ISTORICUL

MANAGEMENTULUI

CURS 1. MSS I
• Managementul este unul din factorii
esenţiali care explica de ce o tara
este bogata sau săraca”

Richard Farmer in “Advances in international

comparative management” (dupa: O.Nicolescu)
 Definiţii
•  David Gustafson:
• „Managementul este procesul prin care munca
este făcută prin intermediul altora – bine, la timp
şi în limita bugetului.”

•  Peter Drucker:
• “Sarcina fundamentala a managementului este
sa-i faca pe oameni apti de o performanta
colectiva “

• Esenta managementului decurge din:

– lucrul cu si prin intermediul altor persoane
– integrarea si imbunatatirea performantelor celorlalti
– facilitarea dezvoltarii, schimbarii si invatarii
 1. Evoluţia managementului

• Date generale despre management apar

odată cu primele forme de organizare
socială când s-au înregistrat preocupări
legate de procesele de conducere,
determinate în special de conceptele
culturale, religioase, socio-politice şi
economice.

• Încă din antichitate datează elemente şi

percepte ale managementului care au
evoluat odată cu progresul civilizaţiei.
Ideile si practicile managementului de-
a lungul istoriei
5000 BC Sumerienii Evidenta datelor

4000-2000 BC Egiptenii Planificare, organizare, control. Cereri scrise

1800 BC Hammurabi Controlul documentelor
600 BC Nebuchadnezzar Stimulente salariale, de control al producţiei
500 BC Sun Tzu Strategii
400 BC Xenophon Managementul ca o artă separată
400 BC Cyrus Relaţiile umane şi studiul miscarii
175 Cato Descrierea muncii
284 Diocletian Delegaţia de autoritate
900 Alfarabi Enumerarea caracteristicilor liderului

1100 Ghazali Enumerarea caracteristicilor managerului

1418 Barbarigo Diferite forme organizatorice/structurale
1436 Venetians Numerotare, standardizare
1500 Sir Thomas More Critici de proasta administrare si conducere
1525 Machiavelli Coeziune, putere si conducere
 Ideile si practicile managementului de-
a lungul istoriei
Sumerienii
• turnul Babel;
• Prima cladire construita Lipit-Ishtar, in Nippur-ul de astazi
• Irak, in inscrisuri istorice 1,868 -1,857 BC.
Egiptenii
Piramidele (2,589 – 2,566 BC);
• Autoritate, responsabilitate si specializare.
Babilonienii
Gradinile suspendate din Babylon;
• Codul de constructii al lui Hammurabi (1,792-1,750 BC );
• Control si responsabilitate
Chinezii
Orasele mari de pe malurile Yang-Tse River;
• Munca in echipa si specialisti.
Greci
Templele de marmura si primele (Orase State) City States;
• Platon, Socrates (350 BC); Alexander cel Mare (330 BC);
• Organizarea de razboaie si conceptul de ofiteri de stat major;
Romani
Drumuri, poduri, apeducte, arcul perfectionat, domuri, utilizarea cimentului;
• Definirea clara a educatiei si drepturilor inginerilor militari (“ingenium”).
• Pericles, părintele epocii de aur ateniene,
– a cunoscut forţa unei idei bune pentru unirea şi
motivarea acţiunilor oamenilor
– El a înţeles, de asemenea responsabilitatea unui
conducător de a identifica ceea ce este şi ceea ce nu
este unic într-o organizaţie şi apoi de a comunica
membrilor săi aceste diferenţe.

• Pus în faţa pericolului războiului cu Sparta, el a

utilizat ocazia oferită de discursul funerar pentru
a defini în mod clar „cultura corporativă” – statul
atenian.
• Pentru lucrurile importante pentru Pericles în
acele zile ale anului 413 î.e.n., se numărau:
• Demnitatea şi meritul individului: „...Când se pune
problema instalării unei persoane într-o funcţie publică în
locul alteia ceea ce contează nu este apartenenţa la o
anumită clasă ci capacitatea reală a persoanei...”

• Unicitatea şi inovaţia organizaţională: „Atenienii nu

copiază instituţiile vecinilor lor. Mai degrabă este cazul ca
modelul nostru este imitat de alţii decât ca noi să imităm
pe altcineva”.

• Îndatorirea faţă de organizaţie: „Aici fiecare individ este

interesat nu numai de afacerile personale, ci şi de
afacerile statului”.

• Echilibrul între activităţile productive şi odihnă: „...atunci

când munca s-a terminat, ne găsim în instituţia de a
savura toate tipurile de recreaţii pentru spiritul nostru”.
• Pericles a înălţat democraţia pe noi culmi în
Atena şi a contribuit la formarea ei ca unul
dintre cele mai puternice oraşe-state ale
timpului său.

