Preotul ºi pãrintele nostru duhovnicesc

Iosif Trifa

Volumul 1

- 8 cãrþi -
 Cuprinsul la Volumul 1
a celor 8 cãrþi ale pãrintelui Iosif Trifa

Nr. Titlul lucrãrii Pag.

1 Spre Canaan 3
2 Tîlcuirea Evangheliilor 87
3 Din pildele Mîntuitorului 352
4 Povestiri religioase - 30 de povestiri 450
5 Adînciri în Evanghelia Mîntuitorului 496
6 Intraþi în Oastea Domnului sau Ce este O. D. 530
7 Pe urmele Mîntuitorului - Cãlãtoria la Ierusalim 713
8 Oglinda inimii omului 924
Pag. 3
Pag. 4
 Pag. 5

Spre Canaan

Cuvînt înainte:

Istoria cu robia israelienilor în Egipt, cu scãparea lor ºi

cãlãtoria spre Canaan, e cunoscutã din istoria biblicã. Dar e atît
de puþin cunoscut înþelesul cel tainic al acestei cãlãtorii. Cãci în
aceastã istorie e ascunsã toatã taina mîntuirii noastre.
Robia egiptenilor, robia lui Faraon, închipuie în chip
duhovnicesc robia pãcatului, robia lui satana. Dar mîntuirea
înseamnã a scãpa din aceastã robie; a pleca spre Canaan ºi a
cãlãtori spre Canaan, spre Þara Fãgãduinþei, spre Patria Cereascã.
În acest înþeles vom tîlcui scãparea israelienilor din robie ºi
cãlãtoria lor spre Canaan, încercînd - prin aceste tîlcuiri - sã
scoatem suflete din robia diavolului Faraon... sã le plecãm spre
Canaan... sã le trecem prin pustia acestei vieþi... sã le hrãnim cu
manã din cer... sã le adãpãm cu apã din stîncã, ajutînd la intrarea
lor în Canaan, în patria noastrã cea cereascã.
Aceste învãþãturi le-am scris în special ºi pentru Oastea
Domnului ºi ostaºii Domnului alãturi de cãrþile: Ce este Oastea
Domnului, Oglinda inimii omului, cãrþile cu Duhul Sfînt, Fiul cel
pierdut, etc. - va fi ºi cartea aceasta un fel de Catehism al Oastei,
care va arãta fraþilor ostaºi, drumul Oastei, drumul ce duce spre
Canaan.
Domnul Isus sã ne ajute sã mergem pînã la sfîrºit pe acest
drum ca sã ne întîlnim împreunã cu toþii în Canaanul cel ceresc.

Sibiul, la 25 martie 1936 Iosif Trifa, preot - redactorul foii Isus Biruitorul.

Robia lui Faraon - robia lui satana

Robia Egiptului - robia pãcatului

Cînd am ieºit din ºcoli, ºtiam din doicã-n doicã toatã istoria
biblicã. ªtiam din istoria israelienilor cu toate amãnuntele ei. Dar
nu ºtiam înþelesul cel adînc ce este în aceastã istorie. La noi - în
ºcolile cele mari ºi cele mici - se face greºeala de a se da numai
oasele goale ale întîmplãrilor biblice. Însã în corpul cel mare ºi
viu al Bibliei, aceste oase îºi au viaþa lor, îºi au înþelesul ºi
legãtura lor. Biblia nu este un schelet gol de întîmplãri istorice,
ci este un corp viu. Scheletul ei, întîmplãrile istorice din ea sînt
acoperite de carne, de vine, de sînge, de viaþã. În aceastã parte
trebuie sã se aplece citirea ºi cunoaºterea Bibliei.
În acest înþeles, vom începe ºi noi cu istoria cãlãtoriei
israelienilor spre Canaan.
Patru puncte are aceastã cãlãtorie:
1 - Robia din Egipt;
2 - Scãparea din robie;
3 - Drumul spre Canaan;
4 - Intrarea în Canaan.
Pag. 6

Le vom cerceta pe rînd.

Grea ºi cumplitã era robia israelienilor în Egipt. Atunci
egiptenii au adus pe copiii lui Israel la asprã robie. Le-au fãcut
viaþa amarã prin lucrãri grele de lut ºi cãrãmizi, ºi prin tot felul
de lucrãri de pe cîmp... astfel au zidit ei cetãþile Pitom ºi Ramses
ºi în toate muncile acestea, erau fãrã nici un pic de milã
(Exod 1, 14, 11) .

Israelienii fãceau cãrãmizi pentru palatele ºi piramidele lui

Faraon. Prin Egipt se mai vãd ºi azi urmele acestei iobãgii.
Piramidele la care au lucrat israelienii, mai dãinuiesc ºi azi.
Le-am vãzut cînd am fost în cãlãtoria la Ierusalim ºi vãzîndu-le
m-am înfricoºat. Sînt niºte zidiri uriaºe care au stors vlaga ºi
puterile unor popoare întregi.
Robia israelienilor închipuia robia sufleteascã cea mare ºi grea
în care a cãzut omenirea dupã cãderea lui Adam. Dupã înfrîngerea
din Grãdina Edenului, lumea ºi oamenii au încãput sub iobãgia ºi
tirania lui satana. Mii de ani a stat omenirea în robia ºi tirania
acestui Faraon cumpl i t . În suflete trãia însã nãdejdea unei
mîntuiri... trãia fãgãduinþa unui Mesia, unui mîntuitor care la
plinirea vremurilor a ºi sosit.
Dar în icoana aceasta nu este numai Adam ºi mîntuirea lumii,
ci sînt ºi eu ºi tu, cititorule. La noi se vorbeºte prea mult despre
Adam ºi mîntuirea lumii ºi prea puþin despre mîntuirea mea ºi a
altora.
 Pag. 7

Robia lui Faraon închipuie, în chip duhovnicesc, robia

diavolului Faraon, robia pãcatului. A trãi ºi a stãrui în pãcat
înseamnã a trãi în robia diavolului Faraon, înseamnã a petrece
l î n g ã cu p t o ar el e l u i º i a- i f a c e z i l n i c u n a n u m i t n u mãr d e
cãrãmizi, de pãcate.
ªi eu ºi tu, fratele meu, purtãm în noi icoana robiei din Egipt.
Pãcatul ºi pat i mi l e cel e r el e n e b ag ã º i p e n o i î n t r- o r o bie
sufleteascã grea ºi fioroasã. Cînd apuci cu patimile ºi pãcatele,
ajungi în robia ºi tirania diavolului Faraon. Vai, ce robie grozavã
este aceasta ºi ce de oameni sînt în ea!
Despre aceastã robie a zis Domnul Isus: Adevãrat, adevãrat vã
spun“, le-a rãspuns Isus, “cã, oricine trãieºte în pãcat, este rob
al pãcatului. ( I o a n 8 , 3 4 ) . Oricine pãcãtuieºte este de la
diavolul, cãci diavolul pãcãtuieºte de la început (Ioan 3, 8) .
Lumea de azi este un uriaº Egipt sufletesc. Este un Egipt în
care vrãjmaºul diavol stãpîneºte ca un Faraon rãu ºi cumplit.
Milioane ºi milioane de oameni lucrã la cãrãmizi în iobãgia
acestui Faraon. Uitaþi-vã cum fumegã în toate pãrþile cuptoarele
lui Faraon! Ne îneacã fumul acestor cuptoare. În toate pãrþile se
lucrã cu zor la cãrãmizi (pãcate) pe seama diavolului. Sînt pline
satele ºi oraºele cu grãmezile acestor cãrãmizi (cu rãutãþi ºi
pãcate).
Faraon pretindea de la israelieni un anumit numãr de cãrãmizi
la zi. Fiecare israelian trebuia sã-i presteze un anumit numãr de
cãrãmizi. Aceastã prestaþie o fac ºi azi atîþia ºi atîþia oameni. În
fiecare zi îi fac diavolului un anumit numãr de cãrãmizi (de
pãcate). Ah, ce prestaþie înfricoºatã ºi de suflet pierzãtoare este
aceasta!
Fratele meu! Tu cîte cãrãmizi îi faci pe zi diavolului Faraon ºi
cîte Îi faci Domnului? Cu ce ajuþi lucrul Domnului ºi cu ce ajuþi
lucrul diavolului?
O Dumnezeule, ºi eu am cãzut în aceastã iobãgie înfricoºatã.
Atîtea ºi atîtea cãrãmizi i-am fãcut ºi eu diavolului Faraon. În
fiecare zi mã ispiteºte ºi mã sileºte sã-i fac un anumit numãr de
cãrãmizi. O Dumnezeule, izbãveºte-mã din aceastã iobãgie de
suflet pierzãtoare!
Grea era robia israelienilor, dar în sufletul lor ardea credinþa
ºi nãdejdea izbãvirii. Din ce înfierbînta Faraon cuptoarele ºi
sporea cãrãmizile, sporea ºi în sufletul israelienilor credinþa ºi
nãdejdea izbãvirii. Din ce sporea Faraon muncile, sporeau ºi
rugãciunile ºi lacrimile israelienilor.
În ºcoala cea grea a cãrãmizilor au învãþat israelienii sã-L
caute pe Domnul cu toatã credinþa lor ºi cu toate lacrimile lor.
Copiii lui Israel gemeau încã din pricina robiei ºi scoteau strigãte
deznãdãjduite. Strigãtele acestea pe care le smulgea robia, s-au
suit pînã la Dumnezeu. A auzit gemetele lor... a privit spre copiii
lui Israel ºi I s-a fãcut milã de ei (Exod 2, 23-25) .
Grea e ºi robia cea sufleteascã a pãcatelor. Dar tocmai aceastã
tiranie trebuie sã trezeascã în noi dorul ºi dorinþa dupã izbãvire.
Trebuie sã trezeascã în n o i aducerea aminte de Canaan, de
libertatea ºi mîntuirea cea dulce ºi scumpã a sufletelor noastre.
Pag. 8

ªcoala cea grea a cãrãmizilor - a pãcatelor ºi a suferinþelor -

ne poate fi ºi nouã de folos ºi de mîntuire. Drumul mîntuirii
începe din ºcoala cãrãmizilor, din ºcoala suferinþelor trupeºti ºi
sufleteºti. Ferice de cei ce se trezesc în aceastã ºcoalã!
Israelienii se simþeau strãini în Egipt. Ei suspinau dupã
Canaanul fãgãduit. Strãini sîntem ºi noi în aceastã lume; în acest
Egipt sufletesc, în aceastã vale a plîngerii plinã de suferinþe
trupeºti ºi sufleteºti. Patria noastrã cea adevãratã este Canaanul
cel ceresc. Spre þara aceasta trebuie sã ne dorim ºi sã cãlãtorim.
Vai de cei ce mor lîngã cuptoarele lui Faraon. Vai de cei ce
mor în ticãloºia trupeascã ºi sufleteascã. O, Dumnezeule, nu mã
lãsa sã mor în robia lui Faraon. Ajutã-mã sã scap din aceastã
robie înfricoºatã. Ajutã-mã sã plec ºi eu spre Canaan, spre þara
fãgãduinþei, spre þara vieþii de veci. Ajutã-mã Doamne sã-i pot
pleca ºi pe alþii în acest drum al mîntuirii.
Duhule Sfinte! Suflã cu vîntul Tãu cel ceresc ºi trezeºte-i pe
cei ce tînjesc în robia lui Faraon. Trezeºte în ei dorinþa izbãvirii...
dorul ºi dorinþa dupã Canaanul cel ceresc.

Frãmîntãrile scãpãrii din robie

Vine un trimis al lui Dumnezeu: se naºte Moise
Satana în luptã cu planurile lui Dumnezeu
Moise, icoana Mîntuitorului

Frãmîntãrile scãpãrii israelienilor din robie au fost lungi ºi

grele. Doreau cu foc libertatea, dar n-au putut face nimic pînã n-a
venit o intervenþie de sus, de la Dumnezeu. N-au putut face nimic
pînã n-a sosit Moise, alesul ºi trimisul Domnului.
Moise este icoana Mîntuitorului. Frãmîntãrile israelienilor
dupã libertate închipuiau frãmîntãrile omenirii dupã libertatea
pierdutã, dupã scãparea din robia în care ne bãgase pãcatul
strãmoºesc. Dar toate aceste frãmîntãri au fost zadarnice pînã n-a
sosit Isus, Izbãvitorul ºi Mîntuitorul.
ªi aºa e ºi cu frãmîntãrile mîntuirii noastre. Toate frãmîntãrile
noastre de a scãpa din robia pãcatului sînt zadarnice pînã nu vine
ºi intervine Isus Mîntuitorul.
ªi acum sã vedem lupta scãpãrii din robie a israelienilor, cãci
aceastã luptã e plinã de învãþãturã ºi pentru noi ºi lupta mîntuirii
noastre.
Domnul Dumnezeu κi avea planurile Sale cu poporul israelian.
Prin Faraon, diavolul lucreazã cu îndîrjre contra acestor planuri.
Faraon este unealta diavolului. El dã ordin sã fie nimiciþi toþi
copiii de parte bãrbãteascã a israelienilor. Atunci Faraon a dat
urmãtoarea poruncã la tot poporul: Sã aruncaþi în rîu pe orice
bãiat ce se va naºte (Exod 1, 22) . Acest ordin era un atac al
satanei; era un atac cunoscut. Îl întîlnim prin toate Scripturile. Îl
î n t î l n i m º i l a N aº t erea D o mn u l u i cî n d s at an a - p r i n I r o d -
aºijderea Îl cãuta pe Pruncul Isus sã-L omoare. Începînd din
Grãdina Edenului, diavolul a cãutat pe tot locul sã nimiceascã
planurile Domnului ºi pe aleºii Domnului. Pe Abel l-a omorît, pe
Iosif a cercat sã-l omoare, pe Pruncul Isus a cãutat sã-L omoare,
pe Moise cautã acum sã-l omoare.
 Pag. 9

Pe tot locul, ºarpele diavol a cãutat sã curme cu ajutorul morþii

mersul lucrãrii lui Dumnezeu.
Însã puterea lui Dumnezeu este mai mare decît puterea
vrãjmaºului diavol. În toate atacurile contra planurilor lui
Dumnezeu, satana a rãmas pe urmã, înfrînt ºi ruºinat.
Dumnezeu lucreazã într-un chip minunat ºi neaºteptat ºi aici.
Mama lui Moise nu s-a îndurat sã dea pruncul pierzãrii. L-a þinut
tãinuit 3 luni ºi la 3 luni i-a fãcut un sicriaº de papurã, l-a uns cu
pãcurã ºi aºezînd pruncul în el, l-a aºezat între trestii, pe malul
rîului (Exod 2, 1-4) .

Vedeþi cum începe Dumnezeu sã lucreze ºi aici. L-a lãsat pe

Moise sã se coboare mai întîi ca într-un mormînt pentru ca de aici
sã-l ridice ºi de aici sã porneascã mîntuirea israelienilor. Sicriaºul
de papurã era un lucru mic ºi slab. El era însã tare în planurile lui
Dumnezeu. Sicriaºul era întãrit ºi de credinþa mamei. Credinþa
mamei a fãcut acest sicriaº ºi ea l-a slobozit sã pluteascã pe apã.
Nu aºa într-un noroc a slobozit mama copilul în apã, ci credinþa
ei într-un Dumnezeu Mîntuitor a fãcut acest lucru. Prin credinþã
- pãrinþii lui Moise, nu s-au lãsat înspãimîntaþi de porunca
împãratului (Evrei 11, 23) . Credinþa se leagã de lucruri mici,
n-are lipsã de lucruri mari ºi tari. Numai credinþa cea slabã cautã
lucruri mari. Un om necredincios ar fi rîs, vãzînd pe mama lui
Moise cum încearcã sã-ºi scape copilul printr-un sicriaº slab.
Pag. 10

O, ce putere mare este credinþa în lucrarea mîntuirii noastre

sufleteºti. Bãgaþi de seamã cã 3 puteri lucrã în istoria lui Faraon
ºi israelieni: puterea lui Dumnezeu, puterea lui satana ºi puterea
credinþei. Cînd credinþa noastrã cea vie ºi tare se îndreaptã spre
Domnul, Domnul îndatã a început sã lucreze.
Fata lui Faraon s-a coborît la rîu sã se scalde, vãzînd sicriaºul
l-a scos din apã, l-a deschis ºi aflã în el un copil frumos; i-a fost
milã de el; l-a luat cu sine ºi l-a crescut (Exod 2, 5-6) . Vedeþi
cît de minunat lucreazã Dumnezeu? Atare sfãtos de necredincios
ar zice: O întîmplare oarbã, un noroc orb a fost scãparea
pruncului. Vai, cum au orbit oamenii cei necredincioºi de nu vãd
cum lucreazã Dumnezeu! Pentru cei mai mulþi creºtini, mîna ºi
lucrarea lui Dumnezeu în viaþa lor este un noroc orb, o întîmplare
oarbã, un ceas rãu, etc, fiindcã sînt orbi cu sufletul. Ei scot pe
Domnul din cursul ºi întîmplãrile vieþii lor.
Nu aºa copiii lui Dumnezeu! Un copil al lui Dumnezeu are o
plãcere deosebitã sã bage de seamã cum lucreazã Dumnezeu în
viaþa lui. O, cum ºtie Dumnezeu potrivi toate lucrurile celui ce
este cu adevãrat un copil al Lui!
Sã urmãrim mai departe lucrarea lui Dumnezeu. Fata lui
Faraon a luat copilul sã-l creascã ºi a trimis dupã o doicã din
femeile israelienilor. Trimisul a nimerit sã cheme tocmai pe mama
pruncului (Exod 2, 6-7) . Iatã a doua întîmplare oarbã, cum ar
zice cei necredincioºi. O, ce minunat ºtie Dumnezeu sã lucreze!
Diavolul alesese pe Faraon unealtã a sa ºi iatã Domnul
Dumnezeu foloseºte tocmai pe acest Faraon ºi fata lui sã scape ºi
sã creascã pruncul cel cãutat spre ucidere! I se ia diavolului arma
din mîini. Satana e biruit prin însãºi armele sale. Ce ruºinoasã
înfrîngere!
Copiilor lui Dumnezeu! Bucuraþi-vã, iatã cum ºtie Dumnezeu
sã înfrîngã vrãjmaºul nostru cel mare. Ticãlosule, înºelãtorule
diavol! Iatã ce pãþiºi în Egipt! Sã ºtii, miºelule, cã tot aºa pãþeºti
ºi cu noi cei care Îl avem pe Scumpul nostru Mîntuitor de Stãpîn
ºi Cîrmuitor!
Moise - scãparea lui ºi viaþa lui - este o icoanã a Mîntuitorului.
Dintr-o ucidere a pruncilor a scãpat ºi Moise ca ºi Pruncul Isus.
Cine ar fi crezut cã acest copil aruncat într-un sicriaº de papurã,
va deveni eliberatorul poporului? Cine credea cã Pruncul din
Peºtera Betleemului va deveni Mîntuitorul lumii?
Moise s-a fãcut mijlocitor între Dumnezeu ºi popor ºi a scãpat
poporul din robie. Domnul Isus a desãvîrºit aceastã icoanã. Moise
a trecut poporul prin Marea Roºie. Domnul Isus ne-a trecut prin
Sîngele Crucii Sale, ne-a trecut prin pustie, ne-a adãpat cu apa cea
vie, ne-a hrãnit cu mana cea cereascã ºi sus pe Muntele Nebo - pe
Înãlþimea Golgotei - ªi-a dat viaþa deschizîndu-ne intrarea în
Canaanul fãgãduinþei, în patria cea cereascã.
Moise este icoana Mîntuitorului, dar acest Moise este ºi icoana
omului, cu toate scãderile ºi neputinþele lui, precum vom vedea
mai tîrziu.
 Pag. 11

Moise, alesul Domnului, a petrecut

40 de ani la curtea lui Faraon, 40 de ani pãstor la oi
ºi 40 de ani conducãtor de popor

Am arãtat minunata scãpare a lui Moise. Vom arãta acum

ºcoala pe care a fãcut-o Domnul cu el. Pe toþi aleºii Sãi, Domnul
i-a trecut printr-o ºcoalã sufleteascã. Printr-o astfel de ºcoalã a
trecut ºi Moise. ªcoala lui e împãrþitã în 3 clase, fiecare avînd 40
de ani din viaþa lui.
1 - Clasa primã sînt cei 40 de ani pe care i-a petrecut la curtea
lui Faraon.
2 - Clasa a doua sînt cei 40 de ani pe care i-a petrecut la socrul
sãu Ietro, pãstorind oile.
3 - Clasa a treia sînt cei 40 de ani pe care i-a petrecut cu
poporul în pustie, în drum spre Canaan.
Vedeþi ce minunat este împãrþitã viaþa lui Moise în 3 pãrþi
egale, în 3 clase, fiecare clasã cu învãþãtura ei.

O, de am bãgã bine de seamã, am putea afla cã toþi cei ce trãim

o viaþã cu Domnul, am trecut ºi trecem ºi noi prin astfel de clase.
Taina mîntuirii este o ºcoalã a Domnului, e o ºcoalã minunatã cu
anumite clase ºi împãrþiri. În care clasã ai ajuns tu?
Clasa primã a petrecut-o Moise la curtea lui Faraon. Trebuie
sã ºtim aici cã Moise a fost crescut ca un fiu al lui Faraon
(Exod 2, 10) . ªi trebuie sã ºtim cã Egiptul era în vremile acelea
þara ºtiinþelor ºi învãþaþilor. Moise a fost crescut în ºtiinþã mare.
Învãþaþii Egiptului erau profesorii lui. În ºcoala asta înaintase
foarte mult Moise cu ºtiinþa, dar dãduse înapoi cu credinþa ºi
cunoaºterea Domnului. Lucrul acesta se vede ºi din felul cum ºi-a
încheiat ºcoala. La 40 de ani Moise omoarã un egiptean
(Exod 2, 12) . ªcoala lui Moise de la curtea lui Faraon se gatã cu
un omor (ºtiinþa de multe ori omoarã credinþa). Era în planul lui
Dumnezeu acest omor? Hotãrît cã nu!
Pag. 12

Domnul avea un plan cu eliberarea israelienilor. În acest plan

M o i s e er a al es ca o unealtã a Domnu l u i , ca u n v as d e car e
Domnul Se va sluji în lucrarea Sa.
Dar iatã, prin uciderea egipteanului, Moise o ia înaintea
Domnului. Fãrã sã cearã ºi fãrã sã aºtepte rãspunsul ºi împreunã
lucrarea Domnului, vrea cu puterea sã rupã lanþurile iobãgiei. Cu
40 de ani vrea sã grãbeascã planul Domnului ºi lucrul Domnului.
Ieºirea lui n-a avut aprobarea ºi binecuvîntarea Domnului. ªi s-a
uitat Moise în toate pãrþile cînd l-a ucis pe egiptean
(Exod 2, 12) . Aºa sînt toate lucrurile care se fac fãrã voia ºi
aprobarea Domnului. Omul se uitã în toate pãrþile sã vadã ca sã
nu-l vadã oamenii, dar nu se uitã în sus sã vadã ce zice
Dumnezeu. Dacã Moise s-ar fi uitat în sus, Domnul ar fi spus cã
nu de aici pleacã eliberarea poporului.
În lupta dezrobirii ºi mîntuirii noastre sufleteºti, trebuie sã
cerem ajutorul, darul ºi împreunã lucrarea Domnului.
Fãrã Domnul nu putem face nimic. O hotãrîre, o luptã contra
pãcatelor fãrã ajutorul Domnului se gatã fãrã doar ºi poate, cu
înfrîngere, aºa cum a pãþit Moise.
ªcoala din Egipt s-a gãtat cu o înfrîngere pentru Moise. El
avea lipsã de o ºcoalã nouã. Domnul Dumnezeu l-a scos din
ºcoala Egiptului ºi l-a bãgat în ºcoala din þara Madian. Moise a
fugit din Egipt ºi s-a aºezat la socrul sãu Ietro, în Madian, unde
a pãscut oile 40 de ani (Exod cap. 2) .
Iatã-l pe Moise în ºcoala din pustia Madianului, pãscînd oile
socrului sãu Ietro. Omul ar fi putut zice îndatã ºi aici: O pierdere
de vreme neînþeleasã este aceasta. Poporul geme în robie, iar
Moise paºte oile 40 de ani. Aºa s-ar pãrea omului, dar altcumva
vede Dumnezeu lucrurile. Moise, alesul Domnului, trebuia sã
treacã printr-o ºcoalã a Domnului. Cei 40 de ani sînt o ºcoalã prin
care Domnul a stat de vorbã cu Moise, iar un timp petrecut în
vorbire cu Domnul nu este niciodatã un timp pierdut.
Minunatã a fost ºcoala ce a fãcut-o Moise în cei 40 de ani.
Toate ºcolile ºi toþi învãþaþii Egiptului nu l-ar fi putut învãþa ceea
ce a învãþat în ºcoala aceasta. Departe de zgomotul ºi
învãlmãºagul Egiptului, în tãcerea pustiei, Moise a învãþat sã
vorbeascã cu Domnul... sã se adînceascã în cunoaºterea Domnului
ºi a planurilor Lui.
De altcum toþi aleºii Domnului au fãcut ºcoala aceasta. Pe toþi
aleºii Sãi, Domnul i-a scos pe o bucatã de vreme din lume. A
þinut ºcoalã cu ei ºi pe urmã i-a trimis în lume. O astfel de ºcoalã
a fãcut psalmistul David la oi, Ilie la pîrîul Cherit, ap. Pavel în
Arabia, ev. Ioan în Insula Patmos. Trimisul Tatãlui ceresc, Isus
Mîntuitorul, a fãcut ºi El Însuºi aceastã ºcoalã în cele 40 de zile
ce le-a petrecut în pustie.
Aleºii Domnului n-au ieºit din ºcolile filozofice, ci au ieºit din
pustie, din retragerea în Domnul, din adîncirea tainelor mîntuirii
sufleteºti.
 Pag. 13

Dar ºcoala pustiei nu e numai pentru aleºii Domnului, ci

pentru toþi cei ce vreau sã apuce în calea mîntuirii. Condiþia cea
dintîi a mîntuirii, este retragerea în pustie, retragerea în Domnul,
în adîncirea tainelor mîntuirii sufleteºti. Mîntuirea se poate afla
numai departe de vuietul lumii.
ªcoala lui Moise din Egipt s-a gãtat cu un omor. ªcoala din
pustia Madian se gatã cu altceva. Se gatã cu un rug aprins.
Domnul Se aratã lui Moise în chipul unui rug aprins ce ardea, dar
nu se mistuia (Exod cap. 3) . Moise se mira de aceastã arãtare,
dar în ea putea sã vadã icoana poporului sãu. Rugul aprins
închipuia suferinþele israelienilor. Cuptoarele Egiptului ardeau,
dar poporul nu se topea în vãpaia muncilor, pentru cã Domnul era
în mijlocul lor. Cînd trãim o viaþã cu Domnul ºi El cu noi, oricît
de mari ar fi flãcãrile suferinþelor ºi încercãrilor, n-avem de ce sã
ne temem.
Arãtarea Domnului în mijlocul unui rug aprins arzînd ne poate
fi mai departe ºi o adîncã învãþãturã ºi pildã de smerenie.
Însemnaþi-vã bine lucrul acesta: Atotputernicul Dumnezeu
alege un rug, un spin în care pogoarã ºi Se aratã lui Moise. Erau
ei ºi altfel de arbori mai mari ºi mai frumoºi, dar Domnul alege
rugul cel negru ºi smerit.
Cu mãreþia Atotputernicului Dumnezeu s-ar fi potrivit parcã
mai mult sã Se arate înt r- un cedru falnic sau într-un stejar
puternic, dar Domnul Dumnezeu alege rugul cel negru ºi smerit.
Oare nu este ºi lucrul acesta o straºnicã predicã ºi mustrare
pentru îngîmfarea ºi trufia omeneascã?
În lucrarea mîntuirii omului ºi omenirii gãsim peºtera, rugul,
mielul, porumbelul, vase umile ºi smerite... oare nu este ºi acest
lucru o straºnicã predicã ºi mustrare pentru îngîmfarea ºi trufia
omeneascã?

Moise iese din desfãtãrile Egiptului

Prin credinþã Moise cînd s-a fãcut mare, n-a vrut sã fie numit
fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine sã sufere împreunã cu
poporul lui Dumnezeu decît sã se bucure de plãcerile de o clipã
ale pãcatului.
El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogãþie decît
comorile Egiptului, pentru cã avea ochii pironiþi spre rãsplãtire.
Prin credinþã a pãrãsit el Egiptul, fãrã sã se teamã de mînia
împãratului; pentru cã a rãmas neclintit ca ºi cum ar fi vãzut pe
Cel nevãzut (Evrei 11, 24-27).
Aici începe un amãnunt de mare preþ din viaþa lui Moise; un
amãnunt de învãþãturã asupra cãruia a stãruit ºi marele apostol
Pavel prin cuvintele de mai sus.
Moise fusese crescut de fata lui Faraon. Copilul crescut ºi
(þiitoarea) l-a dus fetei lui Faraon ºi el (Moise) i-a fost fiu ºi i-a
pus numele, ceea ce înseamnã, din ape l-am scos (Exod 2, 10) .
Pag. 14

Aºadar, Moise fãcea parte din curtea lui Faraon. Avea prilej
sã-ºi trãiascã viaþa ca un fiu de împãrat. Trebuie sã ºtim cã traiul
Faraonilor din acele vremi era plin de toate desfãtãrile, de toate
comorile ºi de toate dulceþurile ce le poate oferi lumea aceasta.
Iar Moise avea prilej sã guste din toate.
Dar ce s-a întîmplat? Iar Moise dupã ce s-a fãcut mare n-a voit
sã fie numit fiul fiicei lui Faraon. S-a lepãdat de un nume aºa de
mare. S-a lepãdat de viaþa împãrãteascã.
ªi s-a lepãdat Moise nu numai de numele ce-l purta, el s-a
lepãdat ºi de viaþa cea plinã de desfãtãri ºi pãcate ce era la curtea
lui Faraon ºi în Egipt. A vrut mai bine sã sufere cu poporul sãu
decît sã guste din plãcerile pãcatului. A ales ocara lui Hristos
pentru cã avea ochii pironiþi spre rãsplata cea viitoare.
Cuprins de aceastã credinþã vie ºi tare, s-a lepãdat de desfãtãri
ºi a pãrãsit Egiptul.
Din parfumurile ºi desfãtãrile curþii lui Faraon, Moise a trecut
în tabãra cea sãracã a poporului sãu unde mirosea a usturoi ºi
mizeria rînjea din toate pãrþile. Dintr-un fiu de împãrat, a devenit
un om umil, sãrac ºi lipsit. ªi le-a fãcut toate acestea, fiindcã avea
ochii pironiþi spre rãsplãtire. Nici de mînia împãratului nu s-a
temut. Nici desfãtãrile, nici ameninþãrile... nici o putere lumeascã
sau omeneascã nu putea sã-i întoarcã ochii pironiþi spre Cel
nevãzut.

Ce învãþãturã miºcãtoare pentru noi ºi mîntuirea noastrã este

aceastã purtare a lui Moise! Ea are legãturã ºi cu cuvintele
Domnului Isus: voi în lume sînteþi, dar nu sînteþi din lume -
pentru cã puþine sînt locurile din Biblie care întãresc atît de viu
cuvintele Domnului ca aceastã ieºire a lui Moise din desfãtãrile
Egiptului.
Noi sîntem în lume; noi trãim în lume, dar nu sîntem din lume.
Noi trebuie sã ieºim din duhul acestei lumi. O condiþie neapãratã
a mîntuirii, aceasta este: sã pãrãseºti îndatã Egiptul acestei lumi.
 Pag. 15

Dacã creºtinismul de azi e aºa cum e: fãrã putere ºi fãrã roadã,

apoi cauza e tocmai aici. Creºtinii de azi cred cã se pot mîntui
stînd pe loc lîngã oalele cu carne din Egiptul desfãtãrilor ºi
pãcatelor. Dar mîntuirea vine numai cînd pãrãseºti Egiptul.
Mîntuirea vine numai cînd ieºi din tabãra lui Faraon, din tabãra
lumii, ºi intri în tabãra Domnului. Mîntuirea o poþi dobîndi numai
cînd ai ochii pironiþi spre rãsplata viitoare, spre Cel nevãzut ºi
nimeni ºi nimica nu te poate abate de la aceastã þintã. Mîntuirea
înseamnã a alege între Egipt ºi Canaan... între tabãra lumii ºi
tabãra Domnului.
Mulþi îºi închipuie cã se pot mîntui umblînd dintr-o tabãrã în
alta. Duminicã dimineaþa îi vezi în tabãra Domnului - la sf.
bisericã - iar dupã amiazã îi vezi în tabãra lumii: la cîrciumã,
minciuni, etc.
Un creºtin adevãrat trebuie sã stea cu totul ºi statornic în
tabãra Domnului. Noi ostaºii Domnului, nu sîntem altceva decît
o ceatã de creºtini care - prin darul lui Dumnezeu - am aflat cu
groazã cã ne aflãm în tabãra diavolului ºi am fugit în tabãra
Domnului.
ªi apoi sã nu uitãm un lucru. A ieºi din lume înseamnã a
pierde multe, multe. Sã ne gîndim cîte cele a pierdut Moise. ªi-a
pierdut vaza, ºi-a pierdut numele, ºi-a pierdut poziþia socialã,
traiul cel tihnit, ºi-a pierdut desfãtãrile... a pierdut totul.
Iatã un om care a pierdut totul pentru cã avea ochii pironiþi
spre rãsplata cealaltã. Ce pierdere fericitã!
De la noi poate cã nu ni se cer atîtea jertfe. Ni se cere numai
idolul desfãtãrilor, patimilor ºi pãcatelor. ªi nici mãcar pe acesta
nu vrem sã-l pierdem?
Un creºtin care nu poate pierde totul ca sã-L dobîndeascã pe
Hristos - nu poate dobîndi mîntuirea.

A intra în Oaste înseamnã a ieºi din lume

Trei ani de zile, cît a petrecut pe pãmînt Domnul Isus a scos

mereu suflete din lume. ªi pe urmã a suferit rãstignire, afarã din
tabãrã... Era ºi aceasta o predicã vie, cã la Golgota poþi ajunge
numai ieºind afarã din tabãrã, afarã din lume. La mîntuire poþi
ajunge numai ieºind din lume, pentru cã precum spunea ap. Iacov:
Prietenia lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu.
Cine vrea sã fie prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu
(Iacov 4, 4) . De aceea a strigat acest testament, cu putere, ºi ap.
Pavel: Iar noi sã ieºim afarã din tabãrã cu El (Evrei 13, 13) .
Acesta a fost testamentul pe care îl þineau primii creºtini.
Aceasta a fost parola primilor creºtini. Ei trãiau afarã din Egipt,
afarã din lume, afarã din tabãrã. Ei trãiau cu totul afarã din tabãra
lumii. Se împlineau asupra lor cuvintele Domnului: Erau urîþi ºi
prigoniþi fiindcã nu erau din lume. Fiindcã lumea iubeºte numai
ce este al ei (Ioan 15, 19) .
Veacul de aur al creºtinãtãþii a fost acesta, cînd creºtinii trãiau
afarã din tabãrã. Erau urîþi ºi prigoniþi, tocmai pentru cã ieºiserã
din lume.
Pag. 16

Dar... vremea a trecut. Creºtinii au început a se întoarce rînd

pe rînd, în lume, în tabãrã, în Egipt, la cuptoarele lui Faraon. ªi
pe urmã s-au întors cu grãmada. S-au întors aproape cu toþii. Aici
intrã rosturile Oastei. Cu Oastea Domnului noi am reluat firul
vieþii creºtine de acolo de unde s-a rupt: de la primii creºtini, de
la testamentul Mîntuitorului: Voi în lume sînteþi, dar nu mai
sînteþi din lume...
Slãvitã sã fie clipa cînd Duhul Domnului ne-a deschis urechile
ºi ne-a deschis mintea sã înþelegem cã toatã truda noastrã de a ne
mîntui este zadarnicã, cîtã vreme noi trãim în tabãrã, în lume. De
aceea, ascultînd îndemnul ap. Pavel, noi am ieºit la Golgota, afarã
din tabãrã. Ni s-au deschis ochii ºi ni s-a deschis mintea sã vedem
ºi sã înþelegem viaþa într-o luminã nouã, în lumina cea adevãratã,
în lumina vieþii... Ne-am aflat pe noi înºine ºi rostul vieþii
noastre. ªi plini de bucurie am strigat: Orbi am fost ºi acum
vedem. În lume am fost, dar acum am ieºit din lume.

Moise ºi Aaron în faþa lui Faraon

Am arãtat ºcoala de 40 de ani pe care a trecut-o Moise pãscînd

oile în pustia Madian. Cînd s-a sfîrºit aceastã ºcoalã, Domnul a
zis cãtre Moise: ªi acum vino sã te trimit la Faraon, împãratul
Egiptului, sã scoþi din robie pe fiii lui Israel (Exod 3, 10) .
Frumoasã chemare, dar vai, ce rãspuns slab dãdu Moise! Cine
sînt eu sã merg la Faraon, împãratul Egiptului?... Eu voi fi cu tine
- rãspunse Domnul.
Ce-i trebuia lui Moise mai mult decît aceastã preadulce
încredinþare: Eu voi fi cu tine. Dar el rãspunde: Dar de nu mã vor
crede, ei vor zice: Nu þi S-a arãtat þie Dumnezeu.
Domnul îi dã puterea minunilor, dar Moise stãruie mai departe:
Doamne, eu sînt gîngav... Nu te teme Moise, Eu, Domnul, voi
deschide gura ta ºi te voi învãþa cele ce vei grãi... Ce dulce
încredinþare, dar Moise rãspunde: Rogu-mã Doamne, alege pe
altul... eu nu merg. ªi S-a mîniat Domnul... ºi i-a dat ajutor pe
Aaron.
Vai, ce ºcolar slab era Moise! El închipuia pe Mîntuitorul, dar
iatã ce umbrã slabã, ce icoanã slabã este faþã de ascultarea
Mîntuitorului. Moise - ºi Vechiul Testament - închipuie firea
noastrã cea veche cu toate eºecurile ºi umbrele ei. Vai, ce de
creºtini trãiesc ºi azi în aceastã umbrã. Ei nu se ºtiu rezema în
Cuvîntul Domnului. Ei se pot rezema numai în ceea ce li se dã la
mînã.
Sã mergem mai departe. Iatã-i pe Moise ºi pe Aaron în faþa lui
Faraon. Doi umili delegaþi ai unui popor umil ºi asuprit stau în
faþa unui împãrat plin de putere ºi strãlucire. Cei doi delegaþi
încep a grãi cu glas înalt. Ei vorbesc în Numele Domnului; ei
aduc o poruncã a Domnului ºi orice poruncã a Domnului trebuie
spusã fãrã teamã de puterea omeneascã.
Acestea zice Domnul Dumnezeu l lui Israel: Lasã pe poporul
Meu sã plece...
 Pag. 17

ªi a rãspuns Faraon: Cine este Domnul, ca sã ascult de glasul

Lui, ºi sã las pe fiii lui Israel sã plece? (Exod 5, 1-2) .
Întîlnirea celor douã tabere seamãnã de la început cu un
ultimatum de rãzboi. Moise ºi Aaron îi aduc l u i F ar aon un
ultimatum, la care Faraon rãspunde cu împotrivire. Urmeazã
rãzboiul - între Domnul Puterilor ºi Faraon. Precum era de
prevãzut, acest rãzboi se gatã cu prãbuºirea lui Faraon.

În cursul veacurilor s-au mai ridicat destui Faraoni ºi toþi au

avut acelaºi sfîrºit. Atîþia ºi atîþia filozofi ºi oameni mari s-au
ridicat atacînd credinþa, Biblia, Evanghelia. Toþi au cãzut cu
ruºine. Toþi au ajuns în Marea Roºie a iadului. Biblia ºi istoria
mãrturiseºte despre nebunia ºi zãdãrnicia unei împotriviri contra
lui Dumnezeu.
Rãzboiul acesta dintre Moise ºi Faraon, închipuia rãzboiul,
lupta mîntuirii noastre sufleteºti. În lupta aceasta este un amãnunt
de mare preþ. Împotriva lui Faraon au urmat una dupã alta, cele 10
plãgi. Dar Faraon se învîrtoºa. Satana nu-ºi lãsa iobagii cu una cu
douã. Cine sã mai facã lui cãrãmizi? Ba încã ce se întîmplã?
Iobãgia se face mai grea.
Pag. 18

Faraon a dat ordin sã le dea de lucru mai mult ca sã nu mai

umble dupã nãluci (Exod 5, 9) . ªi a murmurat poporul împotriva
lui Moise ºi Aaron zicînd: Voi ne-aþi fãcut de urã cu Faraon... ºi
murmura ºi Moise zicînd: Doamne, de cînd m-am dus la Faraon
sã-i vorbesc, el face mai rãu poporului, ºi n-ai izbãvit pe poporul
Tãu (Exod 5, 21-23) .
O, ce înþeles adînc este ºi aici. Toþi cei ce apucã pe calea spre
mîntuire, spre Canaan, trebuie sã treacã ºi prin aceasta. Cînd se
începe lupta cea mare a mîntuirii, omului i se face mai rãu. Toþi
cei care au intrat ºi intrã în Oastea Domnului mãrturisesc cã au
avut ºi au multe ispite lãuntrice, în sufletul lor ºi în afarã, cu
oamenii ºi lumea. Cînd un suflet începe a rosti cuvîntul libertate,
satana strînge lanþurile.
Doi soþi, bãrbatul ºi femeia la intrarea în Oastea Domnului se
înþelegeau aºa:
- Tu bãrbate dragã, de-i adevãrat ce spune aici în Biblie ºi în
Isus Biruitorul, apoi noi sîntem pierduþi. Viaþa noastrã-i o
minciunã mare. Sã intrãm ºi noi în Oastea Domnului.
- Bine grãieºti tu, muiere dragã, sã intrãm ºi noi în Oaste, cã
ºtie Bunul Dumnezeu cîte zile mai avem.
Aceastã înþelegere era o clipã binecuvîntatã de Lucrarea
Duhului Sfînt. În contra ei însã a început îndatã sã lucre ºi
diavolul.
Îi pãrea rãu sã piardã doi lucrãtori de cãrãmizi.
Peste o lunã, cei doi soþi se înþelegeau aºa:
- Tu muiere dragã, nu-i bine de noi de cînd am intrat în Oaste.
Ne-am fãcut de urã cu toatã lumea... am ajuns în gura lumii... de
ce sã ne mai facem de urã cu lumea... cã doarã n-am omorît pe
nimeni...
- Drept ai bãrbate dragã, sã ne lãsãm de aceastã Oaste care
ne-a tulburat pacea ºi liniºtea...
O astfel de înþelegere era o biruinþã a lui Faraon, dupã care cei
doi soþi s-au retras în pacea ºi liniºtea de lîngã cuptoarele lui
Faraon.
Ah, ce miºel mare-i diavolul! El stã liniºtit pînã ce-l are pe om
în robia ºi iobãgia lui. Dar îndatã ce se aude cuvîntul libertate,
satana se tulburã; întãreºte paza ºi strînge lanþurile robiei.
ªtiþi care-i partea cea mai întunecoasã din noapte? E cea
dinaintea revãrsatului zorilor. Lumina este atunci într-un fel de
luptã cu întunericul ºi întunericul cu lumina. Întunericul face
ultima sforþare contra luminii. Dar cu toatã opintirea, întunericul
e biruit; se revarsã zorile.
Aºa e ºi cu mîntuirea sufletului. Clipa cea mai primejdioasã
p en t r u mî n t u i r ea u n u i s u f l et es t e l u p t a d i n t r e î n t u n e r i c º i
revãrsarea zorilor... este lupta cea din urmã pe care diavolul o dã
cînd un suflet trece din întuneric la luminã, din robie la libertate
ºi din moarte la viaþã.
Ferice de cei ce trec cu bine peste acest hotar primejdios.
 Pag. 19

Israelienii în audienþã la Faraon

iar Moise în audienþã la Domnul

În mersul luptei pentru scãparea israelienilor, este un amãnunt

plin de înþeles sufletesc.
Biblia ne spune într-un loc cã pe timpul cînd israelienii
gemeau sub robia lui Faraon, logofeþii fiilor lui Israel s-au
prezentat într-o audienþã la Faraon cerîndu-i uºurarea robiei. ªi
intrînd logofeþii fiilor lui Israel, au strigat cãtre Faraon zicînd:

- Pentru ce te porþi aºa cu robii tãi; ori nedreptate vei face

robilor tãi?...
- Sînteþi niºte leneºi ºi trîntori... duceþi-vã îndatã de lucraþi; nu
vi se vor da paie ºi tot acelaºi numãr de cãrãmizi veþi face
(Exod 5, 15-18) .
Aºadar, precum se vede, israelienii s-au prezentat într-un fel
de audienþã la Faraon, pentru uºurarea robiei, pentru împuþinarea
cãrãmizilor. Poporul îºi închipuia cã de aici trebuie sã vinã
uºurarea robiei. Dar uºurarea n-a venit din partea aceasta. Robia
mai grea s-a fãcut.
Pag. 20

Mulþi creºtini cred cã se pot mîntui lãsîndu-se de unele rele.

Atîþia ºi atîþia creºtini umblã sã-ºi împuþineze numãrul
cãrãmizilor (pãcatelor)... umblã sã-ºi uºureze robia dar nu umblã
sã scape de ea. Nu umblã sã o rupã cu Egiptul ºi cu cuptoarele lui
Faraon.
Taina mîntuirii sufleteºti nu stã în uºurarea robiei sufleteºti, nu
stã în reducerea numãrului cãrãmizilor, ci stã în ruperea pe
de-a-ntregul cu Egiptul pãcatelor... stã în scãparea din robia
diavolului Faraon... stã în libertatea deplinã ºi plecarea noastrã
spre Þara Fãgãduinþei.
Iar ieºind ei (logofeþii) de la Faraon, s-au întîlnit cu Moise ºi
Aaron care veneau în calea lor. ªi le-au zis lor: Sã vã vadã
D o m n u l , º i s ã j u d e c e ! Vo i n e- a þ i f ã c u t u r î þ i l u i F a r a o n º i
slujitorilor lui, ba încã le-aþi dat sabia în mînã ca sã ne omoare
(Exod 5, 21) .
Audienþa la Faraon s-a gãtat cu murmurul poporului contra lui
Moise ºi Aaron. Moise s-a rugat atunci lui Dumnezeu sã-i arate
ce este de fãcut.
A cerut ºi Moise o audienþã, dar nu la Faraon, ci la Dumnezeu.
ªi s-a întors Moise cãtre Domnul grãind: Doamne, pentru ce ai
fãcut un astfel de rãu poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?
(Exod 5, 22) .
Iar audienþa aceasta s-a gãtat cu rezultat favorabil. ªi a zis
Domnul cãtre Moise: De aceea, spune copiilor lui Israel: Eu sînt
Domnul: Eu vã voi izbãvi din muncile cu care vã apasã egiptenii,
vã voi izbãvi din robia lor, ºi vã voi scãpa cu braþ întins ºi cu
mari judecãþi (Exod 6, 6) .
Dar poporul n-a dat ascultare acestor fãgãduinþe cereºti. Astfel
a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznãdejdea ºi robia asprã
în care se aflau, i-au împiedicat sã asculte pe Moise (Exod 6, 9) .
Israelienilor le trebuia ceva la mînã, vãzut. Poate cã mustrau pe
Moise ºi Aaron cãci nu se duc ºi ei personal în audienþã la
Faraon.
Ce lucruri dureroase sînt în aceastã istorie! Bieþii israelieni
cereau ºi aºteptau de la Faraon uºurarea robiei. În loc sã se
prezinte cu rugãrile lor în audienþã la Dumnezeu - ei se prezintã
în faþa lui Faraon. κi pun nãdejdea într-o audienþã ºi intervenþie
la Faraon.
Ce adînc înþeles este ºi pentru viaþa noastrã cea sufleteascã în
aceastã întîmplare.
Întîi, pentru cei ce cu toate necazurile lor aleargã mai întîi la
ei ºi la ajutorul oamenilor ºi abia pe urmã îºi aduc aminte ºi de
Dumnezeu, cã vreau sã se lase de pãcate. Patimile ºi pãcatele sînt
o robie la diavolul Faraon. Din aceastã robie nu este decît o
singurã scãpare: ruper ea p e d e- a- n t r egul cu cuptoarele lui
Faraon... strigarea cãtre Mîntuitorul ºi Izbãvitorul nostru Isus
Hristos sã ne scape El din aceastã robie. Cei ce umblã sã se lase
de unele nãravu ri ºi sã þinã pe altele - sînt acurat în chipul
israelienilor care cereau de la Faraon uºurarea robiei.
 Pag. 21

Un înþeles adînc are aceastã întîmplare ºi pentru vremile

noastre. Trãim vremuri cumplite cu greutãþi ºi necazuri care tot
mai mari ºi mai mari se fac. Gemem sub povara lor. ªi cum
umblãm noi sã scãpãm de aceste greutãþi? Exact ca ºi israelienii.
În loc sã ne plîngem lui Dumnezeu ºi sã cerem ajutorul Lui, ne
plîngem la... politica de partid ºi aºteptãm mîntuirea de la politica
de partid. În loc sã ne prezentãm în audienþã la Bunul Dumnezeu
- prin rugãciuni ºi întoarcere la El - noi ne prezentãm în audienþã
la Faraon; la politica de partid ºi aºteptãm uºurarea din partea
aceasta. Vai ce cumplitã amãgire! Uºurarea nu ne va veni pînã
cînd strigãtele noastre deznãdãjduite nu se vor sui la Dumnezeu
(Exod 2, 23) , cerînd mila ºi iertarea cerului de sus.
Atunci Domnul va privi peste noi ºi I se va face milã de noi
(Exod 2, 25) , ne va ierta ºi ne va scãpa.

Cum stai tu cu Faraon?

ªi le-a zis lor Faraon: Vã voi lãsa sã plecaþi,
numai sã nu vã depãrtaþi prea mult

În istoria cu scãparea israelienilor din robia lui Faraon mai este

un amãnunt de mare preþ. Un amãnunt care scapã din vedere, dar
trebuie stãruit asupra lui cãci cuprinde o adîncã învãþãturã
sufleteascã.
Cînd Moise ºi Aaron au cerut, a patra oarã - dupã a 4-a plagã
- sã fie lãsat poporul sã plece, Faraon le-a zis: Da, vã voi lãsa sã
plecaþi, numai sã nu vã depãrtaþi prea mult. Da, vã las sã plecaþi
dimineaþa, sã vã faceþi rugãciunile ºi serbarea care doriþi, dar
seara sã vã întoarceþi iar la cuptoarele mele.
Ce rãspuns plin de vicleºug era acesta! Îi lãsa Faraon pe
israelieni sã guste din dulceaþa libertãþii. Îi lãsa sã-ºi stîmpere
dorul de libertate, dar nu-i lãsa sã scape din robie.

Aºa face ºi diavolul

Diavolul Faraon vegheazã neîncetat asupra iobagilor lui. Face

totul ca sã-i þinã în robia lui. Iar cînd în noi se trezeºte dorul dupã
Canaan, dupã libertate, dupã mîntuire - Faraon se împotriveºte, se
înfurie, face tot ca sã nu-l scape pe om.
Ca sã împace dorul creºtinului dupã mîntuire, diavolul Faraon
îi lasã omului un anumit fel de libertate. Ca ºi Faraon din Biblie,
diavolul parcã i-ar zice omului: Da, te las sã pleci, numai sã nu te
depãrtezi prea tare de cuptoarele mele. Du-te duminicã dimineaþa
la bisericã, dar desearã întoarce-te iar la cuptorul cîrciumii mele.
Fã-þi rugãciunile obiºnuite, þine-þi datinile, dar fã-mi ºi cãrãmizile
mele.
ªi aici, în cursa aceasta cade mulþimea cea mare a creºtinilor.
Ei se mulþumesc cu libertatea care le-o dã Faraon cel viclean.
Duminicã dimineaþa la bisericã, dupã amiazã la cîrciumã ºi
pãcate. Acum se roagã omul lui Dumnezeu, acum Îl suduie pe
Dumnezeu. Acum e oaie blîndã, acum îi lup rãpitor, sau vulpe
vicleanã. Acum îl vezi în tabãra Domnului, acum în lagãrul lui
Faraon.
Pag. 22

Asta-i marea înºelãciune a mîntuirii sufleteºti. Omul se crede

cã ºi-a fãcut datoria faþã de cele sufleteºti ºi moare sãrmanul în
Egipt, în robia lui Faraon.
Dragã cititorule, eu te întreb, cum stai tu cu Faraon? Acum
poate cã mã înþelegi ce rost are aceastã întrebare. Eu aºtept
rãspunsul tãu categoric: eºti tu în Egipt ori ai plecat din Egipt? -
eºti tu robul lui Faraon, ori ai rupt-o cu Faraon? - trãieºti tu în
lume, ori ai ieºit din lume? A crede cã te poþi mîntui stînd în
Egipt sau depãrtîndu-te numai puþin de cuptoarele lui Faraon, e
cea mai nenorocitã stare sufleteascã. Este exact starea unei
pãsãrele, prinsã ºi legatã cu o sfoarã de copii. O lasã copiii sã
zboare puþin, sã guste din dulceaþa libertãþii, dar îndatã o trag
iarãºi înapoi în prinsoare. Mîntuirea înseamnã ruperea pe de-a
întregul cu Egiptul, cu Faraon, cu lumea, cu pãcatul.

Aici intrã rosturile Oastei

ªi noi ostaºii eram iobagii lui Faraon. Îi fãceam regulat

cãrãmizile pãcatelor. ªi trãiam în pace. Slãvit sã fie Domnul cã
nu ne-a lãsat sã ne prãpãdim în aceastã fioroasã robie. Duhul lui
Dumnezeu ne-a trezit; a trezit în noi dorul dupã Canaan, dupã
mî n t u i r e . Î n t r- o z i n e - a m p r e z e n t a t l a F a r ao n º i i - am zi s :
Faraoane, sã fii sãnãtos!... Noi plecãm. Ne-am sãturat de iobãgia
ta!
ªi a sãrit Faraon sã nu ne scape. Ne-a luat mai întîi cu buna.
Prin argaþii lui ne grãia: ce vreþi sã faceþi dragii mei?... Staþi pe
loc!... Nu vã faceþi de ocara lumii... ce? vreþi sã rãsturnaþi lumea
pe dos?... n-au trãit ºi moºii ºi strãmoºii voºtri tot aºa?... aºa a
fost lumea de cîndu-i ºi aºa va fi...
Iar cînd noi n-am ascultat acest glas ºiret, s-a nãpustit Faraon
asupra noastrã cu prigoane, cu batjocuri, cu ameninþãri, cu bãtãi
ºi cu toate uneltirile lui.
Dar noi am stãruit în hotãrîrea noastrã. Am rupt-o cu Egiptul,
am rupt-o cu Faraon ºi am plecat spre Canaan. Noi sîntem acum
în drum spre Canaan. Noi sîntem în pustie. Dupã pãrerea lumii,
noi sîntem într-o grozavã pustie. Zice lumea cã noi ne canonim
viaþa. Dar tocmai în aceastã pustie noi avem bucurii pe care nu
le-am avut niciodatã. Ne hrãnim cu manã din cer ºi sorbim apã
din Stînca Golgotei. Cîntînd, luptînd ºi biruind înaintãm mereu
spre Canaan, spre þara fãgãduinþei.
Ei vedeþi, scumpii mei fraþi ostaºi, asta-i Oastea Domnului:
ruperea pe de-a-ntregul cu Egiptul pãcatelor ºi cu robia lui
Faraon. În acest înþeles m-a povãþuit Duhul Domnului sã înfiripez
Oastea Lui. Oastea Domnului e drumul Canaanului, e drumul
pustiei, e drumul luptelor noastre pentru þara fãgãduinþei.
Ori lumea tocmai în acest punct nu înþelege Oastea. Auzi mã,
sã te laºi de bãuturã, de jocuri, de petreceri, sã te laºi de toate...
asta-i prea, prea... bunã va fi Oastea dar merge prea departe (adicã
exact pãrerea lui Faraon). Pãrintele Trifa - spunea în public un
preot - prea exagereazã lucrurile cu Oastea... merge prea departe...
neapãrat trebuiesc luate mãsuri de îndreptare...
 Pag. 23

Dar, o! Dumnezeule, asta ar însemna pentru mine sã le strig

ostaºilor: Fraþii mei, întoarceþi-vã înapoi din pustie... prea v-aþi
depãrtat de Egipt... vã cheamã Faraon... veniþi înapoi la cuptoarele
lui! Asta ar însemna pur ºi simplu sã fac pe crainicul lui Faraon.
Scumpii ºi iubiþii mei fraþi ostaºi! Privegheaþi, vã zic vouã ºi
iar privegheaþi, cãci acum ori mai tîrziu veþi auzi glasuri care vã
vor chema înapoi din drumul vostru spre Canaan. Vã cheamã ºi
azi aºa mai pe departe, dar vã vor chema mai lãmurit ca mîine,
cînd eu voi fi în mormînt. Atunci se vor lua mãsuri faþã de
exagerãrile mele ºi veþi fi chemaþi înapoi cã prea v-aþi depãrtat!
Mai curînd, ori mai tîrziu, poate va veni o vreme cînd vor fi douã,
sau mai multe feluri de oºti. Oastea va fi atunci a celor care nu se
depãrteazã prea tare. Aceºtia - din lume fiind - vor avea pace ºi
liniºte în lume.
Iar de altã parte va fi Oastea cea micã, turma cea micã, care
înainteazã prin pustie, prin prigoane, prin hule, prin lupte, prin
suferinþe, prin biruinþe.
Voi, iubiþii mei fraþi, rãmîneþi pînã la sfîrºit în aceastã Oaste
luptãtoare. Veþi fi chemaþi mereu înapoi. Veþi fi chemaþi înapoi la
o oaste ce nu se depãrteazã prea mult. Vi se va spune mereu cã la
oaste nu trebuie sã vã depãrtaþi prea mult. Dar voi, iubiþii mei,
stãruiþi în drumul vostru cel sfînt. Orice ispite v-ar chema înapoi
lîngã cuptoarele lui Faraon, voi rãmîneþi în pustie ºi înaintaþi
mereu spre þara fãgãduinþei cîntînd, luptînd ºi biruind. Despre
nimic altceva v o i sã nu vreþi sã ºtiþi, decît despre Isus Cel
Rãstignit ºi cãlãtoria spre Canaan. ªi chemaþi-i ºi pe alþii în
cãlãtoria asta sfîntã.
O Doamne Isuse, întãreºte-ne pe noi în cãlãtoria noastrã cea
sfîntã. Cu nor luminos ºi stîlp de foc trece-ne prin toate ispitele
ºi greutãþile. Condu-ne cu mînã tare ºi cu braþ înalt pînã în clipa
cînd vom trece Iordanul ºi vom intra în þara fãgãduinþei ca sã
trãim cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Soseºte Mielul Izbãvitor

Israelienii n-au putut scãpa pînã n-a sosit Mielul - Scãparea ºi

libertatea a adus-o Mielul - Icoana Scumpului nostru Mîntuitor.
Israelienii n-au putut face nimic pentru scãparea lor pînã n-a
sosit Moise, alesul Domnului. Iar Moise n-a putut face nimic
pentru eliberarea poporului pînã n-a sosit mielul pascal din ultima
noapte de urgie a Egiptului. Moise ºi Aron fuseserã ºi în audienþã
la Faraon. Începuserã ºi plãgile ºi urgiile cereºti - dar totul pãrea
zadarnic, Faraon nu ceda. Abia cînd a sosit noaptea cea fioroasã
a morþii ºi un înger a uns uºiorii caselor cu sînge de miel - a sosit
scãparea.
Mielul din istoria scãpãrii israelienilor din robie, închipuie pe
Isus Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea scumpã. E o icoanã minunatã a
Mielului lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi ºi mîntuirea
noastrã. Sã cercetãm dar istoria mielului din noaptea de scãpare
a israelienilor.
Pag. 24

Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce o urgie asupra lui
Faraon ºi asupra Egiptului. Dupã aceea, vã va lãsa sã plecaþi de
aici (Exod 11, 1) . Fiecare om sã ia un miel de fiecare casã ºi
sã-l junghie. ªi sã ia din sîngele lui ºi sã ungã amîndoi stîlpii de
la uºã ºi pragul uºii caselor... În noaptea aceea, Eu voi trece prin
þara Egiptului ºi voi lovi pe toþi întîii nãscuþi din Egipt, de la om
pînã la dobitoc... ºi va fi sîngele semn vouã pe casele în care veþi
fi. Eu voi vedea sîngele ºi voi trece pe lîngã voi, aºa cã nu vã va
nimici nici o urgie (Exod cap. 12) .

Dupã aceastã înºtiinþare a Domnului, a venit peste Egipt urgia

cea mare a morþii. A urmat noaptea cea fioroasã cînd moartea
umbla din casã în casã. În fiecare casã de egiptean era moarte; era
plîngere ºi tînguire. Muriserã toþi cei întîi nãscuþi.
Dar israelienii stãteau liniºtiþi. În aceastã noapte teribilã a
morþii, casele lor erau apãrate. Prin sîngele mielului, aveau o pace
dulce ºi scumpã.
 Pag. 25

Mielul care i-a apãrat pe israelieni de urgia morþii este icoana

Mîntuitorului... este icoana Mielului lui Dumnezeu Cel ce S-a
adus spre junghiere (Isaia 53). Ce icoanã minunatã a
Mîntuitorului este aceasta! Doarã nicãieri în Scripturã nu este o
icoanã mai minunatã ºi mai mult spunãtoare decît aceasta. Prin ea
putem vedea toatã taina cea mare ºi sfîntã a mîntuirii noastre, prin
Sîngele Mielului, prin Jertfa cea mare ºi sfîntã a Crucii.
Sîngele mielului îi apãrã pe israelieni de sabia morþii. Nu era
vorba aici despre meritele lor, ci era vorba despre darul lui
Dumnezeu, despre semnul sîngelui.
Voi vedea sîngele ºi voi trece pe lîngã voi... se spune apriat
prin aceste cuvinte cã semnul sîngelui îi apãrã pe israelieni. Dacã
Domnul ar fi zis: Îngerul meu va intra prin casele egiptenilor ºi
unde va afla pe cei ce-Mi slujesc Mie, îi va cruþa - apoi atunci de
bunã seamã sabia morþii s-ar fi împlîntat tot atît de adînc ºi prin
casele israelienilor ca în ale egiptenilor. Dar îngerul se uita numai
la uºiorii casei ºi unde vedea sîngele, nu intra cu sabia morþii.
Aceasta este jertfa cea mare ºi scumpã a sîngelui ce ni se dã ºi
nouã în dar, fãrã nici un merit din partea noastrã. Aceasta este
Jertfa cea scumpã a Scumpului nostru Mîntuitor care ne scapã de
moarte ºi pieire sufleteascã.
Pentru pãcatele noastre, sabia morþii ºi pieirii sufleteºti ar
trebui sã intre prin casele noastre ºi sufletele noastre, dar ne apãrã
Sîngele Mielului. Ah, ce scump ºi preþios este Sîngele Mielului
în faþa Tatãlui ceresc. Prin Sîngele acesta, Tatãl ceresc ne vede
pãcatele noastre. Cîþi însã ºtiu preþui ºi folosi acest dar mare ºi
sfînt?
Fratele meu! Sã ºtii cã toate sforþãrile ºi opintelile tale sã scapi
de patimi ºi nãravuri rele sînt ºi vor fi zadarnice pînã nu vei avea
pe Mielul cel ce ridicã pãcatele lumii. Orice ai face, orice ai
isprãvi, te vei trezi tot lîngã cuptoarele ºi cãrãmizile lui Faraon
pînã nu vei avea pe Mielul Cel ce a murit pentru tine ºi eliberarea
ta. Ferice de casa ºi sufletul unde Se aflã Mielul. Acolo satana
este înfrînt. Acolo trãieºte un biruitor. Diavolul a fost înfrînt
definitiv prin Jertfa de pe Crucea Golgotei ºi el poate fi ºi azi
înfrînt numai prin Sîngele Mielului.
În timpul fioroasei nopþi din Egipt, în fiecare casã de egiptean
era un mort. În fiecare casã ce nu era stropitã cu sînge, era un
mort. Unde era sînge de miel era viaþã, unde nu era acest sînge,
era moarte.
Aºa e ºi azi, scumpul meu cititor. Sã ºtii cã oriunde nu-i Jertfa
cea sfîntã a Mielului, acolo e moarte sufleteascã. Sã ºtii cã orice
casã, orice suflet, care n-a aflat ºi n-a primit Jertfa Mielului, stã
sub judecarea morþii.
O noapte fioroasã, o teribilã noapte sufleteascã s-a fãcut parcã
ºi în zilele noastre. O noapte plinã de urgie ºi de prãpãd sufletesc.
E plinã lumea de prãpãd sufletesc ºi de moarte sufleteascã pentru
cã lumea nu cunoaºte ºi nu primeºte pe Mielul lui Dumnezeu. Vai,
ce puþine sînt casele ºi sufletele cu uºiorii stropiþi de Sîngele
Mielului!
Pag. 26

ªi a zis Domnul cãtre Moise: Luna aceasta va fi pentru voi cea

dintîi lunã a anului (Exod 12, 1-2) . O, ce adînc înþeles sufletesc
este ºi în aceastã înºtiinþare a lui Dumnezeu. Sîngele mielului a
fost pentru israelieni un hotar de viaþã nouã. De la stropirea uºilor
cu sîngele mielului, Domnul Dumnezeu începe a socoti o lunã
nouã, un an nou, o viaþã nouã în viaþa ºi istoria poporului Sãu.
Timpul petrecut lîngã cuptoarele lui Faraon nu mai avea nici un
preþ înaintea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu începe a numãra
anii israelienilor numai de la sîngele mielului.
Aºa e ºi cu viaþa noastrã, scumpul meu cititor. Viaþa noastrã
are preþ numai în lumina rãscumpãrãrii noastre prin Sîngele
Scumpului nostru Mîntuitor. Viaþa noastrã începe numai de la
aceastã datã. Timpul petrecut cu cãrãmizile ºi oalele diavolului
Faraon - timpul petrecut în rãutãþi ºi nepãsare de cele sufleteºti -
n-are nici un preþ în ochii lui Dumnezeu. E un timp pierdut pentru
noi... pierdut pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. O lunã nouã, un an
nou, o viaþã nouã începe în viaþa noastrã numai dupã primirea
Mielului, începe numai dupã ce ne-am stropit uºiorii cu Sîngele
Mielului.
Fratele meu, eºti tu într-o lume nouã, ori eºti tot în cea veche?
Vai, ce de creºtini trãiesc o viaþã ce are preþ mare numai în ochii
lui Faraon!
Israelienii au mîncat mielul stînd gata de plecare. Mielul le-a
fost nu numai de apãrare de robie ci ºi de plecare spre Canaan,
spre þara fãgãduinþei.
Mielul lui Dumnezeu e bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu
care au scãpat din robia lui Faraon ºi înainteazã spre Canaan.
El e bucuria ºi a noastrã, a fraþilor ºi surorilor din Oastea
Domnului care prin Sîngele Lui am scãpat din robia Egiptului ºi
cãlãtorim azi spre Canaan.
Sã ne aducem aminte, iubiþi fraþi ostaºi, cît de grozavã era
starea noastrã în robia lui Faraon. Sã ne aducem aminte cum
tînjeam ºi ne prãpãdeam în acea robie. Sã ne aducem aminte cît
ne-am zvîrcolit noi sã scãpãm din aceastã robie - ºi totul era în
zadar!
Cît am fãcut noi sã ne scãpãm din aceastã robie - ºi totul era
în zadar. Sã ne aducem aminte de ziua aceea binecuvîntatã, cînd
a venit îngerul Domnului ºi a uns uºiorii caselor noastre, cu
Sîngele Mielului... a uns mintea ºi inima noastrã, sã înþelegem ºi
sã primim Sîngele Mielului, Jertfa Crucii.
Binecuvîntatã sã fie ziua aceea ºi dimineaþa aceea, cînd dupã
o lungã ºi grea robie am scãpat din Egipt. Binecuvîntat sã fie
Mielul care ne conduce spre Canaan. Drumul nostru spre Canaan,
trebuie sã fie un cîntec de slavã Mielului. Pînã la sfîrºitul vieþii
noastre sã înaintãm mereu sub binecuvîntarea Mielului ºi pe
urmele Lui. Cu Mielul prin pustie, pînã la sfîrºit! Pe urmele
Mielului pînã-n sfîrºit, pînã-n Canaan.
 Pag. 27

Mielul a plecat poporul spre Canaan

Mielul ne pleacã ºi ne conduce ºi pe noi

Israelienii n-ar fi cîºtigat prea mult dacã sîngele mielului i-ar

fi apãrat o noapte, douã, de urgie, dar nu ar fi scãpat din iobãgie.
N-ar fi cîºtigat prea mult nici dacã Faraon le-ar fi redus poate
numãrul cãrãmizilor ºi ceasurilor de lucru, dar ei tot iobagi ar fi
rãmas. Sîngele mielului le-a adus israelienilor nu numai o uºurare
a iobãgiei, ci le-a adus libertatea cea scumpã ºi dulce.

Ce bucurie mare vor fi avut israelienii în dimineaþa cea

binecuvîntatã cînd s-au vãzut slobozi ºi gata de plecare spre
Canaan. Dupã 430 de ani de robie, a sosit dimineaþa cea
binecuvîntatã cînd n-au mai trebuit sã-ºi mai sîngereze picioarele
alergînd pe cîmpuri dupã paie cu care sã ardã cãrãmizile lui
Faraon ( E x o d 5 , 7 ) ... n-au trebuie sã mai care l a pietre ºi
cãrãmizi... n-au trebuit sã mai asude sub istovitoarele munci ºi
n-au mai simþit peste spatele lor biciul cel aspru ºi nemilos...
Ce dimineaþã binecuvîntatã! ªi toatã aceastã binecuvîntare o
aveau prin sîngele mielului. Ei trebuiau sã se gîndeascã neîncetat
la acest dar... trebuia sã-ºi dea neîncetat seama de acest lucru.
Pag. 28

Ei trebuiau sã slãveascã neîncetat pe Domnul ºi sîngele

mielului. Întreg drumul spre Canaan trebuia sã fie un cîntec de
slavã Domnului ºi Mielului. Prin binecuvîntarea Mielului, poporul
scãpa din robie la libertate ºi pleca din Egipt spre Canaan. Sub
binecuvîntarea Mielului, poporul înainta spre Canaan, spre þara
fãgãduinþei. Poporul trebuia sã-ºi dea neîncetat seama despre
aceastã binecuvîntare.
Fratele meu! Eu nu cunosc ce fel de viaþã trãieºti tu. Te rog
însã din tot sufletul meu sã nu te amãgeºti cu o viaþã petrecutã
lîngã cuptoarele lui Faraon. Bagã de seamã, fratele meu, cã satana
umblã ºi aici cu o mare înºelãciune. Vãzîndu-se în primejdie de
a-ºi pierde un iobag, el îþi uºureazã robia... îngãduie sã þi se scadã
numãrul cãrãmizilor... se mulþumeºte miºelul, ºi cu cãrãmizi mai
puþine pentru ca trecînd dragostea ºi rîvna ta cea dintîi
(Apoc. 2), pe urmã sã-þi strîngã iar lanþul robiei ºi sã-þi
sporeascã iar cãrãmizile.
Istoria aratã cã toate iobãgiile s-au uºurat puþin cînd iobagii au
fãcut încercãri ºi miºcãri de libertate ºi eliberare, dar pe urmã,
iobãgia s-a fãcut ºi mai asprã. Aºa va fi ºi cu tine, fratele meu,
dacã asculþi de înºelãciunea cã te poþi mîntui ºi în Egipt.
Mîntuirea sufletului are o condiþie categoricã, precisã: ruperea
pe de-a-ntregul cu duhul acestei lumi... ruperea pe de-a-ntregul cu
Egiptul pãcatelor ºi cu cuptoarele lui Faraon.
O, scumpul meu frate, sã ºtii tu ce dulce-i libertatea cea
scumpã ce ne-o dã Sîngele Mielului!... Dacã ai ºti tu acest lucru,
n-ai mai sta o clipã la îndoialã.
Scumpii mei fraþi ostaºi din Oastea Domnului! Pînã mai ieri ºi
noi stãteam lîngã cuptoarele lui Faraon... fãceam ºi noi cãrãmizi
ºi palate. Slãvit sã fie Domnul! Am scãpat din aceastã robie ºi
iobãgie sufleteascã. Am rãscumpãrat Mielul lui Dumnezeu Cel ce
a fost junghiat pentru pãcatele ºi fãrãdelegile noastre
(Isaia 53, 5) . Noi, ostaºii Domnului ºi toþi cîþi am scãpat din
robia diavolului Faraon, sã-L slãvim neîncetat pe Mielul lui
Dumnezeu. El ne-a scãpat ºi ne conduce spre þara fãgãduinþei. Sub
slava ºi binecuvîntarea ºi puterea Lui sã înaintãm mereu spre þara
fãgãduinþei. Viaþa noastrã trebuie sã fie un cîntec neîncetat de
slavã ºi laudã Mielului.
Moise a dat poruncã sã poarte poporul o legãturã la mînã în
semn de neuitatã aducere aminte cã Domnul ºi Sîngele Mielului
i-a scos din robie... în semn cã mîna cea puternicã a Domnului a
lucrat pentru eliberarea lor (Exod 13, 9) .
Celor ce vã întreabã de ce purtãm pe piept crucea rãstignirii,
spuneþi-le cã o purtãm în semn de neîncetatã aducere aminte cã
Jertfa Crucii - Sîngele Mielului - ne-a scãpat din robie. Ca ºi
oarecînd semnul israelienilor de la mînã, aºa ºi semnul nostru de
pe piept ne aduce neîncetat aminte cã ºi noi am scãpat din robia
vrãjmaºului diavol prin Sîngele cel scump al Scumpului nostru
Mîntuitor.
 Pag. 29

Sã-L slãvim neîncetat pe Mielul pentru acest dar mare ºi sfînt.

Scripturile spun cã cetele îngereºti slãvesc neîncetat pe Mielul
( A p o c . c a p . 5 º i 7 ) . Sã-L s l ãv i m º i n o i n eî n cet at . Vi aþa
n o as t r ã t r eb uie sã fie un cîntec neîncetat de slavã º i l au d ã
Mielului.

Slavã Þie Miel preasfînt

slavã-n cer ºi pe pãmînt
slavã Þie Miel ceresc
îngerii Te preamãresc.

Ne-ai scãpat de Faraon

Te-ai fãcut al nostru Domn
ne-ai scãpat din grea robie
slavã Doamne, slavã Þie.

Dulcea noastrã libertate

izbãvirea de pãcate
le avem prin darul Tãu
slavã Þie, Miel Preasfînt
slavã-n cer ºi pe pãmînt.

În continuare vom spune apoi cã noi care am gustat din

dulceaþa libertãþii, trebuie sã o vestim ºi altora care n-o cunosc.
Sã strigãm pe tot locul cît de dulce-i o viaþã scãpatã din Egiptul
lui Faraon.
Noi am scãpat - ºi tu - fratele meu, tot în robie? Vino ºi tu cu
noi, vino ºi tu! O viaþã trãitã în iobãgia lui Faraon este o viaþã
t r ã i t ã î n z a d a r, e s t e o v i a þ ã p i e r d u t ã p e n t r u Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu.
Vino cu noi, scumpul meu frate nemîntuit, vino ºi tu cu noi!
Ai stat destul iobag la diavolul Faraon; vino cu noi! I-ai fãcut
destule cãrãmizi; vino cu noi!

Plecarea spre Canaan

e plinã cu adînci învãþãturi

Ce bucurie mare a fost scãparea israelienilor din robie! Ce

bucurie mare a fost plecarea lor spre Canaan, spre þara
fãgãduinþei! Plinã de adînci învãþãturi sufleteºti este aceastã
plecare. Sã le cercetãm.
Pag. 30

Din robie au luat aur ºi argint

1 - Întîi ne spune Biblia cã la plecarea din robia Egiptului,

israelienii au luat cu ei vase de aur ºi argint; au luat scumpeturi
de aur ºi argint (Exod 12, 35) . Au scãpat istoviþi de jugul robiei
ºi totuºi la plecare aveau comori de aur ºi argint. Iar ºederea
copiilor lui Israel în Egipt a fost 430 de ani (Exod 12, 40) ºi
totuºi la sfîrºitul acestei robii, aveau comori de aur ºi argint.

Un adînc înþeles sufletesc vãd eu în acest lucru. Eu mã gîndesc

la celãlalt aur ºi argint ce-l aveau israelienii cînd au scãpat din
robie... mã gîndesc la aurul ºi argintul lor cel sufletesc. Lungã ºi
grea a fost robia Egiptului, dar ea a fost ºi o ºcoalã sufleteascã.
În ºcoala aceasta, au strîns israelienii comori de aur ºi argint
sufletesc; au învãþat sã se roage cu toatã credinþa ºi cãldura
s u f l e t u l u i l o r. . . a u î n v ã þ at s ã s e î n cr ead ã î n D o m n u l º i s ã
nãdãjduiascã în El cu toatã puterea sufletului lor; au învãþat sã-ºi
verse sufletul înaintea Domnului ºi sã cearã cu lacrimi fierbinþi
ajutorul Lui... ªi copiii lui Israel gemeau din pricina robiei ºi
scoteau strigãte deznãdãjduite, ºi strigãtele acestea pe care le
s mu l g ea r o b i a, s - au s u i t p î n ã l a D u mnezeu ( E x o d 2 , 2 3 ) .
Rugãciunile pe care le fãceau israelienii în ºcoala cea mare a
suferinþelor, se ridicau pînã la Dumnezeu.
 Pag. 31

Lîngã cuptoarele lui Faraon era o ºcoalã mare a suferinþelor în

care Domnul Dumnezeu trezea un popor ºi îl pregãtea pentru
drumul spre Canaan, spre þara fãgãduinþei. ªcoala suferinþelor ºi
necazurilor este o ºcoalã mare ºi minunatã. Lîngã cuptoarele lui
Faraon, lîngã o viaþã cufundatã în pãcate, Domnul deschide
aproape totdeauna o ºcoalã a suferinþelor ºi încercãrilor... o ºcoalã
care ajutã sufletele sã se trezeascã ºi sã plece spre Canaan, spre
þara mîntuirii. Pe cele mai multe suflete, în ºcoala aceasta le
pregãteºte Domnul pentru eliberarea din robia pãcatelor ºi
plecarea lor spre Canaan.
ªcoala suferinþelor este o ºcoalã minunatã. De aici îºi încep
cãlãtoria spre Canaan cele mai multe suflete. Din ºcoala aceasta
am strîns ºi eu comori de aur ºi argint pe care mã silesc sã le pun
prin foaia Isus Biruitorul.
Fratele meu! Poate ºi tu eºti în ºcoala suferinþelor ºi
necazurilor binecuvîntate. Nu te feri de aceastã ºcoalã, ci ascultã
tainele ei ºi chemãrile ei!

