Pag.

Strîngeþi fãrîmiturile - Vol. 6

Transcrieri de pe bandã magneticã 50 de vorbiri frãþeºti, rugãciuni,

scrisori ºi îndrumãri din cadrul Oastei Domnului
Lucrare îngrijitã de Ovidiu Rus

Veriga din lanþul de aur

O vor bi r e a fr ate l ui Tr ai a n Dor z la a duna r e a de l a Si me r i a -

23-VIII-1969

Care vor trece dincolo de ultima zi, din cartea Apocalipsei. Cãci
dupã cum a fost o zi, o s e a r ã ºi o dimineaþã, ziua întîi, aºa va fi o
searã a zilei celei din urmã, dupã care va urma dimineaþa veºniciei. În
Hristos au fost fãcute timpurile, adicã veacurile. ªi tot ceea ce a fost
odatã început cu ele se va sfîrºi odatã cu ele. Dar în Hristos Domnul
nostru, cel ce primeºte adevãrul va trece dincolo în veºnicie, cãci ºi
noi sîntem veºnici. Am fost în Dumnezeu înainte de a fi cu timpul ºi
vom ajunge iarãºi în El dupã ce nu vom mai fi ceea ce se pare a fi cu
timpul. ªi pentru aceastã viaþã care este veºnicã ºi care nu sfîrºeºte
odatã cu moartea, Cuvîntul lui Dumnezeu ne învaþã sã ne pregãtim de
aici. ªi pentru ca sã ne pregãtim bine, trebuie sã începem de la început
bine.
ªi cel dintîi început bun este acela cînd sufletul se uneºte cu
Hristos ºi se hotãrãºte ºi porneºte mai departe pe calea lui Dumnezeu.
Fe r i c i t e s te a ce l a c a r e , î n pr i mi i 7 ani din viaþã, a r e o ma mã
credincioasã. Fericit este apoi acela care, în ai 2-lea 7 ani din viaþã,
are un învãþãtor credincios. Apoi în ai 3-lea 7 ani din viaþã are un
frate credincios, apropiat de el. ªi dupã aceea un soþ credincios. Toate
aceste lucruri nu ni le poate da decît Hristos. O mamã credincioasã nu
ne-o poate da decît Hristos. Dacã am avut o ma mã c r e di nc i oa s ã ,
aceasta Hristos ne-a dat-o. Dacã am avut un tatã credincios, acesta a
fost un dar de la Hristos. Dacã am avut un învãþãtor credincios, un
îndrumãtor credincios, acesta este un dar ºi mai mare de la Hristos.
Dacã avem un prieten ºi fraþi credincioºi, nu numai unul, ci sute ºi
mii, acesta este un dar nespus de mare. ªi, la vremea potrivitã, dacã
cerem cu credinþã ºi aºteptãm cu rãbdare, Dumnezeu ne va pregãti ºi
ne va da ºi un soþ sau o soþie credincioasã.
Dar toate acestea vin numai din mîna Lui. ªi toate acestea El le dã
cu mînã largã aceluia care plãteºte pentru ele un preþ de rugãciuni ºi
de a s c ul ta r e, aºa cum ne învaþã Cuvîntul lui Dumnezeu. În cartea
Domnului avem nenumãrate pilde spre care trebuie sã privim. Pilde de
tineri credi nc i oº i º i pilde de tineri necredincioºi. Pilde de mame
credincioase ºi pilde de mame necredincioase. Pilde de taþi credincioºi
º i ne c r e di nc i oº i , de prieteni, de soþii ºi de soþi credinci oº i s a u
ne c r edi nc i oº i . E un mare har de la Dumne ze u s ã a ve m o ma mã
credincioasã, un învãþãtor credincios, un fr a te c r e di ncios, un soþ
credincios. Dar e ºi mai mare binecuvîntare de la Dumne zeu dacã
ºtim, avîndu-le, sã le preþuim cu adevãrat. În Cuvîntul lui Dumnezeu
care este cartea vieþii - pentru cã acolo este arãtat cum se desfãºoarã
viaþa ºi cum sfîrºeºte viaþa celui credincios ºi a celui necredincios,
Pag. 2

noi avem o mulþime de pilde la care e bine sã luãm seama încã de la

început. Sînt tineri credincioºi, cum a fost Isaac, cum a fost Iacov,
cum a fost Iosif, cum a fost Beniamin, cum a fost Ionatan, cum a fost
David, cum a fost fiica lui Iefta, cum a fost Rebeca, cum a fost Rahela
sau pildele celelalte din Vechiul Testament. Dar ºi mai minunate sînt
pildele din Noul Te s ta me nt, c a Maica Domnului, care a fost acea
sfîntã ºi unicã fecioarã, binecuvîntatã în veci ºi înaintea lui Dumnezeu,
ºi înaintea tuturor popoarelor, pildã de credincioºie ºi de sfinþenie, la
care trebuie sã privim cu toþii, totdeauna plini de un sfînt respect ºi de
o sfîntã admiraþie, de o sfîntã dorinþã sã urmãm într-adevãr pilda ei.
În Cartea lui Dumnezeu sînt descrise amãnunþit vieþile acestor sfinte
suflete, sfinte vase alese înaintea lui Dumnezeu, la care privind ºi la
care meditînd, sufletul nostru va gãsi totdeauna putere ºi îndemn sã
trãiascã o viaþã sfîntã ºi curatã. Ne adresãm îndeosebi copiilor noºtri
ºi urmaºilor noºtri, tineri ºi tinere, pe care Dumnezeu i-a pregãtit din
mai fragedã tinereþe de cum ne-a pregãtit pe noi, pentru slujba Lui cea
sfîntã. Ei au avut un dar ºi un har mult mai mare decît noi.
Noi n-am avut pãrinþi care sã ne împreune mînuþele de la leagãn,
sã ne aducã aminte de Nume l e Scump al Domnului Isus. Noi n-am
avut toþi mame care, a pl e c a te pes te l e a gã nul nostru, sã se roage
fierbinte sã fim crescuþi în credinþã ºi în dragostea lui Dumnezeu. Noi
n-am avut toþi totdeauna pãrinþi care sã ne înveþe ºi, împreunã cu noi
îngenunchind la picioarele Domnului, s ã ne c ã l ã uze ascã inima ºi
gîndur i l e s pr e Cuvî ntul l ui Dumnezeu. Dar Domnul a fost bun ºi
îndurarea Lui a fãcut sã umple altcineva locul gol rãmas în îndrumarea
noastrã din copilãrie. Însã mulþi dintre cei care stau acum aici au avut
astfel de mame, au avut astfel de taþi. Dumneze u s ã bi necuvînteze
pî nã î n ve c i i vecilor pe orice binefã c ã tor. Lume a a a vut mul þ i
binefãcãtori; omenirea a avut foarte mulþi binefãcãtori, dar cei mai
mari binefãcãtori au fost aceia care i L-au adus pe Hristos. Unii au
adus mijloace tehnice , c a s ã - º i uº ur e ze vi a þ a. Al þ i i a u inventat
medicamente, sã le uºureze boala. Alþii au gãsit alte mijloace. Dar cei
care le-au fãcut cel mai mare bine oamenilor au fost aceia care le-au
adus pe Hristos ºi Cuvîntul Sãu Cel Sfînt. ªi noi avem foarte mulþi
binefãcãtori în viaþa noastrã.
Mulþi se îngrijesc de pîinea noastrã, mulþi se îngrijesc de educaþia
noastrã, mulþi se îngrijesc de hrana noastrã, de îmbrãcãmintea noastrã,
de adãpostul nostru. Dar cei ma i mari binefãcãtori sînt aceia care
îngrijesc de sufletele noastre. Pentru cã fãrã Hristos în zadar avem
case mari, în zadar avem educaþie aleasã, în zadar avem pîine albã, în
zadar avem toate mijloacele. Fãrã Hristos nu se alege din ele decît
nenorocire pentru noi ºi pentru alþii. Vedem ce se întîmplã cu cei care
nu- L c unos c pe Dumnezeu ºi cu cei care nu ascultã cu respect de
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt ºi de tot ceea ce porunceºte Dumnezeu sã fie
între om ºi om, între om ºi El. Dar cei care ascultã de Dumnezeu vor
fi totde a una , î n or i c e loc ar fi, un model de viaþ ã , un mode l de
credinþã, un mode l de hã r ni cie, un model de ascultare. Astfel de
oa meni vrea Hristos sã cre a s c ã î n popor ul nos tr u. ªi de a c e e a
bunãtatea lui Dumnezeu ne-a rînduit aceastã sfîntã Lucrare prin care
ºi noi, ºi copiii noºtri sã putem ajunge la o astfel de viaþã în care sã
facem cinste lui Dumnezeu ºi bine semenilor noºtri.
 Pag. 3

La pildele înaintaºilor noºtri privind, sufletele noastre totdeauna

capãtã putere ºi îndemn în orice moment, în orice î mpr e j ur a r e ne
gãsim. În toate vremurile au fost ºi îndemnuri rele, ºi îndemnuri bune.
ªi oameni care au cãlãuzit sufletele spre Hristos, ºi oameni care i-au
îndemnat spre pãcat. În toate vremurile Dumnezeu a îngãduit sã fie ºi
virtuþi, pe ntr u cã , î n î ngã dui nþ a Lui , a u fost lãsate pe pãmînt ºi
încercãrile prin care, trecînd, cel credincios sã se dovedeascã vrednic.
ªi astãzi e tot aºa. ªi pînã la sfîrºitul veacurilor va fi tot aºa. În orice
condiþii ºi în orice loc ar fi ajuns, omul va putea face ºi bine, ºi rãu,
depinde de voinþa lui. În orice împrejurare ar fi pus, omul poate fi ºi
biruitor, ºi biruit; depinde de voinþa lui. În orice stare ar fi, omul poate
fi ori credincios, ori necredincios; depinde de voinþa lui. Pentru cã în
aceastã luptã dintre rãu ºi bine a rînduit Dumnezeu sã se dovedeascã
cei care sînt vrednici ºi cei care sînt nevrednici. În aceastã luptã cu
ispitele, în aceastã luptã pentru dobîndirea virtuþilor se dovedeºte
fiecare ºi ajunge fiecare sã vadã în ce mãsurã poate, prin lupta ºi prin
voinþa lui, sã realizeze ceea ce este bine, ca sã ajungã sã dobîndeascã
mîntuirea sufletului sãu. Cã c i mî ntui r e a s ufl etului nostru nu este
singurã. Noi nu ne putem mîntui niciodatã singuri. Nu putem spune:
Ce-mi pasã de fratele? sau: Ce-mi pasã de semenul meu?, cã dacã el
se pierde lîngã mine, pe mine aceasta nu mã lasã nevinovat.
Dacã lîngã mine se pierde un suflet, în mare parte ºi de multe ori,
acest suflet va fi cerut odatã din mîna mea de cãtre Dumnezeu. Pentru
cã fiecare dintre noi trebuie sã simþim a pr opi er e faþã de semenul
nostru, sã simþim datorie faþã de semenul nostru, sã simþim rãspundere
faþ ã de bunul mers al semenului nostru ºi al societãþii în mijlocul
cãreia trãim. Hristos a vrut - ºi sfîntul Sãu Cuvînt ne îndeamnã - sã
ne dãm toate silinþele ca noi, în mijlocul frãmîntãturii în care sîntem
aºezaþi, sã fim un aluat bun, care sã dospeascã o frãmîntãturã bunã,
spre slava lui Dumnezeu ºi spre binele semenilor noºtri. Creºtem ºi
împreunã cu noi cresc alþii. Cum alþii ne-au crescut pe noi , ºi noi
trebuie sã-i creºtem pe alþii. Sîntem într-o înlãnþuire. Veriga cea dintîi
a început în cartea Facerii; veriga cea din urmã din lanþul acesta se va
sfîrºi în Apocalipsa. Noi am primit Cuvîntul lui Dumnezeu de la alþii,
la rîndul nostru, trebuie sã-l lãsãm altora.
ªi, cum noi am avut înaintaºi aºa de binecuvîntaþi ºi de credincioºi
c a r e c u a tî te a j e r tfe ºi cu atîtea lupte ne-au pãstrat Cuvî ntul l ui
Dumnezeu, ºi noi tr ebuie sã fim vrednici de înaintaºii noºtri ºi de
urmaºii noºtri, pentru ca sã le lãsãm nu numai Cuvîntul Sfînt, ci mai
a l es cuvîntul trãit ºi împlinit în viaþa ºi pri n pur ta r ea noa s tr ã î n
mijlocul lor. Ne bucurãm din toatã inima de orice clipã liniºtitã în care
harul lui Dumnezeu ne rînduieºte prilejul sã ne întîlnim unii cu alþii.
Ori de cîte or i ne î ntî lnim, folosim timpul pentru a ne îndemna la
dragos te ºi la fapte bune. Dragoste înãuntru, în mijlocul nostru, ºi
fapte bune în afarã, în mijlocul celorlalþi oameni printre care umblãm.
Aceasta este, pe scurt, chemarea noastrã ºi datoria noastrã a tuturora.
Iubire înãuntru, între fraþi, ºi fapte bune ºi trãire curatã ºi evlavioasã,
ºi sfîntã în mijlocul celorlalþi oameni. De felul în care ne dãm silinþa
sã împlinim aceastã datorie atîrnã foarte mult atîrnã adeseori mîntuirea
sufletului nostru. Pentru cã aºa cum am spus, noi nu ne putem mîntui
singuri.
Pag. 4

Dacã nu ne pasã de fraþii noºtri, noi sîntem niºte strãini, niºte

pãgîni ºi necredincioºi. Dacã nu ne pasã de semenii noºtri, noi sîntem
niºte fiare ºi nu oameni. Hristos Mîntuitorul nostru ne-a spus: Aºa sã
strãluceascã lumina voastrã înaintea oamenilor, încît ei, vãzînd faptele
voastre bune, sã slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri. În felul
acesta, El a legat mîntuirea noastrã de mîntuirea semenilor noºtri. ªi
tot Cuvîntul Sãu Cel Sfînt leagã mîntui r e a s ufl e te l or noa s tr e de
mîntuirea celor printre care sîntem, de pilda pe care o dãm altora, de
îndemnul pe care îl dãm altora, de munca ºi lupta pe care o ducem
pentru a-i aduce ºi pe alþii la o viaþã mai bunã, la o credinþã mai înaltã,
la o trãire mai sfîntã, la un nivel duhovnicesc mai ridicat. De aceasta
nu vom scãpa pînã la ultima noastrã clipã. De datoria aceasta nu ne
vom achita pînã la sfîrºitul zilelor noastre. Noi în fiecare zi ºi fiecare
dintre noi, acolo unde sîntem puºi ºi trimiºi, trebuie - nu totdeauna
prin cuvî ntul nostru, dar totdeauna prin purtarea noastrã - sã fim o
dovadã vie ºi sfîntã despre trãirea în Hristos. De aceea, trebuie sã ne
pregãtim cu toþii pentru acest lucru în fiecare zi. Cu cît cunoaºtem mai
mult, cu atîta putem vede a mai departe, cu atîta putem împlini mai
mult, cu atîta putem lucra mai bine.
ªi de aceea trebuie sã ne înmulþim cunoºtinþa noastrã din Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi din tot ceea ce este bine, pentru ca în felul acesta,
avînd orizonturi mai largi ºi mai luminoase, posibilitãþi mai multe,
putere mai mare, sã putem ajuta mai mult ºi sã putem face mai mult
bine. Numai atunci vom ajuta la ridicarea familiei noastre, a Bisericii
noastre ºi a poporului nostru, cînd mai întîi pe noi înº i ne ne vom
ridica la o viaþã sfîntã trãitã în Hristos, prin Hristos, pentru Hristos ºi
cu Hristos, în mijlocul fraþilor noºtri. Sã ne simþim deci rãspunderea
în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa semenilor noºtri pentru fiecare lucru
pe care trebuie sã-l facem ºi pentru fiecare zi pe care trebuie sã o
folosim în chipul cel mai înalt ºi cel mai bun pentru împlinirea voii lui
Dumne ze u, c a r e e s te mî ntui rea tuturor, dar ma i î ntî i mî ntui r e a
poporului nostru; mî ntui r e a fami l i e i noastre, mîntuirea sufletului
nostru. Întîlnindu-ne acum 2 sau 3, harul lui Dumnezeu a îngãduit sã
ne putem vedea, sã ne aducem aminte de pildele sfinte din Cuvîntul
lui Dumnezeu. Cã nu ne-ar ajunge timpul dacã i-am numãra pe toþi
aceºti sfinþi, vrednici de cinstire ºi vrednici de urmare din Vechiul
Testament sau din Noul Testament.
ªi dupã aceea din istoria Bisericii, din vieþile sfinþilor pãrinþi ºi
martiri, dintre care cea mai mare parte au fost tineri, au luptat tineri,
au sfîrºit tineri, au biruit tineri, realizînd în tinereþea lor o viaþã înaltã
ºi sfîntã, spre slava lui Dumnezeu, spre slava ºi triumful Bisericii ºi al
cauzei Evangheliei Sale pe pãmînt. Noi avem aceastã sfîntã datorie,
pentru cã de-acolo ne putem inspira neîncetat. Pilda înaintaºilor noºtri
poate fi pentru noi mijloc de învãþãturã, mijloc de putere, mijloc de
biruinþã. De aceea, întorcîndu-ne mereu privirile spre înaintaºii noºtri
care au fost oame ni ma ri de credinþã, de rãbdare, de sfinþenie, de
evlavie, de stãruinþã, de înfrînare, sã ducem în mijlocul societãþii în
care sîntem noi o viaþã la fel de sfîntã ºi evlavioasã, pentru împlinirea
voii lui Dumnezeu. Aceasta este datoria noastrã.
 Pag. 5

Înaintaºii noºtri ºi urmaºii noºtri ne poruncesc sã trãim cu vrednicie

orice clipã din viaþa pe care o avem de la Dumnezeu.
Mi-aduc aminte de o întîmplare pe care am citit-o din Vieþile
Sfinþilor, cum un tînãr a fost dus în faþa dregãtorilor pãgîni ºi, pus în
faþa judecãtorilor aspri, a fost sfãtuit sã se lepede de credinþã, sã se
lepe de de Hristos, sã se lase de credinþa înaintaºilor sãi. Dar el a
rãspuns:
- Nu pot! Nu mã lasã lanþul. Judecãtorul i-a spus:
- Eºti nebun? Ce lanþ? Vorbeºti de lanþ ca ºi cum ai fi legat, dar noi
te vedem aici fãrã lanþ, nici la mîini nici la picioare. Cum spui tu cã
nu te lasã lanþul? Tînãrul a rãspuns:
- Eu fac parte dintr-o înlãnþuire de înaintaºi ºi de urmaºi. Înaintaºii
mei s fi nþ i c a r e a u mur i t î nai ntea mea moa r te de mar ti r i º i de
credincioºi sînt lanþul cel de aur al credinþei care nu mã lasã sã mã
lepãd. Eu sînt una cu ei, eu sînt legat de ei, eu sînt lipit de ei, eu sînt
crescut între ei ºi sînt îngemãna t de e i î n a c ea s tã sfîntã slujbã ºi
credinþã în Hristos. ªi chiar dacã aº vrea eu sã fac, nu mã pot lãsa. Eu
nu mã pot lãsa de pãrinþii mei ºi de înaintaºii mei. Nu pot sã pãrãsesc
a c e a stã sfîntã lucrare de credinþã în care eu sî nt a bi a o ve r i gã a
lanþului de aur al înaintaºilor mei. ªi noi facem parte dintr-un lanþ de
aur minunat. În mijlocul poporului nostru au fost oameni de credinþã
ºi de putere, ºi de îndrãznealã sfîntã ºi mare. Dacã Dumnezeu a fãcut
sã ajungã pînã astãzi fiinþa poporului nostru, a fost pentru cã de la
început poporul nostru s-a nãscut odatã cu credinþa ºi în mijlocul lui
a u fos t bã r ba þ i a i credinþei, oa me ni de ma r e pr eþ î na i ntea l ui
Dumnezeu.
Ei au luptat sã pãstreze fiinþa neamului nostru ºi credinþa pãrinþilor
noºtri în care Dumnezeu acum ne-a rînduit nouã o lucrare deosebitã,
prin care sã ne trezim, sã ne împrospãtãm, sã ne îmbãrbãtãm inimile
ºi sã putem urma astfel credinþa înaintaºilor noºtri cu o vigoare, cu o
putere, cu o îndrãznealã ºi mai sporitã. Pentru cã facem parte dintr-un
lanþ de aur, din firul lung al unor înaintaºi ai credinþei care s-au jertfit
pînã astãzi. Tot pãmîntul þãrii noastre este presãrat de mînãstiri, de
troiþe, de cruci, de paraclise º i de tot felul de semne ale credinþei
înaintaºilor noºtri. Ce mulþi sînt chiar tineri care au avut curaj ºi au
avut putere sã facã o lucrare de aºa mãrime ºi de aºa frumuseþe pentru
Dumnezeu! Au avut o credinþã puternicã ºi mare. ªi dovada acestei
credinþe a rãmas peste veacuri pînã la noi. Nouã ni se cere acum ca,
pe lîngã semnele acestea minunate ale credinþei înaintaºilor noºtri, sã
aducem puterea de trãire, avîntul înflãcãrat al unei iubiri nemãrginite
faþã de Hristos, care ne-a rãscumpãrat ºi care ne-a pãstrat aceastã
limbã în care sã putem citi ºi mãrturisi, ºi împãrtãºi cuvintele frumoase
ale sfintei Evanghelii.
El ne-a lãsat aceastã limbã ºi acest popor în mijlocul cãruia avem
fr a þ i , avem surori. Din mijlocul poporului a c e s tui a a fos t mama
noastrã, tatãl nos tr u, fr aþii noºtri. Sufletele cele mai iubite ºi mai
scumpe pe care le-am avut pe pãmînt din mijlocul acestui popor sînt.
În limba acestui popor am citit Cuvîntul lui Dumnezeu ºi în limba
a c e asta am cîntat cîntãrile Domnului spre slava Sa ºi ne bucur ã m
acum, înmulþind în limba aceasta rugãciunile inimii noastre, desfãtarea
sufletului nostru, spre slava Lui cea sfîntã ºi spre bucuria sufletelor
noastre.
Pag. 6

De aceea trebuie sã þinem la aceste lucruri ºi sã facem ca ele sã

c a pe te tot ma i mul t pr e þ ºi frumuseþe prin trãirea noas tr ã , pr i n
umblarea noastrã, prin viaþa noastrã de fiecare zi, prin neprihãnirea,
prin sfinþenia, prin hãrnicia, prin ascultarea de care trebuie sã dãm
dovadã fiecare dintre noi. Cã aceasta este porunca Domnului Hristos.
Nu poate fi cineva credincios în mijlocul Bisericii universale a lui
Hristos, dacã mai întîi nu este credincios în mijlocul Bisericii în care
l - a nã s c ut pe e l Dumnezeu, di n pã r i nþ i i trupeºti ºi din pãrinþ i i
sufleteºti.
Nu poate fi cineva un om cu adevãrat sãnãtos ºi vrednic în mijlocul
poporului ºi societãþii, dacã mai întîi nu este sãnãtos ºi vrednic în
mijlocul familiei, în mijlocul celor între care Dumnezeu a fãcut sã se
nascã el. De aceea trebuie sã ne iubim familia, de aceea trebuie sã ne
iubim pãrinþii, de aceea trebuie sã ne iubim fraþii ºi surorile, de aceea
trebuie sã ne iubim copiii, soþiile ºi soþii, pentru cã în mijlocul lor ne-a
chemat Dumnezeu sã-L slujim ºi sã-L slãvim pe El. În mijlocul lor ºi
cu ei împreunã ne-a chemat Dumnezeu l a mî ntui r ea Sa . De aceea
trebuie sã iubim popor ul nos tru, pentru cã în mijlocul lui ºi cu el
împreunã ne-a rînduit Dumnezeu sã ne mîntuim sufletele noastre ºi
viaþa noastrã. De aceea, vedem cã mîntuirea noastrã conþine un cuvînt
larg, un lucru înalt ºi sfînt. Mîntuirea noastrã este legatã de mîntuirea
familiei noas tr e, de mî ntui r e a popor ul ui nos tr u. Este legatã de
mîntuirea semenilor noºtri ºi a fraþilor noºtri.
ªi de aceea, rugîndu-ne pentru noi, sã nu uitãm de alþii; lucrînd
pentru noi, sã nu-i uitãm pe ceilalþi; luptînd pe ntr u noi º i pe ntr u
mîntuirea noastrã, sã nu uitãm mîntuirea semenilor noºtri. Cãci dacã
vom cãuta din toatã inima mîntuirea alor noºtri, aceasta ne va ajuta ºi
pe noi la propr i a noa s tr ã mî ntui r e . Cãci singuri nu ne vom putea
mî ntui ni c i oda tã . Î n Zi ua J udecãþii, Dumnezeu va cere din mîna
noastrã multe suflete, însã în primul rînd sufletele celor iubiþi ai noºtri.
Cum ne facem noi datoria în familia noastrã? Cum ascultãm noi de
pãrinþi? Cum ascultãm de îndrumãtorii noºtri? Cum ne facem datoria
la locul nostru de muncã? Cum ne facem datoria în societatea în care
umblãm? Cã ºi de-aceasta depinde mîntuirea, chiar mîntuirea sufletului
nostru. Cã degeaba zicem noi Doamne Doamne dacã nu facem voia
lui Dumnezeu. Degeaba vom cînta noi mereu cîntãrile frumoase ale
Evangheliei, cîntãrile spre slava Domnului, dacã noi nu ne vom da, în
toate zilele, toatã silinþa, din îndemnul conºtiinþei noastre trezite ºi
a te nte, s ã fac em tot ce e a c e por unc eº te Cuvî ntul Sfî nt a l l ui
Dumnezeu. Se mai leagã mîntuirea noastrã de ascultarea noastrã, de
ascultarea de El?
ªi ascultarea de El înseamnã o viaþã luminoasã, ascultãtoare,
smeritã, sfîntã, rodnicã, cinstitã º i ne pr ihãnitã în mijlocul tuturor
oamenilor. Priviþi la înaintaºii noºtri, priviþi pildele sfinte din Vechiul
ca ºi din Noul Testament. Priviþi ce îndemnuri minunate ºi ce sfinþi au
fost oamenii credincioºi. Mai întîi avem o pildã în Vechiul Testament,
cînd un copilaº pãºtea oile tatãlui sãu. Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu
spune cã era un copil bãlai, cu faþã frumoasã. Pãºtea oile tatãlui sãu.
Iar din ascultarea de tatãl sãu, el era în stare sã-ºi dea ºi viaþa pentru
oile lui.
 Pag. 7

Aºa cum a fost mai tîrziu pilda cealaltã, a Sfîntului Apostol Petru,
care, pentru a pãstori bine oile Pãstorului Bun, dupã porunca Sa, a
fost în stare sã-ºi dea viaþa ca preþ de rãscumpãrare pentru oile Sale,
aºa cum a spus Domnul: Pãstorul cel adevãrat îºi dã viaþa pentru oile
sale. ªi noi sîntem nu numai oi; sîntem ºi pãstori. La rîndul nostru,
fiecare devenim pã s tor i . Rã s punde m fi e care pentru cei din jurul
nostru. Chiar copii fiind, avem în jurul nostru o seamã de prieteni care
ascultã de noi, care ne iubesc, care se uitã mereu la pilda ºi la viaþa
noastrã. Le dãm un îndemn bun, l e dã m o pildã bunã, le arãtãm o
purtare bunã, vor învãþa ºi ei sã se poarte bine. Le dãm o pildã rea, îi
î nvã þ ã m r ã u, vor î nvã þ a s ã creascã ºi ei rãi ºi neascultãtori. Un
credincios nu poate sã-ºi facã niciodatã voia sa. Un credincios trebuie
sã caute totdeauna sã facã voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: Eu
am venit sã fac nu voia Mea, ci voia Tatãlui Meu. Aºa ºi noi, trebuie
sã ºtim cã nu sîntem stãpîni pe voi nþ a noa s tr ã ; c ã Dumnezeu este
stãpîn pe aceastã voinþã. ªi de vom crede, sã voim sã facem voia lui
Dumnezeu. Voinþa noastrã trebuie sã meargã mînã în mînã cu voia lui
Dumnezeu. Dacã noi vom cãuta sã facem voia lui Dumnezeu, atunci
voinþa noastrã este sãnãtoasã ºi este bunã. Dacã nu se armonizeazã cu
voia lui Dumneze u, atunci voinþa noastrã este primejdioasã ºi noi
facem atunci nu ceea ce este voia lui Dumnezeu, ci voia firii noastre
pãmînteºti. Dar Hristos a murit ºi a înviat ca sã ne dea nouã nu numai
îndemnul unei trãiri depline dupã voia lui Dumnezeu, ci ºi putere sã
ne înfrîngem voinþa noastrã ºi s-o facem roabã ascultãrii de voia lui
Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare biruinþã, cînd cineva, biruind
voia sa, o face roabã ascultãrii de voia lui Dumnezeu.
Din toate pãrþile se duc lupte, cu toate forþele ºi cu toate puterile,
spre însãnãtoºirea vieþii morale a societãþii. Cu toatã puterea se luptã
pentru o îndrumare tot mai înaltã, tot mai curatã, tot mai frumoasã,
pentru ca, prin educarea voinþei, omul sã ajungã la o treaptã tot mai
înaltã, pînã cînd se va ajunge la acea stare binecuvîntatã pe care o
cere Dumnezeu de la început. Cînd omul va trãi ca un frate faþã de
fratele sãu, omul. ªi cu toþii, trãind în armonie ºi în dragoste frãþeascã
împreunã, sã fie înlãturatã orice primejdie, orice neînþelegere, orice
c onfr untare, orice rãutate, orice strigare ºi orice urã din mijloc ul
oamenilor. Noi ºtim cã, pentru a se ajunge la aceastã sfîntã ºi mãreaþã
þintã, drumul cel mai scurt e acela pe care îl cãlãuzeºte pe om Hristos.
Numai pe urmele lui Hristos se poate ajunge la starea cea înaltã ºi
sfîntã în care toþi oamenii sã fie fraþi, în care sã se împlineascã aºa
cum au cîntat îngeraºii în dimineaþa Naºterii Mîntuitorului: Pe pãmînt
pace ºi între oameni bunãvoire.
Numai cînd cineva ajunge sã-L cunoascã pe Hristos ajunge sã simtã
ºi sã doreas c ã di n toa tã i ni ma, ºi sã lucreze din toatã inima spre
ajungerea la aceastã þ i ntã . Numai c î nd vom a j unge cu toþii sã-L
cunoaºtem pe Domnul ºi sã-L ascultãm ºi sã semãnãm cu El, El Însuºi
ne va da, prin trãirea ºi prin ascultarea Cuvîntului Sãu, aceastã sfîntã
ºi fericitã stare. Binecuvîntat va fi orice om care lucreazã mai întîi în
inima ºi în viaþa lui pentru aceasta ºi care dupã aceea îi ajutã ºi pe alþii
sã ajungã. Binecuvîntatã este orice familie care se osteneºte, se luptã,
s e r oa gã º i s tã r ui e s ã aj ungã la o tr ã i r e s fî ntã , dupã voi a l ui
Dumnezeu.
Pag. 8

ªi binecuvîntat este orice popor - ºi va fi în veci poporul acela -

care, încurajînd Cuvîntul lui Dumnezeu, îndemnînd la ascultarea ºi la
trãirea dupã voia ºi dupã pilda Mîntuitorului, va ajunge sã vadã pe cît
mai mulþi dintre fiii sãi împlinind Cuvîntul lui Dumnezeu. Noi, pentru
cã Domnul ne-a pus pe inimã dragostea de El ºi dragostea de semenii
noºtri ºi de familiile noastre, dragostea de urmaºii noºtri ºi rãspunderea
pentru viitorul lor, luptãm cu toatã puterea, cu tot îndemnul, cu toatã
stãruinþa, cu toate lacrimile ºi cu tot ceea ce harul lui Dumnezeu ne-a
putut a j uta , prin orice stãri prin care a îngãduit El sã ajungem, ca
poporul nostru ºi fraþii noºtri, copiii noºtri, cel puþin, ºi cei care doresc
sã ajungã sã vadã cu ochii lor fericirea pe pãmîntul ceresc, sã ajungã
mai curînd la aceasta. Orice îndemn ºi orice cuvînt pe care l-am avut,
am dorit sã slujeascã acestui scop, acestui gînd, acestui þel. Ori de cîte
ori ne-am întîlnit 2 sau 3, ne-am îndemnat la dragoste ºi la fapte bune.
Am îndemnat la dragoste înãuntru ºi la fapte bune în afarã. ªi dacã
este vreo stãruinþã, ºi dacã este vreo r ugãminte ºi dacã este vreun
îndemn mai puternic decît oricare altul, pe care am vrea sã-l lãsãm
fraþilor noºtri ca un ultim cuvînt, e acesta: sã vã iubiþi înãuntru ºi sã
faceþi bine în afarã. Sã vã iubiþi unii pe alþii, sã ne iubim unii pe alþii.
Sã ne rãbdãm uni i pe alþii aºa cum sîntem. Toþi avem slãbiciunile
noastre ºi toþi avem defecte . Cu toþ i i avem scãderi, cu toþii avem
greºeli. Nimeni dintre noi nu trebuie sã-ºi închipuie cã el nu are vreo
scãdere sau vreo greºealã. Ci chiar ºtiind acest lucru, aceasta sã-l facã
sã-l poatã înþelege, sã-l poatã iubi, sã-l poatã rãbda ºi pe aproapele
sãu, rugîndu-se pentru sufletul lui. De aceea, dacã este vreun îndemn
stãruitor, mai stãruitor ca oricare altul, ºi din Cuvîntul lui Dumnezeu,
ºi din cuvîntul fraþilor, este: cu toþii sã ne dãm silinþa ca în mijlocul
nostru sã ne iubim, sã ne rãbdãm unii pe alþii, sã ne acoperim greºelile
noastr e º i s ã cãutãm sã nu ne vorbim de rãu unii pe alþii, sã nu ne
dezbinãm, sã nu luptãm unii împotriva altora.
Sã nu ne luãm dupã învãþãturi strãine ºi greºite, care ne fac sã ne
dezbinãm, sã ne certãm ºi sã ne urîm unii pe alþii. Cînd în toatã lumea
- ºi în lumea din afa r ã - s e duc atî t de multe lupte pentru unitate,
pe ntr u înþelegeri între oameni, cum, în mijlocul celor care cunosc
Cuvîntul lui Dumnezeu, sã nu fie ºi mai fierbinte aceastã luptã, ºi mai
fierbinte aceastã dorinþã? Oricît de multe greºeli ar avea fratele, cu
toþii greºim ºi avem slãbiciuni. Sã nu ne depãrtãm, sã nu-i vorbim de
rãu, sã nu ne rupem de fraþii noºtri, ci cu toatã stãruinþa sã cãutãm
îndreptarea lor. Sã ne rugãm pentru ei ºi sã ne rugãm lîngã ei, pînã
cînd harul lui Dumnezeu le va trezi ºi lor frica de pãcat, groaza de
rãspunderea Judecãþii ºi dorinþa dupã unitate. ªi vor face ºi ei un pas
spre r ugã c i une º i s pr e i ubi r e. Oricare sã ne silim, prin purtarea
noastrã, sã facem cinste Cuvîntului lui Dumnezeu. Sã nu facem nici
unii dintre noi ca, din pricina noastrã, sã se vorbeascã de rãu Lucrarea
Domnului în care sîntem, sfînta Lucrare a lui Dumnezeu în care harul
l ui Dumne ze u ne - a che ma t º i pe noi s ã avem parte de mîntui r e
sufleteascã.
Prin purtarea noastrã, sã facem cinste Evangheliei în care credem,
c i ns te Nume l ui Sfî nt al Domnului pe care-L iubim º i pe ca r e - L
cîntãm, cinste Bisericii în care ne-am nãscut ºi în care trebuie sã fim
statornici ºi credincioºi, mãdulare sãnãtoase ºi curate.
 Pag. 9

Cinste poporului nostru în mijlocul cãruia Dumnezeu S-a îndurat

sã ne naºtem. Aceasta ne învaþã pe noi Hristos. ªi numai în mãsura în
care ne dãm silinþele sã ajungem sã împlinim cu fapta aceste lucruri
sîntem într-adevãr vrednici de Numele Sãu ºi ne facem într-adevãr
vrednici datoria noastrã. Cu aceste gînduri, mulþumim Domnului cã
ne-a dãruit bucuria acestei întîlniri. Ne rugãm sã ne binecuvînteze El.
Domnul este în mijlocul nostru. Dacã cu ochii sufletului, pe care harul
Sãu ni i-a deschis, privim o clipã, vedem cã ºi în inimile noastre, ºi în
afara noastrã, ºi înãuntrul nostru, ºi în afarã este El. Aºa cum sîntem
înconjuraþi de aerul care este ºi înãuntru ºi în afarã de noi, aºa sîntem
înconjuraþi de Hristos. El este ºi în inimile noastre, ºi în afarã de noi.
El este ºi în casã, este ºi în afarã. El este ºi cu noi, este ºi printre noi,
este ºi lîngã noi, este ºi în noi, aºa cum ne spune Cuvîntul Sãu Cel
Sfînt: Nu recunoaºteþi voi cã Hristos este în voi? Afarã numai dacã
sînteþi lepãdaþi. Grija aceasta de a cãuta ºi de a ne cerceta dacã Hristos
este în noi trebuie s-o avem totdeauna. Nu-i de-ajuns cã am moºtenit
prin pãrinþii noºtri cunoaºterea lui Hristos. Nu-i de-ajuns cã ne-am
nãscut dintr-o familie credincioasã. Nu-i de-ajuns cã avem soþii sau
soþi, copii sau pãrinþi, fraþi sau surori credincioºi. Trebuie noi înºine
sã ajungem credincioºi. Pentru cã nici unul dintre noi nu va fi mîntuit
pentru faptele tatãlui sãu sau ale mamei sale, pentru credinþa soþiei sau
a soþului sãu, pentru neprihã ni r e a fi ul ui sau a fiicei sale, ci va fi
mîntuit pentru credinþa sa, pentru umblarea sa, va fi rãsplãtit pentru
faptele sale, va fi ascultat pentru rugãciunile sale, va fi ajutat pentru
dragostea sa, va fi rãsplãtit pentru jertfa lui. De aceea, cei care au
început cu Domnul sã continue cu Domnul. Sã meargã ºi mai departe,
îmbogãþindu-se în credinþã, în timp sã adauge mereu alte noi ºi noi
fapte la faptele ascultãrii lor. Iar cei care încã nu s-au hotãrît pentru
Domnul sã facã acest lucru grabnic, astãzi, acum, pentru cã aceasta
este clipa binecuvîntatã.
Cît se zice astãzi, spune Cuvîntul lui Dumnezeu, nimeni sã nu-ºi
împietreascã inima, pentru ca nimeni sã nu se pomeneascã venit prea
tîrziu. Astãzi înseamnã viaþa aceasta. Astãzi poate însemna ºi ziua
aceasta. Pentru cã chiar astãzi este viaþa noastrã. Astãzi, timpul care
se scurge de la naºterea pînã la moartea noastrã, este ca un vis. Astãzi
este ca o clipã care poate sã treacã. Astãzi este viaþa noastrã. Astãzi
este rîndul nostru. Astãzi este timpul nostru. ªi de aceea, oricine aude
Cuvî ntul l ui Dumne ze u as tã zi tr e bui e s ã s e hotã r a s c ã pe ntr u
Dumnezeu, dacã nu s-a hotãrît î nc ã . Ia r da c ã s - a hotã r î t pe ntr u
Domnul, sã se hotãrascã ºi mai puternic, astãzi, sã-L iubeascã, sã-L
asculte, sã-L urmeze pe Domnul mai cu credinþã ºi mai cu ascultare.
Ce fericitã este tinereþea pusã în slujba lui Hristos! Dacã regret ceva
în viaþa mea mai mult decît orice, e numai cã atîþia ani din tinereþea
mea, c u care am putut sã-L slujesc ºi sã-L slãvesc pe Domnul mai
puternic, ma i fierbinte, mai tare, - au trecut în zadar. Anii cei mai
scumpi ai vieþii au trecut în zadar. Ce binecuvîntaþi sînt însã anii în
care L-am cunoscut pe Domnul! Nu voi uita niciodatã ziua de 8 iunie
1930.
Pînã atunci trecuserã peste 15 ani. Ce-aº fi putut eu face în acei 15
ani pe care i-am pierdut! ªi voi regreta în veci anii cei pierduþi. Nu voi
uita niciodatã ziua aceasta.
Pag. 10

ªi ori de cîte ori am prilejul, o amintesc celor care sînt acum de

aceeaºi vîrstã la care am fost eu atunci, la 15 ani ºi jumãtate. A fost
cea dintîi zi fericitã în viaþa mea. Pot cãuta mulþi fericirea în plãceri.
Nu-i fericire în pãcat. Nu-i fericirea în ceea ce consideram pînã atunci
cã este fericire. Atunci a fost cea dintîi zi fericitã din viaþa mea. Era
tot o zi ca astãzi de seninã, ca astãzi de frumoasã cînd m-am predat
lui Dumnezeu. Am citit o carte de la pãrintele Iosif Trifa. Eram copil,
eram departe. Nici nu era, nici nu auzisem nicãieri de vreo adunare de
credincioºi. ªi, cînd mi - a tr ecut pr i n mî nã c a r te a a c easta de la
pãrintele Iosif ºi care mã îndemna: Astãzi dacã auzi glasul Domnului,
hotãrãºte-te sã intri în lupta mîntuirii, lupta predãrii ºi hotãrîrii pentru
Domnul, ca sã fii fericit, am ascultat. A fost cea mai fericitã ascultare
din viaþa mea. Din clipa aceea cînd m-am hotãrît pentru Domnul, cînd
m-am predat Lui într-un ºiroi nesfîrºit de lacrimi, m-am nãscut din
nou, ca din nou. M-am ridicat un alt om. ªi de atunci, am simþit în
vi a þ a me a o putere, o binecuvîntare ºi am primit în jurul me u un
ocrotitor, simþind totdeauna, cald, un apãrãtor în orice primejdii, un
tovar㺠în orice drum, un mîngîietor în necazuri, un apãrãtor în orice
necaz ºi strîmtorare - ºi am fost fericit cu Hristos. Pînã astãzi au trecut
a tî þ i a ani, atîtea valuri ºi atîtea încercãri. Ce- a º fi fã c ut e u fã r ã
Hristos? Cred cã demult, demult ar fi fost iarbã pe mormîntul meu.
Pentru cã prin încercãri ºi prin primejdii ca acelea prin care am trecut
cu Hristos, nu se poate trãi ºi scãpa fãrã Hristos. Nu ºtim nici unii
dintre noi ce ne aºteaptã, dar mai ales cei tineri au nevoie mai mult ca
de orice în viaþa aceasta de Hristos. Cartea este necesarã ºi-i bine cã
o avem. Pîinea este necesarã ºi-i bine cã ne-o cîºtigãm cît mai albã, cît
mai moa l e , c î t ma i mare. Dar Hristos este Cel mai necesar. Fãrã
Hristos, nici cartea, nici pîinea nu pot aduce ni c i mul þ umi re, nici
bucurie. Cartea fã r ã Hr i s tos e s te otravã; pîinea fãrã Hristos este
desfrîu. Numai Hristos ne învaþã sã folosim bine ºi c a r te a, numai
Hristos ne învaþã sã ne cîºtigãm cinstit ºi binecuvîntat pîinea. Numai
Hristos ne învaþã sã fim niºte copii credincioºi.
El ne va face sã fim niºte soþi credincioºi ºi niºte pãrinþi
binecuvîntaþi. Numai Hristos ne face oameni cu adevãrat, pentru cã
numai cine a ajuns sã-L cunoascã pe Hristos a ajuns sã simtã ca om:
rãspunderea de om, respectul de om, dragostea de om, grija de om.
Aºa dorim sã-i sfãtuim pe tinerii ºi pe copiii noºtri. De la începutul
vieþii lor am dori sã-i apropiem de Hristos, sã-L cunoascã pe El ºi,
prin lumina lui Hristos atunci, vor vedea ºi vor cunoaºte toate lucrurile
ºi se vor putea orienta bine în toate problemele vieþii lor. Fãrã Hristos
totul e s te haos , totul es te î ntune ric, totul este negurã, totul este
rãtãcire ºi cãdere. Domnul Isus sã ne dãruiascã tuturor lumina ºi harul
Sã u. Dumne ze u s ã facã sã-L iubim din toatã inima noastrã pe El .
Dumne ze u s ã fa c ã s ã cãutãm mîntuirea noastrã întorcîndu- ne º i
hotãrîndu-ne pentru El. Cãci fãrã de hotãrîrea noastrã ºi fãrã de lupta
noastrã nu va fi pentru noi mîntui r e. Da c ã noi nu ne întoarcem la
Domnul , nu ne hotãr î m pentr u El, nu luptãm sã ducem mîntuirea
noastrã, în curãþie ºi-n sfinþenie, pînã la sfîrºit, pentru noi, Hristos a
murit în zadar.
Pentru noi, Duhul Sfînt a coborît în zadar. Pentru noi, martirii au
murit în zadar.
 Pag. 11

Pentru noi, darurile harului Sãu Sfînt se varsã ºi se propovãduiesc

în zadar; pentru noi, Evanghelia se mãrturiseºte în zadar; pentru noi,
Cuvîntul l ui Dumnezeu a rãsunat în zadar. Dar dacã noi, din toatã
inima, ne hotãrîm sã-L primim pe Domnul c a Dumnezeu al nostru,
atunci sîntem fericiþi. Vom fi fericiþi pentru cã vom primi fãgãduinþa
mîntuirii acum ºi dupã aceea vom vedea mîntuirea, cãci ºi prin lupta
noastrã, ºi prin rugãciunile noastre, ºi prin mãrturisirea noastrã dorim
aceasta. Cu cît vom fi mai mulþi, cu atîta vom fi ºi noi mai fericiþi.
Domnul Is us s ã vã dã r ui a s c ã tuturor, s cumpi i noº tr i , o i ni mã
ascultãtoare, o minte sãnãtoasã, car e s ã pr i ceapã drept ºi sãnãtos
adevãrul Sãu. ªi o inimã curatã, care sã urmeze curat, sã i ubeascã
curat, sã trãiascã curat ºi sã se sfinþeascã privind curat ºi simþind curat
pînã la sfîrºit. Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe toþii iubiþii noºtri fraþi,
prin mijlocirea cãrora a ajuns pînã la noi Cuvîntul lui Dumnezeu; pe
toþi pãrinþii noºtri sfinþi care au luptat, au suferit ºi s-au strãduit sã ne
mãrturiseascã Evanghelia; pe toate surorile noastre care, cu jertfã ºi cu
rugãciune, ne-au sprijinit; pe toþi copiii noºtri care, cu dragoste de
Dumneze u, c î ntã º i fa c bucur i e Nume l ui Sãu Sfî nt î n mijlocul
adunãrilor noastre. Mulþumim pentru toate Domnului ºi-I aducem Lui
toatã slava. ªi aducînd tuturor aminte încã o datã de Cuvîntul Sãu Cel
Sfînt, rugãm pe toþi cei care îl aud sã-l primeascã, sã-l asculte ºi sã-l
urmeze, ca sã fie fericiþi. Pentru cã va veni ziua în care Domnul ne va
chema la Judecatã. E aproape ziua în care Domnul va veni fie pentru
fiecare în parte, fie pentru toþi odatã. Sã vedem atunci cu bucurie Faþa
Domnului. Pentru cã noi a m c r e zut în Domnul ºi am lucrat pentru
mîntuire nu numai pentru ca în viaþa aceasta sã fim fericiþi º i s ã - i
facem fericiþi ºi pe alþii, ci mai ales pentru ca în viaþa veºnicã sã putem
vedea Faþa Domnului ºi sã ajungem la moºtenirea slãvitã. Dar dacã nu
lucrãm pentru aceasta, cum vom privi noi î n oc hi i Domnului ºi în
ochii înaintaºilor noºtri în Ziua Judecãþii, cînd în faþa lui Dumnezeu
îi vom vedea pe toþi cei care ne-au mãrturisit Cuvîntul sfînt? Pãrinþii
noºtri s-au dus. Pãrinþii noºtri sufleteºti s-au dus mai demult; poate cã
s-au dus ºi cei trupeºti sau se vor duce curînd. Dar în faþa Judecãþii
Domnului, cu toþii ne vom vedea iarãºi. Acolo va trebui sã privim Faþa
Domnului ºi feþele lor. Ce fericiþi vom fi dacã vom fi ajuns atunci
vrednici, printr-o credinþã asemãnãtoare cu a lor, printr-o luptã ºi o
strãduinþã dusã, mergînd pe urmele lor pînã la sfîrºit! Domnul Isus sã
vã dãruiascã tutur or, fr a þ i º i s ur or i, ºi sã ne dãruiascã ºi nouã o
credinþã ascultãtoare, statornicã pînã la capãt. El sã ne facã sã fim,
prin purtarea noastrã sfîntã, iubi tor i de Hr i stos, iubitori de fraþi,
iubitori de oameni. Pentru ca pr i n toa te roadele Duhului Lui, prin
toate virtuþile sfinte ale harului lui Dumnezeu, sã ne arãtãm vrednici
de Nume l e Sã u Cel Sfînt pe care Îl iubim, vrednici de Împãrã þ i a
cere a s c ã pe ca r e o aºteptãm ºi pentru care ne rugãm, vrednici de
rãsplata spre care alergãm, spre care nãdãjduim ºi pentru care luptãm.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 12

Îndemnuri pentru tineri

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz, la sfîrºitul adunãrii de la Simeria -

23-VIII-1969

Trebuind sã ne despãrþim, aº vrea sã vã mai îndrept, din toatã

inima, gîndul spre Cuvîntul lui Dumnezeu pe care-l auziþi, pe care l-aþi
auzit ºi pe care îl veþi mai auzi. În Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu este
scris: Cum îºi va þinea cel tînãr curatã cãrarea sa? Îndreptîndu-se dupã
Cuvîntul Tãu. Acesta sã vã fie totdeauna gî ndul i ni mi i º i dorinþa
sufletului: sã vã îndreptaþi dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Îndreptaþi-vã
neîncetat, c ã utaþi neîncetat care este voia lui Dumnezeu. Cercetaþi
Sfîntul Sãu Cuvînt ºi, ori de cîte ori simþiþi în inimã îndemnul de a-L
asculta, ascultaþi-L. Îndreptaþi-vã dupã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi vã
veþi þine curatã cãrarea, ºi vã veþi þine curate gîndurile, vã veþi þine
curate inimile ºi curatã credinþa, ºi curatã învãþãtura pînã la sfîrºit.
Dumnezeu vã va binecuvînta ºi va face sã fiþi binecuvîntare pentru cei
care vã vor urma. Noi din toatã inima vã însoþim.
Cînd putem, rareori, cu cuvintele noastre, vã îndemnãm la acest
lucru, dar totdeauna, sã ºtiþi, o facem cu rugãciunea noastrã înaintea
lui Dumnezeu. Cãci fraþii vã pot însoþi rareori. Întîlnirile noastre vã
pot îmbãrbãta rareori. Dar Domnul Isus ºi Sfîntul Sãu Cuvînt pot sã
vã însoþe a s c ã î n fi e c ar e zi . ªi dacã vã cãlãuziþi dupã El, veþi fi
binecuvî nta þ i . Noi di n toa tã i nima ne rugãm lui Dumnezeu sã vã
binecuvînteze. Cãci avem faþã de toþi cei tineri - ºi de toþi cei care ne
ur me a zã pe noi - o sfîntã rãspundere înainte a l ui Dumne ze u º i o
dragoste nemãrginitã în Hristos. Din toatã inima dorim sã vã luptaþi,
sã biruiþi îndemnurile pãcatului ºi pornirile fireºti ale ispitei. Feriþi-vã
de pã c a te º i de i s pi te l e di n l ume . Ascultaþi de pã r i nþ i i voº tr i
credincioºi. Îndreptaþi-vã dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Siliþi-vã singuri
sã trãiþi o viaþã de rugãciune. De nimic n-aveþi nevoie mai mult decît
de rugãciune. Doriþi rugãciunea. Cãutaþi rugãciunea. Iubiþi rugãciunea.
Însetaþi dupã rugãciune! ªi prin rugãciune, Cuvîntul lui Dumnezeu vã
va vorbi; puterea lui Dumnezeu vã va întãri; harul lui Dumnezeu vã
va pãzi. ªi puterea Lui vã va feri detoate ispitele care sînt în lume prin
pofte ºi prin pãcat. Aveþi nevoie sã vã lipiþi puternic de Hristos. Fãrã
El veþi fi doborîþi, dar lîngã El nu veþi fi niciodatã biruiþi. De aceea
luptaþi! Mi-aduc aminte de cele dintîi zile ale mele de credinþã. Eu
n-am avut fraþi, n-a avut cine sã ne cãlãuzeascã, sã ne îndrume. Dar
am avut puterea lui Dumnezeu ºi rugãciunea. Rugãciunea, mai mult
c a or i c e . N- a m a vut ni ci Biblie, n-am avut nici cãrþi care sã mã
sfãtuiascã, n-am avut. ªi mulþi dintre noi am fost la fel. Dar am avut
rugãciunea. Am iubit rugãciunea ºi am cãutat rugãciunea. ªi cînd nu
pute a m s ta pe genunchi ºi cu lacrimi, mergeam pe drum, lucram ºi
gî ndul î mi e r a me r e u l a r ugã c i une. Rugãciunea mi-a dat putere .
Rugãciunea a fost harul ºi ajutorul lui Dumnezeu prin care am trãit.
Sã i ubi þ i r ugã c i une a. Cã mai mult decît orice, a ve þ i nevoi e de
rugãciune. Prin rugãciune, Dumnezeu vã va fi totdeauna aproape ºi
voi veþi fi totdeauna aproape de Dumnezeu. Prin rugãciune vã veþi
întãri, vã veþi mî ngî i a , ve þ i a vea pute r e , ve þ i c ã pãta luminã ºi
înþelepciune în viaþã.
 Pag. 13

Prin rugãciune veþi birui totdeauna toate ispitele ºi toate puterile

vrãjmaºului. De aceea, nu uitaþi rugãciunea niciodatã. Sã vã deprindeþi
cu rugãciunea. ªi, cînd nu vã puteþi ruga, rugaþi-vã sã vã puteþi ruga.
ªi vã rugaþi din toatã inima ºi cu toatã puterea, cãci Dumnezeu vã va
fi aproape ºi vã va da biruinþã. Numai cu El veþi birui. Dar cu El, sã
ºtiþi, veþi birui! Fiind cu El, Dumnezeu vã va binecuvînta ºi, din copii
credincioºi, veþi ajunge mai departe lucrãtori ºi luptãtori, ºi apoi pãrinþi
ºi fraþi, ºi soþi credincioºi. Dumnezeu vã va binecuvînta, dar în toate
privinþele aduceþi toate cererile la cunoºtinþa lui Dumnezeu. Nu vã
ascundeþi de fraþii bãtrîni. Nu vã ascundeþi de pãrinþii credincioºi. Ci
cereþi-le sfa tul º i a s c ul taþ i - l e î ndr uma r e a. ªi Dumne zeu vã va
binecuvînta. Pentru cã aceasta înseamnã sã asculþi de Dumnezeu: sã
asculþi de fraþi, sã a s c ulþi de pãrinþi, sã asculþi de Cuvîntul Sfînt.
Dumnezeu sã vã binecuvînteze ºi sã vã pãzeascã de orice rãu. El sã vã
c ã l ã uze a s c ã î n l umi na Sa º i Cuvî ntul Sãu Ce l Sfî nt s ã vã fi e
î ndr umãtor la fiecare pas. Fraþii ºi adunarea sã vã fi e s c umpã º i
rugãciunea sã vã fi e ne despãrþitã. Dumnezeu sã vã binecuvînteze.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 14

Sfinþirea noastrã, pentru sfinþirea celorlalþi

O vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare din anii ’70

Slãvit sã fie Domnul. Ascultînd de sfîntul îndemn din Cuvîntul lui

Dumnezeu de care ne-am ma i a mi nti t º i î na i nte , a tunc i c î nd ne
adunãm unii cu alþii, sã ne îndemnãm la dragoste ºi la fapte bune. Ne
buc ur ãm de fiecare datã cînd harul lui Dumnezeu ne rînduieºte un
astfel de prilej sã ne putem unii pe alþii îndemna la dragoste ºi la fapte
bune. Cã, aºa cum vorbeam mai înainte, de dragoste ºi de fapte bune
avem cea ma i ma r e nevoie fiecare dintre noi. Dragostea vorbeºte
despre unitatea lãuntricã cu Biserica Domnului, cu trupul lui Hristos,
cu frãþietatea noastrã. ªi faptele bune vorbesc despre purtarea noastrã
î n a fa r ã , în mijlocul celorlalþi, între care, dupã ce am pl e c a t di n
mijlocul fraþilor, trebuie sã dovedim cu fapta ce-am învãþat cu credinþa
ºi cu priceperea noastrã în Hristos. Într-o astfel de searã ca aceasta,
Mîntuitorul S-a simþit totdeauna bine.
Cãci numai în mijlocul celor care erau familia Lui duhovniceascã
era unitatea de credinþã, pãrtãºia pe care I-o rînduise Tatãl nu numai
s - o a i bã c a bucurie ºi întãrire pentru El pe pãmînt, ci ºi s-o l a s e
c e l or l a l þ i , c a urmaºi ai Sãi ºi propovãduitor i a i Cuvî ntul ui l ui
Dumnezeu, mai departe. Acelora care erau, prin harul lui Dumnezeu,
aleºi de Dumnezeu sã fie împreunã lucrãtori cu El ºi cu Fiul Sãu la
opera cea mare de mîntuire a omenirii. Aceºtia au fost cei cu care El
totdeauna a fost un trup ºi-un suflet, aceia pe care i-a iubit cu toatã
inima Sa, pe c a r e i - a oc r oti t cu toatã puterea Sa, dorind cu toatã
dorinþa sufletului Sãu sfînt ºi a iubirii Sale sã fie mereu lîngã ei. El a
spus: Voi sînteþi prietenii Mei; toþi aþi stat necurmat lîngã Mine, în
toate necazurile Mele. ªi, pentru cã au stat lîngã El necurmat, în toate
necazurile Lui, au rãmas cei mai buni prieteni; ºi colaboratorii Sãi, ºi
cununa Lui strãlucitã pe vecii vecilor ºi în faþa lui Dumnezeu, ºi în
faþa istoriei, ºi în faþa noastrã, a tuturor celor care de-atunci încoace
ºi de la ei încolo, au rãmas binecuvîntaþii împreunã lucrãtori ai lui
Dumne ze u. Î ntr - o as tfel de searã, în mij l ocul l or, î n fa þ a unor
încercãri care aveau sã-i loveascã ºi în faþa unui preþ din care fiecare
avea sã plãteascã o pãrticicã pentru ca din pãrticica fiecãruia sã se
întregeascã preþul cel mare al rãscumpãrãrii lumii - El le-a spus un
cuvînt. În mijlocul rugãciunii de la Ioan 17 este spus un cuvînt care
trebuie sã ne rãmînã ºi nouã c a un î ndr umãtor per ma ne nt ºi ca o
cerinþã sfîntã, dacã vrem ºi noi cum a vrut El mîntuirea alor Lui ºi
mîntuirea tuturor celor care depindeau de ascultarea lor. La Ioan 17,
versetul 19, spune un cuvînt, în rugãciunea Domnului: ªi Eu Însumi
Mã sfinþesc pentru ei, ca ºi ei sã fie sfinþiþi prin adevãr. Acesta a fost
gîndul cãlãuzitor, lupta de fiecare zi a Domnul ui ºi Mîntuitorului
nostru ºi sarcina Lui cea mai mare, dupã grija de a împlini voia lui
Dumnezeu în mijlocul ucenicilor Sãi. Eu Mã sfinþesc, pentru ca ºi ei
sã fie sfinþiþi. Aceasta este datoria cea mare a fiecãrui îndrumãtor, a
fiecãrui mãrturisitor, a fiecãrui pãrinte, a fiecãrui apostol, a fiecãrui
pãstor sufletesc. Pentru cã totdeauna, dacã vrem ca familia noastrã sã
fie într-o stare bunã, noi trebuie sã ne dãm toate silinþele sã ajungem
într-o stare sfîntã.
 Pag. 15

Dacã pãstorul vrea ca turma lui sã ajungã într-o stare sãnãtoasã ºi

bunã, el trebuie sã-ºi dea toate silinþele sã ajungã ºi sã se menþinã
într-o stare sfîntã.
Pentru cã totdeauna turma va fi cu o treaptã mai jos decît pãstorul.
Totdeauna familia va fi cu o treaptã mai jos decît pãrintele. Totdeauna
cei îndruma þ i vor fi cu o treaptã mai jos decît îndrumãtorul. Dacã
îndrumãtorul vrea ca turma lui sã se ridice, el trebuie sã se ridice întîi
la o treaptã superioarã. Sfîntul Apostol Pavel ne-a lãsat o pildã cum
a înþeles el de limpede aceastã mare cerinþã lãsatã nouã de Mîntuitorul
Isus Hristos. Urmaþi-mã pe mine, fr a þ i l or, spune el la Filipeni. ªi
uitaþi-vã cu bãgare de seamã la cei care trãiesc dupã pilda pe care o
aveþi în noi. Sfîntului Timotei îi dã aceleaºi îndemnuri: Pe tine însuþi
pãstreazã-te curat; dreptarul învãþãturii sãnãtoase þine-l, cu credinþa ºi
cu dragostea care este în Isus Hristos. Cã dacã vei face aºa, te vei
mîntui ºi pe tine, ºi pe cei care te ascultã. La 1 Corinteni capitolul 7,
unde le vorbeºte pãrinþilor credincioºi, el le pretinde sfinþenie, pentru
c ã numa i da c ã e i vor fi s fi nþ i , atunc i copiii lor vor fi curaþi ºi
neprihãniþi. În astfel de condiþii trebuie sã înþelegem cã este necesar
sã se desfãºoare viaþa noastrã credincioasã în Hristos. Mîntuitorul Isus
a spus: Mã sfinþesc Eu, pentru ca ºi ei sã fie sfinþiþi prin adevãr.
El a cãutat tot timpul sã trãiascã - în mijlocul ucenicilor Sãi ºi în
intimitatea cu Tatãl, prin Duhul Sfînt - cea mai înaltã ºi cea mai sfîntã
viaþã de r ugã ci une, de ascultare, de credincioºie, de dragoste, de
pãrtãºie ºi de continuã trãire în voia ºi împlinirea dorinþei Tatãlui. ªi
numai în felul acesta a putut sã creeze niºte apostoli care au fost apoi
ºi ei, în mijlocul celor la care i-a trimis sã-i îndr ume , niºte pilde
vrednice de urmat. Noi tot aºa. Sîntem trimiºi de Domnul ºi chemaþi
de El s ã avem parte de lucru împreunã c u El , s pr e mî ntui r e a º i
ridicarea unei lucrãri sau a unei familii, sau a unui grup de ascultãtori
î n c a r e Dumne ze u ne- a trimis. Sîntem chemaþi s ã fi m î mpr e unã
lucrãtori cu El la Lucrarea Sa. Nu este ºi nu poate fi o altã temelie,
decît Hristos. Dar fe l ul î n c ar e zidim, materialul cu care lucrãm,
mijloacele de care ne folosim, starea noastrã sufleteascã pe care o
avem în lucrarea cu El ºi prin opera de slujire ºi de colaborare cu
Dumnezeu, pot fi diferite.
Noi putem clãdi aur, argint sau pietre scumpe, adicã dintr-o stare
s fî ntã , di ntr - o bogã þ i e duhovni c e a s c ã , di ntr - o vi a þ ã trãitã c u
Dumnezeu, în care am adunat aceste bogãþii duhovniceºti; putem clãdi
cu un material rezistent, o lucrare care sã reziste oricãror încercãri,
oricãror ispite, ºi în vreme liniºtitã cã ºi vremea liniºtitã îºi are atît de
multe ispite ale ei, ºi în vreme de furtunã cãci vremea de furtunã îºi
are ºi ea ispitele ei. Dacã o astfel de lucrare facem, ziditã cu acest
material rezistent: aurul, argintul ºi piatra cea scumpã - lucruri de cel
mai mare preþ ºi de cea mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu - ºi
dacã cu astfel de materiale ºi dintr-o astfel de stare lucrãm la clãdirea
Bisericii lui Dumnezeu, pe temelia lui Hristos, atunci lucrarea noastrã
va dura. Orice încercãr i a r ve ni peste ea, nu vor face decît sã fie
vãzutã ºi mai frumoasã. Ploile n-o vor duce; o vor spãla. Focul n-o va
arde; o va curãþi ºi o va lãmuri, fãcînd-o ºi mai strãlucitã. ªi timpul,
durata ºi vremurile nu o vor putea ruina, ci, din ce în ce o vor face
mai întãritã ºi mai sudatã, ºi mai puternicã înfãþiºîndu-se înaintea lui
Dumnezeu.
Pag. 16

Pentru cã este ziditã din acel material din care Dumnezeu Însuºi
zideºte Lucrarea Sa. Dacã citim în Apocalipsa, vedem cã se vorbeºte
atît de des despre aur,despre argint, despre pietre scumpe.
Cetatea Lui: zidurile ei, porþile ei ºi strãzile ei sînt fãcute din acest
material sfînt ºi rezistent care nu numai cã e tare ºi statornic, dar este
ºi frumos ºi binecuvîntat, ºi fericit. Aceasta este lucrarea pe care o
cere Dumnezeu de la noi ºi la care vrea El sã ne ajute sã ajungem toþi
sã o putem împlini. ªi la o astfel de stare noi nu putem ajunge, decît
dacã ne dãm toate sil i nþ e l e , a º a c um s pune versetul din Epistola
Sfîntului Petru: Sã unim cu credinþa noastrã fapta, cu fapta cunoºtinþa,
cu cunoºtinþa înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu rãbdarea evlavia,
pentru cã de toate aceste 6 virtuþi vom avea nevoie pentru celelalte 2:
pentru dragostea de fraþi - care este unitatea, pãrtãºia, viaþa noastrã
desfãºuratã lãuntric - ºi pentru iubirea de oameni, care este lucrarea
noastrã desfãºuratã înafarã. Nu putem avea deci nici dragoste de fraþi,
nici iubire de oameni, nici trãirea adî nc ã î n pãrtãºia frãþeascã cu
Dumnezeu, nici lucrare rodnicã în mijlocul celor din afarã, fãrã ca mai
înainte noi înºine sã ne fi dat toate silinþele sã ne facem parte ºi sã ne
a c umul ã m î n vi a þ a noastrã cele dintîi 6 virtuþi. Credinþ a , fapta,
cunoºtinþa, înfrînarea, rãbdarea, evlavia.
Acestea sînt cele care însoþesc viaþa noastrã ºi rotunjesc, ºi fac
vrednicã viaþa noastrã ºi fiinþa noastrã, sã putem sã ne desfãºurãm
minunat cele 2 pãrþi ale mîntuirii noastre, care sînt: viaþa în intimitatea
frãþeascã ºi viaþa în lucrarea de misiune pe care trebuie s-o facem în
mijlocul celorlalþi oameni. Iar printre acestea, Mîntuitorul nostru Isus
S-a dat pildã; ºi urmaºii Lui ne-au fost, la fel, pilde ºi exemple de
urmat. Mã sfinþesc, pentru ca ºi ei sã fie sfinþiþi. Aceasta ar trebui sã
fie grija cea mai importantã a unui îndrumãtor de suflete. Mã sfinþesc,
pentru cã numai aºa ei vor putea fi sfinþi. Sã mã silesc sã duc o viaþã
de cea mai înaltã rugãciune ºi curãþie, ºi sfinþenie, pentru cã numai
atunci eu nu numai cã voi avea autoritatea sã le cer ºi altora, dar eu
însumi voi fi model dupã care ceilalþi, fãrã sã le cer, se vor orienta
frumos. Mã sfinþesc eu însumi - ar trebui sã fie deviza fiecãrui pãrinte.
Pe ntr u cã de gr a dul de s fi nþenie pe care îºi dã el silinþa sã ºi-o
acumuleze ºi sã ºi-o însuºeascã depinde gradul de sfinþenie spre care
poate sã-ºi atragã familia sa ºi urmaºii sãi.
Mã sfinþesc eu însumi - trebuie sã fie dorinþa fiecãrui soþ, pentru
cã în felul acesta va putea atrage spre sfinþenie pe cealaltã parte a lui,
încã necredincioasã. Nu trebuie sã ne supãrãm atît de mult pe cei care
nu ascultã ºi nu preþuiesc sfatul ºi îndemnurile noastre, ci trebuie sã
ne supãrãm mai mul t pe noi înºine ºi pe lipsa noastrã de silinþã sã
ajungem într-un tot mai înalt grad de sfinþenie, pentru ca ai noºtri, cei
cãrora trebuie sã le mãrturisim Cuvîntul ºi pe care sã-i îndemnãm spre
aceasta, sã poatã vedea o pildã ºi sã poatã simþi o autoritate. Cînd ne
adunãm, ºi ne adunãm aºa de rar ºi ne întîlnim aºa de rar împreunã,
Cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceºte sã ne îndemnãm la dragoste ºi
la fapte bune. Adicã tocmai la ceea ce ne s pune aici acest cuvînt.
Pentru cã din oricare parte ai citi vreun cuvînt scris în Evanghelie, el
nu va avea mai pe faþã sau mai în ascuns, mai tainic în el decît acelaºi
îndemn ºi aceeaºi dorinþã: sã-l înfã þ i º e ze pe omul l ui Dumnezeu
desãvîrºit în Hristos.
 Pag. 17

Din oricare parte am citi, oricare din îndemnurile Sfîntului Cuvînt

nu are decît þinta aceasta ºi dorinþa aceasta, º i mi s i une a a ceasta.
Mîntuitorul a aºezat acest verset la mijlocul rugãciunii Sale din Ioan,
capitolul 17.
Înainte de cuvîntul: Eu Însumi Mã sfinþesc pentru ei, pentru ca ºi
ei sã fie sfinþiþi, vorbeºte despre unitatea ºi despre pãrtãºia pe care I-o
cere lui Dumnezeu s-o dea aleºilor Sãi; ºi o cere urmaºilor Sãi s-o aibã
în fa þ a l ui Dumne ze u. Iar dupã aceea spune:. ºi Mã rog nu numai
pentru ei, ci ºi pentru cei care vor crede în Cuvîntul Meu prin ei. La
mijlocul acesta, între cei care vor veni ºi cei care au fost, între, Se
aºazã Hristos ºi sfinþenia Sa. Între ucenicii Sãi ºi urmaºii lor. Între cei
care trebuie sã propovãduia s c ã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi cei care
trebuie sã asculte acest Cuvînt din gura lor, Se aºazã El, ca un stîlp ºi
ca un îndemn: Eu Mã sfinþesc, pentru ca ºi ei sã fie sfinþiþi. Pentru ca
ºi ucenicii Mei, la rîndul lor, sã doreascã sã se sfinþeascã, sã doreascã
spre aceastã condiþie neapãrat necesarã, dacã vor ca urmaºii lor sã
realizeze sfinþenia în voia lui Dumnezeu. Sã ne sfinþim, pentru ca ºi
ei sã fie sfinþiþi. Dacã avem în lumea aceasta - ºi mai ales în timpurile
acestea - o sarcinã, o datorie, o rãspundere mai ma r e î na intea lui
Dumnezeu ºi înaintea mi s i uni i pe c a r e o avem de îndeplinit, este
tocmai aceasta: sã ne dãm noi silinþele, într-adevãr, tot mai mult sã
realizãm un tot mai înalt grad de sfinþenie.
Avem la îndemîna noastrã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. Avem
la îndemînã cel mai mare har dat nouã pe pãmînt, dupã Cuvîntul lui
Dumnezeu: rugãciunea. Avem la îndemînã toate mijloacele acestea:
meditaþia, rugãciunea, adînca cercetare ºi judecatã de sine ºi tot ceea
ce Domnul ne-a mai pus la îndemînã pentru creºterea ºi desãvîrºirea
vieþii noastre lãuntrice, pentru ca, prin întrebuinþarea acestor mijloace,
sã ajungem la sfinþenia ºi la sfinþirea vieþii noastre lãuntrice. Prin
c e r c etarea de sine, pe care ar trebui s-o întrebuinþ ã m ma i de s î n
verificarea stãrii noastre în faþa lui Dumnezeu, noi în fiecare zi putem
s ã s ta bi l i m gr a dul l a c a r e ne gã s i m faþã de acest Cuvînt a l l ui
Dumne ze u. Ni vel ul pînã la care ne-am ridicat în credinþa faþã de
Dumnezeu. Toatã reuºita noastrã înãuntru ºi în afarã depinde de silinþa
pe care ne-o dãm sã ajungem sã realizãm sfinþirea în viaþa noastrã.
Pentru cã totdeauna cei în mijlocul cãrora mãrturisim Evanghelia vor
fi cu un grad mai jos decît noi. Dacã noi vom fi buni, ei vor fi abia
buniºori. Dacã noi vom fi buniºori numai, ei vor fi slabi.
Dacã noi vom fi slabi, ei vor fi rãi. Aceasta este gradaþia între care
e totdeauna slujitorul ºi cei cãrora le slujeºte. Pãstorul ºi cei pãstoriþi,
pãrintele ºi familia sa. ªi de-a c eea, da cã vrem mîntuirea celor în
mijlocul cãrora sîntem puºi sã-L vestim pe Domnul ºi sã priveghem
peste sufletele lor, noi înºine trebuie sã ne dãm, în primul rînd, toate
silinþele sã ajungem mereu la un grad mai înalt, ca ºi pe ei sã-i putem
trage spre un alt aºa grad. De cele mai multe ori, dacã fraþii noºtri din
adunare sînt slabi, rãspunderea ºi vina este a noastrã, care nu ne dãm
silinþele sã ajungem la un grad de sfinþenie din care sã le putem ºi
pretinde, ºi arãta modelul unei trãiri sfinte. Dacã tot tineretul e slab,
vina cea mai mare este, de multe ori, a noastrã.
Pag. 18

Noi nu le arãtãm o adîncã viaþã de slujire, de sfinþenie ºi de

credincioºie, de la care ei nu numai sã aibã ce asculta, dar sã aibã ºi
ce vedea. Pentru cã ºi oamenii mari, ºi copiii învaþã mai mult cu ochii
decît cu urechile. Înþeleg mai mult din ceea ce vãd decît din ceea ce
aud. Se uitã mai mult la ceea ce arãtãm prin faptele noastre decît ceea
ce vrem sã le demonstrãm prin cuvintele noastre.
Aceasta este cea mai mare trebuinþã a noastrã acum. Sînt vremuri
aºa cum sînt. Cei credincioºi nu s-au uitat nici l a vr e mur i, nici la
vînturi. Cine se uitã la vînt nu seamãnã ºi cine se uitã la nor nu secerã.
Pentru cã totdeauna vor fi vînturi ºi totdeauna au fost nori. Adevãratul
semãnãtor seamãnã la vremea lui, cu timp ºi fãrã timp, ºi c a utã sã
semene sãmînþã bunã ºi sãmînþã rodnicã, pentru ca sã fie binecuvîntat.
ªi vestitorul Domnului îºi face rost nu numai de o sãmînþã bunã, ci
mai ales de o mînã sãnãtoasã ºi de o umblare puternicã, pentru ca ºi
ceea ce se vede la el, ºi ceea ce se aude la el sã fie de naturã sã poatã
ajuta la cei care-l ascultã ºi care privesc viaþa ºi roadele lui. Datoria
noastrã este deci, în orice vreme am trãi, în orice condiþii sociale am
trãi, de or i c e a s pe c t º i de orice naturã ar fi încercãrile prin care
trecem, în toate acestea, sã ne dãm toate silinþ e l e s ã a j unge m, î n
primul r î nd, noi înºine la un nivel de viaþã duhovniceascã tot mai
ridicat. Din acest nivel noi putem spune altora o îndrumare vrednicã
de tr ã i t; pentr u c ã numai da c ã noi î nº i ne ne vom sfinþi - vor fi
îndemnaþi ºi ei sã se sfinþeascã. Totuºi vremile pe care le trãim sînt
vremuri cu totul deosebite. Putem vedea în jurul nostru tot ceea ce
putem citi în Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu.
Stãrile spuse de Mîntuitorul ºi promise de El în Matei, capitolul 24,
le putem vedea aºa de limpede descoperindu-se cutremurãtor sub ochii
noºtri. Încercãrile prin care am trecut noi au fost, desigur, mari. ªi
alþii au trecut prin încercãri poate ºi mai mari. Dar vremile din urmã,
care se pa r e c ã ne - a u aj uns s au ne a j ung, a duc cu ele încercãri
neobiºnuite ºi nemaiîntîlnit de mar i . De a ce e a Mî ntui tor ul ne - a
înºtiinþat mereu: Bãgaþi de seamã sã nu vã înºele cineva cu privire la
nimic. Voi fiþi atenþi, uitaþi-vã la tot ce se întîmplã. Priviþi! Cum te uiþi
la mãslin ºi vezi cã primãvara frãgezeºte ramurile lui, ºtii cã vara este
aproape, aºa ºi voi priviþi în jurul vostru ºi vedeþi. Cînd veþi vedea
aceste semne, sã vã aduceþi aminte cã sfîrºitul este aproape. Voi sã
privegheaþi. Mai adî nc s ã c r e deþ i , mai puternic sã vã rugaþi, mai
stãruitor sã alergaþi, mai cu grijã sã privegheaþi, pentru ca sã nu fiþi
gãsiþi ca ceila l þ i , c a r e nu- L c unos c pe Dumnezeu, în ziua aceea,
nepregãtiþi pentru venirea Lui.
În lumina acestor îndemnuri ºi gînduri, am vrea sã amintim mereu
fraþilor noºtri - ºi celor bãtrîni, ºi celor tineri, ºi celor ce sînt pãrinþi
ºi celor ce sînt copii ºi pãstorilor, ºi celor pãstoriþi - de acest mare
adevã r º i de ac e a s tã mare trebuinþã. Noi avem nevoie cu toþii sã
realizãm o tot mai înaltã trãire în sfinþenie înaintea lui Dumnezeu. Sã
nu fim astãzi cum am fost ieri; ºi sã nu trãiesc ºi-n ziua de mîine cum
am fost astãzi. Ci în fiecare zi sã ne dãm silinþele sã realizãm o trãire
mai înaltã. Cu cît sînt mai multe experienþele pe care le-am fãcut ºi le
fa ce m, c u c î t sînt mai multe încercãrile prin care am trecut noi ºi
trecem - sau au trecut ºi alþii, cu cît sînt mai clare semnele arãtate de
Domnul ºi vestite de Cuvîntul Sãu, vãdite în jurul nostru,
 Pag. 19

cu cît sînt mai stãruitoa r e î nde mnur i l e c ã tre o viaþã de aºteptare

stãruitoare a venirii Domnului, cu atît mai mul t fi e c a r e dintre noi
trebuie sã ne dãm silinþele sã fim într-un chip mai vrednic de Domnul.
Citim de ani de zile acest Cuvînt. Atîtea taine ne înconjoarã. De-am
ºti noi cît sînge este presãrat pe acest Cuvînt al l ui Dumnezeu! Cã
fiecare slovã din el este rãscumpãratã cu jertfa unui sfînt.
Prin cîte a trebuit sã treacã acest Cuvînt pînã a ajuns la noi, de
2000 de ani, ºi cît de multã grijã au pus în copierea lui toþi cei care
l-au scris! Cît de multã dragoste au avut faþã de el toþi cei care l-au
apãrat cu sîngele ºi cu viaþa lor. ªi-au dat mai degrabã viaþa, cum am
spus, decît sã predea Cuvîntul. ªi astfel el a ajuns la noi, dupã atîta
jertfã ºi dupã atîtea suferinþe. Domnul ne-a rînduit o adunare în care
sã ne bucurãm. Ne-a dãruit fraþi pe care sã-i preþuim, sã-i respectãm
ºi despre care sã n-ascultãm vorbe nepotrivite ºi sã nu rãspîndim vorbe
nepotrivite. Sã-i iubim din toatã inima, sã ne fie dragi fraþii noºtri ºi
dacã în viaþa lor se ivesc încercãri, sã-i sprijinim cu rugãciunea noastrã
ºi nu sã gãsim plãcere sã vorbim de rãu slãbiciunile ºi durerile lor. Sã
ne vorbim de rãu pe noi înºine; sã ne învinuim, sã ne îndurerãm, sã
ne strãpungem propria noastrã inimã, cã o inimã ºi un gînd sîntem
toþi. Toþi sîntem mãdulare ºi, dacã suferã acest deget, nici celelalte nu
s e pot buc ur a. Cî nd î ntr - un fel undeva un mãdular es te r ã ni t º i
îndurerat, ºi zdrobit, toate celelalte mãdulare suferã împreunã cu el.
Aºa trebuie sã ajungem sã ne iubim ºi sã rãbdãm, ºi sã ne simþim unii
pe toþi ceilalþi. Dar cît de departe este adeseori dragostea noastrã de
o astfel de stare faþã de fraþi!
ªi dacã nu-i iubim pe fraþi din toatã inima, atunci dovedim cã pe
Domnul nu-L iubim. Cã El a spus: Cine vã primeºte pe voi pe Mine
Mã primeºte. Cine vã iubeºte pe voi pe Mine Mã iubeºte Acesta este
miezul ºi înþelesul cuvintelor Sale. Din ce meditãm mai adînc asupra
Cuvîntului lui Dumnezeu, vedem cît de slabã este trãirea noastrã ºi cît
de datori rãmînem mereu faþã de ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu.
Despre Sfîntul Apostol Ioan se spune cã a trãit ani îndelungaþi, cã pînã
la sfîrºitul vieþii, cînd nu se mai putea miºca de pe pat, îi iubea pe fraþi
ºi n-a dorit mai mult decît sã fie dus mereu în mijlocul fraþilor. Chiar
dacã n-a putut sã le spunã decît 3 cuvinte: Iubiþi-vã unii pe alþii, el a
dorit mereu sã se ducã ºi sã le spunã acest lucru. Pentru cã nici unul
dintre noi nu-i fericit dacã nu are iubire faþã de fraþi. ªi toþi vom fi
fericiþi dacã vom avea iubire faþã de fraþii noºtri. Sîntem slabi toþi. De
aceea avem nevoie sã ne sprijinim fiecare ºi pe fiecare. De aceea avem
nevoie sã ne îndemnãm unii pe alþii la dragoste, pentru cã tuturor ne
lipseºte. ªi oricît de multã am avea-o, niciodatã nu vom avea aºa de
multã. Oricît de mult am iubi pe fraþi, încã mai sîntem datori faþã de
aceastã iubire. Pentru cã aceasta este propria noastrã fericire.
Cînd iubesc cu adevãrat pe fiecare frate, cel mai fericit sînt eu.
Cãci cu oricare mã întîlnesc, mã bucur ºi mã simt înãlþat sufleteºte,
prin întîlnirea cu el ºi prin umblarea cu el. Dacã numai pe unul nu-l
pot iubi, aceasta ºtirbeºte o parte din dragostea ºi din bucuria, ºi din
propria mea fer i c i r e . Sc umpi i mei fraþi, cu toþii avem necazurile
noa s tr e . Azi sau mîine fiecare dintre noi dãm peste ispite ºi peste
încercãri în care avem nevoie nu de critica fraþilor, nu de loviturile lor,
ci de mîngîierile lor ºi de dragostea lor. Chiar dacã dragostea nu vine
totdeauna sub forma unor mîngîieri ºi a unor oblojeli, ºi a unor laude,
vine uneori sub forma unei apropiate, calde ºi înlãcrimate mustrãri.
Es te d r a go s te a c a r e dor e º te uni ta te a º i buc ur i a. Î n pi l da cu
Pag. 20

Samariteanul cel milostiv, Mîntuitorul spune cã bunul samaritean care

s-a aplecat lîngã cel cãzut a turnat mai întîi untdelemn pe rãnile lui ºi
apoi vin. N-a turnat întîi vin. Vinul usturã. A turnat întîi untdelemn,
care este mîngîiere ºi unge rana.
Dupã aceea a turnat ºi vin, cãci ºi de dezinfectare ºi de mustrare
este nevoie de multe ori în viaþa noastrã. Dar dragostea ºtie sã le punã
în aºa fel încît ele sã vindece, nu sã otrãveascã. ªi de aceea, cînd vom
fi cãlãuziþi de dragoste în umblarea cu fraþii noºtri, vom ºti totdeauna
sã întrebuinþ ã m ºi vinul, dar numai dupã ce untdelemnul ºi-a fãcut
lucrarea lui mîngîietoare ºi alinãtoare. Pentru cã inima celor cãzuþi, a
celor rãniþi este plinã de sensibilitate, de o bolnavã sensibilitate faþã de
care trebuie sã avem mult menajament ºi înþelegere. Dacã noi am avea
o inimã iubitoare, am ºti totdeauna cum sã întrebuinþãm toate acestea.
Sfîntul Apostol Pavel ne este un îndemn. ªi spune el atunci cînd s-a
despãrþit de cei din Efes, la Milet: Aduceþi-vã aminte cã timp de 3 ani
de zile, zi ºi noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu lacrimi pe fiecare
dintre voi. Zi ºi noapte, 3 ani, cu lacrimi, pe fiecare. Sigur cã au fost
acolo atît de multe de mustrat. ªi atît de multe de osîndit. Cã numai
în astfel de condiþii se cer zi ºi noapte, pentru fiecare, lacrimi. Dar
Sfîntul Apostol Pavel a gãsit, în dragostea faþã de alþii ºi-n sfinþenia lui
însuºi, ºi-n înãlþarea lui duhovniceascã, ºi-n legãtura lui cu Dumnezeu,
destulã putere ºi destulã înþelepciune ca în lacrimile sale sã fie nu
numai mustrarea, ci mai ales mîngîierea; ºi îndemnul sã-l strecoare ca
pe o vindecare pentru sufletele lîngã care a trebuit sã plîngã atît de
mult. 3 ani de zile, zi ºi noapte, lîngã fiecare.
Asta înseamnã cã într-o stare foarte rea erau cei din Efes. ªi, dacã
ar mai fi stat acolo încã pe atîþia ani, el ar fi avut o aceeaºi rãbdare ºi
plinã de bunãtate iubire lîngã fiecare dintre ei, pînã cînd va fi fost
nevoie de lacrimile sale ºi de rugãciunea sa. Sã rugãm pe Domnul ca,
prin Duhul Sãu Cel Sfînt, sã ne dãruiascã ºi nouã un astfel de îndemn
ºi o astfel de înþelepciune, pentru ca sã înþelegem c ã , î n l uc r area
noastrã ºi-n umblarea noastrã, ºi-n opera noastrã de mîntuire a altora,
cel dintîi ºi cel mai mare lucru este, în primul rînd, sfinþirea noastrã;
trãirea noastr ã c u Hr i s tos ; umblarea noastrã în ascultare. Sîntem
mereu deficitari în lucrul acesta. Avem mereu încã ºi încã mai mult de
fãcut. Realizãm din ce în ce tot mai puþin. Dar, pe mãsurã ce ne dãm
silinþele sã realizãm, gãsim în noi ºi primim în noi, prin Duhul lui
Dumneze u, ma i mul tã dorinþã dupã aceasta. ªi cu cît Îl avem mai
mult, cu atîta Îl cãutãm mai mult. Cu cît Îl dobîndi m ma i mul t, cu
atîta alergãm dupã El mai mult. Pentru cã aceasta este, în primul rînd,
propria noastrã fericire ºi mulþumire. ªi dupã aceea sã vedem cã-i
pute m a j uta º i pe alþii sã se ridice la o treaptã super i oa r ã , pr i n
ostenelile noastre, prin pilda noastrã ºi prin cuvîntul nostru.
Aceasta ne satisface în cel mai înþelept chip ºi-n cel mai înalt fel
mîngîietor pe noi înºine, în primul rînd. În vremurile prin care trãim,
aceasta este una dintre cele mai mari datorii.
 Pag. 21

Lumea merge din rãu în mai rãu. ªi pentru cã vedem acest lucru,
cã pãcatul se înmulþeºte, cã pãcatul pãtrunde pînã în familia noastrã
ºi pînã în inima noastrã, de-atîtea ori, cu atît mai mult se cere ca noi
sã nu ostenim, sã nu obosim în alergarea pentru gãsirea unui tot mai
înalt grad de sfinþenie. Cu cît lumea din jurul nos tr u º i cei cãrora
trebuie sã le arãtãm pe Hristos sînt mai departe de adevãr, cu atît mai
mult noi trebuie sã fim mai aproape de el. Cu cît sînt mai puþini care
se roagã, cu atîta trebuie ca cei care se roagã sã se roage mai mult.
Cu cît sînt mai slabi în purtãrile lor cei care nu-L cunosc pe
Dumnezeu, cu atîta cei care Îl cunosc pe El trebuie sã fie mai tari, mai
îmbãrbãtaþi, mai silitori pentru aceasta. ªtie Domnul cît de puþin mai
avem încã sã lucrãm ºi sã luptãm pe pãmîntul acesta. Vremea chemãrii
noastre este aproape. Sfîrºitul tuturor lucrurilor este foarte aproape.
Vremile ºi semnele de sfîrºit sînt lîngã noi sã le vedem cu ochii noºtri.
Nu-i gazetã pe care s-o deschizi sau, poate aproape nici o emisiune de
r a di o pe c a r e o a s culþi, sã nu auzi de un cutremur de pã mî nt, de
tulburãri între popoare, de nenorociri peste oameni, de groazã ºi de
lucruri care înspãimîntã. Toate acestea sînt semne descrise cu atît de
mulþi ani înainte de Mîntuitorul. ªi El ne-a spus: Cînd voi veþi vedea
aceste lucrur i , s ã º ti þ i ! Sã ve gheaþi! Cãci venirea Domnului este
aproape. Iatã ce mari datorii avem noi. Tineri sau bãtrîni. Sã ne dãm
seama cã Domnul este aproape. Nu ne dãm seama cît de aproape este
Domnul. ªi sã ne dãm toate silinþele sã realizãm cu depãºire acest plan
duhovnicesc. Cã dacã lumea umbl ã me r e u pe ntr u de pã º i r i, apoi
Domnul ne cere o depãºire ºi mai grabnicã, în ºi mai mare mãsurã,
pentru cã cei c a r e umblã dupã realizarea împlinirii voii Sale ºi a
planului Sãu sînt tot mai puþini ºi sînt tot mai slabi. Dacã aºa vom
face, atunci noi vom cîºtiga în fiecare zi mai mult. ªi ne vom apropia
cu fie c a r e zi mai mult de nivelul cel înalt pe care ºi Dumnezeu, ºi
oamenii îl cer, îl pretind ºi-l aºteaptã de la noi. Domnul Isus sã ne
dãruiascã zilnic un îndemn tot mai înalt în interiorizarea Cuvîntului
Sãu prin trãirea lãuntricã a voii Sale. Pentru ca tot ceea ce vom face
în afarã apoi sã aparã strãlucit ºi frumos.
Cuvintele noastre sã vibreze de dragostea Lui. ªi vor vibra, dacã
aceastã dra gos te este acumulatã stînd în genunchi, în meditaþie, în
pãrtãºie cu El, mai întîi în inima noastrã. Mîinile noastre vor lucra
puternic, cuvintele noastre vor rãsuna puternic, paºii noºtri vor merge
drept ºi ochii noºtri vor rãspîndi luminã ºi vor bucura pe oricine va
privi la lumina noastrã, dacã noi înºine ne vom ali me nta zi l nic ºi
puternic din lumina lui Dumnezeu. De nimic nu-i nevoie mai mult în
lumea aceasta acum decît de o as tfe l de trãire ºi de luminã. Nu de
predicatori este nevoie. Predicatori sînt destui. De mãrturisitori are
nevoie Domnul! Adicã de cei care cu fapta lor întregesc ºi adeveresc
cuvîntul pe care îl spun, care prin sfinþenia lor sînt nu numai o predicã
î n mi j l oc ul oamenilor, ci sînt luminã ºi dova dã , º i î nde mn s pr e
sfinþenie ºi ascultare. La aceasta sã ne ajute Domnul sã ne silim fiecare
sã ajungem, pentru ca cei care vin în urma noastrã sã primeascã de la
noi nu numai un cuvînt mãrturisit, nu numai cîntãri frumoase, poezii
frumoase ºi vorbe frumoase, ci mai ales un model de viaþã sfîntã ºi de
purtare evlavioasã.
Pag. 22

Copiii noºtri sã aibã despre noi amintirea ca despre niºte pãrinþi

sfinþi, ale cãror fapte ºi al cãror nivel de viaþã sã þinteascã, sã doreascã
º i s ã c a ute s ã- l a ti ngã º i e i . Atunc i vom fi c u ade vãr a t ni º te
mãrturisitori ai Domnului ºi vom fi învãþat cum ne-a învãþat El în
Cuvîntul pe care l-am citit: Eu Mã sfinþesc pe Mine Însumi, pentru ca
ºi ei sã fie sfinþiþi. Dumnezeu sã ne dãruiascã urmaºi sfinþi, pentru cã
atunci vom vedea ºi noi cu bucurie sfinþenia Lui. Amin.
Jertfele noastre
 Pag. 23

O parte dintr-o vorbire a fratelui Costicã Feder, de la o adunare - anii

’70

Se poate face o diferenþã pe pãmînt între 2 lumi: lumea care Îi

slujeºte lui Dumnezeu ºi lumea care nu-I slujeºte lui Dumnezeu. Am
zis cã ne ducem pe firul acestei lucrãri a lui Dumnezeu, ca sã putem
trage o concluzie. Abel a adus o jertfã lui Dumnezeu ºi Dumnezeu a
primit-o ºi a privit cu plãcere la jertfa lui Abel . De ce? Fiindcã a
adus-o cu toatã dragostea ºi cã s-a trudit sã aducã ce avea mai bun,
ma i curat ºi mai frumos în turmã. Începînd de l a Abe l º i pî nã l a
Hristos, popor ul c r e di nc i os - zi s a l lui Dumnezeu - simþea ca o
ne c e s i ta te pe ntr u î mpã care - ºi mai tî r zi u chi ar por uncã de l a
Dumnezeu - ca sã aducã jertfã la lunã nouã, la sãrbãtoare ºi aºa mai
departe; sã aducã zeciuialã din tot ce avea. Dupã Hristos, a luat sfîrºit
porunca jertfelor de animale, cãci El a adus cea mai sublimã, cea mai
sfîntã jertfã: însãºi viaþa Lui, trupul Lui frînt pe crucea Golgotei. O
jertfã mai mare ca aceasta nu se putea ºi nu se poate niciodatã da.
ªi ne-a lãsat nouã un te stament, ca ºi noi sã-I aducem lui
Dumnezeu o jertfã spiritualã, duhovniceascã. ªi fiindcã ne tragem din
aceastã sãmînþã a oamenilor credincioºi ai lui Dumnezeu, cã nimeni
n-ar putea sã spunã, din cîþi sîntem aici, cã el sau noi sîntem atei; ci
toþi credem în Dumnezeu, deci venind din acest izvor al strãmoºilor
noºtri credincioºi, ºi noi, în seara aceasta, îndemnaþi de însuºi cugetul
nostru, am venit sã aducem o jertfã lui Dumnezeu. Dar ce aducem?
N-am venit nici cu miei, nici cu viþei, nici cu tauri sau cu altceva de
felul acesta. Ci am venit cu trupurile noastre, ca în seara aceasta, în
veghere, în ascultare, aºa cum ne-a spus mai înainte preaiubitul nostru
frate, în prezenþa lui Dumnezeu, sã putem sã ne liniºtim duhurile ºi
sufletele cã am fost ºi noi mãcar o noapte la picioarele Domnului Isus
Hristos.
Dacã ne ducem în urmã pînã la El, vedem lucrarea Lui fãcutã din
dragoste pentru noi nopþi întregi. Nopþi întregi stãtea El în rugãciune.
De ce? Cã El n-a avut pãcat. De ce a trebuit sã Se roage însã, chiar
c u l a cr i mi º i cu s udor i , nopþ i î ntr egi? Ziua vestea Evanghe l i a
poporului, iar noaptea Se ducea în munte sau în altã parte ºi Se ruga.
Toatã noaptea în veghere, în rugãciune - ºi El n-avea pãcat. Pentru
pãrinþii noºtri, pentru strãmoºi i noº tr i, pentru noi ºi pentru copiii
noºtri, ºi pentru toþi cei ce sînt pînã la marginile pãmîntului Se ruga
Domnul Isus în acele clipe. Deci meritã Domnul Isus sã-I dãm ºi noi
noaptea aceasta de veghere? O meritã! Pentru atîta har, pentru atîta
binecuvîntare, pentru atîta dragoste, cã însãºi dragostea Lui e dovada
vie cã aceasta ne-a fãcut sã fim în seara aceasta aici. Dragostea Lui.
Aº a da r a m dori din toatã inima sã îngropãm, sã zdruncinãm fi r ea
pãmînteascã ce ne þine robi fie somnului, fie neglijenþei ºi în noaptea
aceasta sã punem la picioarele Crucii Lui jertfa ascultãrii noastre. Ne
dovedeºte Cuvîntul lui Dumnezeu cã cea mai sfîntã ºi mai curatã jertfã
este ascultarea. Cãci dacã ar fi vorba de materie, cu siguranþã, n-am
dormi. Împãrþim oamenii în 3 clase: tineretul sã începem cu ei: dacã
ar fi vorba de un bal, pînã dimineaþã somn n-ar exista.
Pag. 24

Oamenii maturi: dacã ar fi vorba cã unul dintre noi am vrea sã ne

facem o casã ºi numai în noaptea aceasta ar veni cineva sã ne aducã
fie lemne cu camionul, fie piatrã, pietriº sau nisip, apoi am sta toatã
noaptea, ca sã ne atingem scopul. Bãtrînii, la fel: dacã ar fi vorba de
o noapte în care sã aibã vreun cîºtig, atunci nu adorm, ci stau treji.
Deci, dacã e vorba de jertfa Domnului Isus, dragii mei, cu atît mai
mult, haideþi sã jertfim noaptea aceasta, cãci în cartea de aducere
aminte, noaptea aceasta va rãmîne scrisã. Cuvîntul ne adevereºte: cînd
c e i l a l þ i oa me ni fa c istor i i s a u s e a dunã º i î º i pe tr e c vi a þ a î n
destrãbãlare, se scrie o carte de aducere aminte. ªi se scrie ºi despre
credincioºi, pe de altã parte, ne zice prorocul Maleahi. Noi trecem, noi
de aici ne vom despãrþi fie cã am ascultat, fie cã am adormit, fie cã
ne-am gîndit în altã parte. Noi ne despãrþim; dar în carte rãmîne scris.
În ziua veºniciei se va deschide cartea aceasta a lui Dumnezeu ºi se va
arãta: În noaptea zilei de, în locul de, aþi fost atîtea persoane. Dintre
acestea, unii aþi vorbit ºi n-aþi fãcut ce-aþi vorbit. Alþii aþi ascultat ºi
n-aþi fãcut ce aþi ascultat. Alþii nici n-aþi ascultat, ci aþi dormit.
În bisericile noastre, în fiecare duminicã preotul cere din altar:
Rãspuns bun la înfricoºata Judecatã a lui Dumnezeu, de la Domnul sã
cerem. Ce rãspuns vei da atunci, iubitul meu frate, iubita mea sorã?
Cînd se va citi: În noaptea zilei de, în locul de, ai putut auzi Cuvîntul
lui Dumnezeu, dar nu L-ai auzit, cã ai dormit, tu ce rãspuns bun dai
atunci? ªi tu, frate tînãr, ºi tu bãtrîn. Dar trebuie, în primul rînd, din
dragoste sã facem jertfa aceasta. În primul rînd, cãci El din dragoste
a fãcut totul pentru noi. ªi-n al 2-lea rînd, sã vã gîndiþi cã dacã n-o
facem, ni se va citi din carte ºi atunci n-avem ce rãspuns da la dreapta
Judecatã a lui Dumnezeu. Cãci judecata, ori credem, ori nu credem,
ori o vrem, ori n-o vrem, ea va veni la vremea hotãrîtã de El. Credem
lucrul acesta? Trebuie sã-l credem. Deci, Domnul sã ne ajute, atunci,
sã lucrãm în aºa mãsurã încît cu nici un c hi p s ã nu-L întristãm pe
Dumne ze u. Cãc i nu- i un pãcat mai greu decît s ã - L î ntr i s te zi pe
Dumnezeu, pe Duhul Sfînt. Cînd L-au întristat oamenii pe Dumnezeu,
Dumnezeu S-a uitat de la înãlþime ºi a spus: Îmi pare rã u c ã i - a m
fãcut pe oameni.
Pînã atunci n-a spus; dar a spus atunci cînd L-au întristat peste
mãsurã. Cînd cetãþile Sodoma ºi Gomora L-au întristat pe Dumnezeu,
Dumnezeu a spus: Am hotãrît sã le nimicesc, cã a ajuns pãcatul lor
pînã la Mine. E un pãcat aºa de greu sã-L î ntr i stezi pe Dumnezeu!
Dacã totuºi L-am întristat în viaþa noastrã, haideþi, în seara aceasta, sã
nu- L î ntr i s tã m pe Duhul Sfî nt, car e ne - a a duna t a i c i . Sã nu- L
întristãm din neglijenþã sau din neatenþia noastrã, sau prin moleºeala
noastrã, ci cînd vedem cã ne moleºim, fraþii sã fie cu înþelepciune, sã
cãutãm sã fim scurþi la vorbire, cu grijã. Cînd vedem cã ne moleºim,
ne sculãm în picioare; cîntãm o cîntare; ne înviorãm. Cu orice preþ,
sã nu-L întristãm pe Duhul Sfînt. Cãci într i s ta r ea Duhului Sfînt ne
cauzeazã nouã înºine un mare greu în Ziua de Apoi a lui Dumnezeu.
ªi am dori din toatã inima ca Cuvîntul lui Dumnezeu, preze nþ a l ui
Dumnezeu, puterea Duhului Sfînt sã cucereascã în seara aceasta orice
inimã de aici, ca ea sã nu plece goalã. Ne aducem aminte, fraþilor ºi
surorilor dragi, cum Domnul Isus vorbea nu numai o noapte ca aici,
în adunarea aceasta, ci 3 zile ºi 3 nopþi ºi mai mult. ªi poporul nici nu
mînca.
 Pag. 25

Noi, cum a spus fratele, prin harul lui Dumnezeu, sîntem sãtui, cã
probabil de-aceea ne e somn. 3 zile ºi 3 nopþi s tã te a u º i a s cultau
Cuvîntul cu inimile deschise. ªi totuºi se întorceau nemîntuiþi. De ce?
Fiindcã nu-l luau ca sã-l î mpl i neascã în inimile lor. Noi dorim, Îl
rugãm pe Dumnezeu sã ne dea puterea aceasta a voinþei de a prinde
tot Cuvîntul , de a - L pr imi nu ca de la oameni - cãci oamenii n-au
ni mi c , î n de fi ni ti v. Noi s î ntem numa i niºte une l te î n mî na l ui
Dumnezeu, de care El vrea sã Se foloseascã. Atît de unii, cît ºi de
alþii. Noi sîntem cei mai mici, robii tuturor, pentru Domnul ºi pentru
frãþiile voastre. Dar ca de la Domnul sã primiþi cuvîntul, ascultîndu-l,
ºi el vã poate da mîntuire. Acesta e gîndul nostru ºi dorinþa inimii
noastre. Nu dorim nici cîºtiguri, nici ranguri, decît sã facem voia lui
Dumnezeu. ªi voia lui Dumnezeu este sfinþirea ºi mîntuirea fiecãruia
di ntre noi. Domnul sã ne ajute ºi sã ne binecuvînteze, ca sã pute m
face voia Lui cea sfîntã ºi curatã. Amin.
Pag. 26

Naºterea din nou - lepãdarea de pãcat

Vorbirea fratelui Ioan Voina, de la o adunare - 1976

S-a vorbit atît de mult ºi poate cã ar fi de-ajuns. Aº vrea sã mã

folosesc ºi eu de versetul citit de fratele Gligor ºi anume de la Evrei
3, 1: Fraþi sfinþi care aveþi parte de chemarea cereascã, aþintiþi-vã
privirile la Marele Preot ºi Apostol al mãrturisirii voastre, adicã la Isus.
Într-adevãr, pr i vi r i l e noa s tr e tr e bui e sã fie îndreptate la El. Ne
bucurãm din toatã inima cã sîntem atî þ i a a i ci ; º i º ti m, ºi credem,
s î nte m c onvinºi cã El este în mijlocul nostru. Chiar dacã a r fi î n
mijlocul nostru numai datoritã celor sinceri care au venit aici, totuºi El
este ºi pentru ceilalþi, pentru ca sã-i îndemne, sã-i cheme ºi sã le aducã
mîntuirea în dar. Eu ce sã spun? Mã simt atît de fericit! Niciodatã în
viaþã nu m-am simþit, nicãieri, fericit ca la picioarele Lui, lîngã El. Sã
citim un verset din Efeseni capitolul 3, versetul 19. În chip deosebit
e acest verset: ªi sã cunoaºteþi dragostea lui Hristos care întrece orice
cunoºtinþã, ca sã ajungeþi plini de toatã plinãtatea lui Dumnezeu.
Vreau sã mã mãrginesc la acest verset, amintind ce a spus ºi fratele
Gligor: Cãci mulþi s-au abãtut cu privirile de la Acela care ªi-a dat
viaþa pentru noi, Acela care a pl ãti t pr e þ ul pentru noi pe Calvar.
Mi-aduc aminte au vorbit ºi fraþii mai înainte de une l e l ucr ur i cu
privire la Lucrare . Sî nt a proape 50 de ani, aproape o jumãtate de
veac, de cînd a fãcut Dumnezeu Lucrarea aceasta în þara noastrã; ºi
ºtim cã a trecut prin atîtea greutãþi aceastã Lucrare. Ne bucurãm din
toatã inima cã învãþãtura ei a fost atît de curatã, încît iatã, Dumnezeu,
dupã o jumãtate de veac, ne-a ajutat sã ne vedem la picioarele Lui, sã
ne bucurãm de pr e ze nþ a Lui, sã ne bucurãm de numele Lui, în faþa
cãruia se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pãmînt ºi de
sub pãmînt. ªtim cã Lucrarea aceasta nu a vorbit despre altceva, nu
a vrut sã cunoascã altceva, decît - aºa cum spune Apostolul Pavel: pe
Isus ºi pe El rãstignit. ªi mã bucur astãzi cînd vedem într-adevãr cã
s-a ridicat acest adevãr din nou în faþa sufletelor care ne aflãm aici,
acest Nume Sfî nt º i Ve º nic prin care, sigur, doar prin acest Nume
putem fi mîntuiþi.
Poate sînt mulþi dintre noi care îºi dau seama cã nici o fericire nu
au avut în lumea aceasta, decît numai la Sînul Lui ºi la picioarele Lui.
Fraþi sfinþi care aveþi parte de chemarea cereascã, care am avut parte
de c he ma r e a c e r ea s c ã , nu de chemãrile cereºti, ci de chemare a
cereascã. O singurã chemare am avut din partea lui Dumnezeu, cum
ne spune Apostolul Pavel ºi în Efe s e ni 4, 1: Vã î nde mn eu, c e l
î nte mniþat pentru Domnul, sã vã purta þ i î ntr - un c hi p vr e dni c de
chemarea pe care aþi primit-o. De chemarea pe care aþi primit-o. Ne
bucurãm din toatã inima cã ne aflãm aici ºi ºtim cã El este în mijlocul
nostru. Cum a spus ºi fratele Stãnilã, ar fi mult de vorbit în direcþia
aceasta, cu privire la mîntuirea noastrã ºi cu privire la starea noastrã,
cînd ne aflãm în ajunul venirii Domnului Isus ºi cînd sînt atîtea suflete
- ºi ºtim cã s î nt º i a i c i atî te a s uflete - care poate cã ºi-au întors
privirile de la Domnul Isus ºi au privit în altã parte; ºi din pricina
aceasta au rãmas izolaþi de mîntuire. Pentru cã în nimeni altul nu este
mîntuire, cã nu s-a da t s ub c e r un a l t nume prin care sã putem fi
mîntuiþi.
 Pag. 27

Mã simt atît de fericit, iubiþii mei, pentru cã s-au rostit adevãruri

atît de minunate cu privire la acest Nume. Pentru cã, sigur, atîþia ºi-au
întors privirile de la El, s-au dus în alte pãrþi ºi au rãmas izolaþi de
Acela care ªi-a dat viaþa pe ntr u noi, de Acela care a plãtit preþul
pentru noi. Deºi timpul este foarte înaintat, totuºi, aºa cum fratele
Stãnilã a stãruit, vorbind cu cuvinte aºa de minunate despre decretul
acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru noi fãrã sã meritãm, am dori
sã î ntr e bã m da c ã s î nt a i c i s ufl e te c a r e vor sã facã legãmînt cu
Dumnezeu, care vor sã-ºi încredinþeze soarta în mîna lui Dumnezeu.
Trãim vremuri biblice ºi apocaliptice, aºa cum s-a vorbit de la Daniel
de cãtre fratele. Iubiþilor, dacã este cineva îndemnat ºi vrea sã facã
pasul acesta, Domnul Isus este de faþã. Iatã un suflet. Cine mai este
care sã facã pasul acesta? Am avut ocazia, la Baia de Criº, sã aud
mãrturisirea a 23 de suflete, cum n-am mai auzit în adunare astfel de
mãrturisiri ca atunci. Cine vrea sã mai facã pasul acesta? Iatã, Eu stau
la uºã ºi bat, spune Domnul Isus. Dacã ascultã cineva ºi deschide, voi
intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu Mine.
Mai este vreun pãcãtos sau vreo pãcãtoasã? Numai pentru cei
pãcãtoºi a venit Domnul Isus. Este cineva care vrea sã fa cã pa sul
acesta? Îndrãzniþi, fraþilor, nu vã ruºinaþi. Poate, cum a spus fratele
Stãnilã, vã pune vrãjmaºul ruºinea în faþã. În capitolul 55 de la Isaia,
spune: Voi, toþi cei însetaþi, veniþi la ape. Cine înseteazã dupã El, cine
vrea, sã vinã ºi sã bea din Apa Vieþii, fãrã bani ºi fãrã platã. ªi sã
cunoaºteþi dragostea lui Hristos ca r e î ntr e c e orice cunoºtinþã, sã
ajungeþi plini de toatã plinãtatea lui Dumnezeu. Ne aducem aminte de
atîta dragoste din partea lui Dumnezeu, de atîta dragoste s-a vorbit ºi
aici, iubiþii mei; Însuºi El este dragostea. Cine s-a gîndit cã o sã putem
sã fim în aºa mare numãr aici ºi totuºi sã fie suflete cãrora sã le fie
fricã sã-ºi încredinþeze soarta în Mîna lui Dumnezeu? Cînd Domnul
Isus a vorbit cu samariteaca, ea n-a mai s ta t pe gî ndur i . Chiar ºi
gãleata ºi-a lãsat-o acolo. Atît de fericitã a fost cã a primit Apa cea
Vie, cã a mers în cetate sã-i anunþe ºi pe alþii. Sã-þi încredinþezi viaþa
în mîinile lui Dumnezeu, cum spunea fratele Stãnilã odatã: Þi-e fricã
sã trãieºti cu Dumnezeu? Dar cu cel rãu nu þi-e fricã?
Nu ne este fricã sã trãim mai departe în pãcat, fraþilor ºi surorilor?
Aceasta este o clipã care poate sã vã fie unicã în viaþã. Ia gîndiþi-vã
puþin la tînãrul bogat. A mai avut el ocazia ca sã-L întîl ne a s c ã pe
Domnul Isus ºi El sã-i mai vorbeascã, pentr u a s e putea întoarce?
Niciodatã! Zacheu a avut o singurã ocazie în viaþã? A avut! A prins-o?
A prins-o! Ierusalimul a avut ocazii de atîtea or i , c ã c i i s-a spus:
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci ºi ucizi cu pietre pe cei
trimiºi la tine! De multe ori am vrut sã strîng în jurul Meu pe copiii tãi
cum îºi strînge gãina puii sub aripi, dar n-aþi vrut. Iatã, acum vi se lasã
casa pustie. Dar a mai avut el prilejul acesta vreodatã? N-a mai avut
niciodatã. Deci iatã, aveþi un prilej pe care poate nu-l veþi mai apuca
nici oda tã . Nu ne gî ndi m î n ce s tare se aflã omenirea astãzi? Cã
Domnul e aproape la uºi; e gata sã vinã. Voi, toþi cei însetaþi, veniþi
la ape. Chiar ºi cei ce nu au bani, veniþi ºi cumpãraþi vin ºi lapte fãrã
bani ºi fãrã platã. Cãutaþi-L pe Domnul c î tã vr e me se poate gãsi,
chemaþi-L cîtã vreme este aproape. Nu s e poa te oricînd gãsi! Nu
oricînd Domnul este aproape.
Pag. 28

Iubiþii mei, acum e mai aproape ca oricînd, de fiecare dintre noi,

de fiecare dintre frãþiile voastre. Dragii mei, gîndiþi-vã cã starea din
seara aceasta e filmatã în faþa lui Dumnezeu ºi ne vom vedea odatã
filmaþi în faþa lui Dumnezeu. Am a uzi t Cuvîntul lui Dumnezeu, am
fost aici ºi - cum spune Domnul: Eu n-am venit sã judec lumea, ci sã
mîntuiesc lumea, dar cuvintele pe care vi le-am spus, acestea vã vor
judeca în ziua de apoi. Sã nu cumva sã ne judece aceste cuvinte pe
care le-am auzit, iubiþii mei. Nu-L lãsa sã plece trist, / poate niciodatã,
/ Mîna Lui la uºa ta / n-are sã mai batã, spune cîntarea. Care poate sã
spunã, dintre cei de faþã, cã pentru e l Domnul Isus nu ªi-a vãrsat
sîngele pe calvar? Cine ar putea sã spunã lucrul acesta? Mîntuirea s-a
fã c ut de a tunci pe ntr u toatã suflarea. De c i tr e bui e numa i s ã o
recunoaºtem. Cine e acela care nu vrea sã recunoascã cã Domnul Isus
ªi-a vãrsat sîngele pentru el? Este cineva care poate sã spunã lucrul
acesta? Nu ªi-a vãrsat sîngele pentru fiecare dintre noi? În capitolul
10 din Faptele Apostolilor, la versete l e 42 ºi 43, spune: Isus ne-a
poruncit sã propovãduim norodului cã El este rînduit de Dumnezeu
Judecãtorul celor vii ºi al celor morþi.
Toþi prorocii mãrturisesc despre El cã oricine se încrede în El
capãtã, în Numele Lui, iertarea pãcatelor. Oricine se încrede în El! Nu
vrei sã þi se ierte pãcatele, fratele ºi sora mea? Oricine se încrede în
El capãtã, în Numele Lui, iertarea pãcatelor. În capitolul 3 de la Ioan,
versetul 16 spune: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat
pe singurul Sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnicã. Viaþã veºnicã! Fratele meu, vrei sã te lipseºti de viaþa veºnicã?
Fã o comparaþie între viaþa veºnicã ºi viaþa asta amãrîtã de pe pãmînt.
Meritã sã pierzi viaþa veºnicã pentru viaþa asta atît de scurtã ºi atît de
nenorocitã? Cum s pune l a Iov în capitolul 14 cã: Viaþa omului pe
pã mî nt e s te foar te scurtã ºi-i plinã de ne c a zur i . Ia tã , s ã fa ce m
comparaþie, între aceasta ºi viaþa veºnicã. ªtiþi dv. ce înseamnã viaþã
veºnicã, fãrã de sfîrºit, fãrã de dureri, plinã de mîngîieri ºi de fericiri
veºnice? Cine vrea sã primeascã viaþa veºnicã?
Voi mai citi un verset din Faptele Apostolilor 13, 48: Neamurile se
bucurau cînd au auzit lucrul acesta ºi preamãreau Cuvîntul Domnului.
ªi toþi cei ce erau rînduiþi sã capete viaþa veºnicã au crezut. Cine vrea
sã fie rînduit sã capete viaþa veºnicã în seara aceasta? Toþi cei ce erau
rîndui þ i s ã c a pe te viaþa veºnicã au crezut. Cine vrea sã creadã în
Numele Domnului Isus, ca sã fie mîntuit ºi sã capete viaþa veºnicã?
Cine vrea sã fie un copil a lui Dumnezeu, cum spune în Ioan 1, 11-12:
El a venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au
primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã
copii ai lui Dumnezeu. Copii ai lui Dumnezeu! Cine vrea sã fie un
copil al lui Dumnezeu? Cum a venit fiul risipitor ºi a zis: Tatã, am
greºit la cer ºi înaintea ta, nu sînt vrednic sã mã numesc copilul tãu.
Socoteºte-mã ca pe unul din argaþii tãi. Doar lucrul acesta trebuie sã-l
faci. Þi-e fricã sã trãieºti cu Dumnezeu? Ne bucurãm din toatã inima
pentru ceea ce Dumnezeu a rînduit. Dar aici sîntem atîþia ºi cred cã
sînt ºi suflete care încã nu L-au primit pe Domnul Isus; ºi sînt stãri ale
unor suflete - cum a spus fratele Stãnilã - despre care este mult de
vorbit. Sînt unii dintre fraþi ºi dintre surori care într-adevãr nu sînt
nãscuþi din nou, cum spune apostolul într-un loc:
 Pag. 29

Spre ruºinea voastrã vã spun cã sînt unii între voi care nu-L cunosc
pe Dumnezeu, pentru cã le place sã pãcãtuiascã mai departe, le place
sã tr ã i a s c ã mai departe în fãrãdelegi ºi pãcate. Noi nu vrem sã ne
atingem atîta de anumite pãcate; cã trebuie sã faci cutare sau sã nu
faci cutare sau cutare. Noi sã ne gîndim cã trebuie sã fim nãscuþi din
nou! Pentru cã cel care este nãscut din nou are roadele Duhului. El
primeºte Duhul lui Dumnezeu ºi are roadele Duhului. Iar cel care încã
se ocupã cu roadele firii pãmînteºti, sigur cã nu este nãscut din nou,
nu-i nãscut din Dumnezeu. De ge aba î i s pui tu ac e l uia sã nu facã
cutare sau cutare, dacã el nu-i nãsc ut din Dumnezeu. Pentru cã noi
ºtim cã de s pã r þ i þ i de El nu putem face nimic, cum spune la Ioan
capitolul 15: Cine rãmîne în Mine ºi în cine rãmîn Eu va aduce multã
roadã. Deci numai cel care rãmîne în El ºi El în el va putea sã aducã
roadã, cum zice Domnul: Eu sînt viþa, voi sînteþi mlãdiþele. ªi orice
mlãdiþa care rãmîne în Mine ºi aduce roadã va fi curãþitã, ca sã aducã
ºi mai multã roadã. ªi orice mlãdiþã care nu aduce roadã va fi tãiatã
ºi aruncatã în foc. Cãci despãrþiþi de Mine nu puteþi face nimic.
Noi nu putem face nimic fãrã El. Deci, iubiþii mei, sã nu ne
înºelãm. Sînt atîþia dintre fraþi care nu sînt nãscuþi din nou. Deºi a
fãcut legãmînt cu Dumnezeu, totuºi nu-i nãscut din nou. Pentru cã l-a
fãcut aºa, numai de la gurã, deºi Cuvîntul ne spune în Romani 9,10:
Prin credinþa din inimã se ajunge la neprihãnire, iar prin mãrturisirea
cu gura se ajunge la mîntuire. Poate cã unii au fãcut acest lucru numai
de la gurã sau numai de ochii lumii. Noi n-am vrea sã trecem aºa de
uºor peste lucrurile acestea, pentru cã vremea este foarte scurtã, iubiþii
mei. Nu mai putem sã ne ocupãm cu lucrurile începãtoare, ci trebuie
sã mergem spre cele desãvîrºite. Fratele de la Ighiel ni L-a arãtat pe
Hristos; cu privirile þintã la Cãpetenia desãvîrºirii noastre. Cãci în El
locuieºte toatã plinãtatea Dumnezeirii. Trebuie sã-L avem pe El; ºi
cînd Îl avem pe El, avem roada Duhului, aºa cum ne spune un verset
din Romani capitolul 8: Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui.
Nu este al Lui, dragii mei. Iar cine are Duhul lui Hristos are roadele
Duhului, de la Galateni, nu faptele firii pãmînteºti. Domnul sã ne ajute
sã nu fi fost strîngerea noastrã laolaltã zadarnicã. Sã facem aºa cum
ne spune Apostolul: Cerc e ta þ i - vã pe voi , fraþilor, dacã sînteþi în
credinþã. Sau: Spre ruºinea voastrã vã spun cã sînt unii dintre voi care
nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Iubiþii mei, sã nu ne înºelãm ºi sã ne trezim ca cele 5 fecioare
nebune în faþa unei uºi închise. Aces ta este adevãrul. Judecaþi-vã,
cercetaþi-vã, sã ne cercetãm fiecare în parte, sã ne dãm seama care
este purtarea noastrã. Cum ne purtãm noi acasã? Cã aici este uºor sã
fii credincios! ªi la bisericã e uºor sã fii credincios, dacã nu ai nici o
ispitã. Dar ia s ã te duci ac a s ã ! Am putea s ã s pune m î n fiecare
adunare: Fraþilor, sã nu mai faceþi cutare, sã nu mai faceþi cutare!...
Fraþilor, sã vã naºteþi din nou! Sã ne naºtem din nou! Cã nimic întinat
ºi spurcat nu va intra în Împãrãþia lui Dumnezeu. Fratele meu, pentru
frãþia ta nu s-a putut naºte nimeni pe pãmînt. Tu a trebuit sã te naºti.
Pentru tine nu poate muri nimeni; tu trebuie sã mori. Pentru cer nu se
poate naºte nimeni în locul tãu; tu trebuie sã te naºti pentru cer.
Pag. 30

La judecatã nimeni nu va merge în locul tãu; tu trebuie sã te

prezinþi la judecatã, în faþa lui Dumnezeu, pe ntr u ceea ce ai fãcut.
Deci tu însuþi trebuie sã faci lucrul acesta pentru tine personal. Nu te
uita în stînga ºi în dreapta. Cuvîntul lui Dumnezeu se îndreaptã cãtre
tine, cãtre fiecare în parte care nu eºti nãsc ut di n nou; sau care ai
fãcut legãmînt, dar nu te-ai ºi nãscut din nou. Cel care se naºte din
nou este un om nou. El duce o viaþã nouã, cum zice Apostolul: Iatã
cã toate lucrurile s-au fãcut noi. Cele vechi s-au dus. Iubiþii mei, dacã
cele vechi nu s-au dus, atunci gîndeºte-te cã nu eºti nãscut din nou,
nu eºti nãscut din Dumnezeu. Domnul sã ne ajute sã nu fie alergãrile
noastre degeaba, cum zice Apostolul Petru în a Doua sa Epistolã, în
capitolul 3: Aceas ta e s te a doua e pistolã pe care v-o scriu; ºi în
a mî ndouã c a ut sã vã trezesc mintea sãnãtoasã. S-ar pute a s ã ma i
r ã mî ne m l a l uc r ur i l e î nc e pãtoar e º i s ã nu a j unge m s pr e c e l e
desãvîrºite? Sã nu ajungem la El? Ca sã-L avem pe El? Fratele meu
ºi sora mea, judecã-te dacã într-adevãr eºti în credinþã. Am gãsit în
unele locuri cã adunarea întreagã a trebuit sã facã legãmînt din nou ºi
sã se hotãrascã cu trup ºi suflet, sã se nascã din nou. ªi-au dat seama
cã nu sînt într-o stare dupã voia ºi slava lui Dumnezeu. Ce mai vrei
sã mai spui, cînd gãseºti în adunare, cînd gãseºti surori ale noastre
care fac avorturi ºi trãiesc departe de Dumnezeu? Sînt cu mîinile pline
de sînge pînã la coate, cã ºi-au omorît copiii!
Putem noi sã stãm nepãsãtori faþã de un pãcat care este strigãtor la
c e r º i s ã nu l e î ntoarcem pe sufletele acestea - da c ã s e ma i pot
întoarce - la Dumnezeu? Dacã s e ma i pot î ntoa r c e , cum spune în
Evrei 6: Cei ce au fost luminaþi odatã ºi au gustat din Cuvîntul Cel
Bun al lui Dumnezeu ºi din puterile veacului viitor - ºi totuºi au cãzut,
este cu neputinþã sã fie readuºi, cãci ei Îl rãstignesc din nou pe Fiul lui
Dumnezeu ºi Îl dau sã fie batjocorit. Putem noi sã stãm nepãsãtori faþã
de atîtea suflete care trãiesc în starea aceasta? Oare n-ar trebui sã-i
s mul ge m di n foc , c um s pune Iuda : c ã uta þ i s ã mî ntuiþi pe uni i ,
smulgîndu-i din foc, urînd pînã ºi cãmaºa mînjitã de carne? Deci iatã
starea în care se aflã adunarea. Împãrþitã în 2. Dupã cum ne spunea
un frate despre sãmînþa semãnãtorului: sãmînþa este una, dar stãrile
sînt 4. ªi abia un sfert din sãmînþã a fãc ut rod. Dar nu-i un sfert, e
mai puþin cu mult de un s fe r t. Domnul s pune despre Biserica din
Sardes: Totuºi ai în Sardes cîteva nume care nu ºi-au mînjit hainele.
Ei vor umbla cu Mine îmbrãcaþi în alb, pentru cã sînt vrednici.
Er a u numa i cîteva nume, dar gîndiþi-vã cã toatã Biserica a primit
haine. Au crezut, au primit haine, dar ºi-au mînjit hainele. Fiecare a
fãcut legãmînt, da r l - a u c ã l c at, º i-au mînjit haina. Atunci cînd ai
crezut, fratele meu ºi sora mea, ai primit hainã albã de la Domnul, dar
poate ai mînjit-o. Totuºi ai în Sardes cîteva nume care nu ºi-au mînjit
hainele. Înseamnã cã toþi au avut haine curate, dar unii ºi le-au mînjit.
Erau numai cîteva nume care nu ºi le-au mînjit. Fratele meu ºi sora
mea, cerceteazã-te. Nu vrem absolut deloc sã trecem aºa uºor peste
aceste lucruri, pentru cã nu ma i es te vr e me. De-acum vremea s-a
scurtat. Nu mai putem sta nepãsãtori faþã de mîntuirea fraþilor noºtri
cu care trãim laolaltã. Judecaþi-vã. Cercetaþi-vã. Sînt atîtea cazuri
peste care am dat eu, de am rãmas uimit. Am rãmas uimit, iubiþii mei!
ªi totuºi crezi cã tu, dacã mergi la adunare, în felul acesta vei intra în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Nu!
 Pag. 31

Cele 10 fecioarele au fost toate credincioase ºi toate au avut

candele, dar numai 5 au fost înþelepte; 5 au fos t nebune! Pînã cînd
stãm noi nepãsãtori faþã de o mîntuire atît de curatã ºi de minunatã,
iubiþii mei? ªi faþã de o i e r ta r e tota l ã de or ice pãcat ºi de orice
fã r ã de l e ge ? Ce ziceþi frãþia voastrã? Judecaþi-vã, cã Domnul vã
cunoaºte! Pe Iuda nu l-au cunoscut ucenicii, cã dacã l-ar fi cunoscut
n-ar fi zis fiecare: Nu cumva sînt eu Doamne?, - cînd Domnul le-a
zis: Unul dintre voi Mã va vinde. Ar fi zis: ªtim noi care e, cã este
Iuda. Tot aºa nici noi nu ne ºtim. Dar Domnul Îl cunoºtea pe Iuda? Îl
cunoºtea! ªi pe frãþiile voa s tre vã cunoaºte, pe fiecare în parte ne
c unoaºte. Dupã 10, 20 sau 30 de ani de credinþã ºi de auzit a tî te a
lucruri minunate ale lui Dumnezeu, se poate ca nici acum sã nu putem
deosebi binele de rãu sau lumina de întuneric, iubiþii mei? S-ar putea?
Sau calea vieþii de calea morþii? N-ar fi ruºine? N-ar fi pãcat, cã ai
bãtut cãile Lucrãrii lui Dumnezeu de zeci de ani de zile ºi nici acum
sã nu ajungi la maturitate? Sã judeci nu pentru altcineva; pentru frãþia
ta, fiecare în parte sã judece pentru el: Sînt eu mî ntui t sau nu sînt
mînuit? Este bunã starea în care mã aflu? N-am citit niciodatã care
sînt faptele firii pãmînteºti? Ne plecãm pe genunchi ºi-I mulþumim
Domnului. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 32

Conlucrarea cu Domnul seceriºului

Vorbirea fratelui Ioan Opriº la nunta de la Piatra ªoimului - 9-III-1977

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Iubiþilor

fraþi ºi iubi te s ur or i î n Domnul ! Ci tesc vreo 3 versete sau 4 din
Evanghelia Sfîntului Matei, de la capitolul 9, începînd de la versetul
35, care spune aºa: Isus strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþînd pe
norod în sinagogi, propovãduind Evanghelia Împãrãþiei ºi vindecînd
orice fel de boalã ºi orice fel de neputinþã care era în norod. Cînd a
vãzut gloatele, I s-a fãcut milã de ele, pentru cã erau necãjite ºi risipite
ca niºte oi care n-au pãstor. Atunci a zis ucenicilor Sãi: Mare este
seceriºul, dar puþini sînt lucrãtorii. Rugaþi dar pe Domnul seceriºului
s ã s c oa tã l uc r ã tor i l a seceriºul Lui. În altã parte, în Evanghe l i a
Samaritencei, dupã ce a discutat cu samariteanca, Domnului Isus le
zice ucenicilor Sãi: Priviþi ºi vedeþi cã holdele sînt coapte. ªi aici
spune: Mare este seceriºul, dar puþini sînt lucrãtorii. Rugaþi dar pe
Domnul seceriºului sã scoatã lucrãtori în ogorul Sãu, la seceriºul Sãu.
M-a întrebat un frate aici:
- Singur ai venit?
- Singur. Doar însoþit de Sfîntul Emanuel. L-am rugat pe un frate
pensionar sã vinã cu mine. Mi-a spus: Chiar azi mi-am internat soþia
în spital; nu pot sã vin. Îl rog pe al 2-lea sã vinã. N-a spus nici: Vin,
nici: Nu vin. Dar n-a venit. L-am rugat pe al treilea sã vinã. A spus:
Nu pot; sînt angajat în uzinã ºi nu pot. L-am rugat pe al patrulea ºi
mi-a rãspuns la fel: 2, 3 zile nu pot. ªi poate dacã aº mai fi întrebat
vreo 10, rãspunsurile poate ar fi fost aceleaºi. Oare ce zice Domnul
seceriºului? Ce va zice Domnul seceriºului cînd vede cã aºa se strîng
lucrãtorii? Seceriºul este mult, dar lucrãtori sînt puþini. Rugaþi dar pe
Domnul seceriºului sã scoatã lucrãtori în ogorul Sãu. Am zis cãtre ei,
la despãrþire: Dragii mei, dacã nu puteþi face treabã de lucrãtori, cã vã
împiedicã uzina, cã vã împiedicã spitalul, cã vã împiedicã bãtrîneþea
sau neputinþa, sau zgîrcenia banilor, sau ºtiu eu ce, ceva tot veþi putea
face: sã-L rugaþi pe Domnul seceriºului sã scoatã lucrãtori, sã-i scoatã
pe alþii, sã-i trimitã pe alþii, pentru ca totuºi ogorul sã aibã lucrãtori.
Seceriºul este bogat, seceriºul este mare. Lucrãtori puþini.
Dacã a spus Domnul Isus cã sînt lucrãtori puþini, apoi, dragii mei,
sã ºtiþi cã nici astãzi nu sînt mulþi. Lucrãtori care sã aibã ogorul ºi
Lucrarea lui Hristos ºi via lui Dumnezeu pe inimã, pe suflet, dintre
a c e º tia sînt puþini. Foarte, foarte puþini care sã nu precupeþ e a s cã
nimic: nici sãnãtate, nici bani, nici viaþã, nici nimic. De aceºtia sînt
puþini. Restul sînt lucrãtori din aceia care - cum zicea pãrintele Iosif
- suferã de sfînta comoditate. Dacã e timp frumos, dacã e timp bun,
o sã mã duc, o sã mã deplasez. Dacã am vreo ocazie nimeritã, sã nu
mã coste nimic, sau mai ºtiu eu, atunci am sã mã duc. Împãrãþia lui
Dumnezeu se ia prin luptã, cum a amintit fratele dinainte. Împãrãþia
l ui Dumne zeu se ia prin luptã ºi prin nãvalã; ºi numai ce i c e dau
nãvalã vor pune mîna pe ea. Împãrãþia lui Dumnezeu - cum spunea un
preot din Bucovina - nu se dã unor tîrîie obialã, cãci Împãrãþia lui
Dumnezeu L-a costat pe Dumnezeu nespus de mult.
 Pag. 33

Nici în veºnicia veºniciilor noi nu vom putea pricepe ºi înþelege cît

de mul t L-a costat pe Dumnezeu mîntuirea noastrã: umi l i r e a Lui ,
pogorîrea Lui, smerirea Lui. Dacã pe unul de la curtea împãrãteascã
l-ai vedea cã se coboarã pînã acolo încît sã se îmbrace în hainele celui
di n ur mã c e r º etor, de bunãvoie, ai spune cã aceasta ar fi o mar e
umilinþã din partea lui. Dar sã Se coboare de la tronul Tatãlui ceresc,
de l a dr e a pta Pã r i ntel ui Ceresc, sã ia chip de r ob, fã c î ndu- Se
asemenea oamenilor? Ba mai prejos, cã naºterea Lui a fost în ieslea
dobitoacelor, a fost în grajd. Aºa ªi-a început El misiunea. ªi ªi-a
sfîrºit-o pe altarul Crucii, pe Golgota. Fraþilor dragi ºi surori iubite!
Gîndiþi-vã bine ºi judecaþi bine fiecare dintre frãþiile voastre. Eu nu mã
pot angaja sã mã duc la mare distanþã sã vestesc Evanghelia. Poate nu
pot. Sau poate nu am darul. Da r nici atît nu pot sã fac, sã-L rog pe
Stãpînul viei, pe Stãpînul ogorului sã scoatã lucrãtori în ogorul Sãu?
Sã trimitã l ucrãtori în ogorul Sãu? Nici atît nu pot face? Rugaþi, a
spus Domnul Isus, pe Domnul seceriºului. Or, Domnul seceriºului era
tocmai Cel ce vorbea cu ei ºi le spunea treaba aceasta! El era Domnul
seceriºului. El nu putea sã trimitã lucrãtorii fãrã sã fie rugat de unul
sau de altul? Da c ã Dumne ze u aº a vr ea sã conlucreze la clãdirea
Împãrãþiei Sale ºi cu mine, ºi cu tine, frate, ºi cu tine, scumpã sorã,
vrea ca toþi sã punem: unul palma, altul degetul, dar fiecare sã facem
ceva.
E uºor sã te duci undeva sã ocupi o casã, sã þi se dãruiascã o casã,
o vilã, un palat, sã locuieºti ºi sã te lãfãi în el, unde tu n-ai pus mîna
nici mãcar sã muþi o cãrãmidã din dreapta în stînga! Ei, cam în felul
acesta am vrea noi sã intrãm în Împãrãþia lui Dumnezeu: la totul de-a
gata. Dar Împãrãþia lui Dumnezeu se ia prin luptã. Prin luptã, cãci fãrã
de luptã, spune un proverb, nu este cununã. Fraþilor dragi! Fiecare
dintre noi sîntem datori sã vestim Evanghe l i a a pr oa pel ui nostru.
Sfîntul Ioan Gurã de Aur zice aºa: Nu ai darul, nu ai puterea sã te urci
în amvoanele marilor catedrale ºi sã-L vesteºti pe Hristos, pe Cel
Rãstignit? N-ai darul acesta? N-ai posibilitatea aceasta? Dar nici mãcar
sã faci din urechea aproapelui tãu un amvon binecuvîntat, vestindu-i-L
pe Hristos, nici atîta nu poþi face? Fiecare din voi sã fie mîntuitorul
aproapelui sãu. Tot cel ce ºtie sã facã binele - zice Sfîntul Iacov - ºi
nu-l face - sãvîrºeºte un pãcat. Fraþilor dragi ºi scumpi ºi surorilor
iubite, aceia ºi acelea care au fãcut un legãmînt cu Hristos se feresc
de pã c a te. Cel puþin, de pã c ate l e ma r i ; c el puþ i n, de pã c a te l e
strigãtoare la cer; cel puþin, de pãcatele învederate, cele care se vãd
uºor, de cele 7 pãcate de moarte. Dar sînt pãcate mãrunte, aºa cum
s-a amintit adineaori în istorioa r a a c e e a minunatã. Îmi aduc ºi eu
aminte cum spunea pãrintele Iosif cã odatã, cînd mãrturiseau femei ºi
bãrbaþi, o femeie îi spune:
- Pãrinte, eu mai spun aºa, vorbe mai uºurele, mai clevetesc, mai
spun cîte-o vorbã despre vreo vecinã sau de-un vecin. Dar pãcate mari
n- a m fã c ut. N- a m dat foc, n-am spart cas a ni mãnui . ªi a º a ma i
departe. ªi atunci pãrintele îi spune:
- Ia cîþiva scãieþi, cîþiva ciulini uscaþi, sfãrîmã-i în palmã, sapã un
strat ºi sãmînþa le-o seamãnã frumos acolo. Apoi niveleazã oleacã ºi
dã-i pace. ªi dupã vreo 2 sãptãmîni sã vii la mine. Cînd s-a dus ºi i-a
spus ce a fãcut, pãrintele i-a spus:
Pag. 34

- Ca sã-þi fie canonul deplin, te duci acolo ºi toate firicelele acelea

de seminþe semãnate le culegi ºi le aduci încoace.
- Apoi Pãrinte, ele-s amestecate una cu pãmîntul, nu le mai gãsesc
nici dacã m-aþi omorî. La alta i-a spus aºa:
- Te duci acasã, iei o pernã, o descoºi pe la un capãt ºi scoþi rînd
pe rînd de-acolo fulgi ºi pene de gãinã sau de gîscã, de ce-or fi. Le
scoþi frumos cînd bate un vînt puternic ºi le dai drumu-n vînt. Chiar
s-o fac?
- O faci! Zici cã n-ai fãcut pãcate mari, dar ai fãcut multe ºi
mãrunte. Le-ai fãcut ºi acuma faci treaba asta drept canon. ªi pe urmã
vii la mine. Femeia s-a dus ºi, cînd a venit iarãºi la pãrintele i-a zis:
- Pãrinte, am fãcut cum ai zis. Am desfãcut o pernã ºi le-am dat
drumul la fulgi.
- Acuma, ca sã-þi fie canonul deplin, te duci ºi le strîngi pe toate
ºi le pui la loc. Mai mult nu. ªi Dumne ze u î þ i va i e r ta pãcatele.
Fraþilor dragi, Împãrãþia lui Dumnezeu se ia prin luptã ºi cine se luptã
pune mîna pe ea. Noi ar trebui sã fim în stare sã alergãm o veºnicie
întreagã, sã strîngem toþi fulgii aceia scoºi afarã din pernã, numai sã
putem intra în Împãrãþia lui Dumnezeu. Cã Împãrãþia lui Dumnezeu
se ia prin luptã. Arabilor, mahomedanilor li se spune de cãtre cei mari
ai lor - de cãtre profetul Mohamed care a trãit pe la anul 600 dupã
Domnul Hristos sau de cãtre ucenicii lui, de cãtre preoþii lui Allah cã
aºa îi spun ei lui Dumnezeu, Allah, - li se spune aºa: Pãcatele voastre
numa i a tunc i vã sînt iertate, dacã faceþi drumul di ntr e Me cc a º i
Medina de vreo 360 de kilometri în coate ºi-n genunchi.
Atunci vã sînt pãcatele iertate. ªi sînt unii - foarte puþini ºi foarte
rari - care fac acest drum de 360 de kilometri în coate ºi-n genunchi.
Ei, Domnul nu ne pune la sarcini aºa de grele. Mîntuirea noastrã s-a
adus prin har ºi s-a adus în dar. Însã ni se cere acum sã lucrãm pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Dar bine, va zice cineva, eu lucrez pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu, dar în Împã r ã þ i a l ui Dumnezeu nu pot sã
intru pe baza lucrãrii mele, pe baza trudei mele, ci numai pe baza a
ceea ce a fãcut Hristos, a ceea ce a fãcut Dumnezeu, pe baza Jertfei
Lui, pe baza chinurilor Sale. Da, într-adevãr, cerul nu se deschide
decît aºa; prin Jertfa de pe Golgota s e de s c hi de c e r ul . ªi cineva
spunea odatã: Dacã Sfinþ i i Apos tol i Pe tr u º i Pavel pe care i-am
sãrbãtorit acum de vreo 10 zile sînt astãzi în ceruri, ei nu sînt pentru
c ã a u fos t apos tol i ; e i nu s î nt pe ntr u c ã au a l er ga t l a ti mp º i
ne-la-timp; ei nu sînt în ceruri, de-a dreapta Domnului Isus nu pentru
cã au avut moarte de martir amîndoi; lui Pavel i s-a tãiat ca pul cu
sabia de cãtre împãratul Nero, la curtea împãrãteascã din Roma, ºi
Pe tr u a fos t r ã stignit cu capul în jos tot de Nero. Dra gi i me i , nu
pentru aceasta sînt ei în cer. Nu! Departe lucrul acesta!
Ei sînt în cer pentru cã a murit în locul lor Cineva scãldat în sînge
pe crucea de pe Golgota. Pentru aceea sînt ei în cer. În urma sîngelui
vãrsat pe crucea de pe Golgota s-a deschis cerul - chiar ºi pentru tîlhar
- ºi ei sînt în cer. Dar, va zice cineva, atunci toatã truda lor ce rost
are? Ei n-au nici o recompensã, nici o rãsplatã cereascã pentru toatã
truda ce au depus-o ca apostoli ºi ca martiri, ºi ca mucenici ai lui
Hristos?
 Pag. 35

Cum zice Sfîntul Pavel în Întîia Epistola cãtre Corinteni, care se

citeºte la bisericã, la Apostol, în ziua prãznuirii lor. Aminteºte Sfîntul
Pavel acolo în Epistola sa: Am fost în primejdii pe mare, am fost în
primejdii din pricina fraþilor mincinoºi, am fost în primejdii pe uscat,
am fost în primejdie din pricina fiarelor din Efes. Înºirã nenumãrate
suferinþe ºi dureri, ºi necazuri. Corabia s-a sfãrîmat cu mine pe mare
ºi o zi ºi o noapte m-am luptat în valuri - ºi aºa mai departe. ªi toate
acestea nu valoreazã nimic? Or, ce sînt toate acestea, cã le scrie el
într-o Epistolã, într-un capitol, cîteva suferinþe? Dar nenumãrate au
fost suferinþele lor! Dragii mei, toate acestea îºi au ºi ele un rost ºi o
rãsplatã cereascã. Sã ascultãm de o cîntare ce se cîntã la mort cred cã
se cîntã ºi la frãþiile voastre, cu siguranþã. ªi cîntarea zice aºa: Voi,
toþi care în viaþã crucea ca j ugul aþi purtat ºi Mie Mi-aþi urmat cu
credinþã, veniþi de luaþi darurile ºi cununile cereºti ce am pregãtit Eu
vouã. Deci, iatã , c î nd a j ungi î n c er, acolo þi se va da ºi rãsplata
ostenelilor tale. Se va zice: Veniþi ºi luaþi cadourile cereºti, darurile
cereºti ºi cununile cereºti ce am pregãtit Eu vouã. Dar, ca sã punem
mîna pe coroana cea nepreþuitã ºi cea neveºtejitã despre care spune
Sfîntul Apos tol Pa ve l : Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am
sãvîrºit, credinþa am pãzit.
De-acum mã aºteaptã cununa cea neveºtejitã pe care mi-o va da
Domnul în ziua aceea. ªi nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit
venirea Lui, iatã, ca sã punem mîna pe aceastã coroanã, pe aceastã
diademã scumpã, fiecare sîntem datori sã ne ducem fãrã murmur ºi
fã r ã c î r ti r e crucea - ºi sã ne-o ducem pînã la capãt. Re fe r i tor l a
coroanã, îmi scria odatã fratele Traian: Cineva odatã a vãzut într-o
vedenie pe Marele Împãrat cu o coroanã de mare preþ pe capul Lui.
Fiecare piatrã scumpã din coroana de pe capul Marelui Împãrat era
una ma i fr umoas ã de c î t c e al a l tã ; una sclipea mai minunat decî t
cealaltã. ªi printre cele mai minunate dintre toate, era una pe care
scria Statornicie. Ce voia sã-mi spunã fratele prin aceasta? Sã rãmîn
statornic, dacã vreau sã figurez cîndva, undeva. Sã rãmîn statornic
hotãrîrii ºi legãmîntului ce l-am fãcut, ce l-am încheiat cu Hristos.
Marele împãrat Nero, care i-a pedepsit în chipul cel mai groaznic ºi
cel mai ruºinos pe creºtini, dintre toþi împãraþii, a murit de moartea
cea mai crudã ºi cea mai ruºinoasã. La etatea de 30 de ani a ucis-o
întîi pe mama sa, apoi pe soþia sa ºi pe urmã s-a sinucis.
El a reclamat în toate pãrþile, la tot senatul Romei, cã creºtinii se
închinã unui cap de mãgar, cã creºtinii au dat foc Romei, ca sã aibã
motiv sã-i tortureze ºi sã-i arunce în arene ºi la fiarele sãlbatice ºi sã-i
bage în cazane cu smoalã arzînd, ºi sã-i lege pe stîlpii de pe aleile lui
din parcurile unde ieºea noaptea la plimbare, sã-i ungã apoi cu smoalã
ºi, în timp ce el se plimba cu împãrãteasa ºi cu mama sa, ºi cu suita
lui, sã li se dea foc sã ardã. Aºa a fãcut împãratul Nero. Deci, dragii
mei, cît de mare va fi rãsplata acelora care au suferit moarte de martir
pentru Numele scump ºi dulce al Domnului nostru Isus Hristos! Ce
suferim noi astãzi? Cã ne zice cineva pocãit? Suferim dacã cumva
meritãm acest nume. Dar da c ã c umv a noi nu sîntem pocãiþi? Cum
spunea cineva: Dragul meu, ai copii la ºcoalã? Strigã cineva dupã
copiii matale vreodatã: Pocãitule? Îl batjocoreºte cineva vreodatã pe
copilul matale pentru cã-i credincios?
Pag. 36

Dacã nimeni, niciodatã nu-l batjocoreºte, înseamnã cã el nu-i

pocãit! ªi tare mi-e teamã cã nici tatãl sãu nu-i. Noi sã ne dãm toate
silinþele, cum zice Sfîntul Apostol Petru, sã unim cu credinþa noastrã
fapta. ªi cum zice în Apocalips a Î ns uº i Mî ntui tor ul: Iatã, Eu vin
curînd ºi rãsplata Mea este cu Mine, sã dau fiecãruia dupã cum îi va
fi fapta lui. Deci, fratele meu drag, în ceruri intri prin Jertfa Domnului
Isus. Dar dacã vrei sã te bucuri ºi de anumite favoruri în ceruri, de
cununa cea neveºtejitã ºi eternã, pentru aceasta conteazã ºi alergarea
ta; sã faci ºi tu ceva pentru Evanghelie, pentru cer, pentru Hristos.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 37

Pacea pe care o dã recunoºtinþa

Un cuvînt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Botiza -

26-IX-1977

Pentru nunta iubiþilor noºtri miri de la Botiza, din 25 septembrie.