• El a intuit cultura corporativă cu mult timp

înaintea teoreticienilor managementului.

• Aşa cum a făcut Pericles, şi conducătorii

firmelor moderne trebuie să stea faţă în faţă şi
să comunice cu toţi cei preocupaţi de
securitatea şi dezvoltarea firmei.
 Managerii de ieri si de azi
In trecut Astazi

Munca in familie Munca in fabrici

Specialisti, muncitori
Muncitori necalificati
calificati

Grupuri mici
Fabrici mari
autoorganizate

Unice, loturi mici de Productie mare,

productie standardizata de masa
 Evoluţia managementului
• Formarea termenului de management şi definirea
conceptului, au parcurs un timp îndelungat, având la bază
încercarea de a da răspuns la o serie de întrebări legate
de viaţa de zi cu zi:
– ce să facă?
– cum să facă?

• S-a observat apoi că există „ceva” care bine stăpânit

permite unor oameni să obţină rezultate mai bune decât
alţii.

• Acel „ceva” sesizat de unii oameni s-a cristalizat în timp

sub forma unor elemente de conducere, folosite în special
de cei ce manifestau iniţiativă.

• Acest management empiric printr-un proces lent în timp a

trecut spre managementul ştiinţific prin studierea
formelor de conducere de către oamenii de ştiinţă şi
elaborarea a o serie de lucrări.
 Evoluţia managementului

• De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă au

încercat să formuleze pe baza unor
criterii, etapele de dezvoltare ale
managementului, fără să se ajungă la o
concluzie uniformă.

• Primele încercări de a elabora o teorie a

managementului s-au făcut în cadrul
gândirii clasice cu privire la
managementul ştiinţific, managementul
administrativ şi birocraţia.
Istoricul managementului stiintific

Management stiintific

 Studii si metode de testare pentru a

identifica căile cele mai bune si eficiente

Management empiric

 Proces nestandardizat
 Deciziile luate la intamplare
 Management
empiric

• Evoluție Generalizare
, teoretizare,
formulare de
metode și
tehnici

Management
științific (F.
Tylor)

Teoria
modernă a
managemen
tului
operațional
(H. Fayol)

Disciplină de
învățământ
 Evoluţia managementului

• După Philip W. Shay există patru etape ale

procesului gândirii despre management:

– Metoda conducerii ştiinţifice

– Metoda organizatorică

– Managementul bazat pe obiective

– Cristalizarea teoriei generale a dezvoltării

 Evoluţia managementului
• Metoda conducerii ştiinţifice:
– are la bază lucrările F. W. Taylor, M. Fayol, H Gantt, etc.
– printr-un management ştiinţific se pot obţine rezultate
maxime cu un efort minim
– până în anul 1920 managementul s-a bazat pe procesul de
planificare al muncii
– odată cu dezvoltarea gândirii manageriale se pune accent pe:
• cercetarea managementului
• controlul managerial
• relaţiile existente între manager şi salariaţi

• Metoda organizatorică:
– centrată în special pe procesul de organizare
– este apanajul anilor 1930
– procesul organizatoric este asigurat în special prin:
• diviziunea muncii
• stabilirea sarcinilor şi răspunderilor fiecărui individ în parte.
 Evoluţia managementului

• Managementul bazat pe obiective:

– se regăseşte în următorul deceniu, anii 1940
– caracteristica principală a acestei etape este orientarea spre
obiective, prin acordarea unei atenţii crescute procesului de
planificare

• Cristalizarea teoriei generale a dezvoltării:

– corespunde anilor 1960
– s-a încercat elaborarea unei teorii generale a
managementului pe baza concluziilor desprinse din etapele
anterioare
 Evoluţia managementului

• Un alt mod de abordare a formării ştiinţei

managementului este cel propus de E.
Dale, care împarte perioada de dezvoltare
a managementului în trei etape:

– Managementul empiric

– Începutul managementului ştiinţific

– Managementul ştiinţific
 Evoluţia managementului
• Managementul empiric
– procesul de conducere aflat abia la început, se baza pe experienţa acumulată
sau pe intuiţie
– această etapă a parcurs o perioadă îndelungată, din antichitate până în anii
1800, când au început să se pună bazele managementului ştiinţific.

• Începutul managementului ştiinţific

– a apărut ca urmare a acumulării continue de idei, formularea de principii,
concepte, metode şi tehnici
– este legat de apariţia lucrărilor de specialitate despre management.
– autori:
• Ch. Bobage preocupat de determinarea timpului de lucru
• H. Metcalfe - carte - administraţia atelierelor publice şi private
• în ţara noastra, 1837, E.I. Nichifor - „Pravila comercială” care a reprezentat primul
manual de management de la noi din ţară.

