Professional Documents
Culture Documents
Neurologie: Definiţie Și Istoric
Neurologie: Definiţie Și Istoric
DEFINIŢIE și ISTORIC
1
⮚ Mersul pendulant apare în sindroame bipiramidale (leziuni pe ambele emisfere); cu
două cârje, alternând sprijinul pe acestea cu sprijinul pe membrele inferioare si
spasticitate accentuată.
⮚ Mersul stepat apare în paralizia nervului sciatic politeu extern; cu imposibilitatea
flexiei dorsale a piciorului în aplicarea plantei pe sol începând cu vârful. Poate exista
si o înclinare compensatorie a bazinului de aceeași parte.
⮚ Mersul talonat apare în stări cu tulburări mari de sensibilitate profundă; pacientul
ridică dezordonat picioarele azvârlindu-le înainte, calcă pe călcâi.
AMEŢEALA ŞI VERTIJUL
2
⮚ Hipotonia - Semnifică diminuarea tonusului muscular, și poate fi generalizată sau
focală. Se manifestă prin creșterea amplitudinii mișcărilor pasive și scăderea
rezistenței la efectuarea acestor mișcări.
HIPERTONIA
3
1. Disimetria constă în abaterea mișcării de la traiectoria propusă. Mișcarea
rectilinie sau curbilinie este înlocuită cu o mișcare în zig-zag.
2. Hipermetria constă în depășirea țintei datorită intervenției frenatoare tardive
a mușchilor antagoniști.
3. Adiadocokinezia constă în inabilitatea de a face mișcări rapide de sens
contrar, alternativ și repetitiv.
TULBURĂRI ALE STĂRII DE CONŞTIENŢĂ
⮚ Prin conștientă înțelegem păstrarea stării de veghe care permite orientarea unei
persoane asupra propriei identități (cine este?), asupra locului și a timpului în care se
află (păstrarea clarității minții prin care o persoană este orientată).
⮚ Lipotimia (leșinul) reprezintă pierderea reversibilă a conștientei, de scurtă durată
(secunde, minute), cu deficit de tonus postural (persoana cade), dar cu menținerea
funcțiilor vitale și memoria parțială a evenimentelor (își amintește parțial ce s-a
întâmplat în timpul episodului).
⮚ Sincopa reprezintă o pierdere bruscă și de scurtă durată (secunde, minute) a
conștientei și locomoției, cu abolirea funcțiilor vitale, însoțită de cădere. Ea se
sfârșește fie prin revenirea la normal, fie prin deces. Este consecința unei ischemii
tranzitorii cerebrale sau a unei schimbări în compoziția sângelui care irigă creierul.
⮚ Stupoarea este caracterizată printr-o completă indiferență la tot ce este în jur,
dezorientare temporo-spaţială; bolnavii stau nemișcați cu privirea fixă și nu percep
decât în mod foarte restrâns ce se întâmplă în jur. Se întâlnește în boli infecțioase
grave, stări toxice grave, schizofrenie, melancolie.
⮚ Coma este o tulburare gravă a conștientei, caracterizată prin pierderea completă sau
parțială și de lungă durată a conștientei, motilității voluntare și a sensibilității, cu
păstrarea funcțiilor vegetative (circulația și respirația), care sunt modificate. Dă
impresia unui somn profund, stare din care nu poate fi scos decât uneori și cu
excitanți foarte puternici (înțepare, ciupire), la care reacționează prin mișcări reflexe
sau gemete.
⮚ Torpoarea se caracterizează prin scăderea tonusului volitiv-emoțional, lipsă de
inițiativă, indiferență, apatie, se comportă ca și oamenii "somnoroși"; există o
întârziere a răspunsului la diverși stimuli, dar răspunsurile se desfășoară corect.
Apare în surmenaj, boli febrile, intoxicații.
⮚ Obnubilarea - funcțiile psihice sunt încetinite, pragul percepției este crescut,
întrebarea nu este înțeleasă, răspunsul este absent sau neadecvat; bolnavul dă
impresia unui om "rătăcit“. Survine în perioada febrilă a unei boli infecțioase (febră
tifoidă, tifos exantematic), intoxicații acute cu alcool, cu monoxid de carbon, cu unele
medicamente etc.