Au plecat ºi oameni nepregãtiþi

2 - A doua, ne spune Biblia cã fiii lui Israel au plecat din

Ramses spre Sucot, ºi amestecãturã multã de oameni de tot soiul
s-au suit împreunã cu ei (Exod 12, 38) . Biblia nu ne spune mai
amãnunþit cine era aceastã amestecãturã de oameni. Desigur însã,
aceºtia erau strãini de sufletul ºi de duhul miºcãrii spre Canaan...
poate cã nu cunoscuserã nici Sîngele Mielului... n-aveau în suflet
dorul Canaanului... îi pleca la drum atare interese materiale ºi
nãdejdi de un trai mai bun... poate cã-i plecase numai însufleþirea
unei clipe.
Alãturarea acestora a fost o greºealã. Amestecãtura aceasta a
fost un aluat nedospit care mai tîrziu a stricat pe mulþi. Aceºtia au
strigat mai întîi în cale prin pustie: daþi-ne carne!... de ce ne-aþi
scos din Egipt unde mîncam carne de ne sãturam (Exod 16, 3) ...
aceºtia au fost primii cîrtitori care pe mulþi i-au slãbit ºi stricat.
Eu mã gîndesc la Oastea Domnului. Sã nu ne încredem numai
în numãrul nostru cel mare, ci sã punem apãsul pe întãrirea ºi
pregãtirea noastrã cea sufleteascã. Sã ne întãrim neîncetat în
Domnul ºi sã-i întãrim ºi pe cei ce intrã în rîndurile noastre. Intrã
destui ºi în Oastea Domnului nedospiþi pentru cãlãtorie... intrã
unii numai din însufleþire. Pe aceºtia trebuie sã-i dospim ºi sã-i
întãrim neîncetat - cãci altcum, în drumul cel greu spre Canaan,
aceºtia îºi vor aduce aminte de carnea din Egipt; aceºtia vor striga
mai întîi sã ne întoarcem în Egipt... aceºtia vor dezerta mai întîi
ºi vor strica ºi pe mulþi alþii.
3 - A treia oarã, Biblia ne spune cã fiii lui Israel au plecat din
Ramses spre Sucot în numãr de aproape 600.000 de oameni, afarã
de copii (Exod 12, 37) . O mulþime uriaºã de aproape un milion
de oameni au plecat prin pustie spre o þarã îndepãrtatã.
Un general a fãcut socoata cã pentru plecarea unei astfel de
armate uriaºe ar fi trebuit pregãtiri uriaºe. Aprovizionarea unei
astfel de armate de oameni - zicea generalul - dupã ce þinutul era
pustiu ºi lipsit de apã ºi alimente, era o imposibilitate.
Pag. 32

Dar minunea tocmai aici se aratã. Cei aproape un milion de

israelieni au plecat fãrã nici o pregãtire mai mare. O, cum n-au
ochi sufleteºti ºi înþelegere sufleteascã cei învãþaþi sã cerceteze
Scripturile ºi sã afle ce minuni ºi lucruri a fãcut ºi face Domnul.
Cînd omul vrea sã facã un lucru mare se apucã ºi face planuri
mari. Dar în cele sufleteºti, lucrurile se petrec altcum. Planul îl
face Domnul ºi nu omul. Omul trebuie sã intre în planurile
Domnului ºi sã se supunã lor.
Moise ºi Aron ar fi trebuit sã lucreze luni de zile la un plan
mare despre cãlãtoria ºi aprovizionarea celor 600.000 de oameni.
Ar fi trebuit sã-L întrebe pe Domnul: Doamne, aratã-ne planul
cãlãtoriei... aratã-ne pe unde vom merge... cît vom merge ºi cînd
vom ajunge în Canaan. Dar în lucrul Domnului nu încap astfel de
socoþi omeneºti. Planurile le are Domnul, iar din aceste planuri
Domnul nu-i aratã omului decît pas cu pas drumul ºi calea spre
mîntuire. Omul trebuie sã înveþe a pãºi aºa cum îl învaþã Domnul
ºi cît îi aratã Domnul.
O, ce minunatã ºi ce plinã de lucruri mari este o viaþã trãitã în
planurile Domnului ºi în ascultare de El. Dar o greutate se iveºte
ºi aici, iar aceastã greutate este omul care cu greu înþelege ºi cu
greu se dedã a trãi o viaþã în planurile Domnului ºi în cîrmuirea
Lui.

Norul cel luminos ºi stîlpul de foc

i-a cãlãuzit pe israelieni - ºi ne cãlãuzeºte ºi pe noi

Biblia ne spune cã îndatã ce au apucat israelienii la drum spre

Canaan, Dumnezeu mergea înaintea lor; ziua într-un nor luminos,
iar noaptea într-un stîlp de foc, pentru ca sã aibã cãlãuza ºi
lumina drumului ºi sã poatã merge ºi ziua ºi noaptea.
Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stîlp de nor, ca sã-i
cãlãuzeascã pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca sã-i
lumineze, pentru ca sã meargã ºi ziua ºi noaptea (Exod 13, 21) .
Ce plinã de înþeles este ºi azi aceastã istorie pentru cei ce
trãiesc o viaþã de cãlãtorie spre Canaan spre þara mîntuirii. Copiii
lui Dumnezeu trãiesc ºi azi istoria cu norul cel luminos ºi stîlpul
cel de foc. Cînd trãieºti o viaþã de cãlãtorie spre Canaan, Domnul
îþi aratã pas cu pas calea mîntuirii, calea vieþii. El te cãlãuzeºte
neîncetat, pas cu pas, ca sã poþi merge ºi ziua ºi noaptea, ºi pe
timp de liniºte ºi pe timp de necazuri ºi încercãri. Cînd se face
furtunã, cînd se face noapte în viaþa ta, se iveºte îndatã lumina
Lui, darul Lui.
Un lucru trebuie sã ºtie toþi cei ce apucã în drum spre
Canaanul mîntuirii. Îndatã ce ai scãpat din robia ºi iobãgia lui
Faraon, trebuie sã þi se schimbe cu totul felul de a vedea ºi a trãi.
Trebuie sã te laºi cãlãuzit întru toate de Domnul. Domnul trebuie
sã fie - ºi sã devinã - Cãlãuzul tãu, Cîrmuitorul tãu, Sfãtuitorul ºi
Îndrumãtorul tãu. Sã-I încredinþezi Lui toate planurile tale, toate
grijile tale, toatã viaþa ta. Sã-I încredinþezi Lui ºi cãlãtoria vieþii
tale.
 Pag. 33

Eu mã gîndesc la mine ºi la viaþa mea. Mã uit înapoi peste

viaþa ce am trãit-o ºi eu în Egipt ºi vãd ce mare deosebire este
între aceea ºi aceasta pe care o trãiesc acum. Mi-aduc aminte ce
planuri lumeºti fãceam atunci; pe unele singur; pe altele în
înþelegere cu Faraon. Zi de zi spoream ºi eu cãrãmizile ºi îmi
închipuiam cã merg înainte cu bine.
Dar Domnul - în dragostea cea nemãrginitã ce mi-a arãtat-o -
a venit ºi mi-a spart toate planurile mel e. Tot ce fãceam ºi
plãnuiam eu, Domnul surpa. Cu mînã asprã mi-a arãtat cã trebuie
sã plec pe o cale nouã... cã trebuie sã o rup cu Egiptul ºi cu
Faraon.

De cînd am plecat spre Canaan, am învãþat sã vãd altcum ºi sã

judec altcum. Am învãþat sã nu mai am nici un plan. Am învãþat
sã-i încredinþez Domnului toate planurile ºi toate frãmîntãrile
mele. Toate grijile ºi toate silinþele mele se strîng azi într-un
singur punct: sã nu-L pierd pe Domnul, sã nu pierd legãtura ce
mi-am fãcut-o cu El... sã nu pierd lumina Lui ºi cãlãuzirea Lui.
De cînd am plecat spre Canaan, am scãpat ºi de griji ºi de
necazuri. Orice furtunã de necazuri sau orice noapte de încercãri
s-ar lãsa peste mine, eu nu mã tem. Stîlpul cel de foc se iveºte
îndatã ºi îmi aratã calea. Eu simþesc o plãcere în prigoane, în
strîmtorãri pentru Hristos (2 Cor. 12, 10) . De ce? Pentru cã în
aceste încercãri mi se aratã stîlpul cel de foc ºi norul cel luminos.
Pag. 34

Darul lui Dumnezeu prisoseºte tocmai în vremea încercãrilor. Azi

cînd mã uit peste viaþa mea cea trecutã, vãd cã tocmai acolo unde
era întunericul mai mare, a fost o binecuvîntare pentru viaþa mea
cea sufleteascã... a fost un stîlp de foc ce mi-a arãtat calea cea
adevãratã. Cînd eu strigam, oare ce vrei cu mine Doamne? -
Domnul atunci îmi arãta calea vieþii ºi mã apãra de calea morþii.
Sînt acestea lucruri pe care toþi copiii lui Dumnezeu le cunosc.
Copiii lui Dumnezeu simþesc o adevãratã plãcere sã vadã stîlpul
de foc; sã bage de seamã cum intervine Domnul în toate
împrejurãrile vieþii lor. Eu de cîte ori ajung la ceva strîmtorare ºi
necaz, mã minunez pe urmã ºi dau slavã Domnului de felul cum
a ºtiut El rezolva necazul meu.
O, ce mare dar este sã vezi în viaþa ta stîlpul cel de foc ºi norul
cel luminos. Ce viaþã uºoarã, ce viaþã minunatã este o viaþã pusã
sub grija ºi cãlãuzirea Domnului. Dar nu e uºor a trãi o astfel de
viaþã. Lumea cea mare nu cunoaºte aceastã viaþã. E plinã lumea
de oameni ce fac mereu la planuri; aleargã în sus ºi în jos, nu pot
dormi nici noaptea de mulþimea grijilor ºi planurilor. În viaþa ºi
traiul celor mai mulþi oameni, Domnul n-are nici un cuvînt. Chiar
dacã se roagã Lui, nu-I încredinþeazã nimic din grijile ºi
planurilor lor.
Domnul n-are credit în lucrurile lor.
Se încred numai în planurile ºi alergãrile lor.
Dar sînt copii ai lui Dumnezeu, care anevoie se pot deda cu
acest lucru. Eu mã gîndesc la mine cã I-au trebuit Domnului vreo
30 de ani pînã m-a învãþat sã-I încredinþez Lui toate grijile ºi
planurile mele. ªi vai, nici astãzi nu mã ºtiu încã încrede destul
în El... De multe ori ºi azi planurile mele o iau razna înaintea
Domnului...
Credinþa cea tare pune pe Dumnezeu între noi ºi necazuri, dar
necredinþa ºi puþina credinþã pun necazurile între noi ºi
Dumnezeu. Nu-L vedem pe Dumnezeu din mulþimea necazurilor.
Credinþa cea tare vede în necazuri ºi încercãri un stîlp de foc, iar
necredinþa vede o nenorocire. Mulþi îºi închipuie cãlãtoria spre
Canaan ca pe o bancã mare ce trebuie sã le dea îndatã: bani, averi,
boi, vaci, belºug, etc. Domnul are grijã ºi de latura aceasta, dar
trebuie sã ºtim cã drumul mîntuirii de regulã este plin de necazuri
ºi încercãri. În drum spre Canaan de multe ori ne izbesc necazuri
ºi încercãri mai multe decît înainte, cînd eram în Egipt. De ce?
Pentru cã în încercãri ºi necazuri face sufletul nostru cunoºtinþã
cu Dumnezeu. Nicicînd nu e dulce dragostea ºi purtarea de grijã
a Domnului, ca pe timp de necaz ºi strîmtorare.
Încercãrile ne vin pentru întãrirea vieþii celei sufleteºti. Eu
m-aº fi întors demult la cuptoarele lui Faraon dacã Scumpul meu
Mîntuitor nu m-ar fi þinut mereu în ºcoala suferinþelor.
Ce frumos se vãd aceste învãþãturi ºi în cãlãtoria israelienilor
spre Canaan. Aºa s-a întîmplat ºi cu ei. Au ieºit din Egipt plini de
bucuria izbãvirii. κi închipuiau cã acum au scãpat de orice
necazuri. Dar Domnul îndatã i-a bãgat în ºcoala cea mare a
pustiei, a încercãrilor. Israelienii au început a cîrti. Nu înþelegeau
aceastã ºcoalã. Le trebuia mai mult decît pasul pe care Domnul îl
arãta lor.
 Pag. 35

ªi ce ne mai spune Biblia? Cînd Faraon a plecat dupã israelieni

sã-i întoarcã în robie, norul cel luminos ºi stîlpul cel de foc, ºi-au
schimbat locul ºi au mers înapoia lor. S-a aºezat între tabãra lui
Faraon ºi tabãra lui Israel ºi cele douã tabere nu s-au putut
apropia una de alta (Exod 14, 19) .
Stîlpul cel de foc ºi norul cel luminos s-au fãcut o apãrare a
poporului contra lui Faraon. Între copiii lui Israel ºi Faraon S-a
aºezat Domnul. El era apãrarea poporului.
Ce icoanã minunatã este ºi aceasta pentru cei ce cãlãtorim spre
Canaan. Domnul nu este numai Cãlãuza noastrã ºi Apãrãtorul
nostru. Între noi ºi vrãjmaºii vãzuþi ºi nevãzuþi ai mîntuirii se
aºeazã totdeauna stîlpul cel de foc, Se aºeazã Domnul, darul Lui
ºi ajutorul Lui.
Ce icoanã minunatã este aceasta ºi pentru Jertfa Crucii. Între
noi ºi pãcatele noastre; între noi ºi pedeapsa pentru pãcatele
noastre stã stîlpul cel luminos al Crucii, stã Jertfa Golgotei. Acest
s t î l p l u mi n o s p en t r u eg i p t e n i e r a u n î n t u n er i c. P en t r u cei
necredincioºi, Crucea Golgotei este o judecatã ºi o osîndã.
Slavã Þie Scumpul nostru Mîntuitor, slavã Þie! În drumul
nostru spre Canaan, Tu eºti Stîlpul nostru cel de foc... Tu eºti
Luminãtorul, Cîrmuitorul ºi Apãrãtorul nostru!

În faþa Mãrii Roºii

- primul examen de credinþã -

Plecaþi din Egipt, israelienii se credeau scãpaþi de orice

necazuri ºi încercãri. Dar n-a fost aºa. Scoþîndu-i din robia lui
Faraon, Domnul îndatã i-a bãgat în ºcoala cea mare a pustiei, în
º c o a l a î n c e r c ã r i l o r º i n ecazu r i l o r. D u m n e z e u a v e a s ã d e a
poporului Sãu anumite lecþii care numai în ºcoala aceasta se
puteau învãþa.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel ºi-au ridicat ochii, ºi iatã
cã egiptenii veneau dupã ei. ªi copiii lui Israel s-au înspãimîntat
foarte tare, ºi au strigat cãtre Domnul dupã ajutor. Ei au zis lui
Moise: Nu erau oare morminte în Egipt ca sã nu mai fi fost nevoie
sã ne aduci sã murim în pustie? Ce ne-ai fãcut de ne-ai scos din
Egipt? Nu-þi spuneam noi în Egipt: Lasã-ne sã slujim ca robi
egiptenilor, cãci vrem mai bine sã slujim ca robi egiptenilor decît
sã murim în pustie? (Exod 14, 10-12) .
Trebuie sã ne dãm seama cã situaþia israelienilor era foarte
criticã. În faþa lor erau apele mãrii, iar înapoia lor sosea Faraon
cu r ãzb u n ar ea. Î n f aþ a l or era moartea ºi înapo i a l o r s o s ea
moartea. ªi trebuie sã ne dãm seama cît de criticã era ºi situaþia
lui Moise. Strigãtele ºi furia poporului se îndreptau contra lui. În
acele clipe grele - ca de alte atîtea ori - Moise se va fi rugat
Domnului sã-i arate ce este de fãcut. ªi care a fost rãspunsul
Domnului? Iatã-l:
Pag. 36

Moise a rãspuns poporului: Nu vã temeþi de nimic; staþi pe loc,

ºi veþi vedea izbãvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta,
cãci pe egiptenii aceºtia, pe care-i vedeþi azi, nu-i veþi mai vedea
niciodatã. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staþi liniºtiþi
(Exod 14, 13-14) . Se va liniºti oare poporul pe urma acestui
rãspuns? Cam greu de crezut. Cum? - va fi murmurat ºi mai tare
poporul - ne spui sã stãm liniºtiþi tocmai acum cînd sîntem în gura
morþii? ªi a zis Domnul cãtre Moise: ce rost au strigãtele astea?
Spune poporului sã meargã înainte... Se vede ºi din aceste cuvinte
cã la porunca Domnului: staþi liniºtiþi, poporul a rãspuns: Nu
putem sta! Ce mult trebuie sã-L fi supãrat pe Domnul acest
rãspuns. El însã, în dragostea ºi bunãtatea Sa nemãrginitã, S-a
îndurat ºi mai departe de poporul Sãu ºi despicînd apele mãrii în
douã, i-a trecut pe fiii lui Israel ca pe uscat, iar pe urmãritorii lor
i-a înecat în valurile mãrii (Exod cap. 14) .
 Pag. 37

Ce plinã de un adînc înþeles sufletesc este aceastã istorie. Întîi,

ni se aratã ºi aici cã drumul spre Canaan, spre patria cereascã,
este totdeauna un drum de greutãþi ºi încercãri. De ce? Pentru cã
asta este ºcoala cea mare ºi minunatã în care ni se aratã puterea
lui Dumnezeu ºi bunãtatea Lui ºi dragostea Lui. Iar pe de altã
parte, în ºcoala aceasta se pune credinþa ºi încrederea noastrã în
Dumnezeu.

Dar pentru lucrul acesta se cere un examen de credinþã. În

ºcoala cea mare a încercãrilor ºi necazurilor, trebuie sã depui un
examen de credinþã: trebuie sã ºtii ºi sã înveþi a te încrede în
Dumnezeu, orice încercãri ºi furtuni ar veni peste tine.
La Marea Roºie, Domnul Dumnezeu i-a pus ºi pe israelieni în
faþa acestui examen. L-au putut depune? Ba! La porunca
Domnului, staþi liniºtiþi, israelienii au rãspuns cu o notã pe care
profesorii de azi ar clasifica-o secundã.
Dar sã nu-i osîndim numai pe israelieni. Istoria lor e pusã în
faþa noastrã ca sã ne vedem ºi pe noi înºine în ea.
Eu mã gîndesc la mine ºi la o întîmplare din viaþa mea. Acum
sînt cîþiva ani de cînd ºi eu am trecut printr-un fel de examen ca
israelienii. În carnea corpului meu se furiºase o boalã care mã
istovea vãzînd cu ochii. Am consultat diferiþi medici ºi toþi mi-au
rãspuns într-un glas: Trebuie sã te supui la o operaþie grea, altcum
eºti pierdut - dar, de altã parte, pentru reuºita operaþiei noi nu
putem garanta fiindcã eºti prea slab!...
Pag. 38

Stãteam ºi eu exact ca israelienii la Marea Roºie; îndãrãtul

meu era moartea, ºi înaintea mea tot moartea. În aceste clipe de
grea încercare, m-am rugat Domnului cu toatã cãldura ºi cu toatã
puterea sufletului meu. Dar rãspunsul Domnului era: Stai liniºtit!
Mã frãmîntam nopþile ºi ceream Domnului un sfat, un ajutor, un
rãspuns, dar la toate frãmîntãrile mele, rãspunsul Lui era: Stai
liniºtit!
Domnul mã pusese ºi pe mine în faþa unui examen de credinþã
ºi mã ruºinez cã nu l-am putut presta. El însã, Preabunul ºi
Preascumpul meu Mîntuitor a trecut cu vederea îndoielile mele ºi
necredinþa mea ºi m-a izbãvit.
Ce lucru mare este sã ºtii sta liniºtit în faþa încercãrilor. În
drumul spre Canaan, spre patria cea cereascã, fiecare pas ce-l
facem trebuie sã fie un pas de credinþã, de creºtere în credinþã ºi
încredere desãvîrºitã în Domnul. Dar vai, firea noastrã e mai mult
ca a israelienilor. Cînd Dumnezeu l e- a zi s : St aþ i liniºtiþi!,
israelienii se aºteptau sã le zicã: Pregãtiþi-vã de luptã, apãraþi-vã,
fugiþi! Aºa ºi noi: în faþa încercãrilor, necredinþa noastrã aleargã
încoace ºi încolo, face la planuri ºi se frãmîntã nopþile.
Doamne, ajutã necredinþei noastre sã putem sta liniºtiþi în faþa
tuturor încercãrilor ºi furtunilor.
De altcum, slabul examen de credinþã al israelienilor de la
Marea Roºie, era firesc. Ei, sãrmanii, abia scãparã din robie ºi
erau încã prunci în cele ale credinþei.
Aþi vãzut cum îºi învaþã mama copilul sã umble. Îl pune în
picioare la o anumitã distanþã ºi apoi îl cheamã în braþele sale. Îi
întinde braþele sã capete copilul îndrãznealã a pãºi. Aºa face ºi
Domnul cu cei nãscuþi din nou (Ioan 3, 1) ; cu cei ce o rup cu
Egiptul pãcatelor ºi pleacã spre Canaan, spre þara fãgãduinþei. Îi
învaþã sã pãºeascã. Îi învaþã sã umble pe picioarele cele sufleteºti.
Iar cînd cad, Domnul îi ridicã în braþele Sale.
Oh, a cãdea, a greºi, este un lucru omenesc, dar e o mare
deosebire între a cãdea în braþele Domnului ºi între a cãdea rîzînd
în braþele diavolului (ca pe urmã sã plîngi o veºnicie). Un copil
al lui Dumnezeu cade în braþele Lui ºi iarãºi pãºeºte înainte, pînã
ce învaþã a merge.

Cîntarea de la Marea Roºie

Cîntarea celor rãscumpãraþi - Cîntãrile Oastei

Dupã ce israelienii trecurã ca pe uscat prin apele mãrii ºi

vãzurã pe egipteni morþi, au cîntat Moise ºi copiii lui Israel
cîntarea aceasta: Sã cîntãm Domnului cãci cu slavã S-a preaslãvit,
pe cal ºi pe cãlãreþ l-a aruncat în mare... Domnul este tãria mea;
El m-a scãpat. El este Dumnezeul meu; pe El Îl voi lãuda... Cine
este asemenea Þie între dumnezei, Doamne? Cine este asemenea
Þie?... Iar Miriam, prorociþa, sora lui Aaron a luat timpane în
mîna sa ºi au ieºit toate femeile dupã ea, cu timpane ºi cîntece. ªi
a început Miriam zicînd: sã cîntãm Domnului cãci cu slavã S-a
preamãrit (Exod cap. 15) .
 Pag. 39

Ce cîntare vie ºi caldã! Citiþi-o pe larg în Biblie la Exod cap.

15. Va rãmînea de-a pururi aceastã cîntare cãci ea a ieºit din
bucuria unui popor izbãvit. Israelienii scãpaserã dintr-o moarte
sigurã. Îi scãpase darul lui Dumnezeu. Scãparea lor se potriveºte
cu scãparea lui Noe din apele potopului. Ca ºi Noe, îi trecuse ºi
pe ei darul lui Dumnezeu prin valurile apelor; îi trecuse prin apã
ºi prin Duh. Scãparea lor se încheie cu rugãciune ºi cîntare de
slavã lui Dumnezeu. Dar cîntarea aceasta nu e numai a celor
scãpaþi din potop ºi din Marea Roºie, ci este a tuturor
credincioºilor din toate timpurile.
Trecerea prin Marea Roºie închipuie taina cea mare a
rãscumpãrãrii ºi izbãvirii noastre prin Sîngele Scumpului nostru
Mîntuitor. Trecerea prin Marea Roºie nu s-a sfîrºit. Prin Sîngele
Mielului trece mereu ºi azi ceata celor rãscumpãraþi. Aceastã
trecere va þine pînã la sfîrºitul veacurilor. Pînã va trece poporul
Tãu Doamne... pînã va trece poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu
Scump Sîngele Tãu (Exod 15, 15) . ªi pînã la sfîrºitul vremurilor
va rãsuna mereu cîntarea celor rãscumpãraþi. La Marea Roºie a
fost revãrsarea sufleteascã a unui popor ce s-a vãzut scãpat de
urgia lui Faraon.
Pag. 40

Bucuria de la Marea Roºie o are ºi azi tot creºtinul care a

scãpat din robia ºi urgia diavolului Faraon. Bucuria ºi cîntarea de
la Marea Roºie este bucuria ºi cîntarea tuturor celor rãscumpãraþi
prin Sîngele Mielului.
ªi noi, ostaºii Domnului sîntem - ºi trebuie sã fim - o ceatã
trecutã prin apele Mãrii Roºii; prin Sîngele Mielului... ºi noi
sîntem niºte scãpaþi din urgia ºi robia diavolului Faraon... ºi noi
trebuie sã cîntãm o cîntare nouã, de slavã ºi laudã lui Dumnezeu.
Israelienii au învãþat la Marea Roºie o cîntare nouã.
Cînd omul trece prin Marea Roºie - cînd se întoarce la
Dumnezeu ºi începe o viaþã nouã prin cãinþã ºi Sîngele Mielului
- începe ºi el a cînta o cîntare nouã. În Oastea Domnului avem ºi
noi multe cîntãri care au ieºit din bucuria mîntuirii noastre
sufleteºti. Nu plac tuturor aceste cîntãri poezii; sînt cîntãri
duhovniceºti pe care oamenii cei lumeºti nu le înþeleg ºi nu le
iubesc. Un om rãmas lîngã cuptoarele lui Faraon niciodatã nu va
înþelege, nu va simþi ºi nu va iubi cîntarea celor plecaþi în drum
spre Canaan. Evanghelistul Ioan în vedeniile sale a vãzut o ceatã
de îngeri care cîntau o cîntare nouã ºi nimeni nu putea sã înveþe
cîntarea aceasta decît cei 144.000 care fuseserã rãscumpãraþi ºi
urmeazã pe Mielul oriunde (Apoc. 14, 5) .
Cîntare nouã pot învãþa numai cei ce trec prin Marea Roºie ºi
urmeazã pe Mielul oriunde.
Despre prorociþa Miriam spune Biblia cã fãcuse o petrecere cu
sunet de timpane ºi cîntãri de slavã lui Dumnezeu; întocmai cum
ºi despre David spune Biblia cã a jucat în faþa chivotului sfînt.
Revãrsãri sufleteºti erau acestea; revãrsãrile unor suflete care
gustaserã din taina cea mare a mîntuirii sufleteºti.
Pe noi ostaºii, ne mustrã oamenii cã nu mergem pe la jocuri ºi
petreceri. Pãi, arãtaþi-ne, oameni buni, o astfel de petrecere cu
timpane ºi jocuri ca cea de la Marea Roºie ºi ne vom duce acolo
cu toþii! Arãtaþi-ne o petrecere unde în loc de timpanele
diavolului, rãsunã timpanele ºi cîntãrile Domnului, ºi acolo ne
vom duce cu toþii.
O, ce lucru dulce ºi plãcut este a-þi petrece ºi a cînta în
Domnul!
Noi ostaºii Domnului, trebuie sã facem sã rãsune pe tot locul
cîntãrile noastre de slavã lui Dumnezeu pentru cã tocmai aceste
cîntãri sînt dovada trecerii noastre prin Marea Roºie. Ce bine a
spus acest lucru fratele nostru ostaº, N. Cimpoca, în poezia:
 Pag. 41

Sã cîntãm iubiþi ostaºi

un cîntec frumos de marº
sã cîntãm de mulþumire
pentru a noastrã mîntuire
cum ºi Moise a cîntat
cînd din mare a scãpat
ºi Faraon s-a necat.
Aºa ºi noi fraþi iubiþi
ºi de Domnul mîntuiþi
sã cîntãm Domnului Sfînt
cîntãri noi pe pãmînt
cãci Acela ne-a scãpat
de pieire ºi pãcat
ºi în loc de înjurãturi
cîntãm imnuri din Scripturi.

Cîntarea Mielului
Cîntãrile Oastei

De 3 ori se aminteºte în Biblie despre o cîntare nouã. Cîntare

nouã au cîntat israelienii cînd au scãpat din Marea Roºie.
Cîntare nouã au cîntat israelienii, în psalmul 96, 1, cînd s-a
zidit casã dupã robie, cum spune titlul psalmului. Adicã dupã ce
au scãpat din robie.
Cîntarea Mielului încã e cîntare nouã pe care o pot cînta numai
cei rãscumpãraþi cu Sîngele Lui (Apoc. 14, 3; 15, 3) .
Toate aceste cîntãri noi se întîlnesc într-un punct: ele au
izbucnit dintr-o frãmîntare de mîntuire sufleteascã. Ele au þîºnit
în clipe de adîncã cunoaºtere a Domnului ºi de simþire a braþului
Sãu cel înalt.
ªi aºa e ºi azi.
Oriunde se petrece o mare frãmîntare religioasã acolo se aude
îndatã ºi cîntarea cea nouã.
Oriunde scapã suflete din robia lui Faraon - acolo se aude
îndatã cîntarea cea nouã.
Oriunde intrã oamenii cu adevãrat în taina cea mare a
rãscumpãrãrii - acolo se aude îndatã cîntarea Mielului, cîntarea
cea nouã (Apoc. 14, 3).
Slãvit sã fie Domnul cã ne-a învrednicit ºi pe noi, cei din
Oastea Domnului, sã cîntãm Domnului cîntare nouã. Oastea
Domnului are ºi ea cîntãri noi. Sînt aceste cîntãri þîºniri din
frãmîntãrile mîntuirii... þîºniri din frãmîntãrile unei vieþi noi.
Dar lumea nu înþelege ºi nu învaþã cîntarea cea nouã.
Dimpotrivã, o urãºte. Criticile cele mai înverºunate se aruncã
tocmai asupra cîntãrilor Oastei.
Creºtinãtatea de azi mai bucuros te vede cîntînd pe la cîrciumã
cîntãrile diavolului decît sã te audã cîntînd Domnului!...
Pag. 42

Intrãm în ºcoala pustiei

În tîlcuirea cãlãtoriei israelienilor spre Canaan, iatã am ajuns

la un punct nou. Am urmãrit pînã acum robia israelienilor în
Egipt; scãparea lor din robie cu sîngele mielului; plecarea lor spre
þara fãgãduinþei ºi trecerea lor prin Marea Roºie. Asta a fost
partea primã din cãlãtoria spre Canaan.
Acum începe partea a doua: cãlãtoria israelienilor timp de 40
de ani prin pustia cea mare; prin ºcoala cea mare a pustiei. Intrãm
în partea a doua a tîlcuirilor noastre pentru ca pînã la urmã sã
ajungem la Iordan, la intrarea în Canaan, partea a treia ºi cea din
urmã. Cãlãtoria israelienilor prin pustia cea mare este una din cele
mai minunate pãrþi din Biblie.
Dupã scãparea israelienilor din robia Egiptului, Domnul i-a
pornit spre Canaan pe un drum cu un înconjur mare.
Dupã ce a lãsat Faraon pe popor sã plece, Dumnezeu nu l-a dus
pe drumul care dã în þara filistenilor, mãcar cã era mai aproape;
cãci a zis Dumnezeu: S-ar putea sã-i parã rãu poporului vãzînd
rãzboiul, ºi sã se întoarcã în Egipt. Ci Dumnezeu a pus pe popor
sã facã un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea
Roºie. Copiii lui Israel au ieºit înarmaþi din þara Egiptului
(Exod 13, 17-18) .
Dãm alãturat harta cãlãtoriei israelienilor spre Canaan, refãcutã
dupã spusele Bibliei. În hãrþile ºi geografiile ºcolare nu se vede
acest drum cu toate cã în el se aflã taina cea adîncã a cãlãtoriei
noastre spre Canaanul cel ceresc. Drumul cãlãtoriei spre Canaan
se vede în harta aceasta tras cu o linie groasã, neagrã, începînd
din Egipt pînã la Iordan. În tîlcuirile viitoare, harta aceasta ne va
fi de mare folos arãtîndu-ne pe unde s-au petrecut întîmplãrile
Bibliei din cei 40 de ani cît au cãlãtorit israelienii prin pustie. Se
vede ºi din harta aceasta ce drum cu înconjur mare au fãcut
israelienii. Pe drumul care dã în þara filistenilor - adicã direct
înainte pe lîngã þãrmul mãrii - drumul lor ar fi fost cu mult mai
scurt.
Dar Domnul i-a dus pe un drum cu înconjur mare. De ce acest
înconjur? Ne-o spune Biblia: Adu-þi aminte de tot drumul pe care
te-a cãlãuzit Domnul, Dumnezeul tãu, în timpul acestor 40 de ani
în pustie, ca sã te smereascã ºi sã te încerce, ca sã-þi cunoascã
pornirile inimii ºi sã vadã dacã ai sã pãzeºti sau nu poruncile Lui.
Astfel, te-a smerit, te-a lãsat sã suferi de foame, ºi te-a hrãnit cu
manã, pe care nici tu n-o cunoºteai, nici pãrinþii tãi n-o
cunoscuserã, ca sã te înveþe cã omul nu trãieºte numai cu pîine,
ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trãieºte omul
(Deut. 8, 2-3) .
 Pag. 43

Aceasta este ºcoala cea mare a pustiei. Domnul Dumnezeu

avea sã dea poporului anumite lecþii care numai în ºcoala aceasta
se puteau învãþa. În ºcoala cea mare a pustiei li s-au dat
israelienilor lecþiile cele mai de preþ. În ºcoala aceasta ºi-au
cunoscut slãbiciunile lor sufleteºti... în ºcoala aceasta au cunoscut
taina încercãrilor... în ºcoala aceasta au mîncat manã din cer ºi au
bãut apã din stîncã... în ºcoala aceasta au cunoscut dragostea ºi
purtarea de grijã a lui Dumnezeu care timp de 40 de ani a purtat
de grijã de ei ca o mamã (Fap. Ap. 13, 18) .

Prin ºcoala aceasta trebuie sã trecem ºi noi. Cãlãtoria

israelienilor spre Canaan este o minunatã icoanã în care se vãd
toate frãmîntãrile mîntuirii noastre sufleteºti. Întîi, ne spune
aceastã cãlãtorie cã trebuie sã o rupem cu Egiptul... sã o rupem cu
duhul acestei lumi. ªi apoi trebuie sã intrãm în ºcoala cea mare a
pustiei.
Pag. 44

Ce ºcoalã minunatã este aceasta ºi pentru noi. Ea ne rupe

dintr-odatã de carnea din Egipt ºi ne învaþã sã ne hrãnim cu manã
cereascã. Ea ne înþarcã dintr-odatã toate apele acestei lumi ºi ne
ad ap ã cu ap ã d i n s t î n cã. Ea ne aratã neîncet at p e S cu mp u l
Mîntuitor. Ea ne ajutã sã înþelegem lecþiile lui Dumnezeu. Ea ne
pune la probã puterea noastrã de credinþã ºi încredere în Bunul
Dumnezeu. Ea ne învaþã sã ºtim preþui Canaanul cel ceresc. Ea ne
aratã neîncetat lupta dintre omul nostru cel vechi ºi cel nou; lupta
dintre firea cea duhovniceascã ºi cea lumeascã. Doarã nicãieri în
Biblie nu este redatã atît de minunat lupta între firea cea veche ºi
cea nouã, ca în cãlãtoria israelienilor spre Canaan (precum vom
arãta la vremea sa). ªi doar nicãieri în Vechiul Testament nu se
aratã icoana Scumpului nostru Mîntuitor într-un chip atît de
minunat ca în cãlãtoria israelienilor spre Canaan (apa din stîncã,
mana din cer, ºarpele de aramã, etc).
O, binecuvîntatã ºcoalã a pustiei! Tu ne duci mereu, mereu
înainte, spre Canaan!...

În drum spre pustie

Apa de la Meriba - lemnul crucii - prima cîrtire

Dupã ce au scãpat din Marea Roºie, israelienii au apucat-o prin

pustie spre Canaan. Dar abia au trecut 3 zile ºi o nouã încercare
le-a ieºit înainte.
Trecerea israelienilor prin Marea Roºie însemna începerea unei
vieþi noi... însemna ruperea definitivã cu Egiptul ºi începerea unei
vieþi noi. Pentru a-i face sã cunoascã aceastã viaþã nouã, Domnul
Dumnezeu i-a bãgat în pustie; le-a rupt orice legãturã cu lumea.
De jur împrejurul lor era numai pustie. Lumea nu mai avea nimic
pentru ei ºi ei nu mai aveau nimic de aºteptat de la lume. Totul
trebuie sã aºtepte de sus, de la Dumnezeu.
Ce icoanã minunatã este ºi aceasta pentru renaºterea noastrã
cea sufleteascã. Cînd te întorci la Dumnezeu ºi începi o viaþã
nouã cu El, intri ºi tu în pustie. Îþi dai ºi tu seama - ºi trebuie sã-þi
dai - cã lumea aceasta este o pustie mare pentru sufletul tãu.
Pentru sufletul tãu ºi viaþa ta cea sufleteascã, lumea n-are nimic;
nici o coajã de pîine ºi nici un picur de apã. Totul trebuie sã
aºtepþi ºi totul trebuie sã-þi vinã de sus, din cer.
 Pag. 45

La 3 zile dupã trecerea prin Marea Roºie, israelienii n-au aflat

apã, iar cînd au gãsit apa, la Meriba, n-au putut-o bea pentru cã
era amarã. Era firesc sã fie aºa. Cînd te întorci la Dumnezeu ºi
începi o viaþã nouã cu El, toate apele acestei vieþi þi se aratã aºa
cum sînt: amare. Înainte de a trãi cu ad ev ãr at o v iaþã dupã
Evanghelie, apele acestei vieþi þi se par aºa de dulci. Dar dupã ce
ai trecut prin Marea Roºie ºi ai intrat în pustie, atunci numai, afli
cît de amar este ceea ce mai înainte þi se pãrea aºa de dulce.
Corabia vieþii noastre înainteazã pe o mare a cãrei apã este
amarã. N-o poþi bea. Poþi muri de sete lîngã ea, întocmai cum ºi
corãbierii pot muri de sete în mijlocul apelor mãrii dacã n-au apã
dulce. Dar este un leac pentru apa acestei vieþi. Este leacul pe
care l-a folosit Moise la Meriba. Lemnul care a îndulcit apa
Meriba, îl avem ºi noi. E lemnul Crucii; e Jertfa cea mare ºi sfîntã
a Scumpului nostru Mîntuitor. O amãrãciune grozavã este ºi viaþa
noastrã; dar cînd în apele vieþii noastre aruncãm acest lemn, ele
deodatã se îndulcesc... ele deodatã îºi pierd amarul ºi otrava
pãcatelor.
Elisei prorocul a vindecat apele de la Ierihon aruncînd în ele
sare, ca sã nu mai fie în ele nici moarte, nici stricãciune
( 2 Re gi 2, 19 - 2 2 ) . Mîntuitorul a vindecat apele morþii - a
vindecat ºi apele vieþii noastre de otrava morþii ºi pãcatelor -
aruncînd în ele lemnul Crucii Sale. Oriunde ne-am duce prin
B i b l i e , p e t o t l o c u l Te a f l ã m p e Ti n e , P r e a d u l c e l e n o s t r u
Mîntuitor, scãparea ºi mîntuirea noastrã.
La 3 zile dupã trecerea prin Marea Roºie, israelienii au cîrtit.
La Meriba, Domnul Dumnezeu a încercat din nou credinþa lor; a
pus din nou la probã credinþa lor ºi vai, cît de slabi s-au arãtat ºi
de data asta. Înainte cu 3 zile, la Marea Roºie rãsunase cîntarea
cea nouã de slavã ºi biruinþã, iar acum rãsunã cîrtirile ºi
ameninþãrile. Ce lucru dureros!
Sã nu ne grãbim însã prea tare a-i osîndi pe israelieni.
Cãlãtoria lor ºi pãþaniile lor sînt puse în faþa noastrã sã ne vedem
în ele pe noi înºine. Întoarcerea la Dumnezeu ºi cãlãtoria noastrã
spre Canaan, spre Patria cereascã, îºi are ºi ea punctele ei ºi
greutãþile ei. Întocmai cum i-a încercat Dumnezeu pe israelieni la
Meriba, aºa încearcã El ºi credinþa noastrã. Mulþi se întorc la
Dumnezeu cu cãldurã mare ºi cu avînt mare, dar îndatã ce intrã în
pustie ºi începe a sufla vîntul pustiului, încep a rãci ºi a da
înapoi. La cea dintîi încercare, israelienii s-au întors cu gîndul în
Egipt. La cel dintîi vînt al pustiului, se întorc ºi azi atîþia cu
inima spre Egipt (Fap. Ap. 7, 39) .
Cînd intrã omul în pustie, cînd se hotãrãºte pentru o viaþã
nouã, îi vine aºa de greu sã se lipseascã de apa ºi mîncarea
acestei lumi.
Eu am cunoscut unul intrat în Oastea Domnului, care întocmai
ca israelienii - la 3 zile s-a clãtinat. Avea patima beþiei ºi cît ce-a
intrat în pustie, i s-a fãcut sete mare ºi întreba dupã apa din Egipt
(alcool). A alergat fuga la birt. Amarã era foarte ºi apa de acolo,
dar el a bãut-o. Pentru el, apa asta era dulce ºi cealaltã, cea din
Oaste - cea duhovniceascã - era apa cea amarã.
Pag. 46

Aºadar, sã nu-i prea osîndim pe israelieni. Îndoielile ºi cîrtirile

lor le avem ºi noi de atîtea ºi atîtea ori în drumul spre Canaan,
spre Patria cereascã.
Noi trebuie sã creºtem mereu, ºi sã ne întãrim mereu în cele
duhovniceºti. Renaºterea sufleteascã dã ºi ea niºte prunci care
trebuie sã creascã repede în darul ºi cunoºtinþa Domnului ºi
Mîntuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 3, 18) .

În drum spre Canaan

se trezeºte firea cea veche ºi cere carne

De la Meriba, poporul a purces mai departe prin pustie ºi dupã

cîteva zile a ajuns la Elim, unde erau 12 izvoare de apã ºi 70 de
finici, ºi au tãbãrît acolo, lîngã apã (Exod 14, 27) . Iatã ºi aici
întîlnim o minunatã icoanã a Evangheliei. Cele 12 izvoare din
pustie închipuiau pe cei 12 ucenici ºi vestitori ai Evangheliei, iar
70 de finici, pe cei 70 de învãþãcei (Luca 1, 17) .
De la Elim poporul a purces mai departe prin pustie ºi dupã
cîteva zile a ajuns în pustia Sin, care este între Elim ºi Sinai.
Aici iarãºi s-a petrecut un lucru dureros. Iarãºi au rãsunat
cîrtirile poporului. Toatã adunarea copiilor lui Israel a plecat din
Elim, ºi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim ºi Sinai, în a
15-a zi a lunii a doua dupã ieºirea lor din þara Egiptului. ªi toatã
adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui
Moise ºi Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: Cum de n-am murit
loviþi de mîna Domnului în þara Egiptului, cînd ºedeam lîngã
oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîine de ne sãturam? Cãci
ne-aþi adus în pustia aceasta ca sã faceþi sã moarã de foame toatã
mulþimea aceasta (Exod 16, 1-3) .
Ce lucru dureros se aratã ºi aici. Cîrtirea aceasta ne spune
Biblia cã s-a petrecut în a 15-a zi a lunii a doua dupã ieºirea lor
din þara Egiptului (Exod 16, 1) . Ce robie grea ºi istovitoare
trãiserã israelienii în Egipt! Veacuri întregi suspinaserã sub jugul
robiei. ªi iatã-i, la cîteva luni dupã ce Dumnezeu îi scãpase din
aceastã robie, cîrtesc împotriva Lui ºi se doresc iar dupã robia din
Egipt. La cea dintîi încercare, uitã robia lui Faraon ºi murmurã
împotriva lui Dumnezeu.
Aºa-i omul ºi azi. Faþã de Faraon se poartã într-un chip, faþã
de Dumnezeu într-altul. Aþi auzit pe cineva cîrtind împotriva
diavolului Faraon? Desigur cã nu. Ce robie grea ºi ruºinoasã este
robia lui satana în care petrec cei pãcãtoºi, dar împotriva ei n-auzi
pe nimeni cîrtind. Zi de zi asudã pãcãtosul lucrînd la cãrãmizile
diavolului... zi de zi culege aceleaºi roºcove, dar pentru toatã
lumea nu l-ai auzit suduind pe diavolul ºi supãrîndu-se pe el, sau
umblînd sã scape din tirania lui. Dimpotrivã, parcã-i slujeºte cu
tot mai multã rîvnã ºi credinþã!
 Pag. 47

Dar faþã de Dumnezeu, vai, lucrurile stau altfel. La cea dintîi

încercare, omul cîrteºte împotriva lui Dumnezeu; suduie pe
necazuri ºi stã sã înjure chiar ºi pe Bunul Dumnezeu.
Chiar ºi cei scãpaþi din robia diavolului Faraon, cînd ajung în
faþa încercãrilor, uitã adeseori darurile mîntuirii sufleteºti ºi se
întorc cu inima înapoi spre Egipt (Fap. Ap. 8, 39) .
Cu adevãrat ºi noi sîntem de atîtea ºi atîtea ori în chipul
israelienilor din Biblie.
Dar Biblia ne spune despre israelieni un lucru ºi mai dureros.
În murmurul lor era ºi oftarea: ce bine era lîngã oalele cu carne
din Egipt!... le-a venit poftã de carne ºi au început sã zicã: cine
ne va da nouã carne sã mîncãm? (Numeri 11, 4-5) . Ce înþeles
adînc este în acest murmur al israelienilor. Aici se vede icoana
firii noastre celei vechi în lupta cu firea noastrã cea nouã... aici
se vede omul cel lumesc în luptã cu omul cel duhovnicesc.
Trecerea israelienilor prin Marea Roºie închipuia ruperea
definitivã cu Egiptul ºi începerea unei vieþi noi. Dar aceastã
renaºtere era numai o umbrã slabã a renaºterii celei adevãrate. La
cîteva luni, israelienii au început iarãºi a ofta dupã carnea ºi viaþa
din Egipt. Renaºterea lor nu era pecetluitã cu Sîngele Crucii.
Pag. 48

Aºa e ºi cu noi. Carnea ºi viaþa din Egipt închipuie firea

noastrã cea veche; închipuie plecarea noastrã spre patimi ºi
pãcate; închipuie viaþa noastrã cea trãitã în diavoleºtile patimi.
Prima ºi ultima condiþie a mîntuirii sufleteºti este sã o rupi
definitiv cu carnea ºi viaþa din Egipt... sã moarã în noi omul
nostru cel vechi... duhul sã biruie carnea (Rom. 8, 19) ... cu
ajutorul Celui rãstignit pe Cruce sã murim faþã de lume ºi sã trãim
împreunã cu El (Rom. 6) . Tot cel ce n-apucã pe calea aceasta, nu
poate înainta spre Canaan.
Pînã n-am isprãvit-o mai întîi cu firea cea veche, în zadar am
plecat spre Canaan. Firea cea veche ne va sminti cãlãtoria cînd
nici nu ne aºteptãm.
Într-un sat nemþesc s-a petrecut mai anii trecuþi un lucru
interesant. Douã femei învãþaserã un cîine mare sã tragã la un
cãruþ, cu care aduceau lapte de vînzare în oraº. Cîinele dresat a
fãcut pînã la un timp bunã ispravã. Dar cîinele tot cîine rãmîne.
Într-o dimineaþã, în drum spre oraº, cîinele vede un iepure ºi
înd at ã o i a razna dupã el rãsturnînd laptele în drum. Toate
strigãtele femeilor au fost zadarnice; în cîine se trezise nãravul lui
de cîine alergãtor dupã carne de iepure.
Exact aºa se întîmplã ºi cu cei ce cred cã se pot face mai buni
fãrã sã-ºi schimbe firea cea veche; fãrã sã facã ceea ce se cheamã
renaºtere sufleteascã. Pãcat de strãdaniile lor...
De cînd eram la þarã, îmi aduc aminte de un vînãtor care
prinsese un mic purcel sãlbatic ºi l-a domesticit. Purcelul s-a
fãcut mare, omul l-a îngrãºat ºi se pãrea cã ºi-a pierdut firea cea
sãlbaticã. Dar tocmai pe cînd sosea vremea sã-l taie, porcul o
ºterse la pãdure. Se trezise în el firea cea veche de porc sãlbatic.
Pãcat de bucatele cheltuite pe el!
Exact aºa se întîmplã ºi cu cei ce cred cã se pot face mai buni
fãrã sã-ºi schimbe firea cea veche; fãrã sã facã ceea ce se numeºte
naºterea din nou. Sînt atîþia ºi atîþia oameni care îºi pun gînd sã
se facã mai buni... îºi pun gînd sã se lase de unele nãravuri urîte...
îºi pun gînd sã mai împuþineze din pãcate. Ce lucru zadarnic! Asta
înseamnã a înjuga cîinele sau a îngrãºa porcul sãlbatic. La un
mo men t d at , f i r ea cea veche, omul cel v ech i s e t r ezeº t e º i
rãstoarnã totul. Pînã n-am aranjat-o mai întîi cu firea cea veche,
nu putem da înainte.
Un lucru însã stã: firea cea veche nu se poate omorî cu una cu
douã. Firea cea veche, animalul din noi - cîinele, vulpea, porcul,
tigrul, etc. - trãieºte ºi se poate trezi în orice moment. Dar pe
aceastã fire veche o putem slãbi ºi o putem reduce la tãcere dacã
nu-i mai dãm de mîncare pentru dobitoacele ei, ci ne întãrim ºi
hrãnim neîncetat, firea cea nouã cu rugãciuni, privegheri, cu
manã, cu mîncare duhovniceascã.
 Pag. 49

Mana din pustie

Mîncarea celor ce cãlãtoresc spre Canaan
O viaþã nouã, o cîntare nouã, o mîncare nouã

În paginile de mai înainte am arãtat cum au cîrtit israelienii

contra lui Moise ºi Aaron, sã le dea mîncare. Ei cereau carne ºi
alte mîncãruri din Egipt. Însã Domnul Dumnezeu le dã o mîncare
nouã.
ªi a zis Domnul cãtre Moise: iatã Eu voi face sã plouã pîine
din cer. Poporul va ieºi afarã ºi va strînge cît îi trebuie... ºi s-a
fãcut searã, iar dimineaþa s-a aºezat un strat gros de rouã în jurul
taberei. Cînd s-a luat roua, iatã pe faþa pustiei era ceva mãrunt ºi
rotund, alb ca gheaþa pe pãmînt. ªi vãzînd aceasta fiii lui Israel
au zis unul cãtre altul: Ce este aceasta? Cã nu ºtiau ce este. ªi a
zis Moise cãtre ei: aceasta este pîinea pe care v-a dat-o Domnul
sã mîncaþi... iar fiii lui Israel, au mîncat manã în pustie 40 de ani
(Exod cap. 16) . Cînd au vãzut israelienii mai întîi mana, s-au
întrebat: ce este aceasta? pe limba lor: Man-hu; de aici a rãmas
numele mana.

Ce lucru minunat se aratã ºi aici! Gîndiþi-vã numai la faptul cã

în drum spre Canaan era un popor de 2.500.000 de oameni; ºi cã
acest popor cãlãtorea printr-o pustie ce n-avea nimic pentru hrana
lor; pustia n-avea nici un fir de iarbã, nici un picur de apã, nici o
fãrîmã de pîine. Poporul trebuia sã aºtepte totul de sus, de la
Dumnezeu. Lumea n-avea absolut nimic pentru ei ºi hrana lor.
Înapoia lor era Egiptul cu robia ºi urgia, înaintea lor, undeva, încã
departe, era Canaanul, iar de jur împrejur pustia cea fioroasã.
Desigur, ar fi pierit cu toþii de nu le venea ajutor de sus, de la
Dumnezeu. ªi Dumnezeu nu i-a pãrãsit. Le-a trimis din cer o
pîine minunatã: mana. Poporul ceruse carne ºi mîncare ca cea din
Egipt, dar Dumnezeu le-a dat o mîncare nouã. Mana n-avea nimic
cu mîncarea din Egipt; n-avea nimic cu pãmîntul.
Pag. 50

E r a o mî n car e curat cereascã. Era o pîine cereascã cu car e

Dumnezeu a hrãnit 40 de ani poporul S ãu în cãlãtoria spre
Canaan.
Ce icoanã minunatã este pentru noi aceastã manã! Ea închipuie
mîncarea noastrã cea sufleteascã, cea duhovniceascã. Cînd o rupi
cu Egiptul (cu viaþa cea pãcãtoasã) ºi pleci în drum spre Canaan,
spre Patria cereascã - exact aºa se întîmplã ºi cu noi. Ajungem ºi
noi într-o pustie... lumea devine ºi pentru noi o pustie ce n-are
nici o hranã pentru sufletul nostru. Un om duhovnicesc nu aflã în
lumea aceasta nici o hranã, nici un picur de apã, nici o coajã de
pîine. El aºteaptã totul de sus... el se hrãneºte cu mana ce vine de
sus.
Cînd o rupi cu Egiptul ºi pleci spre Canaan, cînd dintr-un om
l u mes c d ev i i u n o m duhovnicesc.. . at u n ci þ i s e s ch i mb ã º i
mîncarea. De la cãldãrile cu carne, treci la mana cea cereascã.
Plecînd din Egipt, israelienii au început o viaþã nouã; trecînd
prin Marea Roºie au cîntat o cîntare nouã, iar în drumul spre
Canaan au mîncat o mîncare nouã. Prin aceste stãri trebuie sã
treacã ºi cãlãtoria noastrã spre Canaan, spre Patria cereascã. Întîi
sã o rupem cu Egiptul (cu viaþa cea veche ºi pãcãtoasã) ºi sã
începem o viaþã nouã... sã trecem apoi prin nor ºi mare; prin darul
renaºterii din nou ºi de bucuria acestui dar sã cîntãm o cîntare
nouã. Iar în cãlãtoria noastrã spre Canaan, spre Patria cereascã, sã
ne hrãnim neîncetat cu mana cea cereascã; cu pîine din cer ºi apã
din stîncã. 40 de ani s-au hrãnit israelienii cu manã cereascã.
Întreaga viaþã a noastrã - în toatã cãlãtoria noastrã spre Canaan -
trebuie sã ne hrãnim ºi noi cu mana cea cereascã.
Care este pentru noi aceastã manã? Manã este orice aliment
sufletesc cu care sufletul nostru se hrãneºte ºi se întãreºte,
precum: rugãciunea, citirea Bibliei, cercetarea bisericii ºi citirea
cãrþilor religioase, etc.
Avem însã pentru sufletul nostru o manã ce se ridicã peste
toate: aceastã manã este Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus
Hristos. El Însuºi a spus acest lucru zicînd: Eu sînt pîinea cea vie
care s-a pogorît din cer... pãrinþii voºtri au mîncat manã în pustie
ºi au murit... de va mînca cineva din pîinea aceasta, va trãi în veci
(Ioan 6, 48-51) .

Mana din pustie

Chipul Scumpului nostru Mîntuitor

Mana din pustie era chipul ºi icoana Domnului ºi Mîntuitorului

nostru Isus Hristos. El Însuºi a spus acest lucru: Eu sînt pîinea
cea vie care s-a pogorît din cer (Ioan 6, 48-50) . Sînt 7 puncte
care aratã aceastã icoanã.
1 - Mana a venit de sus, din cer, ca un dar de la Dumnezeu
(Exod 16, 4) . De sus din cer a venit ºi Mîntuitorul ca un dar
trimis nouã de la Dumnezeu.
2 - La început, israelienii nu ºtiau ce este mana
(Exod 16, 15) . Tot aºa, nici pe Mîntuitorul nu-L cunoºteau cînd
S-a pogorît între ei. ªtim cã Dumnezeu a vorbit lui Moise - ziceau
fariseii cînd Isus a vindecat pe orbul din naºtere - dar pe Acesta
(pe Isus) nu-L ºtim de unde este (Ioan 9, 29) .
 Pag. 51

3 - Mana era dulce, ca mierea. O, ce manã dulce este ºi

Mîntuitorul! Este cea mai dulce ºi mai scumpã mîncare
duhovniceascã.
4 - Mana era trimisã pentru toþi; fiecare îºi strîngea cît îi
trebuia pentru hranã (Exod 16, 16) . Un popor de 2 milioane ºi
jumãtate se hrãnea cu mana aceasta ºi nimenea nu ducea lipsã.
Mana prisosea tuturor.
ªi Isus Mîntuitorul este o manã ce se dã tuturor. Milioane ºi
milioane de oameni se pot hrãni cu aceastã manã; ea nu se gatã
niciodatã; ea prisoseºte tuturor.

5 - Fiecare israelian era dator sã-ºi strîngã manã. ªi Isus

Mîntuitorul este o manã cereascã cu care trebuie sã ne hrãnim toþi
creºtinii.
6 - Un omer cu manã a fost ridicat ºi pãstrat în cortul
mãrturiei. Asta însemna înãlþarea Mîntuitorului ºi ºederea Lui pe
scaun, împreunã cu drepþii lui Dumnezeu.
7 - Mai tîrziu israelienii au strigat dupã manã cã-i o mîncare
proastã ºi se doreau dupã carnea din Egipt. Aºa au fãcut mai tîrziu
ºi cu Mîntuitorul, lepãdîndu-se de El ºi Evanghelia Lui. Prin
aceste 7 puncte, mana din pustie se aseamãnã cu Mîntuitorul. Se
deosebea însã în 2 puncte:
1 - Mana li s-a dat israelienilor numai pînã la intrarea în
Canaan. Noi ne vom hrãni cu ea ºi dupã întoarcerea în Canaanul
cel ceresc.
2 - Toþi cei care au mîncat manã în pustie, au murit, dar noi
vom trãi. Pãrinþii voºtri au mîncat manã în pustie ºi au murit... Eu
sînt pîinea cea vie care s-a pogorît din cer, de va mînca cineva din
pîinea aceasta viu va fi în veci... cel ce mãnîncã trupul Meu ºi bea
sîngele Meu, are viaþã veºnicã (Ioan 6, 48-51) .
Pag. 52

Mana din pustie închipuie pe Isus Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea

sfîntã. Mana aceasta es t e o mî n care zilnicã: nu este numai
împãrtãºirea noastrã în anumite posturi (cei mai mulþi nici mãcar
atît nu fac), ci este legãtura noastrã zilnicã cu Mîntuitorul, este
trãirea noastrã clipã de clipã cu El, este hrãnirea noastrã clipã de
clipã cu Evanghelia Lui. Isus Mîntuitorul este o manã dulce cu
care trebuie sã ne hrãnim în fiecare zi, în fiecare clipã. Isus
Hristos este pîinea cea vie care s-a pogorît din cer... este hrana cu
care trebuie sã ne hrãnim zi de zi. Este singura noastrã hranã pe
care o avem în pustia acestei lumi. Noi sîntem strãini ºi cãlãtori
pe acest pãmînt (Evrei 13, 14) ; în cãlãtoria aceasta avem lipsã
de manã, iar mana noastrã este Hristos. Fãrã El nici un pas nu
putem face în cãlãtoria spre Canaanul cel ceresc. Un israelian care
nu ºi-ar fi strîns porþia lui de manã ºi n-ar fi mîncat-o, desigur ar
fi rãmas în drum ºi ar fi pierit. Hristos este pîinea noastrã cea
cereascã cu care trebuie sã ne hrãnim în fiecare zi, în fiecare
clipã.
Trebuie sã ne dãm seama de un lucru: mana era mîncarea celor
ieºiþi din Egipt ºi trecuþi prin Marea Roºie. Era mîncarea celor
t r e c u þ i p r i n n o r º i p r i n m a r e ( 1 C o r . 1 0 , 2 ) . D e s i g u r,
egiptenilor li s-ar fi pãrut aceastã manã o mîncare foarte ciudatã.
Sã o fi vãzut, n-ar fi avut nici o înþelegere pentru ea ºi nici nu
s-ar fi putut hrãni cu ea. Ba încã ar fi ºi rîs de ea.
Aºa e ºi cu mana cea cereascã. Ea e o mîncare duhovniceascã;
e mîncarea celor care au rupt-o cu Egiptul ºi prin darul ºi suflarea
Duhului Sfînt, au devenit oameni duhovniceºti, oameni noi,
fãpturi noi.
Mana este o mîncare duhovniceascã pe care numai oamenii cei
duhovniceºti o pot înþelege ºi o pot folosi. Hristos este o manã
cereascã pe care o pot gusta ºi folosi numai cei care mai întîi L-au
aflat pe El. Mana din Biblie era aºa de curatã cã nu suferea nici
o atingere cu pãmîntul (Exod 16, 13) . O inimã lumeascã, un om
lumesc, un om dedat cu desfãtãrile ºi pãcatele lumii, nici o
atingere nu poate avea cu mana cea cereascã. Un om lumesc nu va
în þ el eg e n i ci o d at ã man a cea cer eas cã º i n i ci n u p oate sã o
înþeleagã (1 Cor. 2, 14) . Cei ce petrec lîngã cuptoarele lui
Faraon ºi se hrãnesc cu carnea Egiptului, n-au nici o înþelegere ºi
nici o plãcere pentru mana cea cereascã. Du-te cu Biblia între
oamenii cei lumeºti, între cei ce se hrãnesc cu alcool ºi desfãtãri
lumeºti - desigur se vor scîrbi de mana aceasta.
Voi sînteþi din lume - zicea Isus - dar nu sînteþi în lume
(Ioan 17, 14) . Noi trebuie sã trãim o viaþã duhovniceascã, o
viaþã în Duh, o viaþã retrasã cu totul din duhul acestei lumi
(Efes. 2, 2) , iar viaþa aceasta nu poate fi hrãnitã decît cu manã
cereascã ºi lucruri cereºti.
Toþi cîþi voiþi sã gustaþi ºi sã vã hrãniþi cu manã din cer,
rupeþi-o cu Egiptul pãcatelor ºi primiþi-L pe Domnul - ºi El îndatã
Se va face o manã dulce sufletului vostru.
 Pag. 53

Mana cea din cer

ºi mana cea din lume

Astfel, te-a smerit, te-a lãsat sã suferi de foame, ºi te-a hrãnit

cu manã, pe care nici tu n-o cunoºteai, nici pãrinþii tãi n-o
cunoscuserã, ca sã te înveþe cã omul nu trãieºte numai cu pîine,
ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trãieºte omul
(Deut. 8, 3) .
Mana din Biblie li s-a dat israelienilor ca un fel de învãþãturã.
Aceastã manã le spunea despre legãtura lor cu cerul, cu
Dumnezeu. Aceastã manã le arãta cã ei sînt niºte copii ai lui
Dumnezeu, pe care Dumnezeu îi hrãneºte cu pîine cereascã.
Aceastã manã le arãta în chip vãzut cã nu numai cu pîine poate
trãi omul, ci ºi cu ceea ce vine de sus, de la Dumnezeu.
Dar mana cea din Biblie nu s-a dat numai spre învãþãtura
israelienilor, ci ºi a noastrã. Mana din Biblie stã în faþa noastrã ca
o icoanã despre hrana º i mîncarea noastrã cea sufleteascã,
duhovniceascã. Ea strigã ºi pe noi: Nu numai cu pîine va trãi
omul, ci ºi cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Ea strigã pe noi cã sîntem
strãini ºi cãlãtori pe acest pãmînt (Evrei 11, 13) ; în cãlãtoria ºi
p u s t i a aces t ei vieþi avem ºi n o i l i p s ã d e man ã, d e mî n car e
duhovniceascã. Noi trebuie sã ne hrãnim zilnic ºi neîncetat cu
aceastã mîncare.
Pag. 54

Mergeþi în casa creºtinului de azi ºi faceþi o cumpãnã de

cheltuieli: pentru asta a cheltuit atît ºi atît... pentru dãri atît ºi
atît... pentru încãlþãminte ºi haine atît ºi atît... pentru tutun atît ºi
atît... pentru avocat atît ºi atît... pentru bãuturã atît ºi atît dar
pentru sufletul lui n-a cheltuit nici un ban... pentru mana, hrana
cea sufleteascã, nimic... mii de lei pentru cele trebuitoare... mii de
lei pentru cele netrebuitoare, dar pentru o Biblie, sau o psaltire,
sau o foaie religioasã, nimic!
Mergeþi dimineaþa cînd se scoalã creºtinul ºi uitaþi-vã la el cum
se scapã de manã cu cîteva cruci fãcute la repezealã. Alþii nici
atît, ci aleargã direct la mana diavolului.
- Ce zice tatãl tãu cînd se scoalã de dimineaþã? - întrebã odatã
un învãþãtor pe un elev din clasa primã, voind sã-i vorbeascã
despre rugãciune.
- Zice - rãspunse elevul - sã fie al dracului cine a scumpit
tutunul!
Israelienii trebuiau sã mãnînce în ziua aceea toatã mana ce o
strîngeau dimineaþa (Exod 16, 19) . Viaþa noastrã cea sufleteascã
îºi are ºi ea porþia ei de manã, de hranã duhovniceascã, fãrã de
care nu poate trãi. Creºtinul cel adevãrat, omul cel duhovnicesc,
îºi are mana lui, mîncarea lui zilnicã. Mie parcã mi-ar lipsi ceva
ºi m-aº simþi foarte slab dacã n-aº apleca mereu genunchii în faþa
C el u i r ãs t i g nit pe Cruce ºi n- aº v o r b i cu El n eî n cet at p r i n
rugãciune ºi nu m-aº hrãni neîncetat cu cuvintele Lui din Biblie.
Cu bucurie ºi cu mulþumitã lui Dumnezeu constat cã prin
miºcarea Oastea Domnului s-au trezit în multe suflete gustul ºi
foametea dupã mana cea cereascã. Mii ºi mii de suflete din Oastea
Domnului se hrãnesc azi cu manã. Totuºi numãrul lor este aºa de
mi c f aþ ã d e g l o at a cea mar e a cel o r ce s e h r ãn es c cu man a
diavolului.
Ce miºel mare-i diavolul! El totdeauna imitã pe Domnul. Nu
numai cu pîine va trãi omul - zice Domnul. Nu numai cu pîine va
trãi omul - zice diavolul, ci ºi cu alcool ºi cu tutun ºi alte patimi
ºi plãceri lumeºti. ªi omul, nepriceputul, ascultã sfatul acesta.
Sfatul lui Dumnezeu nu vrea sã-l asculte, dar pe al diavolului îl
ascultã cu toatã puterea. Pe toate drumurile poþi auzi vorbe ca
acestea: mai bine nu mãnînc decît sã mã las de fumat!... mai bine
rabd de foame de pîine decît de tutun!
Dar aþi auzit dv. pe cineva zicînd: Mai bine nu mãnînc decît sã
mã lipsesc de o carte sau de o foaie religioasã? Ah, ce miºel
mare-i diavolul ºi cît de bine îl ascultã creºtinii de azi!
Se bea ºi se fumeazã în þara noastrã anual cîteva miliarde de
lei. Cele ce se cheltuiesc pentru cele sufleteºti sînt niºte biete
fãrîme cãzute din masa cea încãrcatã a diavolului.
Unii zic: Da’ ce pãcat aºa mare o fi, spre pildã, fumatul? Pãi
cum sã nu fie pãcat cînd þi-ai fãcut din el o dulceaþã pe care o
preþuieºti mai mult ºi îþi place mai mult decît mana cea cereascã?
Cum sã nu fie pãcat cînd pentru o Biblie, o carte sau o foaie
religioasã, sau pentru atare sãrac, ce reprezintã pe Hristos, n-ai
parale, dar pentru tutun ai? Sã nu-mi spui cã fumatul n-ar fi un
pãcat. Spune-i diavolului acest lucru cãci el te-a învãþat sã zici
aºa!
 Pag. 55

În drum spre Canaan

Firea cea veche cere din nou carne

Ne aducem aminte de peºtii pe care-i mîncam în Egipt, ºi care

nu ne costau nimic, de castraveþi, de pepeni, de praji, de ceapã
ºi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii
noºtri nu vãd decît mana aceasta (Numeri cap. 11).
Mana ce li se dãduse israelienilor era un dar ceresc, era o
mîncare cereascã. Israelienii ar fi trebuit sã mãnînce aceastã manã
stînd totdeauna în genunchi cu rugãciune ºi slavã de mulþumitã lui
Dumnezeu. Însã vai, ce lucru dureros se aratã ºi aici. Sã ascultãm
ce spune Biblia.

Poporul a cîrtit împotriva Domnului zicînd cã-i merge rãu... ºi

amestecãtura cea dintre ei s-a aprins de poftã; ba chiar ºi fiii lui
Israel ºezînd plîngeau ºi ziceau: cine ne va da nouã carne sã
mîncãm? Ne-am adus aminte de peºtii ce-i mîncam în Egipt, de
castraveþi, pepeni, de ceapã ºi usturoi. Iar acum, sufletul nostru
s-a uscat de tot: nimica, afarã de manã nu vãd ochii noºtri...
(Numeri 11, 4-6) . ªi cîrtea poporul asupra lui Dumnezeu ºi
asupra lui Moise zicînd: Pentru ce ne-aþi scos din Egipt, ca sã
murim în pustie? Cãci nu este nici pîine, nici apã ºi sufletul
nostru s-a scîrbit de aceastã mîncare (manã) proastã...
(Numeri 21, 8) ; daþi-ne carne sã mîncãm... (Numeri 11, 13) . ªi
a zis Domnul cãtre Moise: Spune poporului: Aveþi sã mîncaþi
carne o lunã întreagã. ªi Domnul a fãcut sã sufle dinspre mare un
vînt care a adus prepeliþe. ªi încã fiind carnea între dinþii lor, fãrã
sã fie mestecatã, S-a mîniat Domnul pe popor ºi l-a lovit cu o
u rg i e m a r e . ª i s - a ch em a t l o c u l a c e l a C h i b r o t - H a t a a w a ,
mormintele lãcomiei (Numeri 11, 18-35) .
Ce lucru dureros se vede ºi aici. Israelienii se sãturaserã de
mîncarea cea cereascã. Le-a venit poftã dupã carnea din Egipt.
Le-a venit dor chiar dupã Egipt. Din ce robie înfricoºatã
scãpaserã, ºi auziþi-i cum zic: De ce ne-aþi scos din Egipt?... cã
bine ne era nouã în Egipt... (Numeri 11, 18) ... acolo erau peºti,
erau castraveþi, dar aici ni se usucã sufletul cu aceastã manã
proastã...
Pag. 56

Era aceasta o nebunie pe care cerul de sus n-o putea suferi

nepedepsitã. Pofta le-a fost ascultatã. Li s-a dat carne, dar au
pierit cu ea în dinþi.
Dar aceastã întîmplare nu e pusã în Biblie numai pentru
israelieni, ci ºi pentru noi. ªi aceste lucruri s-au întîmplat, sã
slujeascã drept pilde pentru ca sã nu poftim dupã lucrurile rele
cum au poftit ei... ºi au fost scrise pentru învãþãtura noastrã
(1 Cor. 10, 11-12) . Sã cercetãm deci învãþãturile din aceastã
istorie.
Întîi, ne spune Biblia cã pofta i-a venit amestecãturii de
oameni ce era între fiii lui Israel ºi de la ei s-au îndemnat ºi copiii
lui Israel. La plecarea din Egipt s-a fãcut o greºealã. Odatã cu fiii
lui Israel, a plecat ºi o amestecãturã de tot soiul de oameni
(Exod 12, 38) .
Probabil, se vor fi însufleþit ºi ei auzind despre Canaan, despre
libertate, despre Dumnezeu. Dar nu erau dospiþi pentru lucrul
acesta. Aceastã amestecãturã le-a fost israelienilor de mare necaz
ºi greutate. Desigur, aceºtia vor fi cîrtit mai întîi. Desigur, vor fi
fost în fruntea cîrtitorilor. Aceºtia vor fi strigat întîi dupã carne.
ªi dupã ei, s-au aplecat ºi fiii lui Israel pentru cã cei rãi, de
regulã, totdeauna stricã ºi pe cei buni.
În miºcãrile religioase este aceasta o mare greºealã. Unii spun
cã o astfel de mare greºealã s-a întîmplat ºi pe timpul împãratului
Constantin cel Mare, cînd creºtinismul s-a declarat religie de stat.
Atunci a dat nãvalã în bisericã - în ceata celor ce cãlãtoreau spre
Canaan - amestecãtura celor nedospiþi. Din interese materiale,
desigur atunci au intrat în creºtinism tot felul de slujbaºi de stat
ºi alþi oameni care nu erau dospiþi pentru lucrul acesta.
Amestecãtura aceasta a fost un balast, o greutate, pe urma cãreia
se resimte pînã azi biserica lui Hristos.
Sã bãgãm bine de seamã în punctul acesta ºi cu Oastea
Domnului. Repet ceea ce am spus de atîtea ori: Mai bine puþini ºi
bine dospiþi, decît mulþi nedospiþi, care la prima încercare, sã ne
strige: De ce ne-aþi scos din Egipt? ... mai bine ne era nouã
acolo... daþi-ne carne!...
Dar istoria israelienilor se repetã ºi în viaþa noastrã personalã,
particularã. Cãlãtoria israelienilor închipuie mersul vieþii noastre
celei duhovniceºti. Dupã ce ne-am rupt de Egiptul pãcatelor,
trebuie sã ne hrãnim o viaþã întreagã cu manã. Trebuie sã murim
faþã de lume ºi plãcerile ei (Rom. 3) . Ei, dar de atîtea ºi atîtea ori
ajungem ºi noi la punctul israelienilor cu carnea.
Întîi ajung la acest punct critic, cei nedospiþi, amestecãturile.
Sînt oameni care pleacã cu însufleþire mare spre Canaan... se
hotãrãsc contra rãutãþilor cu avînt mare... se despart cu scîrbã
mare de cãldãrile lui Faraon din Egipt, de patimi ºi pãcate...
pleacã cîntînd cu Oastea Domnului ºi au o poftã extraordinarã de
manã.
Dar, vai, aceastã bunã plecare nu e statornicã. De ce? Pentru
cã uºiorii casei lui sufleteºti n-au fost mai întîi stropiþi cu Sîngele
Mielului ºi n-au trecut prin ceea ce se cheamã renaºtere
su f l et eas cã, ad i cã p r i n cãi n þ ã º i prin aflarea cu adevãrat a
Mîntuitorului.
 Pag. 57

De aceea, într-o bunã dimineaþã îi vezi deodatã cã încep a se rãci,

nu mai mãnîncã nici mana cu plãcere... iar într-o bunã zi îi auzi
strigînd: Ne-am sãturat de aceastã mîncare proastã... ne-am adus
aminte de carnea ºi peºtii din Egipt... ne-am adus aminte de
petrecerile ºi desfãtãrile lumii ºi ne întoarcem la ele!...
În icoana asta sînt ºi dezertorii din Oastea Domnului.
Dar nu numai cei nedospiþi, ci chiar ºi cei dospiþi sînt adesea
ispitiþi de carnea Egiptului. Repet ceea ce am mai spus: anevoie
moare firea cea veche din noi. A omorî cu totul pe omul cel vechi
din noi este un punct de desãvîrºire pe care puþini pãmînteni îl pot
atinge.
Sîntem tot mereu în primejdia de a simþi cum se trezeºte în noi
firea cea veche, gustul dupã carnea din Egipt. Cîinele din noi n-a
murit (poftele lumeºti), nici vulpea (viclenia), nici tigrul (mînia),
nici porcul (beþia), nici pãunul (trufia), nici ºarpele (pizma), etc,
dar de cîte ori le simþim cã se trezesc, trebuie sã le punem pe
foame, trebuie sã le retragem ºi mai mult mîncarea, sporindu-ne
mana, mîncarea cea duhovniceascã.
Eu de cîte ori simþesc ispita Egiptului apropiindu-se de mine,
zic: Ce-i Faraoane, þi se stricã carnea?... m-ai pofti iar sã mã
întorc la usturoiul ºi carnea ta? mãnîncã-þi-le sãnãtos... eu am o
scîrbã veºnicã pentru aceastã mîncare ticãloasã... drept rãspuns la
ispita ta, uite eu îmi sporesc la dublu porþia mea de manã, de
mîncare cereascã... ºi uite cã o mãnînc cu poftã mare în faþa ta ca
sã crapi de ciudã, miºelule!

Mana din ziua a 7-a;

lãcomia celor ce lucrã în ziua Domnului

Moise dãduse poporului poruncã, în ziua a 6-a sã-ºi strîngã

mana pe douã zile, pentru cã ziua a 7-a este zi de odihnã ºi de
închinare Domnului (Exod 16, 23) .
Dar pãcatul lãcomiei i-a scos pe unii sã strîngã manã ºi în ziua
Domnului. N-au aflat însã nimic. ªi au ieºit unii sã strîngã manã
ºi în ziua a 7-a ºi n-au gãsit. Dumnezeu trãsese darul din calea
lacomilor.
Exact în chipul acesta sînt ºi lacomii de azi care nu cruþã de
lucrãri ºi alergãri trecãtoare nici ziua Domnului, ziua duminicii.
Duminica este zi de odihnã ºi de închinare Domnului, dar pãcatul
lãcomiei îl pleacã pe om la lucru, la hotar, la drumul la tîrg, la
daraverile vieþii cea trecãtoare. Dar exact aºa pãþesc ºi aceºtia ca
ºi lacomii cei din Biblie. Dumnezeu κi trage darul ºi
binecuvîntarea Sa din toate alergãrile ºi lucrãrile ce se fac în
praznicele Lui. Vai de sporul ce-l face omul cu lucrul din ziua
Domnului ºi din praznicele Domnului! κi închipuie omul cã dã
înainte cu acest lucru. Ce înºelãciune! Ce nebunie! Cum oare ar
putea da omul înainte cu un lucru din care lipseºte binecuvîntarea
lui Dumnezeu? Cum ar putea da înainte cu un lucru despre care
toate Scripturile spun cã nu place lui Dumnezeu ºi Îl supãrã pe
Dumnezeu?
Pag. 58

Cu lucrul ce se face în praznicele Domnului nu numai cã nu

poate da omul înainte, ci - mai curînd ori mai tîrziu - atrage la
sigur asupra lui ºi asupra muncii sale pedeapsa lui Dumnezeu.
Lucrul din ziua Domnului, stricã ºi lucrul omului din celelalte 6
zile.
La þarã am cunoscut un om în stare foarte bunã, care -
îndemnat de ispita lãcomiei - a furat din avutul vecinului sãu.
Prins fiind cu fapta, a plãtit un mic furt, cu truda muncii sale de
pe ani de zile.
Aºa pãþeºte ºi cel ce umblã sã fure pentru daraverile lor în ziua
Domnului, ziua sufletului.
Dar ºi mai mult decît aceºtia pãcãtuiesc alþii, despre care
scriem mai jos.
Moise a oprit strîngerea manei în ziua a 7-a, fiind vorba despre
o mîncare trupeascã ºi un lucru omenesc. Însã cu mana noastrã
cea sufleteascã, lucrurile se petrec tocmai contra.
Nouã ni s-a dat o poruncã sã ne strîngem manã, hranã
duhovniceascã, tocmai în ziua Domnului. În aceastã zi se aude
porunca Domnului: Ieºiþi sã vã strîngeþi manã... aceasta este ziua
în care cu mic cu mare trebuie sã ieºiþi sã vã strîngeþi manã, hranã
pentru suflet.
Ziua Domnului - duminica - este o zi pentru strîngerea de
manã sufleteascã. Duminica ar trebui sã-l vezi pe tot creºtinul în
bisericã, în adunãri duhovniceºti, în ºcoala de duminicã, în citirea
Bibliei, în citire de cãrþi ºi foi religioase, în rugãciuni ºi cîntãri
duhovniceºti.
Ei, dar ce s-a întîmplat? Diavolul, miºelul, a alergat ºi aici tot
în galop ºi a schimbat mana creºtinilor. În loc de manã cereascã,
d i a v o l u l a p u s d u m i n i c a î n f a þ a c r e º t i n i l o r, m a n a l u i c e a
b l es t emat ã. Di av o l u l a i m i t a t º i a i c i p e D u mn ezeu . A p u s
Dumnezeu oamenilor o zi de cules manã cereascã - diavolul ºi-a
zis: hai sã pun ºi eu mana mea la cules tot în aceeaºi zi!
ªi vai, creºtinii au primit aceastã ispitã. În ziua duminicii
aleargã oamenii cu mic cu mare la mana diavolului. Duminica se
fac toate desfãtãrile, toate adunãrile lumeºti, toate petrecerile,
jocurile, chefurile, beþiile, minciunile, etc. Adicã tocmai duminica
ies oamenii sã strîngã mana diavolului. Ah, ce lucru grozav s-a
întîmplat ºi aici. Diavolul, miºelul!
În praznicele Domnului, tot creºtinul ar trebui sã strîngã manã
sufleteascã, dar tocmai în aceastã zi îi vezi pe oameni strîngînd cu
zor la mana diavolului ºi hrãnindu-se cu ea duminica. Ziua
Domnului, ziua sufletului, a devenit o zi de alergare dupã mana
diavolului. Vai, ce pãgînãtate!
 Pag. 59

Apa din stîncã

Iarã Stînca era Hristos (1 Cor. 10, 4)
Setea ºi apa celor ce cãlãtoresc spre Canaan

Israelienii au avut necaz mare în pustie nu numai cu foamea,

ci ºi cu setea. Iar acest necaz l-a rezolvat tot Dumnezeu, în
semnul ºi ar ãt ar ea cã El este pîinea ºi apa copiilor Lui. Sã
ascultãm ce spune Biblia.

Toatã adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupã
cãlãtoriile zilnice, pe care poruncise Domnul sã le facã ºi au
tãbãrît la Refidim. Acolo poporul n-a gãsit apã de bãut. Atunci
poporul a cãutat ceartã cu Moise. Ei au zis: Dã-ne apã sã bem!
Moise le-a rãspuns: Pentru ce cãutaþi ceartã cu mine? Pentru ce
ispitiþi pe Domnul? Poporul stãtea acolo, chinuit de sete, ºi cîrtea
împotriva lui Moise. El zicea: Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca
sã ne faci sã murim de sete aici cu copiii ºi turmele noastre?
Moise a strigat cãtre Domnul, ºi a zis: Ce sã fac cu poporul
acesta? Încã puþin, ºi au sã mã ucidã cu pietre. Domnul a zis lui
Moise: Treci înaintea poporului, ºi ia cu tine vreo cîþiva din
bãtrînii lui Israel; ia-þi în mînã ºi toiagul cu care ai lovit rîul, ºi
porneºte. Iatã, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi
stînca, ºi va þîºni apã din ea, ºi poporul va bea. Moise a fãcut aºa,
în faþa bãtrînilor lui Israel. El a numit locul acela Masa ºi Meriba
(Ispitã ºi ceartã), cãci copiii lui Israel se certaserã, ºi ispitiserã pe
Domnul, zicînd:
Pag. 60

Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?