• Managementul ştiinţific
– caracteristic perioadei contemporane,
– apărut ca urmare a creării şi dezvoltării metodologiei ştiinţifice a
managementului
– F.W. Taylor - „Principiile conducerii ştiinţifice”
– H. Fayol - „Administraţia industrială şi generală”
– prin management se încearcă să se găsească soluţii, în anumite condiţii la
problemele apărute
 Evoluţia managementului
• Ca ştiinţă managementul este privit ca o
acţiune, ca un model de:
– a conduce o organizaţie,
– a planifica,
– a organiza
– controla,
• se poate aplica oricărui domeniu de activitate.

• Managementul ştiinţific a apărut iniţial ca o

ştiinţă economică dar care a utilizat metode şi
tehnici proprii altor ştiinţe, caracterul
interdisciplinar oferindu-i posibilitatea să
găsească soluţii optime în rezolvarea
problemelor.
 2. Şcoli de management

• Odată cu evoluţia gândirii manageriale, în etapa

managementului ştiinţific, s-a înregistrat o
adevărată explozie a publicațiilor despre
management.

• Caracterul interdisciplinar al acestei ştiinţe, cu

aplicarea unor metode de investigare diferite,
abordarea problemelor din diverse puncte de
vedere, a dus la apariţia unor adevărate şcoli de
management.
 2. Şcoli de management
• Complex şi uneori divergent, actul de conducere
este definit de eforturile depuse în practica
managerială a mai multor decenii.

• Pe măsură ce condiţiile economice şi sociale s-

au schimbat, s-au modificat şi modalităţile prin
care managerii înţelegeau să ajute la atingerea
obiectivelor organizaţionale.

• Cea mai bună modalitate de a înţelege

dezvoltarea practicii manageriale actuale este
analizarea şcolilor de gândire managerială
apărute de la începutul secolului trecut.
 2. Şcoli de management

• Şcoala raţională de gândire managerială

– a apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea
– a fost condusă de francezul Henri Fayol, care în 1916 a
publicat Managementul general şi industrial.
– Fayol privea managementul ca pe un sistem raţional şi
considera că în orice afacere este nevoie ca activităţile, fie
ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de
securitate, să fie conduse pe baza unor principii elementare
ale managementului.
 Principiile Managementului
Henri Fayol
1. Divizarea muncii 8. Principiul centralizarii

2. Autoritate si putere 9. Lantul scalar

3. Disciplina 10. Principiul egalitatii

4. Unitate de comanda 11. Regula, fiecare la locul lui

5. Unitate de conducere 12. Stabilitatea personalului

6. Subordonarea intereselor
individuale la cele 13. Initiativa
organizationale
7. Remunerare corecta si
14. Spiritul de echipa
echitabila
 Principii ale managementului – Fayol
(1)

– 1. Diviziunea muncii. Specializarea angajaţilor (muncitori şi membri ai

conducerii), în vederea creşterii eficienţei şi îmbunătăţirii rezultatelor.

– 2. Autoritate şi responsabilitate. Dreptul de a da ordine şi puterea de a

pretinde supunerea.

– 3. Disciplină. Gradul în care angajaţii sunt supuşi, îşi dau silinţa, îşi
consumă energia şi modul în care se comportă sunt influenţate de cei
care îi conduc.

– 4. Unitatea decizională. Nici o persoană nu trebuie să aibă mai mult de un

şef.

– 5. Unitatea direcţiei. O organizaţie trebuie să aibă un singur plan de

atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unităţii decizionale).

– 6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea

faţă de organizaţie este mai importantă decât preocupările individuale.

– 7. Plata. Asigurarea compensaţiilor corecte şi satisfăcătoare pentru toţi,

recompensarea competenţei.
 Principii ale managementului – Fayol
(2)

– 8. Centralizare. Consolidarea funcţiilor manageriale în acord cu

circumstanţele din mediul înconjurător al organizaţiei.

– 9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie să fie clar definite dinspre

vârful către baza organizaţiei.

– 10. Ordine. Oamenii şi materialele trebuie să se afle în locul potrivit

la momentul potrivit, iar oamenii trebuie să ocupe postul care li se
potriveşte cel mai bine.

– 11. Echitate. Loialitatea angajaţilor trebuie să fie încurajată prin

tratamentul just, corect şi prin bunătate.