Preaiubiþii noºtri miri ºi pãrinþi, preaiubiþii noºtri nuntaºi, fraþi ºi surori
în Domnul! Pacea lui Hristos la care aþi fost chemaþi ca sã alcãtuiþi un
singur trup sã locuiascã în inimile voastre. ªi fiþi recunoscãtori! Iubiþii
noºtri miri, fiindcã este obiceiul ca, la fiecare nuntã, toþi cei care-i
iubesc pe miri - atît dintre cei de faþã la nunta lor, cît ºi noi, cei care
cu trupul n-am putut lua parte la bucuria acestei nunþi - este obiceiul,
zic, sã le facem urãri ºi sã le dãm cîte un sfat, noi, cei mai bãtrîni, la
acest prilej al iubiþilor noºtri, noi n-am aflat un sfat mai bun ºi nici o
urare mai fericitã sã le facem, decît urarea ºi sfatul arãtat în cuvintele
de mai sus, scrise în Sfînta Scripturã care este Cartea lui Dumnezeu
ºi cartea vieþii în Epistola Sfîntului Apostol Pavel cãtre Coloseni,
capitolul 3, versetul 15, unde spune dupã c um a m a r ã tat mai sus:
Pacea lui Hristos la care aþi fost chemaþi ca sã alcãtuiþi un singur trup
sã sãlãºluiascã în inimile voastre.
ªi fiþi recunoscãtori! În acest loc din Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu este cuprinsã una dintre cele mai fericite urãri care poate
fi fãcutã unor suflete care se unesc împreunã, prin harul lui Dumnezeu
ºi dupã porunca Lui sfîntã, ca sã alcãtuiascã mai departe un singur
trup. Cãci, într-adevãr, nimic pe lumea asta nu mai poate face ca cei
2 sã fie într-adevãr unul , a º a c um fa c e pa cea lui Hristos cînd ea
sãlãºluieºte în inimile lor, în casa celor 2: a soþului ºi a soþiei lui,
fãcîndu-i una în toate zilele lor, în toate simþirile ºi gîndurile lor, în
toa te cuvintele ºi lucrãrile lor. Dar pacea lui Hristos trebuie s ã o
dobîndeascã, întîi ºi întîi, fiecare dintre cei 2; fiecare în inima sa. ªi
dobîndirea acestei pãci în inima cuiva se face numai în clipa cînd omul
acesta îºi predã inima aceasta a lui, lui Hristos; cînd omul ace s ta,
ascultînd de chemarea Domnului Isus, Îl primeºte pe El în inima lui ºi
se naºte din nou prin hotãrîrea ºi legãmîntul sãu sfînt cu Dumnezeu
de a-L primi în sufletul sãu ca Mîntuitor al lui, de a începe o viaþã
nouã cu Hristos ºi pentru El ºi de a trãi aceastã viaþã în ascultare ºi
smerenie, în mijlocul familiei sale trupeºti ºi sufleteºti, pînã la sfîrºit.
În clipa hotãrîrii sale vine pacea lui Hristos în inima omului. Pacea
iertãrii pãcatelor lui, pacea credinþei vii ºi lucrãtoare, pacea rugãciunii
fierbinþi, pacea dragoste i s fi nte, pa c e a a s c ul tã r i i curate, pacea
smereniei evlavioase. Apoi, cînd cele 2 inimi care s-au unit, dupã
porunca lui Dumnezeu, prin Taina Cununiei ºi cãsãtoriei, pline ele
însele de o astfel de pace, fiecare în Hristos, cînd ele se unesc, atunci
ele devin un singur trup în care apoi sãlãºluieºte cu bucurie Dumnezeu
ºi harul Sãu cel ceresc, prin care apoi se umple viaþa lor. ªi familia
celor 2 deveniþi unul singur se umpl e de bi ne c uvî ntã ri cereºti ºi
pãmînteºti ºi în ea niciodatã nu este apoi lipsã de nici un fel, apãsare
de nici un fel, temeri de nici un fel, tulburãri de nici un fel. Ci luminã
ºi bucurie în orice vreme ºi în orice loc. O, cît de însemnat lucru este
ca cei 2 sã fie amîndoi aºa!
Pag. 38

Cãci dacã numai unul singur dintre ei este, atunci pacea nu este ºi
nu poate fi deplinã. Un fiu al pãcii va avea pacea; dar celãlalt, dacã nu
este fiu al pãcii, el n-o va avea. De aceea dorim ºi ne rugãm Bunului
Dumnezeu ca aceºti 2 copii ai Sãi ºi ai Lucrãrii Sale care se unesc
acum ca sã întemeieze un singur trup ºi o singurã familie sã aibã mai
întîi, fiecare dintre ei în parte, aceastã pace cu Dumnezeu ºi pace a lui
Dumnezeu. Dar sã nu uitãm apoi niciodatã ºi nici unii dintre noi care
am fost che ma þ i s ã a l c ã tui m un s i ngur tr up º i duhovni c e s c , ºi
pãmîntesc în familiile noastre, cã aceastã pace a lui Hristos este legatã
de o condiþie, ºi anume: sã fim recunoscãtori. Sã fim recunoscãtori,
în primul rînd, lui Dumnezeu, care este Fãcãtorul ºi Binefã c ãtorul
nostru Cel mare, cã de la El ne-am primit noi fiinþa, viaþa ºi puterea
de miºcare. De la El ne-am primit ºi ne primim noi, clipã de clipã,
orice dar bun ºi desãvîrºit. De la El ne-am primit ºi ne primim lumina
minþii sãnãtoase, cu care sã înþelegem ºi sã împlinim datoriile noastre
prin care sîntem ºi trãim. De la El ne-am primit ºi ne primim cãldura
inimii cu care credem ºi iubim tot ceea ce este fericit ºi plãcut vieþii
noastre.
De la El ne-am primit ºi ne primim mereu harul de a ne naºte
s ã nã toº i , di n pãr i nþ i buni, într-o casã iubitoare ºi într-o fami l i e
credincioasã. De la El am primit un soþ iubitor sau o soþie iubitoare
sau vom primi. De la El primim fraþi iubitor i , adunãri ºi petreceri
iubitoare, prin care viaþa noastrã este fericitã ºi se scurge plinã de
mulþumiri ºi de bucurii atît trupeºti, cît ºi sufleteºti. De la Dumnezeu
avem Cuvîntul Lui Cel Sfînt, Sfînta Scripturã, î n care este cuprins
dreptarul vieþii sãnãtoase ºi ascultãtoare de Dumnezeu, ºi vrednice de
fãgãduinþa mîntuirii noastre. Acolo în Sfînta Scripturã avem dreptarul
învãþãturii sãnãtoase ºi aflãm adevãrul cu privire la viaþa asta ºi la viaþa
cealaltã. Acolo aflãm despre toatã rãsplata care îi aºteaptã fie în viaþa
veºnicã, fie chiar în viaþa aceasta, atît pe cei ascultãtori ºi ostenitori
spre bine pentru Dumnezeu, cît ºi pe cei care nu-L ascultã pe El. De
la Dumnezeu avem darul cel mare al rugãciunii, care este respiraþia
sufletului nostru ºi care este pentru noi mai trebuincioasã decît aerul
plãmînilor.
De la El avem acest mare dar al rugãciunii, care este mijlocul fericit
pr i n c a r e pute m s ta oricînd ºi oriunde în faþa Tatãlui nostr u Ce l
ceresc, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, pentru a aduce la
cunoºtinþa Lui toate cererile noastre, pentru a ne descãrca sufletul de
toate poverile noastre, pentru a ne mãrturisi toate pãcatele noastre,
pentru a ne plînge toate neascultãrile noastre sau pentru a-I a duc e
toate jertfele ºi mulþumirile inimii noastre, pentru a ne alipi de El, sã
fim scutiþi în toate primejdiile noastre. De la Dumnezeul nostru avem
harul adunãrii ºi al familiei noastre frãþeºti, pãrtãºia fericitã cu sufletele
credincioase ºi iubitoare care au aceleaºi gînduri ºi nãdejdi sfinte ca ºi
noi, în Hristos. Aceasta este cãldura sufletului nostru. Acolo, între
aceste suflete, aflãm bucuria noa s tr ã , pa c e a º i c r e º te rea noastrã
duhovniceascã. Acolo ne gãsim bucuria cîntãrilor. Acolo gãsim hrana
Cuvîntului Sfînt. Acolo aflãm ajutor ºi mîngîiere în necazurile noastre.
 Pag. 39

Acolo, în adunarea frãþeascã, aflãm pãrinþi, mame, surori, fraþi,

înþelegere, sfãtuire ºi mustrare, cînd trebuie; în pãrtãºia curatã, fãrã
care sufletul nostru ar fi singuratic, nefericit ºi în tot felul de primejdii,
pe toatã calea vieþii noastre pe acest pãmînt. Atunci cînd noi primim
atît de multe de la Dumnezeu ºi de la semenii noºtri, cîtã recunoºtinþã
Î i datorãm noi mai întî i l ui Dumne ze u pe ntr u toate ac es te a ! ªi
recunoºtinþa aceasta I-o putem arãta, în primul rînd, întorcîndu-ne la
El, predîndu-ne viaþa în slujba Lui sfîntã ºi împlinind totdeauna toatã
voia Lui cu fapta ºi cu adevãrul vieþii noastre. Iar dupã recunoºtinþa
datoratã astfel lui Dumnezeu, Marele nostru binefãcãtor, nu trebuie
apoi uitatã niciodatã recunoºtinþa faþã de pãrinþii trupeºti ºi sufleteºti
prin care Dumnezeu ne-a dat viaþa ºi trupeascã, ºi sufleteascã; ºi ne-a
dat apoi o atît de mare parte din binefacerile Lui ºi ni le mai dã încã.
Recunoºtinþa aceasta trebuie sã se arate neîncetat în respectul ascultãrii
ºi în dragostea împlinirii datoriei pe care trebuie sã le avem faþã de ei
pî nã l a moa r te . Noi tr ebui e s ã nu ui tãm ni c i oda tã da tor i a de
recunoºtinþã faþã de fraþii ºi binefãcãtorii noºtri pentru tot binele pe
care l-am primit ºi-l primim din partea lor fie de un fel, fie de altul.
Fie trupeºte, fie sufleteºte. Fie de la unul, fie de la toþi. Fie în trecut,
fie în prezent. E un lucru foarte însemnat sã avem totdeauna în vedere
cã pacea sufletului nostru ºi pacea familiei noastre depinde în cea mai
mare mã s ur ã de felul cum ne arãtãm noi dragostea ºi recunoºtinþa
noastrã faþã de Dumnezeu, Binefãcãtorul nostru, ºi apoi faþã de fiecare
dintre cei care sînt împreunã cu noi ºi ne sînt binefãcãtori în vreun fel.
De aceea, acum cînd însoþim pe aceºti scumpi copii ai lui Dumnezeu
ºi ai Lucrãrii Sale, mirii noºtri iubiþi, noi nu le putem face niºte mai
fericite urãri ºi nici nu le putem da niºte mai fericite ºi mai folositoare
sfaturi - atît celor tineri, cît ºi celor mai în vîrstã, pentru ca viaþa lor
sã fie cu adevãrat fericitã ºi folositoare pe pãmînt, iar sufletele lor sã
afle bucur i a º i r ã s pl a ta mî ntui r i i ve º ni c e l a Dumnezeu, - decît
împlinirea rugãciunii cãtre puterea ºi cãtre dragostea lui Dumnezeu sã-i
a j ute sã fie atît ei, amîndoi, cît ºi pãrinþii ºi fiii lor, apoi fraþii º i
surorile lor ºi toþi ai lor, niºte suflete predate lui Dumnezeu, hotãrîte
pentru Domnul, trãitoare a voii lui Dumnezeu, ca sã fie pline de pacea
lui Hristos. Iar pacea aceasta sã locuiascã apoi din belºug în ei, în
familia lor, în tot locul unde vor fi. Iar pentru aceastã pace ºi pentru
ca ea sã stãpîneascã deplin în ei pe totdeauna, le dorim ºi-i sfãtuim sã
fie neîncetat recunoscãtori º i mul þumitori lui Dumnezeu, prin Isus
Hristos, pentru ea.
Apoi sã lupte ºi sã lucreze fiecare dupã puterile sale în locul unde
va fi ºi ori între cine va ajunge sã trãiascã, sã lupte ºi sã lucreze ca sã
se pãstreze în pacea aceasta a lui Dumne ze u a tî t pe sine, cît ºi pe
ceilalþi; iertînd cînd trebuie iertare, tãcînd cînd trebuie tãcere, rãbdînd
cînd trebuie rãbdare ºi iubind întotdeauna, cãci iubire întotdeauna
trebuie în toate acestea, tuturor, atît în familia tr upe a s cã, cît ºi în
adunarea ºi în familia frãþeascã. Fãrã aceste lucruri, în fiecare zi ºi în
toþi, nu poate fi pace a de vã r a tã ni c ã i e ri. ªi fãrã pace nu poate fi
iubire; ºi fãrã iubire nu poate fi binecuvîntare; ºi fãrã binecuvîntare nu
poate fi fericire. Iar fãrã fericire, viaþa asta este un chin atît pentru
fiecare în parte, cît ºi pentru toþi împreunã.
Pag. 40

ªi pentru cã trãim atît de puþin pe pãmîntul acesta ºi oricît de multã

avuþie am avea pe el sau sãnãtate, sau frumuseþe, sau putere, iatã cã
toate aceasta sînt în zadar, dacã n-avem fericirea adevãratã. De aceea,
i a tã de ce mare preþ este sã-L cunoaº te m pe Domnul Is us , s ã ne
predãm Lui, ca sã primim pacea Sa prin care apoi sã aflãm aceastã
fericire adevãratã atît pentru noi, cît sã ºi lucrãm pentru toþi ai noºtri
s-o aibã, atît pentru viaþa aceasta, cît ºi pentru toþi vecii vecilor, trãind
î n uni tatea ºi armonia pãcii din Hristos, smeritã, cur a tã º i s fî ntã
oriunde. Cu aceste sfinte ºi dulci îndemnuri ºi rugãciuni cãtre Domnul,
ca sã cãutaþi ºi sã dobîndiþi aceastã pace ºi unitate în Hristos, mijlocim
înaintea lui Dumnezeu pentru toþi, ca sã vã ajute Domnul nostru Isus
Hristos sã nu uitaþi niciodatã datoria de a fi recunoscãtori pentru toate
acestea; ºi din tot s ufl etul vostru, ºi toatã viaþa voastrã. Pentru ca
aceste mari daruri ºi binecuvîntãri sã vã fie dãruite din belºug ºi sã vã
fie pãstrate pentru totdeauna, ca sã fiþi fericiþi prin ele toþi ºi fiecare
în parte. Harul Domnului nostru Isus Hristos sã fie cu toþi cei care Îl
iubesc pe El în curãþie. Amin.
 Pag. 41

Semnul umblãrii cu Hristos

Vorbirea pãrintelui Teodor Heredea (Gavriº) la nunta de la Sîmbãteni

- 29-VII-1979

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Sã privim þintã la Cãpetenia desãvîrºirii noastre, adicã la
Isus. Cã nu este sub cer un alt nume dat oamenilor pr i n care sã fie
mîntuiþi. Iubiþii mei fraþi ºi surori, bucuria care ne încearcã astãzi e
deosebitã. ªi cînd caut sã înþeleg de unde vine, mã gîndesc în primul
rînd acum 19 veacuri, pe dealul Golgotei, Domnul Isus Hristos a murit
pentru mine ºi pentru toþi cei ce cred în El, ca sã le dea viaþã. Parcã
El ne-a chemat ucenici la propovãduire ºi atîtea jertfe s-au fãcut de
atunci pî nã a s tã zi . Dar sã venim mai aproape de vremile noastre.
Buc ur i a noa s trã de astãzi este cã acum 4 dece ni i , un om mi c ca
Zacheu s-a ridicat mai presus de vuietul lumii, sã - L va dã pe Isus
Hristos. ªi n-a avut ce-I da ca ºi Zacheu. N-a zis: Îþi dau jumãtate din
averea mea, dar a spus: Îþi dau toatã casa mea Doamne!
Mã dau pe mine ºi dau ºi casa mea! De aceea avem noi bucuria
aceasta astãzi aici. Iubiþii mei, bucuria noastrã este Hristos. Sîntem
plini de bucurie ºi avem totul deplin cînd Îl avem pe Hristos Domn ºi
Stãpîn al inimii noastre. Fãrã de El nu sîntem nimic, chiar nimic. Dar
dacã Îl avem pe Hristos, atunci sîntem cei mai bogaþi, fiindcã în El
sînt ascunse comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei. Sîntem în chipul
omului aceluia sãrac din istorioarã care toatã viaþa a trãit cerºind ºi din
mila altora. Iar la sfîrºitul vieþii ºi-a donat casa unui vecin, ca sã-l
întreþinã în ulti me l e zi l e a l e s al e. ªi îndatã ce a murit, vecinul a
demolat casa, sã-ºi întindã ale lui caturi. ªi sãpînd, numai la 2 palme
sub casa omului cel sãrac, a dat de o comoarã, o mare comoarã. ªi
a tunci ºi-a zis: O, sãrmanul om, toatã vi a þ a a tr ã i t î n mi ze r i e º i
comoara era la 2 palme de el. Dragii mei, aceasta ni se potriveºte nouã
tuturor. Trãim în sãrãcie sufleteascã ºi comoara e lîngã noi. Hristos e
lîngã noi, dar nu vrem sã-L primim. Zicem uneori cã-L primim, dar
starea noastrã nu dovedeºte. Cine dintre noi se poate smeri cum S-a
smerit Domnul? Cauþi mereu s ã vezi oa meni s me r i þ i º i nu-i mai
gãseºti. Zic cã-s întorºi la Dumnezeu, zic cã-s credincioºi de decenii.
Nu gãseºti în ei smerenia Domnului Isus Hristos; ci mai degrabã
invers: Eu º ti u! Eu a m c e r c eta t de - atîþia ani! Eu cunosc! Eu am
cercetat Scripturile, - ºi nu vor sã se smereascã ºi sã zicã: Doamne,
nu-s nimic. Dumnezeu a fãgãduit har celor ce se smeresc. ªi invers:
Dumne ze u a avertizat cã El stã împotriva celor mîndri. Unde sî nt
sufletele smerite? Dacã am apucat pe calea lui Hristos, cel dintîi semn
în viaþa noastrã acesta ar trebui sã fie: adînca smerenie. Veniþi la Mine
- spunea Domnul Isus - ºi învãþaþi de la Mine, cãci sînt blînd ºi smerit
cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre. De ce n-avem
odi hnã ? Nu s î nte m l i niºtiþi. Cît de bucuroºi ar tr e bui s ã fi m c ã
Dumnezeu ne-a înfiat, ne-a dat dreptul sã ne numim copii ai Sãi. Dacã
sîntem copii, vom fi ºi moºtenitori. De ce nu ne bucurãm? De ce nu
sîntem plini de bucurie? Sîntem fiii Împãratului cerului! Totul e al
nostru!
Pag. 42

Nu ne bucurãm pentru cã nu ne-am lepãdat de noi înºine, n-am

luat crucea, ne e fricã de cruce - ºi fãrã de cruce nu se poate merge
pe urmele Domnului Isus. Bãgaþi bine de seamã: atunci cînd întru totul
doreºti sã-I slujeºti lui Hristos ºi sã te supui Lui, crucea, de fapt, a
apãrut. Mi-aduc aminte, cînd eram mic, la început, tocmai de la cei ce
trebuia sã mã iubeascã mai mult, de la pãrinþi, mi-a venit crucea. Nu
mã puteau iubi din cauza lui Hristos. Cu cît cãutam sã mã asemãn ºi
s ã mã pun î ntr u totul în raport cu voia lui Dumnezeu, cu atî t ur a
venea mai mare peste mine. ªi de-atunci mereu aºa a fost. Toþi cei ce
vor sã-I slujeascã lui Hristos, sã luaþi cu bucurie crucea, în fiecare zi.
Cã nu-i loc pe pãmînt, fraþii mei, nu-i loc pe pãmînt din care sã strigi
cãtre Dumnezeu ca de sub cruce. De sub cruce strigi cu toatã cãldura
cãtre Dumnezeu ºi-I ceri ajutor. Atunci, s-o luãm. Iubiþii mei, nu-i
prea mult timp acum. Aº fi fost mai mulþumit sã ascult, decît sã spun
un cuvînt. Însã avem ºi datoria aceasta, cãci Dumnezeu ne-a trimis sã
spunem. Cu orice risc, sã spunem despre El, sã-L mãrturi s i m. Dar
vreau sã spun cã mai întîi trebuie sã-L mãrturiseascã viaþa noastrã,
purtarea noastrã.
Dacã nu-L mãrturiseºte viaþa noastrã, nici cuvintele noastre nu-L
pot mãrturisi. Avem noi, cei ce spunem cã ne-am întors la Dumnezeu,
o viaþã dupã pilda pe care o avem în Hristos? E cam departe de mulþi
pilda pe care o avem în Hristos. Cum am spus mai înainte: smerenia.
Sã ne s me r i m a dî nc . Sã ne vede m a º a c um s î ntem î n fa þ a l ui
Dumne ze u, pentru ca Dumnezeu sã ne înalþe. ªi-apoi se vor ar ã ta
toa te c e l e l a l te r oa de ale Duhului Sfînt: dragoste, bucurie, pace,
îndelungã rãbdare, bunãtate, facere de bine ºi aºa mai departe. Foarte
puþini le avem. Mã vãd de multe ori ºi pe mine. Pomul vieþii mele,
înflorit frumos, a început sã rodeascã, dar foarte mult trebuie sã mã
l upt pe ntr u c a r oa de l e s ã fi e bune º i s ã aj ungã l a c oacere, l a
desãvîrºire. Aºa e pomul vieþii noastre. Sîntem chemaþi sã fim mireasa
lui Hristos , i ubi þ i i mei. Acum ne bucurãm la nuntã aici cã sîntem
logodiþi cu Mirele Cel ceresc. ªi cît ne vrea El de curaþi! Ce curãþie de
suflet trebuie sã avem, dacã aºteptãm întîlnirea cu El ºi nunta Lui!
Bunul Dumnezeu sã ne ajute sã ne cercetãm fiecare pe noi înºine aºa
cum sîntem chiar în seara aceasta: Doamne Isuse, iartã-mã, cã nu sînt
aºa cum ceri Tu sã fiu. Tu m-ai cerut sã-Þi fiu mireasã, dar eu încã
mai am zbîrcituri, încã mai am ceea ce nu se potriveºte cu Tine. Fã
Doamne ca ºi în viaþa mea sã se vadã chipul Tãu. Sã Te sfinþesc în
inima mea ca Domn. Amin.
 Pag. 43

Seriozitatea urmãrii lui Hristos

Vorbirea fratelui Ioan Voina la adunarea de la Cãrpiniº - aprilie 1979

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Ne

bucurãm din toatã inima, în primul rînd pentru cã Hristos e prezent în
mijlocul nostru. Ne bucurãm ºi de clipa aceasta minunatã, ºi de harul
ac e s ta de os e bi t º i mi nuna t cã avem în mijlocul nostru 2 pãstori
sufleteºti. Am dori din toatã inima ºi din tot sufletul ca Domnul sã-i
înmulþeascã pe pãstorii sufleteºti, alãturi de aceºtia dragi ºi scumpi
care într - a de vã r î º i i ube s c oi l e. Ne bucurãm, cum am spus, ºi-I
mulþumim lui Dumnezeu pentr u harul acesta deosebit, pentru clipa
aceasta minunatã. Ce lucru minunat ºi ce clipã minunatã, iubiþii mei,
e sã-L avem pe Hristos în mijlocul nostru! Ne-am bucura ºi mai mult
ca fiecare dintre noi sã spunã ca Apostolul Pavel: De-acum nu mai
trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine. M-am gîndit la cuvintele de la
Ioan 7,versetele 37, 38 ºi 39. Titlul acestor versete este: Isus, apa
vieþii. În locul acesta, apostolul vorbeºte despre Domnul Isus în chip
deosebit ºi în chip minunat.
Însuºi Domnul spune: Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã
bea. Era vorba numai de cei care înseteazã. Dacã înseteazã cineva.
Tot aºa ºi aici, iubiþi mei, dacã înseteazã cineva, sã vinã la El ºi sã
bea. Nu la noi, iubiþii mei. Cine crede în Mine, spune El, din inima lui
vor curge rîuri de apã vie, cum spune Scriptura. Iar în versetul 39,
Cuvîntul spune mai departe: Spunea aceste lucruri despre Duhul Sfînt,
pe care avea sã-L primeascã cei ce vor crede în El. Iatã, e vorba cã cei
care se încred în El vor primi Duhul Sfînt, aºa cum a fãgãduit Domnul
atunci, înainte de a se despãrþi de apostoli, de ai Sãi, cînd a zis: Vã
voi trimite pe Duhul adevãrului, care sã rãmînã cu voi în veac. Pe
duhul Adevãrului, pe care lumea nu-L vede ºi nu-L cunoaºte. Dar voi
Îl cunoaºteþi, cã rãmîne cu voi ºi va fi în voi. Vorbesc despre cei care
au fãcut legãmînt, despre cei care au crezut din toatã inima, pentru cã
ºtim, într-adevãr, cã cei care cred primesc în schimb ceea ce a primit
femeia aceea cu scurgere de sînge, care de acasã a spus:
Am sã mã duc la El ºi, mãcar de haina Lui sã mã ating, voi fi
salvatã. ªi într-adevãr, atunci cînd femeia a ajuns la El ºi s-a atins de
haina Lui, Domnul Isus a simþit cã s-a atins cineva de El. ªi a întrebat:
Cine s-a atins de Mine? ªi ucenicii Îi spun: Ce mai întrebi cã cine s-a
atins de Tine? Tu nu vezi lumea cum Te îmbulzeºte? Dar El a spus:
S-a atins cineva de Mine, cã am simþit cã a ieºit o putere din Mine.
Deci, dacã cineva se atinge de Hristos, trebuie sã primeascã în schimb
o putere , tr e bui e s ã pr i me as c ã î n s c hi mb Duhul Sfî nt, pe care
Dumnezeu L-a fãgãduit tuturor celor care se încred în El. Vreau sã
mã mãrginesc la textul de la Romani, capitolul 8, versetele 8 ºi 9.
Acolo Apostolul Pavel se adreseazã celor credincioºi ºi le spune: Cei
pã mînteºti nu pot sã placã lui Dumnezeu. Deci voi nu ma i s î nte þ i
pãmînteºti, ci duhovniceºti, dacã Duhul lui Dumnezeu locuieºte, în
adevãr, în voi. Dacã n-are cineva Duhul lui Hr istos nu este al Lui.
Cuvîntul lui Dumnezeu spune ºi în Psalmul 49, ºi în Isaia 55, cãtre
toate popoarele: Voi, toþi cei însetaþi, veniþi la ape.
Pag. 44

Ne bucurãm din toatã inima cã sînt atîtea suflete aici în faþa lui
Dumnezeu, aºa cum Corneliu, atunci cînd Petru a venit de la Iope în
casa lui, i - a s pus : Ia tã , a c um toþ i s î nte m î n faþa lui Dumnezeu.
Spune-ne tot ce þi-a poruncit Dumnezeu sã ne spui. Iubiþilor fraþi, iatã,
ºi noi sîntem toþi în faþa lui Dumnezeu. ªi am dori din toatã inima ºi
din tot sufletul ca toþi cîþi sîntem aici, fraþilor, sã fim într-adevãr copii
ai lui Dumnezeu. Am vrea sã fim cu toþii o inimã ºi-un suflet pentru
mîntuirea noastrã ºi pentru desãvîrºirea noastrã. Dar am vãzut chiar
acolo unde femeia aceea s-a atins de Domnul Isus cã a fost o gloatã
aºa de mare ºi Domnul spune: S-a atins cineva de Mine! Vedeþi, dragii
mei, dintr-o gloatã aºa de mare, un singur suflet s-a atins de Hristos.
Domnul n-a mai vorbit despre altcineva, decît despre femeia aceea
care s-a atins cu credinþã de El. Deci am dori din toatã inima ca toþi
c a r e a u venit aici sã se gîndeascã la sufletul lor, luînd ami nte l a
Evanghelia de astãzi, din Marcu 8, 34, pînã la 38: Cine se va lepãda
de Mi ne º i de cuvintele Mele în mijlocul acestui neam ti c ã l os º i
preacurvar, ºi Eu Mã voi lepãda de el. Iubiþii mei, dorim ca privirile
ºi gîndurile noastre sã fie îndreptate spre Acela care ªi-a dat viaþa
pentru noi. Spre Acela în faþa cãruia se va pleca orice genunchi al
celor din cer, de pe pãmînt ºi de sub pãmînt.
ªi orice limbã va mãrturisi, spre slava lui Dumnezeu, cã Isus
Hristos este Domnul. Nu vreau sã lungesc cuvîntul meu, pentru cã mai
sînt ºi alþi fraþi care vor sã vorbeascã. Dar numai atîta am vr ut sã
adaug, iubiþii mei, ºi sã fac cunoscut din Cuvîntul lui Dumnezeu cã
aceia care într-adevãr vin la Domnul Isus, aceia care fac legãmînt cu
El, aceia primesc în schimb o putere de sus, aºa cum a spus Domnul:
Rãmîneþi în cetate pînã vã voi umple cu putere de sus. Domnul sã ne
umple cu putere de sus pe toþi. El sã l e ajute acelora care au fãcut
acest pas, care au fãcut acest legãmînt veºnic cu Domnul Isus, sã-l þinã
cu adevãrat, aºa cum spune Psalmul 50: Strîngeþi-i pe credincioºii mei,
care au fãcut legãmînt cu Mine prin jertfã. Cãci legãmîntul se poate
rupe din cauza unui pãcat, dragii mei. ªtiþi cã pãcatul face un zid de
de s pãrþire dintre noi ºi Dumne zeu. De a c e ea , c e i ca r e a u fã c ut
legãmîntul sã- º i de a toatã silinþa, cum îndeamnã Apostolul Petru:
Daþi-vã ºi voi toa te s i l i nþ el e s ã uniþi cu credinþa fapta, cu fapta
cunoºtinþ a , c u c unoº ti nþ a î nfr î na r e a , c u î nfrînarea rãbdarea, cu
rãbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraþi ºi cu dragostea de fraþi
iubirea de oameni. Cã dacã veþi avea din belºug aceste lucruri în voi,
ele nu vã vor lãsa sã fiþi nici leneºi, nici neroditori în ceea ce priveºte
deplina cunoºtinþã a Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Iar
cine nu are aceste lucruri este orb, umblã cu ochii închiºi ºi a uitat cã
a fost curãþit de vechile lui pãcate. Iatã, suflete care au fost curãþite de
vechile lor pãcate au uitat. Sã nu ne lãsãm amãgiþi, dragii mei ºi sã ne
dãm toate silinþele. Pînã în momentul cînd am crezut nu ni s-a cerut
altceva, decît sã credem. Dar iatã, mai departe, apostolul spune: Iar
voi sã uniþi cu credinþa fapta ºi aºa mai departe. Domnul sã ne ajute
sã ne dãm toate silinþele, sã facem voia Lui. Amin.
 Pag. 45

Pilda sfîrºitului credincios

Vorbirea Fratelui Traian Dorz de la o adunare de priveghere, Ceiºoara

- 1-III-1980

Stãm aici ºi - ca ºi tãcerea surorii noastre care stã în sicriu - poate

cã, lîngã o astfel de moarte, tãcerea ºi lacrimile vorbesc mai mult decît
orice cuvinte. Într-adevãr, toate cuvintele care s-au spus sînt cuvintele
lui Dumnezeu ºi sînt rînduite nu atît de mult pentru a ne împrospãta
nouã faptele vieþii aceleia care pleacã din mijlocul nostru, fiindcã ele
sînt aºa de cunoscute ºi pentru unii, ºi pentru ceilalþi, ci pentru a ne
aduce fiecãruia dintre noi aminte de propria noastrã viaþã, fiindcã nici
unii dintre noi nu ºtim care este clipa cînd va trebui sã stãm ºi noi în
mijlocul familiei noastre într-un sicriu. Înþele pt este acela care se
gîndeºte înainte. Spune o veche carte de înþelepciune, cã înapoi, cînd
e prea tîrziu, gîndesc ºi-ºi amintesc toþi. Un om credincios, un om care
a primit de la Dumneze u l umi na º i î nþ e l e pc i unea este acela care
gîndeºte înainte la tot ce are sã i se întîmple. ªi, cînd viaþa trupului
înceteazã, aceasta este numai trecerea în altã existenþã, trecerea în
viaþa cealaltã. Moartea este cînd omul cade în pãcat ºi se depãrteazã
de Dumnezeu.
Acela, ºi dacã trãieºte încã pe pãmînt, este un mort, dupã cum
s pune Cuvîntul lui Dumnezeu: Voi era þ i mor þ i î n gr eº e l i l e º i î n
pãcatele voastre în care trãiaþi odinioarã dupã mersul lumii acesteia,
dupã domnul puterii vãzduhului, al duhului neascultãrii care lucreazã
acum în fiii neascultãrii. Aceea este moarte, cînd omul se depãrteazã
de Dumnezeu. Aceea este moarte, cînd omul cade în pãcat. Aceea este
moar te , cî nd omul r upe l e gãtura lui cu rãdãcina vieþii, care este
Hristos. ªi aceea este viaþã, cînd omul se uneºte cu Dumnezeu, cînd
se întoarc e l a Dumne ze u, cî nd s e uneºte cu Hristos, cînd capãtã
naºterea din nou, care este viaþa, altoir ea în viaþa veºnicã. Aceste
adevãruri nici noi nu le-am ºtiut. Au fost atîþia ani în viaþa noastrã ºi-n
viaþa satelor noastre cînd nimeni dintre noi n-am ºtiut aceste adevãruri.
Am trãit ºi noi în felul celorlalþi oameni, iar la ocazii de-acestea, la seri
de pr i ve ghe r e nu er a u c î ntã r i , r ugã c i uni , l acrimi, Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Eram întunecaþi ºi noi în astfel de împrejurãri, cum se întîmplã ºi
astãzi acolo unde Dumnezeu este necunoscut, unde sufletele trãiesc în
p ã c a t º i - n moa r te ; º i pe tr ec º i as tã zi , î n as tfel de momente ,
privegherile lîngã morþii lor iubiþi în rîsete, în jocuri, în fum de þigarã,
în batjocuri ºi-n lucruri pãgîneºti, la care þi-e groazã acum sã te ºi
gîndeºti. Noi, care zicem cã sîntem creºtini, care zicem cã facem parte
dintr-o Bisericã ºi o credinþã creºtinã, în astfel de împrejurãri grele,
dureroase sau pline de a dînci înþelesuri sau de semnificaþii sfinte
pentru noi, petrecem necunoscînd lucrurile mîntuirii sufleteºti, strãini
de orice adevãr, ca niºte pãgîni. Slãvit sã fie Domnul cã a venit ºi în
viaþa noastrã, ºi în þara noastrã, ºi în Biserica noastrã aceastã Lucrare
sfîntã a lui Dumnezeu, care ne-a trezit pe noi ca o trîmbiþã cereascã,
din somnul pãcatelor, din moartea pãca te l or în care eram. ªi ne-a
spus: Nu aºa se petrece! Nu aºa trebuie trãitã viaþa!
Pag. 46

Nu aºa trebuie petrecuþi morþii noºtri, nu aºa trebuie sã petrecem

noi în jurul sicrielor ºi în locul acesta în care moartea e pe lîngã noi
ºi ne vorbeºte atît de cutremurãtor fiecãruia dintre noi. ªi atunci a
î nc e put s ã ni se deschidã nouã ochii º i s ã ve de m º i noi l umi na
adevãratã; ºi sã cercetãm Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, care era aºa
de strãinã de noi, de ni se pãrea cã nici nu existã. Mulþi dintre noi nici
nu ºtiam cã existã aceastã carte. A fost un om trimis de Dumnezeu. ªi
omul a c e l a ne-a trezit. ªi omul acela ne-a pus în mînã Carte a l ui
Dumnezeu. ªi omul acela ne-a învãþat cum trebuie sã trãim noi lîngã
morþii noºtri, petrecerea lor, ne-a învãþat pe noi cum sã ne trãim viaþa
noa s tr ã î n c redinþa noastrã. Cã cei lîngã care eram nu ne-au spus
niciodatã. ªi acela este pãrintele tãu adevãrat, care te naºte pentru
viaþa veºnicã. Pentru cã, de c e l e mai multe ori, pãrinþii noºtri cei
trupeºti n-au ºtiut, sãrmanii, mai mult decît au ºtiut cei dinaintea lor,
care au trãit în pãcat ºi în întuneric; ºi ne-au lãsat ºi pe noi cum au
fost ºi ei. Dar acela care a fos t pã r i nte duhovnicesc ne-a trezit la
luminã ºi ne-a arãtat cum sã petrecem noi lîngã sicriul celor iubiþi ai
no º t r i , a d uc î nd u- ne a mi nt e d e C uv î nt ul l ui D umne ze u º i
pregãtindu-ne, ca ºi noi, cînd vom ajunge într-un astfel de loc cum
sînt ei, sã mergem liniºtit ºi frumos pe calea morþii, cum am mers pe
calea vieþii. Este un proverb care spune aºa:
Cînd ºtii cã ai sã pui curînd mîinile pe piept, cautã sã le pui bine.
ªi cãutarea asta de a pune bine mîinile noastre pe piept este cel dintîi
pas, cea dintîi înþelepciune: întoarcerea la Dumnezeu, predarea în
slujba lui Dumnezeu, legãmîntul cu Domnul , na º te r e a di n nou ºi
începutul unei vieþi noi. Pentru cã numai pregãtindu-ne în felul acesta,
atunci cînd va veni vremea sã ne punem mîinile pe piept, le putem
pune bine. Cuvîntul Domnului spune aºa: Ferice de morþii care mor
în Domnul, cãci faptele lor îi urmeazã. Exemplul pe care-l avem aici
în mijlocul nostru despre viaþa ºi moartea surorii noastre este o pildã
pentru noi. O pildã care ne vorbeºte mai mult decît orice alt cuvînt.
Pentru cã fiecare dintre noi avem de trecut pe acest drum, dar nu-i tot
una cum trecem. Un înþelept spunea: Lemne bune, lemne rele, toate
ard. Numai cãldura lor nu-i la fel; numai cenuºa lor e alta. Zile bune,
zile rele, toate trec. Numai apusul lor nu-i la fel; numai rodul lor e
altul. Oameni buni, oameni rãi, toþi mor. Numai moartea lor nu-i la
fel; numai veºnicia lor e alta. Fericit este cel care vede înainte ºi se
gîndeºte înainte la aceste lucruri, cã înapoi degeaba se mai gîndeºte.
Pe sicriul acesta scrie cã sora noastrã Bar Ecaterina a trãit 55 de ani.
55 de ani o vîrstã la care, e adevãrat, mulþi nu ajung.
Dar e tot aºa de adevãrat cã mulþi o trec. Data naºterii noastre ne-o
ºtim fiecare. Data morþii, anul morþii nu ºi-l ºtie nimeni. Înþelept e
acela care s e pr e gã te º te dinainte, pentru ca, oricînd va veni data
aceasta, ziua aceasta, ceasul acesta, sã poatã trece liniºtit. Un frate
de-al nostru povestea o întîmplare care se poate petrece în fiecare sat.
Era, într-o comunã, cimitirul neîngrãdit. Crucile erau rãsturnate, ca
acolo unde animalele se duc libere prin cimitir. Preotul le-a spus odatã
la o adunare parohialã cetãþenilor:
- Trebuie sã strîngem bani, sã îngrãdim cimitirul, cã toþi avem
nevoie ºi toþi avem de mers acolo. Un tînãr s-a ridicat:
 Pag. 47

- Sã dea cei bãtrîni, cã ei se duc! Ei, este sigur cã se duc. Noi, cei
tineri, mai avem vreme. ªi s-a împotrivit, sã nu de a ni mi c pe ntru
îngrãdirea ºi pentru îngrijirea cimitirului. Dar cel dintîi pe care l-au
înmormîntat dupã aceea a fost chiar tînãrul acela. Dumnezeu i-a arãtat
cã viaþa nu-i sigurã pentru nimeni ºi cã nimeni nu trebuie sã vorbeascã
cu îndrãznealã despre moarte ºi despre lucrurile acestea despre care
trebuie sã vorbeºti totdeauna cu cutremur ºi de care sã te apropii cu
teamã º i c u fr i cã de Dumnezeu. A fos t o pi l dã pe ntru tot satul
întîmplar e a aceasta. ªi a fost un exemplu cutremurãtor pentru toþi.
Pentru ca omul sã nu vorbeascã niciodatã cu îndrãznealã împotriva lui
Dumnezeu ºi împotriva morþii. Sã nu fie niciodatã nimeni sigur de ziua
de mîine. Dacã este ceva bun, sã-l facã astãzi, deplin încredinþat cã
oricare dintre noi putem ajunge sã avem cel dintîi nevoie de un sicriu,
de o cruce, de-un cimitir. Cuvîntul lui Dumnezeu este acela care ne
înºtiinþeazã - ºi-i fe r i c i t a c e l a car e þ i ne s e ama de acest Cuvînt.
Niciodatã ºi nicãieri n-avem un prilej mai potrivit sã ne gîndim la
slãbiciunea firii noastre ºi la grabnica noastrã plecare de pe pãmînt ca
într-o searã de priveghere lîngã un sicriu al unei fiinþe care pînã ieri
a fost printre noi, cu care am vorbit, cu care ne-am petrecut, ne-am
ajutat, ne-am mîngîiat ºi ne-am cãlãuzit unii pe alþii, îndemnîndu-ne
la dragoste ºi la fapte bune, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu.
Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu de fiecare datã cînd un suflet
credincios de frate sau sorã sfîrºeºte cu bine cãlãtoria vieþii ºi ajunge
acasã. Ce fericite sînt aceste 2 c uvi nte: Merg acasã! De multe ori
mi-am adus aminte de aceste 2 cuvinte lîngã sicriele celor iubiþi care
au plecat. Er am copil. Am fost odatã la munte. ªi era departe pînã
acolo. ªi cînd a m ve ni t î napoi er a s e a r ã . Ve neam cu mai mulþi;
obosiþi, flãmînzi, rupþi de obosealã. ªi, cînd unul dintre noi ajungea
pe lîngã casa lor, ce fericit era cînd spunea: Eu am ajuns acasã! Noi
mai aveam de mers. Eram obosiþi ºi fiecare pas ne pãrea o greutate.
De fiecare datã cînd cineva ajungea acasã ºi intra pe portiþã era fericit.
Noi cãlãtorim acum tot aºa. Unii dintre noi ajung mai repede acasã.
Ce liniºtiþi ºi fericiþi sînt cei care intrã acasã cînd e noapte, cînd e
obosealã, cînd e greu, cînd e furtunã afarã! ªi ce greu e pentru ceilalþi
care trebuie sã mai meargã, care mai a u încã de mers ºi drumurile
deseori sînt cu noroaie ºi vremea adeseori e grea, ºi drumul e aºa de
apãsãtor pînã cînd ajungi.
Pe calea vieþii noastre acum, cei care am petrecut atîþia ani ºi avem
viaþa înapoi, am ajuns obosiþi. Abia aºteptãm sã ajungem ºi noi. Fericit
e cine ajunge cu bine ºi poate intra. Am ajuns acasã. Mulþumesc lui
Dumnezeu. Pe drumul vieþii sînt atîtea primejdii pentru toþi! Din cauza
necredinþei, viaþa sufleteascã a ajuns foarte grea pe pãmînt. Dv., cei
mai în vîrstã, vã aduceþi aminte despre pãrinþii noºtri, înaintaºii noºtri,
cîtã fricã de Dumnezeu au avut. Cum ºtiau ei sã respecte sãrbãtorile,
posturile, tot ce era sfînt în viaþa lor. Ei n-au cunoscut prea mult, n-au
ºtiut atîta carte, n-au avut atîtea cunoºtinþe cîte avem noi. Dar atîta cît
au ºtiut, puþinul pe care l-au ºtiut l-au trãit cu toatã credinþa lor. 7
sãptãmîni înainte de Paºti, în oalele lor nu fierbeau mîncare de dulce.
Au avut în viaþa lor temere de Dumnezeu ºi respect de tot ceea ce au
ºtiut cã este sfînt. Înfrînarea lor era rodul credinþei lor ºi al dragostei
lor de Dumnezeu.
Pag. 48

Cînd oamenii au zis: Cunoaºtem mai mult! ªtim mai mult!, au

început sã trãiascã mai puþin temerea de Dumnezeu ºi respectul faþã
de l ucrurile sfinte. Cînd eram copil, dacã la 7 sate era un om care
î nj ur a Numele lui Dumnezeu, vorbeau despr e e l c a de s pr e c e va
îngrozitor ºi rar. Acum ºi copiii înjurã Numele Sfînt al lui Dumnezeu;
ºi femeile înjurã Numele Sfînt al lui Dumnezeu. Fãrãdelegea, pãcatul
s-au înmulþit atît de mult. De aceea viaþa sufleteascã, de aceea viaþa
de credinþã a decãzut. Acum oamenii care se chemã credincioºi trãiesc
cu mai puþinã fricã de Dumne ze u de cum trãiau oamenii care erau
necredincioºi atunci. Oamenii fã rã cunoºtinþã aveau în sufletul lor
înnãscutã cinstea, te me r e a de Dumne ze u º i e vl a vi a . La nivelul
cunoºtinþei lor, cît ºtiau ei, s-au silit sã trãiascã cu evlavie ºi se fereau
de ceea ce este rãu. Acum, din cauza lips e i de credinþã, din cauza
î nmul þ i r ii pãcatului, a slãbit atît de mult credinþa c hi a r º i î n ce i
credincioºi. ªi, în loc sã trãiascã cu fricã ºi cu evlavie, în smerenie ºi
în sinceritate, ºi-n supunere Cuvîntul lui Dumnezeu, au ajuns sã facã,
cei mai mulþi, un prilej de certuri ºi de dezbinãri, ºi de rãstãlmãciri din
Cuvîntul lui Dumnezeu, pãcãtuind astfel nu prin necunoaºtere, ci prin
cunoaºtere împotriva lui Dumnezeu. Deci, în toatã starea aceasta slabã
ºi întunecoasã, ºi gr e a , c î nd ve de m o vi a þ ã s fî ntã a unei fi i nþe
credincioase, care-ºi duce în smereni e , î n fricã de Dumnezeu ºi-n
e vl a vi e viaþa ºi ºi-o sfîrºeºte cu bine, trebuie sã- I mul þ umi m l ui
Dumnezeu.
Pentru cã credinþa e tot mai puþinã; dragostea adevãratã de
Dumne ze u e s te tot mai puþ i nã ; vi a þã sfî ntã º i a s c ul tã toa r e de
Dumnezeu e tot mai rarã pe pãmînt. ªi trebui e s ã - I mul þ umi m l ui
Dumnezeu cînd mai vedem în jurul nostru ºi-n mijlocul nostru astfel
de oameni pentru care putem mulþumi lui Dumnezeu ºi-n urma cãrora
putem ºi noi pãºi liniºtiþi: ºi copiii, ºi fraþii, ºi ceilalþi, pentru cã viaþa
lor a fost o pildã binecuvîntatã. Ce fericiþi am fi ºi noi dacã, lîngã
sicriul nostru, alþii vor putea spune mîine acelaºi lucru! Cã am fost un
pãrinte credincios, un s oþ c r e di nci os , un fiu credincios, un frate
c r e di nc i os , un ve c i n c r e di nc i os , un s ã tea n cr e di ncios, un om
credi nc i os . Noi Î i mul þ umi m lui Dumnezeu cã am avut ocazia sã
putem fi în clipa aceasta lîngã acest sicriu. Fiindcã pi l da vieþii ºi
pãrtãºia iubirii credincioase a sufletului acestuia care se duce ne-a
mîngîiat ºi ne-a îmbãrbãtat pe toþi. Dorim din toatã inima ca ºi celor
care rãmînem în urmã ºi care avem o cunoaºtere despre Dumnezeu -
fie fraþi, fie surori, fie tineri, fie bãtrîni - sã ne fi e un î nde mn º i
Cuvîntul lui Dumnezeu din seara aceasta. ªi încheierea vieþii fericite
ºi credincioase a scumpei noastre surori sã ne fie un îndemn, ca ºi noi,
dacã pînã aici nu ne-am dat chiar toate silinþele sã fim niºte adevãraþi
credincioºi care sã lãsãm în urma noastrã o viaþã curatã ºi frumoasã,
cel puþin de-aici înainte sã ne dãm toate silinþele.
Cã nu se ºtie, dupã acest sicriu, pe care-l vom mai petrece pe
drumul ve º ni c i e i . S- a s pus ai ci c ã moartea nu este o nimicire a
trupul ui ; º i nu este! Moartea este numai trecerea în altã existenþã.
Moartea este numa i un pr a g peste care trec în cealaltã casã. Nici
mormîntul nu este un loc veºnic. Dupã c um casa aceasta n-a fost o
casã veºnicã, nici mormîntul nu este o casã veºnicã, cum spun foarte
mulþi.
 Pag. 49

ªi de-acolo ne vom muta. În ziua cînd trîmbiþa cereascã a

arhanghelului va suna ºi morþii vor învia din mor minte - dupã cum
spunem de fiecare datã cînd rostim:. ºi iarãºi o sã vinã, cu mãrire, sã
judece viii ºi morþii, a cãrui împãrãþie nu va avea sfîrºit - abia atunci,
unde vom merge dupã ce vom ieºi din morminte, acolo va fi l ocul
nostru. Acolo vom petrece veºnicia. La asta trebuie sã ne gîndim noi!
Foarte mulþi se gîndesc sã-ºi facã casã cît mai mare, mai spaþioasã,
mai comodã, mai confortabilã acum. Alþii se gîndesc ºi pentru dupã
moarte: sã-ºi pregãteascã o criptã, o cruce, un loc cît mai comod ºi
ma i fr umos în cimitir. Puþini însã sînt c e i c a r e s e gî nde s c s ã- º i
pregãteascã adevãrata locuinþã în care vor fi veºnic. ªi acela este locul
de dincolo de cimitir, locul pe care-l vom avea dupã ce vom învia din
groapã, din mormînt. Acela va fi adevãratul nostru loc. ªi pilda acestui
sicriu acum ºi cuvintele pe care le-am auzit sînt toate înºtiinþãri, sînt
toate îndemnuri sã ne pregãtim noi acel loc de la a treia casã, în care
vom ajunge dupã ce vom trece în existenþa cealaltã. Sicriul acesta este
numai un mijloc de cãlãtorie. Ne ducem spre mormînt. De-acolo vom
pleca spre locul nostru cel veºnic în ziua învierii. Noi nu ne despãrþim
pentru totdeauna. A fost o vreme cînd ºi noi credeam cã moartea este
o despãrþire pentru totdeauna. A fost o vreme cînd credeam cum ni se
tot spunea la toate î nmor mî ntã r ile la care am fost de faþã: Jalnici
ascultãtori. Ne despãrþim pentru totdeauna. ªi ni se s punea ca din
partea celui adormit: Plecînd din mijlocul vostru, îmi iau rãmas bun
pentru totdeauna ªi ni se spunea în pomelnic: de la fii, de la pãrinþi,
de la fraþi ºi aºa mai departe. ªi jalnicii ascultãtori ziceau: E pentru
totdeauna despãrþirea.
A venit o vreme însã cînd, prin harul lui Dumnezeu ºi prin
Evanghelia care ne-a fost nouã mãrturisitã, noi am cãpãtat credinþa
adevãratã cã despãrþirea morþii nu este o despãrþire pentru totdeauna.
ªi aceasta ne umple nouã inima de încredere liniºtitã. E adevãrat cã
orice despãrþire e, pentru un moment, un prilej de durere ºi de lacrimi.
Cînd pleci de-acasã, chiar ºi numai pentru o zi, ºi te desparþi de mama
sau de tata, sau de copii, e o despãrþire, e ceva care-þi întunecã pentru
moment ochii; îþi umezeºte ochii, îþi întristeazã pentru moment inima.
Dar cînd te gîndeºti ºi zici: Iar ne întîlnim! - inima þi se învioreazã,
pentru cã despãrþirea nu e pentru totdeauna. ªi aceastã plecare din
mi j l oc ul nos tr u, noi a m ajuns ac um s ã c r e dem, pr i n ha r ul l ui
Dumnezeu, cã nu este despãrþire pentru totdeauna. Ci cã e o plecare
pentru un timp. Ea s-a dus înainte. A venit de departe. A suferit. A
umblat greu. ªi acum ea a a j uns lîngã poarta casei. A spus: Eu am
ajuns! În curînd ajungem ºi noi. ªi acolo ne întîlnim cu toþii. Asta-i
bucuria cea mare pe care ne-o dã nouã credinþa ºi pe care ne-a dat-o
nouã Hristos. De cînd ne-am întors la Domnul Is us º i am a flat cã
existã speranþa unei vieþi veºnice ºi a unei nedespãrþiri veºnice, ºi El
ne-a dat - prin credinþa în El - aceastã nãdejde ºi încredinþare vie, noi
de-atunci ºtim. ªtim sigur cã tot Cuvîntul lui Dumnezeu este adevãrat
ºi cã nu mai este moartea o despãrþire pe ntr u totdeauna, ci este o
depãrtare pentru un timp. Sora noastrã a ajuns la odihnã.
Pag. 50

Vom ajunge ºi noi. În curînd, ºi pentru noi soseºte ceasul plecãrii.

Dar acest ceas nu este întunecat ºi plin de durere ºi de tristeþe, ºi de
deznãde j de , c i un c e as peste care vine o luminã de sus, care este
mîngîierea ºi nãdejdea noastrã. Vom ajunge cu toþii acolo unde nu mai
este despãrþire; nu mai este nici suferinþã, nici durere, nici lacrimi, nici
necaz, ci o bucurie veºnicã ºi plinã de pace ºi de strãlucire. Pentru cã
Hristos Domnul nostru a murit în locul nostru. El a murit pentru ca
noi sã nu mai murim niciodatã, ci sã trecem din moarte la viaþã, cum
a zis Cuvîntul Sãu: Adevãrat, adevãrat vã spun cã cine crede în Mine
în veac nu va vedea moartea, ci a trecut din moarte la viaþã. Omul se
îngr oze º te de moa r te . Se tot s cr i e º i pe toate cãrþile moartea e
înfãþiºatã într-un chip îngrozitor. Un schelet urît, de care te înfiorezi
întotdeauna. Oamenii aºa au vãzut moartea ºi aºa ºi-o închipuie. ªi
poate cã, pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, îngerul morþii
trebuie sã fie într-un chip îngrozitor. Noi am fost de faþã la moartea
multor oameni care n-au crezut în Dumnezeu; care nu s-au întors la
Dumnezeu; care n-au ascultat de Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei, sã ºtiþi,
dar poate cã ºi dv. aþi vãzut pe cîte un necredincios murind. Cred cã
v-aþi înfiorat. Cu cîtã groazã se apropie cel necredincios de moarte.
Cît de înspãimîntat e! Cum ar vrea sã nu moarã! Cum ar vrea sã se
þinã cu toatã puterea de viaþã, sã nu se ducã! Dar n-are încotro. Omul
trebuie sã meargã. Mulþi vãd în clipa morþii vedenii înspãimîntãtoare.
Faþa li se crispeazã, ochii li se holbeazã, mîinile li se încrînceneazã ºi
nu mai ºtiu ce sã mai facã! Asta este trecerea în veºnicie a celor care
nu ºi-au pregãtit o moarte fericitã. Dar ce liniºtitã ºi fericitã e moartea
celui credincios! El nu vede moartea. Domnul Isus a spus un cuvînt:
Cine crede în Mine în veac nu va vedea moartea. Nu-l vede pe îngerul
morþii. Îngerul înspãimîntãtor care îl îngrozeºte pe cel care nu s-a
întors la Dumnezeu este acoperit, este îndepãrtat de Hristos. Domnul
Isus a spus: Pentru cine crede în Mine, Eu Mã voi întoarce ºi Eu vã
voi lua c u Mi ne , c a ac ol o unde s î nt Eu sã fiþi ºi voi. Pentru cel
credincios nu vine moartea sã-l ia în clipa plecãrii. Pentru acela vine
Domnul Isus. Vine îngerul Domnului, cu chipul lui strãlucit ºi fericit,
ºi binecuvîntat. Mulþi dintre credincioºi, în clipa morþii, încã înainte
de a trece sã-ºi dea sufl e tul , L- au vãzut pe Domnul. ªi le-au spus
c e l or din jurul lor: Vã d pe Domnul Is us ! Sî nt fe r i c i t! Un fr a te
credincios spunea celor din jurul lui:
- Tãceþi! Tãceþi!
- Dar de ce, tatã? i-au zis cei din casã.
- Se strigã în cer apelul celor care trebuie sã meargã. În curînd o
sã spunã ºi numele meu. Înainte a me a a ud s punî ndu- s e : Prezent!
Strigã nume ºi spune: Prezent! În curînd trebuie sã spunã ºi numele
meu. ªi cînd a sosit un mome nt cei l a l þ i n- au a uzi t, e l a s tr i gat:
Prezent! Vin Doamne Isuse! ªi în clipa aceea, cu o faþã strãlucitã ºi
fericitã, a trecut în veºnicie. Pe el îl chema Domnul! Pentru astfel de
c r e di nc i oº i ve ni s e Domnul, nu îngerul înfiorãtor º i î nghe þ a t, º i
friguros, ºi plin de cutremur al morþii. Cîtã vreme omul e sãnãtos, cîtã
vreme-i tînãr, cîtã vreme-i tare, poate gîndi ºi poate privi ºi asculta cu
ne pã s are astfel de cuvinte. Dar vine ziua! Vine sigur ziua! Cã nici
sãnãtatea, nici tinereþea, nici puterea nu-s o garanþie. Cei mai mulþi
oameni mor tineri; bãtrîni ajung sã moarã puþini - dv. ºtiþi aceasta.
 Pag. 51

ªi atunci va trebui sã meargã pe neaºteptate în faþa lui Dumnezeu.

Atunc i nu ma i r î de omul . Atunci nu mai zîmbeºte nepãsã tor º i
batj oc or i tor. Atunci se cutremurã. Atunci s-ar þine de orice, sã nu
moarã. Însã nimeni nu poate sã se împotriveascã chemãrii morþii, ci
trebuie sã se ducã, fie cã vrea, fie cã nu vrea, a tunc i cînd aceasta
soseºte. De aceea e înþelept pentru fiecare om sã-ºi pregãteascã mai
dinainte acest lucru la care va trebui sã ajungã vrînd-nevrînd. Fericit
este acela care a înþeles ºi care priveºte lucrurile acestea cu seriozitate,
ºi se pregãteºte mai dinainte. Pentru cã, încã o datã: Viaþa nu-i sigurã
pentru nimeni; mîine nu-i al nimãnui. Mîine e numai al lui Dumnezeu.
Astãzi este al nostru, dacã ºi astãzi, întreg, poate fi al nostru. Fiindcã
pe mulþi i-a cuprins ºi i-a surprins moartea pe neaºteptate. Oricînd
poate sã vinã un accident, o nenorocire, un atac cerebral, un atac de
cord, orice lucru poate sã se întîmple, cum s-a întîmplat l a foa r te
mulþi.
Pag. 52

Umblarea dupã lucrurile de sus

Vorbi r e a fr atelui Ioan Opriº de la nunta de la Teiºoara Botoºani -

septembrie 1980

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfî ntul ui Duh. Amin.

Preaiubiþilor fraþi în Domnul ºi scumpe surori! Cu aceleaºi cuvinte am
început, în seara aceasta sînt 2 sãptãmîni, la nunta plinã de har ºi de
bucurii de la Iveºti. Cu aceleaºi cuvinte, în Numele Tatãlui ºi al Fiului
ºi al Sfîntului Duh, în seara aceasta e sãptãmîna, în Banat, la o altã
nuntã . ªi î n seara aceasta aci. Fraþilor dragi, aº dori ca mã c a r o
picãturã din harul de la Iveºti ºi din harul din Banat sã se reverse ºi
asupra noastrã. Ce am vãzut eu la Iveºti ºi ce am vãzut în Banat? La
Iveºti am vãzut multã, multã armonie, dragoste, bucurie, pace, liniºte,
ascultare, o organizare perfectã. Aceasta-i ºi bucuria lui Dumnezeu.
În Banat, la fel. Dar pe deasupra, ce am vãzut în Banat au fost lacrimi
multe, multe, multe. Cel din urmã care a vorbit acolo a fost fratele
mirelui. Poate-i nevoie sã vã descriu în 2, 3 cuvinte cine a fost mirele
ºi cine a fost mireasa.
Cã nu erau de neamul nostru, din punct de vedere naþional vorbind.
Fratele era de pe malurile Dunãrii, de la Mol dova Ve c he , fratele
Ra dovi c i Sta ncovi c i . Sî r b. ªi a l ua t î n c ã s ã t or i e o s or ã di n
Cornuþel-Banat, care e ucraineanã. El sîrb ºi ea ucraineanã. Dar a fost
atîta bucurie ºi a fost atîta farmec, ºi atîtea lacrimi. Cum eu nu prea
lipsesc din adunãri, spun cã atîtea lacrimi foarte rar am vãzut. ªi cel
care a culminat a fost fratele mirelui, teologul Branislav Stancovici,
care a terminat ºcoala la Caransebeº ºi acuma pleacã mai departe, la
Bucureºti. A vorbit plîngînd ºi a plîns toatã adunarea cu sughiþuri ºi
cu zgomote, aºa bucurii mari a u fos t. Aº a se petrece în adunãrile
Oastei Domnului acolo unde este unitate, cum zice un poet al nostru
naþional: În noi 2 un suflet bate. În 2, dacã sîntem împreunã, sau 2
sute, sa u 2 mi i , e a c e l a º i suflet, e acelaºi duh, e acelaºi îndemn.
Spunea tatãl mirelui ºi tatãl acestui teolog, printre altele, cum copiii
aceºtia au fost ascultãtori.
ªi eu mi-am permis sã spun cã am fost la legãmîntul teologului,
legãmînt pe care l-a fãcut în Oastea Domnului în urmã cu vreo 8 ani
de zile. ªi fratele lui a fãcut legãmînt, cel care era acum mire. ªi tatãl
lor era prezent. ªi, dragii mei ºi scumpii mei, mi-aduc aminte cã atunci
cînd, în aceastã comunã, copiii aceºtia au pus legãmîntul - mai ales
teologul, fratele mirelui - plîngînd, pe genunchi, a spus aºa: Fraþilor,
sã-mi fie îngãduit sã pun legãmîntul în limba mea maternã, în limba
mea sîrbã, cã româneºte ºtiu puþin, ºtiu rãu, mã descurc rãu, nu pot
vorbi. Permiteþi-mi sã-l pun aºa cum simte inima mea; în limba mea.
Cum mã pot exprima ma i bi ne . ªi , pl î ngî nd, a spus legãmîntul în
limba lui. Mai tîrziu cu vreo 2, 3 ani de zile, mã gãseam în casa lor,
cu vreo 3 fraþi unul este aici, prezent, a stat pe bancã chiar lîngã mine.
ªi dupã ce a m vor bi t noi î n adunarea lor de acolo, l-am rugat pe
tînãrul acesta care acum era la teologie sã ne vorbeascã ºi dînsul ceva.
ªi a vorbit în limba sîrbã, pentru rudele lui, cã majoritatea erau rudele
lui aici în casã. Pe urmã i-am spus: No, acuma, aºa cum poþi ºi aºa
cum ºtii, sã mai predici încã o datã, în limba românã, sã ºtim ºi noi ce
ai spus. ªi a vorbit în limba românã cu mult mai greoi decît acum la
nuntã.
 Pag. 53

Acuma, dupã 5 ani de teologie, vorbeºte la perfecþie limba românã

ºi poate sã-ºi dezvãluie toate simþãmintele inimii în faþa celor dragi ºi
scumpi de faþã. Ce frumos e cînd vezi cîte-o familie cu 2, 3 copii ºi
toþi sînt în Oastea Domnului, cu pãrinþi cu tot, cu bunici cu tot. Te
duci în altã familie, sînt ºi mai mulþi: 10, 11, 13, 14 - ºi toþi sînt în
Oastea Domnului. Aº a cum am trecut pe la un cuscru al meu, acum
vreo 2 sãptãmîni, la Focºani. Are 11 copii, toþi în Oastea Domnului.
Ei în Oastea Domnului; bãtrînul lor tatã, moºul ce l or l al þ i, ºi el în
Oastea Domnului; bunica nu mai trãieºte. O altã sorã avea cuscra tot
cu 11 copii, toþi în Oastea Domnului, toþi credincioºi, cu pãrinþi cu tot.
Ce fr umos , ce fr umos ! Ia r î n alte case e un haos, e pustietate, e
junglã! Noi nu ne rugãm destul. Din pricina aceasta se întîmplã ceea
ce se întîmplã în jurul nostru. ªi acum permiteþi-mi, din Sfîntul Cuvînt
al l ui Dumne zeu, o micã învãþãturã, cîteva cuvinte sã spun pentru
fraþii dragi ºi scumpi care se gãsesc aici.
Fraþilor iubiþi, în Epistola Sfîntului Apostol Pavel cãtre Coloseni,
citim, la capitolul 3, urmãtoarele cuvinte. Sã vedem, în faþa Cuvîntului
lui Dumnezeu, noi cum stãm. Zice aºa: Dacã deci aþi înviat împreunã
cu Hristos, sã umblaþi dupã cele de sus, unde Hristos ºade la dreapta
lui Dumnezeu. Dacã deci aþi înviat împreunã cu Hristos, sã umblaþi
dupã cele de sus, unde Hristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. Ce face
El la dreapta lui Dumnezeu? Mijloceºte pentru sfinþi. Aºa ne spune
Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. Zice: Deci dacã aþi înviat împreunã
cu Hristos. Dacã ãsta, fr a þ i lor, e aºa de mare! Dacã ãsta: dacã aþi
î nvi a t î mpr e unã c u Hr i s tos, umblaþi dupã l uc r ur i l e de s us . Ce
înseamnã a umbla? A pãºi, a cãlca, a merge. Umblaþi dupã lucrurile
de sus. Ce fericiþi am fi noi aici, tur ma des pr e c a r e spunea, prin
Sfîntul Evanghelist Luca, Î ns uº i Domnul Is us : Nu te teme, turmã
micã, fiindcã þie a binevoit Tatãl sã-þi dea împãrãþia, dacã am umbla
dupã lucrurile de sus! Noi, cîþi ne gãsim aici, ºi poate încã în 10 sau
vreo 100 de locuri din þara aceasta, ºi poate încã într-o 1.000 sau o
sutã de mii de locuri de pe globul întreg, în raport cu lumea întreagã,
noi sîntem o turmã micã. O turmã neînsemnatã.
Dacã aceastã turmã micã am înviat împreunã cu Hristos, sã
umblãm dupã lucrurile de sus. Ce fericiþi am fi noi dacã am umbla
dupã lucrurile de sus! Dar noi umblãm dupã lucrurile de pe pãmînt.
Noi sîntem plini de noi înºine, de multe ori. Nu vorbesc de pãcatele
personale: îngîmfare, mîndrie, zgîrcenie, lãcomie ºi aºa mai departe.
Nu. Dar ne potrivim veacului acestuia. Sfîntul Pavel ne învaþã: Nu vã
potriviþi chipului veacului acestuia. Sã nu ne potrivim! Dar noi cãutãm
din toate punctele de vedere ºi î n toa te pr i vi nþele sã ne potrivim
chipului veacului acestuia. Gîndim: Nu se poate altfel. Trebuie sã am
ºi eu o casã ca lumea. Trebuie sã am ºi eu o hainã ca lumea. Trebuie
sã am ºi eu maºinã ca lumea. Trebuie sã am ºi eu cuta r e ca lumea,
pantofi ca lumea, sandale ca lumea. Trebuie sã am ºi eu ca lumea. O
mobi lã ca lumea. Trebuie ca lumea nu ca Hr i s tos . Ca l ume a . Ca
oamenii. Oare aceasta înseamnã umblarea dupã l uc r ur i l e de s us?
Aceasta-i o ºarlatanie în faþa lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu e
o º a r l a ta ni e . Cã ne pretindem a fi copii ai lui Dumnezeu, º i noi
umblãm dupã lucrurile de pe pãmînt; ale veacului acestuia.
Pag. 54

ªi ale înþelepþilor veacului acestuia, pe care-i aºteaptã pierzarea,

cum zice Sfîntul Pavel: Sã umblaþi dupã lucruril e de sus, dacã aþi
înviat ªi la cel ce a înviat împreunã cu Hristos nici nu trebuie sã-i spui
prea mult sã umble dupã lucrurile de sus, cã el dupã ele umblã ºi dupã
ele-i nebun. Dupã lucrurile de sus. El iubeºte Sfî ntul Cuvînt al lui
Dumnezeu ºi pentru nimic î n l ume nu s e des pa r te de El . Dacã e
undeva unde nu-l poate deschide, se gîndeºte la El. Dar ºi de deschis
se poate de nenumãrate ori. Eu îl deschid în trenuri; ºi în autobuze îl
deschid. Sigur, nu sã fac propagandã, ci pentru mine. Sã citesc un
ps a l m s a u 2, s a u o Evanghelie, sã mã mîngîi, sã mã î mbã r bãtez.
Atunci cînd în jurul meu se vorbesc atîtea ºi atîtea drãcii ºi lucruri
nesãbuite, eu mã îndulcesc din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. Dar
nu fac nici pe departe cît trebuie sã fac.
Ce facem noi? Umblãm noi dupã lucrurile de sus, dacã am înviat
împreunã cu El? Dacã am înviat împreunã cu El, trebuie sã fim nebuni
pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Nebuni, cum spunea pãrintele Iosif.
A fost un fapt petrecut, despre care am mai spus pe ici, pe colea. Cînd
odatã fraþii din judeþul Hunedoara s-au dus, vreo 300 de inºi, ºi l-au
cercetat pe pãrintele la Sanatoriul Geoagiu, cu steaguri, cu cruciuliþe
pe piept - cã aºa era la început, cu cîntãri, cu poezii, în sanatoriu cred
cã n-a rãmas nimeni. Cred cã ºi cu ta r ga i - au s c os afarã, sã vadã
minunea minunilor, cã au venit aici vreo cîteva sute de oameni care
cîntã aºa cum n-au mai auzit oamenii cîntînd. Vorbesc cum n-au mai
a uzit vorbind. Spun poezii ºi trãiesc aºa de frumos c um n- au ma i
vã zut pe alþii. N-a rãmas doc tor, n- a r ã ma s fe l ce r, n- au r ã ma s
bucãtãrese, n-a rãmas nimeni. Toatã lumea a fost în curte ºi acolo îi
ascultau pe fraþii care ve s te a u Evanghelia. Cînd fraþii au încheiat
programul lor ºi au plecat, un pr e ot di n Moldova, aºa-mi spunea
pãrintele Iosif, doar atît mi l-a descris: un preot din Moldova, înalt la
staturã zice:
- Pãrinte Iosif, mi-a plãcut foarte mult. Cînd mã duc acasã, am sã
fac ºi eu Oastea Domnului. Pãrintele l-a întrebat:
- Dar acolo în sat la mata ai vreun nebun? ªi el a spus:
- Nu vã înþeleg.
- Ai vreun nebun, ai vreun frate acolo în sat, sã fie nebun de dorul
ºi dragul lui Hristos? Ai în comunã? Cã dacã ai, de vei face Oaste, ea
va rãmîne, va dãinui, va persista, va trãi. Dacã n-ai, n-ai fãcut nimic.
Sau eºti mata nebun? Dacã eºti mata nebun, fã Oaste, cã Oastea va
trãi. Altfel nu merge. ªi sã ºtiþi, dragii mei: în orice sat, în orice cãtun,
în orice cetate, în oric e or a º , dac ã e xi s tã un fr a te ne bun pentru
Hristos, un frate care a înviat cu Hristos, care are adevãrata naºtere
din nou, acolo Oastea trãieºte. Naºterea din nou, despre care fratele
Traian, ieri, alaltãieri, spunea cã le vorbea unor oameni mari care l-au
cercetat, dar ei nu înþelegeau deloc. Oamenii fireºti înþeleg lucrurile
Duhului? - întreabã Sfîntul Pavel. Înþeleg oamenii fireºti lucrurile
Duhului? Nu le înþeleg. Nici nu le pot înþelege. Cãci sînt peste puterile
lor spirituale. ªi-mi zicea fratele Traian: Le vorbeam de naºterea din
nou. Erau 3 oameni mari. ªi ei au spus:
- Da, da. O inimã schimbatã aºa cum o schimbã medicul Barnard
din Africa de Sud!...
 Pag. 55

- Nu aºa, domnilor. Nu aºa, o inimã luatã de la altul ºi pusã la

mine. Nu aºa. Ci inima mea cea rea ºi vicleanã, întunecatã ºi stricatã,
s-o transforme Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, în înþelesul
cuvintelor Domnului de la Ezechiel, cã: Vã voi da o inimã nouã, voi
scoate din trupul vostru inima de piatrã ºi voi schimba-o cu o inimã de
carne. Inima cea nesimþitoare, inima cea împietritã, inima cea rea,
inima cea stricatã, inima cea vicleanã, inima cea mincinoasã, inima în
care, prin ochi ºi prin auz, se strecoarã poftele lume º ti , c um zice
sfîntul pr or oc Ieremia: Vã scapãrã ochii de preacurvie. Iar sfîntul
proroc David, în Psalmul 73, spune: Li se bulbucã ochii de grãsime,
au ma i mul t de c î t l e dor e º te i nima, limba le cutreierã pãmîntul,
vor be s c de s us , vorbesc cu rãutate. As ta - i i ni ma ne î ntoa r s ã l a
Dumnezeu. Inima nepocãitã. Îi vorbeam ieri, pe cursã, unui om bãtrîn.
Spunea cã are 79 de ani. Era orb de un ochi. Spunea cã merge la bãi
ºi cã-i din Maramureº. Cã merge l a bãi sã se facã mai bine. M-am
apropiat de el ºi i-am pus mîna pe faþã ºi i-am spus:
- Vrei sã te faci bine cu orice preþ? Sã te întorci la Dumnezeu. El
zice:
- Sã mã pocãiesc?
- Eu nu þi-am zis de pocãinþã. Eu þi-am spus sã te întorci la
Dumnezeu. Mai mult nu i-am spus, numai atît. Cuvîntul lui Dumnezeu
va ºti ce sã lucreze. Dacã poate sã lucreze. ªi-acum, fraþilor, încã 2
versete vã citesc sau chiar 3. Zice în continuare aºa: Gîndiþi-vã la cele
d e s us , nu l a c e l e de pe pã mî nt. Ia tã c ur s a ! C ur s a c e a ma i
primejdioasã este aceasta, cã nu ne gîndim la lucrurile de sus, de aceea
ne prinde iureºul! Iureºul rãutãþilor, plãcerilor ºi poftelor de pe pãmînt;
pentru cã nu ne gîndim la lucrurile de sus. Gîndiþi-vã la lucrurile de
sus, nu la cele de pe pãmînt. Cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este
ascunsã cu Hristos în Dumnezeu. Auziþi, iubiþilor, auziþi, iubitelor!
Cercetaþi Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi o sã vã convingeþi. Cãci
zi c e : Voi a þ i mur i t ºi viaþa voas tr ã e s te a s c uns ã c u Hr i s tos î n
Dumnezeu. Aceasta e o tainã, e taina tainelor. Viaþa ta, viaþa ta, pînã
ieri, alaltãieri stricatã, rea, necredincioasã, putredã în ticãloºii, acum
s ã fi e atît de înaltã, încît sã fie ascunsã cu Hristos î n Dumne ze u!
Cineva punea odatã întrebarea: Oare unde era Dumnezeu Tatãl atunci
c î nd Domnul Is us mur e a pe c r uc e º i a s pus : El oi , El oi , l a ma
sabactani?, sau, dupã traducerea dintr-o altã Biblie: Eli, Eli, lama
sabactani?
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit? Poate
ar fi rãs puns î n c l i pe l e acelea Pãrintele Ceresc: Tu nu vezi ce ai
încãrcat asupra Ta? Cã ai încãrcat nelegiuirea unui neam întreg! ªi a
trecutului, ºi a prezentului, ºi a viitorului. Ai încãrcat toate pãcatele
asupra Ta, dacã zici cã Te-am pãrãsit. De aceea Te-am pãrãsit. Dar
vine Sfîntul Apostol Pavel ºi explicã enigma, minunea, ºi spune: Nu!
Dumnezeu era în Hr i s tos , î mpã cî nd l ume a c u Si ne. Vedeþi, cînd
întreabã Domnul Isus: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai
pã r ãsit?, Sfîntul Pavel spune: Nu L-a pãrãsit, ci Dumneze u e r a î n
Hristos. Pãrintele era în Hristos, împãcînd lumea cu Sine. Voia cu
orice preþ ºi Pãrintele Ceresc sã aibã parte la împãcarea ta, la iertarea
ta, la c ur ã þ irea ta, la sfinþirea ta, la întoarcerea ta, la pocãinþa ta.
Lucrarea aceasta nu-i numai a Fiului; e ºi a Tatãlui, ºi a Duhului Sfînt.
Pag. 56

Despre Duhul Sfînt ºtim ce frumos ne spune Sfîntul Pavel ºi ceilalþi

Sfinþi Apostoli ºi proroci: Sã nu întristaþi pe Duhul Sfînt, prin care aþi
fost pecetluiþi pentru ziua rãscumpãrãrii. Sã nu-L întristãm! Prin ce
întristãm noi pe Duhul Sfînt? Prin atitudinea noastrã, prin miºcãrile
noastre, prin faptul cã nu ne gîndim la lucrurile de s us , c i s î ntem
vrãjiþi. Aºa cum se spunea cã odatã, pe mãri, erau niºte sirene care
vrãjeau cu cîntãrile lor ºi-i amãgeau pe tineri. Aºa lumea aceasta e o
sirenã cumplitã ºi groaznicã ce ne amãgeºte. ªi ne amãgeºte pe toþi, de
la mic la mare, de la tînãr la bãtrîn. Pentru fiecare are ceva de spus.
Pentru fiecare are ceva, o marcã de recomandat. Gîndiþi-vã la lucrurile
de sus, nu la cele de pe pãmînt. Din pricina aceasta cãdem în atîtea
curse: pentru cã nu ne gîndim la lucrurile de sus. ªi sã aveþi în voi
gîndul care era ºi în Hristos Isus, spune Sfîntul Pavel. Ce gînd era în
Hristos Is us ? Ce gî nd era? Gîndul care era în Hristos Isus. Cum?
Hristos Isus, Domnul nostru, Domnul Slavei, Mirele Bisericii, nu avea
decît un singur gînd? Da, fraþilor! Da! El avea un singur gînd: acela
de a mîntui o lume nelegiuitã. ªi pentru aceasta a fãcut orice. Orice!
S-a dus pînã la moarte. Iar moartea I-a fost pe cruce. Fraþilor dragi,
sã ne gîndim la lucrurile de sus. ªi zice apoi versetul urmãtor: Cãci voi
aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu.
Ce bine-i sã avem o viaþã ascunsã. Poate sã ne caute securitatea.
Poate sã ne caute sfatul. Poate sã ne caute un criminal. Poate sã ne
caute cine vrea; prieten sau vrãjmaº! ªi mai ales vrãjmaºii dacã ne-ar
c ã uta . Sã ne c a ute cu lumina aprinsã! Sã ne caute c um - nu º ti u,
Socrate sau care din filozofii greci - cãuta dreptatea cu lumina aprinsã
ziua la amiazã. Cu felinarul aprins. ªi n-are sã ne gãseascã, dacã viaþa
noastrã este ascunsã cu Hr i s tos î n Dumne ze u. Da r da c ã nu e ste
ascunsã acolo, atunci noi unde sîntem? Noi încã sîntem la periferie.
Aºa cum îi spuneam odatã tatãlui meu, fie iertat, care a fost dascãl de
bi s e r i c ã . El î mi s pune a cã unde va , la sapã la vie, cineva îl tot
batjocorea pe un credincios ºi nu-l mai slãbea deloc cu batjocurile. ªi
tatãl meu, fiind dascãl, i-a luat aceluia apãrarea ºi i-a spus celui ce-l
batjocorea: Mãi, pe omul ãsta care vorbeºte din Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu nu-l mai batjocoriþi, cã rîdeþi de Dumneze u. ªi atunci
bietul om i-a spus tatãlui meu: D-ta nu eºti departe de Împãrãþia lui
Dumnezeu. ªi tata mi-a spus oarecum mîndru cã acela cãruia i-a luat
apãrarea i-a spus lui cã nu-i departe de Împãrãþia lui Dumnezeu.
Atunci i-am zis: D-ta de ce nu i-ai spus cã ce folos ai avea dacã ai
fi chiar lîngã uºa Împãrãþiei lui Dumnezeu, ca acele 5 fecioare nebune,
care tot a farã au rãmas? Sau cum este o istorioarã cã, undeva prin
junglã ºi prin pãdurile Africii, se fãcu o vînãtoare de lei. ªi acolo,
vînãtorii au o cãsuþã în mijlocul pãdurii ºi fiecare vînãtor are cheie la
cãsuþa aceasta. Dacã vrea sã doarmã sau sã mãnînce, sau sã-ºi încarce,
sã-ºi pregãteascã arma, ei acolo stau. Cãci încolo, cînd iese afarã, ei
trebuie sã stea mereu cu arma la ochi. ªi a ieºit din cãsuþã unul, s-a
dus ºi îndatã a vãzut cã vine o fiarã spre el, un leu cumplit. S-a pus
î ntr - un genunc hi , c ã era la mare distanþã, ºi-a tras. Arma nu s - a
slobozit. A tras cu a doua þeavã. Nu s-a slobozit. N-a mai avut timp
sã descarce ºi sã încarce arma. A luat-o la fugã spre cãsuþã, cã era
foarte aproape.
 Pag. 57

Dar pe drum, fugind, a pierdut cheia. ªi fiara l-a sfîºiat lîngã uºã.
Uº a e r a di n s c î ndur ã de 2, 3 centimetri. Dacã ar fi fos t ci ne va
înãuntru ºi, auzindu-l cã se vaitã afarã, ar fi zis: Dragule, nu te vãita,
cã doar tu eºti aci lîngã adãpost. Eºti aici lîngã uºã! Ce-ar fi rãspuns
el? Ce folos dacã nu sînt înãuntru! Dacã-s afarã, fiara mã sfîºie, uite,
mã s fî º i e ! Noi pute m s ã fi m fo a r te a pr oa pe de Î mpã r ãþ i a l ui
Dumnezeu, aproape de tot. Cu asta sã nu ne mîngîiem. Unii oameni
sînt buni. Sînt buni în felul lumii. Sînt buni, sînt drepþi, sînt cuminþi,
sînt cinstiþi, nu-s lacomi de avere. Dar le trebuie neapãrat naºterea din
nou, fãrã care nu se poate intra în Î mpãrãþia lui Dumnezeu. Dragii
mei , c u dr e ptate a noa strã nu putem merge mai departe. ªi sfîntul
proroc Isaia, dacã nu mã înºel, spune aºa: Dreptatea noastrã înaintea
Lui a pare ca o cîrpã lepãdatã. Aºa-i dreptatea noa s tr ã . Da r c î nd
dreptatea noastrã este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu, cînd dreptatea
noastrã este verificatã ºi trecutã prin dreptatea Lui, atunci noi apãrem
neprihãniþi, drepþi, sfinþi, curaþi, buni, deºi sîntem plini de rele ºi de
ticãloºii. Dar zice prorocul Isaia: ªi voi arunca în fundul mãrii pãcatele
lor ºi nu-Mi voi mai aduce aminte de ele, dacã ne întoarcem la El.
Deci c ondi þ i ona t. ªi ul ti mul ver s e t spune aºa: Cînd Se va arãta
Hristos, viaþa voastrã, atunci vã veþi arãta ºi voi împreunã cu El în
slavã. Cînd Se va arãta Hristos, viaþa voastrã. Ce este Hristos? Sau,
mai bine, zis: Ce trebuie sã fie Hristos? Viaþa noastrã!
Preotul, cînd cãdeºte la înmormîntare, zice: Tu eºti învierea ºi
viaþa, ºi odihna rãposatului sau rãposatei roabei Tale! Aºa spune? Aºa
spune. Tu eºti învierea ºi viaþa, ºi odihna. Deci tu trebuie neapãrat
sã-L ai pe Hristos ca înviere ºi ca viaþã. Aici pe pãmînt sã-L cîºtigi ca
înviere. Sã învii în El, sã te naºti în El, ca sã-L ai ºi ca odihnã veºnicã.
Cã Tu eºti învierea ºi viaþa, ºi odihna rãposatului robului Tãu. Dacã
nu-L ai pe Hristos ca învier e , dac ã nu te - ai nã s cut din nou ºi nu
trãieºti o viaþã cu Hristos. Zice versetul: Cînd Se va arãta Hristos,
viaþa voastrã. El trebuie sã fie viaþa noastrã, atunci vã veþi arãta ºi voi
cu El î n s l a vã . Cum ne vom arãta noi cu Hristos în slavã? Cum?
Fr a te l e me u, ai ocazie în noaptea aceasta, aici la aceas tã º c oa l ã
binecuvîntatã, sã te verifici: eºti tu în Hristos, sau nu eºti? Ai înviat tu
împreunã cu Hristos, sau n-ai înviat? Eºti tu întemplul lui Dumnezeu,
în Biserica lui Dumnezeu, în mijlocul miresei celei alese a lui Hristos,
sau eºti încã pe de lãturi? Eºti dincolo de uºã? Noi sã ne verificãm, ca
sã n-ajungem sã ne verifice El.
Cãci, dragii mei, am trecut astãzi, cu fraþii cu care am venit,
printr-o comunã apropiatã , ai c i unde acum vreo 3 luni de zile s-a
rãsturnat un autobuz. Dumnezeu a trebuit sã mã treacã azi pe acolo,
sã ne oprim, sã vedem tãul în care s-a rãsturnat. ªi mîine parcã am
vrea, la întoarcere, sã citim puþin pe crucile acelea din dreapta tãului
ºi din stînga lui, sã vedem ce scrie. Cã acolo vom gãsi scrisã ºi ziua
cînd s-au petrecut aceste lucruri; sã mai putem spune ºi pe la noi. S-a
întîmplat ºi pe la noi ºi se întîmplã mereu. Acum cîteva zile, la noi, l-a
lovit pe unul o motocicletã; ºi cu o sãptãmînã mai înainte, pe altul. Pe
acela l-a omorît; ãsta este în spital, cu picioarele rupte. Celãlalt e în
mormînt. ªi am auzit cã cel pe care l-a omorît - ºi care era pe bicicletã
- a fost credincios ieri, alaltãieri, dar s-a lãsat. S-a delãsat. A lãsat sã
i se stingã candela.
Pag. 58

ªi iatã, l-a prins moartea, se pare ºi bãut olecuþã, ºi l-a omorît.

Fraþilor dragi, în urmã cu cîþiva ani de zile, la noi a ars un autobuz cu
o grãmadã de suflete în el, cu multe fiinþe în el. Au ars de vii. N-au
fost atîþia ca aici. Am auzit c ã ai ci a u mur i t 49. Ceva gr oaznic,
gr oa zni c de tot. Sã ne-aducem aminte, Domnul Isus spune aº a , î n
Luca, capitolul 13: Ori doar acei 18 bãrbaþi peste care a cãzut turnul
din Siloam ºi i-a ucis pe toþi au fost mai pãcãtoºi decît ceilalþi care
locuiau în Ierusalim? Eu vã spun: Nu. Ci de nu vã veþi pocãi, toþi la
fel veþi pieri. Sau acei bãrbaþi galileeni pe care guvernatorul Pilat i-a
mãcelãrit ºi a amestecat sîngele lor cu jertfele lor ori credeþi cã doar
ei au fost mai pãcãtoºi decît ceilalþi bãrbaþi din Galilea? Eu vã spun:
Nu. Ci de nu vã veþi pocãi, toþi la fel veþi pieri. ªi nu vreau sã închei.
Totuºi trebuie sã vã spun un lucru pe ca r e o pa r te di ntr e fr ã þ iile
voastre sigur nu-l ºtiþi. ªi dacã unii îl ºtiþi, sînt prea puþini cei care-l
ºtiu. În anul 1930, în foaia Oastea Domnului era scris despre aceasta.
Eu nu numai cã am citit acolo; eu l-am º i a uzi t la radio pe fratele
Al e xa ndru Lascarov Moldovanu vorbind de la Buc ur e º ti , î ns pr e
noaptea de Paºti a anului ’30, sîmbãtã seara. Cu o searã înainte, cînd
era prohodul Domnului, a luat foc biserica din Costeºti, judeþul Argeº.
Biserica era plinã de oameni, mai ales tineret. Tineret, astãzi gãseºti
aºa de puþin. Sînt biserici unde, sã cauþi cu lumina aprinsã, n-ai gãsi
un copilaº; decît cîþiva bãtrîni ºi atîta tot. Era majoritatea tineret în
bis e r i c ã . Un come r ci a nt di n comuna ac ea s ta unde s-a petrecut
evenimentul, nenorocirea, 5 copiii ºi-a pierdut în flãcãri. 112 suflete
s-au prefãcut în fum ºi scrum. A ars biserica ºi preotul cu Evanghelia
în br a þe. Evanghelia n-a ars. Cred cã se pãstreazã la Bucureºti, în
muzeu. ªi frate l e La s c a r ov de l a Buc ur e ºti spunea pe urmã: Ori
credeþi cã doar acele 112, dintre care majoritatea tineri, care au ars de
vii în biserica din Costeºti, au fost mai pãcãtoºi decît ceilalþi oameni
care locuiau în Costeºti? Eu vã spun: Nu. Ci, de nu vã veþi pocãi, toþi
la fel veþi pieri. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 59

Greutatea pãcatelor noastre

Vorbirea fratelui Vasile Acsinuþã la nunta de la Teiºoara Botoºani -

septembrie 1980

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Iubiþi fraþi

ºi surori! Porunca a doua din cele 10 porunci, care sînt valabile ºi
pentru noi creºtinii, spune aºa: Sã nu ai alþi dumnezei afarã de Mine,
zi c e Domnul , º i ni c i s ã te î nc hi ni lor ( E x o d 2 0 , 3 ) . Popor ul
Domnul ui a pr i mit aceastã poruncã pe cînd se închina numa i l ui
Dumnezeu. Erau departe de idolii Egiptului. Dumnezeu totuºi le dã
aceastã poruncã pentru cã le cunoºtea abaterile de mai tîrziu; ºi le-o
dã pentru totdeauna. Poporul lui Dumnezeu, cît a stat prizonier în þara
Egi ptul ui , nu s-a închinat la idolii Egiptului. Egiptenii pã gî ni s e
închinau la un bou turnat din aramã. Aduceau mîncare ºi bãuturã, se
aºezau în jurul lui, mîncau, beau ºi se sculau ºi jucau. Acesta le era
felul de închinare. Aº a c e va Bi bl i a nume º te i dol atrie. Odatã cu
plecarea evreilor din Egipt, au plecat ºi mulþi egipteni.
Cînd Moise a fost chemat sus pe Muntele Sinai sã primeascã Legea
º i por unc i l e , a mai zãbovit acolo sus 40 de zile, în care a posti t.
Poporul rãmas jos la poalele muntelui, vãzînd cã Moise nu mai vine,
aþîþat ºi de egiptenii refugiaþi cu cei din Israel, a cerut ºi l-a înduplecat
pe preotul Aron sã-i facã un dumnezeu la care sã se-nchine. ªi Aron
a dat dovadã, a dat cea mai mare dovadã de slãbiciune ºi le-a aprobat
sã-ºi facã un viþel de aur aºa cum aveau egiptenii. Au adus în jurul
acelui viþel arderi de tot, au mîncat, au bãut, ºi au jucat. Aºa fac ºi azi
mulþi dintre cei ce-ºi spun creºtini, la ori ce fel de petrecere cu bãuturã
ºi joc. În timpul Sfîntului Apostol Pavel, unii din adunarea creºtinã din
oraºul Corint veneau ºi la adunare, dar se mai þineau ºi de bãuturã;
unii veneau la adunare, dar mai mergeau ºi pe la petreceri cu jocuri ºi
beþii. Fiind informat despre ce fac unii care umblã la adunare, Sfîntul
Pavel le scrie din Efes: Sã nu fiþi închinãtori la idoli, dupã cum este
scris: Poporul a mîncat, a bãut ºi s-a sculat sã joace (1 Cor 10, 7).
Apostol Pavel numeºte bãutura ºi jocul închinare la idoli ºi interzice
acestea creºtinilor.
Beþia lui Irod ºi jocul fetei Irodiadei au tãiat capul celui mai mare
proroc ºi sfînt, al lui Ioan Botezãtorul. Tocmai la asemenea beþie ºi la
asemenea joc S-a referit Dumnezeu în a doua poruncã, cînd a zis: Sã
nu ai alþi dumnezei ºi sã nu te închini lor. Ne putem convinge cã beþia,
jocul, desfrîul nu sînt înfiinþate nici de Dumnezeu, nici de învãþãtura
º i c a noa ne l e Bi s e r i c i i . Jocul totdeauna a cerut mare efort, ma r e
obosealã, cheltuialã ºi timp consumat. În Bulgaria, încã ºi astãzi se mai
menþine obiceiul de a se juca pe cãrbuni aprinºi. Noaptea, într-o curte
mare, se face un foc mare de lemne ºi se joacã la lumina flãcãrilor
pînã rãmîne numai jarul. Apoi se descalþã ºi bãieþi, ºi fete ºi fac cîteva
învîrtituri de joc cu tãlpile goal e pe jar. Apoi se dau deoparte, îºi
oblojesc rãnile, se vaitã, gem ºi cîteva zile nu mai pot merge la lucru.
Pe ntr u Dumne ze u n- ar face aº a c e va de bunãvoi e , da r pe ntr u
închinarea idoleascã o fac. Dar la balurile mascate, cînd îºi pun pe faþã
mãºti cu capete de berbec, de cîine, de tot felul de animale, tot lui
Dumnezeu Îi aduc cinste printr-un asemenea joc?
Pag. 60

Cînd îmi aduc aminte cã Adam ºi Eva, pentru un pãcat de

neascultare de numai 5 minute, cît au mîncat mãrul, au trebuit sã stea
la întuneric 4000 de ani, pînã la învierea lui Isus Hristos, mie nu-mi
mai dã mîna nici sã beau º i ni c i sã joc. Am cercetat în tot felul ºi
m- a m c onvi ns c ã omul , pr i n beþ i e º i j oc, nu aduce o slujbã l ui
Dumnezeu. Acum i-am ruga pe cei ce beau ºi pe cei ce joacã - dacã
sînt ºi printre noi - sã nu r î dã de noi , c a r e nu bem ºi nu jucãm la
petrecerile noastre. Cã nouã aºa ne plac ºi pentru noi sînt destul de
frumoase ºi nu ne plictisesc niciodatã. Noi nu defãimãm ºi nu rîdem
ni c i de c i ne j oacã, nici de cine bea, nici de c i ne s e î mba tã s au
fumeazã, ci spunem cã banii cheltuiþi pentru acestea sînt bani pierduþi
ºi multe necazuri aduc în familii. Oamenii cãzuþi în patima beþiei ºi
chiar a fumatului nu calculeazã niciodatã cîþi bani consumã. Eu am
fã c ut un mi c c al c ul , într-un fel: într-o zi, dacã bei numai 100 de
grame, te costã 5 lei. Într-o lunã, dacã consumi cîte 100 de grame pe
zi, te costã 150 de lei. Într-un an 365 de zile te costã 1.825 de lei. În
45 de ani, aceastã sumã ajunge la 82.125 de lei.
Dacã eºti ºi fumãtor ºi într-o zi iei un pachet de þigãri din cele mai
i e ftine, 1 leu ºi 10 bani, într-o lunã fume zi 33 de l e i , î ntr - un a n
fumezi 402 de lei, în 45 de ani fume zi 18.067 de lei. Adunînd cu
82.125, în total, bãutura ºi fumatul fac 100.200 de lei. Aceastã sumã
aºa de mare înseamnã valoarea liturghiilor date în cinstea dumnezeilor
strãini. Dar pentru Dumnezeul Cel adevãrat cîþi bani dã creºtinul?
Dacã unul din noi ar merge regulat la bisericã ºi ar da numai cîte 1
leu, ar fi 60 de lei pe an; iar în 45 de ani s-ar aduna suma de 2.700
de l e i . Da r c î t ti mp Î i î nc hi nã un c r e º ti n l ui Dumnezeu? Dacã
dimineaþa ai fãcut o rugãciune de 5 minute, poþi sã spui în acest timp
ºi Tatãl nostru, ºi Crezul, ºi un psalm. 5 minute di mi ne a þ a ºi cu 5
minute seara 10 minute, în 6 zile, într-o sãptãmînã, se adunã o orã.
Într-o lunã vor fi 4 ore; pe 3 luni pe-un sfert de an, 12. Deci într-un
s fe r t de a n, de - a bi a Î i da i Domnului o zi; iar într-un an, 4 zi l e.
Soc oti nd dumi ni c i l e º i s ã r bãtor i l e de toa te , 6 0 î n me d i e º i
înmulþindu-le cu 4 ore pe zi timpul pe care îl petrecem la bisericã ºi
la adunare avem 240 de ore, adicã 10 zile; ºi adunîndu-le cu cele 4
zile, avem în total 14 zile dintr-un an întreg închinate lui Dumnezeu.
E mult? Nu!
Restul timpului e pentru noi. Bãutura am calculat-o pentru un om
care bea numai cîte 100 de grame pezi. Cu 100 de grame nu se îmbatã
nimeni. Dar ce face cel ce are patima beþiei? Am sã vã dau un singur
caz referitor la beþie ºi un singur caz despre fumat. În luna martie,
anul trecut, 1979, unui om s tã pî ni t de pati ma be þ i e i din oraºul
Botoºani i-a venit chef sã bea. Era acasã. Soþia îi plecase în oraº dupã
cumpãrãturi. Avea 2 fetiþe. Cea de 5 ani se sculase ºi cea de 3 ani mai
dormea încã. El i-a cerut copilei celei mai mari sã-i aducã din dulap
sticla cu þuicã. Fetiþa s-a urcat pe-un scãunel, a luat sticla, însã scaunul
s-a rãsturnat ºi sticla s-a spart. Cînd s-a ridicat de jos, tatãl ei i-a dat
o palmã, încît ea a cãzut, lovindu-se cu capul de scaunul rãsturnat, ºi
a rãmas pe loc moartã. Vãzînd ce fãcuse, a luat fetiþa, a aºezat-o pe
pat învelind-o, a mãturat sticlele de pe jos, apoi ieºi afarã ºi, tãind
cablu de sîrmã pentru uscat rufe, s-a dus în a treia livadã, mai încolo,
ºi s-a spînzurat. Chiar eu l-am vãzut mort în spitalul din Botoºani. Pe
cînd veni nevasta lui acasã, se sculase ºi fetiþa cea micã.
 Pag. 61

În timp ce mama îi fãcea baie ca s-o ducã la grãdiniþã, a intrat la

ei ca fulgerul o femeie foarte înspãimîntatã: Hai, dragã, cã soþul tãu
e spînzurat la mine în livadã! Femeia ºi-a lãsat fetiþa în baie ºi au
alergat amîndouã, dar în zadar. El era mort. Însã cînd vine înapoi, o
gãseºte pe fetiþa de 3 ani înecatã în baie. Cînd a mai dat ºi de cealaltã
fetiþã moartã în pat, biata femeie ºi-a pierdut minþile ºi ºi-a pierdut ºi
graiul. Iatã una din roadele beþiei. Un altul mergea spre casã beat. I-a
venit poftã sã fumeze ºi, cum nu-ºi putea aprinde þigara, s-a pus pe
lada unei fîntîni. Legãnîndu-se acolo ba înainte, ba pe spate, a cãzut
cu capul în fîntînã ºi acolo a murit. Dacã nu avea ºi patima fumatului,
nu se oprea pe acea fîntînã ºi poate mai trãia. Dar cîte c a s e , c î te
grajduri, cîte furaje, cîte depozite, pãduri au ars de la un cãpeþel de
þigarã. Întreaga ºtiinþã din lume pe ntru apãrarea sãnãtãþii combate
astãzi, mai tare decît religia, beþia ºi fumatul. Cu cîþiva ani în urmã,
o statisticã arãta cã î n þ a r ã l a noi se consumã pe an peste 500 de
mi l i oa ne de l i tri de bãuturã alcoolicã, afarã de vin. Ave m pe s te
500.000 de bufete, restaurante ºi cîrciumi. Iar biserici, undeva în jurul
a 50.000. Apoi, mai avem o serie de pãcate de moarte.
Ce facem cu ele? Este lãcomia, zgîrcenia, mîndria, minciuna,
zavistia, ura, lenea ºi hula împotriva Duhului Sfînt. Pe acestea le-a
arãtat pãrintele Iosif ca fiind cele mai grele în cîntarul judecãþii lui
Dumnezeu. Auzindu-le, ai putea sã spui cã asemenea pãcate mari ºi
grele le-ar avea mai mult cei de la oraºe, din treapta intelectualilor.
Dar noi la sate, doar aºa, pãcate mici, pãcate uºoare, spuse din gurã.
Iatã, am sã vã înºir cîteva dintre cele ce par mai mici, fãcute cu gura,
ºi veþi vedea cît cîntãresc de greu: Dacã ai zis cuiva: Du-te celui rãu,
numai o singurã datã pe zi, într-un an ai zis de 365 de ori, iar în 50
de ani ai zis de 18.250 de ori. Numãrul este acelaºi, dacã zilnic ai rîs
de-un om bãtrîn sau chiar de unul beat, sau de-un copil; dacã ai spus
vorbe rele sau urîte pentru cã te-ai supãrat pe vacã, pe viþel, pe gãinã.
Dacã ºi pentru cel mai mic lucru, o datã pe zi, îi zici cuiva prostule
sau nebunule, dacã vorbeºti de rãu pe altul numai o datã pe zi, dacã
spui o micã minciunã, chiar ºi unui copil, toate acestea se adunã. Dacã
ai spus o glumã proastã pe zi, la fel. Iatã numai cîteva pãcate fãcute
cu gura de cãtre bãrbaþii ºi femeile îndeosebi de la sate, pãcate care
par mici, dar care, dacã se fac zilnic, în 50 de ani suma lor se ridicã
la cifra de 182.500.
Articolul 205 din Codul penal al Republicii Socialiste România
spune cã, dacã zici cuiva prostule, legea te pedepseºte cu închisoare
de la una la 3 luni sau cu amendã de la 50 l a 250 de lei. Amenda
plãtitã pe loc se reduce la 50 de lei. Cu 50 de lei se poate cumpãra
12,5 kg. de fãinã de grîu sau 5 kilograme de zahãr, sau 5 litri de ulei.
Deci ajungem la concluzia orientativã cã un pãcat aºa mic aruncat din
gurã ar avea de la 5 la 12 kg. Dacã-l calculãm numai la 5 kilograme,
înmulþit de 182.500 de ori, asta înseamnã 912.500 de kg, ceea ce este
egal cu 91 de vagoane de marfã. Ar fi un tren încãrcat ºi lung de 1
km. La fiecare 3 ani, þi-ai mai umplut un va gon, numai cu gura. ªi
asta numai în 50 de ani. Dar în 60, în 70, în 80 sau 90 de ani? ªi, pe
cele nouã pãcate de moarte pomenite mai la început, le-am calculat
numai la 1 kg!
Pag. 62

Dar mai este o altã categorie de pãcate, ca: uciderile, furturile,

curviile ºi preacurviile, beþiile, jocurile, blestemele, sudãlmile de
lucruri sfinte, mãrturiile mincinoase, vrãjitoriile, înºelãtoriile, luarea de
mitã, pe care nici nu le-am luat în calcul. Dacã ar fi sã le socotim ºi
pe a c e s te a , a tunci tr e nul pã c a telor s-ar lungi de 2 sau 3 km; º i
încãrcãtura devine tot mai grea. Aºa, pãcatul se þine de fiecare. Bunul
Dumnezeu aºteaptã mereu întoarcerea omului la El, pentru cã El este
creatorul omului ºi nu vrea moartea ºi pierzarea nimãnui. Dumnezeu
are, pe paginile Bibliei, peste 8.800 de promisiuni fãcute omului. Dacã
acesta lasã pãcatul, ajunge moºteni tor a l Împãrãþiei cerurilor. Iar
diavolul are numai nouã promisiuni fãcute omului. Sã n-asculte pe
Dumnezeu, cã el îl face moºtenitor al împãrãþiei iadului. Pe tot globul
pã mî nte s c s î nt pe s te 3.500 de limbi în care este lãudat Numel e
Domnului ºi prin care Dumnezeu cheamã lumea la El. În fiecare zi
mor peste 210.000 de oameni în toatã lumea, ceea ce înseamnã 2 pînã
la 3 suflete pe secundã. Moartea altora înseamnã o chemare a noastrã.
Dumnezeu ne întreabã ºi pe noi ce facem cu trenul de pãcate ºi pînã
cînd ne vom îndoi de promisiunile Lui?
Dintre mulþii credincioºi ai lumii care au putut vizita Ierusalimul ºi
care au rãmas adînc miºcaþi de Locurile Sfinte, au fost ºi care s-au
rugat lui Dumnezeu sã le arate cîte lovituri a primit Isus Hristos în
timpul pãtimirilor. ªi unii au primit în vis urmãtorul rãspuns: Soldaþii
înarmaþi au fost în numãr de 150; cei care L-au purtat pe braþe au fost
63; lovituri ºi pumni în spate a primit 180; lovituri în picioare a primit
80; tîrît cu funii ºi tras de pãr a fost de 23 de ori; cuie ºi înþepãturi a
primit 110, picãturi de sînge au curs din el 5.475; cei care L-au ucis
au fost 4 inºi, între care se numãrã Iuda, care L-a lovit o singurã datã
cu sãrutarea trãdãrii. În toate rãnile Domnului Isus Hristos au fost ºi
pãcatele noastre. Dar vine odatã ziua ºi ceasul sã ne întîlnim cu acest
Fiu al lui Dumnezeu. ªi venirea Lui este aproape. Despre venirea Lui
a doua oarã se pomeneºte în tot Vechiul Testament de 1.526 de ori.
În Noul Testament, de 318 ori. Domnul Isus Hristos personal a spus,
în repetate rînduri, cã va veni. A zis: Mã voi întoarce; ºi El niciodatã
n-a minþit. El i-a spus odatã lui Petru sã se ducã sã prindã un peºte,
sã-i deschidã gura, cã are sã gãseascã o rublã; ºi aºa a fost. Cînd sã
prãznuiascã Paºtile, le-a spus ucenicilor cã unde va intra un om cu un
ulcior de apã, acolo va sãrbãtori Paºtile ºi cea din urmã Cinã; aºa a
fost.
El a spus despre Ierusalim cã va fi ars ºi dãrîmat; ºi dupã 40 de ani
aºa a fost. A spus cã va muri pãtimind ºi cã a treia zi va învia; ºi aºa
a fost. Orice om î º i poate þine un cuvînt dat numai pînã la moarte.
Hristos ªi l-a þinut ºi dupã moarte. A spus cã va învia ºi a înviat. În
afarã de Domnul Isus, mai sînt 2 martori, 2 îngeri, care, atunci cînd
S-a înãlþat El la cer, au spus cã El va veni în acelaºi fel în care a fost
vãzut mergî nd l a c e r. Ni c i î nger i i n-au minþit niciodatã. Aici pe
pãmînt, la orice proces, mãrturia a 2 martori se ia în considerare. Noi
am venit în lume numai cu un singur pãcat, cel strãmoºesc, ºi plecãm
din lume cu vagoane, cu trenuri de pãcate. Vai, vai ºi iar vai! Cãci
vine ziua rãsplãtirilor, vine ziua dãrilor de seamã. Nimeni nu-L va
putea împiedica pe Domnul sã nu vinã, nimeni nu va putea sã I se
împotriveascã. Îi va apuca groaza pe toþi împotrivitorii Lui.
 Pag. 63

Împãratului Belºaþar i-au apãrut doar degetele unei mîini care au

s c r i s 3 c uvi nte pe tencuiala zidului ºi hulitorul l ui Dumne ze u a
îngãlbenit ca ceara, i s-au desfãcut ºoldurile ºi genunchii i se izbeau
unul de altul tremurînd. Nimeni n-a avut curajul sã strãpungã cu suliþa
acea mînã care a scris. O groazã mult mai mare îi va cuprinde pe cei
ce n-au fost credincioºi, în ziua cea mare ºi înfricoºatã. Cu cît eºti, cu
cît te ºtii mai vinovat, cu atît mai mare e frica ºi ruºinea de a da ochi
cu Acela cãruia I-ai fãcut atîta rãu, cu Domnul Isus Hristos. Cînd cei
11 fraþi ai lui Iosif, fiii lui Iacov, au cunoscut cã el era fratele lor pe
care l-au vîndut ei, de fricã ºi de ruºine, nu mai puteau scoate nici o
vorbã mãcar. ªi erau doar în faþa unui om, ºi încã în faþa fratelui lor
mai mic. Dar cînd Îl vom vedea pe Hristos, cãruia I-am refuzat toate
chemãrile? Cu ce ochi Îl vom privi ºi cu ce stare vom avea vãzînd
Faþa Lui cea de 7 ori mai strãlucitoare decît a soarelui? Dumnezeu nu
pierde nimic din sfinþenia Sa, din slava ºi puterea Sa, dacã toþi oamenii
se vor pierde, cu milioanele, aºa cum n-a pierdut nimic la potopul lui
Noe, cînd a murit toatã lumea, afarã de cele 8 suflete. Dumnezeu n-a
pierdut nimic din sfinþenia Lui. Atunci El Se va arãta în toatã urgia ºi
mînia Lui. Nu poate limba omeneascã sã tîlcuiascã ce gr oazã va fi
aceasta. Va fi urgie fãrã blîndeþe, va fi dreptate fãrã milã.
Nici o lacrimã nu va mai ajuta atunci ºi nici o rugãminte nu va mai
folosi nimãnui. Atunci rãnile ºi Sîngele Lui vor cere sã fie rãzbunate.
Atunci ºi ceasul acesta, ºi ziua aceasta vor striga la mulþi dintre noi.
La acest mare ºi teribil proces, în faþa înfricoºatului Judecãtor, vor fi
chemaþi toþi, fãrã deosebire: grecul ºi barbarul, sãracul ºi bogatul,
omul cel mai r ã u º i c ã lugãrul cel mai bun din mînãstire, regele ºi
c e r º e tor ul. În faþa înfricoºatului Judecãtor, toate titlurile ºi toa te
rangurile atunci dispar: stãpînul va sta alãturi cu robul, prinþul va sta
alãturi cu þãranul, savantul lîngã cel neºtiutor, generalul va sta lîngã
soldat, doctorul va sta lîngã mãturãtorul de stradã. ªi toþi de-opotrivã
vor fi o singurã mare de capete î ncr e me ni te de s pai mã . Fr aþilor
creºtini! În urma tuturor celor auzite aici, cine vrea sã fie iertat de
toate pãcatele, trebuie sã se predea din timp Domnului Hristos, care
îi va arunca trenul de pãcate în marele infern - ºi nici diavolul nu-i va
mai putea face nimic. Acesta este tot secretul ºi adevãrul mîntuirii.
Mulþumim din suflet tuturor celor din conducerea statului ºi a Bisericii
care ne-au acordat libertate depl i nã c r e di nþ e i noastre. Mulþumim
tuturor participanþilor la aceastã nuntã. Dumnezeu sã rãsplãteascã toatã
osteneala celor ce au contribuit cu de toate la aceastã nuntã.
În încheiere, vreau sã vã mai spun puþin, în bucuria noastrã, ºi
despre bucuria fraþilor de peste graniþã, de la care am prins cîteva
cuvinte. Pe raza judeþului Storojineþ ºi Cernãuþi se înalþã aceleaºi
cîntãri, aceleaºi rugãciuni, aceleaºi îmbãrbãtãri, în acelaºi numãr mare
c um ne ve de þ i a i c i . Unul dintre bãieþii, sã zic, ai fr a te l ui Sa va
Acostãchioaie, tot la o nuntã, a pronunþat ºi cuvintele acestea: Bucuria
noastrã de azi, unde ne aflãm sute de fraþi ºi de surori, se datoreazã
î ntî i Domnului ºi apoi iubitului nostru din România, din Bi s e r i c a
noastrã, preotului Iosif Trifa. Învãþãturile lui ne-au trezit cu 50 de ani
în urmã ºi au fãcut sã se vadã starea sfîntã, prin Miºcarea aceasta de
aur pentru noi. Noi avem mulþi fraþi în România ºi-n multe þãri.
Pag. 64

Dragostea lor este ºi dragostea noastrã. Întristãrile lor sînt

întristãrile noastre. Dorul lor ºi dorul nostru rãmîne sã ne vedem Sus.
Fîlfîie ºi astãzi steagul sub care ne mai putem aduna sã cîntãm ºi sã
plîngem, ca din lacrimile noastre sã rãsarã flori pentru Patria Cereascã.
Fraþilor, sã ºtiþi cã pe unde a mai curs apa cea vie va mai curge, ca sã
bea ºi copiii copiilor noºtri. Dãm slavã Domnului pentru toate ºi El sã
binecuvînteze nunta aceasta ca pe aceea din Cana Galileii. Amin.
 Pag. 65

Taina unirii prin sîngele crucii

Din vorbirea fratelui Costicã Iacobuþã la nunta de la Poienile Izei -

28-IX-1980

Ispitindu-l pe om, fãcîndu-l sã cadã în neascultare, ca prin aceasta

sã aducã distanþã între Dumnezeu ºi om ºi între om ºi om. Pentru cã
de - a tunc i a º a cum c i ti m în primele capitole din cartea Facerii -
într-adevãr, omul a rãmas neascultãtor. Cînd s-a abãtut de la porunca
lui Dumnezeu ºi a mîncat din pomul oprit, prin femeie, cui i-a cerut
Dumnezeu socotealã întîi? Chiar dacã femeia a luat întîi ºi a gustat,
cui i-a cerut Dumnezeu socotealã? Omului! Adame, ce ai fãcut? De ce
te-ai ascuns? Doamne, sînt gol. Cine þi-a spus cã eºti gol? Nu cumva
ai mî nc a t din pomul oprit? Femeia pe care mi-ai dat-o Tu. ªi aºa,
imediat ºarpele a adus distanþa: o datã între Dumnezeu ºi om ºi dupã
aceea ºi între cei 2, care trebuia sã fie una. Greºeala femeii a fost o
singurã datã, dar a venit nu o distanþã, ci 2 sau 9 distanþe din acelaºi
fapt.
Dar Dumnezeu, în dragostea Lui, n-a vrut sã lase fãptura mîinii
Sa le sã aibã o pierzare veºnicã de la faþa Lui, de la moºtenirea º i
fãgãduinþele frumoase ºi fericite ºi de la tot ce pregãtise Dumnezeu
înalt, frumos ºi fericit în împãrãþia dragos te i Sa l e pentr u fãptura
mîinilor Lui, care - aºa cum s-a amintit - a fost fãcutã desãvîrºitã, cu
toate facultãþile, aºa cum nu mai este nici o altã fãpturã pe pãmînt. ªi
Dumnezeu de atunci a pregãtit ºi a întocmit un plan prin care starea
ce era în cer sã vinã din nou pe pãmînt. Unitatea care a fost la început
între om ºi Dumnezeu sã vinã din nou ºi unitatea care a fost la început
î ntr e om º i om s ã a pa r ã di n nou. Ar fi r ã ma s pe ve c i pe faþ a
pã mî ntul ui un iad ºi o moa r te, dac ã Dumneze u n- ar fi a dus l a
îndeplinire planul pe care L-a întocmit atunci ºi fãgãduinþa pe care a
dat-o, chiar dacã întîi a blestemat pãmîntul ºi pe om sã-l munceascã
cu greu, ºi pe femeie sã nascã în dureri mari înainte de cãdere putea
sã nascã altfel. Iar în legãturã cu femeia, în urma venirii Domnului
Isus, deci a împlinirii fãgãduinþei din Grãdina Edenului, mai apare o
fãgãduinþã: cã femeia va fi mîntuitã prin naºtere de fii, dacã stãruie cu
credinþã în smerenie ºi în sfinþenie.
De atunci a fãcut Dumnezeu o fãgãduinþã, spunînd cã sãmînþa
femeii va aduce izbãvirea ºi va zdrobi capul ºarpelui care ºi-a permis
sã intre într-un loc oprit. N-avea ce cãuta el în grãdina raiului. N-ar
avea ce cãuta nici acum î n vi a þ a noa s tr ã , î n adunarea noastrã, în
Biserica noastrã, în întîlnirile noastre, în familiile noastre. Dar vine ca
sã aducã starea aceasta de distanþare pe care a fãcut-o, aºa cum am
spus la început. A cãutat sã se strecoare în grãdina ºi în Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi sã producã aceastã îndepãrtare. Dumnezeu, în îndurarea
Lui cea mare, a fãgãduit atunci cã va trimite un Izbãvitor - ca sãmînþã
a femeii - care Se va naºte din ea, care va zdrobi capul ºarpelui, chiar
dacã ºi el Îi va face puþin rãu, Îl va muºca de cãlcîi, ceea ce înseamnã
cã ºarpele va avea foarte puþinã putere ca sã facã rãu seminþei femeii
ºi tuturor acelora care cred în Domnul Isus. Întîlnirea aceasta a fost
cauzatã de Taina cea mai minunatã ºi deosebitã dintre cele 7 Taine, de
Taina Cununiei.
Pag. 66

E aºa de frumoasã ºi fericitã taina cununiei noastre cu Dumnezeu,

taina reunirii, am putea spune. Cãci prin neascultare toþi ne-am fãcut
vrãjmaº i cu Dumnezeu ºi toþi am cãzut în aceeaºi neascultare. Dar
Cuvîntul lui Dumnezeu a pãtruns pînã î n vr e me a noa s tr ã , pînã la
ur e c hi l e noa s tr e , cî nd ne - a c hema t s ã ne î ntoa rcem din nou la
Fã c ã tor ul nostru ºi a c ãuta t s ã fa c ã di n nou uni r e a noa s tr ã c u
Dumnezeu, prin credinþa în sîngele ºi Jertfa Domnului Isus. El ne-a
mãrtur i s i t c ã , î ntr - a de vã r, s î ntem c he ma þ i s ã fi m c opi i a i l ui
Dumnezeu, nãscuþi nu din sînge , nu di n voi a vr e unui om, c i di n
Dumnezeu. Cã s î nte m c hemaþ i s ã ne r e c î º ti gãm nume l e , s ã ne
r e c î º ti gã m dr e ptul , s ã ne c îºtigãm din nou unitatea dintre noi º i
Dumnezeu ºi dintre noi ºi noi. Cine altul decît Domnul Isus ar fi putut
face reîntîlnirea aceasta ºi reface unitatea aceasta, frãþietatea aceasta,
legãtura aceasta în care inimile noastre sã simtã la fel, inimile noastre
sã batã la fel ºi sã doreascã la fel? ªi iatã cã nu din 2 a fãcut unul -
aºa cum zice Cuvîntul, ci în 20, î n 2.000, în 2 miliarde, dacã ar fi
cazul ºi ar fi nevoie, a fãcut sã poatã bate o singurã inimã, sã poatã fi
un singur gînd, sã putem avea acelaºi dor, dorul dupã veºnicii, dorul
de a trãi curat, frumos , înalt ºi sfînt, dorul de mîntuire, dorul de a
ajunge cu orice chip s ã ne mî ntui m s ufl e tele ºi sã putem moºteni
împãrãþia dragostei lui Dumnezeu împreunã. El ne-a arãtat cum sã
tr ã i m uniþi ºi în dragoste în familia noastr ã, s ã tr ã i m uni þ i º i î n
dr a gos te î n s atul nostru, sã trãim uniþi ºi în dragoste în Biserica
noastrã, sã trãim uniþi ºi în dragoste în þara noastrã, ajutîndu-ne unii
pe alþii, sprijinindu-ne unii pe alþii, îndemnîndu-ne unii pe alþii la tot
ce este frumos, înalt ºi sfînt.
Cãci aceastã trãire va aduce într-adevãr biruinþa totalã ºi deplinã
întîi cu privire la mîntuirea sufletului nostru, apoi va aduce propãºirea
familiilor noastre, propãºirea Bisericii noastre, propãºirea þãrii noastre.
Numai Evanghelia poate sã facã unitatea aceasta, pr i n cr e dinþa în
sîngele Domnului Isus. ªi astfel, din 2, din 20, din 2.000, sã facã o
inimã, un cuget ºi un gînd, pentru ca toþi sã gîndeascã la fel, toþi sã
creadã la fel, toþi sã trãiascã la fel, toþi sã mãrturiseascã la fel, fãrã nici
un gînd personal diferit de al celorlalþi. Fiecare sã facã ceva mai mult
pentru celãlalt; fiecare sã-l ajute pe celãlalt; fiecare sã-l salveze pe
celãlalt. Sã împartã pîinea în 2, aºa cum zice Eclesiastul. S-o împartã
în 7, dacã este nevoie. Sã împartã pîinea cu cel flãmînd, sã împartã
haina cu cel gol, sã împartã puterea cu cel neputincios. Aceasta va
face sã simtã ºi cel de alãturi inima caldã, dragostea binevoitoare ºi o
mînã de ajutor fericit pe care sîntem gata s-o întindem atunc i c înd
împlinim, pentru dragostea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. Ce
dezastru, ce durere este în familiile unde nu-i unitate, unde cel rãu a
reuºit sã se strecoare ºi sã-l despartã pe soþ de soþie, pe fiicã de mamã,
pe fiu de tatã. Cîte lacrimi fierbinþi ºi amare se varsã ºi azi pe pãmînt
în privinþa aceasta. Cîte inimi sfîºiate plîng nenorocite ºi aruncate
unele într-o stare ºi altele într-alta. Dar cînd inimile acestea Îl cunosc
pe Hristos, cînd inimile ace s tea s e î ntor c l a Dumnezeu, primesc
puterea necesarã ca sã poatã ierta, sã poatã iubi, sã poatã trece peste
toa te . ªi î ntr-adevãr, sub pute r ea Cuvî ntul ui l ui Dumne ze u, l a
picioarele Crucii ºi Jertfei Domnului Isus, putem ajunge o inimã, un
cuget ºi un gînd.
 Pag. 67

Fraþilor ºi surorilor, ºi-n locul acesta - ca la nunta din Cana Galileii

- ºi la nunþile noastre ºi oriunde coboarã El este un colþ de rai. ªi
atunci poate ºi pãmîntul ajunge ca cerul ºi se poate împlini cuvîntul
din rugãciunea Tatãl nostru: facã-Se voia Ta precum în cer aºa ºi pe
pã mî nt. Ce fac îngerii în cer? Haideþi sã ne punem în or i c e c l i pã
întrebarea. Îi cîntã, Îl slujesc lui Dumnezeu cu ascultare. Cel pe care
El îl trimite se duce ºi cel pe care îl cheamã vine. ªi noi, strînºi aici
laolaltã într-o inimã, un cuget ºi un gînd, pe pãmînt, sîntem chemaþi
sã facem voia lui Dumnezeu împreunã cu îngerii, cîntîndu-I cu bucurie
Domnului care ne-a rãscumpãrat ºi ne-a adus aceastã vreme de har în
Bi s e r i c a noastrã, în þara noastrã, în vremea noastrã, în ge ne r a þ i a
noastrã, ca sã putem în vremea aceasta sã ne mîntuim sufletele ºi sã
putem ajunge sã moºtenim fãgãduinþele Lui cele nes pus de mari ºi
sfinte. În vremea aceasta, cu toate frãmîntãrile ei, cu toate greutãþile
ei, cu toate zvîrcolirile vrãjmaºe ale duhurilor rãutãþii care vin sã ne
de s trame, noi sã putem ajunge o inimã, un cuget ºi un gî nd. ªi s ã
putem cînta împreunã cu cerul: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu
ºi pace pe pãmînt. Între cine?
Cãci nu între oricine se poate face pacea aceasta, unitatea aceasta
ºi trãirea aceasta precum în cer aºa ºi pe pãmînt; între oamenii plãcuþi
Lui. În legãturã cu a c e s te a , am vrea sã citim împreunã, fraþilor ºi
surorilor, cîteva cuvinte din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu din cartea
Sfîntului Pavel cãtre Efeseni, deºi poate sînt aºa de cunoscute tuturor.
Dar - aºa cum vorbeam ºi asearã cu fraþii într-un loc, sã nu ajungem
ºi noi ca poporul Israel în pustie, sã zicem cã ne e scîrbã de hrana
aceasta, de mana aceasta care ºi ea se pogoarã din cer. Grîul poate fi
depozitat în hambare ºi sã stea ani de zile depozitat acolo. Dar cînd
este scos de acolo, cînd este mãcinat ºi fãcut pîine, îl simþim totdeauna
proaspãt, totdeauna gustos ºi totdeauna dã viaþã, în ceea ce priveºte
viaþa noastrã fireascã. Tot aºa este ºi Cuvîntul lui Dumnezeu luat din
depozitul acesta, din Sfînta Scripturã, din hambarul nesfîrºit al Noului
Testament, din care se hrãnesc, de mii de ani, toþi cei care îl cred ºi
pentru care el este pîinea vieþii ºi apa cea vie. ªi pentru aceºtia el este
totdeauna nou, proaspãt, înviorãtor, dînd viaþã din Dumnezeu, viaþã
duhovniceascã. De aceea el este totdeauna necesar ºi folositor.
Aºa cum pîinea nu poate lipsi din hrana noastrã ºi nu lipseºte nici
de pe masa cerºetorului, nici de pe masa împãratului, nici pîinea vieþii,
Cuvîntul lui Dumnezeu, sã nu lipseascã din viaþa nimãnui, din familia
nimãnui, dacã vrem sã ajungem sã facem voia lui Dumnezeu precum
în cer ºi pe pãmînt. De aceea recomandãm acest lucru ºi noii familii
a cã r e i te mel i e î ncepe acum ºi se va desãvîrºi mîine, prin Tai na
Cununiei. Iar dupã aceea, în continuare, cei ce o întemeiazã sã meargã
statornic, frumos, înalt ºi sfînt, uni þ i î n dr a gos te unul cu altul ºi
amîndoi cu Dumnezeu, cãci numai aºa se va putea pãstra frumoasã ºi
înaltã trãirea ºi Taina aceasta ºi se va putea gusta simþit dragostea
familialã ºi fireºte, ºi sufleteºte, cînd ºi trupurile, dar ºi inimile ºi
sufletele noastre vor fi una, vor simþi la fel, vor bate la fel, vor crede
la fel, vor mãrturisi la fel. ªi vor avea aceleaºi dorinþe, mãrturisite ºi
î mpã r tã º i te . Iar în ceea ce nu vor fi la fel, sã fie di s c utate î ntr e
amîndoi, împreunã cu Domnul ºi cu Cuvîntul lui Dumnezeu, care sã
fie îndrumãtorul vieþii noastre ºi al familiei noastre.
Pag. 68

Pentru cã atunci vom ajunge ca trãirea noastrã sã fie una ºi sã

facem voia lui Dumnezeu precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Citim din
Efeseni c a pi tol ul 2, î ncepînd cu versetul 11: De aceea, voi, care
altãdatã eraþi neamuri din naºtere, numiþi netãiaþi împrejur de cãtre
aceia care se cheamã tãiaþi împrejur ºi care sînt tãiaþi împrejur de mîna
omului, aduceþi-vã aminte cã în vremea aceea eraþi fãrã Hristos, fãrã
drept de cetãþenie în Israel, strãini de legãmintele fãgãduinþei, fãrã
nãdejde ºi fãrã Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus , voi,
care odinioarã eraþi depãrtaþi, aþi fost apropiaþi prin sîngele crucii Lui.
Cãci El este pacea noastrã care din 2 a fãcut unul ºi a surpat zidul de
la mijloc care-i despãrþea. ªi în trupul Lui a înlãturat vrãjmãºia dintre
ei, legea poruncilor în orînduielile ei, ca sã facã pe cei 2 sã fie în El
Însuºi un singur om nou, fãcînd astfel pace. În capitolul 5 tot de la
Efeseni gãsim cuvintele din Apostolul care se va citi mîine - ºi oricînd
- la Taina Cununiei: De aceea, va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama
sa ºi se va lipi de nevasta sa ºi cei 2 vor fi unul sau una în Hristos.
Pînã nu lãsãm familia, sã plecãm la serviciu, nu putem fi ºi-n familie,
ºi la treabã. Pînã nu lãsãm familia, sã plecãm la ºcoalã, nu putem fi ºi
în familie, ºi la ºcoalã. Pînã nu lãsãm ceva, nu putem primi altceva în
loc, mai frumos, mai înalt, mai sfînt.
ªi dacã aºa se întîmplã în viaþa noastrã de fiecare zi, - aºa cum se
spune ºi în Psalmi: Ascultã, fiicã, ºi vezi, ºi uitã casa tatãlui tãu. Uitã
toate celelalte ºi atunci împãratul îþi va iubi ºi-þi va dori frumuseþea -
cu atît mai mult în cele sufleteºti noi trebuie sã uitãm, sã lãsãm stãrile
din trecut, dupã cum zice Sfîntul Petru: Ajunge cã în trecut aþi fãcut
voia neamurilor, trãind în tot felul de stãri. Acum trebuie sã le lãsãm
pe a c e s te a , s ã ne întoarcem, sã primim unirea, taina cununi e i cu
Dumnezeu, ºi dupã aceea vom înþelege taina unirii noastre a unora cu
ceilalþi; cum trebuie ea pãstratã, cum trebuie respectatã ºi cum trebuie
trãitã în adevãrata pãrtãºie, fericire, frumuseþe ºi sfinþire, pentru ca
dupã aceea sã putem ajunge ºi în veºnicie uniþi ºi fericiþi. Fraþilor ºi
surorilor, Taina acestei uniri ne vorbeºte nouã aºa de mult! Din Taina
Cununiei putem învãþa toþi taina unirii noastre. Mama cu fiica sã fie
o inimã ºi-un gînd. ªi atunci cînd mama priveºte în ochii fiicei, fiica
sã înþeleagã, sã ºtie ce vrea mama ºi sã facã. Unde inimile sînt la fel,
se-ntîmplã cã se înþeleg unii cu alþii pãrinþii cu copiii din priviri.
Tata priveºte în ochii fiului ºi fiul ºtie ce vrea tata ºi face ceea ce
ºtie cã simte. Cine face toate lucrurile acestea aºa de frumoase, aºa de
fericite? Cei care le-am gustat frumuseþea ºi fericirea nu vrem sã ne
mai despãrþim de ele. Cine nu le-a gustat sã se apropie sã guste. Iar
pentru cei care purtãm printre aceste fericiri ºi durerea unor despãrþiri,
care sînt aºa de amare, aºa de sfîºietoare, spunem cã de s pã r þ i rile
acestea nu pot fi date la o parte, decît în Domnul Isus. Întorcîndu-ne
la Dumnezeu. Soþul poate fi una cu soþia. Mama poate fi una cu fiica
ºi tatãl poate fi una cu fiul. Preotul poate fi una cu credinciosul, ºeful
poate fi una cu muncitorul ºi, atunci cînd primeºte o sarcinã, de dragul
acestei înþelegeri, fiecare sã fie gata sã asculte ºi sã facã. Culmea
iubirilor noastre ºi a pãrtãºiilor noastre sfinte ºi curate este atunci cînd
soþul este gata sã-ºi apere soþia, chiar sã-ºi dea viaþa pentru ea. Cînd
soþia, ca sã-l ajute pe soþ, nu zice: Asta-i partea ta, ci e gata sã-ºi dea
viaþa pentru soþul ei.
 Pag. 69

Cînd tata, într-o situaþie grea pentru copil, e gata sã-ºi dea viaþa
pentru el. Tata o face, dar sã ajungã ºi copilul, cînd tata e în pericol,
sã fie gata sã-ºi dea viaþa pentru tata. Sã ajungã ºi fiica, dacã îºi vede
mama în pericol, sã fie gata s ã - º i dea viaþa pentru mama, ca sã-ºi
s a l ve ze ma ma . Pî nã o a r e. Pî nã a r e pe c i ne . Pî nã poa te . Di n
experienþa vieþii vã spunem: rãscumpãraþi vremea faþã de cei dragi ai
voºtri, preþuindu-i pînã-i mai aveþi. Iubiþi-vã pãrinþii, scumpii noºtri
tineri ºi copii, pînã sînt. Cãci va veni o zi cînd - pe ta ta º i mama
supãrîndu-i, neascultîndu-i, fãcîndu-i sã munceascã prea greu ºi prea
mult ºi cerîndu-le prea mult, voi nefãcînd nimic - mama se va epuiza,
tata se va duce ºi ai sã zici atunci: Tatã ca al meu n-a avut nimeni;
Mamã ca a mea n-a avut nimeni, dar e prea tîrziu. Mama s-a dus, n-ai
ascultat-o, ai amãrît-o, ea s-a epuizat, a plecat. Ai sã vrei sã-l întrebi
pe tata un cuvînt, la o rãspîntie grea a vieþii: Tatã, ce sã fac aici? Noi
am trecut pe-aici. Vã mã r tur i s i m din trãirile vieþii noastre. Eram
cãsãtorit cînd m-am despãrþit de tata. El a plecat aºa de frumos la
Domnul. Dar am trecut prin stãri în viaþã cînd am strigat la mormînt:
Tatã, vino ºi spune-mi ce sã fac! Vine acuºi vremea - cã n-am venit
toþi odatã ºi nici nu vom pleca toþi odatã - cînd vom vrea sã fim lîngã
mama noastrã ºi sã ne mai spunã o datã cînd o întrebãm: Mamã, mai
spune-mi o datã ce sã fac aici! Acum te-aº asculta nu o datã, ci de 10
ori. Iartã-mã cã nu te-am ascultat! Dar va fi prea tîrziu.
Mama nu mai este, soþia nu mai este. N-ai ajutat-o, n-ai ascultat-o,
n-ai iubit-o, ai amãrît-o, s-a epuizat, s-a dus. Ai vrea s-o ai acum lîngã
tine. Ce n-ai da! Ce n-ar da cei care nu le mai au! Staþi de vorbã cu
surorile care nu mai au soþ de cîte 15 ani. Cu fraþii care nu mai au
soþii, la fel. Cît le e de greu cã n-au cu cine schimba un cuvînt ºi cu
cine se îndemna la o treabã. Cît n-ar da acum. E prea tîrziu, nu mai
este. Sã rã s c umpã r ã m vr e me a º i fa þ ã de Dumnezeu, pînã cînd Îl
gã s i m. Sã - L c ã ut ã m p î nã e s te l î ngã noi , pî nã e s te a pr oa pe,
ascultîndu-L, iubindu-L, urmîndu-L. Noi de la El am venit. ªi, cînd
va sosi vremea sã plecãm, sã ne terminãm cãlãtoria, sã ne poatã lua la
El. Sã ºtim ºi sã avem deplina încredinþare cã ne întoarcem la El. Sã
rãscumpãrãm vremea ºi faþã de pãrinþii duhovniceºti, pînã-i avem,
ascultîndu-i ºi iubindu-i. Sã nu-i mai chinuim, sã nu-i mai necãjim. Se
vor duce în curînd ºi vom vrea sã-i întrebãm un c uvînt, dar nu vor
mai fi. N-o sã ai unde te duce ºi pe cine întreba. ªi ai sã zici atunci:
Unde-s? De ce n-au mai rãmas în mijlocul nostru? E prea tîrziu. Nu
i-am ascul ta t, nu i-am urmat cît ne-au spus, cît ne-au cîntat, cît au
plîns, cît ne-au sfãtuit. Acum e prea tîrziu.
Nu mai sînt! Sã rãscumpãrãm vremea, fraþilor, în întîlnirile acestea,
în vreme a a ce a s ta de har, pî nã e s te , pî nã pute m fac e voi a l ui
Dumnezeu precum în cer ºi pe pãmînt. Pînã vremea de har ne stã la
îndemînã. Pînã cînd, pe toate acestea, Dumnezeu, în dragostea Lui,
ni le mai pregãteºte în vremea noastrã, în generaþia noastrã, în Biserica
noa s tr ã. El ni l e - a pus pe toate l a î nde mî nã fã r ã pi e di c i . Sã
rãscumpãrãm vremea, aºa cum am fost îndemnaþi de la început, pînã
l e a ve m l a î nde mînã, folos i ndu- l e , fã c î nd c a vi aþ a noa s tr ã s ã
propãºeascã în starea de neprihãnire ºi Lucrarea sã propãºeascã în
mîinile lui Dumnezeu.
Pag. 70

Sã rãscumpãrãm vremea faþã de vecinii noºtri, faþã de colegii noºtri

de s e r vi c i u, pî nã - i avem, pînã sînt. Mîine sau poimî i ne va ba te
clopotul ºi ai sã auzi cã a plecat vecina sau vecinul, a plecat colegul
de serviciu. Nu l-ai iubit cît ar fi trebuit cînd a fost lîngã tine ºi tu
lîngã el. Nu i-ai dat dovada cea mai înaltã de sfinþenie, de ascultare ºi
de ajutor. Ma i bi ne l a s ã - te pe ti ne , rãmîi tu în urmã cu norma ºi
ajutã-l s-o facã el. Aºa cum aþi citit în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi prin
atîtea alte cãrþi, în Coliba unchiului Tom: dacã nu-i a j unge pîinea
cuiva sau nu o are deloc, împarte-o în 2, în 7. Lasã-te pe tine flãmînd
ºi dã-i-o lui. Iar cînd va vedea el prietenia caldã, ajutorul frãþesc,
mîine va simþi cã dragostea s-a coborît din cer ca sã fie ºi pe pãmînt.
Dumnezeu nu ªi-a slujit Lui. Nici îngerii nu-ºi slujesc lor. Sînt puºi
în slujba noastrã, cum ne spune Cuvîntul despre miile acelea de mii
de îngeri care sînt puºi în slujba noastrã. Ei sînt trimiºi sã ne ajute ºi
ei vin, ne ajutã, ne izbãvesc, ne aduc înºtiinþãri. ªi tot ei sînt chemaþi
sã-I vesteascã Domnului toate lucrãrile care se petrec pe pãmînt. ªi se
duc aºa c um s pune Cuvî ntul : O zi dã de ºtire celeilalte ºi-I spun
despre noi, despre copiii noºtri. Nu zice aºa Cuvîntul lui Dumnezeu
despre copii: Nu-i întristaþi, pentru cã îngerii lor vãd pururea faþa
Tatãlui? Îngerii noºtri cu ce s-au dus în seara aceasta î na i ntea lui
Dumnezeu? Ce au putut s pune des pr e c ã l ã tor i a noastrã? Despre
mersul nostru? Am cîntat împreunã cu îngerii? Rugãciunea noastrã a
ajuns la cer?
I-au putut ei spune lui Dumnezeu despre mulþumirile ºi recunoºtinþa
noastrã pentru cã sîntem în viaþã, pentru cã avem de toate, pentru cã
avem o viaþã aºa de îmbelºugatã, trãim o viaþã aºa de fericitã, avem o
vreme de har aºa de frumoasã? Pentru toate acestea, mulþumirile ºi
recunoºtinþa noastrã s-au urcat azi la tronul harului lui Dumnezeu?
Îngerul, în coºuleþul lui, printre toate cererile noastre, printre toate
plînger ile, a strîns ceva flori de mulþumire, sã le ducã înaintea lui
Dumnezeu, sau numai pl îngeri, numai cereri, numai nemulþumiri ºi
cîrtiri? Nu aºa, fraþilor. Sã rãscumpãrãm vremea faþã de starea aceasta
minunatã pe care ne-a pregãtit-o Dumnezeu ºi astfel, folosind-o, sã
ajungem la taina unirii noastre. Cãci la o tainã a unirii sîntem martori,
pe care aºteptãm sã o vedem desãvîrºitã începînd de mîine, pînã cînd
mirii aceºtia, continuîndu-ºi cãlãtoria împreunã cu noi, o vor termina
ºi ei . Noi o vom termina înaintea lor poate, dar am vrea ca atunci
taina unirii noastre s-o vedem mai desãvîrºitã de cum simþim cã ne
împreunã acum în locul acesta.
Chiar dacã împrejurãrile ne vor distanþa pentru o vreme, vine acuºi
vr e me a revederii. Iar dacã aici pe pãmînt nu vom mai putea sã ne
regãsim, vine acuºi vremea revederii din dimineaþa fãrã nori, la Nunta
aceea fãrã de sfîrºit, de cînd ºi de unde nimeni ºi nimic nu ne va mai
despãrþi niciodatã. Rãmînînd uniþi uni i c u a l þ i i ai c i , r ãmînînd ºi
purtîndu-ne în sufletele noastre, în inimile noastre unii pe alþii, pe
braþele rugãciunii unii pe alþii, vom rãmîne împreunã. Nimeni ºi nimic
nu va putea sã ne despa r tã º i vom a junge hotãrît ºi sigur, potrivit
fã gã dui nþ e l or Cuvî ntul ui lui Dumnezeu, împreunã î n î mpãr ã þ i a
dragostei lui Dumnezeu, sã-I cîntãm aº a cum am vrut ºi n-am putut
aici pe pãmînt.
 Pag. 71

ªi sã-I slujim aºa cum am vrut ºi n-am putut aici pe pãmînt: cu mai
multã ascultare, cu mai fierbinte dragoste, cu o mai mare ºi mai multã
rîvnã decît c e a c u c a r e ne- am î mpl i ni t da tor i a pentru Lucrarea
minunatã a dragostei Sale pe care El a fãcut-o în vremea ºi în þara
noastrã. De aceea, fraþilor ºi surorilor, face sã luãm aminte la cuvintele
acestea. Dumnezeu ne-a chemat, ca, din 2, din 20, din 2 sute de mii,
sã facã una. Sã fim o inimã, un cuget ºi un gînd.
Dacã dã cineva o cîntare - e-aºa de minunatã pentru toþi! O cîntã
toþi, o pr i me s c toþ i . Ci teº te c i ne va un verset - îi învioreazã ºi-i
fericeºte pe toþi. Spune cineva un cuvînt prin Duhul Sfînt, trimis din
cer, - este folositor ºi aduce roade vrednice de pocãinþã pentru fiecare
în parte. Nu fiecare sã facã pe gustul lui, ci, uniþi în dragoste, cîntãm
la fel, ascultãm la fel, ne rugãm la fel, mãrturisim la fel, trãim la fel,
pentru ca, rãmînînd împreunã aici într-o inimã, un cuget ºi un gînd,
sã ajungem împreunã în împãrãþia dragostei lui Dumnezeu, de unde
nimeni ºi nimic nu ne va mai despãrþi niciodatã. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 72

Pãstrarea învãþãturii dintîi

O par te di n cuvî ntul fr atelui Traian Dorz de la sfatul frãþesc din

Galaþi, þinut în casa fratelui Mihai Puºcaºu - 19-X-1980

Aºa au fãcut înaintaºii noºtri, dupã Sfîntul Cuvînt al Mîntuitorului,

cînd El i-a trimis în lume sã propovãdui a s c ã Eva nghelia la orice
fãpturã ºi le-a poruncit: Faceþi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i
în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. ªi învãþaþi-i
sã pãzeascã tot ce v-am poruncit Eu. Le-a poruncit astfel întîi botezul,
apoi credinþa. Aºa este scris în prima Evanghelie: Faceþi uce nici,
botezîndu-i. ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit Eu. Întîi i-a
botezat ºi dupã aceea i-a învãþat sã pãzeascã. ªi dupã ce i-a învãþat au
ajuns sã creadã. Ce minunat vorbeºte aici ºi aratã aici Cuvîntul lui
Dumnezeu felul în car e - º i î n pr i vi nþ a aceasta - trebuie înþelese
lucrurile adevãrate ale lui Dumnezeu. Î ntîi a venit Botezul ºi apoi
credinþa. Aºa a spus Mîntuitorul. ªi, cum credinþa vine în urma auzirii
ºi auzirea vine prin Cuvîntul lui Dumnezeu, spune aici: Botezaþi-i ºi
pe urmã învãþaþi-i.
ªi astfel au ajuns la credinþã. Dumnezeu a lãsat în Sfîntul Sãu
Cuvînt îndrumãri în toate privinþele. Depinde de starea fiecãruia dintre
cei care ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu. La Marcu 16, 16 scrie aºa:
Cine va crede ºi se va boteza va fi mîntuit. Dar la Matei spune: Cine
se va boteza sã creadã. ªi va fi mîntuit. ªi la Efeseni scrie tot aºa: În
El ºi împreunã cu El am fost îngropaþi prin botez ºi am înviat prin
credinþã. ªi, cum nu poate veni învierea înainte de îngropare, tot aºa
sfîntul apostol spune în cuvîntul sãu: Am fost îngropat prin botez ºi
am înviat prin credinþã. Sã avem deplinã siguranþã, deci, ºi în privinþa
învãþãturii aceste i a , c ã c eea ce s - a fã cut ºi ceea ce se face este
adevãrul, potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu. Întîi, în viaþa noastrã, a
venit botezul ºi dupã aceea trebuie sã vinã ºi credinþa; pentru cã una
fãrã cealaltã n-au nici o putere . ªi de a c e ea , s ã binecuvîntãm pe
Domnul ºi sã nu ma i a ve m ne l i ni º te c u pr i vire la punctul acesta
niciodatã, în ce ne priveºte pe noi.
Mai ales cã sînt atît de mulþi tulburãtori care vor sã nimiceascã
valoarea botezului, punînd înainte credinþa, zicînd: N-ai putut sã crezi
înainte de a fi botezat. N-ai putut mãrturisi, ca, pe baza mãrturisirii
tale, sã capete valoare botezul tãu. Dar în Noul Testament, botezul are
valoarea tãierii împrejur pe care tot Domnul a rînduit-o în Vechiul
Testament. ªi, cum tãierea împrejur a venit pe mãrturia pãrinþilor ºi
avea valoare, tot aºa botezul, î n Noul Testament, vine pe mãrturia
pãrinþilor credincioºi ºi are, în faþa lui Dumnezeu, valoare ºi în drept,
ºi în fapt, pentru cã aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-am
citit. Deci, în privinþa aceasta, lucrul fãcut în Numele Tatãlui ºi al
Fiului ºi al Sfîntului Duh capãtã valoare pentru totdeauna, pentru noi
toþi. ªi nu trebuie niciodatã sã aplecãm urechile noastre la cei care, ºi
în privinþa aceasta, ca ºi în alte privinþe, cautã sã zãdãrniceascã temelia
sãnãtoasã a învãþãturii pe care noi am primit-o de la înaintaºii noºtri
º i pe c a r e noi , pr i n naºterea din nou, ne-am întemeiat mî ntui r ea
noastrã prin credinþã ºi prin aceastã întoarcere adevãratã la Dumnezeu.
 Pag. 73

Tot ce facem sã fie fãcut în Numele Domnului. ªi, dacã în Numele

Domnului începem, orice început frumos se ºi terminã fr umos. Ne
bucurãm din toatã inima cã Domnul ne-a dat, dupã atîta timp în care
am dorit atît de mult sã ne putem întîlni împreunã, o astfel de stare de
vorbã. Pentru cã foarte multe dintre sufletele mai slãbuþe în credinþã,
mai îngãduitoare în iubire se lasã aºa de uºor clãtinate ºi înduplecate
de atîþia - care s-au abãtut ºi s-au amestecat printre noi, prefãcîndu-se
cã sînt fraþi, ca sã tulbure sufletele ºi sã dezbine adunãrile celor pe
care Dumnezeu, c u un pr e þ atît de mare de suferinþã ºi de jertfã a
Mîntuitorului ºi a tuturor celor care ºi-au unit suferinþa ºi jertfa lor cu
Mîntui tor ul , i - a r ã s c umpã r a t cu gr eu, pe fiecare suflet care s-a
apropiat de Dumnezeu.
Cine a cãutat suflete sã le aducã la Dumnezeu ºtie cît de greu se
poate apropia de Dumnezeu chiar ºi un singur suflet. ªtie cît de multã
muncã ºi osteneli, ºi alergare, ºi lacrimi, ºi rugãciune, ºi stãruinþã îþi
trebuie sã depui pentru un suflet ca sã-l apropii de Dumnezeu ºi sã se
întoarcã la Dumnezeu, ºi sã înþeleagã Cuvîntul lui Dumnezeu, ºi sã
poatã avea lumina mîntuirii, sã a j ungã l a na º te r e a din nou, ca sã
capete viaþa veºnicã. Dar numai cei care ºtiu cu cît de mare greutate
se apropia un suflet de Dumnezeu ºi se cîºtigã, ºi se pãstreazã lîngã
Dumnezeu, numai aceºtia ºtiu cu amarã experienþã - cît de uºor se lasã
înduplecate totuºi aceste suflete cîºtigate cu greu pentru Dumnezeu sã
pã r ã s e a s c ã aduna r e a º i s ã se alipeascã de alte duhur i , de a l te
evanghelii, de alte învãþãturi, nu de cele primite de la înaintaºii noºtri,
pe care trebuie sã le pãstrãm ca pe ochii noºtri din cap, ca pe propria
noastrã mîntuire. Pentru cã mîntui r e a noa s tr ã de þ i ner e a a cestor
învãþãturi ºi de pãstrarea acestor adevãruri ºi acestei credinþe este
l e gatã. Este scris la 1 Corinteni 15, 1: Vã fac c unos c ut, fr a þ i l or,
Evanghelia pe care v-am propovãduit-o, pe care aþi crezut-o, în care
aþi rãmas ºi prin care sînteþi mîntuiþi, dacã o þineþi întocmai cum v-am
propovãduit-o.
Altfel degeaba aþi crezut. Iatã cã Sfîntul Apostol Pavel, care prin
descoperire Dumnezeiascã a primit Evanghelia aceasta, condiþioneazã
mîntuirea sufletului de pã strarea pînã la sfîrºit, în felul în care ai
pr i mi t º i î n c a r e a i auzi t, Eva nghe l ia prin care te - a i î ntor s l a
Dumnezeu. Ce aþi auzit de la început, aceea sã rãmînã în voi, spune
ºi Sfîntul Apostol Ioan. Dacã rãmîne în voi ce aþi auzit de la început,
veþi rãmîne ºi voi în Tatãl ºi în Fiul. Altfel, se poate î nþ el e ge cã,
nerãmînînd în învãþãtura de la început, nu poþi sã rãmîi nici în Tatãl
ºi în Fiul. Cel care a lucrat mai mult în cîmpul Evangheliei, Sfîntul
Apostol Pavel, are cele mai multe ºi cele mai categorice porunci în
privinþa statorniciei în învãþãtura de la început. Nu-i spune el Sfîntului
Timotei, într-una dintre ultimele sale epistole limpede: Sã fii cu bãgare
de seamã asupra ta însuþi ºi asupra învãþãturii pe care o dai altora. Cã
dacã vei face aºa, te vei mîntui pe tine ºi pe cei care te ascultã. Altfel,
te vei pierde ºi pe tine, ºi pe cei care te ascultã, dacã nu pãstrezi pînã
la sfîrºit învãþãtura de la început? Lui Tit îi spune la fel, în capitolul
1, versetul 9: Propovãduieºte Cuvîntul potrivit cu învãþãtura pe care
ai primit-o. ªi înfruntã pe potrivnici. Limpede ºi hotãrît! Ca o poruncã
asprã ºi categor i c ã pe ntr u or i ci ne e s te chemat ºi vine în cîmpul
Evangheliei. Sã propovãduiascã Cuvîntul potrivit cu învãþãtura!

Nu oricum. Nu dupã oricare învãþãturã. Nu dupã oricare învãþãtor.

