teoria minţii aflate sub stăpânirea altei minţi a fost elaborată de Satana (…). Dintre toate rătăcirile care găsesc
sprijin pentru cei care mărturisesc că fac parte din poporul creştin, nu este nici o amăgire mai periculoasă ca aceasta (…). Ea
deschide uşa, ca Satana să intre în om, şi să troneze în el şi peste mintea celui care supune stăpânirii altuia şi peste mintea celui
ce vrea să exercite această stăpânire.
Teribilă este puterea pusă astfel la dispoziţia unor oameni răi. Ce ocazie pentru aceştia care trăiesc spre a se folosi de
slăbiciunea şi de nebunia altuia!”
ÎNC 107 “Satan adesea găseşte un puternic agent spre rău, în puterea pe care o minte omenească este capabilă să o exercite
asupra alteia. Această influenţă este atât de seducătoare încât persoana care se află sub influenţa ei, adesea este inconştientă
de puterea acestei influenţe. Dumnezeu mi-a cerut să avertizez împotriva acestui rău pentru ca servii săi să nu ajungă sub
puterea înşelătoare a lui Satan. Duşmanul este un maestru, în lucrul său, şi dacă poporul lui Dumnezeu nu este întruna condus
de Duhul lui Dumnezeu, ei vor cădea în cursă şi vor fi luaţi captivi. De mii de ani, Satana face experienţe asupra
proprietăţilor minţii umane, şi a învăţat să o cunoască bine. Prin lucrările sale subtile din aceste zile de pe urmă, el leagă
minţile oamenilor de a sa proprie, impregnându-le cu gândurile sale şi el îşi desfăşoară această activitate într-o manieră atât
de înşelătoare încât cei ce acceptă conducerea sa nu ştiu că ei sunt conduşi de el spre a face voia sa. Marele înşelător speră să
producă o astfel de confuzie în minţile bărbaţilor şi femeilor încât nimic să nu poată fi auzit decât vocea sa.”

 Să ne păstrăm individualitatea
DV 226 “Nu este voia lui Dumnezeu ca un om să-şi supună mintea şi voinţa sa stăpânirii altuia şi să ajungă un instrument
pasiv în mâinile aceluia. Nimeni nu trebuie să lase ca individualitatea lui să se piardă în a altuia. Nimeni să nu vadă într-un
om puterea şi izvorul de vindecare. Noi trebuie să depindem numai de Dumnezeu. Păstrându-şi neştirbită demnitatea bărbăţiei
dată de Dumnezeu, omul trebuie să se lase stăpânit şi condus numai de Dumnezeu, iar nu de vreo minte omenească.”

 Imitarea omului este periculoasă

Î.N.C. 105 “Dumnezeu permite fiecărei persoane a-şi exercita individualitatea. Nici o minte omenească nu trebuie contopită
într-o altă minte omenească. Dar îndemnul a fost dat: “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Isus Hristos”. Fiecare
individ trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu printr-o credinţă personală, o experienţă personală, ştiind că pentru sine Hristos
este modelul şi că Acesta este în ei, nădejdea slavei. A imita exemplul oricărui om, chiar a unui om pe care în judecata
noastră omenească l-am putea privi ca aproape perfect în caracter – ar însemna să ne punem încrederea într-o fiinţă
umană imperfectă şi nedezvoltată care nu este în stare să dea nici o fărâmă sau o părticică de perfecţiune vreunei alte fiinţe
umane.”

 Independenţa sufletului nu este încăpăţânarea

3T 106 “Adevărata independenţă a sufletului este cu totul altceva decât nesocotinţa (încăpăţânarea). Acea calitate de
independenţă care duce la prevedere, la rugăciune, şi la o vorbire chibzuită, nu trebuie luată cu uşurinţă, nu trebuie să
renunţăm la ea până ce nu ni s-au adus destule dovezi puternice, care să ne dea siguranţa că noi suntem greşiţi. Această
independenţă va ţine mintea liniştită şi neschimbătoare în mijlocul mulţimilor de greşeli şi rătăciri, care ne năpădesc, şi va face
pe acei ce sunt în poziţii cu răspundere să cumpănească cu grijă dovezile de fiecare parte şi să nu se lase smulşi de influenţa
altora, sau de împrejurări, să-şi formeze concluzii fără să raţioneze şi fără o bună cunoştinţă a tuturor împrejurărilor.”
F.E. 86 “Adevărata independenţă a minţii nu este încăpăţânarea. Aceasta îi conduce pe tineri să-şi formeze propriile lor
păreri despre Cuvântul lui Dumnezeu, orice ar spune sau ar face alţii. Dacă vor fi în prezenţa unor necredincioşi atei, ei vor
fi stăpâni pe consecinţele lor şi îşi vor apăra credinţa în adevărurile sacre ale evangheliei împotriva criticilor şi batjocurilor
celor credincioşi. Dacă ei sunt cu cei care socotesc că este o virtute să faci pe grozavul pe seama greşelilor celor ce spun că
sunt creştini şi îşi bat joc de religie, moralitate şi virtute, independenţa minţii lor îi va conduce să arate, cu politeţe, şi totuşi cu
hotărâre, că batjocura este un înlocuitor slab pentru argumentul sănătos. Aceasta îi va face în stare să privească dincolo de cel
care critică şi să vadă pe acela care de fapt este instigatorul, vrăşmaşul lui Dumnezeu şi al omului şi să i se împotrivească în
persoana agentului de care se foloseşte.”
3T 497 “Omul trebuie să folosească circumstanţele ca pe nişte instrumente ale sale cu care să lucreze. El trebuie să
stăpânească circumstanţele dar niciodată să nu lase ca circumstanţele să-l stăpânească pe el. Independenţa personală şi
puterea personală sunt calităţi necesare acum.”