– 12. Stabilitate. Părăsirea organizaţiei de către un număr mare de

angajaţi este deopotrivă cauza şi efectul ineficienţei; organizaţiile
bune sunt cele care au conduceri stabile.

– 13. Iniţiativă. Necesitatea creării unui plan şi asigurării succesului

acestuia şi oferirea oportunităţii subordonaţilor de a-l realiza.

– 14. Esprit de corps. Comunicarea orală trebuie folosită pentru a

asigura coeziunea echipelor.
 Principii ale managementului

• Principiile lui Fayol au fost, în mod evident, utile

în mediul organizaţional al momentului
respectiv.

• În prezent, în ciuda faptului că unele dintre ele

îşi dovedesc încă aplicabilitatea, multe par
depăşite.

• Cercetări mai recente au demonstrat că

managementul organizaţional reprezintă mai
mult decât procesul raţional de urmare pas cu
pas a unor principii, aşa cum îl descriau
teoreticienii lui de început.
 Principii ale managementului

• Dr. Rensis Likert, fost director al Centrului de

Supraveghere a Cercetărilor de la Universitatea din
Michigan, a analizat timp de douăzeci şi cinci de ani
principiile managementului şi le-a sintetizat într-unul
singur, pe care l-a numit principiul relaţiilor de sprijin:

• “Conducerea şi alte procese organizaţionale trebuie să fie

capabile să asigure probabilitatea maximă ca, în toate
interacţiunile şi relaţiile din cadrul organizaţiei, fiecare
membru, în lumina trecutului, valorilor, dorinţelor şi
aşteptărilor sale, să considere experienţa ca fiind
suportivă şi că aceasta îi va dezvolta şi menţine
sentimentul valorii şi importanţei propriei persoane.” (R.
Likert)
 Managementul ca știința

• Orientarea managementului organizaţional ca ştiinţă a fost mai puternic

definită în Statele Unite de către Frederick Taylor, cunoscut ca părinte al
managementului ştiinţific.

• Taylor
– a subliniat nevoia observării pe cale empirică (examinarea unor fenomene reale), a
analizării şi experimentării
– considera că managerului îi revine rolul de a descoperi cea mai bună modalitate de
desfăşurare a muncii sub îndrumarea sa
– abordarea a fost aceea de a analiza fiecare post în vederea identificării elementelor
sau mişcărilor distincte care alcătuiesc munca fizică
– următoarea sarcină era aceea de a observa modul în care aceste elemente puteau
fi reproiectate sau modificate în aşa fel încât să fie definită cea mai bună sau mai
rapidă metodă de a munci

• La baza acestor cercetări stătea accentul pus pe eficienţă.

 Frederick W. Taylor
Frederick Taylor este
considerat azi ca “părintele
managementului științific."
Una din multele contribuţii
aduse managementului
modern este practica
comuna de a oferi
angajaţilor pauze de odihna
pe tot parcursul zilei.

Frederick W. Taylor, 1856-1915

 Principiile managementului - Taylor

1. Pentru orice operatie de lucru sa se elaboreze o varianta stiintifica de realizare,

renuntându-se la metodele traditionale (fara analiza de optimizare);

2. Sa se asigure o selectie stiintifica a lucratorilor vizavi de lucrari, dupa care sa se

procedeze la perfectionarea lor prin învatatura si experienta (înainte, lucratorii
îsi alegeau singuri lucrarile si se pregateau cum puteau ei mai bine);

3. Sa se coopereze sincer cu lucratorii, astfel încât lucrarile sa fie executate conform

principiilor stiintifice puse la baza lor;

4. Munca si responsabilitatile sa fie rezonabil împartite între manageri si lucratori,

managerii preluând toate activitatile pe care le pot executa mai bine decât lucratorii
(înainte, aproape întreaga activitate de productie si o mare parte din responsabilitate
reveneau lucratorilor: controlul calitatii, evidenta productiei, coordonarea lucrarilor s.a.).
 Managementul ca știința

• Taylor nu a înţeles în întregime nevoile umane de

interacţiune socială, respect de sine şi împlinire (aşa cum
au fost ele explicate de Maslow sau Alderfer).

• Aplicarea metodelor lui Taylor, aveau tendinţa de a se

constitui într-un sistem mecanic în care totul avea drept
etalon de măsurare eficienţa operaţiei.