Ci potrivit cu învãþãtura pe care am primit-o noi de la început. ªi noi
Pag. 74

ºtim care a fost învãþãtura, pentru cã n-am primit-o de la niºte strãini,

cum o primesc foarte mulþi ºi foarte uºor astãzi ºi dintre fraþii noºtri.
Dacã spune Luther ceva, dacã a spus Calvin ceva, dacã a spus Zwingli
sau John. Nu ºtiu care, strãin, sau Wurmbrandt, sau un alt strãin dacã
a spus o învãþãturã, e gata s-o primeascã din toatã inima ºi s-o ducã
mai departe ºi celor care nu ºtiu sã deosebeascã dreapta lor de stînga
lor. ªi se fac astfel vinovaþi nu numai de încãlcarea învãþãturii, ci ºi de
pervertirea, de nimicirea ºi de rãtãcirea sufletelor care ascultã ºi cred
cuvîntul lor. În primul rînd, Sfîntul Apostol Pavel îi atrage atenþia
urmaºului sãu, lui Tit: Ia seama asupra învãþãturii. ªi, dacã veþi citi
Epistolele cãtre Tit ºi cãtre Timotei, care sînt dintre ultimele Epistole
ale Sfîntului Pavel, veþi vedea aproape la fiecare verset un îndemn
asupra învãþãturii: Ia seama la învãþãturã; pãstreazã învãþãtura; þine
seama de aceastã învãþãturã; dacã vine cineva ºi nu aduce învãþãtura
aceasta, sã nu-i zici Bun venit!, cum spune ºi sfîntul Apostol Ioan. La
Galateni le spune aºa, limpede, la Galateni capitolul 1, versetele 8 ºi
9: Dacã vine cineva ºi vã aduce o altã evanghelie, o altã învãþãturã
decît cea pe care v-am spus-o eu, anatema sã fie. Înger din cer sau
dacã eu însumi vin sã vã spun altceva de cum v-am spus, anatema sã
fie.
Repetã mereu: blestemat. Deci, iatã, de ce spun aceºti oameni mari,
sfinþi, aleºi ai lui Dumnezeu, cu atîta stãruinþã acest adevãr? Bãgaþi de
seamã; pãstraþi învãþãtura; fiþi cu bãgare de seamã asupra pãstrãrii
acestei învãþãturi. Spune la Romani 16, 17: Feriþi-vã de cei care fac
dezbinãri ºi tulburare ºi împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o de la
început. Depãrtaþi-vã de ei. De ce spunem ºi noi, fraþii mei ºi surorile
mele, cu atîta stãruinþã acest amar ºi trist adevãr? Pentru cã foarte
mulþi dintre fraþii noºtri prea uºor se lasã înduplecaþi de orice învãþãtor
strãin. ªi, necunoscîndu-ºi ºi nepãstrîndu-ºi învãþãtura sãnãtoasã, se
l a s ã î ndupl e c aþ i de c e i care aduc altã învãþãturã. Noi am primi t
c r e di nþ a noa s tr ã î n mî ntuirea sufletului nostru ºi în adevãrul l ui
Dumnezeu prin învãþãturã! Aºa am fost învãþaþi: Asta este calea, ãsta
este adevãrul, voi aºa sã credeþi! Noi aºa am crezut. ªi, dacã aºa am
c r e zut, aºa ne-am întors la Dumnezeu ºi a º a a m c ã pã ta t i e r tar e a
pãcatelor, pacea conºtiinþei noastre, bucuria mîntuirii; ºi am cãpãtat o
familie duhovniceascã, ºi am cãpãtat bucuria ºi armonia, ºi pacea, ºi
unitatea aceasta în mijlocul acestei familii, între acei care aºa au primit
ºi aºa au crezut, ca ºi noi.
ªi care aºa pãstreazã, aºa s-au hotãrît ºi aºa au rãmas: ca ºi noi. În
momentul în care ne modificãm învãþãtura ºi, cu privire la un adevãr,
cãpãtãm o altã încredinþare, în momentul acela ni se modificã credinþa
noastrã. Cine nu mai învaþã la fel, nici nu mai crede la fel. ªi de aceea
au venit credinþe diferite, pentru cã au fost învãþãtori strãini, care au
adus modificãri cu privire la învãþãturã ºi au adus încredinþãri strãine
cu privire la cele ce erau de neschimbat ºi de nezdruncinat. ªi, pe baza
a c e s tor î nc r e di nþ ã r i deos ebi te, au ve ni t c r e di nþ el e di fe r i te,
neînþelegerile, tulburãrile ºi împãrþirile în partide din mijlocul fraþilor.
Vinovate nu sînt versetele Domnului. Nu Cuvîntul lui Dumne zeu a
fãcut ºi face dezbinare.
 Pag. 75

Pãcatul face dezbinare! Îngîmfarea, neascultarea, îndãrãtnicia celor

care se pretind învãþãtori, cînd ei înºiºi n-au ajuns sã înþeleagã nici cã
smerenia este criteriul dupã care Dumnezeu înalþã pe oameni ºi cã
sinceritatea este mijlocul dupã care Dumnezeu rãsplãteºte ºi alege pe
cei care zic cã sînt credincioºi. În Lucrarea Oastea Domnului în care
Dumnezeu ne-a chemat pe noi de la început, în care ne-a chemat prin
cuvîntul înaintaºilor noºtri: al pãrintelui Iosif ºi al celor care, dupã el,
ne-au mãrturisit nouã Cuvîntul lui Dumnezeu, noi aºa am primit. Noi
aºa am fost învãþaþi credinþa în Sfîntul Cuvînt din Evanghelie, lãmurit
nouã ºi împãrþit nouã de Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii noastre ºi de cãtre
înaintaºii noºtri sãnãtoºi în credinþã ºi statornici, care, prin viaþa lor
sfîntã, înfrînatã, evlavioasã, vrednicã, statornicã ne-au dat dovada cã
nu numai cuvintele lor, ci ºi pilda vieþii lor este vrednicã de urmat. Noi
aºa am primit ºi aºa am crezut, ºi aºa am cãpãtat pacea. ªi, în primele
noastre zile de credinþã ºi în primii ani de credinþã, ºi în primii zeci de
ani de credinþã, Lucrarea Oastei a mers armonios ºi frumos pe calea
învãþãturii înaintaºilor noºtri; ºi n-a fost, în mijlocul acestor fraþi ºi al
acestor adunãri, nici un fel de dezbinãri cu privire la neîncrederea, la
î ndoi a l a a s upr a a de vã r ur i l or l ã sate nouã de înaintaºii noºtri º i
învãþãtura noastrã.
Numai cã, din cauza unor vremuri mai deosebite, din cauza unor
stãri mai deosebite, din cauza unor pãcate ale altora ºi a unor rãutãþi
venite din afarã, s-au strecurat în mijlocul nostru aceºti învãþãtori
înºelãtori care, sub masca dulce ºi frumoasã a cuvintelor ºi a versetelor
Bibliei, au cãutat ºiret, viclean sã ne strecoare învãþãturi deosebite de
cele pe care le-am avut noi de la început. Sã ne facã sã învãþãm ºi sã
ne facã sã credem cum nu ne-au spus nouã pãrinþii noºtri . Cum nu
ne-au lãsat nouã înaintaºii noºtri, cum n-au crezut pãrinþi ºi moºii, ºi
strãmoºii noºtri. Ci ne-au adus credinþe ºi încredinþãri strãine, obiceiuri
strãine, învãþãturi strãine, umblãri strãine. ªi, pe cei care au fost fie
mai neºtiutori, fie mai lesne crezãtori dintre noi, uºor i-au înduplecat.
ªi, dacã ar fi avut 2 calitãþi pe care Dumnezeu le cere la fiecare dintre
cei ce se apropie de El, adicã: smerenia ºi sinceritatea, Dumnezeu nu
i-ar fi lãsat sã cadã în mrejele acestor învãþãturi înºelãtoare. Pentru cã
pe cel curat cu inima ºi pe cel smerit în faþa lui Dumnezeu, Duhul lui
Dumnezeu îl pãzeºte ºi-l pãstreazã , ºi nu-l lasã sã cadã în mrejele
învãþãturilor înºelãtoare. Cã este scris: Pãstreazã taina credinþei într-un
c uge t c ur a t, pe c are unii l-au pierdut ºi au rãtãcit de la credinþã.
Urmarea pierderii cugetului curat este r ã tãcirea de la credinþã. ªi
rãtãcirea de la credinþã este plata, este urmarea, este osînda aceluia
care nu-ºi pãstreazã viaþa curatã, cugetul curat, umblarea curatã cu
Dumnezeu. Numai asupra acelora care trãiesc în pãcate ascunse are
putere duhul rãtãcirii de la credinþã.
Cãci cine trãieºte în smerenie ºi curãþie în toatã intimitatea vieþii lui
cu Dumnezeu, în tot lãuntrul lui, în toatã fiinþa lui ascunsã ºi tainicã
dinãuntru, cine trãieºte în aceastã pãrtãºie cu Dumnezeu, pe acela nu-l
lasã Dumne zeu. Pãrtãºia aceasta cu Dumnezeu nu-l lasã sã cadã în
mrejele învãþãturilor înºelãtoare.
Pag. 76

Numai pe cel care pe faþã se preface cã-i credincios, iar în ascuns

trãieºte în felurite pãcate, în felurite gî ndur i º i afaceri necinstite,
necurate în faþa lui Dumnezeu, pe acela Duhul lui Dumnezeu îl lasã
sã cadã în stãpînirea duhurilor rele, duhurilor rãtãcite. Pentru cã este
scris: Pentru cã n-au pãstrat dragostea ºi adevãrul, adicã dragostea lui
Dumnezeu ºi adevãrul în inima lor, Dumnezeu le-a trimis o lucrare de
rãtãcire, sã creadã o minciunã; pentru ca toþi cei care au gãsit plãcere
în nelegiuire sã fie osîndiþi. Scumpii mei fraþi ºi scumpele mele surori,
vã spun un adevãr cu s ufl e tul c utr e mur a t; º i e u l - a m auzit de la
pãrintele meu. Tot ce spun acum este ceea ce m-a învãþat pãrintele
Iosif cîþi ani am stat lîngã el. Pentru cã este spus: Fiecare sã înveþe pe
fiul sãu exact cu cuvintele cu care l-a învãþat pe el tatãl lui. ªi fiecare
sã înveþe pe urmaºul sãu exact cu învãþãturile cu care l-a învãþat pe el
înaintaºul sãu. Numai atunci vom fi noi gãsiþi credincioºi în faþa lui
Dumnezeu ºi în faþa pãrinþi l or noº tr i î n Ziua Judecãþii, dacã vom
pãstra ºi dacã vom transmite ºi mai departe învãþãturile pe care de la
ei le-am primit, pentru cã ei au fost oamenii lui Dumnezeu al eºi ºi
preaiubiþi. De aceea spun: tot ceea ce spunem aici e ceea ce am auzit
de la pãrintele. ªi doresc sã-mi fac datoria ºi faþã de Dumnezeu, ºi
faþã de trecutul nostru, ºi faþã de pãrintele, care m-a învãþat, spunînd
adevãrul mai departe aºa cum l-am auzit de la el. Oricine vrea sã fie
credincios înaintaºilor ºi învãþãturii sãnãtoase spuse de Dumnezeu o
datã pentru totdeauna, sã ia seama la aceasta. Mîntuirea nu-i un lucru
uºor nici el. Mîntuirea este un lucru greu ºi scump. Dacã privim la
Domnul Isus Cel Rãstignit pe Cruce, cu ce preþ a plãtit El mîntuirea
noastrã, ºi n-a fost numai un Om; a fost Dumnezeu!
Numai Jertfa Lui avea valoarea, frumuseþea, puterea sã rãscumpere
pãcatul cel greu ºi mult al lumii ºi al nostru, al fiecãruia. ªi sã ne
pregãte ascã mîntuirea aceasta atît de grea ºi atît de scumpã. Deci,
privind la Jertfa Lui, putem vedea cît de grea ºi cît de scumpã este
aceastã mîntuire. Apoi privind la jertfele înaintaºilor noºtri, cei care au
ºtiut ce valoare are mîntuirea, cu ce preþ ºi-au rãscumpãrat-o fiecare!
Ei, de care lumea nu e r a vrednicã, citiþi la Evrei, capitolul 11, au
rãtãcit prin peºteri, prin crãpãturile munþilor, au fost flãmînzi, chinuiþi,
bãtuþi, tãiaþi în 2 cu ferãstrãul. Ei au ºtiut ce preþ are mîntuirea. ªi, din
dragoste ºi din dorinþa de a cãpãta aceastã mîntuire, au renunþat la tot
ceea ce era pentru ei avantaj, confort, bucurie, liniºte, sãnãtate, pace,
avuþie, cinste pe pãmîntul acesta. S-au lepãdat de avuþii unii, s-au
lepãdat de domnii alþii, s-au lepãdat de libertatea lor alþii, s-au lepãdat
de tot ceea ce era, normal ºi obiºnuit, dreptul ºi bucuria unui suflet,
ale unei vieþi de om pe pãmînt.
ªi au acceptat jertfa, suferinþa, postul, lacrimile, ostenelile, pentru
cã au ºtiut ce preþ scump are mîntuirea sufletului. Numai Dumnezeu
este mai scump decît sufletul nostru. Este scris: Ce ar folosi unui om
dacã ar cîºtiga lumea întreagã ºi ºi-ar pierde sufletul? Sau: Ce va da
un om în schimb pentru sufletul sãu? Deci, iatã ce valoare mare are
credinþa ºi mîntuirea sufletului. ªi de aceea nici noi sã n-o preþuim mai
puþin. Cã dacã preþuim mai puþin mîntuirea sufletului nostru, o putem
pierde foarte uºor. ªi cine ºi-o pierde poate sã cîºtige lumea întreagã,
nu-i va mai folosi la nimic!
 Pag. 77

În locul mîntuirii, nici o altfel de valoare ºi nici un altfel de bun din

lumea aceasta ºi din lumea viitoare nu existã sã-l poþi pune, ºi cu care
s-o poþi compa r a . De ac e e a, vr e au sã vã spun încã o datã ºi mai
precis, pentru cã foarte mulþi dintre noi ne-am obiºnuit cu cuvintele lui
Dumnezeu ºi cu vorba despre mîntuire. ªi lucrul cu care te obiºnuieºti
nu-l preþuieºti cum se cuvine. Te obiºnuieºti cu adunarea, începi sã
n- o ma i preþuieºti. Te obiºnuieºti cu Bi bl i a , î nc e pi s ã n- o ma i
preþuieºti. Te obiºnuieºti cu fraþii, începi sã nu-i mai preþuieºti. Te
obiºnuieºti cu rugãciunea, începi sã n-o mai preþuieºti. ªi uite, aºa e
cu toate lucrurile cînd cãdem în primejdia obiºnuinþei ºi ajungem sã
nu le mai preþuim aºa cum se cuvinte; pînã dupã ce le-am pierdut. De
obicei, aºa se întîmplã. Nu-þi preþuieºti pãrinþii pînã cînd îi pierzi.
Dupã aceea îþi dai seama ce valoare a avut mama, ce valoare a avut
tata. Nu preþuieºti soþul bun, soþia bunã pînã cînd o pierzi. Nimeni nu
ºtie sã preþuiascã cît valoreazã o soþie bunã, numai acela care n-o are
sau care a pierdut-o. Dar în zadar o preþuieºti dupã ce ai pierdut-o.
Aºa ne preþuim de puþin sãnãtatea pînã cînd o avem. Numai acela care
ºi-a pierdut sãnãtatea ºtie cît valoreazã sãnãtatea. Dar cînd o are se
obiºnuieºte ºi nu ºi-o mai ºtie cruþa ºi preþui. Aºa-i ºi cu mîntuirea
sufletului, aºa-i ºi cu adevãrul, aºa-i ºi c u fraþii buni. Cine are un
î nvã þ ã t or bun, ac e l a tr e bui e s ã º ti e c ã ar e un ma r e har de l a
Dumnezeu, dupã c um e ste scris: Casa ºi averea le moºtenim de la
pãrinþi, dar o soþie bunã e un da r de l a Dumne ze u. Î nvãþãtura ºi
cuvîntul le avem de la pã r i nþ i , dar un învãþãtor bun e un dar de la
Dumnezeu.
Nu toþi au ºi nu mulþi au un învãþãtor bun. Sînt învãþãtori destui,
dar învãþãtori buni sînt foarte rari. Se spune cã atunci cînd Moise a
stat 40 de zi l e º i 40 de nopþi pe munte, sã primeascã legea de la
Dumnezeu, el a primit 2 table de piatrã pe care erau scrise poruncile
lui Dumnezeu. Pe prima erau scrise primele 4, cu privire la ascultarea
ºi legãtura noastrã cu Dumnezeu; ºi pe cealaltã, celelalte 6, cu privire
la relaþiile noastre cu semenii noºtri. El s-a uitat la aceste table ºi a
cunoscut tot ce scria pe dinafar ã . Da r erau aceste table lucrate de
Dumnezeu într-un chip minunat ºi ele aveau inscripþii ºi pe dinãuntru.
ªi scrierile de pe dinãuntru el nu le-a cunoscut. Atunci a întrebat:
- Doamne, care este taina acestor scrieri? Domnul i-a spus:
- Lucrurile din afarã le cunosc toþi. Lucrurile dinãuntru le cunosc
numai unii, care au primit de la Dumnezeu harul acesta. Binecuvîntat
este acela care are ochi lãuntrici, oc hi duhovni c e ºti, care citeºte
lucrurile tainice ºi ascunse, adevãrurile dinãuntrul lucrurilor, adevãrul
dinãuntrul cuvintelor. Pentru aceasta îþi trebuie o putere deosebitã.
- Doamne, a zis el, dã-mi ºi mie puterea aceasta, sã cunosc
lucrurile dinãuntrul acestei cãrþi.
- Priveºte mai bine, a zis El. ªi, cînd a privit mai bine înãuntrul
tablelor Legii, el a vãzut o carte care avea 7 peceþi. ªi deasupra cãrþii
a vãzut imaginea unui miel înjunghiat. ªi el a zis:
- Doamne, dar mielul acesta seamãnã cu acela pe care l-am
înjunghiat noi cînd am ieºit din Egipt ºi sîngele sãu ne-a dat izbãvirea.
Domnul a spus:
Pag. 78

- Mielul acela îl preînchipuia pe Acesta. ªi Moise s-a uitat mai bine

ºi a zis:
- Doamne, aº vrea sã cunosc mai adînc aceste lucruri. ªi Domnul
i-a zis:
- Priveºte mai bine. ªi a vãzut peste faþa Mielului înjunghiat o faþã
strãlucitoare, încununatã cu spini ºi plinã de rãni. ªi a zis:
- Doamne, dar ce înseamnã aceasta? ªi Domnul i-a zis:
- Dumnezeu are 1.000 de profeþi, dar n-are decît un singur Fiu. Tu
eºti unul dintre profeþi, El este Fiul. Fiecãrui profet îi sînt date sã
cunoascã anumite însemne din Cuvîntul lui Dumnezeu. Numai Fiului
îi e dat sã cunoascã tot; ºi celor cãrora Fiul le va descoperi. ªi Moise
a zis:
- Doamne, aº vrea sã-L vãd ºi eu pe Acesta care a primit de la Tine
mai mult decît am primit eu. ªi Domnul i-a zis:
- Tu vei merge ºi te vei odihni în pace. ªi, la vremea Lui, Eu am
sã te trezesc, sã-L vezi. Pe Muntele Tabor, în ziua Schimbãrii la Faþã,
Dumnezeu l-a trezit pe Moise din somnul sãu ºi a zis:
- Moise, robul Meu, scoalã-te, sã vezi împlinirea promisiunii pe
care þi-am fãcut-o cînd M-ai rugat sã-L cunoºti pe Fiul. ªi Moise s-a
ridicat atunci ºi s-a arãtat împreunã cu Ilie, de-a dreapta ºi de-a stînga
Mîntuitorului; ºi spune Cuvîntul: Vorbeau cu El de s pr e l uc r ur i l e
privitoare la Împãrãþia lui Dumnezeu. Atunci Moise L-a întrebat:
- Ce sînt semnele alea pe care eu le-am vãzut demult atunci, dar
despre care Tatãl a zis cã numai Tu le ºtii? Poate Domnul îi va fi spus
lui Moise . Noi nu º ti m ma i mul t, nu s e s pune decît atît. Totuºi,
adevãrul pe care Dumnezeu l-a fãcut cunoscut atunci lui Moise este
cã fiecare popor î º i are profetul lui; ºi fiecare rînd de oameni are
profetul sãu. Fericit acel rînd de oameni care are un profet adevãrat
ºi care are în mijlocul sãu un om trimis de Dumnezeu. Aºa cum a fost
Ioan Botezãtorul, despre care s-a zis: A venit un om, un om! - trimis
de Dumnezeu. Numele l ui e ra Ioan. ªi despre acest Ioan s-au spus
atîtea adevãruri frumoase: cã nici unul dintre cei nãscuþi din femeie
n-a fost mai mare ca el. Totuºi cel mai mic în Împãrãþia lui Dumnezeu
este mai mare decît Ioan, a spus Mîntuitorul, arãtînd prin aceasta cã
mãrimea adevãratã, Dumnezeu o socoteºte dupã micimea la care ne
considerãm noi ºi ne coborîm noi. Dacã este cineva care se poate face
mai mic decît Ioan, acela este mai mare. ªi mai mic decît Ioan, numai
Domnul Isus S-a fãcut. Numai El S-a putut smeri mai mult. Numai El
S-a umilit mai mult. Numai El S-a jertfit mai mult. Numai El a arãtat
mai mult ce înseamnã ascultarea ºi dragostea de Dumnezeu. De aceea,
El este Cel mai mare decît Ioan Botezãtorul, pentru cã El S-a putut
face mai mic decît toþi. Ce-am vrut sã-nsemnãm este cã Dumnezeu a
spus: Fiecãrui neam de oameni, Dumnezeu îi trimite un profet.
ªi-i fericit neamul de oameni care capãtã un profet adevãrat ºi bun,
dacã îl ascultã. ªi binecuvîntat este profetul care se considerã trimis
de Dumnezeu, dacã spune cuvintele lui Dumnezeu. Pentru cã aºa este
scris: Cine a fost trimis de Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu.
Nu cuvintele strãine; nu cuvintele ºi învãþãturile învãþate de la alþii; nu
povestiri ºi nu istorisiri aflate sau învãþate, sau auzite, sau scornite.
 Pag. 79

Ci cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au pãstrat înaintaºii ºi le-au

trãit, ºi le-au garantat, ºi le-au adeverit cu viaþa lor, cu credinþa lor, cu
moartea lor, cu jertfa lor pînã la sfîrºit. De aceea, scumpii mei fraþi ºi
surori, dacã în astã searã Bunul Dumnezeu a rînduit sã avem acest
prilej sã ne întîlnim unii cu alþii, dacã întîrziem puþin mai mult decît
de obicei în jurul acestui cuvînt, sã nu ne parã rãu. Fiindcã acestea
sînt adevãratele lucruri ºi adevãratele valori, ºi adevãratele taine, ºi
adevãratele învãþãturi ale lui Dumnezeu, de care e bine, cînd avem
ocazie sã le auzi m, s ã þ i ne m s eamã. Pentru cã noi ºtim de la cine
le-am învãþat. Pãrinþii ºi înaintaºii noºtri n-au fost, pentru noi, niºte
strãini ºi necunoscuþi. Ei n-au venit nu ºtiu de unde, sã treacã ºi sã se
ducã nu ºtiu unde. ªtim de unde au venit. De-aici! Din acest pãmînt
binecuvîntat ºi din acest cer binecuvîntat; care este dedesubtul nostru
ºi deasupra noastrã. Ei n-au venit din pãmînt strãin º i din înãlþimi
strãine. Au venit din ceea ce era al nostru, rãmas nouã moºtenire de
la cei care cu preþul sîngelui ºi al vieþii lor au verificat adevãrul ºi
învãþãtura pe care ne-au lãsat-o ºi ne-au spus: Ori ei, ori noi. Noi aºa
am î nvãþat ºi voi aºa aþi crezut. ªi cum aþi primit þineþi! Pentru cã
aceasta este mãrturia adevãrului ºi aceasta este zestrea credinþei care
ne-a fos t l ã satã nouã. Sfîntul Apostol Pavel a spus aºa: Dreptarul
învãþãturii sãnãtoase þine-l. Acuma: dreptarul þi s-a dat, învãþãtura
sãnãtoasã þi s-a dat, calea cea dreaptã ºi bunã þi s-a arãtat. Prin harul
lui Dumnezeu ºi prin strãduinþa înaintaºilor, vi s-au pus picioarele pe
calea aceasta. Acuma þineþi calea aceasta! E ca atunci cînd mergi spre
o destinaþie la care doreºti sã ajungi, dar spre care nu ºtii totdeauna
drumul. ªi, întîlnind un om cunoscut ºi în care ai încredere cã ºtie ºi
cunoaºte drumul spre locul unde vrei sã mergi, î l î ntr e bi : Ca r e -i
drumul cel mai bun ºi mai sigur, ºi mai drept, sã ajung eu acolo unde
doresc sã merg? Înaintaºii noºtri ne-au spus: Acesta este drumul!
Noi l-am verificat! Domnul ne-a spus. Urmaºii Domnului ne-au
spus. Pãrinþii sfinþi ne-au spus. Înaintaºii noºtri ne-au spus ºi ei l-au
verificat de mii de ani. ªi învãþãtura, ºi trãirea ei aceasta este! Voi
mergeþi pe ea! Ei ne-au arãtat: Asta-i calea! ªi, dupã ce ne-au pus
picioarele pe calea aceasta, ne-au zis: Acuma þineþi-o! ªi, dacã vine
cineva sã vã îndemne s-o luaþi fie la dreapta, fie la stînga, oricine ar
ve ni - ºi înger din cer da c ã ar ve ni , º i noi î nº i ne , da c ã ne - a m
transforma ºi ne-am schimba la un moment dat, cã oricine se poate
schimba, de nimeni sã n-ascultaþi. Voi þineþi calea, cã nu existã o altã
cale adevãratã ºi bunã. Cãi paralele, cãi care sã o traverseze, cãi care
sã o deruteze sînt ºi vor fi de la capãtul acesta pînã la capãtul celãlalt,
pentru toþi. Voi însã sã nu vã abateþi. Þineþi mijlocul cãrãrii. ªtii care
este c a l e a cea bunã ºi sigurã? Demarcaþia de pe mijlocul ºoselei.
Dacã-i noapte, dacã-i ceaþã, dacã-i întuneric, dacã-i un loc necunoscut,
ca sã fii sigur cã nu te îneci sau nu te pr ã buºeºti nici în ºanþul din
dreapta, nici în cel din stînga, mergi cãlare pe linia de demarcaþie.
E adevãrat cã-i îngustã aceastã linie dintre dreapta ºi stînga, dar
totdea una a fost îngustã calea mîntuirii. Mîntuitorul Însuºi a spus:
Nevoiþi-vã sã intraþi pe uºa cea strîmtã. Cã largã e uºa ºi latã e calea
care duce la pierzare. ªi mulþi sînt cei care merg pe ea. Dar strîmtã
este uºa ºi îngustã calea care duce la mîntuire ºi puþini sînt cei care o
aflã.
Pag. 80

Puþini sînt cei care o aflã. ªi, dintre acei puþini care o aflã, cît de
puþini sînt cei care þin aceastã cale pînã l a s fî rºit. Nu sînteþi prea
demult nici ca vîrstã trupeascã, nici ca vîrstã sufleteascã. Totuºi e cu
neputinþã, cînd vã aduceþi aminte, sã nu vã gîndiþi cît de mulþi sînt
aceia care au plecat odatã cu noi pe calea aceasta ºi cît de puþini mai
sînt cei care a u r ã ma s pe e a . ªi î ncã n-am ajuns la capãt. Numai
Domnul ºtie cît de puþini vor mai rãmîne dintre cei care astãzi încã
sînt pe aceastã cale. Pentru noi, care avem o experienþã mai lungã ºi
o vîrstã mai înaintatã, adevãrul acesta al statorniciei capãtã un gust atît
de amar cînd ne aducem aminte cît de mulþi au fost cei care au plecat
odatã cu noi pe calea mîntuirii ºi cît de puþini mai sînt. ªi nu toþi au
murit trupeºte. Dar sufleteºte, unul a cãzut într-o prãpastie, altul a
cãzut într-alta. Este scris în Psalmi un adevãr: Mi-au aºezat curse de-a
lungul drumului. De la începutul drumului mîntuirii ºi pînã la sfîrºitul
lui sînt aºezate în calea noastrã felurite curse. ªi de-un fel, ºi de altul.
ªi curse trupeºti, ºi sufleteºti, ºi duhovniceºti. Pentru cã sînt pãcate
trupeºti, cele în care cad cei mai mulþi. Sînt pãcate sufleteºti, cele cu
slava lumii ºi cu afacerile, ºi cu avansãrile, ºi cu toate celelalte pe care
le promite lumea. ªi sînt pãcate ºi curse duhovniceºti, cele cu rãtãcirile
de la credinþã, cele cu cãderile din învãþãturã, cele cu sãrirea de pe
Templu, cum L-a ispitit satana pe Mîntuitorul în pustie. Ispitele cu
pîinile sînt ispitele trupeºti. Ispitele cu muntele ºi cu domniile, ºi cu
slava lumii sînt ispitele sufleteºti. ªi ispitele cu Templul ºi cu sfînta
cetate, ºi cu aruncarea de pe Templu sînt ispitele duhovniceºti, cele
mai grele ºi mai primejdioase, în care cad cei mai mulþi dintre cei ce
se pretind oameni duhovniceºti. Satana L-a dus pe Mîntuitorul atunci
în sfînta cetate, L-a aºezat pe casa sfîntã care e Templul, a deschis
Biblia, Cartea Sfîntã ºi a zis: Sari, cã este scris: Domnul va porunci
îngerilor Sãi sã Te pãzeascã în toate cãile Tale. Citiþi Matei, capitolul
4 ºi veþi vedea cum a respins Mîntuitorul aceste ispitiri. Dar cît de
ºiret ºi cît de viclean au fost întinse ele în calea paºilor Domnului Isus
ºi în calea lucrãrii Lui de mîntuire.
De aceea ºi noi sã þinem seama: ultima ispitã - ºi cea mai grea -
este cea duhovniceascã, ce vine la cel care a biruit primele 2 ispitiri:
ispitele trupeºti ºi ispitele sufleteºti. Nu te mai atrage lumea cu poftele
ei; nu te mai atrage slava lumii cu cinstea ºi cu confortul, ºi c u tot
ceea ce ai avantaj în lume. Dar te preocupã starea duhovniceascã, o
viaþã mai ascultãtoare faþã de Dumnezeu; ºi aici vine vrãjmaºul cu
versetul ºi spune aºa: Sari din Templu! Sari, aruncã-te, ce þii tu la
Templu ãsta! Cã Domnul va porunci îngerilor Sãi sã te pãzeascã pe
ti ne, dacã pãrãseºti Biserica. ªi Cuvî ntul l ui Dumne ze u s pune :
Mîntuitorul l-a respins pe satana. ªi, cînd l-a biruit în ispita aceasta,
e l s - a de pã r ta t de l a El. Sã avem foarte mul tã gr i j ã l a i s pi tel e
duhovniceºti. Le putem birui pe cele tr upe ºti uºor. Le putem birui
chiar ºi pe cele sufleteºti. Dar ispitele duhovniceºti, iatã cît de mulþi
nu le-au putut birui ºi au cãzut în ele. ªi Mîntuitorul ne învaþã sã ne
preþuim bine mîntuirea, cã uite, în felul acesta, putem sã pierdem cel
mai uºor. Este scris la Evrei capitolul 10 aºa: Sã nu pãrãsiþi adunarea
voastrã, cum au unii obicei.
 Pag. 81

Cã, dacã pãcãtuim cu voia dupã ce am primit cunoºtinþa adevãrului,

nu ma i r ã mî ne ni c i o j e r tfã de i s pã º i re pentru pãcat, c i numa i
aºteptare a unui foc ve º ni c , c ar e e ste deci, pãcãtuirea împotriva
Duhului Sfînt, care nu mai are iertare? Pãrãsirea adunãrii! Pentru cã
imediat dupã înºtiinþarea sã nu vã pãrãsiþi adunarea voastrã spune:
dacã pãcãtuim, sãvîrºim pãcatul care nu mai are iertare. Pãrãsirea
adunãrii înseamnã pãcat împotriva Duhului Sfînt. Oricine pãrãseºte
Lucrarea duhovniceascã în care am fost chemaþi sãvîrºeºte un pãcat
împotriva Duhului Sfînt. Pentru cã despre Lucrarea Oastei Domnului,
pãrintele Iosif a spus: este lucrarea Duhului Sfînt. Înainte de venirea
Domnului Isus, Fiul ºi Duhul lucrau prin Tatãl. La venirea Domnului
Isus s- a vãzut limpede - ºi la Botez - cã Tatãl ºi Duhul lucrau prin
Fi ul . Dupã pl ecarea Domnului Isus, El a spus: Vã voi tr i mi te pe
Duhul, care va fi cu voi ºi vã va învãþa toate lucrurile. A venit lucrarea
Duhului Sfînt. Acuma Tatãl ºi Fiul l uc r e a zã pr i n Duhul. E ultima
lucrarea a Sfintei Treimi pentru mîntuirea omenirii. Cine a pãcãtuit în
Vechiul Testament a cãpãtat iertare prin Domnul Isus. Cine a pãcãtuit
în vremea Domnului Isus a cãpãtat iertare prin Duhul Sfînt; pentru cã
este scris: Oricine a pãcãtuit împotriva Tatãlui ºi a Fiului i se va ierta,
dar cine pãcãtuieºte împotriva Duhului Sfînt nu va mai avea iertare.
De ce? Nu mai existã o altã persoanã a Sfintei Treimi care sã mai
aducã mîntuire, dupã ce ai respins iertarea Duhului Sfînt ºi lucrarea
Duhului Sfînt. Lucrarea Oastei, învãþãtura ei, puterea ei, bucuriile ei,
binecuvîntãrile ei nu-s de pe pãmînt. Ace s te a toa te s î nt ope rele,
lucrarea, harul, faptele, dovezile Duhului Sfînt. Cîntãri ca ale noastre,
rugãciuni ca ale noastre, bucurii ca ale noastre, binecuvîntãri ca ale
noastre - unde mai sînt ºi unde au mai putut fi oare vreodatã în altã
parte pe pãmînt? Toate acestea sînt revãrsãri ale harului ºi puterii
Duhului Sfînt peste noi. Acuma, dacã noi pãrãsim aceastã Lucrare,
dispreþuim aceastã dragoste deosebitã a Duhului Sfînt care are în ea
ºi dragostea Tatãlui, ºi jertfa Fiului, ºi lucrarea Duhului Sfînt, dacã noi
pãrãsim ºi dispreþuim aceastã Lucrare în care am fost chemaþi ºi în
c a r e am fost luminaþi ºi mîntuiþi, ºi curãþiþi, ºi iertaþi de pãcate l e
noastre, dacã noi pãrãsim aceasta acuma ºi alegem alte încredinþãri ºi
alte duhuri, ºi alte evanghelii, ºi alte învãþãturi, - nu pãcãtuim noi oare
împotriva lucrãrii Duhului Sfînt?
Ce altã putere a lui Dumnezeu sã mai fie în urma acestei puteri,
c a r e s ã vi nã s ã ne mai i e r te , sã ne ma i c ur ã þ e a s c ã , s ã ne ma i
sfinþeascã, sã ne mai scape de sub osînda aceasta? Nici una! Este scris:
Nu va cãpãta iertare nici în veacul acesta, nici în veacul viitor, pentru
c ã nu e xi s tã ni c i o altã jertfã, ni c i o al tã condi þ i e, ni c i o a l tã
posibilitate sã mai fie iertat acela care, adus odatã în Lucrarea lui
Dumnezeu, cãpãtînd odatã iertarea pãcatelor ºi pecetluirea Duhului
Sfînt, renunþã la acestea, se leapãdã de acestea, le înlãturã pe acestea
ºi se ia dupã alte învãþãturi ºi alþi învãþãtori. De aceea spune Cuvîntul
l ui Dumnezeu: Feriþi-vã ºi depãrtaþi-vã de cei car e vã a duc a l tã
învãþãturã. Dacã vine cineva la voi ºi vã aduce altã învãþãturã ºi, prin
urmare, altã credinþã ºi alt duh, nici sã nu-l primiþi în casã; nici sã nu-i
daþi bineþe, cã vã faceþi pãrtaºi pãc a telor lui. ªi pãcatele lui n-au
iertare nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.
Pag. 82

Iatã, scumpii mei, cît de însemnat lucru este sã þineþi cu tãrie la ce

aþi primit, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Sã nici nu stai de vorbã
ºi sã nu mai primeºti nici în casã ºi sã nu dai nici bineþe, nici sã nu-i
zici Bun venit! - celui care vine ºi-þi aduce un alt isus, un alt duh, o
altã evanghelie, o altã învãþãturã, deosebitã de cea pe care ai primit-o.
De ce? Pentru cã omul acesta s-a lepãdat de tot ceea ce era curat
ºi frumos. A pãstrat numai prefãcãtoria cã este, dar adevãrul e cã nu-i
un credincios. Cã dacã era un credincios, rãmînea cu Dumnezeu în
starea în care se gãsea cînd a fost chemat, dupã cum spune Cuvîntul
lui Dumnezeu: Fiecare sã rãmînã cu Dumnezeu în starea în care a fost
cînd a fost chemat. Cã, dacã nu pãstrezi învãþãtura ºi Evanghelia de
la început, în zadar ai crezut. Iatã, poate cã puþini dintre dv. cunosc
nume c a : Ion Tudus c i uc , Cons ta nti n Tudusciuc, Silviu Hãrãguº,
Constantin Magdici, Ion Capãtã, Constantin Banu ºi atîþia alþii, - fãrã
sã mai pomenesc de Moldoveanu ºi de alþii ca el, cum e Pop ªandor
ºi alþi dezbinaþi ºi tulburãtori din aceºtia - care au cãzut din credinþã
ºi s-au abãtut dupã alte duhuri. Au primit alþi isuºi, alte duhuri, alte
evanghelii ºi nu mai pãstreazã, ºi nu mai pot pãstra taina credinþei
într-un cuget curat. Eu îmi cîntãresc cuvîntul ºi ºtiu ce spun. În curînd
ne vom întîlni în faþa lui Dumnezeu, pentru cã este scris: Fiecare avem
sã ne înfãþiºãm înaintea scaunului de judecatã a lui Hristos, sã dãm
bine seama de binele sau rãul pe care l-am fãcut cînd eram în trup. Aþi
citit aceste cuvinte în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ºtiþi cã sînt adevãrate.
De aceea, fiindcã ºtim cã ne vom mai întîlni odatã acolo, vreau sã fiu
liniºtit atunci în faþa Domnului ºi în faþa celor care mã aud. De aceea
s pun tot acest adevãr. Pãziþi ºi pãstraþi pînã la sfîrºit înc r e der e a
nezgudui tã de l a î nc e put, pe c ar e o a º teaptã o mare rãsplãtire!
Cuvîntul de la început, învãþãtura de la început, legãmîntul Cel Sfînt
pe care l-aþi fãc ut de la început cu Dumnezeu, încredinþarea de la
început, învãþãtura ºi credinþa aceasta pe care am primit-o noi prin
descoperire Dumnezeiascã de la înaintaºii noºtri care ne-au nãscut pe
noi prin Cuvî ntul ºi prin Duhul Cel Sfînt la viaþa aceasta nouã, în
Lucrarea Oastei Domnului. ªi nu vã lãsaþi înduplecaþi deloc de nici
unul din cuvintele amãgitoare ale oricui ar veni sã vã aducã o altã
învãþãturã, un alt duh, o altã evanghelie, o altã lucrare, o altã Oaste,
decît aceasta, care este unica ºi cea adevãratã de la început ºi pînã la
sfîrºit.
Aºa ne-a învãþat pãrintele Iosif, care a primit prin descoperire
Dumnezeiascã lumina ºi cãlãuzirea aceasta. Aºa ne-a învãþat Sfîntul
Ioan Gurã de Aur ºi Sfinþii Pãrinþi bisericeºti, pe aceastã linie. Aºa
ne-au învãþat Sfinþii Apostoli, pentru cã aºa au primit de la Domnul ºi
aºa le-a descoperit lor Duhul Sfînt. Dragii noºtri fraþi ºi suror i, Îi
mulþumim Domnului din toatã inima pentru bucuria acestei întîlniri.
Î i mul þ umi m Domnul ui c ã , de º i trupeºte nu ne-am vãzut c u uni i
niciodatã poate, ne-a dat acum ºi bucuria aceasta. Noi nu umblãm prin
vedere, spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ci prin credinþã. Totuºi, cînd
e ºi vederea, ºi întîlnirea aceasta trupeascã, se completeazã ceva, se
umple ceva ºi se întregeºte ceva în viaþa noastrã.
 Pag. 83

Pãrtãºia noastrã în Domnul e deplinã atunci cînd ºi trupeºte, ºi

sufleteºte ne cunoaºtem ºi cînd ºi în cuvinte, ºi în viaþã noi umblãm
la fel, gîndim la fel, vorbim la fel, trãim la fel, credem la fel, învãþãm
la fel, simþim la fel, lucr ãm l a fel , pe ntru ca sã putem fi odatã ºi
pãrtaºi împreunã la plata acestor munci, a acestor lacrimi, a acestor
jertfe, a acestor osteneli pe care fiecare, dupã mãsura puterii lui, le
a duc e la bunul comun, la lucrarea împreunã l a c a r e ne - a c he mat
Dumnezeu sã umblãm la fel. Unul poate mai mult, altul poate numai
puþin.
Fiecare însã, dupã mãsura puterii sale, este chemat sã ajute la
înaintarea acestei Lucrãri. Fiecare, cu cuvîntul sãu, cu scrisul sãu, cu
melodia sa, cu genunchii sãi, cu lacrimile sale, cu tot ce poate mîna
lui, inima lui, ochii lui, buzele lui, fiinþa lui. Trebuie sã contribuim la
înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu, pentru ca ºi noi sã avem parte de ea,
cum spune Sfîntul Apostol Pavel: Sufãr pentru Evanghelie, ca sã am
ºi eu parte de ea. Lucrez pentru Evanghelie, ca sã am ºi eu rãsplatã de
la ea. Muncesc pentru Evanghelie, plîng pentru Evanghelie, mã rog
pentru Evanghelie, stãrui pe ntr u Evanghelie, ca sã am ºi eu parte,
odatã cu fraþii ºi cu surorile noastre, la ea. Pentru mine a rãmas ca o
mare mîngîiere ºi bucurie ºi ca un îndemn sfînt fapta unei suror i a
noastre care, mai anii trecuþi, cînd odatã au fost gãsiþi fraþii la adunare
ºi toþi au fost amendaþi, ea n-a fost atunci la adunare. Dimineaþa s-a
dus la ºeful de miliþie ºi a zis: Domnu’ ºef, dv. aþi amendat ieri pe
fraþi i noº tri la adunare. Eu n-am fost cu fraþii. Vã rog foarte mult,
scrieþi-mã ºi pe mine printre fraþi. Vreau sã plãtesc º i e u a me nda
împreunã cu fraþii mei. Pentru ca, atunci cînd Domnul le va rãsplãti
lor, sã nu fiu eu înlãturatã dintre fraþi. Vreau ºi eu sã plãtesc, sã sufãr
cu fraþii. Dacã trebuie sã treacã prin suferinþã, vreau sã fiu ºi eu cu ei.
O a s tfe l de i ni mã , o a s tfel de hotãrîre, ce minuna tã dovadã , ce
minunatã pi l dã , c e fr umoa s ã mãr turie este despre credinþã, cînd
dragostea ei aºa a fost faþã de Domnul ºi faþã de fraþi! Dacã fraþii trec
prin necazuri, sufãr º i e u împreunã cu ei, ca sã mã bucur odatã de
rãsplata celor care au suferit. Nu numai la masã, nu numai la cîntãri,
nu numai la bucurii ºi la avantaje, ºi la profit sã fiu cu fraþii! Ci mai
ales în suferinþã sã fiu lîngã Domnul, cum este scris: Dacã rãbdãm
împreunã cu El, vom ºi împãrãþi împreunã cu El. Dar dacã fugim, dar
dacã ne lepãdãm, dar dacã ne ascundem cînd fraþii, cînd Domnul, cînd
Lucrarea Domnului trece prin necaz, cum sã ajungem noi a tunci sã
fim împreunã cu ei la rãsplata ºi la Împãrãþia lui Dumnezeu? Aceasta
este dr a gos te a l ui Dumnezeu! Cuvîntul lui Dumnezeu spune deci:
Dreptarul învãþãturii sãnãtoase þine-l. Au fost puºi paºii noºtri pe calea
mîntuirii.
Ceea ce avem acum, singura poruncã pe care o avem de ascultat
este sã þinem aceastã cale. Cum a spus îndreptãtorul ºi cãlãuzul cel
bun. A zis: Asta-i calea care te duce la destinaþia pe care o cauþi, acolo
unde doreºti tu s ã a j ungi . Þi ne ca l ea aceasta. Nu te abate nici la
dreapta, nici la stînga ºi ai sã ajungi sigur acolo! Sã nu vã parã rãu cã
întîrziaþi prea mult în aceastã searã lîngã aceste cuvinte. Pentru cã
oricîte cuvinte frumoase ne-ar spune cineva, dacã nu ne spune ºi nu
ne s fã tui e º te cu toatã stãruinþa s ã þ i ne m î nvã þ ã tur a pe ca r e a m
primit-o, toatã frumuseþea spuselor lui n-are nici o valoare.
Pag. 84

Ci poate cã, dimpotrivã, poate fi pentru noi o cursã ca, atraºi de

aceste cuvinte frumoase, cîntãri frumoase, expresii frumoase, noi sã
ne luãm dupã o învãþãturã strãinã, dupã o încredinþare strãinã, dupã
o cale strãinã ºi sã ne pomenim undeva, departe, cã atraºi de niºte
cuvinte frumoase ale unor artiºti care au ºtiut sã interpreteze bine un
rol pe care ºi l-au învãþat pe de rost, interesaþi fiind - am ajuns departe
de Dumnezeu ºi departe de mîntuire. Sînt a s tfe l de oa me ni , c a r e
umblã nu pentru dragostea lui Dumnezeu, nu pentru dorinþa mîntuirii
sincere, nu pentr u r e s pectarea adevãrului lui Dumnezeu, ci pentru
interese, pentru lucruri egoiste, lumeºti, fireºti, drãceºti, cum spune
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Aceºti oameni, cu cît vorbesc mai frumos, cu atîta sînt mai
pr i me j di oº i . De a c e e a , ni ci mr e a j a cuvintelor frumoase, nici a
c î ntãrilor frumoase sã nu ne atragã pe noi de pe calea sãnãtoas ã a
învãþãturii care ne-a rãmas de la pãrinþii noºtri. ªi sã nu primim cumva
vreo încredinþare strãinã ºi sã ne pomenim undeva departe, duºi de
aceste cîntãreþe înºelãtoare care cautã sã ne abatã de pe drumul cel
sãnãtos, uneori aspru, e a de vã r at; uneori greu, e adevãrat; uneori
anevoios, e adevãrat, dar totdeauna binecuvîntat de Dumnezeu, pentru
acela care cautã sã pãstreze pînã la sfîrºit încrederea nezguduitã de la
început pe care o aºteaptã o mare rãsplãtire. Pentru cã aºa ne-a fost
nouã propovãduit Cuvîntul lui Dumnezeu ºi aºa ni s-a spus nouã sã-L
ascultãm. Noi mulþumim Domnului pentru acest prilej încã o datã ºi-L
rugãm pe Domnul sã ne ajute sã fim tari în mãrturisirea noastrã. ªi Îl
rugãm pe Domnul sã vã ajute, mai ales, pe frãþiile voastre, care aþi
avut destule lupte, în privinþa aceasta, ºi veþi mai avea. Pentru cã ºi
aici, acest fals duh ºi aceastã falsã Evanghelie merg foarte, foarte
apropiat uneori de calea cea sãnãtoasã a adevãrului. Folosesc numele
pãrinþilor noºtri ; fol os e s c î nvãþ ã tur i l e uneor i , dar interpretate
tendenþios ºi sucite voit, pentr u ca sã abatã pe ucenici, cum spune
acolo: din mijlocul nostru se vor ridica învãþãtori înºelãtori care vor
cãuta sã abatã pe ucenici ºi sã-i atragã de partea lor. Rãmîneþi lîngã
Domnul hotãrîþi. Noi ne rugãm din toatã inima ºi pentru mî ntui rea
a c e l ora care, fãrã sã-ºi dea seama poate, au ajuns în mrejele unor
învãþãturi strãine; fãrã sã cunoascã bine adevãrul învãþãturii noastre
sãnãtoase, au fost aplecaþi sã primeascã cu îngãduinþã. pentru cã ºtie
duhul înºelãtor cum sã foloseascã expresiile biblice, dragostea! Mai
ales dragostea este folositã ca argument pentru foarte mulþi rãtãciþi ºi
foarte mulþi rãtãcitori: Sã ai dragoste! Cum? N-ai dragoste de fraþi!
Uite, chiar dacã învaþã el greºit, chiar dacã nu-i el tot aºa, tu
trebuie sã ai dragoste, sã-l primeºti! Dacã înþelegem greºit dragostea,
ne vom abate de la dragostea sãnãtoasã la dragostea falsã. Cã, dupã
cum existã adevãruri false, aºa sînt ºi dragoste fa l s e. Cuvîntul lui
Dumnezeu ne î nva þ ã c ã î n toa te l uc r ur i l e noi tr ebui e s ã ave m
înþelepciune. ªi dragostea trebuie sã aibã înþelepciunea ei. Dacã este
dragoste fãrã înþelepciune, iubeºte pe cine nu trebuie, cum nu trebuie,
unde nu tr ebui e º i face ce nu tr e b ui e . ªi mila tr e bui e s ã a i bã
înþelepciune. Cã dacã ai milã fãrã înþelepciune, ajuþi pe cine nu trebuie
ºi n-ajuþi pe cine trebuie. Primeºti pe cine nu trebuie ºi nu primeºti pe
c i ne tr e buie. ªi bunãtatea, ºi blîndeþea, º i toa te tr ebui e s ã ai bã
înþelepciune.
 Pag. 85

Cã dacã nu ai înþelepciune eºti bun cu cel cu care nu trebuie sã fii

bun ºi nu eºti bun cu cel cu care trebuie sã fii bun. Înþelepciunea face
gradaþie în toate lucrurile iubirii. Pe un pãrinte trebuie sã-l iubeºti ca
pe un pãrinte, nu ca pe un strãin. Pe soþie trebuie s-o iubeºti ca pe
soþia ta, nu ca pe oricare altã femeie. Pe copi l ul tã u trebuie s ã - l
iubeºti ca pe copilul tãu, nu mai existã altul în lume sã-l iubeºti aºa.
Pe un frate bun trebuie sã-l iubeºti ca pe un frate bun. Dar pe un frate
mincinos, dacã-l iubeºti ca pe un frate bun, ce lucruri nebuneºti face
o astfel de iubire! Vei spune unui frate mincinos ce-i spui unui frate
bun. ªi fratele mincinos se va duce ºi te va vinde, se va duce ºi va
face rãu Lucrãrii lui Dumnezeu ºi vei încãlca astfel cuvîntul pe care
îl spui la fiecare împãrtãºire: ºi nu voi spune vrãjmaºilor Tãi taina Ta,
nici sãrutare nu-Þi voi da ca Iuda. Aceºti oameni cer sãrutare ca Iuda!
Dar dacã iubirea noastrã este înþeleaptã, atunci vom ºti cã pe un frate
bun trebuie sã-l iubeºti ca pe un frate bun, dar pe un frate mincinos
sã nu-l iubeºti niciodatã ca pe un frate bun. Pe vrãjmaºi trebuie sã-i
iubeºti ca pe vrãjmaºi. Pe frate, ca pe fraþi. Dar dacã-i vei iubi la fel,
atunci vei iubi pe vrãjmaº ca pe frate ºi pe frate ca pe vrãjmaº. Iubirea
faþã de vrãjmaºi îþi cere sã n-ai încredere în el, sã te rogi pentru el, sã
doreºti mîntuirea lui, sã cauþi sã-i faci cît poþi bine: dacã îi este sete,
sã-i dai sã bea; dacã îi este foame, sã-i dai sã mãnînce; dacã îi este
somn, sã-i dai adãpost; dacã îi este frig, sã-i dai hainã. Dar sã nu-i dai
taina ta; taina lui Dumneze u; ta i na Luc r ã r i i l ui Dumne zeu; taina
credinþei.
Pag. 86

Lucrarea Duhului Sfînt

O parte din vorbirea fratelui Leon Andronic la nunta de la Milcov -

2-XI-1980

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Scumpi

miri, scumpi naºi ºi iubiþi fraþi, slãvit sã fie Domnul ºi pentru aceastã
biruinþã a zilei de astãzi! În curînd se împlinesc 24 de ore de cînd
Duhul l ui Dumne ze u pl uteºte deasupra c or tul ui nos tr u, a s upr a
sufletelor noastre. ªi de asearã, cu întrerupere de cîteva ore, timp în
care am dat ºi lutului nostru odihna necesarã, Domnul ne-a purtat în
carul Lui de biruinþã din loc în loc: aici, pe drum, la bisericã ºi înapoi,
iarãºi aici. Slavã ºi mãrire fie adusã lui Dumnezeu, care a lucrat în
chip aºa de minunat, deºi - aºa cum a spus ºi pãrintele asearã - frigul
de asearã a fost o binecuvîntare pentru noi, cã nici unul n-am putut
adormi, n-am putut sã ne moleºim; frigul ne-a þinut treji, sã înghiþim
toatã hr a na duhovni ceascã ce a curs din belºug, pînã s-a terminat
adunarea, cu ajutorul Domnului.
Acum mã întreb: de asearã ºi pînã acum, cam cîte grãuncioare am
strîns fiecare în guºuliþa noastrã? Cu ce ne ducem noi acasã de-aici?
Am strîns ceva la adunare, la bisericã, la predici ºi la toatã vestirea
Cuvîntului care s-a fãcut? Fiecare sã-ºi dea rãspuns în faþa cugetului
sãu, a conºtiinþei s a l e º i î n faþ a l ui Dumnezeu, care ne cunoaºte
inimile. Dragii mei fraþi, pentru cã timpul este foarte limitat ºi, de
vorbit, s-a vorbit de-asearã ºi pînã acum, numa i sã fim în stare sã
r ume gã m c e ea ce am pr i mi t, e u voi cãuta sã fiu foarte s c ur t î n
cuvîntul meu, pentru cã - aºa cum a anunþat ºi pãrintele - peste puþin
timp trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã biruinþã a
zilei de astãzi ºi pentru nunta scumpã a tinerilor noºtri, care s-a oficiat
astãzi la bisericã, ºi apoi vom pleca fiecare la ale noastre. Mã opresc
doar la cîteva cuvinte ºi caut sã vi le spun foarte pe scurt. Lucrarea
aceasta a Oastei Domnului pentru ce a venit în þara noastrã? Dupã
Pr i mul Rãzboi Mondial, cînd lumea era stric a tã pî nã î n mã duva
oaselor, cum s-au întors de pe front care s-au întors, cã majoritatea au
pierit pe-acolo ºi au pl e c a t în veºnicie ºtie Dumnezeu cum, dintre
organele noastre bisericeºti, întîiul stãtãtor al Mitropoliei Ardealului,
Nicolae Bãlan, s-a gîndit la un suflet pe care sã-l punã la coarnele
plugului Evangheliei, pentru ca în Biserica noastrã sã înfloreascã, sã
creascã ºi sã sporeascã lucrarea duhovniceascã ce se moleºise atunci
cu totul.
ªi a pus ochii pe un fost student al lui, anume pe pãrintele Iosif,
care fusese cel mai sîrguincios ºi mai harnic student al sãu în timpul
ºcolii. Pãrintele era atunci preot în Munþii Apuseni, la Avram Iancu.
Domnul îl trecuse ºi pe dînsul prin niºte încercãri grele, cã ºi-a pierdut
soþia, ºi-a pierdut 3 copii ºi a rãmas cu un singur copil care a trãit ºi
el pînã mai anii trecuþi. La chemarea Înalt Preasfinþitului, pãrintele s-a
dus la Sibiu ºi acolo a pus mîna pe plugul Evangheliei. ªi într-adevãr,
acest plug a fost adîncit, aºa cum vedeþi astãzi cã sînt aceste pluguri
care fac o brazdã de 20, 30, pînã la 40 de centimetri adîncime, încît
scot pãmîntul reavãn ºi se obþin astfel recolte bogate. Aºa a fãcut ºi
pãrintele Iosif.
 Pag. 87

A împroprietãrit þara întreagã, în lung ºi în lat, cu Biblii, rãspîndind

foile Lumina Satelor ºi Oastea Domnului, precum ºi cãrþile scrise de
dînsul, în numãr de vreo 25. Fraþilor dragi, acest plug al Evangheliei
a lucrat în ciuda vrãjmaºilor, în ciuda celor care erau împotrivã, în
ciuda celor care nu priveau bine Lucrarea aceasta; dar Dumnezeu a
fãcut-o sã propãºeascã. ªi voi, care sînteþi adunaþi astãzi aici ºi în
toatã þara unde mai sînt asemenea adunã r i , s î nte þ i r odul a c e s tor
os te neli ale pãrintelui Iosif, întîiul nostru stãtã tor. Cum a por ni t
aceastã Lucra r e , foarte modestã la început? Odatã, la o orã foarte
tîrzie din noapte, pãrintele stãtea la masa de scris ºi se gîndea ce sã
publice, ce sã scrie de Anul Nou. ªi chiar atunci niºte beþivi treceau
pe la geamul lui. ªi geamul fiind deschis cã el suferea cu plãmînii ºi
avea nevoie de aer, pãrintele a auzit niºte cuvinte spuse de beþivanii
aceia care vorbeau între ei: Mãi! Mergem, bem ºi luãm la noi niºte
sticle cu bãuturã, sã ne îmbã tã m, s ã nu º ti m cînd trecem din anul
vechi în anul nou. Adicã mahmuri, sã fie plini de beþie. ªi pãrintele
s - a î ngr ozi t cînd a auzit aceastã hotãrîre ºi ºi-a zis î n s i nea l ui :
Doamne, ce sinistrã hotãrîre!
Ce hotãrîre diabolicã! Sã nu ºtii, sã nu cugeþi, sã fii pierdut cu
mintea, sã fii turmentat, ca sã nu ºtii cînd treci din anul vechi în anul
c e l nou! Doamne, ce sã fac? ªi Duhul lui Dumnezeu a ve ni t pe s te
dînsul ºi i-a spus: ªi tu, pãrinte Iosif, fã o hotãrîre ºi zi: Dacã aceºti
be þ i va ni a u l ua t o hotã r î r e di abol i c ã , noi s ã l uã m o hotã r î r e
duhovniceascã! ªi s-a rugat pãrintele: Doamne, ajutã-ne sã ne luptãm
împotriva a 3 pãcate. ªi a declarat acest rãzboi beþiei, sudalmei ºi
fumatului. Despre aceste 3 puncte a scris; ºi a publicat o hotãrîre în
Lumina Satelor, pe care s-o iscãleascã cine va fi hotãrît sã þinã acest
legãmînt: de a nu mai pune, în viaþa lui, þigara în gurã, de a nu mai
bea ºi de a nu mai înjura. Iar cei care vor lua aceastã hotãrîre sã-i
trimitã niºte scrisori de adeziune în care sã spunã: ªi eu m-am hotãrît
sã lupt împotriva acestor pãcate. Fraþilor dragi, dupã aceastã modestã
hotãrîre pe care a publicat-o, a aºteptat pãrintele Iosif un an de zile.
Dar, din cele 14.000 de abonamente pe care le avea la foaie, foarte
puþine scrisori au venit, în care sã se spunã: ªi eu, pãrinte, sînt de
pãrere sã mã hotãrãsc sã lupt împotriva acestor pãcate. Iar la un an de
zile, a fãcut o convocare ºi a zis: Fraþilor care v-aþi hotãrît, veniþi la
Sibiu, sã stãm de vorbã. S-au preze nta t doa r 10 s ufl e te di n þara
întreagã, care au stat de vorbã mai apropiat:
Ce facem, pãrinte? Uite, noi sîntem hotãrîþi, dar diavolul îi ºoptea
de la spate ºi zicea: Pãrinte Iosif, te faci de rîs! De-un an de zile, 10
suflete. Cine va ºti? Lasã-te pãgubaº de-aceasta. Aºa-i spunea satana
î n s pa te . Dar e l a pus hotãrîrea în Numele Domnului º i a s pus :
Doamne, ajutã-mã! ªi din nou a publicat la foaie aceeaºi hotãrîre. ªi
din al 2-lea an s-au gãsit alþii care sã se hotãrascã. Dar de-acuma nu
numai contra acestor 3 pãca te , c i î mpotr i va tutur or pãcatelor au
declarat rãzboi aceste suflete. ªi, fraþilor dragi, încetul cu încetul, au
început sã aparã tot mai multe adeziuni, adicã hotãrîri ale celor care
doreau sã lupte împotriva pãcatelor. Apoi au apãrut congresele Oastei
Domnului, în fiecare an, la Rusalii. Rusaliile este sãrbãtoarea Pogorîrii
Duhului Sfînt, cînd s-a pus temelia Bisericii, cînd s-au hotãrît cele
3.000 de suflete pentru Hristos.
Pag. 88

ªi pãrintele Iosif, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, a pus praznicul

Oastei la Rusalii. Pe atunci eram în Bucovina cu s e r vi ci ul . ªi ne
duceam la Sibiu, veneau fraþii cu maºinile, cu camioanele, cu trenurile,
cu bicicletele, cu carele cu boi, unii cãlare, cu mãgarii, din toate pãrþile
curgea lumea. Cînd ajungea trenul la Sibiu, era încãrcat cu fraþi care
cîntau. Veneau din Maramureº, din Ardeal, din Banat, din Basarabia
cum era atunci, din Bucovina, de prin Cadrilater ºi din toate pãrþile.
ªi , cînd ne întîlneam acolo cu toþi fraþii, era un tr e n c î ntãtor. La
adunare, bucurie mare! Poezii, cîntãri. Fiecare frate doar 2, 3 minute,
mai mult nu putea sã vorbeascã, fiindcã erau delegaþi din toatã þara,
care aduceau salutul fraþilor. Ce îmbrãþiºãri, ce dragoste, ce cîntãri, ce
rugãciuni! Ce puternicã era Lucrarea aceasta! Ei, acesta a fost aluatul
binecuvîntat de Dumnezeu care, pus în fãina þãrii noastre, a Bisericii,
a rodit ce vedeþi astãzi cu ochii. Cãci ceea ce vedem noi astãzi nu este
lucrarea pãrintelui Iosif, ci e lucrarea Duhului Sfînt! Aºa cum v-am
spus ºi asearã, în 12-IX-1937, cu 6 luni îna i nte de pl e carea sa la
Domnul, pãrintele Iosif a spus cã Lucrarea nu este a lui, a unui om.
Ci cã el este doar piticul acela care pare cã învîrteºte roata morii, dar
de fapt nu el o învîrtea, ci apa care se revãrsa.
 Pag. 89

Taine

Vorbirea fratelui Moise Velescu la o adunare de botez de la Sîmbãteni

- 1980

Taina aceasta este mare. Eu vorbesc despre Hristos ºi în Bisericã.

Cãci noi sîntem lucrarea Lui ºi am fost zidiþi în Hristos Isus pentru
fa pte l e bune pe c a r e l e- a pregãtit Dumnezeu mai dinainte, ca sã
umblãm în ele. Tainã. În dicþionarul limbii române se spune cã ceea
ce mintea omeneascã n-a putut încã sã descopere se numeºte tainã,
miracol, minune, mister. Sau secret, cum este Cina cea de Tainã, un
loc ascuns, tãinuit. Î n Iov e s te un l oc unde scrie despre mare cã
Dumnezeu a spus: Atît! Pînã aici. Parcã ºi în stabilirea hotarelor ºi a
anumitor graniþe existã o tainã. În Genesa spune cã, la început, era o
singurã limbã pe tot pãmîntul. Astãzi sînt atîtea limbi. Tot în Cartea
Iov, în ultima parte, cînd intervine Dumnezeu î n c a zul l ui Iov, se
spune: Cunoºti tu legile cerului? Ascultarea, ºi ea, e o tainã. Cine este
Acela, cã-L ascultã pînã ºi vînturile ºi marea? În cazul cu potopul ºi
în legãturã cu Noe, mi-am notat mai multe lucruri aci.
Au gãsit multe explicaþii oamenii în timpul cît Noe lucra la corabie.
Pãrintele Iosif, în cartea Corabia lui Noe, avea o schiþã în care erau
prezentaþi oameni cu ºabloane ºi cu aparate de mãsurã, ºi cu binocluri,
oameni ca r e l e dã de a u explicaþii celorlalþi cã nu-i nimic, nici un
pericol. Pînã cînd într-o zi au început sã vinã stoluri de pãsãri, tot 2
cîte 2, ºi 2 cîte 2 animale, s ã i ntr e î n corabie. Atunci a trebuit sã
amuþeascã gura înþeleptului. Nu mai avea ce sã spunã. Era o tainã.
Ascultarea de Dumnezeu e o tainã. Poate cã ar trebui sã subliniem
lucrul acesta pentru noi, aºa cum s-a fãcut aici, cã fraþii au început sã
ne conºtientizeze de marea rãspundere pe c a r e o a ve m în faþa lui
Dumnezeu, în primul rînd în ce priveºte comportamentul nostru, al
celor care îndrãznim sã punem mîna pe Biblie ºi sã spunem un cuvînt
cuiva ºi al celor ca r e cîntãm sau spunem o poezie, sau orice lucru
facem pentru Dumnezeu. Au fost aºa de minunate observaþiile fratelui
Traian referitoare la ceea ce trebuie fãcut pentru Dumnezeu! Sã fie în
chip deosebit, cãci Însuºi Mîntuitorul are pretenþia asta: Dacã daþi cu
împrumut ca sã cãpãtaþi; dacã sãrutaþi cu dragoste pe cineva, ºi aºa
mai departe, ce lucru neobiºnuit aþi fãcut?
Domnul are pretenþii la ceva neobiºnuit din partea noastrã. E
adevãrat cã, în tot ceea ce face un om credincios, partea cea mare e
partea lui Dumnezeu. Aminteau fraþii aici despre anii care au trecut.
E adevãrat, a fost aºa de micuþã partea noastrã pusã, în anii care au
trecut: 30, 40, alþii au ajuns ºi la 50 de ani de umblare cu Domnul
aici. El Se îngrijeºte sã ne ridice cînd sîntem cãzuþi, sã ne mîngîie în
necazurile noastre, sã ne întãreascã atunci cînd sîntem slabi ºi sã ne
dãruiascã mereu binecuvîntarea Lui, cãlãuzindu-ne, purtîndu-ne de
grijã ºi ajutîndu-ne, cãci parcã într-adevãr El a dus partea cea mai grea
din tot ce ni se pare cã a fost greu pe calea Domnului pînã aici. Spun
lucrurile astea pentru cã, în viaþa omeneascã - ºi mai ales aici - e vorba
despre Taine, ca în cazul acestui Botez. Botezul e o Tainã. Mulþi pot
sã conteste faptul cã e un Botez adevãrat acela fãcut unui copil mic.
Pag. 90

Vorbeam odatã cu fratele Fulea cu privire la Botez ºi am ajuns sã

ne dãm seama cã atît de mulþi sînt cei care, de º i s pun cã existã un
singur Dumnezeu, o singurã credinþã ºi un singur botez, totuºi trec cu
Biblia în mînã, cãlcînd Cuvîntul lui Dumne ze u. De exemplu, unui
c opi l mi c nu- i dai sã mãnînce pînã cînd nu cunoaºte ce vita mi ne
conþine laptele sau hrana pentru el? Nu! El se hrãneºte chiar dacã nu
ºtie asta. Tot aceastã explicaþie poate fi ºi în cazul cu Botezul care se
face copiilor mici, cum aºa de bine e rînduit. Ba, Cuvîntul Domnului,
care în Noul Testa ment vorbeºte despre botez ca despre o laturã a
tãierii împrejur din Vechiul Testament, merge pînã acolo cã spune: sã
fie nimicit din mijlocul poporului un copil care, dupã 8 zile, nu este
tãiat împrejur. Pãrintele Iosif a fost botezat a treia zi dupã naºtere.
Aici e vorba despre omul cel vechi. Aºa de repede voiau primii creºtini
sã scape de el! Sã-l scape pe copil de firea cea veche, de omul cel
vechi. Am putea spune cã, î ntr - a devã r, c e le ce se petrec la botez
înseamnã un prohod, o înmormîntare. Prin Taina sfîntului Botez, am
fost îngropat împreunã cu Hristos. E o moarte. Aproape cã ar putea
sã se cînte ca la înmormîntare la Botez.
Pe ntr u c ã pr i ma pa r te a Botezului e o î nmor mî ntar e , o
îngropãciune, prin cufundarea în apã. Cel botezat a murit faþã de cele
ve c hi , a fos t a dus l a o vi a þ ã nouã . De-aici încolo apare mar e a
responsabilitate, mai ales asupra pãrinþilor, asupra preotului ºi asupra
naºului. Ei trebuie sã fie garanþi, ei trebuie sã garanteze pocãinþa ºi
credinþa viitorului botezat. Trebuie sã dea atîta garanþie, ca ºi cînd
mergi la bancã sã scoþi bani. Dacã girezi pentru cineva cu casa ta care
valoreazã 300.000 de lei, îþi dã 300.000 de mii de lei. Dar dacã ceri
7 milioane, trebuie sã duci document pentru 7 milioane. Aºa ºi la noi,
cu fiecare botez, trebuie sã existe o pocãinþã ca a aceluia care a cãzut
în cele mai mari pãcate. Sã avem în faþa lui Dumnezeu o revizuire a
întregii noastre vieþi, ca sã ajungem sã fim într-adevãr garantul aceluia
pe c a re vrem sã-l creºtem în fricã de Dumneze u. Aº a î nþ e l e ge au
creºtinii cei de la început botezurile. Aºa înþelegeau Taina Nunþii.
Astãzi, la noi în oraº, am auzit muzica unei nunþi. ªi m-am gîndit pe
urmã, cutremurîndu-mã, cã s-a scuturat arena pe mine:
E o Tainã. În Biserica noastrã se sãvîrºeºte o Tainã. Uite ce-am
fãcut cu ea, unde s-a ajuns. Am amintit de hotarele mãrii, dar putem
vorbi ºi de hotarul þãrii. Cînd un soldat îºi apãrã hotarele þãrii, el cu
preþul vieþii ºi-l apãrã. Am vorbit despre legile þãrii; un om al legii,
cînd nu-i apãratã dreptatea, sare ºi apãrã, ºi condamnã, ºi dã sentinþã
pînã la pedeapsa cu moartea, cînd e vor ba s ã a pere dreptatea. Cu
privire la limbã, m-am gîndit cã un om al literei, un om al cãrþii, cînd
unii nu se exprimã cum trebuie - ºi în limba noastrã românã - face sã
aparã atîte îndreptare. Sare omul ºi apãrã! ªi m-am gîndit pe urmã la
legile lui Dumnezeu: pentru a le apãra pe acestea, nu vrea nimeni sã
sarã? Am gã s i t î ntr-un ziar niºte lucruri foarte interesante, într-un
articol cu titlul Eroi au fost ºi vor mai fi: Vremurile se repetã. Pe
timpul împãraþilor romani, stricãciunile de atunci erau aºa ca ºi cele de
azi. În toate pã r þ i l e : l uxur i , jocuri, sporturi ºi tot ceea ce privea
plãcerea ºi desfãtarea cãrnii. Între acestea erau ºi circurile cu aºa
numitele lupte cu gladiatori.
 Pag. 91

În arenelor romane se strîngea un public de cîte 70-80 de mii de

oameni care se delectau cu luptele ce le dãdeau gladiatorii - niºte
sclavi pregã ti þ i a nume pe ntr u ac es te l upte. Î n fa þ a publ icului,
gladiatorii se încãierau la luptã pe viaþã ºi moarte. Cel ce biruia îl
omora sãlbatic pe celãlalt ºi îºi recãpãta astfel libertatea. Iar publicul
se delecta în priveliºtea acestor lupte sãlbatice; tremura de plãcere cînd
gladiatorul învingãtor îl ucidea sãlbatic pe cel învins. La un astfel de
circ se strînsese odatã lumea din Roma, în anul 420. Tocmai atunci
sosise în Roma un pustnic din Orient, cu numele Telemacos. Luat de
valul de oameni, s-a dus ºi Telemacos cu ei, fãrã sã ºtie anume unde
merge. Dar cînd a vãzut sãlbãticia ºi pãgînãtatea din c i r c, n-a mai
putut rãbda. A sãrit în mijlocul circului. Era tocmai momentul cînd
gladiatorul biruitor urma sã-l ucidã sãlbatic pe cel învins. ªi lumea
tremura de plãcere. Telemacos a sãrit între gladiatori. L-a oprit pe cel
ce voia sã omoare ºi a strigat cu glas tare porunca lui Dumnezeu: Sã
înceteze aceastã pãgînãtate. S-a fãcut o tulburare mare. Era un public
de 80 de mi i de oa me ni . Acol o er a º i î mpã r a tul Honor i us c u
împãrãteasa. Telemacos tulburase plãcerea sãlbaticã a publicului, de
a vedea cum fur c a de fi e r uci de un om. ªi a c um publicul striga
sãlbatic: Sã piarã tulburãtorul! Sã fie ucis tulburãtorul! Sã li se dea
vi a þ a c e l or 2 r obi , da r sã fie ucis tulburãtor ul j oc ul ui ! Atunc i
Telemacos, auzind cã i se cere viaþa, s-a întors liniºtit spre public, ºi-a
arãtat bucuria pentru salvarea celor 2 robi, ºi-a desfãcut pieptul ºi a
primit cu liniºte lancea ce i s-a înfipt în inimã.
Dar ce s-a întîmplat? Împãratul Honorius a rãmas atît de miºcat de
curajul acestui om, cã a doua zi a dat ordin aspru sã înceteze în tot
imperiul jocul cel sãlbatic al gladiatorilor. Astfel, prin curajul ºi jertfa
unui creºtin, a încetat o pãgînãtate. Cam aºa ceva s-a întîmplat ºi la
Oastea Domnului. Într-o vreme cînd jocurile, petrecerile, chefurile,
beþiile ucid sufletele, a sãrit în arena acestei þãri ºi a acestor pãcate un
pusnic coborîtor din Munþii Apuseni ºi a strigat plin de curaj cu glas
puternic, porunca lui Dumnezeu: Sã înceteze aceastã pãgînãtate! Sã
înceteze aceastã idolatrie! Sã înceteze aceastã cumplitã ucidere de
s ufl e te ! ªi , dupã a c e s t Telemacos, au sãrit în arenã ºi alþi mulþi
luptãtori, plini de curaj ºi au început sã strige cu toþii: Sã înceteze
aceastã pãgînãtate! Jos cu beþiile! Jos cu jocurile, jos cu idolatria în
þara noastrã! Iar publ i c ul a î nc eput s ã s tr i ge i ndignat: Afarã cu
tulburãtorii! Afarã cu cei ce ne tulburã obiceiurile noastre strãmoºeºti!
Afarã cu cei ce ne tulburã plãcerile! Sã piarã cei ce ne stricã dansurile
ºi datinile noastre naþionale! ªi lupta stã acum aici.
Vor învinge cei ce au sãrit cu adevãrul lui Dumnezeu în arena
pãcatelor? Desigur! Mai curînd ori mai tîrziu, dar numai cu mari lupte.
Cãci satan nu se dã bãtut cu una, cu 2. Va avea soarta lui Telemacos
cel ce a sãrit mai întîi cu adevãrul lui Dumnezeu în arena jocurilor ºi
pãcatelor? ªi vor avea aceeaºi soartã mulþi din cei ce au sãrit cu el? Se
poate, cãci numai prin jertfã se pec etluieºte biruinþa. Slãvit sã fie
Domnul, ºi fronturile Oastei sînt pline de eroi. Eroi au fost ºi vor mai
fi! M-am gîndit cã nicãieri nu se potriveºte mai bine amintirea acestor
rînduri ca aici, în casa fratelui Valer, cu ocazia acestei Taine care s-a
sãvîrºit, cu ocazia Botezului.
Pag. 92

Cît de fericiþi sîntem noi cã Domnul ne-a chemat într-o asemenea

Lucrare care într-adevãr, a luat o aºa mare ampl oare, chiar dacã a
început atît de modest atunci cînd pãrintele, prin harul lui Dumnezeu,
ºi-a ridicat glasul în arena pãcatelor din þara noastrã. Dar noi ne putem
buc ur a pe ntr u cã putem vedea roadele pe care le vom culege. Nu
acum; mai tîrziu! Domnul κi are Lucrarea Lui în mînã. El e Stãpîn
peste tot ceea ce se petrece în lume. Numai cã n-am reuºit sã ne dãm
atît de bine seama de cît de important e faptul cã Dumnezeu a ridicat
în Biserica noastr ã Luc r a r e a Oas tei ºi cã ea îºi aduce roadele ei
bi ne c uvî nta te nu numai pentr u fe r i cirea unuia, pentr u c ã ea s e
rãsfrînge aºa ca o undã ºi cuprinde mereu alte suflete, în mãsura în
care cei ce s-au înrolat în rîndurile ei reuºesc sã rãmînã alipiþi de
Domnul, ascultãtori, smeriþi, suportînd toa te c ons ecinþele. Cît de
miºcãtor e ceea ce s-a scris pe timpul pãrintelui! În 1933, la 10 ani de
Oaste, a fost s c r i s a r ti c ol ul pe car e l - a m citit aici. ªi vedeþi cã
împãratul Honorius a dat ordin dupã aceea sã înceteze pãgînãtatea.
Noi nu ºtim ce se va întîmpla mîine. Di pl oma tul r omâ n Ni c ol ae
Titulescu a fost omul a c e l a - poate unic în Europa - dotat cu atîta
î nþ e lepciune din partea lui Dumnezeu ºi cu fricã de Dumnezeu. Se
spune cã într-o dimineaþã, fiind undeva într-o þarã strãinã, persoana
care fãcea de serviciu în camera lui l-a gãsit în genunchi; Titulescu se
ruga.
ªi l-a întrebat de ce se roagã, la care el a rãspuns: Cum aº putea
eu rezolva marile probleme care-mi apar în fiecare zi, fãrã ajutorul lui
Dumnezeu? A rãmas acela surprins cã el, mirat, i-a rãspuns: Cum aº
putea eu, cu propriile puteri, sã rezolv marile probleme care îmi vor
apãrea ºi astãzi, fãrã ajutorul lui Dumnezeu? Cît de frumoasã e istoria
noastrã! Cît de drag ne e sã vedem cã înainte de noi au fost oameni
care s-au purtat cu credincioºie! Într-adevãr, mulþi oameni din vechime
rãmîn pentru totdeauna o pildã de urmat, pentru omul î nþ e l ept. De
aceea, nici purtarea celor credincioºi de astãzi nu rãmîne nerãsplãtitã.
Dumnezeu binecuvînteazã, în urma statorniciei tale ºi a rãmînerii tale
cu credincioºie faþã de El, 1.000 de generaþii dupã tine. Face sã fii
credincios! Face sã-L asculþi pe Dumnezeu! Face sã-þi încredinþezi
soarta în mîna lui Dumnezeu! Nu-i un lucru de micã importanþã, chiar
dacã nouã ni se pare un lucru de micã importanþã faptul cã în noaptea
asta stãm aici ºi ne bucurãm cîntînd, sfãtuindu-ne unii pe alþii ca într-o
ºcoalã. Mi-a plãcut cînd pãrintele Sabãu amintea cã pãrintele Iosif
numea adunãrile de la Oaste, ºcolile Oastei, ºcoli biblice.
Fiecare adunare era o ºcoalã. Ba, fiecare carte era rezultatul unei
ºcoli. Pãrintele Iosif aºa ºi-a creat cãrþile. A deschis un subiect din
Biblie pe care l-a dezbãtut în mai multe articole la foaie. Cînd a fost
gata, a revizuit articolele ºi le-a publicat la un loc, formînd astfel o
carte, în urma acestei ºcoli. Oastea Domnului este o ºcoalã a Duhului
Sfî nt, o º c oal ã a Cuvî ntul ui l ui Dumne zeu, o ºcoalã a Bibliei .
Întotdeauna, de la o ºcoalã ca asta, ne întoarcem acasã altfel, mai buni
un pi c de c î t a m fos t î nai nte de a ve ni a i c i . Se î ntî mpl ã c e va
întotdeauna în viaþa noastrã. Cei în viaþa cãrora nu se întîmplã ceva
trebuie sã ºi-o revizuiascã, dacã au vrut sã vinã cu adevãrat la Hristos.
Un copil al Domnului, ca ºi un copil de la ºcoalã care azi a fãcut o
liniuþã, mîine l-a învãþat pe a, apoi pe b, întotdeauna vine acasã cu
ceva nou învãþat la ºcoalã.
 Pag. 93

O, cît de binecuvîntate au fost adunãrile noastre. Cînd stai o

noapte, o dupã masã cu fraþii în adunare, e o hranã ºi o binecuvîntare,
ºi o rãcorire sufleteascã pentru o sãptãmînã sau pînã la o altã adunare.
Dar sã vedeþi cum e dupã ce se stã cu fraþii împreunã o zi ºi o noapte,
ºi mai o zi, ºi mai o noapte, 2, 3, 4, 5. Îmi amintesc, în urmã cu mulþi
ani a fost o ºcoalã biblicã ce a durat o sãptãmînã. Chiar în ºcoalã s-a
þinut. La urmã s-a fãcut un bilanþ; au fost aproape 200 de suflete care
s - a u î ntor s l a Dumne ze u, pentr u c ã f i e c a r e z i D umne z e u o
binecuvînta; veneau oamenii din sat sã asculte acolo. Ei veneau de
c ur i oº i º i s e î ntor c e a u a c a s ã o a me ni noi . Dumne ze u mã r ea
bine c uvî nta r e a c u fi e c a r e zi c ar e tr e c ea . Astea sînt rezultatele
statorniciei, umblãrii ºi rãmînerii împreunã cu Domnul ºi împreunã cu
fraþii. Am amintit locul acela din Biblie de la Efeseni în care se spune:
eu vorbesc în Hristos ºi în Bisericã. Ce înseamnã a fi în Hristos? A fi
o fãpturã nouã! Dar trebuie sã fii ºi în Bisericã. În Bisericã înseamnã
a fi în pãrtãºie cu fraþii. E foarte interesant lucrul ãsta. Cînd sîntem în
pãrtãºie unii cu alþii, Dumnezeu ne curãþeºte pãcatele. E un mare lucru
ºi e o condiþie s ã fi i º i î n Hr i s tos , º i în Bisericã. Deci Taina se
realizeazã acolo, e vorba despre Cununie asupra aceluia care este ºi în
Hristos , ºi în Bisericã. E un lucru de cea mai mare importanþã. Sã
meditãm a s upr a a c e s tor î nvã þ ãtur i a l e Sfî ntul ui Cuvî nt a l l ui
Dumnezeu, pentr u c a ele sã poatã mereu sã ne îmbogãþeascã viaþa
noastrã, mereu sã ne mîngîie, mereu sã ne întãreascã. Chiar dacã ar
veni vremuri sã nu mai putem sã ne întîlnim aºa ca în noaptea asta
aici.
Au fost vremuri în care am putut doar sã ne rugãm. Îmi amintesc
de vremurile în care abia apucai sã vinã ceasul tãu din noapte pentru
rugãciune. Aranjaserãm aici, cu fraþii din Arad, cînd fraþii erau duºi
la închisoare, o rugãciune continuã, 24 din 24 de ore. ªtiai: Acuma
fratele te r mi nã r ugã ciunea. Acuma e rîndul meu. ªi mã puneam la
rugãciune. Iar cînd trecea ceasul tãu ºi te ridicai de la rugãciune, ºtiai
cã se scoalã fratele sau sora cutare ºi îngenuncheazã la rugãciune. Aºa
de frumoase sînt stãrile trãirii împreunã cu fraþii! Sînt vremuri în care
nu eºti cu fraþii numai sã-i vezi, în adunare. Ci de dorit sînt acelea
cînd poþi fi cu fraþii în dragos tea ta , î n pãrtãºia ta, în unitatea ta.
Domnul ne - a fã c ut una. Pr i n uni ta te a a s ta care s-a realizat prin
Luc r a r e a bi ne c uvî nta tã a ha r ul ui l ui Dumne ze u, pr i n Oas te a
Domnului, aici în Biserica noastrã ºi-n poporul nostru, Dumnezeu a
fãcut o foarte mare minune. Se intereseazã de ea ºi oameni de peste
þãri ºi mãri, care aud cã în sînul unei Biserici creºtine, aºa cum e ea
numitã, Ortodoxã, în care se practicã ºi pãcate, pe lîngã Tainele lui
Dumnezeu, s-a petrecut minunea cea mare, pentru cã într-adevãr aici
a existat ci ne va c a r e a avut c ur a j, ca Telemacos, ºi a strigat: Sã
înceteze pãgînãtatea! Pînã cînd pãgînãtate cu Botezul?
Pînã cînd pãgînãtate cu Nunta? Pînã cînd pãgînãtate chiar cu
preoþia? Pînã cînd pãgînãtate chiar cu numele de creºtin? Pînã cînd?
Iatã cã Dumnezeu a adus atîta binecuvîntare în urma unui om care s-a
trezit. De aceea, noi mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ne-a ridicat
aici. Pentru cã aici L-am cunoscut ºi vrem aici sã rãmînem statornici,
slujindu-L pe Dumnezeu aºa cum spune fr a te l e Traian: în cea mai
asprã muncã. Poate cã alþii se bucurã, sub perdeaua unei autorizaþii,
altfel.
Pag. 94

Dar vedem mîna ocrotitoare a lui Dumnezeu în Lucrare, chiar aºa

cum sîntem priviþi noi de cei mari. Noi nu vedem în toate astea cum
Domnul umpl e paharul ºi binecuvînteazã masa celor care vor sã-L
slujeascã pe El, în faþa potrivnicilor Lui? Existã Mîna ocrotitoare a lui
Dumnezeu. ªi El, Cel care a început Lucrarea asta binecuvîntatã, o
desãvîrºeºte ºi o duce la sfîrºit în locul unde a ridicat-o ºi a aºezat-o.
ªi, prin ea, Domnul vrea sã ne foloseascã pentru mîntuirea altora. Sã
facã Domnul sã lucreze harul Sãu în viaþa noastrã naºterea din nou
despre care a spus El în noaptea aceea, cã: dacã nu se naºte cineva din
nou, cu nici un chip nu poate sã vadã Împãrãþia lui Dumnezeu. Un om
nãscut din nou trebuie într-adevãr sã fie, ori pe unde va trece el, un
om binecuvîntat de Dumnezeu, un om în c a r e s ã s e va dã prezenþa
Domnului Isus, statornicia, pacea, liniºtea. Citeam aici împreunã cu
fratele Valer despre înþelepciune. Au fost ºi în timpul acela ºi apar
mereu oameni învãþaþi care sînt gata ºi încearcã sã dezmintã credinþa
î n Dumnezeu, pe omul credincios sã-l abatã spre necredinþ ã , s ã- l
convingã sã nu mai creadã. Fraþii mei, poate oare un smochin sã facã
mãsline sau o viþã sã facã smochine? Nici apa sãratã nu poate da apã
dulce. Cine dintre voi este înþelept ºi priceput, sã-ºi arate prin purtarea
lui bunã faptele fãcute cu blîndeþea înþelepciunii. Cineva, într-o zi,
m-a întrebat, î n l e gã turã cu scara lui Iacov, de ce îngerii urcau ºi
c obor au ºi de ce nu coborau ºi urcau. Un cuvînt înþelept spune c ã
toate gîndurile bune, toate faptele bune sî nt îngeri. Deci sînt atîþia
îngeri în jurul tãu, cîte gînduri bune ai. ªi fiecare faptã rea ºi gînd rãu
e un demon.
Atîþia demoni sînt în jurul tãu, cîte gînduri rele ai. De aceea spune
Cuvîntul lui Dumnezeu cã îngerii urcau ºi coborau. Cã îngerii se nasc,
spune un alt înþelept rabin, aici, din inima ta, prin gîndurile tale. Cît
de înþelept spune Sfîntul Iacov aici! ªi continuã: Dar dacã aveþi în
inima voastrã pizmã amarã ºi un duh de ceartã, sã nu vã lãudaþi ºi sã
nu minþiþi împotriva adevãrului. Înþelepciunea aceasta nu vine de sus,
ci este pãmînteascã, fireascã, drãceascã. Cãci acolo unde este pizmã
ºi duh de ceartã, este tulburare ºi tot felul de fapte rele. Vedeþi, apare
în inima omului - chiar credincios - o star e în care el e supus unei
ispite. ªi ispita aceea îl duce pînã acolo încît el se poate prãbuºi, dacã
nu are temelia bine pusã, pe stîncã , a º a c um pãrintele Iosif arãta:
N-am avut de gînd sã ºtiu între voi nimic altceva, decît pe Isus Hristos
ºi pe El rãsti gni t. Oa me ni i , mul þ i dintre ei, se leagã de lucrurile
celelalte, din afarã. Tot pãrintele Iosif spunea: Dacã nu am reuºit sã-L
imprimãm adînc pe Isus Cel Rãstignit în viaþa Lucrãrii ºi a fraþilor
noºtri, încã n-am realizat nimic.
În direcþia aceasta e întreaga luptã care s-a dat în Lucrarea Oastei
Domnului: sã întipãreascã în viaþa membrilor ei, a fraþilor noºtri, pe
Isus Cel Rãstignit. Pentru cã dacã n-are cineva Duhul Sãu nu este al
Lui. În mãsura în care Hristos, prin Duhul Lui, locuieºte în noi, noi
pute m fi bi r ui tor i împotriva ispitelor, a pãcatelor; ºi a duhurilor
dezbinãtoare, a duhurilor mi nc i noa s e , l a c ome, pãtimaºe, mîndre,
îngîmfate. Pentru cã în atîtea feluri pãcatul cautã sã ne abatã, sã ne
rupã, sã ne îndepãrteze. Înþelepciunea care vine de sus ºtiþi cum este
mai întîi? Curatã! Cine lucreazã cu metale observã cã nu se poate face
unitatea între 2 metale, dacã mai întîi ele nu se curãþã.
 Pag. 95

Vine acolo cu rãzuitorul; ba, merge pînã acolo încît pune apã tare,
sã ardã absolut tot ceea ce e necurat acolo. Pentr u c a s ã s e poatã
într-adevãr realiza unitatea. Asta-i dragostea, asta-i înþelepciunea,
asta-i ceea ce face harul lui Dumne ze u. Ce l ãl a l t, c ar e are o altã
înþelepciune, prin vorba lui, prin cuvîntul lui, pr i n felul cum pune
problema, nu dovede º te c ã î ntr - ade vã r acea înþelepciune e de la
Dumnezeu. Înþelepciunea de la Dumnezeu e ace e a c a r e realizeazã
unitate. Mergeam odatã la Sibiu, la o adunare mare de-acolo. În tren
e r a o tînãrã, strãinã între fraþii cîþi eram în compartiment. Dar, în
urma discuþiei care a avut loc ºi a ceea ce s-a imprimat în sufletul ei
de la Arad pînã la Sibiu, s-a pus în genunchi ºi s-a hotã r î t pe ntr u
Domnul. În felul acesta am vrea ca, dacã trãim cu cineva împreunã
sau lucrãm cu cineva împreunã, aceºtia sã ajungã sã ºtie cã lîngã el a
trã i t º i a fos t un om credincios. Aºa cum spune acolo, cã: un soþ
credincios se sfinþeº te pr i n s oþ i a c r edincioasã; ºi invers. Aºa se
î ntî mpl ã c î nd cineva, într-adevãr, trãieºte cu Domnul. Cî nd vi ne
cineva de la grajd, îi miroase hainele a grajd. Dar dacã ies c e i ce
lucreazã la fabrica de parfumuri, toþi se plimbã prin oraº la ora aceea,
pentru cã întreg oraºul e înmiresmat. Asta a vrut pãrintele atunci cînd
a spus cã vrea sã-L imprime pe Hristos Cel Rãstignit în noi, pentru ca
mireasma cunoºtinþei lui Hristos într-adevãr sã-i cuprindã pe toþi. Cînd
pãrintele Iosif a fost întrebat: Cînd îºi sfî r º eº te Oastea Domnului
activitatea, cînd toþi fiii Bisericii vor fi ostaºi?, el a rãspuns: E prea
departe atunci. Cînd toþi preoþii vor fi ostaºi, atunci Lucrarea Oastei
îºi va sfîrºi misiunea. Vedeþi?
Spre un asemenea þel se lucreazã. Nu stãm cu mîinile în sîn ºi nu
spunem cã, dacã vine greul, noi cedãm. Nu! Crucea e cea care rezolvã
problemele. Vorbeam cu fraþii într-o zi despre cruce. Ea-i cheia de
boltã a rezolvãrii problemelor în creºtinism. ªi nici nu vedem astãzi
altfel rezolvatã problema. Cînd Mîntuitorul, în Gheþimani, S-a rugat,
botezîndu-ºi rugãciunea cu sudori de sînge ºi cu lacrimi, rãspunsul I-a
fost: Mîine, ecoul loviturii de ciocan care Îþi va strãpunge mîinile ºi
picioarele se va auzi pînã departe. Dar rezultatul, peste 2000 de ani,
este cã poarta iadului e sfãrîmatã ºi cerul se populeazã cu sufletele
rãscumpãrate prin Sîngele curs din rãnile fãcute de cruce. Aminteam
fraþilor cazul Moþiunii din 12-IX-1937, cînd fr aþ i i de a tunci s-au
hotãrît sã rãmînã statornici pe calea pe care au umblat, sã nu schimbe
nimic, zicînd: Noi vrem sã trãim în Biserica noastrã aºa cum trebuie,
dar rãspunsul pe care l-au primit a fost cam acelaºi care I-a fost dat
Domnului Isus. Pãrintele a fost pus mai departe pe cruce ºi rãstignit.
Rezultatul faptului cã a acceptat crucea ºi a acceptat prigoana, ºi a
acceptat caterisirea a fost cã, numai peste o jumãtate de veac, sînt -
cum se bãnuieºte - peste o jumãtate de milion de suflete rãscumpãrate
în þara noastrã. Creºtinismul e într-un impas astãzi. Nu vedem nici o
altã soluþie, decît acceptarea crucii.
Acceptarea de cãtre sorã a crucii ei acolo unde e pusã ea,
acceptarea de cãtre frate a crucii acolo unde lucreazã el. ªi acceptarea
de cãtre fiecare a crucii lui. De ac ee a c î ntã m noi de s pr e c r uce,
numind-o puntea aceea care ne ajutã sã trecem dincolo.
Pag. 96

Nu existã o altã soluþie, dacã vrem sã mîncãm anul viitor pîine,

decît dacã bobul de grîu, în toamnã, putrezeºte, pentru ca din el sã
rãsarã spicul. Domnul sã ne ajute sã putem sã ne înþelegem locul ºi
rostul, ºi felul în care Dumnezeu vrea sã ne foloseascã ºi pe noi. Noi
nu ºtim cîþi se vor ridica de-aici ºi mîine vor plãti mult mai scump
decît am plãtit noi unii dintre noi mai mult, alþii mai puþin credinþa,
statornicia ºi mãrturia pe care trebuie s-o dea în faþa celorlalþi, pentru
ca prin ei sã se nascã biruinþa ºi mîntuirea celor pentru care Domnul
a murit rãstignit pe cruce; ºi sã întregeascã Jertfa Lui cu jertfa lor cum
aºa frumos spune fratele Traian în poezia Scrisoare despre jertfã: ªi,
cu orice rînd de oameni, cît va fi pe lume harul, / necesarã va fi jertfa,
necesar va fi calvarul . De aceea, pe lîngã bucuria pe care o avem
a c um cînd s ã r bã tor i m Ta i na s fî ntul ui Bote z - c î nd un c opi l e
înmormîntat faþã de cele vechi ºi are ºi garanþia cã cei ce vor ca el sã
creascã în fricã de Dumnezeu aºa îl vor creºte, ne aducem aminte ºi
de luptele prin care am trecut pînã aici; ºi ºtim cã acestea vor urma
de-acuma ºi pentr u cei care vor pãºi de-aici pe urmele Domnului.
Dorim mai ales cum spunea fratele în rugãciune ca copiii noºtri sã
ajungã, atunci cînd Dumnezeu rînduieºte, la naºterea din nou. Cãci ºi
ei vor trebui sã ajungã sã treacã prin naºterea din nou, prin momentul
acesta. Nu-i de-ajuns sã fii atins de apa sfîntului Botez. Trebuie sã fii
trecut prin operaþia mare a naºterii din nou. Ceea c e a m pr i mit la
Botez e arvuna, e începutul , e baza pusã, la ceea ce Dumnezeu va
continua sã lucreze mai departe. Dar acolo îºi va avea contribuþia ºi
mãmica, ºi tãticul, ºi naºul, ºi pãrintele, ºi fratele, ºi sora, ºi adunarea,
ºi Lucrarea întreagã. Facã bunul Dumnezeu ca toþi copiii fraþilor noºtri
º i c opiii noºtri sã poatã sã fie ºi ei trecuþi ºi ajunºi prin lucr ar e a
naºterii din nou ºi împreunã cu toþii sã moºtenim fãgãduinþele fãcute
de Dumnezeu.
 Pag. 97

Scoalã-te, iubito, vino, frumoaso!

O parte di ntr - o vorbire a fratelui Gheorghe Mihuþ Ezeriº, de la o

nuntã din Banat - anii ’80

Spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Har dupã har a venit peste noi.
Mulþumiri sã-I fie aduse lui Dumnezeu! Mul þ umi m din toatã inima
Domnului cã ne-a învrednicit de aceastã scumpã bucurie pe care n-o
vom uita pînã vom trece de aici în veºnicie. Domnul ºtie cînd vom
putea, într-un numãr aºa de mare, sã ne mai vedem; cînd va fi sã ni
se mai împlineascã visurile de ani de zile, cum ni s-au împlinit acum!
Însã atunci cînd vom sfîrºi cu bine cãlãtoria aceasta, credincioºi ºi
statornici, ne vom întîlni la Nunta aceea, în dimineaþa fãrã nori. În
dimineaþa cînd nu ne va întrerupe nimic bucuriile noastre. Cînd nu va
mai trebui sã plece trenul cu despãrþirea. Cînd nu vor mai fi vînturi ºi
ploi. Cînd turturica aceea din crãpãturile stîncii - care astãzi îºi aratã
puþintel glasul, care dupã ani de zile, astã zi a început sã cînte - în
veºnicie nu-ºi va înceta cîntarea niciodatã, atunci bucuria copiilor Sãi
va fi deplinã, iubiþilor. Acolo nimic nu ne va ma i tul bur a bucuria
noastrã. Nimeni nu va strica, nimic nu va strica dragostea ºi bucuria
care ne-au legat o viaþã întreagã ºi ne-au þinut credincioºi ºi statornici
aici unde L-am primit pe Domnul Isus; sau, mai degrabã, aici unde
ne-a aflat El pe noi, Acela care ne-a cãutat, Acela care a umblat dupã
noi, Acela care este veºnic cãlãtor, Domnul Isus, slãvit sã fie Numele
Lui ! A c ã uta t i ni ma noastrã ºi ne-a trezit într-o vreme cînd era m
deasupra gropii, cum spune poetul drag. Cînd eram deasupra gropii ºi
era sã cãdem, slãvit sã fie Numele Domnului Isus, care atunci a pus
mîna pe noi: Stai, omule! Nu mai merge mai departe! Iar de atunci
înainte ne-a purtat mereu pe braþele Lui dragi ºi scumpe. Cu lovituri,
cu ocãri, cu batjocuri, cu fel de fel de cãderi, dar rãmînînd credincioºi
ºi statornici lîngã El, aºa cum aratã pãrintele Iosif: Eu voi rãmîne pe
un Nebo, dar turma aceasta micã va înainta mereu prin pustiu, spre
þara cea scumpã a fãgãduinþei. Întotdeauna, iubiþii mei, sã mergem ca
printr-un pusti u pr i n l umea aceasta, spre þara cea scumpã care ne
aºteaptã dincolo de hotarele acestei lumi. O, ce bucurie va fi acolo,
dacã de aici, unde este aºa de trecãtoare ºi vr e me l ni c ã bucuria ºi
întîlnirea noastrã, parcã nu ne-am mai despãrþi! Ne simþim ca pe un
Tabor, ne simþim aºa cum se simþeau acei 3 ucenici atunci cu Domnul
Isus. Nu s-ar mai fi despãrþit ei de-acolo niciodatã, atîta bucurie era
în inima lor.
Dar, vai, dupã bucuria aceea a trebuit sã vinã Golgota, a trebuit sã
vinã ºi suferinþele, a trebuit sã vinã clipa cînd veþi pleca fiecare la ale
voastre - cum le spune Domnul Isus - ºi pe Mine Mã veþi lãsa singur.
Parcã aºa a trecut ºi peste Lucrarea aceasta vremea: a fost odatã un
Tabor minunat, cînd eram înconjuraþi de mulþimi, cum a arãtat David
în psalmii lui. Eram înconjuraþi de mulþime ºi mer ge am spre Casa
Domnului. O, ce Tabor scump a fost atunci ºi netulburat de nimeni!
Bucuria noastrã era întreagã. Dar, vai, a trec ut o vr e me ºi a venit
Golgota. ªi a trebuit sã purtãm ocara ºi suferinþa împreunã cu Acela
care a fost batj oc or i t º i oc ã r î t de oa me ni ; c u Ac e la care a fost
dispreþuit. Dacã El a plecat înaintea copiilor Sãi pe drumul acesta,
desigur, ºi pe copiii Lui i-au aºteptat aceleaºi lucruri.
Pag. 98

Dacã cu Stãpînul, cu El, cu lemnul verde, au fãcut ei acestea, apoi

º i c u ce l us c a t vor face l a fe l . Aº a a u fãcut. Dar s l ã vi t s ã fi e
Dumnezeu Tatã l c ã , dupã c um ei au crezut atunci cînd pe Domnul
Isus L-au îngropat în groapa aceea de-acolo ºi au pus o piatrã mare la
uº a mor mî ntul ui , º i pe cete, ºi strãji lîngã ea, zicînd: E mor t pe
totdeauna rãzvrãtitul acesta, aºa au spus vrãjmaºii ºi despre Lucrarea
aceasta mãreaþã: E gata cu ea! Nimic nu se mai alege de ea! O, dar ce
minunat lucreazã Dumnezeu! Uitaþi-vã, cã nu-i gata cu ea! A ve ni t
primãvara parcã! Se împlinesc cuvintele din Cîntarea Cîntãrilor ºi
pa r c ã s e aude gl a s ul Domnului Isus: Scoalã-te, i ubi to, º i vi no,
frumoaso! Scoalã-te tu, aceea care plîngi, cã a venit vremea sã cînþi!
Tu, aceea care ai dus dorul fraþilor, uite, a sosit vremea sã ne-ntîlnim!
Ieºi din crãpãturile stîncilor, ieºi din ascunzãtoarea în care ai fost!
Deschide-þi uºile ºi ferestrele care þi-au stat închise atîþia ani de
zile, cã a sosit vremea cîntãrii ºi se aude glasul turturicii pe cîmpiile
noastre, inima ni se umple de bucurie ºi n-am putut sã ne despãrþim
înainte de a ne buc ur a di n pl i n l î ngã harul ºi binecuvîntarea lui
Dumnezeu de care am fost învredniciþi. Noi sã-L rugãm pe Domnul,
sã-L rugãm mereu, întotdeauna ºi în toatã vremea , c a sã ne þinã El
credincioºi ºi statornici aici, ca odatã ºi-odatã, cînd vom sfîrºi aceastã
cãlãtorie, sã putem sã ne bucurãm în veºnicie cu toþi aceia pe care
i-am iubit aici ºi cu care poate n-am avut ocazia sã ne întîlnim. Ne-am
purtat mereu pe braþele de rugãciune. I-am cerut mereu Domnului cum
am spus într-o poezie, i-am cerut mereu Domnului ºi Domnul ne mai
trimite cîte unul din cînd în cînd, spre bucuria noastrã, spre întãrirea
noastrã, spre desãvîrºirea Bisericii Lui vii, care-L aºteaptã pe Mirele
ei drag mai mult decît aºteaptã strãjerii dimineaþa. Noi îi încredinþãm
pe fraþii noºtri dragi cã aici unde Dumnezeu ne-a chemat, aici unde
Dumnezeu ne - a aº e za t, vom c ã uta sã rãmînem ºi pe mai departe,
credincioºi ºi statornici în Lucrarea aceasta, în Bisericã, aici unde am
fos t c he ma þ i , arãtînd lucrurile lui Dumnezeu aici în locul aces ta .
Ridicînd Numele lui Isus mai sus ca orice nume. Pentru ca în Numele
Lui sã se plece aici, în locul acesta, orice genunchi ºi orice limbã sã
dea slavã lui Dumnezeu.
Vom cãuta sã pãstrãm Lucrarea aºa cum am primit-o ºi noi: curatã.
Aºa s-o primeascã ºi copiii noºtri, ºi nepoþii noºtri, ºi pînã se va sfîrºi
acest pãmînt în veºnicie, va rãmîne mereu curatã, aºa cum am primit-o
de la sfîntul nostru înaintaº care ne-a dat o pildã de credincioºie ºi o
dovadã în toate lucrurile. Deºi avea tot dreptul sã se laude cã a fãcut
o lucrare mãreaþã într-o þarã întreagã sau aproape într-o lume întreagã,
totuºi el s-a fãcut un pitic aºa de mic lîngã roata aceea a Duhului Sfînt
care învîrtea moara acestei Lucrãri. O, ce pildã de smerenie! Dacã am
putea ºi noi sã ne facem aºa mici, mici de tot, ºi sã lãsãm lucrarea
Duhul ui Sfî nt s ã fi e c ondusã de El! Sã vedem atunci har, sã vezi
atunci bucurie, sã vezi cum ne saltã inimile de bucurie în adunare ºi
cîtã binecuvîntare vom putea sã simþim atunci! Sã- L l ã s ã m dar pe
Acesta, pe Isus, Mîntuitorul nostru drag, sã fie conducãtorul vieþii
noastre ºi acuma º i ne vom bucura de roadele noastre în veºnicie.
Dumnezeu sã ne binecuvînteze pe toþi.
 Pag. 99

Dumnezeu sã binecuvînteze ºi sã rãsplãteascã fraþilor noºtri de la

Haþeg, din Ardeal, care ne-au cercetat de atîtea ori! Dumnezeu sã le
rãsplãteascã oboseala lor - ºi le va rãsplãti, cãci nu este nici un pas
fãcut pentru Domnul care s ã nu fie rãsplãtit. ªi clipele acestea, ºi
nopþ i l e a c e s te a. Am a uzi t pe ci ne va c ã a jertfit 2 nopþi pe ntr u
Dumnezeu. Da, ta r e bi ne ! Î n cartea Lui de aducerea aminte vor fi
scrise ºi nopþile acestea. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul, aceia care se
adunau adesea unii cu alþii, ºi o carte de aducere aminte a fost scrisã.
Dumnezeu sã-L binecuvînteze pe fratele Traian. Dumnezeu a hotãrît
sã împlineascã tot visul nostru de ani de zile, cãci, vã spun, am zis
aºa: Acum s l oboze º te , Stãpîne, pe robul Tãu, cum a spus dreptul
Simeon în ziua aceea. L-am pur tat me r e u î n inimile noastre ºi pe
br a þ e le noastre de rugãciune ºi iatã cã Dumnezeu a a dus º i c l i pa
aceasta binecuvîntatã. Noi Îi mulþumim Domnului ºi parcã nu sîntem
în stare nici sã-I mul þ umi m de - aj uns pentru tot ceea ce a fãcut El
pentru noi. El sã ne binecuvînteze ºi sã-i rãsplãteascã fratelui toatã
oboseala aceasta care a fãcut-o pînã aici ºi dragostea cu care ne-a
iubit. ªtiu cã ne-a iubit.
A dorit aºa de mult ºi dînsul sã ne vadã. De cînd nu l-am vãzut, a
îmbãtrînit mult. Cum a s pus , i s - a î nc r e þ i t pi el e a pe obr a z ºi a
îmbãtrînit. Dar, slãvit sã fie Dumnezeu cã El bãtrînilor Sãi le dã tãrie
ºi putere ca celor tineri, ca sã alerge pe cãrãrile Lui. Ca sã vesteascã
Cuvîntul Lui ºi Adevãrul Lui. Dumnezeu sã binecuvînteze ºi tineretul
a c e s ta c a r e î n s e a r a a c e as ta a fã c ut un l egã mî nt cu Domnul .
Dumne ze u sã-i întãreascã, sã rãmînã credincioºi ºi statornici. Nu
acesta este principal, cã au fãcut un legãmînt, ci lucrul principal este
cum vor pãstra acest legãmînt pînã la capãt. Cum îºi vor aduce aminte
de seara aceasta. Este seara Sfî ntul ui Ilie, cînd s-au întîlnit ei cu
Dumnezeu; cînd nume l e l or au fost scrise în ceruri. Destul au fost
scrise pe pãmînt! Numele lor este scris î n ceruri, dacã vor rãmîne
credincioºi ºi statornici aici unde L-au primit pe Domnul. Sã-ºi aducã
aminte cã au avut un har deosebit aceºti tineri. O, cîþi ar fi vrut sã aibã
aºa ceva ºi n-au avut. O, cîþi ar fi vrut ca mãcar fratele Popa Petru sã
fie de faþã la legãmîntul lor, dar nici dîns ul n- a fos t. Dar fr atele
Tr a i a n! Slãvit sã fie Dumnezeu Tatãl cã a revãrsat un ha r a º a de
minunat peste fraþii noºtri tineri. De aceasta sã-ºi aducã aminte, cã
seara aceasta este o searã deosebitã din viaþa lor. Orice se va întîmpla,
oricine va cãuta sã-i abatã de pe calea Lui, chiar ºi pãrinþii sau oricine
a r fi e i , ni mi c s ã nu fie în stare sã ne despartã de dr a gos te a l ui
Dumnezeu.
Nimeni, niciodatã sã nu fie în stare sã ne despartã de dragostea
Lui. Noi a s c ul tã m de pã r i nþ i î n mã s ur a î n c ar e Î l a s c ul tãm pe
Dumnezeu. Dar cînd ei vor sã ne despartã de Dumnezeu, apoi atunci
nu-i ma i a s c ul tãm; ni c i nu s î ntem obligaþi sã-i mai ascultãm. Îi
ascultãm numai pînã aici, încît sã nu ne despartã de Lucrarea ºi de
dragostea lui Dumnezeu. Pentru nimic în lume, pentru oriºice, nu vom
fi în stare sã cãlcãm în locurile rele ale pãcatului, de aici înainte, de
cînd L-am cunoscut pe Domnul. Pentru nimic în lume nu vom fi în
stare sã ne despãrþim de acest Prieten scump pe care în seara aceasta
L-am luat ca sã mergem cu El pe lumea aceasta. E aºa de greu singur.
Cel ce a fost singur pe lume ºtie cît este de greu sã mergi singur. Cine
a fost strãin ºtie cît e de greu printre strãini.
Pag. 100

Cine n-a avut casã unde sã-ºi plece capul ºtie cît e de greu sã n-ai
o locuinþã. Dar ºtie ºi El, Acela care a fost singur ºi strãin, ºi de-aceea
vrea sã ne însoþeascã. Este Prietenul Cel drag, dragii mei, care ne va
însoþi în toatã cãlãtoria noastrã ºi nu ne va pãrãsi, dacã nici noi nu-L
vom pãrãsi pe El; dacã vom þine la El ca la un prieten ºi acolo unde
nu Se duc e Prietenul nostru nu vom pãºi nici noi niciodatã. Atunci
cînd pãcatul va cãuta sã ne îndemne la un lucru oprit, ne vom întreba
dacã prietenul nostru va putea merge cu noi acolo. ªi, da c ã nu, ne
vom tr a ge înapoi. Dumnezeu sã binecuvî nte ze Luc r a r e a ac e a s ta
mãreaþã în care am fot chemaþi ºi El sã me a rgã mai departe cu ea,
pînã cînd vom ieºi din pustiul acesta, vom trece pe þãrmul celãlalt, în
împãrãþ ia dragostei Lui, unde ne vom întîlni cu toþi cei dragi ºi cu
pãrintele Iosif. Acolo va fi bucuria noastrã deplinã, cînd îºi va vedea
el copiii sufleteºti cãrora le-a trimis atîtea sfaturi, în întreaga þarã, cînd
va vedea el statornicia copiilor sãi. O, cîtã bucurie va fi acolo! Dar
Domnul Isus ºi toþi cei de sus, cît se vor bucura atunci! Slãvit sã fie
Dumnezeu ºi-n seara aceasta! Amin.
 Pag. 101

Anii ºi rugurile dezrobirii

Din vorbirea fratelui Vasile Cîmpean - Ogruþan de la o adunare din

Bihor - revelion 1981.

Aºa cum pe toþi, de fapt, ne-a luminat Dumnezeu sã înþelegem

lucrurile Lui minunate ºi sfinte pe care le-a aºezat din veacuri, demult,
º i l a fi e care dintre ele i-a dat legi peste care nu c a l cã . A a º e za t
timpurile minunate, împãrþindu-le în ani. Fiecãrui an i-a dat legea lui,
i-a dat lucrul l ui ce are sã-l facã. ªi, în felul acesta, trecem ºi noi
oamenii pe pãmî nt, pr i n a c es te mã r e þ e º i s fi nte planuri ale lui
Dumnezeu alcãtuite demult. ªi tr ec e m pr in ele poate de multe ori
nedîndu-ne seama bine ce ar trebui sã înþelegem din ele. Dacã ne-am
uita cu bãgare de seamã ce misiune minunatã are în fiecare zi soarele,
sã-ºi facã lucrarea lui, trecînd peste pãmînt, am vedea cã el nu ºi-a
depãºit niciodatã legea pe care i-a dat-o Dumnezeu. În ziua cutare, la
ora cutare, în minutul cutare ºi-n secunda rînduitã de Dumnezeu de
la început, a rãsãrit ºi a asfinþit. Niciodatã nu s-a grãbit, niciodatã n-a
întîrziat. κi duce misiunea minunatã ºi sfîntã pe care a primit-o.
La fel, anul încununat cu anotimpurile minunate. Anotimpurile
nu-ºi depãºesc niciodatã legea sfîntã primitã de la Dumnezeu. Cînd
vine primãvara, oricît ar fi de mare gheaþa, oricît ar fi de îngheþat
pãmîntul, toate se - nmoa i e , toate se dezgheaþã, toate încep o nouã
viaþã. Aceste legi minunate ºi aceste timpuri, Dumnezeu le-a împãrþit
de la început, de cînd a fãcut prima zi ºi primul an. Cît de mult am
avea noi de învãþat numa i de l a acestea, dacã le-am privi cu ochi
luminaþi ºi deschiºi, aºa cum pretinde Dumnezeu, de altfel, de la noi,
c ã c i º i noi s î nte m fãpturi fãcute deosebit de alte fãpturi; s î nte m
lucrarea mîinii lui Dumnezeu. Dacã am sta cu bãgare de seamã sã ne
uitãm, ne-am putea întreba fiecare de cîte ori a rãsãrit soarele de cînd
noi a m venit în lume, pe pãmînt. Ce am învãþat noi de la rãsãri tul
soarelui? Ce am învãþat noi de la mersul lui minunat, mãreþ ºi sfînt,
aºa cum i-a poruncit Dumnezeu sã-l facã în fiecare zi? Ce am învãþat
noi de la cãldura lui, ce am învãþat noi de la toate acestea?
Am putea spune de multe ori, cu faþa plinã de ruºine, cã ne-am
uitat la el ºi a rãsãrit de-atîtea ori peste noi, ºi-a fãcut drumul peste
viaþa noastrã ºi peste noi de atîtea ori, dar n-am învãþat nimic de la el.
Nu ne-am uitat cu bãgare de seamã niciodatã la el. Ce legi minunate
ºi sfinte am putut învãþa de la toate acestea prin care am trecut ºi care
au trecut peste noi! Dacã ne uitãm pînã ºi la un animal, dacã ne uitãm
pînã la ultimul fir de iarbã, fiecare îºi are legea lui ºi, aºa cum au
pr i mi t- o de - a tunci, o tot pãstreazã cu sfinþenie. Fieca r e î º i fa ce
sãmînþa lui, fiecare îºi dã rodul lui, fiecare nu se amestecã cu altul,
fiecare îºi pãstreazã legea primitã din partea lui Dumnezeu. Dar noi,
oamenii, noi, lucrarea mîinii Lui, ne uitãm la toate ºi trãim o viaþã pe
pãmînt fãrã sã învãþãm nimic. Îmi aduc aminte cã am stat de vorbã cu
un bunic bãtrîn care numai cîteva zile mai avea ºi trebuia sã treacã din
viaþã. ªi l-am întrebat de multe lucruri de acestea ºi spunea cã el nu
ºtie nimic. Ce durere este pentru oricine trece peste toate acestea ºi nu
învaþã nimic!
Pag. 102

Cãci toate aceste minunate lucruri ale lui Dumnezeu: ºi ziua, ºi

luna, ºi anul - sã nu uitãm - au misiunea sfîntã sã se prezinte înaintea
lui Dumnezeu ºi sã spunã despre noi toþi, cã ne-au vãzut pe toþi, tot
ce-am fãcut. Sã stãm în loc, s ã ne gî ndi m º i la anul acesta care a
trecut. El mai are cîteva ceasuri ºi trebuie sã se prezinte înaintea lui
Dumnezeu ºi sã spunã: Ta tã , a m fos t a nul 1980. Mi - a m isprãvit
lucrarea! Am trecut pe pãmînt ºi-Þi aduc ve º ti despre oameni. Ce
veste poate duce despre tine, scumpul meu frate ºi scumpa mea sorã?
Ce veste I-ai trimis, pe anul 1980, lui Dumnezeu din partea ta? Ce
veste am trimis din partea mea? Cu ce se prezintã anul înaintea lui
Dumnezeu sã spunã ceva despre noi? Toate acestea ne dau de gîndit,
fraþilor. Apoi, gîndind la toate acestea, aº vrea sã trecem la Cuvîntul
lui Dumnezeu.
Printre anii care au trecut peste pãmînt, Dumnezeu a avut ani ºi
mai aleºi. Dumnezeu a avut ani ºi deosebiþi între anii care au trecut pe
pãmînt. Aduceþi-vã aminte, cã toþi aþi citit, despre scoaterea poporului
Israel din robie. Dumnezeu a trimis un an important ºi interesant; dar
trebuia ºi un om î n a nul a cela. ªi a gãsit ºi omul, a gãsit ºi anul.
Omul, cu toþii ºtim cã a fost omul lui Dumnezeu, Moise. În pustie ºi
dincolo de pus ti e a tr ebuit sã-l ducã pe Moise cu turma, ca sã Se
poatã arãta lui. Poate vã întrebaþi: Dar ce vrei sã spui prin asta sau ce
sã s c oa te m di n a s ta ? , c ã toþ i º ti m, toþ i am c i ti t cum S-a arãtat
Dumnezeu lui Moise. S-a arãtat în flacãra unui rug. Rugul ardea, dar
nu se mistuia. ªi din mijlocul focului vorbea un Cuvînt. Era Cuvîntul
lui Dumnezeu. Prima datã i S-a arãtat lui, spunîndu-i ce are sã facã.
ªi apoi, dacã l-a înþeles ºi l-a ascultat i-a spus de ce trebuinþã ar fi el
pentru Dumnezeu ºi ce lucru are Dumnezeu sã facã cu el. Am vrea sã
trecem de-aici, cã e un fapt vechi, dar e un lucr u al lui Dumnezeu.
Ac e st rug a a r s me r e u î nai nte a popor ul ui Is r a e l . Cuvî ntul l ui
Dumnezeu din el mereu îi striga:
- Afarã din robie!
- Ascultaþi glasul Domnului Dumnezeului vostru, le spunea Moise
dupã aceea.
- Ce glas sã ascultãm?
- Glasul Domnului Dumnezeu! El este cu noi. El mi-a apãrut în
rug. ªi de atunci arde rugul ºi glasul nu mai tace. Dupã aceea, cînd
lucrurile s-au învechit, Dumnezeu a mai adus un an minunat ºi a mai
adus încã un rug sã ardã pe pãmînt. Dar acest rug a fost mai deosebit
º i ma i mi nuna t. Ac e s t r ug a fost pus pe vîrful Gol gote i . Ar de a
dragostea lui Dumnezeu pe vîrful Golgotei, strigînd cît putea: Iartã-i,
cã nu º ti u c e fac! Acest rug a ars mereu ºi nu s-a mistuit, ºi nu se
mistuie. Arde ºi nu se mistuie. Atîtea mîini s-au întins sã-l stingã, dar
e l a r de cu mai multã putere. Cu cît duºmanii s-au înmulþit, cu a tî t
rugul a ars cu mai multã putere. ªi aº vrea, scumpii mei fraþi ºi surori,
sã ajungem ºi la noi, cu aceasta. În anul 1923, Dumnezeu a adus ºi în
þara noastrã acest rug ºi l-a aprins grozav. De-atunci rugul arde ºi nu
se mistuie. Din mijlocul a c e s tui rug, din mijlocul acestei Lucrãri,
Dumnezeu ªi-a ales un om, ªi-a gãsit un om cu mare greutate. Dar sã
nu uitãm cã Dumnezeu, cel de care vrea sã Se foloseascã, prima datã
îl pregãteºte, cã altfel nu Se poate folosi de el. A început sã strige din
mijlocul acestui rug arzînd un gl as minunat ºi scump, ºi sfînt: Isus
Biruitorul, El vã cheamã!
 Pag. 103

Pe El sã-L urmaþi, pe El sã-L ascultaþi! A ars ºi arde mereu acest

rug, dar nu uitãm nici unii cã, datoritã glasului care mereu a strigat ºi
strigã, ne ve de m noi fe þ e l e î n fel ul c um le vedem. În Numele ºi
meritul lui Isus Cel Biruitor, al Domnului Isus Cel Rãstignit, sîntem
noi aici. Altfel nu ne-am fi vãzut în felul acesta. Altfel am fi ºi noi
poate în a l te l oc ur i , î n care trãiam odinioarã dupã felul mersului
veacului acestuia ºi dupã felul lumii. Sîntem aici datoritã acestui rug
minunat ce arde mereu. ªi glasul lui Dumnezeu strigã din mi j l ocul
focului prin cineva: Vã doreºte Isus Cel Rãstignit! Vã iubeºte Isus Cel
Rãstignit! Vã aºteaptã Isus Cel Rãstignit! Nu este biruinþã fãrã de El,
fraþii mei scumpi. Nu uitãm cuvîntul pe care ni l-a spus cu atîta foc ºi
cu atîta dulceaþã: Despãrþiþi de Mine nu puteþi face nimic! Dupã cum
mlãdiþa tãiatã de la butuc nu poate s ã a duc ã roadã, tot aºa ºi voi,
despãrþiþi de Mine, nu puteþi face nimic. Iar ucenicilor, ca despãrþire,
le spune: Iatã, Eu rãmîn cu voi pînã la sfîrºitul veacurilor. Scumpul
meu frate, iubita mea sorã în Domnul! Pentru noi cît de adevãrat este
cuvîntul acesta, cã a rãmas cu noi? Anul care a trecut din viaþa noastrã
se prezintã înaintea lui Dumnezeu, sã spunã el despre noi cît am rãmas
cu El. Dorinþa sufletului meu care a ars de dor sã se întîlneascã în
seara asta cu voi cu toþi, n-aº vrea sã fie alta, decît asta singurã: sã
ºtiu cã toþi Îl aveþi pe El; sã ºtiu cã toþi trãiþi cu El; sã ºtiu cã toþi veþi
muri cu El. ªi atunci fericirea voastrã este sigurã. Altfel nu se poate,
nu este biruinþã. Bunul Dumnezeu, care a lucrat în viaþa noastrã în
chip minunat ºi sfînt, cum noi n-am gîndit niciodatã poate, sã facã, pe
anul viitor, sã dãm mai bune mãrturii; nu prin cuvînt, ci prin viaþã ºi
fapta trãitã dupã voia lui Dumnezeu, ca dincolo, în veºnicie, sã ne
putem vedea feþele cu toþii, bucurîndu-ne fãrã sfîrºit. Amin.
Pag. 104

Durerile naºterii din nou

Vorbirea pãrintelui Teodor Heredea (Gavriº) la nunta de la Bogdãneºti

- 16-VIII-1981

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Copilaºii

mei pentru care iarãºi simt durerile naºterii, pînã ce va lua Hristos chip
în voi (Gal 4, 19) . Iubiþii mei fraþi ºi iubite surori! Mã gîndeam sã
vorbesc, cu prilejul acestei sãrbãtori duble, despre Maica Domnului,
pe care o sãrbãtorim, ºi despre nunta cea din Cana Galileii, care a fost
modelul nunþii peste veacuri. Mã gîndeam cã ºi noi aveam menirea în
seara aceasta, noi cei ce slujim, ca slugile de altãdatã: sã turnãm apã
î n va s e l e de pi a tr ã , apoi Fiul lui Dumnezeu Cel prezent s ã fa c ã
minunea transformãrii. Pe cînd mã gîndeam la aceste lucruri, ceva
mi-a strãpuns inima: bucuria ºi durerea totodatã, ca durerea naºterii,
acum cînd vãd pe fraþii mei iubiþi car e a u pr i mi t º i c are ºtiu toþi
porunca de la cel ce ne-a chemat la Hristos: sã-L aflãm ºi sã-L vestim
pe Hristos. ªi mai ales un cuvînt care mi-a strãpuns inima, cuvîntul
unui frate bãtrîn pe care poate nu-l vom mai auzi mîine sau poimîine:
cã noi am început lucrurile invers, adicã nu de la temelie sã zidim în
sus, ci din sus în jos.
N-am început de la Isus Cel Rãstignit, aºa cum ne-a învãþat
pãrintele. ªi chiar dacã am început puþintel ºi eu - ºi poate ºi tu, dar
eu vorbesc despre mine, cîþiva paºi m-am dus puþin mai încolo de
lîngã Isus. ªi Doamne cîtã pierdere am avut! Eu am avut intenþii bune,
intenþii de a s c ul tare a mai marilor mei. ªi m-am depãrtat puþin de
Cruce. M-am depãrtat de Isus Cel Rãstignit. Am vrut sã spun altceva,
nu despre Isus Cel Rãstignit. ªi, iubiþii mei, niciodatã în viaþã n-am
avut aºa pierdere ca atunci. Privind duhovni c eº te peste frumoasa
Lucrare a lui Dumnezeu, noi am început tot de la Isus Hristos. El, prin
Cuvîntul Sãu Cel Sfînt, ne-a doborît la picioarele Crucii, ne-a strãpuns
inima ºi am zis: Doamne, sînt un pã c ã tos . Iartã-mã. Dar n-am stat
acolo. Ne-am ridicat de-acolo. Cînd Sfîntul Apostol Pavel le spunea
corintenilor: N-am voit sã ºtiu între voi altceva, decît pe Isus ºi pe El
rãstignit, le spunea pentru cã între ei erau certuri ºi lucruri nepotrivite
cu voia lui Dumnezeu. Privind duhovniceºte - vorbesc despre mine,
m-am îndepãrtat puþin de Cruce.
În loc sã mã duc sã plîng lîngã fratele meu, mai degrabã l-am
judecat pe fratele meu. Atîta vreme cît am fost sub Cruce - ºi de cînd
am venit iarãºi sub Cruce - de atunci nu mai vãd nimic rãu, mã vãd
numai pe mine pãcãtos, numai pe mi ne r ã u, nu ma i pot judeca pe
nimeni; nu mi-e dat mie sã judec pe fratele meu, pe robul Domnului,
dacã stã în picioare sau cade. Iubiþii mei fraþi, fiindcã Dumnezeu ne-a
dat bucuria aceasta a întîlnirii în Numele Sãu, fiindcã Duhul Sfînt ne
cerceteazã, treziþi-vã! Din ceea ce vedeþi ºi ºtiþi din Lucrare ºi din
multe familii, iubiþii mei care simþiþi cu Sfîntul Pavel, n-aveþi în suflet
durerile naºterii multora? Cãci nu este nãscut Hristos viu în foarte,
foarte multe s ufl e te care zic cã s-au hotãrît pentru El. Poþi citi pe
feþele acestor suflete pe Hristos Cel Rãstignit? Temelia este Hristos
Cel Rãstignit. Îl ai pe Hristos Cel Rãstignit? Îl ai în sufletul tãu, L-ai
sfinþit ca Domn în viaþa ta?
 Pag. 105

Atunci eºti o fãpturã nouã. Atunci toate celelalte ar pieri, cum am

spus. De sub cruce, nici prin minte nu-þi va trece niciodatã sã gîndeºti
nici cel mai mic rãu cuiva, ci totdeauna te vei gîndi cã tu eºti cel care
L-ai întristat pe Hristos. Dr a gi i mei, aduceþi-vã aminte de Sfîntul
Petru. A umblat 3 ani cu Mîntuitorul ºi totuºi s-a lepãdat de El atît de
ruºinos. În vieþile multora dintre noi se petrece ºi azi aºa. Dacã ar fi
de faþã la unele scene ale vieþii noastre familiale nu Hristos, ci unii
dintre cei care sînteþi aici, cum ne-am ruºina noi, dacã ar fi ca ei sã
cunoascã unele cuvinte ale noastre, sã cunoascã unele gînduri de-ale
noastre care sînt departe de gîndul lui Hristos. Fraþilor, prin Duhul
Domnul ui vã - nde mn, veniþi-vã î n fi r e . Ami nti þ i - vã c ã Oa s te a
Domnului, aºa cum a spus pãrintele, este o ceatã de oameni pãcãtoºi
care au cãzut sub cruce, unde au simþit i e r ta r ea de l a Hr i s tos. În
momentul cînd ne clintim de lîngã cruce, atîtea vin. Le ºtiþi, nu le mai
spun sã se bîrfeascã frate pe frate, sã se judece. O, ajunge, dragii mei,
ajunge, ajunge. Sã nu mai auzim în urechile noastre pe cineva vorbind
de rãu pe fratele sãu.
Orice ar fi fãcut, sã-l poþi ierta. Iartã ºi nu judeca pe nimeni. Cînd
eram copil învãþam o poezie a fratelui nostru, din care mai reþin cîte
ceva. Poezia aceasta se intituleazã Dragostea: Dacã n-ar fi fost în
lume a Ta dragoste curatã, / nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit
vreodatã. / Ar fi fost pe veci o noapte, - ºi aºa mai departe. Dacã L-ai
primit pe Isus Cel Rãstignit, dacã-þi este viu în faþa ochilor ºi dacã L-ai
simþit ca Domn în sufletul tãu pe Isus Cel Rãstignit, dacã Îl avem pe
Isus Cel Rãstignit în sufletul nostru, pe El, care a lãsat puterea, a luat
pãcatele noastre ºi ne-a dat neprihãnirea Lui nouã, atunci avem putere
sã iubim nu numai de 70 de ori cîte 7, ci ºi mai mult. Dar, deseori,
fraþii mei, simþim durere, durerile naºterii. Cele ce aveþi copii ºtiþi ce
înseamnã durerile naºterii. Aceleaºi sînt ºi durerile cele duhovniceºti,
pentru pãrinþii duhovniceºti, pentru cei ce sînt trimiºi de Dumnezeu sã
mãrturiseascã în Numele lui Hristos, aceleaºi dureri le simþim în suflet
atunci cînd nu se vede chipul lui Hristos pe feþele celor care spun cã
sînt ai lui Hristos. 2 porunci ne-a dat Dumnezeu, sã le simplifice din
Legea cea veche în cea Nouã. Le-a întruchipat pe toate cele 10 în cele
2: i ubi r e de Dumnezeu ºi iubire de aproapele, de om. Dar pe cea
dintîi, iubirea faþã de Dumnezeu, o dovedim prin pãzirea celei de-a
doua. Pe lîngã aceasta, ce ne învaþã Mîntuitorul? Iubiþi pe vrãjmaºii
voºtri, binecuvîntaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã
urãsc, rugaþi-vã pentru cei ce vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fiii
Tatãlui vostru Celui din ceruri. Facem noi aºa?
Atunci sîntem copiii lui Dumnezeu. Fraþii mei, toatã cîntarea
noastrã sã fie o realitate, ca sã fim cu adevãrat ostaºii lui Hristos,
credincioºii lui Dumnezeu, sã putem ajunge moºtenitori ai Împãrãþiei
Lui. Da c ã nu, bã gaþi de seamã, rãmînem ºi noi ca fecioarele cele
nechibzuite, numai cu dorinþ a . Atunc i Î i vom spune: Þi-am cîntat
Doamne ne-am dus la aduna r e , am vorbit în Numele Tãu, am fãcut
multe lucruri în Numele Tãu, dar cînd va fi chiar momentul a c e la,
clipita aceea va decide. Într-o clipealã de ochi Se va arãta Hristos,
cum spune în pilda celor 10 fecioare. Într-o clipealã va veni Mirele,
în miezul nopþii, cînd nimeni nu ºtie.
Pag. 106

Va bate ºi, dacã numai atunci vei cãuta tu undelemn, va fi prea

tîrziu. Astãzi sã vii ºi sã-L primeºti pe El, prin care poþi totul ºi faci
totul. Dacã-L respingi pe El, poþi înºira toate versetele Vechiului ºi
Noului Testament, poþi cunoaºte pe de rost toatã Scriptura. Dacã în
tine nu-I Hristos ºi dacã ochii sufletului tãu nu-s pironiþi spre Isus Cel
Rãstignit în orice loc, s-ar putea sã rãmîi fecioarã neînþeleaptã, numai
cu dorinþa, dar fãrã sã-þi poþi realiza aceastã dorinþã, de a intra cu
Mirele înãuntru. O, Mire drag ºi iubit Doamne Isuse, Scumpul nostru
Mîntuitor, aºa de curînd vei veni. Poate cã nici eu n-am untdelemn în
c a nde l ã . Mã l upt, i ubi þ i i mei fr aþ i . Sã ne hotãrîm s ã r e î nnoi m
legãmîntul nostru, sã nu mai vrem sã ºtim despre nimic, decît despre
Isus Cel Rãstignit. Sã cãdem acolo la picioarele Lui, sã plîngem acolo
toatã viaþa noastrã, ca apoi toatã veºnicia sã putem fi împreunã cu
Hristos. De aceea, nu lãsaþi sã treacã seara aceasta. Sã nu lãsãm sã
treacã fãrã sã luãm în serios problema mîntuirii noastre, cum spunea
pãrintele Iosif atunci: Mã uit duhovniceºte peste Lucrarea Oastei ºi
parcã nu- L vã d pe Is us Ce l Rãstignit îndeajuns. ªi atunci, într-o
adunare, numai o singurã sorã a spus o poezie cu lacrimi ºi un singur
frate a vorbit cu lacrimi despre Jertfa Domnului Isus.
Vremea aceea se repetã, dragii mei. De ce? Lipseºte Rãstignitul. În
cunoaºtem numai pe Isus Cel Bun, care face minuni, care ne dã pîine,
care ne dã minte, care ne dã de toate; pe Is us Cel Bun ºi blînd. Pe
Isus Cel Rãstignit trebuie sã-L avem în faþa privirilor noastre ºi vom
birui sigur. Dacã-L avem pe Isus Hristos, vom birui. Aceasta a fost
Lucrarea în care ne-a trezit Dumnezeu. Recunoaºteþi, nu-i aºa? Aºa a
spus pãrintele: Oastea Domnul ui e s te a fl a r ea ºi vestirea lui Isus
Hristos. Cum sã-L poþi vesti pe Isus Cel Rãstignit, dacã tu nu-L ai?
Dacã în viaþa ta nu se potriveºte nimic cu viaþa lui Isus Cel Rãstignit.
Dacã în tine nu este un Hristos viu. În sensul acesta zice Sfîntul Pavel:
Cum vor propovãdui, dacã nu sînt trimiºi? Trimis al lui Hristos eºti
atunci cînd Îl simþi pe Hristos rãstignit în tine. Atunci, mîine dimineaþã
dacã þi s e r e te a zã c apul , tu nu poþi tãcea! Tu ºtii cã ai dincolo o
împãrãþie veºnicã. Tu ºtii cã dincolo îþi este pregãtit un loc, cã vei fi
cu Hristos dincolo. ªi nu poþi tãcea cînd Îl ai pe Hristos Cel Rãstignit.
Ac e s ta - i s e mnul , s pune a pã r i nte l e , c ã Î l a i pe Hr i s tos : cã - L
propovãduieºti cu viaþa ºi cu puterea ta. Sfîntul Pavel spune cã mulþi
Îl propovãduiesc din duh de ceartã sau din slavã deºartã pe Hristos.
ªi aºa Îl propovãduiesc unii. Dar dacã-L propovãduieºti din toatã
inima pe Isus Cel Rãstignit, atunci nu se poate, e imposibil ca, dacã
cineva Îl vede în viaþa ta pe Hristos, sã nu asculte ºi cuvîntul tãu, care
îl îndeamnã spre Hristos. Cãci ºi aºa, cînd e propovãduit Hristos în
felul lumii sau de ochii oamenilor, ºi atunci sînt suflete care sînt atrase
s pr e Hr i s tos . Da r a tunc i cînd viaþa ta va str ã l uc i , c î nd î n ti ne
strãluceºte Hristos, cînd tu eºti cu totul al lui Hristos! De aceea, dragii
mei, sã ne ridicãm, sã putem sã ne apropiem de Crucea Domnului Isus
ºi prin Jertfa Domnului Isus sã-l vedem pe fratele nostru. Dacã vrei sã
te uiþi la fratele tãu cã a fãcut un rãu, priveºte-l prin Jertfa Domnului
Isus Hristos. Dacã-l mai poþi judec a , j ude c ã - l . Spune una dintre
c î ntã r i l e noas tr e fr umoas e: unde-ncepe judecata, dr a gos te a s e
veºtejeºte.
 Pag. 107

Dar unde e Isus Cel Rãstignit într-o inimã, dragostea lui Dumnezeu
clocoteºte, arde, te mistuie, nu te lasã. De ce trebuie sã trecem prin
atîtea încercãri? De ce prigoniri ºi dinãuntru, ºi din afarã? De ce nu
se înþeleg unii cu alþii? De ce nu te înþeleg uneori cei din casa ta? Mai
anii trecuþi am fost la o înmormîntare a unui frate, la Bucureºti:
- Unde-ai fost?
- La Bucureºti, la o înmormîntare.
- La Bucureºti? Da’ ce, a murit ministrul?
- A murit fratele meu de care am fost legat cu sufletul. Iatã cã nici
cel de lîngã tine nu te poate înþelege cînd Îl ai pe Isus Cel Rãstignit în
sufletul tã u. Sã ne aj ute Dumnezeu sã nu-L pierdem - cum a spus
pãrintele Iosif: Sã nu pierdem miezul ºi sã rãmînem cu cojile. Sã nu-L
pierdem pe Hristos. Toate sã le putem pierde, pe toate sã ni le poatã
lua lumea, lucrurile toate pot pieri, dar dacã-L avem pe Hristos avem
totul din plin. Nu ne mai trebuie nimic. Dumnezeu sã ne ajute sã nu
mai simþim durerile naºterii pentru nici un suflet, ci sã-L simþim pe
Hr i s tos viu, ca sã fim o inimã ºi un suflet, cum îi îndemna Sfî ntul
Apostol Pavel pe corinteni. O inimã, o simþire, toþi sã fim una, nu unul
sã zicã: Eu sînt al lui Pavel, Eu sînt al lui Apolo, Eu sînt al lui Chifa.
Nu! Hr i s tos S-a rãstignit pentru noi, noi sîntem ai lui Hristos. Sã
rãmînem sub Crucea Lui. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 108

Chemarea Oastei Domnului

Vor bi r e a fr a tel ui Ni s tor Ar c a di e l a nunta de l a Bogdã ne º ti -

16-VIII-1981

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Fraþilor ºi

surorilor, mulþumim în primul rînd lui Dumnezeu pentru îndurarea ºi
bunã ta te a Lui pe care El a avut-o faþã de noi, cãci, iatã , tr ãi m o
minune aºa de mare în seara aceas ta . ªi mul þ umi m l ui Dumnezeu
pentru mirele ºi mireasa care au ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu ºi au
lucrat la bucuria noastrã ºi, iatã, sîntem împreunã în ceasul ºi în ziua
bucuriei lor. Sã ne fol osim de acest lucru, ca sã stãm împreunã în
j ur ul Cuvî ntul ui l ui Dumne ze u, s ã ne b uc ur ã m d e e l , s ã ne
îmbãrbãtãm, sã ne întãrim sufleteºte. Cîte n-am avea sã ne spunem în
întîlnirea noastrã! Am putea sã ne împãrtãºim din durerile noastre, din
luptele noastre, din frãmîntãri, din neliniºtea noastrã. Dar parcã n-ar
fi potrivit sã fie cineva trist sau sã întristãm pe cineva prin vorbirea
noastrã. De aceea cãutãm tot mai mult sã ne apropiem de Dumnezeu
ºi de Cuvîntul Lui minunat, care ne poate fol osi tuturora, ne poate
mîngîia pe toþi, ne poate îmbãrbãta pe toþi, ne poate ridica pe toþi. Sã-l
citim împreunã ºi sã meditãm împreunã la el.
Sã citim din sfînta Evanghelie dupã Ioan, din capitolul 3, versetul
16, despre un cuvînt pe care toþi îl cunoaºtem, ne este atît de scump,
atît de apropiat, este un mãrgãritar pe care îl pãstrãm în inima noastrã
º i ne buc ur ãm î n El . ªi fiindcã este atît de scump ºi iubim aces t
cuvînt, cãutãm mereu sã - l î mpã r tã º i m º i a l tor a , deºi este atît de
cunoscut ºi atît de apropiat inimilor noastre. ªi spune aºa: Fiindcã atît
de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Sãu Fiu, pentru
ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Atît de mult
a iubit Dumnezeu lumea! O iubire mai mare ca aceasta nu se poate.
Atît de mult, încît a dat pe Fiul Sãu, pe singurul Sãu Fiu. Cum spune
prorocul Isaia încã în vechime, cã un Prunc ni S-a nãscut, un Fiu ni
S-a dat. S-a nãscut un Prunc într-o iesle sãracã, dar acest Prunc care
S-a nãscut atunci în Betleem era un Fiu care ni S-a dat - ºi Acesta a
fost Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu pe care ni L-a dat.
Sã înþelegem acest cuvînt ºi sã-l strîngem în inimile noastre.
Dumnezeu, El, din iubirea Sa, L-a dat pe Fiul Sãu. ªi Sfîntul Pavel,
c a s ã î ntregeascã Cuvîntul lui Dumnezeu, spune în Epistol a c ã tr e
Romani 4, 25: El a fost dat din pricina fãrãdelegilor noastre ºi a înviat
din pricina cã am fost socotiþi neprihãniþi. Deci, iatã, Dumnezeu L-a
dat. ªi motivul pentru care El L-a dat a fost fãrãdelegile noastre. El a
fost dat din pricina fãrãdelegilor noastre. Cuvîntul fãrãdelege este
arãtat ca pãcat ºi pãcatul este fãrãdelege, adicã un lucru sau o faptã
pusã peste o poruncã, peste o lege, peste Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi
tot c e e s te fã c ut pes te Cuvî nt es te fã r ã de l ege. ªi di n pr icina
fãrãdelegilor noastre, Dumnezeu L-a dat pentru noi. L-a dat ca preþ
de rãscumpãrare. Ne bucurãm aºa de mult de lucrul acesta în inima
noastrã. Simþim cum se moaie ºi sufletul nostru, ca sã prindem putere
mai multã; el primeºte putere nouã cînd a uzi m acest lucru. Cã noi
n-am meritat lucrul acesta. Dacã am fi meritat, era o datorie care ni
s-ar fi dat.
 Pag. 109

Dar din pricina fãrãdelegilor noastre din care noi nu puteam sã ne

r ã s c umpã r ã m º i nu e r a ni me ni c a r e s ã ne poa tã r ã s c umpã r a ,
Dumnezeu L-a dat pe El. Ce mult ne place sã ascultãm cuvîntul celor
ce au fost înaintea noastrã! ªi ce mult dorim sã rãmînem statornici în
cuvîntul pe care ei ni l-au vestit la început! De aceea, ne bucurãm ºi
în sea r a a c ea sta de înaintaºii noºtri, care ne-au spus despre acest
cuvînt. În primul rînd, sã luãm cuvîntul pe care l-a spus ºi Elisaveta,
mama Sfîntului Ioan Botezãtorul, cînd Sfînta Fecioarã Maria s-a dus
la ea, dupã ce a primit vestirea cã-L va naºte pe Mîntuitorul. Dupã ce
a intrat în casã Sfînta Fecioarã ºi i-a urat de bine, Elisaveta s-a umplut
de Duhul Sfî nt. Noi primim mãrturia, dacã vine de la oamenii lui
Dumnezeu, indiferent cã au fost bãrbaþi sau femei, ºi dacã existã în
viaþa lor dovada cã Duhul Sfînt este peste ei; cã atunci se vede roadã
în viaþa lor. Dar dacã este numai cuvînt gol, o vorbã goalã ºi nu se
vede ºi Duhul Sfînt peste ei, care sã arate roade, atunci nu mai primim
aceastã mãrturie.
Deci, spune aici Sfîntul Luca aºa: Elisaveta s-a umplut de Duhul
Sfînt ºi a spus cuvîntul acesta: Cum mi-a fost dat mie sã vinã la mine
Maica Domnului Meu? Iatã, dragi i me i , Domnul Is us de - a bia se
zãmislise doar de cîteva zile. Cãci dupã ce a primit înºtiinþarea din
partea îngerului cã-L va naºte pe Domnul, pe Mîntuitorul, ea a plecat
la ruda sa Elisaveta. Trecuse un timp foarte scurt de la vestire ºi pînã
ce a ajuns la Elisaveta, care spune: Cum mi-a fost dat mie sã vinã la
mine Maica Domnului meu? Vedeþi, nici nu era nãscut încã, era doar
zãmislit, Cuvîntul luase trup în sînul ei ºi Elisaveta recunoaºte: Acesta
este Domnul meu, este Mîntuitorul meu, este Domnul meu! A venit
ma ma Lui l a mine. Maica Domnului meu. Ve de þ i , fr a þ i i me i , c e
mãrturii spune Elisaveta? Dar spune întru Duhul Sfînt, care era peste
ea. Er a pl i nã de Duhul Sfînt. Dintr-o inimã, dintr-o viaþã plinã de
Duhul Sfînt nu poate sã iese altceva. De c i , ve de þ i , cînd El nu era
nãscut, era Domnul, era Mîntuitorul. Pentru cã nu numai dupã ce S-a
nãscut sau dupã botezul Lui la 30 de a ni El a fost Domnul, a fost
Mîntuitor ul . Ci El a fost Mîntuitorul nostru înainte chiar de a fi în
trup. Pentru cã de la început El era cu Tatãl.
La început era Cuvîntul, Cuvîntul era cu Dumnezeu ºi Cuvîntul era
Dumnezeu. Cã era Dumnezeu Tatãl ºi Dumnezeu Cuvîntul. Deci, El
era. Iar acum luase trup ºi încã nu Se nãscuse, dar tot Domnul era, tot
Mî ntuitorul era. Ce bine este, iatã, cînd sufletul ajunge sã-L vadã,
sã-L cunoascã pe Domnul ºi sã recunoascã: Acesta este Domnul meu!
Mai tîrziu, dupã ce Domnul S-a nãscut º i a fã c ut l uc r ur i pe c are
nimeni nu le-a mai fãcut pe pãmînt a vindecat orbi din naºtere, a dat
grai, a dat viaþã, din morþi a înviat, totuºi mulþi dintre cei ce au vãzut
aceste minuni nu L-au cunoscut cã este Domnul, nu L-au cunoscut cã
este Mîntuitorul. Dar Elisaveta recunoaºte ºi mãrturiseºte: Domnul
meu. ªi El încã nu era nãscut! Dar dupã naºterea Sa, cînd a fost dus
la templu, tot Sfîntul Luca spune de s pre bãtrînul Simeon cã Duhul
Sfînt era peste el. De aceea primim ºi a lui mãrturie cînd spune aºa:
Acum slobozeºte în pace Doamne pe robul Tãu, cã vãzurã ochii mei
mîntuirea Ta, pe care ai pregãtit-o înaintea tuturor popoarelor. Ce a
vãzut bãtrînul Simion? Un copilaº nã s c ut de c ur î nd, nãs c ut de 6
sãptãmîni, care nici nu putea sã vorbeascã; doar sã plîngã, atît putea.
Pag. 110

ªi, deºi era Fiul lui Dumnezeu, totuºi El S-a supus aceloraºi legi ale
firii cum este supus orice copil care ajunge în lume pe calea aceasta.
ªi bãtrînul Simeon recunoaºte cã Acesta este mîntuirea; mîntuirea din
Dumnezeu, nu a oamenilor. ªi spune:. pe care a rînduit-o, a pregãtit-o
Dumne ze u. Ve deþi, iatã ce limpezi ºi curate sînt lucrur i l e ! Ai c i :
Domnul me u, di nc oa c e : mîntuirea l ui Dumne ze u, pe c ar e El a
pregãtit-o. Ce minunat a lucrat Dumnezeu ºi ce limpezi ºi ce curate
sînt l uc r ur i l e Lui ! Ac ea s ta e r a mî ntui r e a l ui Dumnezeu. El era
mîntuirea pe care o pregã ti - o Dumne ze u mai înainte, dupã cum ºi
Sfîntul Pavel spune în Epistola cãtre Romani, în capitolul 3. Cã pe El,
a dicã pe Domnul, pe Hristos, Dumnezeu L-a rînduit ca sã fie, pr i n
credinþa în sîngele Lui, o jertfã de ispãºire, cãci trecuse cu vederea
pãcatele dinainte, în vremea îndelungii rãbdãri a lui Dumnezeu. Deci,
iatã, pe noi ne-a pregãtit Dumnezeu ºi a rînduit El aºa, felul acesta,
mij l oc ul acesta, ca, prin credinþa în sîngele Lui, sã fie o jertfã de
rãscumpãrare. Pentru cine? Pentru orice suflet care crede în El, aºa
cum am citit la început: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat
pe Fiul Sãu, pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine crede în El sã nu
piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.
De aceea am spus, dragii mei, cã preþuim atît de mult mãrturia
înaintaºilor noºtri care ne-au spus despre Domnul Isus ºi ne-au chemat
la El, ºi ne-au îndemnat sã-L primim pe El. ªi preþuim aceste mãrturii
care au fost spuse cu 2000 de ani în urmã ºi au fost scrise ºi sînt ºi
astãzi, pentru noi. Dar cît de mul t a r tr e bui s ã pr e þ ui m º i a stãzi
mãrturia acelora care ne-au spus pentru prima datã despre Domnul
Isus ºi care ne-au chemat la El! Cît de mult ar trebui sã-I mulþumim
lui Dumnezeu pentru pãrintele Iosif Trifa, care, pentru prima datã în
þara noastrã, a vorbit aºa despre jertfa de pe Golgota, despre Isus Cel
Rãstignit, despre dragostea pe c ar e El o a re faþã de noi oamenii,
chemîndu-ne, slujindu-ne, iubindu-ne, cã pentru aceasta a venit El pe
lume. Cît de mul t a r tr ebui s ã preþuim mãrturia pãrintelui nostru
duhovnicesc, Iosif, chiar dacã nu el ne-a nãscut pe fiecare în Cuvîntul
lui Dumnezeu. Cã noi am fost nãscuþi, fiecare, de cei din localitatea
noastrã, din casele noastre, din oraºele noastre, nu am fost toþi nãscuþi
de el. Mulþi dintre noi nu l-au vãzut niciodatã pe pãrintele Iosif. Nu
am auzit niciodatã nici un cuvînt din gura lui.
ªi totuºi înaintea lui Dumnezeu, el este pãrintele nostru sufletesc,
al tuturora. ªi spun lucrul acesta citînd pe Sfîntul Pavel, cînd le spune
corintenilor aºa: Chiar dacã aþi avea 10 mii de învãþãtori, totuºi n-aveþi
decît un singur pãrinte, pe ntr u cã e u v- a m nãs cut în Hristos prin
Evanghelie. Acuma, dacã privim lucrurile aºa cum erau ele atunci, nu
toþi corintenii au fost nãscuþi de Sfîntul Pavel. Au fost nãscuþi unii,
într-adevãr, cînd el a mers în Corint, care au auzit Cuvîntul din gura
lui, pentru care el a suferit durerile naºterii. Dar de cînd a luat fiinþã
Biserica din Corint, cînd s-au nãscut acolo primele suflete, ºi pînã la
scrierea Epistolei în care scrie aceste cuvinte, a trecut un timp, timp
în care s-au nãscut ºi alte suflete, care au fost nãscute de fraþii, de
copiii lui duhovniceºti, acolo în Corint. Însã Sfîntul Pavel spune: Eu
sînt pãrintele vostru. Chiar dacã aveþi 10 mii de învãþãtori, dupã mine,
totuºi eu sînt pãrintele vos tr u. Aº a º i noi . Pe noi ne-au nãscut ai
noºtri.
 Pag. 111

Pe mulþi dintre noi ne-au nãscut pã r i nþ ii noºtri trupeºti ºi

duhovniceºte. Fraþii noºtri, cei din satul nostr u. Da r î na i nte a l ui
Dumnezeu el este pãrintele nostru duhovnicesc. ªi atunci ne aducem
aminte cu drag de el, de lupta lui, de frãmîntarea lui, de suferinþa lui.
Cã numai cunoscînd aceastã luptã, aceastã frãmîntare, aceastã muncã
uriaºã, aceastã jertfã vom putea sã pãºim ºi noi pe urmele lui. Pentru
cã sã ºtiþi: totdeauna jertfa este aceea care înduioºeazã. Poþi sã-i spui
unui om cît de frumos despre Dumnezeu, poþi sã-i spui cu cuvinte de
foc ce este pãcat ºi ce nu este pãcat, nu va avea influenþã asupra lui
aºa cum are influenþã cînd te apleci spre el. Cînd vede în tine lumina,
vede dragostea, vede viaþa. De aceea zicem aºa, cã jertfa este aceea
care înduioºeazã. ªi atunci, cunoscînd lupta, cunoscînd jertfa lui, vom
putea ºi noi sã rãmînem statornici, sã pãºim pe urmele lui, sã ducem
lupta aceasta mai departe, munca aceasta, potrivit cu chemarea pe care
Dumnezeu a fãcut-o fiecãruia dintre noi, potrivit cu harul pe care l-a
împãrþit El fiecãruia dupã mãsura de credinþã, aºa dupã cum a gãsit El
cu cale. Vreau sã ne amintim cu toþii de lucrul acesta, ca sã ºtim sã
preþuim cît de mult lucrul lui Dumne ze u. ªi î n fe l ul acesta sã ne
temem de a nu face ceva, decît dupã voia Lui. Pe timpul pãrintelui
Iosif, în toate þãrile ortodoxe de pe pãmînt nu era nici o miºcare de
trezire sufleteascã, de întoarcere la Dumnezeu.
Nici în Biserica Rusã, nici în Biserica Ucraineanã, Sîrbã sau
Bulgarã, nici în Biserica Greacã vedeþi, în limba greacã s-a scris Noul
Testament, dar nu era o miºcare de trezire sufleteascã, de întoarcere
la Dumnezeu, Dumnezeu a dat cinstea aceasta, harul acesta Bisericii
din þara noastrã, poporului nostru, încredinþîndu-i Evanghelia. ªi apoi
din þara noastrã, din Biserica noastrã, Evanghelia aceasta, vestirea lui
Isus Cel Rãstignit sã treacã la toate celelalte popoare ortodoxe, pentru
ca toate Bisericile ortodoxe de pe pãmînt sã primeascã curentul acesta
viu, miºcarea aceasta vie de trezire sufl e te as c ã , de î ntoarcere la
Dumnezeu. Nouã pãrintele Iosif nu a vrut sã ne spunã ceva nou, nu
a schimbat nimic din rînduielile Bisericii, din tainele sau din slujbele
ei. Ci ceea ce a fost nou - ca sã spunem cã a fost ceva - a fost Isus
Cel Rãstignit, care poate sã umple toate lucrurile. Cã El este viaþa. ªi
oricît de frumoase ar fi lucrurile ºi oricît de minunat ar fi întocmite,
dacã lipseºte viaþa din ele nu mai existã nici miºcare ºi nici cuvinte. Cã
în El avem ºi viaþa, ºi miºcarea, ºi fiinþa. Pãrintele Iosif ni L-a adus pe
Hristos, pe Isus Cel Rãstignit ºi jertfa Lui.
Ca apoi inima noastrã sã se înduioºeze, sã-L recunoaºtem pe El,
sã-L simþim pe El, sã vedem cã acolo a fost ispãºit pãcatul nostru. El
l-a ispãºit, El este Mîntuitorul nostru. Sã-L recunoaºtem. Sã-L primim
º i c u toa tã dragostea sã-L mãrturisim ºi altora. Aceasta a fos t º i
aceasta este chemarea pe care o are Oastea Domnului ºi fiecare dintre
noi. Oastea nu se amestecã în lucruri de cult, de organizare a Bisericii,
de schimba r e a s l uj be l or ei s a u a rînduielilor ei, nu se ocupã cu
aceasta, decît numai ºi numai cu vestirea lui Isus Cel Rãstignit. Îl duce
pe Domnul Isus la oameni ºi pe oameni îi aduce l a Domnul Is us .
Pentru cã în slujba aceasta de administrare a Tainelor sînt rînduiþi
aceia care trebuie sã le administreze. Dar rostul Oastei este acela de
a aduce suflete la Domnul.
Pag. 112

ªi ca o încheiere, vreau sã citesc un cuvînt, ca sã putem înþelege

mai bine, ca sã ne vedem fiecare dintre noi locul nostru, chemarea
noastrã ºi slujba noastrã. În Evanghelia dupã Matei, în capitolul 14,
versetele 34 ºi 35; ºi la Marcu, ca pi tol ul 6, ve r s e te l e 54 º i 55.
Amîndoi Evangheliºtii, ºi Marcu, ºi Matei, spun acelaºi lucru: Dupã
ce a trecut marea, au venit în þinuturile Ghenazaretului. Oamenii din
locul acela care-L cunoºteau pe Isus au trimis sã dea de ºtire în toate
împrejurimile ºi au adus la El pe toþi bolnavii. ªi Sfîntul Marcu spune
aºa: Cînd a ieºit di n c or abi e , L- au recunoscut îndatã pe Isus. Au
alergat prin toate împrejurimile ºi au început sã aducã pe bolnavi în
paturi, pretutindeni pe unde se auzea cã era El. Deci vedeþi, în þinutul
acela erau oameni care Îl cunoºteau pe Domnul; ºi erau oameni care
nu- L c unoº te a u. Da r c î nd a a j uns Domnul Isus pe þãrmul lor, î n
localitatea lor, aceia care Îl cunoºteau pe Domnul n-au mai stat. Au
lãsat totul jos, au întrerupt orice lucru. Lucrul cel mai de cãpetenie pe
care trebuia sã-l facã era sã aducã bolnavii. Nu numai sã le spunã, ci
sã-i aduc ã . Bol na vii nu prea pot merge, chiar dacã li-s sãnãtoase
picioarele ºi atunci trebuie aduºi. ªi ei aºa au fãcut: s-au dus prin toate
împrejurimile. Dar nu numai cã s-au dus, ci au alergat, spune Sfîntul
Marcu. Au alergat ºi au adus la Domnul Isus pe toþi bolnavii pe care
au putut dintre ei sã-i aducã. ªi toþi cît s-au apropiat de Domnul Isus
s-au vindecat.
Deci vedeþi, aici este rostul Oastei Domnului, aici este chemarea ei.
Noi nu avem voie ºi nu trebuie sã ne amestecãm în chestiuni de cult
sau de organizare: cã sînt buni sau nu sînt buni slujitorii Bisericii; cã
e bine ce fac sau nu e bine ce fac ei. Slujba noastrã este sã alergãm,
dacã-L cunoaºtem pe Domnul. Dacã-L cunoaºtem pe El, aºa facem.
Da r dacã nu-L cunoaºtem pe Domnul, atunci nu mai fa c e m s l uj ba
a c easta. Nu alergãm prin împrejurimi, nu mergem pr i n vec i ni , nu
mergem pe uliþa noastrã, în satul nostru ºi în satele din împrejurimile
satului nostru ca sã aducem la Domnul Isus sufletele pierdute. Pentru
cã bolnavi au fost atunci cu trupul, dar boala aceasta trupeascã nu este
decît o umbrã a celei sufleteºti. Cînd Domnul Is us l-a vindecat pe
slãbãnogul care a fost adus cu patul ºi slobozit prin acoperiº, i-a spus
întîi: Iertate îþi sînt pãcatele. De fapt, n-au venit sã li se ierte pãcatele
nici bolnavul ºi nici binefãcãtorii lui. El a venit cu gîndul ºi cu credinþa
sã se vindece de neputinþa lui trupeascã. Dar Domnul Isus îi iartã întîi
pãcatul ºi dupã aceea îi spune: Scoalã-te, ia-þi patul ºi umblã.
Deci, i-a adus întîi vindecare, însãnãtoºire sufletului, pãrþii
duhovniceºti, lãuntrului sãu, ºi apoi i-a spus: Ia-þi patul! Scoalã-te!
Du-te! Umblã! Me r gi ! Pe ntr u cã cel ce poate sã umble trebuie sã
meargã. Cel ce poate alerga trebuie sã alerge. Cã dacã nu face slujba
aceasta, pentru ce mai trãieºte în lumea aceasta? Picioarele sînt date
ca sã umbli cu ele, punîndu-le pe calea lui Dumnezeu. Deci, iatã, aici
este chemarea Oastei, aici este rostul ei. Noi nu ne luãm la ceartã ºi
nu intrãm în conflict cu preoþii - ºi cu nimeni, de altfel - nu ne ducem
nici sã-i tulburãm pe alþii, din alte confesiuni, nu ne ducem nici sã le
zidim adunãrile, dar nici sã le sfãrîmãm; îi lãsãm aºa cum sînt ei. Nu
noi i-am chemat; nu noi le-am dat chemare, nu noi le-am dat slujbe.
Chemarea noastrã este aici. Ogorul nostru este Biserica. Casa noastrã
e s te Bi s e r i ca Ortodoxã. Ea este ºi casa noastrã, ºi ogorul nostru,
grãdina noastrã.
 Pag. 113

ªi unde se lucreazã aºa, ce roade frumoase ies! Înainte, fiecare

dintre noi eram niºte buruieni rele, niºte otrãvuri în ogorul Domnului,
în Biserica noastrã. Dar s-a gãsit cineva care, cu iubire, cu milã, ne-a
pus în inimã Cuvîntul lui Dumne ze u, ne-a chemat, s-a rugat pentru
noi, s-a trudit pentru noi ºi am ajuns pînã în starea aceasta. Deci aºa
sã facem ºi noi ºi atunci nu mai dãm greº. Dar dacã ne luãm la ceartã
cu unul ºi cu altul, n-am fãcut nimi c . Da c ã î ngr i j i m de gr ãdinile
vecinilor, rãmîne grãdina noastrã nelucratã - ºi eu rãspund pentru
grãdina mea. Cei ce trec pe drum, pe lîngã ogorul meu ºi-l vãd plin de
buruieni ºi nelucrat, ce zic? Iatã un om leneº. Deci grãdina noastrã,
casa noastrã sã fie tot mai curate, tot mai frumoasã, tot mai sfinte ºi
cît mai bine lucrat ogorul, ca sã aducã cît mai multã roadã. Cã zice
Domnul aºa: Dacã aduceþi multã roadã, prin aceasta Tatãl Meu va fi
proslãvit ºi voi veþi fi astfel ucenicii Mei. Cuvîntul ucenic înseamnã cel
ce învaþã de la un maistru. Domnul Is us e s te Î nvã þ ã tor ul nostru,
Maistrul nostru, ca sã spunem aºa. Iar noi s î nte m ucenicii Lui. De
fa pt, l a î nc eput credincioºii nu s-au chemat creºtini, s-au chemat
ucenici. Mai tîrziu, în Biserica din Antiohia, pentru prima datã, la
ucenici li s-a dat numele de creºtini. Deci dacã eºti un creºtin pe care
nu-l doare inima pentru aproapele lui, pentru rudele, pentru copiii lui
cã trãiesc morþi în pãcat ºi nu simte nici frãmîntare, nici durere, nici
neliniºte, ce eºti? Eºti un mort. Creºtinul acela este un ucenic care
demult nu mai este cu Învãþãtorul. L-a pãrãsit pe El ºi învãþãtura Lui.
Aºa cã, dragii mei, aici este rostul Oastei Domnului. Noi nu sîntem
ni c i pr e oþi, nici nu urmãrim s ã fi m pr e oþ i . Ni ci nu ur mãr i m s ã
schimbãm poziþia Bisericii. Dar vrem sã aducem suflete la Domnul
Isus ºi dorim sã facem aceastã slujbã, sã ne gã seascã Domnul aºa.
Fãcînd. ªi chiar dacã rodul nostru va fi puþin, dar sã fie curat. Sã fie
fãcut din toatã inima, sã fie fãcut cu trudã ºi cu sudoare, cã atunci are
rãsplatã munca ºi frãmîntarea noastrã. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 114

Dorul revederii

O vorbire a fr a te l ui Ghe or ghe Hoza, la nunta de la Bogdãneºti -

16-VIII-1981

Slãvit sã fie Domnul! Preaiubiþii noºtri dragi, n-aº avea ce sã vã

mai spun, fiindcã fraþii noºtri dragi s-au strãduit sã vã ilustreze, sã
ridice aici în faþa dv. Numele Aceluia pe care Îl iubiþi atît de mult.
Fiindcã dacã nu L-aþi iubi ºi nu L-aþi fi iubit, n-aþi fi aici. N-aº vrea
cu nimic sã mã depãrtez nici eu sau s ã vã spun altceva, fiindcã nu
v-am adus altceva nimic, iubiþii noºtri dragi, decît numele acesta: Isus.
Poetul nostru zice aºa:

53 - Al Tãu Nume

Al Tãu Nume nu-i nici unul

dintre cîte se rostesc
sau se pot rosti - oricare
ar fi-n graiul omenesc.