(Exod 17, 1-7) . Apoi Moise a ridicat mîna, ºi a lovit stînca de
douã ori cu toiagul. ªi a ieºit apã din belºug, aºa încît a bãut ºi
adunarea, ºi au bãut ºi vitele (Numeri 20, 11) .

Ce lucru dureros se aratã ºi aici din partea israelienilor! Dupã

ce Dumnezeu îi hrãnise - ºi-i hrãnea - într-un chip atît de minunat
cu mana cea cereascã, iatã-i din nou puºi pe cîrtire. În loc sã-L
roage pe Cel ce le dãduse pîinea cea cereascã, sã le dea ºi apã din
cer - ei ameninþã pe Moise cu uciderea ºi îl mustrã din nou cã i-a
scos din Egipt. Vai, ce lucru grozav! Vai, ce slabã era credinþa
israelienilor ºi vai ce slabã este ºi credinþa noastrã! Pe toate
drumurile îi vezi pe oameni alergînd cu întrebarea: Ce vom mînca,
sau ce vom bea? (Matei 5, 31) , de parcã am avea sus în cer un
Tatã ce-I place sã Se desfãteze în foamea ºi setea copiilor Sãi.
Noi însã nu sîntem cu adevãrat copiii Lui; n-avem credinþã ºi
încredere deplinã în El, de aceea trãim aºa cum trãim.
Încercarea este un apel al Dumnezeirii la credinþa noastrã. Dar
vai, rãspunsul nostru la acest apel este aproape totdeauna ca cel
al israelienilor din pustie. Dacã Dumnezeu ne-ar judeca dupã
rãspunsul nostru, am fi pierduþi. El este însã îndurãtor ºi milostiv.
La cîrtirea israelienilor, Domnul Dumnezeu le rãspunde cu apã
din stîncã. Stînca din Horeb închipuie pe Domnul nostru Isus
Hristos ºi Jertfa Lui cea sfîntã. A spus acest lucru ap. Pavel:
Fraþilor, nu vreau sã nu ºtiþi cã pãrinþii noºtri toþi au mîncat
aceeaºi mîncare duhovniceascã ºi toþi au bãut aceeaºi bãuturã
duhovniceascã pentru cã beau dintr-o stîncã duhovniceascã ce
venea dupã ei, iarã stînca era Hristos (1 Cor. 10, 3-4) .
 Pag. 61

O, Preadulcele nostru Mîntuitor, iatã iarãºi eºti aici. Abia

fãcurãm cîþiva paºi în drumul spre Canaan ºi iatã iarãºi ne
întîlnim cu Tine, Preascumpul nostru Mîntuitor. În drumul nostru
spre Canaan, la tot pasul Te aflãm pe Tine ºi darurile Tale. Fãrã
de Tine nici un pas nu putem face în drumul mîntuirii noastre
sufleteºti.
Stînca din Horeb închipuia Stînca Golgotei, Jertfa Crucii.
Stînca aceasta era rînduitã din veac în planul rãscumpãrãrii. Dar
apele ei erau încuiate ºi au stat încu i ate pînã cînd Domnul
Dumnezeu S-a îndurat sã loveascã stînca cu toiagul Sãu, adicã,
pînã în clipa ce Isus, Fiul lui Dumnezeu a fost jertfit ºi S-a jertfit
pentru noi ºi mîntuirea noastrã.
Stînca din Horeb închipuia Stînca Golgotei, Jertfa Crucii.
În clipa cînd sus pe Golgota, a rãsunat cuvîntul: S-a sfîrºit!,
din stînca Golgotei au þîºnit apele vieþii. Din clipa aceea au
început a curge din Crucea lui Isus valuri nesfîrºite de îndurare,
de iertare, de viaþã, de mîntuire ºi ele vor curge mereu pînã la
sfîrºitul veacurilor.
În clipa cînd a fost lovitã Stînca Golgotei, într-o lume pustie
ºi fãrã apã, s-au revãrsat apele vieþii ºi s-a auzit strigarea: Dacã
înseteazã cineva sã vinã la Mine ºi sã bea (Ioan 7, 36) cei
însetaþi veniþi la ape (Isaia 55, 1) .
ªi de atunci apele vieþii curg mereu prin lume. Ele curg ºi vor
curge mereu pînã la sfîrºitul veacurilor dînd tuturor celor ce se
adapã cu ele: iertare de pãcate, sãnãtate, viaþã, fericire, mîntuire.
O, ce valuri de îndurare curg din Crucea lui Isus ºi vor curge
mereu pînã la sfîrºitul veacurilor! Ferice de cei ce se adapã din
ele.
Stînca de la Horeb cu þîºnirea apelor din ea închipuia ºi
revãrsarea în lume a darurilor Duhului Sfînt. Apa cea vie despre
care vorbea Hristos (Ioan 7, 38), sînt darurile Duhului Sfînt, iar
aceste daruri nu puteau veni în lume decît dupã ce stînca a fost
lovitã cu toiagul, adicã dupã Jertfa cea mare a Crucii. Mielul lui
Dumnezeu trebuia jertfit pentru ca din scaunul de domnie al
Mielului sã se reverse în lume rîul cel limpede al harului ºi
darului Duhului Sfînt (Apoc. 22, 2) . Iar în ziua cea de pe urmã,
care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare ºi a
strigat: Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Cine
crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apã vie, cum zice
Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, cãci Duhul încã
nu fusese dat, fiindcã Isus nu fusese încã proslãvit
(Ioan 7, 37-39; Fap. Ap. 19, 2) .
Slãvit sã fii Doamne, amin ºi de-a pururi sã fii slãvit, cãci ai
venit în lume ºi Te-ai jertfit pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Dacã
n-ai fi venit, apele cele vii ar fi ºi azi încuiate în stîncã ºi noi am
pieri în pustiul acestei lumi.
Pag. 62

Slãvit sã fii Doamne cãci ai venit în lume ºi prin Jertfa Ta cea

sfîntã ai slobozit izvoarele apelor vii. O, ce valuri de îndurare, de
viaþã ºi de mîntuire curg ºi vor curge mereu pînã la sfîrºitul
veacurilor din Crucea ºi Jertfa Ta cea sfîntã! Acestea sînt valurile
pe care Ezechiel prorocul le-a vãzut prefãcîndu-se într-un rîu
mare.
Cãci oriunde va ajunge rîul acesta, apele se vor face
sãnãtoase... ºi se va vãrsa în mare ºi apele mãrii se vor vindeca...
ºi pretutindeni pe unde va ajunge rîul acesta va fi viaþã... iar pe
malurile lui vor creºte de amîndouã pãrþile tot felul de pomi
roditori. Frunza lor nu se va veºteji... în fiecare lunã vor face
roade noi pentru cã apele din cele sfinte ies
(Ezec. 22, 2; Apoc. 22, 2) .
Acestea sînt Doamne, roadele binecuvîntate ce rãsar pe urma
apelor Tale celei vii. Ele vindecã apele vieþii noastre. Pretutindeni
unde ajung aceste valuri este viaþã... pretutindeni pomii înfloresc
ºi rodesc roade cu fapte bune.
Iar dacã aceste roduri nu se aratã între oameni, nu sînt de vinã
apele Tale Doamne cele vii, ci sîntem de vinã noi, ticãloºii, cã nu
le lãsãm sã curgã în noi. Ele curg numai pe lîngã noi, dar nu prin
viaþa noastrã. Creºtinãtatea de azi este o matcã goalã, este o mare
moartã ºi plinã de stricãciuni, pentru cã rîul cel mare al
Evangheliei, al apelor vii, nu curge prin ea ci numai pe lîngã ea.
Sufletul nostru e lipsit de apa cea vie. Sufletul nostru
însetoºeazã - trebuie sã însetoºeze - dupã apa aceasta (Psalm 42) .
Sufletul nostru îºi are ºi el setea lui.
Lumea nu poate astîmpãra ºi sãtura aceastã sete. În drumul
nostru spre Canaan, spre patria cereascã, lumea n-are nici un
picur de apã pentru aceastã sete. Foarte potrivit e pus acest adevãr
în chipul de alãturi. Lumea aceasta este un pustiu al pãcatului.
Este un pãmînt pustiu ºi fãrã apã sufleteascã. Sufletul piere de
sete în aceastã pustietate. Nici un izvor, nici un picur de apã n-are
lumea aceasta pentru setea sufletului. Însetat-a de Tine sufletul
meu... într-un pãmînt pustiu, neumblat ºi fãrã apã (Psalm 65) .
Nici bogãþia, nici averile, nici banii, nici desfãtãrile, nici
ºtiinþa, nici filozofia nu pot astîmpãra setea sufletului. Ca norii ºi
vîntul fãrã ploaie (Prov. 25, 14) , aºa este ºi lumea cu duhul ei
faþã de setea sufletului. Toate bogãþiile, toate desfãtãrile ºi
bucuriile lumii sînt niºte nori fãrã apã (Iuda 12) . Din norii
aceºtia nu picurã nimic pentru suflet. Sufletul moare de sete sub
aceºti nori.
Setea sufletului se poate adãpa numai cu apa cea vie pe care a
revãrsat-o în lume Isus Mîntuitorul.
Setea cea sufleteascã poate fi adãpatã numai cu izvorul apelor
vii ce þîºnesc din stînca Golgotei, cu darurile pe care ni le dã
Jertfa Crucii.
Eu sînt Alfa ºi Omega, Începutul ºi Sfîrºitul. Celui ce îi este
sete îi voi da sã bea fãrã platã din izvorul vieþii (Apoc. 21, 6) .
Ferice de cel ce are aceastã sete ºi se adapã din izvorul apei
vieþii!
 Pag. 63

În psalmii lui David este folosit ici ºi colo cuvîntul Sela, care
înseamnã oprire. În traducerile Psaltirii acest Sela a fost lãsat
afarã ºi rãu s-a fãcut pentru cã el îºi are locul ºi însemnãtatea lui.
Acest cuvînt e pus acolo unde cititorul trebuie sã se opreascã ca
ºi cînd ar zice: Fii atent, aici urmeazã o învãþãturã de mare preþ...
înalþã glasul cîntãrii... pregãteºte-te pentru o înãlþare sufleteascã!
În cîntarea psalmilor, harfele se descordau uºor. De o oprire era
lipsã ºi pentru acordarea lor. ªi coardel e i n i mi i n o astre se
dezacord eazã f o ar t e u º o r. Î n aces t î n þ el es, Sela înseamnã:
acordaþi-vã coardele inimilor cãci sîntem la un loc înãlþãtor.
În acest înþeles, vom zice ºi noi la cãlãtoria noastrã spre
Canaan: Sela!... opriþi-vã puþin în loc!... Am ajuns la un loc de
înãlþare sufleteascã. Acordaþi strunele inimii voastre pentru
aceastã înãlþare.
Am tîlcuit pe larg învãþãtura cu mana cea din cer ºi apa din
stîncã. Înainte de a pleca mai departe în drum spre Canaan, spre
patria fãgãduinþei, vom face un mic popas de rugãciune.

Rugãciune

Preamilostive Doamne Dumnezeule! Ne gîndim la mana cu

care ai hrãnit pe poporul Tãu în pustie ºi la apa din stîncã cu care
l-ai adãpat. Fãrã mana ºi apa din stîncã cu care l-ai adãpat, fãrã
mana ºi apa aceasta, israelienii ar fi pierit cu toþii în pustie. Cît
de bun ºi de milostiv ai fost Tu Doamne faþã de ei, niºte cîrtitori
ºi netrebnici. ªi Tu Doamne eºti tot atît de bun ºi milostiv ºi faþã
de noi, netrebnicii ºi pãcãtoºii. ªi noi sîntem niºte strãini ºi
cãlãtori prin pustia acestei lumi. Nici o bucatã de pîine ºi nici un
picur de apã n-are lumea aceasta pentru sufletul nostru. Toatã
mîncarea ºi toatã bãutura noastrã cea duhovniceascã vine de sus
de la Tine, Dumnezeul bunãtãþilor. Sufleteºte, omenirea ar fi
pierit demult ºi am fi pierit ºi noi dacã Tu Doamne, nu ne-ai fi
trimis la manã din cer ºi apã din stîncã, iar aceastã manã ºi apã
este Jertfa cea scumpã a Scump Fiului Tãu. Pe Însuþi Fiul Tãu
L-ai fãcut mîncare ºi bãuturã duhovniceascã pentru mîntuirea
noastrã a pãcãtoºilor ºi netrebnicilor.
Slãvit sã fii Dumnezeule! Amin ºi de-a pururi sã fii slãvit
pentru acest dar dulce ºi scump fãrã de care cu toþii am fi pierit
în pustiul acestei lumi.
O, Preascumpul nostru Mîntuitor, iatã pe tot locul Te aflãm pe
Tine, dragostea Ta ºi darurile Tale. În Egipt Te-ai înjunghiat
pentru noi... nu puturãm scãpa din robia lui Faraon pînã ce n-am
stropit cu Sîngele Tãu - cu sîngele Mielului - uºiorii caselor
noastre. La Meriba ne-ai îndulcit apele cu lemnul Crucii Tale... în
pustie Te-ai coborît ca o pîine vie din cer, iar cînd era sã pierim
de sete, ai lovit cu Crucea Ta Stînca Golgotei ºi ne-ai scos apã vie
din belºug. Slãvit sã fii Doamne, amin ºi de-a pururi sã fii slãvit
c ã c i a i v e n i t î n l u m e º i Te - a i f ã c u t m î n c a r e º i b ã u t u r ã
duhovniceascã.
Pag. 64

Slãvit sã fii Doamne cã Te-ai îndurat sã mã faci pãrtaº acestor

daruri ºi pe mine, ticãlosul. Eu Te-am aflat într-un pãmînt pustiu
ºi fãrã de apã (Psalm 107, 35) . Cînd era sã mã prãpãdesc de
foame ºi sete, m-ai ajutat sã Te aflu pe Tine Doamne, mana cea
cereascã ºi apa cea vie. Cînd era sã mor de sete într-un pãmînt
p u s t i u º i f ãr ã d e ap ã, am au zit g l a s u l Tãu cel d u l ce: D acã
înseteazã cineva sã vinã la Mine ºi sã bea! (Ioan 7, 38) . Voi toþi
cei însetaþi, veniþi la ape, chiar ºi cel ce n-are bani! Veniþi ºi
cumpãraþi bucate, veniþi ºi cumpãraþi vin ºi lapte, fãrã bani ºi fãrã
platã! (Isaia 55, 1) .
O, ajutã-mã Doamne, ca pînã la sfîrºitul vieþii mele sã simt o
sete tot mai mare dupã apele vieþii. Amin.

Încep luptele Canaanului

Trebuie sã purtãm ºi lupte
- Rãzboiul cu Amalec -

Pentru cucerirea Canaanului, israelienii trebuiau sã poarte

rãzboi. Ei, de altcum, erau ºi pregãtiþi pentru acest lucru. Fiii lui
Israel au ieºit înarmaþi din þara Egiptului (Exod 13, 18).
Acum, iatã am ajuns ºi la punctul acesta. Israelienii stau în faþa
rãzboiului. Amalec a venit sã batã pe Israel la Refidim. Atunci
M o i s e a zi s l u i I o s ua: A l eg e n i º t e b ãr b aþ i , º i i eº i d e l u p t ã
împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîine pe vîrful dealului cu
toiagul lui Dumnezeu în mînã (Exod 17, 8-9) .
Douã învãþãminte se prezintã aici. În cãlãtoria de pînã aici,
D u m n e z e u S - a l u p t a t î n l o c u l i s r a e l i e n i l o r. C u v î n t u l l u i
Dumnezeu era: Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staþi
liniºtiþi (Exod 14, 14) . Acum însã vedem cã Dumnezeu îi pune
în faþa unui vrãjmaº din afarã ºi îi bagã în luptã.
În 3 locuri din Biblie se spune cã Dumnezeu S-a luptat în locul
poporului Sãu
(Exod 14, 13-14; Deut. 1, 26-30; 2 Cronici 20, 15) .
O contrazicere s-ar pãrea aici. De-o parte, Cuvîntul lui Dumnezeu
zice: Staþi liniºtiþi! Dumnezeu Se va lupta pentru voi
(Exod 14, 14) . Iar de altã parte, Biblia e plinã de chemãri ºi de
îndemnuri la luptã.
 Pag. 65

Un adînc înþeles este aici. Aici este icoana celor douã feluri de
lupte care se dau pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Întîia, e lupta pe
care o dã Dumnezeu. E lupta cea mare pe care a purtat-o Isus
Mîntuitorul cu vrãjmaºul diavol. E lupta ce s-a gãtat cu biruinþa
de pe Golgota. În lupta aceasta noi nu luãm parte. E o luptã a lui
Dumnezeu pentru noi. Aceasta e lupta eliberãrii noastre din
Egiptul diavolului Faraon. Aceasta e lupta ce ne-a trecut prin
Marea Roºie (prin taina botezului). Aceasta este o luptã încheiatã
cu biruinþã.
Participarea noastrã la lupta aceasta e numai atît: sã primim
biruinþa ce ne-a cîºtigat-o Domnul.
Dar dupã aceasta vine lupta cu Amalec. Lupta cu Amalec este
o icoanã ce închipuie lupta ce se dã între firea cea duhovniceascã
ºi cea lumeascã.
Amalec era fiul lui Isaac, cel care ºi-a vîndut moºtenirea
pentru un blid de linte (Genesa 36, 12) . El era deci icoana firii
celei pãmînteºti. Pe tot locul în Biblie, Amalec este arãtat ca un
vrãjmaº al lui Dumnezeu. Într-un loc, Dumnezeu face decunoscut
cã va purta totdeauna rãzboi împotriva lui Amalec
( D e u t . 2 5 , 1 7 - 1 8 ) . Aici, în icoana aceasta, se aratã lupta
permanentã între omul nostru cel nou ºi cel vechi, între firea cea
duhovniceascã ºi cea lumeascã.
Aceasta este o luptã pe care trebuie sã o poarte orice creºtin
adevãrat. Aceasta e lupta pe care o poartã omul cel nou, omul cel
duhovnicesc. Cãci sã bãgãm bine de seamã un lucru: Israelienilor
le-a ieºit rãzboiul în drum numai dupã ce gustaserã din manã ºi
bãuserã apã din stîncã.
Dumnezeu le-a zis israelienilor numai pînã la un loc: Mã voi
lupta pentru voi, staþi liniºtiþi! - dar dupã ce au gustat din apã ºi
din manã, i-a trimis la luptã contra lui Amalec (Exod 17, 8-9) .
Din clipa în care te-ai hotãrît la o viaþã nouã, din clipa în care
te-ai hotãrît sã ieºi din lume, din clipa în care ai gustat din pîinea
ºi apa naºterii din nou - ai intrat în rãzboi cu Amalec, cu firea cea
veche ºi în acest rãzboi vei sta pînã la sfîrºitul vieþii.
Din clipa în care ai gustat din manã ºi ai bãut apã din stîncã,
sã ºtii dragã cititorule, cã eºti în rãzboi cu Amalec!
Cei ce petrec în Egipt, lîngã cãldãrile lui Faraon... cei ce petrec
cu lumea ºi pãcatele, n-au acest rãzboi. Ei petrec liniºtiþi.
Aici vom spune cã ºi noi cei din Oastea Domnului trebuie
negreºit sã ne rãzboim cu Amalec. De altcum ºi numele nostru ne
aratã acest lucru. Ne numim o Oaste ºi unde s-a mai pomenit o
oaste fãrã de luptã ºi rãzboi?
Pag. 66

Mijlocirea lui Moise

Mijlocirea Scumpului nostru Mîntuitor

Biblia ne spune cã israelienii l-au biruit pe Amalec prin

mijlocirea lui Moise. Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege niºte
bãrbaþi, ºi ieºi de luptã împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîine
pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînã. Iosua a fãcut
ce-i spusese Moise, ºi a ieºit sã lupte împotriva lui Amalec. Iar
Moise, Aaron ºi Hur s-au suit pe vîrful dealului. Cînd îºi ridica
Moise mîna, era mai tare Israel, ºi cînd îºi lãsa mîna în jos, era
mai tare Amalec. Mîinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o
piatrã, au pus-o sub el, ºi el a ºezut pe ea. Aaron ºi Hur îi
sprijineau mîinile, unul deoparte, iar altul de alta, ºi mîinile lui
au rãmas întinse pînã la asfinþitul soarelui (Exod 17, 9-13) .
Adicã Biblia ne spune lãmurit: israelienii biruiau numai pînã
ce aveau mijlocirea la cer a lui Moise. Au biruit numai prin
mijlocirea aceasta. Moise avea cu el ºi toiagul lui Dumnezeu,
icoana puterii lui Dumnezeu. ªi desigur, pe lîngã mîinile ridicate,
Moise avea ºi rugãciunea sa pentru biruinþa poporului sãu.

Ce înþeles adînc este ºi aici pentru noi ºi mîntuirea noastrã!

Aici vom spune un lucru pe care nu l-am spus pînã acum. Moise
este ºi o icoanã a Mîntuitorului. Sfinþii Pãrinþi au arãtat tot anume
aceastã icoanã. Moise era un mijlocitor între Dumnezeu ºi poporul
sãu. El era icoana Marelui nostru Mijlocitor.
 Pag. 67

Israelienii au putut birui pe Amalec numai prin mijlocirea lui

Moise. Tot aºa e ºi cu rãzboiul nostru cel duhovnicesc. La lupta
noastrã cu Amalec - cu lumea, cu vrãjmaºul diavol ºi ispitele lui
- noi sîntem mai slabi ca el. Dar îndatã ce intervine mijlocirea
Scumpului nostru Mijlocitor, îl biruim pe Amalec ºi zdrobim
gloatele lui. Fãrã aceastã mijlocire nu se poate cîºtiga nici o
biruinþã ºi nici o mîntuire sufleteascã. Cãci Unul este Dumnezeu,
Unul ºi Mijlocitor între Dumnezeu ºi între oameni, Omul Isus
Hristos, care pe Sine Însuºi S-a dat preþ de rãscumpãrare pentru
toþi (1 Tim. 2, 5) . De va fi pãcãtuit cineva, avem Mijlocitor la
Tatãl pe Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuºi ispãºire pentru
pãcatele noastre (1 Ioan 2, 1) . În nimeni altul nu este mîntuire
- decît în Isus Cel Rãstignit - cãci nu este sub cer nici un alt nume
dat oamenilor, în care trebuie sã fim mîntuiþi (Fap. Ap. 4, 12) .
Ce Mijlocitor Scump avem noi! Mîinile Acestui Mijlocitor nu
slãbesc niciodatã ºi nici n-au lipsã de nimenea sã le sprijineascã.
M i j l o ci r e a S c u m p u l u i n o s t r u M î n t u i t o r es t e n ecu r mat ã º i
desãvîrºitã. El trãieºte pururea ca sã mijloceascã pentru noi
(Evrei 7, 25) .

Sub Muntele Sinai

Legãtura dintre Vechiul ºi Noul Testament
- Dintre Lege ºi Har -

Cu cãlãtoria spre Canaan ne apropiem de un loc foarte

î n s emn at : ne apropiem de Muntele S i n ai ( E x o d 1 9 , 1 - 2 ) .
Ajungînd la acest loc, vom zice ºi aici: Sela! (oprire). Am ajuns
la un loc de mare însemnãtate; sã ne pregãtim cu sufletul pentru
intrarea în el. Am ajuns la locul unde Dumnezeirea S-a arãtat
omului cãzut ºi a fãcut cu el din nou un legãmînt dîndu-i lui
Moise cele 10 porunci. Am ajuns la locul sfînt unde mãreþia ºi
strãlucirea lui Dumnezeu s-a arãtat cu atîta putere încît însuºi
Moise, alesul Domnului, zicea: Sînt îngrozit ºi tremur
(Exod 12, 21) .
Cu fricã ºi cutremur vom intra deci ºi noi între tunetele ºi
fulgerele de sub Muntele Sinai, sã vedem în lumina Evangheliei
legãmîntul ce l-a fãcut Domnul cu poporul Sãu.
Aici ni se dã prilej sã vorbim despre legãtura dintre Vechiul ºi
Noul Testament, dintre Lege ºi Har. Pe scurt, voi spune aici
numai atît: Vechiul Testament cu toate prorocirile ºi frãmîntãrile
lui a fost o pregãtire pentru sosirea ºi împlinirea Evangheliei.
Vechiul Testament - cum spun Sf. Pãrinþi - a fost ºi el un pedagog
spre Hristos, un mare dascãl ceresc care a pregãtit omenirea
pentru primirea Mîntuitorului.
Vechiul Testament a fost numai o umbrã a celor viitoare. De
aceea e mare deosebirea între Vechiul ºi Noul Testament. Vechiul
Testament ni-l aratã pe om aºa cum este. Noul Testament ni-l
aratã aºa cum trebuie sã fie. Biblia Vechiului Testament ni-l aratã
pe omul stricat în Grãdina Edenului. Noul Testament ni-l aratã pe
omul cel nãscut a doua oarã prin Sîngele Crucii de pe Golgota.
Pag. 68

Legea ºi Harul

ªi tot aºa e ºi cu deosebirea dintre Lege ºi Har. Vechiul

Testament ne aratã Legea ºi pedeapsa. Noul Testament ne aratã
harul ºi dragostea. Pentru cã legea avea umbra bunãtãþilor celor
viitoare, iar nu însuºi chipul lucrurilor (Evrei 10, 1) . Vom
aminti în direcþia aceasta cîteva pilde din cele multe:
Legea s-a dat prin Moise, iar adevãrul prin Isus Hristos
(Ioan 1, 17) .

Legea era sãpatã pe piatrã (2 Cor. 3, 3) .

Harul e sãpat în inimã (2 Cor. 8, 3) .
Legea cuprinde litera care omoarã (2 Cor. 3, 7) .
Harul cuprinde Duhul care dã viaþã (2 Cor. 3, 6) .
Moise ºi-a început lucrarea omorînd un om (Exod 2, 12) .
Isus ªi-a început lucrarea vindecînd un om (Marcu 1, 25) .
În faþa lui Dumnezeu, Moise sta cu faþa acoperitã
(2 Cor. 3, 13) .
Moise n-a putut vedea Faþa lui Dumnezeu
(Exod 33, 23) - noi o vedem în Faþa Domnului Isus
(2 Cor. 4, 6) .
Trei mii de oameni a omorît Moise pentru neascultare
(Exod 32, 28) .
Trei mii s-au mîntuit în Ziua Cincizecimii
(Fap. Ap. 2, 41) .
Ochi pentru ochi, zicea Legea (Exod 21, 24) .
Iartã-le - zicea harul (Luca 23, 34) .
Nu vã atingeþi de munte cã veþi muri, zice Legea
(Exod 19, 12) - atingeþi-vã ºi vã veþi vindeca, zice Evanghelia
(Matei 14, 36) .
 Pag. 69

Faceþi aceasta ºi veþi trãi - zicea Legea (Exod 19, 8) .

Totul s-a împlinit - zicea harul (Ioan 19, 30) .
Legea pune blestem (Gal. 3, 10) .
Harul rãscumpãrã de blestem (Gal. 3, 13) .
Legea dã cunoºtinþa pãcatului (Rom. 3, 20) .
Harul dã cunoºtinþa Domnului (Ioan 17, 3) .
Legea ne aduce aminte de pãcat (Evrei 10, 1) .
Harul nu-ºi mai aduce aminte de pãcat (Evrei 10, 17) .
Legea cere sfinþenie (Levitic 11, 44) .
Harul dã sfinþenie (1 Cor. 1, 30) .
În epistolele sale, ap. Pavel explicã pe larg deosebirea dintre
Lege ºi Har. Astfel de lãmuriri se pot citi la Romani cap. 2 ºi 3,
cap. 5, cap. 6, cap. 7, cap. 10, la 2 Cor. cap. 3, Galateni cap. 2 ºi
3 ºi 4, Efeseni cap. 2 ºi la epistola cãtre Evrei.

Moise un pedagog spre Hristos

Ce spune sf. Ioan Gurã de Aur

Cãlãtoria israelienilor spre Canaan a fost un pedagog; a fost o

pregãtire pentru cãlãtoria creºtinismului spre Canaanul ceresc.
Cãlãtoria spre Canaan a fost o ºcoalã pregãtitoare, iar Moise era
dascãlul ºi pedagogul spre Hristos.
Ce potrivit a spus aceste lucruri sf. Ioan Gurã de Aur: Cãci
Dumnezeu - zice Sf. Ioan Gurã de Aur - le-a dat israelienilor pe
Moise de pedagog, ca ºi unor copii. Moise îi învãþa ca pe niºte
copii, dupã cum ºi noi învãþãm literele alfabetului. Pentru cã
Legea avea umbra bunãtãþilor celor viitoare iar nu însuºi chipul
lucrurilor (Evrei 10, 1) . Dupã cum ºi noi îi momim pe copii cu
plãcinte ºi le dãm ºi parale, cerînd de la ei un singur lucru: ca sã
se ducã la ºcoalã; tot aºa ºi Dumnezeu, pe lîngã bogãþie le dã ºi
hranã cerînd un lucru, numai de a asculta pe Moise. ªi priveºte
cum israelienii numai de Moise se sfiau, cãci nu întrebau unde
este Dumnezeu, ci unde este Moise, ºi cînd Dumnezeu este
prezent, îi apuca groaza. Poporul tremura ºi stãtea departe ºi a zis
lui Moise: vorbeºte-ne tu ºi te vom asculta, dar sã nu ne
vorbeascã Dumnezeu (Exod 20, 19) . Cînd fãceau ceva rãu,
priveºte cum imediat îi pedepsea Dumnezeu. Voia a-i pedepsi cu
asprime, însã Moise nu i-a lãsat. Dupã cum pãrintele ameninþã,
dar ºi dascãlul ameninþã a demisiona din post, tot aºa a fãcut ºi
Moise, ameninþînd cã îºi dã abzicerea dacã nu-i va ierta, ºi
Dumnezeu i-a iertat. În modul acesta, pustiul a devenit o ºcoalã
pentru israelieni. ªi dupã cum copiii stînd prea mult în ºcoalã, se
îngreuiazã ºi voiesc a pleca, tot aºa ºi ei vor în continuu
înapoierea în Egipt... Ba încã ºi tablele le-a sfãrîmat, ceea ce face
ºi dascãlul cînd se supãrã ºi luînd din mîna elevilor caietele, le
aruncã jos ºi le rupe... astfel cã nu ar greºi cineva dacã l-ar numi
pe Moise ºi dascãl ºi hrãnitor ºi pedagog în acelaºi timp...
Cu adevãrat, Vechiul Testament era numai abecedarul, era
numai cartea de introducere în ºcoala cea mare a Împãrãþiei lui
Dumnezeu. Cei începãtori aveau lipsã de mîncare uºoarã, de lapte.
În ºcoala mîntuirii trebuiau atraºi cu plãcinte, precum aºa de
potrivit spunea sf. Ioan Gurã de Aur.
Pag. 70

Cei care citiþi Biblia, poate aþi bãgat de seamã un lucru. În

Vechiul Testament nu se vorbeºte aproape nicãieri despre rai,
despre rãsplata unei vieþi veºnice. De ce? Pentru cã asta era o
mîncare grea pentru începãtori. Erau prea slabi sã li se vorbeascã
despre bucuriile ºi comorile vieþii celei veºnice. Erau prea slabi
ca sã poatã face binele de dragul rãsplãþii unei vieþi veºnice. De
aceea, Vechiul Testament fãgãduie rãsplata pãmînteascã. Ascultã
de Dumnezeu ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti mulþi ani pe pãmînt.
ªi celor ce mergeau spre Canaan li s-a fãgãduit o þarã plinã de
lapte ºi miere. Moise îºi încheie cãlãtoria punînd în faþa poporului
- în loc de rai ºi iad - binecuvîntare sau blestem în averile lor, aºa
dupã cum vor pãzi sau ba poruncile Domnului.
Dacã vei asculta de glasul Domnului Dumnezeu ºi vei împlini
toate poruncile Lui, binecuvîntat va fi rodul pãmîntului tãu, rodul
turmelor tale, fãtul vacilor ºi oilor tale. Coºniþa ta ºi postava ta
vor fi binecuvîntate... iar de nu vei asculta glasul Domnului
Dumnezeu, blestemat va fi rodul pãmîntului tãu, fãtul vacilor tale
ºi fãtul oilor tale. Coºniþa ta ºi postava ta vor fi blestemate.
Domnul te va lovi cu friguri, cu cãlduri, cu secetã, cu ruginã în
grîu ºi cu tãciune (Deut. cap. 28) .
Abia dupã aceastã ºcoalã introducãtoare, se iveºte comoara
Împãrãþiei lui Dumnezeu. Domnul Isus vine în lume cu fãgãduinþa
vieþii celei veºnice. Între Vechiul ºi Noul Testament este un hotar
nou, este trecerea într-o ºcoalã nouã. Introducerea se fãcuse. În
Noul Testament nu mai întîlnim rãsplata cu averile. Dimpotrivã,
Domnul Isus aratã preþul cel slab ce-l au averile pe care le rod
moliile ºi le furã hoþii ºi îndeamnã pe oameni sã-ºi strîngã averi
în cer.
Pentru ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, în loc de belºuguri
pãmînteºti, Isus le spune oamenilor cã plata ºi rãsplata lor multã
va fi în ceruri. Aici pe pãmînt, în loc de rãsplatã, de multe ori vor
trebui sã culeagã lacrimi, necazuri ºi încercãri. Cerul ne dã
rãsplata cea adevãratã.
Iatã, aºa a înaintat ºcoala cea mare pe care Domnul Dumnezeu
a fãcut-o cu mîntuirea oamenilor ºi omenirii.
 Pag. 71

De încheiere, voi spune încã ceva. Într-o bunã parte, poporul

nostru trãieºte azi în spiritul Vechiului Testament. Se teme sã facã
rãul mai mult de frica fulgerelor ºi face bine gîndindu-se mai mult
la sporul bunurilor sale decît la dragostea lui Dumnezeu ºi
rãsplata vieþii celei veºnice.
Dar din ºcoala Vechiului Testament noi avem ceva ºi mai mult
decît aceasta, avem litera legii.

Poruncile ºi legãmintele
pot rodi numai prin Jertfa Crucii

Sîntem sub Muntele Sinai, unde li s-au dat israelienilor tablele

legii cu cele 10 porunci. Sîntem la locul unde Domnul Dumnezeu
a încheiat un legãmînt cu poporul lui Israel. Dacã veþi asculta
glasul Meu ºi veþi pãzi legãmîntul Meu, veþi fi ai Mei, le-a zis
Domnul (Exod 19, 6) .
Întrebarea este: au þinut israelienii acest legãmînt? Au þinut
cele 10 porunci ºi legãmîntul? Hotãrît cã nu. Viþelul de aur,
tablele sfãrîmate, rînduielile necinstite, trimiºii Domnului uciºi cu
pietre, Hristos rãstignit, Sfîntul Duh întristat, sînt martori despre
aceasta.
ªi nici nu prea se putea altcum pentru cã Legea era numai
cunoºtinþa pãcatului. Legea era numai o arãtare a lui Dumnezeu
despre ce trebuie sã fie omul. Darul ºi adevãrul care sã
împlineascã aceastã lege ºi sã dea omului putere sã þinã legile ºi
poruncile - urma sã vinã mai tîrziu prin Isus Hristos.
În felul ei, Legea era desãvîrºitã. Ea arãta pãcatul în chip
desãvîrºit. Ea îl arãta pe om ºi starea lui în chip desãvîrºit. Ea
arãta sfinþenia ºi dreptatea lui Dumnezeu în chip desãvîrºit.
Dar Legea se oprea aici. Atît era hotarul ei rînduit de Bunul
Dumnezeu. Mai încolo, urma sã lucreze harul. Cealaltã parte:
plinãtatea Legii urma sã vinã prin Isus Hristos.
Legea era ºi este ca o oglindã desãvîrºitã trimisã din cer pe
pãmînt sã arate omului pãcatul ºi stricãciunea sufleteascã în care
se aflã. Cînd stau în faþa unei oglinzi, oglinda îmi aratã murdãria
de pe obraz. Dar numai atît: ea îmi aratã murdãria, dar nu o
ºterge.
Cînd ies pe întuneric cu o luminã în mînã, lumina îmi aratã
piedicile ºi gropile din calea mea, dar nu le urneºte din loc.
Razele soarelui îmi aratã praful din casã, dar nu mãturã casa.
Legea era lampa Celui Atotputernic (Iov 29, 3) , care fãcea
luminã în viaþa omului arãtîndu-i pãcatul ºi murdãria.
Legea trebuia împlinitã în toate punctele ei. ªi cum omul nu
putea face aceasta, legea îl punea sub blestem. Cine cãlca legea
lui Moise, era omorît fãrã milã (Evrei 10, 28) . Blestemat era tot
cel ce nu împlinea toate cuvintele legii
(Deut. 27, 26; Gal. 3, 10) .
O stare nenorocitã era aceasta. Era starea omului de la Romani
cap. 7, care se tînguia cã cunoaºte binele ºi are voinþã sã-l facã,
dar n-are putere (Rom. 7, 18-24) .
Pag. 72

Dar tocmai starea aceasta era o pregãtire pentru mîntuire,

pentru Acela care a venit sã ne scoatã de sub blestemul legii.
Blestemul legii l-a pregãtit pe omul de la Romani cap. 7 sã strige:
O, nenorocitul de mine, cine mã va izbãvi dintr-o astfel de stare?
La acest hotar s-a ivit darul ce ni s-a dat prin Sîngele Crucii de
pe Golgota.
Sub Muntele Sinai - ºi peste tot în Vechiul Testament - s-ar
putea zice cã Dumnezeu este lege. Dar sub Dealul Golgotei,
Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4, 8) . ªi aceasta era plinãtatea
legii. Numai prin darul ºi harul Crucii de pe Golgota pot rodi
poruncile ºi legãmintele.

Dupã tablele legii de sub Muntele Sinai, a urmat viþelul de aur,

a urmat moarte ºi prãpãd mult în popor, pînã cînd israelienii au
ajuns la ºarpele de aramã, care închipuia pe Isus Cel Rãstignit.
Numai acest ºarpe de aramã i-a putut izbãvi de moarte
(Deut. 21, 8) .
 Pag. 73

Am stãruit asupra acestor învãþãturi pentru cã ele au cea mai

mare însemnãtate pentru mîntuirea noastrã. Mîntuirea nu stã în
pãzirea poruncilor ºi în opreliºti; sã faci ceia ºi ceia; sã nu faci
ceia ºi ceia - ci mîntuirea stã în a afla darul ºi harul care ne dã
putere sã pãzim poruncile. Iar acest dar ºi har este Jertfa cea
scumpã ºi sfîntã de pe Crucea Golgotei. Scrie nu mai departe
despre aceasta.
Acum vom spune numai atît: Legãmîntul ºi poruncile de sub
Muntele Sinai trebuie stropite cu legãmîntul Sîngelui de pe
Muntele Golgotei, cãci altcum nu putem scãpa din Egiptul
pãcatelor ºi pieirii sufleteºti.
Fãrã de Mine nu puteþi face nimic - zice Domnul Isus
(Ioan 15, 5) . El este buciumul vieþii ºi numai prin El putem
rodi.
Fiule! Ostaºule! Cititorule! Nu uita cã poruncile ºi legãmintele
pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota.
Creºtinismul nu stã atît în porunci ºi opreliºti, ci stã în darul
ºi puterea ce ni s-a dat ºi ni se dã prin Sîngele vãrsat pe Crucea
Golgotei. Cum spunea ap. Pavel: Creºtinismul e dar, nu lege, cãci
altcum darul (harul) n-ar mai fi dar ºi Hristos a murit în zadar
(Rom. 11, 6; Gal. 2, 21) . Trebuie sã fim bine lãmuriþi asupra
acestui lucru pentru cã de aici purcede ºi duhul.
Dacã creºtinismul nostru de azi este aºa cum este: fãrã putere
ºi fãrã roadã, apoi cauza e a se cãuta tocmai aici. Creºtinãtatea
noastrã stã numai la hotarul dintre Noul ºi Vechiul Testament,
dintre lege ºi dar. N-a intrat încã în împãrãþia cea tainicã a harului
ºi darului ce ne-a venit prin Sîngele Crucii.
Marea majoritate a creºtinilor de azi trãieºte în afarã de
b u ci u mu l v i eþ i i cel o d r ãs l i t pr i n Sîngele vãrsat p e C r u cea
Golgotei. De aici, lipsa roadelor vieþii creºtine.
În atîtea ºi atîtea locuri mai stãruie încã ºi azi predica ºi
morala lui nu. Sã nu faci aceea ºi ceea... sã faci ceea ºi ceea.
Stãruie mai ales la noi aceastã moralã în semnul cã sîntem încã tot
sub Muntele Sinai. N-am ajuns încã sub Dealul Golgotei.
A cãuta sã te mîntuieºti ºi a cãuta sã-i mîntuieºti ºi pe alþii fãrã
aceastã altoire - înseamnã a pretinde unor pãdureþi sã facã mere
bune. A cãuta ºi a afla mîntuirea înseamnã a cãuta ºi a afla pe
Isus Cel Rãstignit ºi Jertfa Lui cea scumpã.
De sub Muntele Sinai sã luãm învãþãturã în special ºi noi,
ostaºii Domnului. Oastea Domnului este un legãmînt sã þinem
poruncile ºi sã trãim aºa cum cere Evanghelia. Dar acest legãmînt
n-are nici o putere cîtã vreme nu e stropit cu Sîngele Crucii de pe
Golgota. N-are nici o putere cîtã vreme nu e sigilat cu pecetea
Golgotei.
Un frate ostaº mã sfãtuia, mai astã varã, sã scriu toate
opreliºtile Oastei pentru cei ce vor sã intre în Oaste. Foarte bine,
iubite frate - i-am rãspuns eu - dar puterea Oastei nu stã numai în
opreliºti. Încã nici un beþiv sau altfel de pãtimaº nu s-a îndreptat
numai cu cele 10 porunci. Puterea Oastei stã în a afla ºi a-i ajuta
ºi pe alþii sã afle izvorul puterii ºi îndreptãrii: pe Isus Cel
Rãstignit.
Pag. 74

În faþa celor ce vor sã intre în Oaste - pe lîngã opreliºti - sã-L

punem mai ales ºi mai întîi pe Isus Cel Rãstignit. Sã le spunem
sã-ºi aplece mereu genunchii sub braþele Crucii strigînd cu
lacrimi: Isuse Doamne, eu sînt un prins în cursa lui satana... eu
sînt un legat în lanþul lui satana... patimile cele rele m-au biruit
cu totul... nu pot face nimic pentru izbãvirea mea... nu mai am
nici o putere decît lacrimile mele ºi suspinul meu: fie-Þi milã de
mine Doamne... mîntuieºte-mã Doamne din aceastã pieire cãci Tu
singur mã poþi mîntui...
Sub Dealul Golgotei acest vom face tot, se schimbã în noi nu
putem face nimic. Fãrã darul ºi harul Domnului, noi nu putem
face nimic. Fãrã de Mine, nu puteþi face nimic (Ioan 15, 5) . Sã
rãsune neîncetat în urechile noastre aceste cuvinte ale Domnului.
Fãrã de El, noi nu putem face nimic, decît pãcate.
Cel ce rãmîne în Mine, acela aduce multã roadã (Ioan 15, 5).
Fiule! Ostaºule! Cititorule! Nu uita cã toate poruncile ºi
legãmintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota.

Apostolul Pavel în luptã cu litera legii

Cel mai dîrz apãrãtor al lui Isus Cel Rãstignit

Citind cu atenþie epistolele ap. Pavel, prin toate vezi trecînd o

aprigã pornire contra legii, contra tãierii împrejur ºi contra altor
rînduieli intrate din Vechiul Testament. Rãmîi oarecum nedumerit
ºi îþi vine sã te întrebi, de ce oare aceastã pornire cãci doar legea
nu era ceva rãu în sine ºi nici celelalte rînduieli din Vechiul
Testament.
Dar adîncind epistolele Dumnezeiescului apostol, îndatã afli
explicaþia. Pavel Îl apãrã pe Isus Cel Rãstignit. Îl apãrã faþã de
litera legii din Vechiul Testament.
Cînd S-a pogorît Mîntuitorul în lume, viaþa religioasã a
iudeilor era plinã de rînduieli ºi forme goale. Era spãlarea blidelor
pe dinafarã (Luca 11, 30) . Litera omorîse duhul!
(2 Cor. 3, 5) . O pildã din cele multe. Mîntuitorul e mustrat de
pãzitorii legii pentru cã a vindecat în ziua sîmbetei o sãrmanã
femeie care de 18 ani se chinuia de duhul cel necurat. Pãzitorii
legii vedeau aici cãlcarea sabatului. Vedeau litera legii pentru cã
pierduserã duhul ei.
Cum cei dintîi creºtini erau din rîndul evreilor, aceastã literã
a legii ameninþa ºi duhul Evangheliei; ameninþa temeiul
Evangheliei: pe Isus Cel Rãstignit.
De aici apriga pornire a ap. Pavel contra a tot ce ameninþa
duhul Evangheliei. În apãrarea lui Isus Cel Rãstignit, Pavel nu
cruþã nimic ºi pe nimeni. Pentru tãierea împrejur îl înfruntã chiar
ºi pe Chifa, apostolul (Gal. 2, 11) . Iatã eu, Pavel, vã spun cã
dacã vã veþi tãia împrejur, Hristos nu vã va folosi la nimic... voi,
care vã socotiþi mîntuiþi prin lege, v-aþi despãrþit de Hristos, aþi
cãzut din har... v-o spun eu, Pavel (Gal. 5, 2-5) . Cãci dacã
mîntuirea se capãtã prin lege, atunci degeaba a murit Hristos
(Gal. 2, 21) .
 Pag. 75

În apãrarea lui Isus Cel Rãstignit, ap. Pavel era un fanatic.

Cãci n-am avut de gînd - le scria corintenilor - sã ºtiu între voi
altceva decît pe Isus Cel Rãstignit (1 Cor. 2, 2) .
Iar galatenilor le scria plîngînd: Iar acum dupã ce aþi cunoscut
pe Dumnezeu, sã vã mai întoarceþi iarãºi la acele învãþãturi
începãtoare, slabe ºi sãrãcãcioase, cãrora vreþi sã vã supuneþi din
nou? Voi pãziþi zile, luni, vremi ºi ani (Gal. 4, 9-10) .
Dintre toþi muritorii pãmîntului, Pavel a fost, este ºi va fi cel
mai dîrz, cel mai aprig ºi cel mai înfocat apãrãtor al lui Isus Cel
Rãstignit.
Pag. 76

Citind cu atenþie epistolele ap. Pavel, eu vãd în ele un rãzboi

nevãzut. De o parte, îl vãd pe satana încercînd sã-L întunece pe
Isus Cel Rãstignit din viaþa celor dintîi creºtini. Iar de altã parte,
îl vãd pe Dumnezeiescul apostol apãrînd cu îndîrjire miezul ºi
temeiul creºtinismului: pe Isus Cel Rãstignit.
Iar rãzboiul acesta se dã ºi azi. Diavolul e ºiret mare. El nu-ºi
bate capul sã spargã biserici ºi adunãri creºtine. El le lasã pe toate
în picioare, dar furã duhul din ele ºi lasã numai litera. Furã
mierea ºi lasã fagurii. Furã sîmburele ºi lasã gãocile.

Oastea Domnului ºi litera legii

Fraþii mei ostaºi! Sã nu uitãm, Oastea Domnului este ºi ieºirea

noastrã, scãparea noastrã de litera legii. Am scãpat de litera care
omoarã ºi am apucat Duhul care dã viaþã (2 Cor. 3, 6) .
Un ostaº adevãrat e numai cel care a scãpat de litera legii. E
numai cel care L-a aflat pe Isus Cel Rãstignit.
La Oastea Domnului am fost ºi eu un vestitor al lui Isus Cel
Rãstignit. În ºcoala ap. Pavel am învãþat sã fiu un îndîrjit vestitor
ºi apãrãtor al lui Isus Cel Rãstignit. ªi pînã voi pleca din aceastã
lume nu vreau sã ºtiu între voi altceva decît pe Isus Cel Rãstignit
(1 Cor. 2, 2) .
Oastea Domnului s-a luptat din greu ºi cu litera legii. Oastea
va trãi ºi va birui numai pînã va rãmînea în duh. Dar cînd se va
întoarce - sau va fi întoarsã iar la litera legii, ea ºi-a sfîrºit viaþa.

Viþelul de aur de sub Muntele Sinai

Sub Muntele Sinai, am vorbit pe larg despre lege ºi har ºi

despre litera legii. Spuneam acolo cã omul nu se poate mîntui
numai prin lege. Legea aratã numai pãcatul dar harul ne dã putere
sã scãpãm de pãcat. Legãmîntul cu cele 10 porunci nu era încã
stropit cu Sîngele Crucii, cu puterea harului. De aceea el a ajuns
acolo unde era de prevãzut cã va ajunge: la viþelul de aur.
Sub Muntele Sinai tot poporul a rãspuns: Vom face tot ce ne-a
zis Domnul (Exod 19, 8) .
Dar vai, cît de repede a ajuns acest legãmînt la viþelul de aur,
tocmai ca sã învãþãm cã sub Muntele Golgotei acest vom face tot,
a murit pentru totdeauna ºi în locu-i a rãmas: noi nu putem face
nimic fãrã El (Ioan 15, 5) .
Vai, ce lucru grozav s-a petrecut sub Muntele Sinai! ªi vãzînd
poporul cã Moise zãboveºte sã se pogoare de pe munte, s-a strîns
în jurul lui Aaron ºi i-a zis: Scoalã-te ºi fã-ne nouã dumnezei... ºi
au fãcut viþel turnat, au zidit altar în faþa lui... au adus jertfã... ºi
au bãut, apoi s-au sculat sã joace... ºi cînd s-a coborît Moise, a
vãzut viþelul ºi jocurile, s-a aprins de mînie ºi aruncînd tablele
le-a sfãrîmat (Exod cap. 32).
 Pag. 77

Rãmîi uimit ºi te întrebi: Dar se poate una ca asta? Se poate ca

poporul cu care vorbise Dumnezeu în tot timpul cãlãtoriei;
poporul cu care Dumnezeu vorbea încã prin Moise, sã-L schimbe
pe Dumnezeu cu un... viþel? Se poate aºa ceva? Da! Se poate,
pentru cã poporul acesta Îl cunoºtea pe Dumnezeu numai din
litera legii, dar nu-L cunoºtea din har. Nu gustase încã din puterea
cea tainicã a harului.

Creºtinul de literã face ºi azi tot aºa. Creºtinul care n-a gustat
cu adevãrat din Jertfa Golgotei, face ºi azi tot aºa. Dimineaþa îi
vezi la bisericã lãudînd pe Dumnezeu, iar dupã amiazã îl vezi
jucînd la cîrciumã ºi îl auzi înjurînd pe Dumnezeu.
Se întîmplã ºi aici exact ceea ce s-a întîmplat sus pe Muntele
Sinai. În decurs de cîteva ore, creºtinul de literã, Îl înlocuieºte pe
Dumnezeu cu... un viþel, cu jocul ºi petrecerea.
Dumnezeu înlocuit cu un viþel! Ce lucru grozav! Cuvîntul lui
Dumnezeu a pus aici un viþel, anume sã arate cît de bun este
omul, care, pus sã aleagã între Dumnezeu ºi lume, între pietre ºi
mîntuire - alege viþelul.
Sub tunetele ºi fulgerele Muntelui Sinai, israelienii Îl schimbã
pe Dumnezeu cu... un viþel. Ce lucru grozav! Dar aºa e ºi azi.
Pag. 78

Eu de cîte ori citesc în Biblie istoria cu viþelul, mã gîndesc ce

mult seamãnã aceastã istorie cu oamenii ºi vremurile de azi. Ca
odinioarã, de pe Muntele Sinai, Domnul grãieºte ºi azi de sus, din
cer, cu popoarele Sale. Grãieºte ºi azi prin tunete ºi fulgere de
mînie, de înfricoºate semne ºi arãtãri cereºti, de necazuri ºi
frãmîntãri ce n-au fost de la începutul lumii. Iar oamenii de aici,
d e j o s , d e p e p ãmî n t , f ac t o c ma i c e e a c e f ã c e a u o d i n i o ar ã
i s r ael i e n i i : L - a u p ãr ãs i t p e Do mn u l º i s e î n ch i n ã l a i d o l i i
patimilor ºi pãcatelor.

Rãscoala de la Numeri cap. 14

ªi au zis: Sã ne alegem o cãpetenie ºi sã ne întoarcem în Egipt

(Numeri 14, 4) .
Ceea ce trece ca un fir roºu prin cãlãtoria israelienilor spre
Canaan, e ispita întoarcerii înapoi, în Egipt.
În frãmîntãrile israelienilor de a se întoarce în Egipt, Biblia a
pus marile frãmîntãri ale mîntuirii sufleteºti. A pus marea luptã
ce se dã între firea cea nouã ºi cea veche, omul cel lumesc ºi cel
duhovnicesc.
Cea mai mare primejdie pentru cãlãtoria mîntuirii noastre este
chemarea sã ne întoarcem înapoi în Egipt. ªi aceastã chemare vine
mai întîi dinãuntrul nostru. Ne cheamã înapoi firea noastrã cea
veche, omul nostru cel vechi.
A doua primejdie vine dinafarã. ªi pe aceasta o vedem tot
mereu în cãlãtoria israelienilor. Adunãtura care plecase din Egipt,
tot mereu îi îndemna pe copiii lui Israel la cîrtire contra lui Moise
ºi la întoarcerea în Egipt.
O astfel de rãscoalã se vede ºi în cartea Numeri, cap. 13 ºi 14.
Unii slabi de credinþã, din cei ce iscodiserã Canaanul, speriau
p o p o r u l zi cî n d : N e- am d u s î n þ ara în care ne-ai t r i mi s . C u
adevãrat este o þarã în care curge lapte ºi miere, ºi iatã-i roadele.
Dar poporul care locuieºte în þara aceasta este puternic, cetãþile
sînt întãrite ºi foarte mari. Ba încã am vãzut acolo ºi pe fiii lui
Anac.
Toatã adunarea a ridicat glasul ºi a început sã þipe. ªi poporul
a plîns în noaptea aceea. Toþi copiii lui Israel au cîrtit împotriva
lui Moise ºi Aaron, ºi toatã adunarea le-a zis: De ce n-am fi murit
noi în þara Egip tului, sau de ce n- am f i mu r i t n o i în pustia
aceasta?
Pentru ce ne duce Domnul în þara aceasta, în care vom cãdea
uciºi de sabie, iar nevestele noastre ºi copilaºii noºtri vor fi de
jaf? Nu este oare mai bine sã ne întoarcem în Egipt?
ªi au zis unul altuia: Sã ne alegem o cãpetenie, ºi sã ne
întoarcem în Egipt.
 Pag. 79

Fraþii mei, luaþi aminte, mai curînd ori mai tîrziu ºi Oastea va
trece, va trebui sã treacã ºi ea prin locul de la Numeri 14, 4. Mai
curînd ori mai tîrziu se vor ridica ºi din tabãra Oastei cei care
n-au ieºit sufleteºte din Egipt, ºi vor striga ºi ei cu Oastea... noi
credeam sã avem liniºte ºi cînd colo iatã, acum sîntem în rãzboi
cu toatã lumea... sã ne alegem o altã cãpetenie... ne trebuie o
conducere nouã, care sã ne aducã iar liniºtea ºi pacea pe care o
aveam înainte... cã noi vrem sã trãim în pace cu toþi ºi cu toate.
ªi atunci, se vor alege cele douã tabere. Unii îºi vor alege o
altã cãpetenie ºi vor pleca înapoi în Egipt, ca sã scape de pustie
ºi sã aibã liniºte ºi pace, cu toþi ºi cu toate.
Iar de cealaltã parte, va rãmînea turma cea micã. Vor rãmînea
cei tari în Domnul, sã pãºeascã înainte pe drumul Crucii, prin
pustia necazurilor, prigoanelor, luptelor ºi jertfelor.
Dragii mei, sîntem la o rãspîntie. Oastea se apropie de locul de
la Exod 32, 26. Cine vrea sã rãmînã cu Domnul sã se dea la o
parte ºi sã plece înainte. Cine vrea sã rãmînã cu lumea, sã plece
înapoi, în Egipt!
Fraþii mei! V-am spus de mai înainte cã vom avea de suferit,
ceea ce s-a ºi întîmplat (1 Tes. 3, 4) . ªi se va mai întîmpla.
Pustia cea mare abia de acum începe. Abia de acum intrãm în ea.
Fiþi tari în Domnul! (1 Cor. 15, 58) . Pãºiþi cu curaj înainte, pe
drumul Crucii.
Mai curînd ori mai tîrziu, zdrobit de greutatea luptei, eu,
preaiubiþii mei, poate voi rãmînea pe un Nebo. Dar voi, sã mergeþi
înainte în Numele Domnului. Pentru ca pe urmã sã ne întîlnim cu
toþii în Canaanul cel fãgãduit, în Ierusalim cel ceresc.
O, ce bucurie sfîntã vom avea atunci! Ne vom spune toate cîte
am suferit ºi Domnul ne va mîngîia ca pe copilaºii Lui. ªi vom
auzi atunci scumpa Lui fãgãduinþã: Fiilor, ºtiu faptele voastre,
osteneala voastrã ( Apo c . 2, 2) ... intraþi acum în bucuria ºi
odihna Mea.
Deci la luptã fraþi ostaºi, la luptã!

Fricoºii sã plece acasã

La Deuteronom cap. 20, se aflã un fel de sfaturi de armatã.

Cînd vei merge la rãzboi contra vrãjmaºilor tãi - grãia Domnul
cãtre Moise - la apropierea luptei, preotul sã vorbeascã poporului:
A s cu l t ã I s r ael e! Vo i as t ãzi sînteþi aproape de l u p t ã co n t r a
vrãjmaºilor voºtri. Sã nu vi se tulbure inima, fiþi fãrã teamã, nu
vã îngroziþi dinaintea lor. Cãci Domnul Dumnezeul vostru merge
cu voi ca sã vã mîntuiascã. Iar mai mari oºtirii sã vorbeascã apoi
poporului ºi sã zicã: Cine ºi-a sãdit o vie ºi încã n-a mîncat din
ea, sã plece acasã. Cine de curînd s-a logodit cu o femeie, sã
plece ºi el acasã. ªi mai ales: Cine este fricos ºi slab la inimã, sã
plece ºi sã se întoarcã acasã, ca sã nu moaie inima fraþilor lui
(Deut. 20, 1-8) .
Pag. 80

Ce înþeles adînc este în acest loc din Biblie! Întîi ºi mai întîi
spune ºi aici cã rãzboiul israelienilor era rãzboiul lui Dumnezeu.
Dar tocmai pentru aceasta, luptãtorilor li se cereau anumite
condiþiuni. Cei ce nu întruneau aceste condiþiuni, erau scutiþi de
armatã, sau mai bine zis, erau scoºi din armatã ºi trimiºi acasã ca
unii ce numai încurcau rãzboiul ºi biruinþa.
Aºa e ºi în rãzboiul nostru cel sfînt de la Oaste. Rãzboiul
nostru este rãzboiul lui Dumnezeu. Dumnezeu poartã prin noi
acest rãzboi. ªi ostaºii Lui trebuie sã întruneascã condiþiile pe
care Domnul le cerea prin Moise.
Cei cu case noi, cu vii noi, cei curînd logodiþi, erau trimiºi
acasã. Aceºtia închipuie pe cei din Evanghelie care fuseserã
chemaþi la ospãþ; dar unul n-a venit, fiindcã ºi-a cumpãrat þarinã,
altul ºi-a cumpãrat perechi de boi, altul muiere ºi-a luat
(Luca 14, 16-20) .
Icoana aceasta ne spune lãmurit: Cei legaþi mai mult de lume
decît de Dumnezeu, n-au ce cãuta în armata Domnului. Cei ce
iubesc mai mult lumea ºi cele lumeºti decît sufletul ºi cele
sufleteºti, n-au ce cãuta în rãzboiul cel sfînt. Cei ce ascultã mai
mult de oameni decît de Dumnezeu (Fap. Ap. 5, 29) , n-au ce
cãuta în oºtirea Domnului; sã plece acasã! Cei ce cred cã pot iubi
ºi pe Dumnezeu ºi pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona - n-au
ce cãuta în rãzboiul cel sfînt; sã plece acasã!
Între cei poftiþi sã plece acasã din armatã, Biblia pune ºi pe cei
fricoºi. Cu ei nu se poate face nici un fel de rãzboi. Cum spune
Biblia, fricoºii numai moaie inima fraþilor. Fricoºii n-au ce cãuta
nici în luptele cele duhovniceºti! Ei sînt o slãbire ºi o primejdie
pentru luptele Domnului. Din cei fricoºi ies ºi dezertorii ºi
trãdãtorii (cum ºi avem o sumã de aceia!).
Un ostaº fricos e numai o pacoste pentru armata Domnului. La
cea dintîi împotrivire, fricosul dezerteazã. O pildã: Un brav
luptãtor, Ion Cirt㺠din Ivãneºti - Pãdure, jud. Mureº, îmi spunea:
Eram la începutul Oastei. Pe lîngã mine, abia mai putusem recruta
încã un frate mai bãtrîn. Dar un preot ne-a arãtat la jandarmerie
cã sîntem sectari ºi au venit jandarmii sã ne cerceteze. Eu,
întîmplãtor, eram la pãdure. Jandarmii l-au cãutat pe fratele mai
bãtrîn, spunîndu-i spre ce scop au venit în casa lui. Atunci ºtiþi ce
s-a întîmplat? Fratele s-a repezit la o ladã ce o avea în casã, a
scos din ea o pipã mare ºi a început a se lepãda de Oaste cu tãrie,
zicînd: Io, d-lor, nu sînt cu rãtãciþii aceia... uite, eu am pipã ºi
fumez ca ºi ceilalþi oameni care merg la bisericã... eu n-am nimica
cu rãtãciþii aceia, trãsni-i-ar... (ºi aici omul a mai tras ºi o
înjurãturã pentru ca dovada sã fie mai tare).
Iatã pînã unde merge lupta fricosului!
Cu fricoºii nu poþi face nimic. Ce mult spune în privinþa
aceasta ºi fricosul din Pildele lui Solomon! Înþeleptul Solomon a
dat o minunatã fotografie a fricosului la Proverbe cap. 22, vers.
13. De cîte ori e vorba de fãcut ceva, fricosul sare speriat: stai pe
loc! Afarã e un leu care m-ar putea ucide... sã stãm pe loc!...
(Prov. 10, 20) .
 Pag. 81

Aºa e fricosul prin lupta cea duhovniceascã. El nu face altceva

decît sã te tragã de mînecã, de la lucrul Domnului. El nu face
altceva, decît smintealã luptãtorilor.
Iubiþii mei fraþi ostaºi! La Apocalipsa cap. 21, este un loc
peste care poate mulþi au trecut nebãgîndu-l în seamã. Se spune
acolo: Cît despre fricoºi, necredincioºi, scîrboºi, ucigaºi, curvari,
vrãjitori ºi toþi mincinoºii, partea lor este iadul care arde cu foc
ºi pucioasã (Apoc. 21, 8) .
Cuvîntul lui Dumnezeu spune aici apriat cã nici fricoºii nu vor
moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu. Eu am rãmas cu un fel de uimire
ºi mirare cînd m-am oprit mai întîi asupra acestui loc. Cei fricoºi
sînt puºi alãturi de ucigaºi, curvari, vrãjitori. Ba încã sînt puºi în
fruntea lor.
Scumpul meu frate luptãtor! Nu uita acest loc. Sapã-l în inima
t a º i î n g î n d u l t ã u . F r i c o º i i n u v o r mo º t e n i Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu. Un ostaº al Domnului nu cunoaºte frica!
Noi trebuie sã avem clipã de clipã conºtiinþa cã nu sîntem
singuri în rãzboiul cel sfînt. Domnul e cu noi. Domnul ne-a dat
atîtea dovezi cã este cu noi, încît sã ne mai temem, ar însemna cã
sîntem niºte laºi ºi fricoºi vrednici de a fi trimiºi acasã din armata
Domnului.
Eu nu mã tem decît de un singur lucru: de pãcat. Sã ne temem
numai de pãcat, cãci prin pãcat Îl pierdem pe Domnul ca sã nu ne
pãrãseascã ºi El.
Pînã cînd Domnul este cu noi ºi noi cu El - n-avem de ce sã ne
temem. Chiar de s-ar zgudui pãmîntul ºi s-ar cutremura toþi
munþii rãutãþii omeneºti - n-avem de ce sã ne temem. Domnul e
cu noi!

Cei ce au iscodit Canaanul

ºi au gustat din dulceaþa lui

Pustia era grea. Copiii lui Israel cîrteau mereu. Atunci Domnul
a vorbit lui Moise ºi a zis: Trimite niºte oameni sã iscodeascã þara
Canaanului pe care o dau copiilor lui Israel (Numeri cap. 13) .
Domnul ºtia cã copiii Lui sînt încã slabi... cã îi biruie pustia.
De aceea a hotãrît sã le trimitã un ajutor. ªi le-a trimis prin
iscodirea Canaanului, vestea cã îi aºteaptã o þarã în care curge
lapte ºi miere. ªi ca dovadã le-a trimis un strugure mare ºi dulce.
ªi cei ce plecaserã sã iscodeascã þara Canaanului, s-au întors
de la iscodirea þãrii, dupã 40 de zile. ªi au plecat ºi au ajuns la
Moise ºi Aaron ºi la toatã adunarea copiilor lui Israel, ºi le-a
arãtat lor roadele þãrii. ªi au istorisit lui Moise: Ne-am dus în þara
în care ne-ai trimis. Cu adevãrat cã este o þarã în care curge lapte
º i mi er e. I at ã- i r o ad el e ( N u m e r i 1 3 , 2 5 - 2 7 ) . ª i au ar ãt at
poporului un strugure mare, ce-l aduseserã pe o prãjinã.
Aºa-i purtarea de grijã a Domnului. El ºtie cã noi, copiii Lui,
sîntem aºa de slabi. El ºtie cã pustia acestei vieþi, acestei cãlãtorii,
este aºa de grea. ªi de aceea El ne trimite mereu cîte un strugure,
cîte o gustare din dulceaþa patriei cereºti, care ne aºteaptã la
capãtul pustiei.
Pag. 82

Toate bucuriile noastre duhovniceºti, toate bucuriile noastre

sfinte pe care le simþim în inima ºi viaþa noastrã, sînt strugurele
pe care Domnul ni-l trimite din patria noastrã de mîine pentru ca
sã ne întãreascã prin pustia acestei vieþi.
Domnul ne trimite acest strugure: întîi ca, gustînd din dulceaþa
lui, sã uitãm greul ºi amarul pustiei. Iar al doilea ni-l trimite ca,
gustînd din dulceaþa lui sã dorim ºi sã ne dorim dupã patria cea
sfîntã de unde ne vine aceastã scumpã dulceaþã.
Pentru întãrirea celor ce cãlãtoreau spre Canaan, Domnul a
folosit ºi pe cei care iscodiserã Canaanul. Ei întãreau poporul
spunînd ºi predicînd în toate pãrþile cã au vãzut Canaanul, cã au
gustat din dulceaþa lui, cã au gustat din mierea ºi laptele lui.
Parcã îl vedem pe Iosua ºi Caleb cum predicã poporului: curaj
copiilor! La capãtul pustiei ne aºteaptã o þarã minunatã, o þarã
unde curge lapte ºi miere... noi am vãzut aceastã þarã... noi am
gustat din dulceaþa ei... noi am gustat din mierea ei... uite, v-am
adus ºi vouã dovadã: un strugure mare ºi dulce... ca sã gustaþi ºi
sã vedeþi ce þarã dulce ºi minunatã ne aºteaptã...
Aºa e ºi azi. Pentru întãrirea celor care cãlãtoresc spre Canaan,
Domnul foloseºte ºi azi oameni care au iscodit Canaanul... oameni
care au gustat din dulceaþa Canaanului... oameni care au gustat
din laptele ºi mierea Canaanului... care umblã cu strugurele adus
din Canaan ºi îmbie pe toþi sã guste ºi sã afle ce þarã dulce ºi
sfîntã ne aºteaptã.
Niºte astfel de oameni trebuie sã fim ºi noi, cei din Oastea
Domnului. Un ostaº al Domnului trebuie sã fie un iscoditor al
Canaanului... sã afle mai întîi el însuºi dulceaþa vieþii celei
duhovniceºti. ªi apoi, aflîndu-le pe acestea, sã fie, sã se facã ºi el
un chemãtor al altora spre Canaan, spre mîntuire.
Fratele meu, vrei sã chemi ºi pe alþii în cãlãtoria spre Canaan?
Apoi, dragul meu, cutreierã mai întîi tu însuþi - duhovniceºte -
aceastã þarã binecuvîntatã... ºi gustã din fructele ei... gustã din
mierea ºi laptele ei... ºi ia-þi de acolo un strugure mare ºi dulce ºi
îmbie pe tot omul sã guste din el... ªi spune la tot omul cã tu ai
fost în Canaan.
Iar dacã oamenii nu te vor crede, eu te rog, fratele meu, fã-te
tu însuþi un strugure mare ºi dulce. Fã-þi viaþa ta un strugure mare
ºi dulce, de dragoste ºi bunãtate. Fã sã curgã din viaþa ta miere ºi
lapte de dragoste, milã ºi bunãtate. Fã-i pe oameni sã simtã cã tu
ai fost în Canaan. ªi atunci, te asigur cã izbîndã mare vei avea în
lupta mîntuirii.
Omul nu crede decît ceea ce vede. Nu crede numai în vorbe, ci
aºteaptã ºi fapte, dovezi, roade. ªi poate cã e bine aºa. Vorbe
goale ºi frumoase se spun ele destule în toate ramurile vieþii. Dar
în lucrurile mîn tuir i i sufleteºti, cu vorbã goalã, nu merge.
Oamenii aºteaptã aici roadã: miere, lapte, struguri. Iar aceste
roade le pot da numai cei ce au iscodit Canaanul. Cei care au
gustat din roadele Canaanului.
 Pag. 83

Din bunãtãþile Canaanului, iscoditorii au ales un strugure.

Domnul Isus a zis cã El este buciumul viþei (Ioan 15, 5) . Din
viþa aceasta din care sus pe teascul Golgotei s-a scurs Sîngele
mîntuirii noastre - sã luãm ºi noi cîte un strugure. Sã vestim
neîncetat Jertfa Crucii ºi sã-i chemãm pe oameni sã guste din
v i n u l L u i º i S î n g e l e L u i . S ã- i c h e m ã m p e t o þ i l a t a i n a s f .
Împãrtãºiri, la altarul Domnului, sã guste din vinul Canaanului.
ªi încã 3 învãþãturi putem scoate în legãturã cu cei care au
iscodit Canaanul.
Cînd copiii lui Israel voiau sã-ºi aleagã o cãpetenie ºi sã se
întoarcã în Egipt, cei doi care iscodiserã Canaanul, Iosua ºi Caleb,
au sãrit sã opreascã poporul. ªi au zis unul altuia: Sã ne alegem
o cãp et en i e º i s ã n e î n t o ar cem î n E g i p t . ª i d i n t r e cei car e
iscodiserã þara, Iosua, fiul lui Nun ºi Caleb, fiul lui Iefune, ºi-au
rupt hainele ºi au vorbit astfel fiilor lui Israel: Þara pe care am
strãbãtut-o noi sã o iscodim, este o þarã în care curge lapte ºi
miere. Numai nu vã rãzvrãtiþi împotriva Domnului ºi nu vã temeþi,
cãci Domnul este cu noi (Num. 14, 4-9) .
Toþi cei pe care Domnul Dumnezeu i-a învrednicit sã
iscodeascã Canaanul - sînt datori sã întãreascã pe cei mai slabi,
pe care ispita îi cheamã înapoi, în Egiptul pãcatelor.
Aºa e ºi în Oastea Domnului. Aºa sã facã ºi fraþii ostaºi mai
tari.
Slãvit sã fie Domnul! Avem ºi în Oastea Domnului destui
Iosua ºi Calebi care au iscodit Canaanul ºi strigã azi din toate
pãrþile: am gustat din dulceaþa Canaanului... nu ne mai întoarcem
în Egipt... mergem înainte!...
Apoi a doua învãþãturã. Toþi cei care au iscodit Canaanul au
fost tineri. Ei se aflã înºiraþi la Numeri cap. 13, ºi toþi sînt fiii lui
cutare ºi cutare.
Asta-i tinereþea pusã în slujba Domnului. Elanul ºi avîntul
tinerilor face minuni ºi în Oastea Domnului. Pentru cã tinerii nu
sînt încã legaþi de grijile vieþii. Ei se aruncã în luptã cu tot ce au.
Ferice de voi, tineri ostaºi ºi ostaºe, care în loc sã cutreieraþi
cîrciumile, cinematografele, jocurile, etc. - cutreieraþi Canaanul
ºi vestiþi dulceaþa lui!
Iar peste toate ºi o altã învãþãturã. Cei care au iscodit Canaanul
ºi au adus struguri din el au fost pe urmã... ameninþaþi cã vor fi
omorîþi cu pietre. ªi toatã adunarea copiilor lui Israel vorbea sã-i
ucidã cu pietre (Numeri 14, 10).
De ce? Pentru cã cei ce iscodiserã Canaanul spuneau poporului
cã va trebui sã se lupte pentru cucerirea lui. Alãturi de struguri,
de lapte ºi miere, Iosua ºi Caleb puneau în faþa poporului ºi
rãzboiul pentru cucerirea acestei þãri dulci.
Iar asta nu plãcea poporului. Mai ales cã - dupã cum spune
Biblia - erau ºi alþi iscoditori care înfricoºau poporul de rãzboi,
ºi spuneau cã e mai bine sã-ºi aleagã o altã cãpetenie ºi sã se
întoarcã în Egipt (Numeri 13, 30) . Scumpii mei fraþi ostaºi! Sã
stãruim ºi noi în lupta ºi cãlãtoria noastrã spre Canaan. ªi orice
frãmîntãri ºi furtuni s-ar ivi în calea noastrã, sã nu ne înfricoºãm.
Aºa-i calea prin pustie: plinã de necazuri ºi furtuni.
Pag. 84

Dupã ce iscodiserã Canaanul ºi aduseserã dovada despre

dulceaþa lui - Iosua ºi Caleb au fost ameninþaþi cu pietre.
Aºa a fost, este ºi va fi soarta de totdeauna a acelor nebuni
care iscodesc Canaanul ºi vorbesc despre dulceaþa lui!

ªarpele în pustie
Crucea ºi Jertfa Golgotei
Cu ochii þintã spre Isus Cel Rãstignit,
Cãpetenia cãlãtoriei noastre

Plecaserã israelienii de sub Muntele Sinai cu cele 10 porunci.

ªi cu cele mai bune nãdejdi, cã de acum calea li s-a uºurat.
Canaanul e aproape. Dar, iatã vine peste ei frãmîntarea din pustia
Cades. Unii înfricoºeazã poporul spunînd cã pentru cucerirea
Canaanului vor trebui sã se lupte cu niºte oameni care se trag din
neamul uriaºil or: faþã de ei, noi sîntem parcã niºte lãcuste
(Numeri 13, 33) . ªi poporul murmurã. Se aude tot mai rãspicat
strigãtul: Sã ne întoarcem în Egipt... Moise ãsta, ne-a adus numai
dintr-un bucluc într-altul... Sã ne alegem o altã cãpetenie ºi sã ne
întoarcem în Egipt (Numeri 14, 4) .
Desigur, Moise ºi Aaron vor fi avut mult de furcã cu aceastã
frãmîntare. Zdrobiþi de durere - spune Biblia - ei stãteau cu faþa
la pãmînt cerînd sfatul ºi ajutorul Domnului Dumnezeu
(Numeri 14, 5) . ªi ca un rãspuns al lui Dumnezeu la aceastã
frãmîntare - ºi ca o pedeapsã - iatã vine ºi un alt necaz, o altã
plagã. Se ivesc niºte ºerpi înfocaþi care au muºcat poporul ºi mulþi
au murit.
Atunci vãzînd Moise moarte multã în popor s-a rugat pentru
popor ºi Domnul a zis lui Moise: Fã-þi un ºarpe de aramã ºi îl
pune sus într-o prãjinã, ca pe un semn ºi tot cel muºcat de ºerpi,
ce va privi spre el, va trãi. ªi a fãcut Moise aºa. ªi oricine era
muºcat de ºarpe ºi privea spre ºarpele de aramã, trãia ºi nu murea
(Numeri 21, 5-9) .
O, ce înþeles tainic ºi adînc e aici! Pentru cãlãtoria vieþii
noastre spre Canaan, spre mîntuire, acesta este un loc tainic, un
loc de popas, un loc de adîncã învãþãturã. Semnul ºarpelui de
aramã ridicat în pustie, a închipuit cu mii de ani înainte, Jertfa
Crucii de pe Golgota. Precum Moise a înãlþat ºarpele în pustie,
aºa a fost înãlþat ºi Fiul omului, ca tot cel ce crede în El, sã nu
piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã (Ioan 13, 17) .
În Grãdina Edenului, ºarpele diavol a muºcat odinioarã pe
strãmoºii noºtri Adam ºi Eva. ªi a muºcat mereu pe urmaºii lui
Adam. Lumea se umpluse de cumplitã moarte ºi pieire
sufleteascã. Dar la împlinirea vremii, Tatãlui ceresc I S-a fãcut
milã de cei pierduþi. Ca ºi oarecînd Moise în pustie, în mijlocul
pieirii ºi morþii sufleteºti, Dumnezeu a ridicat un Semn mare, a
ridicat Crucea ºi Jertfa Fiului Sãu, pentru ca oricine priveºte la El
sã nu piarã ci sã aibã viaþa veºnicã. Jertfa Crucii a biruit pe
ºarpele diavol din Grãdina Edenului. I-a luat puterea, i-a luat
veninul. Muºcãtura lui nu mai omoarã.
 Pag. 85

Dragã cititorule, nu uita! Drumul nostru care duce spre Canaan

trece prin pustie. Iar pustia aceasta este totdeauna plinã de ºerpii
cei înfocaþi ai ispitelor ºi pãcatelor.
Contra acestor ºerpi noi nu avem o altã apãrare decît semnul
ce ni s-a dat: Crucea ºi Jertfa Scumpului nostru Mîntuitor.
Deci, iubiþii mei, ºi aici, cu ochii þintã! Cu ochii þintã la
semnul ce ni s-a arãtat ºi s-a ridicat anume pentru noi ºi mîntuirea
noastrã. Cu ochii þintã la Cel ridicat pe Crucea Golgotei pentru
noi ºi mîntuirea noastrã. Cu ochii þintã la acest semn, ca la o vrajã
sfîntã care ne tãmãduie ºi ne mîntuieºte.
Fratele meu, te-a muºcat ºarpele ispitei? O, nu dispera! O, nu
te uita îngrozit la ºarpe, la ranã, ci uitã-te cu încredere ºi cu
lacrimi de cãinþã cãtre Semnul care te poate tãmãdui!
Fraþii mei! Sîntem - duhovniceºte - în cãlãtorie cu israelienii,
spre Canaan, spre þara fãgãduinþei. ªi iatã am ajuns la Semnul
mîntuirii noastre.
Sã ne oprim puþin aici ºi sã ne dãm seama despre toate cîte
ne-a fãcut nouã Domnul. Sã ne dãm seama cã în întreaga cãlãtorie
a israelienilor, acest Semn mîntuitor trece ca un fir roºu, sau ca
un semn roºu, care aratã calea mîntuirii.
Din Egipt îi scoate pe israelieni Mielul Cel înjunghiat în
noaptea plecãrii. La Meriba, apele cele amare le îndulceºte lemnul
Crucii. Din moartea setei îi scapã Stînca Golgotei. Din moartea
foamei îi scapã Mana, pîinea cea vie care s-a pogorît din cer
(Ioan 6, 51) . Iar în pustie scapã de muºcãtura ºerpilor prin
Semnul ºarpelui de aramã (Crucea ºi Jertfa Golgotei).
O, Preadulcele nostru Mîntuitor! Sîngele Tãu ºi Jertfa Ta cea
scumpã se iveºte pe tot locul pe unde omul se încurcã în cãlãtoria
spre Canaan. Jertfa Ta cea sfîntã ne deschide mereu drumul spre
Canaan.
Iarã ºi iarã vom spune atunci cã fãrã El nu putem face nici un
pas în cãlãtoria noastrã spre Canaan. Dar cu El vom putea trece
prin orice furtuni ºi lupte ar ieºi în calea noastrã. Cu El am venit
pînã aici. Numai cu El vom putea înainta mai departe.
Fraþii mei! Am ajuns cu cãlãtoria noastrã spre Canaan, pînã
aici, în faþa Semnului din pustie.
Prin multe am trecut pînã aici. ªi prin multe vom mai trece,
cãci pînã la Iordan mai este încã mult. ªtie Bunul Dumnezeu ce
va mai urma. Eu mulþumesc Bunului Dumnezeu cã am ajuns pînã
ai ci . M u l þ u mes c D o mn u l u i cã v - am ad u s p î n ã ai ci , î n f aþ a
Semnului din pustie.
De aici, aveþi calea deschisã spre Canaan. Cãci aveþi semnul,
aveþi Crucea ºi Jertfa Lui. De sus, de pe Dealul Golgotei ni se
vede în zare Canaanul, patria noastrã cea dulce, de mîine.
Deci, fraþii mei! Cu ochii þintã la Semn! Cu ochii þintã la Isus
Biruitorul. Cu El am biruit, cu El vom birui. Cu El ne vom sfîrºi
cãlãtoria ºi ne vom întîlni pe urmã cu toþii în Ierusalimul cel
ceresc, în locul pe care ni l-a pregãtit nouã ca sã trãim cu El în
vecii vecilor. Amin.
Pag. 86

Haideþi creºtini spre Canaan

Haideþi spre patria cereascã,

haideþi creºtini spre Canaan;
lãsaþi ºi grija cea lumeascã
fugiþi din drumul lui satan.

