În procesul obţinerii de informaţii despre o firmă, o importanţă deosebită o are

cunoaşterea situaţiei economico-financiare a acestuia. Informaţiile necesare analizei financiare

sunt furnizate de documentele contabile de sinteză, bilanţul contabil şi contul de rezultate, contul
de profit și pierdere. Analiza financiară are ca punct de plecare bilanţul, care este o situaţie
financiară anuală oficială şi care atestă modul în care a fost administrată de către manageri
averea încredinţată acestora de către acţionari. Bilanţul oferă o imagine generală asupra
patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a-şi achita toate obligaţiile asumate faţă de
terţi, atât cele cu scadenţe apropiate, cât şi cele cu scadenţe îndepărtate, pe termen mediu și lung.
Aici intervine comparaţia dintre elementele de activ şi pasiv ale bilanțului, respectiv
disponibilităţi şi obligaţii1. Solvabilitatea evidențiează capacitatea unei firme de a-și respecta
scadențele pe termen lung și mediu. Putem enumera 4 tipuri de rate de solvablitate: rata
solvabilității patrimoniale; rata de autonomie financiară; gradul de îndatorare generală; rata
solvabilității generale. Este evident faptul că o firmă este solvabilă dacă are disponibilităţi, deci
mijloace de plată.
Rata solvabilității patrimoniale este dată de raportul între capitaluri proprii și total pasive
(active totale sau total resurse), reprezentând gradul în care firma poate face față obligațiilor de
plată. Ecuația este:
Solvabilitate patrimonială = (capitaluri proprii/active totale) x 100
Indicatorul reprezintă proporția capitalului propriu și total pasive. Valoarea acceptabilă
pentru această rată trebuie să fie mai mare de 30%, ceea ce reflectă un grad corespunzător de
acoperire a datoriilor pe termen mediu şi lung din capitalul propriu şi social al firmei, indicând
ponderea surselor proprii în totalul pasivului firmei.
Rata solvabilității generale măsoară securitatea de care se bucură creditorii firmei pe
termen scurt și lung şi marja de credit a acesteia, fiind dată de raportul dintre activele totale și
datoriile curente sau ca raport între datorii totale raportat la capitalul propriu. Formula de calcul
este:
Solvabilitate generală = active totale/datorii curente

1
Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucureşti,
2005, pag. 318
 Aceast indicator arată în ce masură datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate şi
active circulante. Cu cât valoarea solvabilităţii generale este mai mare decât 1, cu atât situaţia
financiară de ansamblu a firmei este mai bună.
Indicatorul exprimă proporția datoriilor curente cu totalul activelor. Acest interval de
siguranță este mai mic de 30%.
Rata de autonomie financiară exprimă independența financiară a firmei. Creșterea
ponderii capitalului propriu al societății în pasivul bilanțier al firmei are efecte benefice asupra
autonomiei financiare totale. Astfel, cu cât capitalurile proprii sunt mai mari, cu atât mai puțin
firma apelează la credite pentru finanțarea investițiilor. Formula de calcul este următoarea:
Rata de autonomie financiară = capitaluri proprii/pasive totale
Rata de autonomie financiară exprimă independența financiară a firmei. Dacă ponderea
acesteia crește peste 50% , atunci se poate vorbi de rezultate bune.
Gradul de îndatorare generală este un indicartor general al îndatorării și calculează
proporția în care activul total este finanțat din alte surse decât surse proprii, precum credite,
furnizori, datorii către stat. Acest indicator este opusul solvabilității patrimoniale, putând avea
valori mai mici sau egale cu 1. În situații normale de activitate, gradul de îndatorare ar trebui să
fie, procentual, în jur de 50%. Daca firma are acest indicator în limita a 25-30%, acest aspect
relavă faptul că există o rezervă a managementului firmei în a apela la finanțăti externe de genul
creditelor, iar dacă indicatorul arată un procent de peste 75%, înseamnă că firma este dependentă
de finanțările externe, de credite, ceea ce ar prezenta o situație alarmantă pentru investitori.
Indicatorul exprimă proporția datoriilor totale cu totalul activelor. Cu cât indicatorul este mai
mare, cu atât riscul asumat de creditori este mai mare.
Formula de calcul pentru acest indicator este multiplă:
Gradul de îndatorare generală = datorii totale/active totale
Gradul de îndatorare generală = datorii totale/datorii totale + capitaluri proprii
Gradul de îndatorare generală = datorii totale/pasive totale
Rata datoriilor totale raportate la activele totale este utilizată pentru a descrie ponderea
"banilor altora" în totalul pretențiilor legate de activele companiei, însă nu este o măsură a
capacității reale a companiei de a-și acoperii datoriile.