Tu - sau noi, Þi-am dat un Nume

sã putem cumva vorbi
despre Tine, care, altfel
n-am ºtiut cum Te numi.

Dar adevãratu-Þi Nume

e-ntr-un fel în care nu-s
poate nici în Cer cuvinte
ca sã poatã-aºa fi spus.

Noi, cu graiul, cu condeiul

sau cu tot ce-am mai avea
niciodatã-al Tãu Sfînt Nume
a-L cuprinde n-am putea.

Numai inima, în clipa

de extaz, de har, de rai
bãnuieºte doar frumseþea
Numelui pe care-L ai.

Slavã-Acestui Nume Tainic

Minunat ºi Sfînt ºi Nalt
care-o sã-L cîntãm cum este
doar cu graiul celãlalt.

Iubiþii noºtri dragi, Numele acesta avem datoria sã-L ridicãm ºi

des pr e El s ã vor bi m. Î n c a pi tol ul 10, ve r s e tul 43 din Faptele
Apostolilor zice aºa: Toþi prorocii mãrturisesc despre El. Cã nu s-a dat
un alt nume oamenilor prin care sã fie mîntuiþi, decît numele acesta,
Isus.
Despre acesta v-au vorbit fraþii. Despre acesta aþi auzit toatã seara
aceasta. ªi nu ºtiu cum v-aþi simþit dv. aici, dar eu, eu am simþit cã nu
mai sînt pe pãmînt.
 Pag. 115

Fiindcã aici, iubiþii noºtri, nu v-a vorbit altcineva, decît Dumnezeu.

Psalmul 50 aºa ºi începe: Dumnezeu, da, Domnul vorbeºte ºi cheamã
pãmîntul de la rãsãritul soarelui pînã la asfinþitul lui, din Sion, care
este întruparea frumuseþii desãvîrºite. Acesta v-a vorbit. ªi cînd v-a
vorbit El, ce sã vã mai vorbesc eu? Eu sînt unul dintre cei care am
vrut sã ascult cu toatã inima. Pentru cã aici s-a fãcut o lucrare, aici
sînt fraþi sfinþi, aici a lucrat Dumnezeu, nu oamenii. Cu gîndul acesta
iubiþii noºtri, am fost chemaþi fiecare de la ale noastre, ca sã ne vedem
unii pe alþii; cãci prin aceasta ºtim cã-L iubim pe Dumnezeu, dacã-i
iubim din toatã inima ºi cu tot sufletul nostru pe fraþi. Spunea un frate
mai înainte aici cã sînt 2 porunci: porunca sã-L iubeºtipe El ºi sã-i
iubeºti pe fr a þ i . Eu zi c c ã dacã-i iubeºti pe fraþi oricum ar fi ei,
Oriunde-s ei, fã tot ºi du-te, / oricîþi sînt ei, fã tot ºi stai, / oricum sînt
ei, fã tot ºi-i cautã, / cã unde-s ei e-un colþ de rai, - zice poetul nostru
dr a g î ntr-un fragment din poezie, da c ã poþ i s ã - i i ube º ti pe toþ i
de opotr i vã , pe buni, pe rãi, Îl iubeºti pe Dumnezeu. Dumnezeu e
întreg în tine ºi-L ai pe El.
Dacã nu poþi sã iubeºti pe fratele tãu, dacã nu poþi sã ai iubirea
a c e a s ta , i ubi tul me u drag, atunci nu-L iubeºti nici pe Dumneze u.
Iubiþi-i pe buni, iubiþi pe rãii, pe toþi deopotrivã. El ne învaþã: Sã-i
iubiþi ºi pe vrãjmaºii voºtri. Cît atîrnã de voi, iubiþi-i pe toþi. ªi dacã
dorul acesta, iubiþii noºtri, ne-a pornit de-acasã, dacã dragostea aceasta
ne-a fãcut sã ne întîlnim a i c i º i s ã ne pute m i ubi c u o dr a gos te
fierbinte, Îl iubim din toatã inima pe Dumnezeu. Slãvit sã fie Domnul,
cã stãm aici aºa! Acesta nu-i meritul nostru. Ac e s ta-i meritul Lui!
Spuneau fraþii aici cã El a fost Acela care ne-a cãutat pe noi ºi ne-a
adus în starea aceasta. Noi nu puteam fi niciodatã aici de capul nostru,
dar El ne-a adus în starea aceasta în care sîntem acum ºi ne bucurãm,
ºi-I dãm slavã. Ne bucurãm mai mult ca dacã am fi fost în altã parte.
Alþii se bucurã în altã parte. S-a înmulþit rãul astãzi, dar noi parcã tot
am mai sta împreunã sã cîntãm, sã-I dãm slavã lui Dumnezeu. Parcã
paharul e plin de dã peste el ºi totuºi parcã am mai sta sã mai bem.
Isus a stat în picioare ºi a strigat: Dacã înseteazã cineva, sã vinã la
Mine ºi sã bea. Cîteodatã mai strigã. ªi în locul acesta a strigat: Dacã
înseteazã cineva! O, sufletele noastre, iubiþilor dragi, au însetat; ºi Apa
aceasta a curs din plin peste inimile noastre, ºi sîntem aºa de fericiþi
aici! Am dorit aºa de mult sã ne vedem iarãºi! Psalmul 92 zice aºa:
Fr umos e s te s ã l ã ud ã m pe Domnul º i s ã mã r i m Nume l e Tã u,
Preaînalte. Sã vestim dimineaþa bunãtatea Ta ºi noaptea credincioºia
Ta, cu instrumentul cu 10 coarde, cu alãuta, în sunetele harfei. Aºa
L-am lãudat noi în seara aceasta.
Aºa am fãcut. Aºa cum El ne-a poruncit, aºa am fãcut. Fiindcã
toate, toate se fa c la ordinul Lui. ªi starea noastrã aici, ºi venirea
noastrã aici, ºi tot ceea ce se face, iubitul meu drag, s-a fãcut numai
l a or di nul Lui. De n-ar fi fost de partea noastrã, / El, Dumne ze ul
nostru, El, / de n-ar fi fost de partea noastrã / sã spunã-acuma Israel.
Ce ne-am fi fãcut noi, unde am fi fost noi ? Iubi þ i fr a þ i , de a c e ea
trebuie sã vorbim despre El. Nu am venit sã vã vorbim despre altceva.
N-am venit s ã vã spunem altceva, n-am venit sã vã spunem despre
minciuni, despre poveºti.
Pag. 116

Ci am venit, iubiþii noºtri, cu dorul acesta sã ne întîlnim, sã vedem

cum stãm noi faþã de un Mîntuitor atît de scump, a tî t de bun, care
ne-a adus aici ºi ne-a curãþit, ºi ne-a adus în starea aceasta sã-L putem
înþelege, sã-L putem iubi ºi sã-I sorbim cuvîntul din toatã inima. M-am
simþit aºa de bine aici la dv.! De fapt, iubiþilor, am dorit revederea.
Domnul sã ne ajute ca ºi dupã revederea aceasta, cu acest dor de El
s ã r ã mînem pînã la capãt. Sã ne ajute, c ã nu- i mul t pî nã a tunc i :
Puþinã, foarte puþinã vreme ºi Cel ce are sã vinã va veni. El vine! ªi
atunci sã ne revedem ºi Dincolo, în Împãrãþia Lui, tot aºa ca ºi aici.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 117

O generaþie ºi o vreme de har

Vorbirea frate l ui Cos ti c ã Ia cobuþ ã l a nunta de l a Bogdãneºti -

16-VIII-1981

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Slãvit sã fie

Domnul! Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus
Hr i s tos , c a r e ne - a bi nec uvî ntat c u tot fe l ul de bi ne c uvî ntã r i
duhovniceºti în locurile cereºti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales
înainte de întemeierea lumii, ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã înaintea
Lui, dupã ce, în dragostea Lui, ne-a rînduit mai dinainte sã fim înfiaþi
prin Isus Hristos, dupã buna plãcere a voii Sale, spre lauda slavei
ha r ul ui Sãu pe c ar e ni l - a da t î n pr e a i ubi tul Lui . Î n El a ve m
rãscumpãrarea, prin sîngele Lui, iertarea pãcatelor, dupã bogãþiile
harului Sãu pe care l-a rãspîndit din belºug peste noi prin orice fel de
înþelepciune ºi de pricepere; cã a binevoit sã ne descopere taina voii
Sale, dupã planul pe care-l alcãtuise în Sine Însuºi, ca sã-l aducã la
îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-ºi uni iarãºi într-unul, în
Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri ºi cele de pe pãmînt (Efeseni
1, 3-10).
Dragii noºtri, n-am vrut, nu sînt vrednic sã spun un cuvînt.
Mi-aduc aminte de fiorul pe care l-am simþit cînd paºii m-au purtat,
î n a ni i tinereþii, într-un loc ca acesta. Chiar de atunci am î nþ e l e s
dragostea lui Dumnezeu revãrsatã peste noi prin Domnul Isus, care a
venit sã facã din inima noastrã un loc ceresc. ªi dupã aceea din familia
noastrã un loc ceresc, dupã aceea din întîlnirile, din sãrbãtorile ºi
a dunã r i l e noa s tr e , un l oc ce r esc. O, de c î te or i Dumne ze u ne
pregãteºte astfel de stãri - pentru mine personal mai întîi. De aceea am
c i ti t ma i î nainte: Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, Tatã l Domnul ui
nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntãri
duhovniceºti în locurile cereºti, în Hristos. În altã parte nu se revarsã
binecuvîntarea lui Dumnezeu. Dar acolo unde poate sã coboare, în
inima în care poate sã coboare Domnul Isus, El o transformã într-un
loc ceresc. Familia la temelia cãreia se aºazã credinþa în Jertfa, sîngele
ºi crucea Domnului Isus devine un loc ceresc.
Sãrbãtorile, adunãrile, întîlnirile ºi petrecerile noastre la care este
chemat Domnul Isus devin un loc ceresc. Ori de cîte ori am venit aici
ºi ori de cîte ori am plecat, nu ne-am mai simþit pe pãmînt. Am simþit
cã n-am vrea sã mai plecãm de-aici, aºa cum zice cîntarea: De ce mai
este despãrþire? Nu ne trimiteþi acasã! Nu ne trimiteþi înapoi! Unde sã
ne ducem? N-am vrea sã mai plecãm de-aici. Aici am primit iertarea.
Aici am simþit fericirea, mîngîierea ºi uºurarea în frãmîntãrile vieþii
noastre, aici. Ori de cîte ori venim aici, sîntem mîngîiaþi, vindecaþi,
învi or a þ i , primind noi puteri de lucru, de luptã ºi mîngîiere, ca sã
putem continua cãlãtoria. Dragii noºtri, dacã locul acesta este un loc
ceresc, fiecare din noi sã facem din inima noastrã un loc ceresc; din
casa noastrã, un loc ceresc; din toate sãrbãtorile ºi activitatea vieþii
noastre, locuri cereºti. Am vrea sã spunem, în cele mai scurte cuvinte,
cã numai la temelia vieþii la care se pune Jertfa ºi Crucea Domnului
Isus poa te fi o viaþã fericitã ºi adevãrat creºtineascã. De la Taina
Botezului se vorbeºte despre ele, pentru ca de la începutul vieþii sã se
punã temelia aceasta.
Pag. 118

La Taina cãsãtoriei se vorbeºte despre Jertfa aceasta aºa cum ºtiþi

frãþiile voastre. Majoritatea dintre noi ºtim cã nu se zideºte nici un
sfî nt l oc a º , ni c i o bisericã, pînã cînd nu se aduce o pãrticicã din
moaºtele unui sfînt mucenic, care se îngroapã la temelia ei, pentru ca
î n a cest fel sã se sfinþeascã locul care a fost ne c ur a t di n pr i c i na
neascultãrilor noastre. ªi temelia aceea sã fie pusã pe sîngele, Crucea
º i J e r tfa Domnul ui Is us ºi a sfinþilor noº tr i î na i nta º i . Da c ã l a
construirea acestor lãcaºuri sfinte se pun oseminte sfinte, ºi noi am
vrea, la temelia vieþii, chiar de la naºtere, la temelia cãsãtoriilor care
se întemeiazã sã se punã întîi jertfa: Piatra din capul unghiului pe care
au lepãdat-o zidarii, dar care a ajuns aleasã ºi scumpã înaintea lui
Dumnezeu. În felul acesta, cãsniciile acestea nu le va dãrîma nici o
furtunã, nici un necaz, nici o frãmîntare. Ele vor fi totdeauna bucuria
pãrinþilor, bucuria societãþii ºi trãinicia ei, ºi bucuria cerului pînã în
ziua cînd va veni Domnul Isus. Dupã jertfa Domnului Isus, se pune
la temelia cãsniciei rugãciunile pãrinþilor - aºa cum se spune la Taina
Cununiei, cã rugãciunile pãrinþilor sfinþi ºi credincioºi întãresc temeliile
casei fiilor lor.
Dar aºa cum la temeliile cãsniciei tinerilor credincioºi, crescuþi în
familii credincioase, pe lîngã credinþa în sîngele ºi-n Jertfa Domnului
Isus, sînt ºi rugãciunile ºi jertfele pãrinþilor, ºi aºa cum la temelia
Bi s e r i c i i Ortodoxe, pe lîngã Jertfa ºi Crucea Domnului Isus, s î nt
moaºtele sfinþilor, tot aºa ºi la temelia Lucrãrii Oastei Domnului din
Bi s e r i c a Ortodoxã mai este pusã o jertfã sau mai mul te j e r tfe : a
pãrintelui Iosif Trifa, a fratelui Marini ºi a tuturor acelora care ºi-au
jertfit viaþa pe altarul dragostei, ca sã ni-L vesteascã nouã pe Isus Cel
Rãstignit ºi sã ni-L punã la temelia vieþii noastre. Credinþa în Jertfa
aceasta, într-adevãr, va statornici via þ a noa s tr ã , o va sfinþi, o va
desãvîrºi pînã în clipa venirii Domnului Isus, care poate sã fie în zilele
noastre. Dacã ºtim cã poate sã vinã El în zilele noastre - aºa cum ne
învaþã Sfîntul Cuvînt, ºtim cã întîi vor învia cei care au adormit în
Domnul. Osemintele lor vor ieºi din morminte, se vor transforma ºi
vor lua chipuri cereºti, ºi vor zbura spre cer. ªi dacã ar fi aºa, adicã
sã auzim, sã vedem sufletele lor zburînd spre cer, vom striga: Nu ne
lãsaþi aici! Luaþi-ne ºi pe noi! ªtim ce ne aºteaptã dupã aceea pe acest
pãmînt! Aºa cum zice ºi cîntarea: Ia-ne ºi pe noi cu Tine. Unde eºti?
O, dragii noºtri, ce bucuroºi sînteþi ºi ce fericiþi, în ziua fericirii
voastre! Cã aþi avut ºi am avut parte de o generaþie, de o vreme plinã
de har. Aþi avut parte de pãrinþi credincioºi, cu temere de Domnul,
care au cãutat ca, la temelia vieþii frãþiilor voastre ºi a vieþii noastre,
sã-L punã pe Isus Cel Rãstignit. Ca dupã aceea sã vã fie viaþa fericitã,
cãsnicia fericitã ºi, mai mult decît atît, dupã frãmîntãrile vieþii, sfîrºitul
fericit. Sfîrºit creºtinesc vieþi i noa s tr e , pe ntr u cã numai sfîrºitul
dovedeºte statornicia ºi trãinicia credinþei noastre, urmînd calea pe
care au cãlcat, au trãit ºi s-au jertfit înaintaºii noºtri. O, fraþilor, pe
altarul Lucrãrii Oa s te i Domnului se mai cer încã atîtea jertfe! Pe
altarul Bisericii s-au adus milioane de jertfe care au ars ºi ard, cãci
focul nu s-a stins. Din vechime se spune: Ai grijã, pe altar focul sã nu
se stingã. ªi în viitor trebuie aduse alte jertfe, trebuie aduse pe altarul
acesta alte vieþi, ca Lucrarea lui Dumnezeu sã poatã propãºi în mîinile
Lui ºi-n vieþile noastre.
 Pag. 119

Bunul Dumnezeu sã ne înþeleagã simþãmintele, dorurile ºi ceea ce

nu putem spune în cuvinte, cã sîntem prea mici, simþãmintele frãþiilor
voastre . Pe ntr u c ã numa i r ugã ciunile frãþiilor voastre, dorinþele
fierbinþi ºi pãrtãºia sfîntã frãþeascã ne-a legat prin dragoste pe unul de
altul, ne-a adus aici ºi ne-a pricinuit bucuria ac e a s ta . Fa c ã El sã
dãinuiascã bucuria pãrtãºiei dintre noi, El, care poate face mult mai
mult decît putem face noi. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 120

Pãcatul dezbinã adunãrile!

Fratele Traian Dorz la sfatul frãþesc din Galaþi, din casa fratelui Mihai
Puºcaºu - 22-X-1981

O introducere fãcutã de fratele Traian Dorz înainte de începutul

a dunã r i i . E mar e l uc r u s ã ne putem întîlni º i s ã pute m petr e c e
împreunã 2 sau 3 în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu, nu numai pentru
cã totdeauna avem fãgãduinþa Domnului cã unde 2 sau 3 se adunã în
Nume l e Lui ac ol o e s te ºi El. Adunarea asta presupune nu numa i
întîlnirea trupurilor, ci adunarea, întîlnirea sufl etel or. Spune a ºa
frumos în Faptele Apostolilor cî nd s e vor be º te despre pogorîrea
Duhului Sfînt! Zice: În ziua aceea cînd fraþii erau împreunã laolaltã.
Împreunã ºi laolaltã! Nu-i fãrã rost repetarea acestui cuvînt cu acelaºi
sens. Pentru cã, a fi împreunã sau laolaltã pare, la prima vedere, cam
acelaºi lucru. Dar înþelesul acesta de acolo: împreunã ºi laolaltã, nu-i
o repeta r e i nuti l ã , ne fol os i toar e , c i - i c hi a r o subliniere foarte
importantã. Cînd fraþii se adunã laolaltã trebuie sã fie împreunã. Adicã
nu numai trupeºte, ci ºi sufleteºte sã fie împreunã. Acolo Duhul Sfînt
Se revarsã ºi acolo dã Dumnezeu binecuvîntarea.
Ãsta este un mare ºi un necesar adevãr. Oricînd ne adunãm laolaltã
sã fim împreunã. Asta este condiþia pogorîrii Duhului Sfînt. Dacã noi
nu sîntem ºi laolaltã, ºi împreunã, adicã ºi trupeºte, ºi sufleteºte uniþi
cînd ne adunãm în Numele Domnului, Duhul Sfînt nu Se coboarã. ªi
noi ne întoarcem tot goi º i ne î ntoa r c e m tot fãr ã pute r e , º i ne
întoarcem fãrã nici un r od duhovni c e s c ºi de la adunare, ºi de la
bisericã, ºi de la întîlnirile noastre frãþeºti, ºi de oriunde ne ducem 2
sau 3, dacã nu sîntem ºi împreunã cînd sîntem laolaltã. Lucrul acesta
se vede acum foarte limpede pretutindeni. Fraþii sînt laolaltã, dar nu
mai sînt împreunã. ªi Hristos suferã, ºi Duhul Sfînt nu Se revarsã.
Nu-i putere, nu-i rod, nu-i transformare, nu-i schimbare, nu-i har ºi
nu-i nic i un fel de bucurie duhovniceascã, cum ar trebui sã fie. Se
adunã laolaltã, dar numai sînt împreunã. Cînd se mai ºi adunã laolaltã.
De cele mai multe ori uite, cum e cazul ºi aici nici nu se mai adunã
laolaltã. Atunci cum sã fie ºi împreunã? Foarte rãu!
Cauza nu sînt versetele Domnului; cauza e pãcatul! Nu versetele
Domnului ne despart! Niciodatã versetele Domnului n-au despãrþit pe
credincioºi. Pãcatul este cel care desparte. Însã aceia care trebuie sã
gãseascã lacrimi ºi pocãinþã gãsesc justificãri, îndreptãþiri, scuze.
Gãsesc interpretãri ale Cuvîntului lui Dumnezeu, ca sã-ºi jus tifice
pã c a tul , nu s ã ºi-l osîndeascã. Dacã ne-am judeca singuri, spune
Cuvîntul lui Dumnezeu, n-am fi judecaþi. Pînã vor veni ei, am vrea sã
ne rugãm împreunã. Dacã vor veni. Rugãciunea fratelui Traian Dorz.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru
care eºti în cer, sfinþeasc ã - Se Nume l e Tã u. Vinã împãrãþia Ta ºi
facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de
toate zilele dã-ne-o nouã a s tã zi. ªi ne iartã nouã pãcatele noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne mîntuieºte ºi ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia,
puterea ºi slava acum ºi-n veºnicie. Amin.
 Pag. 121

Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, stãm pe genunchii noºtri ºi

stãm în faþa Ta. ªi ar trebui sã ni se umple inima de durere ºi faþa de
ruºine, ºi ochii de lacrimi ori de cîte ori venim în stãri nepotrivite
înaintea Ta. Cãci Tu, de la noi, aºtepþi roade care însoþesc mîntuirea
ºi care însoþesc legãmîntul, ºi care însoþesc pocãinþa, dupã cum Þi-am
fãgãduit noi Þie în ziua neuitatã a legãmîntului nostru cu Tine ºi al
Tãu cu noi. Dupã ani de zile, c înd Tu ne-ai sãdit în via Ta aceasta
fr umoa s ã º i dul c e , º i s c umpã a Lucrãrii Tale, în care au muncit
lucrãtori sfi nþ i º i a u fã c ut l uc r ãr i bi ne cuvî ntate, dupã ani de la
rãsãdirea noastrã aici, iatã ce roade aducem. Tu c a uþ i me r e u sub
frunzele vorbelor ºi predicilor noastre roadele blîndeþii, bunãtãþii,
rãbdãri i , c r e di nc ioºiei, curãþiei, ascultãrii de Tine, dar unde sînt
Doamne aceste roade? Îndurã-Te ºi mai þine-ne, mai rabdã-ne, mai
lasã-ne Doamne mai sapã împrejurul nostru, mai pune îngrãºãmînt de
lacrimi, de Cuvîntul binecuvîntat, mai mustrã-ne, mai îndeamnã-ne,
mai îndreaptã-ne, poate,
Doamne, se va hotãrî ºi inima noastrã sã aducã roade vrednice de
pocãinþã, ca sã Te bucuri ºi sã nu vinã vremea securii ºi vremea tãierii
ºi sã fim îndepãrtaþi. Ai milã Doamne de cetatea aceasta în care sînt
atîþia care se laudã cã sînt slujitorii Tãi, ostaºii Tãi, lucrãtorii Tãi, dar
trãiesc ca ºi cum niciodatã nu Te-ar fi cunoscut pe Tine ºi ca ºi cum
n-ar avea în buzunarul lor, pe masa lor, în casa lor Cuvîntul Tãu scris,
care stãruie acolo ca o mãrturie strigãtoare, dar neascultatã, de ani ºi
de a ni . Doa mne Dumne ze ul nostru, sã nu fi m a º a pî nã î n Zi ua
Judecãþii, pînã în ziua morþii, ca sã nu auzim în clipa aceea blestemul
Tãu ºi alungarea Ta. Trezeºte-ne mintea sãnãtoasã prin înºtiinþãrile
Cuvîntului Tãu, mãcar acum cînd vremurile strigã pe noi cã venirea
Ta e s te a ºa de aproape; cînd împrejur ã r i l e pr i n c a r e tr ec em ne
înºtii nþ eazã cã sfîrºitul este aºa de aproape. Cînd Cuvîntul Tãu ne
aratã cît de multã vreme a trecut de cînd bunãtatea ºi îndurarea Ta tot
aºteaptã un rod. Pînã c î nd s ã Te ispitim Doamne? Pînã cînd sã Te
întristãm mereu? Pînã cînd sã Te lãsãm mereu sã ne vorbeºti în zadar,
ºi noi sã n-ascultãm? Te rugãm, îndurã-Te ºi binecuvînteazã-ne, ºi
a j utã - ne , º i a s c ul tã - ne, º i izbãveºte-ne Tu di n s ta r e a a c e as ta .
Trezeºte-ne pe toþi. Fã-l pe fiecare sã-ºi cunoascã partea lui de vinã
ºi sã se pocãiascã în faþa Ta.
Sã se împace întîi cu Tine Doamne cã, dacã ne împãcãm cu Tine
cu adevãrat, uºor ne putem împãca ºi cu fraþii! Dar dacã cu Tine nu
ne î mpã c ãm, atunci cum sã putem trãi în pace cu ceilalþi? Pãcatul
pune zi dul de de s pã r þ i r e î ntr e noi º i Ti ne , î ntr e noi º i fr a þ i .
Îndepãrteazã pãcatul ºi atunci Te vom vedea limpede ºi ne vom vedea
cu dragoste totdeauna unii cu ceilalþi. Îþi mulþumim cã ne-ai ajutat pînã
astãzi. Îþi mulþumim pentru aceastã clipã. Te rugãm sã binecuvîntezi
sufletele scumpe pe care le-ai adunat aici ºi cu care împreunã stãm pe
genunchi acum în fa þ a Ta . O, Dumne ze ul nos tr u. binecuvînteazã
sufletul iubit care a plecat din locul acesta care ºi-a luat locul la masa
Ta cereascã. Ajutã-ne ºi pe noi sã ne sfîrºim cu bine cãlãtoria, ca sã
ne putem odatã revedea pentru totdeauna la bucuria unde ne aºtepþi
Tu ºi unde ne aºteaptã scumpii noºtri care au plecat înaintea noastrã,
pentru c ã º i - a u sfîrºit cu bine lupta ºi alergarea lor. Îþi mulþumim
pentru toþi cei care sfîrºesc cu bine aceastã luptã în acest loc atît de
primejdios ºi primejduit.
Pag. 122

Îþi mulþumim pentru toþi iubiþii noºtri care au trecut biruitori în

veºnicie. Ei se bucurã acum pe marea de cristal, cîntînd, încununaþi,
slave i Ta le. ªi se roagã acolo sã ajungem cu bine ºi noi. Ajutã-ne
Doamne sã ne socotim strãini ºi cãl ã tor i pe pã mî nt, c a s ã putem
aºtepta, dori ºi primi cît mai curînd ºi mai fericiþi Împãrãþia Ta ºi locul
ceresc. Binecuvînte a zã - ne pe cei care am mai rãmas de ei. Dã-ne
putere ºi rîvnã, ca amintirea lor sã ne facã ºi pe noi sã stãruim ºi mai
mult ºi sã alergãm ºi mai frumos, sã ne ostenim ºi mai harnici, pentru
ca sã putem aduce r od vrednic de pocãinþa noastrã. Sã ne gãseºti,
Pãrinte Bun, Bunule Vier, sã ne gãseºti cu rod cînd ne vei cerceta Tu.
Sã nu ne tai ºi sã nu ne scoþi afarã din via Ta. Ci sã ne binecuvîntezi
ca pe niºte pomi roditori ºi credincioºi, ca pe o sãmînþã care a adus
rod bun: 30, 60 ºi 100. Îþi mulþumim pentru cã ai fost cu noi pînã aici.
Fii cu noi ºi de data aceasta ºi acest scurt timp pe care ni l-ai rînduit
sã-l putem petrece împreunã fã-ni-l folositor, spre mîntuire ºi spre
viaþa veºnicã. Bunele Tale cuvinte fã sã gãseascã rãsunet în inimile
noastre ºi toate îndemnurile Tale ajutã-ne sã le ascultãm.
E ceasul cel din urmã poate. Ajutã-ne Doamne sã nu ne trezim
prea tîrziu, ci sã fim gãsiþi la timp, vrednici sã intrãm pe porþi în cetate
ºi sã ne bucur ã m l a Pomul Vieþii. Încã o datã Îþi mulþumim pentru
aceastã clipã ºi înc ã o da tã Te r ugã m, fi i cu noi tot timpul stãrii
noa s tr e î mpr e unã . Dã - ne Tu Cuvî ntul Tã u, iar Duhul Tã u s ã - l
zideascã temeinic î n i ni ma noastrã, sã aducã rod bun. Cãci pentru
toate, numai Þie dorim sã-Þi aducem lauda, slava, închinãciunea ºi
mulþumita noastrã pînã în ziua cînd vom intra pe Porþile Veºniciei ºi
mîntuirii. Slavã veºnicã Þie, Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh, Dumnezeul
nostru. Amin. Slãvit sã fie Domnul! Se cîntã cîntarea Isuse-al meu
Prieten bun.
Cuvîntul fratelui Traian Dorz. Aceasta este una dintre primele
cîntãri al e noa s tr e . Ce mi nuna tã e r a nu numai atmosfera care se
desprinde din tot cursul acestor cîntãri, ci ºi simþãmîntul, ºi amintirile
frumoase pe care le avem despre vremea dragos te i noastre dintîi!
Despre vremea dintîi a credinþei noastre ºi a începutului frumos al
Lucrãrii Domnului din care El a fãcut sã facem parte ºi noi.
Ce bine-i cînd totdeauna ne întoarcem cu gîndul ºi cu amintirea
spre înce put! Nu numa i pentru ca sã ne putem orienta mai bine în
prezent, ci ºi ca sã putem merge mai frumos ºi mai drept î n viitor.
Cine nu se orienteazã mereu ºi nu-ºi aduce mereu aminte de trecut,
a c e l a nu va ºti nici sã gîndeascã sãnãtos în prezent º i ni c i s ã s e
orienteze sãnãtos în viitor. Aºa frumos încep toate Evangheliile: cu
începutul. Evanghelia de la Matei începe cu geneza Mîntuitorului. ªi
Luc a vor be º te. Ma r cu. Toþi. Ioan vorbeºte despre înce putul c e l
binecuvîntat ºi fericit al Cuvîntului de la început. Pentru cã niciodatã
nu poþi clãdi bine, dacã nu pui de l a î nc e put o temelie sãnãtoasã.
Sfî ntul Apos tol Pa ve l s pune a º a de frumos în Epistola sa cãtr e
Corinteni, capitolul 3, despre temelia unicã, singurã, puternicã care a
fost pusã oda tã pe ntr u totdeauna ºi pe care nimeni n-o mai poate
schimba. Nimeni nu mai poate pune altã temelie, decît Hristos. Însã
vorbeºte dupã aceea foarte mult ºi foa r te a pã s a t despre felul cum
fiecare zideºte deasupra.
 Pag. 123

De multe ori am citit noi cu toþii - sau presupun cã am citit - locul

acesta de la Corinteni în care spune: Fiecare sã ia seama bine cum
clãdeºte deasupra. ªi ce clãdeºte deasupra. Unii clãdesc aur, argint,
pietre scumpe. Alþii clãdesc lemn, fîn ºi trestie. Lucrarea fiecãruia,
este scris cã va fi trecutã prin foc. ªi focul va dovedi c um a fost
lucrarea fiecãruia. ªi cum a fost fiecare lucrãtor ºi fiecare lucrare. Ce
avertismente serioase, ce înºtiinþãri aspre avem noi în Cuvîntul lui
Dumnezeu cu privire la toate aceste adevãruri atît de importante, atît
de necesare, atît de cutremurãtoare pentru noi! Dar, pentru cã ne-am
obiºnuit cu aceste lucruri, nu mai considerãm valoarea lor realã. ªi
socotim ºi cuvintele lui Dumnezeu tot aºa de fãrã importanþã ºi fãrã
de gravitate ca ºi cuvintele noastre. Cuvîntul însuºi, acest dar divin pe
care Dumnezeu l-a dat numai omului, cuvîntul însuºi este o valoare,
o noþiune, un dar, un lucru aºa de mare, încît noi nici nu ne putem da
seama. Cuvîntul, adicã mijlocul de a-þi exprima gîndurile ºi de a te
face înþeles de semenul tãu prin sunetele acestea clare ºi înþelese, este
un dar de la Dumnezeu. Numai omului i-a dat Dumnezeu acest dar de
a-ºi putea exprima gîndul ºi simþãmîntul sãu faþã de semenul sãu. De
a-ºi putea împãrtãºi simþirile ºi impresiile sale, convingerile sale ºi
dorinþele sale semenului sãu.
Noi nu ne dãm seama de valoarea cea mare, de preþul cel mare al
cuvîntului. Numa i c î nd ve zi c î te- un om c a r e, printr-un accident
nefericit, e lipsit de acest dar, un om sau un animal pe care-l vezi cum
dã toate semnele cã ar vrea sã spunã, cum ar vrea sã-ºi exteriorizeze
simþirile lui ºi nu poate, - atunci îþi dai seama ce nefericit e acela care
nu poate avea cuvîntul de a-ºi exprima dorinþa ºi gîndirea sa. Ce fericit
este cînd, avînd o fiinþã iubitã, nouã Dumnezeu ne-a dat cuvîntul prin
care sã-i putem spune: Te iubesc! Sã-i poþi spune: Simt o aºa mare
dragoste faþã de tine! Sau sã-i împãrtãºeºti durerea. ªi sã simþi cã þi-o
înþelege ºi cã parcã þi-o ia cu mîna ºi îþi uºureazã sufletul cînd þi-o
împãrtãºeºti. Acest mijloc prin care noi putem sã comunicãm aceste
lucruri între noi sau sã ascultãm astfel de simþiri ºi de dorinþe, ºi de
expresii din partea fiinþelor iubite, astfel de mijloc este cuvîntul. Ce
importanþã, ce valoare, ce lucru mare este cuvîntul pe care Dumnezeu
ni l-a dat nouã! Aceasta ºi cînd e vorba de cuvîntul nostru. Ce mare
lucru este sã poþi spune tu cu cuvîntul tãu, împãrtãºind fiinþelor care
te înconjoarã simþãmintele tale, sã te poþi face înþeles în aºa fel, încît
sã-i faci sã te înþeleagã ºi sã înþeleagã, ºi sã aibã acelaºi fel de a gîndi
ºi simþi ca ºi tine prin acest mijloc al cuvîntului. Dacã nu ne-ar fi dat
cuvîntul, ce-am putea noi face? Am fi aºa de izolaþi ºi de strãini unii
de alþii cum sînt a ni ma l el e s au l uc rurile între ele, care nu-ºi pot
comunica simþirea ºi gîndirea proprie celorlalte.
ªi, dacã cuvîntul nostru prin care noi ne putem împãrtãºi, bucura,
uºura, ferici, mîngîia în mijlocul celorlalþi ai noºtri e de o aºa mare
importanþã, de cîtã importanþã este Cuvîntul lui Dumnezeu prin care
El ne împãrtãºeºte gîndirea Lui, simþirea Lui, dorinþa Lui, porunca
Lui, voia Lui! ªi prin care noi Îi putem, în rugãciune, împãrtãºi lui
Dumnezeu la fel: gîndirea, simþirea, dorinþele, cererile, mulþumirile,
dr a gos te a noastrã. Însã am spus: din cauza obiºnuinþei c u a c e s te
l uc r ur i , noi nu le mai socotim ºi nu le mai preþuim adevãrata l or
valoare.
Pag. 124

Dumnezeu ne-a dat nouã cuvîntul ca sã ne putem face cunoscute

gîndurile ºi simþirile inimii unul celuilalt. ªi totuºi atît de mulþi oameni
folosesc cuvîntul nu ca sã-ºi arate gîndurile, ci sã ºi le ascundã. Nu ca
sã arate adevãrul din inimã , c i sã ºi-l ascundã. ªi altfel comunicã
celorlalþi din jurul lor impresii false, impulsuri mincinoase ºi-i fac pe
ceilalþi sã înþeleagã rãu ceea ce ar trebui sã înþeleagã bine. ªi-i fac pe
ceilalþi sã înþeleagã a l tc e va decît sînt în realitate simþãmintele ºi
gîndurile din inimile lor. Atît de mulþi oameni folosesc acest dar al lui
Dumnezeu în chip fals! Sã-ºi ascundã gîndurile, nu sã ºi le-arate. Atît
de mul þ i oa me ni te mint. Vorbesc frumos, cînd în i ni ma l or e s te
rãutate. Vorbeºte de dragoste de-aproapelui sãu ºi-n inima lui este dor
de rãzbunare ºi urã. Vorbeºte prieteneºte, cînd el are în inimã gîndul
vînzãrii, înºelãciunii, minciunii, trãdãrii, neascultãrii. ªi omul falsificã
astfel nu numai cuvîntul sãu, dar, obiºnuindu-se sã-ºi falsifice propriul
sãu cuvînt, s-a obiºnuit sã falsifice Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi atunci
interpreteazã rãu Cuvîntul lui Dumnezeu, nu cum a vrut Dumnezeu ºi
cum l-a pus Dumnezeu acolo, ci cum vrea el sã-L înfãþiºeze, pentru
ca sã-ºi ascundã gîndurile, sã-ºi acopere pãcatele pe care nu vrea sã
le pãrãseascã ºi de care nu vrea sã se lepede ºi sã se pocãiascã. Astfel
s - a a j uns l a 100, l a 1.000, la nu ºtiu cîte mii de interpretãri al e
aceluiaºi Cuvînt al lui Dumnezeu.
Fiecare falsificînd înþelesul lui dupã interesul sãu. Are Dumnezeu
1.000 de Biblii? 1.000 de cuvinte? 1.000 de adevãruri? Cîte secte, cîte
grupãri, cîte interpretãri strãine sînt? Nu. Cuvîntul lui Dumnezeu este
unic. Însã omul, prin ºiretenia lui ºi prin mijloacele lui de amãgire,
prin metoda l ui vi nova tã º i blestematã de a falsifica Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi de a-ºi acoperi gîndurile sale, inte r pr e tea zã fal s º i
înfã þ i º e a zã tendenþios Cuvîntul lui Dumnezeu Cel limpede ºi clar.
Pe ntr u ca s ã - º i acopere mîrºãvia faptelor de care nu vr ea s ã s e
pocãiascã ºi sã-L facã pe Dumnezeu vinovat de propriile sale pãcate.
Cel care iubeºte bãutura foloseºte, pentru justificare ºi îndreptãþire a
pãcatului sãu, Cuvîntul Evangheliei: Doar ºi Mîntuitorul a bãut la
nunta din Cana; doar ºi Mîntuitorul a prefãc ut a pa î n vi n; doar ºi
Sfîntul Pavel spune lui Timotei sã nu bea numai apã, ci sã foloseascã
ºi puþin vin; ºi doar nu spune: Sã nu beþi. Spune: Beþi, dar sã nu vã
îmbãtaþi. ªi gãseºte astfel îndreptãþire pentru pãcatul de a bea, cînd
Cuvîntul lui Dumnezeu spune clar celor credincioºi: Nu puteþi bea ºi
paharul lui Dumnezeu, ºi paharul dracilor.
Nu puteþi bea! Care este paharul dracilor? Cel care nu este paharul
lui Dumnezeu. Paharul l ui Dumneze u º ti m c ã e s te a ce l a pe care
Mîntuitorul l-a binecuvîntat ºi l-a întins ucenicilor Sãi, zicînd: Beþi din
acesta toþi, acesta este sîngele Meu, al legii celei noi, care pentru voi
ºi pentru mulþi se varsã, spre iertarea pãcatelor. Acesta este unicul
pahar al lui Dumnezeu. Singurul pahar oferit de Domnul ºi care este
justificat pentru cei credincioºi. Paharul de la Timotei era medicament,
nu bãuturã. Însã omul, obiºnuit sã-ºi mintã propriul sãu cuvînt, minte
ºi cuvintele lui Dumnezeu, deºi în atîte a l oc ur i e s te s c r is: Nu vã
înºelaþi, Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocori t; Nu vã înºelaþi, ce
seamãnã omul, aceea va secera; Nu vã înºelaþi, numai cine trãieºte în
neprihãnire este neprihãnit; Nu vã înºelaþi, nimic întinat nu va intra
acolo.
 Pag. 125

De atîtea ori scrie în Cuvîntul lui Dumnezeu: Nu vã înºelaþi. Nu vã

înºelaþi rãstãlmãcind Cuvîntul lui Dumnezeu ºi înfãþiºîndu-L aºa cum
aþi vrea voi sã fie, pentru a vã acoperi pãcatele voastre. Cãci nu-L
puteþi minþi, nici înºela pe Dumneze u. Ce l mul t, vã minþiþi ºi vã
înºelaþi pe voi înºivã. Dacã vreþi sã mergeþi la pierzare, nu folosiþi
Cuvîntul lui Dumnezeu! Mergeþi fãrã El. Dar dacã vreþi sã mergeþi la
mîntuire, nu-L interpretaþi tendenþios, pentru a vã îndreptãþi pãcatul.
Nu folosiþi Cuvîntul lui Dumnezeu rãstãlmãcindu-L; ci citindu-L aºa
cum este scris. Nu v-amãgiþi. Pe Dumnezeu nu-L putem înºela. Chiar
dacã noi rãstãlmãcim Cuvîntul Sãu, aceasta nu ne va fi spre justificare,
spre îndreptãþire, ci spre o ºi mai mare osîndã, pentru cã, în loc sã fim
sinceri sã ºi spunem: Noi iubim pãcatul ºi dorim sã facem pãcatul,
pe ntr u c ã nu ne putem despãrþi de el, spunem: Noi iubim pã ca tul
pentru cã Cuvîntul lui Dumnezeu ne dã voie sã-l facem. Este scris:
Vai þie, celui care tor ni de - a pr oapelui tãu bãuturã îmbãtãtoare în
pahar. Vei fi ºi tu silit sã bei vinul mîniei lui Dumnezeu. ªi noi trecem
pe lîngã aceste cuvinte ca ºi cum ele n-ar fi cuvintele lui Dumnezeu
ºi n-ar fi scrise în Biblia care stã pe masa noastrã. De ce? Pentru cã
ne-am obiºnuit ºi cu Bi bl i a . Ne - a m obi º nui t s ã o a vem pe masa
noastrã, s-o þinem pe dulapul nostru sau chiar în buzunarul nostr u.
Dar nu trec oare zile ºi poate sãptãmîni, dacã nu ºi mai mult, fãrã ca
noi sã deschidem Biblia care stã pe masa noastrã? Biblia aºteaptã
mereu sã o deschidem. Stã pe masa noastrã închisã ºi aºteaptã.
Dimineaþa n-avem vreme pentru cã sîntem foarte preocupaþi de
treburile dimineþii, de piaþã, de serviciu, de celelalte. Biblia aºteaptã
dupã piaþã, dupã serviciu. Dupã ce venim de la serviciu ºi de la piaþã,
Biblia aºteaptã, dar noi n-avem vreme, pentru cã sînt alte treburi, sînt
alte ocupaþii. Chiar dacã n-avem alte ocupaþii mai deosebite, avem
ziar, avem lucru de mînã, avem o vecinã , a ve m un prieten. Biblia
aºteaptã dupã prieten, aºteaptã dupã vecinã, aºteaptã s ã terminãm
împletitura, aºteaptã sã terminãm mîncarea. Vine seara, pentru cei mai
mulþi începe programul televizorului. Biblia aºteaptã dupã televizor,
Biblia aºteaptã dupã toate. ªi pe urmã nu mai are timp º i omul s e
culcã obosit ºi Biblia a aºteptat toatã ziua. Mîine începe acelaºi lucru
ºi Biblia aºteaptã; ºi Cuvîntul lui Dumnezeu aºteaptã. ªi rugãciunea
aºteaptã, ºi pocãinþa aºteaptã, ºi adunarea aºteaptã, ºi toate aºteaptã.
ªi noi n-avem timp, pentru cã totdeauna avem ceva mai urgent ºi mai
important de fãcut. Mergem la bisericã. abia aºteptãm sã treacã un
moment al slujbei ºi trebuie sã mergem acasã, pentru cã avem cine ºtie
ce alte lucruri mai urgente de fãcut.
Vizite prieteneºti, plimbãri undeva, poate un program deosebit
într-o parte ºi alta, ºi Biblia aºteaptã, ºi Domnul aºteaptã, ºi mîntuirea
aºteaptã dupã noi. La adunare mergem tîrziu, pentru cã sîntem obosiþi;
ºi terminãm repede, pentru cã începe serialul la televizor. ªi Biblia
aºteaptã, ºi Domnul aºteaptã. Ceasul nostru este mereu cu întîrziere.
Mai avem vreme. Acuma sîntem preocupaþi de problema asta, mîine
de c e a l a l tã , de c e al al tã, º i c eas ul nos tr u fal s º i mi nc i nos ne
încredinþeazã cã mai avem vreme, mai avem vreme. Pînã cînd vine
Ziua Judecãþii, îngerul morþii, chemarea lui Dumnezeu: Gata! A sosit
timpul, s-a sfîrºit vremea harului, de-acuma începe vremea judecãþii.
Pag. 126

Se spune despre un om cã se tot ruga lui Dumnezeu sã-i trimitã

îngerul morþii, cã el are sã se înþeleagã asupr a unui lucru cu acest
înger. ªi s-a tot rugat lui Dumnezeu sã-l trimitã pe acest înger, sã se
poatã înþelege cu el asupra unui lucru foarte important pe care el are
neapãrat sã-l punã la punct cu acest înger care vine ºi cere sufletul
omului cînd nici nu se aºteaptã. ªi odatã i s-a înfãþiºat îngerul morþii
ºi i-a zis:
- Omule, tu te-ai rugat mereu lui Dumnezeu sã mã trimitã, cã ai
sã-mi spui ceva. Iatã cã am venit. Spune-mi, ce ai de gînd sã-mi spui?
Zice:
- Eu te rog foarte mult ca, atunci cînd se va apropia timpul sã-mi
iei sufletul, sã mã înºtiinþezi cu mult timp înainte, cel puþin cu un an.
Pentru ca sã ºtiu eu sã mã pregãtesc pentru ziua aceea.
- Bine, a zis îngerul, sã ºtii cã am sã te înºtiinþez. ªi a plecat. Au
tr e c ut a ni i , omul a început sã îmbãtrîne a s c ã , pã r ul l a tî mpl e a
î nc e p ut s ã - i î nc ã r unþ e a s cã , di nþ i i s ã - i c a d ã , o c hi i s ã i s e
împãienjeneascã, durerile sã-i vinã ºi în ºale, ºi în picioare, rãsufletul
tot mai greoi, miºcãrile tot mai grele, durerile tot mai mari. ªi într-o
zi a apãrut îngerul morþii.
- Ei, gata! A sosit timpul sã-þi iau sufletul ºi sã plec.
- Pãi, zice, stai! N-a fost înþelesul între noi sã mã înºtiinþezi mãcar
cu un an înainte, ca sã ºtiu, sã mã pregãtesc?
- O, zice, te-am înºtiinþat cu mulþi ani înainte!
- Cum?
- Pãi atunci cînd perii tãi au început sã încãrunþeascã, cînd ochii sã
se î mpã i e nj eneascã, dinþii au început sã cadã, rãsufletul tãu sã se
îngreuieze, miºcãrile tale, durerile, astea erau înºtiinþãrile mele. N-ai
înþeles? Dacã n-ai înþeles, vremea s-a sfîrºit. Timpul harului tãu s-a
terminat. Hai! ªi a tr e bui t s ã pl ece pl î ngînd ºi vãitîndu-se. Cîte
înºtiinþãri avem noi în Cuvîntul lui Dumnezeu! Cîte ar trebui sã ne mai
fi scris, sã ne mai fi spus Dumnezeu ca sã ne fie de-ajuns? În atîtea
locuri s-a scris: Sã ºtiþi cã în vremurile din urmã vor fi vremuri grele.
Cã oa me ni i vor fi a º a , aº a, aº a. Ve þi auzi, ve þ i ve de a s emne ,
cutremure, foamete, rãzboaie, greutãþi, boli, necazuri ºi atît de multe
alte înºtiinþãri pe care, din zi în zi, tot mai multe ºi tot mai grele, le
vedem sub ochii noºtri.
Pe urmã ni s-a spus: Dragostea se va rãci; credinþa se va pierde;
oamenii se vor abate de la adevãr, sã asculte istorisiri închipuite; îºi
vor da învãþãturi ºi învãþãtori dupã poftele lor ºi vor cãuta încoace ºi
încolo, vor alerga ºi vor face tot felul de lucruri neîngãduite; ºi, uitînd
Cuvîntul lui Dumnezeu, se vor pierde într-o mulþime de interpretãri
vinovate. Nu vedem noi aceste înºtiinþãri acum? Cum sã ne înºtiinþeze
mai mult ºi mai aspru Domnul? ªi totuºi, iatã cã, obiºnuindu-ne cu
nerespectarea propriului nostru cuvînt, am ajuns sã nu mai respectãm
ºi sã nu mai înþelegem nici Cuvîntul lui Dumnezeu. Duhul veacului
acestuia, rãtãcirile de la adevãr, interpretãrile false, încredinþãrile
mincinoase, hristoºii mincinoºi, tot felul de profeþii înºelãtoare în
fiecare zi tr e c pe lîngã urechile, pe lîngã ochii ºi pe lîngã minþile
noastre, ale tuturor. ªi noi nu le bãgãm în seamã. Va veni o clipã cînd
dintr-odatã vom vedea semnul Fiului omului ºi pe El venind pe norii
c e r ul ui . Mul þ i me a cea de îngeri nenumãraþi sunînd cu trîmbi þ e l e
judecãþii.
 Pag. 127

Ne vom trezi atunci. Sigur cã ne vom trezi toþi, pentru cã se vor

trezi ºi morþii. ªi atunci va începe acel Vai, vai! care nu se va mai
sfîrºi nici oda tã , pe ntr u c e a ma i ma r e pa r te di ntr e credincioºi.
Credincioºii de azi. Nu-s aºa de mulþi ani de cînd noi am început calea
credinþei. Eu mi-amintesc foarte bine cã atunci cînd ne-am întors la
Domnul noi am vãzut adevãrata trãire a Evangheliei. Aºa o atmosferã
de credincioºie, de dragoste, de cutremur sufletesc ºi de trãire sfîntã
era între toþi fraþii! Nu era nici cea mai micã deosebire de interpretare
a Cuvîntului lui Dumnezeu nicãieri, în toatã mulþimea zecilor ºi sutelor
de mii de fraþi, de la o margine a þ ã r i i l a c e a l a l tã. O dragoste, o
încredinþare, o singurã convingere duhovniceascã ºi o singurã credinþã
º i î nvã þ ã tur ã e r au peste toþi. De c e ? Pe ntr u c ã er a tr ã i r e a c e a
cutremurãtoare a Cuvîntului lui Dumnezeu. Omul îºi respecta cuvîntul
sãu. Începînd din clipa cînd el a pus legãmîntul ºi cînd, pe genunchi,
î n mi j l oc ul a dunãrii, în faþa lui Dumne ze u, a s pus c uvî ntul ce l
adevãrat ºi cutremurãtor al predãrii ºi al legãmîntului sãu, de atunci
fiecare credincios ºi-a respectat cuvîntul sãu în cel mai cutremurãtor
fel. N-a îndrãznit nimeni sã dea o altã interpretare nici unui cuvînt,
decît aceea care acoperea realitatea. Fiecare spunea ade vã r ul din
inimã. Adicã nu spunea un alt adevãr în cuvînt, decît cel pe care îl
avea în inimã. Îi spunea adevãrul din inimã, nu numai cã spunea din
toatã inima adevãrul. Da, spunea adevãrul din inima sa. Nu e r a î n
inimã un cuvînt ºi în gurã alt cuvînt. Nu era în inimã un adevãr ºi în
gur ã un a l t a devã r. Oameni i , fr aþ i i î º i r e s pe cta u î ntr - un mod
cutremurã tor de a dî nc º i de s fî nt c uvî ntul l or ; c uvî ntul dat lui
Dumnezeu, cuvîntul dat Lucrãrii, cuvîntul dat fraþilor. ªi, pentru cã îºi
res pe c ta u c uvî ntul l or, r es pectau Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nu-L
interpretau altfel, decît aºa cum era El în realitate ºi în adevãr. Sfîntul
Apostol Pavel spune: Noi n-avem nici o putere împotriva adevãrului,
c i pe ntr u a de vã r. Pentru cã sînt oameni care au putere împotri va
adevãrului.
Noi nu stricãm Cuvîntul lui Dumnezeu, zice el, cum fac unii.
Pe ntr u cã uni i s t r i cã Cuvî ntul l ui Dumne ze u i nte nþ i ona t s a u
neintenþionat. ªtie Dumnezeu pe fiecare în ce mãsurã, cu intenþie sau
fãrã intenþie stricã, altereazã, interpreteazã tendenþios ºi înfãþiºeazã fals
Cuvîntul lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu! Dumne ze u a r e un
singur Cuvînt. ªi acela acoperã o singurã realitate. ªi omul trebuie sã
fie convins cã acest cuvînt e adevãrul, adicã e realitatea nealteratã,
neacoperitã, neînjumãtãþitã, nefalsificatã. Adevãrul ºi realitatea cea
care este . Cum s pune El : Eu sînt Cel ce sînt. El este Cel ce este.
Adicã adevãrul nestricat. Realitatea cea nefalsificatã, cea unicã. Omul
are 1.000 de interpretãri, pentru ca sã-ºi ascundã realitatea inimii lui
ºi sã înfãþiºeze înþelesul cuvîntului diferit de realitatea din inima sa.
Am vorbit despre asta. ªi, din pricinã cã oamenii s-au obiºnuit sã-ºi
falsifice cuvîntul, ca sã-ºi ascundã gîndurile prin cuvînt, nu sã ºi le
arate, fac acelaºi lucru ºi cu Cuvîntul lui Dumnezeu, pãcãtuind astfel
împotriva pr opr i e i l or mî ntui r i , da r º i împotriva adevãrului lui
Dumne ze u. Noi nu ne dã m s e ama ni c i de valoare a c e a ma r e a
cuvî ntului, a acestui dar al cuvîntului pe care Dumnezeu ni l-a dat
nouã ca sã ne împãrtãºim unii altora adevãrul.
Pag. 128

ªi nu ne dãm seama, din pricina acestui lucru, nici de marea

valoare a Cuvîntului lui Dumnezeu, care ne înfãþiºeazã din partea Lui
adevãrul. Cum însã noi falsificãm cuvintele noastre fãrã scrupul, fãrã
teamã, fãrã cinste, fãrã ruºine, fãrã groazã, am început sã falsificãm
ºi cuvintele lui Dumnezeu. ªi, folosind falsificarea propriilor noastre
cuvinte în folosul nostru firesc, lumesc ºi vinovat, folosim ºi falsificare
cuvintelor lui Dumnezeu tot în aces t fol os ; pentr u a ne j us ti fi ca
ne a s c ul ta r e a , pe ntru a ne îndreptãþi pãcatul, pentru a ne a c oper i
nelegiuirile, pentru a ne salva interesele noastre, fãrã sã ne gîndim la
consecinþele îngrozitoare ale morþii care ne pîndeºte în urma acestui
pãcat. Iatã dovada acestor lucruri: atîtea felurite i nte r pr e tãr i a le
Cuvîntului lui Dumnezeu, ale Aceluiaºi Cuvînt al lui Dumnezeu. Iatã
dova da de zbi nãrilor, tulburãrilor, neînþelege r i l or, fr a c þ i uni l or,
partidelor printre credincioºi. Nu versetele Domnului, nici adevãrul Lui
nu dezbinã. Pãcatul dezbinã! ªi pãcatul începe de acolo de unde noi
fol os i m c uvî ntul pe ntr u a as c unde gîndurile noastre ºi pentru a
falsifica gî ndur i l e l ui Dumne zeu î n folosul pãcatului nostru. ªi,
mergînd pe aceastã cale a pãcãtuirii împotriva lui Dumnezeu, ajungem
din ce în ce tot mai departe, fãrã sã ne dãm seama ce lucru îngrozitor
ºi ce pãcat mare este acesta. Este scris: Dacã umblãm în luminã, dupã
cum El Însuºi este luminã, avem pãrtãºie unii cu alþii. ªi Sîngele Lui
ne curãþeºte de orice pãcat. Deci, este un dacã la începutul acestor 3
condiþii. Dacã umblãm în luminã, dupã cum El Însuºi este luminã, deci
nici un rabat la umblarea în luminã. Cum a umblat Hristos, aºa trebuie
sã umbli: în luminã, adicã în curãþie , î n nevinovãþie, în ferirea de
pãcat. Astea-s condiþii ale lui Dumnezeu! Ale Cuvîntului Celui veºnic
ºi Sfînt al lui Dumnezeu. Dacã umblãm în luminã dupã modelul Lui,
dupã exemplul Lui, dupã felul Lui. Este scris: Cine zice cã crede în
Isus trebuie sã trãiascã ºi el cum a trãit Isus. Nici un rabat nu-i aici.
Pentru cã este scris apoi: Sã nu vã înºelaþi, nimic întinat nu va intra
a c ol o. Ni me ni c a r e tr ã i eº te î n s pur c ãc i une º i î n minciunã . Î n
spurcãciune lãuntricã ºi în minciuna prefãcãtoriei în afarã.
Într-un adevãr ºi o realitate ascunsã înãuntru ºi într-o interpretare
ºi o înfãþiºare falsã arãtatã în afarã. Cînd am venit la Domnul aºa am
înþeles Cuvîntul. Cînd am ascultat cuvîntul sfînt al sfinþilor înaintaºi
ai noºtri, care au trãit în sfinþenie Cuvîntul lui Dumnezeu: pãrintele
Iosif, fratele Marini, ceilalþi fraþi ai noºtri, aceºtia au trãit î ntr - o
c utr e mur ã toar e s finþenie Cuvîntul lui Dumnezeu. În înfrî nar e , î n
evlavie, în rãbdare, în tãcere, în rugãciune, în lacrimi, în jertfe, într-un
chip cutremurãtor al trãirii personale ºi permanente în aceastã sfinþenie
a Cuvî ntul ui Sfî nt. Aº a va loare, aºa nivel, aºa frumuseþe a avut
Evanghelia pe care am auzit-o noi ºi care ni s-a vestit nouã. Pe temelia
jertfei lui Hristos, aºa jertfe frumoase ºi sfinte au zidit înaintaºii noºtri.
Ei au putut spune aºa c um a zi s Sfî ntul Apos tol Pa ve l , cã: Prin
suferinþele mele împlinesc ceea ce mai lipsea suferinþelor lui Hristos
pentru Trupul Sãu, care este Biserica. Oamenii aceºtia au trãit aºa o
viaþã de adîncã predare ºi de aºa o valoare înaltã în Evanghelie, cum
cere Hristos. Aºa a fost jertfa lor de curatã, încît ea s-a încadrat ºi s-a
s uda t, ºi s-a lipit, ºi s-a închegat armonios ºi divi n c u J e r tfa l ui
Hristos.
 Pag. 129

Ca un preþ rãscumpãrãtor ºi ca o garanþie minunatã la temelia ºi la

sudarea continuãrii vieþii Bisericii lui Hristos.
Aºa temelie a avut Biserica. Aºa jertfe au avut înaintaºii noºtri,
încît ele s-au sudat etern º i di vi n c u J e r tfa Mî ntuitorului nostru,
întregind astfel preþul rãscumpãrãtor ºi garanþia mîntuirii noastre. De
aceea, pe temelia care a fost Hristos - cum spune la 1 Corinteni 3,
care a fost pusã ºi care nu mai poate fi schimbatã, ºi care este Hristos,
fiecãruia ni s-a atras atenþia cum zidim ºi ce zidim pe aceastã temelie.
Nu numai cum vorbim. Nu numai ce a de vãr ur i º i c e i nte r pr e tã ri
a duc e m Cuvî ntul ui l ui Dumnezeu, ci cum trãim noi înºine Ac es t
Cuvînt. În scrierile sale, Sfîntul Evanghelist Luca spune aºa: despre tot
ce a început sã facã ºi sã propovãduiascã Isus. Întîi sã facã, apoi sã
propovãduiascã. Pentru cã El întîi a vrut sã fie, apoi sã facã. Întîi sã
fim, apoi sã facem - ni s-a cerut ºi nouã. Pe temelia care a fost pusã,
Hristos. Nu numai felul în care trebuie sã zidim, ci ºi materialul cu
care zidim are cea mai mare importanþã. Dacã nouã ni se cere sã avem
noi înºine în noi acel material de duratã ºi de valoare care închipuie
aurul, argintul ºi pietrele scumpe, are foarte mare importanþã apoi ºi
felul cum zidim acest material. Adicã întîi sã fim, sã avem valoarea,
durata ºi preþul a ceea ce este etern ºi frumos înaintea lui Dumnezeu;
ºi dupã aceea ºi felul cum trãim ºi cum lucrãm ni se cere sã fie potrivit
Cuvîntului lui Dumnezeu. Ce-am vrut eu sã spun prin aceasta? Despre
urmãrile nefericite pe care le vedem astãzi în adunãrile credincioºilor,
ale celor ziºi credincioºi în Lucrarea lui Dumnezeu, în Lucrarea Oastei
cã n-avem nimic de-a face cu cei dinafarã; pe aceºtia î i va judeca
Dumnezeu. Dar datoria noastrã este sã judec ã m c e e s te î nã untrul
nostru, pentru cã avem porunca aceasta. ªi sã ne îndemnãm unii pe
a l þ i i l a dr a gos te º i l a fa pte bune. Ei, realitatea de astãzi , ca r e
contrasteazã atît de izbitor ºi e îngrozitor de diferitã de realitatea de
la început, trebuie sã o limpezim între noi acum. Dacã sînt adunãri ale
a c e l or suflete care poartã acelaºi nume, care susþin cã au acee aº i
învãþãturã, care pretind cã au aceeaºi credinþã, dar care sînt totuºi
diferite, despãrþite, dezbinate, împãrþite, fracþionate, învrãjbite, cauza
nu-i Cuvîntul lui Dumnezeu, nici versete l e Domnul ui . Ca uza este
pãcatul.
Cauza este rãul care a intrat, în primul rînd, în felul de a fi, apoi
în felul de a face. Nu mai sîntem cum trebuie sã fim ºi nu mai facem
cum trebuie sã facem. ªi acest lucru nu este, în primul rînd, un rãu
pentru Dumnezeu, ci este, în primul rînd, un rãu pentru noi înºine. Nu
pe Dumnezeu Îl înºelãm; nici Cuvîntul ºi adevãrul Sãu nu le putem
strica, pentru cã El este garantat de Dumnezeu ºi El Însuºi are grijã de
Cuvîntul Sãu. Dar propria noastrã mîntuire ne-o pierdem sigur. ªi pe
noi ne înºelãm sigur. ªi noi, îndreptînd ºi îndrumînd pe alþii sã meargã
spre Împãrãþia lui Dumnezeu, prin felul acesta arãtãm cã mergem sigur
spre împãrãþia diavolului. Arãtînd altora drumul spre cer, noi mergem
sigur spre iad. Fraþilor, sã nu ne înºelãm. În felul acesta mergem sigur
spre iad. ªi cuvîntul din seara aceasta ne va fi, în ziua Judecãþii, un
martor acuzator de neînlãturat. Mergem sigur spre iad în felul acesta,
crezînd cã putem sã slujim ºi lui Dumnezeu, ºi lui Mamona; crezînd
cã putem merge pe urmele l ui Isus ºi cu lumea, ºi cu pãcatul, ºi cu
Cuvîntul lui Dumnezeu în mîinile noastre;
Pag. 130

crezînd cã putem sã intrãm î n Î mpãrãþia lui Dumnezeu ºi sã facem

pa r te di n ce a ta s fi nþ i l or, martirilor, mucenicilor c a r e cî ntã l ui
Dumnezeu pe marea de cristal, legãnînd finici veºnici ºi cu harfele de
aur în mîini. Oamenii aceºtia sînt cei de la Evrei 11, despre care este
scris:
Ei, de care lumea nu era vrednicã, au rãtãcit prin munþi, prin
peºteri, prin crãpãtur i l e s tî nc i lor, au suferit, au flãmînzit, au fost
chinuiþi, bãtuþi, omorîþi, tãiaþi în 2 cu ferãstrãul. Sfîntul Apostol Pavel
spune aºa: Parcã Dumnezeu a fãcut din noi, apostolii, oamenii cei mai
dispreþuiþi de pe lumea aceasta. Pînã în ziua de astãzi umblînd goi,
flãmînzi, din loc în loc. Cine-i gol ºi flãmînd, ºi umblã din loc în loc?
Ce r º e tor i i ! Fl ã mî nzi, goi, umblînd di n l oc î n l oc . Cî nd s î nte m
batjocoriþi, ne rugãm. Cînd sîntem prigoniþi, r ã bdãm. Cînd sîntem
dispreþuiþi, suferim. Pînã în ziua de astãzi am ajuns ca gunoiul lumii
a c e s te i a , c a l epã dã tur a tutur or. As ta a fos t v i aþ a ma r ti r i l or,
mucenicilor, sfinþilor care cîntã acum pe marea de cristal. Cu ei vrem
noi s ã fi m, fr a þ i l or ? Î ntr e e i c r e de m noi cã vom a j unge ? Cu
televizorul? Cu desfrîul? Cu îmbuibarea de mîncare ºi bãuturã? Cu tot
felul de lucruri neîngãduite? Nu þinem seama de post, nu þinem seama
de rugãciune, nu þinem seama de sãrbãtoare. Mîncarea e îmbelºugatã,
plapuma-i caldã, pãcatu-i lîngã noi - ºi ne desfãtãm. La ce am renunþat
noi din dragoste de Dumnezeu? Ce am pãrãsit noi, ce am suferit, ce
am rãbdat noi pentru Hristos, ca sã avem pretenþia ºi speranþa cã vom
ajunge acolo? Ba încã sã-i învãþãm ºi pe alþii cum se poate ajunge în
Î mpãrãþia lui Dumnezeu. Pãcatul este cel care ne dezbinã. Pãcatul
este. Noi ne înºelãm, fraþilor, crezînd cã ºi Dumnezeu este ca noi. Ne
înºelãm interpretînd dupã trebuinþel e º i dupã pr e tenþiile, ºi dupã
comoditatea, dupã confortul, dupã dorinþele fireºti din inima noastrã
Cuvîntul lui Dumnezeu, ca sã ne justificãm pãcatul nostru, nu sã ne
pocãim ºi sã ni-l pãrãsim; ci sã ni-l îndreptãþim, crezînd cã ºi în felul
acesta se poate intra în Împãrãþia lui Dumnezeu, deºi în atîtea locuri
spune: Nu vã înºelaþi, Dumnezeu nu Se lasã sã fie batjocorit!; Nu vã
înºelaþi, ce seamãnã omul, aceea va secera; Nu vã înºelaþi, numai cel
care va trãi în neprihãnire este neprihãnit. Dar în atîtea locuri ºi-n
atîtea pãrþi Cuvîntul lui Dumnezeu trage aceste semnale de alarmã, ca
sã ne opreascã înainte de a ne prãbuºi în podul cel rupt. Cuvîntul lui
Dumnezeu aºazã semnalul pe roºu: Stop! Opriþi-vã! Nu mergeþi mai
departe!
Pe calea pãcatului nu se poate. În felul acesta nu se poate trãi. În
felul acesta nu se poate ajunge, decît în iad. Cuvîntul lui Dumnezeu
ne înºtiinþeazã. ªi noi trecem peste roºu, noi trecem peste stop, noi
trecem nebuneºte spre prãpastie. Pînã în clipa cînd ne prãbuºim; ºi ni
se deschid ochii prea tîrziu. În felul acesta au trãit înaintaºii noºtri?
Chiar dacã nu sînteþi toþi mai tineri ca vîrstã, poate cã sînteþi totuºi
mai tineri ca credinþã. Sînt poate ca ultimul bãtrîn rãtãcit ºi rãmas sã
mai trag semnale de alarmã, pe care tot mai puþini le ascultã. Vã spun
totuºi , pe ntr u cã ºtiu cã vine vremea cînd veþi afla sigur ºi pe viu
aceste adevãruri. Nu le dispreþuiþi! În felul a c es ta nu s e i ntr ã î n
Împãrãþia lui Dumneze u. Î n felul acesta mergeþi sigur la pierzare.
Treziþi-vã, dacã mai pute þ i , º i veniþi-vã în fire cum se cuvine. Nu
puteþi merge în Împãrãþia lui Dumnezeu cu paharul, cu televizorul, cu
toate lucrurile pãcatului.
 Pag. 131

Nu spun cã, în ele însele, aceste lucruri sînt rele. Dar întrebuinþarea
pe care le-o dãm ºi pe care am început sã le-o dãm în mod obiºnuit ne
duc e sigur la rãu. Nu bogãþia în sine a fost osînditã de Domnul, ci
întrebuinþarea rea a acestei bogãþii a fost osînditã de Dumnezeu.
Toate darurile lui Dumnezeu sînt bune, dacã se iau cu folosinþã.
Existã însã între ele o gradaþie, un hotar de la care ceva care este rãu
este rãu prin sine însuºi, chiar dacã noi am gãsi cele mai nevinovate
ºi mai frumoase interpretãri ca sã îmbunãtãþim ºi sã înfrumus e þãm
pãcatul ºi întrebuinþarea lui. Existã, pentru cel credincios, o limitã.
Mîntuitorul Isus Hristos a spus: Dacã voi e º te cineva sã vinã dupã
Mine. Dacã voieºte! Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, am sã-i
pun condiþii. Cã dupã Mine nu se vine fãrã condiþii. Dacã nu voieºte,
nu-i spun nimica! Meargã cum vrea! Nu Mã intereseazã de cel care nu
vrea sã vinã dupã Mine. El a zis: Vã spun vouã, care Mã ascultaþi.
Celor care nu M-ascultã sau nu vor sã Mã asculte, n-am sã le spun
nimic. Treaba lor! Sã meargã unde vor! Sã asculte ce vor, sã umble
cum vor, s ã c i tea scã ce vor, sã petreacã cum vor, n-am sã le spun
nimic. Lumii, Domnul nu-i spune nimic. Dar celor care vor sã vinã
dupã El, acelora are sã le spunã. Prima condiþie: lepãdarea de sine,
luarea crucii ºi pãºirea pe urmele Lui. Cum a pãºit El. El spune: Cum
am fãcut Eu, aºa sã faceþi ºi voi. El nu lasã nici un rabat. Dacã noi
ni-L pute m î nc hi pui pe Hristos fãcãtor de bãuturã, dacã noi ni-L
putem închipui participînd la petreceri lumeºti, dacã noi ni-L putem
închipui pe Hristos luînd parte la aceste deºãnþate petreceri ºi lucruri
lumeºti ale veacului acestuia, umblînd în chipul veacului acestuia,
îmbrãcat în felul veacului acestuia, trãind în aceastã imoralitate, în
aceastã deºãnþatã desfrînare în toate privinþele: a ochiului, a gîndului,
a imaginaþiei, a faptelor, a tuturor acestor lucruri, atunci sã trãim ºi
noi aºa! Dar dacã ºi cel mai elementar bun simþ ne spune cã Hristos
n- ar fi putut ºi nu poate sã trãiascã în felul acesta, atunci sã nu ne
permitem ni c i noi ce nu ªi-ar permite ºi nu ªi-a permis niciodatã
Hristos. Am spus mai î nai nte : Biblia stã pe masã. Zile întregi stã
Biblia noastrã pe masã ºi aºteaptã. Nu demult am fost la o adunare,
la o stare de vorbã printre niºte fraþi mai de departe. ªi o sorã spunea
c u l a cr i mi : Mã uit adeseori la Biblia mea cum aºteaptã pe masã.
Aºteaptã Biblia mea dupã mine pînã mã duc c u va ca . Pînã vin cu
vaca, n-am timp de Biblie.
Aºteaptã Biblia pînã dau la porci, aºteaptã Biblia pînã fac mîncare,
aºteaptã Biblia pînã mã duc colo, pînã vine o vecinã ºi povesteºte
vecina - ºi Biblia tot aºteaptã pe masã, pentru cã eu n-o pot lãsa pe
vecinã, sã mã ocup de Biblie. Dupã aceea mã apuc de furcã, de tors,
de cutare ºi de cutare. ªi Biblia mea, mã uit la Biblie cum aºteaptã
pînã termin eu cu furca de tors, pînã termin cu cusutul, pînã termin
cu cutare. ªi Biblia aºteaptã toatã ziua, de dimineaþa ºi pînã seara ºi
de lunea pînã duminica; ºi aºteaptã de primãvara pînã iarna, ºi aºteaptã
mereu Biblia pe masã. De cîte ori ºi cît timp aºteaptã Biblia în casa
noastrã? Di mi ne a þ a n-avem timp, pentru cã ne grãbim la serviciu.
Dupã ma s a n- ave m ti mp, pentru cã trebuie sã l uã m ma s a , s ã ne
ocupãm de copii, sã ne ocupãm de treburi.
Pag. 132

Dupã aia începe televizorul ºi n-avem timp, pentru cã începe

serialul ºi încep celelalte lucruri. ªi astea sînt foarte necesare, pentru
c ã un om mode r n tr ebui e s ã f i e b i ne p us l a p unc t c u toa te
evenimentele care se petrec. Ba sînt atîtea lucruri interesante! Cum pot
eu sã le las ºi sã citesc Biblia?
ªi aºteaptã bolnavii, ºi aºteaptã fraþii, ºi aºteaptã adunarea, ºi
aºteaptã rugãciunea, ºi aºteaptã meditaþia, ºi aºteaptã lacrimile, ºi
aºteaptã toate. Aºteaptã mereu ºi aºteaptã. Aºteaptã anul acesta, anul
viitor, pînã vine moartea. ªi moartea nu mai aºteaptã. Moartea ne ia
ºi ne ducem în faþa Judecãþii lui Dumnezeu cu toate faptele pe care
le-am sãvîrºit. Noi sîntem acum aci, în chip deosebit, sã stãm de vorbã
despre starea adunãrilor din Galaþi. Timpul nostru era foarte limitat ºi
gî nde a m cã ne vom întîlni mai devreme. Dar ºi de data a c e a s ta a
trebuit tot Domnul sã aºtepte dupã noi, cã mai aveam ºi mai aveam,
ºi aºa avem mereu preocupãri mult mai importante ºi mai necesare
decît cauza lui Dumnezeu. Va veni vremea cînd vom vedea odatã cît
de mult ne-am înºelat. Am vrut sã spun despre primii noºtri fraþi cît
de adînc trãitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu erau. Era aici în Galaþi
aºa o Oaste minunatã! Multe sute de fraþi, poate cã erau. O singurã
adunare era. ªi erau plini de cutremur ºi de dragoste fraþii în trãirea
Cuvîntului lui Dumnezeu. Nimeni nu interpreta a l tfe l Ade vãrul ºi
Cuvîntul, de cum era realitatea. Nici cuvintele lor nu ºi le falsificau,
ca sã arate gîndurile altfel, sã ºi le ascundã ºi sã nu-ºi arate inima.
Pentru cã toatã inima era curatã ºi predatã Domnului ºi nimic mai de
preþ nu aveau, decît dragostea de Dumnezeu ºi dragostea de fraþi. Era
dragostea dintîi, acea atmosferã ºi acea stare pe care o doreºte mereu
Duhul lui Dumnezeu la noi. Atunci toþ i cei care se adunau laolaltã
erau ºi împreunã, dupã cum a fos t c uvî ntul de l a î nc e put. Spune
Evanghelia cã toþi cei care se adunau erau laolaltã ºi împreunã. Erau
nu numai trupurile laolaltã, ci ºi sufletele erau împreunã. Acum noi ne
adunãm laolaltã, dar nu mai sîntem împreunã. ªi atunci ne mirãm de
ce nu Se revarsã ºi nu Se pogoarã Duhul Sfînt. Se pogoarã însã tot
felul de duhuri, care lucreazã neîmpiedicate : duhul vrajbei, duhul
interpretãrilor tendenþioase, duhul bîrfirii, duhul vorbirii de rãu, duhul
bãnuielilor rele, duhul falselor interpretãri a cuvinte lor noastre, a
intenþiilor noastre. ªi judecata intenþiilor, nu numai a faptelor, o avem
între noi. Acelea sînt duhurile care se coboarã acolo unde fraþii sînt
laolaltã, dar nu sînt împreunã. Cred cã ar trebui fãcutã o cotiturã mare
aici. Nu 4 adunãri. Una! Dar oamenii falsificã Cuvîntul lui Dumnezeu,
sã-ºi ascundã ºi gîndurile lor ºi sã interpreteze tendenþios ºi gîndurile
lui Dumnezeu. De aceea sînt dezbinãri. E pãcat, fraþilor!
Din cauza pãcatului e totul. Nu existã nici o dezbinare pe care o
face Dumnezeu. Toate dezbinãrile le face pãcatul ºi diavolul. Este
scris cuvîntul despre care am mai vorbit: Dacã trãim în luminã, dupã
cum El Însuºi este luminã, avem pãrtãºie unii cu alþii ºi sîngele lui
Hristos ne curãþeºte de orice pãcat. Astea sînt condiþii legate una de
cealaltã. Dacã umblãm în lumi nã - da r î n l umi na a ceea în care a
umbl a t Hristos, - avem pãrtãºie unii cu alþii. Sîntem împreunã. ªi
atunci - numai atunci! - sîngele lui Hristos ne spalã pãcatul. Altfel nu
ni se spalã pãcatul. Altfel nu avem pãcatele iertate. Sã nu ne înºelãm!

Dacã n-avem pãrtãºie unii cu alþii, e cã nu umblãm în luminã.

Existã o parte din viaþa noa s tr ã, mai multã sau mai puþinã, în care
existã pãcat; ºi oriunde este pãcat e întuneric. ªi oriunde este întuneric
 Pag. 133

nu se vede realitatea; se ascunde realitatea. ªi acest întuneric care

ascunde realitatea adevãratã este pãcatul. ªi di n c a uza lui, noi nu
putem avea pãrtãºie unii cu alþii. ªi atunci sã ºtiþi cã, dacã n-avem
pãrtãºie unii cu alþii, s î nge l e l ui Hristos nu ne curãþã de pãcatele
noa s tr e. Sã nu ne î nº e l ã m! Eu c r e d c ã e s te un mome nt foa r te
important în care fiecare trebuie sã ne verificãm pe noi înºine.
Nu sã mai gãsim paiele din ochiul fratelui nostru, ci sã vedem
propria bîrnã, din ochii noºtri. ªi sã nu facem bî r na noastrã pai ºi
paiul altora bîrnã, ci sã ne vedem în realitate, neînºelîndu-ne, mãcar
de data aceasta, pe noi înºine. Sã ne cercetãm în lumina Cuvîntului lui
Dumne ze u propria noastrã vinã ºi sã ne-o recunoaºtem. Nu în faþa
fraþilor, dacã n-avem curajul, cinstea ºi demnitatea! Dar la noapte, în
faþa lui Dumnezeu, în odãiþa noastrã, sã ne aºezãm noi pe genunchi ºi
nici pe fratele cutare, nici pe cutare sã nu-l mai chestionãm ºi sã nu-l
mai acuzãm, ci propria noastrã stare în care am ajuns, comparîndu-ne
viaþa cu Cuvî ntul l ui Dumne ze u, c a r e e s te Lumi na , º i c u viaþa
î na i nta º i l or noº tr i s finþi. Atunci sã ne vedem noi, nu cu cel care
presupunem cã e mai slab, ci cu cei sfinþi. ªi asta a vrut sã ne facã sã
ne convingem cã ne-a iubit atît de mult, încît a dorit sã avem ºi noi
parte, cu înaintaºii noºtri sfinþi, în Împãrãþia lui Dumnezeu. Dacã n-ar
fi avut El acest har deosebit ºi acest gînd deosebit faþã de noi, n-am
fi noi aici. Nici n-am fi purtat acest nume, nici n-am fi fãcut parte din
aceastã familie, di n aceastã Lucrare. Dar harul lui Dumnezeu ne-a
cuprins în aceastã minunatã ºi binecuvîntatã rînduialã ºi dorinþã a lui
Dumnezeu, sã fim noi printre cei aleºi. Însã pe ntru a împlini acest
gînd, dorinþa lui Dumnezeu, El a pus niºte condiþii ºi noi avem niºte
obligaþii pe care înaintaºii noºtri le-au împlinit. Aceleaºi condiþii au
fost ºi pentru ei. Nu sînt altele pentru noi. Ei le-au împlinit. Diferenþa
este numai cã noi nu împlinim aceste condiþii. Sau, cel puþin, pînã
acuma nu le-am îndeplinit. Cît încã sîntem pe drum cu pîrîºul nostru,
care-i Cuvîntul lui Dumnezeu, haideþi sã ne împãcãm cu el! Sã nu mai
i nterpretãm noi altfel Cuvîntul lui Dumnezeu. Da r ni c i pr opr i i l e
noastre cuvinte sã nu cãutãm sã le interpretãm dîndu-le un alt înþeles
decît este realitatea lor ºi adevãrul din inima ºi din gîndurile cu care
le spunem. Desigur, sînt multe motive. ªi, dacã am sta sã începem aºa
cum normal ar trebui sã fie într-o astfel de stare de vorbã, atunci ne-ar
trebui, cel puþin, o noapte, 2 sau 3, sau nu ºtiu cîte. Cã, normal, ar
trebui sã stãm noi de vorbã ºi sã începem cu fratele de acolo.
Sã spunem: Frate, frãþia ta cunoºti acum realitatea de aici. Dupã
pã r e r e a fr ã þ i e i ta l e , c ar e e s te cauza? ªi, dupã pãrere a º i dupã
încredinþarea frã þ i e i ta l e , c a r e este mijlocul prin care s-ar putea
înlãtura cauza aceasta? Sã se schimbe lucrurile. ªi fratele ar spune,
dupã pãrerea dînsului, dupã cunoºtinþa ºi dupã încredinþarea dînsului,
cam cum vede el care- i c a uza º i ca r e a r fi remediul. Dupã aceea
începe frate l e c utare, dupã aceea fratele cutare, ºi aºa, la rînd, ar
trebui sã spunã toþi, fiecare, cam cum ºi cam ce.
Pag. 134

Nu ºtiu care dintre noi ºi-ar vedea propria sa vinã ºi ar spune:

Fr a te , sînt numai din cauza mea. Sau: În cea mai ma r e pa r te , di n
cauza mea. Eu cred cã, dacã cel mai nevinovat ºi-ar recunoaºte vina,
atunci ºi cel vinovat ar fi îndemnat sã ºi-o recunoascã. Dar dacã cel
mai vinovat cautã sã interpreteze, sã se scuze, sã se îndreptãþeascã, sã
se j us ti fi c e ºi nu recunoaºte, atunci cu atît mai mult cel mai puþin
vinovat va fi îndemnat sã facã acest lucru. Dacã ne închipuim cã noi
aici sîntem numai unii în faþa altora, uºor ne putem ascunde gîndurile
ºi ne putem interpreta favorabil acþiunile noastre. Dar dacã noi credem
Cuvîntul lui Dumnezeu, noi ºtim cã aici pe masã nu-i numai Biblia,
Cuvîntul scris, ci este El Însuºi, Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru, aici
în mijlocul nostru. Credem noi Cuvîntul lui Dumnezeu care spune:
Oriunde 2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu sînt ºi Eu acolo?
Dacã credem, sã ºtiþi. Pãtrundeþi-vã cutremurãtor de acest adevãr.
Hristos, Dumnezeul nostru, e aici. E aici! ªi noi ºtim cã este aici,
pentru cã El a zis: Eu sînt c u voi î n toa te zi lele, pînã la sfîrºitul
veacurilor. ªi noi de atîtea ori am avut dovada cã-I cu noi. Atunci
cînd am trecut prin vreun accident ºi am scãpat ca prin minune, cine
ne-a scãpat? Noi ºtim cã El, pentru cã este scris: Iatã, Eu sînt cu tine
ca sã te scap. Atunci cînd ne-a împlinit o cerere, o rugãciune, i-am
º opti t- o poa te cã numai î n s i ngur ã ta te , î n ge nunc hi ºi în chi p
cutremurãtor ºi dureros, numai Lui. ªi ne-a rãspuns îndatã. Asta nu
era oare o dovadã cã El este cu noi ºi ne ascultã, ºi cã e permanent cu
noi? A fost cineva de-al nostru în strîmtorãri, în necaz; am strigat pe
Domnul. El ne-a rãspuns ºi l-a izbãvit. Nu este chiar asta o dovadã cã
El este cu noi? ªi de-atîtea ori cînd eram în primejdie, eram în stãri
grele, trebuia sã facem un lucru, n-aveam ajutor, n-aveam o soluþie,
Dumnezeu ne-a izbãvit, ne-a dat-o prin minune. N-a fost oare asta o
dovadã cã El este cu noi? Ei, dacã El a fost cu noi atunci înseamnã cã,
cu atît mai mult, e în mijlocul nostru acuma. Va ve ni vr e me a cînd
vom sta în faþa lui Dumnezeu, dupã cum este scris: Toþi avem sã ne
înfãþiºãm înaintea scaunului de judecatã a lui Hristos, ca sã ne primim
rãsplata pentru binele sau rãul pe care l-am fãcut cînd eram în trup.
În faþa lui Dumnezeu, aceastã stare a noastrã de vorbã de acuma se
înregistreazã nu numai în aparatele astea, ci ºi în aparatul Lui, ºi se
înregistreazã ºi pe filmul, pe ecranul Lui, sã se mai deruleze încã o
datã discuþia ºi starea noastrã. ªi atunci vom vedea realitatea pe care
acum, cu ochii aceºtia trupeºti, n-o vedem. Fiindcã este scris: Cînd
acest în parte se va sfîrºi ºi cînd c e e a c e acoperã acum realitatea
duhovniceascã va fi înlãturat, noi vom vedea cã Hristos Domnul a fost
î n mi j locul nostru ºi cuvintele Lui erau, ºi îndemnur i l e Lui e r au
acestea care sînt acum între noi. Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri
care v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi
urmaþi-le credinþa. Aduceþi-vã aminte, uitaþi-vã ºi urmaþi-le. Deci:
privind la Hristos aducîndu-ne aminte de felul Lui de vieþuire, privind
la El cu obligaþia sã-L urmãm, aducîndu-ne aminte de înaintaºii noºtri
de s pr e c a r e v- a m s pus c e vi aþ ã s fî ntã a u dus , c e Eva nghel i e
cutremurãtoare ne-au mãrturisit ei prin viaþa lor, în primul rînd, apoi
pr i n c uvî ntul l or, º i de obligaþia de a-i urma, în aceastã lumi nã
judecîndu-ne, sã ne întrebãm:
 Pag. 135

care putem fi mulþumiþi de felul de viaþã pe care îl ducem noi acum?

Dv. nu vã puteþi închipui în ce sãrãcie ºi lipsuri a trãit pãrintele Iosif.
În ce lipsã de absolut orice mijloc de confort ºi de comoditate! În ce
lipsuri pînã ºi medicamentele îi lipseau, nu avea! Ani de zile, o singurã
datã l-am vãzut mîncînd o prãjiturã. ªi atunci, cu sacrificii. ªi, cum
era pãrinte, ºi atunci a zis: Tit dragã, mãnîncã tu prãjitura aceasta, eu
nu pot. Nu putea mînca o prãjiturã. Era unica prãjiturã, pe care i-a
dat-o bãiatului sãu. ªi de asta s-a lipsit! ªtiu cã n-avea, decît 2 cãmãºi,
pe care biata sora Liþa, care era ºi bucãtãreasa, ºi îngrijitoarea noastrã,
le tot cîrpea cu petice, pînã c î nd odatã a spus plîngînd: Uitaþi-vã.
Cumpãraþi-i mãcar o cãmaºã pãrintelui, faceþi cumva, cã tot cîrpesc la
asta ºi nici aþa nu se mai þine, sã prind peticul.
Pãrintele Trifa, omul lui Dumnezeu, profetul lui Dumnezeu care a
adus la Dumnezeu sute de mii, milioane de oameni, aºa viaþã a dus.
El a mãrturisit Cuvîntul lui Dumne ze u nu numa i c u cuvîntul ºi cu
scrisul, cu lacrimile, cu sîngel e l ui , c i º i c u foamea, cu lipsa, cu
înfrînarea, cu rãbdarea, cu toate aceste privaþiuni pe care le-a trãit,
pentru ca sã nu ne vesteascã nouã o Evanghelie pe care el numai o
vorbeºte, dar nu o trãieºte. Ci o Evanghelie cutremurãtoare. El da! El
stã acum cu harfa lui Dumne ze u î n mî nã º i c î ntã! Pentru cã, prin
rãbdarea lui, a trãit o viaþã ca Hristos, în mijlocul nostru. Noi, cu tot
confortul. La ce am renunþat noi de bunãvoie, fraþilor, ca sã putem noi
a ve a s pe r a nþ a º i pr e tenþia sã fim odatã acolo? Nu Cuvî ntul l ui
Dumnezeu dezbinã adunãrile! Pãcatul le dezbinã. Haideþi sã ne punem
serios problema propriei noastre mîntuiri ºi sã începem sã trãim în
luminã, ca sã avem pãrtãºie unii cu alþii, sã putem fi siguri cã Sîngele
lui Hristos ne curãþã de pã c at ºi cã vom merge la mîntuire. Altfel,
fraþilor, þineþi minte, poate cã numai în faþa lui Dumnezeu ne vom mai
întîlni cu toþii aºa, þineþi minte: nu mergem la mîntuire, ci la osîndã
sigurã mergem! Chiar dacã predicãm ºi cîntãm, ºi zicem. Putem sã
zicem orice. Pentru cã este scris: Chiar dacã mi-aº da trupul sã fie ars
de viu, chiar dacã aº vorbi în limbi omeneºti ºi îngereºti, chiar dacã
mi-aº împãrþi toatã averea sãracilor, dacã n-am pãrtãºie cu fraþii, dacã
nu umblu în luminã - cã asta înseamnã lucrul acela, nu sînt nimic. Ba,
sînt un om pierdut, care mã pierd ºi pe mine, ºi pe ceilalþi, dîndu-le ºi
lor impresia cã, trãind aºa cum trãiesc eu, vor fi ºi ei mîntuiþi. Cum
am ºi eu impresia cã voi fi mîntui t. Impr e s i e fa l s ã , a mã gi toa r e,
înºelãtoare, pentru cã nu-i adevãratã. Dumnezeu nu dupã condiþiile pe
care le punem noi ne va mîntui. Ci dupã condiþiile pe care le-a pus El!
Pentru cã e Împãrãþia Lui. În Epistola Sfîntului Petru scrie: Daþi-vã
toate silinþele sã uniþi cu credinþa. Nu-i de-ajuns credinþa, nici chiar
cea mai fr umoa s ã . Fa pta ! Cu fapta , c unoº ti nþ a ; cu c unoº tinþa,
înfrînarea; cu înfrînarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cu evlavia,
dragostea de fraþi; cu dragostea de fraþi, iubirea de oameni. Cã numai
dacã veþi avea din belºug toate aceste lucruri în voi, ele nu vã vor lãsa
sã fiþi nici leneºi, nici neroditori.
ªi într-adevãr: Numai în chipul acesta vom avea slobodã intrare în
Împãrãþia lui Dumnezeu ºi a Mîntui tor ul ui nos tr u. Dar cine n-are
aceste lucruri în el este orb, umblã cu ochii închiºi, nu ºtie încotro
merge ºi a uitat cã a fost curãþit de vechile lui pãcate. Deci condiþii,
nu poveºti!
Pag. 136

Nu impresii! Nu presupuneri! Condiþii clare ºi hotãrîte. Sã nu ne

înºelãm, fraþilor! Nu putem trãi ºi cu Dumnezeu, ºi cu Mamona. Nu
putem umbla ºi pe calea firii pãmînteºti, ºi pe calea plãcutã veacului
acestuia, ºi pe calea lui Dumnezeu, dacã vreþi sã nu ne înºelãm ºi sã
avem siguranþa ajungerii în mîntuirea lui Dumnezeu ºi noi, ºi cei care
ne urmeazã. Atîta am avut sã vã spun. Am simþit acest îndemn în chip
deosebit, sã vorbim despre acest verset: Dacã umblãm în luminã, dupã
cum El Însuºi este luminã, avem pãrtãºie unii cu alþii ºi sîngele lui
Hristos ne curãþeºte. Dacã n-avem pãrtãºie, nu umblãm în luminã ºi
nici sîngele lui Hristos nu ne mai curãþeºte. Deci, e cazul, cred, sã fiu
î nþ e l e s . Eu m-aº fi bucurat sã putem sta mai mult împreunã. Aº fi
dorit sã putem sta la aceastã masã rotundã, fiecare sã spunã, fiecare
sã asculte ºi poate cã undeva ne-am fi putut întîlni frumos, cu toþii în
acelaºi loc; nu numai laolaltã, ci ºi împreunã.
Nu numai trupeºte întîlniþi, ci ºi sufleteºte. De-aici încolo, cel puþin
din 2 adunãri sã nu mai fie 2; sã fie mãcar una. Dacã nu pot fi din 4
una, cel puþin din cele 2 care-s surori mai apropiate. Cã dacã cineva
se desprinde de pãrtãºie ºi nici nu vrea sã înþeleagã ºi nici nu doreºte
sã asculte, ci o ia de unul singur ºi se duce cum îi place lui, aceluia
nici Domnul nu-i mai pune condiþii. Dacã nu vrea sã asculte, ducã-se,
facã, zicã, predice, cînte, umble, laude. Umble cum vrea! Dar dacã
vrea cineva totuºi ºi simte dorinþa sã fie dupã voia lui Dumnezeu, pe
aceia îi rugãm în Numele Domnului, fãrã sã ne mai judecãm unii pe
alþii, fãrã sã tot dezgropãm morþi care put, fapte din trecut pe care
l e - a m i nte r pr e ta t dupã cum a m vr ut, dî ndu- l e gr a vi tatea s a u
importanþa, sau neimportanþa care ne convenea. Sã pornim de aci, de
la baza aceasta. ªi, de aici înainte, adunaþi-vã împreunã. Daþi-vã toate
silinþele sã vã vedeþi fiecare, sã ne vedem fiecare propria noastrã vinã.
Am fost cu fraþii ºi-i judecau pe tineri. Un frate bãtrîn îi judeca pe
tineri:
- Aþi vãzut tinerii aceia cã nici nu-ºi fãceau cruce? Sînt dintre copii
de-ai fraþilor; ºi copiii oamenilor lumeºti îºi fãceau cruce la bisericã,
ºi ei nu-ºi fãceau cruce. ªi îi judecau pe tineri. ªi am zis:
- Bine frate, dar oare de pãcatele acestor tineri d-ta eºti nevinovat?
Noi sîntem nevinovaþi? Noi, bãtrînii. Dacã ei se poartã necuviincios,
n-avem noi oare, pentru purtarea lor, vreo vinã, vreo parte de vinã
fiecare? Sfîntul Apostol spune aºa: Cine cade ºi eu sã nu ard? Cine
este slab ºi eu sã nu fiu slab? Omul cu adevãrat nevinovat se considerã
de vinã ºi vinovat de cãderea oricui: Poate cã el n-ar fi cãzut, dacã eu
m-aº fi rugat mai mult, dacã aº fi mers mai cu dragoste ºi aº fi vorbit
mai cu lacrimi cu el. A venit, nu demult, la mine un frate de undeva
de de parte, de prin Bucovina. ªi a început s-o judece pe mama sa,
spunînd:
- Uite, acuma e pe moarte. Spune , fr a te , s ã - i mai fac eu
înmormîntare la mama cu fraþii, cînd ea tot timpul, toatã viaþa, numai
î mpotr i va Luc r ã r i i a fos t? Numai î mpotr i va adunãrilor, numa i
împotriva fraþilor. Niciodatã n-a iubit Lucrarea Domnului; niciodatã
n-a iubit Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi o judeca pe mama lui, care era pe
patul de moarte. ªi se îndoia dacã el mai are datoria sã o îngroape cu
fraþii ºi sã-i facã o înmormîntare frãþeascã. M-am uitat cu lacrimi la el
ºi am zis:
 Pag. 137

- Frate, d-ta eºti credincios? O judeci pe mama. Dar de faptul cã

mama dumitale a fost strãinã de Domnul ºi cã a urît adunarea, ºi cã
nu i-a iubit pe fraþi, oare nu cumva ai o mare vinã chiar d-ta? Nu-i
nici o mamã care sã nu-ºi iubea s cã c opi l ul ei . ªi c î nd copilul îi
înfãþiºeazã cu dragoste mamei un cuvînt ºi cu lacrimi un adevãr, eu
c r e d c ã nu existã mamã c ã r e i a s ã nu i s e î nmoa i e i ni ma , s ã nu
primeascã de la copilul ei acest cuvînt. Eºti chiar nevinovat d-ta de
starea în care a trãit ºi în care moare mama dumitale? Gîndeºte-te! ªi
a trebuit sã-i vorbesc cu lacrimi despre datoria lui faþã de mama lui;
d a t o r i a l ui de om c r e di nc i o s f a þ ã d e ma ma l ui , o f e me i e
necredincioasã. ªi atunci a zis:
- Da, recunosc! Eu n-am fost cum trebuia sã fiu faþã de mama mea.
ªi atunci s-a lãmurit problema ce trebuia sã facã el, mãcar mai departe
acum, în împrejurarea aceasta. Dacã se mai putea face ceva, cã nu ºtia
sigur dacã o mai gãseºte în viaþã cînd se întorcea înapoi. Eu cred cã,
în toatã starea aceasta, fiecare dintre noi ar trebui sã ne vedem propria
noastrã vinã. ªi sã nu acuzãm nici pe unul, nici pe altul. Din cauza
me a l uc r ur i l e a u a j uns r ã u. La a c e astã mãsurã de rãutã þ i º i de
amãrãciune eu am contribuit atît de mult! ªi , da c ã fiecare, în faþa
Domnului, ne vom recunoaºte partea noastrã de vinã, poate cã n-am
fãcut toþi r ã u; da r toþ i n-am fãcut atîta bine cît trebuia. Nu ne-am
rugat atît de mult, nu ne-am apropiat atît de cald, n-am rãspuns aºa de
frumos, n-am iertat atît de repede ºi atît de mult cît trebuia. Sînt în
viaþa noastrã încã pãcate la care þinem. Sã nu mai þinem la pãcate! Sã
le osîndim. Cã oricît de frumos nume i-am pune noi diavolului, el tot
diavol e. Ori c î t de nevinovat nume i-am pune noi pãcatului, el tot
pãcat este. Noi ne putem înºela pe noi numind un pãcat cu nume mai
acceptabil ºi mai nevinovat, dar nu-L putem înºela pe Dumnezeu. Ce
numeºte Domnul pãcat, pãcat este. Ce numeºte Domnul rãu, rãu este.
ªi noi ne înºelãm cînd numim binele rãu ºi rãul bine. Dar dacã avem
lumina lui Dumnezeu ºi dorinþa sincerã a mîntuirii noastre, nu vom
schimba valorile ºi nu vom inversa lucrurile. Ci vom spune rãului rãu,
chiar dacã ne osîndeºte pe noi înºine. ªi vom spune binelui bine, chiar
dacã binele acesta este de partea aceluia care este adversarul nostru.
Pentru cã adevãrul este adevãr, fie cã vrem sã-l recunoaºtem, fie cã
nu. Dar dacã cineva este din Dumnezeu, acela iubeºte adevãrul chiar
ºi cînd este împotriva lui. Fiindcã aceasta este singura noastrã salvare
º i mî ntui r e . Noi va tr e bui s ã pl e c ã m. Noi l ã s ã m Cuvî ntul l ui
Dumnezeu sã lucreze. Frãþiile voastre sînteþi aici. Aveþi posibilitatea
sã vã mai întîlniþi ºi 2 cu 2, ºi 3 cu 2, ºi unu cu ceilalþi ºi fiecare, în
gr upur i ma i ma r i s a u ma i mi c i . Aduna þ i - vã ! Nu vã despãrþiþi.
Adunaþi-vã ºi laolaltã, ºi împreunã. ªi vorbiþi, vorbiþ i . Ma i mul t
rugaþi-vã. Pînã cînd veþi simþi cã puteþi sã vã îmbrãþiºaþi cu dragoste
ºi cã puteþi merge împr e unã , s i mþ i nd c ã î mpr eunã cu noi este cu
adevãrat ºi Domnul, care binecuvînteazã gîndurile ºi umblãrile noastre,
pentru cã va vedea în inima noastrã sinceritatea gîndurilor ºi curãþia
dorinþelor, în ce priveºte împlinirea voii Sale. Pentru cã numai în felul
acesta ne putem mîntui.
Scoateþi pãcatul ºi toate sursele de pãcat ºi din inimã, ºi din casã.
E mai bine. Decît sã ne scoatã ele din Împãrãþia lui Dumnezeu, mai
bine sã le scoatem noi mai curînd din inima noastrã întîi. Cã degeaba
le scoatem din casã, dacã nu le scoatem din inimã.
Pag. 138

ªi degeaba ne vorbim noi frumos acum unii altora, dacã nu ne

despãrþim de pãcat. Atunci ne vom despãrþi curînd i arãºi de fraþi.
Numa i cînd te desparþi de pãcat te poþi uni cu Domnul ºi cu fraþii.
Dacã nu ne despãrþim de pãcat, pãcatul ne desparte ºi de Dumnezeu,
ºi de fr a þ i . Nu pute m s ã mer ge m î n Î mpãr ã þ ia lui Dumnezeu cu
dragostea l umeascã, cu lucrurile lumeºti, cu împlinirea dorinþelor
lumeºti ºi a poftelor lumeºti. Ceva trebuie sã pãrãsim. Ceva trebuie sã
lepãdã m. De c e va tr e bui e s ã ne de s pãr þim: ori de pãcat, ori de
credinþã; ori de sursele de pãcat, ori de sursele mîntuirii. Cã nu le
putem împãca. ªi chiar dacã ne închipuim cã l e putem, ne înºelãm
singuri. De ce sã ne înºelãm singuri? ªtiþi fiecare ce aveþi de fãcut,
dacã doriþi. Noi lãsãm acest cuvînt al lui Dumnezeu sã lucreze. ªi ºtim
cã el va lucra. E adevãrat cã mai s î nt º i gr e º e l i , cã aºa este. Dar
fiecare sã ne recunoaºtem, cum am stabilit, partea noastrã de greºealã
ºi sã nu mai zicem despre altul. Va veni ºi vremea lui sã recunoascã
ºi sperãm cã Dumnezeu va face asta. Dar uite, ºi cu privire la felul de
a lucra, adicã atunci cînd vine în adunare cineva strãin, despre care fie
cã n-ai o cunoaºtere clarã asupra convingerilor lui, a învãþãturii lui, fie
cã nu-l cunoºti de fel: mai bine ar fi sã nu dãm noi cuvînt chiar aºa
uºor la un strãin, dacã nu eºti convins despre el.
Decît sã dai drumul la un cuvînt strãin care sã strecoare apoi
încredinþãri strãine ºi sã-þi creeze probleme în sufletele mai simple ºi
mai neîntemeiate, mai bine stãvileºte rãul de la început! Am mai tot
discuta t pe aceastã chestiune ºi cu alþi fraþi, care ziceau cu foarte
multã largheþe ºi cu foarte vinovatã lãrgime sufleteascã faþã de cei care
vin cu alte învãþãturi sã le dai voie la cuvînt. Nu, fraþilor! Cã, dacã
Domnul ne-a pus pe noi pãzitori în adunarea Sa ºi în turma Sa, atunci
noi nu putem face, peste Cuvîntul lui Dumnezeu ºi peste interesele
Domnului, voia noastrã în Lucrarea Sa. Pe ntr u c ã , de fapt, Duhul
Sfînt ºi Domnul ne-au pus în Lucrarea Sa nu numai ca sã dãm hranã
turmei, ci sã ºi pãzim turma. Cã dacã numai o hrãnim ºi n-o pãzim,
noi muncim pentru lupi ºi cîºtigãm pentru hoþi. Cã hoþul ºi lupul vine
sã junghie, sã fure ºi sã prãpãdeascã. Noi sã avem gelozie ºi dragoste
s fî ntã faþã de adunarea Domnului care ne - a fos t î nc r e di nþ a tã s ã
rãspundem de ea. Pentru cã sã ºtiþi: rãspundem! În faþa lui Dumnezeu
vom fi traºi la rãspundere nu numai de fiecare suflet, ci ºi de fiecare
minut ºi de fiecare cuvînt risipit sau interpretat, sau pierdut. Vom da
seamã în faþa lui Dumnezeu de toate. ªi atunc i , dacã ºtim cã avem
aceastã mare rãspundere, trebuie sã fim foarte atenþi. Un paznic pus
acolo undeva la uºa întîia sau în post, cînd ºtie cã rãspunde faþã de
ministru de felul cum pãzeºte el acolo fiecare ºurub ºi fiecare portiþã,
ºi fiecare sîrmã, atunci are grija cea mai mare de orice lucru. Sã nu se
strecoare cineva, de departe dã alarma ºi strigã: Vin hoþii! sau: Vãd eu
pe cineva cã dã tîrcoale în jurul ºantierului sau în jurul depozitului. Dã
a larma, pentru cã ºtie cã r ã s punde ; º i c ã , i me di a t c e e s te gãs i t
necorespunzãtor, va fi înlãturat. Noi, în Lucrarea lui Dumnezeu, avem
oare mai puþinã poruncã sã î mpl i nim aceastã datorie? Am spus de
fratele cu care am discutat acest lucru ºi care a zis: De ce sã nu-i dau
voie sã vorbeascã?
 Pag. 139

Cã dacã nu vorbeºte bine, îl opresc eu atunci! Adicã nu-i mai bine

sã pui stavila ºi sã opreºti murdãria înainte de a se vãrsa în apã, cînd
ºtii cã acolo e rãu? Ci e mai uºor apoi, dupã ce s-a vãrsat, sã opreºti
ºi sã mai repari? Pe urmã, dupã ce îl opreºti în timpul adunãrii, abia
atunci se vede cã, uite, ºi te aratã pe tine, cel care l-ai oprit, cã eºti
tulburãtor, nu pe el, care a stricat. Cã cei mai mulþi nu-ºi dau seama
cã acela e un stricãtor, fiindcã nu- s î n mãs ur ã s ã gîndeascã ºi sã
judece. Mãsura aceea trebuia sã o iei tu, înainte de asta. De aceea,
mult mai multã grijã la strãinul care vine în adunare. Nu daþi voie la
c e l pe c a r e nu- l cunoaº te þ i s a u l a c e l pe c are-l cunoa º teþ i c ã
rãspîndeºte învãþãturi strãine. Nu-l lãsaþi de la început! Pãziþi Lucrarea
lui Dumnezeu ºi albia curatã, ºi apa curatã a izvorului sfînt. Numai
cine dã învãþãturã sãnãtoasã sã fie primit. Noi nu trebuie sã fim mai
milostivi ºi mai largi decît Dumnezeu. Spune Cuvîntul Sãu: Dacã vine
cineva ºi nu vã aduce învãþãtura aceasta, sã nu-i ziceþi Bun venit, sã
nu-l primiþi în casã. Cã vã faceþi pãrtaºi pãcatelor lui. Sfîntul Apostol
zi c e : Dacã eu însumi sau un înger din cer ar veni sã vã aducã altã
învãþãturã, anatema sã fie! Voi sã ºtiþi: nu existã decît una: aia! ªi la
aia sã þineþi!
Deci, cel care este paznicul adunãrii, el trebuie sã aibã o grijã
s fî ntã . Î n ca s a l ui pe r s ona lã poate sã dea drumul la un por c s ã
murdãreascã sau la un taur sã spargã. Dar în Casa lui Dumnezeu n-ai
voie. În casa ta poþi sã-i dai drumul la oricine, la un hoþ, sã-þi fure,
dacã vrea. Cã tu eºti cel care ai cîºtigat ºi tu eºti cel care pãgubeºti.
Dar în Casa lui Dumnezeu n-avem voie sã dãm drumul cu uºurinþã la
nimic. De aceea zice: Vegheaþi asupra turmei peste care v-a pus Duhul
Sfînt episcopi. Aºa cu privire la asta. Despre celelalte, eu nu vreau sã
mai zic. Ce am zis de la început este clar. Sã ne vedem fiecare propria
noastrã vinã; sã punem un gînd frumos. Din seara asta nu mai vorbim
de ieri, de alaltãieri, de anii trecuþi. De-aci! Domnul ne-a adunat aici.
De aici înainte aºa sã mergem. ªi eu sînt convins cã aºa vom merge,
fr a te Gi gi . Sã vã explic cu Pop: S-a întîmpl a t c u el c e va foa r te
deosebit acu’ de curînd. A venit de 4 ori la mine acasã; eu nu eram
acasã, dar el a venit de la Bacãu totuºi pînã la mine. A fãcut ºi el, ºi
familia, ºi toþi ceilalþi un cuvînt ºi mi-a lãsat ºi el un cuvînt scris:
Vr e a u s ã fa c act de pocãinþã, vreau s ã mã î ntor c . Vr e au s ã mã
îndrept, vã rog sã mã i e r ta þ i . Eu cer iertare în Numele Domnului.
Doresc sã mã îndrept. Vã rog sã mã primiþi ºi sã mã iertaþi. Acuma,
eu îl cunosc poate cã mult mai bine decît dv. toþi la un loc. Am avut
- din 1947, de cînd l-am cunoscut - numai scandaluri ºi necazuri din
partea lui. ªi în timpul alergãrii noastre dupã legalizare, ºi dupã aceea,
n-am avut decît necazuri în toate privinþele. A fost totdeauna unealta
potrivnicului ºi rãufãcãtorul Lucrãrii. ªi personal împotriva mea, ºi
împotriva Lucrãrii. ªi a mai venit el ºi alte dãþi, de cel puþin 10 ori, cu
cereri de iertare; ºi a primit iertarea ºi dupã aceea tot aºa a fãcut. Dar
Mîntuitorul spune în Cuvîntul Sãu aºa: Dacã fratele tãu þi-a greºit ºi
se întoarce ºi zice: Îmi pare rãu, iartã-mã, - trebuie sã-l ierþi. ªi de 70
de ori 7 dac ã ar fi, aºa sã faci. Fraþilor, eu mã tem de Cuvîntul lui
Dumnezeu. Eu respect Cuvîntul Domnului. ªtiu cã mîine voi merge
în faþa Domnului ºi va trebui sã rãspund da c ã l-am ascultat sau nu
l-am ascultat. ªi, pentru cã eu ascult Cuvîntul Domnului, adicã mi-am
dat silinþa sã-l ascult, am zis: Bine, frate.
Pag. 140

Cînd a venit era acu vreo 2 sãptãmîni, a fost de faþã ºi fratele Popa
Petru de la Beiuº; era acolo ºi el. M-am bucurat cînd a venit. Am zis:
Frate, slãvit sã fie Domnul!
Dacã într-adevãr gîndul e sincer ºi dorinþa sincerã, Dumnezeu sã
te ierte, sã te binecuvînteze. I-am spus mai multe lucruri. Dupã aceea
el a fãcut, cu lacrimi ºi cu strigãte mari, un act de pocãinþã, de pãrere
de rãu ºi o promisiune de îndreptare. Ne-am rugat împreunã ºi am zis:
Domnul sã te binecuvînteze. Dã-þi toate silinþele sã-þi þii cuvîntul ºi
promisiunea. Acuma i-am zis: În ce mã priveºte pe mine, eu te iert
oricît de mult rãu mi -ai fãcut - ºi ºtii cã te-am iertat, pentru cã am
iertat ºi pe alþii ºi pe oricine. Nu se poa te s ã nu te iert. Pentru cã
Cuvîntul spune aºa: Dacã nu iertaþi oamenilor pãcatele lor, nici Tatãl
vostru Cel ceresc nu vã va ierta pãcatele voastre. ªi atunci am zis: Te
iert, frate, din toatã inima pentru tot rãul pe care mi l-ai fãcut mie
personal. Dar d-ta ai fãcut rãu, în primul rînd, în faþa lui Dumnezeu
ºi apoi faþã de Luc r a r e a Domnul ui . Î n c e mã pr i ve º te pe mine,
problema e rezolvatã. Dar problema pocãinþei în faþa lui Dumnezeu
trebuie s-o rezolvi. D-ta trebuie sã mergi pe genunchi singur, în odãiþa
dumitale acolo, ºi sã stai pe genunchi ºi-n lacrimi pînã vei simþi cã
Dumnezeu te-a iertat ºi ai cãpãtat pacea cu Dumnezeu.
Dupã aceea, pacea cu fraþii uºor o poþi cãpãta cînd mai întîi ai
cãpãtat cu adevãrat pacea cu Dumnezeu. Dar chiar ºi faþã de fraþi va
trebui oda tã º i - oda tã - ºi numai atunci se va putea rezolva deplin
problema, cînd vei merge în faþa fraþilor sau, cel puþin, în faþa unor
reprezentanþi pe þarã ai Lucrãrii, pentru ca ei, fraþii din þarã, în numele
Luc r ã r i i , s ã te ierte pentru pãcatele pe care le-ai fãcut împotriva
Lucrãrii Domnului. Acum poþi face o adunare de 20 de persoane, sã
vorbeºti în public; nu-i mare lucru. Nu poþi face însã o adunare de 10
persoane, pentru cã imediat te interpreteazã altfel, cã ce ai fãcut ºi cã
nu ºtiu ce. Dar chiar dacã aceastã aduna r e r e s tr î ns ã de fraþi dacã
într-adevãr e nevoie sã fie fãcutã, momentan nu se poate face, d-ta
trebuie, de aci înainte, sã trãieºti ºi sã faci exact aºa cum ºtii cã þi-ar
cere fraþii ºi cum º ti i c ã vor fr aþ i i sã umbli. ªi atunci cînd se va
întîmpla odatã ocazia ca sã poþi fi cu adevãrat în faþa reprezentanþilor
Lucrãrii sã ceri iertare, atunci le va fi ºi lor mai uºor sã þi-o dea, ºi þie
mai uºor sã þi-o ceri. ªi aºa m-am înþeles cu el: cã de-aci el va face
a º a , ma i departe. ªi aºa a plecat, convins. ªi erau acolo º i fr a þ i i
ceilalþi: fratele Popa Petru ºi încã cineva. Asta era cam pe la întîi sau
5 oc tombr i e . Dupã o sãptãmînã ne-am întîlnit la nuntã la Cluj, la
nunta din 6 sau 7, nu mai ºtiu acuma, în luna asta. Era ºi el de faþã,
pentru cã mirele era vãr primar cu el. Acolo m-am dus ºi eu, pentru
cã fraþii au insistat foarte mult, zicînd: Frate, acolo toþi dezbinãtorii
din nordul Ardealului se vor aduna , pe ntr u c ã- i un loc în care ei
totdeauna au avut izbîndã ºi succes. Fraþii de la Cluj sînt hotãrîþi sã nu
se ducã, pentru cã acolo au avut mult necaz. Noi nu trebuie sã lãsãm
fraþii, mulþimea fraþilor care vor veni ºi care nu ºtiu acest lucru, nu
trebuie sã-i lãsãm pradã duhurilor sectare ºi dezbinãtoare. Noi trebuie
sã mergem acolo, pentru ca sã stãvilim un rãu ºi sã îndreptãm lucrurile
spre bine. Nunta de la ªoimeni Cluj, din 4-IX-1981. ªi aº a m-am
înþeles cu cîþiva dintre fraþi sã mergem acolo. ªi ei s-au pomenit cã noi
am ajuns acolo pe neaºteptate.
 Pag. 141

Erau acolo toþi dezbinãtorii din nordul Ardealului. Cei cu înclinaþii

penticostale, cei cu înclinaþii baptiste, relaþii cu strãinii, învãþãturi ºi
învãþãtori rãi. Toþi erau acolo adunaþi, ca sã dea o mare loviturã ºi
credeau într-un mare cîºtig. Pop era acolo. Cînd l-am vãzut, ºtiind
bi ne de promisiunea pe care o fãcuse cu cîteva zile îna i nte , l - a m
chemat, ne-am aºezat acolo la masã.
Erau adunaþi 1.000 de fraþi din toatã þara acolo. Atunci i-am zis:
Uite, acuma ai o ocazie unicã sã-þi arãþi într-adevãr sinceritatea pe care
ai promis-o, dupã dorinþa pe care þi-ai manifestat-o acasã. Dacã eºti
sincer în gîndurile tale ºi dacã vrei cu adevãrat sã faci un pas nou ºi
hotãrîtor în viaþa ta, uite: în primul rînd, acuma sînt adunaþi aici fraþi
din toatã þara; unii, nu toþi care ar fi trebuit sã fie, dar majoritatea. În
al 2-lea rînd: locurile aceste a s î nt a c e l e a în care, de zeci de ani,
mãrturiseºti ºi-þi duci lucrarea ta de dezbinãri ºi de tulburare. Fiinþele,
oamenii, fraþii care sînt aici sînt marea majoritate dintre cei care te
cunosc ºi ºtiu, ºi te-au vãzut cum ai trãit ºi cum ai lucrat. Pe urmã:
aici sînt foarte mulþi dintre dezbinãtorii pe care i-ai antrenat mereu pe
calea neascultãrii ºi a luptelor ºi care s-au dus unii într-o parte, alþii
î ntr - a l ta º i a u fã c ut r ãu Luc r ã r i i lui Dumnezeu. Ai ocazia sã- þ i
mã r turiseºti puternic aici pãrerea de rãu, dorinþa de îndreptare º i
cererea de iertare cãtre toþi fraþii. Pe urmã: ai ocazia sã le spui celor
c a r e te - au ur ma t î n neascultare ºi-n dezbinare sã te urmeze º i î n
pocãinþã ºi-n îndr e pta r e ; s ã s e r e fa c ã uni ta te a Lucrãrii ºi sã se
orienteze clar învãþãtura pe calea cea bunã. I-am zis:
- Vrei sã faci lucrul acesta? El zice:
- Vreau.
- Atunci aºteaptã puþin, pînã cînd mai vorbesc unul, 2 dintre fraþi.
ªi, la un moment dat, cînd era cel mai potrivit moment pentru acesta,
i-am trimis vorbã pe fratele Petru, el a venit la mas ã º i a rostit în
public un cuvînt care n-a fost el chiar 100% cum trebuia sã fie; dar a
fost 80% o mã r turisire zguduitoare. A recunoscut în faþa mulþimii
fraþilor. Am înregistrat vorbirea lui pe bandã ºi o veþi primi, ºi o veþi
asculta, ºi veþi vedea ce a spus. Cã a fost sincer 100%, cã a fost numai
o parte din sinceritate, noi nu ºtim. Nici nu-i asta partea noastrã sã
discutãm. Îl va judeca Dumnezeu ºi va arãta viitorul ce a fost. Fapt
este cã în momentul acela el a mãrturisit cu lacrimi cã de zeci de ani
a lucrat ºi a luptat împotriva Lucrãrii; împotriva fraþilor. Cã a fãcut
numai rãu ºi cã acuma îi pare rãu ºi îºi cere iertare tuturor fraþilor ºi
Lucrãrii, ºi celor cãrora în chip deosebit le-a greºit. ªi a promis cã, pe
viitor, va lucra în ascultare ºi în unitate cu fraþii. ªi a avut un cuvînt
zdrobitor de chemare ºi cãtre cei dezbinaþi ºi tulburãtori care l-au
urmat ºi care mai sînt ºi acum tot aºa neascultãtori - sau erau atunci
- ca ºi el. Lucrul acesta a fost c a o bombã pentru ei, ca un trãsnet.
Pentru cã acolo ºi atunci cînd credeau ei cã vor avea cea mai mare
izbîndã, s-au pomenit dintr-o datã prãbuºiþi. ªi într-adevãr, am avut
o di s c uþ i e dupã aceea cu Ciupei, acela care era ºe ful di s i de nþ e i
penticostale între fraþii din nordul Ardealului, ºi cu toþi cei care erau
sprijinitorii lui. ªi apoi cu alþii ºi alþii, ºi chiar cu Bocãnealã ºi cu Pop
Gheorghe ºi aºa mai departe. Bocãnealã a fost acolo. El n-a arãtat,
personal, nici un semn de îndreptare. Dimpotrivã, l-a condamnat pe
Pop cã a fãcut aceastã treabã.
Pag. 142

Dar Pop Gheorghe a zis cu lacrimi: Frate, aº dori din toatã inima
sã vii odatã ºi în casa mea. Am ºi eu de fãcut o astfel de mãrturisire.
ªi fata lui a vorbit la fel. I-am promis: Frate, cu prima ocazie, mã voi
duce. Sînt fericit oriunde se iveºte o cît de micã dorinþã de îndreptare.
ªi dacã face un pas, ai face 100 spre el. ªi dacã e numai o scînteie,
ai sufla în ea sã se aprindã.
Pentru cã, dintre toþi dezbinaþii ºi tulburãtorii, nici unul, pînã astãzi,
n-a fãcut un pas, o mãrturisire cu o dorinþã sincer ã sã se îndrepte.
Uitaþi-vã la Tudose! Uitaþi-vã la Moldoveanu! Uitaþi-vã la Condruz,
uitaþi-vã la Iordache ºi la atîþia care au pornit pe calea dezbinãrii, cu
cîtã îndãrãtnicie ºi cerbicie, ºi încãpãþînare rãmîn pe calea neascultãrii.
Cînd am vãzut cã omul acesta dor eº te , am spus: Frate, chiar dacã
mi-ai fi fãcut de 100 de ori mai mult rãu, cînd vãd un singur gînd ºi
semn de îndreptare, sînt gata sã fac acest lucru; pentru cã atît de mare
amãrãciune ºi durere, ºi necaz avem din cauza oricãrei dezbinãri; ºi
atît de mare bucurie avem ºi de cel mai mic semn de îndreptare ºi de
unitate. De aceea, dorim din toatã inima. Asta-i situaþ ia lui Pop în
momentul acesta. Dv. veþi primi o bandã, o copie dupã vorbirea lui de
atunci, ºi veþi vedea, ºi veþi judeca apoi în ce mãsurã este sau poate fi
crezut. Dar el, sã ºtiþi cã totuºi e ºi un om bolnav. Sã avem ºi gîndul
acesta cînd îl judecãm. În al 2-lea rînd, trebuie ºi noi, dacã sîntem
oameni duhovniceºti, sã arãtãm puþinã înþelegere ºi îngãduinþã atunci
cînd vine, sã-l ajutãm sã se pocãiascã, nu sã se facã mai rãu. Dupã
aceea s-a dus undeva la o nuntã, care a fost acu’ duminicã, acolo pe
la Bacãu, pe undeva, la Buhuºi, ºi a vrut sã vorbeascã fraþilor. Fraþii
nu l-au lãsat sã vorbeascã.
Erau fraþii aceia de prin jurul Neamþului care au avut atîta necaz
din partea lui. Era bine dacã îl lãsau; dar era bine dacã, mai înainte de
a vorbi , î i s puneau: Am auzit cã la Cluj ai fãcut aºa o mãrturisire
frumoasã ºi ai promis cã vei merge mai departe pe calea asta bunã.
Dacã ºi aici vrei sã faci o astfel de mãrturisire, ai cuvîntul! Vorbeºte,
spune-le! Ai ocazia sã le spui ºi altora, care te-au ascultat cînd erai
tulburãtor ºi dezbinãtor. Acuma trebuie sã le spui ºi lor un cuvînt de
îndreptare. Ar fi fost bine dacã i-ar fi spus. El n-a spus cã vrea sã facã
aºa ceva, fraþii nu l-au întrebat ºi l-au îndepãrtat. Acuma Domnul ºtie.
Dacã el a fost sincer, o astfel de lecþie, chiar dacã-i usturãtoare, nu-l
va îndepãrta, ci îl va a pr opi a . Va r ecunoaºte, cã i-am spus: D-ta
trebuie sã recunoºti cã, dupã cît rãu ai fãcut, mai sînt unii fraþi care
nu mai au încredere nici în promisiunile astea, nici în fãgãduinþa asta.
Ci numai aºteaptã sã vadã dacã în timp, în viitor, vei da dovadã cu
adevãrat cã te-ai îndreptat. ªi dacã se va mai ivi ocazia sã mai vinã ºi
aici, eu zic sã vã purtaþi faþã de el nu aºa cum s-au purtat cei de la
Piatra Neamþ. Ci sã-i spuneþi aºa, frumos: Frate Pop, am auzit cã d-ta
ai fãcut aºa o frumoasã mãrturisire înaintea fraþilor la Cluj. ªi cã ai
luat o hotãrîre frumoasã! Ei bine, noi ne bucurãm de aceasta. ªi dacã
aºa vrei sã faci ºi aici, uite, ai cuvînt, frate. ªi noi dorim sã te ajutãm
ºi sã refacem ce-a fost rãu. Domnul sã ne ierte pe toþi. Dar mãcar pe
viitor, de-aci încolo - dacã poþi! - sã mergi bine. Dacã n-ai de gînd sã
faci aºa, atunci înseamnã cã nu-þi þii legãmîntul ºi þi-ai minþit cuvîntul.
ªi a tunc i , bi neînþeles cã noi nu mai putem sã avem nici un fe l de
încredere ºi pãrtãºie.
 Pag. 143

Am ascultat vorbirea omului acestuia ºi atunci am zis: Da, uºor poþi

vorbi: De 30, de 40 de ani, eu am lucrat rãu. De 40 sau de 30 de ani
eu a m lucrat împotrivã ºi am fãcut dezbinãri, ºi am tulburat, ºi am
stricat, ºi i-am întristat pe fraþi. Dar cînd te gîndeºti la urmãrile ºi la
roadele nefaste ºi rele ale acestor acþiuni! Eu i-am spus: Bine, frate,
e adevãrat, e frumoasã pocãinþa noastrã.
Dar dacã Domnul - dupã Cuvîntul Sãu - va judeca ºi va rãsplãti
fi e c a r e faptã bunã sau rea, cine va rãspunde în faþa Jude c ã þ i i l ui
Dumnezeu pentru atîtea prilejuri pierdute 40 de ani? Pentru atîta rãu
fãcut 40 de ani? Pentru atîta ti mp pi e r dut 40 de ani? Pentru atîtea
suflete care s-au pierdut 40 de ani? E uºor sã zici acuma: Iertaþi-mã.
ªi fraþ i i i a r tã . E uº or sã zici: Îmi pare rãu. Poate cã-þi pare. Dar
urmãrile, dar roadele nenorocite cine le va plãti? Cã cineva trebuie sã
le plãteascã odatã. Dacã spune Cuvîntul: Adevãrat vã spun cã oricine
a dat un pahar cu apã rece în Numele Meu nu-ºi va pierde rãsplata,
atunci tot aºa de adevãrat este cã ºi oricine n-a dat acest pahar sau a
dat un pahar cu otravã, sau a dat un lucru rãu, nu-ºi va pierde nici
acela, în Ziua Judecãþii, rãsplata. Pãcatele nu se iartã, fraþilor! Nu
existã pãcat care sã poatã fi iertat! Toate pãcatele se ispãºesc. Pãcatele
celor credincioºi, care s-au întors la Dumnezeu, sînt iertate pentru cã
le ispãºeºte Hristos. Le-a ispãºit El. Dar pãcatele celor care nu se
întorc la Dumnezeu le vor ispãºi cei care le-au fãcut. ªi pe pãmînt, ºi
sub pãmînt. Nu existã pãcat care se iartã.
Toa te pã c a tele se ispãºesc. Pe cele care sînt cu adevãrat
recunoscute ºi lepãdate, le ispãºeºte Hristos pentru noi. Dar pe cele
care nu sînt recunoscute, nici pãrãsite, nici lepãdate le vom ispãºi noi
ori pe pãmînt, ori sub pãmînt; ori ºi aici, ºi acolo. Nu se iartã nici un
pãca t! Toate pãcatele se ispãºesc. Pãcatul mic are pedeapsã micã;
pãcatele mari nu pot avea pedeapsã micã. De aceea, cutremuraþi-vã -
spune - ºi nu pãcãtuiþi. De ce? Pentru cã este ispãºire pentru orice
pãcat. ªi de aceea spun, sã nu ne obiºnuim cu pãcatul ºi sã nu-l tratãm
uºor. Nici unul ºi ni c i un pãcat. Sã ne temem mai ales de pãcatele
fãcute împotriva Duhului Sfînt, adicã împotriva Lucrãrii Domnului,
împotriva Cuvîntului Sãu, împotriva fraþilor º i a uni tãþii frãþeºti.
Astea-s pãcatele împotriva Lucrãrii Duhului Sfînt ºi astea se ispãºesc
cumplit. Vedeþi cã cei care pãcãtuiesc, fãrã sã se îndrepte, împotriva
Lucrãrii lui Dumnezeu, adicã dezbinã Lucrarea ºi împart adunãrile
Domnul ui , a c e º ti a pot sã tot vor be a s c ã . Dumne ze u nu l e ma i
rãspunde. ªi fa ptul c ã e i nu s e î ntor c º i nu s e î ndr e a ptã , º i nu
recunosc rãul pe care l- a u fã c ut e s te o dovadã cã Duhul Sfînt i-a
pãrãsit. Dumnezeu nu le mai rãspunde. Pot sã cînte, pot sã predice,
pot sã scrie. Lui Dumnezeu nu-I mai pa s ã , El nu l e ma i rãspunde
acum, pînã în Ziua Judecãþii . Cã a r e î n Cuvî ntul Sãu scris atîtea
înºtiinþãri de care ei nu þin seama. Ce a duna r e mi nunatã a fost la
Sibiu! Acolo a lucrat un sfînt, pãrintele Iosif! A adunat sute de fraþi.
Era o adunare strãlucitã ºi frumoasã. Astãzi nu mai sînt decît cîteva
suflete, dezbinate ºi împãrþite ºi acelea în 2 tabere, amîndouã sectare,
care se luptã una împotriva celeilalte. Moldoveanu cu 5, ceilalþi cu alte
5 suflete. ªi se luptã, ºi se mãnîncã unii pe ceilalþi, la fel de sectari
aproape toþi. Dar duhul a c e s ta c ar e î i însufleþeºte a nimicit toatã
lucrarea frumoasã de acolo.
Pag. 144

Ce adunare frumoasã era la Sãsciori, acolo unde a lucrat alt sfînt,

fratele Marini! Ani de zile a lucrat acolo. Sufl ete, sute de suflete,
adunãri cutremurãtoare cum erau pe vãile acelea ale Sebeºului n-ai mai
vãzut prea ades. Nici un singur ostaº nu mai este. Numai iehoviºti,
mileniºti, penticostali, baptiºti, oameni lumeºti numa i , ni c i nu se
vorbeºte despre Oa s te a Domnului. Aºa a fãcut acolo duhul sectar
propagat de Moldoveanu ºi de ceilalþi. La Avrig erau sute de fraþi; nici
un singur ostaº nu mai e. La Sighiºoara, la Fãgãraº, în toate pãrþile
Sibiului.
Iatã ce lucreazã împotriva Duhului Sfînt ºi împotriva Lucrãrii lui
Dumnezeu duhur i l e a c e s tea, pr in vasele de care se folosesc ele.
Acestea sînt pãcate împotriva Duhului Sfînt; de aceea nu se mai întorc
niciodatã oamenii aceºtia, nici nu se vor întoarce, pînã în focul veºnic.
Dumnezeu nu le rãspunde. Poate sã predice ºi poate sã cînte. În zadar.
Dumnezeu nu le mai rãspunde. Ei muncesc ºi luptã ca într-o mlaºtinã.
Ni c i a dunã r i l e nu c r e s c , b uc ur i i nu ma i s î nt, ni c i un pi c de
recunoºtinþã, nici un pic de unitate ºi nici un interes faþã de adevãrul
curat, sãnãtos, dulce ºi iubit, ºi cald al Lucrãrii Oastei. Iatã rezultatul,
unde se ajunge prin neascultarea de fraþi, prin lipsa de unitate ºi de
pãrtãºie frãþeascã! Dumnezeu nu le mai rãspunde. Nici nu le va mai
rãspunde niciodatã nici la rugãciunile lor. Pot sã ºi înjure, pot sã ºi
blesteme. Nici la blesteme, nici la clevetiri nu le mai rãspunde. Existã
o vreme de la care Dumnezeu tace ºi nu mai rãspunde celui la care i-a
tot vorbit ºi n- a vrut sã þinã seamã. N-a vrut sã þinã seamã nici de
Cuvîntul Lui, nici de cuvîntul fraþilor, nici de î nde mnur i , ni ci de
lacrimi, nici de trecut, nici de înaintaºi, nici de învãþãturã, nici de
nimic. ªi-apoi, dacã nu mai þii seamã de nimic al lui Dumnezeu, nici
Dumnezeu nu mai þine seamã, pînã în ziua despãrþirii veºnice. Sã ne
îngrozim de astfel de stãri!
Eu sînt convins, frate Gigi, cã, din ziua de astãzi, dv. vã veþi aduna
împreunã ºi bucuriile vor fi tot mai mari ºi mai frumoase. Va trebui
sã ne acoperim cu dragoste unii al to r a , sã ne recunoaºtem fiecare
greºelile noastre ºi sã ni le îndreptãm. Domnul ni le iartã, dacã ni le
iartã ºi fraþii. ªi, dacã noi înºine dorim cu adevãrat o îndreptare, sã
cãutãm în fiecare zi sã ne cioplim ºi sã ne curãþim propria noastrã
situaþie ºi stare în faþa Domnului, în primul rînd. Dupã aceea, cu fraþii
uºor ne vom înþ e l e ge . Ia r ma i depa r te , s pe r ã m c ã Cuvî ntul lui
Dumnezeu va face lucrarea de curãþire în vieþile noastre; pe rînd, în
ti mp. Cã î n ti mp a u ve ni t º i deos e bi r i l e. În ti mp, cu a j utor ul
Domnului, vor veni ºi îndreptãrile. Existã 2 mijloace de curãþire: prin
vînt ºi prin ciur. Prin vînt ºtii, cînd se vînturã sãmînþa, este un timp
senin, frumos, bate un vîntiºor ºi curãþã corpurile strãine, uºoare. Cei
care au pãcate uºoare sau, în sfîrºit, cã nimeni nu poate spune cã e
desãvîrºit, cã toþi sîntem greºiþi, cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu:
Dacã zicem cã n-avem pãcat, minþim ºi adevãrul nu este în noi. Toþi
greºim în multe fe l uri, spune Cuvîntul. Dacã nu greºeºte cineva în
vorbire, e un om desãvîrºit. Dar cine-i desãvîrºit? Mai ales în vorbire
greºim. ªi-apoi interpretãm ºi, în sfîrºit. Pãcatele acestea uºoare le
curãþã Cuvîntul lui Dumnezeu în adunar e , î n r ugã ci une , în stãrile
noastre de vorbã. Ne curãþim. E ca ºi vîntul ca r e curãþã pleava ºi
corpurile strãine ºi uºoare din grîu.
 Pag. 145

Dar cele care-s grele se curãþã prin ciur. ªi ciurul este nu totdeauna
în mîna lui Dumnezeu. Mîntuitorul a spus: Satana a cerut sã vã cearnã
cum cerni grîul. ªi cernerea nu-i uºoarã cu ciurul. Sînt lovituri, sînt
frãmîntãri, sînt lupte, sînt necazuri, sînt suferinþe, eºti izbit dintr-o
parte în alta. Aºa e ciurul! Dar atunci ºi corpurile strãine mai grele se
curãþã din cel care vrea într-adevãr sã se cureþe. Pe cine nici ciurul
nu-l mai curãþã, nu mai e bun de nimic; este aruncat la foc sau cãlcat
în picioare. Aºa cã eu sper cã greºelile noastre mãrunte le va curãþi
vîntul cel dulce al cuvîntului, al dragostei, al pãrtãºiei noastre frãþeºti.
ªi noi vom a j unge s ã me r gem împreunã. Eu aº vrea sã ne rugãm
acuma, sã încheiem ºi sã plecãm.
Pag. 146

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz de la încheierea primei pãrþi a programului nunþii

de la Cluj - 20-VII-1984

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, Amin! Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia, puterea ºi slava
acum ºi în vecii vecilor. Amin! Îþi mulþumi m Doa mne Dumnezeul
nostru, pentru bucuria minunatã ºi pentru surprinderea aceasta fericitã
pe c a r e ne- a i dãruit-o în aceastã searã binecuvîntatã de Tine. Î þ i
mulþumim pentru aceºti 2 tineri bi ne c uvî nta þ i c a r e a u fãc ut, sub
î ndr uma r e a º i s ub bi ne cuvî nta r ea Ta, pasul acesta al cãsniciei ,
î nd e mna þ i d e Ti ne D o a mne º i p r e gã t i þ i d e b unã t a t e a Ta .
Binecuvînteazã-i din aceastã clipã ºi pînã la sfîrºitul vieþii lor, ºi pînã
în veºnicie.
Binecuvînteazã unirea lor Doamne, ne rugãm toþi. Fã ca puterea Ta
sã se reverse asupra lor, pecetluind cu o dragoste veºnicã unirea lor.
Binecuvînteazã casa lor, viitorul lor. Binecuvînteazã-i în munca lor,
în odihna lor, la plecarea lor ºi la venirea lor. În tot ceea ce vor face,
sã-i binecuvîntezi. Îþi mulþumim Doamne pentru acest moment în care
tot poporul Tãu strigã: Amin! Ce minunatã este aceastã rugãciune cu
care îi însoþim pe aceºti scumpi copii ai Tãi! Credem din toatã inima
cã ea va fi ascultatã de Tine ºi ei vor fi binecuvîntaþi. Binecuvînteazã-i
pe pãrinþii lor care i-au crescut în ascultare de Ti ne º i c a r e i - au
pregãtit pentru aceastã slujbã binecuvîntatã. Binecuvînteazã viitorul lor
ºi pe toþi cei pe care li-i vei mai da. Rãdãcinile ºi ramurile lor sã le
binecuvîntezi Doamne. Prietenii, rudeniile, vecinii, cunoscuþii lor ºi pe
toþ i c e i care îi vor ajuta, sã-i ajuþi Doamne. ªi pe cei care îi vor
binecuvînta, sã-i binecuvîntezi Doamne. ªi pe toþi cei care vor fi cu
ei sã-i binecuvîntezi Doamne. Aºa sã fie binecuvîntaþi toþi copiii Tãi
ºi tot poporul Tãu pînã în veac. Te rugãm sã binecuvîntezi familiile
lor; sã binecuvîntezi adunarea din care fac parte, biserica din care fac
parte, cetatea din care fac parte.
Bi necuvînteazã într e g popor ul nos tr u º i þ ar a noa s tr ã c u
binecuvîntãrile Tale, cu vremi de pace, cu ocrotirea ºi ajutorul Tãu.
Binecuvînteazã conducãtorii pe care ni i-ai dat. Lumineazã-i cu Duhul
Tãu Cel Sfînt ºi pune în ei dragoste adîncã ºi sfîntã faþã de poporul
pe c a r e - l îndrumã. Ca sub conducerea lor sã ne putem buc ur a de
pacea ºi de libertatea de-a face bine, de a ne îndemna unii pe alþii la
dragos te º i l a fa pte bune . De a aduna în jurul Tãu tot mai multe
suflete, pînã cînd tot poporul nostru va fi un popor credincios, toatã
Biserica noastrã, o Bisericã vie ºi sfîntã, toate cetãþile noastre, pline
de copii ai Tãi. Toate familiile, binecuvîntate; ºi întreagã societatea
noastrã, o societate nouã ºi sfîntã. Fã Doamne prin Lucrarea Oastei
Tale, un salt ceresc în viaþa poporului nostru, în aºa fel încît copiii sã
Te binecuvînteze sub îndrumarea unor pãrinþi binecuvîntaþi. Soþii sã
Te binecuvînteze fericiþi ºi pãrinþii sã Te binecuvînteze pentru copiii
binecuvîntaþi.
 Pag. 147

Toate nunþile sã fie pline de Cuvîntul Tãu, aºa cum spune cîntarea
Bisericii noastre: ªi cerul, ºi pãmîntul sã fie pline de lauda Ta Doamne
p e ntr u ca º i zi ua , º i no a p t e a s ã ne î nv ã þ ã m d r e p t a t e a Ta .
Binecuvînteazã Doamne pe toþi cei care sînt binefãcãtorii noºtri ºi le
rãsplãteºte tuturor. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care duc lumina Ta ºi
Cuvîntul Tãu. Binecuvînteazã Lucrarea Ta ºi lucrãrile Tale în mijlocul
p o p o r ul ui no s t r u º i a l tutur or popoa r e l or, l umi nî ndu- ne º i
cãlãuzindu-ne pe toþi, sã ajungem toþi la naºterea cea nouã ºi sfîntã
prin Tine ºi apoi la creºterea binecuvîntatã, pînã cînd vom alcãtui toþi
un singur popor, o singurã turmã ºi un singur pãstor, cum Te-ai rugat
Tu, dul c e l e , dragul, sc umpul nos tr u Mî ntui tor, Is us e Doa mne.
Mulþumim cã eºti în mijlocul nostru. Mulþumim pentru cuvîntul pe
care l-ai mãrturisit ºi care a fost ascultat. Mulþumim pentru sufletele,
prietene ºi binevoitoare care au venit în mijlocul nostru. Te rugãm sã-i
binecuvîntezi pe toþi cei care au fost atinºi de Cuvîntul Tãu în inima
lor.
Ajutã-i sã punã legãmîntul sfînt ºi sã devinã copii ai Tãi. ªi cheamã
mereu Doamne Isuse, cheamã mereu, pînã cînd toþi ai noºtri: vecinii,
rudeniile, cunoscuþii, prietenii, concetãþenii noºtri ºi toþi cei cu care
tr ãim într-o lume pe pãmînt vor veni la Tine ºi vor fi schimbaþi º i
sfinþiþi prin Tine. Astfel Doamne depãrteazã vremile de ameninþãri ºi
de rãzboaie. Binecuvînteazã-i pe conducãtorii tuturor popoarelor care
merg unii la alþii. Dãruieºte-le un duh de pace, de încredere unii în
ceila l þi ºi astfel sã ajungã la pacea ºi la armonia doritã de Tine ºi
cerutã de noi, în care Cuvîntul Tãu sã fie iubit ºi preþuit ºi fiecare sã
nu mai fie nevoit sã-i zicã fratelui sãu: Cunoaºte pe Domnul, ci toþi sã
Te cunoascã ºi sã fie plin pãmîntul de cunoºtinþa Ta ca fundul mãrii
de apele ce-l acoperã. Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri, lucrãtorii Tãi
bãtrîni ºi tineri. Înmulþeºte-le numãrul, sfinþenia, puterea ºi fã ca, prin
cuvîntul ºi prin exemplul vie þ i i l or, sã aducã pentru Tine roade în
mijlocul societãþii noastre. Binecuvînteazã mamele, soþiile, fiicele
Lucrãrii; ºi mai ales mamelor tinere care trebuie sã creascã copilaºi,
dãruieºte-le Doamne harul ºi ajutorul Tãu, sã-i creascã dupã voia Ta.
Binecuvînteazã tineretul Tãu, tineretul nostru, copiii Tãi, copiii noºtri
trupeºti ºi sufleteºti. Ajutã-ne sã-i vedem crescînd în orice lucru ºi
gînd bun. Ri di c ã di n mi j l oc ul l or ta l e nte inspirate pentru Tine,
scriitori, cîntãreþi, poeþi, vestitori ai Tãi Doamne ºi înzestraþi cu toate
darurile, pentru ca generaþi i l e c ar e vi n s ã aibã niºte îndrumãtori
vrednici.
Vorba zboarã, dar cuvîntul rãmîne. Ridicã scriitori credincioºi în
mijlocul poporului nostru. Te rugãm pentru mame ºi pentru scriitori,
c ã a c e ºtia nasc creaturi binecuvîntate º i ope r e ne mur i toa r e . Fã
Doamne ca, în mijlocul poporului nostru, cît mai multe mame, toate
mamele ºi toþi scriitorii sã fie credi nc i oº i . Ca sã plãmãdeascã în
sufletul generaþiilor care vin credinþa în Tine ºi ascultarea de Tine,
cum a vrut Neagoe Basarab sã-l facã pe fiul sãu. Binecuvînteazã-l pe
acela cãruia Îi vei încredinþa steagul cel mai înalt ºi mai frumos în
mijlocul Oastei Tale. Înconjoarã-l cu viteji binecuvîntaþi, la rîndul sãu,
pentru ca sã aducã poporul nostru ºi toatã Lucrarea Ta pe culmi tot
mai înalte de frumuseþe, de binecuvîntare ºi de înãlþimi duhovniceºti.
Binecuvînteazã în clipa aceasta ºi sufletele care vor sã punã legãmînt
cu Tine.
Pag. 148

Fã Doamne ca puterea Ta cea mare sã vinã peste toþi ºi cei care

pun legãmîntul sã-l þinã; iar cei care l-am pus s ã - l î nnoi m º i mai
hotãrîþ i s ã-l þinem, mai frumos mãrturisind Numele Tãu prin viaþa
noastrã, în aºa fel încît toþi semenii noºtri sã doreascã sã se alipeascã
de Tine. Binecuvînteazã astfel sufletele acestea, scrie numele lor în
Cartea Vieþii. Pentru toate Îþi mulþumim Þie, cã a Ta este Împãrãþia,
puterea ºi slava, a Tatã lui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n
vecii vecilor. Amin.
 Pag. 149

Naºterea din nou - ºi pãcatul împotriva Duhului Sfînt

O parte din cuvîntul fratelui Traian Dorz la sfatul frãþesc de la Galaþi,

þinut în casa fratelui Samuel Popa - 27-VII-1984

Mîntuitorul a spus cel dintîi cuvînt: Dacã voieºte cineva sã vinã

dupã Mine, aceluia îi spun ce trebuie sã facã. Dacã cineva nu voieºte
sã vi nã dupã Mi ne , nu-i spun nimic; n-am ce sã-i spun. Dar dacã
voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine. Asta-i naºterea
di n nou! Î n credinþa noastrã, a pãrinþil or noº tr i , s e s pune º i s e
propovãduieºte de s pr e cel e 7 Ta i ne : Bote zul, Mirul, ºi aºa mai
departe. Între aceste 7 Taine existã una foarte importantã, o Tainã a
lui Dumnezeu: Taina Pocãinþei. Pocãinþa e o tainã. ªi, în înþeles biblic,
î n î nþ e l e s e va nghe l i c , Taina Poc ã i nþ e i e s te naº te r ea di n nou;
î ntoarcerea noastrã la Dumnezeu; predar e a noa s tr ã î n s l uj ba l ui
Dumnezeu. Taina aceasta se sãvîrºeºte o singurã datã, c a ºi Taina
Botezului, ca ºi Taina Nunþii ºi aºa mai departe. Ea nu se repetã.
Pocãinþa nu-i o Tainã pe care o repeþi ori de cîte ori vrei. Pocãinþa
este o Tainã uni c ã , c a r e s e î ntî mpl ã o da tã s a u nu s e î ntî mpl ã
niciodatã în viaþa unui om. Pocãinþa este naºterea din nou. Mîntuitorul
i-a spus lui Nicodim, unuia care era profesor la un institut teologic
e vr e i e s c . Cã Mî ntui tor ul î i s pune la un mome nt dat: Cum, tu,
învãþãtorul lui Israel, nu înþelegi aceste lucruri? ªi nu înþelegea. Era
profesor de teologie ºi el nu ºtia ce-i naºterea din nou. Poþi sã ai cea
ma i ma r e º c oa l ã º i c unoº ti nþ ã din lume, da cã n- a i tr e c ut pr i n
experienþa aceasta, prin Taina Pocãinþei, prin naºterea din nou, omul
nu are Împãrãþia lui Dumnezeu ºi n-are cunoaºterea mîntuirii Sale. Cel
dintîi pas pe care omul îl face în legãturã cu Dumnezeu ºi pe calea
mîntuirii e s te na º te r e a di n nou. Cum poa te un om s ã devinã un
cetãþean al unei patrii, cîtã vreme el nici nu s-a nãscut? Primul fapt ºi
primul pas pentru obþinerea unei cetãþenii, al unui nume ºi al unui
drept este naºterea! Naºterea din pãrinþi trupeºti, î ntr - o localitate
dintr-o patrie oarecare. Acest act îi dã omului dreptul de cetãþenie în
patria respectivã. Cînd s-a nãscut, el atunci are dreptul sã capete un
nume, sã capete un drept, sã capete o cetãþenie, sã capete o identitate.
Pînã nu s-a nãscut, el e inexistent acolo.
În Împãrãþia lui Dumnezeu este acelaºi lucru. Pînã cînd omul nu se
naºte din nou din cele 2 elemente de care a spus Mîntuitorul: Apa ºi
Duhul, adicã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi Duhul l ui Dumne ze u, pînã
a tunc i omul este inexistent pentru Împãrãþia lui Dumne ze u. Dupã
aceea capãtã numele cel nou, chipul cel nou, fãptura cea nouã, care
se desãvîrºeºte apoi din zi în zi, dupã chipul Celui ce l-a fãcut. Dar
cum sã capete el toate aceste drepturi, dacã nu s-a nãscut? Deci iatã
cît de i mpor ta ntã e s te naºterea din nou! Cînd a venit Nicodim la
Mîntuitorul dupã cum scrie în Ioan, capitolul 3 ºi a început Nicodim
sã Îi facã niºte e l ogi i fr umoase, cã spune acolo aºa frumos: Între
farisei era un om, anume Nicodim. Omul acesta a venit la Isus noaptea
ºi i-a zis: Învãþãtorule, ºtim cã eºti un om tr i mi s de Dumnezeu, cã
nimeni nu poate sã fa c ã l uc r ur i l e pe care le faci Tu, dacã nu este
Dumne ze u c u el . Fr umo a s e c uv i nt e a a v ut N i c o di m î n fa þ a
Mîntuitorului.
Pag. 150