 Oamenii trebuie să gândească pentru ei înşişi pentru a se putea dezvolta

3T 496 “Oamenii care contează pe alţii să plănuiască şi să cugete pentru ei, nu se dezvoltă pe deplin. Dacă ar fi lăsaţi să
plănuiască pentru ei înşişi, atunci ei s-ar dovedi ca nişte bărbaţi cu judecată şi cu bună chibzuinţă. Dar când sunt aduşi în
legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, pentru ei e ceva cu totul nou; ei pierd acea calitate aproape în totul. Ei sunt sortiţi să
rămână nedestoinici şi incapabili, ca şi când alţii trebuie să plănuiască şi să chibzuiască pentru ei, în cea mai mare măsură.
Unii oameni par a fi în totul nedestoinici să croiască un drum pentru ei înşişi. Oare ei trebuie să se sprijine mereu pe alţii,
care să plănuiască şi să studieze pentru ei, şi să fie minte şi judecată pentru ei? Dumnezeu se ruşinează de astfel de ostaşi.
El nu i-a onorat chemându-i să participe la lucrarea Sa, atât timp cât ei sunt doar ca nişte maşini.”

 Lucrarea are nevoie de oameni care vor fi conduşi personal de Dumnezeu şi nu de oameni
MS 429 “Fiecare lucrător, - deşi trebuie să respecte autoritatea şi să lucreze în de acord cu planuri înţelepte, - totuşi el este
răspunzător faţă de Marele Învăţător pentru buna întrebuinţare a judecăţii dată lui de Dumnezeu, şi a dreptului său de a
privi la Dumnezeul cerului pentru înţelepciune şi conducere. Dumnezeu este Comandantul şi Stăpânul tuturor. Noi avem un
Mântuitor personal, şi nu trebuie să înlocuim Cuvântul Său cu cuvântul vreunui om. În Sfânta Scriptură Domnul a dat
instrucţiuni pentru orice lucrător. Cuvintele Stăpânilor lucrătorilor trebuie cercetate cu zel căci ele sunt spirit şi viaţă.
Lucrătorii care se străduiesc să lucreze în armonie cu această instrucţiune, sunt sub conducerea şi călăuzirea Spiritului Sfânt, şi
nu au nevoie întotdeauna, - înainte de a face vreun pas, să ceară permisiune de la cineva. Nici o prescripţie nu trebuie făcută.
Lăsaţi pe Spiritul Sfânt să conducă pe lucrători. În timp ce ei privesc la Isus, începătorul şi desăvârşitorul credinţei lor,
darurile harului vor creşte printr-o înţeleaptă întrebuinţare.”



























Studiul nr. 11
EDUCAŢIA MINŢII
T.C. Rom 12:2 “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii
voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
 Cel mai mare bun pe care îl posedăm
FF 80 “Mintea este cel mai mare bun pe care-l avem; dar ea trebuie să fie educată prin studiu, prin meditaţie, prin învăţarea
în şcoala lui Isus, cel mai bun şi cel mai veritabil educator pe care l-a cunoscut lumea vreodată.”
DV 484 “Să nu gândiţi niciodată că aţi învăţat îndeajuns şi că acum vă puteţi relaxa după eforturile voastre. Mintea cultivată
este măsura omului. Educaţia voastră ar trebui să continue toată viaţa; zilnic ar trebui să învăţaţi şi să folosiţi practic
cunoştinţele dobândite.”
 Mintea se va dezvolta pe baza legilor ei
Ed 121 “Este o lege a lui Dumnezeu, ca atât pentru suflet cât şi pentru corp, puterea să se dobândească prin sforţare
(exerciţiu). Exerciţiile sunt care aduc dezvoltare. Dumnezeu, de acord cu această lege, a prevăzut în Cuvântul Său
mijloacele pentru dezvoltarea mintală şi spirituală.”

 Mintea are nevoie de disciplinare

ÎNC 107 “Evanghelia lui Hristos trebuie scrisă în experienţa voastră zilnică. Mintea trebuie să fie într-o stare de a putea
aprecia pretenţiile divine ale evangheliei. Ea trebuie pregătită şi disciplinată prin obiceiuri de autocontrol şi supunere.”
ÎNC 108 “Puţini realizează că este o datorie de a exercita un control asupra gândurilor şi fanteziilor. Este dificil de a păstra o
minte nedisciplinată, concentrată asupra subiectelor folositoare. Dar dacă gândurile nu sunt folosite corespunzător, religia nu
poate înflori în suflet. Mintea trebuie ocupată cu lucruri sfinte şi veşnice, altfel va nutri gânduri superficiale şi de nimic.
Atât puterile intelectuale, cât şi morale trebuie disciplinate şi ele se vor întări şi îmbunătăţi prin exerciţiu. “
ÎNC 110 “Tinerii ar trebui să-şi formeze de timpuriu obiceiuri corecte de gândire. Trebuie să ne disciplinăm mintea pentru a
gândi într-un făgaş sănătos şi să nu-i permitem să se ocupe de lucruri rele... În măsura în care Dumnezeu lucrează asupra
inimii prin Duhul său cel Sfânt, omul trebuie să coopereze cu El...”

 Experienţa lui Enoh şi educaţia minţii

EUZ 60 “Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, mai înainte de a fi luat la cer şi starea lumii nu a fost atunci mai
favorabilă pentru perfecţionarea caracterului creştin, decât este astăzi. Şi cum a umblat Enoh cu Dumnezeu? El şi-a educat
mintea şi inima ca să se simtă în prezenţa lui Dumnezeu şi când era nedumerit, îşi înălţa rugăciunile către El, ca să-l aibă în
paza Lui.
El a refuzat să facă orice ar fi putut să-L supere pe Dumnezeul său. Domnul era mereu prezent înaintea lui. El se ruga :"Învaţă-
mă căile Tale ca să nu mă rătăcesc. Care este hotărârea Ta cu privire la mine? Ce trebuie să fac, ca să te onorez pe Tine,
Dumnezeul meu?" Enoh nu a avut gândul şi voinţa sa proprie, acestea erau cufundate cu totul în voinţa Tatălui său.
Enoh a fost un reprezentant al acelor care vor fi pe pământ când va veni Hristos şi care vor fi luaţi la cer fără să vadă moartea.”

