Curs 9

AUTORITATEA,
RESPONSABILITATEA ÎN
MANAGEMENT

1
 PUTEREA, AUTORITATEA
• Succesul managerului se judeca nu dupa munca efectuată de
el, ci dupa felul în care el reuseste sa-i impulsioneze la lucru
pe subalterni.
• Impulsionarea sau motivarea personalului de a activa se
poate exercita numai prin intermediul influentei.

• Influenta
– este un act intentional prin care un individ încearca sa determine
alt individ sa gândeasca sau sa comita un alt lucru pe care
acesta singur nu l-ar gândi sau realiza.
– la baza procesului de conducere sta influenta care se manifesta
prin actiunea emotionala sau rationala pe care un om o exercita
asupra altuia, în scopul modificarii comportamentului.
• în sens negativ influenta se manifesta prin manipulare.
• în sens pozitiv aceasta este instrumentul prin care managerul
directioneaza activitatile subalternilor.
• Influenta este bazata pe putere.
2
 PUTEREA
• Puterea este capacitatea de influenţă asupra altora, de a-i supune
voinţei proprii.
• În dependenţă de cine exercită influenţa – puterea poate fi:
– a individului,
– a grupei
– a organizaţiei.
• Indiferent de faptul dacă se aplică sau nu puterea există.
• Astfel ea poate fi formală sau reală.
• Puterea este o funcţie de interdependenţă.
– Cu cât o persoană depinde mai mult de altă persoană, cu atât este mai
mare puterea la unul şi la altul.
• Puterea este utilizată atât de manageri, cât şi de subaltern pentru
realizarea obiectivelor şi întărirea poziţiei sale în organizaţie.
• Organizaţia nu poate exista fără putere.
• Deţinerea puterii este o posibilitate de a influenţa satisfacerea nevoilor.
• Puterea în organizaţie niciodată nu este absolută – astfel cel asupra cui
ea se exercită are o anumită libertate în acţiune.
3
 PUTEREA, AUTORITATEA
• Autoritatea este dreptul de a folosi puterea asupra
comportamentului celorlalţi.

• Autoritatea este puterea formală sau legitimă ce

decurge din rolul poziţiei oficiale acordată cuiva şi
acceptată de subalterni şi considerată justă.

• Autoritatea reprezintă o trăsătură a unui manager prin

care i se conferă dreptul:
– de a da dispoziţii,
– de a influenţa activitatea subordonaţilor
• reprezentă instrumentul oficial prin care se instituie
sistemul de relaţii organizatorice.
4
 AUTORITATEA

• Caracteristicile autoritatii:
– Este putere obiectiva, specificata prin norme,
regulamente si simboluri
– La baza ei se afla consimtamântul si
conformitatea
– Este o ierarhie a rolurilor sociale

5
 PUTEREA, AUTORITATEA
• Atât puterea, cât si autoritatea se manifesta prin
influenta pe care un individ o exercita asupra celorlalti.
• Puterea devine autoritate când este legitimata, oficiala
si acceptata.
• Autoritatea poate sa ramâna doar un drept recunoscut
când este lipsit de putere si de abilitatea de a-i
influenta pe altii.
• În organizatie liderul informal are putere si nu
autoritate.
• Managerul este cel cui i se acorda autoritate, dar care
poate fi limitat în posibilitatea de a influenta în cazul în
care nu poseda calitatile, aptitudinile si cunostintele
necesare.
6
 Surse ale puterii
• Iniţial, specialiştii delimitau 5 surse ale puterii:
– constrângerea;
– expertiza;
– dreptul la decizie;
– charisma;
– recompensa.
• În prezent putem vorbi despre două categorii de surse ale
puterii:
– individuale
– organizaţionale.

• a. Surse individuale, intensitatea puterii bazate pe această

sursă depinde doar de calităţile personale ale individului
• b. Surse organizaţionale – puterea oferită individului de către
organizaţie.
7
Surse ale puterii

8
 Surse ale puterii
• Puterea de expert – capacitatea conducătorului
de a influenţa pe alţii prin faptul că este bine
pregătit într-un domeniu oarecare, este instruit,
are practică, talent, deprinderi.

• Cu cât omul are mai multe cunoştinţe în domeniu,

cu atât el este mai influent.

• Puterea de expert nu este strict legată de postul

ocupat, ci de competenţa demonstrată de individ.