• Eforturile lui Taylor au fost continuate de mai mulţi

cercetători, printre care sunt de notat Frank şi Lillian
Gilbreth, dar accentul pus în management pe sistemele
ştiinţifice a început să scadă odată cu apariţia altor şcoli
de gândire managerială.
Frank & Lillian Gilbreth
Frank si Lillian Gilbreth au fost cercetatori
prolifici care si-au folosit deseori familia pe
post de cobai. Munca lor este subiectul
cartii Cheaper by the Dozen, scrisa de fiul
si fiica lor.
 Studiul propunerilor:
Frank & Lillian Gilbreth
Studiul timpului

Calcularea timpului cat are nevoie un

muncitor bun pentru a-si termina partea lui
de munca.

Studiul propunerilor

Desparte fiecare activitate în propunerile

sale separate şi apoi eliminarea celor care
sunt inutile sau repetitive
 Istoria Managementului Birocratic

Max Weber, 1864-1920

Birocratia

Exercitarea controlului, pe baza de

cunoştinţe, expertiză, sau experienţă.
 Scopurile birocratiei
1. Calificarea – baza a angajarii

2. Meritele – baza promovarii

3. Lantul de comanda

4. Diviziunea muncii

5. Aplicarea impartiala a regulilor si procedurilor

6. Inregistrarea in scris

7. Separarea managerilor de proprietari

 Managementul stiintific

• O variantă interesantă a taylorismului există încă, în cercetarea

managerială contemporană
• Frederick Herzberg analizează in teoria sa bazata pe îmbogăţirea
posturilor, la fel ca şi Taylor, elementele de bază ale postului
– Taylor dorea să facă munca mai simplă (mai multă muncă şi mai
puţin efort)
– Herzberg credea în caracterul de provocare al anumitor aspecte ale
postului, capabile să îi motiveze pe angajaţi.
• Angajaţii care simt că postul lor reprezintă o provocare, îşi aduc
în mod real contribuţia, fapt ce determină creşterea şi
dezvoltarea lor personală.

• Herzberg a fost printre primii care au subliniat că este necesar

ca managerii să acorde atenţie condiţiilor elementare de muncă.
 Istoria Relatiilor umane in Management

Eficienta in sine nu este suficienta pentru a

produce succesul organizational.

Succesul depinde de asemenea de modul in care

sunt tratati muncitorii buni.

Managementul științific se concentrează pe îmbunătățirea eficienței

instalațiilor de producție și a lucrătorilor acestora.

Managementul birocratic se concentrează pe utilizarea cunoștințelor, a

corectitudinii și a regulilor logice pentru creșterea eficienței organizației.

Gestiunea administrativă se concentrează asupra modului și a ceea ce

managerii ar trebui să facă în locurile de muncă.

În schimb, abordarea relațiilor umane cu managementul se concentrează

asupra aspectelor psihologice și sociale ale muncii. Oamenii sunt resurse
organizaționale valoroase ale căror nevoi sunt importante.
 Mary Parker Follett
Mary Parker Follett este
cunoscuta azi ca ”mama
managementului stiintific”.

A adus contributii in
managementul modern
care contin idei:
- de negociere,
- de solutionare a conflictelor
- de partajare a puterii.

Mary Parker Follett, 1868-1933

 Conflictul constructiv si
coordonarea: Mary Parker Follett

Dominare

Confruntarea
Compromis
cu conflicte

Integrare
 Conflictul constructiv si
coordonarea: Mary Parker Follett
Principiile fundamentale in Organizatie

1. Coordonarea in relatiile reciproce, privind toti

factorii situationali

2. Coordonarea prin contactul direct al persoanelor

responsabile în cauză

3. Coordonarea in fazele incipiente

4. Coordonarea ca proces continuu

 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Profesorul Elton Mayo de la Harvard a fost rugat să

realizeze o serie de studii privind productivitatea muncii la
uzina Western Electric din Hawthorne, în Illinois.

• Rezultatul studiilor Hawthorne a dat naştere şcolii de

gândire managerială numită şcoala relaţiilor umane, care
subliniază importanţa pe care relaţia dintre conducere şi
muncitori o are pentru creşterea productivităţii.
 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Investigaţia iniţială de la Hawthorne a analizat

rezultatul muncii angajaţilor în diferite condiţii
de iluminare.

• În anii ’20 lumina electrică abia era răspândită,

iar companiile electrice susţineau că muncitorii
pot produce mai mult în condiţiile îmbunătăţirii
iluminatului.

• Rezultatul studiului lui Mayo a arătat însă că

productivitatea muncii creştea indiferent de
intensitatea luminii.
Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Sentimentele si atitudinea
muncitorilor afecteaza
munca lor

• Stimulentele financiare nu
sunt factorul cel mai
motivator pentru muncitori

• Normele de grup şi
comportamentul joacă un
rol critic în
comportamentul la locul
de muncă
 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Analizarea acestui studiu iniţial a dat naştere termenului efectul

Hawthorne.