 Mintea educată în direcţia greşită

2 T 462 “Mintea unui bărbat sau a unei femei, nu trebuie să se coboare într-o clipă de la curăţenie şi sfinţenie la depravare,
stricăciune şi păcat. Se cere timp spre a schimba omenescul în divin, sau a-i degrada pe cei făcuţi după chipul lui Dumnezeu în
brutali şi satanici. Prin privire ajungem schimbaţi. Deşi făcut după chipul Făcătorului său, omul îşi poate educa mintea în aşa
fel, încât păcatul pe care l-a detestat altădată va deveni plăcut pentru el. Când încetează să vegheze şi să se roage, el încetează
să mai păzească fortăreaţa, inima, şi se angajează în păcat şi nelegiuire. Mintea este înjosită şi este imposibil să fie ridicată din
nou din stricăciune, în timp ce este educată să înrobească puterile morale şi intelectuale, aduse în supunere faţă de patimi
vulgare. Împotriva minţii păcătoase trebuie dusă o luptă continuă; şi trebuie să fim ajutaţi de influenţa curăţitoare a harului
lui Dumnezeu, care va atrage mintea spre cele de sus şi o va obişnui să mediteze asupra lucrurilor curate şi sfinte.”

 De ce este grea religia pentru mulţi creştini

2T 185 “Dacă mintea nu este educată să stăruie asupra subiectelor religioase, ea va fi, în acest domeniu de activitate slabă şi
plăpândă, dar în acest timp, stăruind asupra întreprinderilor lumeşti ea va fi puternică; pentru că în acest domeniu a fost
cultivată şi s-a întărit prin exerciţiu. Cauza pentru care este atât de greu pentru bărbaţi şi femei să trăiască o viaţă religioasă
este aceea că ei nu-şi exersează mintea în ceea ce priveşte evlavia. Ea este educată să acţioneze în direcţia opusă. Dacă
mintea nu este exersată în mod continuu, spre a obţine cunoştinţă spirituală şi să caute să înţeleagă taina evlaviei, ea este
incapabilă să aprecieze lucrurile veşnice, pentru că ea nu are experienţă în privinţa aceasta. Aceasta este cauza pentru care
aproape toţi consideră grea lucrarea de a-I sluji Domnului.”
Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este exerciţiul special al minţii.
3 T 419 “Când iubirea de lume pune stăpânire pe inimă şi devine o pasiune dominantă, nu mai rămâne loc pentru adorarea lui
Dumnezeu; căci puterile superioare ale minţii se supun robiei lui Mamona şi nu pot reţine gânduri legate de Dumnezeu şi de
cer. Mintea nu-şi mai aminteşte de Dumnezeu şi este îngustată şi redusă la scopul de a acumula bani.
Din pricina egoismului şi a iubirii de lume, aceşti oameni au manifestat din ce în ce mai puţină sensibilitate pentru înţelegerea
importanţei lucrării în aceste zile din urmă. Ei nu şi-au educat mintea în preocuparea de a-i sluji lui Dumnezeu. Nu au o
experienţă în această direcţie. Averea lor le-a absorbit toată afecţiunea şi a eclipsat însemnătatea planului de mântuire. În timp
ce îşi îmbunătăţesc şi îşi extind planurile lumeşti, ei nu văd deloc necesitatea răspândirii lucrării lui Dumnezeu.”

 Mintea trebuie să fie educată în direcţia spiritualităţii dacă se doreşte creştere în har
2 T 259 “Pretinşii creştini, creştinii lumeşti, nu sunt familiarizaţi cu lucrurile cereşti. Ei nu vor fi niciodată aduşi la porţile
Noului Ierusalim spre a se angaja în exerciţii care până acum nu i-au interesat în mod special. Ei nu şi-au format mintea să se
delecteze în consacrare şi meditaţie asupra lucrurilor lui Dumnezeu şi a cerului. Atunci, cum se pot angaja ei în slujirea
cerului? Cum să se delecteze cu cerul spiritual, curat şi sfânt, când acesta n-a fost plăcerea lor pe pământ? Chiar şi atmosfera
va fi curăţită acolo. Dar ei toţi nu sunt obişnuiţi cu ea. Când erau în lume, urmărind vocaţiile lor lumeşti, ei ştiau exact de ce să
se ţină şi ce să facă. Clasa mai de jos a aptitudinilor fiind exersată constant, a crescut, în timp ce puterile mai înalte şi nobile
ale minţii, nefiind întărite prin folosire sunt incapabile să trezească deodată exerciţii spirituale. Lucrurile spirituale nu sunt
sesizate, pentru că văzute cu ochii iubitori de lume, care nu pot evalua valoarea şi slava celor divine mai presus de cele
vremelnice.
Mintea trebuie disciplinată şi educată să iubească curăţenia. Iubirea trebuie încurajată pentru lucruri spirituale, trebuie
încurajată, dacă vrei să creşti în harul şi cunoştinţa adevărului.”

 Educarea minţii pentru cer ne va permite să ne împotrivim ispitei

DV 436 “Mintea trebuie disciplinată, educată, pregătită; căci noi trebuie să slujim lui Dumnezeu în moduri care nu sunt în
armonie cu înclinaţiile înnăscute. Tendinţe spre rău, ereditare şi cultivate trebuie biruite. Adesea, trebuie să renunţăm la
educaţia şi pregătirea de o viaţă pentru a putea deveni un elev în şcoala lui Hristos. Inimile noastre trebuie educate să devină
statornice în Hristos. Trebuie să ne formăm obiceiuri ale cugetului, care să ne permită să ne împotrivim ispitei. Trebuie să
învăţăm să privim în sus.”

 Cei care şi-au educat mintea pentru cer vor putea fi salvaţi
2 T 488,489 “Perseverenţa hotărâtă pe calea dreptăţii şi disciplinarea minţii prin exerciţii religioase, pentru a iubi
devoţiunea şi lucrurile cereşti, vor aduce cea mai mare fericire.
Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, avem putere să ne stăpânim mintea în privinţa acestor lucruri. Prin exerciţiu
continuu, ea va deveni puternică spre a se lupta cu vrăşmaşii lăuntrici şi a supune eul, până când are loc o schimbare completă,
iar pasiunile, apetitul şi voinţa sunt aduse în supunere perfectă.”
2 T 261 “Aceia care şi-au antrenat mintea cu exerciţii spirituale vor fi schimbaţi spre a nu fi copleşiţi de slava trans-
cedentală a cerului.
Pregăteşte-te pentru veşnicie cu un astfel de zel cum nu l-ai manifestat încă. Educă-ţi mintea să-i placă ora de meditaţie şi,
mai presus de toate, ora când sufletul comunică cu Dumnezeu. Caută să ai înclinaţii cereşti, dacă doreşti să te uneşti cu conul
ceresc în lăcaşurile de sus.”



