Aºa era! El era un om învãþat în Israel ºi un om în stare sã

gîndeascã ºi sã aprecieze valoarea unui om ºi a unui cuvînt. ªi omul
acesta n-a fost fãþarnic cînd a vorbit aºa de frumos cu Mîntuitorul. El
a venit noaptea, ca sã fie liber, sã aibã timp. L-a cãutat pe Isus cînd
a fost singur, ca sã aibã timp sã discute cu El. Nimeni n-a mai fost,
decît Apostolul Ioan, cu Mîntuitorul. El singur redã dialogul, discuþia
dintre ei. Deci Mîntuitorul era liber. Ziua, toatã ziua era înconjurat de
mulþime. ªi cînd e mulþime, nu poþi sã vorbeºti lucrurile adînci. Te
bucuri cã vezi un frate, cã vezi pe cineva, dar n-ai posibilitatea sã
discuþi cu el ca atunci cînd e singur, dacã vii cu o problemã. Nicodim
a venit noaptea. Ce problemã importantã! Dumnezeu a cunoscut ce
a ve a e l pe inimã; cum l-a cunoscut ºi pe Nata nae l c î nd e r a s ub
smochin. Înainte de a începe totul cu o rugãciune, dupã ce veþi veni
toþi, am vrut sã avem între noi niºte discuþii, pentru cã fratele a spus
o vorbã despre literã ºi despre duh. ªi am început noi mai dinainte
ceva, cã pînã ajungi la literã ºi la duh, tr e bui e s ã a i cunoaºterea
naºterii din nou. Cãci numai un om duhovnicesc, care s-a nãscut din
nou ºi înþelege lucrurile duhovniceºti, poate sã discute aceste lucruri
ale Duhului. Cã, pînã cînd omul nu s-a nãscut din nou, deci pînã cînd
n-a devenit un om duhovni c e s c , pî nã a tunci nu înþelege lucrurile
Duhului; cã este scris: Omul fi r es c nu înþelege lucrurile Duhului,
pentru cã trebuie judecate duhovniceºte.
Dar dacã el este firesc. Firea omeneascã pofteºte împotriva Duhului
ºi Duhul împotriva firii pãmînteºti. Sînt lucruri potrivnice unele altora.
ªi omul firesc nu înþelege lucrurile Duhului. El trebuie sã se nascã din
Duhul lui Dumnezeu, ca sã poatã vorbi despre lucrurile Duhului. Abia
cînd el devine om duhovnicesc ºi capãtã o vorbire duhovniceascã, o
judecatã duhovniceascã, o pr i c e pe r e duhovniceascã, o înþelegere
duhovni c e a s c ã, a tunci poþ i s ã s ta i de vor bã de s pr e l uc r ur i l e
duhovniceºti. Iar la lucrurile duhovniceºti nu poþi ajunge înainte de
naºterea din nou. Pentru cã înainte de naºterea din nou omul este un
om fir e s c , un om tr upes c, un om l umesc; care vorbeºte lumeºte,
gîndeºte lumeºte, discutã lumeºte º i î nþelege, ºi lucreazã lumeºte,
fireºte. ªi Cuvîntul spune un cuvînt mai aspru: drãceºte, de cele mai
multe ori. Cã omul firesc nu cunoaºte. Înainte de naºterea din Duhul
Sfînt, de naºterea duhovniceascã, omul trãieºte în firea pãmînteascã
ºi nu poate înþelege . Pe ntr u c ã el n- a c ãpãtat lumina cea nouã ºi
dimensiunea cea nouã pe care o capãtã omul cînd se naºte din nou; ºi
prin aceasta singurã poate pricepe ºi deosebi lucrurile duhovniceºti de
lucrurile fireºti. Omul nu înþelege vorbirea Duhului. De multe ori am
avut discuþii. Mã întrebau:
- Domnule, ce-i Oastea asta a Domnului? Zic:
- Auziþi, ascultaþi-mã, dacã vreþi sã înþelegeþi. Cã dacã nu mã
ascultaþi, niciodatã nu ne veþi înþelege. Totdeauna ne veþi condamna,
ne veþi judeca ºi ne veþi osîndi pe nedrept. Puteþi sã tot întrebaþi, sã
anchetaþi ºi sã discutaþi cît vreþi. Lucrarea acea s ta e s te o lucrare
duhovniceascã. ªi toate manifestãrile ei, existenþa ei trebuie sã o judeci
duhovniceºte. Cã dacã o judeci lumeºte.
- Ei, ºi cum e asta?
 Pag. 151

- Acuma, vã rog, ascultaþi-mã; dacã vreþi! Sã vã vorbesc despre

naºterea din nou. ªi le-am vorbit timp îndelungat despre naºterea din
nou. N-aveau rãbdare.
- Domnule, altfel, mai pe scurt, mai nu ºtiu ce!
- Dacã n-aveþi rãbdare sã ascultaþi, atunci oricît v-aº vorbi, n-o sã
ne putem înþelege. Cã eu vã vorbesc duhovniceºte ºi dv. înþelegeþi
fireºte. Atunci e cum am vorbi unul chinezeºte ºi celãlalt þigãneºte! Nu
ne putem înþelege niciodatã. Dacã aveþi rãbdare sã vã spun ce este
Oastea Domnului, atunci vã voi spune aºa: Oastea Domnului este o
lucrare duhovniceascã. Trimisã de Dumnezeu pe niºte di me ns i uni
altele decît cele lumeºti. Aici, cine intrã în Oastea Domnului, acela
trebuie sã se nascã din nou.
- ªi cum e asta?
- Dumnezeu schimbã inima; ºi omul acela are o inimã nouã.
Dumne ze u s c hi mbã mi ntea ; º i omul a c e l a c a pãtã o minte nouã.
Cuvîntul lui Dumnezeu este Apa, cum spune: Apa cea Vie, care spalã
mintea omului ºi-i dã o raþiune nouã, un fel nou de a gîndi. ªi Duhul
lui Dumnezeu, care curãþã inima ºi-i dã un nou fel de a simþi. -
A, asta e cum face Cristian Barnard acolo în Capetown, în Africa de
Sud, cînd transplanteazã inima. Zic:
- Nu-i aºa. Doctorul Barnard, cînd transplanteazã inima, ia de la
altul o inimã sãnãtoasã ºi o pune în locul unei inimi bolnave. Dar ºi
fenomenul acesta s-a dovedit oarecum nefolositor, pentru cã s-a ivit
fenomenul respingerii. Organismul respinge inima aia care nu-i a lui.
ªi nu dureazã. Ori inima nimiceºte organismul, cã nu-l poate alimenta,
ori organismul sufocã inima, pentru cã nu o poate primi. ªi acum s-a
vãzut, mai nou ºi le-am spus ºi asta, cã nu se mai fac transplanturi de
inimã. De ce? Unora cãrora li s-a fãcut transplantul acesta de inimã li
s-a schimbat dintr-o datã tot felul de a fi. Era om cumsecade înainte,
cu inima lui.
Cînd i-a adus o altã inimã, o inimã luatã de la un om rãu care a
murit într-un accident, inima nouã i-a transformat tot felul de a fi al
omului aceluia. ªi, la un moment dat, omul acela care avusese o inimã
bunã înainte ºi era un om cinstit, s-a pomenit cã are în firea sa niºte
îndemnuri criminale, de bandit, de bãtãuº, de beþiv, de stricat. Cum
fusese ãl a a c ãr ui i ni mã o pr i mi s e î n e l. Prin urmare, inima aia
schimbase total firea omului bun într-o fire de om criminal ºi stricat.
ªi, cînd au vãzut acest lucru, cei mai mulþi au zis: Nu! Mai bine mor
cu inima mea, dar om cinstit, decît sã primesc o inimã cine ºtie de la
cine ºi dintr-odatã sã mã transform ºi sã fiu un om care sã-mi nimicesc
toatã demnitatea ºi cinstea vieþii pe care am trãit-o. ªi cei mai mulþi nu
mai primesc, din cauza aceasta, o inimã nouã, pentru cã nu ºtiu de la
cine o iau. Dar, zic, Domnul Isus prin aceasta κi aratã Dumnezeirea
Sa, cã inima noastrã cea rea ºi bolnavã ne-o face nouã ºi sfîntã. ªi El,
în inima aceasta nouã, dã omului aceluia care a avut-o o comportare
nouã ºi sfîntã. Hr i s tos transformã inima noastrã! Din rea, cum era
înainte, ºi din stricatã, ne-o face o inimã nouã, curatã ºi sfîntã.
- Domnule, nu înþelegem cum vine asta. E-adevãrat! Pentru cã ºi
faptul cã înþelegi e tot un dar de la Dumnezeu. Lumina aia care îþi dã
priceperea adevãrului lui Dumnezeu e o luminã care vine de Sus. ªi
numa i prin lumina Ta vedem lumina, spune. Cine n-are lumina l ui
Dumnezeu nu poate vedea lumina aceasta.
Pag. 152

Lumina adevãratã o are numai soarele. Realitatea lucrurilor o

vedem numai la lumina soarelui. Nici lumina electricã, nici lumina de
petrol , ni c i l umi na de s e u, ni ci lumina de altã naturã nu-þi aratã
adevãrata faþã a lucrurilor. Omul, cînd vrea sã aleagã ºi sã vadã ceva,
ia un lucru de-aici ºi se duce la soare; ºi atunci soarele îi aratã care
e s te a devãrul. La orice l uc r u. Ei , a º a noi pute m ve dea l umi na
Cuvî ntul ui l ui Dumne ze u: numai prin descoperirea Duhul ui l ui
Dumnezeu. Fãrã de s c ope r i r e a l ui Dumnezeu, noi nu putem vedea
realitatea duhovniceascã. ªi cel dintîi pas, cea dintîi condiþie este
naºterea din nou. Dacã nu se naºte cineva din nou, cu nici un chip nu
poate vedea împãrãþia lui Dumnezeu, spune în versetul 3. ªi: dacã nu
se naºte cineva din nou, cu nici un chip nu poate intra în împãrãþia lui
Dumnezeu, spune în versetul 5. Deci aceasta este condiþia. Pînã cînd
noi nu sîntem nãscuþi din nou, noi nu putem. Dege a ba di s c utã m
lucrurile Cuvîntului lui Dumnezeu. Cã vom vedea numai litera, care
nu are viaþa. Ci numai prin naºterea din nou, cînd a vem Duhul lui
Dumnezeu, vom cunoaºte duhul care dã viaþa. De aici vin cele mai
mul te ne î nþ e l e ge r i î n Luc r a r e a l ui Dumneze u. Pentru cã vin î n
Lucrarea lui Dumnezeu foarte mulþi oameni care nu se nasc din nou.
Adicã nu intrã pe uºã în staul, ci sar cine ºtie peste ce garduri, aºa
cum fac oamenii, de obicei, cu legea. Ori sare peste lege, ori se vîrã
pe sub lege, ori ocoleºte legea pe dincolo ori pe dincoace. ªi aºa se
strecoarã, fãcînd fãrãdelege. Chiar ºi lumeºte, dacã cineva este prins
fãcînd aºa, este pedepsit.
Cã toate lucrurile îºi au o rînduialã a lor. Cine nu merge drept pe
rînduialã, acela face neorînduialã. Cine nu trãieºte disciplinat, acela
este indisciplinat. Cine nu este ordonat, acela-i dezordonat. Nu poþi fi
decît ori aºa, ori aºa. Ori lumesc, ori duhovnicesc. Dar cea mai mare
ne no r o c i r e î n Luc r a r e a l ui D umne z e u e s t e c ã î n l uc r a r e a
duhovniceascã se amestecã oameni neduhovniceºti, oameni fireºti. Un
frate: Adi c ã pr or oc i mincinoºi. Fratele Traian Dorz: Aceºtia sînt
mi nc i noº i de la început ºi pînã la sfîrºit. Fie cã profeþesc, fi e cã
predicã, fie cã nu predicã. Dacã nu predicã, se înºalã, cel puþin, pe el
însuºi. Dacã predicã, îi înºalã ºi pe alþii. ªi atunci nenorocirea lui e ºi
ma i ma r e . Or icum ar fi însã, dacã c i ne va vi ne î n Lucr a r ea l ui
Dumnezeu, acela trebuie sã se nascã din nou. Asta-i cea dintîi condiþie
ºi cel dintîi pas. Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede
de sine. Asta-i naºterea din nou! Sã-ºi ia crucea lui în fiecare zi ºi sã
Mã urmeze. ªi unde voi fi Eu, acolo va fi ºi ucenicul Meu, aºa spune
Cuvîntul lui Dumnezeu. Noi ºtim, chiar dacã nu vã spun eu: Matei,
versetul... Îl ºtiþi, cã l-am citit; îl ºtiþi foarte bine. Cuvîntul acesta este
nu numai în cartea noastrã, ci ºi în mintea noastrã, ºi în inima noastrã,
pentru cã sînt ani de zile de cînd ne vorbeºte el.
ªi cu atît mai mult avem o ºi mai mare rãspundere faþã de
ascultarea lui. Acuma, aceasta-i problema importantã. ªi sã ºtiþi, fraþii
mei, cã e foarte, foarte important ºi pentru noi înºine acest adevãr.
Sîntem noi nãscuþi din nou cu adevãrat sau nu sîntem nãscuþi din nou?
Cînd am venit noi în Lucrarea Oastei Domnului ºi am pus legãmînt în
faþa lui Dumnezeu cã vom þine întru totul toate poruncile Lui, fãrã sã
fim siliþi de nimeni, de bunãvoie, am zi s : Doa mne , mã predau în
slujba Ta. Atunci m-au auzit nu numai fraþii, ci îngerii din cer ºi Însuºi
Dumnezeu.
 Pag. 153

Mã predau în slujba Ta de bunãvoie, nesilit de nimeni. Picioarele

me l e , mî i ni l e me l e , buze l e mel e , pe toa te Þi l e pr eda u Þ i e .
Înnoieºte-le, curãþeºte-le, sfinþeºte-le ºi pune-le în slujba Ta! Acesta
este un act extraordinar de însemnat. E un tîrg ºi o înþelegere, ºi un
legãmînt, ºi un testament pe care l-am fãcut cu Dumnezeu. Acuma, cît
de însemnat lucru este ca noi sã nu uitãm niciodatã ºi sã trãim cu toatã
frica ºi cu tot cutremurul, în fiecare zi, obligaþia pe care ne-am luat-o
de bunãvoie ºi nesiliþi de nimeni! Pentru cã din clipa aceea, asupra
noastrã s-au scris niºte cuvinte. Din cuvintele tale vei fi scos fãrã de
vinã ºi din cuvintele tale vei fi judecat. Nimeni nu te-a obligat sã pui
legãmîntul. Tu l-ai pus. ªi te-ai obligat în faþa lui Dumnezeu cã pentru
Jertfa cea mare ºi sfîntã, ºi cutremurãtoare a lui Hristos, care a fost
sîngele ºi moartea Lui care s-au dat pentru tine ºi pentru mîntuirea ta,
tu sã-L asculþi fãrã nici o cîrtire ºi sã execuþi întocmai ºi la timp tot
Cuvîntul Sãu ºi toate poruncile Sale. Dumnezeul nostru Cel adevãrat
ºi Sfînt ªi-a þinut legãmîntul Sãu. El ne-a dat iertarea ºi ne-a promis
c ã ne - o pã streazã pentru totdeauna. Dar ne-a cerut ca ºi noi sã ne
þinem legãmîntul întocmai cum l-am spus. Adeverind zi de zi ºi clipã
de clipã - prin comportarea noastrã, prin gîndirea, prin simþirea, prin
umblarea noastrã - cã noi sîntem conºtienþi de rãspunderea pe care
ne - a m l ua t- o º i c ã sîntem conºtienþi de obligaþia pe c ar e ne - a m
asumat-o în faþa lui Dumnezeu, ºi cã ne-o þinem pas cu pas ºi clipã de
clipã. Noi, aceste lucruri, nu stricã sã ni le amintim mereu. Pentru cã
sînt adevãrurile începãtoare, adicã adevãrurile de temelie pe care se
zidesc celelalte adevãruri.
Dupã cum pui la început o piatrã fundamentalã pe care zideºti mai
departe construcþia, aºa, la temelia mîntuirii noastre, stã legãmîntul
nostru cu Dumne ze u. Î na i nte de acest legãmînt noi eram pierduþi.
Înainte de naºterea noastrã di n nou noi eram strãini de Dumnezeu,
fãrã legãmintele Sale, fãrã Dumnezeu, fãrã nãdejde, fãrã viaþã, fãrã
mîntuire. Mîntuirea noastrã abia în clipa aceea s-a concretizat, s-a
adeverit ºi s-a întemeiat. Fraþii mei, foarte puþini oameni se întorc
mereu la aceste adevãruri de temelie ºi þin seama de ele. Unii au sãrit
prin altã parte ºi lucreazã chiar ºi fãrã a c e s te a. ú tia zidesc fãrã
temelie. Mîntuitorul a spus despre un om chibzuit care ºi-a zidit casa
pe stîncã. În Matei, capitolul 7, aºa frumos zice: Dacã ascultã cineva
cuvintele Mele ºi le face, îl voi asemãna cu un om chibzuit care ºi-a
aºezat casa pe stîncã. Adicã a pus de la început temelia naºterii din
nou, temelia vieþii ºi actul legãmîntului sãu sfînt, care este unirea lui
cu Hristos.
Pe aceastã temelie, pe Jertfa lui Hristos, pe legãmîntul personal cu
Hristos, am aºezat apoi, mai departe, piatra întîi, a doua ºi a treia, ºi
aºa mai departe. ªi am început sã construim viaþa noastrã spiritualã.
Întîi ºi întîi în noi înºine temelia învãþãturii sãnãtoase, a credinþei
sãnãtoase, a faptei, a cunoºtinþei, a înfrînãrii, a dragostei, a rãbdãrii ºi
a º a ma i de pa r te, cum spune Sfîntul Apostol Petr u des pr e s ca r a
credinþei ºi despre cununa virtuþilor ce împodobesc un credincios care
a pus temelia de la început. Dar pe ce clãdesc cei care nu s-au nãscut
din nou? Pe ce clãdesc? Cum a s pus Mî ntui tor ul : Pe c e l care nu
ascultã cuvintele Mele - adicã nu îndeplineºte condiþia - îl voi asemãna
cu un om nechibzuit care ºi-a zidit casa pe nisip.
Pag. 154

La cea dintîi încercare, s-a prãbuºit. La cea dintîi ispitã, s-a

prãbuºit. Atunci ce folos mai are din toatã treaba aceasta? Sã ºtiþi, sînt
foarte mulþi oa me ni c a r e vi n î n Luc r ar ea Oa s te i Domnului fãrã
naºterea din nou. Tot timpul, adunarea Domnului ºi toþi ceilalþi fraþi
vor avea probleme cu oamenii ãºtia. Cã ei mereu vor înþelege lucrurile
fireºte º i s e vor tîrgui cu Dumnezeu: Bine, bine, dar chiar nici un
pahar? Bine, bine, dar chiar ici-colo, o minciunã de circumstanþã, cu
c a r e s ã te ma i strecori printre oameni? Încep sã se tîrguia s c ã cu
Dumnezeu, categorisind pãcatele în mari ºi mici. Ei zic: Pãcatele mici
nu poþ i s ã nu l e fa c i . ªi î nc e p s ã º i l e s c uze , º i î nc e p s ã l e
dezvinovãþeascã, ºi încep sã se tîrguiascã cu Dumnezeu. Cã acestea
mai merg; cã am putea merge cu ele în Împãrãþia lui Dumnezeu. Deºi
Cuvîntul spune clar: Nimic întinat nu va intr a a c ol o; ni me ni care
trãieºte în spurcãciune ºi minciunã; nu vã înºelaþi, Dumnezeu nu Se
l a s ã sã fie batjocorit. Ce seamãnã omul , ac e e a va s e c e r a ; nu vã
înºelaþi, nu puteþi bea ºi paharul lui Dumnezeu, ºi paharul lui mamona;
nu vã înºelaþi, orice cuvînt care vã iese din gurã vã va fi judecat în
Ziua Judecãþii. Deci iatã cît de exigent este Cuvîntul lui Dumnezeu!
Fraþilor, sã nu vã parã cã acestea sînt lucruri plictisitoare ºi lucruri pe
care, de-acuma le ºtim. Niciodatã nu le ºtim de-ajuns. Sfîntul Apostol
Pavel zice: Mie nu-mi este greu sã vã spun mereu aceleaºi lucruri. Dar
vouã vã sînt de folos.
De ce? Sîntem încã în firea pãmînteascã. ªi uºor sîntem ispitiþi toþi
sã uitãm aceste lucruri ºi sã începem sã ne tîrguim, pe ici, pe colo, cu
pãcatul; sã zicem: Pãcatele mici le putem strecura mai pe dincoace,
mai pe dincolo, cã Dumnezeu nu le vede. Aþi vrut sã spuneþi ceva? Un
frate: Da, vreau sã întreb ceva, frate, dacã nu vã supãraþi. În Psalmul
50 sau 51 spune acolo, la sfîrºit: inima înfrîntã ºi smeritã, Dumnezeu
nu o va urgisi. La ce se referã? Care e adevãrata rezumare a cuvîntului
acestuia? Fratele Traian Dorz: Acuma, e adevãrat, frate. Psalmistul
Da vi d a fos t un om nã s c ut di n nou. Cã e l a s pus l ucrurile l ui
Dumnezeu ºi nimeni nu poate înþelege tainele lui Dumneze u, da cã
n-are parte de aceastã naºtere din nou. El a avut Duhul lui Dumnezeu,
cã numai prin Duhul lui Dumnezeu a putut vorbi aºa. Dar oricît ar fi
un om de desãvîrºit, tot mai are uneori momente de slãbiciune.
- ªtiþi de ce, mã iertaþi, vã rog.
- Asta vreau sã vã explic acuma. Tot mai are momente de
s l ã biciune. Cã spune tot Cuvîntul lui Dumne ze u: Dac ã zi ce m cã
n-avem pãcat, minþim ºi adevãrul nu este în noi. Toþi greºim în multe
feluri, scrie Cuvîntul lui Dumnezeu. E adevãrat. Acuma, e adevãrat cã
nu-i nici un om care sã nu fi cãzut o datã sau altãdatã. Despre nici un
om sfînt nu se poate spune cã n-a avut nici o greºealã. Cã despre toþi
spune Evanghelia cã le-a gãsit cîte o vinã. În Sfînta Scripturã, numai
despre Maica Domnului nu se spune nici un cuvînt de mustrare ºi de
asprime. Dar despre toþi ceilalþi se spune cã au greºit. Despre profeþii
Domnul ui : de s pr e Is a i a , despre David, despre Solomon, despr e
Ieremia, despre toþi, ºi despre Moise, ºi despre Avraam se spune cã au
greºit. ªi în Noul Testament, despre toþi ucenicii Domnului.
 Pag. 155

Petru, ce greºealã a sãvîrºit! Ioan ºi Iacov! ªi ei, ce greºealã au

sãvîrºit! ªi toþi. Dar despre Maica Domnului nu s e gãseºte nici un
cuvînt de învinuire în Biblie. Despre ea numai frumos se vorbeºte.
Acuma, fãcînd excepþia asta, vorbim despre noi toþi. Pãrintele Iosif
s pune a oda tã în explicaþiile sale: ªi mielului, care e s te c ur a t º i
nevinovat, i se poate întîmpla nenorocirea sã cadã în noroi. Dar el
cum sare ºi se scuturã, ºi se fereºte de noroi! Noroiul nu-i elementul
lui de plãcere. Dar porcul!... Porcul se tãvãleºte pe-o parte ºi pe alta.
Iatã deosebirea dintre omul firesc ºi omul duhovnicesc. Se întîmplã
nenorocirea ca ºi omul duhovnicesc sã greºeascã, cã nu-i nimeni fãrã
greºealã. Numai cã omul duhovnicesc nu se complace în aceastã stare.
Se ridicã, plînge, se roagã, se pocãieºte, se prãbuºeºte la pãmînt ºi se
acopere cu sac ºi cenuºã, cum a fãcut David. ªi de aceea spune el:
Inima curatã; adicã: Curãþeºte-mã din nou ºi voi fi curãþit. El trãise
curãþia. Dar acum, printr-o nebãgare de seamã, s-a prãbuºit. Acum
vede cã cea mai mare nevoie a lui este sã capete din nou curãþia pe
care o pierduse. ªi de aceea spune: Doamne, dacã ai vrea jertfe, aº fi
în stare sã facã orice! Pentru cã îmi dau seama cît de mare greºealã
am fãcut ºi cît de mare lucru este curãþia ºi iertarea în faþa Ta. Dar Tu
vrei inimã smeritã, duh înfrînt, lacrimi de pocãinþã. ªi aºa a adus! ªi
Dumnezeu a cunoscut jertfa ºi umilinþa lui ºi i-a dat iertare. Acuma,
cred cã aceasta e situaþia, frate. Sã nu se înþeleagã cã, dacã un om s-a
nãscut din nou, el este, din capul locului, scutit de orice slãbiciune.
Nu! Ni s-a spus: Vegheaþi, sã nu cãdeþi din nou în pãcat. Dar dacã
c i ne va a cã zut, cum s pune sfîntul apostol: Copilaºilor, vã scri u
acestea sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cineva a pãcãtuit, ce sã facã? Sã se
sinucidã? Avem la Tatãl un Mîntuitor.
Veniþi cum a venit David! ªi El iarãºi ne rãscumpãrã ºi ne spalã,
ºi ne ºterge, pentru cã este scris: ªi s-a suit la cer ºi ºade de-a dreapta
Tatãlui, sã mijloceascã pentru cei care se apropie de Dumnezeu prin
El. Cã noi n-avem un mare preot care sã nu aibã milã de slãbiciunile
noastre. Ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca ºi noi, dar fãrã
de pãcat. De aceea trãieºte pururea, ca sã mijloceascã pentru cei care
se apropie de Dumne ze u pr i n El . Ce ma r e , c e dul c e, ce scumpã
mîngîiere este pentru noi cã noi avem un Mare Preot care are milã de
slãbiciunile noastre! ªi ºtie din ce sîntem fãcuþi. Ne porunceºte sã nu
cãdem. Cã aceasta, trebuie sã ºtim cã este dorinþa lui Dumnezeu; ºi-i
dor i nþ a noa s tr ã s ã nu cã de m. Dar s a ta na ne pune cîte oda tã pe
neobservate cîte o piedicã ºi numai ne pomenim ºi noi iarãºi cãzuþi.
Datoria º i dorinþa este sã ne ridicãm îndatã ºi sã plãtim Domnului
pr e þ ul de pocãinþã ºi de lacrimi atîta cît este necesar, ca sã putem
cãpãta, în schimbul lui, iertarea. Mai aºteptãm pe cineva?
- Aº vrea sã vã mai pun o întrebare referitor la ceea ce aþi spus.
Mai înainte spuneaþi cã nu putem sã ne pocãim azi aºa, ºi mîine iar sã
pãcãtuim; nu ne putem juca cu asta.
- Da.
- E vreo deosebire între pãcate? Adicã pentru omul care a cãzut
acuma aþi spus cã se poate ridica ºi se poate pocãi, plãtind preþul. -
Da.
- Dar aþi spus mai înainte cã nu se poate mereu ºi mereu. E o
deosebire între pãcate?
Pag. 156

- E o deosebire. Vezi, e o deosebire ca între naºtere ºi curãþirea

ul te r i oarã. Omul s-a nãscut o datã. Naºterea s-a fã c ut. As ta e s te
naºterea din nou. Da r omul ar e me r e u ne voi e de curãþire; nu ca
înnoire spiritualã - cã a s ta s - a fãcut, ci de curãþirea care se face
permanent. Uite, ai spãlat o datã geamul. Dar în fiecare zi trebuie sã-l
ºtergi puþin, pentru cã, fãrã sã-þi dai seama, se depune acolo murdãrie.
ªi încet, încet acoperã vederea, dacã nu eºti atent cu toate lucrurile
astea. ªi curãþenie, s-a fãcut o datã, la început, în casã. Dar mereu
tr e bui e sã pãstrezi curãþenia. ªi, dacã se face, totuºi, în sensul de
pocãinþã ca naºtere din nou, aceasta nu se poate repeta. Însã în sensul
de reînnoire ºi refacere a vieþii, aceasta se poate face ºi trebuie sã se
facã! Dacã n-am greºi niciodatã, n-ar fi nevoie de nici o pocãinþã. Dar
pentr u c ã toþ i gr e º i m î n mul te fe l ur i , a vem ne voi e de aceastã
îndr e pta r e , î n î nþ e l e s ul de cãinþã, nu de pocãinþã. Pocãinþa este
naºterea din nou; dar cãinþa pentru greºelile pe care le facem, noi
trebuie sã o avem permanent. Aceastã înnoire, cum am spus despre
pocãinþã, se poate face numai o singurã datã. Dar de fiecare datã cînd
greºim, noi avem nevoie iarãºi de curãþire; aceea nu e pocãinþã, aceea
e cãinþã pentru rãul pe care l-am fãcut ºi pentru o corectare a unei
greºeli care a venit între timp.
- ªi dacã cineva a sãvîrºit un pãcat duhovnicesc, cãinþa lui cum mai
este? Cã acolo scrie cã dacã cineva a pãcãtuit împotriva Duhului nu
mai este iertare.
- Aici este un subiect foarte, foarte important. Pãcatul împotriva
Duhului Sfînt nu-l pot face, decît cei care sînt nãscuþi din nou ºi care
cunosc lucrarea duhovniceascã. Oa menii lumeºti nu pot face pãcat
împotriva Duhului Sfînt, pentru cã ei n-au Duhul Sfî nt. Numai cei
c a r e a u Duhul Sfînt sau care au primit Duhul Sfînt, aceºtia pot s ã
pãcãtuiascã împotriva Duhului Sfînt. La Evrei, capitolul 10, e clarã
problema aceasta. Cã numai cei care au batjocorit pe Duhul Harului
prin care au fost curãþiþi ºi sfinþiþi, aceºtia au cãzut ºi nu mai pot fi.
Deci pãcatul împotriva Duhului Sfînt nu-l pot face, decît cei care au
devenit oameni duhovniceºti, nãscuþi din nou ºi care au Duhul Sfînt.
Sînt, cel puþin, 4 feluri de pãcate împotriva Duhului Sfînt.
Pãcatul cel murdar al desfrînãrii duhovniceºti. Cînd cineva s-a
nãscut din nou într-o l uc r a r e duhovniceascã. De exemplu, Oastea
Domnului este o lucrare duhovniceascã - asta e clar de la început pînã
la sfîrºit. Deci un om nãscut în aceastã Lucrare duhovniceascã a fost
nãscut în felul acesta, prin învãþãtura aceasta ºi a cãpãtat duhul acesta,
duhul Lucrãrii. Cã fiecare lucrare a lui Dumnezeu are duhul sãu, cum
este scris clar ºi în Apocalipsa: Îngerului Bisericii sau duhului Bisericii
din Pergam, din Filadelfia, din Efes, ºi aºa mai departe. Lucrarea
aceasta are duhul lui Dumnezeu care a fost trimis de Domnul sã facã
aceastã lucrare prin pã r i nte l e Ios i f, de la început; ºi care apoi a
continuat l uc r a r e a ma i depa r te pr i n toþi ºi o va continua pînã în
veºnicie prin acele elemente ale duhului care ºi-au însuºit acest fel de
a fi, de a gî ndi º i de a asculta. Ei, cineva care a venit în aceastã
Luc r are a lui Dumnezeu, acela a primit învãþãtura aceasta ºi, pr i n
învã þ ã turã, a primit credinþa aceasta. Pentru un om care a venit la
Dumnezeu în aceastã Lucrare, nu mai existã mîntuire altfel, decît aºa,
cum l-a chemat Dumnezeu. Noi nu vorbim despre alte lucrãri.
 Pag. 157

Pe acelea Dumnezeu le va judeca. Cum spune Sfîntul Apostol

Pavel: Nu-i treaba voastrã sã-i judecaþi pe alþii. Dar pe cei din mijlocul
vostru aveþi datoria sã-i judecaþi. Deci cei care au venit în Lucrarea
aceasta au cãpãtat duhul lui Dumnezeu, învãþãtura aceasta, credinþa
aceasta ºi prin aceasta sînt mîntuiþi, dacã o pãstreazã întocmai pînã la
sfîrºit. Cineva care, venind în aceastã Lucrare, se lasã influenþat de
alte duhuri ºi cum spune tot la Corinteni Sfîntul Apostol Pavel: Dacã
vine cineva ºi vã aduce un alt Isus, un alt duh ºi o altã Evanghelie, o,
cum îl îngãduiþi de bine! Nu cã ar fi altceva, dar sînt unii care fac
aceste lucruri. Deci existã alte duhuri, pe care unii le primesc ºi se fac
vinovaþi de pãcat împotriva Duhului Sfînt, prin care au fost chemaþi
º i pr i n care au fost pecetl ui þ i l a mî ntui r e. Ac e s ta e s te pã ca tul
desfrînãrii. E ca ºi cum spune Sfîntul Pavel: Sînt gelos de voi cu o
gelozie dupã voia lui Dumnezeu, cã v-am logodit cu un bãrbat ºi vreau
sã vã înfãþiºez ca pe o fecioarã curatã . Da r mã te m ca nu cumva
º a rpele care a amãgit-o pe Eva sã vã strice inimil e de l a c ur ã þ i a
dr a gos te i fa þ ã de Hristos. Aceastã stricare a inimii este o curvie
duhovniceascã. Domnul ne-a zidit ºi ne-a logodit, ºi ne-a cununat cu
duhul ac e sta. Iar dacã noi pãrãsim acest duh ºi ne alipi m de a l te
duhuri, sãvîrºim o curvie, adi c ã un pã c a t mur da r duhovnicesc, o
desfrînare duhovniceascã. ªi acesta este pãcatul cel murdar sãvîrºit
împotriva Duhului Sfînt. E ca ºi cînd un soþ cãruia Dumnezeu i-a dat
una ºi pentru totdeauna o soþie, în momentul cînd îi convine, se lasã
ispitit ºi priveºte spre alta ºi se duce cu altele, ºi se duce cu altele, ºi
cu altele. Aceasta este desfrînarea duhovniceascã. Acesta-i pãcatul
mur dar împotriva Duhului Sfînt. Acesta este c a tegor i c un pã ca t,
pentru cã scrie la Evrei 10, 25: Sã nu pãrãsiþi adunarea voastrã, cum
au unii obicei. Cã dacã pãcãtuiþi cu voia, dupã ce aþi primit cunoºtinþa
adevãrului, nu mai rãmîne nici o jertfã pentru pãcat.
Ci numai aºteptarea înfricoºatã a judecãþii ºi vãpaia înfricoºatã a
unui foc ne s ti ns c a r e va mi s tui pe c e i r ã zvr ã tiþi, neascultãtori,
dezbinãtori ºi dizidenþi. Clar, acesta e pãcatul pãrãsirii adunãrii, adicã
apropi e r e a de duhur i l e s trãine ºi depãrtarea de duhul sãnãtos al
Lucrãrii în care ne-a ridicat Dumnezeu. Ãsta este pãcatul cel mai grav
º i ma i mur da r. Apoi este pãcatul ruºinos cînd cine va , l a fe l , s e
depãrteazã de Duhul Domnul ui º i s e a ta º e a zã de duhuri felurite,
înºelãtoare, mincinoase, care fac de ruºine Lucrarea lui Dumnezeu ºi
dezbinã Lucrarea. Acest pãcat îl sãvîrºesc cei care propovãduiesc în
mijlocul Lucrãrii, dar care, de la un moment dat, se ataºeazã de alte
duhuri ºi învaþã alte învãþãturi ºi alte lucruri, cum spune sfîntul apostol
la Galateni 1, 9: Chiar noi înºine sau un înger din cer dacã ar veni sã
vã propovãduiascã o altã Evanghelie, deosebitã de cea pe care aþi
primit-o, anatema sã fie. Ãsta-i un om blestemat! Pãcatul neascultãrii,
pãcatul dezbinãrii fr ã þ e º ti . E un pãcat îngrozitor, pãcat îndrãzneþ
împotriva Duhului Sfînt. În mijlocul Lucrãrii lui Dumnezeu, în loc sã
fie un element de ordine ºi de armonie, ºi de unitate, devine, la un
moment dat, un dezbinãtor. Învaþã lucruri stricate ºi strãine.
ªi, în mijlocul acestei Lucrãri, cautã sã deformeze Lucrarea ºi sã
s trice Lucrarea lui Dumnezeu. Aceºtia nimicesc sufletele , dãr î mã
adunãrile, stricã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi pãcãtuiesc prin aceasta
împotriva Duhului Sfînt.
Pag. 158

Mai existã al patrulea pãcat: pãcatul fricii. Din pricina fricii, foarte
mulþi au fãcut rãu Lucrãrii lui Dumnezeu. Au vîndut pe fraþi. Ca sã-ºi
scape viaþa lor, au trãdat. Au devenit unelte ale vrãjmaºului printre
fraþi ºi au început sã-i vîndã pe fraþi, sã dea informaþii mincinoase
despre fraþi, sã-i pîrascã pe fraþi. ªi acesta e un pã c a t î mpotr iva
Duhului Sfînt. Cã oricine pãcãtuieºte împotriva fraþilor, împotriva
a dunã r i i l ui Dumnezeu, pãcãtuieºte împotriva Duhul ui Sfî nt. ªi
aceºtia, vînzînd pe fraþi, rãspîndind o atmosferã de fricã, de lepãdare,
de minciunã ºi de trãdãri printre fraþi, au ajuns lucrãtori împotriva
Duhului Sfînt. ªi pãcatul acesta este îngrozitor de mare. Fricoºii sînt
î n frunte a tutur or ce l or c a r e vor fi l ã s a þ i afa r ã , c um s c r i e l a
Apocalipsa. Afarã sînt fricoºii, curvarii ºi aºa mai departe, mincinoºii
ºi cei care sãvîrºesc tot felul de ace s te nel e gi ui r i . Deci: pãcatul
schimbãrii învãþãturii, pãcatul pãrãsirii adunãrii, pãc a tul vînzãrii
fraþilor, pãcatul dezbi nã r i i a dunã r i l or, toa te acestea sînt pãcate
împotriva Duhului Sfînt ºi nu le pot face decît cei care au avut odatã
chemarea ºi naºterea din nou.
- ªi dacã, eventual, vrea sã se cãiascã omul acesta, mai poate?
- Auzi, frate! De obicei, cei care sãvîrºesc astfel de pãcate, cei care
într-adevãr în lumina lui Dumnezeu ºi dupã cunoaºterea lui Dumnezeu
le-au sãvîrºit, de obicei, nu se mai pocãiesc. Cei vinovaþi de pãcate
mari nu se pocãiesc în faþa Domnului, pentru cã n-are cine sã-i mai
aducã la pocãinþã. Cã pe noi, la pocãinþa Domnului, ne aduce Duhul
l ui Dumne ze u. Duhul l ui Dumne ze u ne dã poc ã i nþ a , Duhul ne
trezeºte, ne mustrã sufletele ºi ne face chema r e a. Cînd am venit la
Domnul Isus, prin Duhul Domnului am venit. Cã acuma este lucrarea
Duhului Sfînt. Vede þ i fr a þ i l or, e bi ne s ã c unoa º te m noi a c e s te
adevãruri de temelie: Înainte de venirea Domnului Isus, Fiul ºi Duhul
lucrau prin Tatãl. Cã tot Ve c hiul Testament vorbeºte numai despre
lucrarea Tatãlui, care era pr e gã ti r e a ve ni r i i Fiului. Toþi profeþii
vorbeau despre El, Duhul Tatãlui era în ei cînd propovãduiau despre
venirea Fiului.
Cînd a venit Domnul Isus, atunci Tatãl ºi Duhul au lucrat prin Fiul.
Lucrarea Tatãlui era pregãtirea venirii Fiului, ca sã aducã mîntuirea.
Venirea Fiului a adus mî ntui r e a , prin Jertfa Sa care a culminat pe
Golgota. Dupã înãlþarea Mî ntui tor ul ui a ve ni t Duhul Sfînt, care
desãvîrºeºte lucrarea Sfintei Treimi. Aceasta, de la Pogorîrea Duhului
Sfî nt, e s te ul ti ma lucrarea lui Dumnezeu pentru mîntuire a l umi i .
Lucrarea Duhului Sfî nt e s te s ã - L facã cunoscut pe Mîntuitorul ºi
Jertfa Lui care aduce iertarea pãcatelor. Acuma, dacã cineva a pãcãtuit
împotriva Duhului, sînt 3 feluri de pãcate: nu întristaþi pe Duhul Sfînt,
nu stingeþi Duhul ºi nu batjocoriþi Duhul Sfînt. 3 gradaþii de pãcate.
Omul, la început, întristeazã pe Duhul Sfînt, dar încã nu-L pierde pe
Duhul Sfînt. Duhul Sfînt este încã în el. El, adîncind pãcatul, poate
sã stingã Duhul. Dar poate cã încã Duhul es te ; ca un foc stins, dar
este încã acolo. Cî nd omul a s ã vî r º i t a l treilea - grav - pãcat, a
batjocorit pe Duhul Harului. Atunci înseamnã cã Duhul lui Dumnezeu
l-a pãrãsit. Atunci nu cã n-ar mai fi iertare, dar n-are cine sã-i dea
pocãinþa, sã-i dea cunoºtinþa pãcatului, conºtiinþa grozãviei pe care a
sãvîrºit-o ºi sã-l facã sã se prãbuºeascã la picioarele Domnului ºi sã
cearã iertarea Sîngelui Sãu.
 Pag. 159

Sîngele Domnului poate sã curãþeascã orice pãcat. Dar pe acela

care a sãvîrºit marele pãcat al batjocoririi Duhului Sfînt ºi alungãrii
Duhului, nu mai are cine sã-l aducã la Domnul. Prin urmare, el nu se
mai pocãieºte. Vã daþi seama frãþia voastrã, ºi uitaþi-vã chiar în viaþa
noastrã de acum. În desfãºurarea activitãþii Oastei Domnului, dacã
cineva s-a fãcut vinovat de unul sau de cîteva dintre aceste pãcate
împotriva Duhului Sfînt pe care le-am enumerat: fie cã s-a ataºat de
niºte învãþãturi strãine, batjocorind învãþãtura pe care a primit-o de la
început, fie cã a adîncit acest pãcat ºi s-a fãcut dezbinãtor în mijlocul
adunãrii ºi stricãtor al învãþãturii, ºi rãtãcitor ºi al altor suflete, fie cã
a fãcut celelalte pãcate, de trãdare ºi de vînza r e a fr aþilor sau, în
sfîrºit, a a dî nc i t a c e s te pã c ate, aceºti oameni nu se mai întorc la
Dumnezeu. Sînt cîteva exemplare care sãvîrºesc acum aceste pãcate.
Eu zic: ha r ul l ui Dumnezeu este nemãrginit de mare. Dar ºi Harul
acesta al lui Dumnezeu are o condiþie: dacã omul recunoaºte ºi-ºi cere
iertare. Spune Mîntuitorul odatã: Dacã greºeºte fratele tãu, iartã-l.
Doamne, dar de cîte ori sã-l iert? zice Sfîntul Apostol Petru. Pînã la
7 ori? Mîntuitorul îi spune: Eu nu zic pînã la 7 ori; ci, dacã de 70 de
ori 7 se întîmplã cã fratele tãu îþi greºeºte ºi se întoarce ºi zice: Îmi
pare rãu, iartã-mã, te rog! - sã-l ierþi. Adicã leagã, condi þ i oneazã
iertarea de întoarcerea lui ºi de recunoaºterea greºelii, ºi de cererea lui
de iertare. Dar dacã omul acesta nu se întoarce, nu te obligã sã-l ierþi.

- Dacã nu-ºi cere iertare, el n-are nevoie!

- Pentru cã spune: Dacã nu-þi cere iertare înseamnã cã nu-i pare
rãu. El continuã sã facã acest lucru. ªi nici Dumnezeu nu-l iartã, dacã
nu se întoarce sã cearã iertare. Un alt frate: Aº dori un rãspuns aici,
frate. Cînd Îl duceau pe Domnul Hristos ºi El mergea la jertfã, toþi
care mergeau dupã El mergeau sã-L chinuiascã, sã-I verse sîngele, ei
nu I-au cerut iertare. Dar El i-a iertat.
- Asta e altceva. Asta-i altceva. Noi totdeauna trebuie sã iertãm, din
partea noastrã.
- Da!
- Dar de ce? Ca sã ni se uºureze propria noastrã conºtiinþã în faþa
Tatãlui Ceresc. Dar faptul cã eu mã rog lui Dumnezeu pentru iertarea
lui, aceasta nu-i o garanþie cã el este iertat.
- Dar noi îl iertãm! Dacã noi îl iertãm, nu-i valabil?
- Noi îl iertãm pentru cã noi avem nevoie sã iertãm. Pentru cã noi
avem nevoie sã-i iertãm pe toþi. Zice: Dacã nu veþi ierta, nici Tatãl Cel
Ceresc nu vã va ierta. Deci mã obligã pe mine sã iert. De ce? Pentru
binele meu. Dar faptul cã eu îl iert pe cel care mi-a fãcut rãu, aceasta
nu e o garanþie cã ºi Dumnezeu l-a iertat.
- Pe el? Nuu.
- Dacã el nu se întoarce, într-adevãr, nu va fi iertat niciodatã.
- Aºa-i!
- Chiar dacã eu îl iert. Eu îl iert pentru ca sã-mi despovãrez propria
mea conºtiinþã.
- Da!
- ªi pentru relaþia mea cu Tatãl, nu pentru relaþia lui.
- Nu, nu, nu! Un alt frate: Cum l-a iertat David pe Saul de atîtea
ori. Fratele Traian Dorz: Dar asta nu înseamnã cã Saul a fost iertat de
Dumnezeu. Pentru cã existã o condiþie cutremurãtoare aici.
Pag. 160

Despre cel care se întoarce, spune: Celui ce crede, i se va ierta.

Dar cel ce nu crede nu va vedea mîntuirea, cã pãcatul lui rãmîne peste
el.
- Aºa-i! Da!
- Chiar dacã Mîntuitorul i-a iertat, ei n-au fost iertaþi. Pentru cã ei
înºiºi trebuiau sã cearã iertare. În zadar mã rog eu pentru cineva sã fie
iertat, dacã el însuºi nu doreºte ºi nu se roagã. Eu mi-am fãcut datoria
ºi eu sînt despovãrat de rãspunderea pe care o am în faþa Tatãlui, dar
asta nu îl scuzã pe el, nici nu garanteazã izbãvirea lui. Un alt frate:
Vasãzicã încrederea aceluia care pãcãtuieºte continuu ºi are încrederea
cã Dumnezeu îl iartã, ºi neîncrederea cã Dumnezeu nu-l mai iartã, este
tot pãcat împotriva Duhului Sfînt?
- Asta o poate face tot cel ca re are Duhul Sfînt. Cã dacã
pãcãtuieºte, el trebuie sã aibã nãdejde cã, dacã se pocãieºte sincer,
Dumnezeu îl iartã. Faptul cã nu se încrede în iertarea lui Dumnezeu,
e pãcat împotriva Duhului Sfînt. Asta o poate face numai dacã are
Duhul Sfînt ºi- i c r e dincios. Cã dacã n-are Duhul lui Dumnezeu nu
poate. Eu mã gîndesc la aceia dintre noi care astãzi fac dezbinare în
Lucrarea lui Dumnezeu ºi care ºi ieri au fãcut ºi nu s-au pocãit. Mai
trãieºte încã preotul Gheorghe Secaº.
- Mai trãieºte?
- Mai trãieºte încã. ªi a fãcut acel mare pãcat împotriva lui
Dumnezeu, împotriva Duhului Sfînt ºi împotriva omului lui Dumnezeu
care a fãcut în þara aceasta aceastã Lucrare a lui Dumnezeu. Dar el nu
s-a pocãit de pãcatele lui. Pãrintele Iosif l-a iertat. Mi-aduc aminte:
mergeam cu pãrintele Iosif odatã de l a r e da c þ i e s pr e ti pografie.
Veneam de pe Aleea Filozofilor pe o strãduþã îngustã, ºi-acolo existã
niºte cotituri. În oraºele astea vechi ºi-n Ierusalim, ºi-n alte oraºe
vechi, strãduþele sînt cu cotituri strîmte. Mergeam cu pãrintele spre
tipografie ºi ne-am pomenit dintr-odatã, la colþul unei strãduþe, cu
Secaº. Era în timpul cînd se declarase conflictul ºi el pãcãtuia grav
împotriva lui Dumnezeu, împotriva Lucrãrii, învinuindu-l în scris pe
pãrintele Iosif ºi spunînd tot felul de lucruri neadevãrate împotriva lui.
Ne-am pomenit faþã în faþã. Eu eram cu pãrintele, Secaº venea spre
noi. ªi, la un moment dat, l-am vãzut cã s-a fãcut palid, galben ca
lãmîia. ªi a dat sã se fereascã, dar strãduþa era îngustã. Acum l-am
vãzut pe pãrintele liniºtit. ªi eu am primit a º a un º oc în inimã, cã
ºtiam ce luptã duce, ce nedreptate ºi ce pãcat face împotriva Duhului
Sfînt preotul Secaº osîndind pe pãrintele. Dar, vrînd-nevrînd, acum
am mers ºi ne-am întîlnit împreunã. Pãrintele Iosif i-a întins mîna,
zicînd:
- Slãvit sã fie Domnul! Foarte liniºtit.
- Ce faci, pãrinte Secaº? Omul ãsta, tremurînd ºi-a dat seama, era
ca un criminal care se pomeneºte dintr-odatã în faþa judecãtorului ºi
nu ºtie ce sã facã, zice:
- Pãrinte, sînt foarte amãrît. ªi începe sã-i povesteascã niºte
intimitãþi familiale. Noi auzisem despre treaba asta. Nevasta îl cam
lãsase ºi trãia cu niºte ofiþeri ºi cu niºte nu ºtiu cine. Domnul sã aibã
milã de el. ªi omul se plîngea necãjit la pãrintele. Ca ºi cum nici nu
s-ar fi întîmplat nimic. Pãrintele i-a vorbit:
 Pag. 161

- Aºa-i pe pãmînt, pãrinte Gheorghe. Numai Dumnezeu Singur ne

poa te ajuta în împrejurãri grele, dacã noi rãmîne m a s c ul tã tor i º i
liniºtiþi. În sfîrºit, a cãutat sã-i vorbeascã aºa de frumos. Nici cu un
cuvînt nu i-a adus aminte de pãcatul cel mare ºi grav. Însã prin toatã
atitudinea lui s-a arãtat înþelegãtor, ier tã tor, iubitor, binevoitor ºi
mîngîietor pentru omul ãsta. Nici acela n-a zis nici un cuvînt de regret
ºi de pãrere de rãu, deºi fãcuse astfel de lucruri. ªi, dupã ce a plecat
- încurcat, cãci a cãutat sã plece cît mai repede, i-am zis pãrintelui:
- Pãrinte Iosif, cum aþi putut fi chiar aºa de îngãduitor ºi de
înþelegãtor faþã de acest om?
- Ce am fãcut eu, tu nu înþelegi acum. Vei înþelege tu mai tîrziu,
cînd vei ajunge ºi tu în situaþia sã-þi ierþi ºi sã-þi mîngîi de multe ori pe
cei care îþi fac rãu. Atîta bunãtate ºi milã a avut omul acesta faþã de
cei care i-au fãcut rãu! Dar aceasta nu-i o garanþie cã Dumnezeu l-a
iertat. Cã omul acesta niciodatã nu s-a pocãit ºi nu se va pocãi poate
niciodatã de pãcatul pe care l-a fãcut. Acuma, cînd ne ducem la Sibiu,
l a mor mî ntul pãr i nte l ui Ios i f, de mul te ori a fost vãzut ºi el, ºi
Moldoveanu; chiar anul tr e c ut! Anul acesta nu ºtiu dacã a fost, de
Rusali i . Da r a nul tr ec ut l-am vãzut pe Moldoveanu. S-a apropiat
undeva ºi, încruntat, i-a zis la un frate:
- Ce-i asta, parastas? De cînd parastas la mormînt? ªi fratele i-a
zis:
- De cînd e Oastea Domnului ºi de cînd sîntem creºtini! De atunci
e parastas la mormînt ºi rugãciune. S-a înfuriat ºi a zis:
- V-aþi fãcut un idol din mormîntul ãsta! ªi a plecat. Secaº a fost
vãzut furiºîndu-se pe departe, pe dupã morminte ºi pe dupã cruci, ºi
uitîndu-se ce se întîmplã acolo. Oamenii aceºtia cu duhul potrivnic în
ei nu pot sã vadã. ªi eu mã tem cã niciodatã oamenii aceºtia nu vor
avea pocãinþã pentru pãcatul mare ºi îngrozitor pe care l-au fãcut ºi
unul, ºi celãlalt, dezbinînd Lucrarea lui Dumnezeu ºi luptînd împotriva
Duhului. Ei, iatã pãcatul împotriva Duhului Sfînt. Nu cã n-ar fi iertare
la Dumnezeu pentru ei, dar nu mai are cine sã-i aducã cu umilinþã ºi
cu lacrimi, sã cearã iertarea ºi sã poatã sã o primeascã. Cã dacã n-ai
un duh smerit ºi o inimã înfrîntã, cum a zis fratele, niciodatã nu poþi
cãpãta iertarea lui Dumnezeu. Aceasta se capãtã cu un duh smerit ºi
cu o inimã înfrîntã. Da r, ui te , noi a m î nc e put s ã s tã m de vor bã
aºteptî ndu- i pe fr a þ i . Fr a þ i i a u venit ºi trebuia sã ne aplecãm în
rugãciune înaintea Domnului.
Chiar dacã mai vin dupã aceea, nu-i nimic. Trebuie sã-I mulþumim
Domnului. Dupã rugãciune, fratele Traian Dorz continuã. Sînt aici
fr a þ i c u c ar e nu ne - am vã zut pî nã a cum. Dupã nume, ne-am mai
c uno s c ut uni i p e a l þ i i . D a r tr upe º te , pî nã a c um, di n ca uza
împrejurãrilor prin care am tr e c ut, nu ne - a m putut vedea ºi sã ne
înþelegem cu privire la multe dintre lucrurile care se ivesc în drumul
vieþii noastre ºi în lupta noastrã pentru dobî ndi r e a Împãrãþiei lui
Dumnezeu pentru noi ºi pentru alþii. Deºi, cînd am venit la Domnul,
a m ve ni t l a a ce e a ºi învãþãturã ºi la aceeaºi credinþã, fi e ca r e de
bunãvoie, ºi, îndemnaþi de acelaºi Duh, de Duhul lui Dumnezeu, am
fãcut acelaºi legãmî nt: l egãmîntul ascultãrii noastre de Domnul ºi
legãmîntul c ã, pînã la sfîrºitul vieþii noastre, noi ne vom da toate
silinþele sã ascultãm acelaºi cuvînt ºi sã împlinim aceeaºi învãþãturã în
care Dumnezeu ne-a chemat pe noi sã punem legãmîntul
Pag. 162

ºi sã ne cãutãm zidirea ºi dobîndirea mîntuirii noastre, zic, deºi am

fost chemaþi în aceeaºi învãþãturã ºi la aceeaºi lucrare, din pricinã cã
au fost di fe r i te e ve ni mente care n-au depins de noi ºi care ne-au
separat ºi ne-au depãrtat pe unii de alþii, în aceastã stare de depãrtare
trupeascã a unora de ceilalþi, s-au putut ivi ºi necazuri, ºi încercãri
care ne-au izolat ºi sufleteºte pe unii de alþii.
ªi, dupã cum Cuvîntul lui Dumnezeu ne îndeamnã sã stãruim
necurmat în învãþãturã, în credinþã, în rugãciune, în pãrtãºia frãþeascã,
dacã noi n-am avut aceste condiþii ºi posibilitãþi, e normal sã se iveascã
ºi deosebiri de vederi; mai ales cã mulþi dintre noi au avut de-a face
ºi cu alte duhuri, ºi cu oameni din afarã, care sînt mînaþi ºi îndemnaþi
de alte duhuri ºi de alte învãþãturi. Acest lucru, ºtim din Cuvîntul lui
Dumnezeu cã este aºa. De aceea ni s-a atras atenþia de la început: ce
am auzit de la început, aceea sã rãmînã în noi. Evanghelia care ne-a
fost propovãduitã, învãþãtura pri n ca r e a m pr i mi t cr e di nþ a sã le
pãstrãm întocmai cum le-am auzit de la început. Cã s - a zis: altfel
degeaba aþi crezut. Prin urmare, toatã stãruinþa ºi toatã statornicia
noastrã ºi toatã mergerea noastrã potrivitã ºi frumoasã împreunã este
legatã de aceste condiþii: sã pãstrãm între noi aceeaºi învãþãturã ºi
aceeaºi unitate de gîndire ºi simþire pe care am avut-o de la început.
Fãrã sã fim influenþaþi nici de dreapta, nici de stînga, nici de un duh,
nici de altul . Ci s ã þ i ne m î ntocma i c um am pr imit de la început
învãþãtura, pînã la sfîrºit. Dacã am fi avut cu toþii totdeauna aceastã
grijã permanentã, între noi nu s-ar fi ivit ºi nu s-ar fi strecurat pãreri
diferite. Dar fie pentru cã unii au fost slabi, fie pentru cã alþii au fost
nepregãtiþi, iar alþii au fost prea îngãduitori, s-au ivit ºi pãreri diferite.
ªi pentru cã n-am cãutat cu tot dinadinsul sã ne întîlnim unii cu alþii
mai mult, mai des, mai apropiat, mai liniºtit ºi sã punem în discuþia
noastrã ºi în mijlocul vorbirilor noastre, cu îngãduinþã frãþeascã, cu
dorinþã sincerã, aceste lucruri care se iveau ca pãreri diferite, ele,
nerezolvate la timp, au început sã se adînceascã, mai mult sau mai
puþin; într-o mãsurã sau alta. ªi astfel ne-am pomenit la un moment
dat cã, deºi am fãcut la fel un legãmînt sfînt în aceeaºi Lucrare ºi în
aceeaºi credinþã, ºi în aceeaºi învãþãturã, sã þinem întocmai aceeaºi
Evanghelie ºi în acelaºi duh în care am primit-o, ne-am pomenit la un
moment dat cã nu mai vorbim la fel, cã nu mai gî ndim la fel, cã nu
mai învãþãm la fel, cã nu mai umblãm la fel.
Unii, care au avut temere de Dumnezeu ºi într-o mai mare mãsurã
respect faþã de Cuvînt ºi cunoaºterea î nvã þ ãturii, au început sã se
corecteze mai uºor ºi sã se îndrepte mai bine pe aceastã cale, în aºa
fel încît, ca ºi la clãdirea unui zid: cînd s-a pus dreptarul de la un
capãt pînã la celãlalt, fiecare a vãzut cã a pus o cãrãmidã mai înãuntru
sau mai în afarã ºi, cunoscînd acum dreptarul ºi primind observaþiile
c e l or c a r e se uitau pe fir dincolo sau dincoace, au î nc e put s ã - º i
aranjeze cãrãmizile lor dupã dreptar; ºi a început astfel zidul sã aparã
fr umos º i î n pa r te a în care au lucrat ei. Totuºi mai sînt unii car e
lucreazã r ã u, deº i l i s - a a tr a s ate nþ i a : Þi ne seama de dreptarul
învãþãturii, care este aceeaºi poruncã ºi dã aceeaºi formã frumoasã
întregii zidiri, oriunde lucreazã cineva care þine seama de acest dreptar
care mustrã ºi care înºtiinþeazã pe cel ce nu þine seama.
 Pag. 163

Cu toate cã unora li s-a atras de repetate ori ºi în repetate rînduri,

ºi de mulþi ani atenþia aceasta, ei continuã ºi astãzi sã lucreze rãu. ªi,
neþinînd seama de dreptarul învãþãturii sãnãtoase care ni s-a dat nouã
de la început ºi dupã care ni s-a poruncit sã lucrãm, lucreazã ºi astãzi
în Lucrarea lui Dumnezeu cu îndrãznealã, cu neruºinare, cu lipsã de
respect faþã de acest dreptar. Lucreazã rãu ºi astãzi.
Într-un timp erau mai mulþi; dar încet, încet, cu rãbdare, cu
r ugã ci une, cu îndemnare, mai cu mustrare, mai cu lacrimi, mai cu
îngãduinþã, Bunul Dumnezeu, Duhul Domnului i-a fãcut pe mulþi sã
s e c or ec teze º i s ã î nc eapã sã se orienteze clar, dupã dr e pta r ul
învãþãturii sãnãtoase ºi dupã felul în care lucreazã totalitatea celorlalþi
fraþi. ªi astfel, zidãria Domnului începe sã aparã iarãºi frumos. Adicã
în foarte multe pãrþi unde se lucra rãu de cãtre unii, au început sã se
corecteze. Mai sînt unii care nu þin seama de nimic. Dar aceºtia, cred,
sînt cei care au depãºit li mi ta î ngã dui tã totuº i de bunã tatea lui
Dumne ze u. Au ba tjocorit ºi batjocoresc Duhul harului, sãvîrºind
conºtient ºi calculat împotriva lui Dumnezeu o lucrare dãunãtoare,
contra învãþãturii ºi contra Lucrãrii lui Dumnezeu. Oamenii aceºtia.
Spun: mare este pute r e a l ui Dumne zeu ºi ea depãºeºte marginile
priceperii noastre, dar s-a dovedit ºi în trecut cã cei care au sãvîrºit
pãcate mari împotriva Duhului Sfînt nu s-au mai întors niciodatã. Pe
unii dintre aceºtia, Sfîntul Apostol Pavel i-a dat pe mîna satanei, pe
altul l-a lepãdat ºi pe altul l-a încredinþat judec ãþii lui Dumnezeu.
Cînd, dupã repetate încercãri de îndreptare, oamenii aceºtia rãmîn în
ne a s c ul ta r e de Dumnezeu, ei nu pot fi trataþi altfel, de cî t s ã fi e
încredinþaþi judecãþii lui Dumnezeu, cã a Lui Lucrare o nimicesc, nu
o lucrare omeneascã. Noi sîntem plini de fricã ºi cutremur în tot ceea
ce ne angajeazã faþã de Lucrarea lui Dumnezeu. Domnul ºtie cu cîtã
jertfã ºi cu cîtã suferinþã, numai Domnul ºtie cu cîtã jertfã ºi suferinþã
s-a adus Lucrarea aceasta a Oastei Domnului pînã astãzi. ªi cu cîte
jertfe ºi suferinþe, ºi ameninþãri, ºi ri s c ur i e împreunatã Lucrarea
aceasta chiar ºi astãzi. Cãci sã nu vã închipuiþi cã, dacã noi ne putem
aduna l a o nuntã 3.000 de fraþi, aceasta nu este permanent sub o
ameni nþ a r e zdr obi toa r e . Numai cã, dupã cum spune Cuvîntul lui
Dumnezeu, sînt suflete de jertfã ºi rugãciune care stau permanent în
faþa lui Dumnezeu ºi a cãror rugãci une º i c ur ã þ i e , ºi sfinþenie, ºi
rãbdare, ºi evlavie, ºi risc constituie un motiv puternic ºi o justificare
puternicã în faþa lui Dumnezeu ºi acestea cred cã opresc dezlãnþuirea
mîniei care ameninþã permanent. Sfîntul Apostol Pavel spune: Atît de
adevãrat este, fraþilor, cã eu sînt în primejdie de moarte în fiecare zi,
cît de adevãrat este cã am cu ce sã mã laud cu voi î n Eva nghelie.
Faptul cã fraþii din Corint puteau sã fie liniºtiþi se datora riscului ºi
sacrificiului Sfîntului Apostol Pavel, care stãtea în faþa lui Dumnezeu
ca un zid de apãrare, sã nu vinã nenorocirea peste ceilalþi.
Spune el aºa: Cãci eu împlinesc prin suferinþele mele ceea ce mai
lipseºte suferinþelor în Hristos pentru Trupul Sãu care este Biserica.
Cine cade ºi eu sã nu ard? Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab? Pînã în
ziua de astãzi sîntem în primejdie în fiecare zi, sîntem flãmînzi. Cînd
s î nte m batjocoriþi, rãbdãm. Cînd sîntem alungaþi, ne rugã m. Cî nd
sîntem dispreþuiþi, suferim. Dumnezeu parcã a fãcut din noi, apostolii,
oamenii cei mai dispreþuiþi de pe pãmînt.
Pag. 164

Sîntem ca gunoaiele lumii acesteia, ca lepãdãtura tuturor. De ce?

Pentru cã în trupul meu - zice sfîntul apostol - mai plãtesc ce lipseºte
suferinþelor lui Hristos pentru Bisericã. De ce arzi tu, Sfinte Pavel? De
ce nu arde cel care cade, c e l c a r e p ãcãtuieºte? El cade ºi tu arzi!
Pentru cã sîntem mãdulare unii altora. Pentru cã e î n Bi s e r i c a l ui
Dumnezeu. ªi cînd unul cade, adicã atunci cînd intervine un pãcat ºi
un rãu în Bisericã, trebuie sã fie alþii care sã ispãºeascã pentru acest
rãu.
Adicã trebuie neapãrat sã fie un echilibru în lucrarea lui Dumnezeu.
Cã dacã se pune pe o parte, ca pe un cîntar, o greutate, trebuie sã se
punã ºi pe cealaltã parte o greutate, cã altfel, dacã se stricã echilibrul,
se nimiceºte tot. Dacã ar fi numai pãcate în Lucrarea lui Dumnezeu,
prin unii care pã c ã tui esc, ºi n-ar fi suferinþã ºi iertare, ºi post, ºi
r ugã ci une, ºi lacrimi prin alþii, care sufãr pentru Lucrar e º i c a r e
echilibreazã mãsura, atunci s-ar strica pentru totdeauna echilibrul ºi
Biserica lui Dumnezeu s-ar prãbuºi în pãcat ºi în pierzare. Pînã mai
este cineva care suferã printre cei care pãcãtuiesc, Dumnezeu are grijã
de toþi. E legea compensaþiei într-un organism. Dumnezeu aºa a fãcut
ºi în celelalte privinþe. Cînd un ochi se îmbolnãveºte, Dumnezeu pune
putere în celãlalt ochi ºi ajutã, ºi echilibreazã organismul. Cînd o mînã
s e î mbol nã ve º te º i nu mai poate lucra, Dumnezeu pune putere î n
cealaltã mînã ºi face cît 2. Cînd un picior se îmbolnãveºte ºi nu mai
poate duce greutatea, Dumnezeu pune putere în celãlalt picior sã o
ducã. Aºa este ºi cu Lucrarea lui Dumnezeu. Dacã sîntem mãdulare
unii altora, cînd unii nu vegheazã nici ziua, ceilalþi trebuie sã vegheze
ºi noaptea. Cînd unii nu se roagã nici cînd este nevoie, ceilalþi trebuie
sã se roage ºi în locul celorlalþi. Cînd unii nu ostenesc ºi nu vor sã
osteneascã nici unde au datoria, ceilalþi trebuie sã facã ºi în locul lor.
Cînd un umãr nu vrea sã ducã nici o povarã, celãlalt trebuie sã ducã
pentru 2. Cînd unii nu postesc nici vinerea, nici în zilele de jertfã,
ceilalþi trebuie sã sufere totdeauna. Cînd unii nu se roagã niciodatã,
ceilalþi trebuie sã se roage totdeauna, ca sã pãstrezi un echilibru în
organism. Cã dacã unii numai pãcãtuiesc, iar alþii nu ispãºesc, nu se
r oa gã , nu suferã, atunci se stricã echilibrul ºi se nimi c eº te toa tã
Lucrarea. Pînã a fost în Sodoma un singur neprihãnit, ãsta a pãstrat
echilibrul ºi Dumnezeu a avut milã de toþi. Cînd n-a mai fost nici ãsta,
echilibrul s-a prãbuºit ºi nenorocirea n-a mai putut fi evitatã pentru
nici unii. De aceea trebuie sã fie în Lucrarea lui Dumnezeu unii care
sã ispãºeascã ºi sã sufere, pentru cã sînt alþii care pãcãtuiesc. M-au
întrebat de multe ori: De ce a trebuit sã mergeþi la închisoare dv.?
Cã n-aþi fãcut nici cutare, nici cutare, nici cutare, nici cutare, nici
cutare. Pentru aceasta! Eu am gãsit 10 explicaþii la suferinþa celor
nevinovaþi în mijlocul Lucrãrii lui Dumnezeu. Dar printre explicaþiile
acestea este ºi asta: în Lucrarea Domnului e atîta pãcat. Trebuie sã fie
unii care sã sufere. Unii cad, eu ard, zice Sfîntul Pavel. Dar de ce arzi
tu, Pavele? Pentru cã el nu arde ºi lui nu-i pasã. El cade. Dar, pentru
cã el este în Lucrarea lui Dumnezeu ºi dreptatea lui Dumnezeu cere
un echilibru, trebuie, oriunde se pãcãtuieºte, sã fie o rãscumpãrare
prin suferinþã. El nu acceptã suferinþa, pentru cã nu se pocãieºte. ªi
a tunc i tr e bui e s ã mã pocãiesc eu - zice Sfîntul Pavel - pentr u c a
Lucrarea Domnului sã aibã totuºi un echilibru ºi Dumnezeu sã nu-ªi
ia harul de la noi.
 Pag. 165

ªi cîte alte explicaþii sînt pentru suferinþa aceasta! Dar pînã nu treci
prin frãmîntãrile acestea, nu le gãseºti lumina ºi înþelesul. De aceea
zic, dragi i me i fr a þ i , e xi s tã pã ca te dupã cum am mai vãzut ºi în
legãturã cu David, în Psalmul 50 pe c a r e l e face omul avînd încã
Duhul lui Dumnezeu.
El a pãcãtuit, dar printre pãcatele sãvîrºite nu a fãcut acel pãcat
grav care batjocoreºte pe Duhul lui Dumnezeu ºi care-L face pe Duhul
lui Dumnezeu sã-l pãrãseascã. Ei, omul vinovat, credinciosul vinovat
de astfel de pãcate recunoaºte, se pocãieºte, se îndreaptã ºi nu le mai
repetã. Atunci capãtã iertare, pentr u cã Duhul lui Dumnezeu nu l-a
pãrãsit. Duhul lui Dumnezeu l-a mustrat, l-a fãcut sã se pocãiascã,
cum a fost cu David ºi cum a fost cu alþi sfinþi. ªi pocãinþa l-a dus la
l a c r i mi , l a c r i mi l e l - a u dus la recunoaºtere ºi la î ndr e pta r e. ªi
Dumnezeu i-a iertat pãcatul; ºi pãcatul i-a fost acoperit. Dar sînt unii
care au pãcãtuit atît de grav ºi atît de repetat, ºi atît de adînc ºi, la
orice mustrare, ºi-au adîncit pãcatul, batjocorind pe Duhul harului lui
Dumne ze u. Pe ntr u aceºtia nu mai este i e r ta r e . Sec aº nu s e ma i
întoarce niciodatã. Moldoveanu nu se va întoarce. ªi mã tem cã nici
Tudose nu se va mai întoarce niciodatã. ªi mã tem cã nici Condruz nu
se va întoarce nicioda tã . Un fr a te : Da r a murit Condruz. Fratele
Traian Dorz: A murit?
- Da, acu’ de curînd.
- Ve de þ i ? ªi mã tem c ã nici Iordache, aceste capete a l e
dezbinãrilor. Aºa cum face ºi bietul Bocãnealã ºi Pop Gheorghe la
Cl uj , c a re ºi-a înmormîntat soþia acuma într-un mod îngrozitor de
batj oc or i tor, c ã toatã lumea s-a scîrbit de felul cum a fãcut-o. ªi
moartea ei, ºi boala ei au fost o înºtiinþare de la Dumnezeu, dar ei
n-au înþeles. Ei, mã tem cã astfel de oameni care pãcãtuiesc repetat,
conºtient ºi îndrãzneþ împotriva Duhului Sfî nt nu vor mai cãpãta
i e r ta r e ni c i oda tã . De c e ? Pentru cã nu se pot niciodatã pocãi º i
corecta, sã vinã cu lacrimi ºi cu pãrere de rãu ºi sã spunã: Ne pare
rãu, a m pã c ã tui t. Vã r ugã m, fr aþ i l or, de zl ega þ i - mã î n fa þ a l ui
Dumnezeu. Pentru cã ce-i legat pe pãmînt rãmîne legat ºi în ceruri.
Oamenii aceºtia au pãcãtuit împotriva Luc r ãr i i l ui Dumne zeu. ªi
numai Lucrarea lui Dumnezeu îi poate dezlega, dacã vin cu pocãinþã
în faþa fraþilor ºi strigã: Am pãcãtuit! Iertaþi-mã în faþa Domnului, ca
sã pot fi iertat! Ei, dar dacã nu vin cu o astfel de pocãinþã, ei continuã
r ã ul pe c a r e î l fa c. ªi, continuînd aºa, vine o zi cînd se sfîrºeºte
rãbdarea lui Dumnezeu. Adicã se sfîrºeºte viaþa lor. ªi se duc în faþa
lui Dumnezeu cu acest îngrozitor pãcat neiertat. Un frate: Cumplitã
este moartea celui pãcãtos, cum spune. Fratele Traian Dorz: Aºa va
fi ºi pînã la sfîrºit. Dar mai cumplitã va fi judecata lui Dumnezeu ºi
moartea, adicã uitarea veºnicã în care vor fi aruncaþi dupã aceea. De
aceea, cred cã cel mai însemnat lucru este ca omul sã se cutremure
înaintea lui Dumnezeu. Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! E o poruncã
într-adevãr cutremurãtoare, la care trebuie sã luãm seama bine fiecare
dintre noi, cînd vedem exemple din acestea clare.
Au fost ºi alþii care au greºit, dar, pentru cã le-a pãrut rãu ºi ºi-au
cerut iertare, Dumnezeu i-a iertat. ªi Lucrarea i-a iertat, ºi fraþii i-au
i e r ta t ºi nici nu mai pomeneºte ni me ni de s pr e gr eº e l i l e l or. Cã
dragostea acoperã! Acoperã dragoste a l ui Dumne ze u, acoperã ºi
dragostea frãþeascã.
Pag. 166

Dar dacã nu acoperã dragostea lui Dumnezeu, pentru cã nu-i

pocãinþã, degeaba acoperã dragostea frãþeascã! Degeaba ne facem noi
cã iertãm ºi cã tãcem, ºi cã uitãm. Degeaba! Pentru cã Dumnezeu este
Acela al cãrui cuvînt este hotãrîtor ºi a cãrui judecatã se împlineºte cu
credincioºie pe pãmînt. Iar dacã cineva a fost nãscut odatã din nou, a
fost curãþit adi c ã , c um s pune , de ve c hi l e l ui pã cate, dar apoi a
batjocorit pe Duhul harului, a dispreþuit, a cãlcat în picioare sîngele
legãmîntului prin care a fost curãþit, cine sã-l mai scuze ºi cine sã-l
mai ierte dupã aceea? E un pãcat îngrozitor. Noi nu ne dãm seama de
grozãvia lui, pentru cã încã n-am trecut prin înfãþiºarea cea teribilã a
jude c ã þ i i l ui Dumne ze u º i a felului în care judecã El. Dar spune
Cuvîntul Domnului: Uitaþi-vã dar cu bãgare de seamã la bunãtatea ºi
la asprimea lui Dumnezeu.
Bunãtate faþã de voi, care ascultaþi, ºi asprime faþã de cei care
n-ascultã. Bunãtate faþã de voi, desigur, dacã veþi rãmîne mai departe
în ascultarea ºi-n legãmîntul Sãu. Dar dacã cãlcaþi legãmîntul. Dacã
n-a cruþat Domnul pe Fiul Sãu sau n-a cruþat pe poporul Sãu cu care
fãcuse un legãmînt prin înaintaºii sãi, cum sã ne cruþe pe noi, care am
intrat prin cãderea lor în acest legãmînt? Iar dacã noi acuma, care am
avut parte de o î ngã dui nþ ã extraordinar de mare ºi de nemeritatã,
totuºi ne arãtãm nerecunoscãtori, atunci cine sã mai pledeze pentru
apãr a r ea º i pentr u izbãvirea noastrã? Nu rãmîne decît aºteptarea
înfricoºatã - cum s pune l a Evr ei 10 - a judecãþii lui Dumnezeu ºi
vã pa i a unui foc ne s ti ns c a r e va mi s tui pe cei rãzvrãtiþi. Adi c ã
neascultarea de fraþi, cãlcarea legãmîntului, pãrãsirea adunãrii ºi a
Duhului lui Dumnezeu este o rãzvrãtire împotriva lui Dumnezeu ºi a
Duhului Sfînt. Acuma, aceste lucruri am vrut sã le discutãm între noi.
Cãci la unii lucrurile au ajuns în extremã. La limita de la care vãd cã
nu mai existã întoarcere. La unii n-au ajuns pînã acolo; ºi aceºtia au
fãcut cotitura frumoasã. Aici la Galaþi e r a o r a nã. Era nu numai o
ranã: erau 3 rãni care sîngerau tot trupul Lucrãrii din þarã. ªi multe
rugãciuni ºi lacrimi s-au vãrsat pentru adunarea din Galaþi. ªi-n alte
pãrþi mai erau 2 dezbinãri, dar aici erau 3; lucru care, în altã parte din
þarã, nu era aºa. Au stãruit foarte mult pentru gruparea, pentru partea
fraþilor care alcãtuiau gruparea de mijloc. Cã dacã aceºtia sînt uniþi,
sudaþi sufleteºte între ei ºi lucreazã cu un gînd ºi cu o inimã, aceasta
ar ajuta ºi la refacerea celorlalte 2 extreme. O parte dincolo, o parte
dincoace. Acum mulþumim lui Dumnezeu cã, uite, fratele iubit pe care
îl întîlnim astãzi trupeºte pentru prima datã dar care ne cunoaºte de
multã vreme ºi care reprezenta cumva una dintre aripile celelalte, se
gãseºte aici. Asta este o mare bucurie pentru noi. Un frate: Asta a fost
la înc e put, fr a te Tr a i an, c înd am fost noi puºi de Domnul aici în
Galaþi.
Dar de-atunci încoace, a mai venit, cum spui, fratele Tudose. ªi ei
au fãcut întreruperea. Noi am fost de la început. Bãieþii au fost cu ei,
cu Tudose, frate. Fratele Traian Dorz: La început, pînã cînd nu s-au
cristalizat dezbinãrile, atunci au fost toþi cam apropiaþi. Dar cînd s-au
cristalizat hotãrît dezbinãrile s-au fãcut cam 3 partide. Cã pãcatul nu
rãmîne în aceeaºi situaþie. El adînceºte, adînceºte, adînceºte - unde se
stabileºte. ªi fiecare zice cã are el dreptate, atunci cînd judeci lumeºte,
omeneºte sau fireºte, sau din punctul nostru egoist de vedere.
 Pag. 167

Însã cînd gîndim la lucrul lui Dumnezeu care trebuie sã ne uneascã

peste orice despãrþire, atunci vedem cã toþi am cam greºit pe undeva
cã s-a ajuns la situaþia aceasta. Un frate. Vã mai spun acum ceva. Vã
rog sã reþineþi, sã nu uitaþi ce aveþi sã spuneþi. Noi avem acum încã un
grup care s-a desprins dintre noi de aici, cu fratele Pohrib. Fratele
Traian Dorz: Frate, e adevãrat. Unde nu este sudura duhului, acolo
s-au ivit ºi se pot ivi.
Pag. 168

Un dar de la Dumnezeu

Un cuvînt introductiv al fratelui Traian Dorz, la Sãrbãtoarea literarã

de la Simeria - 1-V-1986

De la început, ca întotdeauna, sîntem datori ºi sîntem îndemnaþi ca

tot c e fa c e m s ã fa c em în acest Nume Sfînt ºi pute r ni c. Cî nd ne
îndreptãm inima spre El, cum spune în Psalmi, îndatã ne transpunem
într-o atmosferã înaltã, cereascã, divinã. În tot timpul pe care trebuie
sã-l petrecem aici trebuie sã ne dãm toate silinþele sã ne pãstrãm în
aceastã atmosferã deosebitã, pentru cã nu numai scopul pentru care
ne-am adunat, ci ºi zilele, momentele, clipele pe care le trãim, toate ne
poruncesc acest lucru. Sã ne dãm toate silinþele sã ne transpunem în
aceastã atmosferã cereascã de la început. ªi, cît timp Domnul a rînduit
sã petrecem aici împreunã, pentru slava Lui ºi pentru fericitul folos al
fiecãruia dintre noi, fiecare trebuie sã ne dãm silinþa sã ne transpunem
ºi sã ne pãstrãm permanent în aceastã atmosferã. Seara aceasta este o
searã cutremurãtoare. În seara aceasta au început patimile, lacrimile,
suferinþele mîntuitoare ºi rãscumpãrãtoare pentru noi ale Domnului ºi
Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
Sã ne transpunem în acel loc în care, într-o searã ca asta, s-au
pe tr e c ut º i s - a u r os ti t cel e ma i z gudui toa r e di ntr e c uvi nte l e
Mîntuitorului ºi dintre evenimentele mîntuitoare ºi rãscumpãrãtoare ale
Cr uc i i . Noi vom începe adunarea noas tr ã î n Nume l e Domnul ui ,
chemîndu-L Cel dintîi ºi din toatã inima pe El în mijlocul nostru. El
a s tat în seara Cinei de Tainã în mijlocul ucenicilor Sãi ºi, î ntr - o
singurã searã, le-a spus lucruri mai multe decît într-o întreagã viaþã.
ªi nu numai cã le-a spus, dar le-a trãit ºi le-a arãtat. În seara aceasta,
noi, cu ajutorul Domnului, vom petrece împreunã tot timpul. E o searã
ma r e . Vom petrece între noi clipe neuitate. Vom avea prima par te
închinatã laudelor Domnului, de cãtre toþi cei care au primit de la El
un talent deosebit de a cînta ºi de a slãvi Numele Sãu prin poezie, prin
cîntare; prin aceste 2 mijloace cereºti ºi veºnice. Acestea ºi în ceruri
vor fi pentru totdeauna. Credinþa va înceta, cunoºtinþele.
Toate acestea vor înceta, c um s pune Sfî ntul Cuvînt al lui
Dumnezeu. Dar dragostea, bucuria, cîntarea, poezia nu se vor sfîrºi
niciodatã. Cei care au primit darul acesta au primit un da r veºnic!
Întrebuinþaþi-l spre slava lui Dumnezeu ºi cãutaþi sã-l puneþi în folos
ca acela cu talanþii cei mai mulþi ºi cei mai de valoare. Vom începe
adunarea noastrã. În prima parte va fi cenaclul nostru. Adicã fiecare
dintre cei care au primit de la Domnul un cadou deosebit pentru seara
aceasta, pentru sãrbãtoarea aceasta: o poezie, o cîntare, o melodie -
o descoperire de la Domnul, sub orice formã a primit-o, fãrã sã mai
aºtepte invitaþie deosebitã, se va ridica ºi va spune. Cei care au ceva
de spus Domnului ºi ceva de împãrtãºit nouã, sub forma aceasta sã
îndrãzneascã, fiindcã noi acuma nu mai sîntem la început. Sîntem o
familie care ne-am obiºnuit unii cu alþii ºi fiecare trebuie sã cãutãm din
toatã inima, în mod familiar ºi apropiat, sã rãscumpãrãm acest timp,
aducînd ºi primind tot ce avem frumos. În prima parte deci, cam pînã
pe la ora 12, vom avea aceastã parte de cenaclu.
 Pag. 169

Dupã ora 12, dupã o foarte scurtã pauzã de relaxare, o sã urmeze

un rînd de comunicãri cu privire la evenimentele deosebite care se
petrec acum ºi despre care am þinut ºi am dorit totdeauna sã vã fac sã
ºtiþi. Pentru ca la rugãciunea, la bucuria ºi la sarcina care vine din
partea Domnului pentru noi, sã luãm parte conºtient cu toþii. Dupã
aceea va fi o altã surprizã frumoasã, care va þine, cred, pînã pe la ora
5, cînd va trebui sã ne despãrþim, pentru plecarea trenurilor. Totuºi sã
dãm acum mai multe explicaþii referitoare la comunicãrile noastre care
vor fi fãcute. Noi am cam spus mai marilor noºtri despre o trebuinþã
ºi o dorinþã a noastrã, cum ne-a învã þ a t pe noi pã r i nte l e Iosif la
început: cã Oastea Domnului este un dar de la Dumnezeu, o solie, un
mesaj ceresc venit în lumea aceasta cu o mare misiune: înviorarea
duhovni c eascã a Bisericii noastre, cum spunea pãrintele : Oa s te a
Domnului vrea sã aprindã toate lumînãrile din Bisericã; sã nu ardã
numai una, 2 ºi celelalte sã fie stinse. Adicã nu numai un cîntãreþ, nu
numai un suflet sã-I cînte lui Dumnezeu ºi sã vibreze pentru dragostea
lui Dumnezeu, ci toate sufletele. Toatã suflarea sã laude pe Domnul.
Ce minunat va fi cînd, în toate bisericile noastre, toatã suflarea va
lãuda pe Dumnezeu!
La acest scop ºi pentru acest scop ne-a ridicat pe noi Dumnezeu ºi
aceasta trebuie sã o avem totdeauna în vedere. ªi sã nu fim liniºtiþi
pînã cînd nu se va împlini scopul acesta, oricare ar fi sã ajungã sã
vadã realizarea lui. ªi toatã þara noastrã sã-L cunoascã pe Domnul, sã
fie plin de cunoºtinþa Domnului pãmîntul þãrii noastre ca fundul Mãrii
Negre de apele ce-l acopãr, dupã cum spune profetul. Pentru aceasta,
noi trebuie sã ne însutim energia ºi munca, ºi ostenelile noastre. ªi
Dumnezeu va binecuvînta os te ne l i l e a c e s te a cu mul t ha r, c um a
binecuvîntat ostenelile pãrintelui Iosif. Pentru cã vine vremea cînd
a dunã r i l e noa s tr e di n dumi ni c i º i s ã r bãtori, dupã masa, se vor
desfãºura în biserici, cu participarea ºi cu o privire, de acum, alta a
tuturor celor care ne-au osîndit, învinuindu-ne pe nedrept cã sîntem
vrãjmaºi ai Bisericii ºi a credinþei noastre. S-au convins! ªi va trebui
sã se convingã deplin. Iar noi va trebui sã ajutãm cît mai curînd sã se
convingã cã sîntem nu numai credincioºi fii ai Bisericii noastre, pe
linia sãnãtoasã a Sfinþilor noºtri Pãrinþi ºi a pãrintelui nostru Iosif, cum
ne-a învãþat el, ci cã sîntem ºi niºte cinstiþi ºi demni, ºi vrednici fii ai
patriei noastre, cum ne-a învãþat tot pãrintele nostru Iosif. Aºa erau
adunãrile noastre la început, înainte de a ne î mpr ã º tia cum ne-am
împrãºtiat acum 50 de ani nu numai cu conflictul de la Sibiu, dar ºi cu
vremurile de r ãzboi ºi de îndepãrtãri din mijlocul nostru, cînd au
trecut anii cei grei ºi ne-au împrãºtiat.
Cã ne-am rãvãºit sufleteºte ºi ne-am fãcut fiecare o mulþime de
obiceiuri. La început, adunãrile Oastei erau frumoase ºi începeau cam
toate l a fe l . Fratele Opriº e aici, ºtie ce frumoase erau înainte de
conflictul de la Sibiu adunãrile Oastei. Am vrea, dacã se poate, nu
numai sã le restabilim frumoase cum e r a u a tunci, dragostea dintîi
totdeauna-i frumoasã, dar ºi sã adoptãm un model oarecum general al
felului cum sã înceapã ºi cum sã se termine, practic, adunãrile noastre.
Cã într-un loc încep a c uma î ntr - un fe l , î n a l t l oc a l tfe l , nu ºtii
niciodatã cum s-a obiºnuit.
Pag. 170

Normal este ca, dacã toþi sîntem de acelaºi gînd ºi de aceeaºi

învãþãturã, ºi de aceeaºi credinþã, ºi de aceeaºi dorinþã, sã încercãm sã
stabi l i m un fel cam obiºnuit ºi cam general, ºi cam acelaºi cum sã
înceapã ºi cum sã decurgã adunãrile noastre. ªtiu cã la început era
bine aºa. ªi acuma va trebui sã ne impunem foarte multã atenþie. Cu
rãbdare ºi cu înþelepciune se cîºtigã orice izbîndã, oriunde. Rãbdarea
ºi înþelepciunea trebuie sã ne c ãl ã uzeascã în toate privinþele. S-a
propus de cãtre fraþi un anumit fel de început ºi de c um trebuie sã
decurgã adunãrile. Am s ã vã c i tes c º i a m sã vã spun, în privinþa
aceasta, cum este potrivit. S-a spus ºi cred cã e bine aºa: începutul sã-l
facem totdeauna ridicîndu-ne în picioare ºi cîntînd: Mãrire Tatãlui ºi
Fiului ºi Sfîntului Duh ºi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Cunoa º te m c u toþii cîntarea asta. Apoi se va rosti tar e Î mpã r a te
Ceresc. Toate rugãciunile noastre cu aceastã rugãciune se încep. ªi-i
bine aºa, pentru cã în aceastã rugãciune este invocarea binecuvîntãrii
Duhului Sfînt. Deci, întîi: Mãrire Tatãlui, cîntat cu toþii. Apoi un frate
va rosti rugãciunea Împãrate Ceresc. Apoi se va cînta, stînd înpicioare,
de 3 ori: Sfinte Dumnezeule, Sfinte ta r e , Sfi nte fã r ã de moa r te,
miluieºte-ne pe noi, aºa cum este felul obiºnuit la bisericã, atunci cînd
se intrã în rugãciune. Dupã aceea se va face rugãciunea Tatãl nostru
ºi se va continua cu r ugã c i unea l i berã ºi, dupã o cîntare, se intrã
obiºnuit în program, mai departe.
La încheiere, iarãºi: rugãciunea liberã, continuatã cu cîntarea
cîntatã stînd în picioare: Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim pe tine,
Nãscãtoare de Dumnezeu; ºi adunarea se încheie cîntînd de 3 ori: Fie
Numele Domnului binecuvîntat de acum ºi pînã-n veac. Cred cã acesta
este un fel minunat ºi fericit în care ar fi bine sã se înceapã, s ã s e
continue ºi sã se încheie totdeauna adunãrile noastre oriunde se vor
face. La comunicãrile celelalte care vor urma vom vorbi mai pe larg
cu privire la încorporarea, l a integrarea noastrã frumoasã pe linia
rînduitã de Dumnezeu ºi-n munca pe c a r e ne - a r î ndui t-o El de la
început în mijlocul Bisericii noastre ºi în mijlocul poporului nostru în
care Domnul ne-a pus ca pe un aluat într-o frãmîntãturã sfîntã. Acuma
aº zice sã ne ridicãm cu toþii în picioare. Ne vom obiºnui noi cu felul
acesta. ªi, dupã ce ne vom obiºnui, veþi vedea ce frumos va fi! Vom
cînta întîi: Mãrire Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, apoi se va rosti
rugãciunea Împãrate Ceresc, dupã care vom cînta de 3 ori, cum am
spus: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare. Apoi se va continua cu Tatãl
nostru ºi cu rugãciunea liberã. Acesta sã fie programul, în duminici ºi
sãrbãtori, al adunãrilor din biserici. În celelalte ocazii: aniversãri,
botezuri, cumetrii, sfeºtanii, masluri sau nunþi, sau privegheri, vom
putea avea adunãrile acasã, în familiile respective.
Dar ºi acasã, oriunde vom avea aceste adunãri, e bine ca tot aºa sã
î nc eapã ºi sã se desfãºoare adunãrile ca ºi cînd se de s fã º oa r ã î n
bisericã. Atmos fe r a trebuie sã fie aceeaºi, pentru cã Domnul este
Acelaºi ºi pretutindeni în mijlocul nostru, dacã noi într-adevãr dorim
ºi luptãm ca El sã Se simtã bine în mijlocul nostru ºi sã putem intra
într-un mod de viaþã ordonat ºi frumos, ºi disciplinat, cum se ºi cuvine
sã avem în toate privinþele, spre binele nostru. Slãvit sã fie Domnul!
Ne ridicãm în picioare ºi vom cînta. Rugãciunea fratelui Ioan Opriº.
 Pag. 171

Tatãl nostru care eºti în cer, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã

împãrãþia Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea
noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne mîntuieºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi
mãrirea, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh. Tatã Sfînt din cer, în
Numele Domnului nostru Isus Hristos ºi pr i n l uc r a r e a º i pute r ea
Duhului Tãu Celui Preasfînt, iatã-ne strînºi aici în Numele Tãu. Ne
plecãm înaintea Feþei Tale deºi nu cu genunchii, cã poate n-a fost loc,
dar cu inimile noastre, aºa cum spunem ºi la bisericã: capetele noastre
Domnului sã le plecãm, sã plecãm capetele noastre, inimile noastre
înaintea Feþei Tale. Vino, vino Doamne! Vino în mijlocul nostru! Vino
ºi Te sãlãºluieºte întru noi. Vino! Vino ºi rãmîi cu noi! Fii începutul
nostru ºi binecuvînteazã Lucrarea Ta. Aºa cum ne-ai purtat de grijã
pînã în ceasul de faþã, acum Te rugãm ºi mai mult, ºi mai adînc, ºi
mai frumos: vino ºi Te sãlãºluieºte în mijlocul nostru ºi rãmîi cu noi.
Rã mîi cu fiecare dintre noi ºi ne binecuvînteazã, ºi ne ajutã s ã ne
ducem mîntuirea pînã la capãt, fãrã murmur ºi fãrã cîrtire. Doamne,
vino în mijlocul nostru ºi binecuvînteazã aceastã lucrare ºi aceastã
hotãrîre, ºi acest început minunat de a ajunge sã intrãm în biserici, în
Casele Tale, în casele moºilor ºi ale strãmoºilor. Vino Doamne vino
ºi ne ajutã, ºi ne dã putere ºi înþelepciune, ºi har, ºi milã. Ne ajutã sã
ne a xã m me r eu pe Sfî ntul º i Dumne ze i e s c ul Tãu Cuvînt. Sfînta
Scripturã sã ne fie pîinea de fiecare zi. Ea sã ne fie puterea ºi lumina,
ºi harul. Pe ea sã ne rezemãm, ca sã izbutim în toate. Îþi mulþumim!
Îþi mulþumim! Îþi mulþumim de acest binecuvîntat ºi minunat început.
Îþi mulþumim! Fie slãvit ºi binecuvîntat Numele Tãu, al Tatãlui ºi al
Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Pag. 172

Necesitatea legãmîntului pentru intrare în Oastea Domnului

Cuvîntul fratelui Traian Dorz de la o adunare de sfat frãþesc din zona

Neamþ - martie 1987

Dacã avem în noi dragostea de Dumnezeu ºi dragostea de fraþi,

aceste bunuri scumpe ne ajutã sã putem rezolva bine toate problemele.
În toate cuvîntãrile Sale ºi în toate poruncile Sale, Domnul aceste 2
lucruri ni le-a lãsat în grijã ºi în datorie sã le pãzim, sã le iubim, sã le
pãstrãm. Sfîntul Apostol Ioan, cel care a fost mai aproape de inima
Domnului, despre nimic nu spune atît de frumos ca despre dragoste.
Cine iubeºte a cunoscut pe Dumne zeu. Cine nu iubeºte nici nu L-a
vãzut, nici nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Noi rãmînem în dragostea
lui Dumnezeu atîta vreme cît îi iubim pe fraþi ºi iubim Lucrarea lui
Dumne ze u. De fa pt, a ces ta - i s i ngur ul l uc r u c a r e ne - a adus l a
Dumnezeu ºi ne-a adus la adunare. Ce altceva ne-a putut aduce? ªi
a i c i am gãsit aceste bunuri s c umpe pr i n c a r e noi Î l pãs tr ã m pe
Dumnezeu în noi ºi ne putem pãstra ºi pe noi în Dumnezeu.
Pe pãmînt vor fi mereu probleme. Dacã citim Cuvîntul Domnului,
istoria Bisericii, viaþa Domnului Isus ºi a tuturor credincioºilor Sãi, le
vom vedea pline mereu de probleme, de încercãri, de necazuri. Dar
prin toate, ca un fir roºu, a trecut dragostea de Dumnezeu ºi dragostea
de fraþi. Cine-a putut sã le pãstreze pe acestea a fost fericit. Probleme
se vor ivi pînã cînd Domnul Isus va veni ºi va aºeza din nou Împãrãþia
ºi slava Sa peste pãmîntul acesta peste care diavolul a cãutat sã-ºi
întindã pe nedrept stãpînirea, izgonindu-L pe Dumnezeu ºi înlãturînd
ascultarea ºi trãirea dupã voia Lui. Cîtã vreme satana va fi pe pãmînt,
prin harul ºi prin îngãduinþa lui Dumnezeu, iar noi cei care Îl vom iubi
pe Domnul vom avea de dus viaþa pe a i c i , totde a una vom a ve a
probleme. Sã nu ne lãsãm însã doborîþi de nici un necaz, de nici o
ameninþare, de nici o ispitã, ca sã putem sã ajungem ºi noi biruitori în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Ne bucurãm foarte mul t c î nd ne întîlnim.
Noi am alergat ºi alergãm, ºi ne dãm toate s i l i nþ el e, aºa cum face
fiecare pãrinte pentru familia lui; fiecare om mai în vîrstã, pentru cei
care îl urmeazã. Cum au fãcut ºi pentru noi pãrinþii noºtri.
Cãutãm mai ales sã putem ajuta tineretul nostru sã se ridice, sã se
maturizeze, sã se orienteze bine în mijlocul luptelor de tot felul din
lumea aceasta. Am dorit ºi am alergat mereu, ca sã-i pregãtim pe cei
care ne vor urma pe noi mîine. Într-o clipã plecãm, mai ales noi, cei
care sîntem în vîrstã. Toþi cei care au avut vi aþa grea, au o moarte
uºoarã. Am vãzut ce uºor au trecut la Domnul toþi fraþii. În 3 zile s-au
dus. Fratele Popa Petru, fratele David ºi toþi ceilalþi fraþi. Sãptãmînile
trecute am înmormîntat pe fratele C. În 3 zile s-a dus ºi el. Vineri a
paralizat, sîmbãtã l-a împãrtãºit, duminicã a cãzut în comã. Luni era
în sicriu. Miercuri l-am îngropat; acum, în luna trecutã. ªi omul acesta
a lucrat ºi a luptat, ºi a alergat ºi el pentru Domnul. E adevãrat cã
acum dupã ce am venit din închisori, dupã ’64, el n-a mai putut. Sînt
unii pentru care încercãrile poate cã-s grele. N-au fost uºoare pentru
nimeni, dar lor li s-a pãrut cã-s prea grele ºi n-au mai putut sã suporte
nici mãcar gîndul cã s-ar putea sã mai sufere; ºi s-au retras.
 Pag. 173

Dar, dacã ni-e rînduit sã trecem prin suferinþã, de ea nu scãpãm.

Nu vrem sã suferim pentru Domnul, suferim pentru lume. Nu suferim
din partea celor din afarã, vom suferi din partea celor dinãuntru, din
familia noastrã. A trecut prin necazuri foarte grele, dar nu din partea
Domnului. Îmi amintesc cum îmi spunea cu lacrimi: Doamne, dacã aº
fi fost ºi eu, ºi în timpul acesta, mai harnic ºi mai ostenitor pentru
Domnul. Am vrut sã scap de suferinþã, am scãpat de-un fel, dar am
dat peste una de 7 ori mai grea. N-a vrut sã-ºi cãsãtoreascã singurul
copil cu o sorã, o fatã din Lucrarea Domnului, ca sã nu aibã de suferit
copilul pentru Dumnezeu. N-a mai avut de suferit nici copilul pentru
Dumnezeu, nici ei; dar au avut de suferit din parte norei rele mai rãu
decît din parte unui tiran. Tot timpul de atunci, cînd i-am vãzut, i-am
vãzut numai plîngînd ºi chinuindu-se. De ce? De ce? De ce? Întrebãri,
de multe ori, prea tîrzii. De aceea am zis: dacã trebuie sã suferim,
s l ã vi t sã fie Domnul! De suferinþã nu scãpãm. Vr e m s ã fugi m de
suferinþa pentru Domnul? Vom avea suferinþã de alta, mult mai grea
ºi mai fãrã rãsplatã. Suferinþa pentru Domnul va fi totdeauna rãsplãtitã
ºi binecuvîntatã.
Dar cu ce va fi rãsplãtitã cea pe care cu dreptul ne-am cîºtigat-o
noi înºine prin neascultare de Dumnezeu? Totuºi el a fost un copil al
Domnului, iubit. A ostenit pentru Domnul ºi a fost, din copilãria lui,
un copil chinuit. ªi a trecut la Domnul liniºtit ºi împãcat. Dumnezeu
e atît de bun, El ºtie condiþiile noastre ºi, în bunãtatea Sa, are milã ºi
îndurare ºi nu uitã ceea ce a fãcut fiecare pentru El. Vreau numai sã
spun: iatã cît de aproape este ºi cît de repede poa te sã vinã clipa
plecãrii noastre de pe pãmînt. De fapt, mai toþi credincioºii Domnului,
care au lucrat pentru Domnul, în 3 zile s-au dus. Aºa cã, atîta vreme
cît ºi noi mai avem pe pãmînt zile, dorim sã lucrãm pentru Domnul.
ªi cre d c ã cel mai potrivit fel în care putem lucra acuma este sã-i
pregãtim pe urmaºii noºtri. Fiecare pãrinte sã-ºi pregãteascã copiii,
fiecare frate mai mare sã-i pregãteascã pe cei care o sã vinã în urma
lui, ca sã putem lãsa niºte înlocuitori binecuvîntaþi în Lucrarea lui
Dumnezeu. De aceea alergãm cît pute m º i c ã utã m sã facem totul,
pe ntr u c a ei s ã c ape te de la început o or i e nta r e bunã, o zi di r e
duhovniceascã sãnãtoasã ºi o direcþie curatã, pentru ca sã poatã, pe
urmã, ºi ei sã-L slujeascã pe Dumnezeu; iar noi, plecînd, sã vedem cã
î n ur ma noa s tr ã r ã mî n s uflete l e vr e dni c e pe ntr u Luc r a r e a l ui
Dumnezeu.
Din cauza aceasta apoi, în drumurile acestea, am avut prea puþin
timp sã stãm ºi cu fraþii mai în vîrstã, sã stãm de vorbã cu fraþii noºtri
mai bãtrîni. ªi ar fi fost nevoie ºi între noi, cã trebuie sã avem foarte
multã grijã de tinerii noºtri, de copiii noºtri, de cei care ne urmeazã pe
noi pe calea lui Dumnezeu. Datoria noastrã rãmîne pentru totdeauna
faþã de ei, în Numele Domnului, sã-i ajutãm sã capete o or i e ntare
sãnãtoasã ºi, dacã am putea , s ã l e l ã s ã m în urmã o cale ceva mai
liniºtitã de cum am avut noi. Omeneºte vorbind, care pãrinte nu cautã
acelaºi lucru pentru familia sa? Noi sîntem, prin harul lui Dumnezeu,
aºa cum sîntem, pãrinþi ºi în fami l i a duhovni c e a s c ã , nu numai în
familia noastrã trupeascã. ªi trebuie sã avem mãcar atîta grijã ºi simþ
de datorie pentru familia noastrã duhovniceascã, cît avem pentru cea
trupeascã.
Pag. 174

În ce priveºte grija creºterii tinerilor pe calea cea sãnãtoasã a

Lucrãrii Domnului, am cãutat cît am putut sã ne mai întîlnim cu ei. ªi
totdeauna cînd ne-am întîlnit cu tinerii, am cãutat, tot timpul stã r ii
noastre împreunã, ca mesajul pe care am dorit sã li-l transmitem sã-l
cuprindem în aceste scurte cuvinte: întîi sã fim, apoi sã facem. Întîi
sã devenim niºte copii ai lui Dumnezeu, suflete predate Domnului,
nãscuþi din nou, cu dragoste sinc er ã , c u vi a þ ã curatã, cu credinþã
se r i oa s ã în Dumnezeu; apoi sã încercãm sã facem. Cã în Lucrarea
Domnului, totdeauna cînd au fost oameni care nu s-au silit sã fie, ci
s-au strãduit sã facã, a ieºit rãu. Cel dintîi lucru pe care Mîntuitorul
l-a spus ucenicilor Sãi cînd a cãutat sã-i facã vrednici de Împãrãþia Sa
a fost despre datoria lor de a fi. Fericiþi veþi fi cînd vã veþi si mþ i
totdeauna sãraci. Fericiþi veþi fi cînd vã veþi simþi totdeauna flãmînzi
ºi însetoºaþi; cînd veþi suferi totdeauna cu lacrimi în ochi; cînd veþi fi
iubitori de pace; cînd veþi avea inima curatã. Aceste condiþii, dintre
cele 9 fericiri de pe munte, le-a cerut Mîntuitorul ºi în acest fel S-a
silit El întîi sã-i facã pe ucenicii Sãi sã fie cu adevãrat vrednici de
Împãrãþia lui Dumnezeu. Dupã aceea sã-i trimitã. ªtie Domnul - ºi
ºtim fiecare dintre noi - cît necaz a avut Învãþãtorul cel Bun, Duhul
Sfînt, ºi cu noi pînã ne-a ajutat sã înþelegem cã întîi trebuie sã fim,
apoi sã facem.
Sã lucrãm pentru a ajunge sã ne transformãm pe noi înºine întîi, sã
ajungem sã avem noi înºine na º ter ea di n nou, viaþa nouã. Tot mai
ne mul þ umi þ i s ã fi m de c î t am fã c ut. Cum s pune C uv î nt ul l ui
Dumne ze u prin Sfîntul Petru: Sã ne dãm toate silinþele sã unim c u
cre di nþ a noastrã, nu-i de-ajuns credinþa, sã unim cu ea fapta, apoi
cunoºtinþa. Pe mãsurã ce ajungem sã avem credinþã ºi sã mai facem
cîte o faptã bunã, sã ne dãm silinþa sã cãpãtãm cunoºtinþã în Cuvîntul
lui Dumnezeu. Pentru ca ori de cîte ori ne deschidem gura, cum spune
Sfîntul Apostol Pavel chiar ºi el: Am nevoie sã vã rugaþi pentru mine,
pentru ca, ori de cîte ori îmi deschid gura, sã mi s e de a c uvî nt sã
vestesc cu îndrãznealã, cu miez, cu înþelepciune, cu putere, cu hranã,
cu consistenþã Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru ca aceia care vin sã se
ducã totdeauna cu ceva proaspãt, cu ceva întãritor, cu ceva dulce, cu
ceva nou, de fiecare datã cînd vin sã asculte Cuvîntul lui Dumnezeu.
Asta numai prin cunoºtinþã o poþi cîºtiga. Sã-þi îmbogãþeºti cunoºtinþa,
cã de fiecare datã c î nd c i te º ti un c uvînt, Dumnezeu îþi dã o nouã
cunoaºtere asupra cuvîntului. ªi cînd deschizi gura sã spui ceva din
Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, adevãrurile acelea aflate sînt ca niºte
comori, cum spune în Evanghelie: Omul bun scoate lucruri bune
din vistieria bunã a inimii sale; lucruri vechi ºi noi. Toate însã, pentru
îmbogãþirea vieþii noastre în Hristos.
ªi aceasta numai prin cunoºtinþã: învãþînd, meditînd, ascultînd,
strîngînd în inima noastrã, ca sã putem avea ce da. Avem datorie, nu
numai faþã de tineri. Avem datorie ºi faþã de noi, unii faþã de alþii,
pe ntr u c ã adeseori, în grijile acestea pãmînteºti, le uitãm pe cel e
cereºti. ªi în grija pentru creºterea trupeascã, omeneascã ºi fireascã,
uitãm grija pentru creºterea duhovniceascã, care este de cea mai mare
însemnãtate. De aceea spun, îmi pare foarte rãu cã, mai ales în ultimii
ani, de cînd am putut cãpãta puþinã libertate, am avut prea puþin timp
sã stau liniºtit de vorbã cu fraþii.
 Pag. 175

ªi atîtea nevoi, atîtea trebuinþe s î nt. Ac um, mul þumim lui

Dumnezeu ºi ne bucurãm cînd vedem adunãrile noastre pline de tineri.
Dar cu c î t s e î nmul þ e º te numãr ul c opiilor noºtri ºi tineretul din
adunare, cu atîta cresc datoriile noastre, ale fraþilor bãtrîni. Sã avem
toatã atenþia asupra creºterii lor. În primul rînd pãrinþii trupeºti, din
familie. Am mai vorbit ºi mai anii trecuþi despre trebuinþa predãrii ºi
a legãmîntului tinerilor noºtri. În unele pãrþi s-a lucrat aºa de frumos
în privinþa aceasta! Pe la Comãneºti am aflat cã, acum de Anul Nou
sau de s ã r bãtorile acestea, s-au hotãrît, în 2 rînduri, peste 100 de
tineri; copii de-ai fraþilor care nu aveau legãmînt. Ajunseserã la 14 ani
sau chiar peste, dar au vãzut cã nu-i de-ajuns sã fii numa i c opilul
fratelui ºi al surorii în adunare, ci trebuie sã fii copilul Domnului! Nu-i
de-ajuns numai sã te naºti într-o familie creºtinã, ci trebuie sã te naºti
din Duhul ºi din Cuvîntul lui Dumnezeu; o naºtere din nou sã aibã ºi
ei! Ce minunate bucurii sînt acolo unde ºi pãrinþii, ºi copiii au înþeles
c ã : N u- i d e a j uns numa i c ã e c opi l ul me u º i a l une i ma me
credincioase. Cã el trebuie sã se predea Domnului cînd ajunge la vîrsta
majoratului sãu duhovnicesc. În momentul cînd primeºte buletinul, el
este apt ºi trebuie sã devinã ºi copil al lui Dumnezeu. Trebuie sã avem
toatã grija asupra acestor lucruri. Sînt unele locuri în care tinerii au
cam scãpat de sub control; sau tind sã scape de sub controlul familiei
ºi al adunãrii. Sã nu scape!
Cu dragostea, cu tot simþul de rãspundere pe care îl avem pentru
ei, sã-i ajutãm. Sã-i ajutãm sã se hotãrascã ei înºiºi pentru Domnul, sã
se predea Domnului, sã înceapã o viaþã nouã cu Domnul. ªi atunci vor
deveni cu adevãrat ºi ei oameni vrednici de credinþã ºi de încredere în
slujba ºi în Lucrarea lui Dumnezeu. Acuma iar sîntem într-un drum
grãbit. Am dorit totuºi sã ne vedem cîteva clipe, sã schimbãm între noi
cîteva cuvinte. Sã ºtiþi ºi sã ºtim unii despre alþii. Cã, pe mãsurã ce
trece timpul din viaþa noastrã ºi noi îmbãtrînim, rãspunderea noastrã
faþã de Lucrarea lui Dumnezeu ºi faþã de cei care ne urmeazã creºte
tot mai mare. Sã ne strãduim, ca pãrinþi în familiile noastre, s ã ne
educãm copiii în frica ºi în dragostea lui Dumnezeu. Iar ca pãrinþi ai
adunãrii, sã avem totdeauna grija ºi controlul copiilor. Sînt foarte,
foarte mulþi copii buni. Dumnezeu alege din mijlocul lor oameni de
talent ºi de valoare. ªi dacã ei, de la vîrsta asta fragedã, se orienteazã
bine ºi capãtã o bunã îndrumare, ºi-ºi descoperã talantul pe care l-au
primit ºi înce p s ã - l punã în lucrare de tineri, oamenii aceºtia vor
ajunge departe. Dumne ze u îi va binecuvînta. De aceea trebuie, cu
toatã dra gos te a º i c u tot s imþul de rãspundere, ca faþã de cei din
familia noastrã, sã avem grijã faþã de toþi cei din familia Domnului.
Ne-am gîndit la acest lucru mai ales acum, dupã ce am mai alergat cît
am putut sã obþinem o cît de micã adeziune sau încunoºtinþare a mai
marilor þãrii ºi ai Bisericii noastre pentru dorinþa noastrã de a lucra
pentru Domnul mai liberi ºi mai fãrã primejdie nedreaptã ºi apãsãtoare
asupra Lucrãrii, cum a fost atîta timp.
Mai ales pentru ca tinerii noºtri, copiii noºtri sã poatã gãsi un
mediu mai neduºmãnos ºi mai calm, ca sã poatã sã luc r e ze pe ntru
Dumnezeu. Noi , c e i de ma i demult, n-am fost expuºi la aºa multe
primejdii cum sînt tinerii noºtri care au ºcoli, care au meserii, care
de-acuma au un rost ºi un drum în viaþã.
Pag. 176

Am vrut ºi am cãutat cît am putut sã fie scoºi de sub bãnuiala sub

care am suferit noi pe nedrept atîþia ani de zil e . Mã c a r mai marii
Bisericii ºi mai marii þãrii noastre sã cunoascã gîndurile noastre sincere
ºi curate faþã de Dumnezeu ºi faþã de þara noastrã. Le-am dovedit în
toate privinþele cã, deºi am fost prigoniþi pe nedrept ºi am suferit zeci
de ani, ºi ne-am chinuit, ºi alþii dintre fraþi au murit acolo, alþii îndatã
dupã ce au venit acasã, totuºi, nici unii dintre noi nu ne-am pãrãsit
nici credinþa noastrã, nici þara noastrã, cum au fãcut alþii. Cel puþin,
în aceasta sã se vadã cît de ataºaþi sîntem noi de patria aceasta ºi de
credinþa aceasta. Sã nu fim judecaþi pe nedrept. Cã dacã suferim pe
drept pentru Numele Domnului Isus, slãvit sã fie Domnul! Dar sã se
ºtie punctul nostru clar ºi corect de vedere. Aceasta ne-am strãduit sã
le înfãþiºãm în memoriile cu care am fost pe la toþi mai marii. S-au
convins toþi - pînã ºi cei de pe la Departament ºi aºa mai departe - de
sinceritatea ºi de cinstea umblãrii noastre în privinþa aceasta. Ne-au
arãtat toþi - verbal - foarte multã bunãvoinþã. Numai pentru grija faþã
de urmaºii noºtri, faþã de cei care vin în urma noastrã, de tineretul
Lucrãrii, am fãcut acest lucru. Ca, atît cît priveºte datoria noastrã faþã
de ei, sã ne strãduim sã le croim, ºi în privinþa aceasta, un drum ceva
mai uºor decît au avut alþii.
Acest lucru ne-am strãduit sã dovedim ºi credem, prin harul lui
Dumnezeu, cã din documentele pe care le-am înfãþiºat, din stã r i l e
noastre de vorbã împreunã cu ei, ei s-au convins de acest lucru. ªi
º ti u. Ac um de c ur î nd am fost la episcopul de la Oradea - el m- a
chemat, care þine legãtura dintre Sinod ºi noi. ªi a spus: În curînd se
va discuta în Sinod ºi problema dv., printre alte multe probleme. Noi
însã mai avem unele nedumeriri din pricina unora care, printre dv., au
o c ompor ta r e dubi oa s ã . Noi îi ºtim pe aceºtia. Da r a m vr ut s ã
a c ope r i m c hi a r º i l uc r urile acestea, sã rãmînã numa i î ntr e noi .
Probleme cum sînt unele în Nordul Ardealului, probleme de la Galaþi
sau probleme de la Bosanci, sau de unde se mai ivesc. Ne-au spus ºi
nume. Am zis:
- Acestea nu mai prezintã nici un fel de importanþã. Marea mulþime
a fraþilor sînt un gînd cu noi ºi putem sã vorbim în numele tuturor.
- Pot eu sã spun aceasta la Patriarhul? îmi zice episcopul.
- ªi eu i-am spus asta, i-am zis, cînd l-am întîlnit la Iaºi, în iunie,
anul trecut. Puteþi sã le spuneþi, pentru cã noi aceºtia sîntem ºi aºa
vom rãmîne. În privinþa acea s ta , a º a s tau lucrurile. Nu ºtim încã,
aºteptãm, pentru cã ne-au spus cã aºa va fi. Vedem însã cã, pe linie
generalã, nu s-a luat nici un fel de mãsurã împotriva noastrã. Sînt în
anumite locuri organe locale mai ostile sau mai abuzive, sau cum sã
le numeºti? Ori sînt unii care îi pîrãsc prea mult pe fraþi ºi, prin unele
locuri, mai sînt, la nivel local, nemulþumiri. Poate cã ºi asta trebuie sã
fie. Cã definitiv ºi total nu vom scãpa noi de suferinþa pentru Domnul
niciodatã. Poate cã-i bine sã avem în coastã cîte-un þepuº ºi noi.
Dacã Sfîntul Apostol Pavel a fost nevoit sã aibã ºi el, poate cã-i
nevoie sã me rgem ºi noi mai cu teamã ºi mai cu lacrimi pe urmele
Domnului Isus. ªi dacã sînt uneori ºi încercãri, cînd trebuie sã fim ºi
pãgubiþi într-o anumi tã mãsurã, de bunurile materiale, din pricina
Domnului, poate cã nici asta nu-i spre rãu.
 Pag. 177

Dumnezeu va întoarce totul spre bine, pentru toþi care au suferit pe

ne dr e pt pe ntru Numele Lui. Am vrut sã ne întîlnim º i s ã s tã m de
vorbã asupra acestor 2 lucruri. Grija faþã de tineretul care creºte. Grijã
în toate privinþele pentr u noi : º i c a pã rinþi trupeºti, ºi ca pãrinþi
duhovniceºti, în adunare. Trebuie cu dragoste, cu milã, cu înþelegere,
sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru copiii noºtri credincioºi, care vin
la adunare. Sã-i sfãtuim ºi sã-i ajutãm sã se hotãrascã fiecare pentru
Domnul. Dacã nu pînã la 14 ani, cel mai tîrziu atunci sã se hotãrascã
ºi sã se predea Domnului cu legãmînt personal. Cînd copilul nostru
devine copilul lui Dumnezeu, abia atunci putem fi siguri cã el, fãcînd
personal legãmînt cu Dumnezeu, va fi pãzit de puterea lui Dumnezeu
ºi ocrotit mai departe. Noi nu-i putem pãzi, mai ales dupã 14 ani. Dar
Dumnezeu îi poate. Îi încredinþãm puternic ºi ei sã se încredinþeze
puternic în gri j a º i pa za Domnul ui , c u un l e gãmînt personal. La
aceasta trebuie neapãrat ºi permanent sã veghem ºi sã lucrãm fiecare
dintre noi ºi ca pãrinþi ai familiei noastre, ºi ca pãrinþi ai adunãrii
noastre. Asta-i una. Apoi datoria noastrã de a ne pãstra curaþi pe linia
Lucrãrii este iar ã º i una dintre cele mai de seamã datorii. Sã nu ne
permitem nici noi ºi sã nu permitem nimãnui abatere de la învãþãtura
sãnãtoasã de la început. Pentru aceasta, noi înºine trebuie sã citim ºi
sã recitim mereu cãrþile pãrintelui. Toatã învãþãtura Oastei, potrivit
Bibliei ºi învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi, e cuprinsã pentru noi, clarã ºi
categoricã, în cãrþile pãrintelui Iosif. Sã le citim ºi sã le recitim. Mai
pot fi încã gãsite. Sã ne s tr ã dui m º i s ã ne învãþãm copiii sã ºi le
transcrie fiecare. Transcriind cartea, el pãtrunde mai adînc învãþãtura,
ºi-o însuºeºte ma i fr umos , îºi îmbunãtãþeºte ºi scrisul ºi pe urmã
dobîndeºte o carte puternicã ºi sfîntã, prin munca sa, în casa lui.
Aºa cã, pe unde mai sînt cãrþile pãrintelui, sã-i învãþãm pe tinerii
noºtri sã le transcrie. Sã-ºi ia un caiet de 100 de file, cît e cartea, ºi
sã ºi le scrie. În felul acesta el e pãtruns de învãþãtura din ele. ªi noi
avem mereu nevoie sã citim ºi sã recitim aceste cãrþi. Pentru cã prin
ele Dumnezeu a adus vestea aceasta a mîntuirii în familia noastrã ºi
prin ele ne face ºi creºterea noastrã duhovniceascã. Avem nevoie ºi
noi, nu numai tinerii noºtri, sã recitim mereu cãrþile pãrintelui, sã ne
împrospãtãm cu puterea Duhului Sfînt care e pusã în lucrãrile acestea.
Sã avem grijã de adunãrile noastre, sã ne îmbogãþim ºi noi cu Cuvîntul
lui Dumnezeu. De fiecare datã cînd mergem în adunare ºi deschidem
Cuvîntul Domnului, toþi cei care ascultã la noi sã afle mereu cîte ceva
nou, pe linia aceleiaºi învãþãturi. Sã dau hranã proaspãtã, mîngîietoare,
bunã . Î n Luc r a r e a a c e a s ta , Dumne ze u a î nce put un cur ent, un
fenomen nou: aces t ti ne r e t creator. I-am stimulat sã citeascã ºi sã
înveþe, ºi sã foloseascã darul acesta al lui Dumnezeu care este darul
de a cr e a , î n vi a þa lor. Deocamdatã poezii, c î ntãr i , tot c ee a ce
înnobileazã sufletul ºi preocuparea omul ui , º i lucrarea fiecãruia.
Cîntarea ºi poezia vor fi ºi în cer.
Prin cîntare ºi prin poezie, sufletele se unesc. Prin vorbiri se mai
despart, dar prin cîntare ºi prin poezie, sufletele se unesc. N-am vãzut
noi de atîtea ori? Prin vorbiri eram întristaþi, dar prin cîntare ne-am
î nvi or a t s ufl e te l e totde auna . Cî nta r e a es te un ma r e da r de l a
Dumnezeu ºi-i conþinutul unui adevãr mare ºi frumos. Fãrã cîntare nu
putem. Nici în cer nu vom fi fãrã ea.
Pag. 178

De aceea am încurajat cîntarea ºi poezia, pentru cã aceste 2 arte

divine înnobileazã sufletul ºi-i fac pe copiii noºtri sã aibã preocupãri
superioare. Sã caute sã devinã, sã fie întîi ºi apoi sã facã. De aceea
ne-am strãduit cu tinerii noºtri sã-i îndrumãm pe aceastã cale, spre a
deveni creatori. Cãci preocupîndu-se, ei capãtã cunoºtinþa de care este
atîta nevoie. Cu cunoºtinþa, zice Sfîntul Petru - sã uniþi înfrînar ea.
Pentru cã cu cît cunoºti mai mult, cu atîta trebuie sã te înfrînezi mai
mult ºi de la mai mult. Cu înfrînarea, rãbdarea. Cãci cu cît avem mai
multã înfrînare pentru noi, trebuie sã avem mai multã rãbdare pentru
alþii. Aºa creºte Lucrarea lui Dumnezeu! În primul rînd în noi ºi dupã
aceea, prin noi, mai departe. Cu rãbdarea, evlavia, care este suma
tuturor virtuþilor frumoase ale unui suflet. Bunul simþ, respectul faþã
de pãrinþi, respectul faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu, respectul faþã de
rugãciune, respectul faþã de orice se învaþã numai în acest dar minunat
al evlaviei. Evlavia. Spune Sfîntul Apostol Pavel în toate Epistolele
sale despre acest cuvînt care aºa de puþin se vede, se observã în viaþa
multora. Evlavia este un mare cîºtig; cautã sã fii evlavios. E mare acest
lucru! Dumnezeu ne învaþã acestea. Dar l a c unoa º terea lor ajungi
numai dupã ce ai pãºit peste etapele despre care am vorbit. Apoi cu
evlavia, dragostea de fraþi ºi iubirea de oameni. Acestea sînt cele mai
mari virtuþi. În felul acesta dorim noi sã-i înfãþiºãm pe tinerii noºtri.
ªi ori de cîte ori vorbim cu ei, ºi oriunde stãm de vorbã, în primul
r î nd despre aceste lucruri vorbim noi . Sã ne î ns uº i m noi î nº i ne
virtuþile acestea; dupã aceea vom avea ce spune ºi altora. Sînt însã unii
care înþeleg mai greu. Unii chiar n-au prea înþeles.
Am mai vorbit despre un fenomen, oarecum negativ, care s-a ivit
prin pãrþile Galaþiului. Diavolul va cãuta totdeauna ca, din cea mai
frumoasã iniþiativã a ta pentru Dumnezeu, sã facã cea mai ispititoare
c ã de r e s a u abatere de la adevãr. Totdeauna satana s - a a puc a t s ã
falsifice l uc r ur i l e l ui Dumnezeu. Dacã a avut Domnul o credinþã
adevãratã, el face una falsã. Dacã Domnul face o dragoste adevãratã,
di a vol ul face una falsã. Dacã Domnul face o bunãtate ade vã r a tã ,
satana face o îngãduinþã, o laºitate ºi aºa mai departe. Domnul ne-a
lãsat îndrãzneala sã facem bine; satana pune în ai sãi îndrãzneala de
a face rãu. Aºa ne-am pomenit, cãci nici noi n-am avut experienþã,
pî nã a m plãtit greu întîi. Aºa ne-am pomeni t c u Pop, a º a ne - a m
pome ni t c u Moldoveanu. Dupã ac e e a î þ i tr e bui e a ni de zi l e de
suferinþã ºi necaz pînã sã te descotoroseºti de unul pe care, dacã ai fi
ºtiut de la început sã-l înlãturi, nu-þi crea atîtea probleme mai tîrziu.
Sã fim atenþi cu privire la acest fel de elemente care dovedesc un duh
de ne s upuner e, de neascultare, de ne a te nþ i e , de l i ber ta te pr e a
îndrãzneaþã. Duh obraznic. Ãsta-i duh satanic, duhul potr i vni c lui
Hristos. Se mai ivesc în Lucrare elemente de acestea. Dar noi, care
avem de-acum o experienþã amarã cu astfel de elemente, stãpînite de
duhuri de-astea, sã ne feri m, pe viitor, sã nu mai creºtem astfel de
eleme nte . Unde l e de pi s tã m, s ã ne s tr ã duim - pînã nu sînt total
pierduþi - sã-i recuperãm. Iar pentru ca sã-i putem ajuta pe ei ca sã fie
buni, trebuie noi înºine, ca pãrinþi, sã ne dãm silinþele sã dovedim cã
ne-am însuºit cele 7 virtuþi pe care ni le cere, prin Sfîntul Apostol
Petru, Cuvîntul Domnului, ca sã le avem.
 Pag. 179

În adevãr, zice, numai dacã aveþi din belºug aceste lucruri în voi,
ele nu vã vor lãsa sã fiþi nici leneºi, nici neroditori, în ce priveºte
deplina cunoºtinþã a Tatãlui ºi a Domnului nostru Isus Hristos. Dar
cine nu le are pe toate acestea este orb, umblã cu ochii închiºi, a uitat
cã a fost curãþit de vechile lui pãcate, nu ºtie î ncotro merge. Cãci
numai în acest chip vom avea slobodã intrare în Împãrãþia Tatãlui ºi
a Domnului nostru Isus Hristos. Deci, dîndu-ne noi înºine întîi silinþa
sã devenim aºa, atunci putem pretinde ºi-i putem obliga ºi pe cei care
vin în urma noastrã sã-ºi însuºeascã acest fel de a fi. Întîi ºi întîi, cînd
ajunge la vîrsta sã-ºi dea seama de bine ºi de rãu, sã aleagã binele. Sã
se preda Domnul ui pe r sonal. Ce frumos au organizat cei de pe la
Comãneºti aceasta! Dupã o s ta r e de vorbã cu tinerii, în care i-au
pregãtit, într-o zi hotãrîtã anume, i-au strîns pe toþi tinerii pregãtiþi
dinainte, care s-au împãrtãºit la bisericã, s-au cuminecat ºi apoi au pus
un legãmînt frumos. Ei, bucurii de-acelea numai în cer pot fi! ªi ele
sînt ºi-n adunare, ºi-n familie, cînd se petrec astfel de evenimente. Sã
dorim sã avem astfel de bucurii! Noi ne strãduim în ceea ce facem. Cu
frãþiile voastre, desigur, am dori sã avem ocazia sã ne întîlnim mai
de s; sã stãm mai mult de vorbã. Dar chiar dacã nu ne întî l ni m, ne
cunoaºtem de-acum, de zeci de ani. Am dus, în toate privinþele, tot
greul, de cînd eram copii. Cu fratele Dumitru, cu toþi ceilalþi fraþi, de
cînd ne cunoaºtem! Chiar dacã nu ne întîlnim, sã ºtiþi cã noi cu acest
gînd ºi cu aceastã dorinþã lucrãm ºi mergem acolo unde credem cã-i
mai necesar. Dar dorim ca ºi fraþii noºtri sã ne înþeleagã ºi sã ne ajute
ºi mãcar în adunarea lor ºi în familia lor sã facã aceste lucruri. Asta
a fost una dintre dorinþele pe care aveam sã vi le împãrtãºesc ºi sã ne
sfãtuim împreunã cum sã facem. În al 2-lea rînd, am vrut sã vorbim
ºi despre adunarea de Rusalii de la Sibiu. ªtiþi cã în 1984, prima datã
dupã ze c i l e de a ni de încercãri prin care am trecut, a m î nce put
adunarea la mormîntul pãrintelui cu un parastas.
Veneau din ce în ce tot mai mulþi din toate pãrþile ºi n-aveam cum
sã explicãm în faþa autoritãþilor motivul strîngerii noastre acolo, de
dimineaþa de la 6 pînã dupã masa pe la ora 3. Cînd însã am ajuns la
înþelegere cu fr a þ i i c ã noi tr e bui e sã aºezãm acolo o masã, niºte
pîiniºoare, niºte lumînã r i , am avut un argument: Noi aºteptãm aici
preotul, sã facem parastas. ªi timpul pe care îl petrecem aici, noi îl
petrecem în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-n meditaþii asupra adevãrurilor
pe care ni le-a mãrturisit nouã acest om al lui Dumnezeu, care ne-a
întors pe noi l a Dumne ze u. Ave am de c i un moti v, pute am sã le
explicãm fie la unii, fie la alþii dintre cei din afarã, care nu ºtiau pentru
ce ne adunãm noi acolo. În 1984 au venit foarte mulþi fraþi. În 1985
au venit ºi mai mulþi; în 1986 au venit ºi mai mulþi. Era o problemã
ºi cu suportarea costurilor. Doar acolo trebuiau fãcute niºte cheltuieli:
la preot, pentru parastas, pentru pîiniºoare, lumînãri. ªi fraþii au zis:
Vrem ºi noi sã luãm parte la aceste cheltuieli. ªi atunci am convenit
cu fraþii ca, în fiecare an, sã supor te a c e s te c heltuieli, pe rînd, o
adunare frãþeascã ce-ºi ia asupra ei sarcina aceasta în anul respectiv.
ªtie Domnul la cîþi ani îi va mai veni rîndul adunãrii care deja a fost.
ªi am zis sã facem aºa, pe regiuni.
Pag. 180

Atunci s-a oferit, pentru anul 1985, fraþii din Braºov; pentru anul
1986, fr a þ i i di n Pe c he a ; pentru anul 1987, au promi s fr a þ i i di n
Maramureº, de l a Rogoz; pe ntr u a nul 1988, s - au hotãrît cei din
Hunedoara; pentru 1989, cei de la Comãneºti. ªi aºa mai departe. Au
simþit fraþii nevoia sã facã acest lucru aºa cum ai nevoie sã dai un
pahar cu apã în numele tatãlui tãu ºi al mamei tale trupeºti. Pentru cã
acesta-i un obicei biblic ºi un obicei pãrintesc ºi strãmoºesc. Aºa am
simþit nevoie sã facem acest lucru cu atît mai mult pentru pãrintele
nostru duhovnicesc. Este scris: oricine dã un pahar cu apã în numele
unui om neprihãnit - ºi omul acesta a fost un om neprihãnit! - va primi
rãsplata unui as tfe l de om. Da r nu de s pr e asta am vrut sã spun.
Totuºi, deºi ºtiaþi, amintesc ºi despre aceste lucruri. În anul ’84, deci,
au fost mulþi, în ’85 ºi mai mulþi, în ’86 ºi mai mulþi. E de aºteptat cã
anul a c e s ta s ã fie ºi mai mulþi. Noi trebuie din timp sã prevedem
anumite probleme. Anul trecut, ºtiu eu, numai bunãtatea lui Dumnezeu
ne-a trecut aºa ca printre urechile acului, c ã a m s c ã pa t di n ni º te
probleme, cã s-au miºcat niºte cruci acolo ºi au fost unii care au avut
ne mul þ umi r i di n c a uza fr a þ i l or. Unde-i mulþime nici nu poþ i s ã
controlezi ºi se pot întîmpla multe. Crucile acestea sînt vechi, lucrãri
de moment, timpul le-a uzat. Numai puþin dacã te atingi, se rãstoarnã.
Or, imediat acesta poate fi un motiv foarte bun al unuia care reclamã
sau al celui care te pîndeºte, sã spunã: Aceºtia sînt niºte vandali! Vin
ºi devasteazã cimi ti r e º i pr ã buº es c c r uc i ! ªi poate interveni, sã
opreascã întîlnirile noastre acolo. ªi atunci am zis: Ca sã prevenim din
timp aceste lucruri, o sã-i sfãtuim pe fraþii noºtri, acolo unde ne putem
înþelege cu fraþii, unde fraþii au înþelegere în adunare, sã oprim sã mai
meargã cu grãmada, de Rusalii, la Sibiu. Vã rugãm, opriþi-i pe cei mai
mulþi. De ce? Sînt foarte mulþi pe care nu-i poþi controla. ªi aceºtia
vor veni cu grãmada, nu-i poþi controla. Am vorbit cu toþi fraþii pe
care i-am întîlnit despre problema aceasta.
Sã prevedem noi din timp ºi sã parãm noi niºte întîmplãri care ar
putea sã fie nenorocire. Sã evitãm aglomeraþia prea mare. Am vorbit
cu fraþii: acuma vom trage niºte cordoane cu roºu ºi pe o parte, ºi pe
a l ta , pe l i mi ta crucilor. Între cruci ºi între morminte s ã nu i ntr e
nimeni, ca sã nu avem surprize neplãc ute . Cã se poate întîmpla ca
cineva rãuvoitor sã punã cîþiva huligani acolo, sã strice, sã spargã ºi
pe urmã cine rãspunde? Noi, toþi ceilalþi, ºi Lucrarea lui Dumnezeu.
Cã rãufã c ã tor i s e pot gã s i c u zeci l e , l a or i c e pa s. De ce sã nu
prevedem noi din timp acest lucr u? Adi c ã s ã evitãm cît mai mult
aglomeraþia. Fraþii au fost de-acuma, în mare parte au fost, mai anul
trecut, mai acu’ 2, ma i a c u 3 ani. Sã ne organizãm în aºa fel, sã-i
sfãtuim pe fraþi. ªi sperãm cã ne vor asculta. Cei care pot sã nu se
ducã, sã nu se ducã. Dar din fiecare adunare sau dintr-o regiune - aºa
cam cum e aici fraþi cunoscuþi, fraþi care îºi dau seama de importanþa
lucrului, sã numeascã 4, 5 fraþi de ordine. Fraþii aceºtia vor fi din timp
acolo. Noi vom trage cordoanele ºi vom anunþa sã nu treacã nimeni
dincolo de cordon, printre cruci ºi printre morminte.
Sã stãm, cît e posibil, numai pe trotuar ºi pe limita liberã, ca sã nu
avem probleme mai mari. Iar fraþii aceºtia de ordine vor veni din toate
pãrþile fraþi mai cunoscuþi, mai tineri vor avea grijã, din loc în loc, sã
se respecte aceastã rînduialã, sã nu avem probleme, pentru ca pe urmã
sã ne opreascã ºi sã nu mai putem merge deloc,
 Pag. 181

sub motiv cã noi stricãm ºi cã noi cãlcãm morminte, ºi dãrîmãm cruci.

Nu. De aceea, vã rugãm ºi pe frãþiile voastre, mai aduceþi la cunoºtinþa
fraþilor. Pînã atunci mai este totuºi timp sã ne pregãtim în aºa fel, încît
sã meargã numai cei strict necesari, de care e nevoie fie pentru ordine,
fie pentru cuvînt; dintre cei care ascultã ºi înþeleg. Cã vor veni foarte
mulþi pe care nu-i poþi controla ºi nu-i poþi dirija. ªi, cel puþin, cei
care ascultã sã înþeleagã ºi sã fie de sprijin, ca sã evitãm noi orice
motiv pentru care ar putea sã se trezeascã niºte nemulþumiri ºi sã se
ia niºte mãsuri împotriva noastrã. Aceasta a fost una dintre dorinþele
ºi rugãminþile pe care am avut sã ni le împãrtãºim unii altora. Sã nu
facem ca bi ne l e nos tr u s ã fi e vor bi t de r ã u, ni ci sã dãm prilej
diavolului, cã el cautã prilejuri. Cît ne stã nouã în putinþã, sã evitãm
astfel de situaþii. Ce aº putea mai mult sã spun? Eu cam atîtea lucruri
aveam, mai deosebite, sã vã împãrtãºesc frãþiilor voastre. ªi grija
permanentã pe care o avem faþã de tineret. De tineretul din casã, din
familie, de tineretul din adunare. Cu toatã dragostea ºi bucuria cã-i
avem, sã ne strãduim nu sã-i îndepãrtãm cu neatenþie ºi cu severitate,
ºi cu duritate, ci sã-i educãm frumos, aºa cum ne-a educat ºi pe noi
Hristos în Lucrarea Sa: cu blîndeþe, cu bunãtate, dar cu toatã grija ºi
atenþia, ca sã nu facem rãu, ci sã facem bine. În ce priveºte mersul
Lucrãrii, e aºa cum v-am spus. Aºteptãm, pentru cã au promis cã vor
întreprinde mãsuri de normalizare a situaþiei Oastei. Ne-au spus de la
început cã va avea loc un dialog. Adicã atunci cînd se vor lua anumite
mãsuri, vom fi întrebaþ i ºi noi; ºi cã vom fi chemaþi acolo. Noi ce
putem spune? Ne-am obiºnuit cu rãbdarea, cu suferinþa ºi cu oric e
situaþie îngãduie Dumnezeu sã avem. E posibil, nu ºtim încã nimic,
dar problema se frãmîntã. Cînd vom ºti un rãspuns, iar ne vom mai
întîlni ºi vom vedea. Noi n-am cerut decît minimum posibil. Aþi citit
sau aþi aflat de memoriul nostru.
3 lucruri am cerut: libertatea adunãrilor noastre în bisericã,
libertatea adunãrilor noastre în afarã de bisericã, prin familii cu motive
de botez, de nunþi, de aniversãri, de parastase, de diferite lucruri care
totdeauna se pot ivi într-o adunare, ºi schimbarea felului lor de a ne
privi: din împotrivitori ºi vrãjmaºi cum am fost priviþi pînã acuma, sã
se vadã - pe dovada faptelor ºi a experienþelor noastre de atîþia zeci de
ani - cã nu sîntem ceea ce am fost învinuiþi. Cã sîntem ceea ce sîntem
ºi trebuie sã fim recunoscuþi ceea ce sîntem: credincioºi fii ai Bisericii
noastre ºi ai pa tr i e i noa s tre, care dorim sã ne mîntuim sufletul ºi
fa mi l ia, slujindu-L pe Dumnezeu. Cãutînd întîi sã ne facem pe noi
înºine oa me ni vr e dni c i î n toa te privinþele; ºi familia noastrã, ºi
societatea noastrã. ªi credem cã as ta e cea dintîi ºi cea mai mare
datorie a fiecãrui cetãþean sau a fiecãrui fiu al Bisericii. Aceasta-i
singura noastr ã dor i nþ ã . Al te condi þ i i nu a vem. Noi am dovedit
ataºamentul nostru faþã de credinþa noastrã ºi faþã de þara noastrã nu
numai prin faptul cã am suferit atît de mult ºi nu ne-am pãrãsit nici
þara, nici credinþa, ºi prin faptul cã, iatã, nici familia noastrã, nici alþii
dintre ai noºtri, nici unii n-au fãcut cereri de plecare în strãinãtate ºi
nu ºtiu unde, sã-ºi lase familia, sã-ºi lase casa, sã-ºi lase þara ºi sã-ºi
lase credinþa. ªi aceasta cred cã este una dintre dovezile noastre de
bunã credinþã ºi faþã de unii, ºi faþã de alþii. N-au avut ce sã spunã
nimic rãu împotriva noastrã nici unii.
Pag. 182

Nici în scris, nici verbal. Acum toate aceste documente ale noastre
stau pe masa lor ºi aºteaptã rezolvarea. Noi aºteptãm rezolvarea de la
Dumnezeu. E a Lui Luc r a r e a, a i Lui s î nte m noi , î n mîna Lui am
încredinþat totul. Dar am vrut sã ne facem datoria ºi faþã de mai marii
noºtri, ca sã nu ni se poatã spune niciodatã cã din cauzã de nepãsare
ºi de dispreþ faþã de autoritate noi n-am fãcut acest lucru. L-am fãcut
din inimã sincerã. ªi ne rugãm ºi acum ºi ne-am rugat, dupã Cuvîntul
lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri. Aºa cã aºteptãm liniºtiþi, sã
vedem ce se va face. Asta va fi voi a l ui Dumneze u. Noi ne vom
o r i e nta pr i n s i mþ ul º i pr i n l umi na pe c a r e ne - o dã Duhul l ui
Dumnezeu, în orice situaþie am fi puºi, faþã de atitudinea pe care va
trebui s-o a ve m ºi în viitor. Da, noi nu putem avea decît o singurã
atitudine: cea pe care a avut-o Hristos ºi ai Lui. Un singur cuvînt de
apãrare a avut Mîntuitorul în faþa tuturor judecãtorilor Lui: Dacã am
zis rãu, spune ce-am zis rãu. Dac ã a m fã c ut bi ne, de ce Mã baþi?
Acest lucru l - a m s pus totde a una: Da c ã e s te r ã u, c e fa c em rãu,
domnule? Ia r dacã nu facem rãu, de ce ne prigoniþi? N-au putut sã
spunã nimic! Cum nu I-au spus nici Mîntuitorului. Asta-i soarta! Dar
cît ave m totuº i pos i bi l i ta te a , ar ã tã m dreptatea lui Dumnezeu ºi
dr e pta te a cauzei noastre. Iar da cã , c u toa te ac es te a , di n c a uza
dragostei noastre faþã de Dumnezeu ºi din pricina statorniciei noastre
în credinþã, ni se întîmplã un necaz, ne plecãm capul ºi suferim, cum
a fã cut Domnul nostru. Ce altã cale putem ave a ? Toa tã nã de j dea
noa s tr ã este însã în ocrotirea lui Dumnezeu. Vedeþ i c e mi nuna t a
lucrat Dumnezeu în decursul istoriei acestei Lucrãri! Cîtã vreme între
noi nu era unitate - cã ºtiþi bine cîte neînþelegeri ºi dezbinãri erau, cã
te duceai de la adunare de 7 ori, de 10 ori mai trist de cum mergeai;
cã auzeai numai certuri ºi neînþelegeri, ºi contradicþii în adunare, atîta
vreme, Dumnezeu a fãcut ca ºi din afarã sã vinã neînþelegeri. De ce?
Ca sã ne trezeascã pe noi! Cã datoria noastrã este, în primul rînd, sã
a ve m î ntr e noi unitate, cãci dupã aceea Dumne ze u va î ngr i j i de
celelalte. Aþi vãzut?
Pe mãsurã ce s-a refãcut unitatea frãþeascã, cum s-au îmbunãtãþit
ºi condiþiile din afarã. Ce bucurie este acum cînd vii la adunare ºi te
duci înapoi mai bucuros ºi mai fericit! Cã, de la cel care ia primul
cuvîntul ºi pînã la cel din urmã, între fraþi e unitate ºi întregire. E ca
ºi cum unul predã altuia acelaºi mesaj frumos, îmbogãþit prin ceea ce
dã Dumnezeu fiecãruia. ªi te duci fericit de fi e c a r e datã . Cî t de
bucuroºi ne întîlnim noi acum unii cu alþii! Nu mai avem probleme;
sau, dacã sînt, sînt aºa de minore ºi de neimpor ta nte, cã nici nu le
evidenþiem între noi. Avem însã bucuria ºi pacea cînd vedem cã în
toatã þara, Cuvîntul lui Dumnezeu se vesteºte. Cînd s-ar fi putut, în
condiþiile de atunci, face adunãri de mii de oameni într-un loc public,
cum e cimitirul din Sibiu? Sau nunþi aºa de minunate cum am avut noi
în anii aceºtia de cînd a început sã se refacã unitatea frãþeascã? De
a c e e a a m zi s de l a î nceput: dragoste ºi unitate între fraþi. Asta- i
ga r a nþ i a c ã º i î n afarã Dumnezeu va nivela drumul nos tr u º i va
spulbera împotrivirile furtunilor. Iar dacã totuº i î ngã dui e , pentru
încercarea credinþei noastre, ºi cîte o furtunã, Dumnezeu ne dã destulã
putere sã trecem cu mulþumire sufleteascã prin ea.
 Pag. 183

Chiar dacã ajungem uneori, din pricina dragostei de Dumnezeu sau

a dragostei de fraþi, sau a grijii de bunul mers al Lucrãrii, sã trebuiascã
sã mai fim supuºi la cîte o încercare ºi povarã, ne întoarce Dumnezeu
cu vîrf ºi îndesat tot ceea ce pãgubim din cauza Lui. Dar mulþumirea
sufleteascã pe care o ai cã ai fãcut pentru Domnul º i cã a i suferit
pentru dragostea Lui, asta-i o avuþie pe care n-o întrece nici un milion
de dolari din lume ºi nici o altã avuþie lumeascã. De acea, bucuraþi-vã,
cum spune Cuvîntul Domnului pe care-l cîntãm în fiecare duminicã:
Bucuraþi-vã cînd veþi fi prigoniþi ºi batjocoriþi din pricina Numelui
Meu. Bucuraþi-vã atunci ºi veseliþi-vã, cã plata voastrã este multã în
c e r ur i . Acesta e un cuvînt de aur ceresc! Ar trebui sã ne bucur ã m
totde a una c î nd a ve m, pr i n î ngãdui nþ a l ui Dumne ze u - fã r ã s ã
provocãm noi, dar din dragoste de Dumnezeu, cîte o încercare ºi de
felul acesta în viaþã. Cam acestea erau lucrurile pe care am vrut sã ni
le împãrtãºim. ªi bucuria cea mare cã ne vedem faþã cãtre faþã; ºi cã
sîntem în cîmpul muncii lui Hristos. ªi cînd eºti în timpul muncii, n-ai
timp de s ta t mul t de vor bã . Ne întîlnim cîte puþin, ne salutãm de
departe, ne vedem cu bucurie cã fi e c a r e sîntem la locul nostru de
muncã din cîmpul Evangheliei ºi mergem mai departe. Cînd va suna
încetarea lucrului ºi cînd Domnul va spune: Veniþi acasã, atunci vom
avea vreme sã ne bucurãm mai mult împreunã. Acum sîntem ca niºte
lucrãtori harnici cînd se apropie seara ºi ni-s snopii nestrînºi, ºi poate
cã o mare parte din grîu e ne s e c er at. Sã gr ãbim sã lucrãm pentru
Domnul, cã Domnul nostru vi ne ! No i a º te ptã m a cum sãrbãtoarea
Învierii Domnul ui . As ta va fi peste cîteva sãptãmîni. S-ar putea
întîmpla ca adevãrata înviere sã vinã mai degrabã. El a spus demult cã
este l a uº i . Ia tã, Eu sînt gata. Eu sînt aproape. Pãstreazã ce ai, ca
nimeni sã nu-þi ia cununa. Pãstraþi tineretul Lucrãrii. Pãstraþi credinþa
ºi dragostea frãþeascã. Pãstraþi unitatea Lucrãrii. Pã s traþi rîvna ºi
atenþia în familie, ca sã trãiascã credincioasã. ªi atunci putem aºtepta
cu bucurie sã vinã ºi la noi cele 3 zile care au venit la pãrintele Iosif,
la fratele Marini, la fratele Popa Petru ºi la ceilalþi fraþi care s-au dus
dintre noi ºi sînt acuma în cer. 3 zile ºi pentru noi. ªtie Domnul care
sînt acele 3 zile.
Dar sã ne gãseascã credincioºi. Dacã este ceva deosebit ºi aveþi
frãþiile voastre cîte ceva, atunci, cîteva minute mai putem sta de vorbã.
La ora 10 ne aºteaptã la Comãneºti . Ac uma e nouã ºi jumãtate, va
trebui sã mergeþi ºi frãþiile voastre la sfînta bisericã. Dacã este ceva,
mai putem vorbi. Dacã nu, ne rugãm Domnului. Eu cred cã în ceea ce
am discutat se cam cuprind ºi problemele mãrunte, ºi cele mari. Cã
toate depind de aceste lucruri. Totuº i , da c ã este ceva deosebit ºi
cineva dintre fraþi are ceva sã spunã. Un frate întreabã despre cãrþile
pãrintelui Iosif. Apoi fratele Traian continuã. Cînd eºti bolnav, du-te
la adunare, cã te întorci sãnãtos. Cînd þi-e foame ºi n-ai, posteºte. Nu
mînca deloc. ªi sã vezi cã nu simþi niciodatã durerile foamei. Cînd nu
poþi sã dormi noaptea, nu te întoarce de pe o parte pe alta. Coboarã-te
pe genunchi ºi, cu rugãciune puternicã spre Dumnezeu, petrece cîteva
mi nute a c ol o. ªi s ã ve zi ce ca l ma nt º i ce somni fer mi nuna t e
rugãciunea! Te aºezi ºi, dupã o rugãciune, adormi ca un copil legãnat
la sînul mamei lui, aºa binecuvînteazã Dumnezeu pe ai Sãi. Numai, ca
sã poþi sã faci experienþa asta, trebuie sã încerci.
Pag. 184

Aºa e ºi cu asta. Sã ne facem timp. ªi Dumnezeu ne dã timp; dacã

dorim cu adevãrat, vom gãsi. Noi avem promisiuni.
Dar ºtie Dumnezeu cã sînt prea departe: cã ni se va da posibilitatea
sã tipãrim cãrþile pãrintelui. Asta, dupã ce se normalizeazã situaþia
Oastei. Oamenii promit, dar noi numai pe promisiunile lui Dumnezeu
am învãþat sã ne bizuim; pe promisiunile oamenilor, nu prea. Ei cînd
promit binele aproape întotdeauna mint. Cînd promit rãul se þin de
c uvî nt! Noi s ã ne bi zui m pe Domnul º i s ã l uc r ã m, c î t pute m.
Momentan nu avem cãrþi ale pãrintelui Iosif, dar între frãþiile voastre
se pot procura eventual, numai sã fie transcrise ºi date imediat înapoi.
În alte pãrþi s-a fãcut aºa: cineva a împrumutat o carte de la cine a
avut-o ºi a scris-o în 3 exemplare. Altul scrie altã carte în 3 exemplare
ºi îºi dau fiecare cîte un exemplar, ºi îºi formeazã o bibliotecã scrisã
cu mîna lor, pe care o au totdeauna, în primul rînd, î n s uflet. Cãci
citind, transcriind, îþi însuºeºti mai bine Cuvîntul Domnului. Dupã
aceea îºi formeazã ºi scrisul, dupã aceea are în biblioteca lui o carte
bunã º i a º a mai de pa r te. Î n toate ne ajutã Dumne ze u. Sã a ve m
credinþã, cã Dumnezeu ni le poate da. Numai cã n-avem credinþã cît
minune a pe c a r e o cerem. Cu o credinþã micã nu se face o minune
mare, dar cu o credinþã mare se face. Dacã avem credinþã ºi ne rugãm,
Dumnezeu ne poate face. Cîte rugãciuni nu ne-a împlinit Dumnezeu!
Sã ne rugãm ºi pentru astea. Dumne ze u ne va aj uta . Ac um s ã ne
ridicãm ºi sã-I mulþumim Domnului. Împãrate ceresc, Mîngîietorule,
Duhul adevãrului, care pretutindenea eºti ºi pe toate le împlineºti,
Vistierul bunãtãþilor ºi dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru
noi ºi ne curãþeºte pe noi de toatã întinãciunea, ºi mîntuieºte Bunule
s ufl e te l e noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tar e , Sfi nte fã r ã de
moarte, miluieºte-ne pe noi. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh.
Tatãl nostru, care eºti în c e r ur i , s fi nþ e a s c ã-Se Numele Tãu. Vinã
î mpã r ã þ i a Ta º i facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt.
Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã
pãcatele noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce
pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.
Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi slava, acum ºi-n vecii vecilor.
Ami n. Doa mne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, Fãcãtorul cerului ºi al
pãmîntului, Binefãcãtorul nostru, Bunul nostru Pãrinte ºi Fãcãtor, din
toatã inima Îþi mulþumim în aceastã duminicã dimineaþã, în aceastã zi
de sãrbãtoare strãlucitã ºi în aceastã vreme de post ºi rugãciune pe
c a r e ne- a i r î ndui t- o pentru curãþirea noastrã, pentru îndreptarea
sufletelor noastre, a stãrilor din inima noastrã, din familia noastrã, din
adunarea noastrã, din locul unde ne-ai aºezat Tu. Îþi mulþumim pentru
bunãtatea Ta cea mare pe care ai arãtat-o faþã de noi, cã din întuneric
ne-ai chemat la lumina Ta minunatã ºi de sub puterea pãcatului ºi a
satanei ne-ai adus în Împãrãþia Ta. Cît de mare bunãtate ai avut faþã
de noi Doamne cãci ºi noi mergeam ca ºi ceilalþi oameni la osîndã ºi
pierzare ºi nici nu ne gîndeam cã ne ducem în focul veºnic. Dar Tu
ne-ai deschis ochii, sã vedem ce cale primejdioasã era aceea pe care
mergeam noi. ªi ai trezit în inima noastrã dorinþa sã ne întoarcem pe
ca l e a Ta. ªi ne-ai dat putere sã facem aceastã întoarcere. ªi ne-ai
a j uta t, º i ne - ai î ndr e pta t s ã fa ce m un l e gã mî nt c u Ti ne , º i a i
binecuvîntat acest legãmînt de atîþia ani, ºi ne-ai ajutat sã-l þinem.