Mulþi fraþi de-ai noºtri sînt departe

abia se mai zãresc pe drum
dar noi cu-nºelãciuni deºarte,
vai, n-am plecat nici pîn-acum!

Haideþi creºtini, Domnul ne cheamã

cu glasul Sãu dulce ºi blînd
ne spune ca o scumpã mamã
veniþi, veniþi copii curînd.

Veniþi cei osteniþi la Mine,

veniþi de luaþi jugul Meu,
ºi veþi vedea cît e de bine
aici, unde Mã aflu Eu.

Intraþi ºi voi pe uºa strîmtã

cãci numai cei ce trec prin ea
ajung la patria cea sfîntã
ºi moartea nu vor mai vedea.

Veniþi dar, nu mai staþi pe gînduri,

fugiþi din drumul lui satan...
veniþi cîntînd în rînduri, rînduri,
veniþi creºtini spre Canaan.

Auzi, tu dragã frãþioare

ce dulci cuvinte ni s-au spus,
de ce sã n-ascultãm noi oare
de glasul Domnului Isus?

23-V-2011 - 25-III-2021 - 11-IV-2021.

84 pagini - 32 grafice - 11-IV-2021.

Pag. 87
Pag. 88

Tîlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an

Cuvînt înainte

Poporul nostru crede cã sf. Evanghelie e o carte sfîntã ce

trebuie sã stea îmbrãcatã în aur pe masa altarului ºi numai preotul
are voie sã citeascã în ea. Aceastã judecatã trebuie lãsatã ºi
îndreptatã.
Învãþãturile Mîntuitorului ºi ale apostolilor se aflã scrise într-o
carte ce se numeºte Noul Testament. Din aceastã carte fac parte
ºi Evangheliile. Aceastã carte trebuie cititã de toþi cei care ºtiu
citi. Despre oamenii din vremea Mîntuitorului, Evangheliile ne
spun cã umblau zile întregi dupã Isus, din sat în sat ºi din oraº în
oraº, sã-I poatã auzi Cuvîntul. Gloata era uimitã de învãþãtura
Lui, deoarece Cuvîntul Sãu era cu putere (Luca 4, 37) . Toþi se
mirau de cuvintele plãcute ce ieºeau din gura Lui ºi ziceau:
Niciodatã n-a grãit vreun om ca Omul Acesta (Ioan 7, 46) .
În Noul Testament, în care se cuprind ºi Evangheliile, se aflã
ºi azi tot aceleaºi învãþãturi dupã care alergau oamenii pe vremea
Mîntuitorului. Nu este pe suprafaþa pãmîntului o carte mai cu
putere decît Noul Testament. ªi totuºi sînt atît de puþini creºtinii
care cunosc aceastã carte ºi citesc în ea.
E un mare dar sã poþi citi Cuvîntul lui Dumnezeu în orice
vreme ºi oriunde.
E un mare ajutor sufletesc sã poatã omul citi ºi el însuºi, acasã,
Evanghelia ce o aude la bisericã; sã judece el însuºi asupra ei ºi
sã se adînceascã în ea. E un mare ajutor acest lucru ºi pentru caz
de neputinþã, cînd omul nu poate merge la bisericã sã audã Sfînta
Evanghelie. Acest ajutor îl dã ºi cartea de faþã.
De cînd Domnul m-a chemat în slujba Oastei Lui, am lucrat
mult la tîlcuirea Evangheliilor. M-au preocupat ani de zile aceste
tîlcuiri.
În anul 1925, am ºi scos o carte cu Evangheliile duminicilor de
peste an ºi tîlcuirea lor. Atunci eram însã numai un º co l a r
începãtor în ºcoala cea mare a Duhului Sfînt. Tîlcuirea a trebuit
refãcutã ºi îmbogãþitã.
Cu ajutorul Domnului, am pus acum sub tipar mult dorita
noastrã carte. Ea va ieºi împãrþitã în mai multe cãrþi cuprinzînd
tîlcuirea Evangheliilor din duminicile de peste an.
C ar t ea p rimã este aceasta. Ea cu p r i n d e Ev an g h el i i l e
duminicilor de la Anul Nou pînã la Paºti. Evangheliile praznicelor
nu sînt în cartea aceasta. Ele vor ieºi într-o carte deosebitã.
Cartea de faþã este un mare ajutor ºi pentru fronturile ºi
adunãrile Oastei Domnului. Fraþii ostaºi vor avea de acum, pentru
fiecare duminicã, Evanghelia ºi tîlcuirea ei.
Slãvit sã fie Domnul ºi pentru aceastã biruinþã! Darul ºi
binecuvîntarea Lui sã se pogoare peste cei care vor citi aceste
cãrþi ºi le vor rãspîndi, ajutînd ºi pe alþii sã guste din apa cea vie
ºi mîntuitoare a Evangheliei.

Geoagiu - Sanatoriu, la 24 ianuarie 1934 Iosif Trifa - preot.

 Pag. 89

La Anul Nou

Este rînduit oamenilor o datã sã moarã,

iar dupã aceea vine judecata (Evrei 9, 27) .

Stãm iarãºi în pragul noului an. Pãºim iarãºi peste hotarul unui
an vechi ºi intrãm într-unul nou. Vremea curge mereu, iar cu
dînsa ne ducem ºi noi.
Viaþa noastrã s-a asemãnat cu multe cele: cu apa ce curge, cu
i ar b a ce s e u s ucã, cu ceasul, cu t i mp u l . . . D ar, d i n t r e t o at e
asemãnãrile, cea mai potrivitã este parcã asemãnarea cu cãlãtoria.
Viaþa noastrã este o cãlãtorie. Cãlãtorim cu toþii pe drumul cel
mare al vieþii. Tineri, bãtrîni, sãraci, bogaþi, cãrturari, plugari -
cãlãtorim cu toþii f ãr ã r ãg az º i f ãrã popas. Trecem cu toþii
dintr-un an într-altul. Ne uitãm înapoia noastrã ºi vedem hotarul
anilor pe care i-am trecut. Ne gîndim la greutãþile pe care le-am
biruit. Ne uitãm ºi înaintea noastrã, dar înainte nu vedem nimic.
Nu ºtim pe ce pãºim.
Cãlãtoria vieþii îºi are o lege deosebitã a ei. Cînd poate nici nu
ne gîndim, se iveºte în drumul nostru o piedicã, o oprire, o
poticnire. Nu este mare aceastã piedicã. Este o micã groapã, largã
de un metru ºi adîncã de doi. Dar, orice am face, orice am isprãvi,
peste piedica aceasta nu putem trece. N-o putem nici înconjura,
nu putem nici sãri peste ea. Am trecut peste multe greutãþi, dar
peste asta nu putem trece.
Ea stricã toate planurile ºi toate socotelile noastre. Sãraci,
bogaþi, tineri, bãtrîni, împãraþi, cerºetori... cu toþii cãdem ºi ne
rãsturnãm în ea. Ea ne doboarã fãrã cruþare, în virtutea poruncii:
Plata pãcatului este moartea (Rom. 6, 23) . Toþi am pãcãtuit, toþi
trebuie sã murim. Mormîntul ne primeºte cu aceste cuvinte ale
Domnului: Din pãmînt eºti, în pãmînt te vei întoarce.
Dar viaþa ºi cãlãtoria noastrã nu se gatã cu groapa din ograda
bisericii. Am fi de plîns de s-ar sfîrºi cu atît. Am fi în rînd cu
dobitoacele. Ne-am naºte ca ele, am trãi ca ele ºi ne-am preface
þãrînã. Viaþa noastrã trece ºi dincolo de mormînt.
Ascultaþi ce zice ap. Pavel: Este rînduit oamenilor o datã sã
moarã, iar dupã aceea vine judecata. În aceste cuvinte este pus tot
rostul vieþii noastre. Auziþi! Dupã moarte vine judecata; vine
binecuvîntarea sau osînda. Toþi trebuie sã ne înfãþiºãm înaintea
scaunului de judecatã, pentru ca fiecare sã-ºi primeascã rãsplata
dupã fapta sa (2 Cor. 5, 10) .
Moartea corpului nu are însemnãtatea ce i-o dau oamenii. Ea
este numai o solie ce vine sã ne treacã într-o altã viaþã. Moartea
vine sã ne treacã la fericire sau osîndã, aºa dupã cum au fost
faptele ºi viaþa noastrã. La groapa din cimitir, moartea ne aºteaptã
însoþitã de doi argaþi: îngerul Domnului ºi îngerul diavolului;
trimisul cerului ºi trimisul iadului (aºa cum se vede în imaginea
de mai jos). Ea ne dã în seama unuia sau celuilalt, aºa dupã cum
au fost purtãrile ºi viaþa noastrã. Cînd a murit sãracul Lazãr, a
fost dus de îngeri în sînul lui Avraam, iar pe bogat, îngerii cei rãi
l-au dus în iad (Luca 16, 22) .
Pag. 90

Fratele meu! Ia seama, unuia din aceºti doi îngeri ne va da ºi

pe noi moartea. Stã în voia noastrã sã alegem pe unul sau pe
celãlalt, prin viaþa ºi purtãrile noastre.
Fratele meu! Stãm în pragul Anului Nou. Sã folosim acest
prilej nu pentru a ne îmbãta, ci pentru a ne gîndi la rosturile ºi
chemãrile vieþii noastre. Sã ne gîndim îndeosebi cã:

1 - Viaþa noastrã este o cãlãtorie. Noi sîntem cãlãtori strãini în

aceastã lume. Noi n-avem casã stãtãtoare aici pe pãmînt, ci o
avem pe cea fãgãduitã de Domnul, în cer (Evrei 13, 14) . Viaþa
noastrã trebuie sã se sfîrºeascã dupã cuvintele ap. Pavel: Lupta
cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am sfîrºit (2 Tim. 4, 7) .
2 - Noi nu cãlãtorim numai spre cimitir, ci cãlãtorim spre
veºnicie, spre fericire sau osîndã, aºa dupã cum am trãit: o viaþã
cu Domnul sau o viaþã fãrã El.
Vai de cei care trãiesc o viaþã fãrã Dumnezeu în lume! Vai de
cei care aleargã pe calea cea largã a pieirii (Matei 7, 13) .
3 - Înfricoºatã este moartea! Dar cînd omul trãieºte o viaþã cu
Domnul, aºteaptã moartea liniºtit. Nu se mai înfricoºeazã de ea.
În acest înþeles striga ap. Pavel: Unde este boldul tãu, o, moarte?
 Pag. 91

Cel credincios trece îndatã din moarte la viaþã (Ioan 5, 24) .

El doreºte sã se mute ºi sã fie împreunã cu Hristos

(Filip. 1, 23) . Cel credincios moare în plinã viaþã.

Învredniceºte-mã Doamne ºi pe mine sã mi se scrie pe crucea

din cimitir cã am murit în plinã viaþã.
Un om lumesc vorbea, la privegherea unui mort, despre cît de
înfricoºatã este groapa din cimitir, cît este de rece ºi întunecoasã.
O, fratele meu - i-a rãspuns un ostaº din Oastea Domnului - eu
nu mã înfricoºez de groapa din cimitir! Pentru mine mormîntul
este un cer, de cînd Domnul meu a intrat în el pentru mine ºi
mîntuirea mea!...
Cuminte rãspuns!
- În noaptea asta voi fi Acasã, ºoptea un credincios în clipele
morþii.
- Ce vrei sã spui cu asta? întrebarã cei ai casei.
- Un înger a sosit dupã mine... - grãi muribundul. ªi plecã
Acasã, la Domnul. Ce moarte frumoasã!
Pag. 92

Nu aºa mor însã pãcãtoºii.

Sãrmane suflete al meu, ce va fi cu tine?... Unde mergi? Aºa
se tînguia un vestit necredincios, pe patul morþii.
Fratele meu! Pãºim într-un an nou. Intrãm într-un an nou ce stã
în faþa noastrã cu semnul întrebãrii. Cine ar putea ºti ce ne
aºteaptã în acest an? Cine ar putea ºti anul, luna, ziua ºi ceasul în
care moartea ºi cei doi argaþi ne vor opri în drumul vieþii? Drept
aceea, privegheaþi ºi staþi gata, cãci nu ºtiþi ziua ºi ceasul
(Matei 13, 35) .
Ah, ce nebunie este a trãi o viaþã fãrã sã te gîndeºti la sfîrºitul
vieþii!... Ah, ce nebunie este a tot amîna de pe un an pe altul, de
pe o zi pe alta, grija mîntuirii sufleteºti!
Veºnicia începe dupã ce intrãm în groapa din cimitir, iar noi
trãim ca ºi cînd aici pe pãmînt ar fi rostul vieþii noastre.
Fratele meu, numai un pas este între noi ºi moarte
(1 Regi 20, 3) ; într-o clipã moartea ne poate trece în veºnicie.
Un þãran, care plecase cu carul în Munþii Alpi, s-a prãbuºit
într-o prãpastie. Pe o stîncã din acel loc i s-a lipit o tablã de
aramã pe care se pot citi, pînã în ziua de azi, urmãtoarele versuri:

Scurtã este calea

ce duce la veºnicie
la orele 10 am fost aici,
la orele 11 am fost Acolo.

Cu adevãrat, scurtã este calea ce duce la veºnicie. Azi sîntem

aici, mîine putem fi Acolo. Drept aceea, privegheaþi ºi staþi gata,
cãci nu ºtiþi ziua ºi ceasul!
La fiecare pas ce-l facem, sã rãsune neîncetat în urechile
noastre cuvintele ap. Pavel: Rînduit este omului o datã sã moarã,
iar dupã moarte vine judecata...
Fratele meu! Eºti tu gata pentru aceastã judecatã?
Cu astfel de gînduri sã intrãm pe uºa Anului Nou, pentru ca la
sfîrºitul lui, sã putem culege cît mai multe roade de mîntuire.
Amin.
În legãturã cu Anul Nou, din predicile ºi învãþãturile noastre
se mai pot folosi urmãtoarele: Pilda cu smochinul neroditor ºi
Pilda cu cele zece fecioare din cartea Din pildele Mîntuitorului.
Apoi, articolele: Calendarul ºi timpul; Ziua ºi noaptea de Anul
Nou, din Calendarul anului 1933; An Nou fericit! din Calendarul
anului 1934.
 Pag. 93

Evanghelia duminicii dinaintea Botezului Domnului

Despre Sfîntul Ioan Botezãtorul ºi despre Botezul Domnului.

Începerea Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Precum s-a scris în proroci: Iatã, Eu trimit pe îngerul Meu
înaintea feþei Tale, care va gãti calea Ta înaintea Ta.
Glasul celui ce strigã în pustie: Neteziþi calea Domnului,
faceþi drepte cãrãrile Lui.
Era Ioan botezînd în pustie ºi propovãduind botezul pocãinþei,
spre iertarea pãcatelor. ªi mergeau la el tot þinutul Iudeii ºi toþi
cei d i n I er u s a l i m º i s e b o t ez a u d e cã t re el î n R î u l I o rd an,
mãrturisindu-ºi pãcatele. ªi Ioan era îmbrãcat în piei de cãmilã
ºi cu brîu de curea împrejurul mijlocului sãu ºi mînca acride ºi
miere sãlbaticã.
ªi propovãduia zicînd: Vine dupã mine Cel mai tare decît
mine, cãruia nu sînt vrednic sã-I dezleg cureaua încãlþãmintelor
Lui. Eu vã botez cu apã, dar El vã va boteza cu Duhul Sfînt
(Matei 1, 1-8) .
Atunci a venit Isus din Galileia la Iordan cãtre Ioan, ca sã fie
botezat de cãtre el. Ioan Îl oprea zicîndu-I: Eu am trebuinþã sã fiu
botezat de Tine, ºi Tu vii la mine? Iar Isus i-a zis: Lasã acum, cã
aºa este de cuviinþã nouã ca sã împlinim toatã dreptatea. Atunci
L-a lãsat pe El. ªi botezîndu-Se, Isus îndatã a ieºit din apã; ºi,
iatã, s-au deschis Lui cerurile ºi a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu
pogorîndu-Se, ca un porumbel, ºi venind peste El; ªi, iatã glas din
ceruri zicînd: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit în care am binevoit!
(Matei 3, 13-17) .
Minunatã a fost ivirea lui Ioan Botezãtorul în lume! Un om a
început o predicã, o viaþã nouã. Nimeni nu cunoºtea anume pe
acest om ºi nu ºtia de unde vine. N-avea nici în îmbrãcãmintea,
nici în înfãþiºarea lui ceva atrãgãtor. Nu era nici mare învãþat ºi
totuºi toþi iudeii alergau la el ºi se botezau în Rîul Iordan. Ioan
cîºtiga sufletele cu vestea cea bunã cã soseºte un Mîntuitor;
cîºtiga sufletele cu cãldura ºi dragostea cu care Îl vestea pe Acest
Mîntuitor ºi chema pe oameni la pocãinþã, la o schimbare a vieþii,
la o viaþã nouã. Ioan cîºtiga suflete prin pilda vieþii sale. Însãºi
viaþa lui era o predicã de înfrînare ºi de viaþã pusã cu totul în
slujba Domnului.
Predica ºi viaþa lui Ioan aratã ºi azi calea spre Mîntuitorul.
Ioan e ºi azi glasul celui ce strigã - azi, mai tare ca oricînd - în
pustia acestei vieþi: Pocãiþi-vã de pãcatele voastre, cãci
Mîntuitorul ºi darul mîntuirii au venit demult. Ioan e ºi azi o
predicã de mustrare - azi, mai asprã ca oricînd - pentru cei care
se îmbuibã în mîncãruri, în petreceri, în fãlii ºi beþii. Predica lui
Ioan e ºi azi o pildã cã adevãrul creºtin trebuie spus fãrã cruþare,
aºa cum l-a spus el fariseilor ºi lui Irod, împãratul, chiar cu preþul
vieþii. Minunate au fost predica lui Ioan ºi botezul lui, dar totuºi
predica ºi botezul lui au fost numai o pregãtire pentru Cel ce a
venit sã boteze cu Duh Sfînt ºi cu foc. Acest botez s-a pogorît
peste Isus în Rîul Iordanului.
Pag. 94

Prin darul botezului din Rîul Iordan, Mîntuitorul a spãlat

pãcatul strãmoºesc ºi a înnoit omenirea prin apã ºi prin Duh.
Acest dar al înnoirii ºi al naºterii din nou a trecut apoi asupra
fiecãrui om. Prin darul botezului, fiecare om se spalã de pãcatul
strãmoºesc ºi se naºte a doua oarã pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.

Mare tainã este Sfîntul Botez! Cînd se boteazã pruncii, li se ung

cu pecetea darului Duhului Sfînt fruntea, gura, ochii, urechile,
mîinile, pieptul ºi picioarele. Asta înseamnã cã cel nãscut din nou,
prin Taina Botezului, trebuie sã-ºi punã în slujba Domnului ºi în
ascultare de Domnul mintea, graiul, ochii, urechile, mîinile,
inima, picioarele, adicã toatã viaþa ºi purtãrile lui. Ce bine ar fi sã
fie aºa! Dar cei mai mulþi oameni, dupã ce cresc mari, pãrãsesc
darul ºi puterea Duhului Sfînt ºi slujesc pãcatelor, de aceea nu se
vãd în viaþa lor roadele Duhului: iubirea, pacea, îndelungã
rãbdarea, bunãtatea, credinþa, blîndeþea, înfrînarea...
(Gal. 5, 22) , ci se vãd roadele trupului: pizmele, uciderile,
beþiile, ospeþele cele cu cîntece ºi alte asemenea acestora
(Gal. 5, 21) . Dacã darul botezului ne-a fãcut fiii lui Dumnezeu,
apoi ºi trebuie sã trãim ca fii ai lui Dumnezeu ºi ca fraþi laolaltã.
Dacã darul sfîntului botez face din corpul nostru casa Duhului
Sfînt ( 1 C o r . 6, 1 9 ) , apoi ºi trebuie sã trãim în Duhul lui
Dumnezeu. Dac ã l a b o t ez n e lepãdãm de satana ºi de toate
lucrurile lui, apoi sã ºi trãim aceastã viaþã.
 Pag. 95

În Faptele Apostolilor la cap. 19, se spune cã ap. Pavel, sosind

la Efes, a aflat pe unii învãþãcei care erau botezaþi numai cu
botezul cu apã al lui Ioan. Aþi luat Duh Sfînt? - i-a întrebat Pavel.
Nici n-am auzit cã este Duh Sfînt, au rãspuns cei botezaþi
(Fap. Ap. 19, 1-6) . Cei mai mulþi creºtini sînt parcã ºi azi ca
cei din Efes: rãmaºi numai la botezul cu apã, cãci focul ºi puterea
Duhului Sfînt lipsesc cu totul din viaþa ºi purtãrile lor. Taina cea
mare a Sfîntului Botez aceasta este: sã trãieºti o viaþã aprinsã,
cuprinsã ºi cîrmuitã de darul Duhului Sfînt.
Dragã cititorule! Pe lîngã botezul ce-l primim în braþele
n a º i l o r, º i n o i t r eb u i e s ã n e în cr eº t i n ãm, p r i n cãi n þ ã, p r i n
întoarcerea cãtre Dumnezeu, prin renaºterea sufleteascã. Pe lîngã
botezul din braþele naºilor, noi trebuie sã trecem mereu prin focul
ºi botezul cel curãþitor de pãcate al Duhului Sfînt ºi sã ne spãlãm
mereu în apele credinþei ºi în lacrimile cãinþei. Acesta este
botezul pe care îl cerem cînd ne rugãm cu psalmistul:
Stropi-mã-vei cu isop ºi mai vîrtos decît zãpada mã voi albi...
inimã curatã zideºte întru mine, Dumnezeule... Acesta este botezul
sufletesc ºi aceasta este apa cea curãþitoare despre care aºa de
frumos spun citaniile de la praznicul botezului: Aºa grãieºte
Domnul: Cei însetaþi veniþi la ape ºi beþi fãrã bani ºi fãrã platã.
A ceas t a z i c e D o m n u l : S p ã l a þ i - v ã º i v ã c u r ãþ i þ i . . . s co at eþ i
vicleºugurile din inimile voastre. Pãrãsiþi-vã rãutãþile voastre,
învãþaþi-vã a face bine! Cãutaþi judecata, izbãviþi pe cei nãpãstuiþi,
faceþi dreptate vãduvei ºi sãracului... ªi atunci, de vor fi pãcatele
voastre ca cîrmîzul, ca zãpada le voi albi; ºi de vor fi ca roºeala,
ca lîna le voi albi (Isaia 1, 16) . Aceasta este taina cea mare a
botezului: curãþirea de pãcate ºi înnoirea vieþii.
Pag. 96

Apa ºi focul lui Ilie

Prorocul Ilie, cînd s-a suit pe munte sã descopere pe preoþii cei

mincinoºi ai lui Baal, a turnat peste jertfã de trei ori apã ºi apoi
s-a rugat pentru focul din cer, care s-a pogorît ºi a aprins jertfa.
Aceastã jertfã a închipuit ºi închipuie taina cea mare a sfîntului
botez. Apa ºi focul fac ºi astãzi botezul cel adevãrat: apa îl spalã
pe om, ºi focul Duhului Sfînt îl aprinde pentru Hristos.
 Pag. 97

La Botezul Domnului

La Botezul Domnului, Duhul în chip de porumbel S-a arãtat.

Botezul Domnului este ºi praznicul Duhului Sfînt. Cîþi însã
c u n o s c c u a d e v ã r a t p e D u m n e z e u D u h u l S f î n t ? Tr ã i m u n
creºtinism ce ºi-a pierdut puterea, tocmai fiindcã lipseºte din el
porumbelul Duhului Sfînt.
Cred oamenii într-un Dumnezeu, ºtiu cum S-a nãscut ºi cum a
murit Isus Hristos, dar n-au pe Duhul Sfînt prin care se revarsã în
lume ºi în suflete darurile cerului de sus. Voi spune o asemãnare.
Soarele ne dã luminã, cãldurã ºi viaþã. Fãrã darurile lui,
pãmîntul ºi oamenii s-ar prãpãdi. Dar acest dar al soarelui ni se
dã nouã prin atmosferã. Pãmîntul e înconjurat de un strat de aer
de 8-9 mii de km. Acest strat de aer, aceastã atmosferã, preface
razele soarelui în cãldurã, luminã ºi viaþã. Atmosfera restrînge
razele soarelui ºi le preface în luminã ºi cãldurã potrivitã.
Atmosfera ne dã ºi ploaia cea binefãcãtoare. Fãrã de aceastã
atmosferã n-ar putea trãi pe pãmînt nici un vierme ºi nici un fir
de iarbã. Dacã n-ar fi stratul de aer, ziua soarele ar arde tot, iar
noaptea ar îngheþa tot. Pãmîntul nostru ar fi o lume pustie fãrã
viaþã, aºa cum e luna.
Sînt planete care n-au atmosferã. Spun astronomii cã cele mai
multe planete n-au atmosferã. Ele sînt niºte lumi pustii ºi fãrã
viaþã. Soarele lumineazã ºi pentru ele, dar n-au atmosferã care sã
le prefacã acest dar în viaþã.
Ce minunatã icoanã este aceastã rînduialã a firii ºi pentru
rînduiala cea tainicã a mîntuirii sufletului!

Evanghelia duminicii dupã Botezul Domnului

Isus Mîntuitorul e alungat cu pietre din patria Lui

12. Cînd a auzit Isus cã Ioan fusese închis, a plecat în Galileia.

13. A pãrãsit Nazaretul, ºi a venit de a locuit în Capernaum,
lîngã mare, în þinutul lui Zabulon ºi Neftali,
14. ca sã se împlineascã ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care
zice:
15. Þara lui Zabulon ºi þara lui Neftali înspre mare, dincolo de
Iordan, Galileia Neamurilor,
16. norodul acesta, care zãcea în întuneric, a vãzut o mare
luminã; ºi peste cei ce zãceau în þinutul ºi în umbra morþii, a
rãsãrit lumina.
17. De atunci încolo, Isus a început sã propovãduiascã, ºi sã
zicã: Pocãiþi-vã, cãci Împãrãþia cerurilor este aproape.
(Matei 4, 12-17) .
Evanghelia de duminicã, de dupã Botez, e puþin cunoscutã ºi
ar trebui sã o cunoascã tot omul, cãci cuprinde o adîncã învãþãturã
sufleteascã.
Pag. 98

Evanghelia aceasta ne spune numai pe scurt cã a ieºit Isus din

Nazaret, patria Lui, dar nu spune de ce ºi cum a ieºit. Aceste
amãnunte le aflãm dintr-o altã Evanghelie, de la Luca; (citiþi
aceastã Evanghelie la Luca 4, 16-32). În aceastã Evanghelie se
spune pe larg cum a început Isus sã înveþe ºi în þara Lui ºi toþi Îl
mãrturiseau pe El ºi se mirau de cuvintele darului care ieºeau din
gura Lui, dar cînd a început a-i mustra pentru pãcate, s-au umplut
toþi de mînie ºi, sculîndu-se, L-au scos pe El afarã din cetate.

Sã luãm aminte cã aceastã Evanghelie se petrece ºi azi printre

noi ºi sub ochii noºtri. Noi ne mirãm de nazarinenii cei nebuni
care L-au scos pe Isus din cetatea lor ºi L-au alungat cu pietre,
dar tot aºa facem ºi noi cînd, cu pãcatele ºi fãrãdelegile noastre,
Îl alungãm pe Isus dintre noi ºi din hotarele vieþii noastre. Isus
Mîntuitorul rãmîne ºi locuieºte numai acolo unde este iubire, pace

ºi viaþã curatã între oameni ºi casele lor. Cînd noi stãruim în

pãcate ºi fãrãdelegi, Îl alungãm pe Mîntuitorul din cetatea vieþii
noastre. În multe locuri ºi în multe feluri ºi chipuri se poate vedea
ºi azi Evanghelia de mai sus. Eu am vãzut-o ºi ieri în piaþa
Sibiului. Era marþi, zi de tîrg, ºi un om beat striga ºi înjura de
cele sfinte, de te luau fiorii.
 Pag. 99

Mi s-a pãrut atunci cã înaintea acestui om mergea Mîntuitorul ºi

el Îl alunga cu pietre, aºa cum se vede în imaginea de mai înainte.
Da, da, iubite cititorule, toþi suduitorii sînt în chipul oamenilor
din Evanghelie, care aruncã cu pietre dupã Mîntuitorul, dupã
Dumnezeu, care le-a dat viaþa. ªi nu numai suduitorii sînt aºa, ci
t o þ i d e s f r î n aþ i i , p i zmu i t o r i i , î n º e l ã t o r i i , e t c . Î l a l u n g ã p e
Mîntuitorul cu pietrele pãcatelor. Tot ca pe vremea Evangheliei,
aºa e alungat Isus din viaþa omului, din viaþa oamenilor, din viaþa
satelor ºi din viaþa oraºelor. Cercetaþi ºi veþi afla viaþa satelor
încãrcatã cu vrajbe, împerecheri ºi alte pãcate, în semnul cã Isus
e alungat de acolo; cercetaþi viaþa oraºelor ºi le veþi afla în chipul
Sodomei ºi Gomorei. Cercetaþi în politicã ºi veþi afla cã Isus a
fost alungat demult ºi de acolo.
O, Mîntuitorule Doamne! Tu eºti ºi azi un om fãrã de patrie ºi
fãrã de þarã! Tu eºti ºi azi un alungat ºi fugãrit din hotarele
sufleteºti ale oamenilor ºi popoarelor de azi!
Pe Isus L-au alungat nazarinenii pentru cã le-a mustrat
pãcatele. Cam aºa e ºi azi. Le place oamenilor Cuvîntul lui
Dumnezeu, dar din starea lor pãcãtoasã sã nu-i scorneºti ºi de
scãderile lor sã nu te prea atingi. Cînd eram preot nou la sat,
mi-aduc aminte cã, odatã, am predicat pentru Ziua Domnului ºi
am spus oamenilor cã nu se cade sã facã în duminici jocuri ºi
petreceri. A doua zi tot satul era în capul meu, cu vorbele: Da’ ce
vrea popa ãsta? Noi aºa ne-am trezit din bãtrîni cu joc ºi petrecere
duminica... Da’ el vrea sã ne strice datinile noastre?... Adicã le
plãcea oamenilor o predicã din aceea care sã nu le strice datinile.
Dragã cititorule! Eu te întreb, Îl ai tu pe Domnul Isus în
cetatea vieþii tale sau L-ai alungat cu fãrãdelegile tale? Într-un
loc, ne spune o Evanghelie cã Isus a plîns asupra cetãþii
Ierusalimului (Luca 19, 41) , pentru cã nu-L primise pe El. Tot
aºa plînge ºi azi Mîntuitorul pentru cetatea vieþii tale cã nu vrei
sã-L primeºti pe El.
Auzi tu, dragã cititorule, Isus plînge pentru tine ºi pentru
mîntuirea ta ºi tu nu te înfiori? ªi tu tot în pãcate?...

Un rãmãºag...

Într-un sat, trãia odatã un om foarte suduitor. La toatã vorba

înjura de cele sfinte. Celor ce-l rugau sã lase hula de cele sfinte,
le spunea cã nu se poate dezbãra de acest nãrav. Într-o dimineaþã,
un creºtin cu rîvnã pentru îndreptarea de-aproapelui s-apropie de
suduitor, scoate din pungã un galben ºi-arãtîndu-i-l, zice: Frate
dragã, dacã te vei putea rãbda sã nu înjuri azi toatã ziua, iatã aici,
acest galben va fi al tãu. Chemarã ºi doi martori, ºi rãmãºagul se
fãcu. Suduitorul se rãbdã. Mai tîrziu, prietenii lui începurã a-l
necãji, doar va pierde galbenul. Suduitorul se înfuria, însã
c r e º t i n u l c e p u s e s e r ãm㺠ag ul î i ar ã t a m e r e u g a l b e n u l , º i
suduitorul, vãzîndu-l cum strãluceºte, iar se domolea. Rãbdã toatã
ziua ºi seara cîºtigã galbenul. Cînd i l-a dat, creºtinul care pusese
acest rãmãºag îi zise: Vezi, dragã frate, pentru un galben te-ai
putut rãbda sã nu sudui, dar pentru Bunul Dumnezeu ba.
Pag. 100

Iatã, ai ajuns sã preþuieºti mai mult un galben netrebnic decît pe

Dumnezeu, Fãcãtorul tãu. Tatãl ceresc a stat mereu în faþa ta ºi
te-a rugat sã nu-L huleºti prin sudalmã; pe Dumnezeu n-ai vrut
sã-L asculþi, însã pe acest galben l-ai putut asculta. Lasã-te, frate
dragã, lasã-te de sudalmã, cãci altcum, acest galben va sta în Ziua
Judecãþii ca cel mai mare pîrîº în contra ta ºi a sufletului tãu!
Aceastã întîmplare ºi aceste vorbe l-au înfiorat atît de mult pe
suduitor încît din acea clipã n-a mai suduit.

Cãmila îºi tulburã apa...

Cînd am fost la Ierusalim, în þara cãmilei, am vãzut un nãrav

ciudat ce-l are cãmila. Cînd ajunge la atare apã limpede, o tulburã
îndatã ºi apoi bea din ea. Am cãutat sã aflu ce înseamnã aceasta
ºi am aflat cã acest lucru îl face cãmila fiindcã îºi vede în oglinda
apei chipul ei urît, ºi neplãcîndu-i aceastã urîciune, s-apucã îndatã
ºi tulburã apa.
În chipul cãmilei sînt ºi oamenii cei pãcãtoºi. Ei nu suferã
oglinda Evangheliei, pentru cã în ea îºi vãd urîciunea vieþii lor.
Pãcãtoºii nu suferã nici pe cei credincioºi, pentru cã ºi viaþa
credincioºilor este o oglindã curatã în care pãcãtoºii îºi vãd
urîciunea vieþii lor ºi a faptelor lor. Din aceastã pricinã, pãcãtoºii
au batjocorit ºi prigonit - ºi vor prigoni totdeauna pe cei drepþi ºi
credincioºi, ca sã se împlineascã spusele Mîntuitorului: Pe Mine
M-au urît, ºi pe voi vã vor urî... Fericiþi veþi fi cînd vã vor ocãrî
pe voi ºi vã vor prigoni...

Evanghelia duminicii a 32-a dupã Rusalii

A lui Zacheu vameºul

1. Isus a intrat în Ierihon, ºi trecea prin cetate.

2. ªi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameºilor,
3 . c ã u t a s ã va d ã ca re es t e I s u s ; d a r n u p u t e a d i n p r i c i n a
norodului, cãci era mic de staturã.
4. A alergat înainte, ºi s-a suit într-un dud ca sã-L vadã; pentru
cã pe drumul acela avea sã treacã.
5. Isus, cînd a ajuns la locul acela, ªi-a ridicat ochii în sus, ºi i-a
zis: Zachee, dã-te jos degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmîn în
casa ta.
6. Zacheu s-a dat jos în grabã, ºi L-a primit cu bucurie.
7. Cînd au vãzut lucrul acesta, toþi cîrteau ºi ziceau: A intrat sã
gãzduiascã la un om pãcãtos.
8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, ºi I-a zis: Iatã, Doamne,
jumãtate din avuþia mea o dau sãracilor; ºi, dacã am nãpãstuit
pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împãtrit.
9. Isus i-a zis: Astãzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, cãci ºi
el este fiul lui Avraam.
10. Pentru cã Fiul omului a venit sã caute ºi sã mîntuiascã ce era
pierdut. (Luca 19, 1-10) .
 Pag. 101

Ce minunatã ºi plinã de învãþãturã este Evanghelia lui Zacheu

din Ierihon! Acest Zacheu este pus înaintea noastrã cu o minunatã
învãþãturã despre cum trebuie sã plece fiecare om pe calea
mîntuirii sufleteºti. Sã cercetãm dar cu de-amãnuntul, sã aflãm
cum s-a mîntuit acest Zacheu.

Înainte de toate, sã vedem ce l-a plecat de acasã pe vameºul

Zacheu. Vameºii erau oameni vestit de bogaþi. Zacheu era mai
marele vameºilor, iar vameºii erau pãcãtoºi vestiþi care îºi fãceau
averi cu fel de fel de camete, nedreptãþi, înºelãciuni ºi furturi din
averea statului. Zacheu era, aºadar, mai marele pãcãtoºilor - ºi
mult va fi trebuit sã fi furat ºi înºelat pînã a ajuns la acest rang.
Dar ce-i pãsa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, ºi
nu ducea lipsã de nimic. Însã totuºi lui Zacheu îi lipsea ceva. Îi
lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Îi lipsea ceva în sufletul lui.
Sufletul lui Zacheu simþea o greutate, simþea o neliniºte, o
nemulþumire. Din adîncul sufletului sãu auzea tot mai lãmurit
m u s t r a r e a : Va i d e t i n e , Z a c h e e , º i d e b a n i i t ã i f ã c u þ i c u
strîmbãtate ºi vicleºug! Lasã aceastã cale!
Pag. 102

Aceastã greutate ºi tulburare, ce le simþea în sufletul sãu, l-au

fãcut într-o zi sã-ºi lase vama ºi cîºtigul ºi sã plece ca sã vadã pe
Isus, pe un Om ce predica despre cele sufleteºti. Pe Zacheu l-a
adus de acasã nu numai vestea ce se dusese despre Isus, ci l-a dus
mai ales greutatea ce o simþea în sufletul sãu; l-au dus dorul ºi
dorinþa ce se treziserã în el dupã o înnoire a vieþii. Zacheu simþea
cã-i lipseºte ceva, ºi acest ceva îl suia pe el - om bogat - într-un
d u d d i n ma rg i n e a d r u m u l u i . ª i , i a t ã , p e d r u m S e a p r o p i e
Mîntuitorul. Se apropie ca o luminã mare ce atrage dupã Sine un
norod întreg. Zacheu Îl vede apropiindu-Se; ºi, din ce Se apropie,
Zacheu se simte acolo sus în dud tot mai mic ºi tot mai neliniºtit.
În lumina Mîntuitorului, Zacheu îºi vede deodatã tot trecutul sãu
plin de întunericul pãcatelor. În lumina Mîntuitorului, Zacheu
simte cum deodatã piere tot preþul averii sale ºi al banilor sãi. În
faþa Mîntuitorului, Zacheu se simte atît de sãrac, atît de gol, atît
de negru ºi de pãcãtos, îºi simte zãdãrnicia vieþii lui atît de mult,
încît îi vine sã strige de acolo de sus: Vai de mine ºi de viaþa
mea!
 Pag. 103

În aceastã clipã, Mîntuitorul Se opreºte ºi strigã: Zachee, dã-te jos

degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmîn în casa ta! Zacheu stã o clipã
uimit. Dacã ar mai fi cineva sus în dud, ar crede cã Isus strigã pe
altul. Dar e numai el. ªi, coborîndu-se repede, Îl priveºte cu
bucurie pe Mîntuitorul, în vreme ce gloata se mirã cã Acesta intrã
sã gãzduiascã la un om pãcãtos.
O, ce minunatã învãþãturã este în aceastã istorie a lui Zacheu!
Pe Zacheu l-a atras la Mîntuitorul o chemare a sufletului sãu.
Oricît de pãcãtos era Zacheu, în sufletul sãu mai rãmãsese ceva
ce-l chema ºi-l ducea sã-L vadã pe Mîntuitorul ºi sã se întîlneascã
cu El. Zacheu a dat ascultare acestei chemãri. ªi aceastã ascultare
l-a întîlnit cu Mîntuitorul ºi l-a pus în faþa ºi în lumina
Mîntuitorului, cînd i s-au deschis ochii sã vadã întunericul vieþii
sale.
Oricît de pãcãtos ai fi tu, cititorule, oricît de mult te-ai fi
ticãloºit, ia seama cã ºi în tine tot a mai rãmas ceva ce te atrage
la Mîntuitorul. A mai rãmas ºi în tine o scînteie pe care pãcatul
niciodatã n-o poate stinge. A mai rãmas în tine o dorinþã, un glas,
o chemare, o suspinare a sufletului care nu se stinge chiar în orice
adînc al fãrãdelegilor te-ai coborî, ci strigã de acolo ºi umblã sã
strige la Mîntuitorul. Oricît de pãcãtos era Zacheu, tot a mai fost
ceva în el care l-a ridicat sus sã-L vadã pe Mîntuitorul. Oricît
te-ai fi cufundat în ticãloºie, mai este ºi în tine ceva ce te poate
ridica sus. Zacheu a ascultat aceastã chemare a sufletului ºi s-a
mîntuit. Ascultã bine, dragã cititorule, ascultã bine cã ºi în
adîncul sufletului tãu este o chemare, este o dorinþã, o suspinare
a sufletului tãu sã ieºi din ticãloºie. Ascultã, dragã suflete aceastã
chemare, cãci ea te duce în faþa Mîntuitorului, iar cînd ai ajuns în
faþa Lui deodatã þi se deschid ochii sufletului sã vezi întunericul
în care trãieºti ºi sã cauþi lumina ºi viaþa. Cele mai multe suflete
se pierd nu pentru cã nu li se predicã Evanghelia, ci pentru cã nu
vor sã asculte predica din sufletul lor. Mîntuitorul ºi astãzi strigã
fiecãrui creºtin, ca odinioarã lui Zacheu: Suflete, grãbeºte, cã
astãzi Mi se cade sã rãmîn în casa ta! Oricît de pãcãtoºi am fi,
Domnul vrea sã intre la noi ºi sã rãmînã la noi.
Dar învãþãtura Evangheliei de duminicã nu stã numai în aceea
cã Isus a intrat în casa lui Zacheu pãcãtosul, ci, mai ales, stã în
aceea cã Zacheu s-a schimbat cu totul dupã ce a intrat Isus în casa
lui.
O, ce minunate schimbãri s-au fãcut în casa lui Zacheu dupã ce
a intrat Isus în ea! Cînd s-a întors acasã ºi L-a primit pe Isus în
casã, Zacheu era altul. Zacheu cel plecat de acasã murise ºi în
locul lui s-a întors un alt Zacheu, înviat la o viaþã nouã. În casa
d e l a I er i h o n s - a p et r ecu t o mi n u n e. C î n d a p l ecat Zach eu
de-acasã era un lacom ce tremura dupã cîºtiguri, dupã bani ºi
înºelãciuni. ªi auziþi-l ce zice dupã ce a intrat Isus în casa lui:
Iatã Doamne, jumãtate din avuþia mea o dau sãracilor...
O astfel de minunatã schimbare trebuie sã se petreacã ºi în
casa sufletului tãu, iubite cititorule, dupã ce L-ai primit cu
adevãrat pe Isus Mîntuitorul.
Pag. 104

O schimbare din temelii s-a fãcut în viaþa lui Zacheu dupã ce

a intrat Mîntuitorul în casa lui. A doua zi, oamenii din Ierihon se
vor fi întrebat miraþi: Oare ce-o fi pãþit Zacheu de s-o fi lãsat de
înºelãtorii? Dar Zacheu nu pãþise nimic, ci aflase Lumina vieþii.
Aºa trebuie sã ne schimbe ºi pe noi Evanghelia Mîntuitorului.
Z a ch eu v a r ãmî n e d e - a p u r u r i o p i l d ã g r ã i t o a r e d e s p r e c e
înseamnã a-L primi cu adevãrat pe Isus Mîntuitorul ºi Evanghelia
Lui. Dovada cea mai bunã cã Isus a intrat în casa sufletului tãu o
ai atunci, iubite cititorule, cînd deodatã þi se schimbã felul de a
vedea ºi judeca; atunci cînd deodatã capeþi alþi ochi ºi altã vedere,
alte picioare ºi altã umblare, altã gurã ºi alte vorbe, cînd toate la
cîte ai þinut mai înainte le socoteºti gunoaie, numai sã-L poþi
dobîndi pe Hristos. Bucurie adevãratã ºi mîntuire adevãratã numai
odatã cu aceastã schimbare va intra în casa ºi în sufletul tãu.
Astfel L-ai primit ºi tu, cititorule, pe Isus Mîntuitorul?
Vino, Mîntuitorule Doamne, ºi intrã în casa noastrã cu
mîntuire, precum ai intrat odinioarã în casa lui Zacheu din
Ierihon!...

Evanghelia duminicii a 33-a dupã Rusalii

A vameºului ºi fariseului

10. Doi oameni s-au suit la Templu sã se roage; unul era fariseu,
ºi altul vameº.
11. Fariseul sta în picioare, ºi a început sã se roage în sine
astfel: Dumnezeule, Îþi mulþumesc cã nu sînt ca ceilalþi oameni,
hrãpãreþi, nedrepþi, preacurvari sau chiar ca vameºul acesta.
12. Eu postesc de douã ori pe sãptãmînã, dau zeciuialã din toate
veniturile mele.
13. Vameºul sta departe, ºi nu îndrãznea nici ochii sã ºi-i ridice
spre cer, ci se bãtea în piept, ºi zicea: Dumnezeule, ai milã de
mine, pãcãtosul!
14. Eu vã spun cã mai degrabã omul acesta s-a coborît acasã
socotit neprihãnit decît celãlalt. Cãci oricine se înalþã, va fi
smerit; ºi oricine se smereºte, va fi înãlþat. (Luca 18, 10-14) .
Ce Evanghelie minunatã ºi ce învãþãturã minunatã despre
smerenie ºi trufie! Doarã nicãieri în Sfînta Scripturã nu se aratã
atît de grãitor virtutea smereniei ºi pãcatul trufiei ca aici, în
Evanghelia aceasta.
De la vameº sã luãm pildã de smerenie ºi cãinþã pentru
pãcatele noastre. Vameºul îºi dusese pãcatele la bisericã ºi,
aºezîndu-se cu ele ruºinat, acolo, înapoi, lîngã uºã, le stropea cu
lacrimile pãrerii de rãu.
Aºa sã facem ºi noi. Smerenia este temelia vieþii noastre celei
creºtineºti - zice Sf. Ioan Gurã de Aur. Mãcar de ai zidi tu cît de
mult, mãcar de ai strînge mii de rugãciuni, de ajunãri ºi de fapte
bune, de nu le vei pune pe temelia aceasta, în deºert ºi lesne va
cãdea zidirea lor, pe nisip fiind aºezatã... Nimic nu este în faptele
noastre cele bune care sã nu aibã lipsã de smerenie. De vei aduna
rugãciune ori milostenie, ori ajun, ori altã bunãtate, fãrã smerenie
toate îndatã cad. Precum mîndria este izvorul tuturor rãutãþilor,
aºa smerenia, începutul tuturor faptelor bune.
 Pag. 105

Smerenia este temelia vieþii creºtineºti, iar temelia smereniei

este cunoaºterea pãcatului ºi cãinþa pentru pãcat. Nimic nu-l poate
smeri pe om aºa tare ca pãcatul ºi cunoaºterea lui - zice Sf. Ioan
Gurã de Aur.

Fariseul tocmai aceastã temelie n-o avea. În bisericã, în faþa lui

Dumnezeu, el nu zicea: Doamne, iartã-mã cã n-am putut face tot
ceea ce ar fi trebuit sã fac! Nu zicea nici mãcar aºa: Doamne,
mulþumescu-Þi cã m-ai ajutat sã fac asta ºi asta! Ba, încã mai
mult decît atît, el se lãuda pe sine însuºi ºi-l hulea pe aproapele.
Nu aºa fãcea vameºul. Acolo, dupã uºa bisericii, el stãtea cu
sufletul smerit în faþa lui Dumnezeu ºi, din adîncul sufletului sãu,
se ruga aºa: Dumnezeule, sînt un pãcãtos, sînt cel mai mare
pãcãtos!... Pentru mulþimea pãcatelor mele nu sînt vrednic sã caut
c u o c h i i m e i s p r e c e r. . . Î n a i n t e a Ta D o a m n e , s t a u t o a t e
strîmbãtãþile mele.
Pag. 106

Înaintea Ta stau toate suspinele sãracilor pe care i-am asuprit.

Nici un gînd ºi nici un lucru nu este pe care sã nu-l ºtii Tu,
Doamne. Dar a rãspunde nu pot, iar a fugi n-am unde.
Dumnezeule, milostiv fi mie pãcãtosului! Cu lacrimi fierbinþi, Te
rog, milostiv fi mie, pãcãtosului ºi mã iartã pe mine, ticãlosul!
Smerenia este începutul mîntuirii. Smerenia - zice fericitul
Augustin - este scara ce ne înalþã la cele cereºti. Smerenia - zice
Sf. Ioan Gurã de Aur - este cãruþa ce ne ridicã la cer. Celor
smeriþi, Dumnezeu le dã har (Prov. 3, 34) .
Odatã, fericitul Augustin a fost întrebat:
- Care este virtutea cea dintîi ºi cea mai mare?
- Smerenia! - a rãspuns fericitul Augustin.
- Iar dupã smerenie, care vine în rîndul al doilea?
- Smerenia! - a rãspuns iarãºi fericitul Augustin.
- Iar în rîndul al treilea? - întrebã omul mirat.
- Smerenia! - rãspunse ºi a treia oarã fericitul Augustin.
Smerenia este cea mai aleasã dintre toate virtuþile. Vom spune
însã îndatã cã aceastã virtute se poate învãþa numai în ºcoala
Mîntuitorului, în ºcoala Golgotei, în ºcoala Celui care a zis:
Învãþaþi de la Mine, cãci Eu sînt blînd ºi smerit cu inima; ºi veþi
gãsi odihnã pentru sufletele voastre. (Matei 11, 29) .
Sã nu credeþi cã e o lecþie uºoarã aceasta. E lecþia cea mai
grea. Citiþi cu luare aminte prin Noul Testament ºi veþi afla cu
cîtã greutate i-a scos Isus chiar ºi pe ucenicii Sãi de sub ispita
trufiei (cînd discutau care dintre ei sã fie mai mare).
Isus Mîntuitorul - care S-a smerit pe Sine pînã la moarte de
Cruce - rãmîne pildã desãvîrºitã de smerenie pentru toate vremile
ºi pentru toþi oamenii. Oricine pãºeºte cu adevãrat pe urmele
Domnului cîºtigã ºi virtutea smereniei. Oricine intrã cu adevãrat
î n º co al a Golgotei trãieºte o viaþã de neîncetatã smeren i e.
Dragostea ºi smerenia sînt semnul cã cineva trãieºte cu adevãrat
Evanghelia Mîntuitorului.
Faþã de virtutea smereniei, cît de urîte sînt trufia ºi mîndria!
Trufia este rãsuflarea satanei. Mîndria este ispita cea grozavã cu
care diavolul a cîºtigat cea dintîi biruinþã în Grãdina Edenului ºi
cu care cîºtigã ºi azi cele mai multe biruinþe. Rãsadul tuturor
relelor este mîndria - zice înþeleptul Sirah. ªi, vai, este plinã
lumea de roadele acestui rãsad blestemat.
Lu x urile, fãloºiile, trufiile, împerecherile, zavistiile,
duºmãniile, dihoniile politice, toate au rãsãrit ºi rãsar, de regulã,
din rãsadul cel diavolesc al trufiei. În special, lumea de azi este
plinã de duhul cel satanic al trufiei.
Se þin oamenii de azi sfãtoºi, învãþaþi; nu le mai trebuie nici
sfaturi, nici Evanghelie. Ei ºtiu de toate. Eu vorbesc de oamenii
din popor. Între domni e ºi mai ºi... Aproape toþi intelectualii îºi
fac un titlu de mîndrie (ce potrivitã expresie!) sã nu mai creadã
în superstiþiile religiei. Vai, ce seceriº grozav are diavolul ºi azi
în lume cu ispita trufiei! Rãcirea dragostei ºi trufia sînt semnele
cele mai grãitoare despre cît de mult s-a depãrtat creºtinãtatea de
azi de duhul Evangheliei.
 Pag. 107

Tot cel ce se înalþã se va smeri, iar cel ce se va smeri, se va

înãlþa, zice Evanghelia de duminicã. Vedeþi, aici sînt douã scãri
deosebite.
Tot cel ce se smereºte se va înãlþa - asta-i scara lui Dumnezeu,
pe care o vedem pe tot locul prin Biblie. Din groapã ºi din
temniþã l-a ridicat Domnul pe Iosif, fiul lui Iacov. Din apele
Nilului l-a scos pe Moise ºi l-a fãcut conducãtorul unui popor. De
la oi l-a chemat pe David prorocul; de la plug, pe Elisei; de la
pescuit pe ucenici, etc. Ce pildã minunatã de smerenie este ºi Ioan
Botezãtorul, înainte mergãtorul Domnului!
ªi cel ce se va înãlþa, se va smeri - asta-i scara diavolului, pe
care, aºijderea, ne-o aratã Biblia. Faraon îl întreba pe Moise: Cine
este Dumnezeul Acela de care îmi vorbeºti? ªi pe urmã, s-a înecat
în apele mãrii. Nebucadneþar se lãuda cu Babilonul ºi pe urmã, a
ajuns sã pascã iarbã. Pe Irod cel trufaº l-au ros viermii, etc.
Dumnezeu smereºte mai întîi ºi apoi ridicã. Diavolul, pe de
altã parte, îl ridicã mai întîi pe om ºi apoi îl rãstoarnã ºi îl
umileºte.
Smeriþi-vã sub mîna cea tare a lui Dumnezeu, ca sã vã înalþe
în vremea cercetãrii (1 Petru 5, 6) .

Rugãciune

Ca vameºul stau ºi eu în faþa Ta, Doamne. Pentru mulþimea

pãcatelor ºi a fãrãdelegilor mele stau ºi eu aplecat ca vameºul,
nici mãcar ochii mei fiind vrednic sã-i ridic spre cer. Ca ºi
vameºul îmi bat ºi eu pieptul, zicînd: Totul este rãu ºi stricat în
mine. Nu este nimic bun în mine; totul este otrãvit de pãcat. Tot
capul meu este bolnav ºi toatã inima mea sufere de moarte
(Isaia 1, 5) . Inima mea s-a tulburat în mine ºi frica morþii a
cãzut asupra mea (Psalm 55, 4) . Intrat-au ape pînã la adîncul
sufletului meu (Psalm 69, 1) . Pãcatul înaintea mea este pururea
(Psalm 51, 4) ºi înaintea Ta Doamne. Înaintea Ta stau toate
pãcatele ºi rãutãþile mele. A rãspunde pentru ele nu pot, ºi a fugi
n-am unde. Ca vameºul mã aplec ºi eu în faþa Ta Doamne, ºi cu
lacrimi mã rog Þie: Dumnezeule, fii milostiv mie, pãcãtosului, ºi
mã iartã! Multe sînt pãcatele mele, dar mila Ta Doamne, mai mare
este. Deci nu mã lãsa pe mine în deºert. Vezi smerenia mea
Doamne, ºi mã scoate din adîncul pierzãrii (Psalm 118) .
Isuse, Preascumpul meu Mîntuitor! Tu Singur ºtii ce fariseu
mare trãia odatã ºi în mine. Îþi mulþumesc Preabunule Doamne, cã
m-ai chemat în ºcoala suferinþelor, în ºcoala smereniei, ca sã mã
scapi de acest fariseu. Bine îmi este mie Doamne cã m-ai smerit,
ca sã învãþ îndreptãrile Tale (Psalm 119, 71) . Bine este mie
Doamne, ºi de-a pururi Te slãvesc pe Tine Doamne, cã m-ai
chemat în ºcoala cea mare a Golgotei, sã mã înveþi a mã smeri.
Ajutã-mi Preascumpul meu Mîntuitor sã pot trãi în smerenia
Crucii Tale pînã la sfîrºitul vieþii mele! Întãreºte-mã neîncetat,
cãci fariseul din mine poate încã n-a murit de tot. Ispititorul i-a
încercat chiar ºi pe ucenicii Tãi cu ispita trufiei ºi el umblã ºi azi
cu aceastã ispitã tocmai dupã aleºii Tãi.
Pag. 108

Îngenuncheazã-mã neîncetat, Preascumpul meu Mîntuitor, sub

Crucea Ta ºi mã þine neîncetat în acest loc preasfînt, cãci acesta
este singurul loc unde ispita trufiei nu mai are nici o putere.
Suflete al meu, smereºte-te neîncetat (1 Petru 5, 6) sub
braþele Celui care S-a smerit pentru tine pînã la moarte pe Cruce.
Amin.
Ce te mîndreºti, omule?

Ce boalã urîtã este mîndria ºi vai, cîþi suferã de boala asta!

Este doar cea mai rãspînditã boalã sufleteascã.

Ce te mîndreºti o, omule, ºi cu ce te mîndreºti? Te mîndreºti

cu avuþia ta ºi cu banii tãi? Dar pînã mîine poþi deveni sãrac. Te
mîndreºti cu sãnãtatea ºi puterea ta? Dar pînã mîine poþi fi
doborît în pat sau chiar în mormînt. Te mîndreºti cu ºtiinþa, cu
frumuseþea, cu rangul ce-l ai? Dar toate acestea nu sînt ale tale ºi
în orice clipã le poþi pierde. Tu te mîndreºti cu pene ce nu sînt ale
tale. Tu eºti exact în chipul unui corb ce se mîndreºte cu penele
unui pãun. Sau poate te mîndreºti cu faptele tale ºi cu viaþa ta de
creºtin? Asta-i o mîndrie ºi mai deºartã. Oricît de bun te-ai crede
tu, eu îþi voi spune rãspicat cã eºti plin de rãutate. Nimic nu este
sãnãtos înãuntrul tãu. Totul e putred, totul e stricat. Tot capul tãu
este bolnav ºi toatã inima ta suferã de moarte (Isaia 1, 5) .
ªi cu starea asta grozavã, tu, omule, te mîndreºti? Pãi, nu vezi
cã eºti ºi aici la fel ca în chipul unui corb urît ce se mîndreºte cu
penele unui pãun?
Pãi, oricîte pene þi-ai pune, dragul meu, tu tot nu vei putea
intra în rîndul porumbeilor din rai. Cu penele trufiei, nici un pas
nu vei putea face spre mîntuire.
În Împãrãþia lui Dumnezeu nu vei putea intra pînã nu vei cãdea
în faþa Lui aºa cum eºti, strigînd ºi tu ca vameºul din Evanghelie:
Dumnezeule, ai milã de mine, pãcãtosul! Dumnezeule, ajutã-mi sã
mã pot face dintr-un om vechi un om nou; dintr-un vas spurcat,
un vas ales; dintr-un corb urît, un porumbel curat!
 Pag. 109

Ce te mîndreºti, omule? Tu eºti pãmînt ºi cenuºã

(Sirah 10, 9) . Ce te trufeºti, pãmîntule? Tu n-ai stat niciodatã
în faþa lui Dumnezeu, de aceea te trufeºti. Te rog apleacã-te în
faþa lui Dumnezeu! Te rog apleacã-te cu adevãrat în faþa lui
Dumnezeu ºi îndatã vei scãpa de acest grozav beteºug sufletesc.
Te rog apleacã-te cu adevãrat în faþa lui Dumnezeu ºi îndatã vei
simþi ºi tu ceea ce a simþit vameºul din Evanghelie ºi vei striga ºi
tu cu el: Dumnezeule, milostiv fi mie, pãcãtosului!
Te rog apleacã-te la picioarele Crucii! Te rog intrã în ºcoala
cea mare a Golgotei, ca sã auzi glasul Lui: Învãþaþi de la Mine,
cãci Eu sînt blînd ºi smerit cu inima (Matei 11, 29) .

Cãruþa smereniei ºi a mîndriei

Pentru ca sã cunoaºteþi cît de mare este pãcatul mîndriei,

închipuiþi-vã douã cãruþe care se întrec una pe alta. Una din ele
e trasã de doi cai: dreptatea ºi mîndria, iar cealaltã, de alþii doi:
pãcatul º i s merenia. Ce credeþi, care va întrece ºi va trece
înainte? Cea a pãcatului întrece ºi biruie pe cea a dreptãþii, nu cã
doar carul pãcatului ar fi avînd o aºa mare putere, ci pentru cã îl
ajutã smerenia de lîngã el. Trãsura dreptãþii rãmîne bãtutã în
urmã, nu pentru cã dreptatea ar fi slabã, ci pentru povara ºi
greutatea mîndriei. Toatã nevoinþa noastrã, toate ostenelile, toatã
truda, toate faptele noastre, oricît de bune ar fi ele, dacã le punem
în cãruþa mîndriei se rãstoarnã ºi nimica se alege de ele!

Ce nu poate face diavolul?

Sf. Macarie se întorcea odatã obosit de la privegherea ºi

rugãciunile lui. Deodatã, îi apãru diavolul ºi îi zise:
- Tot ce faci tu, sfinte Macarie, fac ºi eu. Tu posteºti, eu nu
mãnînc nimic. Tu veghezi, eu nu dorm deloc. Tu alergi dupã
suflete, ºi eu, tot aºa. Numai ceva ai tu ceea ce nu pot avea eu.
- Ce anume? - întrebã sfîntul Macarie.
- Smerenia! - strigã diavolul ºi, ruºinat, dispãru.
Pag. 110

Pustnicul ºi ispita trufiei

Unui pustnic i s-a arãtat diavolul într-o noapte în chip de înger

luminat ºi i-a zis:
- Eu sînt Arhanghelul Gavril ºi sînt trimis la tine sã-þi aduc
cuvînt de laudã pentru rîvna ºi privegherile tale.

Dar pustnicul, simþind ispita, rãspunse:

- Sfinte arhanghele, ia seama cã ai greºit adresa! Vei fi trimis,
poate, la un altul, cãci eu sînt un biet pãcãtos; eu sînt cel mai
pãcãtos ºi ticãlos om din lume!
Diavolul scrîºni din dinþi ºi o rupse la fugã.

Evanghelia duminicii a 34-a dupã Rusalii

A fiului risipitor

11. El a mai zis: Un om avea doi fii.

12. Cel mai tînãr din ei a zis tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea de
avere, ce mi se cuvine. ªi tatãl le-a împãrþit averea.
13. Nu dupã multe zile, fiul cel mai tînãr a strîns totul, ºi a plecat
într-o þarã depãrtatã, unde ºi-a risipit averea, ducînd o viaþã
destrãbãlatã.
14. Dupã ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în þara aceea,
ºi el a început sã ducã lipsã.
15. Atunci s-a dus ºi s-a lipit de unul din locuitorii þãrii aceleia,
care l-a trimis pe ogoarele lui sã-i pãzeascã porcii.
 Pag. 111

16 . Mu lt ar fi dorit el sã se sature cu roºcovele, pe care le

mîncau porcii, dar nu i le da nimeni.
17. ªi-a venit în fire, ºi a zis: Cîþi argaþi ai tatãlui meu au belºug
de pîine, iar eu mor de foame aici!
18. Mã voi scula, mã voi duce la tatãl meu, ºi-i voi zice: Iatã, am
pãcãtuit împotriva cerului ºi împotriva ta,
19. ºi nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul tãu; fã-mã ca pe unul
din argaþii tãi.
20. ªi s-a sculat, ºi a plecat la tatãl sãu. Cînd era încã departe,
tatãl sãu l-a vãzut, ºi i s-a fãcut milã de el, a alergat de a cãzut
pe grumazul lui, ºi l-a sãrutat mult.
21. Fiul i-a zis: Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi împotriva
ta, nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul tãu.
22. Dar tatãl a zis robilor sãi: Aduceþi repede haina cea mai
bunã ºi îmbrãcaþi-l cu ea; puneþi-i un inel în deget, ºi
încãlþãminte în picioare.
23. Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l. Sã mîncãm ºi sã ne
veselim;
24. cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat, era pierdut, ºi a fost
gãsit. ªi au început sã se veseleascã.
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit ºi s-a apropiat de
casã, a auzit muzicã ºi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi, ºi a început sã-l întrebe ce este.
27. Robul acela i-a rãspuns: Fratele tãu a venit înapoi, ºi tatãl
tãu a tãiat viþelul cel îngrãºat, pentru cã l-a gãsit iarãºi sãnãtos
ºi bine.
28. El s-a întãrîtat de mînie, ºi nu voia sã intre în casã. Tatãl sãu
a ieºit afarã, ºi l-a rugat sã intre.
29. Dar el, drept rãspuns a zis tatãlui sãu: Iatã, eu îþi slujesc ca
un rob de atîþia ani, ºi niciodatã nu þi-am cãlcat porunca, ºi mie
niciodatã nu mi-ai dat mãcar un ied sã mã veselesc cu prietenii
mei;
30. iar cînd a venit acest fiu al tãu care þi-a mîncat averea cu
femeile desfrînate, i-ai tãiat viþelul cel îngrãºat.
31. Fiule, i-a zis tatãl, tu întotdeauna eºti cu mine, ºi tot ce am
eu este al tãu.
32. Dar trebuia sã ne veselim ºi sã ne bucurãm, pentru cã acest
frate al tãu era mort, ºi a înviat, era pierdut ºi a fost gãsit.
(Luca 15, 11-32) .
Minunatã este aceastã pildã! Este doar cea mai frumoasã dintre
toate pildele Mîntuitorului. În ea a pus Mîntuitorul calea mîntuirii
noastre sufleteºti. În ea a pus, îndeosebi, dragostea ºi bunãtatea
Tatãlui ceresc. Pilda cu fiul cel pierdut este cîntecul cel dulce al
iubirii cereºti; este chemarea cea dulce a Tatãlui ceresc; este
vestea cea scumpã ºi dulce cã Tatãl ceresc ne iartã, oricît de
pãcãtoºi ºi rãtãciþi am fi. Calea fiului pierdut este calea mîntuirii
pãcãtoºilor. Sã cercetãm aceastã cale.
Pag. 112

Prin trei stãri - ne aratã Evanghelia - a trecut calea fiului

rãtãcit. Întîia stare a fost cînd a rupt legãtura cu tatãl ºi, ieºind din
casa lui, ºi-a prãdat averea în desfãtãri ºi pãcate. A doua stare a
fost cînd s-a oprit în loc din calea rãtãcirii ºi s-a întors înapoi la
tatãl sãu. Iar a treia a fost iertarea ºi bucuria cu care l-a primit
tatãl lui. Sã luãm aminte cã prin aceste stãri trebuie sã treacã ºi
mîntuirea noastrã, a pãcãtoºilor.
Calea cea rea a fiului pierdut a început din clipa cînd a rupt
legãtura cu tatãl sãu; în clipa cînd a ieºit din casa tatãlui sãu ºi s-a
despãrþit de el. Aºa e ºi cu noi. Calea pierzãrii noastre sufleteºti
începe în clipa cînd rupem legãtura cu Tatãl ceresc; începe în
clipa cînd ieºim din casa poruncilor Lui ºi din viaþa trãitã cu El.
Cînd trãieºti o viaþã predatã Domnului, cînd trãieºti o viaþã cu
Domnul, cînd trãieºti o viaþã de copil al lui Dumnezeu,
r ãscumpãrat prin Jer t f a cea mar e a F i u l u i S ãu , at u n ci n - ai
necazuri, n-ai îngrijorãri, n-ai lipsuri; atunci ai o viaþã dulce ºi
liniºtitã, pentru cã Tatãl ceresc acoperã toate lipsurile tale trupeºti
ºi sufleteºti.

Dar îndatã ce ieºi din aceastã viaþã trãitã cu Domnul, în

ascultare de voia Lui, începe calea cea largã a pieirii; începe
risipa averii sufleteºti. Dupã ce s-a despãrþit de tatãl sãu, fiul cel
pierdut ºi-a risipit averea în cele rele: în petreceri, în ospeþe, în
d es fãtãri ºi în d esf r î n ãr i . A º a n e r i s i p i m º i n o i av er ea cea
s u f l e t e a s c ã , d u p ã c e r u p e m l e g ã t u r a c u Ta t ã l c e r es c º i n e
despãrþim de El.
 Pag. 113

O, în cîte chipuri ºi feluri risipesc ºi azi oamenii averea

sufleteascã ce o au de la Tatãl ceresc! Iatã pe beþiv cum îºi
cheltuieºte sãnãtatea, mintea ºi sufletul. Iatã pe desfrînat cum îºi
prãpãdeºte sãnãtatea sufleteascã ºi trupeascã. Iatã pe zgîrcit cum
îngroapã averea ce o are de la Tatãl ceresc, în loc sã ajute pe alþii.
Iatã pe omul cel învãþat ºi cu minte cum îºi foloseºte mintea ºi
învãþãtura pentru a înºela pe aproapele...
Sînt multe cãile ºi felurite de a risipi averea sufleteascã ce o
avem de la Tatãl ceresc ºi toate duc acolo unde a ajuns fiul cel
pierdut - la ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Fiul cel pierdut,
dupã ce a rupt legãtura cu tatãl sãu, a mers din rãu în mai rãu,
pînã ce a ajuns slugã la porci, flãmînd ºi zdrenþãros. Aceasta e ºi
azi însuºirea pãcatului. Cînd apuci pe calea cea rea a pãcatului,
alergi mai departe în galop. Te duci pe ea ca pe gheaþã. Te duci
pînã cînd, pe urmã, pãcatul ºi patimile cele rele te fac slugã
diavolului ºi te îndobitocesc cu totul. Haina sufletului þi se rupe
zi de zi, pînã ce, pe urmã, ajungi un biet suflet chinuit ºi zdrenþuit
de patimi rele. În aceastã stare ajunsese fiul din Evanghelie.
Ajunsese în ultima treaptã a decãderii, ajunsese la marginea
prãpastiei. Un pas poate îi mai trebuia ºi ar fi fost pierdut.

Mulþi dintre oamenii de azi ajung la acest hotar de pierzare,

însã cei mai mulþi nu se opresc în loc, nu se întorc înapoi, ci merg
înainte, mor în ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Sãrmanii!
Aceºtia nu se mai întorc niciodatã acasã, la mîntuire, ºi la Tatãl
care-i aºteaptã.
Pag. 114

Fiul din Evanghelie n-a fãcut aºa. El s-a oprit în loc înainte de
pierzare; s-a oprit înainte de a cãdea în prãpastia pierzãrii trupeºti
ºi sufleteºti. Minunatã este oprirea lui ºi plinã de învãþãturã!
Pe fiul cel pierdut l-au oprit în loc suferinþa, lipsa, necazul.
Suferinþa i-a deschis ochii sã vadã starea grozavã ºi fioroasã în
care a ajuns. Suferinþa l-a fãcut sã-ºi simtã pierzarea. Rãul ºi lipsa
au trezit în el dorul dupã casa tatãlui sãu. Suferinþa a stors lacrimi
din ochii lui ºi l-a fãcut sã ia hotãrîrea: Mã voi scula ºi mã voi
duce la casa tatãlui meu!
Sã înþelegem ºi noi cã suferinþele ºi necazurile vin din
îndepãrtarea de Dumnezeu ca o solie; ca o chemare sã ne oprim
în loc, sã ne întoarcem din cãile pierzãrii. Cîþi însã ascultã aceastã
chemare?
Fiul pierdut a plîns, a plîns cu amar, vãzîndu-se unde a ajuns.
Plîngînd, a strigat: Mã voi scula ºi mã voi duce înapoi la casa
tatãlui meu! Aceste lacrimi ale fiului pierdut ne trebuie ºi nouã,
pentru ca Tatãl ceresc sã ne ierte ºi sã ne primeascã iarãºi în
dragostea Lui.
 Pag. 115

Dar pe fiul cel pierdut nu l-au mîntuit numai lacrimile lui ºi

hotãrîrea lui de a se întoarce acasã, ci l-au mîntuit dragostea ºi
iertarea tatãlui. El n-avea nici un merit ºi nici un drept sã mai fie
primit acasã. El n-avea nici mãcar dreptul de slugã; el pierduse
totul. Dar tatãl l-a iertat, ba, încã mai mult decît atît, l-a primit cu
îmbrãþiºare fierbinte ºi ospãþ de bucurie a fãcut pentru cel care
mort era ºi a înviat, pierdut era ºi s-a aflat.
O, ce veste scumpã ºi dulce ne aduce aceastã pildã! Tatãl
ceresc stã gata sã ne ierte ºi pe noi ºi sã ne primeascã oricît de
pãcãtoºi am fi. Oricît de pãcãtos ai fi tu, dragã cititorule, oricît de
departe ar fi pe calea pierzãrii, aflã cã Tatãl ceresc întreabã de
tine, te doreºte ºi te aºteaptã cu braþele deschise.
Pilda cu fiul cel pierdut este icoana dragostei Tatãlui ceresc.
Un pãcãtos s-a întors la Domnul ºi, uitaþi-vã, ce bucurie s-a
fãcut pentru întoarcerea lui. Cerul se deschide, îngerii cîntã ºi
Tatãl aleargã în calea lui. Cerul ºi pãmîntul împreunã se bucurã
ºi se veselesc. Pentru cine? Pentru un stricat, pentru un ticãlos
care se întoarce la Dumnezeu. Cînd se întoarce omul pãcãtos din
calea rãutãþilor, Se bucurã Tatãl ceresc, se bucurã ºi îngerii din
cer pentru un pãcãtos ce se pocãieºte (Luca 15, 10) .
Cînd citeºti aceste rînduri, tu, dragã cititorule, poate eºti
undeva departe, în calea rãtãcirii ºi a pierzãrii. Opreºte-te, frate
dragã, opreºte-te îndatã din calea morþii ºi te întoarce la
Dumnezeu aºa cum eºti, cu haina sufletului ruptã ºi zdrenþuitã de
pãcate! Fiul cel pierdut n-a aºteptat pînã sã-ºi facã ceva haine,
cãci atunci ar fi pierit. Întoarce-te aºa cum eºti, cãci Tatãl ceresc
te aºteaptã cu braþele deschise! Pilda fiului pierdut îþi aduce o
veste scumpã ºi dulce: Tatãl ceresc te iartã! Tatãl te aºteaptã cu
braþele deschise... te aºteaptã cu inel nou ºi hainã nouã, pentru a
începe o viaþã nouã.
Vino acasã, suflet rãtãcit! Vino acasã din grozava pustie în
care rãtãceºti! Vino acasã, cãci ai stat destul slugã la diavolul ºi
ai petrecut împreunã cu porcii lui, adicã cu dobitoceºtile patimi
ºi plãcerile pãcãtoase.
Vino, dragã suflet rãtãcit! ªi, cãzînd înaintea Tatãlui ceresc, zi
ºi tu aceastã:
Rugãciune

Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc! Eu sînt fiul cel pierdut din

Evanghelie. Eu sînt fiul cel nesocotit care am ieºit din ascultarea
Ta ºi am plecat în calea pierzãrii. Mulþi ani sînt de cînd trãiesc
fãrã Tine. Am risipit demult averea sufleteascã ce mi-ai dat-o. Am
cheltuit-o în desfãtãri ºi fãrãdelegi. Am mers din rãu în mai rãu,
din ticãloºie în ticãloºie.
Multe chemãri mi-ai trimis, sã mã opreºti din calea pierzãrii.
Însã eu nu le-am ascultat. Am alergat înainte, spre pieire. Abia la
marginea prãpastiei m-am oprit; abia cînd ai deschis în faþa mea
mormîntul pieirii mele trupeºti ºi sufleteºti m-am oprit în loc,
m-am îngrozit ºi am plecat înapoi.
Pag. 116

Acum vin la Tine, Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc. Ah, în ce

stare grozavã mã aflu! Sînt bolnav ºi n-are cine mã vindeca. Sînt
flãmînd ºi nimeni n-are mîncare pentru sufletul meu... Sînt gol ºi
nimeni n-are hainã pentru sufletul meu... Sînt istovit ºi chinuit ºi
nimeni nu mã primeºte. Mi s-a schimbat ºi înfãþiºarea. Chipul cel
fru mo s ce-l a v e a m, c î n d t r ãi a m o v i a þ ã c u Ti n e , mi s -a
schimonosit. Pãcatul ºi suferinþa au sãpat urme adînci în faþa mea
ºi în sufletul meu. Din haina cea mîndrã a botezului n-a mai
rãmas nimic. Totul am zdrenþuit... totul am risipit... totul am
prãdat.
Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc, greºit-am la cer ºi înaintea
Ta! Eu nu mai sînt vrednic sã mã numesc fiul Tãu... N-am nici un
drept sã port acest nume... Sînt vrednic de pedeapsã! Sînt vrednic
de osîndã! Te rog însã, Preabunule Tatã ceresc, iartã-mã ºi pe
mine, ca pe fiul cel pierdut, din Evanghelie. Fie-Þi milã de mine
ºi de starea grozavã în care am ajuns! Primeºte-mã iarãºi în
dragostea ºi odihna Ta! Îmbracã sufletul meu cu haina nouã ºi mã
leagã iarãºi de Tine cu inel nou, sã pot începe o viaþã nouã, ca
unul ce mort am fost ºi m-am aflat.

Evanghelia duminicii lãsatului sec de carne

A înfricoºatei Judecãþi

31. Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toþi sfinþii îngeri, va
ºedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despãrþi
pe unii de alþii cum desparte pãstorul oile de capre;
33. ºi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
34. Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniþi,
binecuvîntaþii Tatãlui Meu de moºteniþi Împãrãþia, care v-a fost
pregãtitã de la întemeierea lumii.
35. Cãci am fost flãmînd, ºi Mi-aþi dat de mîncat; Mi-a fost sete,
ºi Mi-aþi dat de bãut; am fost strãin, ºi M-aþi primit;
36. am fost gol, ºi M-aþi îmbrãcat; am fost bolnav, ºi aþi venit sã
Mã vedeþi; am fost în temniþã, ºi aþi venit pe la Mine.
37. Atunci cei neprihãniþi îi vor rãspunde: Doamne, cînd Te-am
vãzut noi flãmînd, ºi Þi-am dat sã mãnînci? Sau fiindu-Þi sete, ºi
Þi-am dat de ai bãut?
38. Cînd Te-am vãzut noi strãin, ºi Te-am primit? Sau gol, ºi
Te-am îmbrãcat?
39. Cînd Te-am vãzut noi bolnav, sau în temniþã, ºi am venit pe
la Tine?
40. Drept rãspuns, Împãratul le va zice: Adevãrat vã spun cã, ori
d e cî t e o r i a þ i f ã cu t a ces t e l ucruri unuia din aceº t i f o a r t e
neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie mi le-aþi fãcut.
41. Apoi va zice celor de la stînga Lui: Duceþi-vã de la Mine,
blestemaþilor, în focul cel veºnic, care a fost pregãtit diavolului
ºi îngerilor lui!
42. Cãci am fost flãmînd, ºi nu Mi-aþi dat sã mãnînc; Mi-a fost
sete, ºi nu Mi-aþi dat sã beau;
 Pag. 117

43. am fost strãin, ºi nu M-aþi primit; am fost gol, ºi nu M-aþi

îmbrãcat; am fost bolnav ºi în temniþã, ºi n-aþi venit pe la Mine.
44. Atunci Îi vor rãspunde ºi ei: Doamne, cînd Te-am vãzut noi
flãmînd, sau fiindu-Þi sete, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau
în temniþã, ºi nu Þi-am slujit?
45. ªi El, drept rãspuns, le va zice: Adevãrat vã spun cã, ori de
cîte ori n-aþi fãcut aceste lucruri unuia dintre aceºti foarte
neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie nu Mi le-aþi fãcut.
46. ªi aceºtia vor merge în pedeapsa veºnicã, iar cei neprihãniþi
vor merge în viaþa veºnicã. (Matei 25, 31-46) .