Studiul nr. 12
MINTEA ŞI OBICEIURILE
T.C. “Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au
fãcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scârbă de ele.” Lev. 20:23

 Obiceiurile formează caracterul

ÎC 148 “Numai o faptă, bună sau rea, nu formează caracterul; gândurile şi simţămintele îngăduite însă, pregătesc calea pentru
faptele de acelaşi fel. Prin repetarea unei fapte sunt statornicite obiceiurile şi este consolidat caracterul. Ceea ce aude şi
vede un copil trasează asupra minţii delicate linii adânci, pe care nici o împrejurare din viaţa de mai târziu nu le poate şterge
complet. Acum ia formă intelectul, iar sentimentele primesc orientare şi tărie. Fapte repetate într-o direcţie anumită devin
obiceiuri. Acestea pot fi modificate prin instruire severă mai târziu, în decursul vieţii, dar rareori sunt schimbate. Odată
formate, obiceiurile devin din ce în ce mai ferm imprimate asupra caracterului."

 De la mic către mare

4 T 474 "... Se cere timp ca o persoană să devină aşa de obişnuită cu un curs de viaţă dat, încât să fie fericit să-l urmeze. Noi
vom fi în mod individual, pentru acum şi în veşnicie, ceea ce au făcut din noi obiceiurile noastre. Viaţa celor care îşi formează
obiceiuri bune şi sunt credincioşi în aducerea la îndeplinire a fiecărei sarcini va fi o lumină, revărsând raze strălucitoare pe
cărarea altora; dar, dacă sunt satisfăcute obiceiuri ale necredincioşiei, dacă se îngăduie să se întărească obiceiuri nedisciplinate,
indolente şi neglijente, un nor mai negru decât miezul nopţii se va aşeza asupra perspectivelor din această viaţă, iar persoana
va fi exclusă pentru vecie din viaţa viitoare. Un singur cuget egoist îngăduit sau o singură datorie neglijată pregăteşte calea
pentru alta. Ceea ce îndrăznim să facem o dată ne face să fim mai capabili să facem din nou. Obiceiuri de sobrietate, de
stăpânire de sine, de economie, de străduinţă susţinută, de conversaţie sănătoase şi cu bun simţ, de răbdare şi amabilitate
adevărată nu sunt dobândite fără o supraveghere atentă şi minuţioasă a eului. Este mai uşor să ajungi demoralizat şi depravat
decât să învingi defecte, ţinând eul sub control şi cultivând virtuţi adevărate. Se cer eforturi stăruitoare pentru ca darurile
creştine să fie perfectate cândva în viaţa noastră."
ÎC 149 “Ceea ce ne aventurăm să facem o dată suntem în stare să facem mai uşor a doua oară. Obiceiurile de seriozitate,
de stăpânire de sine, de economie, de hărnicie, de conversaţie sănătoasă şi sensibilă, de răbdare şi de politeţe adevărată nu sunt
acumulate fără supraveghere atentă şi minuţioasă asupra propriei persoane. Este mult mai uşor să devii corupt şi vicios decât
să biruieşti defectele ţinând eul în stăpânire şi nutrind adevăratele calităţi. Se cere efort stăruitor dacă vrem să fie desăvârşite
vreodată calităţile creştine în viaţa noastră."
4 T 608,2 "Când a avut loc o abatere de la calea cea dreaptă, întoarcerea este grea. Barierele au fost îndepărtate, siguranţele
rupte. Un pas în direcţia cea rea pregăteşte calea pentru un altul. Un singur pahar de vin poate deschide uşa ispitei care va
duce la obiceiul de a se îmbăta. Un singur simţ de răzbunare îngăduit poate deschide calea pentru un şir de simţăminte care
vor sfârşi în ucidere. Cea mai mică abatere de la dreptate şi principiu va aduce la despărţirea de Dumnezeu şi poate sfârşi în
apostazie. Ceea ce facem o dată suntem gata mult mai uşor şi mai natural să facem din nou; şi a merge înainte pe o anumită
cale, fie ea bună sau rea, este mai uşor decât de a o lua de la capăt. Avem nevoie de timp mai puţin şi muncă mai puţină să
pervertim umblarea noastră înaintea lui Dumnezeu decât să grefăm asupra caracterului obiceiuri de dreptate şi adevăr. Omul
părăseşte greu ceva cu care s-a obişnuit, fie aceasta o influenţă bună sau rea."

 Repetarea aduce consolidare

4 T 689,690 "Puţini sunt cei care îşi formează obiceiuri rele cu premeditare. Prin repetarea frecventă a unor acţiuni rele,
obiceiurile se formează inconştient şi devin atât de ferm stabilite, încât se cere cel mai stăruitor efort spre a efectua o
schimbare. Nu trebuie să ezităm niciodată pentru a termina cu un obicei păcătos. Dacă obiceiurile rele nu sunt învinse, ne vor
învinge ele pe noi şi ne vor distruge fericirea. ... Trebuie să fiţi gata şi hotărâţi să luaţi poziţie pentru dreptate în toate
împrejurările. Nu putem lua cu noi în cer obiceiurile noastre rele şi dacă nu le învingem aici, ele ne vor exclude din căminul
celor drepţi. Obiceiurile rele vor oferi rezistenţa cea mai viguroasă, când li se arată împotrivire, dar când lupta este dusă cu
energie şi perseverenţă, ele pot fi biruite."