9
 Surse ale puterii
• Puterea exemplului – capacitatea conducătorului
de a influenţa comportamentul subalternilor
datorită atractivităţii sale personale, existenţa unei
charisme.

• Charisma – puterea bazată pe forţa calităţilor

individuale şi a stilului conducătorului,
atractivitatea pentru oameni a unor calităţi
individuale, dorinţa de a se identifica cu persoana
adorată, de a o imita.

• De obicei, este o putere iraţională, bazată pe

emoţii.
10
 Surse ale puterii
• Dreptul la putere.
• Conducătorii de acelaşi nivel au drepturi similare,
dar fiecare utilizează dreptul acordat lui de
subalterni, în limita capacităţilor individuale.
• Aceasta înseamnă că fiecare conducător are drept
diferit la putere.
• Dreptul la putere
– este puterea primită de la subalterni,
– se manifestă prin recunoaşterea de către aceştia a
dreptului de a-i conduce şi
– depinde de măsura în care ei vă stimează, vă sunt
devotaţi.

11
 Surse ale puterii
• Puterea informaţiei – se bazează pe accesul la
informaţia necesară şi capacitatea de a o folosi sub
influenţa altora.

• Nevoia de putere – dorinţa de a influenţa pe alţii.

• Această sursă se manifestă prin faptul că o persoană
insistent doreşte să acorde sfaturi şi ajutor, e
preocupată de reputaţia personală.

• Adoptarea deciziilor – ca sursă a puterii se manifestă

în gradul în care purtătorul acesteia poate influenţa
asupra adoptării unei sau altei variante pe durata
întregului proces de adoptare a deciziei.
12
 Surse ale puterii
• Recompensa – efortul depus de subaltern
pentru realizarea indicaţiilor primite este în
funcţie de aşteptările privind nivelul
recompenselor acordate de către manager.

• Efectul acestei surse de putere poate fi

diminuat în cazul în care
– managerul nu-şi respectă promisiunea de
recompensare a unor eforturi,
– când sunt remunerate persoanele care nu au
executat indicaţiile primite.

13
 Surse ale puterii
• Constrângerea – se realizează prin capacitatea
managerului de a influenţa comportamentul
subalternului prin intermediul:
– pedepsei,
– amenzii,
– mustrării,
– retrogradării în post,
– concedierii.

• Întrucât la baza acestei puteri se află frica, ea

limitează iniţiativa şi creativitatea indivizilor.

• Forţa acestei puteri poate fi diminuată în cazul

pedepselor nejustificate.
14
 Surse ale puterii
• Controlul resurselor – reiese din dreptul de
a repartiza resursele din organizaţie, deci
puterea depinde de postul pe care-l are
persoana.

• În special această sursă a puterii se

manifestă în cazul deficitului, în aşa fel pentru
a avea o influenţă mai sporită asupra
oamenilor se creează conştient deficitul de
resurse.
15
 Surse ale puterii

• Puterea relaţiilor – se bazează pe capacitatea

individului de a influenţa alte persoane prin
asocierea sa cu persoanele influente din
organizaţie sau exterior.

• Puterea relaţiilor nu necesită existenţa acestor

relaţii, dar perceperea de către cel asupra căruia
se execută influenţa că o asemenea relaţie există.

16
 AUTORITATEA
• Definitie:
• sarcina unui manager de a pretinde ascultare

• O definitie functionala a autoritatii ar fi :

• capacitatea de a modifica atitudinea sau comportamentul unei
persoane.

• Surse :
• pozitia ierarhica
• autoritatea de competenta
• charisma

• Tipuri :
• autoritatea ierarhica
• autoritatea expertului
• autoritatea functionala
17
 Surse de autoritate
• a) Pozitia ierarhica –
– este legata de pozitia pe care o ocupa un conducator intr-o
unitate, avand un caracter trecator atat timp cat managerul
ocupa functia ierarhica in cadrul organizatiei

• b) Autoritatea de competenta –
– este obtinuta prin cunostintele acumulate si tehnologiile folosite
de un conducator in activitatea sa manageriala.
– pentru a putea genera autoritate, resursele trebuie sa fie
esentiale pentru functionarea organizatiei, nesubstituibile si sa
fie in cantitati reduse in posesia unui numar mic de indivizi

• c) Charisma
– este o calitate innascuta si reprezinta capacitatea de a inspira
altor indivizi dorinta de a se identifica cu detinatorul acestei
calitati.
– este dependenta de factori subiectivi cum ar fi prestigiul sau
admiratia atribuite de altii, individului 18
 DELEGAREA AUTORITATII
• Definitie:
• atribuire temporara a uneia din sarcinile unui
cadru de conducere, unui subordonat , insotita de
competenta si responsabilitatea corespunzatoare.