Un om m-a întrebat odatã despre credinþa mea în viaþa cea

v i i toare. I-am rãspuns cã eu cred î n v i aþ a cea d e v eci º i î n
Judecata cea de Apoi nu numai pentru cã spune Credeul acest
lucru, ci pentru cã am citit cu bãgare de seamã Sfînta Scripturã ºi
am aflat cã trei pãrþi din cîte sînt scrise în ea s-au împlinit cuvînt
cu cuvînt. Toate profeþiile despre Mîntuitorul ºi toate cele ce scrie
Biblia despre timpurile trecute ºi despre timpurile noastre s-au
împlinit ºi se împlinesc slovã cu slovã. Iar dacã s-au împlinit cele
douã pãrþi, de bunã seamã se va împlini ºi partea din urmã, partea
a treia, cu învãþãtura despre viaþa de veci ºi Judecata de Apoi.
Vai, cum nu citesc oamenii Biblia, cartea lui Dumnezeu, unde
se vede lãmurit cum curge viaþa omenirii ºi viaþa omului! În
Biblie se vede lãmurit întreg trecutul ºi viitorul omenirii ºi al
omului. Biblia spune lãmurit care este rostul vieþii omului ºi care
este viitorul lui. Scriptura ne spune apriat cã dupã moarte vine
Judecata (Evrei 9, 27) . Scriptura ne spune apriat cã Domnul
Isus va veni pe neaºteptate, pe norii cerului, sã judece lumea. În
capul cãrþii scris este: Iatã, vin (...) ca sã dau fiecãruia dupã
faptele sale (Apoc. 22, 12) .
Pag. 118

Dacã oamenii ar citi cu luare aminte Biblia, ar afla cã ziua

aceea e aproape, se apropie. Toate semnele aratã cã venirea
Domnului e aproape. Dar despre ziua aceea sau ceasul acela
nimeni nu ºtie: nici îngerii nici cer, nici Fiul, ci numai Tatãl
(Marcu 13, 32). De altfel, pentru noi, nici nu are vreo
însemnãtate mai mare întrebarea: Cînd va veni Fiul Omului?
Pentru noi are însemnãtate întrebarea: Cum ne va afla ziua aceea?
Vai, ce miºcare mare va fi în ziua cînd Se va arãta Fiul Omului
pe norii cerului! Toþi cei care se vor afla atunci pe pãmînt ºi toþi
care vor fi în mormînt se vor umple de spaimã ºi fior. Trîmbiþa
Judecãþii îi va chema pe toþi înaintea Domnului. Dar fiorul celor
treziþi va fi de douã feluri:
1 - Ceata celor credincioºi - ceata celor mai puþini care au trãit
o viaþã cu Domnul ºi Evanghelia Lui - se va umple de fiorul
bucuriei. Credincioºii vor striga, bucurîndu-se: Vine Domnul!...
Vine Scumpul nostru Mîntuitor!... A sosit Cel pentru care am trãit
în lume!... A sosit ceasul cel mare ºi sfînt sã trãim în veci cu El
ºi El cu noi!... Slavã Þie, Mîntuitorule!
2 - Nu însã aºa, gloata cea mare a necredincioºilor, a celor care
au stãruit în fãrãdelegi. Pentru ei, venirea Domnului va fi Ziua
cea Mare a mîniei lui Dumnezeu (Apoc. 6, 17) . Vai, ce spaimã
ºi groazã îi va cuprinde pe cei necredincioºi cînd Îl vor vedea
venind pe norii cerului pe Cel pe care L-au tãgãduit ºi batjocorit!
Atunci vor vedea pe Cel pe care L-au strãpuns (Ioan 19, 37).
Vor vedea pe Cel pe care L-au rãstignit mereu cu pãgînãtãþile
lor... Vor vedea pe Cel care a bãtut neîncetat la uºa inimii lor.
Vor vedea pe Cel pe care L-au þinut o viaþã întreagã afarã, la uºa
inimii lor, ºi nu L-au slobozit înãuntru. Vor vedea pe Cel care i-a
îmbiat cu o dragoste nemãrginitã. Vor vedea pe Cel care S-a
rãstignit ºi a pãtimit pentru ei. Vor vedea pe Cel pe care L-au
batjocorit ºi suduit. Acum Îl vor cunoaºte, dar cunoaºterea aceasta
nu le va mai fi spre mîntuire, ci spre osîndã. Timpul mîntuirii a
trecut. Domnul vine acum nu ca Miel, ci ca Judecãtor. În ochii
Lui este flacãrã ºi foc ºi este îmbrãcat în hainã stropitã cu Sînge
ºi din gura Lui iese sabia ascuþitã, ca sã loveascã neamurile
( A p o c . 1 9 , 1 2 - 1 5 ) . A p ã s a þ i d e g r o a z a u rg i e i , v o r s t r i g a
pãcãtoºii: Cãdeþi peste noi, ºi ascundeþi-ne de faþa Celui ce ºade
pe scaunul de domnie ºi de mînia Mielului (Apoc. 6, 16) .
Dar venirea Fiului Omului va fi numai Judecata cea parþialã.
Dupã aceasta, urmeazã Ziua cea Mare a Judecãþii din urmã, pe
care o istoriseºte Evanghelia de duminicã.
S-a predicat mult ºi s-a scris mult despre Ziua Judecãþii din
Urmã. În special, predicatorii s-au silit sã arate cum va trebui
sã-ºi dea seama omul cu de-amãnuntul despre toate faptele sale.
Însã eu îmi închipui altfel Judecata din Urmã. Dacã Dreptul
Judecãtor ar începe îndatã numai cu înºirarea faptelor noastre ºi
ne-ar judeca numai d u p ã el e, apoi ar fi vai de noi. Toþi am
înfunda iadul. Eu îmi închipui Judecata din Urmã aºa:
 Pag. 119

Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt vor sta pe Scaunul cel mare de

judecatã. În faþa acestui tribunal ceresc stã la judecatã, sã zicem,
un necredincios. Începe dezbaterea.
Tatãl va zice:
- Fiul Meu Cel Scump! Te-am trimes în lume pentru omul
acesta ºi mîntuirea lui. Ce s-a întîmplat cu el, de-l vãd într-o stare
atît de grozavã?
Fiul va rãspunde:
- Pãrinte! Eu Mi-am fãcut datoria. Lucrul ce Mi l-ai încredinþat
l-am sãvîrºit (Ioan 17, 4) ... De atîtea ºi atîtea ori l-am îmbiat pe
acest suflet de om cu Sîngele Meu ºi cu Jertfa Mea... În atîtea ºi
atîtea chipuri am încercat sã intru cu mîntuire în casa inimii lui,
dar el nu M-a primit... L-am trecut prin boli ºi încercãri, dar nici
aºa nu M-a primit... Ce n-am fãcut pentru el? Dar el a respins
mereu dragostea Mea ºi Jertfa Mea! ªi-a bãtut joc de dragostea
Mea ºi de chemãrile Mele.
Duhul Sfînt va zice:
- Doamne, am umblat ºi Eu neîncetat sã-l trezesc pe omul
acesta din somnul pãcatelor ºi rãutãþilor. Am încercat în tot chipul
sã-l aprind pentru cele sufleteºti, dar el s-a aprins numai pentru
cele lumeºti.
Atunci Tatãl va rosti teribila sentinþã:
- Du-te de la Mine, blestematule, în focul cel veºnic! Am dat
la moarte pentru tine pe Scumpul Meu Fiu; L-am dat pentru
mîntuirea ºi scãparea ta, dar tu n-ai primit aceastã Jertfã de
mîntuire. Împotriva ta strigã acum, cerînd rãzbunare, Sîngele
Fiului Meu, strigã Patimile Lui. Eu sînt Judecãtor ºi Tatã. Ca
Judecãtor, te judec pentru dreptatea Mea, iar ca Tatã, te judec
pentru Fiul Meu...
Eu socot cã cei necredincioºi vor fi judecaþi fãrã rãspuns,
pentru cã ei nu vor avea rãspuns pentru pãcatele lor. Dacã n-aº fi
venit ºi nu le-aº fi vorbit, n-ar avea pãcat; dar acum, n-au nici o
dezvinovãþire pentru pãcatul lor (Ioan 15, 22). Nu pentru pãcate
vor fi judecaþi oamenii, ci pentru cã n-au primit pe Cel care a
venit sã-i scape de pãcate.
Faþã de aceºtia, ce dulce binecuvîntare ºi chemare vor auzi cei
care au t r ãi t o v i aþ ã cu D o mn u l º i E v an g h el i a L u i : Veniþi,
binecuvîntaþii Tatãlui Meu!
Bãgaþi de seamã, Evanghelia Judecãþii din Urmã îºi are temei
cunoaºterea Mîntuitorului! Milostenia din Evanghelie (bolnav am
fost ºi M-aþi cercetat... gol am fost ºi M-aþi îmbrãcat... flãmînd
am fost ºi M-aþi sãturat, etc.), e pusã aici ca o formã de
cunoaºtere a Mîntuitorului.
Împãrãþia lui Dumnezeu nu e numai milostenie ºi nu se poate
cumpãra numai cu danii, ea se poate cîºtiga numai prin
cunoaºterea ºi aflarea cea adevãratã a Mîntuitorului. Din aceastã
cunoaºtere se revarsã toate virtuþile, aºa cum matca albinelor nu
iese niciodatã singurã din stup, ci numai înconjuratã de toatã
garda ei. Milostenia ºi toate celelalte virtuþi ºi fapte bune încep
a curge de la sine, cînd L-ai aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul.
Pag. 120

Numai o milostenie fãcutã din dragostea ºi cunoaºterea

Mîntuitorului trage în cumpãna mîntuirii.
De aici trebuie sã plece ºi mîntuirea pãcãtoºilor. Numai de
frica iadului, nimeni nu va intra în rai. În rai vor intra numai cei
care, încã din lumea aceasta, Îl cunosc cu adevãrat pe Isus
Mîntuitorul, Îl iubesc ºi au plãcere pentru cele sufleteºti, pentru
viaþa cea duhovniceascã.
Viaþa unui creºtin adevãrat nu trebuie sã fie numai o fricã de
moarte ºi judecatã. Noi trebuie sã fim atraºi la fapta bunã - zice
Sf. Ioan Gurã de Aur - nu de frica iadului, ci pentru dragostea lui
Hristos.
Noi trebuie sã le vorbim oamenilor neîncetat despre dragostea
lui Dumnezeu, fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a
dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã,
ci sã aibã viaþa veºnicã (Ioan 3, 16) . Sã punem neîncetat în faþa
oamenilor pe Isus Cel Rãstignit, pentru iertarea ºi mîntuirea lor.
Drag suflet nemîntuit! Iatã pe Mielul lui Dumnezeu, care ridicã
pãcatele lumii! ( I o a n 1 , 2 9 ) . Primeºte-L pe El ºi apucã pe
urmele Lui! Sã mergem pe urmele Mielului, care sîngereazã
pentru pãcatele noastre. Sã mergem pe urmele Mielului pînã la
sfîrºitul vieþii noastre, pentru ca, pe urmã, sã trecem ºi noi la
ospãþul Lui.
ªi am auzit, ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape
multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia!
Domnul, Dumnezeul nostru Cel A t o t p u t er n i c, a început sã
împãrãþeascã. Sã ne bucurãm, sã ne veselim, ºi sã-I dãm slavã!
Cãci a venit nunta Mielului; soþia Lui s-a pregãtit, ºi i s-a dat sã
se îmbrace cu in subþire, strãlucitor, ºi curat. Apoi mi-a zis: Scrie:
Ferice de cei chemaþi la ospãþul nunþii Mielului!
(Apoc. 19, 6-9) .
De vei umbla în lumea asta pe urmele Mielului, sã ºtii, fratele
meu, cã ºi tu vei fi de faþã la marele ospãþ. Dar de vei trãi o viaþã
cu lumea ºi pãcatele, sã ºtii cã vei fi între cei care vor striga:
Munþilor ºi stîncilor, cãdeþi peste noi ºi ne acoperiþi de Faþa Celui
care ºade pe tron ºi de mînia Mielului (Apoc. 6, 16) .
Fratele meu! În faþa ta stau ospãþul Mielului ºi mînia Mielului.
Stã în voia ta sã alegi pe una sau pe alta.

Rugãciune

Isuse, Preabunule Doamne! Mã gîndesc cu groazã la Ziua cea

mare, despre care ai zis cînd ai spus cã vei veni pe norii cerului
înconjurat de sfinþii Tãi îngeri ca sã judeci lumea. Ah, ce vuiet
mare va fi în Ziua Aceea! Va fi un glas de gloatã multã, ca vuietul
unor ape mari, ca bubuitul unor tunete puternice
(Apoc. 19, 6) . Dar în acest vuiet, deodatã, se va face o liniºte
de mormînt. Se vor deschide cãrþile (Apoc. 20, 12) .
 Pag. 121

Iatã, un înger începe a citi! Auziþi-l! Rosteºte tocmai numele

meu: Iosif Trifa. Ce groazã, ce fior m-a cuprins! Auzi-l cum
citeºte toatã viaþa mea! Pãcate pe care eu le uitasem demult se
înºiruie în faþa lui Dumnezeu... ªi numãrul lor tot creºte, tot
creºte... Ah, ce va fi cu mine, ticãlosul? Ah, ce va fi cu mine,
pierdutul? A fugi n-am unde, iar a rãspunde nu pot... Dar, în
aceste clipe, un glas dulce se aude, zicînd: Nu te teme, suflete! Nu
tremura, cãci Eu sînt aici, ca sã te scap (Ier. 1, 8) .

De unde vine acest glas mîntuitor? Îl cunosc. E glasul Tãu,

Preadulcele meu Mîntuitor! E mijlocirea Ta cea scumpã ºi sfîntã
(1 Ioan 2, 1-2) . Eu stau plîngînd la picioarele Crucii Tale ºi Tu
rãspunzi pentru mine ºi trecutul meu. Fãrã mijlocirea Ta eu aº fi
pierdut, de o sutã de ori pierdut.
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor! Tu Singur ºtii cum Te-am
aflat pe Tine. Tu Singur ºtii cã n-am pe nimeni în aceastã lume
decît pe Tine.
Pag. 122

Tu ºtii, Doamne, cã Te iubesc... Ajutã-mã sã merg neîncetat pe

c a l e a c e a s t r o p i t ã c u S î n g el e T ãu ! I a r î n Z i u a c e a M a r e a
Judecãþii, fii Tu Apãrãtorul ºi Mijlocitorul meu! Ajutã-mã sã intru
ºi eu la ospãþul Tãu, ca sã Te laud ºi eu cu cei care vor cînta:
Aleluia, aleluia, Domnul Dumnezeul nostru Cel Atotputernic a
început sã împãrãþeascã. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-I
dãm slavã în vecii vecilor. Amin!

Pe drum de flori... la spînzurãtoare

În vechime, era datina - pentru cei judecaþi la spînzurãtoare -

ca, o sãptãmînã de zile, sã li se împlineascã toate poftele ºi
dorinþele (fireºte, afarã de cea de a fi eliberaþi). Iar în ziua
spînzurãtorii erau conduºi pe un drum împodobit cu frunzã verde
ºi flori. Ce folos avea însã de toate acestea cel osîndit? Trãia
bine, dar îl aºtepta judecata. Mergea pe un drum plin cu flori,
numai cã drumul ãsta ducea la spînzurãtoare.
Oare nu tot aºa sînt ºi oamenii care trãiesc în desfãtãri, plãceri
ºi pãcate? Trãiesc bine, dar îi aºteaptã judecata. Merg pe calea cea
largã, plinã de florile plãcerilor ºi desfãtãrilor lumeºti, numai cã
aceastã cale duce la judecata ºi osînda de veci.
Fereºte-ne Doamne, de o astfel de viaþã!

Ceva mai grozav decît Judecata din Urmã

Un vestit predicator a þinut odatã, despre Judecata din Urmã,

o predicã atît de puternicã, încît toþi ascultãtorii au început a
plînge. Dar, pe cînd era mai mare plîngerea, predicatorul ºi-a
schimbat deodatã predica ºi a zis: ªtergeþi-vã lacrimile, dragii
mei, cãci voiesc sã vã spun ceva ºi mai înfricoºãtor decît Judecata
din Urmã. Nici un ceas nu va trece ºi, dupã ce veþi ieºi de aici,
veþi uita cu totul predica mea. Veþi rãmîne numai cu plînsul, cãci,
mergînd acasã, vã veþi înfunda iarãºi în pãcate ºi rãutãþi... ªi
asta-i ceva mai grozav decît Judecata din Urmã.

Evanghelia duminicii lãsatului sec de brînzã

A izgonirii lui Adam din rai
Ceva despre postul cel adevãrat

14. Dacã iertaþi oamenilor greºelile lor, ºi Tatãl vostru Cel

ceresc vã va ierta greºelile voastre.
15. Dar dacã nu iertaþi oamenilor greºelile lor, nici Tatãl vostru
nu vã va ierta greºelile voastre.
16 . Cînd postiþi, sã nu vã luaþi o înfãþiºare posomorîtã, ca
fãþarnicii, care îºi sluþesc feþele, ca sã se arate oamenilor cã
postesc. Adevãrat vã spun, cã ºi-au luat rãsplata.
17. Ci tu, cînd posteºti, unge-þi capul, ºi spalã-þi faþa,
18. cã sã te arãþi cã posteºti nu oamenilor, ci Tatãlui tãu, care
este în ascuns; ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, îþi va rãsplãti.
19. Nu vã strîngeþi comori pe pãmînt, unde le mãnîncã moliile ºi
rugina, ºi unde le sapã ºi le furã hoþii;
 Pag. 123

20. ci strîngeþi-vã comori în cer, unde nu le mãnîncã moliile ºi

rugina, ºi unde hoþii nu le sapã, nici nu le furã.
21. Pentru cã unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima
voastrã (Matei 6, 14-21) .

În Evanghelia de azi, ne învaþã Mîntuitorul cum trebuie sã

postim. În legãturã cu aceastã Evanghelie, vom spune ºi noi unele
învãþãturi despre post.
Despre mîntuirea sufletului se vorbeºte mult ºi în multe feluri.
De altfel, taina mîntuirii este simplã. Greºeala lui Adam a lãsat în
noi otrava pãcatului; a lãsat pe omul cel vechi, firea cea veche.
Domnul Isus a venit sã nimiceascã aceastã otravã; a venit sã
omoare în noi pe omul cel vechi, firea cea veche, ca sã trãim în
omul cel nou, în omul cel duhovnicesc (1 Cor. 2, 14) . Prin
Jertfa Crucii Sale, Domnul Isus ne-a dat puterea sã murim faþã de
pãcat (Rom. 6, 2).
Pag. 124

Dar lucrul acesta nu merge aºa uºor. A muri faþã de pãcat este
o cu l me a mî n t u i rii ce se poate aju n g e n u mai d u p ã o v i aþ ã
întreagã de luptã ºi biruinþã. Sã ne însemnãm bine un lucru: firea
noastrã cea veche nu poate fi omorîtã cu totul. Ea poate fi slãbitã,
poate fi fãcutã nevãtãmãtoare, dar nu poate fi omorîtã cu totul.
Adam cel vechi n-a murit cu totul în noi. Orice am face, orice am
isprãvi, îl simþim cã trãieºte în noi.
 Pag. 125

Viaþa noastrã este o rãzboire neîncetatã între Adam cel vechi

ºi Adam cel nou; între firea cea veche ºi firea cea nouã. În aceastã
luptã, Domnul Isus a venit ºi ne-a adus ajutor de biruinþã.
Eu îmi închipui firea cea veche în asemãnarea imaginilor ce
aratã inima omului. Patimile cele rele sînt niºte urme din Grãdina
Edenului; sînt niºte dobitoace ale diavolului. Aceste dobitoace au
lipsã de pãºune, de mîncare, altcum tînjesc ºi amorþesc. Ele
trãiesc cu mîncarea ce le-o dãm noi. Cînd le dãm mîncare, zburdã,
iar cînd nu le dãm, tînjesc. În imaginea de mai sus se vede un om
credincios, un om duhovnicesc, care nu dã de mîncare acestor
Pag. 126

dobitoace. El îºi hrãneºte firea cea nouã cu rugãciune ºi

priveghere, iar pe firea cea veche, cu dobitoacele ei, o omoarã cu
foamea. Pe dobitoceºtile patimi le-a pus pe foame, le-a amorþit cu
foamea. Un astfel de om a pus la respect firea cea veche; a
amorþit-o, a slãbit-o, i-a luat puterea ºi a fãcut-o neputincioasã.
Un astfel de om îºi apãrã mereu firea cea duhovniceascã prin
priveghere ºi rugãciune. Cheia mîntuirii sufleteºti este tocmai
asta: sã ne apãrãm cu darurile Domnului contra trezirii firii
noastre celei vechi. Cãci sîntem tot mereu în primejdia de a simþi
cum se trezeºte în noi firea cea veche, gustul dupã carnea din
Egipt. Cîinele din noi n-a murit (poftele lumeºti), nici vulpea
(viclenia), nici tigrul (mînia), nici porcul (beþia), nici pãunul
(trufia), nici ºarpele (pizma), etc; dar, de cîte ori le simþim cã se
trezesc, trebuie sã le punem pe foame, trebuie sã le reducem
mîncarea, sporindu-ne mana, mîncarea cea duhovniceascã.
În acest înþeles trebuie luat ºi postul, ca un ajutor contra
trezirii patimilor noastre. Îmbuibarea cu mîncãruri ºi bãuturi este
o hranã pentru dobitoacele firii celei vechi. De hrana asta trebuie
sã ne ferim nu numai pe timpul postului, ci în tot timpul vieþii
noastre. Precum pãmîntul prea gras ºi umed - zice Sf. Ioan Gurã
de Aur - naºte viermi, aºa ºi îmbuibarea cu mîncãruri ºi bãuturi
este cuib cald pentru viermii ispitelor ºi poftelor rele.
În chipul de mai înainte se vede firea cea veche în trezire; se
vede omul cel lumesc, care începe sã-i dea de mîncare. Diavolul
pregãteºte hrana firii celei vechi ºi ºopteºte omului celui pãcãtos
sã ia aceastã mîncare, iar el o foloseºte...
În multe chipuri ºi feluri dau de mîncare necredincioºii firii
celei vechi ºi dobitoacelor ei. Cãmara diavolului e încãrcatã cu fel
de fel de mîncãruri pe seama asta. Dar dintre toate mîncãrurile
firii celei vechi, cea mai bunã ºi mai hrãnitoare este alcoolul.
Cum primeºte aceastã hranã, firea cea veche cu dobitoacele ei
îndatã de trezeºte din somn ºi începe a zburda (cum se vede în
imagine).
Despre lapte, spun doctorii cã acesta conþine tot ce trebuie
corpului nostru. Omul ar putea trãi numai cu lapte. Aºa e ºi cu
laptele diavolului, alcoolul. E în stare sã hrãneascã el singur firea
noastrã cea veche; e în stare el singur sã omoare sufletul.
Vai, cum îl hrãnesc oamenii tot pe omul cel vechi, tot firea cea
veche! E plinã lumea de rãutãþi; dar cum sã nu fie, cînd oamenii
dau de mîncare numai firii celei vechi? Se beau în þarã la noi 14
miliarde de lei pe an; se fumeazã 8 miliarde; 500.000 de cîrciumi
stau faþã în faþã cu 18.000 de biserici... (Statisticile astea sînt de
pe vremea pãr. Iosif, - acuma rãul fiind cu mult mai mare!...).
Oare nu sînt ºi aceste cifre grozave niºte dovezi despre mîncarea
ce se dã dobitoceºtilor patimi?
Trãim vremuri cu creºtini care trãiesc ascultînd de ºoapta lui
satana: Beþi, mîncaþi, chefuiþi, pãcãtuiþi... trãiþi-vã viaþa!...
Se sting posturile, se sting rugãciunile, se stinge privegherea...
ºi-apoi ne mirãm de ce ne-au biruit rãutãþile ºi pãgînãtãþile.
 Pag. 127

În acest înþeles trebuie sã adîncim ºi învãþãtura despre post. Ne

t r e b u i e º i ai ci u n p o s t ad î n ci t . P o s t u l n u î n s e a mn ã n u ma i
schimbarea unor mîncãruri, ci înseamnã întãrirea firii noastre
celei duhovniceºti ºi slãbirea firii celei lumeºti. Postul trebuie sã
pãtrundã ºi el acolo, înãuntrul nostru, de unde ies rãutãþile ºi sã
ajute la înþãrcarea lor. Altfel, ce folos cã oprim unele mîncãruri
sã intre în gura noastrã, dar lãsãm, cu toatã liniºtea, sã iese
sudalmele, minciunile, hulele, etc?
Schimbãm numai mîncãrurile, dar purtãrile ba. Ne pãzim de
lapte, dar dãm drumul la laptele diavolului, la alcool.
În acest înþeles a zis Mîntuitorul cã nu atîta ce intrã, cît ceea
ce iese din gurã spurcã pe om (Matei 15, 11) . Iar mîncarea,
adicã numai mîncarea, zice ap. Pavel, încã nu ne va pune pe noi
înaintea lui Dumnezeu ( 1 C o r . 8 , 8 ) . Rãu fac cei care nu
postesc, dar tot rãu fac ºi cei ce postesc rãu, cei care vãd pãcatul
ascuns numai în mîncare, nu ºi în inima lor ºi în faptele lor.
Un om din popor, ajuns odatã în temniþã pentru o bãtaie, a
refuzat brînza ce i-a adus-o temnicerul într-o zi de vineri, spunînd
cã-i sfînta vineri ºi e pãcat. Vedea pãcatul ascuns numai în brînzã,
dar în fapta cea rea nu l-a vãzut... Un astfel de post e ca o nucã
fãrã miez, ca un fagur fãrã miere.
Posteºti? - întreabã Sf. Ioan Gurã de Aur. Aratã-mi prin faptele
t al e! S ã p o s t eas cã n u n u mai gu r a t a , c i º i o c h i i , u r e c h i l e,
picioarele ºi mîinile tale. Cã, de am mînca numai cenuºã, încã de
nici un folos nu ne va fi postul, dacã noi ne înfrînãm numai de la
mîncãruri ºi de la pãcate nu. Nu acest fel de post am ales Eu, zice
Domnul (Isaia 58, 6) .
În Biblie gãsim multe pilde ºi învãþãturi despre cum trebuie sã
fie postul cel adevãrat. Un astfel de post e ºi cel pe care l-au fãcut
ninivitenii. Postul ninivitenilor n-a fost numai cenuºa ºi înfrînarea
de la mîncãruri, ci ºi o schimbare în toatã viaþa lor: ªi au început
oamenii din Ninive a posti ºi au strigat cãtre Dumnezeu ºi s-au
întors fiecare din calea lui cea rea (Iona 3, 5-10) . Aºa sã fie ºi
postul nostru!

ªi ursul ºi ºarpele postesc

ªi ursul posteºte. Îndatã ce se apropie iarna, se retrage în

bîrlog, se pune pe labe ºi toatã iarna nu mãnîncã nimic. Dar cînd
se trezeºte din somnul lui, din postul lui, e tot urs...; atacã ºi
sfîºie animalele mai departe.
ªi ºarpele posteºte. Toatã iarna doarme ºi ºarpele ºi nu
mãnîncã nimic. Dar cînd se trezeºte din somnul lui, din postul lui,
e tot ºarpe; muºcã mai departe.
Exact aºa fac ºi creºtinii care se lasã de rele pe timpul
postului, dar îndatã ce trece postul, se apucã iar de rele. Se muºcã
ºi se sfîºie unii pe alþii ºi fac toate rãutãþile.
Ce folos aº avea cã mã las, pe timpul Paºtilor, de bãuturã, de
fumat, de sudalme ºi de alte rãutãþi, iar la Paºti mã dezleg iarãºi?
Nu este oare ºi aceasta exact ca postul ursului ºi ca al ºarpelui?
Pag. 128

Postul nostru trebuie sã fie un post permanent, adicã sã ne

ferim în tot timpul vieþii noastre de desfãtãrile ºi deºertãciunile
acestei lumi, de duhul acestei lumi, de orice fel de mîncare
(petreceri, beþii, jocuri, desfãtãri lumeºti) ºi celelalte rãutãþi prin
care se întãreºte animalul, firea cea veche din noi.
Numai un astfel de post ne poate fi ajutor de hranã sufleteascã.

Mirele cel nebun

În sãptãmîna de lãsatul secului de brînzã, cei neînþelepþi fac

toate nebuniile ºi beþiile cele multe, zicînd cã apoi vine postul.
Aceºtia fac întocmai ca ºi cînd oarecine, vrînd sã-ºi aducã
mireasã în casã, ºi-ar umple mai întîi casa lui cu desfrînate ºi s-ar
veseli cu ele... Cu ce inimã socotiþi cã ar intra biata mireasã în
casa acelui mire nebun?
Sã nu fie ºi intrarea noastrã în sfîntul post tot aºa!

Postul ºi litera legii

De cînd eram copil mic în casa pãrinþilor mei plugari, îmi aduc
aminte de un vecin, un om bãtrîn ºi evlavios, care pãzea cu
sfinþenie toate posturile ºi rînduielile.
Avea însã bãtrînul ºi unele metehne pe care aºijderea le
pãzea...
Se întîmpla pe timp de post sã dea bãtrînul peste atare vas
întinat cu mîncare de dulce... S ã- l f i v ãzut ºi auzit atunci:
Trãsneascã ºi fulgere în voi, muieri, cã spurcaþi pe om cu vasele
voastre! Nu mai poate þine omul cu voi nici sfintele posturi!
ªi, de ciudã, bãtrînul se repezea drept la cîrciumã, unde îºi
astîmpãra mînia, suduind pe muieri ºi înghiþind la rachiu (astea nu
mai erau spurcate!). Vedea spurcarea numai în mîncare, dar în
sudalmã ºi cîrciumã ba. Asta este ceea ce se cheamã litera legii,
pe care o vedem de atîtea ori ºi în atîtea feluri ºi în post.

Cîinii ºi elefantul

Pe elefanþii cei uriaºi vînãtorii îi prind cu meºteºug: împrãºtie

carne multã, hoituri întregi, prin pãdurile unde petrec acei elefanþi
sãlbatici. Elefanþii mãnîncã cu poftã carnea ºi - dupã ce s-au
îndopat bine - vînãtorii slobod cîinii asupra lor, iar cîinii îi prind
cu înlesnire, pentru cã elefanþii s-au îngreuiat de carnea cea multã
aºa de tare, cã nu se mai pot miºca.
Aºa sînt, iubite cititorule, ºi pentru oameni îmbuibãrile cu
mîncãruri ºi bãuturi. Satana, vînãtorul de suflete, îºi sloboade
cîinii patimilor asupra celor îngreuiaþi cu nesaþul mîncãrilor ºi
bãuturilor.
 Pag. 129

Ce spune Biblia despre post?

Aºa zice Domnul: În ziua postului vostru vã lãsaþi în voia

pornirilor voastre ºi asupriþi pe simbriaºii voºtri.
Iatã, postiþi ca sã vã ciorovãiþi ºi sã vã certaþi, ca sã bateþi
rãutãcios cu pumnul; nu postiþi cum se cere în ziua aceea, ca sã
vi se audã glasul sus.
Strigã în gura mare, nu te opri! Înalþã-þi glasul ca o trîmbiþã,
ºi vesteºte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov pãcatele
ei! În toate zilele Mã întreabã, ºi vor sã afle cãile Mele, ca un
neam, care ar fi înfãptuit neprihãnirea, ºi n-ar fi pãrãsit Legea
Dumnezeului sãu. Îmi cer hotãrîri drepte, doresc sã se apropie de
Dumnezeu. La ce ne foloseºte sã postim, zic ei, dacã Tu nu vezi?
La ce sã ne chinuim sufletul, dacã Tu nu þii seama de lucrul
acesta? Pentru cã, zice Domnul, în ziua postului vostru vã lãsaþi
în voia pornirilor voastre, ºi asupriþi pe simbriaºii voºtri. Iatã,
postiþi ca sã vã ciorovãiþi ºi sã vã certaþi, ca sã bateþi rãutãcios cu
pumnul, nu postiþi cum cere ziua aceea, ca sã vi se audã strigãtul
sus. Oare acesta este postul plãcut Mie: sã-ºi chinuiascã omul
sufletul o zi? Sã-ºi plece capul ca un pipirig, ºi sã se culce pe sac
ºi cenuºã? Aceasta numeºti tu post ºi zi plãcutã Domnului? Iatã
postul plãcut Mie: dezleagã lanþurile rãutãþii, deznoadã legãturile
robiei, dã drumul celor asupriþi, ºi rupe orice fel de jug;
împarte-þi pîinea cu cel flãmînd ºi adu în casa ta pe nenorociþii
fãrã adãpost; dacã vezi pe un om gol, acopere-l, ºi nu întoarce
spatele semenului tãu. (Isaia 58, 1-7) .

Evanghelia duminicii 1-a din postul mare

A ortodoxiei
Despre cum trebuie sã-L aflãm ºi sã-L vestim pe Domnul

43. A doua zi, Isus a vrut sã Se ducã în Galileia, ºi a gãsit pe

Filip. ªi i-a zis: Vino dupã Mine.
44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei ºi a lui Petru.
45. Filip a gãsit pe Natanael, ºi i-a zis: Noi am gãsit pe Acela,
d es p re ca re a scris Moise în Lege, ºi prorocii: p e I s u s d i n
Nazaret, fiul lui Iosif.
46. Natanael i-a zis: Poate ieºi ceva bun din Nazaret? Vino ºi
vezi! i-a rãspuns Filip.
47. Isus a vãzut pe Natanael venind la El, ºi a zis despre el: Iatã
cu adevãrat un israelit, în care nu este vicleºug.
48. De unde mã cunoºti? I-a zis Natanael. Drept rãspuns, Isus i-a
zis: Te-am vãzut mai înainte ca sã te cheme Filip, cînd erai sub
smochin.
49. Natanael I-a rãspuns: Rabi, Tu eºti Fiul lui Dumnezeu, Tu
eºti Împãratul lui Israel! (Ioan 1, 43-49) .
Doi oameni vedem în aceastã Evanghelie: pe Filip ºi pe
Natanael. Evanghelia ni-i aratã cum stau faþã de Mîntuitorul. În
lumina aceasta, vom cerceta faptele ºi vorbele lor. În lumina
aceasta, trebuie sã ne cercetãm ºi pe noi înºine. Întreg rostul
nostru de creºtini stã într-o singurã întrebare categoricã, precisã:
cum stai tu faþã de Isus Mîntuitorul?
Pag. 130

Despre Filip ne spune Evanghelia cã Îl aflase pe Mîntuitorul.

De bunã seamã, Îl cãutase mai întîi. Îl cãutase în cercetarea
Scripturilor, în profeþiile lui Moise ºi ale prorocilor. Mîntuitorul
ºi mîntuirea se descoperã numai celor ce-L cautã.
Filip Îl aflase cu adevãrat pe Domnul. Dovada? Îl vestea ºi
altora. Simþea o lipsã, un îndemn sufletesc, o rîvnã sã vesteascã
mîntuirea ºi altora.
Bucuria aflãrii Domnului îl duce pe Filip la Natanael cu vestea
de bucurie: Am aflat pe Cel fãgãduit de Moise ºi de proroci...
Dovada aflãrii Domnului este ºi azi tot aceasta: vestirea
Domnului ºi rîvna pentru Domnul. Un suflet care L-a aflat cu
adevãrat pe Domnul capãtã îndatã un fel de nevoie sufleteascã de
a-L vesti ºi altora.
Mulþi - chiar ºi dintre cei învãþaþi - nu se pot împãca defel cu
Oastea Domnului, vestitoare a Domnului, cu ostaºi care vestesc
ºi ei - dupã puterile lor sufleteºti - pe Mîntuitorul ºi mîntuirea. Ar
pofti de la noi sã fim ca orbul din Evanghelie, care nu ºtia nici
mãcar cine l-a vindecat, nicidecum sã-L vesteascã ºi altora. Dar
dovada puterii Oastei Domnului este - ºi trebuie sã fie - tocmai
rîvna pentru Domnul ºi vestirea Lui. Dacã n-am avea aceastã
rîvnã, ar fi un semn vãdit cã n-am aflat cu adevãrat pe Domnul.
Aflarea Mîntuitorului face ºi azi Filipi, care strigã pe toate
drumurile: Am aflat pe Domnul!
 Pag. 131

Oastea Domnului este ºi ea - ºi trebuie sã fie - un Filip ce

strigã în lume: Am aflat pe Domnul!... Veniþi la Domnul. Fiecare
ostaº trebuie sã fie un mic Filip ce spune tuturor, pe tot locul: Am
aflat pe Domnul!
Însemnaþi-vã aici bine un lucru: Filip a adus pe Natanael la
Domnul cu o predicã foarte scurtã: Am aflat pe Domnul! Numai
cel ce L-a aflat cu adevãrat pe Domnul poate aduce ºi pe alþii la
mîntuire. Aducerea sufletelor la mîntuire pleacã de la cuvintele:

L-am aflat pe Domnul!

Toate predicile ºi chemãrile care nu pleacã de la cuvintele:

L-am aflat pe Domnul! - n-au nici o putere. Pot fi cît de învãþaþi
cei care le spun, pot avea ranguri cît de mari, nu pot aduce la
Domnul pe nimeni.
Natanael primeºte cu bucurie vestea Mîntuitorului. Era ºi el un
cercetãtor al Scripturilor (cîþi însã dintre creºtinii de azi nici
mãcar n-au vãzut Sfînta Scripturã!). Filip a gãsit un pãmînt bun,
un pãmînt care stãtea gata sã-L primeascã pe Dumnezeu. Dar
bãgaþi de seamã ºi aici un lucru! Filip se încurcã cu predica.
Mesia nu era profeþit ca fiul lui Iosif din Nazaret. Natanael
observã greºeala, iar Filip îndatã se corecteazã, zicînd: Vino ºi
vezi!...
Pag. 132

Vino, Natanaele, ºi vezi tu însuþi ce poate face acest om!... Vino

ºi auzi ce spune ºi cum rãscoleºte sufletul! Te va convinge nu atît
predica mea, ci aceea ce vei auzi ºi vei simþi.
Minunatã lecþie ºi pentru noi. Nu cu dovezile noastre sã-i
aducem la Domnul pe cei care nu-L cunosc, ci sã-i apropiem ca
sã-i atragã El. Isus Mîntuitorul este un uriaº magnet sufletesc ce
atrage cu putere pe toþi cei ce se apropie de El. Apropiaþi pe cei
pãcãtoºi în sfera de atragere a acestui magnet, apropiaþi-vã în
sfera aceasta de atragere ºi veþi vedea voi înºivã ce binecuvîntãri
se revarsã în sufletul ºi în viaþa voastrã!
Natanael ascultã chemarea lui Filip. El pleacã îndatã. El pleacã
în grabã spre Domnul. O, ce lucru scump este sã vezi un suflet
alergînd spre Domnul! O, ce lucru grozav este sã vezi un suflet
care nu vrea sã se apropie de Domnul! ªi, o, ce lucru ºi mai
grozav este sã vezi pe cineva împiedicînd un suflet ce vrea sã se
apropie de Domnul!
ªi acum, sã-l vedem pe Natanael în faþa Mîntuitorului. Domnul
îi spune cã l-a vãzut sub smochin mai înainte de a-l chema Filip.
ªi pentru atît s-a convertit Natanael? Da. Pentru cã, prin aceste
cuvinte, Domnul intrase în tainele lui sufleteºti. Evanghelia nu ne
spune ce fãcea Natanael cînd Domnul l-a vãzut sub smochin, iar
cheia convertirii lui este tocmai întrebarea: ce a fãcut Natanael
sub smochin? Vechile Cazanii spun legenda cã, pe timpul uciderii
pruncilor de cãtre Irod, pruncul Natanael ar fi fost ºi el ascuns
sub frunzele unui smochin ºi atunci l-a vãzut Domnul. Dar
adevãrul se pare a fi altul.
În Orient, smochinii cu umbra lor slujeau ºi ca loc de retragere
în rugãciune. Credincioºii se retrãgeau în grãdinã, în umbra
smochinilor ºi stãteau de vorbã cu Domnul prin rugãciune ºi
cercetarea Scripturilor. O astfel de retragere ar fi avut ºi Natanael
cel credincios. Va fi intrat în grãdinã, va fi încuiat uºa dupã el, ºi
sub umbra smochinului, îºi va fi mãrturisit sufletul Domnului,
rugîndu-se mai fierbinte ca oricînd.
ªi iatã, Domnul cunoaºte acest lucru. Te-am vãzut sub
smochin, Natanaele!... (Ioan 1, 48) . Adu-þi aminte de ziua
aceea ºi aceea!
Natanael se vede dintr-o datã descoperit. κi vede dintr-o datã
descoperitã, în faþa Domnului, întreagã viaþa lui cea sufleteascã,
cu toate tainele ei, cu toate luminile ei ºi cu toate umbrele ei. El
cade biruit ºi convertit la picioarele Domnului.
Aºa s-a întîmplat ºi cu femeia samariteancã. L-a cunoscut pe
Domnul dupã ce i se spusese cîþi bãrbaþi a mai avut. Aºa s-a
întîmplat ºi cu Zacheu ºi aºa se întîmplã ºi azi cu cei care Îl cautã
ºi-L aflã pe Domnul.
Puterea ºi tãria Evangheliei tocmai în asta se aratã. Ea
cunoaºte tainele noastre cele sufleteºti; ea grãieºte tainelor
noastre sufleteºti. Prin Evanghelie, prin darul Duhului Sfînt,
Domnul strãpunge inima noastrã ºi ne vorbeºte despre taine pe
care numai El ºi noi le ºtim.
 Pag. 133

Întrebaþi pe ostaºii Domnului de ce au intrat în Oaste! Citiþi

mãrturisirile lor ºi veþi afla cã le-a cãzut la inimã Cuvîntul lui
Dumnezeu, a atins corzile sufletului lor, le-a grãit parcã anume
despre ei ºi viaþa lor.
Un om îmi spunea cã, citind cartea Oglinda inimii omului, ºi-a
vãzut în ea lãmurit întreagã viaþa lui cu toate luminile ºi umbrele
ei.
Astfel de suflete, dupã ce L-au aflat pe Domnul, se fac
mãrturisitorii ºi vestitorii Lui. Îl vestesc pe Domnul în toate
chipurile ºi în tot locul.
Cei necredincioºi se mirã de mãrturisirile pe care le fac cei ce
intrã în Oastea Domnului. Ei s-ar ruºina sã le facã. De ce? Pentru
cã nu L-au aflat p e D o mnul. Mãrturisirile celor din Oaste,
mãrturisirile celor credincioºi sînt strigarea lui Filip: Am aflat pe
Domnul! Sînt mãrturisirea lui Natanael: Tu eºti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu! Sînt strigarea samaritenei: Veniþi sã-L vedeþi pe
Domnul, care mi-a spus întreg trecutul, care cunoaºte toate tainele
sufletului meu!
Fratele meu, oricît de întunecoasã ar fi viaþa ta, trebuie sã fi
stat ºi tu cîndva sub un smochin, trebuie sã fi avut o lacrimã, un
suspin, un dor trezit dupã o viaþã mai curatã. Aflã cã Domnul ºtie
acest lucru. Domnul te-a vãzut sub acest smochin ºi este gata sã
te primeascã în dragostea Lui. Vino la El!
Cînd europenii au intrat în adîncul Africii ºi au dat pentru
p r i ma d at ã zah ãr co p i i lor neg r i , co p i i i au î n cep u t a s t r i g a
pãrinþilor lor:
- Am gustat ceva minunat de tot!
- ªi cum era acel minunat? - întrebarã pãrinþii.
- Cam aºa ºi aºa, dar anume nu vã putem spune... Veniþi ºi voi
ºi gustaþi!
Scumpul meu frate! Eu am gustat din dulceaþa ce o dã
Mîntuitorul ºi mîntuirea. Anume însã n-aº putea spune ce gust
minunat are aceastã dulceaþã. Vino ºi gustã! Fratele meu, vino ºi
vezi!
Pag. 134

Cum L-ai aflat tu pe Domnul?

Pe Isus Hristos trebuie mai întîi sã-L afli aºa cum a aflat fiul
cel pierdut pe tatãl lui, cînd s-a întors din calea rãtãcirii ºi a cãzut
plîngînd în braþele lui. ªi, cît a trãit, nu s-a mai depãrtat de el.
Din cãile pãcatelor ºi tu trebuie mai întîi sã te întorci la El, sã
cazi în braþele Lui, ºi luînd iertare, sã rãmîi cu El pînã la sfîrºitul
vieþii tale. Cînd astfel L-ai aflat pe Domnul, atunci nimeni ºi
nimic din aceastã lume nu-i în stare sã te mai abatã de pe urmele
Lui. Cînd astfel L-ai aflat pe Domnul, atunci te þii de El ºi trãieºti
clipã de clipã în legãturã cu El. Cînd astfel L-ai aflat pe
M î n t u i t o r u l , at u n ci cap eþ i u n dar, capeþ i o n es p u s ã p u t er e
sufleteascã sã poþi merge dupã Mîntuitorul, biruind pãcatele. Cînd
astfel L-ai aflat pe Domnul, atunci te poþi ºi lepãda de tine, adicã
te laºi de plãcerile ºi patimile cele rele, ca sã rãmîi cu Domnul.
Cînd astfel L-ai aflat pe Domnul ºi ai plecat cu El pe drumul
vieþii, atunci toate plãcerile acestei lumi þi se par gunoaie ºi te
lepezi cu grabã de ele, ca sã poþi merge cu Domnul.

Cum sã aducem ºi noi suflete la Mîntuitorul

Nu numai apostolii ºi urmaºii apostolilor, ci ºi fiecare creºtin

e d a t o r s ã ad u cã º i s ã a j u t e º i e l l a a d u c e r e a s u f l e t e l o r l a
Mîntuitorul.
Cînd vezi un frate pe calea pãcatului - zice Sf. Ioan Gurã de
Aur - nu trece pe lîngã el, ci printr-un cuvînt de învãþãturã,
opreºte-l de la calea lui cea rea.
Dar, mai mult decît cu învãþãtura ºi cu sfatul, noi putem aduce
suflete la Mîntuitorul prin pilda vieþii noastre. Viaþa noastrã ºi
faptele noastre sînt cea mai bunã predicã ºi cel mai puternic ajutor
pentru aducerea sufletelor la Mîntuitorul.
Într-o gazetã nemþeascã am citit o interesantã întîmplare. Un
domn dusese ceva de spãlat la o spãlãtoreasã din oraº. Cînd lucrul
a fost gata, spãlãtoreasã a cerut aproape pe jumãtate mai ieftin ca
în alte locuri.
- D-ta de ce lucrezi mai ieftin? - a întrebat domnul.
- Eu, a rãspuns femeia, m-am hotãrît sã trãiesc o viaþã dupã
Evanghelie ºi Evanghelia îmi spune într-un loc cã orice lucraþi,
lucraþi din suflet, ca pentru Domnul, ºi nu ca pentru oameni
( Co l. 3 , 2 3 ) . Eu ca pentru Domnul am spãlat ºi albiturile
dumitale. Mi-am socotit lucrul, mi-am socotit cheltuiala, mi-am
socotit ºi cîºtigul ce mi se cuvine. Sã cer mai mult ar însemna sã
te înºel nu pe d-ta, ci pe Domnul meu Isus Hristos.
Acest rãspuns l-a miºcat atît de mult ºi l-a chinuit atît de mult
pe domnul acela, încît, nu peste mult timp, s-a hotãrît ºi el la o
viaþã dupã Evanghelie ºi azi spune tuturor cã pe el l-a adus la
Domnul o femeie ce spalã rufe; o femeie simplã l-a ajutat sã-L
afle pe Domnul.
 Pag. 135

Iatã, iubite cititorule, o pildã despre cum se fac pescuirile cele

sufleteºti. Nu atît ºtiinþã mare se cere pentru acest lucru (ucenicii
au fost niºte pescari de rînd), ci mai ales duh, cãldurã, însufleþire
ºi pildã de viaþã trãitã în slujba Domnului.
Cînd trãieºti cu adevãrat o viaþã cu Evanghelia, atunci, în
mijlocul oamenilor, viaþa ta se face sarea ce sãreazã ºi împiedicã
stricãciunea vieþii ºi aluatul ce dospeºte ºi pe alþii pentru o viaþã
cu Domnul.

Evanghelia duminicii a 2-a din postul mare

A Sfîntului Grigorie Palama
Despre bolile sufleteºti

1. Dupã cîteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit cã

este în casã,
2. ºi s-au adunat îndatã aºa de mulþi, cã nu putea sã-i mai încapã
locul dinaintea uºii. El le vestea Cuvîntul.
3. Au venit la el niºte oameni, care I-au adus un slãbãnog, purtat
de patru inºi.
4. Fiindcã nu puteau sã ajungã pînã la El, din pricina norodului,
au desfãcut acoperiºul casei unde era Isus, ºi, dupã ce l-au spart,
au coborît pe acolo patul în care zãcea slãbãnogul.
5. Cînd le-a vãzut Isus credinþa, a zis slãbãnogului: Fiule,
pãcatele îþi sînt iertate!
6. Unii din cãrturari, care erau de faþã, se gîndeau în inimile lor:
7. Cum vorbeºte omul acesta astfel? Huleºte! Cine poate sã ierte
pãcatele decît numai Dumnezeu?
8. Îndatã, Isus a cunoscut prin duhul Sãu cã ei gîndeau astfel în
ei, ºi le-a zis: Pentru ce aveþi astfel de gînduri în inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slãbãnogului: Pãcatele îþi sînt iertate,
ori a zice: Scoalã-te, ridicã-þi patul, ºi umblã?
10. Dar, ca sã ºtiþi cã Fiul omului are putere pe pãmînt sã ierte
pãcatele,
11. Þie îþi poruncesc, a zis El slãbãnogului, scoalã-te, ridicã-þi
patul, ºi du-te acasã.
12. ªi îndatã, slãbãnogul s-a sculat, ºi-a ridicat patul ºi a ieºit
afarã în faþa tuturor; aºa cã toþi au rãmas uimiþi, ºi slãveau pe
Dumnezeu, ºi ziceau: Niciodatã n-am vãzut aºa ceva!
(Marcu 2, 1-12) .
Un adînc înþeles este în aceastã Evanghelie. Domnul Isus a
iertat mai întîi pãcatele slãbãnogului ºi apoi l-a tãmãduit. Asta
înseamnã cã boala lui cea adevãratã era înãuntru, în sufletul lui.
El trebuia mai întîi scãpat ºi tãmãduit de boala aceasta sufleteascã
ºi apoi de cea trupeascã. Tãmãduirea omului trebuie sã plece
dinãuntru în afarã. Sufletul trebuie mai întîi tãmãduit, ca prin
tãmãduirea lui, sã se vindece ºi trupul. Boala cea adevãratã este
cea dinãuntru, cea sufleteascã. Cealaltã, din afarã, e numai
trecãtoare ºi nu-l poate pierde pe om.
Pag. 136

Sãnãtatea ºi boala îºi capãtã înþelesul ºi preþul lor cel adevãrat

numai în lumina Evangheliei. Sãnãtatea cea adevãratã e sãnãtatea
sufletului. Poþi fi tare ºi mare cît un munte; aceastã sãnãtate nu-þi
este de nici un folos, cîtã vreme înãuntru, în suflet, eºti putred ºi
bolnav; cîtã vreme patimile ºi nãravurile cele rele sînt cuibãrite
în tine.

ªi iarãºi, boala cea adevãratã este boala sufletului. De multe

ori boala cea trupeascã ajutã sãnãtatea ºi tãmãduirea sufletului.
Boala cea adevãratã e boala cea sufleteascã. Adevãraþii bolnavi
sînt cei bolnavi cu sufletul, sînt cei care pãtimesc în ologie ºi
orbie ºi slãbãnogie sufleteascã. O, e plinã lumea de slãbãnogi cu
sufletul! Numai cã lumea la astfel de bolnavi le zice viteji. Dupã
judecata lumii eºti sãnãtos ºi viteaz cînd te îmbeþi, cînd sudui,
cînd chefuieºti, cînd te þii la rînd cu toate modele ºi pãcatele
lumii. Eºti un slãbãnog cînd te laºi batjocorit, cînd te laºi smerit
ºi umilit. Dupã judecata lumii, eºti un suflet bolnav cînd te
cuprinde rîvna pentru Evanghelie ºi pentru mîntuirea sufletului.
Pãcatul îmbolnãveºte sufletul. El face ranã în suflet ºi o tot
mãreºte. Boala cea sufleteascã se dezvoltã întocmai ca aceea
trupeascã. Începe cu o ranã micã, cu o durere uºoarã, ºi dacã nu
umbli sã o tãmãduieºti, ea tot creºte mereu, pînã ce aruncã
s u f l e t u l l a p a t ; n e s t r i cã o ch i i cei s u f l et eº t i º i u r ech i l e º i
picioarele cele sufleteºti. Pãtimaºii, beþivii, desfrînaþii, zgîrciþii,
etc. sînt tot atîþia slãbãnogi ºi ologi care nu se pot ridica de jos,
nu pot umbla pe picioarele lor cele sufleteºti. Eu am cunoscut un
om care n-avea putere sã treacã pe lîngã vreun birt fãrã sã nu intre
înãuntru la un pahar. O, lumea aceasta este plinã de astfel de
slãbãnogi care abia se mutã de ici-colo! Ah, lumea aceasta este un
spital uriaº, plin cu fel de fel de schilodenii, ologii, slãbãnogii ºi
alte boli sufleteºti. Boala cea sufleteascã este o boalã cumplitã pe
care numai Isus Mîntuitorul o poate tãmãdui. ªi Domnul îndatã ne
tãmãduieºte, dacã ne apropiem de El cu credinþã, cu cãinþã ºi cu
dor de mîntuire sufleteascã.
 Pag. 137

Minunea de la Capernaum se petrece ºi azi în sufletul ºi în

viaþa celor care se apropie de Isus Mîntuitorul ºi Tãmãduitorul
bolilor noastre sufleteºti ºi trupeºti. Oameni pãtimaºi ºi ticãloºi
în cele rele se ridicã dintr-o datã sus ºi încep a umbla. Cînd Îl
primesc cu credinþã adevãratã pe Isus Mîntuitorul, se predau Lui
ºi încep o viaþã nouã cu El.
În Oastea Domnului sînt destui care au zãcut ani de zile în
ologie sufleteascã, ºi azi umblã pe picioarele lor. Din niºte
stricaþi ºi slãbãnogi cu sufletul s-au fãcut niºte vestitori ai
Domnului, încît se mirã lumea de ei, aºa cum se mirau gloatele de
slãbãnogul cel tãmãduit.
Ah, ce grea e boala ce te þine la pat! Zaci numai douã-trei zile
º i ab i a ap u ci s ã t e mai r i d i ci . D ar s ãrmanul suflet al cel o r
pãcãtoºi, care zace o viaþã întreagã? Cînd te ridici dupã o boalã
lungã, ce dulce îþi vin ridicarea ºi umblarea! Aceastã bucurie o
are ºi sufletul cînd scapã de boala pãcatului, cînd începem sã
umblãm în cãile Domnului.
Toþi sîntem bolnavi cu sufletul, toþi trebuie sã ne apropiem de
Marele Doctor ºi Tãmãduitor. Dar puþini sînt cei care cautã
tãmãduirea cea sufleteascã. Cei mai mulþi stau liniºtiþi în ologia
ºi orbia cea sufleteascã. Nu le trebuie sãnãtate ºi tãmãduire
sufleteascã. Nu se îndurã sã-ºi lase patimile ºi nãravurile cele
lumeºti, ca sã ia tãmãduire sufleteascã. Sînt oameni care poartã o
viaþã întreagã grele beteºuguri sufleteºti ºi se bagã în pãmînt cu
ele. Alþii, numai de pe patul morþii, trimit în toate pãrþile dupã
doctor. Alþii ar dori sã se vindece de patimile cele rele, dar nu
ºtiu sã se apropie de Domnul.
- Am încercat pãrinte, sã mã las de beþie - îmi spunea un om
- dar n-am putut!
I-am rãspuns:
- Apropie-te dragã suflete, mai întîi de Domnul ºi ia putere de
la El! Altfel, faci întocmai ca un bolnav ce ar încerca sã se ridice
din pat înainte de a se vindeca.
Alþii iarãºi, nu pot strãbate pînã la Domnul. Îi împiedicã
vuietul ºi vãlmãºagul acestei lumi. Pe slãbãnogul din Evanghelie
l-au adus patru inºi la Mîntuitorul, altfel nu s-ar fi tãmãduit. Aici
vine datoria noastrã sã-i ajutãm pe cei bolnavi cu sufletul sã se
apropie de Mîntuitorul.
Iubiþi ostaºi din Oastea Domnului ºi toþi care aþi luat tãmãduire
sufleteascã de la Domnul, nu uitaþi cã datoria voastrã este sã
ajutaþi sufletele bolnave a se apropia de Mîntuitorul! Aduceþi-vã
aminte cã, la învierea lui Lazãr, Mîntuitorul a pus pe cei din jurul
Lui sã dezlege mîinile ºi picioarele celui înviat. Mortul era înviat,
d a r mî i n i l e º i p i c i o a r e l e l u i e r a u l eg at e cu f î º i i d e p î n z ã .
Dezlegaþi-l, ºi lãsaþi-l sã meargã (Ioan 11, 44) .
Domnul trezeºte la viaþã suflete bolnave, dar lumea, cu
legãturile ei, le împiedicã mersul. Aici e datoria noastrã sã-i
ajutãm sã umble pe cei care se întorc la Domnul: sã-i dezlegãm de
nãravurile în care lumea încã îi þine legaþi. Aici e datoria noastrã:
prin orice greutãþi, sã strãbatem cu cei bolnavi, aducîndu-i la
Domnul.
Pag. 138

Toþi care am luat tãmãduire sufleteascã de la Domnul sã plecãm

prin lume ºi sã aducem neîncetat suflete bolnave la Domnul, la
picioarele Crucii Sale, ca sã ia tãmãduire.
Dragã cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sãnãtos cu
sufletul. Toþi avem ºi suferim boli sufleteºti mai mici sau mai
mari. Sã cãdem cu ele înaintea Doctorului ºi Tãmãduitorului
trupurilor ºi al sufletelor noastre, rugîndu-ne:
Sufletul meu Doamne, cel slãbãnog, se aflã cumplit în multe
feluri de pãcate ºi în fapte netrebnice! Ridicã-l cu cercetarea Ta
cea Dumnezeiascã, precum ai ridicat de demult pe slãbãnogul, ca
fiind mîntuit, sã strig Þie îndurare: Dã-mi Hristoase tãmãduire!

Evanghelia duminicii a 3-a din postul mare

A Sfintei Cruci
Despre ce înseamnã a purta crucea

34. Apoi a chemat la El norodul împreunã cu ucenicii Sãi, ºi le-a

zis: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine
însuºi, sã-ºi ia crucea, ºi sã Mã urmeze.
35. Cãci oricine va vrea sã-ºi scape viaþa, o va pierde; dar
o r i ci n e î º i va p i erd e vi a þ a d i n p r i c i n a M e a º i d i n p r i ci n a
Evangheliei, o va mîntui.
36. ªi ce foloseºte unui om sã cîºtige toatã lumea, dacã îºi pierde
sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul sãu?
38. Pentru cã de oricine se va ruºina de Mine ºi de cuvintele
Mele în acest neam preacurvar ºi pãcãtos, Se va ruºina ºi Fiul
omului, cînd va veni în slava Tatãlui Sãu împreunã cu sfinþii
îngeri.
1. El le-a mai zis: Adevãrat vã spun, cã sînt unii din cei ce stau
aici care nu vor muri pînã nu vor vedea Împãrãþia lui Dumnezeu
venind cu putere. (Marcu 8, 34-38; 9, 1) .
Ce mult spune aceastã Evanghelie! Ea cuprinde toatã taina
mîntuirii noastre sufleteºti.
Dacã oamenii - zicea un învãþat creºtin - ar pierde, din
întîmplare, toate Evangheliile, afarã de una, sau dacã omului i
s-ar permite sã asculte numai o singurã Evanghelie, mîntuirea
încã n-ar fi pierdutã; Evanghelia cu purtarea crucii ar fi în stare
ea singurã sã pãstreze ºi sã vesteascã taina mîntuirii noastre
sufleteºti.
Sã cercetãm cuprinsul acestei Evanghelii. Cel ce vrea sã vinã
dupã Mine. Iatã acesta este începutul mîntuirii. Sã pleci pe urmele
Domnului. Sã pleci de bunãvoie, din dragoste ºi dor de mîntuire,
pe calea mîntuirii. Dar nu e lucru uºor a merge dupã Domnul.
Condiþia cea dintîi o spune Evanghelia: Sã se lepede de sine. Cel
ce vrea sã plece pe urmele Domnului trebuie mai întîi ºi mai întîi
sã se lepede de sine. Mare lucru este lepãdarea de sine.
Într-o adunare restrînsã a Oastei, eu le spuneam odatã fraþilor
ostaºi cã mîntuirea noastrã are trei mari duºmani.
 Pag. 139

- ªtiþi voi care-i cel dintîi din aceºtia?

- Diavolul! - rãspunserã ostaºii în cor.
- Nu-i adevãrat! - le-am zis eu. Cel dintîi ºi cel mai mare
duºman al mîntuirii noastre este eul nostru. Numai în al doilea
rînd vine satana; iar al treilea duºman e lumea.
Eul din om e cel dintîi ºi cel mai mare duºman al mîntuirii
sufleteºti. Acest eu dã rãspunsuri ca acestea: Eu sã mã împac cu
vecinul meu?... Eu sã mã rog de iertare?... Eu sã mã las batjocorit
de cela ºi de cela?... Eu sã sufãr ceea ºi ceea?... Eu sã intru în
Oastea Domnului?... Eu sã ascult de un popã de la Sibiu?... Eu sã
mã fac frate ºi sorã cu pãlmaºii ºi servitorii de la Oaste?... Eu,
doctor în ºtiinþele cutare ºi cutare, sã mã cobor de la înãlþimea
catedrei mele între pãlmaºii ºi cu servitorii de la Oaste?...
Acest eu este rãsuflarea lui satana. Prin el rãsuflã ºi vorbeºte
satana. În dosul lui e puterea lui satana. Eul acesta ne îndeamnã
sã trãim numai pentru noi înºine ºi numai pentru cele lumeºti. El
ne împiedicã sã trãim o viaþã pentru Dumnezeu, pentru alþii ºi
pentru sufletul nostru. Acest duºman trebuie mai întîi rãpus.
Acestui duºman Sfînta Scripturã îi zice omul cel vechi. ªi tot
Sfînta Scripturã ne spune cã acest om vechi, nu moare decît
rãstignit pe Crucea Golgotei.
Pag. 140

El trebuie împuns mereu cu piroanele Golgotei. De aceea, zice

mai departe Evanghelia, cel ce vrea sã meargã dupã Domnul
trebuie sã-ºi ia crucea sa.

A te lepãda de tine ºi a-þi lua crucea înseamnã a te rãstigni ºi

a muri faþã de lume (Rom. cap. 6) . A-þi lua crucea înseamnã a
te rãstigni mai întîi pe ea, ca sã moarã eul din tine, sã moarã omul
cel vechi din tine.
Dar nu e lucru uºor acesta. Eul din noi e duºmanul care se lasã
mai anevoie bãtut. E duºmanul care moare mai tîrziu. Pe satana
îl poþi þine la distanþã, cãci e mai mult un fel de duºman extern;
dar eul e un hoþ de casã; ºi ºtiut lucru este cã de hoþul din casã
mai greu te poþi feri.
Eul nostru, omul nostru cel vechi, trebuie mereu împuns cu
piroanele Golgotei. Trebuie sã stai mereu lîngã el, cu ciocanul în
mînã, cãci el umblã neîncetat sã se coboare de pe cruce. Eul
nostru nu vrea sã moarã cu una, cu douã. Zvîrcolirile lui sînt ele
însele o cruce grea pentru noi. De aceea, zice o altã Evanghelie cã
trebuie sã ne luãm crucea în fiecare zi (Luca 9, 23) . Adicã zi de
zi ºi clipã de clipã sã te lupþi a împiedica rãsuflarea ºi învierea
eului tãu, a omului tãu cel vechi.
A-þi lua crucea înseamnã a te rãstigni ºi a muri mereu faþã de
lume, pînã vei ajunge la biruinþa pe care a strigat-o ap. Pavel: Nu
mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine (Gal. 2, 20) .
A-l pune pe eul nostru, pe omul nostru cel vechi, sã ne ducã el
crucea, înseamnã a face tot atît cît fac ºi iconarii (negustorii de
icoane) de la Gherla, care poartã în spate icoanele cu Isus Cel
Rãstignit, dar - în acelaºi timp - suduind, îmbãtîndu-se,
certîndu-se, înºelînd...
A merge dupã Domnul înseamnã a merge pe urmele Mielului,
înseamnã a merge pe urmele Crucii, adicã sã rabzi totul, sã suferi
totul, sã iubeºti pe toþi, sã plîngi cu cei care plîng, sã te bucuri cu
cei care se bucurã. ªi, odatã cu acestea, sã pãºeºti cãlcînd sub
picioarele tale scorpiile ºi balaurii ispitelor ºi pãcatelor
(Luca 10, 19) . A merge dupã Domnul înseamnã sã fii tuturor
toate ºi, mai presus de toate, sã fii cu totul al Lui...
 Pag. 141

Ce puþini sînt însã acei care trãiesc o astfel de viaþã! De cînd

eram preot la þarã, îmi aduc aminte de o întîmplare ce a rãmas
adînc sãpatã în sufletul meu. Între pãstoriþii mei aveam pe unul
care mergea cu îndãrãtnicie pe calea pierzãrii. Numele Domnului
Îl pomenea numai în legãturã cu sudalmele. ªi a mers pînã la
sfîrºit pe calea aceasta. Nici Sfînta Împãrtãºanie n-a primit-o.
Adicã a voit în ceasul din urmã s-o primeascã, dar atunci era prea
tîrziu. Cînd am ajuns la el, i se legase graiul...
Fiind om bogat, familia i-a fãcut o îngropãciune pompoasã.
Parcã ºi acum îi vãd calea lui cea din urmã, cînd am plecat cu el
spre cimitir. Înaintea mortului mergea un copil cu o cruce mare
de lemn pe care era scris: Aici odihneºte în Domnul N. N. Iar
îndatã dupã cruce venea mortul. Era singura zi din viaþa lui în
care mergea liniºtit ºi ascultãtor pe urma Crucii lui Hristos.
Numai cã aceastã mergere nu-i mai ajuta nimic... Nu mergea el,
ci-l duceau alþii. Nu mersese cît a fost viu, iar acum era prea
tîrziu, prea tîrziu...
ªi, vai, cîþi creºtini trãiesc tot aºa! O singurã datã în viaþa lor
merg pe urmele crucii: în calea spre cimitir. Ce lucru grozav!
Eu mã îngrozesc cînd trec prin cimitire ºi vãd în toate pãrþile
cruci pe care scrie: Aici odihneºte în Domnul N. N... Aici s-a
mutat la Domnul N. N. etc...
Þi se pare cã aici odihnesc oameni care au trãit tot cu Domnul
în gurã ºi tot cu crucea în spate. Dar, vai, cît de departe a fost
viaþa lor de aºa ceva!
Aºa sã trãim ca toate cele ce se vor a fi scrise pe crucea
noastrã din cimitir sã se potriveascã cu viaþa pe care am trãit-o!
Sã trecem prin viaþã purtîndu-ne crucea cu folos de mîntuire
sufleteascã.
Anevoie moare eul din noi. Domnul Isus a ºtiut acest lucru. De
aceea ne-a lãsat în ajutor o altã putere: crucea suferinþelor, despre
care vom vorbi în cele ce urmeazã.

Ceva despre crucea suferinþelor

Toþi purtãm o cruce de suferinþe ºi încercãri. Nu este nimeni

în aceastã lume care nu-ºi are necazurile ºi încercãrile lui. Fratele
meu care citeºti aceste rînduri, eu nu te cunosc mai de aproape
cine eºti ºi cum trãieºti. Însã oricine ai fi, desigur, ºi tu porþi o
cruce de necazuri ºi încercãri. Nu este nimeni care sã nu-ºi aibã
crucea necazurilor l u i . Tu vrei sã scapi de crucea aceasta?
Zadarnicã încercare! Orice ai face, oricît te-ai zbate, tot cu ea în
spate te vei trezi. Cu cît vei fugi de ea, mai tare te va urmãri!
Dar crucea aceasta nu e încã crucea din Evanghelie. Aceasta e
numai ºcoala în care Domnul te-a chemat sã te înveþe ce înseamnã
a p u r t a c r u c e a º i a t e l ep ãd a d e t i n e. S u b g r e u t a t e a c r u c i i
suferinþelor din lumea aceasta, trebuie sã-L afli pe Domnul,
trebuie sã afli jugul Lui cel uºor, trebuie sã afli Crucea Lui.
C r u cea v i eþ i i t r eb u i e s - o p u r t ãm s p r e f o l o s u l º i mî n t u i r ea
sufletului nostru.
Pag. 142

O, dacã viaþa noastrã este o cruce de nesfîrºite suferinþe ºi

încercãri, de ce n-am purta-o de bunãvoie pentru Hristos, în loc
s-o purtãm de silã, fãrã nici un folos? O, ce dureros este sã-i vezi
pe oameni purtînd crucile necazurilor fãrã sã-L cunoascã pe Cel
care ne-a mîntuit prin Jertfa Crucii!
Suflete dragã! Sã ºtii cã Domnul a pus pe umerii tãi crucea
s u f erinþelor ºi a necazurilor. A pus-o, ca sã-L afl i p e E l º i
rosturile vieþii tale. A pus-o, sã-þi dai seama ºi sã înþelegi cã nu
este mîntuire fãrã cruce ºi suferinþã.
Întreagã viaþa Domnului, începînd de la naºterea ºi pînã la
moartea pe Cruce, a fost o cruce grea ºi suferinþã nesfîrºitã. ªi tu,
dragul meu, umbli dupã tihnã ºi odihnã? Te înºeli, dragul meu, te
înºeli! Crezi tu oare cã vei putea scãpa de ceea ce n-a scãpat nici
un suflet ce s-a mîntuit? A fost oare vreun sfînt în aceastã lume
care sã nu fi suferit?
Uitã-te bine spre cer, fratele meu, ºi vei vedea cã toþi cei care
sînt Acolo, crucea ca jugul au purtat în lumea aceasta. Toþi au
trecut prin martiraje, prin suferinþe, prin batjocuri, prin prigoane,
prin poarta cea îngustã. ªi tu fratele meu, vrei sã trãieºti mai
liniºtit decît ei?
ªi vrei sã trãieºti în tihnã ºi odihnã cînd Domnul a spus atît de
clar: În lume veþi avea necazuri... dacã pe Mine M-au urît ºi pe
voi vã vor urî. O, dragul meu, nu este mîntuire fãrã cruce ºi
suferinþã! Dar sã ºtii un lucru: cînd Domnul te apleacã sub cruce,
crucea aceasta se face o binecuvîntare pentru tine ºi sufletul tãu.
Domnul nu pune pe umerii tãi niciodatã o cruce pe care sã n-o
poþi duce. El ºtie hotarul puterilor noastre sufleteºti.
O, dragul meu, învaþã-te sã suferi ca un bun ostaº al lui Hristos
(2 Tim. 2, 3) . Fii gata sã rabzi ºi sã suferi orice. Bea cu bucurie
paharul pe care Domnul þi-l întinde.
Suflete dragã! Noi trebuie sã mergem pe calea cea strîmtã a
crucii. Dacã ar fi fost ºi o altã cale spre cer decît aceasta, Bunul
nostru Mîntuitor, desigur ne-ar fi arãtat-o. El însã ne-a spus-o
limpede ºi lãmurit: Cine voieºte sã vinã dupã Mine sã se lepede
de sine, sã-ºi ia crucea sa ºi sã-Mi urmeze.
Purtarea crucii este o binecuvîntare pentru sufletul nostru.
Dar Domnul n-a pus pe umerii noºtri numai greutatea crucii,
ci ne-a lãsat ºi puterea ca sã ne purtãm crucea.
În crucea pe care Domnul ne-o dã sã o purtãm este nu numai
greutate, ci ºi putere. O femeie credincioasã a lãsat vestitele
vorbe: Nu eu duc crucea, ci ea mã duce pe mine. Noi nu purtãm
crucea noastrã - spune un sfînt Pãrinte - noi nu purtãm crucea
necazurilor, a greutãþilor, a izbeliºtilor ºi a neputinþelor noastre.
Am cãdea zdrobiþi sub greutatea ei. Crucea noastrã o poartã
Domnul Isus, iar noi purtãm Crucea Lui cea dulce ºi plinã de
binecuvîntãri. Luaþi jugul Meu, cãci jugul Meu este bun ºi sarcina
Mea este uºoarã (Matei 11, 28-30) .
Noi putem duce crucea ce ni s-a pus pe umeri, pentru cã în
fruntea noastrã merge Domnul.
 Pag. 143

Împãratul roman Iulius Cezar nu folosea în armatã vorba de

comandã ite, adicã înainte marº, ci folosea vorba venite, veniþi
dupã mine. El însuºi mergea în fruntea armatei.
Aºa ºi Domnul Isus, El nu zice: Luaþi-vã crucea ºi mergeþi
înainte, ci zice: Veniþi dupã Mine... Eu merg înaintea voastrã,
purtînd crucea pe umeri... Eu vã deschid drumul.
O Doamne, dacã Tu eºti înaintea noastrã pe drumul crucii, noi
mergem cu bucurie pe urmele Tale.

Rugãciune

Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor, Îþi mulþumesc cã ai aºezat pe

u m e r i i m e i c r u c e a º i m - a i c h e m a t s ã m e r g d u p ã Ti n e . Î þ i
mulþumesc cã m-ai chemat în ºcoala cea mare a suferinþelor, în
care se învaþã purtarea crucii. Mi-ai pus pe umerii mei crucea
suferinþelor ºi m-ai chemat sã merg dupã Tine pe calea ce duce la
cer. Dar vai, ce ºcolar rãu am fost eu în ºcoala suferinþelor! De
cîte ori am încercat sã fug din ºcoala aceasta! De cîte ori am voit
sã arunc crucea de pe umeri!
Isuse Preadulcele meu Mîntuitor, Îþi sãrut cu foc prea sfintele
mîini ºi picioare; Îþi mulþumesc din tot sufletul cã nu m-ai pãrãsit
pentru încãpãþînarea ºi nesocotinþa mea. Îþi mulþumesc cã nu m-ai
scos ca pe un netrebnic din ºcoala cea sfîntã a suferinþelor. Îþi
mulþumesc cã m-ai lãsat în ea ºi mi-ai apãsat mereu crucea pe
umeri pînã mi s-au deschis ochii ºi mintea sã vãd ºi sã înþeleg cã
crucea suferinþelor mi se pusese pe umeri sã Te aflu pe Tine,
Preadulcele meu Mîntuitor! Sub greutatea crucii Te-am aflat pe
Tine ºi Jertfa Ta cea sfîntã. Sub greutatea crucii am învãþat sã mã
laud în slãbiciunile mele... am învãþat sã am plãcere în slãbiciuni,
în defãimãri, în nevoi, în prigoane, în strîmtorãri pentru Hristos,
cãci cînd sînt slab, atunci sînt tare (2 Cor. 12, 9-10) . Sub
greutatea crucii am învãþat sã mã jertfesc pentru Tine, pentru
lucrul Tãu ºi pentru alþii. Sub greutatea crucii am învãþat cã
trebuie sã mã rãstignesc împreunã cu Tine (Rom. 6, 6) , pentru
ca sã nu mai trãiesc eu - omul meu cel vechi - ci Tu Doamne, sã
trãieºti în mine (Gal. 2, 29) . Sub greutatea crucii am înþeles cã
trebuie sã vinã neîncetat peste mine suferinþe ºi prigoane, pentru
cã trãiesc în lume, iar lumea pe ai Tãi nu-i poate suferi, precum
nici pe Tine nu Te-a suferit, iar sluga nu este mai mare decît
stãpînul. Dacã Tu ai suferit, ºi noi trebuie sã suferim.
Suferinþa este cea mai scumpã ºi cea mai dulce binecuvîntare
de care Domnul m-a învrednicit. Este îngerul ceresc care m-a
trimis în braþele Domnului ºi mã þine în braþele Lui. Prin suferinþã
trãiesc, prin ea muncesc. Prin ea a vorbit cerul cu mine ºi prin ea
vorbesc ºi eu cu cititorii mei.
O, sfîntã suferinþã, însoþeºte-mã pînã la marginea mormîntului!
Þine-mã neîncetat mai lîngã Domnul meu pînã în clipa cînd mã
vei preda cu totul ºi pentru totdeauna în braþele Tale...
Pag. 144

Poartã-þi crucea pe care Domnul þi-o dã

Obiºnuit, crucea care ne este datã se pare a fi totdeauna cea

mai grea. Toþi zic: ªtim cã trebuie sã avem mîhniri ºi necazuri în
lume, dar ceea ce sufãr eu nu mai suferã nimeni. Orice altã cruce
e mai uºoarã ca aceasta.
Dar Domnul a hotãrît totul înainte. El a hotãrît ºi crucea
noastrã. Noi nu sîntem stãpîni, ci trebuie sã fim copii ascultãtori.
Fratele meu, gîndeºte-te cã ai fi primit dreptul sã-þi alegi tu
crucea pe care trebuie sã o porþi. O, numai atunci ai putea vedea
cît de greu este sã alegi!
Vrei sã îþi alegi boalã? Te rog nu rãspunde îndatã da. Eu ºtiu
ce este boala ºi nu o voi lãuda.
Atunci sãrãcie? Grea cruce este ºi aceasta. Cãci nu este fericire
a nu ºti seara ce vei începe dimineaþa viitoare, pentru ca sã-þi poþi
cîºtiga traiul vieþii. Sã trãieºti din mila oamenilor nu este o
fericire.
Sau îþi alegi ocarã ºi defãimare? Acestea zdrobesc inima chiar
ºi a unui om puternic. Ori vrei boala sau pierderea celor pe care
îi iubeºti? - Doamne fereºte - vei zice tu.
Dacã ai primit astfel dreptul sã-þi alegi tu crucea, ai pãþi ca
acei pãrinþi care au fost rugaþi sã dea unul din cei zece copii pe
care îi aveau.
Pe cel dintîi nu l-au dat pentru cã era urmaºul familiei. De al
doilea nu se îndurau, pentru cã era de mare ajutor mamei. Al
treilea semãna cu tata. Pe al patrulea îl iubea foarte mult mama;
ºi aºa, pînã la cel din urmã, care era la sînul mamei ºi pe care cu
nici un preþ nu l-ar fi dat. Aºa ºi noi am avea pentru fiecare cruce
un motiv deosebit. Pînã chiar ºi ea însãºi, alegerea crucii, ar fi o
cruce grea.
Cînd ne-am pune noi pe alesul crucilor, foarte uºor s-ar putea
întîmpla sã ne alegem una mai grea ca aceea pe care o purtãm.
Primul nostru gînd ar fi sã lepãdãm crucea de pînã acum, crezînd
cã schimbarea ei este ºi o îndreptare. Am vrea sã ne schimbãm
crucea cu vecinul nostru, dar sã mã crezi, iubite frate, Dumnezeu
þi-a hotãrît crucea pe care o poþi purta. Schimbarea ei ar fi o
pagubã ºi pentru tine ºi pentru vecinul sau prietenul tãu.
Crucea nu este numai o pedeapsã, ci este mai ales un mijloc,
un leac de tãmãduire sufleteascã.
Dacã, supunîndu-ne Domnului, ne purtãm zilnic cu rãbdare
crucea pe care El a pus-o pe umerii noºtri ºi cu supunere bem
cupa amarã a suferinþelor, zicînd: Doamne, fie voia Ta, atunci
preamãrim cu adevãrat pe Dumnezeu ºi primim binecuvîntãrile
Lui.
Cînd Domnul ne întinde cupa amarã a suferinþelor - sã o bem
cu bucurie.
Cînd vom ajunge odatã în ceruri, vom vedea cum Domnul, în
înþelepciunea Sa, nu ne-a împãrþit numai hranã, ci ºi medicamente
pentru vindecarea sufletelor noastre.
 Pag. 145

Ba chiar ºi aici, pe pãmînt, cînd vom îmbãtrîni ºi vom privi

înapoi prin negura ºi întunericul necredinþei ºi al neºtiinþei, vom
lãuda pe Domnul pentru focul cel curãþitor.
Crucea, pomul cel amar, a înverzit, a dat muguri, a fãcut flori
ºi a purtat rod.
Da! Crucea de care atît de mult ne-am îngrozit, ne-a adus
binecuvîntarea cea mai multã.