 Copilăria este timpul când se formează cele mai puternice deprinderi şi trasează drumul în
viaţă
ÎC 150 "Se pate ca un copil să primească învăţătură religioasă sănătoasă dar, dacă părinţii, învăţătorii sau tutorii permit
caracterului său să fie direcţionat de un obicei rău, acel obicei, nebiruit, va deveni o putere dominantă şi copilul este pierdut.
Fiecare orientare a acţiunii are o importanţă şi un caracter dublu, virtuos şi vicios; bun sau rău, potrivit cu motivul ce
determină acţiunea. O faptă rea, prin repetare frecventă, lasă o urmă permanentă asupra minţii făptuitorului şi, de
asemenea, asupra minţii celor care sunt în legătură cu el, în orice fel de relaţie, spirituală sau fizică. Părinţii sau învăţătorii acre
nu dau importanţă micilor incorectitudini, stabilesc acele obiceiuri în tineri.
ÎC 151 "Toată învăţătura ce poate fi însuşită nu va distruge niciodată rezultatele rele ale unei educaţii slabe în copilărie. O
neglijenţă des repetată devine obicei. O faptă rea pregăteşte calea pentru alta. Obiceiurile rele sunt mai uşor formate decât
cele bune şi sunt părăsite mai greu. Copiii mici, lăsaţi în voia lor, învaţă răul mult mai repede decât binele. Obiceiurile rele se
potrivesc cel mai bine cu inima naturală a omului, iar lucrurile văzute şi auzite în pruncie şi copilărie sunt adânc imprimate în
minte. În copilărie şi tinereţe caracterul este cel mai sensibil. Este momentul prielnic pentru a dobândi puterea stăpânirii de
sine. De la vatra focului şi de la masa familiei sunt exercitate influenţe ale căror rezultate durează cât veşnicia. Mai mult decât
orice înzestrare naturală, obiceiurile întemeiate în primii ani hotărăsc dacă un om va fi biruitor sau înfrânt în lupta vieţii."
4 T 604,2 "Obiceiuri formate în copilărie şi tinereţe au mai multă influenţă de a face, din punct de vedere intelectual, mari
oameni sau nişte pigmei şi schilozi decât oricare înzestrare naturală; pentru că talentele cele mai bune pot ajunge deformate şi
slăbite, prin obiceiuri rele. Într-o mare măsură, caracterul este decis în anii de început. Obiceiuri corecte şi virtuoase formate
în tinereţe, în general, vor marca drumul individului în viaţă. În multe cazuri, cei care au o adorare pioasă faţă de Dumnezeu
şi respectă dreptatea vor fi găsiţi că au învăţat această lecţie înainte ca lumea să-şi fi putut pune pecetea păcatului asupra
sufletului. Bărbaţii şi femeile de vârstă matură sunt, în general, tot atât de insensibili la impresii noi precum stânca cea tare; dar
tinerii sunt impresionabili şi un caracter corect poate fi format atunci cu uşurinţă."

 Obiceiurile cresc odată cu omul şi dobândesc durabilitate

3 T 158"Este foarte probabil ca înclinaţiile şi obiceiurile din tinereţe să se manifeste la maturitate. Poţi îndoi un copăcel
aproape în ce chip doreşti, iar dacă acesta rămâne şi creşte aşa cum l-ai îndoit, va fi un copac deformat şi va arăta mereu răul şi
vătămarea pe care a primit-o din mâinile tale. Poţi încerca, după mai mulţi ani de creştere, să îndrepţi copacul, însă toate
eforturile tale se vor dovedi inutile. Va fi mereu un copac strâmb. Aşa stau lucrurile şi cu mintea tinerilor. Ei pot fi educaţi în
direcţia cea bună sau în cea greşită, iar în vieţile lor viitoare vor urma calea pentru care au fost îndrumaţi în tinereţe.
Obiceiurile formate în tinereţe vor creşte o dată cu omul, vor căpăta putere pe măsură ce omul capătă putere şi vor fi în
general aceleaşi şi în viaţa de mai târziu, numai că vor fi din ce în ce mai tari."
DV 494 “Paşii care îi duc pe oameni de pe terenul înălţat şi sfânt pe unul inferior sunt mici şi siguri. Într-o clipă, pot fi luate
decizii care hotărăsc pentru totdeauna soarta cuiva. Eşecul de a obţine o biruinţă lasă sufletul fără apărare. Dacă nu-i se opune
rezistenţă, un obicei rău va căpăta în timp duritatea unor lanţuri de oţel, încătuşând omul în întregime."

 Obiceiurile vor opune cea mai crâncenă rezistenţă când dorim să le anulăm
3 T 545 “Îţi va fi dificil acum să faci schimbările din caracterul tău pe care le pretinde Dumnezeu de la tine, pentru că ţi-a fost
greu să fii punctual şi prompt în acţiuni în tinereţe. Când caracterul este format, obiceiurile fixate şi facultăţile mintale şi
morale au devenit stabile, este extrem de dificil să te dezveţi de obiceiurile rele, să fii prompt în acţiune."
3 T 619"Este un lucru extrem de dificil să te dezveţi de obiceiurile pe care ţi le-ai îngăduit în viaţă şi care ţi-au educat
apetitul. Demonul necumpătării şi-a manifestat puterea chiar în jurul focului din cămin, chiar în familiile lor, în ce priveşte
principiile pe care-i învaţă pe copii lor să le urmeze încă din pruncie, şi astfel pot spera să aibă succes. Mamelor veţi fi
răsplătite pentru folosirea ceasurilor preţioase pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea şi educarea
caracterelor copiilor voştri şi pentru a-i învăţa să îmbrăţişeze strict principiile de cumpătare în mâncare şi băutură."

 Numai Hristos poate rupe puterea obiceiurilor rele

4 T 481,1"Apetitul şi pasiunile, care cer cu tărie să fie satisfăcute, calcă în picioare raţiunea şi conştiinţa. Aceasta este lucrarea
teribilă a lui Satana, şi el depune continuu cele mai hotărâte eforturi spre a întări lanţurile cu care îşi leagă victimele. Cei care
toată viaţa şi-au satisfăcut obiceiurile rele nu-şi dau seama totdeauna de necesitatea unei schimbări. Şi mulţi vor să persiste cu
orice preţ în satisfacerea dorinţei pentru plăcerea păcătoasă. Lăsaţi conştiinţa să fie trezită şi veţi câştiga mult. Numai harul lui
Hristos poate convinge şi converti inima: numai prin acesta pot sclavii obiceiurilor să obţină putere pentru a rupe lanţurile
care-i leagă..."
DV 160 "Hotărârile bune luate în propria tărie nu sunt de nici un folos. Nici toate jurămintele din lume nu vor stinge puterea
obiceiului rău. Oamenii nu vor exercita cumpătare în toate lucrurile, până când inimile nu sunt înnoite prin har divin. Nu ne
putem opri să păcătuim nici o clipă. În fiecare moment suntem dependenţi de Dumnezeu."
DV 92 “Oamenii au nevoie să afle că binecuvântările care vin din ascultare, în plinătatea lor, pot fi ale lor numai când primesc
harul lui Hristos. Harul Său este ceea ce îi dă omului puterea de a asculta de legile lui Dumnezeu. Aceasta îl face capabil să
rupă legăturile obiceiului rău. Aceasta este singura putere care îl poate face să umble şi să rămână statornic pe calea cea
dreaptă."