• Cei care au analizat situaţia au observat că motivul pentru care

productivitatea creştea era faptul că muncitorii se simţeau parte
importantă în experiment:
– ei munceau mai mult datorită faptului că ştiau că sunt observaţi
– rezultatul experimentului depindea de ei.

• De la descoperirea acestei reacţii toţi cei care efectuează

cercetări bazate pe experimente încearcă să evite apariţia
efectului Hawthorne.

• S-a crezut de asemenea că productivitatea creştea datorită

faptului că, pe perioada desfăşurării experimentului, stilul
managerial s-a schimbat: cei din conducere acordau o mai mare
atenţie muncitorilor.
 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Studiul iniţial asupra iluminării a condus la o serie de studii

aprofundate asupra a ceea ce se întâmpla cu muncitorii într-o
serie de condiţii

• Au fost aleşi şase operatori pentru crearea unui grup special de

testare a cărui sarcină era asamblarea de relee de telefonie

• Timp de cinci ani au fost culese date despre acest grup în

diferite condiţii:
– perioadele de odihnă
– metodele de recompensare erau modificate
– s-a testat şi efectul scurtării săptămânii de lucru

• Rezultatul i-a determinat pe cercetători să afirme că cel mai

important factor îl constituia crearea unui sentiment al
identităţii de grup, a unui sentiment de sprijin social şi de
coeziune, determinate de creşterea interacţiunii dintre
muncitori.
 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Superiorul ierarhic a fost de asemenea observat şi s-a stabilit

faptul că dacă acesta adopta un anumit comportament faţă de
membrii grupului experimental se obţine dezvoltarea spiritului
de echipă.

• Iată câteva observaţii ale studiului:

– 1. Şeful (observatorul şef) era personal interesat de reuşitele
fiecărei persoane.
– 2. Era mândru de ceea ce făcea (înregistrarea performanţelor
grupului).
– 3. A ajutat grupul să îşi stabilească propriile condiţii de lucru.
– 4. A acordat feedback privind performanţele afişându-le la
vedere.
– 5. Grupul era mândru de reuşite şi era satisfăcut de interesul pe
care cei din afară îl manifestau faţă de realizările membrilor lui.
– 6. Membrii grupului nu simţeau că au fost presaţi de schimbare.
– 7. Înainte de operarea unei schimbări, membrii grupului erau
consultaţi.
– 8. În cadrul grupului s-a dezvoltat un sentiment de încredere şi
candoare.
 Studiile Hawthorne - Elton Mayo

• Studiile Hawthorne, efectuate la sfârşitul anilor ’20 şi

începutul anilor ’30, au stabilit un tipar ce a fost urmărit
de majoritatea cercetărilor care au fost efectuate în
următoarele două decenii.

• În management, accentul nu mai cădea pe eficienţă, ci pe

nevoile şi sentimentele angajaţilor şi pe impactul relaţiilor
sociale asupra grupurilor.

• Aceste studii reprezintă baza preocupărilor prezente

pentru munca în echipă, construirea echipelor, precum şi
pentru individ.
 Autoritatea – cooperare si
acceptare: Chester Barnard

Managerii pot beneficia de cooperare prin:

Asigurarea serviciilor esenţiale pentru indivizi

Unirea persoanelor prin formularea în mod clar a

scopului unei organizaţii şi obiectivele

Oferirea unui sistem de comunicare eficientă

 Elemente de baza in management

Operatii de Management Sisteme de Management

Evenimente neprevazute
Informatii de Management
de Management
Operatiunile Managementului
- Instrumente
Controlul calitatii
Tehnici de prognoza
Capacitate de planificare
Productivitate de masurare si imbunatatire
Programare liniara
Sisteme de programare
Sisteme de inventar
Tehnici de masurare a muncii
Managementul proiectului
Analiza cost-beneficiu
Operatiunile Managementului
Instrumente

Arme

Originile
operatiilor de Geometrie
management

Foc
 2.2. Şcoli contemporane de gândire
managerială

• În prezent, domeniul managementului organizaţional nu mai este

dominat de o singură şcoală de gândire managerială.

• Preocuparea actuală este aceea de a unifica într-o perspectivă

coerentă diversele accente pe care se axează numeroasele şcoli
de gândire managerială existente.

• Această şcoală continuă o parte a tradiţiei deschise de Henri

Fayol, prin importanţa acordată funcţiilor managementului –
activităţi care caracterizează munca unui manager:
– planificarea
– organizarea
– îndrumarea
– coordonarea
– controlul

• În această şcoală de gândire este inclusă şi nevoia de a studia

rolurile managerului.
 Şcoli contemporane de gândire
managerială
• Bazată pe studiile Hawthorne, această şcoală încearcă să
includă rezultatele cercetărilor actuale din ştiinţele
comportamentale, şi a dat naştere unei discipline numită
comportament organizaţional.