Crucea - ºi legãmîntul
 Pag. 185

Din vorbirea fratelui Traia n Dor z l a nunta de l a Hãpria - Alba -

13-IX-1987

Mîine este Ziua Crucii. E duminicã. Evanghelia de mîine, din Ziua

Cr uc i i , c upr i nde c e l e ma i zgudui toa r e pa s a j e din Cuvîntul lui
Dumnezeu. Vã rog foarte mult, cei care vorbiþi acolo: dacã nu puteþi
sã staþi liniºtiþi, sã ascultaþi Cuvîntul lui Dumnezeu, ieºiþi cel puþin
a fa r ã . ªi l ã s aþ i Cuvî ntul l ui Dumnezeu netulburat ºi nejignit de
neatenþia ºi neascultarea noastrã. Am stat aici - cum spune povestea
despre acel împãrat care, privind la supuºii lui, un ochi îi plîngea ºi un
ochi îi rîdea. Stã m me r e u î n aduna r e a l ui Dumne zeu pr ivind la
Domnul Isus din mijlocul nostru cu aceºti mereu 2 ochi: unul plîngînd
ºi unul bucurîndu-se, cînd îi priveºti pe cei care ascultã Cuvîntul Sãu
Cel Sfînt cu dragoste, cu rîvnã, cu inima arzînd de sete ºi de dor sã-L
primeascã - ºi cînd îi vezi ºi pe cei ce sînt nepãsãtori în timpul cînd se
vesteºte Cuvîntul lui Dumnezeu, Cuvîntul Cel Sfînt, de care ascultã
puterile cereºti ºi ascultã toate puterile, prin c ar e s-a fãcut lumea
aceasta ºi tot ce este în ea ºi care se conduce de la început ºi pînã la
sfîrºit dupã acest Sfînt Cuvînt.
Noi, care ar trebui sã-L ascultãm în genunchi, cu inima cutremuratã
de teama sfîntã ºi de respectul sfînt, privim ºi ascultãm nepãsãtori la
acest Cuvînt. Dumnezeu ne-a dat acum o sãrbãtoare binecuvîntatã ºi
fericitã ºi o vreme de har; ºi de aceea trebuie sã ne rugãm ºi pentru
acei conducãtori ai noºtri prin îngãduinþa cãrora noi ne putem bucura
liberi acum sã ascultãm Cuvîntul lui Dumnezeu, sã-L mãrturisim, sã
cîntãm, sã ne rugãm liberi ºi sã ascultãm mãrturisindu-se în cele mai
frumoase versuri ºi în cele mai frumoase cîntãri Numele Domnului
Isus, spus în acest fel pentru ca inimile noastre sã-L poatã primi cu
bucurie. ªi totuºi sînt printre noi unii care, nepãsãtori ºi neascultãtori
de Cuvîntul l ui Dumne ze u î ntor c s pa te l e a c e stui har ºi se aratã
nevrednic i de aceastã vreme binecuvîntatã. Noi am trãit ºi noi am
trecut prin zeci de ani de jertfã, de întuneric ºi sufe r i nþ ã , cînd am
dor i t, a ni º i a ni lungi, sã vedem mãcar o faþã de frate, s ã pute m
împreunã mãcar 2 sau 3 cînta o cîntare din toatã inima
Mulþi fraþi de-ai noºtri s-au stins acolo, rugîndu-se sã aducã
Domnul o vreme de har în care iar sã ne putem vedea cu bucurie unii
c u a l þ i i º i s ã p ut e m c î nta î mpr e unã , c u l a c r i mi , cî ntã r i l e de
recunoºtinþã lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu le-a ascultat rugãciunile lor,
ale celor care au murit suferind ºi rugîndu-se sã a j unge m º i noi o
astfel de vreme de har. Am ajuns aceastã vreme. Oare n-am ajuns-o
prea repede? Oare ne arãtãm noi acum nevrednici de un har aºa de
mare, pe care nouã ni l-a dat Dumnezeu, cînd alþii au murit rugîndu-se
ca mãcar cîndva sã ajungã sã-l poatã vedea? De ce oare ne arãtãm noi
neascultãtori ºi nepãsãtori faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu? Sîntem aici
oameni bãtrîni, oameni bolnavi, oameni care poate n-au mîncat de azi
dimineaþã ºi sînt osteniþi ºi obosiþi, ºi însetaþi. Dar stau cu respect ºi
ascultã Cuvî ntul l ui Dumnezeu. Pe cînd majoritatea celor care se
miºcã nepãsãtori sînt tineri aici, tineri care ar putea sã stea liniºtiþi, ar
putea sã asculte cu evlavie ºi cu cutr e mur s ufl e te s c Cuvî ntul lui
Dumnezeu.
Pag. 186

De ce oare nu puteþi sã vã înfrînaþi pornirile fireºti sã ascultaþi un

ceas Cuvîntul lui Dumnezeu? Am ajuns noi oare în s i tuaþia în care
Mîntuitorul sã ne mustre: Un ceas n-aþi putut veghea aici împreunã cu
Mine? Mîine este Ziua Crucii. Crucea! Ce cuvînt cutremurãtor este
acest cuvînt! Ce semn cutremurãtor este semnul acesta! În Evanghelia
de mîine se va citi capitolul 19 din Sfînta Evanghelie dupã Ioan. Întreg
acest capitol vorbeºte despre pati mi le, despre rãstignirea, despre
suferinþele ºi moartea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu venit în lume sã
Se nascã nu ca sã trãiascã, ci ca sã moarã. Nu pentru El, ci pentru
noi. Nu El a pãcãtuit, nu El a fost vrednic de cruce ºi de patimi. Noi
eram vrednici de acestea, noi trebuia sã fim în locul Lui. ªi El a stat
în locul nostru. Nu pute m acum, din respect ºi din evlavie faþã de
sfînta Lui suferinþã ºi de ceea ce înseamnã pe ntr u noi Cr uc e a lui
Hristos, s ã pã s tr ã m un c e a s de ascultare vrednicã, evlavioasã ºi
temãtoare de Dumnezeu a acestui Cuvînt? Nu pentru c ã Dumnezeu
are nevoie de noi, ci pentru cã noi avem nevoie de El. Nu pentru cã
Cuvîntul lui Dumnezeu are nevoie de noi ºi Lucrarea Lui are nevoie
de noi, ci noi avem nevoie de El.
Nu pentru cã El este silit sã apeleze la noi, ci pentru cã noi vom fi
ºi sîntem siliþi sã apelãm mereu la bunãtatea, la mila, la ajutorul Lui.
Ce-am face într-o singurã zi, dacã n-ar rãsãri soarele pe care El ni-l
dã cu atîta bunãtate ºi milã ºi de care cei mai mulþi dintre noi niciodatã
nu-I mulþumim? Ce-am face într-o zi dacã n-am avea apa sau aerul -
5 minute! - pe care-l primim prin dãrnicia lui Dumnezeu ºi pentru care
nici unii dintre noi aproape nu-I mulþumim Lui recunoscãtori aºa cum
se cuvine? Adeseori la apusul soarelui - cînd îºi ia rãmas bun ºi se
desparte soarele dupã o zi în care ne-a încãlzit, ne-a luminat, ne-a
ajutat, ne-a rãbdat, ne-a suportat tot ce-am fãcut, ºi cînd se desparte
de noi - a des e ori m-am cutremurat, zicînd: astãzi nu m- a m ui tat
niciodatã spre soare, sã-I mulþumesc cu recunoºtinþã Celui care ni-l dã
sã ne lumineze. Ce fac dacã nu mai rãsare mîine? Dacã n-am sã-l mai
vãd? Cînd o sã vin în faþa Judecãþii lui Dumnezeu, ce-o sã rãspund eu
l a î nvi nui r e a s oa r e l ui cã m- a l umi nat ºi n- a m a vut un ge s t de
recunoºtinþã ºi de mulþumire cãtre Dumnezeu pentru cã ni l-a dat?
Mîine este Ziua Crucii. Toatã Evanghelia de mîine este una dintre
cele mai lungi Evanghelii de peste an ºi vorbeºte cutremurãtor despre
patimile, despre suferinþa, despre batjocurile pe care le- a î ndurat
Mîntuitorul luptînd ºi tãcînd pentr u noi, despre moartea pe care a
suferit-o Dumnezeul nostru, care stã acum aici în faþã ºi aºteaptã de
l a noi o c l i pã de atenþ i e , o l a cr i mã de mul þ umi r e , un gî nd de
recunoºtinþã ºi de dragoste pentru tot ce a fãcut El pentru noi. Mîine
este Ziua Crucii: duceþi-vã la bisericã ºi ascultaþi în genunchi ºi cu
lacrimi Evanghelia aceasta. Mîine este apostolul de la 1 Corinteni,
capi tol ul 1, î n ca r e s e vorbeºte aºa de frumos tot despre Crucea
Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Sfîntul Apostol Pavel
vorbeºte atît de minunat ºi de profund - el, care adeseori a spus: Vã
scriu cu faþa scãldatã în lacrimi ºi vã spun plîngînd, cum v-am spus de
atîtea ori: sînt mulþi care se poartã ca vrãjmaºi ai Crucii lui Hristos.
Sfîrºitul lor este osînda ºi plata lor este pierzarea veºnicã.
 Pag. 187

Dar pentru mine - a spus el - nu este o altã laudã decît Crucea lui
Hristos, prin care lumea s-a rãstignit faþã de mine ºi eu faþã de lume.
ªi vorbeºte el aºa de frumos cã aceastã Cruce este pentru noi, cei care
mergem pe calea mîntuirii, puterea lui Dumnezeu. Iar pentru cei care
nu-L cunosc pe El e o nebunie. Crucea aceasta este semnul divin ºi
profetic prin care Tatãl Ceresc ne-a înºtiinþat de la început cã în ea
ºi-n Jertfa de pe ea va fi mîntuirea noastrã. Moise, profetul Vechiului
Testament, care a primit de la Dumnezeu Legea ºi care între poruncile
lui a scris: Sã nu faci chip cioplit, gîndindu-ne la acele chipuri pe care
le fãceau pãgînii ºi cei care nu-L cunoºteau pe Dumnezeu ºi-ºi puneau
în aceste semne înºelãtoare nãdejdea mîntuirii lor, el, dupã porunca
Domnul ui , într-un moment cînd poporul era muº c at de º e r pi di n
pricina pãcatelor lor, a fãcut semnul Crucii ºi a spînzurat pe ea chipul
ºarpelui, simbolizînd minunat Crucea Mîntuitorului nostru prin care
pãcatul a fost rãstignit ºi lumea a fost rãstignitã faþã de noi ºi prin care
noi trebuie sã ne considerãm rãstigniþi faþã de lume. Ar fi atît de multe
adevãruri de împãrtãºit în seara aceasta ºi în evenimentul acesta între
noi, pe acest temei sfînt care este Crucea!
Cel dintîi semn pe care Dumnezeu a poruncit sã fie fãcut a fost
semnul Crucii. Moise a fãcut acest semn. El a cioplit o cruce - nu o
prãjinã, pentru cã pe o prãjinã singurã, pe un bãþ, nu stã un ºarpe. El
a fãcut o cruce ºi pe aceastã cruce, simbolizînd Jertfa Mîntuitorului,
a fost rãstignit ºarpele, a fost rãstignitã lumea, a fost rãstignitã firea
cea veche, a fost rãstignit pãcatul nostru prin el ºi astfel noi am fost
rãscumpãr a þ i . Ar fi mul te de vorbit despre semnul Sfintei Cruci,
pentru cã prea mulþi sînt cei care, înºelaþi de o învã þ ãturã strãinã,
dispreþuiesc acest semn vãzut. Cãci, dupã cum adevãrul, pentru noi,
ni se aratã în 2 feluri: ºi în chip concret, ºi în chip abstract, ºi în chip
firesc, ºi în chip duhovnicesc, noi aºa trebuie sã pricepem toate aceste
lucruri. Dupã cum Cuvîntul lui Dumnezeu, care este duh ºi viaþã, este
pentru noi înfãþiºat î ntr - o for mã fi r e a s c ã , tr upe as c ã , lumeascã,
materialã într-o carte, tot aºa ºi puterea nebiruitã a Crucii stã într-un
semn vãzut, care este semnul Crucii. ªi oricine cinsteºte Cuvîntul lui
Dumnezeu, Cel care este veºnic duh ºi viaþã ºi care locuieºte într-o
carte pe care noi o numim Biblia ºi care este de hîrtie ºi de carton, ºi
de vopsea, zic, oricine preþuieºte Cuvîntul lui Dumnezeu Cel nevãzut,
care locuieºte în aceastã Carte vãzutã, tot aºa trebuie sã preþuiascã ºi
Jertfa cea nemuritoare ºi veºnicã a lui Hristos, nevãzutã, care locuieºte
trupeºte în acest semn vãzut, care este Crucea.
ªi, dupã cum cine calcã în picioare Cartea aceasta - care, deºi este
materie, conþine totuºi Cuvîntul Cel Viu ºi etern al lui Dumnezeu, cine
o dispreþuieºte ºi o calcã în picioare, dispreþuieºte ºi calcã în picioare
Cuvîntul Cel nevãzut al lui Dumnezeu, tot aºa, cine preþuieºte Jertfa
lui Hristos cea nevãzutã ºi Taina Crucii celei mîntuitoare, care stã în
semnul vãzut al Crucii, cine preþuieºte aceastã Tainã nevãzutã, aceastã
putere ºi acest simbol al puterii lui Dumnezeu care este Crucea cea
nevãzutã, trebuie sã preþuiascã ºi semnul ei cel vãzut. Pentru cã este
scris: pîinea binecuvîntatã pe care o binecuvîntãm nu este ea oa r e
împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos? ªi paharul binecuvîntat pe care-l
binecuvîntãm nu este el oare împãrtãºirea cu Sîngele lui Hristos?
Pag. 188

ªi cine ia cu nevrednicie Pîinea aceasta ºi Paharul acesta se face

vinovat de Trupul ºi de Sîngele lui Hristos. Tot aºa, dupã cum Trupul
ºi Sîngele lui Hristos stã în Pîinea ºi în Paharul binecuvîntat ºi dupã
cum Cuvîntul Cel care este duh ºi vi a þ ã , a l l ui Dumne ze u, stã în
Cartea aceasta de hîrtie ºi de cernealã, ºi de carton, tot aºa puterea cea
nevã zutã a Jertfei lui Hristos stã în semnul cel vãzut al Crucii. Nu
putem dispreþui semnele vãzute ºi sã spunem cã preþuim sensul lor cel
nevãzut. Nu poate cineva sã preþuiascã Cuvîntul lui Dumnezeu Cel
nevãzut, cînd îl dispreþuieºte pe Cel vãzut - cum am auzit despre acel
om nenorocit care a pretins soþiei sale credincioase sã-i dea Biblia s-o
ardã, crezînd cã dacã el arde Biblia va arde ºi Cuvîntul, ºi puterea
nevãzutã a Cuvîntului Celui Viu ºi Veºnic al lui Dumnezeu. Dar l-a
ars pe el Cuvîntul lui Dumnezeu ºi l-a fãcut s ã s e pr ã buº e ascã în
genunchi ºi sã-I cearã iertare lui Dumnezeu, Lucrãrii lui Dumnezeu ºi
soþiei lui, mucenica aceasta care a suferit atît de mult. Cunosc ºi eu o
astfel de întîmplare: era o sorã care, mergînd la adunare, dupã multe
greutãþi ºi înfrînãri, a reuºit sã strîngã bãnuþ cu bãnuþ, sã-ºi cumpere
º i e a o Bi bl i e . Cî nd soþul ei, beþiv º i potr i vni c Cuvî ntul ui l ui
Dumnezeu, a vãzut-o venind cu Biblia, a luat într-o mînã un cuþit ºi
în cealaltã un ciomag ºi i-a zis:
- Cu ce vrei sã te omor: cu cuþitul sau cu ciomagul? Dã Biblia
încoace! Ea a cuprins Biblia la sînul ei ºi a spus:
- Omoarã-mã cu ce vrei, dar Biblia n-o dau. Dupã o sãptãmînã,
c î nd a ve ni t la adunare - ºi preotul era episcop c î nd î mi s punea
lucrurile acestea, dar atunci era preot într-o comunã din judeþul Vîlcea
el, fiind frate credincios, a vãzut-o cu ochii vineþi ºi cu mîna legatã la
gît, cu mîna ruptã. ªi i-a zis:
- Maria, ce s-a întîmplat cu tine?
- Pãrinte, cînd mi-ai dat, sãptãmîna trecutã, Biblia, soþul meu beþiv
a ieºit în faþa mea într-o mînã cu un ciomag ºi în cealaltã cu cuþitul ºi
a zis: Cu ce vrei sã te omor: cu cuþitul sau cu ciomagul? Dã Biblia! ªi
atunci am strîns Biblia ºi am zis:
- Omoarã-mã cu ce vrei, dar Biblia n-o dau. M-a trîntit la pãmînt,
m-a cãlcat în picioare, mi-a rupt mîna, m-a lovit ºi tot mi-a zdrobit
capul. ªi nu mã doare nimic din toate acestea; mã doare, pãrinte, cã
mi-a luat, mi-a smuls Biblia ºi mi-a rupt-o, ºi mi-a cãlcat-o în picioare.
Iat-o! ªi zicînd, a scos un prosop în care-ºi învelise rãmãºiþele din
Biblia ei ruptã, într-adevãr spãlatã ºi stropitã cu lacrimile ºi cu sîngele
ei. ªi a adus-o la preotul ºi a zis:
- Pãrinte, îmi pare aºa de rãu de Biblia mea! Nimic nu mã doare:
nici mîna ruptã, nici capul spart; mã doare cã mi-a luat Biblia ºi a rupt
Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi hohotea de plîns, cã se scutura cãmaºa de
pe ea. Episcopul avea 80 de ani cînd îmi spunea lucrurile acestea, acu
10 a ni , l a Rî mni c u Vî l c e a - epi s c opul de a tunc i , de acol o. Î l
cunoscusem dinainte de rãzboi, cînd era preot acolo ºi ºtiam ce mult
l uc r a s e e l c u Cuvîntul lui Dumnezeu în toatã zona a i a . El zi c ea :
Atunci i-am spus:
- Maria, tu eºti un martir! Biblia aceasta e un martir! Adu-o la
mine. Am sãrutat Biblia ei ºi am strîns-o la sînul meu, m-am dus ºi am
luat o Biblie nouã ºi i-am dat-o. S-a dus Maria acasã ºi, dupã cîteva
zile, soþul ei a venit în adunare. Eram acolo, cu mulþime; tot satul era
atunci la adunare. A intrat omul în sala adunãrii strigînd de la poartã
ºi a zis:
 Pag. 189

- Pãrinte, fraþilor, iertaþi-mã! Eu sînt un criminal. Nevasta mea e o

sfîntã! I-am rupt Biblia ºi am chinuit-o, ºi e a e s te o femeie sfîntã.
Rugaþi-vã sã mã ierte Dumnezeu ºi sã mã primeascã ºi pe mine, sã vin
ºi eu, sã-mi aflu ºi eu mîntui r ea s ufl e tul ui. Cã, din clipa cînd am
lovit-o ºi din clipa cînd am rupt Biblia, n-am mai avut nici somn, nici
odihnã, n-am mîncat, nici n-am bãut nimic. Nu pot, zi ºi noapte mã
c hi nui e º i mã zbuc i umã un gî nd º i o te a mã s fî ntã º i o f r i c ã
îngrozitoare. Nu pot sã trãiesc, nu pot sã mor. Rugaþi-vã sã pot trãi
sau sã pot muri în pace. L-am primit în hohote de plîns ºi ne-am rugat
toþi pentru el. ªi de-atunci, omul acesta a devenit ºi el frate adevãrat.
Ne-am bucurat de ceea ce ne-a spus fratele Radu de la Petroºani în
seara aceasta despre o astfel de întîmplare, care dovedeºte ce putere
are Dumnezeu, dar ºi cîtã rãutate are diavolul cînd omul se lasã ispitit
ºi se lasã dus de puterea rãului. Însã, mai presus de toate, cînd cineva
a r e r ã bda r e º i s ufe r ã pe ntr u Domnul , º i se roagã cu c r e di nþ ã ,
Dumnezeu ascultã rugãciunea ºi se poate întîmpla totdeauna s ã s e
petreacã astfel de minuni cu cei care ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi duc pînã la moarte lupta lor º i l egã mî ntul pe ca r e l -au pus cu
Dumnezeu. Îi mulþumim lui Dumnezeu cã aici în adunarea aceasta sînt
atîtea suflete care au pus legãmînt cu Domnul, s-au hotãrît pentru El
ºi ºi-au acceptat crucea. Crucea aceasta, care are atîtea pãrþi frumoase
pe ntr u noi vorbim, cînd spunem cruce, gîndindu-ne la Jertfa º i l a
Patimile Mîntuitorului nostru, dupã cum ne înfãþiºeazã Evanghelia ºi
Cuvîntul lui Dumnezeu preþul cu care am fost noi rãscumpãraþi.
Prin Crucea lui Hristos am fost rãscumpãraþi. În Apostolul de mîine
s e va vor bi de s pr e a c e as tã ta i nã s fîntã care trebuie s ã r ã mî nã
permanent treazã ºi luminoasã înaintea ochilor noºtri. Spune Sfîntul
Apostol Pavel în acest Apostol care se va citi mîine, într-un verset, cã:
N-am avut de gînd sã ºtiu între voi altceva, decît pe Isus Hristos ºi pe
El rãstignit. Adicã ce înseamnã, practic , a c easta? Noi sã nu uitãm
niciodatã preþul cel mare ºi sfînt prin care am fost rãscumpãraþi. Cã
atunci c î nd am venit, prin pocãinþã, la Domnul, cînd El ne-a iertat
pãcatele noastre ºi cînd, punînd legãmîntul nostru de ascultare ºi de
înnoire a vieþii noastre, Duhul Sfînt ne-a pecetluit ºi ne-a schimbat,
am cãpãtat naºterea din nou nu printr-o apã trecãtoare ºi stãtãtoare, ºi
curgãtoare, pãmînteascã, ci prin Apa cea Vie, care este Cuvîntul lui
Dumnezeu. ªi care ne-a schimbat mi ntea, dãruindu-ne o minte ºi o
î nþ e l e ge r e , º i o r aþiune nouã. ªi, prin Duhul lui Dumneze u, ne - a
schimbat inima, centrul simþirii, fãcîndu-ne astfel - avînd o minte nouã
ºi o inimã nouã - sã fim fãptura cea nouã, adicã omul cel nou.
În aceastã stare ne-a binecuvîntat Domnul ºi aceastã stare a adus-o
î n noi p r i n l uc r a r e a bi nefã c ãtoa r e a Cr uci i , c ar e e s te J er tfa
mîntuitoare, ispãºitoare ºi rãscumpãrãtoare a lui Hristos, Mîntuitorul
nostru. De aceea spunea Sfîntul Apostol Pavel acest lucru: Cã n-am
avut de gînd sã ºtiu între voi altceva, decît pe Isus Hristos ºi pe El
rãstignit. Pentru ca totdeauna privirile noastre sã fie îndreptate înspre
El. De ce me r e u î ndr e ptate spre El? Pentru cã mereu sîntem între
ºerpii tuturor ispitelor, care, muº c î ndu- ne , ne - a r pute a pr ovoca
moartea. Dar privirea mereu aþintitã la Isus, credinþa în El, înnoirea
fãcutã de El, Sîngele Lui rãscumpãrãtor spãlîndu-ne, sã ne poatã scãpa
de otrava pãcatului.
Pag. 190

Dupã cum în pustie atunci - toþi cei care citiþi Cartea cea Sfîntã ºtiþi
bine cã oamenii muºcaþi de ºerpi n-aveau decît o s i ngurã salvare:
privi r ea l a º a r pe l e Cel Rãstignit pe cruce, la semnul crucii, care
închipuia mîntuirea izbãvitoare care ne va veni nouã prin Hristos. Cel
care a zis: Sã nu-þi faci chip cioplit, a cioplit o cruce ºi a spus: Nu
aceasta este chipul cel cioplit pe care voi sã nu-l faceþi. Acesta este
chipul spre care privind, totdea una s ã c r e de þ i cã în el, în semnul
acesta, este mîntuirea voastrã, pentru cã în felul acesta Hristos vã va
aduce vouã, la vremea Sa, mîntuirea rãscumpãrãtoare. De aceea este
presãratã Sfînta Scripturã cu îndemnul acesta ºi cu dragostea aceasta
de a privi Crucea. Mîntuitorul Însuºi a zis: Luaþi crucea Mea, luaþi
jugul Meu ºi sarcina Mea. Noi adeseori numim cãsnicia o cruce. ªi aºa
este, ca un fel de cruce. Dar crucea are 2 pãrþi. Una dintre ele este
pa r te a a i a l umi noa s ã pe ca r e o a r e p e ntr u noi J e r tfa Cr uci i ,
rãscumpãrarea Lui, ºi pe care ne-o aratã El fiinþei noastre celei noi
cînd noi ne-am întors la Domnul ºi cînd ni se deschideau acei ochi
despre care a spus David la început: ochii duhovniceºti, ochii minþii.
Nu ochii de sub frunte; ochii din frunte, care la cei mai mulþi oameni
sînt închiºi. Dar cînd Dumnezeu îi deschide, cu ochii cei sufleteºti, cu
ochii minþii celei noi, vedem lucrurile cele noi ºi tainice pe care cei
mai mulþi nu le vãd, aºa cum scrie în Psalmi:
Ochi au ºi nu vãd, urechi au ºi nu aud, pentru cã nu este duh în
inima lor. Tot aºa, Mîntuitorul a spus odatã ucenicilor Sãi: Ferice de
ochii voºtri cã vãd, pentru cã ochii lor erau deschiºi, ochii cei din
frunte, ochii cei sufleteºti, ochii cei cu care vezi adevãrurile care nu
se vãd, pe ca r e nu le vãd cei lumeºti, cu care poþi vedea lumea ºi
existenþa pe care nu le vãd ceilalþi, cu care putem deosebi lucrurile
cele tainice ale lui Dumnezeu, adevãrurile cele superioare, unde nu
sînt contradicþii, unde nu sînt înºelãri, unde nu sînt dubii, unde nu sînt
îndoieli, unde Hristos lumineazã deplin ºi înapoi, ºi înainte, ºi trecutul,
ºi viitorul, pentru cã prezentul este luminos. De aceea Mîntuitorul a
dorit sã facã sã ni se deschidã ochii noºtri cei duhovniceºti, prin care
vedem aceste lucruri. Noi Îl rugãm pe Domnul sã ne ajute pe toþi sã
a j unge m s ã ave m aceºti ochi deschiºi, pentru ca sã pute m ve dea
limpede care este voia lui Dumnezeu. ªi de aceea ne rugãm mereu ºi
acum, îndeosebi pentru tinerii noºtri ºi pentru toþi ceilalþi care nu s-au
hotã rît pentru Dumnezeu, sã doreascã sã se roage s ã l e de s c hi dã
Dumnezeu ochii cu acea putere miracul oa s ã a Cr uc i i c u c a r e s e
deschid ochii duhovniceºti, cu care vezi lucrurile care nu se vãd, cu
care înþelegi adevãrurile pe care lumea nu le înþelege ºi prin care poþi
pãtrunde lumea care se va mîntui ºi care va fi fericirea veºnicã pentru
cei care o pãtrund ºi care o înþeleg, ºi o primesc în viaþa lor de aici.
Am dorit din toatã inima sã ne împãrtãºim un adevãr despre care
v- a m s pus de l a î nc e put, în cîteva cuvinte. De ce sî nt a i ci fr a þ i
c r e di nc i oº i - ºi tineri, ºi în vîrstã - car e pr e þ ui e s c un a s tfe l de
eveniment ºi ascultã cu atenþie tot cuvîntul care s e mãrturiseºte în
astfel de ceasuri? Vom s ta aici pînã la ora 12 - nu mai e mult pînã
atunci. ªi îmi pare rãu cã trebuie sã lungesc vorbirea aceasta ºi ar fi
atît de mult de spus, deºi mai sînt atîþia fraþi care sã ne spunã lucruri
mult mai frumoase.
 Pag. 191

Dar oricare dintre dv. care-L cunoaºteþi pe Dumnezeu ºi aþi fi aici

în locul nostru - la fel aþi vorbi. ªi noi, dacã am fi acolo, la fel am
asculta. Pentru cã-i Cuvîntul lui Dumnezeu, plin de putere ºi pentru
c e i c are-L spun, ºi pentru cei care - L a s c ul tã , da c ã - L i ube s c c u
adevãrat. Dar am dori din toatã inima sã vorbim despre tinerii noºtri
care s-au nãscut într-o familie creºtinã, care au avut ºi tata, ºi mama
credincioºi. Cîtã vreme au fost micuþi, i-au dus de mînã tatãl lor sau
mama ºi au spus poezioare în adunare, ºi au învãþat vers e te , º i au
cîntat cîntãri, ºi au iubit pe fraþi, ºi s-au rugat ºi ei. Dar dupã ce au
trecut de cei 7 ani, dupã ce au ajuns sã treacã ºi de cei de ai 2-lea 7
ani, - 14 a ni , e i de - a c uma nu ma i a u î n inima lor acea dragoste
ascultãtoare cum aveau cînd erau copii. La vîrsta aceasta ei, cînd au
ajuns sã cunoascã binele ºi rãul, trebuie sã ºtie cã lor le pune în vedere
Cuvî ntul l ui Dumnezeu: Iatã, pun înaintea ta calea vieþii ºi ca l ea
morþii. Alege! - cum a spus Iosua: Alegeþi astãzi cui vreþi sã slujiþi. Cît
despre mine, eu ºi casa mea vreau sã slujesc Domnului. Sînt astfel
c opi i din familii de credincioºi care au ajuns la 14 ani ºi nu s - au
hotãrît pentru Domnul. Ei da, sînt membri de drept în adunarea lui
Dumnezeu, dar nu s î nt me mbr i de fapt în adunarea lui Dumnezeu.
Sînt membri de drept pentru cã s-au nãscut ºi prin Botez, au devenit
membri ai Bisericii, membri de drept ai Bisericii, cu numele; ºi prin
faptul cã s-au nãscut din pãrinþi credincioºi, au devenit membri de
drept în adunare, ca niºte copii ai fraþilor, dar ei nu s-au hotãrît pentru
Domnul cînd trebuia sã se hotãrascã ºi ei ºi prin legãmînt ºi hotãrîre
personalã, sã se nascã din nou ºi sã devinã oameni duhovniceºti.
ªi de aceea, o mare parte din tineretul nostru este nu un tineret
duhovnicesc, ci un tineret firesc. Pentru cã ei, deºi s-au nãscut din
pãri nþ i c r e di nc i oº i , nu s - au hotãrît pentru Domnul la vîrsta cînd
trebuiau sã se hotãrascã. Cel mai tîrziu la 14 ani, un tînãr nãscut din
pãrinþi credincioºi trebuie sã se predea Domnului, sã se hotãrascã
pentru Domnul ºi, prin legãmîntul acesta, sã capete o minte nouã - cã
asta înseamnã apa cî nd te na º ti din ea: curãþã; apa cea vie curãþã
mintea. ªi asta înseamnã Duhul: Cel care curãþã inima. O minte nouã
º i o i nimã nouã fac un om nou. Nu bote zul l ume s c , nu bote zul
pãmîntesc - care este ºi el tot o naºtere din nou ºi pe care am primit-o
cînd eram la vîrsta aceea cînd se primea în Vechiul Testament tãierea
împrejur. Acesta era semnul vãzut prin care cineva intra de drept în
poporul lui Dumnezeu. Dar acum trebuie prin credinþã, prin hotãrîre
º i pr i n l e gã mînt, s ã devi nã membr u de fa pt a l Î mpã r ã þ i e i l ui
Dumnezeu, dupã cum este scris la Ioan capitolul 1: La ai Sãi a venit
ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit adicã celor
c e c r e d î n Nume l e Lui l e - a da t dr e ptul s ã se facã copi i a i l ui
Dumnezeu, nãscuþi nu din carne, nici din firea pãmînteascã, nici din
voia unui om, ci nãscuþi din Dumnezeu.
Aceasta este naºterea care ne dã nouã dreptul la Împãrãþia lui
Dumnezeu. Aceasta este naºterea din nou pe care trebuie sã o aibã ºi
din care trebuie sã se nascã copiii noºtri, deºi au fost botezaþi - ºi
Botezul lor este valabil - pentru cã un singur Botez este ºi acela este
pentru totdeauna, dupã cum una er a tã i e r e a î mpr e j ur î n Ve c hi ul
Testament ºi nu se mai cerea niciodatã o altã tãiere împrejur,
Pag. 192

indiferent dacã cineva s-a lepãdat între timp de poporul lui Dumnezeu
ºi a revenit, iarãºi. Acesta era semnul pentru totdeauna, în trupul lui,
cã el a fos t pr i mit de drept în poporul lui Dumnezeu. De aceea în
mijlocul adunãrilor noastre sînt tineri nepãsãtori ºi fireºti: pentru cã ei
nu-s nãscuþi din nou. Chiar dacã-s nãscuþi dintr-o mamã ºi dintr-un
tatã credinc i os , e i nu- s nã s c uþ i di n a pã - c a re este Cuvîntul lui
Dumnezeu - ºi din Duhul - care este puterea ºi care face fiinþe noi. Nu
sînt tineri duhovniceºti; sînt tot tineri fireºti. Sã nu fie aºa, iubiþilor.
Hotãrîþi-vã pentru Domnul! Înþelegeþi acum cã sînteþi la vîrsta la care
aþi primit un buletin. Predaþi-vã Domnului ºi vã naºteþi din nou. Nu-i
destul cã v-aþi nãscut din pãrinþi credincioºi. Trebuie sã vã naºteþi din
Duhul ºi din Cuvîntul lui Dumnezeu, s ã vã tr a ns for me , c ã numa i
aceasta vã dã dreptul la o viaþã nouã ºi sfîntã. Mîine este Ziua Crucii.
Mîine vom trãi în chip cutremurãtor toatã etapa zdrobitoare a Crucii
Mîntuitorului nostru. Cît de mul t cupr i nde a c e s t c uvî nt sfînt! ªi
cãsnic i a e s te o c r uc e. ªi a c um, c î nd pa r ti ci pã m l a o astfel de
inaugurarea unei vieþi de cãsnicie dintre cei 2, noi binecuvîntãm pe
Domnul pentru ei ºi ne rugãm pentru sãnãtatea ºi fericirea lor. Dar
ºtim cã aceastã viaþã cuprinde în ea o mulþime de încercãri grele prin
care numai prin puterea lui Dumnezeu vor putea ºi ei cum am putut
ºi noi sã rãzbim pînã astãzi. De aceea îi rugãm sã priveascã partea
strãlucitoare a Crucii, care înseamnã dragostea, iertarea, blîndeþea,
bunã ta te a . Ce î ns eamnã pentr u noi Cr uc e a? Înseamnã iertarea,
dragos tea, blîndeþea, bunãtatea, iubirea, pãrtãºia, prietenia, tot ce
poate fi pozitiv, curat, frumos, fericit. ªi partea cealaltã, întunecoasã,
umbra Crucii: tot ceea ce este suferinþã, încercare, durere, amãrãciune
ºi întristare.
Pentru cã aceastã Cruce are ºi umbrã, ºi luminã. Viaþa noastrã cu
Hristos trece cînd prin umbrã, cînd prin luminã. Cînd Îl urmãm însã
pe El, totdeauna Faþa Lui strãlucitoare lumineazã ºi partea cea umbritã
pentru noi. ªi, la urmã, cînd vom ajunge sã vedem pentru totdeauna,
faþã în faþã, slava lui Dumnezeu, noi vom vedea ce Faþã strãlucitã avea
chiar ºi partea aceea pe care am crezut-o umbroasã pentru noi. Dorim
din toatã inima ca fratele nostru ºi sora noastrã iubitã, tineri care au
luat aceastã cruce acum, de a umbla pe urmele Domnului Isus, sã-ºi
tragã, prin credinþã, totdeauna puterea pentru a-ºi duce aceastã viaþã
curatã din semnificaþia pe care o are evenimentul acesta ºi sãrbãtoarea
aceasta în care Dumnezeu le dã binecuvîntarea unirii lor. S-au unit
într-o zi mare ºi sfîntã. Sãrbãtoarea Crucii este o sãrbãtoare mare.
Crucea înseamnã extraordinar de mult. E semnul celor 2 linii care se
întretaie: verticala, care înseamnã legãtura noastrã cu Dumnezeu, pe
care trebuie sã circul e totde a una r ugã c i uni l e noa s tre spre El ºi
binecuvîntãrile Lui spre noi. Aceastã verticalã este puterea de susþinere
a Crucii; adicã atunci cînd legãtura noastrã cu Dumnezeu este bunã ºi
merg spre El totdeauna vasele noastre pline de rugãciuni fierbinþi ºi de
bi ne fa c e r i , el e s e î ntor c totdeauna de l a Dumne zeu pl i ne c u
binecuvîntare pentru noi. E un circuit continuu ºi fericit între noi ºi
Dumne ze u prin verticala Crucii. Dar Crucea are ºi o or i zonta l ã:
aceastã sfîntã legãturã care este între noi ºi noi; pãrtãºia noastrã ºi
legãtura noastrã cu fraþii.
 Pag. 193

Pe aceste 2 dimensiuni mari se desfãºoarã viaþa noastrã, a fiecãruia

în parte ºi a tuturor împreunã: în legãtura noastrã cu Dumnezeu ºi în
pãrtãºia noastrã unii cu alþii. Aceasta este pentru noi Crucea. Cît de
tainic ºi de înþelept a luc r a t Dumnezeu cînd a rînduit ca mîntuirea
noastrã sã fie în aceste 2 dimensiuni fericite: cea care ne leagã de El
ºi cea care ne leagã pe unii de alþii! Pentru cã este scris: Dacã umblãm
în luminã, dupã cum El Însuºi este luminã, avem pãrtãºie unii cu alþii
ºi atunci Sîngele lui Hristos ne curãþeºte de orice pãc a t. Ce cruce
minunatã, ce semn minunat aratã versetul acesta din Epistola Sfîntului
Ioan! Dacã umblãm în luminã, în partea luminoasã a Crucii - care ne
îndeamnã la demnitate, la cinste, la curãþie, la frumuseþe, la tot ce este
pozitiv ºi constructiv în Dumnezeu - a tunc i a ve m º i or i zonta l a,
legãtura noastrã cu fraþii, pãrtãºi a noa s tr ã . ªi a tunci Sîngele lui
Hristos, puterea lui Dumnezeu ºi darurile binefacerilor Sale se revarsã
neîmpiedicate de nimic spre noi, cum circulã pe verticalã puterea lui
Dumnezeu spre noi ºi a noastrã spre El ºi pe orizontalã dragostea de
fraþi spre noi ºi dragostea noastrã spre ei. Fraþii mei ºi surorile mele!
Sã-L binecuvîntãm pe Domnul, care ne-a socotit vrednici de încredere
ºi ne-a chemat în slujba Lui. Nu existã pe lumea aceasta o comoarã
a tî t de mare ºi un dar aºa de ma r e c a a c e s ta pe c a r e vi l - a da t
Dumneze u, pe c a r e ni l - a dat nouã Dumnezeu, ca, în vremea, în
c e a s ul a c e s ta sã ne gã s i m a i c i aduna þ i î n j ur ul Cuvî ntul ui l ui
Dumnezeu, sã ne putem spune unii altora aceste cuvinte ºi sã le putem
a s c ul ta uni i de l a alþii. Avem ochii umeziþi de la cr i mi º i i ni ma
fremãtînd de bucuria puterii lui Dumnezeu care este peste noi, pentru
cã o putere este în mijlocul nostru. Puterea aceasta ne face sã uitãm
de boalã, puterea aceasta ne face sã uitãm de ostenealã, sã uitãm de
obosealã, de foame, de sete ºi sã stãm aici cum stãteau ucenicii pe
Tabor:
- Doamne, e bine sã fim aici. Hai sã facem aicea colibe ºi sã stãm,
s ã nu ne mai ducem nicãieri. Da, pute m fa c e , s ufl ete º te , c ol i ba
aceasta. În aceastã a tmos fe rã de iubire ºi de pãrtãºie putem sã ne
cuprindem toþi. ªi chiar dacã, trupeºte, noi trebuie sã mai coborîm de
pe muntele ace s ta , sã ne depãrtãm de aceastã atmosferã în care ne
simþim atît de fericiþi ºi sã mergem i a r ã º i î n va l e, c um s - a u dus
ucenicii de pe Tabor, întîlnindu-se acolo cu luptele, cu neputinþele ºi
cu celelalte duhuri, dacã suflete º te noi r ã mî ne m me r e u în starea
aceasta, avem totdeauna putere sã biruim toate valurile ºi furtunile
care sînt acolo în vale, dupã ce am coborît de aici . Da þ i - vã toate
silinþele sã vã ridicaþi mereu, sufleteºte, pe a c e s t Tabor slãvit ºi
binecuvîntat. Cei care v-aþi hotãrît pentru Domnul, înnoiþi legãmîntul
cu toatã puterea ºi cu toatã bucuria, cãci zilele pe care le trãim sînt aºa
cum sînt. ªi oricîþi ani am avea încã de trãit în viaþã, anii aceºtia sînt
ca un vis. Nouã ni se pare numai cã este lung acest prezent scurt; dar
ve º nicia lungã din urmã ºi cea lungã dinainte ni se par scur te . Ce
inversare ºi ce rãsturnare de valori! Trecutul cel lung ne pare cã a fost
s c ur t: ca ieri; ºi viitorul cel cît de lung - ni se pare s c ur t. Numa i
prezentul acesta scurt ni se pare cã-i lung. ªi pr e ze ntul a cesta ne
înºalã. Cînd e greu, ne pierdem nãdejdea. Cînd e fericit, ne pierdem
mi ntea - cum au fãcut atît de mulþ i oa me ni : c î nd l e me r ge bi ne ,
înnebunesc ºi spun niºte lucruri nechibzuite. Cînd le merge greu, cad
în deznãdejde. Dar ºi greul, ºi binele ce uºor ºi ce repede trec!
Pag. 194

Nouã, care avem viaþa în urmã, ni se pare cã a fost un vis.

Tinerilor care-ºi au viaþa înainte li se pare cã-i o veºnicie. Cînd eram
tînãr, mi se pãrea cã trece aºa de greu timpul. Aºteptam sã se termine
ºcoala:
- Timpule, vino mai repede! Vino mai repede! Mi se pãrea cã e ca
un melc care vine ºi nu mai soseºte. Trebuia sã ajung la armatã:
- Timpule, vino mai repede! Trebuia sã ajung la cãsnicie:
- Timpule, vino mai repede! ªi, dupã ce am trecut de astea, mi se
pãrea cã melcul care era timpul atunci s-a prefãcut în iepure. ªi fuge,
ºi spun:
- Timpule, stai mai încet! Stai mai încet! ªi au trecut anii ºi am
acuma peste 72 de ani. Niciodatã nu m-am gîndit cã voi trece de 40.
ªi mi se pare cã au fost un vis toþi. Mîine vã veþi uita aici, vã veþi
aduc e a mi nte cã a fost cîndva un om care a spus aceste cuvinte ºi
încet, încet o sã vi se ºteargã din minte ºi imaginea aceasta. Cît de
puternic ni se pare prezentul ºi cît de lung ni se pare prezentul! El este
ca un vis, mai tr e c ã tor decî t vi s ul di n s omn. De aceea, folosiþi
prezentul acesta acum atît de scurt - clipa aceasta, ceasul acesta care
e ca ºi trecut. ªi hotãrîþi-vã pentru Domnul, cei care nu v-aþi hotãrît.
Naºteþi-vã din nou, predaþi-vã Domnului, întoarceþi-vã la Domnul.
Spun aceasta copiilor care au trecut de 7 a ni º i care-L cunosc pe
Domnul ºi nu s-au hotãrît pentru El. Sã se hotãrascã. Dar sînt aici ºi
oameni care au tre c ut de mul te zec i de ani ºi nu s-au predat încã
Domnului. Vã rog, pr e da þ i - vã Domnul ui ! Nu- i de ajuns cã v-aþi
botezat. Trebuie sã ne întoarcem la Dumnezeu. Sfîntul Ioan Gurã de
Aur zice: Nu-i de-ajuns cã ne-am nãscut creºtini. Trebuie sã devenim
creºtini, adicã prin transformarea aceasta. De drept sîntem, dar de fapt
nu sîntem decît atunci cînd ne hotãrîm.
De drept, pot fi moºtenitorii unui tatã 10 copii; dar de fapt nu este
moº te ni tor de c î t a c e l a cã r ui a tatãl îi dã moºtenirea pe care i - a
promis-o. Tot aºa, de drept, toþi putem fi copiii lui Dumnezeu prin
Botez. Dar, dacã nu sîntem de fapt, prin credinþã, prin naºterea din
nou, noi ne putem pierde moºtenirea. Sã ne întoarcem cu fa þ a spre
Hristos ºi sã umblãm în lumina Lui, ca sã cãpãtãm iertarea, împãcarea
cu Dumnezeu ºi viaþa veºnicã. Vor mai urma cîþiva fraþi la cuvînt; cel
din urmã frate va face chemare. Noi ne rugãm Domnului de pe cînd
a început cuvîntul acesta ºi pînã va sfîrºi acest cuvînt de chemare.
Cînd fratele care va fi ultimul la cuvînt va face chemarea, hotãrîþi-vã
pentru Domnul. N-aºteptaþi sã se repe te , ni c i s fîrºi; pentru cã, de
multe ori, dacã ei vor tãcea - cum a spus Mîntuitorul odatã: Vã spun
cã, dacã ei vor tã c ea, vor striga pietrele. Sã nu ne lase Domnul sã
n-ascultãm Cuvîntul pînã cînd ne vor grãi pietrele. ªtiþi cum grãieºte
piatra? ªtiþi cum grãieºte grindina ºi pietrele cele mari? Cum au grãit
pietrele cînd au cãzut peste Sodoma ºi peste cei care n-au ascultat
Cuvîntul lui Dumnezeu? Aºa se va întîmpla, aºa vor cãdea pietrele ºi
vor grãi pietrele asupra celor care nu ascultã Cuvîntul.
Dea Domnul ca acest Cuvînt Sfînt sã miºte inimile celor care nu
s-au hotãrît pentru Domnul, care încã n-au intrat pe uºa mîntuirii spre
slava veºnicã, ºi sã intre. Nu-i de-ajuns cã sînteþi botezaþi - o datã sau
de 10 ori dacã aþi fi.
 Pag. 195

Dacã nu sînteþi nãscuþi din nou prin Duhul lui Dumnezeu ºi prin
Cuvîntul Sãu, pînã n-aveþi naºterea din nou ade vã ratã ºi trãirea în
viaþa duhovni c ea s c ã , s î nteþi fãrã Dumnezeu, fãrã nãdejde ºi fãrã
mîntuire. Dea Domnul ca toþi cei care au ascultat Cuvîntul Sãu sã-L
primeascã. ªi sã respectãm Crucea, pentru cã ea este semnul vãzut al
Jertfei nevãzute. Dupã cum respectãm Biblia, care este semnul vãzut
al Cuvîntului celui nevãzut, ºi dupã c um r es pe c tã m Împãrtãºania,
Pîinea ºi Vinul, care sînt semnul cel vãzut al Trupului ºi Sîngelui celui
nevãzut, aºa sã respectãm ºi Crucea, fiindcã ea este semnul vãzut al
Jertfei ºi al puterii lui Dumnezeu, rãscumpãrãtoare, care stã în Crucea
lui Isus cea nevãzutã. În felul acesta noi devenim oameni duhovniceºti,
noi înþelegem lucrurile duhovniceºti ºi vom umbla în ele cu lumina lui
Dumnezeu, pentru viaþa veºnicã. Domnul Isus sã ne ajute tuturor la
aceasta ºi sã putem vedea cu bucurie mîntuirea Lui. Amin. Dorim din
toatã inima mirilor noºtri ºi celor care îi însoþesc viaþã veºnicã ºi
fericitã, ºi moºtenitoare în Împãrãþia lui Dumnezeu. Iar celor care
ascultã, mulþumindu-le cã au ascultat pînã aci, îi rugãm sã asculte ºi
mai departe cu atenþie. Încã puþin, ºi se va încheia aceastã parte; dupã
aceea va urma pauza de masã - cum am spus - ºi programul celãlalt,
care va fi frumos ºi fericit pentru cei care au ochi ºi inimã sã asculte
ºi sã primeascã Cuvîntul lui Dumnezeu. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 196

Rugãciunea

Fr a te l ui Traian Dor z l a a duna r ea de pr i ve ghe r e de l a Bei uº -

5-XI-1988

Potrivit lucru este ca acuma cu toþii sã ne ridicãm în picioare ºi sã

înãlþãm o rugãciune de mulþumire lui Dumne ze u º i o rugãciune de
cerere de iertare pentru sufletul scumpei noastre surori care a trecut
la Domnul ºi de binecuvîntare pentru noi toþi, ca sã apucãm ºi noi
premiul vieþii ºi sã putem º i noi i ntr a pe porþi în cetate, printr-o
c r e di nþã stãruitoare ºi printr-o luptã biruitoare, printr - o r ã bda r e
biruitoare, printr-o credinþã biruitoare cum a avut sora noastrã. Ne
r i dicãm ºi ridicãm spre Domnul inima ºi gîndurile noa s tr e î ntr - o
rugã c i une fi e r bi nte º i puternicã. Cel mai bun lucru nu este ce ne
putem spune noi unii altora în astfel de împrejurãri, ci ce putem spune
Domnului ºi ce ne spune El nouã fiecãruia. În Numele Tatãlui ºi al
Fi ul ui º i a l Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru care eºti în c e r ur i ,
s fi nþ e a s c ã - Se numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi facã- Se voi a Ta
precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noa s tr ã cea de toate zilele
dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºelile noastre precum iertãm ºi
noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de
cel rãu.
Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi slava acum ºi-n vecii vecilor.
Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru, cu aceste cuvinte sfinte ale
rugãciunii pe care Mîntuitorul nostru le-a spus ucenicilor Sãi cînd ei
L-au rugat: Doamne, învaþã-ne cum sã ne rugãm, ºi El i-a învãþat: Voi
cînd vã rugaþi aºa sã spuneþi. Îþi spunem Þie, Tatãl nostru Cel Sfînt
din ceruri, toatã recunoºtinþa noastrã pentru tot binele pe care ni l-ai
fãcut cînd L-ai trimis pe Fiul Tãu Cel Sfînt ºi Scump, ºi Unic, Isus
Hristos, în lumea aceasta, sã ia trup omenesc din Sfî nta Fe c i oarã
Maria ºi sã trãiascã în mijlocul nostru plin de har ºi de adevãr ºi sã ne
aducã lumina ºi cunoaºterea Ta. ªi apoi, la capãtul ostenelilor Lui, ca
om, pe pãmînt, sã-ªi dea viaþa, ca Dumnezeu ºi Om, pentru iertarea
ºi rãscumpãrarea, ºi mîntuirea noastrã a tuturor. Datoritã Lui noi am
vãzut lumina Ta Doamne ºi prin descoperirea Lui am învãþat care este
nãdejdea vieþii celor credincioºi, care este tãria creºtinului ºi care este
temelia vieþii noastre: încrederea în Tine, nãdejdea în viaþa veºnicã,
credinþa în moartea ºi învierea Ta, care e s te moa r te a º i î nvierea
noastrã. Lîngã acest nou sicriu care duce în veºnicie trupul unui suflet
scump c a r e a tr ãi t î n mi j l ocul nostru Doamne Dumnezeul nostru,
aºezãm în faþa Ta cererile ºi rugãciunile noastre.
ªi Te rugãm, dãruieºte-i odihnã ºi viaþã veºnicã, dupã fãgãduinþa
Ta, pentru cã s-a predat Þie, s-a hotãrît pentru Tine ºi a trãit o viaþã
a s c ul tãtoare, dupã voia Ta. Lîngã acest sicriu, noi c ã pã tã m, pr i n
Cuvîntul Tãu Cel Sfînt ºi pr i n î nde mnul Tã u, nu î ntr i starea unei
despãrþiri, ci nãdejdea fericitã a unei întîlniri în viaþa veºnicã. Pentru
cã Tu ai spus: Ferice de-acum de cei care mor în Domnul; faptele lor
îi urmeazã. Ei vor vedea Împãrãþia ºi viaþa Ta veºnicã. În acea s tã
nãdejde sfîntã ºi puternicã, petrecem în braþele Tale acest suflet scump
ºi Te rugãm, aºazã-l în odihna Ta. I-ai fãcut parte ºi de suferinþe, ºi
de încercãri pe pãmînt.
 Pag. 197

Dar ai învãþat, prin toate acestea, sufletele noastre cã tot ceea ce

este pe pãmînt este trecãtor ºi cã ferice este a c e l a c a r e r a bdã cu
spera nþ ã , c u nã de j de, c u c r e dinþã tot ce trimiþi Tu. Pentru cã, la
capãtul fiecãrei înce r cãri ºi suferinþe, îi aºteaptã rãsplata ºi viaþa
veºnicã. Din mijlocul fraþilor ºi surorilor noa s tre, sufletul surorii
noastre vine î n mi j l oc ul î ngerilor Tãi. Te rugãm, primeºte-o ºi o
binecuvînteazã. ªi adaugã ºi acest nou suflet pe care îl petrecem cu
lacrimi ºi cu cîntãri de încredere ºi de rugãciune în braþele Tale ºi în
mijlocul îngerilor Tãi, adãugîndu-l la numãrul celorlalþi aleºi ºi scumpi
ai Tãi, fraþi ºi surori ale noastre, pãrinþii ºi iubiþii noºtri care au trecut
biruitori ºi credincioºi ºi ei în Împãrãþia Ta. Ne rugãm Doamne pentru
cei care rãmîn, sã-i binecuvîntezi cu multã nãdejde ºi sã le pãstrezi
încrederea nezguduitã în Tine pînã la sfîrºit. Binecuvînteazã familia
care rãmîne îndoliatã în urma acestei despãrþiri. ªi cînd trebuie sã ne
despãrþim pentru o zi de cei iubiþi ne doare ºi lãcrimãm. ªi despãrþirea
aceasta ne provoacã întristare ºi amãrãciune.
Dar, pe cei care Te iubesc pe Tine ºi cred în învierea Ta ºi-n viaþa
veºnicã, Tu îi umpli totuºi de o nãdejde sfîntã ºi de o mîngîiere dulce
cã Tu vei îngriji sã rãsplãteºti în veºnicie toate suferinþele trecãtoare
pe ca r e a i Tã i le-au îndurat pe acest pãmînt. Ce sfîntã e nãdejdea
aceasta pentru toþi cei care Te iubesc, care cred în Tine, care s-au
predat Þie, care s-au hotãrît pentru Tine, c a r e s - au nãscut din nou
pentru Împãrãþia cereascã ºi care ºi-au dat toate silinþele sã-ºi ducã
aceastã viaþã cu credinþã pînã l a s fî r º i t. Doa mne , în toate aceste
întristãri ne mîngîie gîndul cã sufletul acesta a rãmas credincios pînã
la s fî r º i t. Cã º i -a purtat crucea cu rãbdare, aºa cum a învãþat din
Cuvî ntul Tã u; ºi nouã ne-a rãmas o pildã de rãbdare sfîntã º i de
statornicie în credinþã pînã la moarte. Binecuvînteazã mai departe
familia care rãmîne, copiii ºi pãrinþii întristaþi. Dãruieºte-le lumina ºi
ajutorul Tãu ºi fã sã se mîngîie cu nãdejdea cã despãrþirea aceasta nu
este definitivã. Cã în curînd ºi noi vom fi chemaþi ºi adãugaþi, la rîndul
nostru, la acel popor binecuvîntat ºi credincios care s-a hotãrît pentru
Tine ºi care s-a silit sã trãiascã o viaþã dupã voia Ta pînã la capãt.
Ajutã-ne ºi pe noi sã fim credincioºi.
În încercãrile trecãtoare prin care adeseori trebuie sã trecem, dã-ne
putere ºi încredere în Tine. Dã-ne puterea Cuvîntului Tãu Cel Sfînt
prin care cãpãtãm totdeauna nãdejde ºi tãrie în încercãrile noastre.
Dã-ne puterea ºi bucuria rugãciunii prin care ne putem aduce în faþa
Ta inimile noastre deplin încredinþaþi cã totdeauna ne rãspunzi ºi ne
asculþi cã ne rãspunzi cu bunãtate ºi cu îndurare. Dãruieºte-ne bucuria
pãrtãºiei frãþeºti. Fã sã iubim pe fraþi, fã sã ne înþelegem cu dragoste
unii pe alþii. Fã sã ne ajutãm în încercãrile noastre, ca sã ne putem
împãrtãºi din ajutorul ºi binecuvîntarea Ta, care ai spus cã oricine
iubeºte pe Dumnezeu trebuie sã iubeascã pe fraþi. ªi, în dragostea de
Dumnezeu ºi dragostea de fraþi, în dragostea de semenii noº tr i stã
puterea ºi rezistenþa noastrã, ºi biruinþa în mijlocul tuturor încercãrilor
prin care un om trebuie sã treacã pe pãmîntul acesta. Pentru ceasul
acesta de reculegere sufleteascã pe care ni l-ai rînduit sã-l petrecem
împreunã cu cei iubiþi ai Tãi ºi ai noºtri în jurul acestui sicriu, Te
rugãm sã-Þi reverºi bunãtatea Ta,
Pag. 198

prezenþa Ta sã fie în mij l oc ul nos tru ºi Duhul Tãu Cel Sfînt sã ne

aducã aminte cutremurãtor de momentul în care ºi noi va trebui sã
stãm într-un sicriu ºi în jurul nostru alþii sã vorbeascã despre sensul
cel minunat al vieþii ºi despre necesitatea cea mare a credinþei. Pentru
c a î n î mpr e j ur ãrile acestea sã putem trece biruitori î n ve º ni c i e .
Binecuvînteazã, împreunã cu familia, pe toþi cei iubiþi ai familiei, fraþii
ºi surorile, ºi pe toþi cei care au venit: vecinii, prietenii, rudeniile,
cunos c uþ i i , c ol e gi i , toþ i c ei car e a u veni t s ã aducã un gînd de
mîngîiere , o lacrimã de pãrtãºie ºi de iubire credincioasã în jurul
a c e s tui s i c r i u º i î n mi j l oc ul a ce s te i î nc er c ã r i. Te r ugã m s ã - i
binecuvîntezi. Te rugãm sã-i fereºti de necazuri ºi de încercãri prea
mari pentru credinþa º i pe ntr u r ãbda r e a lor. Dãruieºte-ne tuturor
putere, cînd vor veni încercãrile, s ã l e tr e c e m bi ruitori, sã nu ne
prãbuºim în necredinþã, în disperare, în cîrtire împotriva Ta Doamne
care poþi face ce vrei cu noi, care sîntem lutul din care Tu ai frãmîntat
ºi ai alcãtuit fiinþa noastrã. Ajutã-ne sã ne bizuim pe Tine. Ajutã-ne sã
ne încredem în Tine. ªi, în faþa acestui sicriu, sã ne fa c em fiecare
dintre noi un examen adînc al vieþii noastre, dacã sîntem noi gata ºi
am putea fi gata în orice clipã în care Tu vrei sã vii sã ne ceri ºi nouã
sufletul pe care Tu ni l-ai dat ºi pe care ar trebui sã-l pãstrãm pentru
mîntuirea Ta.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care vor aduce un cuvînt, o mîngîiere,
o lacrimã, o rugãciune în momentele acestea în care atît de mult avem
nevoie fiecare dintre noi de acestea. Fiecare dintre noi purtãm sãmînþa
morþii în noi. Viaþa nu-i sigurã pentru nimeni; moartea-i sigurã pentru
toþi. Dãruieºte-ne fiecãruia teama de momentul acesta ºi grija sã ni-l
pregãtim frumos. Ajutã-ne sã avem încredere în Tine ºi încrederea
aceasta sã ne dãruiascã naºterea din nou, hotãrîrea, legãmîntul sfînt
prin care sã putem cãpãta iertarea ºi mîntuirea Ta ºi s-o putem trãi ºi
purta cu credincioºie pînã la sfîrºit. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care
s-au rugat ºi se roagã aici. Binecuvînteazã-i pe toþi cei care au luat un
cuvînt de îmbãrbãtare, de înþelepciune ºi de îndrumare în astfel de
mome nte î n care avem nevoie toþi sã gîndim adînc. Toatã viaþa ne
gîndim la lucr ur i l e a c e s tea tr ecãtoare. Într-un moment ca acesta,
ajutã-ne sã ne gîndim mai mult la cele veºnice ºi sã ne pregãtim ºi noi
pentru clipa pe care nici unul dintre noi nu ne-o ºtim cînd va veni, sã
ne pute m î nfã þ i º a înaintea Ta. În fiecare searã ne culcãm în patul
nostru cum ne-am culca într-un sicriu. Nu ºtim care va fi dimineaþa
cînd nu ne vom mai scula.
Te rugãm pentru atunci, ajutã-ne sã avem credinþã, pentru ca, din
mijlocul fraþilor ºi cîntãrilor frãþeºti, sã trecem în mijlocul cîntãrilor
îngereºti. Din Biserica Luptãtoare de pe pãmînt, sã trecem în Biserica
cea Triumfãtoare din cer. De aceea Te rugãm Doamne pentru toþi cei
care au sarcina sã ne îndrume pe calea Ta, sã-i ajuþi sã ne îndrume din
toatã inima pentru mîntuire. Binecuvînteazã Biserica noastr ã ºi pe
pãstorii Tãi rînduiþi de Tine în ea. Ajutã-ne tuturor - ºi unora, ºi altora
- sã ne dãm toate silinþele sã ne unim cu credinþa noastrã fapta, cu
fapta cunoºtinþa, cu cunoºtinþa înfrînarea, cu înfrînarea rãbdarea, cu
rãbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraþi ºi cu dragostea de fraþi
iubirea de oameni. Cã numai dacã vom avea din belºug aceste lucruri
în noi vom putea cãpãta ºi noi slobodã intrare în Împãrãþia Ta.
 Pag. 199

Î þ i mulþumim în aceastã clipã pentr u r ugã ci une a a ce a s ta .

Binecuvînteazã-ne pe fiecare dintre noi care ne-am aplecat aici inima
ºi gîndurile noastre. Binecuvînteazã familia noastrã; pãrinþii noºtri ºi
copiii noºtri; soþiile noastre ºi soþii noºtri; fraþii ºi surorile noastre vii
ºi morþi, cã pentru Tine toþi sînt vii. Pentru cã Cuvîntul Tãu spune cã
Hristos de aceea a murit ºi a înviat, ca sã aibã stãpînire ºi asupra celor
morþi, ºi asupra celor vii. Încr e di nþ ã m s ufl e tul a cesta din nou în
Mîinile Tale, pentru cã Te-a iubit din copilãria e i º i a dorit sã Te
slujeascã ºi sã Te slãveascã. Ne încredinþãm ºi pe noi în aceste Mîini
sfinte, singurele care ne pot pãzi ºi trupul în lumea aceasta plinã de
primejdii, ºi sufletul, cînd vom trece prin valea umbrei morþii, cãci Tu
eºti cu noi ºi ne vei rîndui sã ajungem în locul sfînt pe care ni l-ai
pregãtit. Pentru aceasta, Te rugãm, ajutã-ne totdeauna - dar mai ales
în momente ca acestea - sã gîndim adînc asupra rostului vieþii ºi mai
ales asupra apropierii morþii. Sã ne pregãtim pentru ceasul acesta cînd
nu vom mai avea pe nimeni altcineva decît pe Tine, care sã ne poþi
însoþi, luminîndu-ne drumul acesta întunecat ºi sã ne duci în Împãrãþia
Ta î n c are ai zis cã ne pregãteºti sã ne dai un loc. Pentru toate, ne
închinãm Þie. Ajutã-ne ca, în ceasul acesta ºi în seara aceasta, ºi-n tot
timpul acesta, sã petrecem cu teamã, cu evlavie, cu fricã de Dumnezeu
ºi cu credinþã, lepãdînd orice grijã lumeascã ºi adîncindu-ne inima ºi
gîndurile în acest adevãr mîntuitor despre moarte ºi viaþã, despre care
Tu vrei sã ne înveþi în acest ceas, lîngã acest sicriu. Pentru toate, Te
slãvim pe Tine Doamne cã acesta este singurul lucru pe care-l putem
face: sã ne s mer i m î na i ntea Ta . ªi lucrurile pe care nu le putem
înþelege ºi nu le putem primi nici cu bucurie, nici cu rãbdare, ajutã-ne
Doamne sã le primim cu smerenie ºi cu credinþã, cãci Tu eºti Cel care
faci tot ce vrei în cer ºi pe pãmînt ºi a Ta este împãrãþia puterea ºi
slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum
ºi-n vecii vecilor. Amin.
Pag. 200

Morþii care mor în Domnul

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de priveghere de la Beiuº

- 6-XI-1988

Preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, sîntem în jurul unui sicriu. Un

sicriu totdeauna înseamnã sfîrºitul unei vieþi. La sfîrºitul fiecãrei vieþi,
noi sîntem îndemnaþi, din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, s ã l uã m
seama la cel care a dus viaþa aceasta pe pãmînt ºi a sfîrºit în felul
acesta. Din Sfînta Scripturã, care e s te Ca r te a Vi e þ i i º i cartea de
temelie a creºtinismului, a tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu
ºi doresc sã sfîrºeascã viaþa aceasta în slujba Lui ºi în braþele Lui, noi
am învãþat de la început, vãzînd ºi urmãrind, felul de purtare al tuturor
credincioºilor faþã de cei care au murit în Domnul. În multe locuri în
Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu este scris despre fericirea celor care
mor în Domnul, despre fericirea celor care au trãit în Domnul, cu El,
în slujba Lui ºi ºi-au dus viaþa credincioºi pînã la capãt ºi au încheiat
fericit aceastã slujbã, aceastã viaþã în Domnul. De la început a fost un
cuvînt frumos despre sora noastrã Florica. Ea, acuma 30 ºi cîþiva de
ani, î ntr - o vr e me ca asta, ea s-a predat Domnului; era copil - s-a
hotãrît pentru Domnul. ªi cel dintîi cuvînt în hotãrîrea ei de predare
a fost: Doresc sã fiu gãsitã în Domnul cînd va veni El. Fratele Valer
ºi-aduce bine aminte de acest moment impresionant care s-a petrecut
în Tãrcãiþa. Pentru noi, totdeauna sfîrºitul unei vieþi credincioase în
Domnul e un exemplu minunat; º i Sfî ntul Cuvî nt al lui Dumnezeu
spune: Aduceþi-vã aminte de înaintaºii voºtri care v-au vestit vouã
Cuvî ntul l ui Dumnezeu. Uitaþi-vã cu bãgare de seamã la s fî r º i tul
felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. Fie cã o mamã este tînãrã,
fie cã este bãtrînã, fie cã este un frate tînãr, fie cã este bãtrîn, odatã
ce ºi-a sfîrºit viaþa biruitor în Hristos, el devine pentru noi toþi un
exemplu minunat, la sfîrºitul felului de vieþuire al cãruia Cuvîntul lui
Dumnezeu ne porunceºte sã privim, cu obligaþia sã-i urmãm credinþa.
Am dori di n toatã inima ca, la sfîrºitul felului de vieþuire al sorei
noastre, sã fi m cu bãgare de seamã. Ea e o mamã tînãrã. Tînãrã ca
vîrstã, dar maturã în ce priveºte credinþa ºi comportarea ei serioasã în
slujba lui Dumnezeu.
La acest fel de vieþuire putem privi cu bãgare de seamã ºi cu luare
a mi nte . ªi a vem ce exemplu sã urmãm, pentr u c ã º i - a da t toa te
silinþele sã trãiascã cu seriozitate, cu evlavie ºi cu ascultare Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu. Am dorit foarte mult sã citim un verset din
Sfînta Scripturã, care este scris la Apocalipsa capitolul 14, versetul 13
ºi care spune aºa: ªi am auzit un glas din cer care zicea: Scrie: Ferice
de acum încolo de morþii care mor în Domnul. Da, zice Duhul Sfînt,
ei se vor odihni de ostenelile lor, cãci faptele lor îi urmeazã. Cît de
important verset ºi ce mare Cuvînt al lui Dumnezeu este ace sta! În
puþine locuri este scrisã, în cuvintele Domnului, porunca aceasta: Scrie
aceste lucruri! Acestea sînt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu:
Ferice de cei care mor în Domnul. Acesta este exemplul cel minunat
ºi porunca cea mare pentru toþi cei care îºi sfîrºesc viaþa în credinþã.
 Pag. 201

Dar dacã Mîntuitorul a spus în Sfîntul Sãu Cuvînt ºi în toate

referirile cu privire la viaþa veºnicã cã sînt 2 feluri de oameni - ºi noi
ºtim acest lucru; în orice confesiune, în orice neam, în orice limbã, în
orice loc sînt 2 feluri de oameni. Numai 2 feluri de oameni: buni ºi
rãi. Cei care vor fi de-a dreapta Domnului ºi cei care vor fi de-a stînga
Domnului. ªi, dacã celor care sînt de-a dreapta Domnului ºi vor fi
de-a dreapta Domnului, Domnul le va spune î n ziua aceea: Veniþi,
binecuvîntaþii Pãrintelui Meu ºi moºteniþi împãrãþia car e v- a fost
pregãtitã vouã de l a întemeierea lumii, trebuie sã fie un cuvînt ºi
pentru cei care n-au ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi celor care vor
fi de - a s tî nga Domnul ui , º i lor le va zice în ziua aceea Domnul:
Duceþi-vã, blestemaþilor, de la Mine în focul veºnic, care a fost gãtit
diavolului ºi îngerilor lui, de la începutul lumii. ªi se vor despãrþi
pentru totdeauna. Cei drepþi vor merge în slava lui Dumnezeu ºi în
Împãrãþia cereascã, iar cei ne dr epþ i vor merge în osînda ºi ocara
veºnicã, unde va fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor. ªi spune Cuvîntul lui
Dumnezeu: Focul lor nu se va stinge niciodatã, viermele lor nu va
muri ºi fumul chinului lor se suie spre cer în vecii vecilor.
ªi atrage Sfîntul Apostol Pavel atenþia asupra acestor mari
adevãruri cînd zice: Uitaþi-vã dar cu bãgare de seamã la bunãtatea ºi
la asprimea lui Dumnezeu. Bunãtate faþã de cei care ascultã Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi asprime faþã de cei care nu ascultã Acest Cuvînt. ªi,
dacã este scris: Ferice de-acum de morþii care mor în Domnul, ce se
poate spune despre ceilalþi? Vai de-acum de morþii ca r e mor fãrã
Dumne ze u! Putem constata cu toatã groaza ºi cu toatã seriozitate a
acest adevãr. Cum însã, în Cuvîntul lui Dumnezeu, lucrurile bune ºi
frumoase sînt spuse cu multã tãrie, dar cele care sînt spre osîndã ºi
s pr e dur e r e sînt spuse cu mult regret, cu multã reþinere, c u mul tã
întristare de cãtre Domnul, noi trebuie sã þinem seamã de amîndouã
aceste categorii ºi de amîndouã aceste rãsplãþi. La moartea marelui
om, istoric al poporului nostru, Nicolae Iorga, a venit un þãran înþelept
din Bucovina, cam din locul de pe unde fuses e de naºtere Nicolae
Iorga. ªi, la moartea lui, omul acesta a spus ºi el 3 cuvinte. Sînt pline
de înþeles ºi pentru noi. El a spus aºa: Lemne bune, lemne rele, toate
ard; numai cãldura lor nu-i la fel, numai cenuºa lor e alta. Zile bune,
zile rele, toate trec; numai noaptea lor nu-i la fel, numai rodul lor e
altul. Oameni buni, oameni rãi, toþi mor; numai moartea lor nu-i la fel,
veºnicia lor e alta. Numai 2 feluri de oameni sînt: credincioºi ºi
necredincioºi; drepþi ºi nedrepþi; buni ºi rãi. Totdeauna noi trebuie sã
gîndim la aceste lucruri. Dar cînd ne gãsim lîngã un sicriu, cum ne
gãsim acuma, cel mai important lucru ºi cel mai însemnat pentru noi
este sã gîndim bine la sfîrºitul acestor lucruri, pentru cã este scris: Mai
bun e s te sfîrºitul unui lucru, decît începutul l ui . ªi un a l t cuvî nt
înþelept spune: Dacã sfîrºitul este bun, toate sînt bune. Dacã sfîrºitul
e rãu, în zadar e tot. Acesta este examenul prin care trebuie sã trecem
toþi. Cîtã vreme un elev învaþã mereu în ºcoalã, poate sã aibã ºi note
slabe, poate sã aibã ºi lipsuri, poate sã aibã ºi cãderi; dar dacã la
examen el a trecut cu bine, a cãpãtat premiul, nimeni nu-ºi mai aduce
aminte de notele lui s l a be º i de cã de r i le lui din cursul anului de
învãþãmînt.
Pag. 202

Cînd însã un elev sfîrºeºte rãu ºi la examen el cade, toate lucrurile

bune, tot ceea ce a avut el bine ºi notele bune din cursul anului lui de
învãþãmînt nu valoreazã nimic. El a pierdut examenul, el a rãmas fãrã
cununã, el a rãmas fãrã premiu, el a rãmas fãrã trecere. Moartea este
examenul cel important al fiecãruia dintre noi. Pînã la moarte putem
avea º i s c ã de ri, cã nici un om care este viu nu-i fãrã greºeli, cum
spune cuvîntul: Ci numai Tu singur eºti fãrã pãcat. Dar dacã sfîrºitul
este bun ºi omul ºi-a dat silinþa din toatã puterea lui sã realizeze o
trãire în Hristos ºi îl gãseºte moartea în Hristos, toate slãbiciunile ºi
toate greºelile lui se uitã, cã oameni sîntem, nimeni dintre noi nu este
fãrã de pãcat. Dar Dumnezeu þine seamã de vremea de pocãinþã, de
ceasul întoarcerii la Dumnezeu ºi de hotãrîrea lui sfîntã; ºi tot ce a
fost trist ºi greu în trecut, da c ã l a e xa me n el tr e c e cu brio, toate
l uc r ur i l e a c es tea slabe i-s uitate ºi la examenul acesta el capã tã
premiul. Sfîntul Apostol Pavel a spus în multe locuri din scrierile sale
cum a spus într-un loc foarte frumos pe care noi îl citãm mereu ºi ne
aducem aminte de ceea ce este scris: Domnul cunoaºte pe cei care sînt
ai Lui; ºi cei care Îl iubesc ºi zic cã cred în Dumnezeu trebuie sã se
depãrteze de fãrãdelege; adevãrat este cuvîntul care spune: Hristos
Isus a venit în lume sã mîntuiascã pe cei pãcãtoºi, dintre care cel dintîi
sînt eu. ªi a spus mereu despre slãbiciunile sale. În Romani capitolul
7, e l vor be º te numa i despre lupta l ui pe c a r e adus - o c u fi r e a
pãmînteascã:
Cînd vreau sã fac binele, fac rãul. Cînd doresc sã mã ridic, mã
gãsesc cã a m c ãzut. As ta es te l upta pe care fiecare dintre noi o
cunoaºtem ºi ºtim cã avem nu numai stãri înãlþãtoare, de slavã ºi de
bucurie, ci ºi stãri de amãrãciune ºi de întristare, cînd sîntem doborîþi
de tot. Dar dacã sfîrºitul es te bun, dar dacã, prin toate încercãrile
acestea, noi ne ridicãm odatã c u pute r e º i spargem acest tavan ºi
aceastã perdea de întuneric ºi de stricãciune ºi o rupem cu viaþa pe
care am trãit-o jos, în întune r i c , º i ne ridicãm în luminã, sfîrºitul
frumos, sfîrºitul binecuvîntat încununeazã viaþa noastrã. Totdeauna
sîntem fericiþi cînd stãm ºi petrecem în veºnicie pe unul dintre aceste
suflete care au luptat ºi, prin harul lui Dumnezeu, s-au curãþit ºi s-au
sfinþit. Acest suflet a trecut - pe noi toþi ne-a uimit, mai ales în acest
an din urmã din viaþa ei - prin niºte suferinþe îngrozitoare. Am fost
adeseori lîngã patul ei. Ne-am plecat genunchii ºi am vãrsat o lacrimã,
rugînd pe Dumnezeu sã-i dea putere sã rezi s te î n mijlocul acestor
încercãri. Suferinþa este o ºcoalã îngrozitor de grea. ªi puþini sînt cei
care trec biruitori prin ºcoala aceasta.
Cei mai mulþi, în mijlocul necazuril or, cî r te s c ; s e r i di c ã
împotrivitori contra lui Dumnezeu, care în înþelepciunea Lui, trimite
pentru curãþia ºi pentru sfinþirea noastrã, mijlocul acesta al sfinþirii.
Suferinþa e de mai mul te fe l ur i : e suferinþã trupeascã, e suferinþã
s ufl e te a s c ã , s uferinþã în fami l i e, s ufe r i nþ ã î n a fa r ã, s ufe r i nþ ã
duhovniceascã. Oricare ar fi felul de suferinþã prin care Dumnezeu ne
supune ºi ne trece pe noi, El are ca scop curãþirea ºi sfinþirea noastrã.
Dacã în mijlocul suferinþei noi nu cîrtim contra Domnului, dacã nu ne
întoarcem cu dispreþ spre Domnul ºi cu faþa spre lume, cum s-a întors
femeia lui Lot cînd ai eºit din Sodoma, cu pãrere de rãu pentru ce lãsa
în urmã, pentru viaþa pãcãtoasã de acolo, pentru relaþiile pãcãtoase pe
care le avea acolo,
 Pag. 203

dacã noi nu ne întoarcem ca ea, ca sã ne prefacem stîncã ºi pildã de

neascultare ºi de pedeapsã, ci ne întoarcem spre Dumnezeu, lumina
care vine de la Dumnezeu - prin suferinþã, pentru noi - ne lumineazã
cugetele ºi ne sfinþeºte viaþa. Am trãit ºi am trecut prin multe cuptoare
de suferinþã. Unii au mers spre suferinþã cu faþa înainte, primind-o,
cînd n-au putut cu bucurie, cu rãbdare ºi cu smerenie din mîna lui
Dumnezeu. Cum a primit-o Mîntuitorul. În Grã di na Gheþimani S-a
rugat: Tatã, dacã-i cu putinþã, depãrteazã de la Mine. Totuºi, nu cum
vreau Eu, ci cum vrei Tu. ªi S-a dus spre cruce, cînd a simþit cã asta
este voia lui Dumnezeu, sã sufere, S-a dus spre cruce cu faþa înainte,
nu c u s patele. Am cunoscut foarte mulþi oameni care n-au mers de
bunãvoie - de bunãvoie puþini oameni merg spre suferinþã. Dar cînd
Domnul l e - a r î ndui t dr umul s ufe r i nþ e i , n- a u me r s c u faþa spre
s ufe r i nþ ã , fiind gata sã o poarte cu demnitate ºi cu respe c t, º i cu
ascultare de Dumnezeu, ci s-au dus cu spatele, regretînd mereu, ca
femeia lui Lot, ce lãsaserã în Sodoma. Nedorind sã ajungã sã treacã
prin cuptor. Ce deosebire e între unii ca aceºtia ºi cei 3 tineri pe care
Domnul i-a pus, pentru credinþa lor, în încercarea focului din cuptorul
împãratului necredincios. Ei au spus: Împãrate, noi nu ne închinãm
idolului tãu. N-avem nevoie sã-þi rãspundem la ameninþãrile tale.
ªtim cã Dumnezeul nostru poate sã ne scape. Dar chiar dacã nu ne
scapã, noi nu ne vom închina idolului. Îl vom iubi ºi vom crede, ºi-L
vom asculta pe Dumnezeu. ªi s-au dus cu faþa înainte spre cuptorul
de foc încins de 7 ori. ªi ce s- a î ntî mpl a t? Fa þ a l or a s tr ã l uc i t.
Cuptorul nu le-a ars, decît legãturile. Ei umblau cîntînd în mijlocul
focul ui º i c e l c a r e î i însoþea acolo strãlucea, era Faþa Fiului lui
Dumnezeu, care era cu ei. Cînd mergi spre suferinþã avînd credinþa în
Dumne ze u, foc ul a cesta nu te arde, nu te nimiceºte; te face numai
strãlucitor ºi-þi arde numai legãturile pãcãtoase care te þineau ºi te
chinuiau în urmã. ªi-þi dezleagã aceste legãturi, ca sã poþi umbla liber,
avînd în faþã pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este ºcoala suferinþei,
aceasta este taina suferinþei pe care Dumnezeu o descoperã alor Sãi
numai acolo. Am trecut prin astfel de împrejurãri. Acolo, cînd nu mai
a ve a i ni c i un fe l de l e gãtur ã cu nimeni de pe pãmînt, numa i c u
Dumnezeu, acolo Domnul gãseºte alte mijloace deosebite, cu care sã-þi
poatã întãri ºi sã-þi poatã curãþi ºi sfinþi viaþa, deosebit de cele care
sînt în viaþa aceasta. Noi aici avem 3 mijloace de sfinþire: Cuvîntul lui
Dumnezeu, rugãciunea ºi adunarea frãþeascã.
Acolo, cînd eºti lipsit de toate acestea, legãtura noastrã cu
Dumnezeu se face altfel: prin puterea lui Dumnezeu. Sfinþii apostoli,
cînd au fost în locurile cele mai grele, au simþit în mod deosebit acea
tainicã descoperire ºi putere a lui Dumnezeu care îl însoþeºte pe om
ºi îl cãlãuzeºte numai acolo; nici înainte de foc, nici dupã foc. Dar în
mijlocul focului ºi suferinþei, Dumnezeu îþi dã putere. Orice credincios
care a tre c ut pr i n mome nte grele. Aþi trecut vreodatã cu credinþã
printr-o operaþie grea, aþi trecut vreodatã cu credinþã printr-un accident
grav, a þ i tr e c ut printr-o mare primejdie; atunci, dacã aþi trecut cu
credinþã, ºtiþi acel mijloc tainic pe care Dumnezeu ªi-l descoperã faþã
de noi atunci cînd sîntem în momentele cele mai grele.
Pag. 204

Nici înainte, cînd n-aveam nevoie, nici dupã ce am scãpat nu avem

descoperirea acestei lumini. Dar în momentul cel greu, Dumnezeu ne
dã putere. În veacurile de la început ale creºtinismului, 300 de ani -
spune istoria creºtinã, istoria Bisericii, cã cei credincioºi au trecut prin
tot felul de chinuri. Cu sutele, cu miile i-au ucis împãraþii pãgîni: i-au
ars de vii, i-au aruncat la fiare, i-au chinuit în fel ºi fel. E plinã istoria
martirilor Bisericii de fraþi ºi de surori ale noastre, tineri ºi bãtrîni,
care au trecut prin suferinþã pentru Hristos, dar au trecut biruitori. ªi
e i erau oameni ºi ave a u º i ei dur er i fi zi c e , º i a vea u º i e i tr up
pãmîntesc; ºi pentru ei durerea ºi suferinþa, ºi focul ardea, ºi cuiul
strãpungea, ºi sabia scrîjila. ªi cuiele bãgate pe sub unghii, ºi toate
celelalte erau mijloace de suferinþã supraumanã. Dar în momentul în
care trebuiau sã sufere, Dumnezeu le da pute r e ºi în aºa fel aveau
putere, încît puterea sufleteascã biruia puterea durerii fizice; ºi au
trecut biruitori, ºi nu s-au lepãdat de Dumnezeu. Ei n-au avut aceastã
putere înainte de suferinþã ºi n-au avut nevoie de ea nici dupã. Dar în
momentul suferinþei, Dumnezeu le-a dat putere. Cam în felul acesta
s e î ntî mpl ã c u or i c i ne tr e bui e sã treacã prin s ufe r i nþ ã , da c ã - i
credincios. Noi am vãzut-o pe sora noastrã. N-am simþit durerile prin
c a r e a tr e c ut, da r le-am putut înþelege. A trecut prin niºte dur e r i
înspãimîntãtoare. Cei sãnãtoºi sau cei care n-au trecut niciodatã nu-ºi
pot da seama ce înseamnã aceste dureri. De unde a avut puterea sã
rabde ºi sã rãmînã c r e di nc i oa s ã, º i sã nu cîrteascã împotriva lui
Dumnezeu, sã zicã: De ce Doamne?
N-a zis niciodatã. A stat liniºtitã ºi iatã acum ce liniºte pluteºte ºi
pe faþa ei! Cît a suferit ºi totuºi ce liniºte pe faþa ei, cînd a trecut în
veºnicie! E liniºtea pe care i-a dat-o Dumnezeu duhului ei, sufletului
e i . ªi l i ni º tea aceasta o dã Dumnezeu la toate sufletele ca r e tr ec
biruitoa r e l a Domnul. Cînd pãrintele Iosif a trecut în veºnicie, el
suferise înainte 7 operaþii, din care 2 nu s-au vindecat niciodatã. 10
ani a suferit de tuberculozã ºi cancer, 2 boli care nu cruþã pe nimeni.
ªi ajunsese la 33 de kilograme, pe patul morþii, cã îl puteam purta pe
mîini c a pe un c opi l . ªi ni ci nu ºtiam de unde sã-l prindem cînd
trebuia sã-l schimbãm ºi sã-i pansãm rãnile, cã era tot trupul lui plin
de rãni ºi vînãtãi. Niciodatã nu l-am auzit vãicãrindu-se ºi plîngînd. Pe
faþa lui, dupã ce a murit ºi i-am aºezat mîinile frumos, s-a aºternut o
pace veºnicã ºi o seninãtate cereascã. Am rãmas strãpunºi la inimã de
transfor ma r e a pe c a r e o dã Dumnezeu, prin moarte ºi prin ultima
suferinþã, nu numai sufletului, ci ºi trupului celui credincios care a
trecut spre veºnicie. Mulþumesc lui Dumnezeu cã El mi-a ajutat sã pot
þine pe umãrul meu capul mamei mele 3 zile înainte de moarte. Nu-i
har mai mare pentru un copil, decît, în clipa morþii pãrinþilor, sã fie
lîngã mama lui, lîngã tatãl lui.
Sã-i liniºteascã inima, sã-i ude buzele arse de febra morþii cu un
picur de apã, cu o batistã muiatã în apã. Sã þii capul mamei pe umãrul
tãu, capul acele i a º i ma me c a r e þ i - a þinut capul tãu pe sînul ºi pe
umãrul ei atît de mult. Sã speli 3 zile dupã mama ta, care a spãlat ani
de zile dupã tine. Sã-l poþi ajuta pe cel care te-a ajutat pe tine. Iatã
una dintre cele mai mari datorii ºi dintre cele mai sfinte bucurii pe care
o dã Dumnezeu unui copil care-ºi cinsteºte pãrinþii, pe mama sa ºi pe
tatãl sãu.
 Pag. 205

Dar Dumnezeu nu lasã niciodatã un astfel de om, care a trecut prin

s ufe r i nþ ã c u de mni ta te, cu rãbdare ºi cu credinþã, fã r ã o ul ti mã
mîngîiere în ziua morþii sale. E o mare bucurie pentru noi cînd copiii
noºtri sau soþul nostru, sau soþia noastrã, sau pãrintele nostru, în clipa
morþii sau în clipa suferinþei grele, e lîngã noi. Ne liniºteºte cu un
cuvînt, ne stîmpãrã buzele arse cu o batistã udã sau cu un strop de
ceai. E mare bucuria aceasta ºi toþi trebuie sã facem aceastã datorie
s fî ntã faþã de cei pe care-i avem. Vai de acela care-ºi negl i j e a zã
pãrinþii lui! Pe mama lui care, în clipa morþii, ar avea mai multã nevoie
ca oricînd de el sã-i fie aproape ºi nu-i. Ferice de acela care îºi face
datoria faþã de tatãl sãu ºi faþã de mama sa. Cã, dupã datoria faþã de
Dumnezeu, datoria faþã de pãrinþi e cea mai mare ºi sfîntã. Dupã cele
4 por unc i di n ce l e 10 por unc i pr ivitoare la obligaþiile fa þ ã de
Dumnezeu, a cincea poruncã e obligaþia faþã de pãrinþi. De aceea e aºa
de sfîntã datoria aceasta ºi Mîntuitorul a repetat-o cu buzele Lui cînd
a zis: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã fii fericit pe pãmînt,
sã trãieºti multe zile. Pentru cã fericirea noastrã de pe pãmînt ºi din
veºnicie depinde în foarte mare mãsurã de felul în care ne-am împlinit
noi datoria faþã de pãrinþii noºtri. ªi, dacã faþã de pãrintele cel trupesc
e atît de multã datorie, ce datorie e faþã de pãrintele sufletesc! Spune
un cuvînt aºa: Dacã pãrintele tãu trupesc ºi cel sufletesc au aceeaºi
trebuinþã de tine în aceeaºi clipã, dator eºti sã ajuþi întîi pe pãrintele
tãu cel sufletesc ºi dupã aceea pe cel trupesc. Cãci pãrintele trupesc
te-a nãscut pentru viaþa asta, dar pãrintele sufletesc te-a nãscut pentru
viaþa veºnicã.
Noi, cu sora Florica, petrecem astãzi încã un suflet scump dintre
cei care au alcãtuit totdeauna o podoabã în Lucrarea lui Dumnezeu.
Scaunul ei din bisericã n-a rãmas multã vreme gol. Sau scaunul ei din
adunare a fost totdeauna ocupa t. Tot c e a putut face din dragoste
pentru Domnul, a cãutat sã facã, la nivelul puterii ºi condiþiilor ei. Ea
continuã ºirul unor pierderi mari pe care le-am avut aici. E aºa de
aproape timpul ºi amintirea pierderilor mari ºi dureroase care ne-au
încercat, cînd a trebuit sã-l petrecem în veºnicie pe pãrintele Gavriº,
fr a tele nostru iubit, scumpul copil al lui Dumnezeu care a rãmas o
pildã de rãbdare ºi de dragoste în mijlocul nostru. L-am petrecut pe
fratele Petre de la Sãucani, unul dintre cei mai minunaþi copii ai lui
Dumnezeu pe care i-a cunoscut nu numa i vi a þ a noa strã, ci istoria
noastrã ºi locurile noastre! Petrecem mereu cîte un sfînt în cer. ªi ne
rãmîne în urmã fiecãruia un exemplu pe care trebuie sã-l urmãm. ªi
o dator i e s ã ne r ugãm l ui Dumne ze u s ã nu l a s e locul lor gol în
Lucrarea lui Dumnezeu, acum cînd este atît de mare nevoie de oameni
care sã fie lumini în mi j l oc ul î ntune r i c ul ui º i s a r e î n mi j l ocul
stricãciunii. Oriunde este un credincios: într-o familie, într-o societate,
într-un serviciu, într-un loc, într-o cetate, - el este o valoare.
Cînd unii dintre fraþii noºtri s-au dus ºi au putut sã îngenuncheze
în Gheþimani sau pe piatra Sfîntului Mormînt, sau lîngã casa Martei
din Betania, ne-au spus, la întoarcere, ce momente cereºti au trãit ei
a colo. Unde a trãit un om sfînt totul este sfînt ºi orice amintir e , º i
orice loc, ºi orice piatrã pe care calci. Totdeauna cînd te apropii de un
loc unde a trãit un sfînt tr ã i e º ti momente binecuvîntate; pentru cã
pute r e a l ui Dumne ze u care a fost pe s te e l a r ã mas ac ol o º i ne
impresioneazã de fiecare datã.
Pag. 206

Am trecut pe la Curtea de Argeº. Acolo unde legenda spune cã

meºterul care a construit mînãstirea ºi-a îngropat în zid soþia lui. Ce
se întîmpl a s e ? Luc r a u zi º i noapte º i ce se lucra ziua se dãrîma
noaptea. ªi cineva a venit ºi le-a spus: Aºa se va întîmpla ºi nu veþi
putea voi ridica aceastã Casã a lui Dumnezeu decît atunci cînd sufletul
c e l ma i i ubi t ºi cel mai curat dintre cei pe care îi iubiþi voi va fi
î ngr opa t î n zi d. Er a u 9 me º teri ºi cu Manole 10. Ma nol e , ca r e
înseamnã Emanoil, Emanuel, care înseamnã: Dumnezeu este cu noi.
Lucrau la mînãstirea aceasta. ªi, cînd i-a venit înºtiinþarea cã trebuie
sã îngroape în zid fiinþa cea mai iubitã, cum ei îºi aveau fiecare soþiile
lor, s-au hotãrît: Pe cea care vine mîine dimineaþã prima sã ne aducã
mîncare, pe aceea noi o vom îngropa în zid, ca sã putem ridica odatã
acest lãcaº de închinãciune al lui Dumnezeu cum sã nu mai fie altul.
Fiecare se ruga în gîndul lui: Doamne, sã nu fie soþia mea. Meºterul
Manole ºi-a vãzut soþia lui venind prima. Îl iubea, þinea la el, dorea
sã-i aducã ea cea dintîi bucurie lui. Cînd a vãzut-o venind de departe,
a zis: Doamne, trimite o ploaie ºi o furtunã, s-o opreascã, s-o întoarcã,
sã nu vinã ea. Domnul a trimis ploaie, Domnul a trimis furtunã, dar
soþia iubitoare s-a dus, a trecut prin ploaie ºi furtunã, cum trebuie sã
treacã totdeauna o soþie credincioasã ca sã-l ajute pe soþul ei. Cînd a
vãzut el cã ea întîmpinã furtuna ºi trece prin ploaie ºi prin necazuri,
s-a rugat: Doamne, trimite un vînt puternic, s-o întoarcã, sã nu fie ea
cea care trebuie s-o îngrop. A trimis Domnul vînt, dar soþia iubitoare
a biruit ºi furtuna, ºi împotrivirile ºi s-a dus sã-ºi facã datoria faþã de
soþul ei, dupã cum fãgãduise în legãmînt lui Dumnezeu. Cînd a sosit,
i-a zis: Draga mea, ce bine ar fi fost dacã nu veneai tu!... Însã oricare
ar fi venit, îl costa pe cineva la fel. Zice: Acuma vino ºi aºazã-te.
Încercãm sã te zidim. Au zidit-o, au zidit-o.
S-a plîns. Ea a crezut la început cã e o glumã, dupã aceea a vãzut
cã e serios. ªi el zidea ºi plîngea. ªi în felul acesta, a zis: Doamne,
þi-am promis o fãgãduinþã. Oricît de mult mã costã, eu trebuie sã mi-o
împlinesc. Spune legenda cã Ana a suspinat mereu. Cînd am trecut
anii trecuþi pe acolo am vãzut î n zidul Mînãstirii Curtea de Argeº,
deasupra altarului, în partea stîngã, un semn care spunea: Acolo a fost
înmormîntatã Ana. ªi, dupã ce jertfa ei a fost ziditã în zidul mînãstirii,
zidurile au rãmas tari ºi statornice ºi pînã astãzi nu s-au clãtinat. Ce a
fãcut soþul cînd a terminat ºi a încheiat toatã lucrarea? S-a încredinþat
în mîinile lui Dumnezeu ºi s-a aruncat din vîrful mînãstirii jos. Locul
unde a cãzut el s-a prefãcut în izvor. ªi acum se cheamã Izvorul lui
Manole. Oricine trece pe-acolo trebuie sã se aplece ºi sã guste din
rãcoarea acestei a pe vii. Toate acestea, pentru noi, sînt simboluri
sfinte. Noi vedem în tot ceea ce s-a petrecut acolo taina Evangheliei,
Jertfa lui Hristos ºi jertfa Bisericii. Jertfa Anei în zidurile acestei lumi
este jertfa Bisericii în lumea aceasta.
Dacã n-ar fi Biserica creºtinã în lume ºi dacã n-ar face ea, prin
jertfa ºi prin suferinþele ei, lucrarea aceasta de susþinere a lumii, lumea
s-ar fi prãbuºit. Dacã n-ar fi un om cre di nc i os î ntr - o c a s ã , toatã
familia se prãbuºeºte. Dacã n-ar fi un om credi ncios într-o cetate,
toatã cetatea s-ar prãbuºi. Noi sîntem acum la o priveghere în jurul
unui sicriu.
 Pag. 207

Ceasurile noastre sînt rînduite sã le petrecem aici. 2, 3, 4 ceasuri,

cît vom petrece, noi trebuie sã le petrecem aici. Le petrecem însã în
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi gîndindu-ne la niºte adevãruri care pentru
noi înseamnã foarte mult, înseamnã mîntuirea sufletului, dacã þinem
seama de ele. Sau înseamnã pierzarea sufletului nostru, pi e r za rea
mîntui r i i noastre, dacã noi nu þinem seamã de aceste lucruri. Iatã,
Dumnezeu a fãcut ca în þara noastrã sã vinã o mare schimbare. Prin
Lucrarea Oastei Domnului, Dumnezeu a fãcut o lucrare extraordinar
de mare în þara noastrã. Felul cum petrecem noi acuma în jurul sorei
Florica momentul acesta de priveghere ºi de petrecere a sufletului ei
de pe pãmînt spre cer era felul obiºnuit ºi sfînt în ca r e petr e c e a u
c r e º ti ni i Domnul ui î n s e c ol el e dintîi ; s a u c hi a r º i î n Ve c hi ul
Tes tament. Cînd Avraam ºi-a îngropat-o pe Sara, soþia l ui , ma ma
fiului sãu, cu cîtã jale spune. Noi dorim din toatã inima c a a c e s te
cuvinte pe care ni le împãrtãºim noi aici în jurul unui sicriu ºi care ne
privesc pe noi pe toþi, sã ni le putem face cunoscute ºi simþite cu toþii.
Avem desigur, destule ocazii sã ne înmormîntãm fiinþe scumpe fiecare
dintre noi. Am îngropat unii pe ma ma noa s tr ã , pe tatãl nostru, pe
copiii noºtri, fraþii ºi surorile noastre, fiinþe care s-au rupt parcã cu
bucatã adîncã di n i ni ma noastrã. Dar în jurul lor nu totdeauna am
putut petrece momente de adîncã reculegere sufleteascã ºi de profundã
meditaþie biblicã asupra adevãrului vieþii ºi morþii. Nu totdeauna le-am
putut avea. Am fost în jurul unui sicriu, dar nu totdeauna am avut nici
starea sufleteascã necesarã sã putem cugeta adînc la aceste adevãruri
atît de tainice ºi de profunde. ªi poate cã n-am avut nici noi ºi n-au
avut nici alþii acea posibilitate sã adîncim cu adevãrat taina acestor
lucruri ºi sã ne pãtrundem de ele. Am zis cã la un interval foarte scurt
de timp ne-am petrecut niºte suflete scumpe din mijlocul fraþilor în
mijlocul îngerilor lui Dumnezeu.
În lunile trecute în 2 luni, am petrecut 4 dintre fraþii noºtri cei mai
aleºi lucrãtori ai lui Dumnezeu: fratele Voina de la Sebeº, fratele Ilie
Marini, fratele fratelui Ioan Marini, de la Lancrãm, lîngã Alba Iulia,
fratele Tãbãcaru de la Hunedoara, fratele Leon Andronic de la Bacãu.
Acum o petrecem pe sora Florica. Am petrecut niºte suflete iubite ºi
scumpe spre veºnicie. Am zis: Cît de mare lucru este sã poþi avea un
suflet credincios în familia ta, în anturajul tãu, în societatea ta, în casa
ta, în cetatea ta, în lucrarea în care eºti! Din pricina acestor oameni,
Dumnezeu binecuvînteazã, dupã cum din pricina luminilor vezi drumul
ºi vezi lumea în mijlocul nopþii. Cum din pricina sãrii se pãstreazã
alimentele nealterate. Pentru cã Domnul a zis: Voi sînteþi lumina lumii
º i s a r e a pã mî ntul ui . Stã m î n j ur ul acestui sicriu ºi orice auzi m
spunîndu-se din Cuvîntul lui Dumnezeu în legãturã cu taina vieþii ºi
taina morþii, în legãturã cu evenimentul legat de plecarea unui suflet
dintre noi, toate aceste lucruri sînt niºte adevãruri care ne privesc pe
fiecare dintre noi personal ºi de-aproape.
Am citit la început versetul 13 din capitolul 14 de la Apocalipsa,
în care se spune: ªi am auzit un glas din cer care îmi spunea: Scrie
aceste lucruri, pe ntr u c ã s înt cuvintele lui Dumnezeu vrednice de
crezut ºi adevãrate. Ferice de acum de morþii care mor în Domnul.
Meditãm asupr a a c e s tui s fî nt cuvî nt a l l ui Dumne zeu ºi asupra
importanþei lui.
Pag. 208

Cuvîntul ºi glasul Domnului i-a poruncit Sfîntului Ioan acest lucru:

Scrie aceste lucruri, pentru cã ele sînt adevã r a te l e cuvinte ale lui
Dumnezeu: Ferice de cei care mor în Domnul. ªi Sfîntul Ioan a scris.
ªi scrisul rãmîne. Vorba zboarã , s c r i s ul r ã mî ne . ªi scrisul are o
valoare mult mai adîncã decît vorba. Pentru cã ceea ce spui cu gura
ascultã 2 sau 3, pentru 2 sau 3 zile; dar ceea ce scrii ascultã o lume
întreagã ºi pentru totdeauna. Acestea sînt adevãratele cuvinte ale lui
Dumnezeu: Ferice de cei care mor în Domnul. Ferice zicem ºi noi!
Ferice de voi, fraþi ºi surori care v-aþi predat Domnului, v-aþi hotãrît
pentru Domnul, v-aþi unit cu Domnul, aþi pus legãmînt cu Domnul ºi
vã pãstraþi acest legãmînt curat. Ferice de voi ºi cît trãiþi, ferice de voi
ºi cînd muriþi! Ferice, mai ales, dupã moarte, pentru cã voi aveþi viaþa
veºnicã prin aceastã credinþã. Dar gîndind la fericirea celor care mor
în Domnul, trebuie sã gîndim neapãrat ºi la nefericirea celor care mor,
da r nu î n Domnul, care nu-L au pe Domnul, car e nu s - a u hotã r î t
pentru El, care nu s-au predat Lui, care n-au început o viaþã nouã ºi
nu trãiesc aceastã viaþã pentru ca moartea - aceastã tainã îngrozitoare
pentru mul þ i , da r fericitã pentru cei credincioºi - sã-i gãseascã în
Hristos. S-a amintit aici cã, în momentul cînd sora Florica - acum 30
ºi nu ºtiu cîþi de ani - s-a predat Domnului, ea a zis în rugãciunea ei
ºi în hotãrîrea ei: Doresc Doamne Isuse, sã mã ajuþi sã fiu gãsitã în
Tine. Iatã cã a fost gãsitã în El! Ferice de morþii care mor în Domnul.
Ferice de tine, sorã Florica! Domnul Isus sã te binecuvînteze; ºi sã-i
binecuvînteze pe toþi fraþii ºi s ur or i l e noa s tr e c ar e a u tr e c ut în
ve ºnicie. Am amintit de pãrintele Heredea, fratele nostr u i ubi t º i
scump, pe care l-am cunoscut ca pe-un sfînt a l l ui Dumnezeu. Am
amintit pe fratele Popa Petru de la Sãucani ºi pe atîþia alþii, ca sã nu
zi c de c î t de spre cîþiva care erau de-aci de lîngã noi. Dar di n tot
c upr i ns ul Lucrãrii Oaste i Domnul ui º i di n mi j l oc ul popor ul ui
Domnului, cît de mulþi au fost fraþii noºtri ºi surorile noastre care au
trecut fericiþi în Domnul!
Pe aceºtia îi fericim. ªi binecuvîntãm fraþii ºi surorile noastre care
au fãcut acest lucru pe c a re l-a fãcut acum 30 ºi atîþia de ani sora
Florica; pe care ºi noi l-am fãcut acu 50 ºi atîþia sau 60 ºi atîþia de ani
ºi ne-am predat Domnului, ºi ne-am unit cu Domnul, ºi am rãmas cu
El. Dar nu putem încheia acest cuvînt fãrã o constatare tristã ºi fãrã
o chemare dureroasã cãtre cei care nu sînt în Domnul; care nu s-au
hotãrît pentru Domnul; care nu s-au predat Domnului; care n-au fãcut
legãmînt cu El. ªi care, deci, nu pot fi între fericiþii pe care vestea
chemãrii ºi plecarea la Domnul îi gãseºte în Hristos. Dorim din toatã
inima ca, lîngã acest sicriu, sã reamintim tuturor fraþilor ºi surorilor
noastre aceastã unicã ºi mare problemã, de cea mai mare importanþã:
sîntem noi sau nu sîntem în Hristos? Dacã sîntem în Hristos, slãvit sã
fie Domnul! El sã ne ajute sã ne pãstrãm pînã la sfîrºit aceastã stare
în Hristos, nu lîngã El, nu cu El. În El! Sfîntul Apostol Pavel spune:
Pot totul în Hristos. Lîngã Hristos stau mulþi. Cu Hristos merg mulþi,
pînã la încercarea cea ma r e . Dar dacã nu sînt gãsiþi în Hristos, în
zadar sînt l î ngã Bisericã, în zadar sînt lîngã adunare, în zadar sînt
lîngã un frate sau cu un frate, dacã nu sînt în Hristos.
Aceasta este singura situaþie ºi singurul loc în care noi putem fi
siguri. Lîngã corabia lui Noe erau mulþi, în jurul corãbiei erau foarte
mulþi.
 Pag. 209

Dar dacã nu erau în corabie cînd a venit potopul, i-a luat pe toþi ºi
dacã erau la un pas de corabie, ºi dacã erau departe. Eu am lucrat cu
pãrintele Iosif 8 ani de zile. Acolo erau o mulþime de tipografi care
lucrau, culegeau cãrþile. Dacã aþi citit mãcar una din cãrþile pãrintelui
Iosif, aþi vãzut ce pline de putere erau cãrþile scrise de el. Dar cei care
culegeau literele, cei care tipãreau hîrtia, cei care compactau cartea,
cei care expediau cartea - nu er a u c r edincioºi. ªi am stat ºi m-am
mirat, dupã ani de zile, cînd pãrintele a trecut în veºnicie, pentru cã,
dupã ce sute de mii de oameni s-au întors la Dumnezeu citind cãrþile
pe care le culeseserã tipogr a fii ºi le tipãrise domnul Weiss, aºa îl
chema pe maºinist - ºi toþi ceilalþi pe care îi cunosc pe nume ºi acum,
dupã 50 de ani ºi cãrþile pe care le tipãriserã ei au mîntuit mii ºi mii
de oameni, ei înºiºi au rãmas necredincioºi. Nici unii nu s-au întors la
Domnul. ªi mi-aduc aminte cã în cartea Corabia lui Noe, pãrintele
spunea: Mulþi au lucrat 120 de ani. Toþi meºterii au lucrat la corabia
aceasta. Au venit ºi au lucrat pe platã, le-a plãtit pãrintele Noe, le-a
plãtit la toþi salariu pentru cã au lucrat la corabie, dar ei înºiºi nici unii
n-au intrat în corabie. Numai dupã ce a început potopul ºi a început
nenorocirea, ºi uºa s-a închis, s-au dus ºi bãteau la uºã ºi spuneau:
Noe, da r noi sîntem cei care am lucrat cu tine! Deschide uºa ºi ne
primeºte, cã noi ne înecãm, ne pierdem, - El a spus: Dragii mei, 120
de ani v-am spus: Întoarceþi-vã, veniþi ºi intraþi în corabie, - ºi aþi rîs.
Într-adevãr, voi aþi lucrat cu mine, dar aþi lucrat pentru platã. Voi v-aþi
primit plata, cum a zis Mîntuitorul: Adevãrat vã spun, ei ºi-au primit
plata. Ce mai aºteaptã de la Dumnezeu? ªi, din cauza aceasta zicem
cã nu-i de-ajuns cã sîntem lîngã Bisericã, cã sîntem lîngã adunare, cã
sîntem lîngã fraþi. Cã avem un soþ credincios sau o soþie credincioasã,
sau o mamã credincioasã, sau un vecin credincios, dacã noi înºine nu
ne predãm lui Dumnezeu, ca s ã ne asigurãm propriul nostru suflet.
Cînd vine potopul ºi pierzarea, uite, fiecare dintre noi nu poate muri
în locul celuilalt. Cum ar fi dorit Mirciulicã sã moarã el în locul mamei
sale! ªi eu aº fi dorit sã pot muri în locul mamei!
Dar nu se poate! Fiecare trebuie sã moarã în locul sãu; cum
niciodatã nici unul nu s-a putut naºte în locul nostru, decît noi. Astfel
stau lucrurile, cã persona l tr e bui e s ã ne împãrtãºim ori din harul
ascultãrii, ori din bl estemul neascultãrii. Sã avem grijã toþi. Dacã
ne-am întors la Domnul, sã rãmînem credincioºi. Dar dacã nu ne-am
întors la Domnul, sã ne hotãrîm acum pentru Domnul. Cum am spus
º i c um se spune mereu: Viaþa nu-i sigurã pentru nimeni; moartea-i
sigurã pentru toþi. Nu se ºtie cît de mulþi, citim în ziare permanent cîte
zeci ºi mii ºi zeci de mii de oameni mor zilnic în accidente ºi în morþi
neprevãzute. Nu ºtii niciodatã, cînd pleci de-acasã, dacã mai ajungi sã
te mai întorci înapoi. De aceea, de fiecare datã, la fiecare rãsãrit de
s oa r e , s ã ne î ncr e di nþ ãm l ui Dumnezeu, cã nu ºtim dacã a pus ul
soarelui ne mai gãseºte în viaþã. Preaiubiþii mei, iatã lucrul la care
trebuie sã gîndi m noi totde a una c î nd stãm în faþa unui sicriu. ªi,
vorbind despre trecutul sfînt tuturor oamenilor credincioºi, luãm de la
fiecare un e xempl u. S- a vor bi t aici aºa de frumos despre Maica
Domnului!
Pag. 210

La plecarea ei în veºnicie, Domnul i-a strîns pe toþi apostolii

Domnului ºi pe toþi cei care L-au iubit pe Domnul, i-a adus în jurul
patului ei, al sicriului ei, în locul plecãrii ei.
Aºa ne-a adunat Domnul ºi astãzi în jurul unui suflet care pleacã
la Domnul. Stînd aci ºi meditînd asupra acestor lucruri, trebuie sã
cugetãm personal: În ce situaþie mã gãsesc eu faþã de acest adevãr,
faþã de acest sicriu? Mîine probabil cã voi fi eu aºa. Toþi fraþii mei
care au trecut ºi anul acesta au fost cam de aceeaºi generaþie cu mine.
În 3 zile s-au dus. Fratele Tãbãcaru a plecat în 5 minute la Domnul.
Cu cîteva clipe înainte vorbise cu mi ne l a te l e fon. ªi avea atîtea
gînduri frumoase pentru adunãri, pentru mîine. ªi el n-a ma i a j uns
mî i ne di mi ne a þ ã . A tr e bui t s ã pl e c e l a Domnul . Am c i t i t , l a
înmormîntarea lui, încã un text din Apocalipsa. Ferice de morþii care
mor în Domnul ºi Ferice de cei chemaþi la nunta Mielului. Cei care
mor credincioºi în Hristos nu merg, decît la nunta Mielului. Am spus
o î ntî mpl a r e cu 2 tinere care mergeau la nuntã. Dar drumul c ã tr e
nuntã trecea prin cimitir. Una zice: E searã. Ne apropiem de cimitir.
E adevãrat cã noi mergem la nuntã , da r mi e mi-e fricã de cimitir.
Totdeauna mi-e fricã de cimitir. Cealaltã a zis: Nu, e u ni ci nu mã
gîndesc la cimitir. Eu mã gîndesc la nuntã. Auzi cum se aud dincolo
de cimitir cîntecele celor c a r e ne a ºteaptã! Nici nu mã gîndesc la
cimitir. Trupeºte vorbind, drumul nostru spre nunta cereascã trece prin
cimitir. ªi am spus: Ferice de cei care mor în Domnul! Ei nu se tem
de cimitir. Ei nu rãmîn în cimitir. Ei trec dincolo de cimitir, la nuntã!
Sora noastrã a trecut prin cimitir; trece prin cimitir mîine ºi se duce la
nunta cereascã. Asta este dulcea ºi sfînta nãdejde a fiecãruia dintre
noi. Eu am fost în momente grele de multe ori, sã mor. Nu numai pe
front, ci ºi dupã aceea. Am zis: Închid ochii ºi, cînd îi deschid, Îl vãd
pe Domnul. N-aveam nici o teamã de moarte. Nici dor dupã copii, nici
dor dupã acasã, nici dor dupã fraþi, nu mai aveam nimic. Decît dorinþa
s fî ntã s ã - L vã d c î t ma i curînd pe Domnul. De ac e e a º ti u c ã, î n
momentele acestea, n-ai nici o teamã, nici o durere, nici o suferinþã.
Ai numai bucuria cã mergi ºi-L vezi pe Domnul. Bucuria aceasta este
cea mai mare putere care copleºeºte ºi durerea fizicã, º i teama, ºi
dorul de acasã, ºi orice.
Cînd eºti în Hristos , n-ai decît bucurii. De aceea spun, în
mome nte l e a c es te a , Dumne ze u ne dã deplinã puter e º i de pl i nã
biruinþã. În momentele acestea noi gãsim mereu bucuria sfîntã ºi ºtiu
cã simþi cã te duci la nuntã. Nu la cimitir. Asta este taina ºi puterea lui
Dumnezeu care umple sufletul celui care se hotãrãºte pentru El: pierde
frica morþii. Oamenii se tem de moarte. Dacã aþi vãzut cum mor de
îngrozitor oamenii neîntorºi la Dumnezeu, oamenii care a u trãit în
pã c a te, e ceva înspãimîntãtor. S-ar þine cu toatã puterea de vi a þ ã ,
numai sã nu moarã. Dar n-ai încotro, acolo trebuie sã mergi. ªtiu cum
a trecut la Domnul pãrintele Iosif. Cum au trecut la Domnul toþi fraþii
noºtri credincioºi pe care i-am vãzut în momentul trecerii la Domnul
cu o faþã strãlucitoare. ªi s-a aºezat apoi ºi pe faþa lor trupeascã ca o
faþã de înger. Cum spune cã avea faþa ªtefan cînd era lovit cu pietre.
El privea Faþa lui Dumnezeu ºi faþa lui s-a arãtat ca o faþã de înger.
Aºa a fost ºi faþa mamei. Aºa a fost faþa pãrintelui Iosif cînd a trecut
în veºnicie. Doriþi o moarte frumoasã? Hotãrîþi-vã pentru Domnul!
 Pag. 211

Doriþi sã mergeþi bucuroºi nu la cimitir, ci la nuntã? Hotãrîþi-vã

pentru Domnul! Vai de cei care nu cred în Dumnezeu, a cãror moarte
este înspãimîntãtoare ºi care merg nu la rãsplata ºi la nunta veºnicã,
ci la osîndã ºi la pierzare. Dragii noºtri fraþi ºi surori, timpul a trecut,
dar sîntem la un moment de priveghere. Aduceþi-vã aminte cei mai
bãtrîni, din copilãria noastrã, ce îngrozitoare erau privegherile acestea
la morþii noºtri. Chiar cînd fii nþ a ce a ma i scumpã dintr-o familie
murea, tot felul de vorbe porcoase, de glume murdare, de lucruri urîte
se petreceau acol o. E î ngr ozi tor numai sã te gîndeºti ce se putea
întîmpla într-un popor creºtin, în timpul unei privegheri într-o casã de
jale, unde îºi petreceau copiii mama sau tatãl copiii, sau soþul soþia,
sau soþia soþul. Cã cei car e ve neau a c ol o s e zi ce cã privegheau.
Veneau cu cele mai murdare lucruri ºi glume, ºi vorbe porcoase. Mi-e
groazã cînd mã gîndesc ce lucruri am vãzut la privegherile morþilor
noºtri cînd eram copil. ªi acum iatã în ce fel minunat Dumnezeu ne-a
învãþat, prin Lucrarea Oastea Domnului ºi prin pãrintele nostru Iosif,
s ã trãim Evanghelia adevãratã ºi sã-i petrecem pe morþii noºtri cu
lacrimi, cu cîntãri de bucurie ºi cu Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu,
prin care noi înºine, cei care încã n-am ajuns în sicriu, dar vom ajunge
la el , s ã ne pr egã tim sã ajungem frumos acolo; ºi nu în cimitir sã
rãmînem, ci sã trecem prin cimitir spre nunta cereascã. Dea Domnul
ca noi, toþi cei care am ascultat acest cuvînt ºi care stãm acum aici în
jurul acestui sicriu, sã ne pregãtim sufleteºte. Pentru cã nici cuvîntul,
nici numele, nici vorba frumoasã, nici îmbrãcãmintea noastrã n-are
valoare în faþa lui Dumnezeu. Ci starea noastrã, dacã sîntem sufleteºte
în Hristos sau sîntem în afarã de El. Dupã cum, pe vremea lui Noe,
n-avea valoare nici un fel de condiþie pentru cei care erau în afarã de
corabie. N-avea valoare nimic: nici numele lor, nici titlul lor, nici
bogãþia lor, ci numai starea lor. Erau în corabie sau nu erau. Aºa este.
ªi, în faþa morþii, acelaºi lucru se întîmplã ºi cu noi: sîntem în Hristos
s au nu sîntem? Restul n-are nici o importanþã, nici o valoare. De a
Domnul ca, cei care L-aþi aflat pe Domnul, sã rãmîneþi în El. Iar cei
care nu ne-am hotãrît pentru Domnul sã vã hotãrîþi pentru Domnul ºi
sã începeþi o viaþã nouã cu El.
Gîndul acesta puneþi-l acuma. ªi cînd vã duceþi acasã, nu vã
întoarceþi pe partea aialaltã ºi sforãiþi, ºi visaþi. Gîndiþi-vã cîteva
minute la aceste adevãruri. ªi pregãtiþi-vã în aºa fel, încît cînd vine
îngerul morþii sã ne gãseascã în Hristos, pentru ca sã nu rãmînem în
cimitir ºi în foc, ºi-n întuneric, ci sã trecem prin e l , l a nunta ºi la
ospãþul cel veºnic. Aºa s ã ne a j ute Domnul l a toþi! Slãvit sã fie
Domnul! Iar pe ntr u s or a noa s trã sã ne rugãm ca Domnul Isus sã-i
dãruiascã într-adevãr bucuria ºi rãsplata veºnicã, sã-i deschidã nunta
uºii cereºti ºi acolo unde î nger i i cî ntã s l a vã l ui Dumnezeu sã-ºi
uneascã ºi ea vocea c u gl asul lor. Iar pe cei care au mers acolo îi
rugãm sã se roage Domnului sã ajungem ºi noi credincioºi. ªi, cînd va
veni vremea sã stãm ºi noi întinºi într-un sicriu, s ã poa tã c înta ºi
pentru noi îngerii din ceruri, de bucuria primirii, ºi fraþii cu lacrimi, de
bucuria petrecerii noastre credincioase la Dumnezeu. Aºa sã ne ajute
Domnul! În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Pag. 212

Sfîrºit creºtinesc

O parte din vorbirea fratelui Costicã Iacobuþã la adunarea de priveghi

de la Beiuº - 6-XI-1988

Ca sã ajungem la El, trebuie sã intrãm în mijlocul grãdinii, nu sã

stãm pe margini. Acolo este pomul acesta care rodeºte de 12 ori pe
an, ale cãrui frunze se folosesc, - la ce? La vindecarea neamurilor. El,
Domnul Is us , e în mijlocul grãdinii raiului. Rãnile Lui folosesc la
vindecarea neamurilor. Ferice de cine-ºi s pa l ã hai nele în sîngele
Mielului, ca sã aibã drept la acest pom. Dar pînã sã ajungem la acest
pom, trebuie sã i ntr ã m pe porþi. Cele 10 fecioare au ajuns în faþa
porþilor? Au ajuns. Celor 5 înþ el epte li s-a deschis, au intrat. S-a
s tr i ga t º i î n fa þ a l or, cum spune psalmistul în Psalmul 24: Por þ i ,
ridicaþi-vã capetele, ca sã intre Împãratul Slavei! Pentru Domnul Isus,
Fiul lui Dumnezeu, s-au deschis porþile cînd a fost trimis în lume prin
Fe c ioara Maria. Iar dupã moartea Sa, cînd El a ajuns Cel dintîi la
porþile Raiului, a trebuit sã se strige ºi pentru El: Porþi, ridicaþi-vã
capetele, ca sã intre Împãratul Slavei! S-au deschis atunci porþile ºi au
rãmas deschis e pentru toþi cei care-L urmeazã pe El, aºa cum zice
arhidiaconul ªtefan:
Vãd cerul deschis ºi pe Fiul lui Dumnezeu la dreapta scaunului de
domnie al lui Dumnezeu. Cerul a rãmas deschis. S-a dus Domnul Isus
º i l a por þ i l e i a dul ui , aºa cum spune Sfîntul Petru. S- a dus c a s ã
propovãduiascã duhurilor din închisoare. În iad. ªi acolo s-a strigat:
Porþi, ridicaþi-vã capetele! S-au deschis ºi a intrat Domnul. ªi pentru
momentul cînd Domnul Isus a intrat în iad, iadul s-a transformat în
fericire, în liniºte, în tãce r e . Focul n-a mai ars, durerile n-au mai
chinuit. Fiecare a putut primi vestea cea bunã. ªi cine a crezut a fost
izbãvit. Nici acolo n-au crezut toþi. Nici ieri, nici astãzi nu cred toþi în
Sfîntul Cuvînt ºi nu-L primesc toþi. Dar ferice de cine Îl crede, de
cine-L primeºte. Ferice de cine-ºi spalã hainele în sîngele Mielului, ca
sã poatã gusta din pomul vieþii. Dar pînã sã ajungã la pom, sã poatã
intra pe porþi în cetate. Spune tot Sfîntul Ioan în Apocalipsa: Iatã, Eu
stau la uºã ºi bat. Domnul nu-i spãrgãtor de uºi. Astãzi stã El la uºa
inimii noastre ºi bate El: Fiule, deschide-Mi!
Mîine, aºa cum a ajuns acum sora Florica în faþa porþilor lui
Dumnezeu, mîine oricare dintre noi ne pute m pr ezenta înaintea lui
Dumnezeu. Cînd vom ajunge în faþa porþilor ce se va striga? Ceea ce
s-a strigat pentru cele 5 fecioare înþelepte: Porþi, ridicaþi-vã capetele,
ca sã intre fecioarele înþelepte? Sau ceea ce s-a strigat pentru cele
neînþelepte: Porþi, închideþi-vã! Au ajuns ºi ele ºi au bãtut ºi ele. Li
s-au mai dat drumul? Nu li s-a mai dat drumul, dragii noºtri. Momente
c a a c e s te a s î nt di ntr e c el e mai de os e bi te a l e vi e þ i i no a s t r e .
Recunoaºte m c ã El este începutul vieþii? A fost, este Domnul Isus
începutul vieþii noastre? Fie cã recunoaºtem, fie cã nu, aºa este. De la
El am primit frîntura de viaþã din sufletul nostru. ªi uitaþi-vã, cînd El
κi ia comoara, cînd a luat sufletul tainic pe care l-a pus în noi, ce mai
facem acum cu vasul? Inima cea mai scumpã, mama cea mai dulce,
soþia cea mai iubitã, ce mai faci cu ea? Oricît ai vrea, oricît ai þine de
ea, nu mai poþi.
 Pag. 213

Trebuie sã o duci acolo unde a fost rînduit de Dumnezeu pentru o

vr e me , pî nã mî i ne di mi ne a þ ã. Î n mome ntul cînd Domnul Is us a
pãtimit, cînd s-a cutremurat pãmîntul, cînd soarele s-a întunecat, cînd
a plîns cerul ºi pãmîntul 3 c e a s ur i , î n ti mpul cît Domnul Isus era
atîrnat pe cruce pentru mîntuirea noastrã 3 ceasuri. ªtie El cît au fost
de lungi acele 3 ceasuri, cînd cerul a fost în doliu, cînd pãmîntul a
fost în doliu, cînd întuneric gros era pe toatã faþa pãmîntului, aºa cum
spune Evanghelistul, multe morminte s-au deschis, multe trupuri ale
sfinþilor au înviat, au intrat în sfînta cetate ºi s-au arãtat multora, ca
o dovadã netãgãduitã a învierii din morþi. Domnul Isus spune: Eu sînt
învierea ºi viaþa. Cine crede în Mine are viaþã veºnicã ºi nu vine la
judecatã, ci a trecut din moarte la viaþã. Acum a ajuns ºi sufletul sorei
Florica în faþa porþilor lui Dumnezeu, c hi a r da c ã trupul, pentru o
vreme, rãmîne în pãmînt, pînã în ziua învierii; cã ºi el va fi ridicat, ca
sã-ºi primeascã transformarea ºi sã primeascã rãsplata, aºa cum citeam
la început: Iatã, Eu vin curînd ºi rãsplata Mea este cu Mine, ca sã dau
fiecãruia dupã faptele lui. Dupã meritele, dupã trãirea, dupã credinþa,
dupã ascultarea ºi slujirea noastrã, a fiecãruia în parte, dragii noºtri.
Ea a ajuns în faþa porþilor, dupã o cenzurã grea, dupã o suferinþã
îndelungatã. ªtie Domnul, pe unde va , poa te c ã mai era un pic de
zgurã, vreun pic de cenuºã, de ceva firesc, lumesc sau pãmîntesc în
noi. Dar - aºa cum zice Sfîntul Cuvî nt - c hiar ºi aurul, care piere,
totuºi este încercat ºi curãþit de 7 ori. Acesta-i numãrul desãvîrºirii,
fraþilor ºi surorilor. De 7 ori este lãmurit în foc. Nouã nu ne place
aurul de 7 karate, sinceri sã fim. Nici din acela de 14 nu mai vrem.
Acum cãutãm din acela de 20 ºi 4 de karate. Aºa este? Aºa este. Ne
dãm noi seama cã aceste 24 de karate înseamnã 24 de cuptoare, 24 de
lãmuriri, 24 de topiri, ca el sã fie curat ºi sã nu mai aibã nici un pic
de firicel de nisip, de nimic firesc, de nimic pãmîntesc? Haideþi sã ne
gîndim ºi la sufletul nostru, aºa cum zice Domnul Isus: Ce i-ar folosi
unui om sã cîºtige toatã lumea, sã cîºtige tot aurul, dacã ºi-ar pierde
sufletul? Pentru cã cu tot aurul din lume nu ne putem cîºtiga mîntuirea
sufletului nostru. Pentru cã pentru rãscumpãrarea sufletului nostru s-a
dat sînge Dumnezeiesc. Noi am fost rãscumpãraþi cu sîngele Domnului
Isus.
Ferice de cine-ºi spalã hainele în el! Vrem sã gustãm din aceastã
fericire? Vrem sã gustãm din fãgãduinþele vieþii veºnice ºi din puterile
veacului viitor? Haideþi, prin credinþã se poate sã ni le spãlãm, dacã nu
ne-am pãstrat viaþa creºtinã aºa cum am primit-o. Noi ne-am nãscut
creºtini, noi am fost încreºtinaþi prin Botez. ªi la toate slujbele, aºa se
roagã preotul: Sfîrºit creºtinesc. Noi cum ne rugãm? Ne rugãm ºi noi
dimineaþa ºi seara ºi-L rugãm pe Domnul: Doamne, dacã în noaptea
asta nu mi-ai luat sufletul ºi viaþa ºi mi le-ai lãsat, ajutã-mã astãzi dacã
mã vei lua, sã am un sfîrºit creºtinesc! Ajutã-mã în noaptea aceasta sã
pot dormi ca un creºtin. Dar cum, creºtinii nu dorm ca toþi oamenii?
Nu, nu! Nu mãnîncã ca toþi oamenii. Nu muncesc ca toþi oamenii. Ne
se îmbracã ca toþi oamenii. Nu vorbesc ca toþi oamenii, nu merg ca
toþi oamenii, nu dorm ca toþi oamenii. Cã zice Sfîntul Pavel: Fie cã
mîncãm, fie cã dormim sau facem altceva, noi sîntem ai Domnului. ªi
atunci noi nu dormim ne-ntorºi de seara pînã dimineaþa. Eu dormeam,
zice David, dar inima mea veghea.
Pag. 214

ªi dacã vine diavolul cu o ispitã, ºtiu cã eu sînt copilul lui

Dumnezeu ºi-i spun: Înapoia mea, satano! ªi prin somn? ªi prin somn!
De ce? Noi nu trebuie sã dormim ca alþii. Noi nu trebuie sã mîncãm
ca alþii, nici sã bem ca alþii, nici sã umblãm ca alþii. Sã nu muncim ca
alþii. De ce? Fiindcã trebuie sã cãutãm sã muncim cinstit, sã muncim
corect, pentru ca banul pe care îl primim, rãsplata de la serviciu sã fie
dupã muncã. Iar rãsplata din veºnicie, dupã trãirea noastrã. Pentru ca
nu cumva lemnul sau cuiul din grindã, furat de la întreprindere, sã ne
rãpeascã dreptul de mîntuire. De aceea noi nu trebuie sã lucrãm ca
ceilalþi oameni. Noi nu trebuie sã umblãm ca ceilalþi oameni. Noi nu
tre bui e s ã tr ã i m c a c e i l a l þ i oameni. Ci vrem sã trãim o viaþã cu
adevãrat creºtineascã. Am pr i mi t s ufl e tul , duhul de vi aþã, de la
Dumnezeu. Am fost încreºtinaþi prin Botez ºi acum sîntem chemaþi la
lupta aceasta, pentru ca la capãtul vieþii sã putem spune ºi noi: Sfîrºit
creºtinesc. Dar, ca sã putem avea sfîrºit creºtinesc atunci cînd vom
ajunge în situaþia aceasta ca sora Florica, trebuie sã spunem în fiecare
dimineaþã ºi în fiecare searã: Sfîrºit creºtinesc vieþii noastre dã-ne
Doamne Isuse.
Sã fim gata pentru sfîrºit creºtinesc ºi în noaptea aceasta, aºa cum
ne rugam noi din anii tinereþii noastre, cînd ne-am întors la Domnul
ºi cînd cîntam ºi pe meleagurile acestea împreunã cu cei cu care ne-am
cunoscut: Cum nu-i mîine dimine aþ ã zi ua r e vederii; Adã Doamne
dimineaþã ziua revederii! ªi-L rugam pe Domnul: Doamne Isuse, dacã
n-ai venit în noaptea aceasta ºi nu ne-ai chemat la Tine, ajutã-ne astãzi
sã veghem ºi dã-ne sfîrºit creºtinesc vieþii noastre, ca, dacã vei veni în
ziua a c e a sta ºi ne vei chema la Tine - cãci cine e sigur pe ziua de
astãzi sau pe ziua de mîine? Sã ne gãseºti vrednici ºi sã ne poþi da ºi
nouã sfîrºit creºtinesc. Þinem noi la aceasta, sã trãim în fiecare clipã
ºi în fiecare zi a vieþii noastre aºa încît sã avem un sfîrºit creºtinesc ºi,
l a c a p ã t ul c ã l ã t o r i e i , s ã p ut e m s p une º i no i c uv i nt e l e
Rãscumpãrãtorului nostru: Tatã, în mîinile Tale Îmi predau Eu duhul.
Primeºte-Mã? Aºa a rostit Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, ultimele
Sa l e c uvinte de pe cruce. ªi Tatãl L-a primit. Pe noi poa te ne - au
învãþat pãrinþii noºtri sã zicem Tatãl nostru.
Dar pe undeva s-a putut strecura în viaþa noastrã ºi starea cealaltã:
De ce-Mi ziceþi Doamne Doamne ºi nu faceþi ce vã poruncesc Eu?
Noi sã-I putem spune Tatã din toatã inima, împreunã cu Domnul Isus,
împreunã cu arhidiaconul ªtefan, care la fel s-a rugat, întîi pentru cei
care l-au martirizat: Doamne, iartã-i, cã nu ºtiu ce fac. ªi dupã ce au
putut i e r ta di n toa tã i ni ma, º i dupã c e s - a u putut r uga pe ntr u
rãstignitori, dupã aceea au putut spune ºi aºa: Primeºte Duhul Meu.
Sfîrºit creºtinesc. Da, sfîrºit creºtinesc au avut! ªi sfîrºit creºtinesc au
toþi cei care se luptã, care trudesc ºi care vor ca sã trãiascã în felul
acesta. De aceea, dr a gi i noºtri, încheiem tot cu cuvintele acestea:
îndoliatã ºi fericitã familie. Îndoliaþi, dar ºi fericiþi prieteni, rude, fraþi
ºi surori, ferice de-acum încolo de cei care pot spune ºi pot avea un
sfîrºit creºtinesc, pentru ca atunci, la capãt, sã se poatã striga ºi pentru
e i , ºi pentru noi: Porþi, ridicaþi-vã capetele ! Ca s ã nu s e s tr i ge :
Duceþi-vã de la Mine, de la porþile Împãrãþiei lui Dumnezeu. ªi de
a c ol o ma i e s te un drum. Pe drumul a c e l a a u a puca t fe c i oa r el e
neînþelepte. Este un drum care duce la iad.
 Pag. 215

Cãci de acolo, dupã ce au ajuns în faþa porþilor, li s-a spus: Nu vã

cunosc. Au ajuns unii ºi au spus: Doamne Doamne deschide-ne! Noi
am prorocit în Numele Tãu! Noi am fãcut minuni, noi am fãcut aºa.
Deschide-ne ºi nouã! Strigau ca ºi cum L-ar fi obligat pe Dumnezeu,
aºa cum oamenii din vremea lui Noe ar fi vrut sã-l oblige pe Noe sã
le deschidã, pe ntr u c ã a u l ucr at º i e i l a c or a bi e . Le - a putut el
deschide? Nu le-a putut. Nu-i de mine încuiatã uºa, le-a rãspuns el.
Poate lui i s-ar fi muiat inima ºi le-ar fi dat drumul; dar ar fi pierit cu
toþii, nu? În momentul cînd ar fi deschis uºa corãbiei, vã daþi seama
ce s-ar fi putut întîmpla. N-am închis-o eu. Tot aºa, noi putem acuma
deschide Împãrãþia lui Dumnezeu ºi-L putem ruga sã ne pregãteascã
sfîrºit creºtinesc. Dar ne-o putem ºi închide. Fiecare în parte sã ne
deschidem inima acum. Aºa cum aminteam adineaori, la uºa inimii
noastre stã Domnul Isus ºi zice: Iatã, Eu stau la uºã ºi bat. Dacã aude
cineva glasul Meu ºi dacã deschide, voi intra la el, voi cina cu el ºi el
cu Mine, Apoc 3. Meritãm noi starea aceasta aºa de înaltã? Acum stã
El la uºa inimii noastre ºi bate. Mîine vom fi noi în situaþia aceasta.
Acum stã sora Florica la poarta Cerului ºi bate. Sau poate nu
trebuie nici sã batã. Ajuns ã l a poartã, porþile se ridicã. Îngerul ei
primit la Botez, care a c he ma t- o l a Dumne ze u ºi a ajutat-o ºi sã
trãiascã o viaþã de suferinþã, dar c r e di nc i oa s ã , va s pune : Porþi,
ridicaþi-vã capetele! Ce va striga îngerul nostru în faþa Porþilor Cereºti?
Domnul Isus spune despre copii: Lãsaþi copilaºii sã vinã la Mine. Cine
primeºte un copilaº în numele Meu pe Mine Mã primeºte. Îl respingi
pe el, pe Domnul L-ai respins. Îl primeºti, pe Domnul Î l primeºti.
Lãsaþi copilaºii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi, cã îngerii lor vãd pururea
faþa Tatãlui Meu. Deci, ei intrã în cer, se duc în faþa Domnului ºi-I
spun despre viaþa frumoasã ºi nevinovatã a copiilor. Oare îngerii noºtri
mai vãd faþa lui Dumnezeu cu bucurie? Se mai pot duce în faþa lui
Dumnezeu ºi, în clipa plecãrii noastre, sã strige: Porþi, ridicaþi-vã
capetele!? De aceea, sã ne întoarcem la Domnul din toatã inima. Sã
ascultãm cu întreaga noastrã fiinþã ºi sã trãim Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu, ca El sã ne dãruiascã ºi nouã sfîrºit creºtinesc; iar cînd ºi
noi vom a junge în faþa Porþilor, sã se strige ºi pentru noi : Por þ i ,
ridicaþi-vã capetele! Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 216

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz la adunarea de priveghi de la Beiuº - 6-XI-1988

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl

nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia
Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã
cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã gr e º e l ile
noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi
slava acum ºi - n ve c i i ve cilor. Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl
nostru, Mîntuitorul nostru Is us e Doa mne º i Duhule Sfinte, Sfîntã
Treime, Dumnezeul nostru, totdeauna trebuie sã ridi c ã m spre Tine
inima ºi gîndurile noastre cu fricã ºi cu cutremur, deplin încredinþaþi
cã Tu eºti Dumnezeul nostru, fã c ãtor ul º i bi ne fãcãtorul nostru al
tuturor, cã Tu ne-ai zidit cu mî inile Tale Doamne ºi Tu ai suflat cu
s ufl a rea gurii Tale suflu de viaþã în fiecare dintre noi. Totdea una
trebuie sã-Þi aducem mulþumire ºi recunoºtinþã cu toatã evlavia.
Dar în cazuri ca acestea ºi în locuri ca acum, cînd stãm în faþa unui
suflet care pleacã, dupã o viaþã trãitã pe pãmînt ºi dupã o cale aleasã
pentru Tine, ºi dupã o l uptã s fî r º i tã, ºi dupã o misiune împlinitã,
trebuie sã ne rugãm mai pãtrunºi de puterea ºi de însemnãtatea tainei
acesteia mari prin care ne-ai zidit ºi prin care ne-ai tocmit pentru viaþa
º i pe ntr u s l a v a N ume l ui Tãu Sfî nt. Te r ugã m Doamne s ã ne
bi ne c uvî nte zi º i - n s e a r a aceasta. Te rugã m, l a a c e s t popa s de
rugãciune, cînd însoþim sufletul iubit care pleacã dintre noi în mijlocul
îngerilor Tãi, sã-l binecuvîntezi. Dãruieºte veºnicã odihnã ºi sufletului
sore i noa s tr e Fl or i c a º i adaugã-l la numãrul nesfîrºit de mare al
sufletelor credincioase pe care alþi fraþi ai noºtri le-au petrecut cu
aceleaºi lacrimi ºi rugãciuni ca ºi noi spre Împãrãþia Ta ºi spre viaþa
veºnicã. Dragul, Scumpul nostru Mîntuitor, Isuse Doamne, care ai
venit de la cer ºi Te-ai întrupat din Sfînta Fecioarã Maria ºi Te-ai
fãcut Om, ºi Te-ai rãstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, ºi ai
pãtimit, ºi ai murit, ºi ai înviat, ºi te-ai înãlþat la ceruri, ºi ai spus cã
Te duci sã ne pregãteºti un loc, pentru ca acolo unde eºti Tu sã fim
ºi noi,
Te binecuvîntãm ºi ne închinãm Þie pentru aceastã nãdejde sfîntã.
Am vãzut plecînd dintre noi suflete sfinte ºi curate, care au crezut
aceastã fãgãduinþã a Ta. ªi am vãzut di n toa tã î nfãþiºarea lor - ºi
trupeascã, ºi sufleteascã - cã Te-au vãzut pe Tine, dragul ºi scumpul
nostru Mîntuitor, venind sã le iei ºi sã le duci. Doamne Dumnezeul
nos tr u, Î þ i mulþumim pentru fãgãduinþ a Ta c ea s fî ntã cã Tu eº ti
învierea ºi viaþa ºi cine crede în Tine nu va muri, ci va trece de la
moarte la viaþã. Ne încredinþãm de acest lucru de fiecare datã cînd
petrecem î nc ã un s uflet scump ºi credincios care vine la Tine. Te
binecuvîntãm pentr u a c es te sfîrºituri binecuvîntate, pentru aceste
î nc he i er i mi nunate ale lupte i î n bi r ui nþ ã º i pe ntr u a c e s t c a pã t
binecuvîntat la care duci Tu cãrãrile celor care Te iubesc pe Tine pînã
la s fî r º it. Te rugãm acum sã binecuvîntezi pe toþi cei care am luat
parte la petrecerea acestui suflet în veºnicie. Binecuvînteazã-i pe toþi
cei care s-au rugat pentru ca aceastã zi binecuvîntatã sã se petreacã în
pace.
 Pag. 217

Binecuvînteazã-i pe toþi cei care au cercetat ºi au venit, în

întristarea ºi-n durerea acestei familii, cu o floare, cu o lacrimã, cu un
cuvînt bun, cu un gînd frumos, sã ajute la mîngîierea aceasta. Deºi
ºtim bine Doamne cã se duce sufletul acesta în fericire veºnicã ºi cã
toþi ceilalþi ai noºtri care au trecut credincioºi sînt în fericirea veºnicã,
deºi, în inimile noastre, noi trebuie sã ne bucurãm ori de cîte ori un
drum sfîrºeºte frumos ºi o luptã s fî r º e º te bi r uitoare, totuºi orice
despãrþire ne doare Doamne ºi suferim. Un ochi ne rîde, gîndindu-se
cã se duce în veºnicie, dar unul ne plînge, gîndindu-ne la despãrþirea
dintre noi. Te rugãm, mîngîie pe toþi cei întristaþi. Învioreazã pe cei cu
inima mîhnitã. Înlocuieºte pe cel plecat, în inimile unde rãmîne un gol.
Tu, care poþi umple orice gol în inimile noastre ºi care ai umplut de
atîtea ori golurile pe care le credeam pentru totdeauna sfîºietoare,
umple ºi gol ul ac e s ta º i bi ne c uvînteazã Tu cu prezenþa Ta sfîntã
absenþa acestui suflet dintre cei iubiþi ai ei.
Binecuvînteazã colegii, prietenii, colaboratorii, vecinii, rudeniile,
cunoscuþii ºi chiar necunoscuþii care s-au oprit o clipã lîngã doliul
acesta ºi au vãrsat o lacrimã ºi au spus din inimã un cuvînt de odihnã
ºi de iertare. Te rugãm, rãspunde-le tuturor cu binecuvîntarea Ta. Iartã
pe toþ i c e i c ar e a u i er ta t. Bi nec uvî nte a zã - i p e t o þ i c e i c a r e
binecuvînteazã. Ajutã-i pe cei care ajutã ºi însoþeºte-i pe toþi cei care
a u î ns o þ i t c u un gî nd pi os º i e vl a vi os î ntr i s ta r e a a c e a s t a .
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care au luat parte ºi în seara aceasta la
Cuvîntul Tãu, ºi în seara trecutã. Binecuvînteazã-i ºi pe cei care vor
participa mîine la ultimul act al despãrþirii acesteia ºi tot Cuvîntul care
se va mãrturisi. Fã-l plin de putere ºi de înþeles profund pentru toþi cei
care-l vor asculta. Fiecare, gîndindu-ne la moartea ei, ajutã-ne sã ne
gîndim la propria noastrã moarte. ªi dacã am vãzut trecutul ei frumos,
ºi dacã am vãzut acest sfîrºit frumos, ajutã-ne sã ne gîndim ºi sã ne
îngrijim din timp sã avem ºi noi un sfîr º i t c r e di nc i os . ªi dacã la
moartea ei ºi la moartea atîtora dintre iubiþii noºtri s-au putut spune
cuvinte aºa de frumoase, ca rod al ascultãrii vieþii noastre, ajutã-ne ca
ºi dupã viaþa noastrã, cei care vor mai spune un cuvînt la plecarea
noastrã sã aibã un cuvînt frumos.
Lumii prin care am trecut, ajutã-ne sã-i lãsãm niºte urme frumoase,
ca oricine îºi va aduce aminte cîndva de noi sã-ºi aducã aminte de un
cuvînt bun, de o faþã primitoare, de o inimã binevoitoare, de un gînd
frumos. Te rugãm sã-i binecuvîntezi încã o datã pe cei care au luat
parte cu rãbdare la desfãºurarea acestei comemorãri, la desfãºurarea
acestei rugãciuni, a acestei petreceri. Binecuvînteazã-i pe fraþii noºtri
cãrora le-ai inspirat un cuvînt de mîngîiere pentru noi toþi; ºi pentru
cei care rãmîn. Binecuvînteazã-i pe cei care au ascultat acest cuvînt ºi
l-au primit în inima lor. Fã-l sã aducã rod ca grîul care cade în pãmînt
bun ºi aduce multã roadã. Ajutã-ne sã fim ºi noi rodul acestui pãmînt
bun al Evangheliei, ca la vremea seceriºului, sã ne duci ºi pe noi în
hambarele Tale; la vremea chemãrii, sã ne faci ºi nouã parte de odihna
fericitã pe care ai spus Tu celor iubiþi a i Tã i c ã Te duc i s ã l e-o
pregãteºti. Binecuvînteazã-ne în acest scurt timp cît mai avem ºi noi
de trãit pe pãmînt - nici unul nu ni-l ºtim cît va fi. Dar ajutã-ne, cînd
se va sfîrºi, sã sfîrºeascã în braþele Tale!
Pag. 218

ªi cei care ne vor petrece de pe pãmînt sã ne petreacã cu dragoste,

ºi cei care ne aºteaptã în cer sã ne aºtepte cu bucurie. Iar în ziua cea
mare a Nunþii fericite, în ziua cea mare a seceriºului bogat, în Ziua cea
mare a Judecãþii, aºeazã-ne pe toþi de-a dreapta Ta, Dulcele, Dragul
ºi Scumpul nostru Mîntuitor! ªi spune-ne ºi nouã cum le vei zice celor
care vor fi de-a dreapta Ta: Veniþi, binecuvîntaþii Pãrintelui Meu, ºi
moºteniþi împãrãþia care v-a fost pregãtitã de la început vouã. Cãci am
fost gol ºi M-aþi îmbrãcat; am fost strãin ºi M-aþi pr i mi t; am fost
flãmînd ºi M-aþi sãturat; am fost bolnav ºi-n strîmtorare ºi aþi venit pe
la Mine. Doamne Isuse, dã-ne ºi nouã bucuria sã împlinim acest gînd
faþã de oricare semen al nostru, ca sã ne poþi spune în ziua aceea cã
tot c e a m fã cut c elor mai mici ai Tãi Þie Þi - a m fã cut. Doa mne
Dumne ze ul nos tr u, vi ne vr e me a postului; vremea rugãciunii. Se
apropie Naºterea Ta, Isuse Doamne! Te rugãm, pregãteºte-ne sufletele
nu numai prin post ºi prin rugãciune, ci ºi prin binefacere. Pentru cã
a c estea 3 merg împre unã º i numai a c e s te a î i duc pe oa me ni l a
mîntuirea Ta.
Rugîndu-ne ºi postind, ajutã-ne sã facem bine. Sã iertãm celor care
ne-au fãcut rãu, sã ne rugãm ºi pentru cei care ne-au nedreptãþit, sã-i
iubim ºi pe cei care ne sînt duºmani ºi ne prigonesc; ºi sã ne rugãm
pentru toþi sã le dãruieºti mîntuirea Ta Doamne cãci aceasta este voia
Ta, fi i ndc ã Tu ai spus: Dacã iubiþi numai pe cei ce vã iubes c , ce
rãsplatã mai aºteptaþi? ªi pãgînii fac la fel. Dacã faceþi bine numai
celor ce vã fac bine, ce lucru neobiºnuit faceþi? ªi pãcãtoºii fac la fel.
Voi sã-i iubiþi pe cei ce vã urãsc, sã vã ruga þ i pe ntr u c e i c are vã
prigonesc pe voi, sã-i iubiþi pe toþi cei care vã fac rãul, ca sã fiþi fiii
Tatãlui vostru, care face sã rãsarã soarele Sãu ºi peste cei drepþi, ºi
peste cei nedrepþi ºi dã ploaia Sa ºi peste cei buni, ºi peste cei rãi.
Ajutã-ne sã cãutãm mai întîi Împãrãþia cerurilor ºi neprihãnirea Ta
Doamne pentru cã atunci Tu ne vei da ºi celelalte pe de a supra; nu
numai nouã, ci ºi copiilor noºtri ºi urmaºilor noºtri, cã aºa ai spus Tu.
Acum, în aceastã clipã cînd - pentru o clipã - iarãºi ne despãrþim unii
de alþii, Te rugãm sã ne binecuvîntezi. Binecuvînteazã-i pe fraþii ºi
surorile care au plecat.
Pãzeºte-i pe drum de ispite, de pãcate, de primejdii, de accidente,
de nenorociri. Binecuvînteazã-i pe cei care rãmîn. ªi fã Doamne ca
prezenþa Ta sfîntã ºi Cuvîntul Tãu binecuvîntat sã le sature sufletul cu
binecuvîntare ºi cu har. ªi, dacã noi ostenim ca sã priveghem acum ºi
s ã î ns oþ i m c u r ugã c i une, c u c î ntãri ºi cu lacrimi sufletul cuiva,
îngrijeºte Tu Doamne ca ºi atunci cînd noi vom fi într-un astfe l de
si c r i u, s ã fie ºi în jurul nostru oameni care sã Te laude pe Tine ºi
sã-Þi mulþumeascã pentru viaþa pe care am trãit-o; sã fie mãcar unul
care sã spunã înaintea Ta: Doamne, Te rog pentru El, cã mie, odatã
c î ndva, mi-a spus un cuvînt bun ºi m-a ajutat într-un ne c a z. Cî nd
astfel de suflete ºi rugãciuni se vor ridica spre Tine, putem fi liniºtiþi
cã porþile ºi braþele Tale vor fi deschise pentru noi ºi cã vom ajunge
ºi noi în odihna Ta. Pî nã a tunci , ajutã-ne sã fim credincioºi. Pînã
a tunc i, însoþeºte-ne pe fi e c ar e. Pî nã atunc i Doa mne Te r ugã m,
binecuvînteazã-i pe fraþii ºi surorile noastre care vor priveghea mai
departe aici lîngã acest sicriu. Dã-le Cuvîntul Tãu, dã-le mîngîierea
Ta, dã-le pacea ºi bucuria Ta.
 Pag. 219

ªi, cînd se vor întoarce, dupã toate ostenelile ºi vegherea pe care

au depus-o, dãruieºte-le bucuria cã au sãvîrºit un l uc r u frumos ºi
plãcut înaintea Ta. ªi acum, pentru toate, ne închinãm încã o datã. ªi,
pînã vom ajunge ºi noi ziua fericitã a învierii ºi Nunþii Tale cereºti,
chiar dacã va trebui sã mergem cãtre sicriu prin multe necazuri încã
º i c ã tr e c i mi tir pr i n mul te s ufer i nþ e , î ntã r e º te - ne c r edi nþ a º i
îndreaptã-ne gîndurile spre Nunta care ne aºteaptã dincolo de cimitir.
Nu frica morþii, nici teama de împrejurãrile grele, nici de suferinþele
prin care va trebui sã trecem spre Nuntã, ci bucuria Nunþii cereºti fã
sã ne stãpîneascã inimile noastre, pînã vom ajunge sã fim primiþi, din
braþele fraþilor, de braþele îngerilor Tãi ºi de Împãrãþia Ta. Pentru
toate, ne închinãm Þie, Te slãvim pe Tine ºi Te binecuvîntãm, cãci a
Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi slava, Dumnezeul nostru, a Tatãlui, a
Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Sora noastrã
Florica, du-te la Domnul Isus. El te primeºte în braþele Lui. ªi spune-I
cã ºi noi dorim sã ne sfîrºim viaþa noastrã credincioºi. Roagã-L pentru
noi sã cãpãtãm putere sã mergem pînã la capãt credincioºi. Iar celor
iubiþi care au ajuns îna i nte a ta acolo spune-le vestea cea bunã cã
Lucrarea Domnul ui , Fa mi l i a noas tr ã s fî ntã , Oastea Sa, trece cu
biruinþã ºi cu bucurie; cã multe suflete noi se adaugã la numãrul celor
credincioºi. ªi rugaþi-vã pentru noi sã ajungem ºi noi cu biruinþã în
braþele Domnului ºi în braþele voastre. Amin. Slavã Tatãlui ºi Fiului
ºi Sfîntului Duh. Amin.
Pag. 220