 Lupta va fi încleştată şi va fi nevoie de predare deplină în mâna lui Hristos

4 T 644 "Religia noastră trebuie să fie ceva mai mult decât o religie teoretică. Ea trebuie să afecteze inima, şi atunci va avea
o influenţă care corectează viaţa. Obiceiurile rele nu sunt biruite printr-un singur efort. Eul este stăpânit numai prin lupte
îndelungate şi severe. Această instruire de sine trebuie întreprinsă în mod individual de către membrii comunităţii, şi gunoiul
care s-a adunat lângă uşa inimii trebuie să fie îndepărtat înainte ca ei să poată sluji lui Dumnezeu cu unicul scop de a împodobi
mărturisirea lor de credinţă printr-o viaţă ordonată şi o conversaţie evlavioasă..."
4 T 510 "... Cei care-şi simt propria lor nevoie şi se trezesc la cea mai profundă cugetare şi cea mai serioasă şi stăruitoare
rugăciune şi acţiune vor primi ajutor divin. Pentru fiecare sunt multe de dezvăţat cu privire la sine însuşi, precum şi multe de
învăţat. Vechi obiceiuri şi datini trebuie să fie înlăturate şi aceste erori se corectează numai prin lupte serioase şi printr-o
totală primire a adevărului în plinătatea principiilor lui, victoria putând fi câştigată numai prin harul lui Dumnezeu."

 Nevoia de principii bune în viaţă

DV 475"Obiceiurile se formează şi caracterul este modelat greşit tocmai prin eşecul nostru de a trece cu bine probele lucrurilor
mărunte cu care suntem confruntaţi; iar când vin marile încercări, ne găsesc nepregătiţi. Numai acţionând din principiu în
probele vieţii de zi cu zi putem dobândi puterea de a rămâne neclintiţi şi credincioşi în cele mai periculoase şi mai dificile
situaţii."
4 T 590 "Este important să cultivaţi credincioşia în lucrurile mici şi, făcând aşa, veţi dobândi obiceiuri de integritate în
responsabilităţi mai mari. Incidentele cele mai mici ale vieţii de toate zilele adesea trec neobservate, dar tocmai acestea sunt
lucruri care formează caracterul. Fiecare eveniment din viaţă aduce cu sine consecinţe, fie spre bine, fie spre rău. Mintea
trebuie să fie instruită prin teste zilnice, ca să poată dobândi putere să reziste în orice poziţie dificilă. În zilele de încercare şi
pericol, voi aveţi nevoie să fiţi întăriţi pentru a sta hotărât pentru dreptate, fiind independenţi de fiecare influenţă opusă."

 Cuvântul inspirat reprezintă baza adevăratelor principii de viaţă

5 T 703, 704"Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a lumina până şi cele mai întunecate minţi şi poate fi înţeles de cei
care vor acest lucru. Dar, cu toate acestea, unii care mărturisesc că studiază Cuvântul lui Dumnezeu trăiesc, de fapt, într-o
directă opoziţie cu învăţăturile cele mai clare. Apoi, pentru a i lăsa pe oameni, bărbaţi şi femei, fără scuze, Dumnezeu a dat
mărturii clare şi la subiect, aducându-i înapoi la Cuvânt pe care ei au neglijat să-l urmeze. Cuvântul lui Dumnezeu abundă în
principii generale, pentru formarea unor obiceiuri corecte de vieţuire şi mărturiile generale şi personale au fost calculate să
le atragă atenţia în mod special la aceste principii."

 Cultivaţi obiceiurile bune

DV 495"Trebuie să fiţi bărbaţi şi femei ale rugăciunii. Cererile noastre nu trebuie să fie slabe, făcute de formă şi dacă vă
aduceţi aminte, ci din toată inima, perseverente şi continue. Nu este întotdeauna necesar să vă plecaţi pe genunchi pentru a vă
ruga. Cultivaţi obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteţi singuri, când mergeţi în drumul vostru, şi când sunteţi ocupaţi
cu munca zilnică. Inima voastră să se înalţe neîncetat, cerând în tăcere ajutor, lumină, tărie, cunoaştere. Fiecare respiraţie să vă
fie o rugăciune."
2 T 258"Cultivarea cugetelor religioase şi a simţămintelor devoţionale alcătuiesc o parte a educaţiei. Acestea ar trebui să
influenţeze şi să stăpânească întreaga fiinţă. Obiceiul de a face bine lipseşte. Există acţiuni de elan, sub influenţe favorabile,
dar a cugeta în mod natural şi bucuros asupra lucrurilor divine nu este principiul conducător al minţii. Vom creşte spiritual,
dacă mintea va fi continuu ocupată cu lucrurile spirituale. Dar numai a te ruga pentru aceasta, şi cu privire la aceasta, nu va
satisface nevoile celui în cauză. Tu trebuie să-ţi obişnuieşti mintea să se concentreze asupra lucrurilor spirituale. Exerciţiul va
aduce putere. Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi creştini au şanse să piardă ambele lumi. A fi pe jumătate creştin şi jumătate
lumesc înseamnă unu la sută creştin şi restul lumesc."



























 Studiul nr. 13
BIBLIA ŞI MINTEA

T.C. “Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire,
prin credinţa în Hristos Isus.” 2 Tim. 3:15

 Puterea creatoare se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu

Ed.124 ”Puterea creatoare, care a chemat lumea la existenţă, este cuprinsă în Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt
împarte puteri, dă viaţă. Fiecare poruncă este o făgăduinţă; dacă este admisă de voinţă şi primită de suflet ea readuce cu sine
viaţa Celui Nemărginit. Ea schimbă firea şi recrează sufletul după chipul lui Dumnezeu. Viaţa dată în felul acesta, va fi
menţinută în acelaşi chip.”