• Accentul cade pe:

– stilul managerial
– managementul participativ
– munca în echipă
– dinamica grupului
– comportamentul individual
– motivare
– comunicare

• Se consideră că este necesară integrarea într-o abordare

coerentă a unui mare număr de cercetări.
 Şcoli contemporane de gândire
managerială
• Această şcoală, care a avut un impact puternic asupra
managementului, susţine că managerii trebuie să
privească organizaţia ca pe un sistem – un sistem deschis
care interacţionează cu mediul şi care este alcătuit din
subsisteme interne legate între ele (subsistemul tehnic,
subsistemul social şi subsistemul administrativ).

• O schimbare sau o dereglare a unei părţi din sistem

afectează celelalte părţi.

• Managerilor le revine rolul de a:

– acorda atenţie intrărilor din mediul exterior
• legi,
• reglementări,
• acorduri cu sindicatele,
• condiţii economice,
• oferta de forţă de muncă etc.
– căuta metode prin care să influenţeze mediul.
 Şcoli contemporane de gândire
managerială

• Una dintre cele mai recente tendinţe în gândirea

managerială este aceea de a privi organizaţia ca
o cultură sau subcultură.

• Acest cadru de referinţă operează o distincţie

între aspectul material şi aspectul imaterial al
culturii:
– aspectul material include factorii fizici (clădiri, aspect,
echipament şi tehnologie),
– aspectul imaterial:
• include valorile, normele, simbolurile şi scopurile care
definesc modul în care oamenii ar trebui să trăiască şi să
se comporte (corect şi greşit, important şi neimportant)
• identifică scopurile pe care oamenii le consideră
motivante pentru a munci.
 Şcoli contemporane de gândire
managerială

• Această şcoală accentuează necesitatea utilizării

metodelor cantitative în management, idee susţinută de
dezvoltarea calculatoarelor şi a unor modele matematice
şi statistice complexe.

• Anumite domenii ale unei afaceri (contabilitate, finanţe,

economie) sunt atât de complexe încât nu pot fi stăpânite
decât prin utilizarea de modele matematice.

• Planificarea, previziunea şi luarea de decizii bazate pe

analiza raţională a datelor sunt aspecte importante pentru
adepţii acestei şcoli.
Şcoli contemporane de gândire
managerială
• În perioada 1960-1970 accentul cădea pe
încercarea de a descoperi un stil de
management unic, universal eficace.

• Douglas McGregor considera că managerii pot fi

clasificaţi în funcţie de percepţia pe care o au
asupra oamenilor şi de comportamentul pe care
această percepţie îl generează.
•
• Există deci două tipuri de manageri:
– cei cu o perspectivă negativă asupra oamenilor
(Teoria X)
– cei cu o perspectivă optimistă (Teoria Y), această
din urmă teorie fiind considerată a fi cel mai
potrivit mod de a conduce.
 Teoria X
– Fiinţa umană medie este inevitabil predispusă la
delăsare în muncă, pe care ar evita-o dacă ar putea;

– Datorită delăsării şi dispreţului faţă de muncă, oamenii

trebuie constrânşi, controlaţi, ameninţaţi sau pedepsiţi
pentru a-i determina să muncească;

– Omul mediu preferă să fie condus, evită răspunderea,

are ambiţie relativ redusă şi mai presus de orice vrea
să fie liniştit;

– Omul mediu este egoist şi indiferent la necesităţile

organizaţiei din care face parte;

– Omul mediu doreşte să-şi maximizeze doar avantajele

materiale, neglijând nevoile psihosociale.
 Teoria Y
– Consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot
atât de necesar ca odihna şi distracţia;

– Omul mediu învaţă nu numai să accepte, să

îndeplinească sarcini şi să-şi asume responsabilităţi, ci
şi să şi le asume din proprie iniţiativă;

– Omul mediu nu doreşte să-şi maximizeze doar

avantajele economice, ci şi pe cele de natură
psihosocială;

– Controlul extern şi ameninţarea nu sunt singurele

mijloace de atragere a executanţilor la realizarea
obiectivelor.
 Teoria Z
• Managerii care pornesc de la premisele:
– teoriei X vor dezvolta un stil de management
autoritar,

• Adepţii teoriei Y vor dezvolta un stil de

management democratic, folosind
metode participative de conducere.