O noapte a aducerii aminte

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Ogeºti - revelion 1989

Se cuvine sã-I mulþumim lui Dumnezeu ori de cîte ori ajungem,

mai al e s , o noapte ca asta, un hotar între ani în care sã ne aducem
aminte ºi de trecut, ºi de vi i tor. Noaptea asta este înfãþiºatã ºi în
vechile însemnãri ale înaintaºilor noºtri ca o fãpturã cu 2 feþe: una
privi nd s pr e tr ecut ºi alta privind spre viitor. Am dorit ca astãzi,
mul þumind l ui Dumne ze u pe ntr u buc ur i a a c ea s ta pe c ar e ne - a
rînduit-o, sã ne aducem aminte ºi de trecut, ºi de viitor. E o noapte de
hotar, o noapte în care se trece dintr-o viaþã în alta, dintr-un an î n
altul, dintr-o stare în alta, dintr-o istorie într-alta. Cea care a fost pînã
astãzi se încheie; cea care începe de-acuma e în mîna lui Dumnezeu.
Am dori foarte mult s ã citim împreunã un loc din Sfînta Scripturã,
spre a putea sã meditãm puþin la adevãrurile acestea la care trebuie sã
gîndim fi e c a r e di ntre noi aºa cum ni s-a spus ºi pînã acum ºi cum
dorim sã ne reamintim în chip deosebit în noaptea aceasta, ca la niºte
adevãruri necesare pentru fiecare dintre noi. Se spune aici, în Cartea
Întîi a lui Samuel, la capitolul 7, despre o împrejurare grea din viaþa
popor ul ui l ui Dumnezeu, care era mereu în cãlãtorie s pr e Pa tr i a
Ce r e a s c ã º i s pr e Canaanul cel Cer e s c , c ã tr e c a r e i - a fã gã dui t
Dumnezeu cã-l va duce ºi unde i-a promis cã-l va ajuta sã ajungã.
În acest drum a avut mereu duºmani ºi primejdii grele. În locul
acesta de la 1 Samuel, se spune cã locuitorii aceºtia au venit ºi au suit
chivotul Domnului, l-au dus în casa unuia, pe un deal, ºi au sfinþit pe
fiul lui, Eleazar, ca sã pãzeascã chivotul Domnului. Trecuse destulã
vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în casa aceea. Trecuserã 20
de ani. ªi toatã c a s a l ui Israel a plîns dupã Domnul. Samuel a zis
întregului popor: Dacã din toatã inima voastrã vã întoarceþi la Domnul
ºi scoateþi din mijlocul vostru zeii strãini la care v-aþi închinat pînã
acum, ºi dacã vã îndreptaþi din toatã inima spre Domnul ºi vreþi sã-L
slujiþi numai pe El, El vã va izbãvi din mîinile vrãjmaºilor voºtri. ªi
copiii lui Israel au scos din mijlocul lor tot ceea ce era rãu ºi potrivnic,
contra voii lui Dumnezeu, ca sã-I slujeascã numai Domnului. Samuel
a zis: Strîngeþi pe tot poporul în locul acesta ºi ne vom ruga Domnului
pentru voi. ªi s-au strîns în locul acesta, au scos apã ºi au vãrsat-o
înaintea Domnului, ºi au pos ti t î n zi ua aceea, zicînd: Am pãcãtuit
împotriva Domnului!
Samuel judeca pe copiii lui Dumnezeu ºi-i îndrepta. Filistenii au
aflat cã poporul se adunase acolo ºi domnitorii filistenilor s-au suit
împotriva poporului lui Dumnezeu. ªi, la vestea aceasta, copiii lui
Israel s-au temut ºi i-au zis lui Samuel: Nu înceta sã strigi pentru noi
cãtre Domnul Dumnezeul nostru, ca sã aibã milã de noi ºi sã ne scape
de vrãjmaºi. Samuel a luat un miel sugar ºi l-a adus întreg ca ardere
de tot înaintea Domnului. A strigat c ã tr e Domnul pentru Israel ºi
Domnul l-a ascultat. Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, filistenii
vr ã jmaºi s-au apropiat de ei sã-i batã. Dar Domnul a tunat în zi ua
aceea cu mare vuiet împotriva vrãjmaºilor aceºtia, i-a pus pe fugã ºi
au fost alungaþi.
 Pag. 221

Bãrbaþii lui Israel au ieºit din locul acela, au urmãrit pe filisteni ºi

i-au bãtut pînã departe. Samuel a luat o piatrã pe care a pus-o la hotar
ºi i-a pus nume l e Ebe n- Eze r, Pi a tr ã de a jutor, zicînd: Pînã aici
Domnul ne - a a j uta t nouã ! ªi mî na Domnul ui a fos t î mpotr i va
vrãjmaºilor ºi a izbãvit pe poporul Sãu. Amin. În locul acesta unde
spune i s tor i a c ã înaintaºii noºtri au zugrãvit noaptea aceasta ca o
fãpturã cu 2 feþe: una privind spre trecut ºi una privind spre viitor,
dorim ºi noi sã reamintim aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Moise a
zis de multe ori popor ul ui : ªema, Is r a e l ! Adu- þ i aminte, Israel!
Noaptea aceasta este o noapte de aducere aminte. Cînd am deschis
Biblia la locul acesta, mi-am adus aminte cã acum, peste 50 de ani,
pãrintele Iosif, la Sibiu, cînd se împlineau atunci 10 ani de Oaste, a
scris în foaie cuvîntul acesta: Eben-Ezer! Sîntem la un hotar. Aºezãm
o piatrã de aducere aminte. Sã ne gîndim cã pînã aici ne-a ajutat nouã
Dumnezeu. Se împliniserã 10 ani de Oaste. Asta e r a l a Anul Nou
1933. Au trecut atîþia ani de-atunci! Anul acesta, noi am avut un an
de aducere aminte.
În anul acesta care a trecut, 1988, la 1 ianuarie, s-au împlinit 65 de
ani din noapte a de 1- I- 1923, cî nd Duhul Domnului a venit peste
pãrintele Iosif ºi i-a spus sã sune în þara întreagã ºi-n lumea întreagã
vestea întoarcerii la Dumnezeu. Atunci Duhul Domnului S-a revãrsat
peste pãrintele ºi, într-un cuvînt plin de pute r e , î ntr - o noa pte ca
aceasta, cînd el, la hotarul acelei nopþi, a stat în genunchi, Dumnezeu
i-a lãmurit ºi l-a lumi na t sã porneascã aceastã Lucrare în care noi
a cum ne bucurãm ºi ascultãm Cuvîntul Domnului. În ce stare tristã
e r a m î na i nte ! Ne aducem aminte fiecare dintre cei car e nu L- a m
cunoscut pe Domnul cã a venit o zi în care ne- a m î ntor s la El. Ne
aducem aminte ce întunecatã era viaþa noastrã înainte. ªi cîtã luminã
ºi bucurie ne-a dãruit Dumnezeu acum prin aceastã Lucrare! Adu-þi
a mi nte. ªema, Israel! Adu- þ i a mi nte , Is r a e l , de unde te - a s c os
Dumnezeu pe tine! Te-a scos din Egipt. Noi citim Biblia ºi ºtim, cãci
cu toþii avem aceastã Carte la îndemînã; ºi Dumnezeu ne-a pus pe
inimã gîndul sã cercetãm Acest Cuvînt ºi sã cunoaºtem din El istoria
popor ul ui l ui Dumne zeu. ªi de-acolo ºtim din ce robie l - a s c os
Domnul pe poporul Israel, prin Moise, omul Lui. Dar întîi Dumnezeu
a ales omul ºi dupã aceea a fãcut lucrarea.
Nu poate sã se facã o lucrare pînã cînd mai întîi nu se gãseºte omul
care s-o facã. Dumnezeu nu trimite îngeri din cer sã facã o lucrare
sfîntã pe pãmînt. Pentru o astfel de lucrare pregãteºte omul prin care
sã lucreze. Înainte de a ieºi poporul Domnului din robia Egiptului,
Dumnezeu l-a ales pe Moise. ªi, dupã ce a lucrat Domnul la sufletul
lui Moise 40 de ani, apoi l-a trimis sã scoatã poporul din robie. ªi
dupã aceea alþi 40 de ani Moise a condus poporul prin toatã pustia,
pînã cînd au ajuns sã intre în Canaa n. De fiecare datã poporul era
înclinat - ca ºi aici unde am citit acum - sã se dea dupã zeitãþile ºi
dupã idolii altor neamuri. Omul este aplecat sã se lase ispitit de mediul
ºi de lumea prin care umblã. ªi trebuie me reu sã vinã Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi sã spunã: Stai, omule! Adu-þi aminte de unde te-a scãpat
Dumnezeu ºi adu-þi aminte unde trebuie sã ajungi. ªi aºa, de-a lungul
istoriei poporului evreu, Moise a rostit mereu cuvîntul ªema, Israel!,
Adu-þi aminte, Israel, de unde te-a scos Dumnezeu.
Pag. 222

Dacã veþi citi cãrþile lui Moise, cele 5 cãrþi de la începutul Bibliei,
veþi vedea toatã lupta pe care a dus-o acest mare om al lui Dumnezeu
pînã a scos poporul din robia pãcatului a lui Faron în care stãtea. ªi
dupã ce i-a scos de-acolo, cîtã luptã a avut cu ei sã-i îndrume mereu
ºi sã le îndrepte mereu inima ºi gîndurile spre Canaanul cãtre care îi
îndrepta Dumnezeu! Cã ei mereu cãutau sã se lege iarãºi de lucrurile
pãmînteºti. Cîtã luptã a dus Moise, acest om al lui Dumnezeu, cu ei,
pî nã c î nd i - a l umi nat ºi s-a format o elitã, o clasã, o gr upa r e , o
rãm㺠i þã dintre ei, care apoi, aceºtia, sã poatã duce tot poporul la
Dumnezeu. Acum cînd vorbeau fraþii ºi cînd stãteam aici, m-am gîndit
la noaptea de Anul Nou 1923. Î n noa pte a a s ta sînt 66 de ani de
atunci. În noaptea asta, Dumnezeu a trimis Duhul Sãu Cel Sfînt peste
acest nou Moise care a fost pãrintele Iosif. ªi el a strigat ºi ne-a scos
pe noi di n r obi a pã c a tul ui î n c ar e zãceam ºi ne-a îndreptat spre
Canaan. Sã nu uitãm niciodatã acest lucru! Noi sîntem ispitiþi mereu
s ã uitãm binefacerile ºi pe binefãcãtorii noº tr i ; da r Cuvî ntul l ui
Dumne ze u ne aduce mereu aminte. Cînd s - a c î ntat a i c i c î nta r ea
Minunatã-i Noaptea Sfîntã, mi-am adus aminte de noaptea de Crãciun
1961, cînd am compus c î nta r e a ac e a s ta . Er am depa r te, în Delta
Dunãr i i . Pe ntr u c î ntar ea aceasta, pentru cã ne-a gãsit-o scrisã ºi
n-aveam voie s-o avem, am fãcut 5 zile de carcerã. La Crãciunul din
1961. 5 zile fãrã mîncare ºi fãrã apã.
Dar am trãit. ªi-n noaptea aceasta minunatã, ºi mereu, mi-aduc
aminte. Adu-þi aminte. ªema, Israel! Adu-þi aminte. Tot ceea ce am
pr i mi t c a har º i bi ne c uvî ntare a fost rãscumpãrat cu jertfe ºi cu
sufe r i nþe. Au fost vremuri de grele încercãri, ca ºi pentru poporul
Is r ael în pustie, dar Dumnezeu ne-a cãlãuzit. Î ns ã noi nu tr e bui e
ni c i oda tã s ã ui tã m, sã nu uitãm nicioda tã de unde ne- a i zbã vi t
Dumnezeu ºi ce gînd minunat are El cu noi. Fiecare dintre noi ºtim cã
a m fos t î n r obi a pã c a tul ui . Am ascultat cu lacrimi ºi cu bucur i e
cuvintele fraþilor noºtri. Înainte de-a cunoaºte Lucrarea Domnului, noi
trãiam în pãcate ºi-n dezmãþ. Lumea mergea s pr e pi er zar e ºi noi,
împreunã cu ea; ºi nu era nimeni sã ne atragã luarea aminte ºi sã ne
spunã: Opreºte - te , omul e , cã te duc i l a osîndã ºi la pierzare! În
noaptea de Anul Nou 1923, pãrintele Iosif se gãsea la Sibiu ºi stãtea
în rugãciune, pentru cã pe sub geamul lui se pe r i nda u tot fe lul de
beþivi urlînd ºi be nc hetui nd, º i î nj ur î nd Numele Cel Sfînt al lui
Dumnezeu. ªi a zis: Doamne, ai milã de poporul acesta care stã în
robia aceasta ºi-n acest întuneric. Trimite-le o luminã! ªi Dumnezeu
l-a trimis pe el sã fie luminã.
Mi-aduc aminte cã în noaptea de Crãciun 1952 eram undeva
departe, într-un loc, slujind în condiþiile în care am fost atunci. ªi pe
toatã lumea aceasta o vedeam în slujba pãcatului ºi a rãutãþii. Erau
pline toate locurile de durere de oameni care sufereau. ªi am citit în
seara aceea, cu fraþii, textul din Matei unde spune: În noaptea aceea
niºte pãstori stãteau de strajã în jurul turmei lor. ªi atunci a strãlucit
o luminã puternicã ºi un înger al lui Dumnezeu le-a zis: Bucuraþi-vã,
astãzi în cetatea lui David vi S-a nãscut un Mîntuitor, care este Hristos
Domnul! Toatã noaptea ne-am rugat cu fraþii, în noaptea a c e e a de
Crãciun 1952. ªi am zis: Doamne, este plinã lumea de oameni care
sufãr, de oameni c a r e nu pot dor mi î n noapte a a c ea s ta , c ã sînt
chinuiþi.
 Pag. 223

Trimite-le ºi lor un înger, sã le ducã ºi lor vestea cã li S-a nãscut

ºi lor un Mîntuitor. Dimineaþa au venit ºi ne-au arestat pe toþi cei care
ne rugaserãm în noaptea aceea. 4 ani ºi jumãtate am umblat tot prin
nopþi ºi prin întuneric din ãsta. Domnul a zis: Voi v-aþi rugat atunci
sã trimit Eu niºte îngeri la oamenii aceia pentru care voi v-aþi rugat.
Iatã, voi trebuie sã vã duceþi! Cînd am ajuns cu fraþii acolo între miile
de oameni nenorociþi, am zis: Fraþilor, pe noi Domnul Isus ne-a trimis
aici. Noi ne-am rugat sã trimitã Domnul îngeri la oamenii aceºtia ºi El
ne-a trimis pe noi. Atunci vom ieºi de-aici, cînd vom mãrturisi la toþi
cã S-a nãscut ºi pentru ei un Mîntuitor. ªi aºa s-a ºi întîmplat. Cei
care au fost mai harnici dintre noi au plecat mai repede. Însã nici unii
n-am ieºit de-acolo pînã n-am simþit cã la toþi cei care erau acolo,
1.000 de oameni, le-am spus despre Domnul. Dupã aceea am plecat.
Toate aceste lucruri sînt pentru noi, popasuri în car e trebuie sã ne
aducem aminte. Am trecut prin atî te a î nc e r c ãr i . Sã nu uitãm nici
binele pe care ni l-a fãcut nouã Dumnezeu, nici încercãrile prin care
a m trecut. Pentru ca din fiecare sã tragem cîte o învãþãturã pe ntr u
viitor. ªema, Israel! Adu-þi aminte, Israel, de unde te-a scos pe tine
Dumneze u. De c î te or i a c î r ti t poporul, Moise le-a adus aminte:
Aduceþi-vã aminte de unde v-a scos pe voi Dumnezeu! Feriþi-vã de
lumea printre care umblaþi, de popoarele pãgîne între care trebuie sã
ajungeþi.
Feriþi-vã ºi nu vã lãsaþi ademeniþi de ispitele lor. Nu vã închinaþi
idolilor lor, nu vã l i pi þ i i nima de lucrurile ºi de patimile lor. Cã
Dumnezeu vã poate pãzi atunci º i vã poa te a j uta s ã a j unge þ i s ã
moºteniþi patria spre care mergeþi. 40 de ani au cãlãtorit aceºti oameni
în pustie. În 40 de zile ar fi ajuns, dacã ar fi mers pe calea dreaptã.
Dar Dumnezeu le-a încurcat drumurile, pentru cã ºi pustia avea ceva
de fãcut în viaþa lor, avea sã-i înveþe ceva. Dumnezeu de destule ori
ne-ar fi putut duce ºi pe noi mai repede la locurile la care nãdãjduim;
dar de multe ori ni se încurcã drumurile ºi vin piedici ºi necazuri, ºi
încercãri. Cã ºi suferinþele au ceva sã ne înveþe în viaþa noastrã. ªi noi
totdeauna trebuie sã ne aducem aminte atunci, prin toate cele ce ne
trece Dumnezeu, sã învãþãm adevãrurile mîntuirii sufleteºti. Domnul
ne-a adus aici. Sã ne aducem în seara aceasta aminte cel puþin de-o
parte dintre hotarele prin care a trecut Lucrarea ºi familia noastrã de
cînd Dumnezeu a trimis-o.
Sînt 66 de ani în noaptea aceasta de cînd Dumnezeu a pus pe
pãrintele Iosif sã sune din trîmbiþã: Întoarceþi-vã la Dumnezeu! Toþi
eram adormiþi în pãcate; morþi în pãcate. Nimeni nu ne-a spus nouã
despre naºterea din nou, despre viaþa cea nouã, despre ruperea cu
pãcatul, despre legãmî ntul c a r e trebuie sã-l depunem ca sã putem
ajunge odatã sã fim vrednici de Împãrãþia lui Dumnezeu. Am mers pe
calea aceasta fãrã sã ne gîndim cã aceasta este calea care duce sigur
la pierzare. Cã nimeni nu ne - a s pus nouã sã nu mergem pe ea. S-a
amintit aici despre cel cãzut între tîlhari pe drumul de la Ierusalim spre
Ierihon. Toþi ne-am coborît din Ierusalim. Prin Taina Botezului, noi
am fost iertaþi de pãcatul strãmoºesc, am fost înãlþaþi în Ierusalim,
adicã într-o stare dupã voia lui Dumnezeu. Dar dupã aceea noi ne-am
coborît din Ierusalim. Cînd am fost botezaþi s-a spus în numele nostru:
Te lepezi de satana ºi te uneºti cu Hristos?
Pag. 224

De 3 ori am zis: Mã lepãd de satana ºi de toate lucrurile lui ºi mã

unesc cu Hristos, ºi-L iau Conducãtorul ºi Împãratul meu. Dar dupã
aceea, foarte curînd, ne-am despãrþit de Hristos ºi iarãºi ne-am unit cu
satana ºi cu toate lucrurile l ui . Da r a venit vremea minunatã cînd
Dumnezeu, prin glasul pãrintelui ºi prin chemarea aceasta, ne-a trezit
ºi pe noi ºi a spus: Voi v-aþi lepãdat de satana, dar nu v-aþi lepãdat de
toate lucrurile lui. Trebuie sã ne lepãdãm de toate lucrurile lui. Sã
luãm calea Domnului ºi sã ne unim pentru totdeauna cu Hristos. Asta
a fãcut pentru noi Lucrarea Oastei Domnului. Mergeam spre prãpastie,
me r ge a m s pr e pr ãpãdul veºnic ºi Dumnezeu ne-a oprit acol o, pe
drumul spre Ierihon, pe drumul spre prãbuºire, ºi ne-a întors pe calea
Lui. Samariteanului Cel milostiv era Domnul Isus, care a avut milã de
cel cãzut ºi l-a luat pe asinul lui, ºi l-a dus înapoi în Ierusalim. Ceilalþi,
care treceau pe lîngã el, mergeau ºi ei spre Ierihon; de aceea nu l-a
putut s a l va ni ci pr e otul , nici levitul, cã º i ei c obor a u. Numa i
samariteanul care urca spre Ierusalim. Numai cine se întoarce spre
Dumnezeu º i merge spre Patria Cereascã te poate ajuta ºi te poate
ridica sã te întorci la Dumnezeu. Ceilalþi merg ºi ei la prãpastie ºi
nimeni nu te poate ajuta. Pe noi, Dumnezeu S-a îndurat ºi ne-a ridicat
prin acest Samaritean milostiv care a fost pentru noi Domnul Isus; ºi,
prin pãrintele Iosif, ne-a întors pe calea cea bunã. ªema, Israel, Adu-þi
aminte ºi nu uita niciodatã aceasta.
Cînd noi am venit la Domnul ºi cînd Domnul ne-a scos din starea
de pãcat în care zãceam sufleteºte, în viaþa noastrã s-a întîmplat ca ºi
cu poporul evreu în timpul acesta despre care spune aici cã treceau
printre filisteni. Scrie la Geneza 26 c ã Avr a a m s ã pa s e 4 fî ntîni
poporului ºi le-a zis: Aveþi grijã, cã din aceste fîntîni veþi avea viaþã
ºi sãnãtate, ºi apã în pustie. Pentru cã pustia era un loc fãrã apã. Omul
acesta sfînt, omul l ui Dumne ze u, l e - a sãpat copiilor sãi fîntînile
acestea ºi le-a spus : Sã aveþi grijã, cã vrãjmaºul va cãuta sã vi le
astupe. Dar voi sã le pãziþi. 4 fîntîni avem ºi noi în Lucrarea aceasta,
î n dr umul nostru spre Canaanul ceresc. Adunarea este una di ntr e
fîntînile acestea î n c a r e Domnul fa c e c a noi sã gãsim totdeauna
adãparea ºi hrana, ºi stîmpãrarea setei noastre sufleteºti. Cuvîntul lui
Dumnezeu, Biblia, e a doua fîntînã. Cîntarea ºi rugãciunea sînt a treia
ºi a patra fîntînã. Din aceste izvoare de viaþã, noi cãpãtãm putere sã
mergem mai depa r te pe dr umul mî ntui r i i . Da r aceste 4 izvoare,
vrãjmaºul, filisteanul, cautã mereu sã le acopere. Ce mare dar pentru
noi este adunarea! Înainte de a-L cunoaºte pe Domnul, noi nu ºtiam
de adunarea aceasta a Domnului.
N-am cunoscut adunarea Domnului. ªi ce orbi eram, ºi ce strãini
eram cînd noi eram departe ºi nici nu ºtiam cã lîngã noi se fac adunãri
în care e Cuvî ntul l ui Dumne ze u, pute rea lui Dumnezeu, bucuria
Domnului, cîntãrile Domnului, rugãciuni împreunã cu fraþii, aceste
stãri duhovniceºti la care noi ni ci nu ne gî nde a m î na i nte de a-L
cunoaºte pe Dumnezeu. Iatã acum în ce minunat fel a fãcut Domnul
ca noi sã putem face trecerea noastrã dintr-un an într-altul, dintr-o
stare în alta, dintr-un timp în altul, bucurîndu-ne în jurul Cuvîntului
l ui Dumnezeu! Ce stare minunatã este aici! Sã nu uitãm ni c i odatã
binefacerile lui Dumnezeu pentru noi! Am zis cã anul acesta care a
trecut, pe care-l încheiem acum, a fost un an sãrbãtoresc - pentru noi,
cel puþin.
 Pag. 225

Am lucrat o carte de aducere aminte pentru viitor cu aceste mari

4 date importante din anul acesta: revelionul 1988, anul trecut, cînd
s-au împlinit 65 de ani de cînd Domnul a înfiinþat aceastã Lucrare ºi
am pornit cu Lucrarea aceasta, cu Oas te a a c e a s ta s pr e Ca na anul
ceresc. ªi pe rînd ne-am adãugat ºi noi la acest popor binecuvîntat ºi
a m î nc e put º i noi s ã prindem dr a gos te de Dumne zeu º i gus tul
Împãrãþiei cereºti. S-au împlinit 65 de a ni a nul tr ec ut. Acum s e
împlinesc, în noaptea aceasta, 66 de ani. În 12 februarie am sãrbãtorit
50 de ani de cînd Domnul l - a l ua t l a El pe pãrintele Iosif. În 12
februarie 1938, în noaptea din 11 spr e 12 fe bruarie, am stat toatã
noaptea lîngã patul lui. Singur am fost. Eram 3 acolo: fiul pãrintelui,
fratele Marini ºi eu. Seara am bãgat de seamã cã e foarte slãbit. El nu
s-a plîns niciodatã. Ajunsese la 33 de kg. greutate. Corpul îi era plin
de rãni. A suferit omul acesta ca un martir al lui Dumnezeu. Nici nu
ºtiam de unde sã-l prindem cînd trebuia sã-l mutãm de pe un pat pe
altul sã-i primenim aºternutul sau sã-i schimbãm pansamentul. Nu s-a
plîns niciodatã. În noaptea aceasta însã, am observat cã e aproape de
plecare. ªi noi, cei 3 tineri, ne-am hotãrît sã stãm lîngã el ºi sã facem
cu schimbul. Eu am zis: Fac eu primul. ªi bãiatul pãrintelui a spus:
Mã scoli pe mine; ºi fratele Marini zise: Tu mã scoli pe mine. Sã nu-l
l ã s ã m s i ngur. Î n noa pte a a c e e a mi - a s pus ni º te l ucruri atît de
minunate.
Eu le-am scris în istoria Oastei, le-am înregistrat ºi pe benzi, unii
dintre frãþiile voastre le ºtiþi. Au fost niºte adevãruri pe care n-am sã
le uit niciodatã. ªi Dumnezeu m-a fãcut sã le þin minte exact aºa cum
mi le-a spus. De-atîtea ori mi-aduc aminte cînd aud cuvîntul: Ascultã
Israele, aminteºte-þi Israele, mi-aduc aminte, în noaptea aceea, de pe
patul sãu de moa r te , c e cuvi nte º i c e l ucruri minunate ne-a spus
pãrintele Iosif. În februarie anul acesta am sãrbãtorit 50 de ani din
noaptea aceea. La ora unu ºi jumãtate, s pr e di mi nea þã, a trecut la
Domnul. Am sãrbãtorit 50 de ani de-atunci. În 3 martie s-au împlinit
100 de ani de la naºterea lui. La casa lui natalã, în s a tul l ui natal
ne - a m dus cu o mulþime de fraþi atunci ºi am sãrbãtorit a col o, î n
biserica unde s-a botezat el ºi-n casa unde s-a nãscut. Am sãrbãtorit,
în 6 martie anul acesta, acest eveniment. ªi despre aceasta am scris pe
larg, tot, cum s-au petrecut toate evenimentele acestea. ªi va apãrea
cîndva cartea aceasta a amintirilor cu descri eri pe larg ale tuturor
lucrurilor care s-au petrecut atunci. La Rusaliile acestea trecute s-au
împlinit 50 de ani de la primele Rusalii pe care le - a m pe trecut la
mormîntul pãrintelui Iosif.
Dumnezeu ne-a ajutat ºi am ajuns. În aceºti zeci de ani, prin cîte
a m tr ecut, am vãzut cît de mare este pute r e a Domnul ui º i c î t de
adevãratã este fãgãduinþa Lui: Nu te teme! Eu sînt cu tine ºi am sã te
scap! De aceea vreau ca acum, cînd trebuie sã trecem iarãºi hotarul
dintr-un an în altul, sã ne aducem aminte de tot felul minunat în care
a lucrat Dumnezeu pentru noi pînã astãzi. ªi, bizuindu-ne ºi pe mai
departe pe puterea aceea care ne-a ajutat pînã aci, sã nãdãjduim, sã ne
rugãm ºi sã ne dãm toate silinþele ca Acel mare ºi Sfînt Dumnezeu
care a fost cu noi pînã aici sã poatã fi ºi mai departe cu bucurie cu
noi, ajutîndu-ne sã-L putem sluji ºi iubi prin tot ce vine.
Pag. 226

Am zis cã trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeu pentru multe

lucruri ºi în primul rînd pentru faptul cã ne-a trezit mintea ºi a adus
o zi, un cuvînt, o adunare, o cîntare sau o întîmplare prin care El ne-a
scos pe noi, pe fiecare, ca pe un cãrbune din foc ºi ne-a pus aici în
Lucrarea Lui. Sã ne aducem aminte de felul cum a lucrat Dumnezeu
ºi sã nu uitãm; ºi sã ne ducem mai departe slujba. Avem darul acesta
mare care este adunarea frãþeascã. Înainte de a veni la Domnul, noi nu
ºtiam despre adunare. ªi era adunarea lui Dumnezeu, în poporul lui
Dumnezeu. Domnul aici este! Dincolo nu! Dumnezeu este cu cei care
sînt cu El. Cei care nu sînt cu El, ei sînt în spatele, în umbra, înapoia
lui Dumnezeu. Cine este cu Domnul, cine s-a hotãrît pentru El stã în
faþa Domnului ºi Domnul stã în mijlocului lor. Este scris: Oriunde 2
sau 3 sînteþi adunaþi în Numele Meu, ºi Eu sînt în mijlocul vostru. El
este aici. Cum poate sã fie Dumnezeu cu cei care trãiesc în pãcat? El
nu poate sã locuiascã a c ol o unde este înjurãturã, minciunã, pãcat,
stricãciune, beþie ºi alte lucruri ºi aºa mai departe. Dumnezeu are milã
ºi îngãduinþã pentru ei, în speranþa cã vine o zi cînd se vor trezi. Dar
dacã nu vine ziua aceea ºi nu se trezesc, ei merg în osînda veºnicã, de
pe pãmînt sub pãmînt, în acelaºi iad. Dar a venit harul pentru noi, cã
Dumnezeu S-a îndurat sã ne trezeascã! ªi acum, în loc sã fim acolo
unde s e vor beº te urît ºi se trãieºte murdar, s î nte m a i c i unde s e
vorbeºte Cuvîntul lui Dumnezeu, unde se vesteºte Evanghelia. Acesta
este un mare dar de la Dumnezeu, nici nu ne dãm seama! Va veni o
zi în care Mîntuitorul va veni, aºa cum este scris. Cã noi în fiecare zi
spunem, cînd zicem Credeul: ºi iarãºi va veni, cu mãrire, sã judece viii
ºi morþii, ºi a cãrui împãrãþie nu va mai avea sfîrºit. Atunci cînd va
veni El, zice, va despãrþi lumea în 2 c e te : c e i c r e di nc i oºi ºi cei
necredincioºi.
Le va spune unora: Veniþi, binecuvîntaþii Pãrintelui Meu, ºi ei se
vor duc e l a vi aþ a ve º ni c ã; º i al tor a l e va s pune : Duc eþ i - vã,
blestemaþilor, în focul veºnic! ªi de-atunci nu le va mai spune în veci
nimic. În 2 pãrþi vor fi împãrþiþi atunci oamenii, cum sînt ºi astãzi. Nu
sînt, decît credincioºi sau necredincioºi. Credincios e cel care s-a
hotãrît pentru Domnul, trãieºte dupã voia Lui ºi se strãduieºte sã facã
voia lui Dumne ze u. Ne c r edi nc i os e c e l cã r uia nici nu-i pasã de
Dumne zeu. ªi atunci vedem noi ce dar mare de la Dumneze u e s te
adunarea! Cã-n adunarea Domnului am auzit noi lucrurile acestea. În
astfel de a dunã r i a fl ãm noi Cuvîntul lui Dumnezeu. Aici învãþãm
cîntãrile, aici învãþãm rugãciunea. Fãrã acestea noi nu sîntem ºi nu
putem fi slujitori ºi nici credincioºi ai lui Dumnezeu. Ci numa i î n
slujba Domnului ºi în aceste locuri unde învãþãm sã-L cunoaºtem pe
Domnul ºi El ne învaþã cum sã gîndim º i c um s ã - L a s cultãm, aici
învãþãm noi calea aceasta. ªi atunci vedem noi c e da r mare de la
Dumnezeu este cel dintîi lucru pe care l-am cunoscut noi cînd ne-am
întors la Dumnezeu: adunarea frãþeascã. Adunarea aceasta este familia
noastrã.
Cum ne-am nãscut trupeºte într-o familie ºi am avut 2 pãrinþi, ºi
am avut o casã, ºi am cãpãtat un nume, ºi am învãþat o limbã, ºi ne
bucurãm în mijlocul unei familii, - aºa este ºi sufleteºte. Cînd ne-am
întors la Domnul, am cãpãtat, în Lucrarea aceasta, un nume: numele
de ostaº al Domnului, numele de copil al lui Dumnezeu.
 Pag. 227

Am învãþat aici cîntãri, am cãpãtat fraþi, surori, am cãpãtat

Cuvîntul lui Dumnezeu, am cãpãtat tot ce-i frumos ºi bunuri sufleteºti
fãrã de care n-am mai putea trãi. Ce nefericiþi eram cînd nu aveam
cunoºtinþã de adunare, cînd nu participam, n-am cunoscut fraþi, n-am
c unos c ut a dunã r i l e Domnului, n-am cunoscut petrecerea aceasta
mi nuna tã în ascultare de Dumne ze u. ªi a poi , c î nd am c unos c ut
adunarea, am cunoscut ºi Biblia, am cunoscut Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pînã atunci trãiam departe, fãrã cunoºtinþa lui Dumnezeu, fãrã lumina
vieþii ºi umblam în toatã întunecimea. În Lucrarea Domnului am aflat
noi rugãciunea. Cum þi se descarcã sufletul cînd stai pe genunchi ºi
cînd ochii îþi varsã lacrimi de rugãciune în faþa lui Dumnezeu! Ce har
mare este sã poþi sã te rogi cu lacrimi ºi sã-þi descarci sufletul de tot
ceea ce te apasã, în faþa Domnului! Ce mare dar de la Dumnezeu este
rugãciunea! Ce nefericiþi sînt cei care nu ºtiu sã se roage, care nu se
roagã, care nu simt bucuria rugãciunii ºi despovãrarea aceasta pe care
þi-o capãtã sufletul c înd stai pe genunchi ºi, cu lacrimi, te rogi lui
Dumnezeu. ªi apoi am a fl a t c î ntarea. Ce dar de la Dumnezeu este
cîntarea sfîntã, cîntãrile acestea care ne bucurã inima ºi ne învioreazã
sufletele noastre! Înainte nu le cunoºteam. N-am ºtiut nimic. Iatã cîte
da r ur i ne- a da t Dumne ze u c î nd a m ve ni t pe calea Sa. Acum sã
cultivãm aceste daruri ºi sã mergem. Aduceþi-vã aminte unde eraþi. ªi
iatã în ce stare minunatã ne-a adus Dumnezeu! Aduceþi-vã aminte în
seara aceasta unde eraþi acum 5, 10, 20 de ani? Fãrã Dumnezeu, fãrã
nãdejde, fãrã s ã c unoa º teþi toate aceste lucruri. ªi, mai ales, fãrã
speranþa mîntuirii veºnice. Cît de mult trebuie sã-I mulþumim noi lui
Dumnezeu! Iatã, în anul prin care a m tr e c ut s - a u pe tr e c ut a tî te a
evenimente. Numai în sãptãmînile trecute aþi auzit de cutremurul acele
î ngr ozi tor î n c are zeci de mii de oameni, în cîteva clipe, a u fos t
înghiþiþi de pãmînt. Sute de sate ºi oraºe au fost înghiþite.
Zeci de ºcoli, cu elevi cu tot, s-au prãbuºit ºi s-au îngropat în
pãmînt. ªi astãzi sînt încã acolo destule cadavre nedescoperite, sub
dãrîmãtur i . Î ntr - o c l i pã . Într-o clipitã. ªi m-am gîndit deseori la
cuvî ntul din Evanghelie în care Domnul Isus spune, vorbind odatã
celor de-acolo: Credeþi voi cã cei 18 peste care s-a prãbuºit turnul din
Siloam erau mai vinovaþi decît ceilalþi? Eu vã spun: nu! Ci, dacã nu vã
întoarceþi la Dumnezeu, toþi veþi pieri la fel. Cã va veni vremea cînd
nu se va cutremura numai pãmîntul; se va cutremura ºi cerul! Aºa este
scris. ªi nu va ploua numai cu apã; va ploua cu foc, ca peste Sodoma!
ªi a º a mai departe. Pentru cã acumularea pãca te l or, gr ã mã di r e a
fãrãdelegilor pe care fiecare om le face, duce la aceasta. Cu cît se
înmulþeºte populaþia pãmîntului ºi se adînceºte rãul, cu atîta se umple
ma i r e pe de mãsura unui anume numãr de pãcate. ªi, cînd ul ti mul
pãcat va umple mãsura, se va prãbuºi mînia lui Dumnezeu pe pãmînt.
Unde vor fi cei care au auzit Cuvîntul ºi nu s-au întor s ? Voi ma i
clãtina odatã, spune Domnul, nu numai pãmîntul, ci ºi cerul. Atunci
se va prãbuºi, într-o clipã, într-o clipealã de ochi, cum spune Cuvîntul
lui Dumnezeu, peste toþi. Iatã cum îºi pregãteºte omenirea, prin toate
mijloacele tehnice, clipa prãpãdului final care se apropie.
Pag. 228

Toþi oamenii, toþi conducãtorii popoarelor vãd în înarmãrile acestea

îngrozitoare ºi auzim ºi noi ºi prin radio, ºi prin gazete ce acumulare
de for þe uriaºe de distrugere grãbesc oamenii. Am citit cã, cu cîte
arme nimicitoare are încã acum lumea, ar putea sã-l ucidã de 100 de
ori pe fiecare om. Numai cã - aºa cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu
- taina fãrãdelegii a început sã lucreze, dar nu s-a arãtat încã, pentru
cã este ceva care o opreºte. Cînd acest ceva va fi dat deoparte, atunci
se va arãta acel nelegiuit. Nu ºtim noi, numai Cuvîntul lui Dumnezeu
ne aratã cã, pe mãsurã ce oamenii se înrãiesc ºi pãcatele cresc, se
a c umul e a zã pe de a psa mîniei lui Dumnezeu peste lume. De aceea
acum, în vremea îndurãrii lui Dumnezeu, ni se spune: Citiþi Cuvîntul,
ascultaþi Cuvîntul, întoa r c e þ i - vã l a Dumnezeu. Ori de cîte ori se
întoarce la Dumnezeu un om, pãcatele lui sînt iertate ºi, din cantitatea
totalã a pãcatelor omenirii, partea de pãcate pe care Dumnezeu i-o
iartã unuia care se întoarce scade. ªi aceasta este spre binele tuturor,
cã mãsura nu se umple aºa de repede. Dar cu cît se înrãiesc oamenii
º i c u cît se înmulþesc oamenii, cu atîta, înmulþindu-se pãcatul , s e
umple mai degrabã mãsura. Este scris: Atît de mult a iubit Dumnezeu
lumea. Atît de mult, cã ªi-a dat pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine
va crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Dar atît de mult
e s te mã s ur a º i de mã r i me , º i de mi c i me . Atî t de mul t a i ubi t
Dumne ze u. Dar numai atît de mult! Mai mult nu! Pentru cine nu se
întoarce sã-L primeascã pe Hristos ca Mîntuitor, sã capete iertarea ºi
viaþa veºnicã, pentru acela nu mai existã altã iertare. Pentru acela nu
mai existã, decît osînda ºi pierzarea. Este scris: Oricine crede în Fiul
lui Dumnezeu are viaþã ve º nicã. Dar oricine nu crede, adicã nu se
hotãrãºte ºi nu se predã Lui, pentru acela nu mai rãmîne decît osînda
ºi pierzarea veºnicã. Nu este vorba despre o anulare a acestora, ci
numai despre o amînare. Pedeapsa nu s-a anulat, decît pentru cel care
se întoarce la Dumnezeu. Pentru cei care nu se întorc, pedeapsa nu
s-a anulat; se amînã numai, pînã cînd vine o zi. În care, noi nu ºtim,
dar harul lui Dumnezeu a rînduit o limitã la toate.
Cã nu existã nimic fãrã margini. Toate îºi au un sfîrºit, toate îºi au
o ma r gi ne . Numai cã Dumnezeu tot amînã ºi tot amînã, pe ntr u ca
omul sã audã, sã se întoarcã. Ne dãruieºte o ocazie unuia astãzi, altuia
mîine, la unul, o participare la adunare, altul citeºte un cuvînt, altul
aude o cîntare. Mi-a spus unul: Eu m-am întors la Dumnezeu cã am
auzit o cîntare din care numai 2 cuvinte am reþinut: Blîndul Pãstor,
blîndul Pãstor. M-au impresionat aºa de mult aceste 2 cuvinte, încît
eu n-am mai putut sta, pî nã c î nd L- a m a fl a t pe Domnul ºi m-am
hotãrît pentru El. Dumnezeu are 1.000 de mijloa c e prin care sã ne
întoarcã la El. ªi cu noi, Domnul cîte mijloace a întrebuinþat, pînã
cînd unul ne-a fãcut sã ne pr e dã m ºi sã îngenunchem la picioarele
Domnului. ªi, cum a fãcut cu noi, Domnul a avut milã de toþi. Acum
aici e un loc în care Domnul ne-a adunat sã ne a duc e m a mi nte de
unde ne-a scos El ºi spre unde vrea sã ne ducã. Domnul, dacã ne-a
scos din Egipt, ne duce spre Canaan, cum l-a scos ºi pe poporul Sãu
din Egipt. Ne-a scos din pãcat. El vrea sã ne ducã la mîntuire.
 Pag. 229

Acum sîntem pe drum. Avem 4 izvoare din care ne alimentãm pe

drumul acesta pustiu: adunarea, Cuvîntul lui Dumnezeu, rugãciunea
ºi cîntarea. Cultivaþi-le pe astea! Oriunde este o adunare, cãutaþi-o. Ori
de cîte ori aveþi ocazie sã auziþi Cuvîntul lui Dumnezeu, sorbiþi-l,
adãpaþi-vã, hrãniþi-vã din el, cã-n lumea aceasta n-ave m al tc e va.
Oriunde te duci, n-auzi nimic, nu poþi citi nimic, nu poþi auzi nimic,
nu poþi afla nimic care sã-þi înalþe sufletul. Numai sã te apese ºi sã te
chinuiascã. Literatura, poezia, arta, tot ce vezi acum ºi care ar trebui
sã te înalþe sufleteºte, mereu este numai uscãciune ºi nu te poate face
s ã s i mþ i o bucurie ºi o înãlþare duhovniceascã. Da r î n a duna r ea
Domnului ce cuvinte frumoase, ce cîntãri frumoase, ce rugãciuni, ce
stare plãcutã ºi frumoasã ai între cei care-L iubesc pe Dumnezeu; ºi
care trec, uite, dintr-un an într-altul în condiþiile acestea frumoase!
Sã - I mul þ umi m l ui Dumne ze u pe ntru aduna r e ; º i s ã - i r ã mî ne þ i
credincioºi adunãrii. S-au ivit în ultimul timp - de fapt, totdeauna se
vor ivi - ºi diferite învãþãturi, ºi diferite îndemnuri ºi îndrumãri care
abat fraþii ºi abat sufletele de la adunarea Domnului. Se vorbeºte de
învãþãturi despre universalism, adicã ceva care nu duce pe nimeni
nicãieri. Noi avem aduna r ea noas tr ã , c um a ve m fa milia noastrã
trupeascã. Noi nu ne putem lepãda de numele pe care l-am moºtenit
de la pãrinþii noºtri. Nu ne putem pãrãsi familia noastrã ºi rãdãcina, ºi
a mi nti rea noastrã despre cele în care ne-am nãscut. Locul nos tr u,
familia noastrã, numele nostru, limba noastrã ºi tot ce ne leagã pe noi
de r ã dãcina din care ne-am nãscut nu le putem pãrã s i . Tot a º a º i
sufleteºte, nu trebuie sã pãrãsim adunarea noastrã. E adunarea în care
ne - a m nã s c ut, e fel ul î n ca r e am c r e s c ut, hr a na c u care ne-am
obiºnuit, bucuriile pe care le avem, fraþii ºi surorile cu care sîntem
fericiþi. Iubiþi pe fraþi, iubiþi-vã, surorilor, iubiþi-vã unii pe alþii ºi
vorbiþi-vã frumos, ºi iubiþi adunarea Domnului, ºi n-ascultaþi pe nimeni
care vã depãrteazã de adunare sau vã batjocoreºte adunarea, sau vã
c r i ti c ã, zicînd cã adunarea nu-i bunã, cã trebuie s-o schimbi. Nu!
Astea sînt ispite de la diavolul, care cautã sã ne dãrîme tot ce avem
curat ºi frumos. Familia noastrã cea sufleteascã este ca cea trupeascã.
Cum nu ne-am pãrãsit mama ºi tatãl nostru care ne-au nãscut, sã
nu pãrãsim nici adunarea noastrã, ci sã þinem la ea cu toatã puterea,
a º a c um e ea. Cei care vorbesc despre alte lucruri ºi despre a l te
învãþãturi, ducã-se ºi trãiascã ei cum le place acolo. Iar pe noi sã ne
lase cu familia, cu învãþãtura ºi cu Lucrarea în care ne-am nãscut. De
aceea, preaiubiþii noºtri fraþi ºi surori, în noaptea aceasta sã ne aducem
aminte cã Dumnezeu ne-a dat aceastã minunatã stare ºi familie care-i
adunarea. Ne-a dat numele acesta frumos de ostaºi ai Domnului. Ne-a
dat credinþa aceasta, adunarea, cuvintele, cîntãrile, Biblia aceasta ºi tot
ce e aºa de strîns legat de sufletul ºi de viaþa noastrã. Sã le pãstrãm ca
pe niºte bunuri de mare preþ. Iar de cine se poate uni cu cei strãini
ºi-ºi poate lua alt nume, ºi poate vorbi altceva, feriþi-vã ºi lãsaþi-i. Sînt
oameni care nu se duc nicãieri ºi nu vor ajunge niciodatã nicãieri. Noi
avem învãþãturile care ne-au rãmas în Biserica noastrã, de la pãrintele
nostru, de la fraþii ºi înaintaºii noºtri.
De astea sã ne þinem, în astea sã creºtem, în astea sã rodim pentru
Domnul ºi-n acestea sã ajungem apoi sã moºtenim ºi noi Împãrãþia
cereascã.
Pag. 230

Mã bucur din toatã inima de aceastã noapte fericitã pe care - aºa

cum am spus de la început - înaintaºii noºtri au zugrãvit-o ca pe o
fiinþã cu 2 feþe. Una privind spre trecut, una spre viitor. Sã nu uitãm
niciodatã trecutul; de unde ne-a scos Dumnezeu. Dar sã nu uitãm nici
unde vrea El sã ne ducã. El vrea sã ne ducã în Împãrãþia cereascã. Dar
ne spune: Veþi ajunge acolo cu siguranþã, dacã veþi fi credincioºi pînã
la sfîrºit. Noi am trãit aici, în mijlocul unor aºa de minunate suflete,
fraþi de-ai noºtri, înaintaºi, aºa cum ni s-a spus. Fratele Petre, mi-aduc
aminte, cã mã gîndesc ºi la aceste lucruri, acum cîþiva ani cînd eram
aici, totdeauna el era nelipsit din mijlocul nostru. ªi alþi fraþi, ºi alþi
fraþi. Numai în anul acesta am înmormîntat 4 dintre cei mai de frunte
dintre fraþii noºtri. În 3 zile, au plecat. Aºteptãm fiecare dintre noi cele
3 zile. Viaþa nu e o garanþie nici pentru tineri, dar mai ales pentru cei
bãtrîni. ªi noi Îi mulþumim lui Dumnezeu cã în seara aceasta sîntem
aici ºi cã schimbãm între noi astfel de cuvinte ºi astfel de învãþãturi.
Cã acum cîþiva ani era aici fratele Petre. Peste un an sau, ce ºtiu eu
cîþi, ce puþini vor mai fi dintre cei care sîntem acum aici. Noi sîntem
toþ i tr e c ã tor i , numa i Luc r a r e a e veºnicã. Am fost la ma i ma r i i
poporului acestuia ºi la mai marii Bisericii noa s tr e , sã le aducem
aminte cît de necesarã ºi cît de mult lipseºte în mijlocul poporului
nos tr u a c ea s tã Luc r are. Cã nu este altã Lucrare care s ã - ntoa r cã
oamenii cu ade vã r a t s pr e Dumnezeu. ªi atîta nevoie are Biserica
noa s tr ã de aceste suflete vii ºi credincioase! Atîta nevoie este în
mijlocul poporului nostru de oameni care sã-i întoarcã la Dumnezeu:
de mame credincioase, de tineret ascultãtor ºi de oameni cinstiþi ºi
vrednici! ªi ni s-a spus cã cele 4 izvoare despre care am vorbit sînt
piedicile noastre. Aºa cum, în Geneza 26 este scris cã cele 4 izvoare
au fost totdeauna pricinã de ne-nþelegere între filisteni ºi poporul lui
Dumnezeu. Poporul Domnului cãuta sã le destupe, ca sã aibã viaþã.
Filisteanul cãuta sã le astupe. Am avut ne voi e s ã luptãm ºi noi sã
apãrãm adunarea, Cuvîntul, rugãciunea ºi cîntarea. Cã pe acestea nu
vrea lumea sã ni le recunoascã; ºi acestea sînt, pentru noi, izvoarele
de viaþã. Sã þinem la aceste lucruri. Oricine ar vrea sã ne depãrteze de
adunare, sã nu pãrãsim adunarea. Oricine ar vrea sã ne despartã de
Cuvîntul Domnului, sã nu pãrãsim Cuvîntul Domnului. Oricine ar vrea
sã ne facã sã nu ne rugã m, s ã n- as cul tã m. Or i c i ne a r vrea sã ne
opreascã de la cîntãri, sã nu lãsãm cîntarea, rugãciunea, adunarea ºi
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Cã noi prin acestea trãim. Ci sã ni le þinem credincioºi pînã la
sfîrºit ºi Dumnezeu ne va binecuvînta. Noaptea aceasta e o noapte de
aducere aminte. Cîte nopþi de-acestea am trãit de cînd Domnul ne-a
întors la El! Au trecut atîþia zeci de ani ºi, acum cînd ve de m c um
Domnul a purtat de grijã Lucrãrii Sale. Îmi a duc aminte cum v-am
spus , acu peste 50 de ani - cînd a trecut la Domnul pãrintele Iosif.
Noi, toþi cei care am rãmas în urma lui, eram ºi puþini, ºi tineri, ºi
s l a bi . ªi toþ i vr ã j maºii erau aºa de puternici ºi de mari! ªi a zi s
pãrintele: Sã nu pãrãsiþi Lucrarea lui Dumnezeu. Eu mã duc, voi veþi
rãmîne. Dupã ce vor termina c u mi ne , o s ã î nc e a pã c u voi . Dar
rãmîneþi credincioºi, cã Lucrarea e a lui Dumnezeu! Oamenii se vor
risipi ºi, în primul rînd, se vor duce; ºi orînduirile omeneºti dispar, dar
Lucrarea lui Dumnezeu va rãmîne.
 Pag. 231

Am dorit foarte mult ca aceastã Lucrare sã fie recunoscutã ca o

necesitate vitalã pentru Biserica noastrã ºi pentru poporul nostru. Încã
n-a venit vremea s-o recunoascã. Noi mai avem vreme. Aºteptãm 10
ani, 50, 100 de ani. Dumnezeu nu Se schimbã. Lucrarea Lui va trãi
în veci. Dupã noi vor veni alþii. Iatã ce frumos.
Mã uit la tinerii aceºtia ºi mã bucur, ºi mã rog lui Dumnezeu
pentru ei sã-i binecuvînteze ºi sã aleagã din mijlocul lor suflete de
jertfã ºi rugãciune. Ei vor trãi, Lucrarea va merge mai departe! Noi ne
vom duce. Fratele Petre s-a dus, fratele Ioane s-a dus, fratele cutare,
fratele Savu. Cîþi fraþi erau cîndva aici! Niºte munþi ai Domnului! Cînd
mi-aduc aminte de toþi, ºi de cei de la Vãlani, ºi de la Spinuº, ºi de
peste tot. ªi, chiar dacã ei s-au dus ºi noi ne vom duce, uite tinerii
aceºtia! Dumnezeu va face din ei niºte lucrãtori destoinici! Noi ne
rugãm pentru ei ºi Dumnezeu ne ascultã rugãciunile. ªi El va alege din
mi j l oc ul l or - cum a zis ºi fratele Sabin - ºi scriitori, ºi poeþi, º i
cîntãreþi, ºi vestitori ai Cuvîntului. Cã Domnul are putere sã ridice. ªi
lor, Dumnezeu sã le dea putere ºi rîvnã sã rãmînã credincioºi. Iar nouã
sã ne ajute sã-i putem ajuta; sã ne rugãm pentru ei. ªi fiþi siguri cã
Dumnezeu va avea grijã ºi Lucrarea va merge. ªi cînd noi nu vom mai
fi, vor fi alþii ºi alþii, cã Domnul este în fruntea Lucrãrii ºi ea nu piere.
El o va duce la birui nþ ã pî nã l a s fî r º i t. Ia r de-a lungul anilor ºi
drumului, Dumnezeu primeneºte me r e u r î ndur i l e noa s tr e tot mai
frumoase. Cei care mor se duc la Domnul ºi rãmîn pentru noi pilde ºi
stîlpi de aducere aminte . Ori de cîte ori ne întoarcem înapoi ºi ne
gîndim la fraþii care au lucrat aici aºa de frumos, în noi vine un fior
de putere ºi de îndemn sã cãutãm sã-i înlocuim ºi sã-i depãºim, dacã
pute m, c a s ã l uc r ã m º i ma i fr umos º i Luc r a r e a Domnul ui s ã
propãºeascã prin noi. Noi ne rugãm lui Dumnezeu. Acum va trebui sã
ne ducem, cã noi trebuie sã mai ajungem în seara aceasta ºi la Poieni.
Acolo fraþii ne aºteaptã în bi s e r icã. Ne-am gîndit, pe la ora 10 sã
putem încheia. Noi o sã facem o rugãciune; dar înainte de rugãciune
doresc din toatã inima sã facem o chemare. E noaptea cea mai aleasã
ºi mai deosebitã dintre toate nopþile unui an. E o noapte de hotar, în
care, dacã pînã aici am trãit ºi noi cum am trãit, acum Domnul a fãcut
sã fim aici unde s-a ros ti t puter ni c un c uvî nt º i unde ni s-a spus
puternic sã ne aducem aminte ºi sã privim în trecut ºi sã privim ºi în
viitor.
Sã ne aducem aminte. ªi, dacã ne vedem la hotarul acesta, însã nu
sîntem hotãrîþi pentru Domnul, nu s î nte m pr e da þ i Lui , nu sîntem
devotaþi total cauzei lui Dumnezeu, n-am fãcut pasul cel minunat de
trecere din tabãra de-a stînga în cea de-a dreapta ºi dacã n-am fãcut
aceastã trecere dintre cei necredincioºi la cei credincioºi, astãzi, în
noaptea aceasta, în clipa aceasta, în ceasul acesta cred cã este cel mai
potrivit timp pentru c e i care nu s-au hotãrît pentru Domnul - sã se
hotãrascã. Iar pentru noi, care ne-am predat Domnului de atîþia zeci
de ani, unii, alþii, de cîteva zile, ºi aºa mai departe, e un prilej ºi un
moment în care sã ne înnoi m legãmîntul nostru; ºi, pe viitor, sã ne
ajute Domnul sã lucrãm mai mult, mai bine ºi mai frumos pentru El.
Am dori din toatã inima acum, pînã mai avem cîteva minute, cã noi
la ora 10 am vrea sã plecãm, fiindcã ne aºteaptã fraþii dincolo.
Pag. 232

Înainte de plecare însã, am dori sã facem o chemare în Numele

Domnului pentru cei care au de mai mult sau de mai puþ i n timp pe
inimã gîndul sã se hotãrascã. Astãzi, în clipa aceasta, în hotarul acesta
de an este momentul cînd trebuie ºi cînd e bine sã se hotãrascã pentru
Domnul. Dacã este cineva care vrea sã facã pasul acesta, a m dori
foarte mult sã se ridice în picioare ºi sã spunã: Eu vreau sã mã predau
Domnului ºi sã mã hotãrãsc astãzi pe ntr u El . Noi îi vom însoþi cu
rugãciunea noastrã ºi Domnul le va scrie Sus, în Cartea Vieþii, numele
lor în clipa aceasta.
Îi va sfinþi cu harul Sãu ºi, din clipa aceasta, vor deveni copiii Sãi.
Ei se vor hotãrî pentru Domnul ºi vor spune acest lucru. Iar noi îi vom
însoþi în faþa Domnului cu rugãciune. Iar dupã aceea vom încheia cu
o s c ur tã rugãciune acest ceas, dupã care noi vom pl e c a. Fr ã þ i i l e
voastre veþi rãmîne aici ºi veþi continua, pînã cînd Domnul vã va ajuta,
aceastã petrecere împreunã. Mai sînt fraþi care au un cuvînt sã spunã,
mai sînt surori sau tineri care mai au o poezie. Dor i m c a noa ptea
aceasta s-o petrecem în slujba Domnului. În noaptea aceasta, în toate
cetãþile ºi-n toate satele ºi oraºele, ºi-n toate þãrile lumii în care sînt
creºtini, sãrbãtoresc ºi ei aºa ca noi. Mai mulþi sau mai puþini adunaþi
în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi ei îºi aduc aminte de întunericul
din care ne-a scos Domnul ºi de lumina spre care ne ducem. Dar totul
depinde de o hotãrîre pe care trebuie, cei care n-am luat-o, s-o luãm.
Pentru cã - a º a c um ni s - a spus - ziua de astãzi mai e încã sigurã
pentru noi; dar cea de mîine nu- i s i gur ã pe ntru nimeni. Viaþa nu-i
sigurã pentru nimeni, moartea e sigurã pentru toþ i. Cu cîteva clipe
înainte de cutremurul din Armenia, sutele de mii de oameni peste care
a venit în clipa aceea nenorocirea, unde se gîndeau? Cei mai mulþi au
fos t gã s i þ i pãcãtuind, ºi aºa mai departe. Cum s-a întîmpla t º i cu
Sodoma; cum s-a întîmplat ºi cu potopul , c um s - a î ntî mpl a t ºi la
Herculaneum ºi Pompei, cele 2 oraºe pe care într-o clipã le-a acoperit
lava, cenuºa fierbinte din Vezuviu. ªi astãzi, dupã aproape 2000 de
ani, cînd se fac sãpãturi pe sub molozul acela, mai gãsesc oameni care
au fost prinºi aºa noaptea, în clipa pãcatului. S-au pietrificat acolo,
acoperiþi de cenuºã. ªi, cînd dã la o parte cenuºa, îi vãd cu paharele
sau cu pãcatele pe care le-au fãcut atunci. Într-o clipã poate sã vinã
pierzarea pentru toþi oamenii. ªi pentru noi! Viaþa nu-i sigurã pentru
nimeni. Dar, dacã ne-am întors la Dumnezeu, e sigurã mîntuirea. De
aceea, dragii mei fraþi ºi surori, dacã este cineva care vrea sã facã
pasul acesta al hotãrîrii, acum e momentul cel mai potrivit, cumpãna
aceasta dintre ani, cînd îngropãm tot ce a fost vechi ºi ne întoarcem
cu faþa spre ceea ce este curat ºi nou, ºi sfînt, ºi luminos. Domnul ne
va ajuta!
Dacã este cineva care vrea sã facã acest lucru, vã rugãm sã vã
ridicaþi în picioare. ªi noi, din toatã inima, cu toþii, ne vom ridica apoi
ºi ne vom ruga împreunã cu ei. Îi rugãm pe fraþii sau surorile care vor
sã facã acest lucru, în cîteva cuvinte, sã spunã, în rugãciune înaintea
Domnului: Doamne Dumnezeul nostru, Îþi mulþumesc din toatã inima
cã am ajuns aceastã clipã. Mã predau Þie, mã hotãrãsc pentru Tine.
Vreau sã iau ºi eu calea cea bunã ºi viaþa cea nouã, din clipa aceasta.
Mã unesc cu Ti ne , mã une s c c u Luc r a r e a Ta º i doresc sã fiu un
credincios al Tãu.
 Pag. 233

Primeºte-mã în Oastea Ta ºi scrie-mã în Cartea Vieþii, ºi ajutã-mã

sã mã pot duce pînã la sfîrºit credincios. Acesta este darul cel mai
mare ºi harul cel mai minunat. Dacã este cineva. Mulþumim Domnului!
Iatã, un frate s-a hotãrît pentruDomnul. ªi, dacã mai este cineva, în
c î te va c uvi nte, vã r ugãm s ã s pune þi. Noi ne ridicãm cu toþ i i î n
pici oa r e , iar dv., în cîteva cuvinte, spuneþi: În Numele Tatãlui, al
Fiului ºi al Sfîntului Duh. Doamne Isuse, mã predau ºi mã hotãrãsc
pentru Tine. Primeºte-mã ºi scrie numele meu în Cartea Ta.
ªterge pãcatele mele ºi mã scrie în Lucrarea Ta, ca sã fiu
credincios. ªi ajutã-mã sã Te pot sluji pînã la sfîrºit. Pun legãmînt ºi
hotãrîre sã Te slujesc pe Tine ºi sã fiu credincios pînã la moarte, sã
pot dobîndi viaþa veºnicã. Tatãl nostru care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se
Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta, facã-Se voia Ta precum în cer, aºa
ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi
ne iartã nouã greºelile noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi
nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mîntuieºte de cel rãu. Cã a Ta este
î mpãrãþia ºi puterea, ºi slava a cum º i - n ve c i i ve c i l or. Doa mne
Dumnezeul nostru, din toatã inima Îþi mulþumim pentru cã ne-ai ajutat
ºi am mai ajuns încã o da tã s ã pute m pe tr e c e î mpr e unã noaptea
aceasta. ªi-Þi mulþumim pentru familia ºi casa aceasta în care ne-am
p ut ut b uc ur a d e a t î te a or i î n Cuvî ntul Tã u. Te r ugã m s ã - l
binecuvîntezi pe fratele nostru, pe sora, pe pãrinþii ºi copiii lor, pe
fraþii ºi surorile lor ºi pe toþi cei care, cu dragoste, îi primesc pe ai Tãi
în Numele Tãu, în casele lor, în inima lor. Binecuvînteazã mai departe
aceastã familie ºi casã ºi toatã localitatea aceasta, ºi toatã împrejurimea
ºi zona aceasta, pe toþi fraþii ºi surorile noastre. Mulþumim Doamne
pentru aceste ceasuri minunate petrecute în Cuvîntul Tãu. Ai fost în
mi j l oc ul nostru, Îþi mulþumim cã ai fost! Îþi mulþumim cã a i a ti ns
inimile care Te-au primit pe Tine. Mulþumim pentru hotãrîrea care s-a
fãcut acum. Binecuvînteazã-l pe fratele º i pe sora, binecuvînteazã
rugãciunilelor ºi le împlineºte ºi pentru copiii, ºi pentru vecinii ºi
prietenii, ºi rudeniile, ºi cunoscuþii lor. ªi ajutã-ne pe toþi Doamne
înainte de a veni pr ã pã dul c e l mar e , s ã fi m cu toþ i i î n corabia
mîntuirii, sã fim cu toþii în Împãrãþia Ta. Binecuvînteazã-i pe fraþii
noºtri ºi pe surorile noastre care au venit aici. Binecuvînteazã-i pe cei
care s-au rugat pentr u noi º i care s-au rugat în seara aceasta aici.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care nu sînt aici, dar ne-au cerut sã ne
rugãm pentru ei. Dãruieºte-l e º i l or i zbã virea ºi ajutorul Tãu. Te
rugãm, vindecã-i pe cei bolnavi, mîngîie-i pe cei întristaþi, scapã-i pe
cei primejduiþi. Doamne, Tu ºtii ºi în familiile noastre cîþi sînt care
aºteaptã de la Tine îndurare ºi care au în faþa Ta cereri deosebite la
c a r e î nc ã n- a i r ã s puns . Te r ugãm, gr ã beº te î n a j utor ul l or º i
dãruieºte-le tuturor mîntuirea Ta. Doamne, Îþi mulþumim pentru cã în
anul care a trecut ai fost cu noi.
Îþi mulþumim pentru nunþile ºi adunãrile frumoase pe care le-am
avut. Îþi mulþumim cã ne-ai scãpat din atîtea primejdii prin care am
trecut. Pe unele le-am vãzut, pe altele nici nu le-am vãzut, cãci Tu ni
l e - a i ac ope r i t. Te rugãm sã primeºti mulþumirile noa s tr e pe ntr u
rugãciunile pe care ni le-ai ascultat. Au fost ai noºtri bolnavi, ne-am
rugat ºi Tu i-ai vindecat - Îþi mulþumim!
Pag. 234

Au fost în primejdii copiii noºtri ºi noi ne-am rugat, ºi Tu i-ai

izbãvit - Îþi mulþumim! Binecuvînteazã-i ºi mai departe pe toþi cei
iubiþi ai noºtri care nu sînt aici cu noi, dar la care ne gîndim Doamne.
Sã-i binecuvîntezi pe toþi. Tu singur ºtii Doamne ce ne mai aºteaptã
în anul în care intrãm acum. Îl aºezãm la picioarele Tale ºi Te rugãm,
binecuvînteazã-l. Binecuvînteazã roadele muncii noastre ºi fã Doamne
ca pîinea ºi apa sã le avem din bel º ug. Nu ne lãsa sã ducem lipsã
Doamne de nimic di n c e e a ce a ve m ne voi e . ªi i zbãve º te -ne de
cutremure, de inundaþii, de secete, de boli, de nenorociri, de nãvãlirea
altor neamuri ºi de cîte primejdii pot sã mai vinã ºi vin peste alþii.
Apãrã-ne ºi ne scapã pe noi ºi pe copiii noºtri. Binecuvînteazã mamele
noastre, surorile, soþiile noastre, fiicele noastre.
Binecuvînteazã fraþii noºtri ºi pe toþi lucrãtorii Tãi buni. Te rugãm,
binecuvînteazã tineretul Tãu, aceºti minunaþi copii la care privim cu
ochii plini de lacrimi, dorind sã-i vedem credincioºi. Fã Doamne ca
puterea Ta sã se reverse peste ei ºi sã aleagã din rîndul lor lucrãtori
destoinici. Înlocuieºte-i pe cei pe care-i iei la Tine Doamne, pe bunii
noºtri fraþi care au plecat la Tine. Umple locul lor cu suflete destoinice
ºi curate Doamne, care sã facã mai mult de cum am putut face noi.
Bi ne c uvî nte a zã copiii noºtri care mer g l a º c ol i . Dã- l e o mi nte
sãnãtoasã ºi o inimã curatã ºi fã-i sã înveþe voia Ta. Binecuvînteazã-i
pe cei care îi învaþã, sã-i înveþe Cuvîntul Tãu Doamne. Binecuvînteazã
Biserica noastrã º i pe c e i c a r e s î nt pã s tor i i Tã i î n mijlocul ei.
Dãruieºte-le lumina ºi cãlãuzirea, ºi ajutorul Tãu. Binecuvînteazã þara
noastrã ºi pe toþi cei rînduiþi de Tine conducãtori în ea. Dã-le lumina
Ta Doamne ca sã ne conducã în ascultare de Tine, pentru ca ºi noi sã
putem face voia Ta fericiþi. Te rugãm sã-i binecuvîntezi pe toþi cei
prin care ne-ai ajutat ºi ne ajuþi Doamne. Sã le rãsplãteºti dragostea
lor pentru Tine ºi pentru ai Tãi. Ajutã-ne ºi nouã sã putem face binele
mai departe, ca Numele Tãu sã fie slãvit. Binecuvînteazã-ne pe cei
care sîntem aici ºi pe cei pe care îi mai avem acasã. ªi în anul viitor
pregãteºte-ne, ca sã - Þi slujim mai frumos. Dacã unii dintre noi va
trebui sã moarã, Te rugãm, ajutã - i s ã Te c unoa s c ã , s ã nu moarã
ni me ni ne mî ntui t. Pe cei care se vor naºte, binecuvînteazã-i ºi le
rînduieºte Doamne o viaþã fericitã. Binecuvînteazã-i pe toþi cei prin
care ne ajuþi ºi ne mîngîi pe noi ºi ajutã-ne sã-i putem ºi noi mîngîia
pe alþii. Ai milã de cei care sînt în suferinþ ã , de ce i c ar e s î nt î n
orfelinate, în azilurile de bãtrîni, în ca s e le de nebuni, în închisori
pentru Numele Tãu. De toþi cei care sînt în suferinþã îngrijeºte din
timp ºi le dã mîngîierea Ta. ªi, cînd ºi noi vom ajunge pe pa tul de
boalã sau în necazuri, pregãteºte-ne ºi nouã o stare dupã voia Ta, ca
sã vedem izbãvirea ºi mîntuirea Ta. Doamne, pentru anul care a trecut
ºi pentru toþi anii în care ne-ai izbãvit, Îþi mulþumim.
Acum Te rugãm, binecuvînteazã anul viitor pentru noi. Ajutã-ne
sã-l putem petrece fericiþi ºi credincioºi cîte zile ne-ai rînduit Tu în el.
ªi binecuvînteazã iarãºi întîlnirile noastre, pentru ca, în Numele Tãu,
sã ne putem bucura. Binecuvînteazã sufletul care s-a hotãrît pentru
Tine ºi pe cei care se vor mai hotãrî, sau poate cã în inimile lor au pus
un gînd frumos de data aceasta. Ajutã- ne s ã l e î mplinim cu fapta,
pentru ca sã putem vedea Faþa Ta cu bucurie ºi sã moºtenim Împãrãþia
Ta.
 Pag. 235

Cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi mãrirea acum ºi-n veci.

Binecuvînteazã-i pe cei care rãmîn. Însoþeºte-ne ºi pe noi, Te rugãm,
binecuvînteazã-i pe cei care ne aºteaptã ºi tot timpul stãrii noastre
î mpr e unã a j utã- ne s ã Te slãvim pe Tine. ªi Nume l e Tãu s ã fi e
binecuvîntat în viaþa noastrã ºi mai frumos, ºi mai fericit, ºi mai rodnic
î n vi i tor. Ne închinã m pe ntr u toa te º i Te s l ã vi m, c ã a Ta e s te
Împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin.
Pag. 236

Hotarul dintre timpuri

Vor birea, rugãciunea ºi o stare de vorbã cu fratele Traian Dorz, la

adunarea de la Poienii de Sus - revelion 1989

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã

fie Domnul! Preaiubiþii noº tr i fr aþi ºi surori, ce bine este în Casa
Domnului! Mi - a duc ami nte cum spune în Psalmi: Cît mã bucur eu
cînd mi se zice: Haidem în Casa Domnului! Ce frumos este în Casa
lui Dumnezeu! ªi ce bine e cã, într-o noapte ca asta, noi stãm acum
aic i , î n fa þ a Domnului, în Casa Domnului, în slujba Domnului, în
Oastea Domnului, spre lauda Domnului, î n Cuvî ntul Domnului, în
adunarea Domnului! Nu-i bucurie mai mare, nu-i har mai mare ºi nu-i
bine c uvîntare mai mare ca o astfel de stare în Casa lui Dumnezeu.
Mai mult face o zi în Casa Domnului, spune în Psalmi, decît 1.000 în
altã parte. Cum trebuie sã-I mulþumim noi Domnului ºi sã-L lãudãm
pe Domnul pentru bucuria cã noi, într-o noapte ca asta, nu sîntem în
lumea pãcatului, în slujba diavolului, în petrecerile vinovate ºi murdare
ale pãcatului, ci sîntem în Casa lui Dumnezeu, sã-I mulþumim pentru
a nul ca r e a tr e c ut a º a de fr umos ºi s ã î ntî mpi nã m, î n fa þ a l ui
Dumnezeu, un an care vine ºi care nici unii dintre noi nu ºtim ce ne
poate aduce.
Da, dacã ne-am încredinþat soarta în mîna lui Dumnezeu, din cîte
ne-a scãpat El pe toþi pînã acum. Vã aduceþi aminte prin cîte aþi trecut
anul trecut. Noi tr e bui e s ã - I mulþumim acum lui Dumnezeu pentru
atîtea rugãciuni pe care ni le-a ascultat. Ne-au fost soþiile sau soþii, sau
pãrinþii, sau copiii bolna vi ºi ne-am rugat lui Dumnezeu ºi El le-a
dãruit vindecare. Au trebuit sã treacã prin operaþii grele. Cine poate
sã-l ajute pe un om stînd pe masa de ope r a þ i e? Numai puterea lui
Dumnezeu poa te purta mîna aceea sã nu taie o miime de milimetru
mai mult, ca sã nu distrugã viaþa, ci sã poatã s-o refacã. Cine, dacã nu
Domnul, a purtat mîna care a fãcut operaþia? Cine ne-a ferit pe noi
sau pe ai noºtri de accidente, prin cîte am fi putut trece? Am trecut pe
lîngã ele ºi Dumnezeu ne-a izbãvit. N-am înþeles cum s-a întîmplat
minunea cã nu ne-am pierdut. Cine a intervenit în fracþiunea aceea de
secundã cînd nu putea sã intervinã decît mîna lui Dumnezeu? ªi iatã
cã am ajuns cu bine în noaptea aceasta.
În vechile scrieri ale pãrinþilor noºtri de demult, noaptea aceasta era
înfãþiºatã cu 2 feþe: una care privea spre trecut ºi alta care privea spre
viitor. De-a lungul Bibliei, sînt nenumãrate locuri în care Moise ºi
poporul, mergînd din Egipt spre Canaan, au fãcut popasuri ºi au pus
cîte o piatrã de aducere aminte. În locul de la 1 Samuel, capitolul 7,
scrie aºa de frumos: Atunci Samuel a aºezat o piatrã pe care a scris:
Eben-Ezer. Pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul. ªi piatra aceasta este
o piatrã de aducere aminte. Noaptea aceasta este, pentru noi, o noapte
de aducere aminte. Trebuie sã ne aducem aminte de trecut, din cîte
ne-a scãpat Domnul, car e ne-a ajutat pînã aici. ªi o noapte în care
privim spre viitor, sã ne aducem aminte cîtã nevoie avem de ajutorul
lui Dumnezeu în fiec a r e zi . Cã peste fiecare dintre zonele noastre
poate sã vinã o nenorocire, cum a trecut acum peste poporul ºi peste
patria aceea nenorocitã un cutremur dupã care au rãmas zeci de mii
de morþi ºi sute de mii de sinistraþi ºi nenorociþi.
 Pag. 237

În cîteva minute. ªi astãzi sînt î nc ã mul þ i nescoºi de sub

dãrîmãturile care au cãzut peste cei care au muri t pe 7 decembrie
acolo. Mîntuitorul, cînd I s-a spus odatã despre 18 inºi peste care s-a
prãbuºit turnul din Siloam, a zis: Da? Credeþi voi cã cei 18 inºi peste
care s-a prãbuºit turnul din Siloam erau mai vinovaþi decît ceilalþi? Eu
vã spun: nu! Ci, dacã nu vã întoarceþi la Dumnezeu, toþi veþi pieri la
fel. Sau cei cãrora Pilat le-a amestecat sîngele cu jertfele lor, erau mai
vinovaþi decît ceilalþi? Eu vã spun: nu! Ci, dacã nu vã întoarceþi la
Dumnezeu, toþi veþi pieri la fel. Cei care s-au prãbuºit cu acel avion
ºi au murit 270 ºi ceva de suflete s a u c e i pe s te ca r e s-a prãbuºit
cutremurul ºi au murit cîteva zeci de mii în cîteva clipe, erau ei mai
vinovaþi decît noi? Dumnezeu aratã prin unii ce se poate întîmpla cu
toþi, dacã nu ne întoarcem la El. Noapte a a ceasta este o noapte de
a duc e r e aminte. O noapte de hotar dintre ani. Dintre vieþi. Dintr e
timpuri.
Dintre zone. E o noapte în care trebuie ºi noi sã stãm ºi sã meditãm
bi ne da c ã dor i m î ntr - a devãr sã cãpãtãm cunoº ti nþ a a de vãr ul ui
mîntuitor ºi nu vrem sã mergem ºi noi ca cei care se duc la osîndã ºi
nici habar n-au cã ei trãiesc pe un vulcan care poate sã se deschidã
sub ei în fie ca r e c l i pã . Noaptea aceasta este o noapte de aducere
aminte. Se apropie miezul nopþii. Va trebui atunci sã ne ridicãm ºi noi,
sã îngenunchem în faþa lui Dumnezeu. Cã în toate þãrile lumii, în toate
oraºele ºi-n toate satele l umi i , unde 2 s a u 3 s e adunã în Numele
Domnului în noaptea aceasta, toþi sãrbãtoresc ca ºi noi. În noaptea
aceasta nimeni nu doarme. ªi cei care cautã pãcatul, ºi c e i care-L
cautã pe Domnul s î nt tr e ji. Noi am trecut pe lîngã case în care se
auzeau chefuri ºi muzicã, ºi jocuri, º i vor be por c oase, ºi cîntece
vinovate. Dar nu ne-am oprit acolo. Am venit aici unde ºtiam cã sînt
adunaþi cei care-L iubesc (se referã la cutremurul din 7-XII-1988 din
Ar me ni a ) pe Dumnezeu; în Casa Domnului, în faþ a Domnul ui , î n
Cuvîntul Domnului, în adunarea Domnului. Sã ne bucurãm de tot ceea
ce Dumne ze u a fã c ut pe ntr u noi . Asta aratã cã noi avem o minte
sãnãtoasã ºi o înþelepciune adevãratã, cã-L cãutãm pe Domnul cîtã
vreme se poate gãsi. ªi, cît timp avem ºi-l putem petrece, îl petrecem
împreunã în Casa lui Dumnezeu.
Nu este alt loc mai fericit în care cineva care vrea sã-ºi mîntuiascã
sufletul ºi vrea sã-ºi vadã fericitã viaþa ºi familia sã petreacã o noapte
c a a s ta ca a i c i . Î i mul þ umi m l ui Dumne ze u c ã ne-a fãc ut s ã - L
cunoaºtem pe El; cã au trecut ºi peste noi atîþia a ni c î nd nu L- am
cunoscut pe Dumnezeu. Nici n-am ºtiut cã, într-o noapte ca asta, se
poate trãi cereºte aici în mijlocul îngerilor, al sfinþilor lui Dumnezeu,
în Casa Domnului. Oriunde te ui þ i : º i jos, la feþele fraþilor ºi ale
surorilor, ºi pe pereþi, la feþele fraþilor noºtri care sînt în cer, noi trãim
într-un anturaj ceresc aici. În mijlocul nostru ºi în jurul nostru sînt
îngerii; în fruntea noastrã este Domnul. Aici este Casa lui Dumnezeu,
în care tot anturajul ºi tot ceea ce vedem este de naturã divinã ºi de
stare înãlþãtoare ºi sfîntã. Noi petrece m în Casa lui Dumnezeu. Ce
clipe mai frumoase pot fi în viaþa unui om, decît clipe ca acestea? ªi
noi sã-I mulþumim lui Dumnezeu! Cã a fost ºi pentru noi o vreme de
întuneric, cînd trãiam ºi noi ca ceilalþi care ziceau: Aici e raiul, aici e
iadul! Asta-i viaþa!
Pag. 238

ªi trãiam în pãcat, strãini de Dumnezeu, fãrã sã cunoaºtem

Cuvîntul lui Dumnezeu, fãrã sã iubim Casa lui Dumnezeu ºi Cuvîntul
Domnului. Nu º ti a m c e es te a dunarea sfîntã, adunarea Domnului,
unde Domnul petrece cu bucurie ºi noi sîntem ºi între fraþi, ºi între
îngeri, în aceeaºi stare sfîntã, ori de cîte ori ne adunãm împreunã.
Asta este adunarea Domnului. Noi n-am cunoscut adunarea Domnului
pînã cînd Domnul nu ne-a deschis, prin Cuvîntul Lui, prin Lucrarea
Oastei Sale, ochii noºtri cei sufleteºti; ochii noº tr i nu c e i de sub
frunte, ci cei din frunte. Ochii duhului, ochii cu care vedem lucrurile
care nu se vãd ºi urechile cu care auzim lucruri pe care nu le-am auzit
înainte. ªi ne-a deschis inima sã primim ºi sã cunoaºtem adevãruri pe
care nu le cunoºteam î na i nte. Cît de orbi eram! Cum spune Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu: Aduceþi-vã aminte ce orbi eraþi ºi ce morþi
eraþi în pãcatele voastre înainte de a-L cunoaºte pe Dumnezeu. Dar a
venit Domnul cu mila Lui; ºi, la popasul acesta, sã ne-aducem aminte.
Tot anul acesta ’88, noi, Oastea Domnului, am avut un an jubiliar, un
an sãrbãtoresc. Am sãrbãtorit, la revelionul trecut, la 1-I-1988, 65 de
ani de la înfiinþarea Oastei Domnului. Acum, am zis cã e un popas de
aducere aminte.
Am aºezat ºi noi astãzi aici, în seara aceasta, o piatrã de aducere
aminte, ca cei de la 1 Samuel capitolul 7, pe care am scris: Eben-Ezer,
- pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul. Într-o searã ca asta eram la Sibiu
cu pãrintele Iosif; în 1-I-1933. Se împlineau 10 ani de la înfiinþarea
Oastei. ªi am scos atunci primul numãr din Oastea Domnului pe anul
1933. Anul jubiliar, la 10 ani de Oaste. ªi se fãcea un bilanþ frumos.
Cîte mii de suflete se întorseser ã l a Dumne ze u î n ac eº ti 10 ani!
Oame ni c a r e î na i nte ni c i nu º ti au de s pre viaþa veºnicã, nici nu
cunoscuserã vreodatã o adunare a Domnului, nici nu cunoºteau Biblia,
nu º tiau ce este un verset biblic, nici nu ºtiau cum sã se roage , nu
ºtiau. Nici Tatãl nostru nu l-au ºtiut, cum nu-l ºtiu astãzi foarte mulþi
dintre oameni. Nu ºtiau o cîntare religioasã; o cîntare religioasã nu
ºtiau. ªi de-atunci, cîte cîntãri minunate! Cîþi oameni ai rugãciunii a
nãscut ºi a izvorît Dumnezeu în mijlocul nostru! Stai ºi asculþi într-o
adunare a Domnului cum surori simple ºi fraþi simpli, care n-au fãcut
ºcoli superioare, scot din sufletul lor niºte cuvinte pline de putere,
încît îþi storc lacrimi ºi te înalþã în cer.
Cine i-a învãþat pe ei sã se roage în felul acesta? Auzi niºte cîntãri
atît de minunate în tot ceea ce spun, cum nici n-ai auzit în altã parte.
În lumea întreagã nu sînt cîntãri aºa de frumoase ca ale noastre. Cînd
ºtiam noi cîndva, înainte de adunare, astfel de cîntãri? ªi ce înãlþare
sufleteascã ai cînd cînþi aºa o cîntare minunatã: În slujba Ta, Isuse, de
tineri am pornit! Ce frumoa s e sînt toate aceste lucruri! ªi pe toate
le-am învãþat noi dupã ce ne-am întors la Domnul. Dupã ce Domnul
a adus în lumea aceasta, în þara noastrã ºi prin locurile noastre aceastã
Lucrare minunatã care ne-a scos din întuneric la lumina cea minunatã
a lui Dumnezeu ºi de sub puterea di a vol ului ne-a adus în Casa lui
Dumnezeu. Ne-a scos din crîºmã, cã o mulþime dintre noi erau cîndva
acolo. Ne-a scos din gurã ºi din inimã cuvintele murdare ºi gîndurile
urîte ºi ne-a pus în inima noastrã dragostea lui Dumnezeu; pe buzele
noastre, dulcile cîntãri cereºti;
 Pag. 239

ºi a fãcut ca din ochii noºtri sã izvorascã lacrimile rugãciunii. Nu-i

uºurare mai fericitã decît dupã o rugãciune cu lacrimi. Dacã aþi trecut
prin î nc e rcãri vreodatã ºi Dumnezeu v-a fãcut vreun bine, ºi v-aþi
întors ºi aþi îngenuncheat, ºi cu lacrimi I-aþi mulþumit lui Dumnezeu,
ºtiþi ce înseamnã o rugãciune cu lacrimi. Asta noi n-am ºtiut-o pînã
cînd n-am ajuns sã c unoa º te m aceastã Lucrare minunatã prin care
Dumnezeu ne-a fãcut nouã cunoscute toate aceste lucruri. De aceea
tr e buie sã s tã m, l a hotar ul a c e s ta , º i s ã ne a duc e m a mi nte cu
recunoºtinþã de bunãtatea lui Dumnezeu, care a ridicat în þara noastrã
ºi-n Biserica noastrã, ºi-n credinþa noastrã un astfel de om minunat
cum a fost pãrintele Iosif, cãruia, într-o noapte ca asta, acum 66 de
a ni , i - a i ns pirat gîndul sã porne as c ã o l uc r a r e de î ntoar c e r e a
oamenilor la Dumnezeu. Îmi povestea: În noaptea aceea de An Nou
1923, stãteam acolo în Piaþa Lemnelor, numãrul 6, din Sibiu. Acuma
s-au schimbat ºi locurile acelea care erau atunci, s-a construit altceva.
Cînd am plecat de-acasã prima datã la Sibiu, aveam 18 ani. Bolnav am
plecat, dintr-un spital din Oradea. M-a chemat pãrintele. Acolo în casa
aceea în care s-a nãscut Oastea Domnului acum 66 de a ni am stat
sãptãmîni ºi zile bolnav, pînã cînd Domnul m-a vindecat ºi I-am putut
da apoi un ajutor în lucrul Sãu Cel Sfînt. ªi-mi spune pãrintele: Uite,
stãteam la masa asta ºi pe lîngã geamul ãsta dinspre Piaþa Lemnelor o
stradã circulatã din Sibiu, atunci, în noaptea de revelion, toþi beþivii
treceau înjurînd. Era plin de cîrciumi, plin de beþivi cu sticle, cu
tot felul de vorbe ºi de cîntece murdare. ªi stãteam pe genunchi atunci
ºi mã gîndeam la bilanþul unui an de muncã: ce am realizat eu, cã mã
lupt aici ºi iatã cum diavolul îºi bate joc de neamul nostru, de poporul
nostru, de creºtinii noºtri, de credi nþ a noa s tr ã . Noi l uptãm ºi ne
zbatem ca-ntr-o mlaºtinã, c î nd s coa te m un pi c ior, ne afundãm cu
celãlalt ºi ne pomenim tot acolo. Cã nu vine un vînt ceresc, nu vine
un val ceresc, nu vine o minune de la Dumnezeu sã ne izbãveascã din
starea aceasta ºi sã ne ajute. ªi stãtea prãbuºit în genunchi pãrintele,
poate cã la o orã ca asta, acum 66 de ani, într-o noapte ca aceasta. ªi
cu lacrimi a strigat: Doamne, ai milã de poporul acesta, care piere din
lipsã de cunoºtinþã. Nimeni nu vine sã trezeascã poporul acesta ºi sã
spunã: Oamenilor, pieriþi! Vã duceþi la osîndã ºi la satana, cu alcoolul,
cu beþia, cu vorbele murdare, cu înjurãturile ºi cu toate patimile urîte
pe care le aveþi; ºi de care nimeni niciodatã nu le-a spus cã nu trebuie
s ã l e fa cã. ªi s-a rugat fierbinte, ceasuri întregi. ªi Dumnezeu l-a
luminat ºi a zis: Ridicã-te, Iosife, ºi strigã.
Pune trîmbiþa la gurã, ia condeiul în mînã ºi scrie o chemare de
hotãrîre la o luptã sfîntã contra pãcatului. ªi harul lui Dumnezeu, ºi
binecuvîntarea Duhului Sfînt va da putere cuvîntului tã u º i s e vor
ridica suflete ºi dintr-o parte, ºi dintr-alta. ªi se vor aduna unii lîngã
alþii, ºi vor forma, cu timpul, o oaste minunatã care va cuprinde þara
ºi lumea întreagã. Dar strigã, pãrinte Iosife! Nu te lãsa! Zice: Un an
am luptat singur, numai 5 inºi s-au mai adãugat. ªi din toate pãrþile
mã ba tj oc or e au ºi spune a u: Ce î nc e r c i tu î n l ume a a c e a s ta s ã
mîntuieºti lumea? Nu vezi cum diavolul a pus stãpînire pe toþi oamenii
ºi nu se mai întoarce nimeni la Dumnezeu? Am zis: Nu se poate! Dacã
Dumnezeu mi-a i nspirat mie un gînd sã fac un lucru bun în Numele
Lui, cred cã El mã va ajuta. Nu fac în numele meu, nici pentru scopul
meu, nici pentru cîºtigul meu.
Pag. 240

Fac pentru slava lui Dumnezeu ºi pentru mîntuirea lumii acesteia

pentru care S-a rãstignit Fiul Lui, dar pe care nimeni nu-L cunoaºte.
Am luptat ani de zile, dar Dumnezeu, pe mãsurã ce a trecut timpul ºi
s-au înmulþit lacrimile noastre ºi jertfele noastre, ºi rugãciunile noastre,
a înmulþit ºi rîndurile noastre. ªi Dumnezeu a fãcut sã creascã Oastea
Sa. În anul acesta, la sãrbãtoarea de revelion am prãznuit 65 de ani de
la înfiinþarea Oastei. La Sibiu, acolo în locul unde l-a chemat Domnul
pe pãrintele Iosif ºi unde s-a fãcut minunea asta acum 65 de ani, acolo
am sãrbãtorit revelionul anul trecut. Au venit fraþi din toatã þara. Au
fost niºte momente înãlþãtoare. Am scris o carte de aducere aminte.
Cîndva Dumnezeu va a j uta s ã aj unge þ i s ã o vedeþi. Ce frumoase
gînduri ºi momente º i fr a þ i , º i ce minunate cuvinte au fost atunci
acolo! A venit februarie. 12 februarie. În 12 februarie s-au împlinit 50
de ani de cînd Domnul l-a chemat la el pe pãrintele Iosif. În noaptea
de 12-II-1938, am fost toatã noaptea singur lîngã el. Am scris aceasta
º i a m înregistrat-o pe benzi. Am scris ºi în i s tor i a Oa s te i tot c e
Dumnezeu i-a vorbit în noaptea aceea ºi ne-a spus. Ne învoisem toþi
3 - c u Titus bãiatul lui ºi cu fratele Marini - sã stãm toatã noaptea
lîngã el: Facem continuu, ca de santinelã, fiecare.
ªi, cînd unul e obosit, îl scoalã pe celãlalt. Eu le-am zis lor:
Lãsaþi-mã pe mine sã fac schimbul unu. Am stat lîngã pãrintele Iosif
în seara de 11, toatã seara. Mi-a spus o mul þ ime de lucruri. Atîtea
a devãruri minunate, ca o profeþie de viitor. Cu privire la Biserica
noastrã, cu privire la neamul nostru, cu privire la timpurile care vor
veni. Nu se ºtia atunci de rãzboi. Dar pãrintele ne-a spus în noaptea
aceea toate lucrurile. Nu se ºtia de cîte necazuri vor veni º i pe ste
credinþa noastrã. Dar pãrintele ne-a spus cu glas profetic în noaptea
a c e e a . Eu l e- a m î nþ el e s . Ave a m o mi nte atentã, tr e a zã atunc i .
Dumnezeu m-a fãcut sã þin minte toate aceste lucruri. ªi aºa cum le-aº
citi, ºi astãzi mi le aduc aminte aceste lucruri; ºi le-am însemnat, ºi
le-am scris. Sã rãmînã pentru istorie. În noaptea de 12 februarie, pe
la ora unu, Domnul l-a luat la El. Pînã în clipa aceea mi-a spus multe
lucruri. L-am vãzut cã-i foarte obosit ºi i-am zis:
- Pãrinte, sînteþi obosit. Eu aº vrea mereu sã-mi vorbiþi, aº dori
sã-mi spuneþi mai departe, însã, dacã sînteþi obosit, mai aºtept. ªi el
a zis:
- De-acuma e tîrziu. Tot ce a fost nevoie sã vorbesc lumii, i-am zis.
De-acuma sã reþineþi ceea ce v-am spus eu. Du-te ºi tu ºi te odihneºte.
Zic:
- Pãrinte, nu mi-e somn. Vreau sã mai stau cu sfinþia voastrã. Aºa
vorbeam, totdeauna cu foarte mult respect faþã de el. Zice:
- Deschide geamul, sã vinã aer proaspãt. Atunci mi-am adus aminte
cã într-una din cãrþile sale scrie cã, atunci cînd soþia lui a trecut la
Domnul, i-a spus aceste lucruri în noaptea aceea: Deschide geamul, sã
vinã mult aer proaspãt. Mi-am adus aºa aminte ºi mi-am zis: Cum se
aseamãnã, în clipa morþii, multe din sorþile acelora pe care Dumnezeu
îi uneºte! Am deschis geamul, a venit puþ i n a e r, dar era noapte de
februarie ºi l-am închis iar.
- Acuma, zise el, du-te ºi te culcã.
- Pãrinte, nu mi-e somn. Vreau sã mai stau.
- Nu. Vreau sã mã laºi singur. Am trecut în cealaltã camerã, cã era
fratele Marini dincolo, ºi i-am zis:
 Pag. 241

- A spus cã vrea sã stea liniºtit, dar e foarte obosit ºi slab. Ce sã

facem? Zice fratele Marini:
- Sã trecem, sã-l întrebãm ºi pe Titus. Bãiatul lui era dincolo, la
cealaltã uºã. ªi zise:
- Am auzit tot, cã nici eu n-am dormit. Am auzit ºi acuma cînd þi-a
s pus s ã deschizi geamul. Am s ãr bã tor i t a c e º ti 50 de a ni l î ngã
mormîntul lui. Au venit fraþi din toatã þara ºi ne-am adus aminte de
întîmplãrile pe care le-am trãit atunci. A venit data de 3 martie. ªi am
sãrbãtorit data asta în casa unde s-a nãscut pãrintele Iosif acum 100
de a ni . Î n bi s e r i c a unde a fos t e l botezat acum 100 de a ni . Ce
momente cereºti am trãit atunci! ªi, pentru cã acum este ora 12, am
dori sã ne aplecãm la rugãciune. Toþi fraþii noºtri, din toatã lumea, la
ora asta, sînt aplecaþi pe genunchi. Se vor ruga cîþiva fraþi, dupã aceea
cîte va s ur or i . ªi nu vã gr ãbi þi, cãci noaptea aceasta tot noaptea
Domnului este. Mai stãm ºi dupã. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului
Duh. Amin. Tatãl nostru care eºti în ceruri, sfinþ e as c ã - Se Numele
Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe
pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne
iartã nouã greºelile noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu
ne duc e pe noi î n i s pi tã , ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este
împãrãþia ºi puterea, ºi slava, acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne
Dumnezeul ºi Tatãl nostru, iatã ceasul de trecere dintr-un an în altul,
dintr-o zi în alta, dintr-o vreme în alta. Doamne Dumnezeul nostru,
Îþi mulþumim din toatã inima cã în aceastã clipã putem sta în Casa Ta,
în faþa Ta, în adunarea Ta, în Cuvîntul Tãu, în tot ceea ce ne-ai lãsat
ºi ne-ai dorit Tu sã putem noi trece dintr-un an în altul ºi dintr-o stare
în a l ta . Te r ugãm, bi ne c uvînteazã-ne în aceastã clipã Doamne ºi
primeºte rugãciunile noastre ºi pentru tr e c ut, º i pe ntr u viitor. Îþi
mulþumim din toatã inima pentru anul care s-a încheiat de-un minut
acum. Îþi mulþumim pentru toate izbãvirile pe care fiecãruia dintre noi
i le-ai dat. Am avut, de la începutul lui, multe dorinþe în faþa Ta. Am
avut, de-a lungul zilelor acestui an, multe cereri în faþa Ta. Am trecut
prin multe încercãri ºi Te-am chemat în ajutorul nostru Doamne ºi-n
ajutorul copiilor sau al pãrinþilor, soþiilor sau soþilor noºtri, al fraþilor
sau al surorilor noastre º i Tu ne - ai a s c ul ta t. Di n toatã inima Îþi
mulþumim cã ai þinut seama de rugãciunile noastre. Deºi eram slabi ºi
pãcãtoºi Doamne Tu nu Te-ai împiedicat de toate lucrurile astea, ci
Te-ai uitat la bunãtatea ºi la îndurarea Ta.
ªi ai vãzut cã eram în necaz ºi ne-ai ascultat rugãciunile ºi ne-ai
i zbã vi t. Te r ugãm, iartã-ne pentru tot c e a m pã c ã tui t î n fa þ a Ta
Doamne ºi dãruieºte-ne, pe viitor, o inimã treazã, o minte sãnãtoasã
ºi un gînd curat, sã ne ferim de tot ceea ce Te poate întrista pe Tine.
Tu Te-ai purtat cu atîta bunãtate faþã de noi, cã Þi-ai deschis mîna ºi
ai fãcut ca rodul muncii noastre sã fie binecuvîntat. Îþi mulþumim cã
ne-ai ferit de cutremure, de inundaþii, de foc, de apã, de nenorociri,
de boli, de nãvãlirea altor neamuri. ªi, cînd au venit primejdiile ºi
ispitele, ne-ai izbãvit ºi am trecut cu bine, ºi am ajuns aceastã clipã.
Doamne, Î þ i mul þ umi m di n toa tã i nima. ªi Te rugãm, iartã-ne cã
de-atîtea ori a trebuit sã ne întoarcem ca leproºii c e i pe c are i-ai
vindecat ºi nu ne-am întors sã-Þi mulþumim. Dãruieºte-ne, pe viitor,
o inimã mai atentã; un suflet mai ascultãtor ºi un duh mai smerit, ca
sã ne plecãm înaintea Ta ºi sã-Þi cerem totdeauna,
Pag. 242

din toatã inima, iertare, sã o primim. Te rugãm, binecuvînteazã-i pe

toþi cei din familia noastrã. Binecuvînteazã soþiile noastre, soþii noºtri,
pãrinþii noºtri ºi copiii noºtri, fraþii noºtri ºi surorile noastre, vecinii,
prietenii, rudeniile, cunoscuþii, vii ºi morþi, cãci pentru Tine toþi sînt
vi i . Dã r uieºte-le tuturor mîntuirea Ta. Cãci Tu Doamne Is us e , de
aceea ai murit ºi ai înviat, ca sã ai stãpînire ºi asupra celor morþi, ºi a
celor vii. ªi poþi sã dãruieºti mîntuirea Ta celui care are credinþã ºi
pentru cei vii, ºi pentru cei morþi, dacã are atîta credinþã cîtã cere
minunea ºi cîtã ceri Tu. Dãruieºte-ne aceastã credinþã Doamne sã nu
ne îndoim niciodatã de Tine, ci întotdeauna sã venim sã-Þi cerem cu
lacrimi ºi cu mulþumire iertarea ºi ajutorul Tãu. ªi sã-Þi mulþumim din
toatã inima cã ni l-ai dat. Dupã aceea sã ne întoarcem cu lacrimi de
recunoºtinþã, sã-Þi mulþumim. Îþi mulþumim Doamne în aceastã clipã
pentru toþi fraþii ºi surorile noastre credincioase din satul acesta, din
judeþul nostru, din þara noastrã, din lumea întreagã. Doamne, Tu ne
cuprinzi pe toþi ºi ne vezi pe toþi, pe fiecare din ce limbã, din ce neam
ºi din ce loc ne ridicãm spre Tine rugãciunile noastre în acest ceas de
noapte. Îþi mulþumim cã eºti aici în Casa Ta, în mijlocul nostru. ªi
noi, cu o credinþã puternicã, simþim cã eºti aici ºi ne asculþi rugãciunile
º i ni l e p r i me º t i . Î þ i mul þ umi m c ã e º ti î n mi j l oc ul nos tr u.
Binecuvînteazã Te rugãm încã o datã, satul acesta, pe conducãtorii lui,
pe pãstorul lui sufletesc ºi pe toþi ceilalþi care cheamã Numele Tãu
dintr-un cuget curat în locurile acestea. Ascultã rugãciunile lor cînd Te
vor chema. Cînd vor fi la necaz Doamne ºi vor striga, vino în ajutorul
lor.
Cînd vor fi la bucurie ºi-Þi vor mulþumi, ascultã-le rugãciunea.
Binecuvînteazã pe cei care trebuie sã se îmbolnãveascã în anul acesta,
numai Tu-i ºtii. Binecuvînteazã-i pe cei care vor trebui sã stea pe masa
de operaþie anul acesta, acolo unde numai Tu poþi ajuta. Stai lîngã
fiecare î n c easul cel greu ºi dãruieºte-i ºi credinþã, ºi nãdejde, ºi
vindecare, ºi ajutor. Binecuvînteazã-i pe cei care î ngr i j esc de cei
bolnavi ºi dãruieºte-le milã ºi bunãtate. Numai Tu ºtii ce grea-i viaþa
în suferinþã, mai ales pentru cei care n-au pe nimeni sã-i ajute atunci.
Binecuvînteazã-i pe cei care îngrijesc de orfani, pe cei care au milã de
cei nenorociþi ºi bãtrîni de prin azile. Dãruieºte-le milã ºi rãbdare.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care-i ajutã pe alþii. Rãsplãteºte-le tuturor
celor ce-ºi împart pîinea lor ºi bãnuþul lor, ºi timpul lor, ºi inima lor
cu alþii, sã-i ajute pe cei mai lipsiþi. Î n fa þa Ta îi aducem în clipa
aceasta pe toþi binefãcãtorii noºtri ºi ne rugãm sã-i binecuvîntezi Tu,
care ºtii la vedere ce se face în ascuns. Te rugãm sã binecuvîntezi anul
c a re vine. La toþ i c e i c a r e tr e bui e s ã s e na s c ã î n a nul ac e s ta ,
rînduieºte-le o viaþã fericitã ºi binecuvîntatã. Binecuvînteazã mamele
ºi pãrinþii care au copilaºi mici.
Dãruieºte-le lumina ºi putereaTa, sã-i creascã dupã voia Ta, în aºa
f e l , î nc î t s ã i e s e d i n e i oa meni fe r i c i þ i º i fa mi l i i fe r i c i te .
Binecuvînteazã-i pe cei care se vor cãsãtori în anul acesta. Doamne,
pregãteºte suflete care sã se iubeascã ºi sã se potriveascã împreunã, ca
s ã fi e fa mi l i i c ur ate ºi sãnãtoas e, nu de zbi na te , ni c i c hi nui te .
Binecuvînteazã pãrinþii care vor avea copii de cãsãtorit ºi fã Doamne
sã caute voia Ta, nu voia lor, nici plãcerile lumii, ca sã poatã sã-i
întîlneascã ºi sã-i întruneascã credincioºi.
 Pag. 243

Iar dupã ce i-au unit, ajutã-i sã-i sfãtuiascã cu dragoste, sã se

iubeascã unul cu celãlalt, sã nu-i despartã, ci sã-i uneascã, pentru ca
sã fie binecuvîntaþi. Te rugãm, binecuvînteazã copiii noºtri, pe toþi cei
care trebuie sã facã ºcoalã ºi merg la ºcoli. Dã-le o minte sãnãtoasã.
Iar pe cei care-i învaþã lumineazã-i. Te rugãm pentru cei care nu s-au
predat ºi nu s-au hotãrît pentru Tine, nu-i lãsa Doamne sã rãmînã în
aceastã stare, nici înãuntru, nici în afarã. Sã se hotãrascã pentru Tine
ºi sã intre în Lucrarea Ta, în Oastea Ta, în slujba Ta , î n Ca s a Ta,
pentru ca sã poatã fi bi necuvîntaþi ºi fericiþi. Doamne Dumnezeul
nos tr u, mul þ umi m din toatã inima încã o datã pentr u a nul ca r e a
trecut. Cã ne-ai izbãvit din toate necazurile ºi ne-ai ajutat sã ajungem
a c e a s tã clipã a trecerii în a nul ur mã tor î n ca s a Ta , î n faþ a Ta .
Binecuvînteazã-i ºi pe ceilalþi fraþi ai noºtri din toate limbile ºi din
toate þãrile, ºi din toate neamurile care, în aceastã clipã, stau cu inimile
îngenuncheate în faþa Ta, or i unde a r fi ; c ã Tu e º ti pr e tuti ndeni.
Primeºte ºi rugãciunile lor. ªi ale noastre pentru ei, ºi ale lor pentru
noi. Cãci ºi ei se roagã pentru noi, cum ne rugãm ºi noi pentr u e i .
Binecuvînteazã-i pe toþi cei iubi þ i a i noº tr i c u c a r e sîntem acum
împreunã. ªi binecuvînteazã-i ºi pe cei care ar fi dorit sã fie acum aici
ºi nu sînt. Cerceteazã-i ºi pe ei, sã simtã din toatã inima cã aici ne
rugãm pentru ei. Te rugãm, bi necuvînteazã-i pe cei care s-au rugat
pentru seara aceasta ºi le rãsplãteºte. Dar Te rugãm ºi pentru cei care
ne - a u cerut sã ne rugãm pentru ei. Te r ugã m s ã- i bi ne c uvî nte zi .
Vindecã-i pe cei bolnavi, mîngîie-i pe cei întristaþi, scapã-i pe cei
primejduiþi, fii cu cei care cãlãtoresc, rãsplãteºte-i pe cei care fac bine,
sprijinã-i pe cei care îngrijesc în noaptea aceasta de suflete bolnave.
Binecuvînteazã-i pe toþi cei care sînt în diferite dureri, pe cei din
orfelinate, pe cei din azilele de bãtrîni, pe cei din casele de nebuni, pe
cei din închisori, pe cei care sînt în tot felul de locuri de apãsare ºi de
ne c a z. Doa mne , Te r ugã m pentru popoarele peste c ar e a tr e c ut
rãzboiul, peste care a trecut cutremurul, peste care au trecut accidente
ºi nenorociri. Noi Îþi mulþumim cã sîntem liniºtiþi. Dar cei peste care
a u tr e c ut ne ca zurile acestea mari ºi care aºteptau de sã r bãtor i o
bucurie, au primit atîta amãrãciune ºi întristare. Singur Tu ºtii ce ne
aºteaptã ºi pe noi. De aceea venim în faþa Ta, în Casa Ta în aceastã
zi ºi Te rugãm, ia-ne sub sfînta Ta ocrotire: ºi satul acesta, ºi þara
no a s tr ã , º i l ume a î ntr ea gã , º i fa mi l i i l e fi e cã r ui a di ntr e noi .
Binecuvînteazã soþiile noastre, soþii noºtri, pe fraþii noºtri ºi surorile
noastre, copiii ºi pãrinþii noºtri vii ºi morþi, Te rugãm pentru toþi. ªi
ne dãruieºte ºi mai departe o inimã ascultãtoare. Întãreºte Lucrarea
Oastei Tale în þara noastrã ºi-n Biserica noastrã. Binecuvînteazã toatã
þara noastrã ºi pe toþi cei pe care i-ai r î ndui t c onduc ã tor i î n ea.
Lumineazã-i cu Cuvîntul Tãu, cãci ºtim cã nimeni nu poate sã fie în
acele locuri, decît cei pe care-i rînduieºti Tu.
Binecuvînteazã ºi Biserica noastrã ºi pe toþi pãstorii Tãi din ea.
Ajutã-ne sã pute m s ã - Þi s l uj im Þie toþi, cu o inimã ºi cu un gînd,
pentru ca sã putem trãi o viaþã sfîntã, sã ne poþi binecuvînta. Sã ne
poþi asculta rugãciunile ºi s ã ne poþi binecuvînta copiii ºi urmaºii
noºtri, sã fie fericiþi ºi aici, ºi-n veºnicie. Pentru toate Îþi mulþumim.
Pentru toate, ne încredinþãm Þie în aceastã noapte sfîntã ºi-n aceastã
Casã sfîntã, în aceastã clipã sfîntã.
Pag. 244

Primeºte rugãciunile noastre ºi ne binecuvînteazã, ºi ne ajutã ca

anul care vine sã-Þi fim credincioºi. Cei care nu s-au hotãrît pentru
Tine sã se predea ºi ei, sã punã legãmînt cu Tine ºi sã ducã o viaþã
fericitã. Cãci nu ºtim care poate sã fie cea din urmã zi, cel din urmã
an, cea din urmã clipã. Sã ne gãseascã pe toþi atunci c he ma r ea Ta
fericiþi ºi credincioºi. Ca sã vedem Faþa Ta ºi sã moºtenim Împãrãþia
Ta. Sã Te lãudãm pe Tine, Domnul ºi Dumne zeul nostru. Cãci a Ta
este Împãrãþia, puterea ºi slava de acum ºi pînã-n veci, a Tatãlui, a
Fiului ºi a Sfîntului Duh. Amin. Îi mulþumim Domnului cã ne-a ajutat
sã putem petrece noaptea aceasta în pace ºi s ã pute m tr e c e peste
hotarul acestui an binecuvîntat. Sîntem încredinþaþi cã Dumnezeu ne-a
asculta t r ugãc i uni le ºi El ni le va împlini. Pentru cã are putere ºi
dorinþã sã ne-asculte. Iar noi sã nu ui tã m recunoºtinþa pe care I-o
datorãm. De fiecare da tã c î nd Domnul ne a s c ultã rugãciunea, sã
ne-ntoarcem ºi sã-I mulþumim. Pentru cã acesta este darul Lui. Sã ne
r ugã m Domnului pentru adunarea noastrã, pentru Lucrarea aceasta
scumpã ºi sfîntã prin care ºi noi am venit la cunoaºterea Domnului.
Cã, dacã n-ar fi fost Oastea Domnului, noi n-am cunoaºte nici astãzi
nici Casa Domnului, nici Cartea Domnului, nici vremea Domnului,
nici adunarea Domnului. Domnul ne-a dat aceastã minunatã Lucrare
a Lui pentru ca noi s-o preþuim. E ora 12 ºi jumãtate. Cine doreºte sã
plece, putem sã plecãm. Dar cînd te gîndeºti cã ceilalþi, care trãiesc în
pãcat ºi cautã satisfacþiile pãcatului, nu se grãbesc sã se întoarcã acasã,
poate cã n-ar fi cazul sã ne grãbim prea mult nici noi. Nopþi ca acestea
nu sînt multe. E una singurã! ªi ºtie Domnul dacã vreodatã, cei care
sîntem aici, chiar cu toþii, vom mai avea ocazia sã petrecem ºi anul
viitor tot aºa.
De aceea, pentru cã nu se ºtie, viaþa nu-i sigurã pentru nimeni, nici
viitorul nu-i asigurat pentru nimeni, decît pentru cel care se încrede în
Domnul, e bine ca orice moment potrivit pe care-l avem sã-l petrecem
în slujba lui Dumnezeu. Cîte nopþi n-am petrecut noi de care acum,
ori de cîte ori ne aducem aminte, ne pare rãu ºi am fi dorit sã nu fie
î n vi a þ a noa strã astfel de nopþi pe care le-am petrecut c î nd nu- L
cunoºteam pe Dumnezeu; cînd eram strãini de legãmintele Domnului;
cînd nu cunoºteam nici adunarea, nici Biblia, Cuvîntul Domnului, nici
rugãciunea, nici cîntarea, nici fraþii ºi surorile. ªi ce mare har ne-a
fãcut nouã Domnul sã-L întîlnim pe Dumnezeu! Nici nu vã daþi seama
ce har este aceasta de care Domnul ne-a învrednicit pe noi acuma, sã
putem petrece nopþi ca acestea în locuri ca acestea, în Cuvîntul lui
Dumneze u, c u c e i ca r e - L i ubesc pe Domnul, cu cîntãrile Lui. Ne
bucurãm din toatã inima. Domnul sã binecuvînteze fraþii ºi surorile
care au venit. Sã-i binecuvînteze ºi pe cei pentru care ne rugãm noi ºi
care ne-au cerut sã ne rugãm pentru ei.
Sã ne rugãm pentru Lucrarea aceasta mai mult. Pentru fraþii noºtri
lucrãtori, bãtrîni ºi tineri. Pentru cei care sprijinã aceastã Lucrare.
Pentru surorile noastre de jertfã º i de r ugãciune. Cãci Domnul va
veghea asupra acestei Lucrãri ºi o va pãstra. ªi va fi fericire pentru
poporul nostru, pentru Biserica noastrã ºi pentru credinþa noastrã,
dacã Dumnezeu va face ca aceastã Lucrare sã poatã - în libertate ºi cu
toatã puterea - sã mãrturiseascã Evanghelia aici. Cã-n zadar cîºtigã
omul lumea întreagã, dacã-ºi pierde sufletul.
 Pag. 245

ªi-n zadar are omul cãmara plinã, hambarele pline, dacã inima-i
goalã de Dumnezeu; dacã casa-i goalã de rugãciune; dacã sufletu-i gol
de credinþã. Am fost în multe locuri. Am vãzut mesele încãrcate cu
cîte 6 feluri de mîncare ºi a m zis: Doamne, cîte bunãtãþi aveþi! ªi
mulþi mi-au zis: Poate sã fie. Nu simt nici o dulceaþã. Sînt astfel de
case în care pot sã fie bogãþiile ºi dulciurile cele mai mari din lume.
Nu simt nici o dulceaþã în e l e. Da, pentru cã dulceaþa ºi gustul, ºi
binecuvîntarea, ºi mulþumirea vin de la Dumnezeu, cînd I le ceri cu
credinþã ºi le primeºti cu smerenie. Unde nu se cere cu credinþã, unde
nu se binecuvînteazã munca, unde nu se mulþumeºte pentru mîncare,
unde nu s e mul þ ume º te pentru pernã, sau nu se mulþumeºte pentru
ajutorul bun, acolo nu poate fi binecuvîntare. Acolo munca este un
blestem ºi o povarã. Unuia ca acesta ºi sã ridice un pai de jos îi e un
greu ºi i-e silã; ºi înjurã munca, ºi chinuieºte pãmîntul, ºi chinuieºte
unealta. Dar cine s-a întors la Dumnezeu ºi-L iubeºte pe Domnul cu
bucurie primeºte orice dar de la Dumnezeu. Binecuvînteazã unealta de
muncã cu care lucreazã ºi Dumnezeu îi dã spor.
Binecuvînteazã brazda la care munceºte ºi nu-ºi bate joc de muncã.
ªi se r oa gã lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu binecuvînteazã ºi înmoaie
bulgãrii, ºi rãsare bucurie ºi belºug. Cãci binecuvîntarea Domnului
încununeazã anul cu bucurii. ªi binecuvîntarea Domnului înmulþeºte
mulþumirea de la mesele noastre, chiar dacã masa este cu pîine mai
usc a tã s a u mai ne a gr ã . Ac ol o unde s e î nal þ ã r ugãc i unea cãtre
Dumnezeu se coboarã binecuvîntarea ºi toate capãtã dulceaþã, ºi toate
capãtã saþ, ºi toate-þi dau mulþumire binecuvîntatã. Mi-aduc aminte,
eram copil. Nici unul dintre cei pe care i-am cunoscut nu începeau
munca fãrã rugã c i une . Cî nd pune a u plugul în brazdã, primãvara,
îngenuncheau la începutul br a zdei , s e î nc hinau spre Dumnezeu ºi
cereau ajutor ºi binecuvîntare. Nu-ºi bãteau joc de pãmînt.
N-am vãzut pãmîntul nostru suferind. ªi cu mîna netezeau bruºii
de l a marginea rãzorului ºi hatul ui . Atî t de mul t mul þ ume a u l ui
Dumnezeu ºi aºa de fericit era ºi lucrãtorul cu pãmîntul, ºi pãmîntul
cu lucrãtorul. Cît era anul, auzeam pe tot hotarul cîntînd. Era plin de
ciocîrlii ºi de pitpalaci prin grîu; ºi toatã lumea cînta ºi era mulþumitã.
Cînd a început ca nimeni sã nu se mai roage ºi sã mai mulþumeascã,
sã înjure munca ºi sã chinuiascã pãmîntul, munca a devenit un chin.
ªi dorim binecuvîntarea lui Dumnezeu, ºi nu mai vine. ªi nu va veni,
decît cînd noi ne vom întoarce cu toþii, sã facem iarãºi, de fiecare
da tã , c um fãceau pãrinþii noºtri la prima brazdã: îngenuncheau la
început, sã-L roage pe Dumne ze u, º i a poi s pune a : Ha i , Iambor!
Doamne-ajutã! ªi Dumnezeu binecuvînta. ªi toamna, cît era de grea
munca, erau fericiþi ºi cîntau pînã ºi noaptea pe cîmp. Pentru cã unde
Domnul dã binecuvîntare e totdeauna bucurie. ªi r ã s pl a ta Lui era
dragostea ºi harul Lui. Sã ne întoarcem la dragostea dintîi!
La credinþa frumoasã a pãrinþilor noºtri. Sã respectãm tot Cuvîntul
lui Dumnezeu. Sã nu fie o searã cînd sã ne culcãm fãrã rugãciune; sã
nu fi e o dimineaþã cînd sã ne sculãm fãrã rugãciune. Sã nu fi e un
drum la care sã por ni m fã rã rugãciune. Cîte primejdii ºi pericole
a º te a ptã a c um, cum se-ntîmplã, ma i a l e s î n c ãl ã tor i i , pe toa te
drumurile.
Pag. 246

Odatã mergeam cu un ºofer cu un autobuz încãrcat cu oameni. ªi

era zi de piaþã; ºi erau atîtea cãruþe ºi oameni pe drum ºi omul se
grãbea, c ã î ntî rziase ºi umbla printre oameni. ªi i-am zis: Domnu
ºofer, d-ta te-ai rugat azi lui Dumnezeu? Îþi dai seama în ce primejdie
eºti acuma, cã în fiecare clipã poþi sã omori un om? Ce se întîmplã
apoi cu familia, cu omul, cu tot? Omul a început sã tremure, se pare
cã ºi-a dat seama de pericol. I-am zis: Noi ne-am rugat. Mergi liniºtit
ºi fii cu credinþã cã a fost cineva aici care s-a rugat. Uite, aºa este. Noi
sîntem slabi ºi Lucrarea Domnului este slabã ºi, de multe ori, pierdem
curajul. Între noi sînt atîtea slãbiciuni. ªi cei mai buni dintre noi sînt
slabi. Sîntem slabi ºi în rugãciune, sîntem slabi ºi în cuvînt. ªi totuºi,
aceasta este Lucrarea lui Dumnezeu. Cînd Moise - ºtiþi cei care aþi citit
Biblia - se pregãtea sã moarã, poporul era aproape de Canaan. Trebuia
sã ajungã în Canaan. ªi Domnul i-a zis:
- Moise, vino tu sã vezi Canaanul pentru care ai luptat de 40 de
ani. Dar tu n-ai sã intri în el.
- Doamne, a zis Moise, 40 de ani am luptat prin pustiul acesta, cu
toþi oamenii aceºtia. Am dorit º i e u, a m fl ã mî nzi t, am lucrat, am
suferit, am muncit. ªi acuma eu, chiar pe mine Doamne sã nu mã laºi
Tu sã intru?
- Nu! Pentru cã tu ai pãcãtuit, Moise!
- Doamne, e adevãrat cã am pãcãtuit. Cã atunci cînd m-ai chemat
sã mã trimiþi la Faraon, am zis: Doamne, nu mã duc. Trimite pe altul!
Cã eu sînt neputincios, sînt gîngav, nu º tiu sã vorbesc. N-am avut
încredere în Tine Doamne. E adevãrat cã am pãcãtuit.
- Ai pãcãtuit tu atunci, pãcat mare a fost ãla. Dar alt pãcat, ºi mai
mare, ai fãcut, Moise.
- Doamne, a zis Moise, e adevãrat cã am sfãrîmat tablele Legii
într-o clipã de mînie. Dar Tu ºtii cã m-am întristat pentru necredinþa
poporului Tãu ºi am trîntit, am sfãrîmat tablele Tale.
- Nu! Alt pãcat ºi mai mare ai fãcut încã.
- E adevãrat Doamne cã la apele Meriba m-am îndoit de Tine ºi de
lucrarea Ta.
- Alt pãcat ºi mai mare ai fãcut tu, Moise, îi zice Domnul.
- Doamne, ce pãcat am fãcut, cã nu mã laºi sã intru eu în Canaan
din cauza pãcatului aceluia?
- Ai fãcut un pãcat mare cã te-ai îndoit de poporul Meu. Ai zis:
Poporul acesta este un rãu, un necredincios, un tîlhar, un stricat. ªi Eu
Mi - a m pus Nume le peste poporul acesta ºi tu n-ar fi trebuit sã te
îndoieºti niciodatã de poporul peste care Eu Mi-am pus Numele. Ãsta
este pãcatul cel mare pe care l-ai fãcut tu. ªi pentru ãsta n-ai sã intri
cu poporul acesta în Canaan. M-am gîndit ºi eu de multe ori, cînd am
vãzut cã ºi adunãrile noastre sînt slabe, cã fraþii noºtri sînt adeseori
neputincioºi, cã unii cad într-un fel, cã alþii cad în altul, m-am gîndit:
Doamne, într-adevãr, e Lucrarea Ta; poartã Numele Tãu Oastea Ta,
Sfînt Numele Tãu. ªi totuºi, iatã ce slabi sîntem. ªi cînd erau în jurul
nostru, cã ne ameninþau tot fe l ul de uriaºi ca Goliat de puternici,
uneori poate cã ne-am îndoit ºi noi ºi am zis: Doamne, într-adevãr.
Am ajuns ca în psalmul acela în care David spune:
Mã uit la munþi! De unde-mi va veni ajutorul meu? Cã munþii ãºtia
uite ce mari sînt ºi se pot nãpusti ºi ne nimicesc.
 Pag. 247

Cine sîntem noi faþã de aceºti munþi mari? Aºa erau vrãjmaºii
noºtri, ca niºte munþi. ªi unii poate cã ne-am îndoit, crezînd cã: Nu
mai duce Domnul l a bi r ui nþ ã . Nu ma i c a pãtã l i bertate Lucrarea
aceasta. Nu se mai înmulþeºte adunarea noastrã. Ne prãpãdim! Pãrinþii
bãtrîni nu-ºi mai aduc copiii la adunare. Bãtrînii mor, adunarea va
rãmîne goalã. S-au dus fraþii noºtri cei buni ºi rãmînem noi, cei slabi,
ºi Lucrarea aceasta se va prãpãdi. Mulþi au zis. Am fost în locuri în
care acum 40 de ani mergeam la adunãri. ªi erau acolo suflete care au
spus: Mai este Oastea Domnului? Noi nu mai ºtim nimic, de 40 de
ani. Ne-am îndoit cã mai este cineva. ªi am spus: Iatã ce pãcat facem
noi! Domnul a rînduit Lucrarea aceasta ºi El a pus peste numele ei
Numele Lui. Este scris: Din pricina Numelui Meu te voi izbãvi. Sã nu
te îndoieºti! Noi nu cunoaºtem cîþi sînt credincioºi. ªi profetul Ilie,
dacã aþi citit în Biblie, aþi vãzut cã, la un mome nt da t, s-a îndoit:
Doa mne , a m r ã ma s numa i s i ngur. Nu mai am pe nimeni. Ilie e r a
profetul Domnului, omul sfînt. ªi el nu ºtia cã mai erau 7.000 aproape
de el. Numai Domnul îi cunoaºte pe cei care sînt ai Lui. Adunarea
Domnului e plinã de suflete binecuvînta te de Dumnezeu. Surori ca
cele care s-au rugat ºi ca cele care au cîntat aici ºi ca cele care poartã
în ini mã dr a gostea lui Dumnezeu, sau fraþi simpli, care nici nu se
ridicã sã predice, noi nu ºtim ce valoare au în faþa lui Hristos. Ilie nu-i
c unoº te a pe ce i 7.000 pe c ar e- i a ve a Dumneze u. Ni c i noi nu
cunoaºtem. Nici Moise n-a cunoscut cîþi oameni binecuvîntaþi se aflau
în poporul lui Dumnezeu. Moise, la un moment dat, a crezut cã numai
el este singurul profet. ªi Domnul îi spune: Ai pãcãtuit cã te-ai îndoit
de poporul Meu. Fraþilor, surorilor, sã nu vã îndoiþi de Lucrarea asta
niciodatã! Domnul a pus peste ea Numele Lui. Iatã, sînt 50 de ani de
cînd pãrintele Iosif, cel care a pornit-o în Numele Domnului, nu mai
e în viaþã. Cînd eram cu el în ultimele lui clipe era aºa de bolnav. 7
operaþii avea, dintre care 2 nu se vindecaserã. Era înconjurat mereu
în vatã ºi-n pansamente.
Ajunsese de 33 de kg., cã nici nu ºtiam de unde sã-l prindem cînd
îl mutam de pe un pat pe altul sã-l pansãm ºi sã-l schimbãm. Dar omul
acesta niciodatã nu s-a vãicãri t, ni ci nu s-a plîns. Un martir al lui
Dumnezeu care a trecut prin atîtea suferinþe cum numai Mîntuitorul
ºi sfinþii martiri au trecut. Dar niciodatã nu s-a îndoit de puterea lui
Dumnezeu. A zis: Eu mã bucur cã sînt în starea aceasta, pentru ca sã
va dã toþ i cã Lucrarea aceasta minunatã a Oa s te i Domnul ui nu- i
lucrarea unui om, ci-i Lucrarea lui Dumnezeu. Eu mã voi duce; ºi s-a
ºi dus. Sînt 50 de ani de-atunci. Noi am rãmas în urma lui niºte copii.
Copii eram ºi trupeºte, ºi sufleteºte; ºi puþini. Eram cu fratele Marini
º i cu Titus, bãiatul pãrintelui Iosif. ªi cei din jurul nostru er a u ca
munþii uriaºi, ca Goliat ne ameninþau. ªi a zis pãrintele: Voi sã nu vã
temeþi. Dupã ce vor termina cu mine - ºi cu mine terminã curînd! -
vor începe cu voi. Dar sã nu vã temeþi. Dumnezeu va fi cu voi ºi vã
va da biruinþã. ªi, iatã, copii eram ºi puþini eram atunci, acum 50 de
ani, cînd el a trecut la Domnul. ªi am fost purtaþi în toatã lumea ºi în
toate pãrþile.
ªi uriaºi ca munþii s-au prãbuºit asupra noastrã. Ei s-au nimicit ºi
noi am fost izbãviþi. Lucrarea Oas te i Domnul ui nu numai cã nu a
pierit, cum au zis unii.
Pag. 248

Ea s-a întins în toatã lumea. Ascultaþi emisiunile de radio ºi vedeþi

din cîte pãrþi vorbesc cu respect ºi cu cinste despre Lucrarea aceasta.
În toate pãrþile lumii, în toate continentele lumii sînt fraþi de-ai noºtri
din Oastea Domnului. ªi-n Japonia, ºi-n Suedia, ºi-n Noua Zeelandã,
ºi-n Africa de Sud. Dumnezeu a rãspîndit-o aºa cum rãspîndeºte vîntul
florile de pãpãdie, cã umple un cîmp întreg cu fulgi care se lasã ºi
aduc roadã ºi vezi florile. Dumnezeu, Vîntul cel Ceresc, a rãspîndit
aceastã Lucrare. ªi aºa cum noi ne bucurãm în noaptea aceasta aici,
în toate neamurile ºi þãrile lumii avem fraþi de-ai noºtri care, în ceasul
acesta, Îl laudã pe Domnul ca ºi noi; ºi se roagã pentru noi, cum ºtiu
ei cã ºi noi ne rugãm pentru ei. Sã vã rugaþi ºi sã ne r ugã m pentru
aceastã Lucrare. Sã ne rugãm ca Domnul sã ridice tineret ascultãtor,
talentat, harnic, plin de putere ºi de dar, din care sã-ªi aleagã El mai
departe lucrãtori. ªi Domnul κi alege. Lucrarea Domnului va trãi! Noi
vom merge, rînd pe rînd, cã aºa am venit ºi aºa trebuie sã ne ducem.
Dar Lucrarea va rãmîne pentru totdeauna biruitoare ºi sfîntã. Dacã noi
vom fi credincioºi ºi vom aduce la Domnul pe cît mai mulþi, Domnul
poate grãbi venirea zilei fericite cînd tot poporul nostru va veni ºi
toatã Biserica noastrã va fi plinã de toþi cei care astãzi sînt departe,
da r mî i ne vor fi toþi aici. Dacã noi l uc r ã m, Dumne ze u poa te s ã
grãbeascã, cît mai repede sã se umple Biseri c a Lui . Dar dacã noi
întîrziem, Domnul tot o va umple; numai cã mîntuirea multora dintre
noi ºi a multora pe care i-am fi putut noi ajuta e pierdutã. Domnul ar
fi putut scoate poporul din robie, sã nu stea 400 de ani acolo, dupã
moartea lui Iosif, pînã a venit Moise. Dar n-a fost unul credincios ºi
toþi s-au lepãdat de Domnul, pînã cînd s-a împlinit mãsura pãcatelor
în suferinþã. Moise L-a întrebat atunci pe Domnul:
- Doamne, dar pînã cînd va trebui sã sufere poporul acesta? ªi
Domnul le-a rãspuns:
- Pînã cînd suferinþa lui va întrece pãcatele lui. Aºa e ºi cu noi.
Fiecare pãcat are plata lui de suferinþã. Cu cît e pãcatul mai mare, cu
atîta suferinþa e mai mare. ªi sã nu vã miraþi, ºi sã nu vã întristaþi cînd
Dumnezeu, din cauza gr e º e l i l or noa s tr e , mai îngãduie sã vinã ºi
suferinþa peste noi. Prin suferinþa aceasta, rãbdatã cu credinþã ºi cu
smerenie, Dumnezeu ne ajutã sã ne ispãºim greºelile fãcute. Se spune
cã odatã, cînd a stat 40 de zile ºi 40 de nopþi pe munte, Moise L-a
întrebat pe Domnul:
- Doamne, de ce, în lumea aceasta, celor buni le merge rãu ºi celor
rãi le merge bine? De ce cel credincios are parte numai de suferinþe
ºi de multe necazuri, iar celui care e împotriva Ta ºi-i rãufãcãtor îi
merge totdeauna bine, n-are nici un necaz?
- Moise, Moise, zise Domnul, omul nu trebuie niciodatã sã întrebe
pe Dumne ze u: De ce Doamne? Pentru cã omul trebui e s ã º ti e c ã
Dumnezeu nu gr e º e º te ni ci oda tã . Cã c i Dumne ze u l uc r e a zã c u
înþelepciune. Dar pentru cã M-ai întrebat, iatã, îþi spun. Într-adevãr,
ºi celor buni le merge rãu. De ce li se întîmplã asta? Pentru cã nu este
om, cît de bun, sã nu a i bã º i el vreun pãcat, vreo slãbiciune, vreo
greºealã. ªi, pentru puþinele greºeli pe care omul cel bun le face pe
pã mî nt, Dumnezeu îi trimite or i munc ã gr e a, or i vi a þ ã as pr ã º i
suferinþã. Pentru ca el sã plãteascã greºelile pe care le face aici. ªi
pentru multele fapte bune îl va rãsplãti Dumnezeu în cer, pentru cã i-a
rînduit viaþa veºnicã.
 Pag. 249

Dar pentru cã ºi cei rãi mai fac cîte-o faptã bunã, cãci sînt oameni
rãi care fac cîte o faptã bunã: dã ºi el la bisericã, îl ajutã pe un sãrac,
cumpãrã ºi el, face ºi el ceva, pentru faptele astea bune pe care le fac
cei rãi pe pãmînt, Dumnezeu l e dã satisfacþie aici. Sã nu spunã cã
Dumnezeu nu le-a dat. Le dã o viaþã liniºtitã, nu-s bolnavi, le merge
bine, au locurile cele înalte. Dumnezeu are milã ºi le plãteºte aici.
Pentru toate faptele bune pe care le face cel rãu, Dumnezeu îl plãteºte
aici. Pentru ca atunci cînd trece dincolo, pentru toate faptele lui ºi
neascultarea lui, sã-i dea pedeapsa veºnicã.
Atunci Domnul le face dreptate la toþi. Cel credincios va zice:
Doamne, într-adevãr, am suferit eu, dar Tu eºti bun ºi mi-ai pãstrat
mie bucuria pentru totdeauna. Dumnezeu vrea sã le facã dreptate la
toþi, dar întîi le face la cei rãi, pentru cã de ei Se desparte la moarte
pentru totdeauna. ªi apoi celor buni, cã pentru ei are Domnul vreme
sã-i despãgubeascã în viaþa veºnicã. Aºa este cu tot ce se întîmplã. Sã
nu cîrtim niciodatã împotriva lui Dumnezeu. Sã ne ferim de pãcat. Iar
dacã greºim ºi mai vine cîte-o suferinþã, sã sãrutãm nuiaua Tatãlui
ceresc, cãci ne mustrã ca sã ne facã bine. ªi sã ne întoarcem atunci
spre Domnul cu lacrimi de pocãinþã. Cã atunci cînd vom plãti prin
suferinþã greºeala pe care am fã cut- o, Dumne ze u î ntr - o clipã ne
vindecã ºi neîntoarce iarãºi seninul. Parcã nouã ne-a fost numai tot
rãu? Ne-a fost ºi bine! Parcã numai în bine sã trãim? Ne va fi ºi greu.
Dacã noi veghem cînd avem vreme: sã ne îmbãrbãtãm în credinþã, sã
ne zidim din Cuvîntul lui Dumnezeu, sã venim în Casa Domnului ºi
sã ne întãrim ºi sã ne zidim duhovniceºte, ca s ã ne ferim de pãcat,
Dumnezeu ne fereºte de suferinþã. Dar dacã noi nu ne ferim de pãcat,
vine ºi suferinþa. ªi atunci, slãvit sã fie Domnul cã ne pedepseºte aici,
ca sã fim scãpaþi dupã aceea. Cînd suferinþa noastrã întrece mãsura
pãcatelor, totdeauna vine izbãvirea. Aºa se întîmplã cu indivizi, cu
familii, cu generaþii, cu popoare întregi. Cînd poporul pãcãtuieºte în
întregime, în întregime ispãºeºte. ªi atunci ispãºeºte ºi cel nevinovat
din mijlocul poporului, cãci atunci ispãºeºte tot poporul.
Cînd o familie pãcãtuieºte, Dumnezeu pedepseºte toatã familia; ºi
atunci suferã ºi cel nevinovat, copilul, pentru pãcatele tatãlui sau ale
bunicului. De aceea, feriþi-vã, sã nu pãcãtuiþi. Din cauza cã Dumnezeu
ne scapã pe noi, trebuie sã plãteascã copiii noºtri ºi urmaºii noºtri, cãci
este scris: Pãrinþii mãnîncã aguridã ºi la copii li se strepezesc dinþii.
Vedeþi dv., poate în satul sau în oraºul de unde sînteþi aþi cunoscut
oa me ni c a r e a u tr ã i t î n pã cat ºi au fãcut mult rãu. Eu nu spun cu
nume, dar la noi, în satul nostru, au fost cîþiva pe care-i ºtiu de cînd
eram copil cã umblau numai cu înºelãciuni ºi cu minciuni. Nici locul
unde au fost casele lor nu se mai cunoaºte! În cîþiva ani, Dumnezeu
i-a înlãturat. ªi, dacã sîntem cu bãgare de seamã, în fiecare loc e cîte
unul aºa.
Pag. 250

Amestecãtura

O scrisoare a fratelui Traian Dorz adresatã fraþilor din Rediu ºi din

Pechea

Scumpii mei fraþi, Slãvit sã fie în veci Domnul nostru Isus Hristos
care, prin harul Sãu, ne-a rãscumpãrat din pãcat ºi, prin Cuvîntul Sãu,
ne-a învãþat sã umblãm în neprihãnire ºi sã trãim în pace. ªi oricine
a avut cu adevãrat parte de r ã s c umpã r a r e a pr i n ha r º i umbl ã î n
neprihãnire, nu poate trãi decît în pace. Întîi în pacea cu Dumnezeu,
prin smerenie, apoi în pace cu fraþii, prin pãrtãºie, apoi în pace cu toþi
oamenii - cît atîrnã de el (Rom 12, 18) . Aceastã pace, de fapt, este
ºi dovada adevãratã cã neprihãnirea aceluia nu-i numai o vorbã goalã
ºi c ã r ã s cumpãrarea sa nu-i o amãgire. Oricine nu are, ca urmare,
aceastã trãire deplinã în pace, mai ales în pace cu fraþii ºi familia în
care l-a aºezat Domnul, acela se înºalã asupra rãscumpãrãrii sale ºi
asupra neprihãnirii. Cine nu le are pe acestea este orb, umblã cu ochii
închiºi ºi a uitat cã a fost curãþit de vechile lui pãcate (2 Petru 1,
9).
Dar pentru cã marele înºelãtor, satana, le dã acestor suflete
nesmerite tocmai falsa încredinþare cã ei stau cel mai bine decît toþi,
ei nu mai primesc nici o îndreptare, nici un îndemn ºi nici o mustrare
ºi astfel ei nu mai pot fi salvaþi. În aceastã nefericitã stare, cu un astfel
de om, nu-i altceva de fãcut, decît ori sã încerci sã trãieºti împreunã
cu el în lupte ºi dezbinãri lãuntrice, or i s ã o r upi odatã ºi pentru
totdeauna cu cel care este în aceastã stare, dupã cuvîntul de la Tit 3,
10. Alegînd prima cale, a trãi împreunã cu cel care este mereu o piatrã
colþuroasã care nu s e a ga þ ã î n zi d or i c um o pui, pare cã fereºte
ruperea ºi pare cã salveazã unitatea, dar numai pare. Cã, în realitate,
r upe r ea este ºi unitate nu-i. Fiindcã ac e l a a r e un a l t duh, o a l tã
învãþãturã, un alt isus (2 Cor 11, 4). El va strîmba mereu Cuvîntul,
pentru a se îndreptãþi pe el. Va nesocoti orice îndemn bun, spre a se
apãra pe el ºi încredinþãrile lui neascultãtoare ºi nesupuse. Astfel, de
la fiecare întîlnire cu el, te vei întoarce mîhnit ºi tulburat. Poþi sã-þi
scoþi sufletul, chinuindu-te sã-l convingi, el nu se va lãsa. Poþi sã-þi
storci ochii în lacrimi pentru el, el nu se va clinti. ªtim Cuvîntul Sfînt
cã îndãrãtnicul nesupus ºi neascultãtor de fraþi nu mai poate fi salvat.
De aceea ne porunceºte: feriþi-vã ºi depãrtaþi-vã de el (Rom 16, 17) .
Sã fie pentru tine ca un pãgîn º i va me º ( M a t e i 1 8 , 1 7 ) . Sã nu-l
primeºti în casa ta, nici sã nu-i zici Bun venit! (2 Ioan 10) . Ba, cît
de departe merge Sfîntul Pavel, el, care a scris 1 Corinteni 13, cînd
le spune galatenilor
(Gal 5, 12) sau filipenilor (Filipeni 3, 2) cã orice convieþuire cu
cel ajuns în aceastã stare este imposibilã fãrã pagube ºi fãrã necazuri
pe ntr u Luc rarea lui Dumnezeu. Rãmînînd împreunã cu cel care nu
vrea ºi nu vrea sã se uneascã în chip desãvîrºit cu fraþii ºi cu Lucrarea
frãþeascã nicidecum, te vei chinui în fiecare zi ºi noapte, îþi vei irosi
toate puterile în zadar ºi vei fi ca cel care tot vîsleºte într-o luntre
legatã de o buturugã. Dupã ani de osteneli, te vei pomeni tot acolo, ba
încã mai rãu.
 Pag. 251

Alegînd calea a doua, vei avea un ºoc puternic la început, ca la

orice operaþie, dar odatã tumoarea scoasã, organul sãnãtos se va reface
ºi, prin puterea Aceluia care ne-a spus cã acesta este singurul mijloc
de vindecare, totul se va vindeca ºi întregi curînd
(2 Tes 3, 6) . Cînd lucrurile ajung aºa cã, dupã zeci de ani, tot nu
vrea cel ne a s c ul tã tor s ã a sculte ºi cel dezbinat sã se uneascã, se
dovedeºte cã, într-adevãr, nu-i altã cale mai potrivitã decît a te feri de
el ºi a te depãrta. Un astfel de om nu se va mai îndrepta niciodatã.
Nici Dumnezeu Cel Bun ºi Iubitor nu mai are nici o speranþã pentru
el, dacã Cuvîntul Sfînt spune: depãrteazã-te de el! Noi am încercat 30
de ani cu cei pentru care ne-am mai pus în primejdii încã o datã la
Poiana Braºov. Dar s-a dovedit pînã la capãt cã astfel de oameni nu
mai pot fi salvaþi. De fiecare datã s-au fãcut tot mai rãi - ºi nu mai
buni. Acum i-am încredinþat pe totdeauna judecãþii lui Dumnezeu ºi
rãsplãþii Lui, a cãrui Lucrare o stricã, ai cãrui copii îi tot tulburã, pe
ai cãrui slujitori îi tot rîd ºi pîrãsc. ªi El le va plãti dupã faptele lor.
Nimeni dintre noi nu-l poate feri pe semenul sãu de soarta pe care ºi-o
a l e ge s i ngur º i de ur ma r e a fa pte l or pe c ar e , c u î ndã r ã tni c i e
împotrivitoare, urmeazã sã le tot facã.
De ani de zile tot urmãrim cu îndurerare ºi strîngere de inimã
necazul pe care fr. voastre de la Rediu îl tot aveþi cu cîteva suflete
c a r e þ i n cu îndãrãtnicie ºi nesupunere ºi pãstreazã c u tã r i e ni º te
încredinþãri primite dintr-o învãþãturã strãinã Frãþietãþii noastre. Un
duh deosebit, o evanghelie alta, o învãþãturã deosebitã de cea pe care
am primit-o de la început (1 I o a n 2 , 2 4 ) . Di n pr i c i na a ceasta,
adunarea vã este mereu împãrþitã, sufletele tulburate, pacea nimicitã,
numele hulit ºi rodul împrãºtiat. ªi deci aveþi acolo - ca pildã fericitã
- adunarea din Pechea. Totuºi nici unii din cei vinovaþi nu iau seama
ºi nici unul din ei nu se îndreaptã, fiindcã nu vor. Acest lucru va fi
mereu aºa pînã cînd vã veþi hotã r î fr. voa s tr e , c e i lalþi, sã faceþi
operaþia salvatoare. ªi aceastã stare de lucruri nu este numai la Rediu,
în pãrþi l e a c e l e a, c i ma i este încã în cîteva alte adunãri, unde se
impune la fel o lucrare de hotãrîre ca acolo. Cred cã a sosit timpul
unei astfel de hotãrîri, care a început de la Poiana Braºov, cu cei din
frunte.
ªi va trebui sã fie urmatã de toþi pînã la capãt, cãci altfel
amestecãtura aceasta nu numai cã nu-i va salva pe aceia - fiindcã s-a
dovedit cã nu vor ei sã se mai salveze, ci îi va pierde ºi pe alþii, care
sînt lesne crezãtori ºi care vor mai cãdea în laþul fãþãrniciei acestora
c a r e s e pr efac fraþi (2 Cor 11, 15) . Dupã cum în 1935 a tr e bui t
operaþia cea grea împotriva duhului literist ucigaº, aºa va trebui ºi
operaþia împotriva duhului sectarist tot aºa de ucigaº a l Mi e l ul ui
Oastei. Cum duhul literist de atunci n-a nimicit decît pe cei care îi
erau daþi lui, tot aºa nici duhul sectar de acum nu va nimici decît pe
cei care, din pricinã cã n-au pãstrat dragostea de fraþi în ascultare ºi
adevãrul învãþãturii dintîi, Dumnezeu Însuºi i-a lãsat în mîna acelui
duh înºelãtor de care s-au alipit (2 Tes 2, 9-12) . Pe cine nu cautã
sã se salveze singur, - nici Dumneze u nu ma i l uptã s ã - l s alveze.
Pãcatul dezbinãrii e atît de mare, încît e mai uºor pãcatul sinuciderii
(Luca 17, 1-2) . Dar pentru cã aceºti oameni sînt atît de încredinþaþi
cã rãtãcirea lor este adevãr, nimeni nu-i va mai putea salva niciodatã.
Pag. 252

Pentru cã îngîmfarea lor dispreþuieºte pe oricine nu este ca ei - ºi

împotriva oricui ei se ridicã cu sfidare. Acesta este duhul lor, duhul
care i - a or bi t, duhul orbului care îi conduce la groapa în care se
aruncã singuri, cu voia lor. Prin aceste cîteva lucruri constatate în toþi
lungii ºi greii ani ai luptelor Oastei Domnului, n-am vrut decît sã vã
facem cunoscute niºte adevãruri dureroase, dar reale. Nici nu vrem sã
vã silim ca fr. voastre sã urmaþi una sau alta din cele 2 cãi arãtate mai
sus, - dacã însã n-aþi ajuns la încredinþarea la care am ajuns noi toþi
fraþii, cu privire la aceste lucruri. Precum ºi sã vã arãtãm încã o datã
starea în care poate cãdea oricine nu rãmîne în smerenie ºi curãþie
între fraþi, în Lucrarea Domnului. fr. T. D.
 Pag. 253

Tabagismul - fumatul

A treia mare nenorocire a omului ºi a omenirii

Fumatul arde a treia parte din venitul lumii ºi secerã a treia parte
din populaþia pãmîntului; Oastea Domnului ºi lupta contra fumatului.
Fuma tul n- a fos t c unos c ut î n Eur opa , de c î t dupã ce Col umb a
descoperit America. Primii europeni care au pãºit atunci pe pãmîntul
Americii i-au aflat acolo pe bãºtinaºi fumînd. Ciudãþenia asta a fost
r e pe de preluatã de cãtre europeni ºi apoi adusã î n Eur opa . Cî nd
primul spaniol venit înapoi în þarã a fost vãzut fumînd pe s tr ã zile
oraºului Madrid, capitala Spaniei, lumea s-a luat dupã el cu pietre ºi
hui dui e l i , c a dupã un aducãtor de nenorociri. Dar curînd pa ti ma
aceasta satanicã a pãtruns peste tot ºi s-a întins în toatã Europa, iar
apoi ºi în celelalte pãrþi ale lumii, prin cei care cãlãtoreau pe mãri ºi
pe uscat, aºa încît astãzi mai mult ca a tre i a pa r te di n popul a þ i a
pãmîntului este r oa bã a c es tui ni mi c i tor pãcat. Bolile pe care le
provoacã fumatul secerã a treia parte din vieþile omeneºti; ºi procentul
acesta este în continuã creºtere. Cheltuielile pentru aceastã patimã
aducãtoare de boli ºi nenorociri - atît fumãtorilor, cît ºi celor care nu
fumeazã - sînt de asemenea ºi ele foarte mari.
Statele cîºtigã mulþi bani pe fumat, dar cheltuiesc ºi mai mulþi
pentru spitale, sanatorii, medicamente date celor bolnavi din cauza
fumatului sau celor rãmaºi pe urma morþilor din cauza acestei patimi.
Di n c a uza a s ta s - a fã cut î nc eputul une i l upte de v o r b e º i de
instrucþiuni pentru stãvilirea acestui flagel - dar parcã, pe mãsurã ce
se luptã contra acestui lucru rãu, el nu numai cã nu scade, ci creºte.
Ba încã fumeazã ºi mai mult, nu numai bãrbaþii, ci femeile ºi copiii.
Noi, cu Oastea Domnului, am dus, potrivit Evangheliei, încã de la
început, o necruþãtoare luptã contra acestui mare pãcat care nimiceºte
sãnãtatea trupului ºi a sufletului, care a r unc ã î n foc pî i nea atîtor
copilaºi ºi care este o urîciune înaintea lui Dumnezeu. Pãrintele Iosif
a dus o luptã necruþãtoare contra fumatului, prin toate cãrþile ºi foile
sale, punîndu-l pe aceeaºi treaptã blestematã cu alcoolul, care este
fratele ºi tovarãºul lui de nelegiuiri ºi de ucideri. Tot Cuvîntul Sfînt
al lui Dumnezeu osîndeºte orice pãcat ºi orice patimã care vine din
desfrîu ºi duce la rãu. Iar printre aceste patimi ºi pãcate, este desigur
ºi pãcatul fumatului, pentru cã ºi acesta merge împreunã cu celelalte
ca el. Cine bea alcool, acela ºi fumeazã; iar cine fumeazã la fel face
ºi cu bãutura îmbãtãtoare. Singura salvare din ghearele acestor ucigaºi
sufleteºti ºi trupeºti este primirea lui Hristos în inima ºi viaþa omului.
Prin naºterea din nou, omul primeºte în inima sa pe Domnul Isus ºi
puterea Sa cea sfîntã îl elibereazã din lanþurile pãcatului de orice fel
- astfel omul scapã, printre celelalte pãcate, ºi de pãcatul fumatului.
Omule, oricine ai fi tu ºi oricît de puternic ai fi legat cu acest lanþ
ucigaº, vino la Domnul Isus! Predã-þi Lui inima ta, rugîndu-L sã þi-o
curãþeascã de aceastã patimã - ºi vei vedea cã El te va izbãvi, fiindcã
ºi pe mulþi alþii i-a mai izbãvit El aºa. Fraþilor ºi surorilor care L-aþi
aflat pe Domnul Isus, luptaþi sã-i salvaþi ºi pe cei de lîngã voi, care se
aruncã nebuneºte în focul patimii fumatului, apoi, prin asta, ºi în focul
iadului.
Pag. 254

Suflete pãtimaº ºi rob fumatului ºi celorlalte pãcate, numai Hristos

Domnul te poate salva. Vino la El acum, predã-te Lui ºi vei fi salvat.
Numai astfel vei putea fi; altfel mergi sigur la boalã ºi la moarte. Nu
uita, vino acum! Traian Dorz
 Pag. 255

O parte dintr-o rugãciune

a fratelui Popa Petru (Batiz), de la o adunare

Te rugãm sã ne binecuvîntezi aºa cum ne gãsim în Lucrarea în care

ne-ai chemat pe noi de atunci de cînd am avut chemare din partea Ta
sã venim la Tine. Noi dorim sã punem la picioarele Fiului Tãu iubit tot
ceea ce am primit de la Tine. Dorim sã Te slãvim pe Tine. Dorim sã
trãim pentru slava Numelui Tãu. Dorim sã fim mãrturie pe pãmîntul
acesta pentru tot ce ai fãcut cu noi ºi în viaþa noastrã. Îþi mulþumim cã
Te-ai îndurat de þara ºi de poporul nostru, ºi de Biserica noastrã ºi ai
ridicat aceastã Lucrare Doamne, ai ridicat aceste vase pe care le-ai pus
pe ntr u s l uj ba Ta. Îþi mulþumim cã prin ele cauþi s ã s e ves te a s cã
Numele Tã u Ce l Sfî nt º i Veºnic. Descoperi atîtea taine care erau
necunoscute faþã de noi; ºi taina tainelor ºi minunea minunilor este cã,
pe Crucea Gol gote i , Fi ul Tã u Iubi t a mur i t pe ntr u pã ca te l e º i
fãrãdelegile noastre. Pe Crucea Golgotei s-a plãtit datoria pe care noi
n-am fi putut-o plãti niciodatã. ªi de acolo, dupã biruinþa cîºtigatã de
Fiul Tãu, s-a strigat ºi se va striga peste veacuri: Veniþi la Mine voi,
cei obosiþi ºi însãrcinaþi, ºi Eu vã voi da odihnã sufletelor voastre.
Bunul nostru Pãrinte, niciunde în lume n-am gãsit mai multã mîngîiere
decît la picioarele Fiului Tãu iubit.
Acolo unde ne-am împãcat cu Tine, acolo unde s-a ºters zapisul
care era scris împotriva noastrã, pironindu-l Fiul Tãu Iubit pe Cruce,
acolo unde s-a vãrsat sîngele Lui scump despre care apostolii ºi toþi
propovãduitorii Evangheliei strigau în lume: Sîngele Lui ne curãþeºte
de orice pãcat. O Doamne, venim ºi noi la Tine º i de data aceasta
sã-Þi mul þ umim din toatã inima cã ne-ai chemat ºi pe noi la Tine.
Doamne, ne dãm seama în ce stare eram cînd ne-ai gãsit pe noi. Eram
pãrãsiþi de toþi, eram robiþi ºi trãiam în întuneric, cãci nici o razã de
luminã n-a pãtruns pînã la noi. Dar venind la Tine, la picioarele Crucii
Fiului Tãu Iubit, am vãzut adevã r a ta l uminã care lumineazã pe tot
omul ce vine în lume. Aici Doamne s-au deschis ochii noºtri ºi ne-am
dat seama cã o candelã pentru picioarele noastre este Cuvîntul Tãu.
În lumea plinã de primejdii în care trãim ºi pe drumurile vieþii
noastre pline de întuneric ºi de beznã, Cuvîntul Tãu a fãcut luminã,
de putem merge pe urmele bãtãtorite ale înaintaºilor noºtri care cu
preþul vieþii lor s-au avîntat în aceastã luptã ºi au croit drumuri ºi
cãrãri care duc la Crucea Golgotei. Ne-ai luminat cãrãrile acestea, ca
sã putem ºi noi - aºa obosiþi cum sîntem, aºa neputincioºi ºi plini de
slãbiciuni - s ã me r ge m pe urmele Tale. Cînd am plecat pe drumul
acesta eram slabi, fricoºi ºi plini de cutremur, dar Îþi mulþumim cã, din
ce ne-am apropiat mereu pe drumul acesta de Tine, cãdeau de pe noi
slãbiciunile noastre º i pr i me a m o de os e bi tã putere prin puterea
Duhului Sfînt, care ne-a întãrit sã-Þi fim credincioºi ºi recunoscãtori
pentr u da r ur i l e Ta l e s fi nte c u ca r e ne - ai î mbogã þ i t pe noi. Îþi
mulþumim Doamne pentru aceastã Lucrarea în care ne-ai chemat ºi pe
noi.
Pag. 256