 Studiul Planului de mântuire aduce cea mai mare dezvoltare a minţii

Ed.124 “Ştiinţa mântuirii este ştiinţa tuturor ştiinţelor; ştiinţa aceasta este studiul îngerilor şi al tuturor spiritelor din lumile
care n-au căzut în păcat ştiinţa care pătrunde în planul făurit în mintea Celui Infinit, “ţinută ascunsă timp de veacuri”; ştiinţa
care va forma studiul mântuiţilor lui Dumnezeu în cursul veacurilor nesfârşite. Acesta este studiul cel mai înalt cu care pot
oamenii să se ocupe. Acesta mai bine decât orice alt studiu, va da vigoare minţii şi va înălţa sufletul.”

 Fără Cuvântul lui Dumnezeu nu putem avea un tonus bun al minţii

Ed. 122 “ Valoarea mintală a studiului Bibliei nu constă numai în a cerceta şi a strânge la un loc adevărurile . Ea constă şi în
sforţarea de a pricepe temele prezentate. Mintea ocupată numai cu lucruri obişnuite, se piperniceşte şi slăbeşte. Dacă niciodată
nu este sforţată să pătrundă adevăruri mari şi întinse, atunci, cu timpul ea pierde puterea de creştere. Nimic nu apără mai bine
contra acestei degenerări, îndemnând spre dezvoltare, ca tocmai studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia este un mijloc de
educaţie intelectuală mai eficace decât orice altă carte, sau decât toate celelalte cărţi laolaltă… Nici un alt studiu nu poate
procura o asemenea putere mintală, cum procură stăruinţa de a înţelege adevărurile uimitoare ale descoperirii divine.”
2 T 397 “…Este imposibil pentru tineri să posede un nivel sănătos al minţii şi principii religioase corecte, dacă nu le place
citirea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu.”…

 Mintea trebuie hrănită şi noi alegem cu ce o hrănim

Ed. 125 “Mintea, spiritul se clădeşte din ceea ce îi este dat ca hrană şi nouă ne este lăsat să hotărâm cu ce să fie hrănită. În
puterea fiecăruia stă, să-şi aleagă lucrurile care să preocupe gândurile şi să formeze caracterele fiecărui om, care are privilegiul
să cerceteze Scripturile.”
S.P.E.E. 345 “Cu cât mai studioasă e mintea, cu atât poate fi mai eficient folosită în slujba lui Dumnezeu, dacă se află sub
controlul Duhului Sfânt. Talanţii folosiţi se înmulţesc. Experienţa în cele spirituale lărgeşte viziunea sfinţilor şi a îngerilor şi
atât unii, cât şi ceilalţi, sporesc în capacităţi pe măsură ce lucrează în sferele lor.”

 Studiul Bibliei înnobilează facultăţile minţii

S.P.E.E. 374 “Nimic nu este mai bine calculat să energizeze mintea şi să învioreze intelectul decât studierea Cuvântului lui
Dumnezeu. Nici o altă carte nu are putere de a eleva gândurile, de a înviora facultăţile, precum vastele şi înălţătoarele
adevăruri ale Bibliei. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi studiat aşa cum trebuie, oamenii ar avea o lărgime a minţii, o nobleţe
a caracterului şi o stabilitate a scopului, cum rar sunt întâlnite în aceste vremuri. Căutarea adevărului îl va răsplăti de fiecare
dată pe cercetător şi orice descoperire îi va deschide câmpuri de investigaţie mai bogate.”
S.P.E.E. pag. 289,1: “Atunci când, în rugăciune sinceră pentru iluminarea Duhului şi o deplină predare a inimii pentru a fi
sfinţită prin adevăr, Biblia va fi cartea de studiu, tot ceea ce a făgăduit Hristos se va împlini. Acest mod de a studia va avea ca
efect minţi echilibrate. Înţelegerea se va înviora, iar simţurile se vor ascuţi. Conştiinţa va deveni sensibilă, preferinţele şi
sentimentele vor fi curăţite, va fi creată o atmosferă morală mai sănătoasă şi se va primi putere nouă pentru a rezista
păcatului.”

 Intelectul va deveni puternic prin studiu

F.E.C. 164 “Dacă Biblia ar fi studiată aşa cum ar trebui, oamenii ar avea un intelect puternic. Subiectele pe care le tratează
Cuvântul lui Dumnezeu, simplitatea plină de demnitate cu care sunt prezentate, temele nobile pe care aceasta le aduce în faţa
minţii dezvoltă în om facultăţile care altfel nu ar fi dezvoltate… Minţile tinere pierd ocazia de a atinge cea mai nobilă
dezvoltare atunci când neglijează cea mai înaltă sursă a înţelepciunii – Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care avem
atât de puţini oameni cu o minte dezvoltată, de o valoare statornică şi solidă, este că nu mai există frică de Dumnezeu,
Dumnezeu nu mai este iubit, iar principiile religioase nu sunt puse în practică în viaţa de zi cu zi aşa cum ar trebui.”
F.E.C. 128 “Înţelegerea atinge nivelul lucrurilor cu care se obişnuieşte. Dacă toţi oamenii ar studia Biblia, ei ar fi mai bine
dezvoltaţi, ar gândi mai profund, ar dovedi un înalt grad de inteligenţă - complet diferiţi dacă ar studia numai ştiinţele şi istoria
lumii. Biblia oferă căutătorului sincer o disciplină mintală deosebită şi el vine de la contemplarea lucrurilor divine cu
facultăţile sale îmbogăţite, eul este umilit, în timp ce Îl înalţă pe Dumnezeu şi adevărul Său revelat.”
8T pag. 318: “Întreaga Biblie este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Primită, crezută şi ascultată, ea este o
unealtă puternică în transformarea caracterului. Şi este singurul mijloc sigur al culturii intelectuale.”

 Mintea se rafinează
F.E.C. 459 “Prin cercetarea atentă a Bibliei mintea se întăreşte, se rafinează, se înalţă. Dacă nu ar exista nici o altă carte în
toată lumea aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu, trăit în viaţă prin harul lui Hristos, ar face pe om desăvârşit în această lume şi cu
un caracter corespunzător vieţii viitoare, viaţa veşnică. Toţi aceia care studiază Cuvântul, considerându-l prin credinţă ca fiind
adevărul şi primindu-l în caracter, vor fi desăvârşiţi în El, care este totul în toţi. Mulţumim lui Dumnezeu pentru posibilităţile
puse în faţa omenirii.”