Evanghelia duminicii a 4-a din postul mare

A sfîntului Ioan Scãrarul
Ceva despre rugãciunea cea adevãratã

17. ªi un om din norod I-a rãspuns: Învãþãtorule, am adus la Tine

pe fiul meu, care este stãpînit de un duh mut.
18. Oriunde îl apucã, îl trînteºte la pãmînt. Copilul face spumã
la gurã, scrîºneºte din dinþi, ºi rãmîne þeapãn. M-am rugat de
ucenicii Tãi sã scoatã duhul, ºi n-au putut.
19. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Pînã cînd voi fi cu voi?
Pînã cînd vã voi suferi? Aduceþi-l la Mine.
20. L-au adus la El. ªi, cum a vãzut copilul pe Isus, duhul l-a
scuturat cu putere; copilul a cãzut la pãmînt, ºi se zvîrcolea
fãcînd spumã la gurã.
21. Isus a întrebat pe tatãl lui: Cîtã vreme este de cînd îi vine
aºa? Din copilãrie, a rãspuns el.
22. ªi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apã, ca
sã-l omoare. Dar dacã poþi face ceva, fie-Þi milã de noi ºi
ajutã-ne.
23. Isus a rãspuns: Tu zici: Dacã poþi! Toate lucrurile sînt cu
putinþã celui ce crede!
24. Îndatã, tatãl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne!
Ajutã necredinþei mele!
25. Cînd a vãzut Isus cã norodul vine în fuga mare spre El, a
mustrat duhul necurat, ºi i-a zis: Duh mut ºi surd, îþi poruncesc
sã ieºi afarã din copilul acesta ºi sã nu mai intri în el.
26. ªi duhul a ieºit, þipînd ºi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul
a rãmas ca mort, aºa cã mulþi ziceau: A murit!
27. Dar Isus l-a apucat de mînã ºi l-a ridicat. ªi el s-a sculat în
picioare.
2 8 . C î n d a i n t r a t I s u s î n c a s ã , u c e n i c i i L u i L - a u î n t reb a t
deoparte: Noi de ce n-am putut sã scoatem duhul acesta?
29 . Acest soi de draci, le-a zis El, nu poat e i eº i d ecî t p r in
rugãciune ºi post. (Marcu 9, 17-29) .
Sã luãm aminte! Duhul cel mut care-l chinuia pe tînãrul din
Evanghelie se aflã ºi astãzi printre noi. Patimile cele rele ºi
pãcatele sînt tot atîtea duhuri rele care tulburã ºi chinuie pe
oamenii cuprinºi de ele. Mîntuitorul ne spune cã aceste duhuri
mute nu se pot alunga cu nimic altceva decît cu post ºi rugãciune.
Despre post am vorbit mai înainte. Acum vom vorbi ceva despre
rugãciune.
Pag. 146

Multe am avea de spus despre darul rugãciunii. Cu ajutor de la

Dumnezeu de sus vom scrie cîndva o carte întreagã despre
rugãciune. Acum vom spune pe scurt: ce dar mare ne este nouã
r u g ãciunea!... Ce lipsã mar e av em n o i d e aces t d ar. . . º i ce
binecuvîntãri revarsã asupra noastrã rugãciunea cea adevãratã!

Mare dar ne este nouã rugãciunea. Prin rugãciune noi vorbim

cu Dumnezeu. Rugãciunea este o vorbire a omului cu Dumnezeu.
Iatã, am îndrãznit sã vorbesc Domnului, - zice Avraam - eu care
nu sînt decît praf ºi cenuºã (Facere 18, 27) .
Cînd mergi la un domn mai mare din lumea aceasta, trebuie
sã-l cauþi pe la toate uºile, cu pãlãria în mînã; ºi întrebarea e: te
ascultã ori ba? Pe la uºile miniºtrilor din Bucureºti am vãzut
mulþime de oameni ºi puþini aveau norocul sã fie primiþi ºi
ascultaþi. Într-o audienþã mai înaltã, la rege, nu poate pãtrunde
orice muritor. De cînd eram la þarã, îmi aduc aminte de un om ce
spunea ºi se lãuda pe toate drumurile cã el a vorbit cu regele. ªi
iatã, prin rugãciune, noi putem vorbi oricînd ºi oriunde cu Regele
regilor ºi cu Domnul domnilor. Ce dar mare!
 Pag. 147

Ce lipsã mare avem noi de acest dar! Rugãciunea este

respiraþia sufletului, este graiul vieþii noastre celei sufleteºti. Un
creºtin adevãrat nu poate trãi fãrã aceastã rãsuflare. Cel care nu
se roagã este un fel de mort cu sufletul... este un fel de mut cu
sufletul. Dumnezeu n-are copii muþi. Un adevãrat copil al lui
Dumnezeu vorbeºte neîncetat prin rugãciune cu Tatãl ceresc.
Ce daruri ºi binecuvîntãri ne aduce rugãciunea! Prin ea ne
atingem neîncetat cu cerul, cu Dumnezeirea. Prin ea primim
neîncetat daruri ºi putere de sus pentru lipsurile vieþii noastre
sufleteºti ºi trupeºti. Vom spune însã îndatã cã numai rugãciunea
cea adevãratã aduce aceste daruri. Iar rugãciunea cea adevãratã
trebuie sã aibã douã lucruri mari: trebuie sã-L aibã pe Domnul ºi
Jertfa Crucii ºi pe Duhul Sfînt ºi Focul cel ceresc. Cea dintîi
cerinþã a rugãciuni este:
Sã ne rugãm în Numele Domnului Isus. Este aceasta o condiþie
pe care Evanghelia ºi Mîntuitorul ne-o aratã precis: Adevãrat,
adevãrat vã spun cã, orice veþi cere de la Tatãl în Numele Meu, vã
va da (Ioan 16, 23) . În ziua aceea, veþi cere în Numele Meu, ºi
nu vã zic cã voi ruga pe Tatãl pentru voi (Ioan 16, 26) . Vai, eu
cît am stat prin ºcoli nu mi-a spus nimeni cu apãs acest lucru: Sã
mã rog în Numele Domnului Isus Hristos. Mi s-a spus cã trebuie
sã mã rog aºa ºi aºa... mi s-a spus ºi despre mijlocirea sfinþilor,
dar nu mi s-a spus despre Marele Mijlocitor al rugãciunilor mele,
despre Isus Mîntuitorul!
Viaþa noastrã are putere numai la picioarele Crucii. Aici este
împãcarea noastrã cu Dumnezeu ºi legãtura noastrã cu cerul. Aici
este ºi puterea rugãciunilor noastre. Rugãciunea cea cu putere este
numai aceea care vorbeºte prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin
acest minunat telefon ce ni l-a lãsat Mîntuitorul sã vorbim prin el
cu Dumnezeu.
Voi spune o asemãnare.
Mai zilele trecute, am vãzut aici la oraº, un sãtean aºteptînd la
o poartã.
- Pe cine aºtepþi aici, bãdicule dragã?
- Apoi, cinstite pãrinte, aici locuieºte domnul cutare. Am o
rugãminte la el ºi aºtept de douã ceasuri. Poarta e încuiatã, bag
samã cã nu-i nimeni acasã.
- O, dragul meu, i-am rãspuns eu, d-ta aºtepþi aici în zadar.
Trebuie sã suni clopoþelul de la poartã. Uite, apasã pe bumbul
(butonul) ãsta ºi un clopoþel va înºtiinþa îndatã pe cei dinãuntru
cã cineva aºteaptã aici afarã!
Omul a sunat ºi îndatã i s-a deschis poarta. Domnul era acasã.
Ce minunatã icoanã este aceasta, mai ales pentru creºtinii care
nu se roagã! Aºa sînt ºi cei care nu se roagã. Ei stau copleºiþi de
l i p s u r i º i n ecazu r i t r u p e º t i º i s u f l e t e º t i . U º a î n d u r ãr i i l u i
Dumnezeu este lîngã ei, dar ei nu sunã clopoþelul. Nu cunosc
rugãciunea.
Pag. 148

Omul ce sta la poartã îl cunoºtea pe domnul de care avea lipsã;

avea ºi o rugãminte cãtre el, dar nu ºtia cum sã intre la el. Cunosc
oamenii pe Dumnezeu, dar mulþi nu ºtiu a pãtrunde cu rugãciunea
pînã la El, pentru cã nu folosesc clopoþelul, nu folosesc Golgota,
nu se roagã în Numele Domnului Isus.
Sã ne rugãm în Numele Domnului Isus, Cel rãstignit pentru noi
ºi pentru pãcatele noastre. Sã cerem totul prin Sîngele Lui, sã-L
rugãm pe El sã prezinte rugãciunile noastre în faþa Tatãlui ceresc.
A doua cerinþã a rugãciunii este: Sã ne rugãm cu ajutorul
Duhului Sfînt. Domnul Isus ne-a lãsat pe Duhul Sfînt sã ne înveþe
ce sã vorbim, cum sã vorbim ºi cum sã trãim. Pe Duhul Sfînt sã-L
rugãm sã ne înveþe ºi a ne ruga. Dascãlul cel adevãrat al
rugãciunii nu este Catehismul, nici regulile rugãciunii, ci este
Duhul Sfînt. Numai cei din ºcoala Duhului Sfînt ºtiu sã se roage
cu putere. Numai cu ajutorul Duhului Sfînt putem coborî foc
ceresc în rugãciunile noastre ºi în sufletul nostru.
Cînd în rugãciunile noastre se aflã Golgota ºi Duhul Sfînt,
atunci avem rugãciunea cea caldã. Rugãciunea celor mai mulþi
creºtini este o rugãciune a buzelor, a gurii. Buzele se muncesc ºi
aleargã înainte, dar inima stã pe loc. O astfel de rugãciune este ca
ºi cînd ai trage, de jos, un clopot din turn, ºi limba clopotului se
miºcã încoace ºi încolo, dar nu atinge clopotul. Clopotul e mut.
Aºa sînt toate rugãciunile din care lipseºte Golgota ºi Focul
Duhului Sfînt.
Rugãciunea nu trebuie sã fie atît o larmã mare a gurii ºi a
buzelor, ci mai ales o aprindere, o grãire, o suspinare a inimii.
Spun încã odatã cã rugãciunea celor mai mulþi creºtini este o
rugãciune a buzelor, a gurii. Buzele se muncesc ºi aleargã înainte,
dar inima stã pe loc. Îndeosebi noi românii, avem rugãciunea
buzelor. Mustrarea Mîntuitorului: Neamul acesta Mã cinsteºte cu
buzele, dar cu inima este departe de Mine, - parcã apasã în special
rugãciunile noastre.
Ba încã mai mult decît atît: cu gura cu care ne rugãm
dimineaþa, cu aceeaºi gurã blestemãm ºi înjurãm mai tîrziu, ca ºi
cînd din acelaºi izvor ar putea ieºi ºi apã dulce ºi apã otrãvitã. Ne
rugãm dimineaþa lui Dumnezeu, dar toatã ziua trãim o viaþã fãrã
El. O astfel de rugãciune nu ajutã la nimic.
Prin rugãciune trebuie sã omorîm mereu pãcatul ºi sã-l scoatem
din viaþa noastrã. Rugãciunea nu poate petrece laolaltã cu pãcatul.
Ori rugãciunea omoarã pãcatul, ori pãcatul omoarã rugãciunea.
Rugãciunea nu trebuie sã fie a buzelor tale, ci mai ales a inimii
tale. Cãci din prisosul inimii vorbeºte gura, zice Mîntuitorul
( M a t e i 1 2 , 3 4 ) . Aºa º i l a r u g ãci u ne, cãldura ºi dragostea
dinãuntru trebuie sã miºte buzele din afarã. Rugãciunea trebuie sã
iese dintr-un adînc al sufletului, precum se ruga David, zicînd:
Din adîncul sufletului am strigat cãtre Tine, Doamne.
Cînd te rogi, trebuie sã stai în faþa lui Dumnezeu cu toatã fiinþa
ta, cu toatã inima ta ºi cu tot sufletul tãu. Îmi întind mîinile spre
Tine, îmi suspinã sufletul dupã Tine, ca un pãmînt uscat
(Psalm 143, 6) .
 Pag. 149

Cînd te rogi, sileºte-te ca toatã vorba ta sã fie rostitã rar, cu

înþeles, cu pricepere, cu duh, pentru cã nu mulþimea vorbelor face
rugãciunea bunã, ci cãldura, înþelegerea ºi duhul cu care te rogi.
Dacã, rugîndu-te cu pricepere, cu duh, cu inimã ºi cãldurã, vei
simþi cã se aprinde ceva în sufletul tãu, vei simþi cã mîinile þi se
strîng mai tare împreunã ºi ochii þi se umezesc, atunci sã ºtii,
dragã cititorule, cã te rogi cu mare folos pentru sufletul tãu!

Rugãciunea apãrãtoare contra lui satana

Rugãciunea cea adevãratã este ºi cea mai bunã armã contra

ispititorului ºi a ispitelor lui.
Despre un rege se spune cã, voind sã se batã cu un alt rege, a
trimis spionii sã vadã cu ce fel de vrãjmaº are de lucru. Spionii se
întoarserã spunînd cã pe regele ºi oamenii din acea þarã i-au vãzut
rugîndu-se. Cu astfel de oameni nu-i de luptat - zise regele - ºi
trimise spionii în altã parte. De aici veni veste cã oamenii beau ºi
chefuiesc. Regele s-a sculat cu rãzboi asupra lor ºi i-a bãtut.
Aºa face ºi diavolul. El îºi trimite spionii lui sã cerceteze unde
ar fi suflete de cucerit:
- Aghiuþã, du-te la omul acela ºi acela sã vezi de se roagã ori
ba!
La o sãptãmînã:
- Am fost, întunecimea voastrã, ºi pe omul acela l-am aflat
chefuind ºi suduind. Nici n-am mai aºteptat alt ordin, ci îndatã
l-am înfrînt ca pe o muscã.
- Tartore, du-te la omul acela ºi acela sã vezi cum se roagã!
Peste o sãptãmînã:
- Am fost, întunecimea voastrã, ºi l-am aflat rugîndu-se. Mã
aºteptam sã mi se facã rãu de rugãciunea lui, dar m-am putut
apropia fãrã nici o primejdie. Rugãciunea lui era fãrã putere.
Duºmanii noºtri cei mari - Golgota ºi Duhul Sfînt - nu erau în
rugãciunea lui. Rugãciunea lui era mai mult o datinã goalã. Cu
gura cu care zicea dimineaþa Tatãl nostru, cu aceea ne lãuda pe
noi toatã ziua, cu sudalme, minciuni ºi alte lucruri plãcute iadului
nostru. Rugãciunea lui nu este nici o primejdie pentru noi.
- Tartore bãtrîn, du-te de vezi cum se roagã acela ºi acela!
La o sãptãmînã:
- Am fost, întunecimea voastrã, dar nu m-am putut apropia! De
departe m-a izbit puterea cu care se ruga. Mi s-a fãcut rãu ºi a
trebuit sã fug. Nu putem face nimic altceva decît sã aºteptãm,
poate cumva omul acela va slãbi în rugãciune.
Cam aºa se prezintã rugãciunile noastre faþã de atacul
diavolului.
În care din aceste trei clase este rugãciunea ta?
În Evanghelia de duminicã, rugãciunea este arãtatã ca un
mijloc - ca singurul mijloc - pentru a-l alunga pe satana ºi ispitele
lui. De un suflet care se roagã în duh ºi cu putere, diavolul nu se
poate apropia. Rugãciunea cea adevãratã ne dã aripi sufleteºti cu
care ne putem ridica în orice clipã spre cer, spre Dumnezeu.
Pag. 150

Sã nu uitãm cã diavolul, oricît de miºel ar fi, este tot numai un

ºarpe ce se tîrãºte pe pãmînt. Cîtã vreme noi avem ºi folosim
aripile rugãciunii, uºor ne putem apãra de el. Dar e rãu cînd
ne-am pierdut aripile. Un creºtin ce nu se roagã este ca o pasãre
ce ºi-a pierdut aripile. Iar cel care nu se roagã cum trebuie este ca
o pasãre cu aripile stricate. Pe o astfel de pasãre, ce nu poate
zbura, repede o înfaºcã ºarpele diavol cu ispitele lui.
Un creºtin adevãrat stã totdeauna cu aripile gata de zburat,
gata de rugãciune. El se roagã în toatã vremea ºi în tot locul.
Ciocîrlia se înalþã în soare ºi în luminã cîntînd. Aºa e în firea
ei, în sãnãtatea ei, în viaþa ei. Aºa e ºi creºtinul cel adevãrat. El
simte o lipsã, o plãcere sufleteascã sã-ºi desfacã mereu aripile
rugãciunii ºi sã se înalþe cu ele spre cer, spre Dumnezeu...
Aºa te rogi tu?

Rugãciune

Isuse, Preadulcele nostru Mîntuitor! Odinioarã, ucenicii Tãi

s-au apropiat de Tine rugîndu-Te: Doamne, învaþã-ne sã ne
rugãm!
Doamne, învaþã-ne ºi pe noi sã ne rugãm! Învaþã-ne sã ne
rugãm prin Tine ºi Jertfa Ta cea sfîntã. Învaþã-ne sã cerem totul
prin Sîngele Tãu ºi Jertfa Ta cea sfîntã. Învaþã-ne sã ne aplecãm
cu t o at e r u g ãci u n i l e n o as t r e ºi cu toate cererile n o as t r e l a
picioarele Crucii Tale.
O Doamne Isuse, noi sîntem niºte copii nepricepuþi! Învaþã-ne
Tu Doamne cum sã vorbim cu Tatãl ceresc ºi ce sã cerem de la El.
În rugãciunile noastre, Isuse Doamne, noi cerem un singur
lucru: Te cerem pe Tine, Doamne! Te cerem sã fii al nostru ºi noi
sã fim ai Tãi. Te cerem numai pe Tine Doamne, cãci dacã Te
avem pe Tine, avem totul; ºi dacã nu Te avem pe Tine nu avem
nimic. Fã ce vrei cu noi ºi cu rugãciunile noastre Doamne.
Miluieºte-ne cu îndurãrile Tale cînd vei afla de bine, loveºte-ne
cu nuiaua cînd nu se va putea altcum. Dã-ne ºi hranã dulce ºi
dã-ne ºi medicamente amare. Învaþã-ne Isuse Doamne, prin
rugãciunile noastre, sã ne încredinþãm cu totul Þie.
Duhule Sfinte ºi de viaþã Fãcãtorule! Tu eºti Învãþãtorul nostru
Cel Mare pe care ni L-a lãsat Mîntuitorul sã ne înveþe cum trebuie
s ã n e r u g ã m . P u n e D u h u l e S f i n t e c ã l d u r ã º i f o c cer e s c î n
r u g ãci u n i l e n oastre! Trezeºte-ne neîncet at l a r u g ãci u n e º i
priveghere, pînã va sosi clipa cea sfîntã sã trecem în lumea unde
rãsunã neîncetat cîntãrile ºi rugãciunile cele cereºti. Amin.
 Pag. 151

Cîþiva oameni de rugãciune din Biblie

Biblia, aceastã binecuvîntatã Carte a lui Dumnezeu, este plinã

de învãþãturi ºi pilde ce ne aratã cum sã ne rugãm cu folos de
mîntuire. Toþi aleºii Domnului au fost oameni de rugãciune. Orice
creºtin adevãrat trebuie sã fie un om de rugãciune.
În cliºeul de mai jos se vãd cinci dintre cei mai mari eroi ai
rugãciunii din Biblie: Moise, Ana, David, Preacurata Fecioarã
Maria ºi bãtrînul Simeon. Viaþa lor a fost o viaþã de rugãciune.
Viaþa lor este cea mai minunatã predicã ºi învãþãturã despre cum
trebuie sã ne rugãm cu dar ºi folos de mîntuire sufleteascã.
Ce clipã mãreaþã de rugãciune este spre exemplu, Moise ºi
viaþa lui! Toate întrebãrile, toate necazurile, toate frãmîntãrile
sale ºi ale poporului sãu, Moise le depunea cu rugãciune la
picioarele Domnului ºi aºtepta rãspunsul Lui: Doamne, ce sã fac?
- întreba Moise în faþa tuturor încercãrilor (Exod 17, 4) . Nimic
nu fãcea, nimic nu plãnuia fãrã sã-L întrebe pe Dumnezeu, prin
rugãciune, ºi fãrã sã aºtepte rãspunsul Lui.
Tot aºa fãcea ºi David, celãlalt erou al rugãciunii din Vechiul
Testament. Toate plîngerile lui, toate cererile, toate bucuriile, ca
ºi toate necazurile, David le revãrsa prin rugãciune înaintea
Domnului ºi aºtepta în liniºte ºi cu încredere rãspunsul Lui.
Ce pildã frumoasã de rugãciune este ºi Ana, prorociþa, care se
adîncea atît de mult în rugãciune, încît Eli, preotul, spunea cã-i
beatã... O, nu, domnul meu, zicea Ana, eu nu sînt beatã, ci îmi
revãrs sufletul înaintea Domnului (1 Regi 1, 15) .

Rugãciunea cea adevãratã este un fel de beþie a Duhului Sfînt.

Duhul Sfînt are ºi El puterea de a-l îmbãta pe om. Cînd te rogi cu
toatã inima ºi cu tot sufletul tãu, simþi, ca ºi Ana, cum te cuprinde
ºi cum te aprinde aceastã beþie sfîntã ºi dulce, care te înalþã, te
curãþã, te înnoieºte ºi te întãreºte.
Ce pildã sfîntã ºi mãreaþã de rugãciune este ºi Preacurata
Fecioarã Maria! Printr-o viaþã de rugãciune s-a învrednicit
Preacurata de cel mai mare dar pe care l-a primit vreodatã un om
p ãmîntean. Vi aþ a P r eacu r at ei s t ã º i v a s t a p î n ã l a s f î r º i t u l
veacurilor ca o sfîntã ºi mãreaþã pildã de rugãciune ºi viaþã
curatã. Ce pãcat neiertat vor avea acei nesocotiþi (sectari) care
n-au decît cuvinte de hulã pentru cel mai curat ºi desãvîrºit vas
din lume, pe care cerul l-a ales ºi l-a folosit în Lucrarea cea mare
de mîntuire a neamului omenesc!
Pag. 152

Ce pildã mãreaþã de rugãciune este ºi bãtrînul Simeon, care la

sfîrºitul unei vieþi de rugãciune, s-a învrednicit sã-L primeascã în
braþele sale pe Mesia! O viaþã de rugãciune se învredniceºte ºi azi
de acest dar.
Biblia este plinã de eroi ai rugãciunii, dar totuºi cea mai
mãreaþã ºi desãvîrºitã pildã de rugãciune ne-a dat-o ºi ne-a lãsat-o
Însuºi Isus Mîntuitorul. Domnul Isus ªi-a început Lucrarea cu 40
de zile de post ºi rugãciune. A lucrat rugîndu-Se ºi ªi-a încheiat
Lucrarea cu cea mai miºcãtoare rugãciune din cîte s-au auzit
vreodatã pe acest pãmînt: cea din Grãdina Gheþimani ºi cea de pe
Crucea Golgotei, cînd Se ruga: Tatã, iartã-i!...
Nopþi întregi petrecea Domnul Hristos în rugãciune. Iar
noaptea Se ducea de o petrecea în Muntel e car e s e cheamã
Muntele Mãslinilor (Luca 21, 37) . În Grãdina Gheþimani El S-a
rugat cu sudori de sînge. ªi rugîndu-Se, se fãcuse sudoarea Lui ca
picãturile de sînge ce cad pe pãmînt.
Viaþa noastrã trebuie sã fie o viaþã neîncetatã de rugãciune.
Domnul Isus i-a învãþat pe ucenici cum sã se roage
(Luca 11, 1) , iar nouã ne-a trimis pe Duhul Sfînt, sã ne înveþe
cum sã ne rugãm. Duhul Sfînt este Dascãlul Cel Mare al
rugãciunii. Rugãciunea cea adevãratã se poate învãþa numai în
ºcoala Lui. Duhul Sfînt ne învaþã sã ne rugãm cu credinþã, cu foc,
cu putere. Duhul Sfînt ne învaþã sã ne rugãm nu numai din buze
ºi din cãrþi, ci ºi din prisosul nostru cel sufletesc.
Un om îmi spunea cã a pierdut cartea de rugãciuni ºi, din
pricina asta, nu s-a putut ruga douã sãptãmîni de zile. Cei din
ºcoala Duhului Sfînt se pot ruga ºi fãrã carte. ªcoala aceasta face
ºi azi eroi ai rugãciunii.

Evanghelia duminicii a 5-a din postul mare

A cuvioasei Maria egipteanca
Despre Împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre cãinþã

32. Ei erau pe drum ºi se suiau la Ierusalim, ºi Isus mergea

înaintea lor. Ucenicii erau tulburaþi, ºi mergeau îngroziþi dupã
El. Isus a luat iarãºi la El pe cei doisprezece ºi a început sã le
vorbeascã despre lucrurile care aveau sã I se întîmple.
33. Iatã, a zis El, ne suim la Ierusalim, ºi Fiul omului va fi dat în
mîinile preoþilor celor mai de seamã ºi cãrturarilor. Ei Îl vor
osîndi la moarte, ºi-L vor da în mîinile Neamurilor,
34. care îºi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa
ºi-L vor omorî; dar, dupã trei zile, va învia.
35. Fiii lui Zevedei, Iacov ºi Ioan, au venit la Isus, ºi I-au zis:
Învãþãtorule, am vrea sã ne faci ce-Þi vom cere.
36. El le-a zis: Ce voiþi sã vã fac?
37. Dã-ne, I-au zis ei, sã ºedem unul la dreapta Ta ºi altul la
stînga Ta, cînd vei fi îmbrãcat în slava Ta.
38. Isus le-a rãspuns: Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi voi sã beþi paharul
pe care am sã-l beau Eu, sau sã fiþi botezaþi cu botezul cu care
am sã fiu botezat Eu?
 Pag. 153

39. Putem, au zis ei. ªi Isus le-a rãspuns: Este adevãrat cã

paharul pe care-l voi bea Eu, îl veþi bea, ºi cu botezul cu care voi
fi botezat Eu, veþi fi botezaþi;
40. dar cinstea de a ºedea la dreapta sau la stînga Mea, nu
atîrnã de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care
a fost pregãtitã.
41. Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început sã se mînie
pe Iacov ºi pe Ioan.
42. Isus i-a chemat la El, ºi le-a zis: ªtiþi cã cei priviþi drept
cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, ºi mai marii lor le
poruncesc cu stãpînire.
43. Dar între voi sã nu fie aºa. Ci oricare va vrea sã fie mare
între voi, sã fie slujitorul vostru;
44. ºi oricare va vrea sã fie cel dintîi între voi, sã fie robul
tuturor.
45. Cãci Fiul omului n-a venit sã I se slujeascã, ci El sã
slujeascã, ºi sã-ªi dea viaþa rãscumpãrare pentru mulþi!
(Marcu 10, 32-45) .
Dupã cum vedeþi în Evanghelie, Isus vorbea ucenicilor Sãi
despre patimile ºi moartea Sa, dupã care vor urma însã ºi învierea
ºi preamãrirea Sa. Dar unii dintre ucenici nu se puteau desprinde
de credinþa pe care o avea poporul evreu, cã Isus va înfãptui o
împãrãþie lumeascã. Gîndul acestei împãrãþii mari ºi puternice a
trezit în cei doi ucenici mîndria sã cearã locuri de frunte în
aceastã împãrãþie. Faþã cu mîndria lor, Isus pune smerenia,
învãþîndu-i cã Împãrãþia Lui va fi Împãrãþia smereniei, unde cel
mai mare va trebui sã fie sluga tuturor.
Se vede ºi din Evanghelia aceasta ce ispitã grozavã este ispita
trufiei. Ani de zile petrecuserã ucenicii în jurul Domnului ºi
totuºi mai trãia în ei rãsadul cel blestemat al trufiei.
Despre Împãrãþia lui Dumnezeu Isus a vorbit de multe ori ºi în
multe chipuri. Înaintea lui Pilat, Isus a zis: Împãrãþia Mea nu este
din lumea aceasta (Ioan 18, 36) . Cãtre ucenici a zis odatã: Iatã
cã Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru (în inimile
voastre) ( L u c a 1 7 , 2 1 ) . Altãdatã a zis: Iatã, Împãrãþia lui
Dumnezeu este între voi. ªi iarãºi, în Tatãl nostru ne-a lãsat sã ne
rugãm sã vie Împãrãþia Lui ºi pe pãmînt (Matei 6, 10), adicã n-a
venit încã.
S-ar pãrea cã este o contrazicere între aceste învãþãturi, dar nu
este. Aceste învãþãturi stau în legãturã strînsã unele cu altele. Iatã
legãtura ºi înþelesul lor cel adevãrat:
Înaintea lui Pilat, Isus a vorbit despre Împãrãþia cereascã pe
care trebuie s-o dobîndim cu faptele ºi purtãrile noastre cele bune.
Înaintea ucenicilor, Isus a vorbit despre cum trebuie sã înfãptuim
Împãrãþia lui Dumnezeu ºi la noi, pe pãmînt. Împãrãþia lui
Dumnezeu pe pãmînt e acolo unde domneºte ºi stãpîneºte voinþa
lui Dumnezeu, iar oamenii trãiesc în supunere ºi ascultare de
Dumnezeu, adicã în dragoste, în pace, în iubire, ca niºte fii ai lui
Dumnezeu ºi fraþi. În acest înþeles a zis Isus: Iatã, Împãrãþia lui
Dumnezeu în mijlocul vostru, adicã: Iatã, voi puteþi înfãptui ºi
între voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
Pag. 154

Dar aceastã Împãrãþie nu poate sosi decît atunci cînd fiecare

creºtin o primeºte mai întîi în inima lui, adicã atunci cînd omul
lasã pe Domnul sã Se facã Împãrat, Stãpîn ºi Poruncitor în inima
lui. Cînd omul se supune întru totul voinþei lui Dumnezeu ºi
trãieºte în ascultare de El, atunci, de fapt, Împãrãþia lui Dumnezeu
se aflã în inima lui. Numai astfel, mai mulþi oameni, care au
primit Împãrãþia lui Dumnezeu în inimile voastre, vor putea
înfãptui mai departe ºi pe pãmînt Împãrãþia Domnului. În acest
înþeles a zis Isus: Iatã, Împãrãþia lui Dumnezeu este în inimile
voastre!

Dar aceastã Împãrãþie n-a pãtruns în toate inimile; în cele mai

multe stãpîneºte domnul veacului acestuia (2 Cor. 4, 4) ,
diavolul, ºi de aceea ne-a lãsat Isus sã ne rugãm, în Tatãl nostru,
sã vinã Împãrãþia lui Dumnezeu ºi la noi, pe pãmînt. Acesta e
înþelesul învãþãturilor lui Isus despre Împãrãþia lui Dumnezeu.
Cititorule! Tu te rogi mereu în Tatãl nostru sã vinã Împãrãþia
lui Dumnezeu pe pãmînt, dar eu te întreb: cu ce ajuþi tu sã poatã
veni aceastã Împãrãþie? Ia seama cã tu te rogi numai din gurã
pentru Împãrãþia lui Dumnezeu, dar cu faptele ºi cu pãcatele tale
stai împotriva ei.
 Pag. 155

Iatã, Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru! - a zis Isus.

Ai tu, cititorule, aceastã Împãrãþie în inima ta? Cînd ºi eu ºi tu,
cînd ºi vecinul meu ºi al tãu, cînd toþi oamenii vom avea ºi vom
înfãptui aceastã Împãrãþie a lui Dumnezeu în inimile noastre,
atunci, ºi numai atunci va sosi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi la noi
pe pãmînt!

Ceva despre cãinþã

În legãturã cu Psalmul 51

Sîntem în sãptãmîna a 5-a a marelui post. Acum e timpul

cãinþei ºi al mãrturisirii pãcatelor. Mare tainã este ºi aceasta, dar,
întocmai ca postul ºi rugãciunea, ºi taina aceasta e împreunatã cu
folos de mîntuire sufleteascã numai cînd e fãcutã bine.
Biblia e plinã de multe ºi miºcãtoare pilde despre iertarea
pãcatelor prin cãinþã ºi mãrturisire. Noi vom cerceta acum un
singur loc: Psalmul 51 - Ai milã de mine Dumnezeule dupã mare
mila Ta.
Pînã la sfîrºitul veacurilor acest psalm va sta în faþa oamenilor
ca pilda cea mai miºcãtoare despre cãinþa cea adevãratã. Psalmul
51 cuprinde în sine toate cerinþele cãinþei ºi ale mãrturisirii celei
adevãrate.
Cunoaºteþi psalmul 51? Mã tem cã nu prea bine. Acest psalm
este în legãturã cu o întîmplare din viaþa lui David. E în legãturã
cu un pãcat pe care David l-a pus ca titlu în fruntea psalmului:
Cînd a intrat David la femeia lui Urie. Psalmul 51 a ieºit din
pãcatul lui David, cînd a fost biruit de ispita desfrînãrii. David a
pãcãtuit cu femeia lui Urie ºi, ca sã-ºi ascundã pãcatul, l-a trimis
pe Urie sã fie omorît în rãzboi. Domnul a trimis la David pe
Natan, prorocul, care i-a arãtat nelegiuirea. David a cãzut plîngînd
în faþa Domnului ºi a dobîndit iertare. Din cãinþa aceasta a ieºit
psalmul 51. Chipul de mai înainte aratã întîmplarea aceasta.
(Citiþi pe larg istoria psalmului 51, la 2 Regi, la 2 Samuel 11,
1-27 ºi 12, 1-14).
Cãderea ºi cãinþa lui David sînt puse în faþa noastrã cu multe
învãþãturi.
Întîi sã ne gîndim cã David a fost alesul ºi iubitul Domnului -
ºi totuºi ispita l-a biruit ºi pe el într-o clipã de slãbire. Oricît de
t ar e ai f i , f r at el e meu î n D o mn u l , n u t e î n c r ed e î n t i n e, ci
privegheazã ºi te roagã neîncetat, cãci trupul este neputincios
(Matei 26, 41) . Iar dacã ai cãzut, nu te lãsa tîrît mai departe, ci
degrab aleargã la harul cãinþei. Cãderea lui David, zice Sf. Ioan
Gurã de Aur, trebuie sã se facã nouã pricinã de sculare. Acest
viteaz bãrbat s-a rãnit, a cãzut ºi s-a sculat, ca tu din amîndouã sã
cîºtigi: ºi din cãderea ºi din ridicarea lui. Stricarea de corabie a
dreptului se face liman de scãpare a pãcãtosului.
Cãderea lui David ne aratã pe apoi, în chip grãitor, cum
lucreazã pãcatul. Ispita a deschis uºa încet, pe nesimþite. David a
vãzut pe femeia lui Urie, scãldîndu-se. Dar pe uºa aceasta - zice
Sf. Ioan Gurã de Aur - îndatã a dat nãvalã pãcatul, ca un urs
grozav ºi înfricoºat. David n-a rezistat ispitei.
Pag. 156

A pãcãtuit, ºi pãcatul sapã mai departe. David încearcã în toate

chipurile sã ascundã pãcatul. Merge din rãu în mai rãu ºi nu se
opreºte pînã la uciderea, indirectã, a lui Urie.
Aºa sînt ispita ºi pãcatul. Dacã le deschidem numai puþin uºa,
dau nãvalã asupra noastrã. Ne biruie ºi ne duc în galop pe calea
pierzãrii.
Iatã, aceasta este calea cãderii pe care ne-o aratã Biblia prin
pilda lui David. Ne-o aratã sã ne înfricoºãm ºi sã ne ferim de ea.

David ajunsese departe în calea pierzãrii. Din calea aceasta l-a

oprit chemarea lui Dumnezeu. Prorocul Natan îi aratã pãcatul ºi-l
mustrã pentru pãcat. ªi ce face David în faþa acestei telegrame
cereºti? Face ceea ce trebuie sã facem ºi noi cînd ne-au biruit
ispita ºi pãcatul. David îºi apleacã fruntea în semn de cãinþã ºi de
recunoaºtere a pãcatului. David ar fi putut încerca sã se apere în
faþa lui Natan. Ar fi putut sã facã pe avocatul... sã zicã: Da, am
greºit, dar greºeala mea e scuzabilã, cãci eu sînt rege ºi trebuia cu
orice preþ sã apãr prestigiul coroanei. Pentru o femeie nu mã
puteam discredita în faþa poporului ºi a þãrii... A trebuit sã-l
trimit pe Urie la moarte, ca sã înconjur izbucnirea unui scandal la
curtea regalã. Dar David n-a fãcut aºa. Nici mãcar un singur
cuvînt n-a rostit pentru apãrarea sa, ci ºi-a plecat capul, strigînd:
Fãrãdelegea mea o cunosc ºi pãcatul meu stã pururi înaintea
mea.
 Pag. 157

Fãrãdelegea mea o cunosc - iatã, aceasta este cea dintîi ºi cea

mai mare condiþie a cãinþei celei adevãrate: cunoaºterea ºi
recunoaºterea sincerã a pãcatului. Mulþi însã, foarte mulþi, greºesc
tocmai aici. În scaunul mãrturisirii, atîþia ºi atîþia fac pe avocaþii
ºi apãrãtorii lor, în loc sã facã ca David plîngãtorul. Pocãinþa este
o cumpãnã ce nu se apleacã spre iertarea pãcatelor pînã nu
punem în ea prima greutate: recunoaºterea ºi mãrturisirea sincerã
a pãcatelor.
Pocãinþa - zice Sf. Ioan Gurã de Aur - este tocmealã ºi schimb.
Este o tocmealã între om ºi Dumnezeu. Dã Dumnezeu, dã ºi cel
care se mîntuieºte:
Ce dai tu, Davide, ca sã te mîntuieºti?
Cã fãrãdelegea mea o cunosc...
Atîta dai? Destul Îmi este Mie ºi atît.
Lacrimi ºi mãrturisire dã David, iertare dã Dumnezeu.
Pocãinþa este un medicament în care ºi omul trebuie sã punã
ceva: lacrimile lui.
Dumnezeu miluieºte, ne spune Sf. Ioan Gurã de Aur, dar nu
prost miluieºte, cã zice: Dã ºi tu ceva! Întinde ºi tu mîna! Nu
pentru cã am trebuinþã de tine, ci pentru cã voiesc sã aduci ºi tu
ceva la mîntuirea ta. Pocãinþã ºi lacrimi dã-Mi; celelalte le dã
iubirea Mea de oameni.
În pilda lui David mai este apoi ºi o altã cerinþã a cãinþei.
Îndatã dupã sãvîrºirea pãcatului, David cãuta în tot chipul sã
ascundã pãcatul. Îi era ruºine de el ºi cãuta sã-l ascundã. Dar
îndatã ce a intrat în baia pocãinþei, lucrurile se schimbã. David
nu-ºi mai ascunde pãcatul. Îl strigã de pe acoperiºul casei. Îl pune
în psalm ºi-l cîntã plîngînd pe toate drumurile. Din pãcatul sãu,
din cãinþa pentru pãcat, David face o mãrturisire pentru toate
vremurile ºi pentru toate neamurile.
Semnul cã cineva a intrat cu adevãrat în harul pocãinþei este
tocmai acesta: cînd începe a-ºi mãrturisi fãrã nici o ruºine
trecutul sãu ºi pãcatele sale.
Un frate preot îmi dãdea sã înþeleg cã prea exagerez cu
mãrturisirile mele personale, cã ºi eu mã distram odinioarã pe la
cîrciumi ºi rãsfoiam biblia diavolului (cãrþile de joc). Dar o astfel
de exagerare este în firea ºi porunca întoarcerii la Dumnezeu.
Intrat în harul pocãinþei, mãrturisirea pãcatelor cere ºi capãtã glas
întocmai ca exagerãrile lui David, cînd spunea plîngînd la toatã
lumea cã a intrat la femeia lui Urie. Mãrturisirile fãcute de cãtre
ostaºi ºi în public, adicã în adunãri, de care se scandalizeazã
c r e º t i n i i c e i m u l þ i , s î n t c e l e ma i g r ã i t o a r e d o v e z i d e s p r e
întoarcerea lor la Dumnezeu.
Creºtinii de azi se ruºineazã de pãcat. Umblã cît mai mult sã-ºi
ascundã pãcatele. Ce mult a sãpat diavolul, vicleanul, ºi aici! Se
cuprinde cineva - zice Sf. Ioan Gurã de Aur - de pofta cumplitã
cãtre o desfrînatã de obºte arãtatã; merge dupã ea ca un orb, intrã
fãrã ruºine în lãcaºul ei ºi face pãcatul. Iese de acolo dupã
sãvîrºirea pãcatului ºi se ruºineazã sã se pocãiascã.
Pag. 158

Ticãlosule, cînd te împreunai cu desfrînata, nu te ruºinai? Iar

cînd vii sã te pocãieºti, atunci te ruºinezi? Lucru face ºi nu se
ruºineazã, ºi de cuvînt se ruºineazã... Al diavolului este
vicleºugul acesta! La pãcat nu-l lasã pe el sã se ruºineze, cãci ºtie
cã de se va ruºina va fugi de pãcat, dar la pocãinþã îl face pe el de
se ruºineazã, pentru cã ºtie cã, ruºinîndu-se, nu se pocãieºte.
Douã rele face diavolul: ºi la pãcat trage ºi pocãinþa o opreºte...
Pocãinþei îi dã ruºine, iar pãcatului, îndrãznealã!
O altã cerinþã a cãinþei sînt lacrimile. Cãinþa trebuie sã
stropeascã cu lacrimi pãcatele noastre. De trei ori s-a lepãdat ap.
Petru de Domnul, dar a fost iertat dupã ce s-a cãit ºi a plîns cu
amar, al doilea botez, prin lacrimi, din ochi fãcînd - cum zice
iarãºi Sf. Ioan Gurã de Aur.
Vieþile sfinþilor istorisesc despre un mare pãcãtos care a cerut
de la un pustnic un leac pentru iertarea pãcatelor:
- Du-te, dragul meu, i-a zis pustnicul, ºi cautã pînã vei afla o
apã ce curge în sus. Spalã-þi ochii cu apa aceea ºi îndatã vei fi
iertat.
Dupã o zadarnicã cercetare, pãcãtosul s-a întors plîngînd de
întristare, cã n-a aflat aceastã apã a iertãrii...
- O, dragul meu, i-a rãspuns pustnicul, iatã apa aceasta este în
ochii tãi!... Lacrimile pentru pãcate sînt apa cea minunatã, apa
iertãrii, care curge în sus, cãtre cer, cãtre Dumnezeu...
Cãinþa mai are apoi ºi o altã cerinþã care deschide uºa
mîntuirii. Pãcatele trebuie sã le stropim nu numai cu lacrimile
noastre, ci ºi cu Sîngele Domnului. Cãinþa cea adevãratã ne duce
la picioarele Celui Rãstignit; ne duce la izvorul cel mare al
iertãrii, la Crucea ºi Jertfa Scumpului nostru Mîntuitor. A te cãi
înseamnã a cãdea plîngînd în braþele Crucii.
Puterea cãinþei ºi a mãrturisirii stã în legãtura ce ne-o facem
cu izvorul iertãrii ºi al puterii: cu Isus Mîntuitorul ºi în începutul
de viaþã nouã cu El. Fãrã legãtura aceasta, am pierdut puterea
mãrturisirii: ne spovedim regulat ºi pãcãtuim regulat...
Mãrturisirea nu e doar o descãrcare ºi reîncãrcare de pãcate, ci o
rupere definitivã cu pãcatele. ªi mãrturisirea poate ajunge o tainã
goalã - ca ºi postul ºi rugãciunea - dacã în ea nu se aflã cãinþã,
lacrimile ºi Golgota!
De pe cînd eram preot la þarã, îmi aduc aminte de un om care
trecînd în timpul unui post cu carul pe lîngã casa mea, ºi-a zis:
Hai sã mã bag ºi pe la popa, sã mã spovedesc... cã pe la bisericã
n-am rãgaz sã mai merg. Preþuia ceva o astfel de mãrturisire?
Mãrturisirea este - trebuie sã fie - o zguduire sufleteascã, un
cutremur sufletesc ce pune hotar nou, ce face un început de viaþã
nouã.
Ajutã-ne Doamne, sã putem face o astfel de mãrturisire. Numai
dupã o astfel de înþelegere a cãinþei urmeazã ºi mãrturisirea cea
adevãratã. Despre aceasta învaþã mai pe larg, duhovnicii cei
sufleteºti.
 Pag. 159

O, ce mare dar este nouã cãinþa ºi ce pace ºi liniºte sufleteascã

ne dau cãinþa ºi iertarea pãcatelor! Ferice de cel cu fãrãdelegea
i er t at ã º i d e cel cu p ãcat u l aco p er i t ( P s a l m 3 2 , 1 ) . To at e
tribunalele din lume de te-ar ierta pentru vreo anume greºealã,
nu-þi pot da pacea, liniºtea ºi bucuria sufleteascã ce þi le dã cãinþa
cea adevãratã.
Cîtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele de gemetele mele
necurmate. Cãci zi ºi noapte mîna Ta apãsa asupra mea; mi se
usca vlaga cum se usucã pãmîntul de seceta verii. Atunci Þi-am
mãrturisit pãcatul meu, ºi nu mi-am ascuns fãrãdelegea. Am zis:
Îmi voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile! ªi Tu ai iertat vina
pãcatului meu (Psalm 32, 3-5).
Pãcatul te apasã ºi te tulburã ºi pe tine, cititorule, atît timp cît
taci. Spune-I Domnului pãcatele tale, stropeºte-le cu lacrimi de
cãinþã, îngenuncheazã cu ele în faþa Crucii ºi îndatã vei avea
liniºte, pace, bucurie ºi mîntuire sufleteascã.

Rugãciune

Pãcãtuit-am Doamne, pãcãtuit-am! ªi peste pãcatele mele stã

sabia Judecãþii Tale. Stã cumpãna Judecãþii Tale. ªi eu n-am ce
pune în aceastã cumpãnã. Nici un rãspuns n-am pentru pãcatele
mele! ªi nici o apãrare, decît cuvintele robului Tãu David:
fãrãdelegea mea o cunosc, pãcatul meu îl cunosc.
Am pãcãtuit ºi pãcatul stã acum de-a pururi înaintea mea.
Am pãcãtuit, ºi pãcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Am pãcãtuit, ºi pãcatul m-a lãsat singur ºi pribeag.
Am pãcãtuit, ºi am ajuns un Cain, fugãrit mereu de grozãvia ºi
urgia pedepsei.
Am pãcãtuit, ºi sufletul meu a pierdut ceva. Viaþa mea a
pierdut ceva... Viaþa mea a pierdut pe Cineva...
Sãrmane suflet pribeag, unde vei gãsi ceea ce ai pierdut? O, nu
mai rãtãci plîngînd! Cautã-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lãsat!
Cautã-L acolo unde L-ai pãrãsit!
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor! Cu lacrimi de foc mã aplec
la Crucea Ta. Lumea ºi pãcatul m-au smuls de aici. ªi vai, cît de
grozavã a fost calea pãcatului! Mã întorc cu lacrimile fiului
pierdut. Împacã-mã iarãºi cu Tatãl ceresc. Împacã-mã iarãºi cu
Tine ºi mã primeºte iarãºi în legãmîntul dragostei Tale! Pentru
pãcatele mele, pedepseºte-mã ºi pe mine, ca odinioarã pe robul
Tãu David, dar nu mã pãrãsi! Acesta e suspinul meu de fiecare
clipã: pedepseºte-mã Doamne, dar nu mã pãrãsi!
Sabia nu s-a depãrtat din casa robului Tãu David; pedeapsa l-a
urmãrit, dar dragostea Ta nu l-a pãrãsit. Pe cel ce s-a încrezut în
Tine nu l-ai îndepãrtat. Nu l-ai lãsat sã rîdã vrãjmaºul de el,
strigînd: Prindeþi-l cãci Dumnezeu l-a pãrãsit pe el. Nu l-ai scos
din casa dragostei Tale. Nu l-ai pãrãsit ca pe un vas netrebnic.
N-ai rupt legãmîntul Tãu cu el.
Pag. 160

O Doamne, sabia mustrãrii Tale sã mã taie ºi pe mine pînã la

sfîrºit! Sîngele lacrimilor mele sã curgã mereu. Medicamentele
a ma r e s ã n u s e g a t e d i n v i a þ a m e a . P e n t r u p ã c a t e l e m e l e ,
loveºte-mã fãrã cruþare. Lasã-l pe ªimei sã arunce mai departe cu
pietre dupã mine. Lasã-mã sã trec singur - pãrãsit de toþi - pîrîul
Chedron, dar nu mã pãrãsi Tu Doamne, lumina ºi viaþa mea.
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor, mã prãbuºesc cu toate
pãcatele mele la picioarele Crucii Tale! ªi cu lacrimi fierbinþi mã
rog. ªi cu lacrimi de foc mã rog: învredniceºte-mã sã gust din
dulceaþa fãgãduinþei Tale! Cîteva clipe te-am pãrãsit, dar te voi
primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mînie Îmi
ascunsesem o clipã Faþa de tine, dar Mã voi îndura de tine cu o
dragoste veºnicã, zice Domnul, Rãscumpãrãtorul tãu. ªi lucrul
acesta va fi pentru Mine ca ºi cu apele lui Noe: dupã cum jurasem
cã apele lui Noe nu vor mai veni pe pãmînt, tot aºa jur cã nu Mã
voi mai mînia pe tine ºi nu te voi mai mustra. Pot sã se mute
munþii, pot sã se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va
muta de la tine, ºi legãmîntul Meu de pace nu se va clãtina, zice
Domnul, care are milã de tine (Isaia 54, 7-10) .
O Doamne, învredniceºte-mã sã trãiesc în aceastã preadulce
fãgãduinþã! Învredniceºte-mã sã mã sting în aceastã preadulce
fãgãduinþã, ca sã trãiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Buretele lacrimilor

Pe tablã neagrã sînt scrise pãcatele tale. Un burete sînt

lacrimile tale. Lãcrimeazã, ºi ele se ºterg. Lãcrimeazã, ºi se va
afla curatã cartea vieþii tale. Mare burete sînt lacrimile cãinþei!
Mare este puterea lacrimilor! Mucenicii varsã sînge, pãcãtoºii
varsã lacrimi. Lacrimile pãcãtoºilor stau în cumpãnã cu sîngele
mucenicilor.
De trei ori s-a lepãdat Petru de Domnul. Sînge a vãrsat
apostolul pentru acest pãcat? Nu! A vãrsat izvoare de lacrimi
amare; a plîns cu amar ºi i s-a iertat pãcatul.

Boala ºi doctoria

Pãcatul este boala, cãinþa este doctoria. Cãci precum pentru

trup sînt boli ºi doctorii, tot aºa pentru suflet sînt pãcate ºi
pocãinþã. Boalã ºi doctorie, pãcat ºi pocãinþã. La boalã este
putreziciune, la doctorie este curãþire.
Pocãinþa este o doctorie în care trebuie sã punã ºi omul ceva.
- Ce-Mi dai omule, ca sã-þi amestec doctoria? - întreabã
Dumnezeu. Lacrimi ºi cãinþã dã-Mi, iar pe celelalte iubirea Mea
de oameni þi le dã.
 Pag. 161

Boala lasã urme

Mãcar cît de mult se va sili doctorul, cele mai multe boli lasã
urme: pe obraz, pe corp, pe mîini, etc. Oricît s-ar nevoi doctorul,
nu poate depãrta semnul bolii.
Dar Dumnezeu cînd ºterge pãcatul, nici semn nu lasã, nici
urmã nu sloboade sã rãmînã, ci împreunã cu sãnãtatea, dãruieºte
ºi frumuseþea ºi face pe cel care a pãcãtuit a fi întocmai cu cel
care n-a pãcãtuit. De vor fi pãcatele voastre cum e cîrmîzul, zice
Domnul, ca zãpada le voi albi. ªi de vor fi ca roºeala, ca lîna le
voi albi.
Cã la Dumnezeu toate sînt cu putinþã. El poate sã facã curat
din întinat. Deci mãrimea pocãinþei cunoscînd-o, slavã Lui sã-I
înãlþãm.
Din învãþãturile Sf. Ioan Gurã de Aur.

Evanghelia duminicii a 6-a din postul mare

A Floriilor

1. Cînd s-au apropiat de Ierusalim ºi au ajuns la Betfaghe, înspre

Muntele Mãslinilor, Isus a trimis doi ucenici,
2. ºi le-a zis: Duceþi-vã în satul dinaintea voastrã: în el veþi gãsi
î n d a t ã o m ã g ã r i þ ã l eg a t ã , º i u n m ã g ã r u º î mp reu n ã cu ea ;
dezlegaþi-i ºi aduceþi-i la Mine.
3 . Dacã vã va z i ce ci n eva ceva , s ã s p u n eþ i cã D o m n u l a re
trebuinþã de ei. ªi îndatã îi va trimite.
4. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca sã se împlineascã ce
fusese vestit prin prorocul, care zice:
5. Spuneþi fiicei Sionului: Iatã, Împãratul tãu vine la tine, blînd
ºi cãlare pe un mãgar, pe un mãgãruº, mînzul unei mãgãriþe.
6. Ucenicii s-au dus, ºi au fãcut cum le poruncise Isus.
7. Au adus mãgãriþa ºi mãgãruºul, ºi-au pus hainele peste ei, ºi
El a ºezut deasupra.
8. Cei mai mulþi din norod îºi aºterneau hainele pe drum, alþii
tãiau ramuri din copaci, ºi le presãrau pe drum.
9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus ºi cele ce veneau în
urmã strigau: Osana, Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce
vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!
(Matei 21, 1-9) .
Praznicul Floriilor ne pune finici în mînã, ca sã prãznuim
ami n t i r ea acel ei zi l e - ce a d i n t î i º i c e a d i n u r m ã - î n c ar e
Mîntuitorul S-a lãsat sã fie sãrbãtorit pe pãmînt ºi a intrat cu
triumf în Ierusalim, ca Împãratul lui Israel.
Sã luãm aminte: Împãratul Hristos Se apropie acum de
Ierusalimul sufletului nostru. Sã ieºim ºi noi în întîmpinarea Lui
cu flori, cu finici ºi cîntãri de mãrire.
Pag. 162

Florile sînt semnul curãþiei ºi al frumosului ºi dacã pãmîntul

îºi are în tot anul o primãvarã - care îl curãþã ºi îl îmbracã numai
cu flori curate ºi frumoase - ºi sufletul nostru trebuie sã-ºi aibã în
tot anul o primãvarã care sã-l cureþe de pãcate ºi sã-l îmbrace cu
flori curate ºi frumoase. Aceastã primãvarã a sufletului este postul
de curãþire ºi înnoire sufleteascã a Învierii Domnului.

Oare ai tu, cititorule, aceastã primãvarã cu flori în suflet? Oare

au rãsãrit flori ºi finici de curãþenie ºi în sufletul tãu? Altcum, cu
ce vei întîmpina ºi primi pe Împãratul Hristos?
Iatã, Împãratul Mãririi Se apropie sã intre în Ierusalimul
sufletului nostru! Dupã ce am postit ºi ne-am mãrturisit, acum
soseºte Taina cea mare a Sfintei Cuminecãturi; adicã Însuºi
Hristos va intra în casa sufletului nostru.
Sosesc Paºtile! ªi Praznicul acesta trebuie sã-l aºtepte tot
creºtinul, cu sufletul curat ºi curãþit de pãcate.
Este o datinã bunã ca tot creºtinul sã aºtepte Învierea avînd
casa curatã ºi orînduitã. Este parcã ceva ce ne îndeamnã sã simþim
cã f ãr ã cas a cu r at ã, v ãr u i t ã º i î mp o d o b i t ã, n u v i n P a º t i l e.
Vedeþi!... Acelaºi lucru trebuie sã-l facem ºi pentru casa sufletului
nos t r u , acu m, p e cî n d s o s eº t e Î nvierea! Cãci doarã ºi casa
sufletului are lipsã de curãþenie.
 Pag. 163

Cîte gunoaie de pãcate nu se strîng într-un an în ea! Sã ne curãþim

dar ºi casa sufletului nostru ºi sã o împodobim cu florile curãþiei,
ca sã intre în ea Împãratul Hristos!
Praznicul Floriilor aceasta ne învaþã ºi ne îndeamnã; ºi de
aceea este pus mai înainte de Paºti cu ºase zile. ªi apoi încã ceva
ne învaþã praznicul din duminica Floriilor. Uitaþi-vã bine cum tot
aceiaºi oameni care Îl întîmpinã pe Hristos acum - duminicã - cu
osanale, cu flori ºi ramuri de finic, peste trei zile Îi ies în cale cu
batjocuri, cu cruce ºi cuie, sã-L rãstigneascã. Este aceasta o
învãþãturã sã nu fim ºi noi în chipul ºi asemãnarea evreilor din
praznicul Floriilor.
Sã luãm aminte! De cîte ori ieºim ºi noi în calea lui Hristos cu
flori de rugãciuni, cu posturi ºi mãrturisiri, dar cu faptele noastre
cele rele Îl rãstignim iarãºi pe Cruce, sîntem ºi noi în asemãnarea
evreilor din Evanghelie.
Sã-L primim dar pe Hristos cu flori adevãrate de curãþenie
sufleteascã ºi cu ramuri de fapte bune! Pentru Hristos ºi
întîmpinarea Lui, sã dezbrãcãm ºi noi hainele noastre, adicã
hainele cele negre ale zavistiei, ale trufiei, ale iubirii numai de
noi înºine ºi ale patimilor rele.
Noi trebuie sã fim în asemãnarea pomului bun care face mai
întîi frunze, apoi flori, ºi pe urmã florile leagã roade. Aºa ºi în
pomul vieþii noastre: frunzele posturilor ºi florile rugãciunilor
trebuie sã lege roade de fapte bune, altcum de nici un folos nu
sînt. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rãu nu poate
face roade bune (Matei 7, 18) . Nu oriºicine-Mi zice: Doamne,
Doamne! va intra în Împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatãlui Meu care este în ceruri (Matei 7, 21) . De ce-Mi ziceþi:
Doamne, Doamne! ºi nu faceþi ce spun Eu? (Luca 6, 46) - a zis
Mîntuitorul Hristos.
Ascultaþi ce pildã frumoasã a spus odatã Isus: Cu Împãrãþia lui
Dumnezeu este ca atunci cînd aruncã un om sãmînþa în pãmînt; fie
cã doarme noaptea, fie cã stã treaz ziua: sãmînþa încolþeºte ºi
creºte fãrã sã ºtie el cum. Pãmîntul rodeºte singur: întîi un fir
verde, apoi spic, dupã aceea grîu deplin în spic; ºi cînd este
coaptã roada, pune îndatã secera în ea, pentru cã a venit seceriºul
(Marcu 4, 26-29) .
Aºa trebuie sã se încheie ºi postul nostru: cu grîu deplin în
spic, cu fapte bune; altcum, n-ajunge nimic.
Sã-L întîmpinãm pe Hristos cu flori de curãþenie sufleteascã ºi
cu spice de fapte bune.
Cînd am fost în cãlãtorie la Ierusalim, am vãzut ºi poarta prin
care intrase odinioarã Isus, în ziua Floriilor. Aceastã poatã se
cheamã Poarta de aur ºi e închisã cu zid. Tradiþia de la Ierusalim
spune cã aceastã poartã s-a închis de la sine ºi se va deschide
iarãºi de la sine, în Ziua cea mare a Învierii. Prin ea vor intra
sufletele la viaþã. Plinã de înþeles ºi de adevãr este aceastã
tradiþie, cãci de fapt mîntuirea noastrã stã în întrebarea: cum L-am
primit noi pe Mîntuitorul? Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã,
celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui
Dumnezeu (Ioan 1, 12) .
Aºa L-ai primit pe Domnul ºi tu, cititorule?
Pag. 164

Cina cea de Tainã

26. Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîine, ºi, dupã ce a

binecuvîntat, a frînt-o, ºi a dat-o ucenicilor, zicînd: Luaþi,
mîncaþi; acesta este trupul Meu.
27. Apoi a luat un pahar, ºi, dupã ce a mulþumit lui Dumnezeu,
li l-a dat, zicînd: Beþi toþi din el;
28. cãci acesta este sîngele Meu, sîngele legãmîntului cel nou,
care se varsã pentru mulþi, spre iertarea pãcatelor
(Matei 26, 26-28) .

Aceasta este Taina Tainelor prin care Îl primim pe Domnul în

casa sufletului nostru, ca sã trãim cu El ºi El cu noi
(Apoc. 3, 20) . Dar, o, cît de nebãgatã în seamã este aceastã
Tainã! Cei mai mulþi o tot amînã, aºteptînd ca boala ºi moartea
sã-i apropie de Cina Domnului. ªi iarãºi alþii, se împãrtãºesc cu
nevrednicie. De aceea, oricine mãnîncã pîinea aceasta sau bea
paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de Trupul ºi
Sîngele Domnului. Fiecare sã se cerceteze dar pe sine însuºi, ºi
aºa sã mãnînce din pîinea aceasta ºi sã bea din paharul acesta
(1 Cor. 27-28) . Aceºtia sînt cei care se împãrtãºesc ca Iuda, dar
inima lor e plinã de toate fãrãdelegile. Sf. Împãrtãºanie trebuie sã
fie cãrbunele cel aprins care, atingîndu-se de buzele noastre, ne
curãþã de pãcate (Isaia 6, 6-7) .
 Pag. 165

Din rugãciunile primirii Sfintelor Taine

Ca focul ºi ca lumina sã-mi fie mie Trupul ºi Sîngele Tãu cel

scump, Mîntuitorul meu, arzînd materia pãcatului ºi mistuind
spinii patimilor ºi luminîndu-mã întreg spre cuvîntarea de
Dumnezeu cea adevãratã!...
Suflete al meu nefericite, suflete pãtimaºe, înspãimîntã-te,
vãzînd preamãritele Taine, lãcrimeazã suspinînd ºi, bãtîndu-te în
piept, strigã ºi zi: Dumnezeule, curãþã-mã pe mine, desfrînatul!
Fie sã mã înstrãinez de patimi, sã am adãugarea darului Tãu ºi
întãrirea vieþii, Hristoase, prin Împãrtãºirea cu Sfintele Tale
Taine. Amin.

La Vinerea Patimilor Mîntuitorului

Prorociile Vechiului Testament despre
Isus Mîntuitorul ºi Rãscumpãrãtorul nostru

Prorocii Vechiului Testament au profeþit pînã la cele mai mici

amãnunte viaþa ºi moartea Mîntuitorului cu mii de ani înainte de
venirea Lui în lume. Aceste profeþii le-au scris prorocii cu dar ºi
cu insuflare de la Duhul Sfînt. Mãreþia ºi Dumnezeiasca sorginte
a Bibliei tocmai în aceasta se aratã cã la scrierea ei a luat parte
Însuºi Dumnezeu. Scripturile sînt cãrþi scrise de Dumnezeu ºi
totuºi oamenii nu umblã sã citeascã aceste cãrþi.
Una din cele mai frumoase prorocii despre Isus Mîntuitorul
este cea arãtatã în icoana cu rãstignirea Sa ºi se aflã scrisã în
cartea lui Isaia prorocul:
Cãci un Copil ni s-a nãscut, un Fiu ni s-a dat, ºi domnia va fi
pe umãrul Lui; îl vor numi: Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare,
Pãrintele veºniciilor, Domn al pãcii (Isaia 9, 6) .
Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braþul
Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslã slabã, ca un
Lãstar care iese dintr-un pãmînt uscat. N-avea nici frumuseþe, nici
strãlucire ca sã ne atragã privirile, ºi înfãþiºarea Lui n-avea nimic
care sã ne placã. Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi
obiºnuit cu suferinþa, era aºa de dispreþuit cã îþi întorceai faþa de
la El, ºi noi nu L-am bãgat în seamã. Totuºi, El suferinþele
noastre le-a purtat, ºi durerile noastre le-a luat asupra Lui, ºi noi
am crezut cã este pedepsit, lovit de Dumnezeu, ºi smerit. Dar El
era strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile
noastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste El, ºi prin
rãnile Lui sîntem tãmãduiþi. Noi rãtãceam cu toþii ca niºte oi,
fiecare îºi vedea de drumul lui, dar Domnul a fãcut sã cadã asupra
Lui nelegiuirea noastrã a tuturor. Cînd a fost chinuit ºi asuprit,
n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la mãcelãrie, ºi
ca o oaie mutã înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost
luat prin apãsare ºi judecatã; dar cine din cei de pe vremea Lui a
crezut cã El fusese ºters de pe pãmîntul celor vii ºi lovit de
moarte pentru pãcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusã
între cei rãi, ºi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat, mãcar cã nu
sãvîrºise nici o nelegiuire ºi nu se gãsise nici un vicleºug în gura
Lui.
Pag. 166

Domnul a gãsit cu cale sã-L zdrobeascã prin suferinþã... Dar, dupã

ce κi va da viaþa ca jertfã pentru pãcat, va vedea o sãmînþã de
urmaºi, va trãi multe zile, ºi lucrarea Domnului va propãºi în
mîinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui ºi Se va înviora.
Prin cunoºtinþa Lui, Robul Meu cel neprihãnit va pune pe mulþi
oameni într-o stare dupã voia lui Dumnezeu, ºi va lua asupra Lui
povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc
cu cei mari, ºi va împãrþi prada cu cei puternici, pentru cã S-a dat
pe Sine Însuºi la moarte, ºi a fost pus în numãrul celor fãrãdelege,
pentru cã a purtat pãcatele multora ºi S-a rugat pentru cei vinovaþi
(Isaia cap. 53) .

Ce prorocie plinã de duioºie, de mãreþie ºi de înþeles adînc este

aceasta! Încã nimeni dintre muritorii pãmîntului n-a scris despre
Jertfa Mîntuitorului aºa de frumos, aºa de înduioºãtor ºi de adînc.
Cu litere de foc ar trebui scrisã aceastã prorocie ºi plinirea ei pe
pereþii caselor noastre ºi mai ales în inimile noastre, pentru cã în
ea se cuprinde toatã Scriptura ºi toatã taina mîntuirii noastre
sufleteºti. Lui Isaia prorocul i s-a arãtat în vedenie taina cea mare
a mîntuirii noastre sufleteºti, prin Jertfa cea sfîntã a
Mîntuitorului. ªi nu numai lui Isaia i s-a arãtat aceastã vedenie.
Sînt pline Scripturile Vechiului Testament cu astfel de prorocii.
Jertfa Mîntuitorului trece ca un fir roºu prin toate Scripturile, de
la început pînã la sfîrºit, în semnul cã aceastã Jertfã este temeiul
ºi temelia mîntuirii noastre sufleteºti.
Eu nu te întreb ce fel de creºtin eºti tu - scria un mare vestitor
al Evangheliei - ci te întreb: Cum stai tu faþã de Crucea
Mîntuitorului? Te întreb: Ai aflat tu cu adevãrat Crucea ºi Jertfa
Mîntuitorului? Ai primit tu darurile ce se revarsã din aceastã
Cruce pentru tine, pentru iertarea ºi mîntuirea ta?
 Pag. 167

Dacã n-ai aflat acest lucru ºi n-ai primit aceastã Jertfã, zadarnicã
este credinþa ta, zadarnice sînt rîvna ºi viaþa ta...
Isaia prorocul spune cã prin rãnile Lui, noi toþi ne-am vindecat
ºi pedeapsa suferitã de El ne-a dat nouã pacea. Însã ce vedem noi
azi în lume? E plinã lumea de oameni bolnavi cu sufletul, iar
oamenii de azi n-au pace. Sîntem plini de rãnile pãcatului ºi
n-avem pace sufleteascã tocmai pentru cã n-am înþeles ºi n-am
primit cu adevãrat Jertfa Mîntuitorului. În chipul de mai înainte
se vãd douã feluri de oameni în faþa Crucii lui Hristos. Unii, cei
de la stînga, s-au sculat împotriva Celui care venise sã-i
mîntuiascã; s-au ridicat cu hule, cu batjocuri, cu ciocane ºi cuie,
sã-L rãstigneascã. Ceilalþi, de la dreapta, sînt cei care s-au
vindecat prin rana Lui. ªi primesc binecuvîntare ºi viaþã de la
Mîntuitorul. Pe faþa acestora se vãd liniºtea, pacea ºi bucuria
mîntuirii. Îngerii din cer se bucurã împreunã cu bucuria lor. Aºa
stau ºi oamenii de azi în faþa Crucii: împãrþiþi în douã tabere.
Unii, cei mai mulþi, n-au înþeles ºi n-au primit cu adevãrat Jertfa
Crucii ºi de aceea n-au nici o putere împotriva pãcatelor ºi nu
s-au vindecat de ele. Aceºtia sînt cei care rãstignesc din nou pe
Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6, 6), prin sudalme, beþii ºi fel de fel
de nelegiuiri. Evreii care L-au rãstignit pe Mîntuitorul citeau în
Scripturã prorocia de mai sus a lui Isaia prorocul, dar nu o
înþelegeau, ºi citind, rãstigneau pe Cel care venise sã-i rãscumpere
din moarte. Aºa ºi noi, de multe ori, fãcîndu-ne cruce, în chip
nevrednic, Îl rãstignim pe Mîntuitorul. Prorocia lui Isaia despre
Isus Mîntuitorul s-a împlinit, dar încã numai în parte. De ce?
Pentru cã în lume ºi între oameni nu vedem împãrãþia pãcii ºi a
dreptãþii, despre care spunea Isaia cã o va întemeia Fiul ce S-a
Nãscut din Fecioarã. Dimpotrivã, parcã vedem domnia zavistiei
ºi a urii. ªi iarãºi parcã nu vedem împlinitã prorocia din dreapta
chipului de mai sus: ºarpele diavol zdrobit cu puterea Crucii.
Dimpotrivã, azi satana parcã-i domnul veacului acestuia, cum îi
zice ap. Pavel la 2 Cor. 4, 4. Asta vine de acolo cã creºtinii n-au
primit toþi Jertfa cea mare a Mîntuitorului; n-au primit puterea ºi
darul ºi biruinþa ce le dã Crucea Domnului. Prorocia lui Isaia nu
se va împlini în lume ºi între popoare pînã nu se va înfãptui mai
întîi în sufletele noastre, în inima ta ºi a mea, cititorule. Cînd Isus
Mîntuitorul va fi Domn ºi Stãpîn în inima mea ºi a ta, atunci ºi în
lume va sosi domnia ºi Împãrãþia Lui.
Uitã-te bine, dragã cititorule, uitã-te bine la chipul de mai
înainte, cãci în el e pusã toatã taina mîntuirii tale. Pe Isus Hristos
trebuie sã-L primeºti ca pe un Mîntuitor ce S-a Nãscut pentru
tine, a murit pentru tine ºi prin moartea Sa, þi-a dat ºi þie viaþã,
putere ºi dar sã birui patimile ºi pe vrãjmaºul diavol. L-ai primit
tu astfel pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea Sfîntã?
Pag. 168

Atunci au scuipat în faþa Lui ºi L-au bãtut cu trestia

(Matei 26, 27)

Staþi, staþi, o slugi obraznice, cãci ºi eu vreau sã-L întreb pe

Domnul: Isuse al meu, Mîntuitorul meu, predicã acum ºi nouã:
cine este cel care Te-a lovit? Predicã nouã: a cui este mîna aceea
care Îþi dã cea mai grea palmã? Este mînã de preot, dãtãtor de
s m i n t eal ã s au d e mi r ean f ãr ã ev l av i e? Es t e mî n ã d e c u r v ã
desfrînatã sau de tînãr nestãpînit? Este mînã de judecãtor nedrept
sau de bogat lacom? Este mînã de suduitor sau de beþiv? Este
mînã de ucigaº sau de fur? Predicã nouã, Isuse, ce Te doare mai
mult: palmele iudeilor sau pãcatele creºtinilor?
Dar Isusul meu acum nu vorbeºte; tace ºi este Mielul Cel fãrã
de glas, pe care L-a profeþit Isaia (din predicile lui Ilie Miniat).
O, Isuse Mîntuitorul meu Cel Bun! Iartã-mã pe mine ticãlosul,
cãci ºi eu Te-am lovit cu pãcatele ºi fãrãdelegile mele. Te-am
pãlmuit cu înjurãturile, Te-am batjocorit cu beþiile, Þi-am lovit
urechile cu fel de fel de hule, de vorbe urîte, de minciuni, etc...
Iartã-mã Bunule Doamne ºi mã vindecã cu rãnile ºi durerile Tale!

Evanghelia din ziua de Paºti

La început era Cuvîntul, ºi Cuvîntul era la Dumnezeu...

1. La început era Cuvîntul ºi Cuvîntul era cu Dumnezeu, ºi

Cuvîntul era Dumnezeu.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost fãcute prin El, ºi nimic din ce a fost
fãcut, n-a fost fãcut fãrã El.
4. În El era viaþa, ºi viaþa era lumina oamenilor.
5. Lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul n-a biruit-o.
6. A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca sã mãrturiseascã despre Luminã,
pentru ca toþi sã creadã prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca sã mãrturiseascã despre
Luminã.
9. Lumina aceasta era adevãrata Luminã, care lumineazã pe
orice om, venind în lume.
10. El era în lume, ºi lumea a fost fãcutã prin El, dar lumea nu
L-a cunoscut.
11. A venit la ai Sãi, ºi ai Sãi nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã, celor ce cred în
Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu;
13. nãscuþi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia
vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. ªi Cuvîntul S-a fãcut trup, ºi a locuit printre noi, plin de har
ºi de adevãr. ªi noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava
singurului nãscut din Tatãl.
15. Ioan a mãrturisit despre El, cînd a strigat: El este Acela
despre care ziceam eu: Cel ce vine dupã mine, este înaintea mea,
pentru cã era înainte de mine.
16. ªi noi toþi am primit din plinãtatea Lui, ºi har dupã har;
17. Cãci Legea a fost datã prin Moise, dar harul ºi adevãrul au
venit prin Isus Hristos (Ioan 1, 1-17) .
 Pag. 169

Aceastã Evanghelie cuprinde în sine întreaga istorie a mîntuirii

neamului omenesc. De aceea începe cu vorbele: La început era
Cuvîntul, adicã prin Cuvînt a fãcut Dumnezeu lumea, dar cel
dintîi om, Adam, ºi cu el omenirea toatã a cãzut din starea cea
dintîi (nemuritoare ºi fãrã de pãcat) într-o stare de pãcat, de
moarte ºi osîndã. Pentru aceastã omenire cãzutã ºi osîndã ºi
moarte, S-a fãcut Trup Cuvîntul lui Dumnezeu ºi S-a pogorît la
noi, S-a rãstignit ºi a murit pentru noi ºi pãcatele noastre ºi prin
aceastã Jertfã ne-a iertat ºi ne-a înviat prin Învierea Sa ºi pe noi
la o nouã viaþã ºi ne-a scos din osînda ºi împãrãþia morþii ºi a
întunericului.
Pag. 170

Dar pentru ca sã dobîndim aceastã înviere ºi mîntuire, trebuie

sã-L primim cu adevãrat pe Hristos.
Cititorule, începutul ºi sfîrºitul mîntuirii tale sînt vorbele; ªi
celor ce L-au primit pe El (adicã pe Isus) le-a dat lor putere sã se
facã fii ai lui Dumnezeu. ªi cîþi L-au primit pe El, - asta înseamnã
sã-L primeºti ºi tu pe Hristos ca pe un Mîntuitor al tãu, care S-a
Nãscut, S-a rãstignit, a murit ºi a Înviat pentru tine ºi mîntuirea
ta sufleteascã. Aceastã primire a lui Hristos îþi dã ºi þie dar ºi
putere sã învii ºi tu cu El, sã ieºi ºi tu din starea ta cea pãcãtoasã
ºi sã te faci fiul lui Dumnezeu.
Dar sã luãm aminte! Evanghelia zice: ªi celor cîþi L-au primit
pe El le-a dat lor putere sã se facã fii ai lui Dumnezeu. Asta
înseamnã cã nu toþi L-au primit pe Isus ºi darul Lui. Aºa era pe
vremea cînd umbla Isus pe pãmînt ºi aºa e ºi acum. Luminã, ne
s p u n e E v a n g h e l i a c ã e s t e I s u s , l u mi n a cea ad ev ãr at ã ca r e
lumineazã pe tot omul ce vine în lume. Însã osînda aceasta este cã
Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul
decît Lumina (Ioan 3, 19) . Viaþã, ne spune Evanghelia cã este
Isus: Eu sînt Învierea ºi Viaþa! Cine crede în Mine va fi viu chiar
dacã va fi murit, a zis Isus (Ioan 11, 25) , dar nu toþi oamenii
primesc aceastã viaþã. Pãcãtoºii care nu vor sã se îndrepte sînt
niºte morþi care trãiesc numai cu trupul, dar cu sufletul au murit
demult. Ne spune Evanghelia cã vor lua dar toþi cei care Îl
primesc pe Isus, însã mulþi n-au primit niciodatã acest dar, pentru
cã nu L-au primit cu adevãrat pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel care S-a jertfit pentru noi.
Cititorule! Nu uita cã începutul ºi sfîrºitul mîntuirii tale sînt
cuvintele: ªi celor cîþi L-au primit pe El le-a dat lor dar ºi putere
sã se facã copii ai lui Dumnezeu... L-ai primit tu cu adevãrat pe
Isus Hristos, ca sã iei luminã din Luminã, dar din Dar ºi viaþã din
Viaþã?

- Hristos a Înviat! - Adevãrat a Înviat!

Crezi tu, într-adevãr cã Hristos a Înviat ºi e Viu?

În aceste vorbe este temeiul vieþii noastre sufleteºti. Cãci dacã

n-a Înviat Hristos, zadarnicã este credinþa noastrã, zice ap. Pavel
(2 Cor. 15, 14) . Dacã n-ar fi înviat Hristos, toatã viaþa noastrã
s-ar sfîrºi la groapa din cimitir. Dar Hristos a Înviat ºi cu slãvitã
Învierea Sa ne-a trecut ºi pe noi din moarte la viaþã ºi de pe
pãmînt la cer. Hristos a Înviat!, aceasta este vestea de bucurie pe
care o întãrim prin rãspunsul: Adevãrat a Înviat! Eu însã te întreb,
iubite cititorule, crezi tu cu adevãrat în aceste cuvinte? Întãreºti
tu ºi cu purtãrile tale acest adevãr?
Dacã tu crezi cã Isus a Înviat cu adevãrat, atunci de ce trãieºti
ca ºi cînd El ar fi mort? De ce vorbeºti ca ºi cînd El nu te-ar auzi?
De ce minþi ca ºi cum El nu te-ar auzi? De ce te mînii ca ºi cum
El n-ar vedea? De ce pizmuieºti ºi gîndeºti rãu despre altul, de
parcã El n-ar ºti? De ce te fãþãreºti ºi te vicleneºti, ca ºi cum El
nu te-ar cunoaºte? De ce drãcui, blestemi, înjuri, bei, joci cãrþi,
de parcã El nu te-ar auzi ºi nu te-ar vedea?...
 Pag. 171

A crede cu adevãrat în Isus Cel Înviat înseamnã, iubite

cititorule, sã mori ºi tu faþã de pãcat (Gal. 6, 14) ºi sã învii în
Isus Hristos ca o fãpturã nouã (2 Cor. 5, 17) . Deci dacã aþi
murit ºi aþi înviat împreunã cu Hristos - zice ap. Pavel - omorîþi
mãdularele voastre cele de pe pãmînt: desfrînarea, patima, pofta
cea rea, mînia, iuþimea, hula, în care vieþuiaþi oarecînd. Nu
spuneþi minciuni, ci dezbrãcîndu-vã de omul cel vechi împreunã
cu faptele lui, îmbrãcaþi-vã în omul cel nou (Col. 3, 1-11) .
Cititorule! Ziua Învierii este ºi trebuie sã fie ºi ziua învierii
sufletului tãu, ziua ieºirii tale din pãcate. Deºteaptã-te tu care
dormi, scoalã-te din morþi, ºi Hristos te va lumina
(Efes. 5, 14) . Numai cînd ai fãcut acest lucru vei înþelege ce
adevãr mare este ºi vei simþi ce bucurie mare se aflã în cuvintele:
Hristos a Înviat! Adevãrat a Înviat!

Din învãþãtura Sf. Ioan Gurã de Aur despre Înviere

De este cineva creºtin bun ºi iubitor de Dumnezeu sã se

îndulceascã de acest Praznic sfînt ºi luminat...
De este cineva slugã înþeleaptã sã intre în bucuria Domnului
sãu. Intraþi toþi în bucuria Domnului nostru. Bogaþii ºi sãracii
împreunã dãnþuiþi. Veseliþi-vã astãzi, masa este plinã, ospãtaþi-vã
toþi! Nimeni sã nu iese flãmînd. Toþi sã vã îndulciþi de ospãþul
credinþei. Nimeni sã nu se tînguiascã pentru pãcate, cãci iertarea
din groapã a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a
slobozit p e noi moartea Mîntuitorului. Unde-þi este iadule
biruinþa? Unde-þi este moarte boldul?
Înviat-a Hristos ºi viaþa vieþuieºte. Înviat-a Hristos ºi nici un
mort nu este în groapã. Cãci Hristos, sculîndu-Se din morþi,
începãtorul celor adormiþi S-a fãcut!