• Pornind de la cele două teorii, un alt

reprezenatnt al şcolii sociologice, Octav
Gélinier a elaborat teoria Z ca o
combinaţie a celor două.
 Şcoli contemporane de gândire
managerială
• Rensis Likert, Blake şi Mouton şi Abraham Maslow au definit
modalităţi universale de a conduce

• Woodward, Burns şi Stalker (în Marea Britanie) şi Lawrence şi

Lorsch (la Harvard, în Statele Unite) încercau să demonstreze că
stilul de management necesar într-o organizaţie este influenţat
de sarcinile şi tehnologia utilizate

• De exemplu, procese tehnologice continue de dimensiuni mari,

cum ar fi cele utilizate în rafinăriile de petrol, necesită un alt tip
de management decât cel utilizat în ateliere auto de mici
dimensiuni.

• Tipul de management utilizat depinde de:

– natura sarcinilor
– tipul de oameni implicaţi
– cadrul temporal
– obiective.
Whitney, Monge si Olds
Eli Whitney, 1765-1825

Gaspard Monge, 1746-1818

Ransom Olds, 1864-1950

 Stiluri de management

• Abordarea situaţională susţine:

– nu există un stil managerial a cărui eficienţă să fie

universală

– este nevoie ca toţi factorii să fie analizaţi într-o

situaţie dată

– să fie aleasă o persoană cu un stil care să se

potrivească situaţiei

– să fie instruiţi oamenii din punct de vedere managerial

astfel încât să răspundă cerinţelor situaţiei respective.
 2.3. Discuţie privind şcolile de gândire
managerială

• Dat fiind numărul mare de perspective asupra

managementului organizaţional, se ridică întrebarea cum
poate fi determinată orientarea cu cea mai mare valoare
pentru o anumită situaţie.

• Nici una dintre şcolile de gândire managerială nu acoperă

toate domeniile care îl interesează pe un manager.

• Unele dintre aceste orientări ale managementului sunt

puternic marcate de realităţile timpului în care au apărut,
şi au fost modificate în momentul apariţiei unor schimbări
ale realităţii.
 Discuţie privind şcolile de gândire
managerială

• Odată cu apariţia computerelor şi a progreselor în domeniul

sistemelor informaţionale şi în telecomunicaţii, managerii au
fost nevoiţi să abordeze un stil managerial mai accentuat
orientat către tehnologie.

• Şcoala situaţională este o încercare de a sublinia importanţa

flexibilităţii managementului în funcţie de un număr cât mai
mare de situaţii de muncă, dar nu spune managerilor cum să
acţioneze pentru a fi cât mai eficace.

• Se pare că există o serie de acţiuni manageriale aplicabile

aproape oricărei situaţii (ascultarea, acordarea de importanţă
oamenilor, utilizarea tuturor resurselor), în timp ce alte acţiuni
sunt specifice unor situaţii unice.

• Acest lucru înseamnă că managerii de succes trebuie să aibă

cunoştinţe despre management în general, dar şi să înţeleagă
anumite aspecte specifice ale organizaţiei şi ale situaţiei de
lucru în care acestea sunt plasate.
 Managementul informatiei
Momente importante in managementul informatei:

1400s Caii in Italia

1500-1700 Crearea de hartie si tipografie
1850 Manual de masina de scris
1860s Dulapuri cu fisiere verticale si telegraphul
1879 Case de marcat
1880s Telefonul
1890s Ceasul
1980s Calculatorul personal
1990s Internet
Situatii neprevazute in Management

Abordarea situatiilor neprevazute

Teoria susține ca cele mai eficiente modele de

gestionare sau o idee, depind de tipurile de
probleme sau situatii cu care managerii se
confruntă la un anumit moment şi loc.
 Concluzii
• Majoritatea cursurilor de management încearcă să transmită cât
mai multe cunoştinţe şi abilităţi manageriale generale, plecându-
se de la ideea că studentul va fi capabil să descopere aspectele
particulare ale industriei şi organizaţiei în care se va angaja.

• Un element central pentru manageri este înţelegerea de către

aceştia a modului în care organizaţia sau subdiviziunea
organizatorică pe care o conduc creează valoare.

• Pentru aceasta este esenţială o bună cunoaştere a tehnologiilor

utilizate şi a modului în care funcţionează afacerea ca şi
posibilitatea de a avea o viziune cât mai cuprinzătoare.

• De aceea, cei mai mulţi manageri de vârf au o dublă calificare:

– o pregătire de bază care poate aparţine unor domenii foarte diferite:
inginerie, economie, filozofie, medicină, ştiinţe sociale etc.
– una managerială (obţinută în general prin cursuri postuniversitare).