 Lipsa studiului biblic duce la confuzie mintală şi în viaţă

5 T 286 “Trebuie să ne gândim mai mult la lucrurile lui Dumnezeu şi mai puţin la problemele trecătoare. Cel lumesc dacă îşi
foloseşte mintea în direcţia menţionată mai sus, va deveni tot atât de obişnuit cu Cuvântul lui Dumnezeu cum este în prezent
cu lucrurile lumeşti. “Cercetaţi Scripturile”, spunea Domnul Hristos, “pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar
tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Creştinului i se cere să fie silitor în cercetarea Scripturilor, să citească mereu şi mereu
adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ignorarea cu bună ştiinţă a acestui subiect pune în primejdie viaţa şi caracterul
creştinului. Ea întunecă înţelegerea şi corupe cele mai nobile puteri. Aceasta este ceea ce aduce confuzie în viaţa noastră.”

 Mintea se dezvoltă doar prin studiu profund, altfel îşi pierde capacitatea de dezvoltare
S.P.E.E. 374 ”Oamenii sunt schimbaţi prin ceea ce privesc şi meditează. Dacă gândurile de duzină îi reţin atenţia, omul va fi
mediocru. Dacă este prea superficial pentru a obţine altceva decât o înţelegere de suprafaţă a adevărului, el nu va primi
bogatele binecuvântări pe care Dumnezeu ar fi bucuros să le reverse asupra lui. Este o lege a minţii să se modeleze după
dimensiunile lucrurilor cu care este familiarizată. Puterile intelectuale se vor diminua în mod sigur şi-şi vor pierde abilitatea de
a prinde adâncile înţelesuri ale Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu sunt angajate în mod viguros şi persistent în misiunea de
căutare a adevărului. Mintea se va lărgi, dacă este folosită în distingerea relaţiei dintre subiectele Bibliei, comparând scriptură
cu scriptură, şi adevăr cu adevăr. Cele mai bogate comori ale minţii îl aşteaptă pe cercetătorul sârguincios.”

 Fără prezenţa Cuvântului în viaţă facultăţile minţii sunt slabe şi omul este vulnerabil
F.E.C. pag. 130-131: “Oare de ce tinerii noştri, chiar cei mai maturi, sunt atât de uşor duşi în ispită şi cad în păcat? Deoarece
Cuvântul lui Dumnezeu nu este studiat şi nu se meditează asupra lui aşa cum ar trebui. Dacă ar fi preţuit ar exista cinste
lăuntrică, tărie de spirit şi individul ar rezista ispitelor lui Satana de a face rău. O voinţă puternică, fermă, hotărâtă, nu este
prezentă în viaţă şi caracter, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu este studiat şi nu se meditează asupra lui. Nu se fac
eforturi aşa cum ar trebui pentru a pune în legătură mintea cu gândurile curate şi sfinte şi a o goli de ceea ce este necurat şi
neadevărat. Nu se alege partea cea bună, aceea de a sta la picioarele lui Isus, ca şi Maria, pentru a învăţa cele mai sfinte lecţii
de la Divinul învăţător, pentru ca acestea să fie puse la inimă şi practicate în viaţa zilnică. Meditaţia asupra lucrurilor sfinte va
înălţa şi înnobila mintea şi va forma domni şi doamne creştine.”

 Mintea şi inima vor fi convertite prin puterea Cuvântului

F.E.C. 386-387 “Dacă Biblia este ghid, sfătuitor, ea va avea influenţă asupra minţii şi inimii celor neconvertiţi. Studierea ei
mai mult decât a oricărei cărţi, va lăsa o impresie divină. Va lărgi mintea cercetătorului sincer , îi va da o nouă putere şi
prospeţime. Va da mai multă eficienţă facultăţilor, aducându-le în contact cu adevăruri măreţe, şi va avea efect îndepărtat. Ea
lucrează şi scoate întruna; este un instrument eficient în convertirea sufletului. Dacă mintea omenească ajunge pipernicită,
slabă şi ineficientă, aceasta este numai pentru că a fost preocupată doar de subiecte comune.

8 T 319 “Tinerii să facă din Cuvântul lui Dumnezeu hrana minţii şi a sufletului. Crucea lui Hristos să devină ştiinţa
oricărei educaţii, miezul oricărei învăţături şi oricărui studiu. În felul acesta, Mântuitorul va ajunge pentru tineri un tovarăş şi
un Prieten zilnic.”
8 T 319 “Fie ca cel ce studiază să ia Biblia drept călăuză a lui şi să stea pentru principii ca o stâncă şi atunci va putea năzui la
atingerea celei mai înalte destoinicii. Toate filozofiile naturii omeneşti au dus la confuzie şi ruşine atunci când Dumnezeu nu a
fost recunoscut ca totul în tot. Însă preţioasa credinţă, inspirată de Dumnezeu, dă tărie şi nobleţe de caracter. Cu cât se stăruie
mai mult asupra bunătăţii şi harului Său, cu atât va fi mai clară şi tot mai clară înţelegerea adevărului; va fi tot mai înaltă, mai
sfântă dorinţa după curăţia inimii şi limpezirea gândirii. Sufletul care trăieşte în atmosfera curată a cugetării sfinte este
transformat prin legătura cu Dumnezeu, prin studiul Cuvântului Său. Adevărul este atât de mare, atât de mult cuprinzător, atât
de adânc, atât de larg, încât eul dispare. Inima este înmuiată şi supusă în umilinţă şi iubire.”
“Şi puterile naturii sunt extinse datorită sfintei ascultări. Din studiul cuvintelor vieţii, cei ce studiază pot dobândi
minţi dezvoltate, luminate, înnobilate. Dacă, asemenea lui Daniel, aud şi împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu, ei vor putea
înainta ca şi el în orice ramură de învăţătură. Fiind caractere curate, vor deveni caractere tari. Va fi înviorată fiecare facultate
intelectuală. Ei se pot educa şi forma, aşa încât toţi cei dinăuntrul sferei influenţei lor să poată vedea ce poate fi şi ce poate
face un om când este în legătură cu Dumnezeul înţelepciunii şi al puterii.”