• Etapele principale in delegarea autoritatii sunt:

• atingerea obiectivului propus;
• stabilirea persoanei careia i se deleaga autoritatea;
• alocarea resurselor necesare atingerii obiectivelor;
• contactul cu subordonatii.

19
 DELEGAREA AUTORITATII
• Forme:
– delegare simpla
– autorizare
– imputernicire
– trecerea temporara a puterii unei alte persoane

• Cui se deleaga autoritatea ?

– subalternilor directi

• Reguli in delegarea autoritatii:

– sa se stabileasca precis obiectivele si sa se formuleze clar sarcinile
– motivarea delegarii, verificarea rostului delegarii
– existenta unui acord in privinta resurselor umane, materiale si
financiare
– formularea precisa a responsabilitatilor
– asigurarea libertatii de actiune a delegatului
20
 DELEGAREA AUTORITATII
• Pentru a preveni o delegare ineficienta a autorității se va
avea in vedere următoarele:

– pentru atingerea rezultatelor primite se va delega autoritate

suficienta;
– selecționarea persoanelor se va face in funcție de gradul de
pregătire;
– se vor realiza sisteme si metode de control adecvate pentru a
menține un echilibru intre un control rigid si o ,,scăpare totala a
controlului”;
– obținerea unor rezultate bune va fi recompensata.

21
 DELEGAREA AUTORITATII
• Autoritati ce pot fi delegate:
– sarcini de rutina
– sarcini ce pot fi realizate si de alte persoane
– sarcini ce necesita o competenta speciala
– sarcini care au scop cresterea nivelului profesional al
cadrelor

• Autoritati care nu se deleaga :

– sarcini dificile
– evaluarea subordonatilor
– propuneri de avansare si recompensare a personalului
– sarcini care tin de prestigiul sefului

22
 DELEGAREA AUTORITATII

• Dificultăți in delegarea autorității:

– aparțin conducatorului :
• supraapreciere personala
• incompetenta profesionala
– aparțin subordonatilor
• nepricepere
• lipsa de incredere in fortele proprii
• pasivitate si dezinteres
23
 RESPONSABILITATEA
• Autoritatea este dublata de responsabilitate.

• Tipuri :
– responsabilitatea de nivel strategic
– responsabilitatea de nivel mediu
– responsabilitatea nivelului operational
•
• Principii:
• responsabilitatea
– nu poate fi delegata
– este proportionala cu autoritatea delegata
– se exercita fata de un singur sef

24
 RESPONSABILITATEA

• se referă la obligaţia membrilor organizaţiei de a

îndeplini în condiţii optime fiecare sarcină
încredinţată

• reprezintă o datorie a individului faţă de el însăşi

şi faţă de organizaţie, de a realiza cât mai bine
sarcinile care îi revin, fiind totodată condiţie
necesară pentru îndeplinirea eficientă a
obiectivelor organizaţiei

25
 RESPONSABILITATEA
• În funcţie de nivelele de management în organizaţie sunt
descrise trei nivele de responsabilitate:

– de nivel strategic
• este cea pe care o au managerii de nivel superior, ministru, director
general, etc.;
• se referă în special la sarcinile legate de evoluţia serviciilor de
sănătate, dezvoltare, diversificare şi finanţare într-o perspectivă de
durată medie;
– de nivel mediu
• este apanajul managerilor de nivel mijlociu care se ocupă de buna
desfăşurare a proceselor;
• dintre activităţile desfăşurate se pot enumera alocarea şi gestionarea
resurselor, luând decizii în legătură cu problemele de personal,
materiale şi bani;
– de nivel operaţional
• este treapta la care are loc producţia de servicii.

26
 RĂSPUNDEREA
• Răspunderea
– exprimă obligaţia fiecărui membru al organizaţiei de a da seama
de modul de realizare a responsabilităţii şi autorităţii ce i-au fost
delegate, în faţa superiorului său
– vizează relaţia dintre manager şi subordonat

• Responsabilitatea şi răspunderea nu pot fi delegate.

• De aceea una dintre cele mai importante sarcini ale

managerului este aceea de a realiza un echilibru
acceptabil între autoritate, putere, responsabilitate şi
răspundere, atât pentru el cât şi pentru subordonaţi.

27