MODIFICĂRILE REFLEXELOR OSTEO-TENDINOASE (ROT)
4
⮚ Reflexul reprezintă un răspuns involuntar motor, secretor sau vasomotor, obținut
prin intermediul sistemului nervos. Pentru ca să se producă un reflex este necesară
continuitatea arcului reflex între nervul aferent și cel eferent, cu alte cuvinte, o
suprafață receptoare (piele, mușchi, tendoane), un nerv senzitiv, care constituie fibra
aferentă, o celulă intermediară situată în ganglionul spinal posterior, o celulă
motorie (în cornul anterior al măduvei) și o terminație motorie în mușchi.
⮚ Reflexele osteotendinoase (ROT) sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni – unul
senzitiv, care recepționează excitația de la nivelul unui tendon excitat prin întindere
și unul motor (neuronul motor periferic), care execută răspunsul motor.
5
- coarnele anterioare ale măduvei spinării
6
SINDROMUL PIRAMIDAL
• Semnele clinice ale sindromului piramidal sunt:
1. Deficitul motor, care se exprimă prin scăderea forței musculare de diferite grade;
acesta se pune în evidență prin probe clinice și se poate cuantifica prin scale de
deficit motor, de la pareză la paralizie (plegie).
2. Exagerarea reflexelor osteo-tendinoase (ROT), care au amplitudine crescută. ROT
sunt reflexe monosinaptice, intrinseci (vezi „Sindromul de neuron motor periferic”).
- Exemple sunt reflexele
● Bicipital (C5- C7),
● Stiloradial (C5-C7),
● Tricipital (C6-C8),
● Rotulian (L2-L4),
● Achilean (L5-S2).
- ROT vii se însoțesc adesea de clonus, alt element semiologic al sindromului
piramidal.
3. Diminuarea sau abolirea reflexelor cutanate și echivalentele lor care se închid la
nivelul unor mucoase externe (abdominale – RCA, cremasteriene, cornean,
velopalatin, faringian).
4. Apariția reflexelor patologice :
- reflexul Babinski.
- reflexul Rossolimmo,
- reflexul palmo-mentonier (Marinescu-Radovici)
5. Spasticitatea, care este o formă de hipertonie musculară specifică sindromului
piramidal, care se caracterizează prin afectarea grupelor musculare
„antigravitaționale” (flexorii membrului superior si extensorii și membrului inferior) și
prin variții ale tonusului muscular în funcție de gradul de întindere musculară .
6. Sincineziile sunt mișcări involuntare ale membrelor paralizate, cel mai frecvent
asociate unor alte mișcări sau activități și reflexe (spre exemplu mișcări involuntare în
timpul căscatului, strănutului sau al mișcării voluntare a membrelor sănătoase).
7
SINDROMUL DE NEURON MOTOR PERIFERIC (SNMP)
SINDROMUL EXTRAPIRAMIDAL
⮚ Sindromul extrapiramidal este un sindrom motor care este cauzat de leziunea sau
degenerarea ganglionilor bazali ai creierului și căile sale de asociere.
⮚ În mod specific, regiunea encefalului afectată în acest sindrom este ruta
extrapiramidală. Această rută este responsabilă pentru îndeplinirea funcțiilor cum ar
fi menținerea poziției și a echilibrului, controlul mișcărilor involuntare și controlul
tonusului muscular
⮚ În acest sens, principalele simptome ale sindromului extrapiramidar sunt amimia,
atitudinea statică, mersul specific, lipsa reflexelor posturale, modificările limbajului și
alterarea în scris.
⮚ Această afecțiune survine în principal prin două cauze:
- leziunea traumatică a creierului în anumite regiuni ale creierului;
- reacția adversă la medicamentele antipsihotice.
⮚ Sindromul extrapiramidal este o modificare care provine din rănirea sistemului care
se ocupă de controlul automat al tonusului muscular și a mișcărilor care însoțesc
mișcările voluntare.
8
⮚ Acest sistem este cunoscut ca extrapiramidar și este format dintr-o rețea neurală
care implică ambele regiuni ale sistemului nervos central și structurile sistemului
motor.
⮚ În acest sens, sindromul extrapiramidal este înțeles ca un set de semne și simptome
care manifestă leziunea sistemului extrapiramidar.
⮚ Ca urmare a acestei condiții, persoana poate experimenta tulburări în procesul lor de
miscare. De asemenea, ele pot prezenta rigiditate musculară, tremurături sau
neliniște involuntară.