Evanghelia duminicii a 2-a dupã Paºti

A Tomii
Despre credinþã ºi necredinþã

19. În seara aceleiaºi zile, cea dintîi a sãptãmînii, pe cînd uºile

l o cu l u i u n d e er a u a d u naþi ucenicii erau încuiate, de frica
iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, ºi le-a zis: Pace
vouã!
20. ªi dupã ce a zis aceste vorbe, le-a arãtat mîinile ºi coasta Sa.
Ucenicii s-au bucurat, cînd au vãzut pe Domnul.
21. Isus le-a zis din nou: Pace vouã! Cum M-a trimis pe Mine
Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe voi.
22. Dupã aceste vorbe, a suflat peste ei, ºi le-a zis: Luaþi Duh
Sfînt.
23. Celor ce le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate ºi celor ce le veþi
þine, vor fi þinute.
24. Toma, zis Geamãn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd
a venit Isus.
Pag. 172

25. Ceilalþi ucenici i-au zis deci: Am vãzut pe Domnul! Dar el

le-a rãspuns: Dacã nu voi vedea în mîinile Lui semnul cuielor, ºi
dacã nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, ºi dacã nu voi
pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Dupã opt zile, ucenicii lui Isus erau iarãºi în casã, ºi era ºi
Toma împreunã cu ei. Pe cînd erau uºile încuiate, a venit Isus, a
stat în mijloc ºi le-a zis: Pace vouã!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu-þi degetul încoace, ºi uitã-te la
mîinile Mele; ºi adu-þi mîna, ºi pune-o în coasta Mea; ºi nu fi
necredincios, ci credincios.
28. Drept rãspuns, Toma I-a zis: Domnul meu ºi Dumnezeul meu!
29. Tomo, i-a zis Isus, pentru cã M-ai vãzut, ai crezut. Ferice de
cei ce n-au vãzut, ºi au crezut.
30. Isus a mai fãcut înaintea ucenicilor Sãi multe alte semne care
nu sînt scrise în cartea aceasta.
31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sã credeþi
cã Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, ºi crezînd, sã aveþi
viaþa în Numele Lui (Ioan 20, 19-31) .
Cu un fel de uºurinþã, apostolul Toma e luat între oameni drept
chipul omului slab de credinþã, necredincios. Nu odatã auzi pe
oameni aruncîndu-ºi vorba: Mãi Tomo, necredinciosule!
Greºitã judecatã ºi greºitã asemãnare, cãci altfel a fost
necredinþa lui Toma ºi altfel necredinþa noastrã, altfel a fost
îndoiala lui ºi altfel e îndoiala noastrã. Toma a avut o îndoialã ce
cãuta pe Domnul; noi avem o îndoialã cu care cãutãm sã scãpãm
de Domnul, ca sã putem pãcãtui. Toma a avut un beteºug care-i
scotea otrava din suflet. Toma a avut niºte îndoieli care, dupã
ºapte zile, l-au îngenuncheat la picioarele Domnului.
Toma, cu îndoiala lui, e arãtat mai mult pentru încredinþarea
mîntuirii noastre decît pentru el.
Alta a fost necredinþa lui Toma ºi alta e necredinþa oamenilor
de azi.
Necredinþa de azi e un beteºug rãu ºi greu ce nu cautã
d o ct o r u l ; n u - L cau t ã p e D o mn u l . N i ciodatã n-a f o s t b o al a
necredinþei aºa de grea ca azi; niciodatã n-a fost necredinþa aºa de
mar e c a a z i . U n s e m n a l v r e mu r i l o r n o as t r e es t e s cãd er ea
credinþei; este necredinþa.
Rãutãþile ºi stricãciunile sufleteºti din vremurile noastre sînt
o mãrturie cã s-a stins ºi se stinge credinþa. Mergem ºi cu credinþa
spre vremurile de apoi; mergem spre întrebarea Mîntuitorului:
Cînd va ven i F i u l O mu l u i , v a mai g ãs i E l o are credinþã pe
pãmînt? (Luca 18, 8) .
Lumea e plinã de necredinþã ºi de necredincioºi. Lumea de azi
e mai pãgînã decît pãgînii de azi ºi cei de demult. De ce? Apoi de
aceea pentru cã pãgînii credeau ºi cred în mai mulþi dumnezei, dar
cei mai mulþi creºtini de azi nu mai cred în nici unul. Pãgînii cred
în zeii lor ºi umblã sã le facã voia lor, dar creºtinii cei pãgîni de
azi nu cred în nimic.
 Pag. 173

Credinþa este temeiul ºi temelia mîntuirii noastre sufleteºti. Ea

este darul cel mare ºi sfînt ce ni se dã de sus ºi din care pe urmã,
se revarsã toate darurile ºi binecuvîntãrile vieþii ºi mîntuirii
sufleteºti. Ceea ce este rãdãcina pentru un pom aceea este credinþa
pentru viaþa noastrã cea sufleteascã. Din rãdãcinile ºi prin
rãdãcinile credinþei îºi soarbe pomul vieþii noastre puterea ºi
hrana cea sufleteascã, pentru ca pe urmã sã facã frunze, flori ºi
roade de fapte bune.

Înºelãtorul diavol îºi dã foarte bine seama de acest lucru, ºi de

aceea el, miºelul, atacã rãdãcina. De cînd eram la þarã, îmi aduc
aminte de un altoi tînãr cãruia îi mergea foarte bine ºi începuse
a face rod. Dar într-o bunã primãvarã, altoiul îºi pierdu roada ºi
a început a se veºteji. Cercetînd cu de-amãnuntul cauza acestei
schimbãri, am aflat cã un guzgan (ºobolan) începuse a-i roade
rãdãcinile pe sub pãmînt.
Aºa face ºi guzganul cel mare, ispititorul diavol. El umblã
neîncetat sã strãbatã la rãdãcina credinþei. κi dã seama miºelul,
cã acolo poate face isprava cea mai mare; rozînd rãdãcina, pomul
se usucã ºi ajunge bun de aruncat în focul iadului sãu
(Matei 3, 10) . Vai de cei ce nu bagã de seamã atacul lui satana!
Pag. 174

Mai anul trecut, un om din popor mã întreba: Oare, zãu

pãrinte, sã fie rai ºi iad? O astfel de întrebare era un semn cã
guzganul diavol începuse a roade la rãdãcina credinþei. Îndoielile
ºi ºovãielile de credinþã vin de la diavolul. Sînt tot atîtea gãuri pe
care diavolul le face în corabia vieþii omului, ca sã intre apoi apa
ºi sã se scufunde corabia.
Beteºugurile cele mai multe ºi cele mai grele le are credinþa.
Dintre toate virtuþile, ea e mai bolnãvicioasã. De ce? Pentru cã
aici lucreazã mai mult diavolul.
Bolile credinþei sînt multe ºi de multe feluri. Cei necredincioºi
sînt mulþi ºi de multe clase.
Judecaþi dupã credinþã, oamenii s-ar putea împãrþi în patru
clase, întocmai ca ºi sãmînþa din pilda semãnãtorului.
În clasa întîi sînt ateii, adicã acei care spun pe faþã cã nu este
Dumnezeu, nici suflet, nici viaþã viitoare. Aceºtia sînt cei despre
care a zis ap. Pavel cã dumnezeul lor sînt pîntecele ºi poftele
(Filip. 3, 19) . Astfel de atei declaraþi sînt mai puþini. Faþã de
ei, mãcar ºtii cu cine ai de lucru.
În clasa a 2-a sînt cei împietriþi în rele ºi fãrãdelegi. Sînt cei
care habar n-au de cele sufleteºti. Spun cã ºi ei cred în Dumnezeu,
dar prin purtãrile ºi rãutãþile lor, Îl tãgãduiesc ºi Îl batjocoresc pe
Dumnezeu. De tãgãduit nu-L tãgãduiesc pe Dumnezeu, dar trãiesc
în lume ca ºi cînd n-ar fi Dumnezeu. Aceºtia sînt cei care se
numesc creºtini, dar în faptele ºi purtãrile lor, sînt mai pãgîni
decît pãgînii.
În clasa a 3-a sînt cei evlavioºi la vedere, credincioºi la
aparenþã, dar fãrã roade de fapte bune. Sînt cei care strigã:
Doamne, Doamne, dar nu fac voia Domnului (Luca 6, 46) .
Credinþa lor aratã frunze verzi ºi frumoase, dar nu leagã rod de
fapte bune. Credinþa lor merge bine, pînã la un loc, întocmai ca
sãmînþa din pilda semãnãtorului, dar la vreme de ispitã, în faþa
pãcatului, credinþa e biruitã de pãcat.
Abia în clasa a 4-a urmeazã cei care primesc grãuntele
credinþei în pãmîntul cel bun al inimii lor ºi fac roade de fapte
bune.
Credinþa cea adevãratã trebuie sã sfîrºeascã prin roade de fapte
bune, aºa precum pomul: dupã frunze ºi flori face roade. O
credinþã fãrã rodul faptelor bune nu valoreazã nimic. Dupã
roadele sale se cunoaºte pomul (Matei 7, 16) . Credinþa fãrã de
fapte este moartã (Iacov 2, 26). O astfel de credinþã ºi dracii au.
Aduceþi-vã ami n t e d e î n d r ãcitul de la Luca 8, 28, care L-a
întîmpinat pe Mîntuitorul prin cuvintele: Isuse, Fiul lui Dumnezeu
Cel Preaînalt, Te rog nu mã chinui.
Isuse, Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt!... Ce mãrturisire
solemnã de credinþã era aceasta! Numai cã aceastã mãrturisire o
fãcea un drac; un vrãjmaº al lui Hristos, un luptãtor împotriva
Domnului Hristos. Într-o astfel de stare teribilã se aflã ºi toþi acei
care cu gura Îl mãrturisesc pe Domnul Isus Hristos, dar cu faptele
Îl tãgãduiesc ºi Îl batjocoresc. Despre aceºtia zicea ap. Iacov: Tu
crezi cã Unul este Dumnezeu.
 Pag. 175

Bine faci! Dar ºi dracii cred ºi se înfioarã (Iacov 2, 19) , numai

cã ei lucreazã contra lui Dumnezeu ºi de rãutãþi nu se lasã. O
astfel de credinþã nici nu este credinþã, ci este o minciunã de
suflet pierzãtoare.
Dragã cititorule! Eu te întreb: Ce fel de credinþã ai tu? Eu mã
uit peste viaþa ta ºi cutez a zice cã tu n-ai o credinþã adevãratã, o
credinþã vie, lucrãtoare ºi roditoare. Cãci, dacã ai crede cu
adevãrat, n-ai sudui. Ai plînge ºi numai auzind pe altul înjurînd.
Un creºtin adevãrat mai bine s-ar lãsa sã fie împuºcat decît sã
scoatã sudalmã din gura lui. Dacã ai crede cu adevãrat, nu te-ai
îmbãta... n-ai cãuta bucuriile pe la cîrciumi, petreceri ºi jocuri.
Dacã ai crede cu adevãrat, nu te-ai lãsa purtat de toate vînturile
ispitelor. Dacã ai crede cu adevãrat, nu te-ai împãca cu toate
pãcatele. Eu te întreb: Ce fel de credinþã este aceasta cu care
sudui, cu care te îmbeþi, cu care minþi, cu care înºeli, cu care îþi
petreci în lume, cu care trãieºti în lume ºi cu care te împaci cu
toate pãcatele? Aceasta nu mai este credinþã, ci o minciunã de
suflet pierzãtoare.
A crede cu adevãrat înseamnã a te rãstigni împreunã cu
Hristos, a muri împreunã cu El ºi a învia la o viaþã nouã împreunã
cu El (Rom. 6) .
A crede înseamnã a muri faþã de lume ºi faþã de pãcat ºi a fi
viu pentru Dumnezeu, în Isus Hristos (Rom. 6, 11) .
A crede înseamnã a te preda; a-þi preda viaþa cu totul
Domnului ºi a o pune în slujba Lui, cãci tu nu mai eºti al tãu, ci
al Celui care te-a rãscumpãrat cu un preþ mare (1 Cor. 6, 19) .
A crede înseamnã a te schimba, înseamnã o schimbare din
temelie a vieþii tale dupã ce L-ai primit cu adevãrat pe Domnul,
aºa cum s-a schimbat ºi Zacheu, vameºul, dupã ce a intrat Isus în
casa lui.
A crede cu adevãrat înseamnã a-L avea pe Domnul în viaþa ta;
a trãi cu El, a vorbi cu El, a te sfãtui cu El, a nu face nimic fãrã
a-L întreba pe El ºi fãrã a asculta de El.
A crede cu adevãrat înseamnã a atinge culmea pe care a atins-o
ap. Pavel cînd zicea: Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine
ºi viaþa pe care o trãiesc acum o trãiesc prin credinþa în Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru mine
(Gal. 2, 20) .
Credinþa celor mai mulþi oameni este o credinþã slabã ºi
bolnavã. Precum am mai spus: nici o virtute nu este aºa
bolnãvicioasã ca ºi credinþa. Apostolul Toma ºi-a vindecat
credinþa pipãind rãnile rãstignirii. Sã cãdem ºi noi cu credinþa
noastrã cea bolnavã la picioarele lui Isus ºi sã pipãim rãnile
cuielor, adicã sã ne adîncim credinþa în Jertfa Crucii, în credinþa
ºi în înþelegerea cã Isus Hristos a murit ºi a Înviat pentru noi ºi
învierea noastrã la o viaþã nouã.
O credinþã sãnãtoasã, vie ºi lucrãtoare are numai cel care L-a
aflat cu adevãrat pe Domnul ºi a cãzut la picioarele Lui, strigînd
cu ap. Toma: Domnul meu ºi Dumnezeul meu... fii Tu de acum
Stãpînul meu, fii Tu Domnul meu, fii Tu Poruncitorul meu ºi
Cîrmuitorul vieþii mele!...
Pag. 176

O credinþã slabã ºi bolnavã se poate vindeca numai la Crucea

lui Isus.
Ce dar mare este credinþa! Orice vom cere, prin ea ni se dã
(Matei 21, 22) . Puþin se cere de la noi: sã credem; ºi ce mult ni
se dã! Iatã o pildã:
În anul 1897, pe strãzile Londrei, un om începu a striga:
Haideþi, cumpãraþi galbeni, o lirã de aur (un galben englez) se
vinde numai cu cinci bani (ca ºi cum s-ar cumpãra azi un galben
cu 5 lei). Oamenii începurã a rîde. Nimeni nu credea aceastã
vestire. Unde s-a mai pomenit un galben cu cîþiva bani? Lumea
credea cã negustorul vinde bani de nichel auriþi, de jucãrie pentru
copii. Cîþiva îºi cumpãrarã astfel de galbeni ca jucãrie pentru
co p i i . D ar, merg î n d acas ã, v ãzu r ã cã au r i t u r a n u s e s p al ã.
Întrebarã pe un argintar ºi acela le spuse cã sînt adevãraþi galbeni,
din cel mai fin ºi s cu mp au r. Al erg ar ã î n fuga mare sã mai
cumpere, dar negustorul dispãruse. Se fãcu o mare miºcare între
oameni. Toþi ar fi cumpãrat acum astfel de galbeni, dar negustorul
dispãruse. În cealaltã zi, un ziar din Londra publicã urmãtoarea
Înºtiinþare: Negustorul care a îmbiat ieri pe stradã galbeni pe un
preþ de nimic sînt eu, N. N. Iar prin aceasta am voit sã arãt
oamenilor o pildã despre credinþã ºi necredinþã. Cei care au crezut
vestirea mea s-au ales cu un mare cîºtig cumpãrat pe un preþ de
nimic. Aºa ºi cei care cred în Dumnezeu ºi trãiesc o viaþã dupã
Cuvîntul Evangheliei se vor alege cu cîºtigul vieþii veºnice. Iar
cei care n-au crezut vestirea mea sînt necredincioºii, sînt cei care
nu vor sã cumpere nici mãcar cu un preþ mic de credinþã comoara
cea nepreþuitã a Împãrãþiei lui Dumnezeu. Va veni însã o vreme
cînd li se vor deschide ochii sã vadã ºi ei aceastã comoarã, vor
alerga atunci sã o cumpere - cum alergau ei pe urmã dupã galbenii
mei - dar atunci va fi prea tîrziu... prea tîrziu!...
Ah, ce lucru grozav este necredinþa! Rãsplata ei este iadul ºi
pieirea veºnicã. ªi, o ce dar mare este credinþa! Ea biruie ispitele,
biruie lumea (1 Ioan 5, 4) . Toate sînt cu putinþã celui ce crede.
Credinþa mutã ºi munþii (Matei 21, 21) . Oastea Domnului a ieºit
ºi ea dintr-un grãunte de credinþã.

Acum poate viscoli

Undeva am vãzut zugrãvitã credinþa printr-o minunatã icoanã.

Era zugrãvitã în chipul unui vultur ce zbura peste o furtunã cu
fulgere ºi tunete. Dedesubtul vulturului (credinþei) era scris: Acum
poate viscoli...
Spunea aceastã icoanã: credinþa ne dã aripi sã ne ridicãm peste
furtunile ºi viscolele acestei lumi. Ne dã aripi sã ne ridicãm peste
furtuna ispitelor, a pãcatelor, a necazurilor ºi a celorlalte bîntuieli
lumeºti.
Credinþa ne scoate din lume (Ioan 17, 16) , ea ne leagã cu
cerul, cu veºnicia, cu Dumnezeu. Ferice de cel care are comoara
credinþei!
 Pag. 177

Evanghelia duminicii a 3-a dupã Paºti

A mironosiþelor
Apostolia femeilor

43. A venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vazã al soborului,

care ºi el aºtepta Împãrãþia lui Dumnezeu. El a îndrãznit sã se
ducã la Pilat ca sã cearã trupul lui Isus.
44. Pilat s-a mirat cã murise aºa de curînd, a chemat pe sutaº, ºi
l-a întrebat dacã a murit demult.
45. Dupã ce s-a încredinþat de la sutaº cã a murit, a dãruit lui
Iosif trupul.
46. ªi Iosif a cumpãrat o pînzã subþire de in, a dat jos pe Isus de
pe cruce, L-a înfãºurat în pînza de in, ºi L-a pus într-un mormînt
sãpat în stîncã. Apoi a prãvãlit o piatrã la uºa mormîntului.
47. Maria Magdalena ºi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L
puneau.
1. Dupã ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria,
mama lui Iacov, ºi Salome, au cumpãrat miresme, ca sã se ducã
sã ungã trupul lui Isus.
2 . Î n z i u a d i n t î i a s ã p t ã m î n i i , s - a u d u s l a mo r m î n t d i s d e
dimineaþã, pe cînd rãsãrea soarele.
3. Femeile ziceau una cãtre alta: Cine ne va prãvãli piatra de la
uºa mormîntului?
4. ªi cînd ºi-au ridicat ochii, au vãzut cã piatra, care era foarte
mare fusese prãvãlitã.
5. Au intrat în mormînt, au vãzut pe un tinerel ºezînd la dreapta,
îmbrãcat într-un veºmînt alb ºi s-au spãimîntat.
6. El le-a zis: Nu vã spãimîntaþi! Cãutaþi pe Isus din Nazaret,
care a fost rãstignit: a înviat, nu este aici; iatã locul unde îl
puseserã.
7. Dar duceþi-vã de spuneþi ucenicilor Lui ºi lui Petru, cã merge
înaintea voastrã în Galileia: acolo Îl veþi vedea, cum v-a spus.
8. Ele au ieºit afarã din mormînt, ºi au luat-o la fugã, pentru cã
erau cuprinse de cutremur ºi de spaimã. ªi n-au spus nimãnui
nimic, cãci se temeau (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8) .
De mare dar s-au învrednicit femeile mironosiþe. Lor li S-a
arãtat mai întîi Isus Cel Înviat din morþi. Aceastã cinste le-a venit
de altfel ca un rãspuns la credinþa ºi statornicia ce le-au arãtat în
timpul rãstignirii. Vai, ce lucru dureros s-a întîmplat în timpul
rãstignirii Domnului! Toþi L-au pãrãsit pe Domnul! Unii de fricã,
a l þ i i d i n n e r e c u n o º t i n þ ã . D e f r i c a i u d e i l o r, f u g i s e r ã º i s e
ascunseserã pînã ºi ucenicii (afarã de Ioan).
Petru, cel care se lãuda cã va rãmîne credincios chiar de s-ar
lepãda toþi, s-a lepãdat de frica unei slujnice. Singure femeile s-au
þinut pe urmele Domnului cu statornicie, pînã la sfîrºit. Le vedem
u r mî n d u - L p e D o mn u l î n d r u mu l cel g r o z a v a l o c ã r i l o r º i
bãtãilor... Le vedem plîngînd, la Crucea Lui, la suferinþele Sale...
Le vedem coborînd de pe Cruce Preacurat Trupul Domnului ºi
aºezîndu-L în mormînt. Le vedem aºteptînd Învierea Lui...
Pag. 178

Trebuie sã ne dãm seama cã n-a fost uºoarã aceastã statornicie

de credinþã a femeilor. Singurã furia gloatei, ura iudeilor ºi
zãngãnitul armelor soldaþilor ar fi fost destul sã înspãimînte inima
ºi sufletul celor cîteva femei neajutorate. Trebuie sã ne dãm
seama cã soldaþii romani vor fi cãutat sã le depãrteze pe aceste
femei din preajma Celui osîndit. Trebuie sã ne dãm seama cã
gloatele erau cuprinse de un fel de beþie de urã, iar aceastã urã nu
putea suferi plînsul ºi lacrimile femeilor. În ura lor cea grozavã,
fariseii ºi cãrturarii nu puteau suferi plînsul femeilor. Lor le
trebuiau strigãte de batjocurã ºi urã. Desigur, vor fi cãutat sã le
îndepãrteze pe femeile plîngãtoare. Dar ele s-au alipit cu toatã
puterea lor de Crucea Rãstignirii. Îmbrãþiºînd Crucea Domnului,
braþele lor cele slabe se prefãcuserã în braþe de fier. Nici o putere
din lume nu era în stare sã le smulgã de lîngã Crucea Domnului.
Numai o sabie ce le-ar fi tãiat mîinile ar fi putut sã le smulgã de
lîngã Crucea pe care suferea ºi murea Scumpul nostru Mîntuitor.

O, voi, binecuvîntate Marii! Credincioºii din toate timpurile vã

vor pãstra o veºnicã amintire ºi recunoºtinþa pentru credinþa ºi
statornicia voastrã, cã n-aþi pãrãsit pe Scumpul nostru Mîntuitor
în clipele cele mai groaznice.
Dar credinþa voastrã trebuie sã ne fie ºi o predicã miºcãtoare
despre cum trebuie sã ne alipim de Domnul.
Eu de cîte ori simt ispitele apropiindu-se de mine, mã gîndesc
la voi ºi strîng cu toatã puterea braþelor mele sufleteºti Crucea
Rãstignirii; de cîte ori simt cã diavolul umblã sã mã smulgã de
lîngã Crucea mîntuirii, mã gîndesc la voi ºi la cuvintele ap. Pavel:
Cine mã va despãrþi pe mine de dragostea lui Hristos?... Cãci sînt
încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici necazul, nici
strîmtorarea, nici prigoana, nici primejdia sau sabia nu vor fi în
stare sã mã despartã de Hristos (Rom. 8, 38-39) .
 Pag. 179

Dar femeilor mironosiþe li s-a dat ºi o solie: sã vesteascã

Învierea Domnului. ªi femeilor deci li s-a dat o apostolie în
aceastã lume. Li s-a dat ºi lor solia ºi apostolia sã-L vesteascã
neîncetat pe Isus Cel Viu ºi Înviat. Însã prima condiþie a acestei
vestiri este ca vestitoarea sã fie ea însãºi un suflet viu ºi înviat.
Pildã ne dau ºi aici mironosiþele femei. Maria Magdalena a fost
cea dintîi care L-a vãzut pe Isus Cel Înviat din morþi. Ei i S-a
arãtat întîi Isus Cel Înviat ºi darul Învierii.
Ei, ºi cine era aceastã femeie învrednicitã de un dar aºa de
mare? Evanghelia ne spune: Iar Isus, dupã ce a Înviat, S-a arãtat
mai întîi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli
(Marcu 16, 9) .
Maria Magdalena fusese ºi ea un fel de moartã, îngropatã în
adîncul pierzãrii. Din moartea aceasta s-a ridicat ºi a înviat, prin
darul iertãrii, prin darul morþii ºi al Învierii Domnului.
Vestindu-L pe Domnul, desigur, Maria nu va fi spus numai cã L-a
vãzut pe Domnul ºi rãstignirea Lui, ci va fi strigat peste tot locul:
Eu, Maria Magdalena, am fost o femeie pierdutã... aveam ºapte
duhuri rele... mã tãvãleam în ºapte pãcate de moarte... zãceam în
adîncul pierzãrii... toate rãutãþile ºi blestemãþiile erau în mine;
eram o moartã... Dar, din moartea aceasta, m-a ridicat Domnul ºi
Mîntuitorul meu Isus Hristos!... Apropiaþi-vã ºi voi de Acest
Mîntuitor ºi îndatã veþi lua iertare ºi mîntuire...
Mironosiþele femei s-au fãcut vestitoare nu numai pentru cã au
gustat din taina cea mare a Jertfei de pe Cruce. Maria Magdalena
vesteºte ºi ne spune cã orice femeie - oricît de pãcãtoasã ar fi fost
- se poate face o vestitoare a Domnului, dupã ce a aflat ºi a gustat
taina cea mare ºi sfîntã a morþii ºi Învierii Domnului. De aici
pleacã apostolia femeilor. De aici trebuie sã plece ºi numai de aici
poate pleca. Apostolie adevãratã pot face numai Mariile care plîng
la picioarele Domnului... numai Mariile care au gustat din darurile
Crucii. Astfel de Marii, vestitoare ale Domnului, se strãduieºte sã
facã ºi Oastea Domnului. O apostolie a femeilor, fãrã de acest
temei, n-ajung nimic.
Aici, pe la oraº, sînt Reuniuni ºi Caritãþi, formate din femei,
care se ocupã cu organizãri de petreceri ºi de baluri, uneori chiar
ºi în timpul posturilor...
Ce fel de apostolie sã facem noi, niºte femei neajutorate? - ne
va întreba cineva dintre femei.
Vom rãspunde îndatã: femeile pot face o apostolie mai mare
chiar decît bãrbaþii. Prin rosturile sale, o femeie poate face pentru
Domnul mai mult chiar ºi decît un bãrbat. O femeie este chematã,
înainte de toate, sã facã apostolie în casa ei, prin grija de copii,
prin grija de soþul ei, prin rugãciunile ei, prin cãldura, prin lumina
ei cea sufleteascã. O, ce dar mare este o Marie adevãratã pentru
casã ºi familie!
Pag. 180

Apostolia femeii trebuie sã iese apoi ºi afarã din casa ei,

cãutînd peste tot locul sã împace zavistiile dintre oameni ºi sã
semene pace, dragoste, bunãtate, milã. Se va face apoi ºi o
vestitoare a Domnului, aºa cum fac cele care intrã în Oastea
Domnului. O, ce lucruri minunate poate face o femeie intratã în
slujba Domnului! Femeia parcã e anume fãcutã pentru lucrul
Domnului. Inima ei este mai caldã, mai simþitoare, poate fi mai
uºor de aprins. Poate de cînd au vãzut suferinþele Domnului,
inima femeilor a rãmas mai simþitoare, mai caldã, mai gata sã
plîngã, mai gata sã se aprindã. Femeile sînt înzestrate cu daruri
sufleteºti mai alese decît bãrbaþii.
Dar vedeþi, tocmai pentru asta diavolul a alergat ºi aici tot în
galop. Tocmai pentru aceste daruri sufleteºti diavolul se sileºte sã
atragã femeile în slujba ºi în apostolia lui. ªi vai, cîte femei fac
slujba ºi apostolia asta! Iarã unele femei s-au abãtut dupã satana,
zice ap. Pavel (1 Tim. 5, 15) . Azi însã se poate spune cã ºi mai
multe femei s-au abãtut dupã satana. Acestea sînt femeile care
aþîþã vrajbã între oameni prin clevetiri ºi minciuni... Acestea sînt
femeile care îºi pun în slujba diavolului darurile ce le au de la
Domnul: inima, ochii, frumuseþea, etc. Casa acestor femei este un
iad ºi un mormînt ( Pro v . 7 , 2 6 ) . Vai, ce seceriº bogat are
diavolul pe urma unor astfel de femei!
Marele poet ºi gînditor al neamului nostru, Mihail Eminescu,
a zis despre femeie cã este înger ºi demon. Cu adevãrat, înger
ceresc este femeia cînd îºi pune însuºirile ºi darurile ei în slujba
Domnului, dar diavol se face cînd îºi pune darurile în slujba
rãului. Femeia cea evlavioasã ºi cuminte este cu adevãrat un înger
în casa omului ºi face un rai din cãsuþa lui; dar femeia cu nãravuri
rele face un iad din casa omului.
Tot aºa e ºi în viaþa satelor. Femeile care trãiesc o viaþã cu
Domnul sînt mironosiþe rãspînditoare de pace ºi împãcare a
vrãjmãºiilor. Dar, pe de altã parte, celelalte femei - care parcã nu
fac altceva decît aþîþã minciuni, urã, clevetiri, adultere - atrag pe
urmã ºi pe bãrbaþii lor în aceste mînii ºi lupte ºi ispite.
Una dintre pricinile cã satele noastre sînt pline de desfrînare,
de adultere ºi zavistuiri sînt femeile. Preoteasa e amãrîtã cu
notãreasa; învãþãtoarea cu primãriþa. Liþa asta s-a certat cu ceea,
ºi ceea cu cealaltã... ºi, în vrajba asta, apoi femeile bagã ºi pe
bãrbaþii lor; ºi bagã, pe urmã, tot satul în mînii ºi lupte ce þin ani
de zile, aºa precum ºi grecii s-au rãzboit cu troienii zece ani de
zile pentru o femeie...
Dacã femeile fruntaºe ar fi mironosiþe, bine vestitoare ale
Domnului, o, cum ar s p o r i p acea L ui prin satele ºi oraºele
noastre!
Femeilor! Aplecaþi-vã cu mironosiþele la picioarele Crucii, ºi
luînd pildã de la ele, puneþi-vã ºi voi viaþa în slujba Domnului!
 Pag. 181

Rugaþi-vã pentru soþii voºtri

Binecuvîntate sînt casa ºi familia unde soþii - bãrbatul ºi

femeia - trãiesc o viaþã de credinþã ºi de rugãciune. Dar vai, ce
grozavã este viaþa în casa ºi-n familia unde au intrat necredinþa ºi
rãutãþile! Ce jug greu duce, spre pildã, o soþie credincioasã alãturi
de un soþ necredincios! Dar o astfel de stare totuºi se poate
îndrepta. Soþia credincioasã trebuie sã se roage pentru îndreptarea
soþului ei (iar soþul cel credincios, pentru îndreptarea soþiei sale).
Sã se roage cu rãbdare, cu stãruinþã ºi cu credinþã, ºi Domnul va
rãspunde acestei cerinþe.
O soþie credincioasã, dintr-un þinut minier, suferea foarte mult
din partea bãrbatului ei necredincios ºi beþiv. Dar ea se ruga
stãruitor pentru mîntuirea lui. De cîte ori soþul venea beat acasã
ºi o gãsea rugîndu-se, îi smulgea din mînã cartea de rugãciuni ºi
o cãlca în picioare. Dar într-o zi veni o ºtire de alarmã de la minã;
bãrbatul îºi rupsese un picior. Soþia alergã plîngînd, întrebînd ce
s-a întîmplat. Scumpa mea soþie, rãspunse bãrbatul, nu s-a
întîmplat nimic... Asta-i judecata lui Dumnezeu! Piciorul care a
cãlcat Biblia ºi cartea ta de rugãciuni ºi-a primit pedeapsa... De
acum nu va mai cãlca Biblia; de acum eu mã întorc la
Dumnezeu...
Din acea clipã, soþul a devenit un credincios. I s-a vindecat pe
urmã ºi piciorul ºi i s-a vindecat ºi sufletul. Rugãciunea soþiei
sale n-a fost zadarnicã.
Avem ºi în Oastea Domnului atîtea ºi atîtea femei care au adus
la Domnul pe soþii lor prin rãbdare, rugãciune ºi suferinþã... ºi
avem atîtea ºi atîtea care suferã încã ºi se roagã cu stãruinþã.
Domnul va rãspunde la rugãciunea lor.

Evanghelia duminicii a 4-a dupã Paºti

A slãbãnogului
Despre bolile sufleteºti ºi tãmãduirea lor

1. Dupã aceea, era un praznic al iudeilor; ºi Isus S-a suit la

Ierusalim.
2. În Ierusalim, lîngã Poarta Oilor este o scãldãtoare, numitã în
evreieºte Betezda, care are cinci pridvoare.
3. În pridvoarele acestea zãceau o mulþime de bolnavi, orbi,
ºchiopi, uscaþi, care aºteptau miºcarea apei.
4. Cãci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în
scãldãtoare ºi tulbura apa. ªi cel dintîi, care se cobora în ea,
dupã tulburarea apei, se fãcea sãnãtos, orice boalã ar fi avut.
5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci ºi opt de ani.
6. Isus, cînd l-a vãzut zãcînd, ºi, fiindcã ºtia cã este bolnav de
multã vreme, i-a zis: Vrei sã te faci sãnãtos?
7. Doamne, I-a rãspuns bolnavul, n-am pe nimeni sã mã bage în
s cã l d ã t o a re cîn d se tulburã apa; ºi, pînã sã mã duc eu , s e
coboarã altul înaintea mea.
8. Scoalã-te, i-a zis Isus, ridicã-þi patul ºi umblã.
9. Îndatã omul acela s-a fãcut sãnãtos, ºi-a luat patul, ºi umbla.
Ziua aceea era o zi de Sabat.
Pag. 182

1 0 . I u d e i i z i c e a u d e c i c e l u i ce f u s es e vi n d eca t : E s t e z i u a
Sabatului; nu-þi este îngãduit sã-þi ridici patul.
11. El le-a rãspuns: Cel ce m-a fãcut sãnãtos, mi-a zis: Ridicã-þi
patul ºi umblã.
12. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care þi-a zis: Ridicã-þi
patul, ºi umblã?
13. Dar cel vindecat nu ºtia cine este: cãci Isus Se fãcuse nevãzut
din norodul care era în locul acela.
14. Dupã aceea, Isus l-a gãsit în Templu, ºi i-a zis: Iatã cã te-ai
fãcut sãnãtos; de acum sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu þi se
întîmple ceva mai rãu.
15. Omul acela s-a dus, ºi a spus iudeilor cã Isus este Acela
care-l fãcuse sãnãtos (Ioan 5, 1-15) .
Bolnavul de la Vitezda zãcuse 38 de ani. Grozavã boalã,
grozavã aºteptare! Dupã cîteva zile de boalã þi se face viaþa
amarã, d-apoi dupã 38 de ani de zãcere? Evanghelia din aceastã
duminicã ne grãieºte, înainte de toate, despre credinþa cea vie ºi
tare a slãbãnogului. Cãci 38 de ani de suferinþã ºi aºteptare n-au
putut sã-i înfrîngã credinþa ºi nãdejdea mîntuirii. Dar trebuie, mai
departe, sã ne dãm seama cã bolnavul de la Vitezda este o icoanã,
o oglindã în care putem vedea istoria mîntuirii omenirii ºi istoria
mîntuirii noastre. Treizeci ºi opt de ani a aºteptat bolnavul de la
Vitezda pe Omul care avea sã-l bage în scãldãtoare. Veacuri
întregi a aºteptat omenirea - cãzutã ºi îmbolnãvitã prin pãcatul lui
Adam - pe Om u l car e s ã- i ad u cã t ãmãd u i r e ºi mîntuire. La
plinirea vremii, Isus Omul a venit!
Isus Mîntuitorul a venit în lume, în primul rînd, ca un Mare
Doctor. El n-a venit doar ca sã ne arate pãcatul, ci a venit ºi ca sã
ne vindece de boala pãcatului. Legea lui Moise arãta oamenilor
de-a fir în pãr, toate bolile pãcatului, dar nu ne dãdea doctorul ºi
medicamentul care sã ne vindece pãcatul. Isus Mîntuitorul a venit
în lume ca un Mare Doctor, trimis nouã de cãtre Dumnezeu. Cînd
un medic, necunoscut bolnavilor, vrea sã înceapã tratamentul lor,
mai întîi se prezintã, arãtîndu-ºi diploma. ªi Domnul Isus a venit
în lume cu diploma Lui cereascã, scrisã în prorocul Isaia la cap.
61: Duhul Domnului este peste Mine, cã M-a uns sã tãmãduiesc
pe cei zdrobiþi cu inima, sã vestesc robilor iertare ºi sã dau
orbilor vedere (Luca 4, 18) .
La venirea Domnului, lumea era un spital uriaº plin de boli
sufleteºti ºi de cei bolnavi cu sufletul. Era plinã lumea de cei care
aveau ochi, dar nu vedeau, aveau urechi, dar nu auzeau; era plinã
lumea de orbi, surzi, muþi ºi ologi cu sufletul. Domnul Isus i-a
vindecat pe toþi cei care s-au apropiat de El cu credinþã. El i-a
chemat sã ia tãmãduire, pe toþi cei bolnavi cu trupul ºi cu sufletul,
strigînd pe tot locul cã n-a venit pentru cei sãnãtoºi, ci pentru cei
bolnavi... nu sãnãtoºii au nevoie de doctor, ci bolnavii
(Matei 9, 12) .
 Pag. 183

Vindecarea slãbãnogului de la Vitezda era chipul vindecãrii

omenirii care aºteptase pe Omul-Mesia, era strigãtul: Iatã, a sosit

O m u l p e c a r e L - a a º t e p t a t o m e n i r e a b o l n a v ã ! Ve n i r e a
Mîntuitorului era strigãtul de bucurie despre plinirea vremilor,
cînd se vor deschide ochii orbilor ºi urechile surzilor vor auzi.
Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile
surzilor, atunci ºchiopul va sãri ca un cerb ºi limba mutului va
cînta de bucurie; cãci în pustie vor þîºni ape, ºi în pustietate pîraie
(Isaia 35, 5-6) . Domnul Isus a venit sã stîrpeascã din rãdãcinã
boala pãcatului. Ar urma deci sã avem o lume tãmãduitã de bolile
cele sufleteºti ale pãcatului. Dar vai, n-avem aceastã lume! Lumea
de azi - mai mult poate ca oricînd - e iarãºi un spital uriaº plin de
boli sufleteºti ºi de cei bolnavi cu sufletul. De ce? Pentru cã
lumea ºi oamenii n-au primit ºi nu primesc pe Doctorul Cel Mare,
care a venit în lume sã tãmãduiascã bolile cele sufleteºti... n-au
primit ºi nu primesc medicamentele ce ni le-a lãsat Acest Doctor
(Jertfa Lui cea Sfîntã). ªi oare, de ce nu primeºte lumea pe Acest
Doctor Minunat?
Pag. 184

1 - Întîi, pentru cã cei mai mulþi oameni nu simt bolile

sufleteºti, iar cine nu simte boala n-are lipsã de doctor. Darul
tãmãduirii nu ni se dã cu forþa. Voieºti sã fii sãnãtos? - l-a
întrebat Isus pe bolnavul de la Vitezda. Boala cea sufleteascã
trebuie mai întîi sã fie simþitã. Bolnavilor le trebuie doctor - zicea
Mîntuitorul. Însã vedeþi, ispita vine aici. Cei mai mulþi oameni se
simt sãnãtoºi. Apucã-te ºi zi cuiva: Pãcãtosule, vino la Domnul!
Cu siguranþã el se va supãra ºi se va considera ofensat. Ce-mi zici
pãcãtos? Cã doar n-am omorît pe nimeni ºi n-am aprins casa
nimãnui...
Vai ce stare primejdioasã este aceasta! Omule, nu rãspunde
aºa! Oricît te-ai crede tu de bun, sã ºtii cã eºti pãcãtos ºi cãzut.
Ascultã ce-þi spune Domnul: Tu zici: Sînt bogat, m-am îmbogãþit,
ºi nu duc lipsã de nimic ºi nu ºtii cã eºti ticãlos, nenorocit, sãrac,
orb ºi gol, te sfãtuiesc sã cumperi de la Mine aur curãþit prin foc,
ca sã te îmbogãþeºti, ºi haine albe, ca sã te îmbraci cu ele, ºi sã nu
þi se vadã ruºinea goliciunii tale, ºi doctorie pentru ochi, ca sã-þi
ungi ochii, ºi sã vezi (Apoc. 3, 17-18) .
2 - Apoi, oamenii nu simt bolile cele sufleteºti, pentru cã sînt
ameþiþi de diavolul cu plãcerile cele lumeºti. La durerile mari ºi
bolile grele, doctorii dau bolnavilor injecþii de cloroform, care le
alinã º i l e amo r þ es c d u r er i l e p e u n an u mi t t i mp . D ar acest
cloroform scurteazã viaþa ºi îl bagã pe om cu zile în pãmînt. Aºa
face ºi diavolul. Alinã ºi astupã durerile bolilor sufleteºti cu
cloroformul patimilor ºi plãcerilor lumeºti (alcool, desfãtãri, etc).
Pe urmã însã - pe patul morþii - omul se trezeºte în cumplitele
dureri sufleteºti, dar atunci e prea tîrziu, e prea tîrziu...
3 - În al treilea rînd, oamenii nu-L primesc pe Doctorul Cel
Mare, pentru cã nu ºtiu sã preþuiascã sãnãtatea cea sufleteascã.
Diavolul a lucrat aici atît de mult, încît oamenii numesc sãnãtatea
cea sufleteascã boalã, iar boala cea sufleteascã sãnãtate. Despre
cei intraþi în Oastea Domnului zice lumea cã-s un fel de bolnavi
cu sufletul. Eºti sãnãtos numai cînd þipi în birt ºi sudui ºi trãieºti
la rînd cu toate modele ºi pãcatele lumii (adicã, pînã cînd eºti
bolnav cu sufletul).
Atît de mult s-au dedat oamenii cu beteºugul pãcatelor, încît
nu le trebuie sãnãtatea sufleteascã. Istoria pãstreazã, în privinþa
asta, o minunatã ºi mult grãitoare întîmplare.
Pe la anul 1754, se fãcu în Franþa o mare procesiune cu
moaºtele fãcãtoare de minuni ale unui sfînt. Mulþime mare de
popor se strînsese cu acest prilej. Veniserã ºi o mulþime de
bolnavi ºi cerºetori. Doi ologi cerºeau la un capãt de drum.
- Sã aveþi credinþã tare, le ziserã niºte trecãtori, în curînd vor
trece pe aici moaºtele sfîntului, ºi de veþi avea credinþã, vã veþi
tãmãdui!...
- Frate, se înþeleseserã atunci ologii, de noi nu va fi bine cu
moaºtele alea; s-ar putea întîmpla sã ne tãmãduim... ºi atunci cine
ne va mai da nouã bani?... Va trebui sã ne apucãm iarãºi de
lucru... hai, mai bine s-o ºtergem de-aici!...
 Pag. 185

ªi cei doi ologi o ºterserã repede din calea moaºtelor, ca nu

cumva sã-i ajungã tãmãduirea!
Exact aºa se întîmplã ºi cu oamenii de azi. Nu le trebuie
o a m e n i l o r o s ã n ã t a t e c a r e s ã- i d e s p ar t ã d e p a t i m i l e º i d e
nãravurile lor rele.
Într-un sat, s-au luat oamenii cu huiduieli ºi cu bãtãi dupã doi
ostaºi din Oastea Domnului, care merseserã sã le vesteascã despre
Oaste.
Auziþi oameni buni, ce spun nebunii ãºtia! Cicã trebuie sã ne
lãsãm de bãuturi, de fumat, de petreceri ºi de alte datini în care au
trãit moºii ºi strãmoºii noºtri...
Ferice de cei care simt bolile cele sufleteºti ºi Îl cheamã pe
Doctorul Cel Mare. Astfel de bolnavi se ridicã îndatã ºi încep a
umbla. Minunea de la Lacul Vitezda se întîmplã ºi azi. Oameni
pãtimaºi ºi ticãloºiþi în cele rele se ridicã dintr-o datã ºi încep a
umbla, dupã ce Îl primesc cu credinþã pe Marele nostru Doctor ºi
Tãmãduitor - pe Isus Mîntuitorul.
În Oastea Domnului avem atîþia ºi atîþia care au zãcut ani de
zile în ologie sufleteascã, precum bolnavul de la Lacul Vitezda.
Nu se puteau ridica de jos; nu puteau face nici mãcar un pas în
cele sufleteºti, dar azi umblã pe picioarele lor ºi cutreierã satele,
vestindu-L pe Domnul ºi Tãmãduitorul sufletelor lor. O nu,
vremea minunilor n-a trecut! Numai vremea credinþei a cam
trecut...
Dragã cititorule! Eu nu cunosc mai de aproape viaþa ta. Poate
cã te sileºti sã trãieºti o viaþã dupã Evanghelie. Dar cu toate
silinþele tale, b ag ã d e s eamã cã v i er mel e b o l i i º i al morþii
sufleteºti este în tine. Tu ai neapãrat lipsã de Doctorul Cel Mare
al sufletelor.
Cineva de aici, de la oraº, a fãcut odatã o glumã cu un prieten
al sãu. I-a lãsat adresa la un medic, sã-l cerceteze. Cînd s-a trezit
cu medicul, a rãmas surprins. Scuzaþi domnule doctor, a fost o
glumã; mulþam Doamne, eu n-am nevoie de doctor... sînt deplin
sãnãtos...
Dar n-a trecut nici anul ºi cel vizitat în glumã a cãzut la pat
într-o boalã de moarte. A venit atunci medicul cu gluma ºi a
constatat cã germenele bolii îl avea mai demult. De s-ar fi arãtat
cînd zicea cã: n-am nevoie de medic, ar fi scãpat; medicul ar fi
preîntîmpinat boala. Aºa e ºi cu cele sufleteºti. Nu te încrede cã
eºti sãnãtos, ci te aratã Doctorului.
Fratele meu! Isus Mîntuitorul a venit în lume sã tãmãduiascã
pe cei bolnavi cu sufletul. El a venit anume pentru tãmãduirea ºi
mîntuirea ta. Hai sã zicem cã eºti bolnav ºi chemi medicul. Oare
ce- ar zi ce med icul dacã l-ai întîmpina cu vorbele: S cu zaþ i
domnule medic cã v-am chemat... nu trebuia sã vã chem...
O, dragul meu, ar rãspunde medicul, pentru asta nu-þi trebuie
nici o scuzã. Eu doar pentru asta-s medic, sã merg la cei bolnavi
ºi sã-i tãmãduiesc... Ca sã le fiu doctor ºi sã-mi pot arãta ºtiinþa,
eu am nevoie de bolnavi...
Pag. 186

Aºa e ºi cu Doctorul Cel Mare al sufletelor noastre. Trebuie

sã-L chemãm ºi sã ne apropiem de El cu toatã încrederea, pentru
cã El Se ocupã anume cu tãmãduirea sufletelor. El nu poate fi
Doctor, dacã n-are bolnavi; El nu poate fi Mîntuitor, dacã n-are
pe cine mîntui.
Fratele meu! Eu îþi spun un lucru nou: Isus Mîntuitorul nu ne
poate prinde pe noi decît în pãcatele noastre. Boala este punctul
de întîlnire între doctor ºi bolnav. Pãcatul este punctul de întîlnire
între noi ºi Mîntuitorul. Boala ne duce la medic; pãcatul ne duce
la Doctorul Cel sufletesc. Pãcatul ne îngenuncheazã la Crucea
Mîntuitorului, ne face sã plîngem ºi sã cerem iertare ºi vindecare.
Nu pentru pãcat îºi pierd oamenii sufletul ºi viaþa de veci, ci
pentru cã nu simt pãcatul; nu simt boala ºi nu cheamã Doctorul.
Ferice de cei care simt bolile pãcatului ºi aleargã cu ele la
Doctorul ºi Tãmãduitorul sufletelor noastre!

Boala aceasta nu este spre moarte (Ioan 11, 4)

Cînd surorile lui Lazãr L-au chemat pe Domnul la patul

fratelui lor cu duioasele cuvinte: Doamne, iatã, acela pe care-l
iubeºti este bolnav! Mîntuitorul le-a mîngîiat, zicîndu-le: Nu vã
temeþi, boala aceasta nu este spre moarte, ci e spre slava lui
Dumnezeu! Isus ne spune: Boala nu este spre moarte...
Boala nu are un efect nimicitor, ci ea slujeºte la lauda lui
Dumnezeu. Boala nu ne aduce pagubã; nu ne ucide bucuria, cãci
bucuria inimii de creºtin curge dintr-un izvor ce nu îngheaþã,
oricît de mare ar fi gerul din afarã. Boala nu ne nimiceºte nici
pacea lãuntricã, întrucît inima noastrã poate fi liniºtitã sub povara
durerilor trupeºti. Asupra pãcii ºi liniºtii noastre sufleteºti, nici
carnea, nici sîngele n-au putere. Nici activitatea noastrã nu trebuie
sã fie opritã cu desãvîrºire din pricina bolii. Slavã Domnului!...
ªi o mînã slabã poate împrãºtia sãmînþa; patul unui bolnav se
poate face într-un amvon. Experienþa pe care-o facem în suferinþa
noastrã este o comoarã pe care, mai tîrziu, o fructificãm întocmai
c a p e u n o g o r c e s e a r ã º i s e l as ã p en t r u a f i , l a a n u l , ma i
productiv.
Boala nu omoarã nici una din virtuþile creºtineºti, ci, ca un vînt
aspru, doboarã toate fructele putrede; pe cînd fructele vii, prin
aceastã cercetare a harului, se întãresc, se coc ºi se fac mai
gustoase. Cît e de urît din partea noastrã a ne teme de suferinþa
cea trupeascã, deºi vedem cã ea nu omoarã, ci, dimpotrivã, ne
umple amîndouã mîinile de binecuvîntare!
Ne temem ºi fugim de harul Domnului. Tremurãm înaintea
lucrului menit sã ne umple sufletul de bogãþie. Ne pãzim de-un
prieten, pentru cã-l þinem de vrãjmaº; încercãm sã alungãm pe-un
înger, pentru cã-l þinem drept diavol. O, dacã am ved ea p e
emblema suferinþelor noastre scris mereu cuvîntul: Nu spre
moarte!, atunci de bunãvoie am lua asupra noastrã suferinþa!
 Pag. 187

Da, boala serveºte spre slava lui Dumnezeu. De multe ori

Dumnezeu primeºte o cîntare de laudã deosebitã de la pasãrea
prinsã în colivie - cîntare pe care pasãrea, pe cînd zbura liberã în
vãzduh, nu o cînta. Înainte de toate însã Domnul e lãudat prin
r o d u l u n ei s u f er i n þ e s f i n þ i t o ar e, p r in liniºtea, blîndeþea ºi
desãvîrºita rãbdare a creºtinului încercat.

Cu mîntuirea nu este ca ºi cu plantele, cãrora le trebuie vreme

bunã ºi caldã. Aceastã virtute se dezvoltã mai bine în vreme asprã
ºi furtunoasã. În cãlãtoria noastrã spre cer, înaintãm mai bine cînd
e frig ºi vîntul ne stã împotrivã.
Timpul liniºtit ºi cald desigur este plãcut; însã nu pentru
înaintare.
Domnul este preamãrit cînd lumea vede cum un creºtin suportã
încercarea grea cu demnitate ºi cu credinþã. Podoaba cea mai
aleasã a credinþei celei adevãrate este rãbdarea bolnavului.
Dacã putem nãdãjdui sã preamãrim pe Domnul prin durerile
noastre, o atunci sã cãdem în genunchi ºi sã-I mulþumim cu
lacrimi pentru aceste dureri! ªi de ce oare n-ar fi aºa? Duhul lui
Dumnezeu poate lucra aceasta în noi. Sã ne rugãm pururea ca
puterea Domnului sã lucreze în noi ºi prin noi; El sã Se
preamãreascã, fie cînd sîntem sãnãtoºi, fie cînd ne aflãm pe patul
suferinþelor.
Pag. 188

Evanghelia duminicii a 5-a dupã Paºti

A samaritencei
Despre Apa cea vie

1. Domnul a aflat cã fariseii au auzit cã El face ºi boteazã mai

mulþi ucenici decît Ioan.
2. Însã Isus nu boteza El Însuºi, ci ucenicii Lui.
3. Atunci a pãrãsit Iudeea, ºi S-a întors în Galileia.
4. Fiindcã trebuia sã treacã prin Samaria,
5. a ajuns lîngã o cetate din þinutul Samariei, numitã Sihar,
aproape de ogorul, pe care-l dãduse Iacov fiului sãu Iosif.
6. Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de cãlãtorie, ºedea
lîngã fîntînã. Era cam pe la ceasul al ºaselea.
7. A venit o femeie din Samaria sã scoatã apã. Dã-Mi sã beau, i-a
zis Isus.
8. Cãci ucenicii Lui se duseserã în cetate sã cumpere de ale
mîncãrii.
9. Femeia samariteancã I-a zis: Cum Tu, iudeu, ceri sã bei de la
mine, femeie samariteancã? iudeii, în adevãr, n-au legãturi cu
samaritenii.
10. Drept rãspuns, Isus i-a zis: Dacã ai fi cunoscut tu darul lui
Dumnezeu, ºi cine este Cel ce-þi zice: Dã-Mi sã beau!, tu singurã
ai fi cerut sã bei, ºi El þi-ar fi dat apã vie.
11. Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce sã scoþi apã, ºi fîntîna este
adîncã; de unde ai putea sã ai dar aceastã apã vie?
12. Eºti Tu oare mai mare decît pãrintele nostru Iacov, care ne-a
dat fîntîna aceasta, ºi a bãut din ea el însuºi ºi feciorii lui ºi
vitele lui?
13. Isus i-a rãspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarãºi
sete.
14. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i
va fi sete; ba încã apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el
într-un izvor de apã, care va þîºni în viaþa veºnicã.
15. Doamne, I-a zis femeia, dã-mi aceastã apã, ca sã nu-mi mai
fie sete, ºi sã nu mai vin pînã aici sã scot.
16. Du-te, i-a zis Isus, de cheamã pe bãrbatul tãu, ºi vino aici.
17. Femeia I-a rãspuns: N-am bãrbat. Isus i-a zis: Bine ai zis cã
n-ai bãrbat.
18. Pentru cã cinci bãrbaþi ai avut; ºi acela, pe care-l ai acum,
nu-þi este bãrbat. Aici ai spus adevãrul.
19. Doamne, I-a zis femeia, vãd cã eºti proroc.
20. Pãrinþii noºtri s-au închinat pe muntele acesta; ºi voi ziceþi
cã în Ierusalim este locul unde trebuie sã se închine oamenii.
21. Femeie, i-a zis Isus, crede-Mã cã vine ceasul cînd nu vã veþi
închina Tatãlui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vã închinaþi la ce nu cunoaºteþi; noi ne închinãm la ce
cunoaºtem, cãci Mîntuirea vine de la iudei.
2 3 . D a r v i n e c e a s u l , º i a c u m a º i ven i t , cî n d î n ch i n ã t o r i i
adevãraþi se vor închina Tatãlui în duh ºi în adevãr; fiindcã
astfel de închinãtori doreºte ºi Tatãl.
 Pag. 189

24. Dumnezeu este Duh, ºi cine se închinã Lui, trebuie sã I se

închine în duh ºi în adevãr.
25. ªtiu, i-a zis femeia, cã are sã vinã Mesia, (cãruia I se zice
Hristos); cînd va veni El, are sã ne spunã toate lucrurile.
26. Isus i-a zis: Eu, Cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.
27. Atunci au venit ucenicii Lui, ºi se mirau cã vorbea cu o
femeie. Totuºi, nici unul nu I-a zis: Ce cauþi? sau: Despre ce
vorbeºti cu ea?
28. Atunci femeia ºi-a lãsat gãleata, s-a dus în cetate, ºi a zis
oamenilor:
29. Veniþi de vedeþi un om, care mi-a spus tot ce am fãcut; nu
cumva este acesta Hristosul?
30. Ei au ieºit din cetate, ºi veneau spre El (Ioan 4, 1-30) .

Ce minunatã ºi plinã de învãþãturi este aceastã Evanghelie!

Samariteanca se mira de apa cea vie; nu-ºi putea da seama ce ar
fi ºi cum ar fi o astfel de apã. Dar eu mã întreb: Oare e mai
altcum azi? Oare cîþi dintre creºtinii de azi ar putea da un rãspuns
corect la întrebarea: Ce e apa cea vie? Vom începe deci prin
întrebarea: Ce este apa cea vie?
Pag. 190

ªi vom rãspunde îndatã, pe scurt, direct ºi precis: Apa cea vie

este izvorul ce curge din Stînca Golgotei; este Jertfa cea mare ºi
sfîntã a Crucii.

Fîntîna darurilor ºi a dragostei Tatãlui ceresc noi o avem din

veºnicie. În Grãdina Edenului, ea curgea din plin ºi din toate
izvoarele. Dar pãcatul lui Adam a astupat aceastã fîntînã. Izvorul
e i s - a r e t r a s î n s t î n cã. L u mea a d ev en i t u n p ãmî n t p u s t i u ,
neumblat ºi fãrã de apã (Psalm 63, 1) . A trebuit sã vinã Fiul lui
Dumnezeu sã sape iarãºi fîntîna. ªi a trebuit sã sape adînc ºi din
greu. A trebuit sã Se coboare în adîncul pãmîntului, sã afle
izvorul. A trebuit sã loveascã stînca aceasta cu Crucea Sa ºi cu
s u f e r i n þ e l e S a l e . S u l i þ e l e s o l d a þ i l o r, c u i e l e º i c i o c a n e l e
r ãs t i g n i t o r i l o r au t r eb u i t s ã s ap e în stîncã. C î n d a r ãs u n at
cuvîntul: S-a sfîrºit!, a þîºnit Izvorul apelor vii. Într-o lume pustie
ºi fãrã de apã, s-au revãrsat apele vieþii ºi s-a auzit strigarea:
Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine, ºi sã bea (Ioan 7, 37) ;
ºi: cei însetaþi, veniþi la ape (Isaia 55, 1) . ªi de atunci apele
vieþii curg mereu prin lume. Ele curg ºi vor curge mereu, pînã la
sfîrºitul veacurilor, dînd tuturor celor ce se adapã din ele iertare
de pãcate, sãnãtate, viaþã, fericire ºi mîntuire. Izvorul apelor vii
a þîºnit din Stînca Golgotei. Strãmoºii noºtri aveau datina sã
ridice pe la rãspîntiile drumurilor cîte o cruce sub care sãpau o
fîntînã pentru drumeþii cei însetaþi.
 Pag. 191

Ce înþeles adînc a pus credinþa strãmoºilor noºtri în aceste

cruci cu fîntîni - pe care necredinþa noastrã le lasã sã se
rãstoarne... Ele sînt icoana apelor vii ce izvorãsc din Crucea
Golgotei. Un creºtin viu are nevoie neîncetat de aceastã apã vie,
de aceastã apã a vieþii, a sufletului.
Întrebaþi pe un medic ce rost are apa în viaþa noastrã cea
trupeascã ºi veþi afla cã ea îndeplineºte slujba cea mare de a face
sînge. Fãrã apã n-am avea sînge! Fãrã apa cea vie n-am avea viaþa
sufleteascã. Apa cea vie este apa ce trebuie sufletului nostru, este
apa dupã care înseteazã sufletul nostru, este apa cu care se adapã
sufletul nostru. Aceasta este apa cea vie despre care vorbeºte
Domnul. Aceasta este apa dupã care înseteazã sufletul nostru.
Sufletul nostru îºi are ºi el setea lui. Lumea nu poate astîmpãra ºi
sãtura aceastã sete. Lumea n-are nici un picur de apã pentru
aceastã sete. Foarte potrivit e pus acest adevãr în chipul de mai
sus. Lumea aceasta este un pustiu al pãcatului. Este un pãmînt
pustiu ºi fãrã de apã sufleteascã. Sufletul piere de sete în aceastã
pustietate. Nici un izvor, nici o picãturã de apã n-are lumea
aceasta pentru setea sufletului. Îmi înseteazã sufletul dupã Tine,
îmi tînjeºte trupul dupã Tine, într-un pãmînt sec, uscat ºi fãrã apã
( P s a l m 6 3 , 1 ) . Nici bogãþia, ni ci av er i l e, n i ci b an i i , n i ci
desfãtãrile, nici ºtiinþa ºi nici filozofia nu pot astîmpãra setea
sufletului. Ca norii ºi vîntul fãrã de ploaie (Prov. 25, 14) , aºa
e ºi lumea cu lucrurile ei faþã de setea sufletului. Toate bogãþiile,
toate desfãtãrile ºi toate bucuriile lumii sînt niºte nori fãrã apã
( I u d a 1 2 ) . Din norii aceºtia nu picurã nimic pentru suflet.
Sufletul moare de sete sub aceºti nori fãrã de apã. O sutã de
filozofi nu pot face la patul unui bolnav cît poate face un psalm,
o rugãciune! Toate avuþiile ºi desfãtãrile lumii nu pot da pacea,
bucuria ºi liniºtea sufleteascã pe care o are cel credincios.
Setea sufletului se poate adãpa numai cu apa cea vie pe care a
revãrsat-o în lume Isus Mîntuitorul. În mijlocul apelor mãrii poþi
muri de sete! Apele mãrii nu pot astîmpãra setea. Întocmai aºa
sînt ºi apele lumii. Ele nu astîmpãrã setea sufletului. Sufletul
moare de sete în valurile lumii.
Setea cea sufleteascã poate fi adãpatã numai cu Izvorul apelor
vii ce þîºneºte din Stînca Golgotei, cu darurile ce ni le dã Jertfa
Crucii.
O, ce dar mare este aceasta, însã vai, ce puþini sînt cei care îl
folosesc! Cît de puþini sînt acei care se adapã din izvorul apelor
vii... De ce? Pentru cã nu cunosc oamenii nici apa cea vie ºi n-au
nici setea sufleteascã. Iar pricina acestor douã lucruri este una
singurã: nu-L cunosc oamenii cu adevãrat pe Domnul ºi
Mîntuitorul nostru Isus Hristos ºi Jertfa Lui cea sfîntã. N-au
gustat cu adevãrat din apa cea vie ce þîºneºte din Stînca Golgotei,
pentru cã cel care a gustat din apa aceasta aflã, dintr-o datã, cã
toate dulceþile acestei lumi sînt gunoaie ºi amãrãciuni.
E plinã lumea de oameni care ºi-au pierdut setea cea
sufleteascã. Le-a furat-o diavolul ºi nepãsarea de cele sufleteºti.
Pag. 192

Femeia samariteancã ne aratã ºi calea cum sã aflãm apa cea vie

ºi sã ne cîºtigãm setea cea sufleteascã. Domnul îi zice: De ai fi
ºtiut tu cine este Cel ce vorbeºte cu tine, n-ai vorbi aºa... nu te-ai
mira de apa cea vie de care vorbesc Eu...
Aici este cheia aflãrii apelor vii: aflarea ºi cunoaºterea
Mîntuitorului. Samariteanca a aflat apa cea vie vorbind cu
Domnul. Aflînd cã Cel care vorbeºte cu ea cunoaºte viaþa sa ºi
trecutul sãu cel pãcãtos. Apa vieþii se aflã ºi azi tot aºa:
punîndu-þi viaþa ºi pãcatele tale în faþa Mîntuitorului ºi vorbind
cu El prin rugãciune.
Dupã ce L-a aflat pe Domnul, samariteanca s-a fãcut ºi ea o
vestitoare; a alergat în cetate, strigîndu-i pe oameni: Veniþi la
Domnul!
Dintr-o femeie pãcãtoasã, ce avusese ºase bãrbaþi, se face o
vestitoare a Domnului. Minunea aceasta se petrece ºi azi. Toþi cei
care Îl aflã cu adevãrat pe Domnul ºi gustã din izvoarele apelor
vii devin ºi ei niºte vestitori ai Domnului, ca sã se împlineascã
cuvintele Lui, cã o astfel de apã se preface în ei înºiºi în izvor de
apã sãltãtoare.
Însã vai, ce puþini sînt aceºtia! Cei mai mulþi se adapã cu apele
lumii ºi ale pãcatelor (alcool, patimi ºi desfãtãri lumeºti). Poporul
Meu, zice Domnul, M-a pãrãsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ºi ºi-a
sãpat fîntîni crãpate care nu þin apã (Ier. 2, 13) . Aceste fîntîni
cu apã moartã sînt plãcerile, poftele, lãcomia de bani, de averi ºi
alþi idoli.
Iubiþi ostaºi din Oastea Domnului! Eu mã gîndesc, cu lacrimi
în ochi, la cei mulþi, mulþi, care au pierdut setea cea sufleteascã.
Lumea de azi e plinã de cei care înseteazã dupã otravã ºi se adapã
cu otravã. Ah, nenorociþii de ei! Sã-i ajutãm, iubiþii mei, sã-i
ajutãm pe aceºti nenorociþi sã-ºi recapete setea cea sufleteascã.
Dragã cititorule! Eu te întreb, cum stai tu faþã de apa cea vie,
f aþ ã d e ap a v i eþ i i ? E u î þ i zi c cu v i n t el e Domnului: O, d e ai
cu n o aº t e t u , d r ag ã s uflete, darul lui Dumnezeu, puterea º i
binecuvîntarea ce se revarsã în viaþa ta dupã ce þi-ai adãpat
sufletul cu izvorul apelor vii!... Deci sã luãm aminte. ªi lumea
aceasta îºi are setea ei ºi apa ei. Dar cine e cuprins de setea asta
ºi bea din apa asta nu se mai saturã. Beþivul, lacomul, desfrînatul,
etc. sînt cuprinºi de o sete de care nu mai pot scãpa. Cu cît beau,
tot mai mult ar bea! Faþã de aceastã sete rea, setea mîntuirii
sufleteºti se adapã dintr-un izvor ce saturã sufletul omului ºi îi dã
o nespusã bucurie ºi mulþumire sufleteascã.
De înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea, zice Domnul.
Domnul Isus pe toþi ne cheamã sã bem din apa cea vie. Sã bem
pînã la revãrsare. Din inima noastrã sã curgã, sã se reverse aceste
ape ºi pentru alþii. Sã le dãm ºi altora sã guste din izvorul cel
mare al apelor vii. Gustã, dragã suflete, gustã din aceastã apã, ºi
atunci Domnul va sãtura sufletul tãu în timp de secetã ºi va întãri
oasele tale ºi vei fi ca o grãdinã adãpatã ºi ca un izvor ce nu-i
scade apa (Isaia 58, 11) . Vei fi atunci un izvor prin care mulþi
vor fi aduºi la Izvorul cel mare al apelor vii.
 Pag. 193

Rugãciune

Isus, Preadulcele meu Mîntuitor! Eu Te-am aflat într-un pãmînt

pustiu ºi fãrã apã (Isaia 62, 3) . Cînd era sã mã prãpãdesc de
foame ºi sete, m-ai ajutat sã Te aflu pe Tine Doamne, mana cea
cereascã ºi apa cea vie. Cînd era sã mor de sete, într-un pãmînt
p u s t i i t º i f ãr ã d e ap ã, am auzit gl as u l Tãu cel d u l ce: D acã
înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea (Ioan 7, 37) . Cei
însetaþi veniþi la ape! Veniþi ºi luaþi fãrã aur ºi fãrã de platã
(Isaia 55, 1) . Slãvit sã fii Doamne, cã mi-ai ajutat sã gust ºi eu
din apa cea vie ce curge din Crucea ºi Jertfa Ta cea sfîntã! Pînã
în clipa cînd moartea va veni sã-mi închidã graiul, eu voi striga
ºi voi cînta neîncetat: O, ce valuri de îndurare, de iertare, de pace,
de viaþã ºi de mîntuire curg din Crucea Rãstignirii Tale ºi vor
curge mereu pînã la sfîrºitul veacurilor! Pretutindeni pe unde curg
aceste ape, este viaþã... înverzesc pomii ºi învie oamenii
(Ezec. 47, 1-13) . ªi eu eram un pom ce sta gata sã se usuce de
tot ºi sã fie aruncat în foc. Dar au venit apele Tale cele vii, ºi
pomul meu s-a vindecat ºi a început a înverzi ºi înflori. O, lasã
Preabunule Doamne, apele Tale cele vii sã curgã mereu pe lîngã
el, pentru ca roadã sã-ºi dea la vremea sa (Psalm 1, 13) . O
ajutã-mi Doamne, ca pînã la sfîrºitul vieþii mele sã simt o sete tot
mai mare dupã apele cele vii ce se revarsã din scaunul de domnie
al Mielului (Apoc. 22, 1) . Cum doreºte un cerb izvoarele de
apã, aºa Te doreºte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
(Psalm 42, 1) . Ajutã-mã Doamne, sã mã adãp pînã la revãrsare,
din apa Ta cea vie ºi sã fiu ca o grãdinã udatã ºi ca un izvor
cãruia nu-i scade apa (Isaia 58, 11) , ca sã pot aduce ºi eu pe
alþii la Izvorul cel mare al apelor vii, ce curge din Crucea ºi Jertfa
Ta cea sfîntã...

Evanghelia duminicii a 6-a dupã Paºti

A orbului
Ceva despre orbia cea sufleteascã

1. Cînd trecea, Isus a vãzut pe un orb din naºtere.

2. Ucenicii Lui L-au întrebat: Învãþãtorule, cine a pãcãtuit: omul
acesta sau pãrinþii lui, de s-a nãscut orb?
3 - Isus a rãspuns: N-a pãcãtuit nici omul acesta, nici pãrinþii
lui, ci s-a nãscut aºa, ca sã se arate în el lucrãrile lui Dumnezeu.
4. Cît este ziuã, trebuie sã lucrez lucrãrile Celui ce M-a trimis;
vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate sã lucreze.
5. Cît sînt în lume, sînt Lumina lumii.
6. Dupã ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pãmînt ºi a fãcut tinã
din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
7. ºi i-a zis: Du-te de te spalã în scãldãtoarea Siloamului (care,
tãlmãcit, înseamnã: Trimis). El s-a dus, s-a spãlat, ºi s-a întors
vãzînd bine.
8. Vecinii ºi cei ce-l cunoscuserã mai înainte ca cerºetor, ziceau:
Nu este acesta cel ce ºedea ºi cerºea?
Pag. 194

9. Unii ziceau: El este. Alþii ziceau: Nu, dar seamãnã cu el. ªi el

însuºi zicea: Eu sînt.
10. Deci i-au zis: Cum þi s-au deschis ochii?
11. El a rãspuns: Omul acela, cãruia i se zice Isus, a fãcut tinã,
mi-a uns ochii, ºi mi-a zis: Du-te la scãldãtoarea Siloamului, ºi
spalã-te. M-am dus, m-am spãlat, ºi mi-am cãpãtat vederea.
12. Unde este omul acela?, l-au întrebat ei. El a rãspuns: Nu ºtiu.
13. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14. ªi era o zi de sabat cînd fãcuse Isus tinã, ºi-i deschisese
ochii.
15. Din nou, fariseii l-au întrebat ºi ei cum ºi-a cãpãtat vederea.
ªi el le-a zis: Mi-a pus tinã pe ochi, m-am spãlat, ºi vãd.
16. Atunci unii din farisei au început sã zicã: Omul acesta nu
vine de la Dumnezeu, pentru cã nu þine Sabatul. Alþii ziceau: Cum
poate un om pãcãtos sã facã asemenea semne? ªi era dezbinare
între ei.
17. Iarãºi au întrebat pe orb: Tu ce zici despre El, în privinþa
faptului cã þi-a deschis ochii? Este un proroc, le-a rãspuns el.
18. Iudeii n-au crezut cã fusese orb ºi cã îºi cãpãtase vederea,
pînã n-au chemat pe pãrinþii lui.
19. ªi cînd i-au venit pãrinþii, i-au întrebat: Acesta este fiul
vostru, care spuneþi cã s-a nãscut orb? Cum dar vede acum?
20. Drept rãspuns, pãrinþii lui au zis: ªtim cã acesta este fiul
nostru, ºi cã s-a nãscut orb.
21. Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ºtim.
Întrebaþi-l pe el; este în vîrstã, el singur poate vorbi despre ce-l
priveºte.
22. Pãrinþii lui au zis aceste lucruri pentru cã se temeau de iudei;
cãci iudeii hotãrîserã acum cã, dacã va mãrturisi cineva cã Isus
este Hristosul, sã fie dat afarã din sinagogã.
23. De aceea au zis pãrinþii lui: Este în vîrstã, întrebaþi-l pe el.
24. Fariseii au chemat a doua oarã pe omul care fusese orb, ºi
i-au zis: Dã slavã lui Dumnezeu: noi ºtim cã omul acesta este un
pãcãtos.
25. El a rãspuns: Dacã este un pãcãtos, nu ºtiu, eu una ºtiu: cã
eram orb, ºi acum vãd.
26. Iarãºi l-au întrebat: Ce þi-a fãcut? Cum þi-a deschis ochii?
27. Acum v-am spus, le-a rãspuns el, ºi n-aþi ascultat. Pentru ce
voiþi sã mai auziþi încã o datã? Doar n-aþi vrea sã vã faceþi ºi voi
ucenicii Lui!
28. Ei l-au ocãrît, ºi i-au zis: Tu eºti ucenicul Lui; noi sîntem
ucenicii lui Moise.
29. ªtim cã Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ºtim de
unde este.
30. Aici este mirarea, le-a rãspuns omul acela, cã voi nu ºtiþi de
unde este, ºi totuºi El mi-a deschis ochii.
31. ªtim cã Dumnezeu n-ascultã pe pãcãtoºi; ci, dacã este cineva
temãtor de Dumnezeu ºi face voia Lui, pe acela îl ascultã.
32. De cînd este lumea, nu s-a auzit sã fi deschis cineva ochii
unui orb din naºtere.
 Pag. 195

33. Dacã omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face
nimic.
34. Tu eºti nãscut cu totul în pãcat, i-au rãspuns ei, ºi vrei sã ne
înveþi pe noi? ªi l-au dat afarã.
35. Isus a auzit cã l-au dat afarã ºi cînd l-a gãsit, i-a zis: Crezi
tu în Fiul lui Dumnezeu?
36. El a rãspuns: ªi cine este, Doamne, ca sã cred în El?
37. L-ai ºi vãzut, i-a zis Isus, ºi cel care vorbeºte cu tine, Acela
este.
38. Cred, Doamne, I-a zis el. ªi I s-a închinat.
3 9 . A p o i , I s u s a z i s : E u a m ven i t î n l u m ea a cea s t a p e n t r u
judecatã: ca cei ce nu vãd, sã vadã, ºi cei ce vãd sã ajungã orbi.
40. Unii din fariseii care erau lîngã El, cînd au auzit aceste
vorbe, I-au zis: Doar n-om fi ºi noi orbi!
41. Dacã aþi fi orbi, le-a rãspuns Isus, n-aþi avea pãcat; dar
acum ziceþi: Vedem. Tocmai de aceea, pãcatul vostru rãmîne
(Ioan 9, 1-41) .
Plinã de adînci învãþãturi sufleteºti este Evanghelia din aceastã
duminicã, dar plinã ºi de o grozavã mustrare ºi judecatã cereascã.
Pag. 196

Mersul acestei Evanghelii este aceasta: Eu, Domnul Isus, am

venit într-o lume ce-ºi pierduse ºi lumina cea sufleteascã ºi
vederea cea sufleteascã. Eu le-am adus pe amîndouã. Am adus ºi
lumina lumii (Ioan 8, 12) , ºi am adus ºi vederea cea sufleteascã.
Le-am adus pe amîndouã, pentru cã, de asemenea numai lumina,
cei orbi n-aveau nici un folos de ea. ªi iarãºi, de vindecam numai
orbia cea sufleteascã, ce era sã facã oamenii cu ochii fãrã luminã?
Isus Mîntuitorul a adus în lume ºi lumina vieþii ºi doctoria cu
care sã ne ungem ochii ca sã vedem aceastã luminã
(Apoc. 3, 18) . Toþi cîþi L-au primit ºi Îl primesc pe Domnul ºi
doctoria adusã de El (Jertfa ºi darurile Crucii) se tãmãduiesc
îndatã de orbia cea sufleteascã ºi de toate bolile cele sufleteºti.
Domnul a venit sã dea orbilor vedere (Luca 4, 18) . Milioane ºi
milioane de orbi s-au vindecat ºi se vindecã prin Evanghelia Lui.
Întrebarea este însã: S-au tãmãduit oare toþi cei orbi cu sufletul pe
timpul Mîntuitorului? Ba! Cei mai mulþi au stãruit în orbie
sufleteascã. N-au primit nici lumina vieþii, nici pe Doctorul ce
venise sã-i tãmãduiascã de orbie.
ªi oare, astãzi este mai altcum? Ba! Lucrurile parcã se petrec
exact ca pe timpul Mîntuitorului. Lumina a venit în lume, dar
oamenii stãruie în pãcate ºi orbie sufleteascã. E plinã lumea de cei
orbi cu sufletul, e plinã lumea de orbie sufleteascã. Aceºtia nu vor
avea rãspuns pentru orbia lor. Un fel de orbi din naºtere sînt ºi
cei mai mulþi dintre oamenii de azi.
E adevãrat cã Taina Sfîntului Botez le-a deschis ochi ºi vedere
sufleteascã, duhovniceascã, dar ºi-au pierdut aceºti ochi în boala
pãcatelor.
Grozavã este orbia cea sufleteascã! Cred cã e de prisos sã o
arãt ºi sã vorbesc despre ea mai îndeaproape. Beþivii, desfrînaþii,
zavistuitorii, zgîrciþii, etc, sînt tot atîþia orbi cu sufletul. Voi
spune însã cã tot atît de orbi sînt ºi cei ce-ºi închipuie cã vãd... κi
închipuie cã, dacã n-au omorît ºi n-au aprins casa cuiva, au un
suflet curat ºi o vedere curatã. Este ºi aceasta o orbie tot atît de
grea ca ºi cealaltã.
Toþi sîntem un fel de orbi cu sufletul ºi toþi avem lipsã de
tãmãduire. Tu zici: Sînt bogat ºi nu duc lipsã de nimic, ºi nu ºtii
cã eºti ticãlos, nenorocit, sãrac, orb ºi gol... Te sfãtuiesc sã
cumperi de la Mine doctorie pentru ochi, ca sã-þi ungi ochii ºi sã
vezi (Apoc. 3, 17-18) .
Evanghelia orbului din naºtere ne aratã ºi calea tãmãduirii.
Orbul din Evanghelie este o pildã de credinþã vie ºi tare. Cînd
Domnul i-a pus tinã pe ochi, altul, necredincios, s-ar fi întrebat:
ªi cu leacul ãsta sã mã vindec eu de orbie? Dar el a crezut ºi,
ascultînd cuvîntul Mîntuitorului, s-a dus la Lacul Siloamului.
Credinþã, ascultare ºi rugãciune; iatã ce se cere din partea noastrã
spre a primi tãmãduirea bolilor noastre sufleteºti.
 Pag. 197

Evanghelia aceasta se petrece ºi azi. Oamenilor orbiþi de patimi

ºi fãrãdelegi deodatã li se deschid ochii cei sufleteºti ºi capãtã
vedere sufleteascã atunci cînd Îl primesc pe Domnul ºi doctoria
Lui. Vai, ce bucurie are un suflet cînd începe a vedea! Eu cred cã
nu este în lumea aceasta un strigãt mai dulce, mai duios ºi mai
binecuvîntat decît acesta: Orb am fost ºi acuma vãd!
Aceastã veste dulce ºi binecuvîntatã trebuie sã o strigãm pe
toate drumurile ºi noi, cei din Oastea Domnului. ªi noi eram un
fel de orbi (cei mai mulþi, din naºtere...). Orbi am fost ºi acum
vedem. Prin darurile Scumpului nostru Mîntuitor ne-am recãpãtat
vederea cea sufleteascã.
Dar, un lucru ciudat. Orbul cel din naºtere a avut multe
mustrãri ºi necazuri dupã tãmãduirea lui. Evangheliile ne aratã
precis cã oriunde s-au deschis ochi sufleteºti ºi s-au tãmãduit boli
sufleteºti ºi trupeºti, acolo s-au ridicat îndatã împotriviri ºi
mustrãri. Aºa a fost ºi pe timpul Mîntuitorului, aºa e ºi azi ºi aºa
va fi pînã la sfîrºitul veacurilor.
Un ostaº din Oastea Domnului îmi spunea cã un vecin de-al lui
a început a-l batjocori, zicîndu-i: Da’ ce, te-a oprit Oastea
Domnului sã nu bei ºi sã nu petreci? De ce-þi chinuieºti viaþa?...
Ostaºul nostru i-a rãspuns foarte cuminte aºa: Pe mine, dragã
vecine, nu m-a oprit Oastea Domnului, ci mi s-au deschis ochii sã
vãd rãtãcirea în care am trãit... Nu pentru cã mã opreºte Oastea
Domnului m-am lãsat de petreceri ºi chefuri, ci pentru cã mi s-au
deschis ochii ºi vãd negru ce mi se pãrea înainte alb. ªi pentru cã
simt acum amar ce mi se pãrea înainte dulce.
Foarte bine a rãspuns ostaºul nostru, pentru cã aceasta este
puterea Evangheliei: sã îi dai omului lumina cea adevãratã, spre
a vedea lumea ºi viaþa în lumina cea adevãratã. Însã oamenii de
azi nu vãd aceastã luminã. Întunericul îl numesc luminã, ºi
dulcele amar (Isaia 5, 20) . Oamenii de azi rîd cînd pe un om
îl cuprinde dorul mîntuirii sufleteºti. Ce lucru dureros se vede în
Evanghelia aceasta! Cînd s-a fãcut sãnãtos orbul din naºtere, au
orbit fariseii ºi cãrturarii care îl mustrau cã s-a vindecat sîmbãta.
Fariseii ºi cãrturarii erau oameni învãþaþi, însã pentru Evanghelia
mîntuirii sufleteºti erau orbi. Foarte bine le-a zis Isus cã El a
venit ca acei ce nu vãd sã vadã ºi cei ce vãd sã ajungã orbi
(Ioan 9, 30) .
ªi oare astãzi nu este tot aºa?
În atîtea ºi atîtea lucruri, cãrturarii satelor au sãrit ºi sar asupra
celor din Oastea Domnului cu mustrãri cã, îndemnînd pe oameni
sã se lase de jocuri ºi beþii, stricã legea ºi datinile poporului!
Într-un sat din Moldova, un cãrturar (învãþãtor) a început a-i
mustra pe ostaºi zicînd:
- Mã proºtilor, da’ unde aþi învãþat voi teologie, sã citiþi în
Scripturã ºi sã vorbiþi în predicã? La treaba asta trebuie ºtiinþã,
mã!... ªi învãþãturã, mã!...
Pag. 198

- Noi domnule învãþãtor, au rãspuns foarte bine ostaºii, e

adevãrat cã n-avem învãþãturã multã... sîntem niºte oameni
neînvãþaþi... Noi ºtim numai atît cã mai înainte eram niºte beþivi,
suduitori, ticãloºi, iar acum sîntem niºte nebuni pentru Hristos ºi
trãim o viaþã nouã... Cum ne-a venit nouã aceastã schimbare, noi
anume nu ºtim. Noi ºtim numai atît: sã dãm slavã lui Dumnezeu,
cãci morþi am fost ºi am înviat, orbi am fost ºi acum vedem
(Luca 15, 32) .
Cu adevãrat Împãrãþia lui Dumnezeu e parcã ºi azi ascunsã
celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi descoperitã celor neînvãþaþi
(Matei 11, 25) . Adevãrate sînt ºi azi cuvintele Domnului: Eu am
venit în lumea aceasta pentru judecatã: ca cei ce nu vãd, sã vadã,
ºi cei ce vãd sã ajungã orbi (Ioan 9, 39) .
Felul cum se face ºi cum se înþelege cultura de azi, apoi de
multe ori e o adevãratã piedicã pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Despre fericitul Augustin am citit undeva cã la început fusese
un om foarte învãþat, dar necredincios. Într-o zi, plimbîndu-se cu
un prieten de-al lui, a dat peste un sãtean de rînd care citea în
Scripturã.
- Ce faci acolo nene? - a întrebat fericitul Augustin.
- Citesc în Cartea Vieþii - a rãspuns omul ºi a început sã
citeascã mai departe, cu graiul înalt, din Evanghelia lui Ioan.
Pe fericitul Augustin l-a miºcat adînc aceastã întîmplare.
Plecînd mai departe, a zis cãtre prietenul sãu:
- Ce înseamnã, prietene, acest lucru? Oamenii cei neînvãþaþi
apucã Împãrãþia lui Dumnezeu, iar noi, învãþaþii, rãmînem în
pierzare...
Din acea clipã, fericitul Augustin a cãpãtat alþi ochi ºi altã
vedere, ºi apucînd pe calea mîntuirii sufleteºti, a trãit o viaþã de
sfînt.
Dragã cititorule, în încheiere, eu te întreb: Cum stai tu cu ochii
ºi cu vederea cea sufleteascã? Ia seama cã patimile ºi pãcatele
ameninþã neîncetat ochii ºi vederea sufletului tãu.
ªi tu eºti un orb cînd spui cã nu poþi vedea pe aproapele tãu.
ªi tu eºti un orb cînd nu vezi pe cel sãrac, bolnav ºi necãjit. ªi tu
eºti un orb cînd te-ai lãsat cuprins ºi aprins de duhul desfrînãrii
ºi al beþiei. ªi tu eºti un orb cînd nu vezi semnele ºi arãtãrile ce
þi le scoate Domnul în calea vieþii, sã te întoarcã din pieire. ªi tu
eºti un orb cînd spui cã viaþa asta trebuie sã þi-o petreci în cît mai
multe pofte ºi plãceri pãcãtoase. De aceastã cumplitã boalã a
orbiei sufleteºti numai Mîntuitorul te poate tãmãdui. De orbia cea
sufleteascã poþi scãpa numai cînd L-ai primit cu adevãrat pe
Mîntuitorul. Cînd þi-ai predat viaþa Domnului, cînd ai cãzut la
Crucea Lui ºi Sîngele Sãu a picurat peste tine ºi peste pãcatele
tale, cînd te-ai hotãrît la o viaþã nouã cu Domnul. Atunci deodatã
capeþi alþi ochi ºi altã vedere, aºa precum ºi ap. Pavel a primit altã
vedere ºi altã purtare cînd, pe drumul Damascului, s-a întîlnit cu
Mîntuitorul.
 Pag. 199

Suflete dragã! Aleargã cu boala ta la Isus, Doctorul nostru Cel

Mare ºi te roagã Lui, zicînd: Lumineazã Hristoase ochii sufletului
meu, ca nu cumva sã adorm în pãcate de moarte. Fiind orbit la
ochii sufletului, vin la Tine Hristoase, ca ºi orbul cel din naºtere,
strigînd cãtre Tine cu cãinþã: Ai milã de mine, Cela ce eºti lesne
iertãtor!