A fost plãtitã din greu de înaintaºii noºtri, s-au vãrsat multe lacrimi
ºi jertfe pe drumul Tãu, cãci pãmîntul þãrii noa s tr e e pr es ã r a t de
mormintele înaintaºilor noºtri care au dus fiecare mãrturia Ta þãrii ºi
poporului nostru, sã vinã sã Te cunoascã pe Tine. ªi aceste morminte
s î nt s fi nte a ltare pe lîngã care ori de cîte ori trece m Doa mne ne
aducem aminte de jertfele înaintaºilor noºtri ºi de mãrturia puternicã
pe care au dat-o pe pãmîntul acesta. Dorim Doamne pe acelaºi drum
sã mergem ºi noi, oricît ne-ar costa. Dorim sã nu ne mai preþuim viaþa
noastrã, dorim sã ne dezbrãcãm în totul de noi ºi sã fim asemenea
chipului Fiului slavei Tale. E o dorinþã fierbinte pe care o avem ºi nu
putem ajunge niciodatã la realizarea ei, decît cu ajutorul Tãu, cãci Tu
ne - a i s pus: Cheamã-Mã în ziua necazul ui º i Eu te voi a j uta . Te
c he mã m di n toa tã i ni ma , Mî ntui tor ul nos tr u i ubi t, c a r e ne - a i
îmbãrbãta t pe dr umul a c es ta, spunîndu-ne: Eu sînt cu voi pînã la
sfîrºitul veacurilor. Nu ne lãsa singuri, Mîntuitorule iubit! Avem de
trecut o mare primejdioasã pe care bat vînturi ºi furtuni; apele vor fi
totdeauna gata sã ne înece, dar rãmîi, Scumpule Mîntuitor, la cîrma
c or ã bi e i noa s tre. ªi cînd valurile ºi fur tuna vor ba te pute r ni c ,
liniºteºte-le Tu Mîntuitorule, ca sã putem trece împreunã cu Tine la
þãrmul celãlalt, sã ne putem bucura de zilele frumoase ºi binecuvîntate
pe care le-ai pregãtit pentr u noi pr i n J e r tfa Ta mîntuitoare de pe
Crucea Golgote i . ªi a c um, Te rugãm, prin Duhul Tãu Cel Sfînt pe
c a r e ni L- ai f ã gã d ui t , s p unî nd c ã va r ã mî ne c u noi î n ve a c ,
îmbãrbãteazã-ne ºi în aceastã zi. Îmbogãþeºte-ne ºi ajutã-ne sã mergem
din slavã în slavã, slãvind ºi preamãrind Numele Tãu veºnic. Deplini
încredinþaþi cã Tu eºti cu noi, Te slãvim pe Tine din toatã inima ºi
fi i nþ a noa s tr ã , c ã c i numa i Þi e se cuvine toatã slava, ci ns te a º i
închinãciunea, Tatãlui, Fiului ºi Duhului Sfînt. Amin.
 Pag. 257

Viaþa veºnicã în Domnul Isus

O vorbire a fratelui Vasile Cîmpean (Ogruþan) de la o nuntã

Iubiþi fraþi ºi scumpe surori în Domnul Isus Hristos ºi toþi cei care
sînteþi de faþã, indiferent cu ce gînd aþi venit aici, indiferent ce idee
v-a adus aici, noi pe toþi vã salutãm în Numele Domnului Isus ºi am
dori din suflet ca nici unul sã nu vã duceþi cu sufletul nemîngîiat de
aici, nici unul sã nu vã duceþi întristaþi. Vreau mai întîi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, sã amintesc cîte ceva din cele ce le cunosc ºi eu din viaþa
fraþilor tineri ºi din familia lor. Cunosc viaþa fratelui tînãr de cînd era
copilaº mic aci în sãtucul acesta. Îmi aduc aminte de pãrinþii care l-au
crescut. N-a fost fratele, tatãl sãu, un frate vorbitor; n-a fost fratele un
fra te c a r e s ã fi e or ator, dar ne-a fost un exemplu ºi un model de
blîndeþe ºi de smerenie. La fel, sora. ªi vedem cã Dumnezeu nu lasã
nerãsplãtitã o viaþã sincerã, o smerenie sincerã, o aplecare sincerã la
poala crucii Domnului Isus; nu le lasã nerãsplãtite. Familia lor toatã a
fost înþelegãtoare ºi Dumnezeu S-a îndurat spre ei, ca sã vedem aici
o nuntã în felul cum o vedem.
Lucrarea lui Dumnezeu, tainicã, fraþilor ºi surorilor, pe care El o
face la rîndul Lui ºi în timp potrivit, este lucrarea Sa, nu a oamenilor.
De multe ori noi oamenii greºim atunci cînd ne amestecãm în lucrurile
lui Dumnezeu ºi credem cã le-om face mai frumoase sau mai bine, sau
altfel de cum le face Dumnezeu. E minunat lucru atunc i c î nd omul
poate rãmîne convins de lucrarea lui Dumnezeu pe care Dumnezeu o
face în viaþa lui, în familia lui. ªi-i minunat lucru atunci cînd putem
rãmîne recunoscãtori faþã de Cuvîntul Lui Sfînt care lucreazã cu atîta
putere în viaþa de care-i primit ºi-n inima de care-i ascultat ºi acceptat.
Mulþumim lui Dumnezeu ºi dorim toþi sã ne îndreptãm o clipã inima
ºi sufletul spre familia aceasta, spre fraþii aceºtia bãtrîni, smeriþi ºi
umili, ºi ascultãtori. Nu i-am fi putut socoti cã sînt mari povãþuitori,
dar au fost mari trãitori. Cã nu cei ce vorbesc, nu cei ce fac vîlvã, cu
falã, sînt ceva înaintea lui Dumnezeu, ci aceia ce-ºi trãiesc viaþa în
curãþie, în sfinþenie ºi în ascultare ºi recunoºtinþã faþã de Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Ne putem aduce aminte de Cuvîntul Domnului Isus, care-i plin de
pute r e º i c a r e a spus aºa: Nu cei ce-Mi zic Doamne Doamne - nu
aceia. Ci aceia ce fac voia Tatãlui Meu. Mulþi oameni de pe pãmînt se
î ndr e a ptã - mai ales în timpuri de durere, în timpur i de l i ps ã , î n
timpuri de anumite stãri grele din viaþã - se îndreaptã spre Dumnezeu
cu Doamne Doamne, dar cînd a trecut durerea, cî nd a trecut lipsa,
cînd a trecut boala, cînd a trecut încercarea, - ei nu mai cautã voia lui
Dumnezeu. De aceea, fraþilor ºi surorilor, sã ne rãmînã un model sfînt
ºi binecuvîntat familia aceasta. A fost o familie smeritã ºi blîndã aºa
cum o ºtim ºi o cunoaºtem. ªi fiind în felul acesta, nici copiii lor, deºi
s-au dus de la ei ºi prin toatã þara au umblat, nu ºi-au uitat pãrinþii ºi
nu ºi-au uitat felul de viaþã pe care l-au vã zut la ei, ci l-au urmat.
Mulþi ne rugãm pentru ai noºtri. Mulþi Îi spunem lui Dumnezeu multe
cuvinte, dar oare cum ne trãim viaþa? Ce pot ei vedea în noi? Ce pot
gãsi în noi?
Pag. 258

Mulþumim fraþilor bãtrîni care ºi-au crescut familia în felul acesta,

mai întîi dîndu-se exemplu nu de vorbe multe, ci de o viaþã smeritã ºi
ascultãtoare de Dumnezeu. Fiindcã ascultarea face mai mult decît mii
de jertfe înaintea lui Dumnezeu. Cel ce nu poate asculta poate sã-ºi
aducã chiar ºi trupul lui jertfã, aºa cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu,
poate sã- º i î mpartã averea pentru hrana sãracilor, poate sã-ºi dea
trupul sã fie ars în foc, dar dacã el nu-L poate înþelege pe Dumnezeu,
dacã el nu poate asculta de Dumnezeu, atunci nu va ajunge niciodatã
sã-i cunoascã dra gos te a Lui c uratã ºi mãreaþã, care întrece orice
cunoºtinþã. Cam atît am vrut sã amintesc despre familia fraþilor de aici,
pe care o cunoaºtem. Îi mulþumind mai întîi lui Dumnezeu ºi apoi ºi
fraþilor pentru minunata creºtere ºi pentru minunatul exemplu ce ni-l
dau. Sã nu credem ceva greºit. Nu numai noi care vor bim putem fi
exemple în adunare. Fiecare di n a duna r e a l ui Dumne ze u s î nteþi
chemaþi sã daþi exemplu în locul în care v-a aºezat Dumnezeu. Cînd
Dumnezeu te-a chemat în adunare ºi în Lucrare, te-a pus într-un loc,
sorã ºi frate, ai ocupat un loc. Cînd te miºti di n l oc ul în care te-a
aºezat Dumnezeu, toatã adunarea te cunoaºte, toatã adunarea te vede,
toþi se schimbã.
Dar cît timp rãmîi în locul în care te-a aºezat Dumnezeu, smerit,
umil, ascultãtor, atunci poþi sã înþelegi Cuvîntul lui Dumnezeu, poþi sã
trãieºti Cuvîntul lui Dumnezeu, poþi sã ai Cuvîntul lui Dumnezeu în
inimã, în suflet ºi în gînd. Dar cînd te miºti din locul unde te-a aºezat
Dumnezeu, atunci îþi cauþi tu un loc al tãu cum îi place eului tãu. Nu
uitaþi lucrul acesta, fraþilor ºi surorilor! Timpul s-a scurs, dar sã nu
uitãm, cã nu numai cu pîine va trãi omul, ci cu orice cuvînt care iese
din gura lui Dumnezeu. Eu cred cã majoritatea celor care sîntem aici
n-am venit pentru altceva, decît pentru cã sîntem flãmînzi, însetaþi
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu, fãrã de care - putem mãrturisi fiecare
larg, deschis: Eu nu mai pot trãi fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu. Uitaþi-vã
la vieþile care trãiesc fãrã Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum sînt vieþile
acelea? De aceea auziþi spunîndu- se: Strîng Cuvîntul Tãu în inima
mea, pentru ca sã nu pãcãtuiesc împotriva Ta. Dar ce altceva te mai
poate ajuta, frate ºi sorã, sã nu pãcãtuieºti?
Ce te mai poate ajuta, în afarã de Cuvîntul lui Dumnezeu? Mintea
ta iscusitã? Uitã-te unde te duce mintea ta! Uitã-te ce face cu tine
mintea ta. Luc r a r e a î n c a r e ne - a c he ma t Dumne zeu, fr a þ i l or ºi
surorilor, este la poala crucii Domnului Isus. Veºnic, cît stai la poala
crucii Domnului Isus, îþi vei þine privirile aþintite la El, ca l a Cel
rãstignit în locul tãu. Nu ºtiu dacã aþi citit sau dacã aþi ajuns la micile
c ã r ti c e l e , l a micile broºuri c u ca r e a î nc eput Luc r a r e a Oa s te i
Domnului. La micile broºuri ce arãtau inima omului. Ce minunat era
zugrãvitã într-un loc: inima omului, crucea Domnului Isus ºi un scaun.
Cît timp era eul rãstignit pe cruce, Domnul Isus stãtea pe scaun ºi te
conducea, ºi te comanda. Iar cînd eul voia sã se dea de pe cruce jos,
se punea pe scaun ºi Domnul Isus Se suia iarãºi pe cruce, în locul tãu.
Sã nu credem cã acelea cu care a început Dumnezeu Lucrarea aceasta
au fost niºte lucruri cãrora le-au trecut vremea ºi timpul; ºi cã acum
noi avem altele, mai iscusite ºi mai puse la rînd, ºi mai puse la punct.
Nu, fraþilor ºi surorilor!
 Pag. 259

Noi nu vom avea niciodatã un semn mai înalt, mai sfînt, mai
binecuvîntat, mai puternic decît jertfa Domnului Isus ºi crucea Lui
prin care ne-a mîntuit. Dacã toate lucrãrile, toate confesiunile, toate
credinþele de pe pãmînt se vor scula de acolo ºi vor spune cã este idol
crucea, noi nu vom spune aceasta niciodatã! Noi vom rãmîne veºnic
alipiþi de crucea Domnul ui Is us , s tî nd ve º ni c s ub poa l a cr uc i i
Domnului Isus ºi de aici Îl vom vesti pe Domnul Isus. De aici vom
vorbi totdeauna. Cine nu vorbeºte de sub poala crucii Domnului Isus
nu poate vorbi nimic. N-are farmec altceva în adunarea noastrã. Sub
aceasta ºi cu aceasta ne-a trezit Dumnezeu. Aici, vã rugãm fierbinte,
lãsaþi orice ºoaptã care vã cheamã sã vã sculaþi de aici. Înapoi, în
genunchi, la poal a c r uc i i Domnului Isus! Fraþilor ºi surorilor, vã
rugãm, înþelegeþi-ne! Aduceþi-vã aminte de cînd cîntãm cîntarea: E
mul t de c î nd e noa pte º i l umea-i bîntuitã / de mii de duhuri rele
cu-nºelãtoare ºoapte. Dar noi am crezut cã ne distreazã cu aceasta! Eu
am crezut cã aceasta o fi vreo cîntare de distrare; n-am înþeles cã-i un
adevãr. Uitaþi-vã, astãzi sînt mii de duhuri, mii de duhur i care, cu
înºelãtoare ºoapte, vin ºi-þi ºoptesc: Ridicã-te de-acolo. Dar nu vezi
l ume a c ul tã? Da’ de ce-ai fãcut facultate? Da’ de ce te - a i dus l a
ºcoalã? Nu vezi tu, mintea ta nu se poate ridica? Ai sã rãmîi tu singur
a c ol o? Noi vã mãrturisim în numele cerului, în Numele Domnul ui
Isus: de se vor scula toþi, noi vom rãmîne la poala crucii Domnului
Isus, de unde strig cu ochii plini de lacrimi: vã rugãm fierbinte pe toþi
fraþii ºi surorile: întoarceþi-vã înapoi, sã îmbrãþiºãm Crucea dintîi.
Aud pe mulþi fraþi propovãduind ºi predicînd pacea. Pacea nu se
predicã, fraþilor. Pacea se trãieºte. Pacea se urmãreºte. Nu se predicã!
Dragostea nu se predicã. Dragostea se trãieºte. Dragoste e viaþã, nu e
predicã! Atunci cînd te-ai umplut de mii de duhuri rele ºi strãine ºi
cînd mii de ºoapte în tine ºoptesc fel de fel de lucruri, degeaba mai
propovãduiþi pacea. Cã-n inima ta-i ura. În inima ta-i rãzboiul. În
inima ta-i rãzvrãtirea. Degeaba vi ne Cuvî ntul l ui Dumnezeu sã-L
înþelegem pe Domnul Isus care spune aºa: Vã dau pacea Mea, vã las
pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dã l ume a , c a s ã nu vi se tulbure
i ni ma. Din cauza aceasta, cã noi n-am ascultat glasul Lui, cã n-am
r ã ma s l a gl a s ul Lui , ni s - a tul burat inima, fraþil or. Tr e bui e s ã
recunoaºtem. M-am gîndit de cînd am intrat aici: oare de ce amintesc
toþi fraþii despre lucrurile acestea? E vremea în care trã i m. ªi nu
putem fi ne pã s ã tor i de vr emea în care trãim. Nu mai vine satana
a c uma c u pãc a tul l ume s c aºa de provocator cum vine cu pãcatul
duhovnicesc. Oare de ce Domnul Isus a trebuit, în ultimele cuvinte,
prin Matei, sã spunã: Vor veni Hristoºi mincinoºi, vor veni proroci
mincinoºi ºi vor spune: Eu sînt!
- La noi este!
- Dar cum? Numai la voi?
- Numai la noi. De-acolo de unde auzi cuvîntul acesta: numai la
noi; numai eu, fereºte-te, frate ºi sorã, ca de foc . De aceea noi vã
rugãm frumos ºi v-am rugat întotdeauna frumos, fraþilor ºi surorilor,
î nþ e l e ge þ i - ne : nu împrumutaþi nimic din afarã. Cui nu vã a j unge
Domnul Isus ºi jer tfa Lui, aflaþi, fraþilor ºi surorilor, cã nu vã mai
mulþumeºte nici cerul întreg sã fie al vostru. Tot ce mai are Dumnezeu
de la Domnul Isus încolo, tot sã vã dea ºi sã fie al vostru, - voi veþi fi
nemulþumiþi în cer.
Pag. 260

De ce? Cuvîntul lui Dumnezeu garanteazã lucrul acesta ºi spune

clar. Fraþii, fiecare de la început, au cãutat sã vã spunã cele mai alese
cuvinte, cele mai bune îndemnuri. E adevãrat, cînd te ridici sã vorbeºti
ceva în Numele lui Dumnezeu, în Numel e Domnul ui Isus, cauþi sã
vorbeºti ce poþi mai curat; ce poþi mai ales; ce poþi mai sfînt. Eu aº
vrea sã vã citesc ceva di n Cuvî ntul l ui Dumne ze u c u pr ivire la
lucrurile de cãpetenie, pe care Dumnezeu Însuºi le mãrturiseºte ºi le
aratã. Acest cuvînt îl puteþi gãsi ºi frãþiile voastre în Epistola Întîi a lui
Ioan. V-am spus cã fiecare frate care vorbeºte cautã sã vorbeascã cît
mai bine ºi cel mai frumos. Dar aici vine Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ne
vorbeºte El º i s pune a º a : Da c ã primim mãrturia oamenilor, dacã
primiþi mãrturia noastrã pe care v-o facem ca oameni, ca fraþi, sã nu
uitãm cã mãrturisirea lui Dumnezeu este mai mare decît mãrturisirea
pe c a r e o fa c e m noi toþi, în orice fel. Ea trece peste orice mi nte
omeneascã, întrece orice adunare de c r e º ti ni s a u de credincioºi,
oricum s-ar numi ei. ªi spune aºa: ªi mãrturisirea lui Dumnezeu este
mãrturisirea pe care a fãcut-o Dumnezeu despre Fiul Sãu. Nu cea pe
care o facem noi. Cea pe care o facem noi poate cã e aºa de slabã, aºa
de sãrãcãcioasã, încît frãþiile voastre vã duceþi zdruncinaþi de aici. Cu
inimi l e s e c i , ne împãcaþi ºi nemulþumiþi. Dar eu vã rog din suflet,
ascultaþi, care vreþi, mãrturisirea pe care o face Dumnezeu - ºi v-o
face ºi vouã, ºi nouã, ºi tuturor, ºi lumii întregi. ªi mãrturisirea lui
Dumnezeu este mãrturisirea pe care o face El despre Fiul Sãu.
Noi vi-L mãrturisim cum ne-a îngãduit Dumnezeu, dar Dumnezeu
Î l mã r turiseºte clar ºi sfînt. Cine crede în Fiul lui Dumne ze u a r e
mãrturisirea aceasta în El. Cine nu-L crede pe Dumne ze u Î l fa ce
mincinos, fiindcã nu crede mãrturisirea pe care a fãcut-o Dumnezeu
despre Fiul Sãu. ªi mãrturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaþã
veºnicã, dupã care eu cred din tot sufletul cã fiecare de aici înseteazã
ºi ar dori din suflet sã ajungã la aceastã viaþã veºnicã. ªi mãrturisirea
este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaþã veºnicã ºi aceastã viaþã este în
Fiul Sãu. Cine are - nu cine crede pe Fiul lui Dumnezeu, are viaþa.
Cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaþa ªi aici completeazã ºi
scrie aºa: V-am scris aceste lucruri ca sã ºtiþi cã voi care credeþi în
Numele Fiului lui Dumnezeu aveþi viaþã veºnicã. Dorim viaþã veºnicã?
Aceastã viaþã este Domnul Isus! Dar acum, pentru aceasta se cere nu
numai sã-L crezi, sorã scumpã, frate iubit.
Ci sã-L ai! Credinþa te-a dus pînã la El ºi El þi S-a dãruit deplin.
Vr e i bi r ui nþ ã î n vi a þ a ta ? Nu s e poa te fãrã El . Vr e i ca l e s pr e
Dumnezeu? Nu se poate fãrã El. El este calea, El este adevãrul, El
este viaþa, El este mîntuirea. Dar atunci cînd noi ne îndreptãm spre
alte ºoapte, imediat El ne lasã în pornirea gîndurilor noastre, sã fim
bîrfitori, ºoptitori ºi aºa cum ajung oamenii care nu se þin strîns legaþi
de Capul care este Hristos. Dumnezeu a aºezat mãdularele în trup ºi
bine ºtim fiecare cum le-a aºezat de minunat. Dacã degetul acesta e
tãiat de ceva, e zdrobit de ceva, prin ce ºtie capul ºi tot trupul cã el e
zdrobit? El avertizeazã imediat tot trupul ºi-i bai, tot tr upul i ntr ã
î ntr - un fe l de doliu, cã un deget s-a zdrobit. Dar de ce nu rãmî ne
trupul liniºtit? Nu s e poate, fraþilor. Trupul strîns legat de cap îºi
primeºte creºterea potrivit cu mãsura de credinþã pe care Dumnezeu
a împãrþit-o fiecãruia.
 Pag. 261

Deci, fiecare de aici care am fãcut un legãmînt de ascultare cu

Dumnezeu, fie tînãr, fie bãtrîn, sã nu uitãm: dacã nu ne þinem strîns
legaþ i de c a pul care este Hristos, nu primim creºterea potrivit cu
mãsura de credinþã pe care Dumnezeu a împãrþit-o fiecãruia. Cã nu se
creºte spre Dumnezeu aºa cum spun unii oameni: trecînd din sectã în
sectã sau din credinþã în credinþã. Ci se creºte spre Dumnezeu cum dã
Capul, cum dã Hristos. Noi sîntem mãdularele trupului Lui, iar El este
Capul Bisericii, Capul tuturor acelora ce se þin strîns legaþi de El. Noi
vã rugãm fierbinte, în Numele Domnului Isus - pe cei care aþi fãcut un
legãmînt de ascultare de El - vã rugãm fierbinte: staþi strîns legaþi de
Capul care este Hristos, sã vã puteþi primi creºterea potrivit cu mãsura
de credinþã pe care Dumnezeu v-a împãrþit-o fiecãruia. Altfel dacã o
mînã nu-i legatã de corp ºi de cap, e a se usucã, ea se împute, ea e
bunã de aruncat. Numai mãdularul care se þine strîns legat de cap e
comandat de cap; ºi atunci el este într-o armonie ºi într-o bunã stare.
Mîna dreaptã nu ia cuþitul, sã scoatã ochii. De ce? E comandatã de
cap! Piciorul nu calcã împotriva altui mãdular. Mîna nu zice: N-am
lipsã de urechi. Ochiul nu zice: N-am lipsã de nas. Nu se crede ceva.
Ci fiecare mãdular, la locul lui, ascultã de Capul care este Hristos ºi
c a r e îi dã potrivit mãsura de cr eº te r e , dupã cr e di nþ a î mpã r þ i tã
fiecãruia. E minunat lucru, fraþilor ºi surorilor, înþelegeþi! Dumnezeu
te - a c he ma t di n î ntuneric la luminã, din moarte la viaþã ºi de pe
pãmînt la cer.
Cea mai scumpã fãgãduinþã pe care a dat-o celor ce cred în numele
Lui este mãrturisirea fãcutã de Domnul Isus în Evanghelia dupã Ioan:
Cine crede în Mine ºi în Cel ce M-a trimis pe Mine în veac nu vine
la judecatã, ci trece din moarte la viaþã. Eu cred din toatã inima cã toþi
cîþi sîntem aici credem în dreapta ºi sfînta judecatã a lui Dumnezeu.
Fiindcã Cuvîntul lui Dumnezeu pe toþi ne ameninþã oarecum, pe toþi
ne avertizeazã cînd spune prin Sfîntul Apostol Petru: Cãci judecata stã
gata sã înceapã de la casa lui Dumnezeu. Eu cred din tot sufletul cã
nici unul nu veþi primi mai aspr ã pl a tã c a mi ne , care v-am vestit
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nu L-am trãit. Dacã judecata stã ga ta s ã
înceapã de la casa lui Dumnezeu - ºi spune Cuvîntul lui Dumnezeu:
Dacã cei neprihãniþi vor scãpa cu greu, ce se vor face cei nelegiuiþi?
Dacã credem în dreapta judecatã a lui Dumnezeu, atunci, fraþilor ºi
surorilor, trebuie sã cãutãm o cale prin care sã nu ajungem la judecatã.
Sã nu ajungem la judecatã.
Dacã ajungi la judecata dreaptã a lui Dumnezeu, n-ai sã scapi.
Numai dacã nu ajungi la judecatã. Domnul Isus spune: Ei nu vin la
judecatã, ci trec din moarte la viaþã. De ce? Sînt ai Lui. Aduceþi-vã
a mi nte , fr aþ ilor ºi surorilor bãtrîne, cum se cînta cînta r ea a c e e a
minunatã, mai este ºi acuma scrisã în carte - vã rugãm sã o cãutaþi ºi
sã o cîntaþi: Sã ºtii tu cer ºi tu pãmînt, / sã ºtii tu soare ºi tu vînt, / sã
ºtii tu lume ºi tu gînd: / eu nu mai sînt al nimãnui; / eu sînt al Lui, al
Lui, al Lui. Bunul Dumnezeu sã ne ajute ca fiecare, cu un suflet plin
de credinþã, sã putem spune lucrul acesta: Eu sînt al Domnului. Eu aºa
am învãþat în Lucrarea Oastei. Aici aºa aþi învã þ at. Sã fi þ i a i l ui
Hristos! Cei ce sînt în Hristos sînt fãpturi noi. Cele vechi se duc; cele
vechi mor, cele vechi pier. Iatã, toate se fac noi.
Pag. 262

ªi cel ce este în Hristos se înnoieºte din zi în zi, dupã chipul lui

Dumnezeu. Dorinþa sufletului nostru este una singurã, pentru toþi fraþii
ºi surorile. În rugãciunile noastre, în viaþa trãitã acolo unde sîntem la
muncã, nu uitãm sã vã pomenim în faþa lui Dumnezeu, dorind din tot
sufletul ca toþi fraþii ºi surorile noastre sã intre înaintea noastrã în
Împãrãþia lui Dumnezeu. Cu acest dor trãim. Acesta ne este gîndul,
aceasta ne este viaþa pe care o trãim. Toþi fraþii ºi surorile dorim sã fie
înaintea noastrã în Împãrãþia lui Dumnezeu! Noi chiar pe brînci dacã
ne-om trage, numai sã nu se închidã uºa în faþa noastrã, ci în urmã.
ªi dorim din suflet ca toþi sã ne întîlnim acolo cum ne întîlnim aici.
Cea mai mare durere, cel mai mare regret va fi acela cînd, din mulþi
pe care vã cunoaºtem, vom cãuta sã vã gãsim acolo ºi nu vã vom gãsi;
sau ne veþi cãuta sã ne gãsiþi acolo ºi nu ne veþi gãsi. Cãci Dumnezeu
nu Se î nº al ã. Ce seamãnã omul, ac e e a c ul e ge m, fr a þ i l or. Da c ã
semãnãm prin firea pãmînteascã, vom secera din rodul firii pãmînteºti:
putrezire ºi moarte, ºi pierzare veºnicã în faþa lui Dumnezeu. Numai
cel ce seamãnã prin Duhul va secera viaþã veºnicã, dacã nu cade de
obosealã. Cã-i obositor lucru sã-l pui pe eu sub comanda Duhului lui
Dumnezeu. Este greu lucrul acesta, fraþilor. Daþi-vã seama bine cîtã
luptã trebuie dusã cu eul, ca sã-l pui rob ascultãrii de Cuvîntul lui
Dumnezeu. De ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Cei ce au Duhul lui
Hristos sînt ai lui Hristos; iar cei ce n-au Duhul lui Hristos nu sînt ai
lui Hristos? De ce spune: Cercetaþi duhurile dacã sînt de la Dumnezeu,
dacã s î nt a l e l ui Hr i s tos ? Fi i ndcã î n l ume a u i e º i t mul þ i care
mãrturisesc pe Hristos în diferite feluri, chipuri ºi forme.
Dar sã nu uitãm, fraþilor: chiar dacã L-am mãrturisi cu gura ºi nu-L
trãim cu viaþa, n-am fãcut nimic. Fiindcã El este Cale, Adevãr ºi Viaþã
pînã la Dumne ze u. Noi nu a vem de unde cunoaºte pe Dumnezeu,
decît aºa c um ni - L fa c e Domnul Is us de c unoscut. Cum þi-L face
cunoscut Domnul Isus, tinere dragã, aºa Îl cunoºti pe Dumnezeu. ªi
cum Îl cunoºti se vede în felul vieþii tale, cum te comporþi, cum trãieºti
ºi ce faci. Oamenii astãzi toþi s î nt oa r e c um nu vor bitori. Nu mai
s î nte m vor bitori, fraþilor! Acuma sîntem oratori din Cuvî ntul l ui
Dumnezeu. Dar îndemnul este sã ne întoarcem cu toþii atenþia la viaþa
pe c a r e o tr ã i m î n fiecare zi . Cã c i numa i da cã tr ã i m vi a þ a c u
Dumne ze u, a tunci vom fi scutiþi ºi ne va folosi, sã nu ajunge m l a
dreapta Judecatã. Iar dacã nu, Cuvîntul pe care îl vestim, Cuvîntul pe
care îl ascultãm, în ziua dreptei Judecãþi a lui Dumnezeu, ne va osîndi
ºi ne va judeca aspru. De ce? Fiindcã am fost aici la nuntã - am fost
la zeci de nunþi - ºi am ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu L-am
trãit dupã cum L-am auzit. Ce trist e cînd auzi despre un frate, despre
o sorã cã a cãzut într-o paralizie, cã a c ã zut î ntr - o boa l ã grea ºi
grozavã. Da, fraþilor, se întîmplã lucrul acesta.
De ce? Dumnezeu te pune la diferite feluri de încercãri, fiindcã nu
vrea sã te duci înaintea Lui nemîntuit. Nu vrea. Ci mîntuit! Eu vã las,
fraþilor ºi surorilor, cu Cuvîntul lui Dumnezeu care ne spune: ªi-acum
du- þ i mî ntui r ea a c e as ta pî nã l a c a pãt, în fric ã º i c utr e mur de
Dumne ze u. Cutr e mur a þ i - vã º i nu pãcãtuiþi, spune Cuvî ntul l ui
Dumne ze u. Cãc i pã c a tul te de s pa r te de Dumnezeu; te r upe de
Dumnezeu.
 Pag. 263

Ascultarea te împreunã cu Dumnezeu ºi te face fericit. Acuma aº

vrea sã ne îndreptãm cu cîteva cuvinte ºi cãtre ascultãtorii care au
venit ºi cãrora poate li se pare suspectã nunta aceasta; poate n-au mai
vãzut o nuntã ca aceasta. ªi poate se întreabã: Ce mai vor oamenii
aceºtia? E ora, nu ºtiu cît ºi aceºtia nu mai înceteazã de vorbit. Nu
mai înceteazã sã spunã ce vor ei, sau ce au ei în plan. Noi n-avem în
plan nimic. Un singur lucru vã spunem la cei care aþi venit sã ascultaþi:
Dumnezeu nu doreºte moartea pãcãtosului. Ci doreºte ca toþi sã se
întoarcã la El º i sã fie vii. De aceea v-a adus Dumnezeu aici. Dar
bãgaþi de seamã cum Îl ascultaþi ºi cum vã duceþi de aici. Slãvit sã fi
Domnul!
Pag. 264

Cel mai mare om ºi Fiul Omului

O vorbire a fratelui Ioan Opriº de la o adunare

Încã puþinã, foarte puþinã vreme, ºi Cel ce vine va veni ºi nu va

zãbovi. ªi cel neprihãnit va trãi prin credinþã; dar dacã dã înapoi,
sufletul Meu nu gãseºte plãcere î n e l . Tot Sfî ntul Pavel spune, în
capitolul 13: Isus Hristos ieri, astãzi ºi în veci. Pentru cã aceia care
s-au legat de El, aceia care s-au predat Domnului Isus, aceia nu s-au
înºelat nici în veacul acesta ºi cu atît mai puþin în veacurile veºniciei.
Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu spune, punîndu-L în faþã pe Domnul
Isus ºi pe Sfîntul Ioan Botezãtorul: Ce-aþi ieºit sã vedeþi, trestie bãtutã
de vînt? Sau ce-aþi ieºit sã vedeþi, om îmbrãcat în haine moi? Aceºtia
sînt î n c a s e l e î mpã r a þ i l or. Sîntem noi în stare sã-I mulþumim lui
Dumnezeu? Cã aici toþi sîntem îmbr ã c a þ i î n ha i ne moi; toþi parcã
sîntem împãraþi ºi împãrãtese, toþi parcã sîntem prinþi ºi prinþese. Cine
ne-a ridicat pe noi aici? Cine ne-a dat nouã acest belºug, din toate
punctele de vedere? ªi trupeºte, ºi sufleteºte; decît El, Mielul de pe
Golgota, Domnul Isus. Ce-aþi ieºit sã vedeþi, trestie bãtutã de vînt?
Vreþi sã-l vedeþi pe Ioan, pe Ioan Botezãtorul, în mijlocul frãþiilor
voastre? Sã ne fereascã Dumnezeu, sã nu aparã în mijlocul nostru, cã,
cel puþin 3 zile, noi n-am mai fi în stare sã privim datoritã strãlucirii
sale, cînd l-am vedea pe el, marele proroc al lui Dumnezeu, cel mai
mare dintre proroci, îmbrãcat în haine din pãr de cãmilã. Sfinþii pãrinþi
spun cã a purtat hainã din pãr de cãmilã fiindcã pãrul de c ãmilã e
aspru ºi nu dã tihnã ºi odihnã, ºi liniºte, ºi pace tr upul ui . Dar cei
îmbrãcaþi în haine moi, de multe ori ha i ne l e moi ºi firea moale ºi
molaticã aþîþã plãcerile ºi poftele, trezeºte firea ºi-l poate nenoroci pe
om. El era îmbrãcat în hainã din pãr de cãmilã ºi încins cu o curea la
mijloc. ªi el învaþã: Cel ce are 2 haine, una s-o dea celui ce n-are.
Fraþilor dragi, dacã ar trebui sã apãrem acum în faþa lui ºi sã zicã: No,
ia spune tu, Ioane, cum stai tu cu încãlþãmintea ºi cu îmbrãcãmintea?
- eu ar trebui sã intru imediat în pãmînt; ºi dupã mine poate ar mai
intra ºi alþii.
Ce-aþi ieºit voi sã vedeþi, om îmbrãcat în haine moi? Aceºtia-s în
casele împãraþilor. Sau trestie bãtutã de vînt? Iatã cît a fost bãtutã de
vînt ºi ce trestie nenorocitã a fost! Cã se vorbeºte despre el pînã astãzi
ºi pînã la sfîrºitul veacurilor, dar acestea nu vor avea sfîrºit. Cã atunci
cînd vom închide ochii abia se deschid veacurile; ºi se va tot vorbi
despre el, despre Sfîntul Ioan. ªi acum sã trecem la Domnul Isus. Am
început cu Ioan, cã Ioan a apãrut sã-L vesteascã pe Domnul: Nu eu
sînt lumina! Eu am fost trimis, zice, numai sã vestesc despre luminã.
Unde-L vedem? Cu ce grandomanie, cu ce aere a apãrut El în lume
ºi cu ce aere a dispãrut El din lume? Faceþi-vã un pic aceastã oglindã
pentru tot timpul de 33 de ani ºi vreo 4 luni, cît a trãit în mij l oc ul
nostru - în mijlocul poporului Israel, care a fost comportarea Lui? Nu
I s-a auzit glasul pe uliþã, zice Sfîntul Cuvînt. N-a certat pe nimeni,
n-a prins pe ni me ni , n- a oc ã r î t pe nimeni. ªi avea aceastã putere
întreitã faþã de noi ºi însutitã, ºi de milioane de ori mai mare!
 Pag. 265

N-ar fi putut El sã mã mustre pe mine, sã mã certe pe mine, pe

fr ã þ i a ta pe ntr u nenumãratele noastre gînduri necur a te º i c uge te
spurcate ºi vorbe murdare? ªi pentru fapte netrebnice ºi strîmbe ºi
sucite? Dar El n-a fãcut lucrul acesta. Fiul Omului, zice, n-a venit sã
judece lumea, ci s-o mîntuiascã. Aºa apare, ca Mîntuitor. De cînd a
apãrut în scutece, în ieslea sãracã din Betleem ºi nu din Betleem, cãci
cînd se spune de Betleem e o greºealã, din spatele Betleemului, din
cîmp, undeva unde era peºtera. Cã în cetate nu s-a gãsit loc pentru El.
Ori la cîte porþi o fi bãtut Sfîntul Iosif ºi Preacurata Fecioarã Maria,
nu s-a deschis nici o uºã. Cãci dacã s-ar fi deschis doar un cort, atunci
El poate nu trebuia sã tremure de frig în peºterã. Iatã locul ce I l-am
pr egãtit noi. Nu cei de-acolo I l-au pregãtit, cã la peºterã poate în
momentul acela nu era nimeni. Noi I-am pregãti t locul acesta. Aºa
L-am întîmpinat noi pe Fiul lui Dumnezeu, în peºterã. ªi apoi, mai
tîrziu, iatã, Îl vedem aplecîndu-Se sã spele picioarele ucenicilor. ªi
mereu aºa, mereu aºa, pînã ajunge la Petru. Sfinþii Pãrinþi spun cã cel
dintîi cãruia i-a spãlat El picioarele a fost Iuda. În apa cea curatã i-a
spãlat lui picioarele. Dovadã cã l-a iubit, dovadã cã i-a dorit ºi lui
mî ntui r ea. Numai cã trebuia s-o vrea ºi el. Fraþilor sc umpi , c î nd
ajunge rîndul l ui Pe tr u, Petru, din smerenie, a spus: Doamne, mie
nu-mi vei spãla Tu picioarele. Domnul i-a spus scurt: Atunci nu vei
avea parte cu Mine.
Cînd a auzit lucrul acesta, cã nu va avea parte cu El, atunci a spus:
Doamne, ºi mîinile, ºi capul, spalã-mi-le. ªi Domnul a spus: Ce este
curat n-are nevoie sã fie îmbãiat, sã fie spãlat. ªi atunci a primit ºi
Petru ºi i-a spãlat Domnul Isus picioarele. ªi apoi dincolo Îl vedem pe
El spînzurat între 2 tîlhari. Aºa au scris 2 evangheliºti: între 2 tîlhari.
Iar 2 din evangheliºti, dintre care unul Ioan, nici tîlharilor nu le-a spus
tîlhar i . Da r fi i ndcã tot trebuia sã spunã ceva despre ei, a spus cã
Domnul a fost atîrnat între 2 fãcãtori de rele. Cuvîntul tîlhar, cînd îl
spui cuiva, e cel mai josnic posibil pe faþa pãmîntului. Înseamnã hoþ
de dr umul mare ºi ucigãtor. Ãsta-i tîlharul. ªi între aceºtia a fos t
Domnul Isus atîrnat. Pentru cine? De te vei gîndi cã pentru neamul lui
Israel, te-nºeli amarnic. Numai atunci nu te înºeli, dacã te gîndeºti pur
ºi simplu: Pe ntr u mi ne a fos t El între tîlhari, împuns cu suliþa în
coastã, cu coroanã de spini pe cap. Apropo la coroana de spini: un
copil al meu, acuma într-o zi, îmi aratã o fotografie a unui tînãr cu
plete mari de la noi din comunã; cu plete mari, cu mustaþã, cu barbã,
aºa cum se obiºnuieºte acum sã se poarte. ªi zice:
- Tatã, ºtii cine-i aici în fotografia asta?
- Nu ºtiu.
- Ion, cutare.
- Uite ce reuºit i-a fost pieptãnat pãrul ºi aranjat! Dacã la fotografia
asta i s-ar pune ºi o coroanã de spini pe cap, mulþi poate, de dragul
Domnului Isus, ar pupa-o ca pe o icoanã, cã-i aºa de reuºitã! Dar fiul
meu zice:
- Da, lui Ion dacã i s-ar pune o coroanã de spini, ar trebui apãsatã
biniºor pe cap. De ce-o fi zis lucrul acesta? Pentru cã mulþi din noi am
merita sã purtãm coroana de spini, ºi nu El. ªi totuºi a purtat-o El.
Chiar dacã ar fi fost numai coroana de spini, ºi aceasta era prea mult.
Pag. 266

Dar ocãrile? Dar batjocurile? Dar scuipãrile? Dar bãtãile? Cãci zice
profetul: plugarii au arat pe spinarea Mea. Fraþilor dragi ºi scumpi,
aceastã icoanã ne-a adus pe noi la El ºi aceastã icoanã ne þine lîngã El!
ªi aceastã icoanã trebuie sã ne urmãreascã pas cu pas: un Dumnezeu,
un Hristos scãldat în sînge pe muntele Golgotei, pe ntru nelegiuiþi,
pentru s pur c a þ i , pe ntru cei rãi, pentru blestemaþi, pentru ucigaºi,
pentru stricãtori de casã, pentru toþi nelegiuiþii. Domnul Isus a murit
în locul nostru, pentru ca noi sã trãim veºnic cu El ºi prin El, ºi pentru
El. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 267

Rugãciunea

fra te l ui Popa Pe tr u - Ba tiz de la sfîrºitul unei nopþi petrecute în

adunare

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Doamne

Dumnezeul nostru, Pãrintele nostru din ceruri, în Numele Domnului
Isus, Fiul Tãu iubit, în aceastã noapte, cu multã recunoºtinþã venim în
faþa Ta ºi-Þi mulþumim din toatã inima noastrã cã ne-ai fãcut parte de
aceastã binecuvîntatã stare. Îþi mul þ umi m din toatã inima cã ne-ai
ajutat sã ne putem întîlni în felul aceasta, sã putem petrece cîteva clipe
lîngã Tine ºi într-o strînsã ºi sfîntã pãrtãºie unii cu alþii. Te rugãm, o
Doamne Dumne ze ul nostru, sã ne binecuvîntezi aºa cum ne gãsim
î na i nte a Ta , l a pi c i oa r el e F i ul ui T ã u i ubi t, î n a c e a s tã s ta r e
duhovniceascã în care ne-ai fãcut cunoscut astã searã Cuvîntul Tãu,
sã ne dai putere aºa sã trãim Doamne cîte zile mai avem de trãit pe
pã mî ntul a c es ta . Sã ne ajuþi o Doamne , c a fa þ ã de c e i c a r e ne
înconjoarã pe noi, sã avem o pur ta r e c ur a tã ºi sfîntã. Dacã nu am
avut-o pînã astãzi, Te rugãm din toatã inima sã ne ajuþi sã ducem o
viaþã curatã ºi sfîntã, pentru preamãrirea Numelui Tãu veºnic.
Ajutã-ne Te rugãm ºi faþã de Tine, faþã de Lucrarea Ta, faþã de
Evanghelie ºi de chemarea pe care ne-ai fãcut-o, sã ducem o viaþã
c ur a tã º i sfîntã, prin care sã fie pr e a mã r i t Nume l e Tã u ve º ni c.
Ajutã-ne Te rugãm sã fim o inimã, un suflet ºi un gînd. Pe toþi fraþii
din cuprinsul þãrii noastre ºi de peste hotare l e þ ã r i i noa s tr e s ã- i
binecuvîntezi Tu, ca sã ne unim toþi, cãlãuziþi de Duhul Sfînt, ºi sã
avem toþi aceeaºi inimã, aceleaºi simþãminte º i a c e l e a º i gî nduri.
Curãþeºte Luc r a r e a Ta , o Doamne Dumne ze ul nos tru, ºi pe mai
departe de tot ce este rãu, de tot ce L-ar putea întrista pe Duhul Sfînt,
de tot ce ar putea sã ne împiedice de a fi cãlãuziþi pe pãmîntul acesta
pentru slava ºi preamãrirea Numel ui Tã u Veºnic. Te rugãm pentru
unitatea Lucrãrii, Te rugãm, Dumnezeul nostr u, s ã nu s e r ãceascã
dintre noi dragostea, care a închegat întotdeauna Lucrarea aceasta.
Cãci dacã Tu ai dat un har deosebit Lucrãrii acesteia, a ce la a fost
dragostea, care a scos dintre noi toate interesele, toate gîndurile ºi tot
ce era nepotrivit Cuvî ntului Tãu ºi a fãcut sã înnoim totul în Tine.
Ajutã-ne Te rugãm aºa sã rãmînem pînã la sfîrºitul vieþii noastre.
Aºa sã putem lãsa ºi urmaºilor noºtri aceastã Lucrare pornitã de
Tine prin Duhul Sfînt, în care Te-ai folosit de aceste vase în zilele ºi-n
anii vieþii noastre, pentru slava ºi preamãrirea Numelui Tãu Veºnic.
Sã-i binecuvîntezi pe fraþii noºtri care ostenesc ºi cheltuiesc pentru
Numele Tãu ºi pentru Lucrarea Ta. Sã le dai putere Doamne ca sã nu
oboseascã niciodatã, avînd în vedere cã Ziua Venirii Tale e aproape.
Tu vei veni mai curînd decît credem noi, rãsplãtirea e cu Tine ºi-i vei
rãsplãti cu dãrnicie pe cei care, pentru Nume l e Tã u, au jertfit, au
cheltuit ºi au ostenit. Doamne Te r ugã m pe ntr u fr a þ i i noºtri care
trudesc ºi se duc mai departe, dintr-o parte în cealaltã a þãrii noastre;
c uvî ntul l or e un c uvî nt de îndemn ºi îmbãrbãtare pe ntr u a tî þ i a
Doamne. Sã le dai putere ca, prin har de sus, sã fie întãrit cuvîntul
lor, aºa cum a fost întãrit al apostolilor Tãi dupã pogorîrea Duhului
Sfînt ºi au fãcut unitate duhovniceascã în Lucrarea ºi în poporul Tãu.
Pe fraþii cei cu rãspundere mare în Lucrarea aceasta sã-i pãstrezi curaþi
ca lumina ochilor, în toate privinþele.
Pag. 268

Sã-i pãstrezi în cea mai mare curãþie duhovniceascã ºi trupeascã,

pentru ca Cuvîntul Tãu niciodatã sã nu fie împiedicat în faþa nimãnui.
Ci s ã poa tã fi totdeauna pilde pentru toþi care ne înconjoarã. Sã-i
binecuvîntezi pe fraþii noºtri care sînt bolnavi pe paturile lor. Doamne,
sînt atîþia care se chinuiesc greu; sã nu-i laºi sã-ºi piardã nãdejdea,
pînã la capãtul vieþii lor, în durerile ºi suferinþele lor. Sã binecuvîntezi
vãduvele din poporul Tãu Doamne, orfanii care au lipsã de o bucãþicã
de pîine. Sã-i binecuvîntezi pe cei ce sînt robiþi de patimi grele, patimi
multe, patimi cu care se luptã ei ºi n-au posibilitatea sã le biruie. Vino
Tu în ajutorul lor Doamne, pentru izbãvirea lor din starea grea în care
se gãsesc. Doamne Dumnezeul nostru, Te rugãm sã ne binecuvîntezi
ºi pe noi în starea aceasta ºi toate cuvintele pe care le-am auzit aici sã
fie pecetluite în inimile noastre ca o comoarã deosebitã.
Te rugam pentru fratele Traian, care ne-a fãcut o bucurie deosebitã
în seara aceasta nu numai prin faptul cã l-am vãzut, dar ºi cã am putut
sã ne îmbãrbãtãm, cãci ne-am dat seama cã aceeaºi inimã bate în noi.
Aceleaºi simþãminte ºi c ugete a m a vut. ªi ne bucurãm în inimile
noastre cã, dupã un timp îndelungat în care nu ne-am vãzut, sîntem
aceiaºi Doamne pe care Tu ne-ai trezit la început în Lucrarea Ta. Aºa
Te rugãm, pãs tr e a zã - ne pî nã l a s fî r º i t, î ntr - o s tare de plinãtate
duhovniceascã. Sã-l însoþeºti în drumul pe care îl face. Doamne, în tot
pasul sã fii alãturi de el. Cu oricine va sta de vorbã, sã-i dai putere din
puterea Cuvîntului Tãu Doamne. Cuvintele lui sã fie cuvintele Tale;
îndemnurile lui sã fie îndemnurile Tale ºi tot ce face în Numele Tãu
Doamne sã facã pentru slava º i pr e a mã r irea Numelui Tãu Veºnic.
Doamne, neteze º te dr umul sub paºii lui, sã fie binecuvîntaþi întru
totul. ªi nouã, celor care rãmînem aici pe aceste meleaguri, sã ne dai
putere sã lucrãm cu hãrnicie în ogorul Tãu Doamne cãci venirea Ta
este aproape . Cu toa tã l e pãdar ea de s i ne s ã pute m l uc r a . Sã-i
binecuvîntezi acum ºi pe fraþii noºtri care vor merge la serviciu; sã le
porþi de grijã, sã-i ocroteºti, ca sã-ºi poatã face cu sfinþenie datoria
acolo. Bi ne cuvî nteazã-ne aºa cum ne gãsim Doamne pe fiecare în
parte, ºi ne pãstreazã pentru Tine pînã la sfîrºit. Amin!
 Pag. 269

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz de la o adunare

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum ºi-n vecii vecilor.

Amin. Din toatã inima noastrã Îþi mulþumim cu bucurie, Domnul ºi
Dumnezeul nostru, cã încã într-o zi di n vi a þ a noastrã ne-ai dãruit
bucuri a s ã Te l ã udã m pe Ti ne , s ã ne ridicãm spre Tine inima ºi
gî ndur i l e noastre ºi sã simþi m º i ma i mul t c ã dr a gos te a Ta , c ã
bunãtatea Ta, cã grija ºi iubirea Ta se revarsã îmbelºugat peste noi. În
Numele Domnului nostru Isus Îþi mulþumim pentru toate binefacerile
Tale ºi pentru fiecare clipã pe care ne-o rînduieºti încã sã ne putem
ridica spre Tine inima ºi gîndurile noastre, binecuvîntîndu-Te pe Tine
dintr-o lume în care eºti aºa de strãin pentru mulþi ºi în care stãpîneºte
pãcatul în inimile atîtora. Doamne Dumnezeul nostru, dorim sã ne
înfãþiºãm totdeauna înaintea Ta, ca sã putem binecuvînta cu bucurie
ºi dupã vrednicie Sfîntul Tãu Nume care nouã ne-a arãtat atît de multã
îndurare, bunãtate, iubire ºi binefacere.
Toatã viaþa noastrã, dacã am ridica spre Tine numai cîntare ºi
rugãciune Doamne, n-am putea desãvîrºit sã Te binecuvîntãm, dupã
cum am dor i Doa mne di n toatã inima noastrã ºi dupã cum sîntem
datori. O Doamne, Te binecuvîntãm pentru fiecare clipã pe care ne-ai
rînduit-o s ã stãm în jurul Cuvîntului Tãu, sã ascultãm îndemnurile
Tale, sã ne mîngîiem cu prezenþa Ta ºi sã Îþi înfãþiºãm Þie cererile ºi
rugãciunile noastre pentru tot ceea ce ne lipseºte atît de mult nouã,
familiilor noastre, semenilor noºtri, neamului nostru, omenirii întregi,
în vremea de acum ºi în toate vremurile, pînã la sfîrºit. De aceea, ori
de c î te ori ne vedem cu unul sau 2, sau mai mulþi împreunã, dorim
Doamne din toatã inima sã-Þi înfãþiºãm cererile noastre, pentru slava
Numelui Tãu Sfînt, pentru recunoaºterea acestei slave de cãtre toþi cei
pe care i-ai fãcut Tu ºi pe care-i chemi la mîntuirea Ta. Doamne, Te
rugãm sã Te înduri de sufletele fiecãruia dintre noi. ªi sã ne dãruieºti
o adîncã ºi puternicã cunoaºtere ºi ascultare de Tine.
Binecuvînteazã familia fiecãruia dintre noi ºi tuturor celor pe care
îi iubim din toatã inima noastrã dãruieºte-le Te rugãm cunoaºterea Ta
ºi mîntuirea Ta, pentru ca niciodatã sã nu fim despãrþiþi nici acum la
rugãciune, la cînta r e , l a a s c ul ta r ea Cuvî ntul ui Tã u, nici în ziua
Judecãþii, cînd vei despãrþi popoarele pãmîntului cum desparte pãstorul
oile de capre, aºezîndu-i pe cei drepþi la dreapta ºi pe cei neascultãtori
la stînga Ta. Nici atunci Doamne sã nu fim despãrþiþi de cei iubiþi, ci
sã fim împreunã cu ei la dreapta Ta fericitã ºi sã trecem împreunã cu
ei în binecuvîntãrile rînduite de Tine pentru vecii vecilor celor care Te
ascultã ºi Te iubesc. Pînã atunci Doamne în toatã desfãºurarea vieþii
fiecãruia dintre noi, dãruieºte-ne pute r ni c Duhul Tãu Cel Sfînt ºi
îndemnul sã ascultãm Cuvîntul Tãu, sã iubim voia Ta ºi sã dorim sã
o împlinim în toate lucrurile vieþii noastre, oricît de greu ar fi pentru
noi împlinirea voii Tale ºi oricît de mult ne-ar costa ascultarea de
aceastã voie sfîntã. Dãruieºte-ne dragoste s-o împlinim. ªi nimic mai
mult ºi mai strîns, ºi mai iubit în lumea aceasta, º i ma i de preþ sã
n-avem decî t a s c ul ta r e a de Ti ne Doa mne pentru cã aceasta este
condiþia fericirii ºi mîntuirii noastre ºi aici, ºi în veºnicie.
Ne rugãm pentru toþi cei pe care-i iubim ºi care sînt bolnavi, ºi care
sînt necãjiþi, ºi care sînt în strîmtorãri ºi în suferinþe,
Pag. 270

sã le dãruieºti Doamne ascultarea rugãciunilor ºi izbãvire din stãrile

grele. Ne rugãm Doamne pentru toþi fraþii ºi surorile noastre, pentru
toþi cei care doresc sã Te iubeascã, sã le ajuþi sã Te iubeascã ºi mai
mult. Pentru toþi cei care au slãbit în credinþã, au rãcit în dragoste ºi
care obosesc repede, prea degrabã, la ascultarea Cuvîntului Tãu sã le
mãreºti puterea ºi rîvna ºi sã le încãlzeºti iarãºi dragostea Doamne
pentru ca sã nu le mai parã grea ºi cu neputinþã aceasta, ci plini de
iubire pentru Tine ºi plini de dragostea pe care-o aveau dintîi, sã caute
unitatea ºi ascultarea cu toþi fraþii. Aminteºte-Þi cu bunãtate de toþi
aceia pentru care toþi fraþii se roagã, de ani de zile, spre refacerea
unitãþii ºi spre bucuria pãrtãºiei frãþeºti. Dãruieºte-le Doamne o inimã
a s c ul tã toa r e de Tine, ca ºi ei sã-ºi de a s ea ma de ma r e l e pã c a t
împotriva dragostei, care este ruperea ºi dezbinarea, ºi întoarce-i cu
pocãinþã sincerã ºi cu dragoste adevãratã la ascultarea rugãminþilor ºi
lacrimilor, ºi dorinþei, ºi rugãciunilor frãþeºti. Întoarce-i ºi fã Doamne
sã se întoarcã atîta vreme cît încã se mai poa te r e pa ra ceea ce au
stricat atît de mult prin pãcatul dezbinãrii ºi tulburãrilor.
Aminteºte-Þi cu bunãtate Doamne de toþi cei care sînt departe de
Ti ne º i nu Te cunosc ºi trimite-le ºi lor Cuvîntul mî ntui r i i Ta l e .
Îndurã-Te Doamne de întreg poporul nostru ºi dãruieºte-i Doamne
vr e me de pa ce, de bucurie ºi de binecuvîntare. Lumine azã - i º i - i
cãlã uze º te î n a s c ul ta r e de Ti ne º i s pre mîntuire veºnicã pe toþi
îndrumãtorii lui. Pentru ca astfel sã putem cu toþii duce o viaþã paºnicã
ºi liniºtitã. ªi patria noastrã sã sporeascã în tot ceea ce este plãcut
înaintea Ta. Binecuvînteazã Doamne lumea întreagã ºi toate popoarele
ºi ai milã de acele popoa r e pe s te c a r e tr e c va luri, nenorociri ºi
primejdii, ºi lucruri care î ns pã i mî ntã ºi care îndurereazã, ºi care
zdr obe s c . Ai milã de cele peste care tr e c c utr e mur e , r ã zboa i e,
nenorociri ºi alte întîmplãr i nepr evãzute. Dãruieºte-le Doamne în
vremea încercãrii grele ajutor ºi apleacã inimile tuturor semenilor lor
s ã l e vinã în ajutor în vremurile grele. Ai milã ºi de noi Doamne,
îndreaptã-ne spre Cuvîntul Tãu, ca sã nu fie nevoie de pedepse grele
sã ne întoarcem spre Tine.
Ci bunãtatea ºi bucuria, ºi belºugul pe care ni-l dai sã ne facã sã ne
î nt o a r c e m l a Ti ne º i s ã Te i ubi m. Sã nu a j ungi D o a mne s ã
întrebuinþezi ºi faþã de noi nuiaua pedepselor. O Doamne, cãci aceasta
a r fi s pre rãul nostru ºi spre într i s ta r e a Ta . Bi ne c uvî nte a zã- ne
totdeauna ºi ne ajutã sã-i cuprindem în inima ºi în dragostea noastrã
pe toþi semenii noºtri, în rugãciunile noastre pe care le înãlþãm spre
Tine, cerînd pentru toþi binecuvîntarea Ta. Îþi mulþumim pentru toate
darurile Tale. Îþi mulþumim pentru fiecare prilej de bucurie pe care ni-l
dai sã ne vedem unii cu alþii, sã ne îndemnãm la dragoste ºi la fapte
bune, spre slava Ta, spre mîntuirea noastrã ºi spre binele celor între
care mai stãm ºi vom ma i sta pe pãmînt. Ajutã-ne sã rãscumpãrãm
bine fiecare clipã ºi sã folosim zilele noastre spre slava Ta, pentru ca
la sfîrºitul vieþii noastre sã auzim cu bucurie ºi noi chemarea Ta cea
dulce ºi mîntuitoare: Veniþi, binecuvîntaþii pãrintelui Meu, ºi moºteniþi
fe r i c i r ea ºi binecuvîntãrile care v- a u fos t pr egã ti te vouã de l a
întemeierea lumii. Cã Doamne numai de la Tine ºi pentru Tine ºi prin
Tine sînt toate. Þie Îþi a duc e m toatã lauda, slava ºi închinãciunea
noastrã, pentru cã a Ta este Împãrãþia, puterea ºi mãrirea, a Tatãlui,
a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acumºi în vecii vecilor. Amin.
 Pag. 271

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz la o nuntã de la Pechea

Iubiþi fraþi ºi surori, e ora 12. Un ceas binecuvîntat ºi un prilej

minuna t. Î n urma cuvîntului mãrturisit asearã ºi astãzi, sînt cîteva
suflete care vor sã punã legãmînt ºi hotãrîre de slujire ºi de predare
totalã Domnului, pentru El. Facem aceastã pauzã, lãsînd loc acestor
suflete scumpe care vor sã punã acest legãmînt. Vor începe unul, 2,
da c ã c i ne va mai vrea sã facã acest lucru, acuma este un mome nt
potrivit, înainte de venirea mirilor. Dupã aceea probabil se va face o
scurtã pauzã, pentru ca sã se mai aranjeze ºi alte lucruri. Dupã aceea
i a rãºi va putea continua programul. Acum vrem sã însoþi m ac e s te
suflete scumpe care s - a u hotã r î t s ã punã l e gãmî nt cu Domnul în
mijlocul adunãrii, în mi j l oc ul fr aþ i l or, î n mi j l ocul îngerilor lui
Dumne zeu care sînt aici. Sã însoþim legãmîntul lor cu rugã c i unea
noastrã, ca Domnul Duhul Sfînt sã le dãruiascã putere ºi har de-ajuns
ca sã poatã duce pînã la capãt, frumos ºi fericit, legãmîntul lor de
logodnã cu Isus, pînã la Nunta cea fericitã în care El va fi singurul
Mire ºi noi toþi mireasa Lui.
Sã ne ajute Domnul ca atunci sã ne putem înfãþiºa înaintea Lui fãrã
prihanã, fãrã vinã ºi în pace, dupã cum este dorinþa ºi porunca Sa.
Ac um ne vom ridica în picioare, vom face o sc ur tã r ugã c i une de
mulþumire Domnului ºi dupã aceea sufletele care s-au hotãrît pentru
l e gã mî nt vor s pune î n faþa Domnului ºi în faþa fraþilor hotãrîre a
aceasta, pe care o vom însoþi apoi ºi noi cu rugãciunea noastrã. În
Numele Tatãlui ºi al Fiului º i al Sfîntului Duh. Amin. Tatãl nostru
care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se Numele Tãu. Vinã împãrãþia Ta ºi
facã-Se voia Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de
toate zilele dã-ne-o nouã astã zi º i ne i a r tã nouã greºelile noastre
precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi întru ispitã,
ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi puterea, ºi slava,
acum ºi-n vecii vecilor. Amin. Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru,
Mîntuitorul ºi Mîngîietorul nostru, mulþumim din toatã inima pentru
tot Cuvîntul mãrturisit ºi ascultat din tot sufletul a i c i î n mi j l oc ul
acestor suflete ale Tale ºi în mijlocul îngerilor Tãi, în timpul acesta
rîndui t nouã pentru astfel de bucurii. Mulþumim din toatã inima cã
acest Cuvînt Sfînt a lucrat în inima multor suflete, în inima tuturor.
Dar sînt sufletele acestea pe care Tu le-ai îndemnat în chip deosebit
sã facã astãzi un legãmînt sau sã-ºi înnoiascã legãmîntul fãcut cu Tine,
pentru ca credincioºia ºi curãþia lor faþã de Tine sã capete o mai mare
putere ºi un mai mare har. Te rugãm, ia aminte la legãmîntul lor. Îi
însoþim ºi noi ca martori în faþa Ta. Te rugãm sã pecetluieºti cu Duhul
Tãu Cel Sfînt acest legãmînt binecuvîntat. ªi împreunã cu legãmîntul
lor, înnoim ºi noi legãmîntul nostru, pentru ca ºi mai credincioºi, ºi
mai ascultãtori sã Te slujim pe Tine pînã la sfîrºit. Ajutã-ne sã fim un
aluat bun î n mijlocul frãmîntãturii întregului nostru popor. Tu i-ai
rînduit Oastei acesteia a Tale chemarea cea înaltã de a aduce la Tine
întreg poporul nostru, prin naºterea din nou ºi printr-o viaþã sfîntã. ªi
ai adus Lucrarea aceasta în mijlocul Bisericii pãrinþilor ºi strãmoºilor
noºtri, pentru ca, printr-un salt sfînt, sã ajungem cu toþii la o stare ºi
la o trãire înaltã a tot ceea ce vorbim ºi cîntãm în faþa Ta în timpul
sfintelor noastre slujbe ºi Liturghii.
Pag. 272

Ajutã-ne sã trãim în fiecare zi ºi pînã la sfîrºit o viaþã nouã. Dã-ne

putere sã ne desprindem din cursa lenei ºi pãcatului, din aceastã stare
în care am fost þinuþi atît de mult, ºi sã ajungem la o stare înaltã, vie,
puternicã ºi frumoasã de trãire cu Tine în toate locurile, în toate zilele
ºi în toate stãrile noastre, pentru ca întreg poporul nostru ºi întreagã
Biserica noastrã sã facã un salt uriaº spre slava Ta ºi Tu sã o foloseºti
apoi pentru mîntuirea tuturor celorlalte neamuri, pînã vom ajunge cu
toþii la împlinirea fãgãduinþei Tale, sã fim o singurã turmã ºi un singur
Pãstor. O turmã care sã Te cinstim în acelaºi fel, sã vorbim în acelaºi
fel, sã credem în acelaºi fel, sã mãrturisim ºi sã trãim frumos în acelaºi
fe l dor i t de Ti ne . Aceasta este þinta chemãrii Tale. ªi, cînd vom
ajunge acolo, venirea Ta va fi grabnicã ºi fericitã în mijlocul nostru;
ºi va începe Nunta noastrã strãlucitã, în care nu vom mai fi singuri
nici puþini, ci cu toþi cei iubiþi ai noºtr i , pe ntr u c ã aºa dorim: tot
poporul nostru sã fie fericit; toatã Biserica noastrã sã fie sfîntã ºi vie,
ºi strãlucitã în faþa Ta.
De aceea Te binecuvîntãm de fiecare datã cînd alte ºi alte suflete
pun legãmîntul, rugîndu-Te sã gr ãbe º ti ve ni r e a tuturor, pînã cînd
numãrul î ntr e g a l popor ul ui nos tr u va fi i ntr a t în Nunta Ta cea
strãlucitã ºi în staulul Tãu cel binecuvîntat. De aceea Îþi mulþumim
pe ntr u vr eme a aceasta de har ºi ne rugãm pentru conduc ã tor i i º i
pãstorii noºtri ºi pentru vremile de pace ºi binecuvîntare de care avem
nevoie, ca sã vedem ºi mai curînd venind Împãrãþia Ta, cum e în cer,
aºa ºi pe pãmîntul nostru binecuvîntat. Slavã veºnicã Þie pentru toate!
Ne închinãm Þie ºi Te rugãm încã o datã: ascultã mãrturisirile iubiþilor
noºtri ºi scrie numele lor în Cartea Vieþii Tale, în cartea Oastei Tale
din ceruri, pentru ca la venirea Ta sã ne pomeneºti între toþi cei iubiþi
ai Tãi pe toþi: pe noi ºi pe urmaºii noºtri, ca ºi pe înaintaºii noºtri.
Amin. Cãci a Ta este împãrãþia, puterea ºi slava, a Tatãlui, a Fiului ºi
a Sfîntului Duh. Amin.
 Pag. 273

Dumnezeu ne cere inimile

Vorbirea fratelui Cornel Silaghi, de la o adunare

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Aducem

mulþumirile noastre din toatã inima ºi din tot sufletul nostru, din tot
adîncul fiinþei noastre Celui ce meritã mulþumiri, Celui ce este vrednic
de laudã, Celui ce este vrednic de slavã, pentru bunãtatea Lui fãrã de
margini, pentru dragostea cu care ne-a iubit atît de mult, pentru tot ce
a fãcut pentru noi, aºa cum aratã prorocul Isaia cînd se plînge de via
lui Dumnezeu, de poporul l ui Dumne ze u. Spune ac olo prorocul:
Bãtrîni ai lui Iuda, bãrbaþi ai lui Israel, judecaþi voi între Mine ºi via
Mea. Ce aº mai fi putut Eu face viei Mele ºi nu i-am fãcut? De ce azi,
cînd Mã aºtept la roade, are struguri sãlbatici? Ce ar mai fi putut face
Dumnezeu pentru noi ºi nu ne-a fãcut? ªi de ce noi, pînã ºi astãzi,
aducem tot roade amare ºi tot struguri sãlbatici? Tot roade rele ºi tot
roade care Îi aduc întristare lui Dumnezeu?
Da, mulþumiri sã-I fie aduse lui Dumnezeu cã, în bunãtatea Lui, a
pãstrat un timp de întoarcere la El ºi pe ntr u noi . Mulþumiri sã fie
aduse îndurãrii lui Dumnezeu, îndelung rãbdãrii lui Dumnezeu, cã a
pãstrat ºi a îngãduit ºi pentru noi un timp de întoarcere. De atîtea ori
am auzit Cuvîntul lui Dumnezeu, de atîtea ori am auzit chemãrile lui
Dumnezeu. ªi totuºi noi am rãmas str ã i ni de El ma i de parte, mai
departe ºi a trecut atîta timp din viaþa noastrã cînd am umblat pe cãi
de º a r te, pe cã i rel e , pe cãi r ãtã c i te. Da r totuº i bunã ta te a l ui
Dumnezeu, a fost fãrã de margini. ªi în vremea îndelungii rãbdãri a
lui Dumnezeu, El ne-a chemat duios ºi ne-a chemat pe nume. Aºa cum
spune prorocul lui Dumnezeu Ezechiel: Pe viaþa Mea, zice Domnul,
cã nu doresc moartea pãcãtoºilor, ci sã se întoarcã cît mai degrabã ºi
sã trãiascã. Întoarceþi-vã, întoarceþi-vã! Pentru ce vreþi sã muriþi, casã
a lui Iacov? Întoarceþi-vã, întoarceþi-vã ! O, de c î te ori o fi sunat
cuvîntul acesta jalnic ºi dureros, fiindcã a aºteptat Dumnezeu dupã
noi!
Pag. 274

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz, de la o nuntã

Tatãl nostru care eºti în cer, sfinþeascã-Se Numele Tãu, vinã

Împãrãþia Ta ºi fa c ã - Se voi a Ta precum în cer, aºa ºi pe pãmînt.
Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã
pãcatele noastre precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce
pe noi în ispitã, ci ne mîntuieºte de cel rãu. Cã a Ta este împãrãþia ºi
puterea ºi mãrirea, a Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh. Amin. Bunul
nostru Tatã ceresc, Isuse dulce, scump, drag Mîntuitorul nos tr u º i
Duhule Sfinte, dulcele nostru Mîngîietor, din toatã inima Îþi mulþumim
în aceastã clipã, în aceastã dimineaþã de sãr bã toa r e - s ã r bã toare
deosebitã - în care ne înfãþiºãm înaintea Ta ºi în care Tu Te înfãþiºezi
înaintea noastrã. Tu ai fost de la început aici. Cîntãrile Tale, poeziile
Tale, rugãciunile Tale, Cuvîntul Tãu Cel Sfînt ne-au arãtat prezenþa
Ta. Chiar dacã inimile noastre n-au fost deplin ascultãtoare ºi n-au
avut în întregimea lor o stare potrivitã cu voia Ta, Tu ai stat.
Uneori ne-ai ascultat cu bucurie. La unii dintre noi ai privit cu
bucurie; pe alþii i-ai ascultat cu durere, cu întristare; la alþii ai privit cu
a mã r ã c i une . Doamne Dumnezeul nostru, Tu ai spus în Sfîntul Tãu
Cuvî nt c ã or i unde 2 s a u 3 s e adunã în Nume l e Tã u, Tu e º ti î n
mijlocul lor. ªi Tu ai spus c ã tot c e vom c e r e c u cr e di nþ ã, prin
rugãciune, vom primi. Noi am cerut cu credinþã, prin rugãciune, sã fii
î n mi j l oc ul nos tr u. ªi noi credem cã eºti, cã ai fost º i c ã r ã mî i .
Doamne Dumnezeul nostru, Te rugãm sã cutremuri toate inimile care
sînt aici, cu acest gînd ºi cu aceastã încredinþare cã Tu Însuþi eºti aici.
Cã ochii Tãi privesc la fiecare dintre noi ºi cã Tu, Ce l care ne-ai
chemat l a nunta aceasta, umbli ºi-i vezi pe fiecare dintre oaspeþii
adunaþi în ce hainã se înfãþiºeazã înaintea Ta. În Sfîntul Tãu Cuvînt
ai lãsat nu un sfat, ci o poruncã atunci cînd ne-ai spus cã aºa sã ne
iubim unii pe alþii cum ne-ai iubit Tu, pentru ca lumea sã cunoascã cã
sîntem ai Tãi.
În acest înþeles Doamne trebuie sã ne gîndim cã cei care nu iubesc
aºa, nu sînt a i Tãi. În Sfîntul Tãu Cuvînt ai spus cã, dacã nu avem
dragoste de fraþi, dragoste de Cuvîntul Tãu, dragoste de Tine, putem
sã ne dãm trupul sã fie ars de viu, putem sã vorbim în limbi omeneºti
ºi îngereºti, putem sã ne împãrþim averea sãracilor, nu ne foloseºte la
nimic, nu sîntem nimic. Sîntem numai o aramã sunãtoare ºi un þambal
zîngãnitor. Doamne Dumnezeul nostru, în aceastã clipã, în faþa Ta,
stãm, gîndindu-ne cu cutremur la starea noastrã . Aj utã - ne sã stãm
fiecare cu cutremur, gîndindu-ne cã sîntem în faþa Ta. Cum priveºti
Tu la îmbrãcãmintea noastrã? Cum priveºti la podoabele noastre? Cum
priveºti la starea noastrã sufleteascã? Cum priveºti la sufletele noastre?
Cum priveºti la lucrurile ascunse în inimil e noa s tre sau arãtate în
afarã? Cuvîntul Tãu ne-a adunat aici ºi Duhul Tãu Cel Sfînt a pregãtit
prin acest Cuvînt un îndemn, o mustrare, un sfat pentru fiecare dintre
cei pe care i-ai adunat aici. Întîlnirile noastre nu sînt întîmplãtoare.
Sãrbãtorile noastre nu sînt lucruri distractive ºi uºuratice, în care sã ne
înfãþiºãm ca lumea, sã umblãm ca lumea care nu Te cunoaºte, sã ne
îmbrãcãm ca lumea care nu cunoaºte evlavia, credinþa, temerea de
Tine, prezenþa Ta în mijlocul nostru. Prilejurile acestea sînt prilejuri
de cercetare profundã pentru fiecare dintre noi.
 Pag. 275

Nunta aceasta este numai o închipuire; închipuirea nunþii adevãrate,

închipuirea nunþii duhovniceºti în care fiecare dintre cei care se întorc
la Tine, se unesc cu Tine ºi devin mireasa Ta. O mireasã veºnicã, o
mireasã împodobitã nu cu lucruri strãlucitoare în afarã, ci cu lucrurile
tainice, curate ºi adînci ale podoabelor lãuntrice la care privesc ochii
Tã i . Ne r uº i nã m Doa mne de înfãþ i º a r e a noa s tr ã di n a fa r ã , de
manifestãrile noastre din afarã, de îmbrãcãmintea noastrã din afarã, a
multora de purtãrile noastre, cînd ele sînt judecate acum de ochii Tãi,
care privesc cu amãrãciune. O Doamne, dinspre îmbrãcãmintea cîtorva
trebuie sã-Þi întorci faþa cu amãrãciune! La starea sufleteascã a cîtorva
trebuie sã priveºti cu lacrimi ºi cu durere. ªi întoarcerea atîtora trebuie
sã o a º te pþ i î ncã ºi încã, de atîþia ani, ca sã arate o pocãinþã ºi o
îndreptare adevãratã. Doamne Dumnezeul nostru, viaþa nu e sigurã
pentru nimeni. Fiecãruia dintre noi ni se poate tãia firul vieþii în orice
clipã. Nici tinereþea, nici sãnãtatea, nici puterea, nici slava lumii nu-i
o garanþie.
Cum stãm noi în clipa aceasta înaintea Ta? Ar trebui sã cugetãm
cu întristare ºi cu cutremur fiecare dintre noi. E o nuntã aceasta. Dar
noi nu sîntem ca ºi cei care nu Te cunosc pe Tine, pentru a face din
prilejul unei nunþi trecãtoare un motiv de desfrîu ºi de slavã lumeascã
ºi de împodobire pentru ochii lumii, ci pentru ochii Tãi. Tu ai lãsat în
Sfîntul Tãu Cuvînt un îndemn pentru noi, prin Apostolul Tãu Pavel,
cînd a zi s : Sînt gelos de voi cu o gelozie dupã voia lui Dumnezeu,
pentru cã v-am l ogodi t c u un Mi r e . Da r mã te m, dar mã tem, nu
cumva ºarpele care a amãgit-o pe Eva sã vã strice inimile de la curãþia
dragostei care este ºi trebuie sã fie faþã de Hristos. Curãþia dragostei,
inima stricatã de la curãþia dragostei - iatã lucrarea ºarpelui în sufletele
celor care L-au cunoscut oda tã pe Hr i s tos , c a r e a u gus tat odatã
bucuria Edenului, adicã a umblãrii cu Dumnezeu, cum a gustat Eva
înainte de cãderea ei în ispitã, înainte de ºoapta ºarpelui, înainte de
ascultarea acestei ºoapte.
Doamne Dumnezeul nostru, tot ceea ce vedem acum este numai o
pãrere. Ceea ce vedem parcã sînt, dar nu-s; în curînd nu vor mai fi.
Cele ce nu se vãd sînt veºnice ºi Tu ne-ai învãþat, prin Cuvîntul Tãu,
sã ne îndreptãm priviril e s pr e ace l e lucruri care nu se vãd. ªi de
fiecare datã cînd ne a duni l î ngã un cuvînt, lîngã o cîntare, lîngã o
rugãciune, lîngã un frate, ne aduci aminte de aceste lucruri care sînt
c e l e ade vã r ate , c el e veºnice, cele plãcute înaintea ochi l or Tã i .
Doamne, dã-ne adevãrata credinþã! Nu o credinþã numai de nume ºi
de formã, care cîntã, care predicã, care se roagã chiar ºi uneori poate
s ã º i pl î ngã , dar rãmîne mai departe în pãcatel e s a l e º i î n fe l ul
dinãuntru, ºi în felul din afarã; care ascultã de ºoapta ºarpelui ºi inima
se stricã de la curãþia dragostei faþã de Hristos. ªi dacã se stricã inima,
se stricã ºi cuvîntul, se stricã ºi privirea, se stricã ºi îmbrãcãmintea, se
stricã ºi purtarea ºi nu mai semãnãm cu Tine ºi Tu nu mai semeni cu
noi. Cum sã ne recunoºti Tu atunci cã sîntem ai Tãi? Cum sã ne poþi
primi Doamne cu bucurie în dragoste ºi în Împãrãþia Ta? Te rugãm,
în bunãtatea Ta, ai milã de noi. ªi ajutã-ne ca mãcar de acum înainte
s ã ne cutremurãm în faþa rãspunderii mari pe care o avem fi ec a r e
dintre noi, care spunem cã Te cunoaºtem, înaintea Ta. Sã ne gîndim
cu groazã la clipa cînd Tu aievea vei lua chip înaintea noastrã, dar nu
ca Mîntuitor iertãtor, blînd, bun, rãbdãtor, gata sã ne primeºti, ci ca
judecãtor. Pentru cã fiecare lucru îºi are vremea lui.
Pag. 276

ªi cãinþa îºi are vremea ei. Cine n-o recunoaºte atunci, cînd va
recunoaºte-o, va fi prea tîrziu. ªi dragostea îºi are vremea ei. Cine n-o
are cînd i-o cere Cuvîntul Tãu ºi adunarea frãþeascã, ºi pãrtãºia în
Tine, va recunoaºte aceasta prea tîrziu, cînd nu va mai avea cui ºi cînd
nu va mai avea cine. ªi pocãinþa îºi are vremea ei. În zadar se vor
pocãi cei care vor ajunge la uºa închisã ºi la respingerea Ta. În zadar
vor crede cei care vor ajunge în iad. Cei din iad cred prea tîrziu. Cei
din iad plîng prea tîrziu. Cei din iad vãd prea tîrziu. Cei care au rãmas
afarã vor striga prea tîrziu. Încã este vremea harului pentru toþi. În
primul rînd, Cuvîntul Tãu ne porunceºte nouã, care spunem cã credem
î n Ti ne , s ã º i tr ã i m potrivit acestei credinþe, care spunem cã Te
cunoaºtem, care spunem cã citim º i i ubi m Cuvî ntul Tã u, sã ne ºi
purtãm în toate privinþele, în toate ocaziile, în toate lucrurile aºa cum
ne cere Acest Cuvînt Sfînt. Te rugãm sã ne ierþi pentru starea noastrã
ºi Te rugãm sã ne ierþi ºi pentru starea altora, cãrora nu le-am spus
de-ajuns, cãrora nu le-am arãtat de-ajuns, pentru c a r e n- a m pl î ns
de-ajuns, nu i-am sfãtuit de-ajuns ºi care din vina noastrã au ajuns aºa
cum sînt.
Te rugãm sã ierþi mamele care merg la bisericã, dar îºi trimit copiii
la foc ºi la osîndã. Te rugãm sã ierþi taþii care citesc Cuvîntul Tãu ºi-L
predicã, dar ai cãror copii sînt strãini de Tine prin tot felul lor de-a fi,
pentru cã n-au luat atît de mult seama la cuvintele lor, ci la purtãrile
lor, ºi au vãzut cã purtãrile pãrinþilor sînt altfel decît cuvintele lor. Te
rugãm sã-i ierþi pe pãstorii duhovniceºti pentru pãcatele turmei pe care
trebuia sã o pãstoreascã dupã voia Ta. Sfîntul Apostol Pavel spune:
Cine cade ºi sã nu ard? Te rugãm, dãruieºte-ne pãrinþi care sã simtã
cã ard cînd cad copiii lor. Te rugãm, dã-ne pãstori care sã simtã cã
ard cînd cade turma lor. Care mamã nu sare în foc, sã-ºi scape copilul
cînd cade în foc? Dar care oare cade pe genunchi ºi se aruncã în foc,
sã-ºi scoatã copilul din pãcat ºi sã-l întoarcã de la faptele cele urîte pe
care le sãvîrºeºte împotriva Ta?
Te rugãm, în bunãtatea Ta, ai milã de copiii noºtri, de tineretul
Tãu, cãrora le-am tot spus, dar a cãror înfãþiºare seamãnã mai mult cu
a lumii decît cu a Ta. Te rugãm Doamne pentru fraþii lucrãtori care,
deºi mãrturisesc Cuvîntul Tãu altora, purtãrile lor, umblãrile lor, viaþa
lor dau un exemplu aºa de trist celor care ºtiu sã priveascã la lucrurile
ascuns e s a u c hi a r vã zute. Iartã pãcatele noastre de peste alþii ºi
pãcatele altora de peste noi, pentru cã toþi sîntem o inimã ºi un gînd
ºi toþi sîntem mãdulare unii altora ºi nimeni nu poate sã facã ce vrea.
Tu ai lãsat rînduialã în Lucrarea Ta; ºi oricine nu cunoaºte aceastã
rînduialã potrivit cu voia Ta, ºi oricine nu trãieºte în ascultarea Ta de
fraþi se ridicã împotriva Ta. ªi împotrivitorul ºi rãzvrãtitul va fi alungat
ºi osîndit dinaintea Ta, aºa cum s pune Cuvîntul Tãu ºi aºa cum ai
fãcut cu Core, cu Datan, cu Abiram ºi cu toþi ceilalþi fr a þ i ai lor a
cãror pildã ar trebui sã ne cutremure pe mulþi dintre noi. Mulþumim
Doamne Dumnezeul nostru, pentru acest prilej pe care ni Lai dat ca,
împreunã cu fraþii noºtri ºi cu surorile noastre, sã-i însoþim pe aceºti
tineri care în aceastã clipã ºi în aceastã zi, sub binecuvîntarea Tainei
Cãsãtoriei, îºi unesc viaþa ºi pun legãmînt cã vor fi un singur trup ºi
un singur gînd pentru totdeauna în faþa Ta, în faþa Cuvîntului Tãu ºi-n
faþa tuturor celor ce vor privi la ei.
 Pag. 277

Te rugãm din toatã inima sã le dãruieºti binecuvîntarea Ta Doamne

ºi sã-i faci sã se înfãþiºeze totdeauna înaintea Ta în celelalte podoabe:
ale smereniei, ale modestiei, ale blîndeþii, ale bunãtãþii, ale nobleþei
sufleteºti, ale virtuþilor ºi ale roadelor Duhului Sfînt, fãrã de care
ni me ni nu va ve de a º i nu va moº te ni Î mpãr ã þ i a Ta ºi care sînt
adevãratele podoabe ale unor suflete credincioase. Învaþã-ne pe toþi
Doamne sã cãutãm mai mult aceste podoabe la care se uitã cu plãcere
ochii Tãi, decît la podoabele la care se uitã lumea, care sînt mai mult
o ruºine în faþa Ta, decît o cinste, aºa cum ar trebui sã fie. Iartã-ne,
Te rugãm din toatã inima, pe noi cei bãtrîni pentru slãbiciunile celor
tineri. Binecuvînteazã, Te rugãm, starea noastrã acum, aci împreunã.
ªi fiecare cuvînt fã-l plin de cutremur ºi de seriozitate pentru fiecare
di ntr e noi . Pune , pr i n Duhul Tãu Cel Sfînt, în sufl e te l e noas tr e
temerea de Tine Doamne ºi încredinþarea cã mîine fiecare dintre noi
vom sta goi ºi descoperiþi în faþa Ta, sã dãm socotealã de lucrurile
ascunse, cînd Tu vei judeca dupã Evanghelie aceste lucruri ascunse ale
fiecãruia dintre noi.
Fã atunci ca sufletele noastre sã aibã în ascunziºurile lor podoabele
blîndeþii, bunãtãþii, iertãrii, ale nobleþei sufleteºti, care sînt adevãratele
podoa be º i dove zi a l e unui s uf l e t c r e d i nc i os . Te r ugãm s ã
binecuvîntezi pãrinþii acestor tineri, familiile lor, sã le rãsplãteºti
dragostea cu care i-au crescut ºi i-au sfãtuit ca sã se poatã înfãþiºa
înaintea Ta, în clipa aceasta, în mijlocul unei adunãri duhovniceºti, a
unei nunþi plãcute Þie ºi la care Tu sã fii Cel dintîi ºi Cel mai preþuit
oaspete, primit ºi ascultat. Binecuvînteazã familiile lor, fraþii ºi surorile
lor. Binecuvînteazã satul acesta ºi conducãtorii lui, ºi pe toþi cei cãrora
le-ai încredinþat o slujbã de îndrumare pentru alþii. Fã-i Doamne sã
simtã cît de trecãtori sînt ºi cît de trecãtoare este aceastã slujbã ºi
acest scaun pe care stau. Sã facã aceastã slujbã cu toatã cinstea, cu
toatã credincioºia, cu toatã dreptatea, cu toatã curãþia, ca unii care ºi
ei vor avea de dat odatã seamã înaintea Ta, Împãratul împãraþilor ºi
Domnul domni l or, J ude c ã tor ul j ude c ã torilor ºi Stãpînul tuturor
stãpînitorilor, înaintea cãruia ne vom înfãþiºa toþi.
Binecuvînteazã Doamne poporul nostru întreg, þa r a noastrã,
c onduc ã tor i i r î ndui þ i de Tine în mijlocul ei. Dãrui e º te- l e toa tã
înþelepciunea de care au nevoie în vremurile gr el e prin care trece
l ume a întreagã, sã poatã îndruma poporul nostru s pr e pa c e , s pr e
înþelegere, spre bunãvoinþã, spre libertate, spre ascultarea de Tine
Doamne. Cã din acestea cîºtigã toþ i º i a c e s te a aduc î n ur ma lor
binecuvînta r ea ºi revãrsarea darurilor Tale peste ogoarele patriei
noastre, peste munca mîinilor noastre, peste viaþa copiilor noºtri, peste
libertatea hotarelor noastre ºi peste cei cãrora le-ai încredinþat Tu
apãrarea lor. Apãrã-ne pe toþi Doamne de tot ce poate fi rãu vãzut ºi
nevãzut, apropiat ºi depãrtat, dinãuntru sau din afarã. Binecuvînteazã
Biserica noastrã ºi pãstorii cãrora le-ai rînduit slujba Ta în mijlocul ei.
Ajutã-i sã mãrturiseascã turmei încredinþate lor nu numai cu cuvîntul,
ci cu fapta, mai ales, Evanghelia iubirii, a curãþiei, a sfinþeniei ºi a
ascultãrii, pentru ca pacea ºi armonia Ta adevãratã sã vinã în suflete
întîi, apoi în familii, apoi în sate ºi-n oraºe, apoi în þara întreagã ºi
apoi în lumea întreagã Doamne, care este atît de ameninþatã din toate
pãrþile de tot felul de duhuri ºi de primejdii.
Pag. 278

În aceastã duminicã dimineaþã în care toate popoarele lumii care

cred în Numele Tãu, în toate Bisericile ºi-n casele lor de rugãciune,
în toate limbile, Îþi aduc laude prin rugãciunile ºi cererile lor, primeºte,
Te rugãm, Dumnezeul tuturor ºi al fiecãruia, ºi glasul rugãciunilor
noastre. ªi ascultã Doamne cînd Te rugãm ºi cînd Îþi c e rem aceste
lucruri în Numele dulcelui, dragului, scumpului nostru Mîntuitor pe
care L-ai dat ca preþ de rãscumpãrare pentru sufletele noastre. Cã dacã
atît de mare a fost dragostea Ta, încît pe singurul Tãu Fiu Þi L-ai dat,
pentru ca oricine va crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã,
tot aºa de mare va fi ºi mînia Ta ºi tot aºa de asprã va fi ºi judecata
Ta; ºi tot aºa de mare va fi ºi osînda Ta pentru toþi aceia care ºi-au
bã tut j oc de a c e a s tã dr a gos te a Ta, c u a tî t ma i mul t c u c î t au
cunoscut-o, dar n-au primit ºi n-au trãit, ºi n-au împlinit poruncile ei.
Tu ai spus în Cuvîntul Tãu: Slavã, cinste ºi pace va veni peste oricine
face binele, întîi peste cel care a cunoscut ºi apoi ºi peste cel care n-a
cunoscut.
Dar ruºine, osîndã ºi pedeapsã veºnicã va veni peste oricine face
rãul, întîi peste cel care a ºtiut; întîi peste iudeu, apoi peste grec. Întîi
peste cel care i-a învãþat pe alþii ºi apoi peste cei care au fost învãþaþi,
dar n-au vrut sã asculte. Cutremurã-ne Te rugãm, Dumnezeul nostru,
pe fiecare dintre noi , c utr emurã-ne în faþa acestei rãspunderi ºi-n
aceastã zi. Pe cei care au ascultat Cuvîntul Tãu ºi au pus legãmînt cu
Tine, care s-au nãscut din nou, s-au întors la Tine, Te rugãm, ajutã-i
s ã tr ã i a s c ã î n toa tã s fi nþ e ni a por unca a c e s te i naºteri din nou,
schimbîndu-se, prin Duhul Tãu, din slavã în slavã, în chipul Tãu Cel
Sfînt. Iar pe cei care nu s-au întors la Tine, care n-au auzit pînã astãzi
vestea acestei chemãri, care nu s-au predat ºi nu s-au hotãrît pentru
Tine, fã-i Doamne sã foloseascã prilejul acesta, cît încã Tu stai în
mijlocul nostru ca un Mîntuitor ºi ca un Pãrinte iubitor, rãbdãtor ºi
aºtepþi sã dai iertarea ºi mîntuirea oricui Þi-o cere. Fã-i sã înþeleagã
momentul acesta, sã se hotãrascã pentru Tine, ca sã capete iertarea
pãcatelor, cel mai mare dar cu putinþã pe pãmînt; ºi apoi înfierea ºi
moºtenirea vieþii veºnice.
 Pag. 279

Rugãciunea

fratelui Popa Petru (Batiz de la începutul unei adunãri

În Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Duhului Sfînt. Amin. Doamne

Dumnezeul nostru, Pãrintele nostru Cel Scump din ceruri, în Numele
F i ul ui T ã u i ub i t , D o mnul Is us , pe c a r e L- a i da t c a pr e þ d e
rãscumpãrare pentru pãcatele ºi fãrãdelegile noastre, ºi prin Duhul Tãu
Cel Sfînt, Îþi mulþumim în aceastã zi cã ne-ai ajutat sã ne putem întîlni
în locul acesta în care, în repetate rînduri, ne-ai dãruit bucurii mari.
În repeta te r î ndur i Doa mne am plecat de aici încãrcaþi de roade
binecuvîntate ale Duhului Sfînt. Îþi mulþumim din inimã ºi pentru ziua
aceasta, cã ne-ai ajutat sã ne putem întîlni aici în Numele Tãu. ªi,
dupã fãgãduinþa Ta în care ai spus cã: Unde 2 sau 3 sînt adunaþi în
Numele Meu ºi Eu voi fi în mi j l ocul lor, Te rugãm din toatã inima
noastrã sã fii în mijlocul nostru ºi sã ne binecuvîntezi pe noi Doamne
care tînjim dupã Tine ca un pãmînt însetat dupã stropul de apã. Aºa
Te dor e º te s ufl e tul nos tr u pe Ti ne Doa mne c um doreºte cerbul
izvoarele de apã.
Din aceastã pricinã Doamne am venit aici ºi mergem oriunde avem
posibilitate sã ne strîngem în Numele Tãu, cãci acolo Te avem ºi pe
Ti ne î n mijlocul nostru, dupã fãgãduinþa Ta cea binecuvîntatã. Te
r ugãm pe Tine astãzi Doamne, mãnunchiul acesta de s ufl e te c a r e
sîntem dornici dupã Tine, c a r e Te dor i m pe Ti ne Doamne. Dupã
hrana otrãvitã a lumii acesteia cu care ne infectãm mer e u î n toa te
zilele vieþii noastre, tînjim de dor dupã astfel de clipe binecuvîntate,
de cuvinte duhovniceºti, de clipe înãlþãtoare în care Te avem pe Tine
în mijlocul nostru ºi, prin Duhul Sfînt, ne înviorezi inimile ºi duhurile
noastre, ca sã putem tînji spre cele înalte, spre cele din ceruri. Deci,
Te rugãm pe Tine Doamne vino în mijlocul nostru, vino, cãci avem
atîta nevoie de Tine Doamne mai mult ca oricînd. Vino, cãci valurile
lumii acesteia înºelãtoare cu atîta putere lovesc în inimile copiilor Tãi
Doamne.
Vrãjmaºul rãcneºte mai mult ca oricînd ºi cautã pe cine sã înghitã.
Vino Te rugãm î n mi j l oc ul nos tr u Doa mne º i nu ne lãsa singuri.
Marea e înfuriatã, afarã e noapte, vîntul bate cu putere, apa intrã în
corabie. Doamne, deºteaptã-Te de la cîrma corãbiei noastre, mustrã
valurile ºi marea, sã se lini º te as c ã , º i mus trã necredinþa noastrã
Doamne cãci de-atîtea ori cîrtim. Doamne, cîrtim pentru cã nu sîntem
cu grijã asupra cãrãrilor vieþii noastre, cîrtim împotriva Ta. O, iartã
neputinþa noastrã º i slãbiciunile noastre, dar nu Te depãrta de noi
nicioda tã Doamne ca sã nu pierim cei ce nãdãjduim întru Tine. Îþi
mulþumim din inimile noastre cã Te-ai îndurat de noi pãcãtoºii ºi ne-ai
fã cut o chemare sfîntã. Venim la Tine din mijlocul l umi i a c e s te i a
Doamne din pãcatele grele în care ne-am tãvãlit ºi noi, lipsiþi de pace,
lipsiþi de bucurie, deºi am cãutat-o zadarnic în toate lucrurile lumii.
Dar n-am gãsit-o Doamne decît numai cînd am venit la Tine. Atunci
a m gã s i t pacea, am gãsit liniºtea, am gãsit fericirea ºi împãca r ea
noastrã cu Dumnezeu. Am gãsit Mîna ocrotitoare care ne-a luat pe noi
ºi ne-a ridicat din noianul fãrãdelegilor. Am gãsit calea pe care astãzi
mergem plini de buc ur i e , me r gem c î ntî nd pe calea aceasta, cãci
Domnul este Pãstorul meu, de cine mã voi teme?
Pag. 280

Mergem pe calea aceasta plini de bucurie Doamne cãci calea

aceasta ºtim cã duce la biruinþã deplinã. Îþi mulþumim. Tu ne-ai ales
nu pentru meritele noastre, cãci atunci cînd ne-ai gãsit în lume nimic
bun n-a fost în noi. Am fost cu o s ãnã ta te º ubr e dã , a m fos t c u o
sãnãtate trupeascã nenorocitã, dar cu sãnãtatea duhovniceascã am fost
într-o stare gravã. Tu, Mîntuitorul nostru iubit, Te-ai aplecat spre noi
ca samariteanul milostiv, ai des cãlecat de pe dobitocul Tãu, Te-ai
apropiat de noi, cei nenorociþi ºi robiþi, cãzuþi în patimi ºi fãrãdelegi
Doamne ne-ai legat rãnile noastre dupã ce le-ai spãlat cu untdelemn
ºi vin ºi ne-ai pus pe dobitocul Tãu. ªi ne-ai dus la aceastã casã de
oaspeþi, în aceastã binecuvîntatã Lucrare, ºi ne-ai dat în grija unora
care sã poarte grijã de noi. Îþi mulþumim din inimã Doamne cã ei au
purtat grijã de noi, încît astãzi putem merge pe picioarele noastre.
Astãzi Doamne ne ferim de drumul acela care coboarã din Ierusalim
spre Ierihon. De drumul acela în care sînt atîtea primejdii. ªi astãzi
dorim sã Te urmãm pe Tine cu toatã recunoºtinþa, cãci Te-ai îndurat
de noi pãcãtoºii ºi ne-ai ridicat din pãcatele ºi din fãrãdelegile noastre
î n care trãiam altãdatã. Acum Te rugãm Doamne din ac e as tã c a s ã
binecuvîntatã în care Tu ne-ai adus pe noi plini de rãni ºi de lovituri.
În casa aceasta Doamne Tu ne-ai dat slujba ºi însãrcinarea sã
chemãm suflete mereu aici la Tine. ªi de sufletele pe care le aduci în
aceastã casã binecuvîntatã de poposire, ne-ai dat însãrcinarea ca ºi noi,
la rîndul nostru, sã purtãm de gr ijã. O Doamne Dumnezeul nostru,
pune ºi în noi dorinþa ºi dragul acela fierbinte pe care l-a avut Sfîntul
Pavel, care, chiar din închisoare, stî nd c u picioarele în butuci, în
foame º i î n golãtate, spunea: În toate zilele mã apasã grijã pentru
Biserica lui Dumnezeu; Cine se bucurã ºi eu sã nu mã buc ur? Cine
cade în pãcat ºi eu sã nu ard? Aceastã dragoste dã-ne-o ºi nouã, acest
dor fierbinte Doamne pentru cei pe care î i aduc i î n a c e a s tã casã
binecuvîntatã de poposire, în aceastã adunare. Dã-ne putere Doamne
cu preþul vieþii noastre, sã-i putem ajuta sã meargã pe propriile lor
picioare , sã Te poatã urma pe Tine, sã-Þi poatã sluji Þie din toatã
inima. Ajutã-ne Doamne sã avem un ochi ocrotitor, îndemnaþi de Tine
prin Duhul Sfînt, sã purtãm grijã de fiecare dintre cei pe care i-ai adus
în Lucrarea aceasta.
O, Te rugãm sã ne ierþi Doamne cã în anii grei care au trecut
asupra noastrã n-am putut veghea cum se cuvine ºi turma Ta Doamne,
sufletele pe care le-ai adus în aceastã Lucrare, multe s-au risipit, s-au
î ntor s î n l ume, a u a puca t pe a l te cãrãri, ca sã-ºi caute pacea ºi
mîngîierea, dar vedem cu durere astãzi cã n-au putut sã le gãseascã.
Cãci oamenii au înþeles sã-i atragã la ei ºi nu la Tine. Oamenii i-au dus
la ei ºi nu i-au dus la Tine. Astãzi Te rugãm Doamne pune trîmbiþa Ta
din nou în mîinile noastre ºi ajutã-ne, cît inimile noastre mai bat pe
pãmîntul acesta, sã batã numai pentru Tine. Dã-ne pos i bi l i ta te s ã
strigãm încã o datã poporului ºi þãrii noastre sã se întoarcã la Tine, sã
Te primeascã pe Tine ca Mîntuitor, sã se întoarcã la Dumnezeu, cãci
rãnile sîngerînde numai Tu le poþi vindeca; numai Tu le poþi stoarce.
Numai Tu poþi alina durerile ºi nenorocirile care s-au abãtut asupra
inimilor întregii omeniri. O Doamne Dumnezeu nostru, în locul acesta
în care ne-ai aºezat pe noi, sã ne dai putere sã fim neadormiþi, sã ne
dai putere sã fim ca o strajã neadormitã la postul nostru de veghe. Iar
Cuvîntul Tãu Doamne cu vreme ºi fãrã devreme, sã-L putem spune.
 Pag. 281

Picioarele noastre sã nu-ºi gãseascã odihna niciodatã în laºitate sau

nepãsare, ci sã alergãm precum ne-ai dat Tu pildã cu preþul vieþii Tale.
Tu alergai zi ºi noapte ca sã cauþi oile pierdute ale casei lui Israel.
Pune ºi picioarele noastre Doamne pe drumurile þãrii, ca sã cãutãm
sufletele care strigã dupã Tine ºi n-au o mînã de mîngîiere, care nu
gãsesc o mînã de c ã lãuzire pe pãmîntul acesta Doamne, care sã le
aducã la Tine. Îþi mulþumim Dumnezeul nostru, pentru slujba pe care
ne-ai dat-o, slujbã destul de grea, slujbã în care Tu ne ceri contopirea
fiinþ e i noastre cu Tine. Tu ne ceri sã ne aducem trupurile ca jertfã
î na i nte a Ta . Doa mne , sîntem îmbiaþi de lumea aceasta cum Te - a
îmbiat diavolul ºi pe Tine odinioarã, pe munte, cu toatã slava lumii
acesteia. Lumea ne îmbie. Lumea cautã sã ne înºele, sã ne amãgeascã.
Lumea strigã dupã ai noºtri ca sã lase din ale Tale ºi sã primeascã din
ale lor.
Dã-ne putere Doamne sã nu iubim lumea, nici lucrurile din lume,
c ã c i Tu a i s pus : Da c ã i ubeº te c i neva lumea ºi lucrurile din ea,
dr a gos te a Ta tãlui nu poate rãmîne în El. Cãci tot ce este în lume:
pofta ochilor ºi lãudãroºia vieþii, sînt din lume. Ajutã-ne, Te rugãm,
sã fugim de lume. În braþele Tale sã fugim Doamne sub aripile Tale,
sub ocrotirea Ta, sub paza Ta, care eºti un turn de scãpare ºi o stîncã
de adãpost. Te rugãm acum, cînd ne gãsim în locul acesta, sub acest
acoperãmînt, sã-l binecuvîntezi pe fratele Ioan ºi toatã familia sa. Sã
binecuvîntezi fraþii ºi surorile noastre din satul acesta, pe care i-ai
pãstrat lîngã Tine prin anii grei de vifor ºi de furtunã. Pãstreazã-i pînã
la capãt, ca fiecare sã creascã tot mai mult în dragoste, în cunoºtinþã
ºi pricepere, ca sã poatã deosebi bine voia lui Dumnezeu cea sfîntã,
curatã ºi desãvîrºitã. Ajutã-le pe aceste suflete Doamne ºi fã-le sã
înþeleagã cã - aºa ca mîine - va trebui sã pãrãseascã casa lor ºi satul
lor. Vatrebui sã plece dintre copiii lor, din avutul lor.
Va tr e bui s ã plece la Tine acasã Doamne. Ajutã-le s ã s e
îmbogãþeascã în Tine. Ajutã-le Doamne sã-ºi strîngã toþi comori în
ceruri, acolo de unde nu le rãpeºte nimeni, acolo unde sînt scutite de
c e i de c a r e nu s î nt s c ut i te pe pã mî ntul a ce s ta. Te r ugã m s ã
binecuvîntezi strîngerea noastrã în locul acesta; ºi la fiecare suflet
ispitit, obosit, însîngerat, nemîngîiat, vino Tu, Isuse Doamne, vino ºi
mîngîie-l pe fiecare suflet în parte. Vino ºi, pe cei care merg pe cãi
greºite, adu-i pe calea Ta. Celor ce ºchiopãteazã întãreºte-le picioarele,
sã nu mai ºchiopãteze. Celor ce umblã bîjbîind ca orbul, sprijiniþi de
toiagul neputinþei lor, pune-le picioarele pe un drum trainic, pe un
drum sãnãtos, pe un drum curat ºi limpede, sã Te poatã urma pe Tine.
Îndurã-Te de fiecare în parte Doamne. ªi de cei bolnavi trupeºte, ºi
de cei bolnavi sufleteºte. Ajutã-ne tuturor sã venim la Tine. Mulþumim
cã ne-ai dat îngãduinþã, prin Duhul Tãu Cel Sfînt, sã putem avea acest
minunat prilej în care sã citim în Cuvîntul Tãu, sã ne îmbãrbãtãm din
Cuvîntul Tãu, sã ne gãsim mîngîiere în Cuvîntul Tãu. Te rugãm sã ne
binecuvîntezi ºi, prin Duhul Sfînt, sã fii aici între noi, sã ne înveþi
Doamneca sã putem crede tot adevãrul. Sã fii în mijlocul nostru, sã
fii cãlãuza noastrã, aºa cum ai fãgãduit cã ne ve i trimite pe Duhul
Sfînt sã ne cãlãuzeascã în tot adevãrul. Mulþumim pentru ziua aceasta.
Te binecuvîntãm ºi Te slãvim pe Tine, Pãrinte l e nostru din ceruri,
împreunã cu Fiul Tãu iubit ºi cu Duhul Sfînt, în vecii vecilor. Amin.
Pag. 282

Rugãciunea

fratelui Traian Dorz, de la o zi onomasticã

Mulþumim pentru casa aceasta, pentru sufletul care poartã numele

iubit pe care-l sãrbãtorim astãzi ºi pentru toþi ceilalþi fraþi ai noºtri care
aici sînt ºi care au acelaºi nume ºi pentru care-Þi mulþumim la fel. Te
rugãm sã-i binecuvîntezi, sã le dãruieºti sãnãtate, pute r e , l uminã,
ajutor lor ºi familiilor lor, pentru ca, ascultînd Cuvîntul Tãu, sã ducã
mai departe ºi mai frumos mãrturia Ta, pînã la marginile satului, pînã
la marginile judeþului, pînã la marginile þãrii, pînã la marginile lumii,
cum ai spus Tu Doamne; pentru ca la venirea Ta toþi sã fi aflat vestea
cea bunã ºi sã fi auzit Cuvîntul mãrturiei Tale. Mul þ umim Doamne
pe ntru aceastã searã ºi pentru acest cuvînt binecuvîntat. Te rugã m
sã-L binecuvîntezi în inimile tuturor celor care L-au auzit. Fã sã aducã
rod Doamne binecuvîntat, rod de viaþã veºnicã, rod de mîntuire, rod
sfînt de ascultare ºi credincioºie mai puternicã ºi mai frumoasã pentru
Tine, în anul în care am intrat.
Te rugãm Doamne sã binecuvîntezi Lucrarea Oastei Tale, acest sol
sfînt în care ne-ai trezit ºi ne-ai chemat ºi pe noi. Binecuvînteazã-i pe
toþi l uc r ãtorii ei buni, bãtrîni ºi tineri. Te rugãm îndeosebi pentru
lucrãtorii tineri, sã-i creºti mulþi ºi binecuvîntaþi ºi sã-i faci Doamne
ca, ºi mai hotãrîþi ºi mai puternici de cum am fost noi cei bãtrîni, sã
ducã solia ºi mãrturia Ta mai puternicã ºi mai frumoasã în rîndul lor,
pe ntr u c a l uc r a r ea vi i toare sã fie mai rodnicã ºi mai biruitoare .
Binecuvînteazã surorile, mamele, soþiile ºi fiicele Lucrãrii, pe care le-ai
ridicat Doamne ajutor ºi mîngîiere lîngã lucrãtorii Tãi. Fã ca puterea
Ta s ã l e - ntã r e a s c ã º i s ã l e a j ute c a º i ele, la rîndul lor, s ã fi e
îmbãrbãtare ºi mîngîiere pentru ei. Pentru ca la rãsplata veºnicã sã fie
pãrtaºe împreunã cu cei pe care i-au ajuta t, i - a u mî ngî i at º i i-au
sprijinit.
Binecuvînteazã fiii Tãi, copiii noºtri pe care ni i-ai dat, trupeºti ºi
sufleteºti; sã-i creºtem pentru Tine, sã-i îndrumãm sã facã voia Ta ºi
e i , ma i fr umos ºi mai fericiþi. Ajutã-ne s-o putem face aceasta nu
numai cu cuvîntul, ci ºi cu pilda vieþii noastre, pentru ca Numele Tãu
sã fie mai slãvit în mijlocul nostru, în zilele lor. Binecuvînteazã Te
rugãm Biserica noastrã, slujitorii ei credincioºi ºi hotãrîþi. Fã-i pe toþi
hotãrîþi ºi credincioºi pentru Tine. Binecuvînteazã poporul nostru ºi pe
toþi cei cãrora l e- a i r î ndui t Tu l oc ur i de c onducere în mijlocul
poporului. Ajutã-ne pe toþi - ºi mari, ºi mici, ºi cei dintîi, ºi cei din
urmã - cu un gînd ºi cu o inimã sã Te ascultãm pe Tine, cum Te-au
ascultat înaintaºii noºtri sfinþi care au ridicat pentru Tine mãrturia
credinþei ºi recunoºtinþei lor de fiecare datã, pe tot cuprinsul patriei
noastre. Toate bisericile, mînãstirile ºi toate locurile de închinãciune
ºi de laudã pentru Tine sînt dovezile credinþei ºi dragostei lor, ale
recunoºtinþei ºi mulþumirii lor pentru cã i-ai izbãvit. Ajutã-ne Doamne
ca ºi noi sã lãsãm în urma noastrã dovezile mulþumirii cã ºi pe noi
ne-ai izbãvit, º i nouã ne - a i fãcut bi ne , a tî t de mult bine. Apãrã
hota r e l e þ ã r i i noastre de nãvãlirea altor neamuri ºi-i pãzeºte ºi-i
binecuvînteazã, ºi-i întãreºte pe cei care le apãrã, pentru ca ºi noi sã
putem duce o viaþã liniºtitã, sã putem merge unii la alþii, sã Te lãudãm
pe Tine, sã lucrãm pe ntr u s l a va Numelui Tãu Sfînt aºa cum ne-au
învãþat pãrinþii noºtri prin cuvîntul ºi prin pilda vieþii lor.
 Pag. 283

Te rugãm sã binecuvîntezi vremile pe care le trãim, sã le faci

paºnice ºi libere, sã laºi pace ºi înþelegere î ntre toþi conducãtorii
tuturor popoa r e l or Doa mne ca sã nu vinã nenorocirea peste toatã
lumea aceasta, ci sã fim izbãviþi ºi ajutaþi sã Te putem sluji ºi slãvi pe
Tine. Dãruieºte-ne un an binecuvîntat, cu belºug de pace ºi de pîine
Doamne. Ajutã-ne sã putem munci liniºtiþi ºi cinstiþi, ºi frumos, fiecare
la datoria noastrã; pentru ca cu toþii sã ne putem bucura în liniºte de
binecuvîntarea Ta. Apãrã-ne Doamne de cutremure, de inundaþii, de
nenorociri, de rãzboaie ºi de tot ce poate fi rãu. Dãruieºte-le sãnãtate
celor bolnavi, mîngîiere celor întristaþi, bucurie celor care sînt necãjiþi
ºi ajutor tuturor celor care merg pe calea Ta ºi tuturor celor care au
nevoie de ajutorul Tãu. Doa mne , Te r ugãm pentru cei care sînt la
rãscruci grele în viaþa lor, care trebuie sã ia hotãrîri grele sau trebuie
sã ia drumuri aspre. Te rugãm Doamne sã-i povãþuieºti, sã-i ocroteºti,
sã-i ajuþi, sã-i înveþi Doamne pe calea doritã de Tine, pentru ca toþi sã
Te poatã lãuda cu bucurie.
Ai milã de cei care se vor naºte anul acesta. Ajutã-i sã Te cunoascã
pe Tine, sã aibã o viaþã fericitã ºi binecuvîntatã, sã fie mîntuiþi. Ai
milã de cei ca r e tr e bui e s ã moar ã î n a nul acesta Doamne sau în
noaptea aceasta, sau în ziua c a r e vi ne . Dãr ui e º te - l e lor Doamne
cunoaºterea Ta, sã nu moarã nemîntuiþi, ci ajutã-i sã Te cunoascã pe
Tine, chiar în ultima clipã, ca tîlharul de pe cruce, sã vadã Împãrãþia
Ta. Te rugãm pentru cei care trebuie sã treacã prin operaþii grele, care
sînt bolnavi, care sînt necãjiþi, care sînt în spitale, care sînt în locuri
grele, care trebuie sã treacã prin accidente ºi nenorociri. Sã-i pãzeºti
Doamne, sã-i a pe r i , s ã - i a j uþ i . Pe c e i c are sînt în cãlãtorie sã-i
însoþeºti, pe cei care luc r e a zã î n l oc uri primejdioase sã-i fereºti
Doamne ºi sã-i aperi. Doamne Dumnezeul nostru, pentru cei iubiþi ai
noºtri în chip deosebit Te rugãm. Fiecare avem pãrinþi, fraþi, surori,
copii pe care dorim sã-i vedem fericiþi ºi credincioºi; Te rugãm pentru
ei. Pe cei care Te cunosc ajutã-i sã Te iubeascã, sã Te-asculte. Pe cei
care s-au hotãrît pentru Tine ajutã-i sã rãmînã credincioºi ºi statornici
în hotãrîrea lor.
Pe cei care nu s-au predat Þie Doamne ajutã-i sã se predea, sã fie
mîntuiþi, ca sã fie siguri de viaþa veºnicã, sã nu fie în primejdie sã-ºi
piardã ºi sufletul, ºi mîntuirea pentru cã n-au ascultat, pentru cã n-au
înþeles, pentru cã n-au primit chemarea Ta atunci cînd le-ai fãcut-o.
ªi pentru cei c a r e î n astã searã au auzit Cuvîntul Tãu, dar nu s-au
hotãrît pentru Tine, care n-au avut c ur a j ul s ã fa c ã acest lucru, Te
rugãm Doamne sã le dai îndrãznealã ºi a j utor s ã poatã face pasul
ac e s ta , pentru ca nu cumva mîine sã fie prea tîrziu. Iar pentru toþi
ceilalþi care au ascultat Cuvîntul Tãu, sã-i binecuvîntezi, sã-i ajuþi ºi
sã ne ajuþi sã facem voia Ta ºi mai frumos, ºi mai bine, începînd de
astãzi. Pentru casa aceasta, familia aceasta iubitã, pentru fratele iubit
ºi pentru toþi ceilalþi fraþi ºi familiile lor ne rugãm. Sã binecuvîntezi
Doamne toate familiile în care eºti Tu primit ºi iubit, ºi ascultat. Sã
pã ze º ti c a s e l e lor din pricina Numelui Tãu, sã pãzeºti vi a þ a l or,
sufletele lor, sãnãtatea lor, tot ce le-ai dat. Sã-i pãzeºti cu puterea Ta
ºi sã ajuþi sã fie binecuvîntaþi. Sã creºti copiii binecuvîntaþi în pace ºi
sã faci ca pãrinþii sã-i vadã fericiþi pe copiii lor mîntuiþi ºi credincioºi.
Doamne, Îþi mulþumim cã ne asculþi. Tu eºti aici în mijlocul nostru.
Toate cuvintele noastre le-ai auzit ºi le ºtii.
Pag. 284

Îþi mulþumim cã ne dai pacea Ta ºi ne spui în inima noastrã cã

rugãciunile noastre sînt primite ºi cã Tu ne vei binecuvînta pînã la
sfîrºit. Ne încredem în Tine pentru cã Tu eºti Acelaºi ieri, azi ºi în
veci. ªi Tu, care ne-ai scãpat pînã acum, ne vei izbãvi ºi mai departe,
iar noi vom binecuvînta Numele Tãu. Iar la venirea Ta sã vedem faþa
Ta cu bucurie º i s ã moº tenim Împãrãþia cereascã. Cã pentru toate
dor i m s ã - Þi a duc e m numa i Þi e s l a vã , c i ns te , î nc hinãci une º i
mulþumitã, Dumnezeul nostru, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum
ºi-n veºnicie. Amin.
 Pag. 285

Mai sînt puþinã vreme cu voi

Vorbirea fratelui Vasile Cîmpean Ogruþan, de la o nuntã

În Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Slãvit sã fie

Domnul! Domnul Is us s ã fi e s l ãvi t º i bi necuvîntat, cãci datoritã
dragostei Lui care ne-a strîns ºi a îndepãrtat toate distanþele dintre noi,
ne bucurãm în clipa aceasta, în locul acesta. Pentru noi, care eram
împrãºtiaþi prin toate vãile, prin toate locurile îndepãrtate ale acestei
þãri, dragostea a îndepãrtat toate aceste despãrþiri ºi ne-a apropiat -
slãvit sã fie Numele Lui! Cît de adevãrat este cuvîntul: Dragostea lui
Hristos ne strînge! Ce altceva vã putea strînge în felul acesta? Numai
s e te a , numai setea ca a cerbilor ce aleargã la izvoa r e ! Ac ol o s e
întîlnesc ei. Oricît de mare ar fi distanþa, nu þin socotealã de acest
lucru. Ei sã aj ungã la izvor, sã-ºi rãcoreascã setea. Aºa am primit
zilele trecute cîteva cuvi nte prin care am fost întrebat: Frate, tare
sîntem însetaþi ºi am vrea sã ajungem la un izvor. Am vrea sã ajungem
ºi noi la izvoare, sã ne stîmpãrãm setea. Nu ºtii undeva vreun izvor?
Da, slãvit sã fie Domnul. Ele nu lipsesc niciodatã. Însuºi Domnul a
spus - slãvit sã-I fie Numele!, în ziua cea de pe urmã a praznicului:
Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. ªi din inima lui vor
curge rîuri de apã vie.
Din cîte izvoare binecuvîntate, în seara aceasta, s-a adãpat sufletul
însetat! Cîte izvoare bi ne cuvîntate din seara aceasta v-au înviorat
sufletul ºi v-au mîngîiat inimile întristate! Scumpii ºi iubiþii noºtri, aºa
a fost de atunci de cînd Domnul Isus a spus aceste cuvinte. ªi aºa va
fi pînã la sfîrºit. Rîuri de apã vie vor curge. Au curs ºi curg, ºi vor
mai curge încã. Pînã cînd se va împlini mãreaþa clipã cînd gloata aceea
cu ramuri de finic în mînã pe care nu e în stare nimeni s-o numere, se
va gãsi în faþa Lui. Pînã atunci nu vor seca izvoarele. Toþi cei însetaþi
vor gãsi mereu apã. Toþi cei însetaþi vor alerga ºi vor gãsi apã, ca sã-ºi
stîmpere setea sufletului. Scumpii ºi iubiþii noºtri fraþi! Mi-aduc aminte
de un cuvînt al omului lui Dumnezeu despre care Însuºi Dumnezeu a
spus: Am luat pe David de dinapoia oilor, om dupã inima Mea. Omul
acesta dupã inima lui Dumnezeu spune în Psalmul 73, versetul 28: Cît
pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu. Ce spui,
Davide? Care-þi este fericirea?
Nu este împãrãþia, cãci te-a fãcut Dumnezeu împãratul lui Israel?
Nu coroana, nu la ea þii mai mult? Care-þi este þie fericirea pe pãmînt?
Pentru mine, fericirea me a e s te s ã mã a pr opi i de Dumnezeu. Pe
Domnul Dumnezeu Îl fac stîlpul ºi adãpostul, ºi sprijinul, ºi ocrotirea
vieþii mele! Binecuvîntat sã fie Dumnezeu! Scumpii ºi iubiþii noºtri
fraþi, care este fericirea voastrã? Voi care aþi alergat însetaþi de la
distanþe ºi aþi venit în locul acesta, care este fericirea voastrã? Sfîntul
Apostol Pavel, în Întîia sa Epistolã cãtre Corinteni, la capitolul 2,
spune: Noi propovãduim înþelepciunea lui Dumnezeu cea tainicã ºi
þinutã ascunsã de veacuri. Aceastã înþel e pc iune, þinutã ascunsã de
veacuri, aceasta ne-a fermecat ºi nouã inima ºi fiinþa, ºi viaþa noastrã.
Ac eastã înþelepciune sfîntã, ne bãga tã î n s e a mã , ne î ns e mnatã º i
necunoscutã de toþi, aceasta ne-a fermecat viaþa noastrã, aceasta ne
strînge. Aceasta poate sã facã sã disparã distanþele ºi în felul acesta
dragostea ne strînge în asemenea stãri binecuvîntate. S-a spus în seara
aceasta aici: Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii.
Pag. 286

Cît de adevãrat este lucrul acesta: cortul lui Dumnezeu cu oamenii!

Cel mai înãlþat nume aici este Numele Lui. Pentru cã este cortul Lui.
Cel mai înãlþat ºi mai slãvit nume, mai preþuit decît orice nume care
se poate numi, este Numel e Lui slãvit ºi sfînt. Pentru cã în El sînt
ascunse toate comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei. Dar nu-i puþinã
aceastã comoarã sfîntã. Di n a c e s te c omor i bi ne c uvî nta te ne-am
îmbogãþit ºi noi. Pe noi, care eram pleava acestei lumi, Dumnezeu
ne-a învrednicit sã ne îmbogãþim din aceste comori pe care le-a pãstrat
El - slãvit sã-I fie Numele! - pentru noi. Pentru zilele din urmã. Pentru
toþi aceia care vor fi însetaþi. Scumpii ºi iubiþii noºtri, timpul este
î na i nta t. S- a scurs aºa de repede. S-au depus atîtea jertfe pe ntr u
clipele acestea binecuvîntate, dar ele se scurg. Dacã nu se preþuiesc la
adevãrata lor valoare, vine regretul la urmã. Astfel de clipe, fraþilor ºi
surorilor, trebuie preþuite, cãci au fost dorite ºi au fost aºteptate ºi s-au
fãcut jertfe mari pentru ca sã putem a j unge s ã ne î mpã rtãºim din
asemenea binecuvîntate cuvinte. Îmi aduc aminte de un cuvînt de la
Ioan, capitolul 3, versetul 35.
Aici spune Cuvîntul lui Dumnezeu: Tatãl iubeºte pe Fiul ºi a dat
toate lucrurile în mîna Lui. Ce fãgãduinþã minuna tã! Ce fãgãduinþã
minunatã ºi binecuvîntatã este aceasta, cã Dumnezeu Tatãl iubeºte pe
Fiul ºi cã a dat toate lucrurile în mîinile Lui sfinte! Toate lucrurile lui
Dumnezeu au fost încredinþate în mîinile Lui. În mîinile Domnul ui
Isus este încredinþatã libertatea ta. Suflet scump, mîntuirea ta, viaþa ta
ºi moartea ta, ºi veºnicia ta sînt încredinþate în mîinile Domnului Isus,
de cãtre Tatãl. Sînt încredinþate în mîinile Lui. Dacã cineva îºi doreºte
veºnicia, dacã cineva îºi doreºte mîntuirea, dacã cineva doreºte sã
ajungã odatã în Împãrãþia lui Dumnezeu, sã ºtie cã aceste lucruri sînt
date de cãtre Tatãl în mîinile Domnului Isus. Numai cine þine la El -
slãvit sã-I fie Numele! - numa i ci ne - L primeºte pe El se va putea
împãrtãºi din toate aceste binecuvîntãri cereºti, din toate aceste haruri
bogate, pãstrate de Dumnezeu pentru zilele în care ne-a fost rînduit
sã trãim noi pe pãmînt. Iar în capitolul 6, Domnul Isus spune: Mai sînt
cu voi puþinã vreme.
De cînd am venit în locul acesta, în seara aceasta, am simþit aici
prezenþa Lui vie ºi sfîntã. Am simþit cum prezenþa Lui a miºcat inimile
noastre ºi le-a mîngîiat; am simþit aici. Dar Cuvîntul spune: Mai sînt
cu voi puþinã vreme. ªi apoi Mã veþi cãuta ºi nu Mã veþi mai gãsi.
Înainte de a pleca din locul acesta, înainte de a ne despãrþi din locul
acesta, fraþilor ºi sur or i l or, s ã ne c e rcetãm starea vieþii noastre.
Domnul spune: Mai sînt cu voi puþinã vreme. În lumea aceasta, puþinã
vreme va mai fi ºi mai este încã Domnul. Clipel e c î t va ma i fi cu
lumea aceasta pentru a o mai chema la mîntuire, pentru a mai stãrui
s-o lumineze, s-o atragã ºi s-o smulgã din braþele fãrãdelegilor, ale
dezmãþului ºi ale pãcatelor, sînt puþine. Puþin va mai fi Domnul Isus,
puþinã vreme. Se apropie clipa cînd El va trebui sã aparã din nou pe
nori - slãvit sã-I fie Numele! Se apropie vremea sã se împlineascã
cuvîntul pe care l-au s pus c e i 2 bãr baþi care s-au înfãþiºat atunci
ucenicilor cînd ei au rãmas cu privirile pironite spre cer ºi le-au zis:
De ce staþi? Acest Isus care S-a înãlþat la cer aºa cum L-aþi vãzut, Îl
veþi vedea întorcîndu-Se înapoi. Scumpii ºi iubiþii noºtri, dar atunci nu
va veni sã ne c he me , s ã ne r i di ce pã c a tul , s ã ne r i di ce povara
pãcatului. Atunci vine cu rãsplata ºi cu cei neprihãniþi. ªi ce va fi de
lume?
 Pag. 287

Acum, acum încã, Cuvîntul lui Dumnezeu spune: Mai sînt cu voi
puþ inã vreme. ªi Mã veþi cãuta. Mã veþi cãuta. Vine vr e mea c î nd
lumea aceasta, vine vremea cînd toþi de aici care n-au venit la Hristos,
Îl vor cãuta. Vine vremea cînd Îl vor cãuta, aºa cum spune profetul
Amos: cu oile ºi cu boii lor. Îl vor cãuta ºi nu-L vor gãsi. Nici unul
din voi sã nu se pomeneascã venit prea tîrziu. Toate lucrurile au fost
încredinþate de Tatãl în mîinile Domnului Isus; ºi mîntuirea noastrã,
ºi libertatea noastrã ºi veºnicia noastrã, ºi moartea noastrã, fraþilor ºi
surorilor. În faþa acestor adevãruri stãm noi în clipa aceasta, în zilele
noastre. În faþa acestei Evanghelii veºnice stãm noi ºi vom rãspunde
fiecare dintre noi. De aceea, în urma atîtor cuvinte stãruitoare, pline
de atîta har ºi putere, nu vrem sã ne despãrþim aºa de uºor. Am vrea
sã întrebãm, poate este aici cineva care vrea ºi el sã-ºi primeascã
mî ntui rea din mîinile Domnului Isus, cãci Tatãl a încredinþat-o î n
mîinile Lui.
ªi dacã este aici cineva care doreºte acest lucru, nu vrem sã ne
despãrþim înainte de a-ºi gãsi ºi el bucuria ºi mîntuirea sufletului lui.
Scumpii ºi iubiþii noºtri fraþi ºi surori în Domnul Isus, Cuvîntul lui
Dumnezeu spune: Nici unul sã nu se pomeneascã venit prea tîrziu. O,
c î t de mul þ i s - au pomenit veniþi prea tîrziu! ªi cît de mare a fos t
regretul, dar zadarnic. A fost regretul mare de tot, dar a fost zadarnic.
A fost regretul mare de tot ºi al boga tul ui atunci cînd l-a vãzut pe
Lazãr în sînul lui Avraam, dar nu s-a mai putut schimba nimic. Acum
e vremea harului, / cînd se mai iartã oriºicui. Acum! Nu se ºtie dacã
ºi mîine. Asta nu se ºtie. Scumpii ºi i ubi þ i i noº tri, ca încheiere a
bucuriilor noastre din seara aceasta, ca o cununã a acestor bucurii
binecuvîntate de Dumnezeu, pãstrate de El pentr u vi a þa aceasta ºi
pentru prilejul minunat al tinerilor noºtri dragi, noi întrebãm dacã este
cineva totuºi. Poate este vreun suflet care vrea, din seara aceasta, ºi
el sã intre în ceata celor care vor sã se mîntuiascã.
Dacã este vreun suflet, îndrãzniþi, nu vã sfiiþi, fraþilor ºi surorilor.
Vom încheia bucuriile noastre, ca sã continue iarãºi mîine, dacã va fi
voia lui Dumnezeu, dar întîlnirea aceasta vrem s-o încheiem în felul
acesta, ca întotdeauna, aºa cum este îngãduit, cum este plãcut ºi cum
este frumos. Belºugul atîtor revãrsãri de har din seara aceasta poate cã
a miºcat vreun suflet; ºi dacã este, sã rãspundã. Este cineva care vrea,
î n s e a r a a ceasta, sã se hotãrascã pentru Domnul ? Es te vr e un fi u
risipitor care ºi-a venit în fire? Slãvit sã fie Domnul! Noi ne bucurãm.
Cã c i Cuvî ntul l ui Dumne ze u - s l ã vi t s ã - I fi e Nume l e! - a fos t
mãrturisit cu toatã cãldura, cu toatã puterea. Poate cã toate sufletele
cîte sînt aici Îl au pe Domnul - º i ac e a s ta-i cea mai mare bucurie
pentru noi. ªi nu numai pentru noi; cerul întreg se bucurã. Fraþilor ºi
surorilor, noi rãmînem la atîta. Bucuriile noastre se vor încheia ºi vor
continua mîine. Dorim din tot sufletul ºi din toatã inima ca Domnul
sã nu lase fãrã rod Cuvîntul Lui, ci sã-l facã rodnic în toate inimile
care l-au primit, spre sfinþirea noa strã ºi spre mîntuirea sufletului
nostru ºi ale celor care ne înconjoarã. Amin.
Pag. 288

Întîlnirea cu Dumnezeu

Vorbirea fratelui Vasile Cîmpean Ogruþan, de la o nuntã

Sînt doar cîteva ore de cînd, din locul acesta unde am petrecut cu
Domnul, ne-am despãrþit pentru odihnã. Dar iatã cã mila ºi îndurarea
lui Dumnezeu ne-a ridicat pe fiecare din nou în capul oaselor ºi din
nou am venit în locul acesta, sã începem tot cu Domnul. Dar fiindcã
începem cu Domnul, primul te xt al Cuvîntului lui Dumnezeu parcã
este: Pregãteºte-te sã te întîlneºti cu Dumnezeul tãu. Deci, în locul
acesta, fiecare dintre noi ar trebui sã ne pregãtim sã ne întîlnim cu
Dumnezeul nostru. Pentru a ne pregãti sã ne întîlnim cu Dumnezeul
nostru, noi trebuie, de data aceasta, sã avem un hambar gol; o inimã
goa l ã de l ume , pentru ca locul acesta sã se umple cu Cuvîntul lui
Dumnezeu - aºa cum am a uzi t asearã de la unul dintre fraþii noºtri
care a spus: Strîng Cuvîntul Tãu în inima me a, ca sã nu pãcãtuiesc
î mpotr iva Ta. În înþelesul ac e s ta, Dumneze u pa r c ã s tr i gã , pr i n
psalmistul David, care zice: Adunaþi-Mi pe credincioºii Mei care au
fãcut un legãmînt prin jertfã.
Deci, Domnul Dumnezeu ne-a adunat în locul acesta la acest mare
legãmînt care se face prin jertfã, fiind în faþa noastrã ºi aceºti 2 tineri
care ne-au prilejuit întîlnirea prin legãmîntul cãsãtoriei lor. Iubiþii mei
fraþi, aºa cum am auzit cîntarea de rugãciune: Naintea Ta, iubit Isus,
/ vin azi încrezãtor, cred cã ºi aceºti 2 tineri astãzi au venit încrezãtori
în faþa lui Dumnezeu ca primul ostaº al nostru cu solia aceasta sfîntã,
ca profetul acestei þãri, pãrintele Iosif Tr i fa. El a venit încrezãtor
înaintea lui Dumnezeu, chemînd lumea la Isus Cel Rãstignit. În felul
acesta cheamã Dumnezeu oamenii, în felul acesta am fost chemaþi ºi
noi ai c i , c a s ã l uã m pa r te l a a ces t l egãmînt. Iubiþii noºtri fraþi,
chemarea aceasta este în locul acesta pentru cã rodul Cuvîntului lui
Dumnezeu se vede aici. Acest rod al Cuvîntului lui Dumnezeu este
dove di t pr i n faptul cã Domnul Dumne ze ul nos tr u a ma i a vut î n
Lucrarea aceasta ma me c r e di nc i oa se. Cã au mai fost în locuri ca
acestea mame care au ºtiut sã-ºi creascã copiii pe braþe de rugãciune.
Au mai fost mame care au stat în jertfã ºi în rugãciune, aducîndu-ºi
copiii de braþe la Dumnezeu.
Uitaþi-vã, mame scumpe, la rodul rugãciunii voastre, la rodul jertfei
voastre! Lucrarea aceasta de la început ºi pînã astãzi a fost o lucrare
de jertfã. ªi Dumnezeu tuturor jertfelor a rãspuns cu binecuvîntare.
Bi ne c uvî nta þ i s î nt c opi i i di n ti ne r e þ e. Binecuvîntat e s te r odul
pîntecelui. Aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi din pricina acestei
binecuvîntãri, noi avem de data aceasta ocazia sã stãm aici, în faþa
acestui legãmînt. Iubiþii noºtri fraþi ºi scumpele noastre surori, fiindcã
ne-am adunat în faþa lui Dumnezeu în l oc ul acesta, sã ne fie inima
î ndr e ptatã în sus, aºa cum zice Sfîntul Apostol Pavel: Aþinti þ i - vã
privirile voastre la cãpetenia desãvîrºirii voastre, la marele preot ºi
apostol Hristos. Tot Apostolul Pavel spune: Priviþi la înaintaºii voºtri,
la felul lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. O Doamne Dumnezeul
nostru, dacã ne-am uita noi înapoi ºi dacã noi am bãga bine de seamã
la norul mare de martori despre care se spune în Evrei 11 ºi 12. Iubiþii
noºtri fraþi, avem mare mãrturie din partea lui Dumnezeu cã a fãcut
o lucrare atît de puternicã pe pãmîntul acesta, ca oricine va crede în
El sã nu moarã, ci sã fie mîntuit.
 Pag. 289

Slãvit sã-I fie Numele! ªi credinþa aceasta este nezguduitã, este un

da r de l a Dumne ze u. ªi dac ã noi a m pr i mi t darul acesta de l a
Dumnezeu, iubiþii noºtri fraþi, iatã cît de plãcut ºi dulce este ca fraþii
pur ur e a s ã l oc ui a scã aici împreunã. În c or tul l ui Dumneze u c u
oamenii, cum s-a spus ºi asearã. Atunci fraþilor, dacã noi am ajuns în
locul acesta, astãzi se cade ca fiecare sã stãm în faþa psalmistului
David, cã sã spunem ºi noi, fiecare: Iatã ce plãcut ºi dulce este ca
fraþii pururea sã fie împreunã! Cîntarea treptelor, cîntarea de ridicare,
cîntarea cea frumoasã pe care a adus-o marele om al lui Dumnezeu,
psalmistul David, cînd el a început sã cînte psalmii lui, cîntãrile lui
Dumnezeu, pe treptele Templului. Unii se ridicau pe trepte în sus ºi
cîntau c î te un ps a l m, alþii coborau cîte o treaptã ºi cîntau cîte un
psalm, iar la mijlocul treptelor se îmbrãþiºau, se sãrutau ºi cîntau o
cîntare de bucurie, de slavã lui Dumnezeu.
Tot aºa, un gînd, o inimã ºi un cuget avea ºi prima Bisericã
creºtinã despre care scrie în Faptele Apostolilor, capitolul 2. Un gînd,
o inimã ºi un cuget ne vrea Domnul Dumnezeul nostru în aceastã zi.
Un gînd, o inimã ºi un cuget ne vrea Domnul Dumneze ul nostru în
toate vremurile ºi în toate clipele vieþii noastre. Pentru cã Unul este
Hristos, Unul este ºi Dumneze u Ta tã l , Unul e s te , º i di n pr i c i na
aceasta, noi toþi sã fim una în El, slãvit sã fie Numele Lui! Dar a fi
una înseamnã sã-þi fi aþintit ochii la Cãpetenia desãvîrºirii, la Marele
Preot ºi Apostol ºi sã nu-þi iei ochii de-acolo. O, dragii mei fraþi ºi
scumpele noastre surori, cît de minunat era în Grãdina Edenului atunci
cînd Dumnezeu stãtea de vorbã, în rãcoarea zilei, cu omul fãcut de
mîna Lui, cu Adam! Cît de fericite clipe avea în acele momente omul,
cînd stãtea de vorbã cu fãcãtorul lui, cu Dumnezeu! Dar într-una din
zile, iubi þ i i noºtri fraþi, n-a mai fost tocmai aºa. Într-una din zile,
Dumne zeu a venit sã stea de vorbã cu Adam ca în fi e ca r e zi , da r
Ada m nu mai e r a . Dumne zeu a î nc e put s ã s tr i ge pr i n Gr ã di na
Edenului: Adame, unde eºti, Adame? Dar Adam nu mai rãspundea.
Acum Adam nu mai stãtea în faþa lui Dumnezeu. Din ce cauzã,
iubiþii noºtri fraþi? Pãcatul a rupt legãtur a c u Dumne ze u. Pãcatul
acesta l-a fãcut pe Adam sã fugã din faþa lui Dumnezeu, sã se ascundã
din faþa lui Dumnezeu. Iubiþii noºtri fraþi, în toate vremurile acestea
pe care le mai avem de trãit, noi putem sã învãþãm multe, cãci numai
cu El în noi, Hristos în voi, nãdejdea slavei, numai cu El în noi putem
ajunge sã stãm de vorbã cu Dumnezeu în zil e l e acestea, sã stãm în
faþa lui Dumnezeu. Numai în clipele cînd Hristos este în noi putem sta
de vorbã cu Dumnezeu, cu Tatãl. Acum sã spunem fiecare cum a spus
omul lui Dumnezeu: Vor be º te Doa mne , c ã c i r obul Tã u a s c ul tã.
Haideþi sã avem, fraþilor, niºte inimi deschise, ca sã putem asculta
Cuvîntul lui Dumnezeu în aceastã zi. ªi acest Cuvînt al lui Dumnezeu
sã-l socotim ºi sã-l luãm ca hranã pentru sufletele noa s tr e . Ave m
nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu. Avem nevoie de mîntuire. Avem
nevoie, de data aceasta, de binecuvîntare din partea lui Dumnezeu mai
mult ca oricînd. Mulþi s-au oprit ºi mulþi ne oprim la multe obstacole
ºi la multe poduri ºi am spune poate: Pe aici este prea greu. Priviþi la
Lucrare, priviþi pe unde a venit, priviþi prin ce strîmtorãri a venit ºi-n
locuri ca acelea s-a spus: Pe aici nu se mai poate trece. O, iubiþii
noºtri fraþi, am uitat Cuvîntul care a spus: În toate zilele vieþii voastre,
Eu voi fi cu voi. Eu voi fi cu voi ºi, în locurile acelea unde voi nu
puteþi, acolo sînt Eu.
Pag. 290

Iatã, Domnul Dumnezeu ne-a adus pînã aici - slãvit sã-I fie
Numele!, avînd în faþa noastrã Cuvîntul lui Dumnezeu în plinã putere.
Haideþi sã zicem din nou ceea ce s-a spus asearã: Strîng Cuvîntul Tãu
în inima mea, ca sã nu pãcãtui e s c î mpotriva Ta. În faþa noastrã se
gãsesc aceºti tineri care se pregãtesc pentru a face acest legãmînt, aºa
cum am amintit: Pregãteºte-te sã te întîlneºti cu Dumnezeul tãu. ªi ei
se pregãtesc sã se întîlneascã cu Dumnezeu lor, de data aceasta pentru
încheierea acestui legãmînt al cãsãtoriei. Cãci cãsãtoria este din Eden
ºi ea se va duce pînã la Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu ne cheamã
în felul acesta încã de la începuturi, spre veºnicii:
Veniþi, binecuvîntaþii Tatãlui Meu, de moºteniþi împãrãþia fãgãduitã.
Veniþi. Aceastã chemare: veniþi, este ca aceea din psalmi: Adunaþi-Mi
pe credincioºii Mei, pe cei ce au fãcut legãmînt prin jertfã cu Mine.
Adunaþi sîntem ºi noi aici. Acum, iubiþii noºtri fraþi, fiindcã astãzi am
a j uns î n l oc ul a c e s ta , s e c a de sã dãm asculta r e Cuvî ntul ui l ui
Dumnezeu. Se cade sã dãm tot respectul Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi
cine vorbeºte s ã vor beascã cuvintele lui Dumnezeu. Pentru cã noi
avem nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu voi fi lung în vorbire -
sînt mulþi fraþi care sã vorbeascã aici. Nu era locul meu sã iau cuvîntul
astãzi în locul acesta, erau alþi fraþi de la care sã pot ºi eu sã strîng
Cuvî ntul lui Dumnezeu. Eu voi rãmînea la atîta, dori nd c a Bunul
Dumnezeu, în aceastã zi, sã-ªi reverse binecuvîntãrile Sale împreunã
cu Duhul Sãu Cel Sfînt peste fiecare din noi în locul acesta. Domnul
Dumnezeu sã ne îmbrace cu putere pe fiecare, ca sã putem sã vestim
Cuvîntul lui Dumnezeu, sã putem sã strîngem Cuvîntul lui Dumnezeu,
ca apoi sã putem sã trãim Cuvîntul lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu
sã ne ajute ca în aceastã zi sã putem avea inima deschisã în prezenþa
Cuvîntului Sãu. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 291

Parantezã

Un manuscris al fratelui Traian Dorz referitor la conducãtorul Oastei

Domnului

Un lucru central în toatã publicitatea aceasta din ziare împotriva

mea este învinuirea cã eu mã autoi nti tulez conducãtorul pe þarã al
Oastei Domnului ºi cã pretind acest titlu. Din toate învinuirile nedrepte
care mi se aduc, aceasta este însã învinuirea cea mai nedreaptã ºi cea
mai neadevãratã. Am spus de la începutul acestor mãrturisiri ce origine
sãracã, în toate privinþele, am avut. Ce nepregãtit ºi ce slab am fost ºi
sînt, ce nevrednic pentru orice funcþie de conducãtor m-am socotit ºi
mã socotesc eu însumi, mai ales într-o lucrare duhovniceascã atît de
uriaºã ºi de sfîntã cum este Oastea Domnului. Cînd rostesc numele
acestei Lucrãri sfinte, eu totdeauna mã cutremur, gîndindu-mã cu fricã
l a Dumnezeul Cel Atotputernic care este Împãratul aceste i Oº ti r i
divine, la Domnul Isus Hristos, care este Conducãtorul ei. ªi la Duhul
Sfînt, care este Îndrumãtorul ei puternic ºi adevãrat.
Cum atunci sã îndrãznesc eu, un praf ºi o nimicã, sã mã ridic din
genunchi ºi din pulberea pãmîntului unde sînt - ºi sã-mi închipui cã aº
putea - nu eu sã pretind, dar nici cã alþii ar putea sã mã numeascã sau
sã mã creadã un conducãtor al acestei Dumnezeieºti Lucrãri? Aceasta
ar fi o închipuire peste mãsurã de vinovatã. Oastea Domnului nu a
avut niciodatã un alt conducãtor, decît pe Domnul Isus Hristos. Ea
este a Lui, fiindcã El a rãscumpãrat-o, El a adunat-o, El o conduce ºi
El o va purta ºi în viitor cu biruinþã ºi putere, pînã îºi va împlini voia
Sa ºi planul Sãu cu ea, atît pe pãmînt, cît ºi în cer. Îndrumãtorul ºi
Oc r otitorul ei este acum Duhul Sfînt, Cel cãruia i-a încredi nþ a t- o
Domnul e i c î nd a zi s : Nu vã voi l ã s a or fani. Vã voi trimite pe
Mîngîietorul, Duhul Adevãrului, care va fi cu voi, care vã va cãlãuzi
în toate lucrurile ºi vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Nici
pãrintel e Ios i f, pr ofe tul sfînt, cel cãruia Domnul Isus Hristos i-a
inspirat direct, prin Duhul Sfînt, gîndul ºi ideea înfiinþãrii aces tui
curent duhovnicesc, nici chiar el nu s-a pretins niciodatã conducãtorul
a c e s te i Luc r ã r i , ci s - a s oc oti t totde auna un umil vas în slujba
Stãpînului Ceresc ºi un smerit slujitor pus sã facã o lucrare pentru
Domnul lui.
De aceea, nici în clipa moþii sale n-a fost preocupat cît de puþin de
problema succes i unii la conducerea Oastei Domnului. În articolul
Testamentul meu, el rãspunde clar cam aºa la problema aceasta, cu
smerenie ºi cu mustrare pentru sine însuºi: Ce am eu, ce posed eu, ca
sã am dreptul sã las drept moºtenire cuiva? Am eu ceva al meu? Am
eu vreun drept de proprietate asupra Oastei Domnului? Dar numele
Cui îl poartã ea? Dar cine a cîºtiga t-o cu Sîngele Sãu? Dar Cine o
apãrã cu puterea Sa? Nu, departe de mine gîndul sã mã socotesc ceva
ºi cineva, eu, acest vas slab, nevrednic ºi neputincios care astãzi sînt,
iar mîine nu. Ci a Domnului e s te Oa s te a a ce a s ta º i numai El are
singurul drept ºi marea cinste de conducãtor al ei. Atunci ce sã pot
spune eu, cel de 100 de ori ma i ne vr e dni c º i mai ne î nsemnat? E
adevãrat cã, în cîteva rînduri, trimiºii autoritãþii mi-au zis:
- Acuma vezi cã eºti bolnav, bãtrîn ºi pe moarte, - la cine totuºi te
gîndeºti sã-l laºi moºtenitor în locul d-tale?
Pag. 292

- Ce moºtenitor? - am rãspuns. Eu n-am absolut nici o avere.

Averea mea, în întregime, a fost confiscatã de stat la procesul meu din
1959 ºi nu mi s-a mai înapoiat nimic. Ce moºtenire sã las?
- Nu aºa. Conducãtor al Oastei Domnului pe cine laºi?
- Domnilor, aceasta, cu atît mai puþin. Oastea Domnului este numai
a Lui. Eu n-am fost în ea, decît unul dintre cei mai din urmã chemaþi.
Am fost ºi eu un lucrãtor ca ºi ceilalþi, la redacþia publicaþiilor ei,
cãutînd sã-mi fac cu smerenie ºi cu ascultare o slujbã la care am fost
chemat ºi pus de Stãpînul ºi Domnul meu, faþã de care ºtiu cã am sã
rãspund în curînd pentru felul cum mi-am fãcut munca aceasta la care
m-a pus El. Atîta sînt ºi nimic mai mult. Nimeni nu m-a pus niciodatã
ºef peste nimic. Ni meni nu mi-a dat nici o funcþie de conducere în
Oastea Domnului, ca sã am ce sã dau ºi eu altuia. Dacã am fost sau
sînt privit totuºi cineva mai deosebit, aceasta este numai pentru cã sînt
singurul bãtrîn rãmas din prima generaþie de lucrãtori la redacþia ºi la
centrul Oastei Domnului - ºi pentru cã m-am strãduit sã lucrez ºi sã
sufãr cu statornicie, pe linia învãþãturii ºi credinþei ei, de la început ºi
pî nã a zi . Si ngur e le criterii ale aceste i a pr e c i e r i s î nt munc a º i
statornicia, prin toate evenimentele istoriei acestei Lucrãri Sfinte, care
este Oastea Domnului.
Nimic altceva. Acestea vor fi ºi în viitor singurele criterii dupã care
va fi cineva privit conducãtor în Oastea Domnului. Munca ºi jertfa pe
care va fi în stare sã le depunã cu statornicie, pe linia învãþãturii ºi
credinþei dintîi. Cine va avea dovada acestora, acela nu va avea nevoie
niciodatã sã pretindã el însuºi nici o întîietate de la nimeni, - aceasta
i-o va da, ca o binecuvîntare, Domnul Dumnezeul Oastei. ªi i-o vor
arãta cu bucurie ºi dragoste sincerã toate sufletele curate din mijlocul
acestei Lucrãri. Tot cam la fel am rãspuns - ºi tot cam pe atunci - în
problema aceasta ºi unor fraþi din Oastea Domnului care erau ºi ei
preocupaþi de lucrul acesta. Dar acum, nu demult, c eva î nainte de
aceste Rusalii, a trebuit sã lãmuresc aceste lucruri chiar ºi cu pãrintele
Vladimir, acest venerabil preot ºi frate care are acum aproape 90 de
ani. ªi era ºi el foarte preocupat de problema viitorului conducãtor al
Oastei.
- Pãrinte Vladimir, i-am zis, dv. ºtiþi bine despre ultimele zile ale
pãrintelui Iosif, fiindcã aþi fost acolo ºi aþi stat aproape toatã luna
ianuarie 1938 lîngã patul lui, vorbind împreunã cu el despre toate;
spuneþi dv., v-a spus el sau v-a întrebat ceva în legãturã cu numirea
unui conducãtor al Oastei dupã moartea sa? El vedea bine cã în curînd
va pleca la Domnul ºi cã locul sãu rãmî ne gol . V- a s pus el vreun
c uvî nt de îngrijorare ori vreun nume de moºtenitor la conducer ea
Oastei?
- Nu. Absolut nimic ºi despre nimeni.
- Vedeþi, pãrinte Vladimir! ªi pãrintele Trifa era cel mai în mãsurã
sã se îngrijoreze ºi cel mai în drept sã numeascã un moºtenitor, dacã
ar fi fost ºi el ca noi, dacã n-ar fi fost convins deplin de adevãrul cã
Oa s te a Domnului este o lucrare cereascã ºi o moº te ni r e numa i a
Domnul ui Hristos. Pãrintele Iosif a fost profetul Domnului ºi e l a
simþit, prin Duhul Sfînt, cã nimeni pe lume nu poate fi conducãtorul
Oastei Domnului, decît Domnul Isus Însuºi. Un purtãtor de steag, un
lucrãtor mai vãzut, un luptãtor mai din frunte, da, - a avut ºi va avea
Lucrarea Oastei Domnului totdeauna, prin grija Domnului Oastei.
 Pag. 293

Dar acela nu va fi ales de oameni, ci acela pe care Duhul Sfînt îl

va dovedi, prin jertfa sa, prin rãbdarea sa, pr i n osteneala sa, prin
virtuþile ºi prin roadele pe care va da dovada cea mai înaltã ºi cea mai
smeritã cã le are cel mai mul t di ntr e toþi. Acela nu va pretinde el
î ns uº i ni c i oda tã s ã fi e c ons i der a t c onduc ã tor, - dar Duhul l ui
Dumnezeu îi va îndemna pe toþi cei ce-l vor vedea sã-l considere aºa.
ªi acesta este singurul fel adevãrat în care se transmite locul întîietãþii
în Lucrare a Oa s te i Domnul ui . Ce l c a r e poate fi mai supus, mai
rãbdãtor, mai harnic ºi mai statornic decît toþi, acela va fi privit cel
dintîi. ªi numai acela ºi meritã, care nu va umbla el însuºi niciodatã
dupã întîietate. Fiindcã peste acela se va vedea clar semnul alegerii lui
Dumne ze u. Pe ntr u c ã Dumnezeu î i va da puterea º i i ns pi r a þ i a,
înþelepciunea ºi cãldura Duhului Sfînt, iar Lucrarea Domnului va spori
în mîinile lui. O ceatã de viteji ºi inspiraþi ai Domnului se vor ridica
atunci în jurul lui ºi o mulþime binecuvîntatã de copii ai lui Hristos îl
vor urma.
ªi, cu cît el va fi þinta mai multor sãgeþi ale vrãjmaºului, cu atîta
puterea Domnului va fi mai vizibilã cu el. Vor fi mulþi din jurul sãu
care îl vor pîndi ºi vor cãuta sã-i facã rãu, dar judecãþile Domnului îi
vor lovi ºi puterea Domnului, care îl apãrã, îi va spulbera, ca sã nu se
aleagã nimic nici de sfaturile lor ºi nici de lucrarea lor. Veniþi mai bine
pãrinte Vladimir, sã ne rugãm Domnului, pentru ca El Însuºi sã poarte
grijã neîncetat Oastei Sale ºi sã-i þinã conducerea ei numai în Mîinile
Sale, sã nu o lase niciodatã în mîinile nici unui om, nici dinãuntrul,
ni c i di na fa r a ei . Cãc i atîta vreme cît va fi aºa, Oastea va merge
biruitoare ºi rodnicã, cu El în fruntea ei, pînã la împlinirea scopului pe
care i l-a rînduit Domnul Isus ºi aici pe pãmînt, în viaþa asta, ºi a celui
pe care i l-a rînduit în viaþa veºnicã.
Traian Dorz. Formalismul, sectarismul ºi amestecul, o notiþã a
fratelui Traian Dorz. Î mpr e unã l uc r ã tor i c u Dumne zeu eu, ca un
meºter zidar, am pus temelia - acum fiecare sã ia seama cum clãdeºte.
Dacã zidesc iar ceea ce am dãrîmat. 3 - 2 lucruri a venit sã dãrîme:
amestecul, formalismul ºi sectarismul. Prima luptã, a doua ºi a treia
Duhul Oastei a zidit dãrîmînd ºi a dãrîmat zidind. Dar între noi existã
aceste duhuri care cautã sã zideascã mereu ceea ce am dãrîmat. Vine
încercarea. Luaþi bine seama cum zidiþi. Noi vã înºtiinþãm.

20-VII-2023