9
⮚ Sindromul cerebelos sau atrofia cerebeloasă are numeroase cauze, dintre care cele
mai frecvente sunt:
- leziunile directe ale cerebelului prin traumatism,
- afecțiunile genetice,
- alcoolul,
- expunerea la substanțe toxice.
⮚ Cerebelul este un organ al sistemului nervos central și este responsabil pentru
coordonarea mișcărilor, în special a celor voluntare și de finețe, controlul posturii și al
mersului și reglarea tonusului muscular. Toate aceste funcții sunt efectuate prin
mecanisme complexe formate din numeroase fibre aferente (care vin la cerebel) și
eferente (care pleacă de la cerebel) prin care se realizează numeroase comunicări cu
structurile nervoase învecinate.
⮚ Niciuna dintre activitățile de coordonare a mișcării cu sediu la nivel cerebelos nu este
percepută în mod conștient de către individ. Principalul rol al cerebelului este să
asiste în inițierea și modularea mișcărilor voluntare generate la nivelul emisferelor
cerebrale. Cerebelul are rolul de a asista cortexul cerebral în inițierea și modularea
mișcărilor voluntare alături de ganglionii bazali, întrucât primește și trimite informații
permanent de la și către cortexul motor și neuronii motori periferici.
10
⮚ Aceste anomalii sunt puse în evidență clinic de către medicul neurolog prin teste
simple precum:
- aducerea degetului arătător la vârful nasului,
- aducerea degetului arătător la vârful degetului mare de la picior,
- plimbarea călcâiului unui picior de sus în jos pe tibia celuilalt picior,
- trasarea unui pătrat în aer cu ajutorul mâinii sau piciorului.
EPILEPSIA
⮚ Epilepsia este o boală cronică neurologică, manifestată prin crize specifice recurente,
neprovocate.
⮚ Criza epileptică (“comițială”) este un eveniment clinic paroxistic, cu debut și sfârșit
brusc, caracterizat de pierderea cunoștinței și convulsii tonico-clonice.
- Crizele se pot manifesta cu semne motorii, senzitive, senzoriale, vegetative,
psihice in funcție de zona cerebrală afectată.
- Când crizele de epilepsie se repetă, se vorbește despre epilepsia-boală.
- Epilepsia este rezultatul descărcărilor neuronale paroxistice anormale și
excesive și este întotdeauna un semn de afectare corticală
⮚ Etiologie : din punct de vedere etiologic epilepsia poate fi:
- Idiopatică – frecvent la copii (sub 18 ani) care au cauză genetică;
- Simptomatică (secundară) – generate de o leziune focală sau difuză care
poate apărea la orice vârstă;
- Criptogenică – apare la adulți peste 18 ani și nu se poate declara o cauză.
⮚ Clasificarea epilepsiilor urmează criteriul simptomatologiei, astfel:
1. Epilepsii generalizate:
a. Epilepsia grand-mal
b. Epilepsia petit-mal
2. Epilepsii localizate
⮚ Statusul epileptic semnifică o perioadă cu crize foarte frecvente sau continue, intre
care pacientul nu își recapătă pe deplin starea de conștientă, perioadă care durează
mai mult de 30 de minute.
11
⮚ Orice tip de criză poate evolua spre status epileptic. Convulsiile generalizate
netratate ce depășesc 60 de minute pot avea ca rezultat o deteriorare cerebrală
permanentă, iar convulsiile și mai lungi pot fi fatale.
12
⮚ Dacă starea de rău epileptic nu s-a oprit in primele 20-30 de minute bolnavul trebuie
intubat și asistat respirator.
⮚ Tratamentul cronic medicamentos constă in administrarea de anti-convulsivante:
- Fenobarbital in doze de 1 cg/an de vârstă/zi. La adult, doza variază după
necesități intre 10 și 40 cg/zi, asociat cu Fenitoin (2-4 tablete/zi), valproat de
sodiu (Depakine).
- Anticonvulsivantele pot preveni în totalitate crizele convulsive la peste
jumătate dintre persoanele care primesc acest tratament și reduc
semnificativ frecvența crizelor la încă o treime dintre pacienți.
● Eficacitatea acestor medicamente este ușor mai redusă la pacienții cu
crize de absență.
● Jumătate dintre pacienții care răspund la anticonvulsivantele pot în
final întrerupe tratamentul fără a mai avea alte crize.
● Însă la 10-20% din persoanele cu boală epileptică administrarea de
anticonvulsivante nu ajută la prevenirea crizelor.
13