Cum predica un orb din naºtere

Un orb cerºea într-un colþ de stradã. Mai mulþi trecãtori

începurã a-l compãtimi cã nu vedea lumea ºi lumina.
- O, nu mã compãtimiþi pe mine, rãspunse orbul, voi sînteþi
mai de compãtimit decît mine!
- Cum aºa? - întrebarã trecãtorii miraþi, strîngîndu-se grãmadã
în jurul lui.
- Apoi, dragii mei, începu orbul, eu ascult ce vorbesc cei care
trec pe lîngã mine ºi aud vorbe ca acestea: Uite ce frumoasã-i
aceea ºi aceea!... Uite, tu, soro, ce urîtã-i aceea ºi aceea, parcã-i
mama pãdurii!... Uite cît de rãu îi stã pãlãria!... Uite la nãrodul
acela ºi acela!... Uite la nãroada aceea ºi aceea!... Uite pe acela ºi
acela cum mi-l scoate Iuda în drum! ªi aºa mai departe, ascult eu
despre ce vãd oamenii cu ochii lor. Auzind aceste vorbe, mã
înfior ºi mã întreb: Oare pentru asta le-a dat Bunul Dumnezeu
vederea ochilor? Oare o astfel de vedere nu-i ea o orbie
sufleteascã mai grozavã decît orbia mea cea trupeascã? Voi
sînteþi, dragii mei, mai de compãtimit decît mine, pentru cã voi vã
mînjiþi ºi vã murdãriþi neîncetat ochii cu fel de fel de priveliºti
pãcãtoase, pe cînd eu îmi pãstrez vederea ochilor curatã pînã în
clipa în care Îl voi vedea pe Scumpul meu Mîntuitor. Eu nu vãd
nimic pînã în clipa în care Îl voi vedea pe Domnul. Eu îmi cruþ
vederea pentru El.
Trecãtorii rãmaserã ruºinaþi. Orbul le-a spus un adevãr
usturãtor; un adevãr ce trebuie sã usture ºi pe mulþi, mulþi dintre
creºtinii de azi care îºi murdãresc ochii cu fel de fel de priveliºti
pãcãtoase.

Evanghelia duminicii a 7-a dupã Paºti

A Sf. Pãrinþi de la Sinodul I Ecumenic
Isus - Mijlocitor între noi ºi Dumnezeu

1. Dupã ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, ºi a zis:

Tatã, a sosit ceasul! Proslãveºte pe Fiul Tãu, ca ºi Fiul Tãu sã Te
proslãveascã pe Tine,
2. dupã cum I-ai dat putere peste orice fãpturã, ca sã dea viaþa
veºnicã tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu.
3. ªi viaþa veºnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, Singurul
Dumnezeu adevãrat, ºi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
4. Eu Te-am proslãvit pe pãmînt, am sfîrºit lucrarea, pe care
Mi-ai dat-o s-o fac.
5. ªi acum, Tatã, proslãveºte-Mã la Tine Însuþi cu slava pe care
o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Pag. 200

6. Am fãcut cunoscut Numele Tãu oamenilor, pe care Mi i-ai dat

din lume. Ai Tãi erau, ºi Tu Mi i-ai dat; ºi ei au pãzit Cuvîntul
Tãu.
7. Acum au cunoscut cã tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
8. Cãci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au
primit, ºi au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am ieºit, ºi au
crezut cã Tu M-ai trimis.
9. Pentru ei Mã rog. Nu Mã rog pentru lume, ci pentru aceia, pe
care Mi i-ai dat Tu; pentru cã sînt ai Tãi:
10. tot ce este al Meu, este al Tãu, ºi ce este al Tãu, este al Meu,
ºi Eu sînt proslãvit în ei.
11. Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, ºi Eu vin la Tine.
Sfinte Tatã, pãzeºte, în Numele Tãu pe aceia pe care Mi i-ai dat,
pentru ca ei sã fie una, cum sîntem ºi Noi.
12. Cînd eram cu ei în lume, îi pãzeam Eu în Numele Tãu. Eu am
pãzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat ºi nici unul din ei n-a pierit,
afarã de fiul pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura.
13. Dar acum Eu vin la Tine; ºi spun aceste lucruri, pe cînd sînt
încã în lume, pentru ca sã aibã în ei bucuria Mea deplinã
(Ioan 17, 1-13).
Evanghelia acestei duminici cuprinde rugãciunea pe care Isus
Mîntuitorul a rostit-o ca un fel de încheiere a Lucrãrii Sale pe
pãmînt.
Aceastã rugãciune a Mîntuitorului era un fel de raport ceresc.
C u aceas t ã r u g ãci u n e, M întuitorul κi încheia chemarea º i
Lucrarea Sa de Învãþãtor: Pãrinte Ceresc! - zicea Mîntuitorul - am
sfîrºit Lucrarea ce Mi-ai dat-o s-o fac. Luînd chip de om ºi
umblînd pe pãmînt timp de trei ani de zile, i-am învãþat pe oameni
toate tainele mîntuirii... Rãmîne ca ei sã primeascã ºi sã asculte
învãþãturile Mele...
Aceastã rugãciune a fost pe urmã întregitã ºi cu cealaltã
Lucrare a Domnului: cu Jertfa ispãºirii. Sus, pe Crucea Golgotei,
în clipele cînd Domnul ªi-a dat Duhul, s-a auzit raportul de
încheiere a Lucrãrii Mîntuitorului: S-a sfîrºit! (Ioan 19, 30) .
Pr i n aces t e cu v i n t e, D o mn u l zi cea: Pãrinte, am isprãvit ºi
chemarea Mea de Ispãºitor al omenirii!... N-am fost în lume
numai Învãþãtor, ci ºi Ispãºitor de pãcate... Am sãvîrºit ºi Jertfa
cea mare a izbãvirii... Am luat asupra Mea pãcatele oamenilor ºi
l e - a m r ã s t i g n i t p e C r u cea G ol g o t ei ; r ãmî n e ca o amen i i s ã
primeascã Jertfa Mea, ca sã fie biruitori asupra pãcatelor, sã se
poatã curãþi de pãcate prin Sîngele Meu ºi sã fie una cu Noi.
Ah, ce plin de fior ºi de mãreþie este raportul pe care Domnul
Isus îl spune în aceastã Evanghelie! În el se cuprinde mîntuirea
lumii, el cuprinde facerea a doua a lumii ºi renaºterea ei prin
Jertfa Golgotei.
Dar acest raport stã în faþa noastrã ºi cu o groaznicã
rãspundere. Raportul stã în faþa noastrã cu o întrebare deschisã:
Am primit noi învãþãturile Mîntuitorului ºi Jertfa Lui cea sfîntã?
 Pag. 201

Dragã cititorule! Raportul ºi rugãciunea Mîntuitorului din

Evanghelia de duminicã stau cu o întrebare deschisã ºi în faþa ta.
Domnul a sãvîrºit Lucrarea ce I s-a dat. Eu te întreb: Cum stai tu
faþã de aceastã Lucrare? El þi-a deschis ºi þie darul iertãrii
pãcatelor, prin Scump Sîngele Lui... Ai primit tu acest dar?

Domnul ne-a cîºtigat totul prin Jertfa Lui cea sfîntã. El ne

îmbie cu un dar ce ne poate face fiii lui Dumnezeu. Este însã
întrebarea: Am primit noi acest dar?
Viaþa ºi traiul nostru aratã cã nu l-am primit. Lumea de azi e
plinã, mai tare ca oricînd, de rãutãþi, în sensul cã n-am primit cu
adevãrat darul ºi mîntuirea ce ni le-a cîºtigat Mîntuitorul cu
Scump Sîngele Lui.
Pag. 202

Raportul ºi rugãciunea Mîntuitorului din Evanghelia acestei

duminici este o teribilã mustrare pentru creºtinãtatea de azi.
Domnul ne-a cîºtigat totul, dar noi n-am primit aproape nimic.
D o m n u l n e î mb i e c u d a r u l º i p u t e r e a d e a n e f a c e f i i i l u i
Dumnezeu (Ioan 1, 12) , dar noi nu primim acest dar; de aceea
sîntem mai departe ca oricînd de a fi copii ai lui Dumnezeu ºi
fraþi laolaltã. Rugãciunea Mîntuitorului din Evanghelia aceasta stã
în faþa celor care stãruie în pãcate ºi fãrãdelegi cu o groaznicã
rãspundere; stã cu rãspunderea din cuvintele Lui: Dacã n-aº fi
venit ºi nu le-aº fi spus, n-ar avea pãcat, dar acum nu au nici un
rãspuns pentru pãcatul lor. Dacã Mîntuitorul n-ar fi murit pentru
noi ºi nu ne-ar fi lãsat darurile mîntuirii, am avea o scuzã, o
dezvinovãþire, pentru pãcatele noastre. Dar El ne-a lãsat toate
darurile; cei ce nu primesc aceste daruri nici un rãspuns nu vor
avea în Ziua Judecãþii. Vai celor ce nu primesc darurile mîntuirii
aduse în lume de Scumpul nostru Mîntuitor! O veºnicie întreagã
vor plînge cã n-au primit aceste daruri.
Citiþi cu luare aminte aceastã Evanghelie, cu întregul capitol
17 de la Ioan. În ea se aflã toatã tãria mîntuirii noastre sufleteºti:
ªi aceasta este viaþa veºnicã: sã Te cunoascã pe Tine, Singurul
Dumnezeu Adevãrat, ºi pe Isus Hristos pe care L-ai trimes Tu.
Începutul ºi sfîrºitul mîntuirii noastre acesta este: sã cunoºti pe
Dumnezeu ºi pe Fiul Sãu Cel Sfînt. Dar cine nu cunoaºte pe
Dumnezeu ºi pe Isus Hristos? - vã veþi întreba voi, miraþi... Ce
învãþãturã nouã este aceasta, cînd ºi pruncii o cunosc?... Eu însã
cutez a spune cã oamenii nu-L cunosc cu adevãrat pe Dumnezeu.
Pe Dumnezeu Îl putem cunoaºte cu adevãrat numai prin Isus
Hristos, care ne-a împãcat cu Dumnezeu, prin moartea Lui
(Rom. 5, 10) ºi ne-a fãcut fiii Lui. Cei mai mulþi oameni cunosc
ºi azi tot numai pe Dumnezeul din Vechiul Testament, care
pedepseºte ºi porunceºte sã nu faci ceea ºi ceea. Dar nu-L cunosc
pe Dumnezeu prin Isus Mîntuitorul, care a venit aducîndu-ne dar
ºi putere sã ne facem - prin Jertfa Lui - fiii lui Dumnezeu
(Ioan 1, 12) ºi sã putem trãi o viaþã dupã voia Lui.
Evanghelia de faþã ne aduce o veste scumpã ºi dulce: Isus Se
roagã pentru noi. El mijloceºte pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Pe
Isus Hristos trebuie sã-L cunoaºtem ºi sã-L primim ca pe Marele
Mijlocitor dintre noi ºi Dumnezeu. Cãci Unul este Dumnezeu,
Unul ºi Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni: Omul Isus Hristos,
care pe Sine Însuºi S-a dat preþ de rãscumpãrare pentru toþi
(1 Tim. 2, 5-6) . Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un
Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihãnit. El este Jertfa de
ispãºire pentru pãcatele noastre ºi nu numai pentru ale noastre, ci
pentru ale întregii lumi ( 1 I oa n 2, 1-2) . Taina vieþii celei
adevãrate creºtineºti aceasta este: sã-L primeºti pe Mîntuitorul ºi
Jertfa Lui cea sfîntã ºi prin El sã trãieºti o viaþã nouã, dupã voia
lui Dumnezeu, ca un copil iubit al Lui. În aceasta vrea Isus sã-l
facã pe fiecare om desãvîrºit, cum spune aici în Evanghelie.
 Pag. 203

Însã cei mai mulþi creºtini n-au primit în chipul acesta pe

Mîntuitorul ºi de aceea nu este putere creºtineascã în viaþa lor. Eu
socot cã ºi viaþa poporului nostru este prea sãracã în roadele
faptelor de putere creºtineascã; ºi asta, tocmai din pricinã cã Isus
Mîntuitorul ºi Mijlocitorul nu stã de ajuns în mijlocul vieþii
noastre sufleteºti.
Evanghelia de azi este un strigãt de osîndã pentru cei care
stãruie în necredinþã ºi nepãsare de cele sufleteºti. Dar pe de altã
parte, ah, ce veste dulce ne aduce aceastã Evanghelie celor care
trãim o viaþã cu Domnul! Ne aduce vestea cea scumpã cã Domnul
Se roagã ºi mijloceºte pentru noi ºi pãcatele noastre. Domnul ne
ajutã sã trãim în lume, dar sã nu fim din lume. Sã trãim în lume,
dar nu în modele ºi rãutãþile lumii.
Creºtinãtatea cea mare trãieºte azi în pãcatele ºi modele acestei
lumi. Vai, ce minciunã mare este o astfel de creºtinãtate! ªi vai,
cît de mulþi creºtini trãiesc în aceastã minciunã! Ei îºi închipuie
cã pot ajunge în Canaan înainte de a ieºi din Egipt.
Evanghelia ne spune ºi aici cã toþi cei care am ieºit din lume
vom fi urîþi ºi prigoniþi. ªi lumea i-a urît, pentru cã ei nu sînt din
lume, dupã cum Eu nu sînt din lume (Ioan 17, 14) . Lumea ºi
oamenii cei lumeºti nu pot suferi pe cei care au ieºit din lume, din
rãutãþile ºi pãcatele lumii. Aºa a fost pe timpul Mîntuitorului, aºa
e ºi azi ºi aºa va fi pînã la sfîrºitul veacurilor. Dar aceastã urã ºi
prigoanã a lumii nu p oate absolut cu nimic sã ne amãrascã
sufletul ºi dulceaþa pe care ne-o dã viaþa cea trãitã cu Domnul.
Dimpotrivã, avem plãcere în suferinþe ºi prigoane pentru Hristos
ºi pentru sufletul nostru (2 Cor. 12, 10) .
O, ce veste scumpã ºi dulce ne aduce Evanghelia aceasta, cu
rugãciunea din cap. 17 de la Ioan! Sfîrºitul acestei rugãciuni ne
spune cã Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos Se roagã ca
Acolo unde este El, sã putem ajunge ºi noi: Tatã, vreau ca acolo
unde sînt Eu, sã fie împreunã cu Mine ºi aceia pe care Mi i-ai dat
Tu, ca sã vadã slava Mea, slavã, pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcã
Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii (Ioan 17, 24) .
Ce veste minunatã!

Rugãciune

Isuse, Preadulcele nostru Mîntuitor, prin Jertfa Ta ºi

rugãciunile Tale, învredniceºte-ne ºi pe noi sã dobîndim locul cel
minunat; sã vedem slava Ta; sã petrecem cu Tine ºi sã Te slãvim
pe Tine în vecii vecilor. Amin.
Pag. 204

Evanghelia duminicii a 8-a dupã Paºti

A Rusaliilor
La Praznicul Pogorîrii Duhului Sfînt

1. În ziua Cincizecimii erau toþi împreunã în acelaºi loc.

2. Deodatã, a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic,
ºi a umplut toatã casa unde ºedeau ei.
3. Niºte limbi ca de foc au fost vãzute împãrþindu-se printre ei, ºi
s-au aºezat cîte una pe fiecare din ei.
4. ªi toþi s-au umplut de Duh Sfînt ºi au început sã vorbeascã în
alte limbi, dupã cum le da Duhul sã vorbeascã.
5. ªi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din
toate neamurile care sînt sub cer.
6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulþimea s-a adunat ºi a rãmas
încremenitã, pentru cã fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toþi se mirau, se minunau, ºi ziceau unii cãtre alþii: Toþi
aceºtia care vorbesc, nu sînt Galileeni?
8. Cum dar îi auzim vorbind fiecãruia din noi în limba noastrã,
în care ne-am nãscut?
9. Parþi, Mezi, Elamiþi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea,
Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, pãrþile Libiei dinspre Cirena, oaspeþi
din Roma, iudei sau prozeliþi,
11. Cretani ºi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile
minunate ale lui Dumnezeu!
12. Toþi erau uimiþi, nu ºtiau ce sã creadã, ºi ziceau unii cãtre
alþii: Ce vrea sã zicã aceasta?
13. Dar alþii îºi bãteau joc, ºi ziceau: Sînt plini de must!
(Fap. Ap. 2, 1-13) .
Pogorîrea Duhului Sfînt se aflã istorisitã pe larg la Faptele
Apostolilor, cap. 2. Vã rog sã o citiþi ºi de acolo cu bãgare de
seamã, cãci e plinã de învãþãturi sufleteºti. Vom cerceta ºi noi aici
cîteva.
Mai întîi, ne spune Scriptura cã ucenicii aºteptau Pogorîrea
Duhului Sfînt toþi împreunã, adunaþi la un loc, unde se rugau.
Aceasta e ºi azi cerinþa ºi pregãtirea sufleteascã pentru primirea
Duhului Sfînt: retragerea din zgomotul lumii, retragerea din
pãcate, rugãciunea stãruitoare ºi dorinþa dupã mîntuire
sufleteascã. Cei mai mulþi creºtini trãiesc dupã duhul care este
acum în lume (Efes. 2, 2) , iar în duhul acestei lumi sînt fel de
fel de mode ºi moravuri pãgîne, ca: beþii, jocuri, petreceri,
destrãbãlãri, înºelãciuni, glume, vorbe urîte, etc. Acest duh este
cea mai mare piedicã pentru primirea Duhului Sfînt.
Ne spune mai departe Scriptura cã Duhul Sfînt S-a Pogorît cu
vuiet mare ºi cu limbi de foc. Duhul Sfînt e ºi azi în chipul ºi
puterea focului, cãci precum focul cel pãmîntesc preface lutul cel
moale în vas vîrtos, aºa ºi focul Duhului Sfînt, cînd cuprinde un
suflet, îl face mai tare decît fierul, aºa cã pãcatul nu-l mai poate
strica (Sf. Ioan Gurã de Aur).
 Pag. 205

O, ce minunatã schimbare s-a fãcut în sufletul apostolilor dupã

Pogorîrea ºi primirea Duhului Sfînt! Toate îndoielile, toatã frica
au fugit din sufletul lor ºi i-a cuprins o nespusã tãrie, însufleþire,
curaj, înþelepciune, rîvnã ºi putere cu care au cucerit o lume
întreagã, rãbdînd pentru Hristos lipsuri, batjocuri, ocãri, prigoane
ºi moarte. Aceastã minunatã schimbare ºi aceastã minunatã putere
se sãlãºluieºte ºi în noi cînd primim darul ºi harul Duhului Sfînt.
Fãrã acest dar sîntem încã numai un vas de lut al olarului, vas pe
care încã nu l-a ars focul.

Scriptura ne spune mai departe cã Pogorîrea Duhului Sfînt a

fãcut un viu rãsunet ºi o mare schimbare nu numai în sufletul
apostolilor, ci ºi în sufletele celor din apropierea lor. S-a adunat
mulþime mare de oameni ºi s-au tulburat - zice Scriptura. Aºa e ºi
azi. Oriunde se pogoarã, oriunde lucreazã ºi azi darul Duhului
Sfînt se face un vuiet, un rãsunet, o miºcare ºi o schimbare
sufleteascã. Bisericile în care preoþii slujesc ºi predicã avînd focul
ºi cãldura Duhului Sfînt sînt pline de suflete. Lumina Satelor a
fãcut ºi ea un rãsunet în þarã tocmai pentru cã e scrisã cu ajutorul
Duhului Sfînt. Scriptura spune cã, dupã Pogorîrea Duhului Sfînt,
apostolii au început a vorbi în alte limbi, iar mulþimea se mira
au zi n d u - i v o r b i n d î n l i mb a s a. M i n u nea a f o s t ai ci n u at î t
schimbarea limbilor, ci mai ales aceea cã apostolii vorbeau la
inima mulþimii. Aceasta este una din însuºirile Duhului Sfînt:
strãpungerea ºi rãnirea inimii cu Cuvîntul lui Dumnezeu. În
vorbirea ce a þinut-o ap. Petru, dupã Pogorîrea Duhului Sfînt, nu
e ceva meºteºug mare în vorbe alese; a cucerit însã cu ea, pentru
mîntuire, trei mii de suflete, pentru cã în vorbele lui erau darul ºi
puterea Duhului Sfînt. Darul Duhului Sfînt face ºi azi schimbarea
în limbi. Altã limbã, alt grai ºi alte vorbe capãtã cel care a primit
darul ºi harul Duhului Sfînt.
Pag. 206

Dar ce ne spune Scriptura mai departe? Nu toatã mulþimea a

primit predica lui Petru. Unii îºi bãteau joc ºi ziceau despre
apostoli cã sînt plini de must, adicã beþi. Aºa e ºi azi. Mulþi,
foarte mulþi oameni nu înþeleg învãþãturile sufleteºti, ba încã ºi
rîd de ele ºi de cei care le predicã. Unii citesc, spre pildã, Lumina
Satelor cu evlavie, însã alþii rîd de Oastea Domnului ºi de cei care
au intrat ºi intrã în ea. O, ce duh rãu este acum în lume! Unii rîd
cînd te laºi de duhul bãuturilor ºi al patimilor ºi vrei sã te îmbeþi
cu beþia cea sfîntã a darului ºi harului Duhului Sfînt. Dacã ai
începe sã cînþi undeva într-o adunare sau într-un loc public o
cîntare creºtineascã, ar zice oamenii cã ori eºti beat, ori nebun.
Însã cînd ragi lîngã paharul cu bãuturã eºti mare viteaz. Oamenii
nu cunosc alt duh întãritor decît bãutura pe care o beau, cînd de
necaz, cînd de bucurie - adicã totdeauna.
O, ce minunatã schimbare a fãcut Duhul Sfînt în cei trei mii de
oameni care au primit botezul ºi darul Duhului Sfînt! Citiþi la
Faptele Apostolilor, cap. 2, vers. 41-47, unde se spune cã ei
petreceau în învãþãtura apostolilor, în legãturã frãþeascã, în
frîngerea pîinii ºi în rugãciuni, în toate zilele erau în bisericã,
lãudau pe Dumnezeu ºi erau una sufletul ºi inima lor. Creºtinii cei
dintîi au trãit cu adevãrat Evanghelia Mîntuitorului pentru cã
viaþa lor era cu adevãrat cuprinsã, aprinsã ºi cîrmuitã de darul ºi
harul Duhului Sfînt. Din viaþa creºtinilor de azi lipseºte darul
limbilor d e f o c º i d e aceea n u s e v ãd î n t re oameni roadele
Duhului: dragostea, bucuria, pacea, credinþa, blîndeþea, înfrînarea
( G a l . 5 , 2 2 ) , c i s e v ã d î n t o a t e p ã r þ i l e r o ad el e t r u p u l u i :
desfrînãrile, slujba idolilor, vrajba, sfezile, zavistiile, gîlcevile,
beþiile (Gal. 5, 19-21).
În Faptele Apostolilor, la cap. 19, se spune cã ap. Pavel a aflat
pe unii învãþãcei care încã nu luaserã Duh Sfînt. Aþi primit Duhul
Sfînt? - i-a întrebat ap. Pavel. Nici n-am auzit cã este Duh Sfînt,
rãspunserã ei. Aºa sînt parcã ºi azi cei mai mulþi creºtini: n-au
primit încã Duh Sfînt, nu este Duh în gura lor ºi în inima lor, în
viaþa ºi-n purtãrile lor.
Taina cea mare a vieþii aceasta este: sã trãieºti o viaþã aprinsã,
cuprinsã ºi cîrmuitã de darul ºi harul Duhului Sfînt.
Trãieºti tu, cititorule, o astfel de viaþã?

La legatul grîului

În lumea plugarilor, este un lucru ºtiut cã la legatul grîului

trebuie un pic de vînt, o adiere fãrã de care grîul nu poate lega
rod. O, de-ar ºti oamenii cã ºi în lumea noastrã sufleteascã trebuie
sã sufle vîntul ºi adierea Duhului Sfînt fãrã de care nu putem lega
roade de fapte bune! Despre acest vînt zicea Isus, noaptea, cãtre
Nicodim, cã face naºterea din nou (Ioan 3) .
 Pag. 207

Locul în care nu suflã vîntul

În Elveþia este un þinut ferit de orice vînt, însã vai de oamenii

care trãiesc acolo; sînt aproape toþi nesãnãtoºi, guºaþi ºi plini de
boli. Aºa este ºi viaþa oamenilor peste care nu suflã vîntul ºi
adierea Duhului Sfînt: plinã de boli sufleteºti.

Evanghelia duminicii a 1-a dupã Rusalii

A tuturor sfinþilor
Despre cum trebuie sã-L mãrturisim ºi sã-L iubim pe Hristos

32. De aceea, pe oriºicine Mã va mãrturisi înaintea oamenilor,

îl voi mãrturisi ºi Eu înaintea Tatãlui Meu care este în ceruri;
33. dar de oricine se va lepãda de Mine înaintea oamenilor, Mã
voi lepãda ºi Eu înaintea Tatãlui Meu care este în ceruri.
34. Sã nu credeþi cã am venit s-aduc pacea pe pãmînt; n-am venit
sã aduc pacea, ci sabia.
35. Cãci am venit sã despart pe fiu de tatãl sãu, pe fiicã de
mamã-sa, ºi pe norã de soacrã-sa.
36. ªi omul va avea de vrãjmaºi chiar pe cei din casa lui.
37. Cine iubeºte pe tatã ori pe mamã, mai mult decît pe Mine, nu
este vrednic de Mine ºi cine iubeºte pe fiu ori pe fiicã mai mult
decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 32, 37) .
28. Petru a început sã-I zicã: Iatã cã noi am lãsat totul, ºi Te-am
urmat.
29. Isus a rãspuns: Adevãrat vã spun cã nu este nimeni, care sã
fi lãsat casã, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau
nevastã, sau copii, sau holde, pentru Mine ºi pentru Evanghelie,
30. ºi sã nu primeascã acum, în veacul acesta, de o sutã de ori
mai mult: case, fraþi, surori, mame, copii ºi holde, împreunã cu
prigoniri, iar în veacul viitor, viaþa veºnicã.
31. Mulþi din cei dintîi vor fi cei de pe urmã, ºi mulþi din cei de
pe urmã vor fi cei dintîi (Marcu 10, 28-31) .
În duminica aceasta, Biserica a pus prãznuirea tuturor
Sfinþilor, de aceea se citeºte o Evanghelie ce spune despre viaþa
cea trãitã în retragere, în sfinþenie ºi jertfire pentru Domnul. Dar
sã nu credem cã aceastã Evanghelie ar fi numai a Sfinþilor ºi
grãieºte numai lor. Ea este ºi a noastrã. Fiecare creºtin trebuie sã
trãiascã o viaþã de sfinþenie; prin sfinþenia vieþii sale sã se
sfinþeascã Numele Tatãlui ceresc.
Pag. 208

Fiþi ºi voi sfinþi în toatã viaþa - scrie ap. Petru creºtinilor - cãci
este scris: Fiþi sfinþi, cãci Eu sînt Sfînt (1 Petru 1, 16) . Ap.
Pavel, în epistolele sale, de multe ori agrãieºte pe creºtini sfinþi
(Filip. 4, 22) .
Cum se cîºtigã aceastã sfinþenie? Ne-o spune Evanghelia: întîi,
mãrturisindu-L pe Hristos, iar apoi iubindu-L mai presus de orice
iubire ºi de orice lucru pãmîntesc.
Domnul a zis: De aceea, pe oriºicine Mã va mãrturisi înaintea
oamenilor, îl voi mãrturisi ºi Eu înaintea Tatãlui Meu care este în
ceruri; dar de oricine se va lepãda de Mine înaintea oamenilor,
Mã voi lepãda ºi Eu înaintea Tatãlui Meu care este în ceruri
(Matei 10, 32-33) .
Grea era aceastã mãrturisire pe vremea celor dintîi creºtini.
Mãrturisirea Domnului Hristos era persecutatã de evrei ºi de
pãgîni. Mãrturisirea Domnului, de multe ori, însemna sã alegi
între moarte ºi v i aþ ã. D ar n i ci o p er s ecu þ i e n - a p u tut slãbi
mãrturisirea primilor creºtini. Nici sabia, nici prigoana, nici
moartea, nici ameninþarea nu i-a putut despãrþi de dragostea ºi
mãrturisirea Domnului Hristos.

Persecuþiile împotriva celor care cred în Domnul Isus Hristos

au încetat demult, dar mãrturisirea lui Hristos a rãmas ºi trebuie
sã o facem ºi noi. Prin sfinþenia vieþii noastre, prin vorbele
noastre ºi prin faptele noastre trebuie sã-L mãrturisim ºi noi pe
Domnul.
Prin vorbele tale, prin dragostea ta, prin rãbdarea ta, prin
faptele tale ºi prin pilda vieþii tale ºi tu eºti - ºi trebuie sã fii - un
mãrturisitor al lui Hristos. Iar pe de altã parte, prin fãrãdelegile
ºi faptele cele rele ºi tu eºti un hulitor ºi tãgãduitor de Dumnezeu.
ªi tu eºti un mãrturisitor sau un hulitor al lui Hristos, aºa dupã
cum faptele tale sînt bune sau rele. Fiecare creºtin adevãrat
trebuie sã fie un mãrturisitor al Domnului ºi o mãrturie despre
puterea Evangheliei.
 Pag. 209

La început, creºtinismul era prigonit de evreii ºi de pãgînii

care umblau sã-i despartã pe creºtini de mãrturisirea lui Hristos.
Mãrturisirea lui Hristos însemna bãtaie ºi moarte.
Azi, prigoanele pãgînilor vrãjmaºi au încetat. A rãmas însã un
alt vrãjmaº: diavolul, vrãjmaºul cel mare, care umblã dupã
creºtini sã-i despartã de mãrturisirea lui Hristos. Diavolul pune în
faþa omului ispitele, patimile ºi pãcatele; de cîte ori omul le alege
pe acestea, s-a lepãdat de Hristos, L-a tãgãduit pe Hristos, s-a
despãrþit de Hristos ºi a rãmas cu pãcatul, cu moartea.
Mãrturisirea lui Hristos înseamnã ºi azi sã alegi între moartea ºi
viaþa cea sufleteascã.
Ah, cu cîtã uºurinþã se leapãdã creºtinii de azi de mãrturisirea
lui Isus Hristos! Cei dintîi creºtini mai bine sufereau chinuri ºi
moarte, decît sã-L tãgãduiascã pe Hristos. Vieþile Sfinþilor ºi
istoria celor dintîi creºtini sînt pline cu mãreþe dovezi despre
mãrturisirea lui Hristos.
Iatã o pildã din cele multe:
Pe vremea persecuþiei pe care împãratul arian Valens o
dezlãnþuia împotriva drept credincioºilor, Sf. Vasile cel Mare a
fost chemat de prefectul locului, care i-a zis:
- Sã-þi iei cu tine tot ce ai!
- N-am nimic - rãspunse Sf. Vasile cel Mare - decît hainele de
pe mine ºi cartea asta (Scriptura).
- Te voi trimite în exil!
- Pentru mine nu existã nici un exil, pentru cã pãmîntul este al
Domnului, oriunde m-aþi trimite.
- Te vom omorî!
De asta mã bucur - rãspunse Sf. Vasile cel Mare - cãci mã
trimiteþi în Patria mea cea cereascã.
- Siliþi-l sã pãcãtuiascã! - zise atunci un alt prefect pãgîn.
- Asta ar fi singura pedeapsã, rãspunse Sf. Vasile, dar la asta
nici toate temniþele ºi sãbiile din lume nu mã pot sili.
- Cu astfel de oameni - rãspunse prefectul - nu putem isprãvi
nimic; daþi-i drumul!...
O Doamne, cît de departe sîntem noi, creºtinii de azi, de o
astfel de mãrturisire! Creºtinii de astãzi se leapãdã ºi se despart
de Hristos pentru toate nimicurile, pentru toate plãcerile, ispitele
ºi patimile acestei lumi. Fãrã nici o prigoanã, creºtinii de azi se
ruºineazã de Hristos ºi de mãrturisirea Lui. Sînt creºtini pe care
î n v eci n u - i au zi v o r b i n d d es p r e I s u s Hri s t o s º i mî n t u i r ea
sufletului. Vorbesc despre boi, vaci, gunoi, etc, dar despre Isus
Hristos ºi sufletul lor le este ruºine sã vorbeascã. Oare nu este
aceasta o tãgãduire a lui Hristos?
A fi un creºtin adevãrat înseamnã sã-þi dai seama cã în fiecare
clipã þi se pune înainte mãrturisirea sau tãgãduirea lui Hristos.
Fiecare faptã a ta înseamnã mãrturisirea sau tãgãduirea lui Hristos
a º a c u m a i f ã c u t - o , a s c u l t î n d d e D o mn u l s au d e d i av o l u l .
Mîntuirea sufletului tãu începe în clipa cînd te-ai hotãrît la o viaþã
nouã cu Domnul ºi cu darul Lui, te-ai apucat sã-L mãrturiseºti
clipã de clipã.
Pag. 210

Unul dintre cei intraþi în Oastea Domnului îmi spunea

amãnunte interesante despre ce a pãþit în zilele dintîi cînd s-a
hotãrît sã înceapã lupta contra pãcatelor ºi sã-L mãrturiseascã pe
Domnul în fiecare clipã ºi cu fiecare faptã a sa. În dimineaþa celei
dintîi zile - îmi spunea el - m-am ridicat dis de dimineaþã ºi m-am
rugat îndelung sã-mi dea Dumnezeu putere ºi ajutor sã-mi pot þine
hotãrîrea luatã. Dar, cît ce am isprãvit cu rugãciunea, hop, în
curte, cu un vecin certãreþ cu care mai avusesem de multe ori
vorbe slabe. Venea ºi acum cu ceva vorbe de ceartã. I-am rãspuns
cu vorbe bune, am lãsat dupã el ºi am trecut cu bine peste aceasta.
Dar îndatã începu femeia cu vorbe la mine cã sînt un slãbãnog...
cã nu-s vrednic sã-mi apãr drepturile mele. În vremea asta, iacã
vine ºi o vãduvã sãracã cu rugarea sã o împrumut cu niºte bani.
De altãdatã mã scãpam de ea cu o minciunã, dar acum minciuna
ar fi însemnat sã-L tãgãduiesc pe Hristos. Am ascultat-o. Femeia
mea a început ºi mai ºi... Eu am plecat la lucru, în cîmp,
zicîndu-mi în mine: astea-s atacurile satanei contra hotãrîrii mele.
Zile întregi a dat satana aspre atacuri contra hotãrîrii mele; eu
însã nu m-am lãsat; l-am bãtut mereu, întãrindu-mã în rugãciune,
pînã în urmã am putut striga plin de bucuria biruinþei: Te-am
biruit satano!...
În partea a doua, ne spune Evanghelia cã trebuie sã-L iubim pe
Domnul cu o iubire ce se ridicã peste iubirea de pãrinþi, de copii,
de soþie, de casã, de averi ºi bogãþii. Asta însã nu înseamnã cã
trebuie sã ne pãrãsim casele, sau averile, sau familia. Mîntuirea
nu înseamnã cã trebuie sã ieºim din lume ºi sã intrãm în atare
peºterã sau mînãstire.
Munca ºi grija de casã ºi de familie sînt o poruncã a
Evangheliei: Iar dacã cineva nu poartã grijã de ai casei a tãgãduit
credinþa ºi este mai rãu decît un pãgîn (1 Tim. 5, 8) .
Evanghelia ne lasã ºi familia, ºi casa, ºi averea; ne lasã ºi
dragostea pentru familia ºi casa noastrã. Cere însã Evanghelia sã
n u n e î n e c ã m î n g r i j i l e º i î n d r a g o s t e a d e c e l e l u me º t i º i
trecãtoare. Inima noastrã trebuie sã fie întreagã a Domnului;
trebuie sã batã pentru Domnul, pentru Patria cea cereascã. Toate
averile ºi bogãþiile noastre lumeºti trebuie sã le socotim gunoaie,
pentru a-L putea dobîndi pe Hristos (Filip. 3, 8) .
Scriitorul pãgîn Diognet, la anul 200 dupã Hristos, a scris
urmãtoarele despre viaþa celor dintîi creºtini: Aceºti oameni
trãiesc în þara asta, dar ei spun cã patria lor cea adevãratã este
sus, în cer; ei se considerã ca niºte strãini în aceastã lume. Ei
spun cã trãiesc în carne, dar n-ascultã de carne. Ei trãiesc pe
pãmînt, dar cãlãtoresc spre cer.
Frumoasã mãrturisire! Cît de departe se aflã viaþa ºi
creºtinãtatea noastrã de aceastã mãrturisire!
 Pag. 211

Evanghelia duminicii a 2-a dupã Rusalii

A Sfinþilor români
Despre pescuirea cea sufleteascã

18. Pe cînd trecea pe lîngã Marea Galileii, Isus a vãzut doi fraþi:
pe Simon, zis Petru, ºi pe fratele sãu Andrei, care aruncau o
mreajã în mare; cãci erau pescari.
19 . El le-a zis: Veniþi dupã Mine, ºi vã voi face pescari de
oameni.
20. Îndatã, ei au lãsat mrejile, ºi au mers dupã El.
21. De acolo, a mers mai departe, ºi a vãzut pe alþi doi fraþi: pe
Iacov, fiul lui Zevedei, ºi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o
corabie cu tatãl lor Zevedei, ºi îºi cîrpeau mrejile. El i-a chemat.
22. ªi îndatã, ei au lãsat corabia ºi pe tatãl lor, ºi au mers dupã
El.
23. Isus strãbãtea toatã Galileia, învãþînd pe norod în sinagogi,
propovãduind Evanghelia Împãrãþiei, ºi tãmãduind orice boalã
ºi orice neputinþã care era în norod (Matei 4, 18-23) .
Evanghelia acestei duminici ne aratã cum i-a chemat Isus la
ucenicie pe patru dintre ucenici. Din pescuitori de peºti i-a fãcut
pescuitori de suflete. Veniþi dupã Mine, le-a zis Domnul, la o
pescuire mai minunatã decît cea pe care o faceþi... Eu vã chem în
marea cea largã a vieþii, unde veþi pescui suflete pentru
Dumnezeu; în Numele Meu veþi arunca mrejele ºi multe suflete
veþi scoate din adîncul pierzãrii... Cei patru pescari au ascultat
chemarea Domnului. Mai tîrziu, Domnul a alãturat la ei încã opt
pescuitori de suflete. Minunatã pescuire sufleteascã au fãcut
aceºti doisprezece vînãtori. În istoria lumii nu se cunoaºte o altã
aºa minune ca doisprezece pescari simpli sã cucereascã o lume
întreagã pentru Evanghelie.
Alexandru Macedon a pornit odinioarã cu o uriaºã armatã, ce
întuneca soarele, sã cuprindã lumea; ºi n-a putut rãzbi. ªi iatã,
doisprezece pescari au cucerit-o fãrã sã aibã nici putere ºi nici
ºtiinþã lumeascã...
Taina acestei biruinþe este, înainte de toate, darul ºi Lucrarea
Duhului Sfînt. Prin cei doisprezece ucenici a lucrat puterea
Duhului Sfînt; a lucrat prin ei Isus Mîntuitorul, prin darul ºi harul
Duhului Sfînt. În al doilea rînd, vine rîvna apostolilor. Iar în al
treilea rînd, aceastã biruinþã a fost ajutatã ºi de rîvna celor care au
primit Evanghelia mîntuirii. La începutul creºtinismului, fiecare
creºtin era un mic apostol ºi vestitor al Evangheliei. Evanghelia
s-a vestit ºi s-a dus de la om la om, de la suflet la suflet.
Minunatã chemare ºi groaznicã rãspundere sufleteascã au
urmaºii apostolilor: episcopii ºi preoþii. Dar vestirea Domnului -
între anumite margini - aparþine ºi credincioºilor. În cadrul aºa
numitului apostolat laic (apostolatul mirenilor), fiecare adevãrat
creºtin trebuie sã fie ºi el un vestitor al Domnului. În cartea
despre Oastea Domnului am arãtat pe larg acest lucru.
Pag. 212

Aici voi spune, pe scurt, cã oricine L-a aflat cu adevãrat pe

Mîntuitorul ºi mîntuirea, se face - ºi trebuie sã se facã - ºi el un
vestitor al mîntuirii sufleteºti. Oricine trãieºte cu adevãrat
Evanghelia se face ºi el un vestitor al Evangheliei Mîntuitorului.
Trebuie sã se facã ºi el un pescuitor de suflete. Se face chiar ºi
neºtiind el. Se face prin viaþa lui, prin pilda vieþii sale. Un creºtin
care trãieºte cu adevãrat Evanghelia este o sare binecuvîntatã care
sãreazã ºi pe alþii; este un aluat ce dospeºte ºi pe alþii; este o
luminã care lumineazã ºi altora calea mîntuirii.
Un astfel de creºtin este un predicator vestit; este un mare
p r ed i cator chiar dacã n-ar grãi nici o v o r b ã d es p r e t ai n el e
mîntuirii. El predicã prin faptele sale, prin lupta vieþii sale, ºi
aceasta este cea mai puternicã predicã ºi apostolie pentru Domnul.
În multe chipuri ºi feluri poate pescui suflete pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu un creºtin care-a aflat pe Domnul ºi trãieºte o viaþã
nouã cu El. Amintesc cîteva pilde:
Un ostaº al Domnului a fãcut pierdutã în tren, o carte cu
Oglinda inimii omului. S-a nimerit sã o afle tocmai un pãtimaº
beþiv. A citit-o, s-a cutremurat ºi s-a îndreptat, zicîndu-ºi în sine:
Aceastã carte mi-a venit ca o chemare trimisã de la Dumnezeu!
Un alt ostaº îmi spunea cã s-a gîndit cum ar putea sã îndrepte
pe un morar care avea nãravul de a înjura cumplit. A trimis la
moarã un sac cu grîu, iar înãuntru a bãgat o predicã de la Oastea
Domnului, despre pãcatul cel groaznic al sudalmelor. Împreunã cu
predica a pus ºi un b i l eþ el p e car e era scris: Precum piatra
zdrobeºte grîul acesta, aºa se va zdrobi ºi sufletul celor care
înjurã pe Fãcãtorul. În decursul mãcinatului, morarul a dat peste
scrisori, le-a citit, s-a îngrozit ºi s-a lãsat de înjurãturi.
Alta:
Un tînãr din Oastea Domnului, intrînd în armatã, ºi-a fãcut mai
departe, ºi la cazarmã, rugãciunile lui, îngenunchind seara ºi
dimineaþa lîngã patul sãu. Camarazii l-au rîs, l-au batjocorit, dar
el a rãbdat ºi s-a rugat. Peste cîteva luni, mai îngenuncheau cu el
încã cinci inºi, iar ceilalþi au încetat cu batjocurile. Îi biruise
puterea credinþei celui care se ruga.
Duhul Sfînt este ºi aici Marele nostru Învãþãtor, care ne învaþã
cum trebuie sã lucrãm. Trebuie însã ºi din partea noastrã rîvnã,
rãbdare ºi stãruinþã.
Ca preot la þarã, eu locuiam într-o comunã prin care curgea un
rîu. Am învãþat pescuitul ºi îmi plãcea grozav. Dar mult timp mi-a
trebuit pînã am învãþat acest meºteºug.
- Cum trebuie sã încep? - l-am întrebat pe un pescar.
- Þine întinsã undiþa pînã va sãri peºtele.
- Dar peºtele nu mai sare...
- Stai, stai, domnule pãrinte, la treaba asta trebuie rãbdare!
Întinde undiþa ºi azi, ºi mîine, pînã va sãri peºtele; ºi vei învãþa
meºteºugul...
 Pag. 213

Pe urmã mi-am cîºtigat rãbdarea; o rãbdare extraordinarã, dar

o rãbdare însoþitã de plãcere, de o plãcere ce mã þinea toatã ziua
cu undiþa întinsã pe marginea apei. De cînd Domnul m-a trimis
aici, la Sibiu, sã fac o altfel de pescuire, observ cã acelaºi lucru
se cere ºi la pescuirea cea sufleteascã: rãbdare, stãruinþã ºi
plãcere. La pescuirea cea sufleteascã trebuie, înainte de toate, o
extraordinarã rãbdare ºi stãruinþã, dar o rãbdare împreunatã cu
plãcere - cu plãcerea sufleteascã de a vedea scoþînd un suflet din
adîncul fãrãdelegilor. ªi pe lîngã asta, mai trebuie ºi meºteºug ºi
deprindere. Trebuie sã ºtii la fiecare fel de peºte ce fel de rîmã sã
pui. Trebuie sã ºtii cum ºi cînd sã arunci undiþa. ªi mai presus de
toate, nu trebuie sã descurajezi cînd se întîmplã de nu poþi prinde
nimic. Se nimereºte sã umbli ziua întreagã; umbli zile întregi,
umbli o lunã întreagã ºi nu poþi pescui nici un suflet pentru
Domnul. Dar asta nu înseamnã sã arunci undiþa ºi sã pãrãseºti
lucru, ci trebuie sã stãrui înainte. A sãrit undeva un peºte, du-te
acolo ºi azi, ºi mîine, ºi poimîine ºi întinde mereu undiþa. Nu-l
slãbi pînã nu se prinde în undiþa Evangheliei. Nu alerga cu undiþa
de ici-colo, ci pune-þi ochii pe un peºte ºi stai de el.
Sã lucrãm cu rîvnã, rãbdare ºi stãruinþã, ºi Domnul va
binecuvînta lucrul nostru. Aici vom spune cã ºi Oastea Domnului
se ocupã în special cu pescuirea cea sufleteascã. ªi voi spune cã
n-am descurajat cînd am slobozit aceastã mreajã. Un an de zile am
stat cu zece peºti, dar n-am descurajat. ªtiam cã aruncasem mreaja
în Numele Domnului, ºi pe urmã a venit binecuvîntarea Domnului
ºi mreaja s-a umplut de mulþime mare de peºti.
Azi, Oastea Domnului pescuieºte ºi cu sacul, cu mreaja cea
mare: cu ofensive, serbãri, sfinþiri de steaguri... Voi spune însã cã
pescuirea cea mai sigurã e tot cu undiþa ºi tot pescuirea în parte.
Pescuiþi în parte pe fiecare suflet, staþi de el, interesaþi-vã
de-aproape de el ºi de întãrirea lui cea sufleteascã.
Fiecare ostaº trebuie sã fie un mic pescuitor de suflete. Fiecare
creºtin adevãrat trebuie sã fie un aducãtor de suflete la
Mîntuitorul. Creºtinismul nu este un azil de odihnã pentru cei
care L-am aflat pe Domnul. E frumos cînd cineva Îl aflã pe
Domnul, e minunatã odihna ºi liniºtea pe care o dã Domnul celor
ce-L aflã pe El. Dar Domnul nu vrea sã ne retragem în aceastã
odihnã. El are lipsã de pescuitori ºi de secerãtori.
Nu vedeþi cum vuiesc valurile fãrãdelegilor? ªi nu vedeþi pe
cei care se îneacã în ele? Un creºtin adevãrat nu poate fi o barcã
legatã la þãrm în vreme ce alþii se îneacã. El trebuie sã fie o barcã
salvatoare, o barcã plutitoare peste valurile fãrãdelegilor ºi o
pescuitoare de suflete ce se îneacã.
Pescuitori, ieºiþi la lucru! Nu vedeþi undiþele diavolului? Nu
vedeþi pescuirea lui cea grozavã? Nu vedeþi ce de argaþi are
diavolul ºi ce mulþime de peºti prinde? E plinã lumea de undiþele
ºi de mrejele diavolului. E plinã lumea de cei care ajutã pescuirea
diavolului ºi pescuiesc pentru el.
Pag. 214

Sã-i atragem pe oameni din aceastã pierzare. Sã-i scoatem din

undiþa lui satana ºi sã-i aducem la Domnul. O, ce lucru minunat
este cînd un suflet pãcãtos Îl aflã pe Domnul! Dintr-un pescuitor
al diavolului se face un pescuitor al Domnului.
Scumpii mei fraþi din Oastea Domnului! Aruncaþi undiþele pe
tot locul în Numele Domnului. Pîndiþi pe tot locul ºi în toatã
vremea, sã prindeþi atare suflet în cursa unei cãrþi bune, a citirii
unei foi religioase, etc... Lucraþi cu rîvnã ºi Domnul va rãsplãti
bogat ostenelile voastre. Amin.

Evanghelia duminicii a 3-a dupã Rusalii

Despre grijile vieþii
Cãutaþi la pãsãrile cerului ºi la crinii cîmpului

22. Ochiul este lumina trupului. Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot
trupul tãu va fi plin de luminã;
23. dar dacã ochiul tãu este rãu, tot trupul tãu va fi plin de
întuneric. Aºa cã, dacã lumina care este în tine este întuneric, cît
de mare trebuie sã fie întunericul acesta!
24. Nimeni nu poate sluji la doi stãpîni. Cãci sau va urî pe unul
ºi va iubi pe celãlalt, sau va þinea la unul ºi va nesocoti pe
celãlalt: Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi lui Mamona.
25 . De aceea, vã spun: Nu vã îngr i j o r a þi de viaþa voastrã,
gîndindu-vã ce veþi mînca, sau ce veþi bea; nici de trupul vostru,
gîndindu-vã cu ce vã veþi îmbrãca. Oare nu este viaþa mai mult
decît hrana, ºi trupul mai mult decît îmbrãcãmintea?
26. Uitaþi-vã la pãsãrile cerului: ele nici nu seamãnã, nici nu
secerã, ºi nici nu strîng nimic în grînare; ºi totuºi, Tatãl vostru
cel ceresc le hrãneºte. Oare nu sînteþi voi cu mult mai de preþ
decît ele?
27. ªi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate sã
adauge mãcar un cot la înãlþimea lui?
28. ªi de ce vã îngrijoraþi de îmbrãcãminte? Uitaþi-vã cu bãgare
de seamã cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu þes;
29. totuºi, vã spun cã nici chiar Solomon, în toatã slava lui, nu
s-a îmbrãcat ca unul din ei.
30. Aºa cã, dacã astfel îmbracã Dumnezeu iarba de pe cîmp, care
astãzi este, dar mîine va fi aruncatã în cuptor, nu vã va îmbrãca
El cu mult mai mult pe voi, puþin credincioºilor?
31. Nu vã îngrijoraþi dar, zicînd: Ce vom mînca? Sau: Ce vom
bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrãca?
32. Fiindcã toate aceste lucruri neamurile le cautã. Tatãl vostru
Cel ceresc ºtie cã aveþi trebuinþã de ele.
33. Cãutaþi mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui,
ºi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra
(Matei 6, 22-33) .
Una dintre cele mai frumoase Evanghelii este aceasta. Vom
tîlcui, pe scurt, învãþãturile din ea.
 Pag. 215

Luminãtorul trupului este ochiul

Domnul a zis: Ochiul este lumina trupului. Dacã ochiul tãu

este sãnãtos, tot trupul tãu va fi plin de luminã (Matei 6, 22) .
Ce dar mare ne sînt nouã ochii ºi vederea! Fãrã lumina ºi
vederea ochilor, viaþa noastrã cea pãmînteascã n-ar avea nici un
preþ - ar fi o osîndã. Întocmai aºa e ºi viaþa cea sufleteascã fãrã
ochii sufleteºti ºi fãrã vedere sufleteascã; o viaþã de osîndã, o
viaþã trãitã în zadar. ªi vai, e plinã lumea de astfel de nefericiþi!

Lumina vieþii este lumina lui Hristos. Aceastã luminã îþi aratã
rosturile acestei vieþi. Cei care n-au aceastã luminã, ochi au, dar
n u vãd ( P s a l m 1 3 5 , 1 6 ) . Rãului îi zic bine º i b i n el u i r ãu ,
întunericul îl numesc luminã ºi lumina, întuneric (Isaia 5, 20) .
ªi viaþa noastrã cea sufleteascã îºi are un ochi al ei: credinþa
- inima cea predatã Domnului. Dacã ochiul acesta este stricat,
toatã viaþa cea sufleteascã a omului este întunecatã.
Sînt apoi ochi ºi luminãtori care au datoria sã lumineze ºi pe
alþii. ªi preotul este un astfel de luminãtor. ªi învãþãtorul este un
astfel de luminãtor. ªi primarul ºi oricine are de la Dumnezeu dar
de înþelepciune ºi luminã, este un fel de ochi, un fel de luminãtor.
Ce binecuvîntare este cînd aveþi luminãtori ºi lumineazã! Dar,
o cît de rãu este cînd lumina aceasta este stricatã!
Pag. 216

Nimeni nu poate sluji la doi domni

Zis-a Domnul: Nimeni nu poate sluji la doi stãpîni. Cãci sau

va urî pe unul ºi va iubi pe celãlalt, sau va þinea la unul ºi va
nesocoti pe celãlalt: Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi lui Mamona
(Matei 6, 24) .
Am tîlcuit aceste cuvinte de atîtea ori ºi în atîtea feluri, prin
toate cãrþile de la Oastea Domnului. ªi le vom repeta mereu. O,
cum n-am eu glas de trîmbiþã cereascã sã strig aceste cuvinte ale
Domnului, sã le audã toþi oamenii! Cei mai mulþi creºtini îºi pierd
s u f l et u l º i v i aþ a d e v eci t o c mai l a r ãs p î n t i a aceas t a: ei î º i
închipuie cã pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi diavolului. Diavolul
pescuieºte cele mai multe suflete tocmai la rãspîntia aceasta. Îi
înºalã satana pe bieþii oameni, ºoptindu-le cuvinte ca acestea: Da’
ce, doar n-o sã te faci cãlugãr! Þi-ai fãcut datoria ºi faþã de suflet.
Viaþa îºi are ºi ea plãcerile ei. Aºa-i fãcutã viaþa, cã trebuie
ici-colea sã mai ºi înºeli, sã mai ºi minþi, sã mai ºi furi, sã mai ºi
înjuri, etc.
Cu astfel de ºoapte înºalã satana pe oameni sã creadã cã pot
sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona.
Din înºelãciunea aceasta ies creºtinii cei care sînt nici reci,
nici în clocot (Apoc. 3, 15) . Din înºelãciunea aceasta ies cei
care merg la bisericã ºi la cîrciumã... ies cei care ºi se roagã ºi
suduie... ies cei care cred în Dumnezeu, dar ºi pe diavolul îl
ascultã.
A trãi o viaþã creºtineascã înseamnã a avea numai un Domn ºi
Stãpîn, înseamnã a-L avea pe Domnul Isus de Stãpîn, Cîrmuitor
ºi Poruncitor peste inima ta ºi viaþa ta.
Uitaþi-vã la stupul de albine! Veþi afla acolo o admirabilã pildã
sufleteascã. Albinele nu suferã decît o singurã matcã. Pe celelalte
le alungã sau le omoarã.
Ce pildã minunatã pentru noi! Aºa trebuie sã facã ºi stupul cel
sufletesc al vieþii noastre: sã nu sufere douã mãtci, sã nu sufere
doi stãpîni, sã nu sufere doi cîrmuitori. Sã sufere numai o singurã
matcã, numai un singur Cîrmuitor, numai un singur Conducãtor:
pe Isus, Domnul ºi Mîntuitorul sufletelor noastre. Albinele ºtiu
ele bine de ce nu suferã douã mãtci. Pentru cã atunci, în stupul
lor, n-ar mai fi pace ºi liniºte, ci tulburare, vrajbã ºi împerechere.
Dar ceea ce nu fac albinele fac oamenii. Cei mai mulþi oameni
îºi închipuie cã pot porunci douã mãtci în stupul lor cel sufletesc.
κi închipuie cã pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi diavolului.
De cînd eram prunc în casa pãrinþilor, îmi aduc aminte de o
întîmplare în care azi vãd un adînc înþeles sufletesc.
Avea tata un servitor. Într-o bunã dimineaþã îl vãd numai cã
spune foarte îndîrjit ºi hotãrît: În casa asta porunceºte toatã
lumea! Eu nu pot sluji la zece stãpîni! Eu m-am bãgat slugã
numai la un stãpîn! Unde porunceºte toatã lumea eu nu mai pot
sluji!
 Pag. 217

Sluga era indignatã... ªi, poate avea dreptate. Eu însã mã

gîndesc azi: oare în cele sufleteºti, ascultã sluga noastrã numai de
un Stãpîn?
Aºa-i omul. Se indigneazã cînd e vorba sã-i porunceascã mai
mulþi stãpîni, dar în cele sufleteºti nu se indigneazã.
Ce lucru dureros!
A fi un creºtin adevãrat înseamnã a o rupe cu lumea, înseamnã
a trãi ºi a sluji numai Domnului. A trãi o viaþã cu adevãrat
creºtineascã înseamnã a te preda cu totul Domnului ºi a-I sluji
numai Lui.
Istoria ne spune cã vechii romani, la ocuparea cetãþilor
inamice, trimiteau vorbã celor asediaþi:
- Cetãþeni ai cetãþii asediate, predaþi-vã! Predaþi-vã pe voi
înºivã, predaþi oraºul vostru, pãmînturile voastre, grãdinile
v o a s t r e , b a n i i v o º t r i , a r m e l e v o as t r e ! . . . P e s c u r t , p r e d a þ i
împãratului roman tot ce aveþi!
Cetãþile rãspundeau:
- Predãm totul!
ªi erau îndatã încorporate la Imperiul Roman.
Ce icoanã minunatã! O aºa predare cere ºi Regele nostru Cel
ceresc. Suflete dragã, predã-te Domnului cu tot ce ai! Mîntuirea
sufletului vine numai dupã ce te-ai predat cu totul Domnului ºi ai
intrat în stãpînirea ºi cîrmuirea Lui.

Cãutaþi la pãsãrile cerului ºi la crinii cîmpului

Uitaþi-vã la pãsãrile cerului: ele nici nu seamãnã, nici nu

secerã, ºi nici nu strîng nimic în grînare; ºi totuºi, Tatãl vostru cel
ceresc le hrãneºte. Oare nu sînteþi voi cu mult mai de preþ decît
ele? (Matei 6, 26) . ªi de ce vã îngrijoraþi de îmbrãcãminte?
Uitaþi-vã cu bãgare de seamã cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici
nu torc, nici nu þes (Matei 6, 28). Cãutaþi mai întîi Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui, ºi toate aceste lucruri vi se vor da
pe deasupra (Matei 6, 33) .
Iatã o Evanghelie care, celor necredincioºi, li se pare o glumã,
un lucru de zîmbit. Dar ce dulce este aceastã Evanghelie pentru
cei care trãiesc o viaþã de copii ai lui Dumnezeu! Cînd trãieºti o
viaþã de copil al lui Dumnezeu, atunci vezi Evanghelia de mai sus
cum se împlineºte în viaþa ta. Cînd eºti cu adevãrat un copil al lui
Dumnezeu, atunci Tatãl ceresc are grijã de tine pînã în cele mai
mici amãnunte. Aþi vãzut cum sînt copiii! N-au nici o grijã ºi nu
cunosc grija vieþii; aºa e ºi cu noi cînd sîntem cu adevãrat copiii
lui Dumnezeu; deodatã scãpãm de toate grijile ºi necazurile. Tatãl
ceresc le ia asupra-ªi. Tatãl ceresc Se îngrijeºte ºi de toate
lipsurile vieþii noastre trecãtoare. Minunea cu ulciorul vãduvei din
Sarepta Sidonului ºi cu corbul lui Ilie din valea Horeb se întîmplã
ºi azi în viaþa celor care trãiesc dupã Cuvîntul Evangheliei. Tatãl
ceresc umple ulciorul la vreme ºi corbul Lui soseºte la timp.
Pag. 218

Cînd trãim o viaþã de copii ascultãtori ai lui Dumnezeu,

ajutorul Lui ne vine cînd nici nu ne gîndim ºi de unde nici nu ne
aºteptãm. Evanghelia cu crinii cîmpului ºi pãsãrile cerului se
împlineºte ºi azi. O spune aºa de frumos ºi Psalmul 23: Domnul
este Pãstorul meu: nu voi duce lipsã de nimic. El mã paºte în
pãºuni verzi, ºi mã duce la ape de odihnã (Psalm 23, 1-2).

O, ce Pãstor Bun este Domnul ºi ce pãºuni minunate are El!

Dar dacã vrei sã fii îngrijit de El, trebuie sã fii oaia Lui, trebuie
sã fii în turma Lui ºi sã asculþi de El. Aici este taina acestei
Evanghelii: dacã vrei sã scapi de greutãþile ºi necazurile vieþii,
intrã cu adevãrat în turma lui Isus ºi te fã cu adevãrat o oaie
ascultãtoare de El. O, ce viaþã uºoarã ºi dulce trãieºte cel care este
cu adevãrat un copil al Domnului ºi o oaie din turma Lui.
Dar celor care nu trãiesc aceastã viaþã, Evanghelia cu pãsãrile
cerului ºi crinii cîmpului li se pare o glumã, o minciunã. Tot ceea
ce spune Evanghelia este adevãrat ºi se împlineºte. Însã celor care
trãiesc o viaþã de creºtin mincinoasã li se pare cu neputinþã de
împlinit ceea ce spune Evanghelia.
 Pag. 219

Aici trebuie cãutatã ºi cauza adevãratã a greutãþilor, a

lipsurilor ºi necazurilor de azi. Au pierdut oamenii legãtura cea
adevãratã de fii ai Tatãlui ceresc, de aceea înoatã în greutãþi, în
lipsuri ºi necazuri ce nu se mai terminã.
De s-ar ruga oamenii lui Dumnezeu ºi ar trãi o viaþã de
adevãraþi copii iubiþi ºi ascultãtori ai Lui, atunci Tatãl ceresc
îndatã i-ar scãpa din toate necazurile ºi greutãþile.

Pãsãrile cerului...

Ce predicã minunatã sînt ºi pãsãrile cerului. Întîi, ele ne

predicã despre cum îngrijeºte Tatãl ceresc de ele. Nici un fel de
pãsãri nu strîng mîncare ºi totuºi ele îºi au zilnic hrana lor, atît
vara, cît ºi iarna.

ªi pentru noi, cele mai alese fãpturi ale Lui, oare Bunul
Dumnezeu nu Se îngrijeºte tot aºa? Oare nu sînteþi voi cu mult
mai de preþ decît pãsãrile? Ba da! Numai cã noi n-avem destulã
credinþã!
Aruncaþi asupra lui Dumnezeu toate îngrijorãrile voastre, cãci
El Însuºi îngrijeºte de voi (1 Petru 5, 7) .
Ce solie dulce! Dar noi n-avem credinþã destulã pentru a o trãi.
Aruncã spre Domnul grija ta ºi El te va hrãni (Psalm 54, 25) .
Domnul are grijã de mine (Psalm 41, 4) .
Ce încredinþare dulce! Cîþi însã o trãiesc?
Dar pãsãrile cerului ne sînt apoi o predicã vie ºi prin altceva:
prin cîntãrile lor. Tatãl ceresc Se îngrijeºte de ele; dar în schimb,
ºi ele Îl slãvesc neîncetat prin cîntãrile lor. Pãdurea e cu adevãrat
o bisericã mãreaþã ce rãsunã de cîntecele de slavã ale pãsãrelelor.
Pãsãrile îºi fac regulat cîntãrile ºi rugãciunile lor. Îndatã ce se
trezesc, înainte de a pleca dupã hranã, pãsãrile îºi fac Utrenia lor
de dimineaþã. Rãsunã pãdurea de slujba lor de dimineaþã. ªi seara
tot aºa. Înainte de a se culca, pãsãrile îºi fac Vecernia lor.
Pag. 220

Rãsunã pãdurea de slujba lor de searã. ªi de aceea pãsãrile nu duc

lipsã de nimic. Noi însã lucrãm ºi asudãm de dimineaþa pînã seara
ºi totuºi ducem lipsã de toate. De ce? Pentru cã nu cãutãm la
pãsãrile cerului!...
Creºtinii cei dintîi cãutau la pãsãrile cerului. Erau ºi ei în
fiecare zi în bisericã, lãudînd pe Dumnezeu (Fap. Ap. 2, 46) ;
de aceea nu era nici unul printre ei care sã ducã lipsã ºi un mare
dar era peste toþi (Fap. Ap. 4, 33-34) .
Însã creºtinii de azi nu mai cautã la pãsãrile cerului. În cîte
locuri se strîng creºtinii de azi, în fiecare dimineaþã, la bisericã,
sã se roage? Cîte biserici ºi cîte case rãsunã zilnic de rugãciunile
ºi cîntãrile noastre de slavã lui Dumnezeu?

Cãutaþi mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu!

Cu aceste cuvinte se încheie Evanghelia din aceastã duminicã.

Nu cumva sã creadã cineva cã Evanghelia aceasta ne-ar îndemna
la lene ºi nepãsare de lucru. Munca ºi osteneala ni s-au lãsat ca un
testament pe care îl predicã toate Evangheliile. Ne spune însã
Evanghelia sã cãutãm mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu - grija de
cele sufleteºti - ºi atunci sporul ºi binecuvîntarea Domnului se vor
pogorî peste lucrul mîinilor noastre. Este acesta un adevãr pe care
copiii lui Dumnezeu îl cunosc din experienþa vieþii. Un ostaº din
Oastea Domnului îmi spunea cã, de cînd poartã în buzunarul sãu
Noul Testament în loc de pipã ºi alcool, are spor îndoit în lucrul
sãu.

Sporul ºi binecuvîntarea Domnului se pogoarã cu prisosinþã

peste lucrul mîinilor noastre cînd trãim o viaþã de adevãraþi copii
ai lui Dumnezeu.
O, ce dulce ºi uºoarã-i o astfel de viaþã! Tu, cititorule drag, o
cunoºti?
 Pag. 221

Evanghelia duminicii a 4-a dupã Rusalii

Vindecarea robului sutaºului

5. Pe cînd intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaº,

care-L ruga
6. ºi-I zicea: Doamne, robul meu zace în casã slãbãnog, ºi se
chinuieºte cumplit.
7. Isus i-a zis: Am sã vin ºi sã-l tãmãduiesc.
8. Do a m n e, a r ã s p uns sutaºul, nu sînt vrednic sã intri sub
acoperãmîntul meu; ci zi numai un cuvînt, ºi robul meu va fi
tãmãduit.
9. Cãci ºi eu sînt om sub stãpînire; am sub mine ostaºi, ºi zic
unuia: Du-te! ºi se duce; altuia: Vino! ºi vine; ºi robului meu: Fã
cutare lucru! ºi-l face.
10. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, ºi a zis celor ce
veneau dupã El: Adevãrat vã spun cã nici în Israel n-am gãsit o
credinþã aºa de mare.
11. Dar vã spun cã vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus, ºi
vor sta la masã cu Avraam, Isaac ºi Iacov în Împãrãþia cerurilor.
12. Iar fiii Împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul de afarã, unde
va fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor.
13. Apoi a zis sutaºului: Du-te, ºi facã-þi-se dupã credinþa ta. ªi
robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela (Matei 8, 5-13) .
Pag. 222

Evanghelia acestei duminici îl pune în faþa noastrã pe sutaºul

din Capernaum, cu multã învãþãturã. Sutaºul din Capernaum stã
în faþa noastrã, în primul rînd, ca o pildã de smerenie. El era
ofiþer roman, era reprezentantul unei uriaºe împãrãþii. Vulturul
roman stãpînea pe atunci lumea. Sutaºul era reprezentantul acestei
puteri, trimis într-o þarã de supuºi strãini. Iatã tot atîtea lucruri
care ar fi putut face din sutaºul acesta un om plin de trufie ºi
mîndrie, cum desigur vor fi fost ceilalþi camarazi ai lui. El însã se
prezintã atît de smerit ºi se intituleazã nevrednic.
În al doilea rînd: sutaºul din Capernaum este o pildã de iubire.
Bolnavul pentru care umbla pe drumuri ºi pentru care Îi cerea
Domnului cu lacrimi în ochi tãmãduire, nu era nici fiul sãu, nici
fiica sa, nici rudenia sa, ci era servitorul sãu. ªi cînd ne gîndim
cã în acele vremuri servitorii erau robi, fiind vînduþi ºi cumpãraþi
cu bani, ca niºte vite... Iatã ce pildã de iubire a aproapelui sãu a
arãtat sutaºul.
În al treilea rînd: sutaºul din Capernaum este o pildã de
credinþã vie ºi tare. El credea ºi se încredea din tot sufletul sãu în
Mîntuitorul, în puterea ºi în ajutorul Sãu. Aceastã credinþã l-a
plecat sã-L caute pe Isus; ºi aceastã credinþã a ajutat tãmãduirea
slugii sale.
Vom spune însã cã toate aceste virtuþi ale sutaºului au ieºit
d i n t r- o al t a, d i n a p at r a: d i n c u n o a º t erea s t ã r i i s a l e cel ei
pãcãtoase º i n evred n i ce. E u cr ed cã centrul de greutate al
Evangheliei sînt cuvintele: Doamne, eu nu sînt vrednic sã intri
sub acoperãmîntul meu! Eu sînt un biet pãcãtos! N-am nici un
merit sã fiu ascultat!
Din aceastã cunoaºtere a stãrii sale au ieºit smerenia, iubirea
ºi credinþa sa. Din aceastã cunoaºtere a stãrii celei pãcãtoase a
ieºit mîntuirea lui Zacheu. ªi iese ºi mîntuirea noastrã. Începutul
mîntuirii noastre este - trebuie sã fie - cuvintele sutaºului;
Doamne, nu sînt vrednic sã intri sub acoperãmîntul meu! Doamne,
sînt un pãcãtos, sînt cel mai mare pãcãtos! Casa sufletului mi s-a
ruinat, haina mi s-a pãtat...
Din cunoaºterea stãrii noastre celei pãcãtoase iese smerenia
noastrã în faþa oamenilor ºi în faþa lui Dumnezeu. Nimic nu
smereºte mai mult, zice un Sfînt Pãrinte, decît cunoaºterea
pãcatului. Din aceastã cunoaºtere ies ºi lacrimile de cãinþã; iese
alergarea noastrã la C r u cea Mî n tuitorului, iese credinþa ºi
mîntuirea noastrã.
Însemnaþi-vã bine un lucru: cel dintîi cuvînt ce l-a grãit
Dumnezeu cãtre cel dintîi om a fost întrebarea: Adame, unde
eºti?... În ce stare te afli? Cu aceastã întrebare a trezit în el
cunoºtinþa stãrii sale celei pãcãtoase.
Pînã nu se trezeºte în om aceastã cunoºtinþã, carul mîntuirii stã
pe loc. Pe calea mîntuirii se pãºeºte cu doi paºi. Un pas îl face
cunoaºterea stãrii noastre celei pãcãtoase... cunoaºterea tot mai
adîncã ºi mai adîncitã cã noi nu preþuim nimic. Sîntem niºte bieþi
pãcãtoºi, smeriþi ºi neputincioºi.
 Pag. 223

Celãlalt pas îl fac credinþa ºi încrederea noastrã tot mai mare

ºi mai adîncitã în dragostea Mîntuitorului, în ajutorul Lui, în
Jertfa Lui cea scumpã ºi sfîntã.
Înaintînd pe calea mîntuirii, noi trebuie sã scãdem mereu, cum
zicea Ioan Botezãtorul, iar Domnul sã creascã. Eul nostru,
vrednicia noastrã trebuie sã se topeascã mereu în strãlucirea
Crucii de pe Golgota.
Începutul mîntuirii e cunoaºterea ºi recunoaºterea pãcatelor,
dar sã bãgãm de seamã cã satana umblã ºi aici sã atragã pe calea
lui acest început. Satana le ºopteºte pãcãtoºilor treziþi cã sînt prea
pãcãtoºi pentru a fi iertaþi ºi mîntuiþi. Spuneþi oamenilor sã se
fereascã de aceastã ispitã. Oricît de pãgîn ºi de pãcãtos ai fi tu,
dragã cititorule, nu te teme! Mîntuitorul te iubeºte ºi te primeºte
aºa cum eºti. De la tine nu se cere altceva decît sã te laºi doborît
ºi îngenuncheat de greutatea pãcatului ºi, cu credinþa sutaºului,
sã-L rogi pe Mîntuitorul, zicînd: Mîntuitorule Doamne, în casa
trupului meu zace un bolnav iubit, care cumplit se chinuieºte...
sufletul meu s-a îmbolnãvit în pãcate cumplite ºi grele... ºi nimeni
nu-l poate tãmãdui, decît Tu, Doctorul Cel Mare al sufletelor
noastre. Pe Tine Doamne, Te rog ºi în faþa Ta stau, ca sã primesc
iertare, milã ºi tãmãduire.
O, ce lucru minunat mai vãd eu, pe lîngã aceste învãþãturi, în
Evanghelia cu sutaºul. Un cãpitan de armatã, la a cãrui poruncã
tremurau o sutã de oameni, stã smerit în faþa Mîntuitorului ºi se
roagã pentru el ºi pentru robul lui. Ochii mi se umplu de lacrimi
cînd mã uit la chipul sutaºului ºi mã gîndesc la cei mulþi, mulþi
slujbaºi creºtini de prin cazãrmi ºi cancelarii, care - cuprinºi de
pãcatul trufiei - înjurã pe Bunul Dumnezeu, înjurã tot ce are
sufletul mai scump ºi mai sfînt. Sînt pline satele ºi oraºele de
slujbaºi care vor sã-ºi arate puterea lor prin înjurãturi aspre.
Eu am cunoscut un om cuminte care, îndatã ce a ajuns primar
în sat, a început sã înjure rãstit. Sãrmanul! În trufia lui, el îºi
închipuia cã-i mai tare ºi mai respectat dacã înjurã; el credea cã
ºi înjurãtura se þine de slujbã, ca ºi pecetea ºi protocoalele.
Sutaºul pãgîn din Evanghelia de mai sus, stã ca o mustrare pentru
mulþi, mulþi slujbaºi creºtini din zilele noastre.
O, ce lucru plãcut ºi binecuvîntat este un slujbaº care-L
cunoaºte pe Domnul ºi se face el însuºi un vestitor al Domnului!
Acela de o mie de ori poate stãpîni poporul mai uºor ºi mai bine
decît cel care crede cã trebuie sã stãpîneascã cu puterea ºi cu...
înjurãturile.
Un ofiþer vorbea odatã cu un prieten al sãu - un bun creºtin -
despre viaþa militarã. Între altele, prietenul ofiþerului întrebã:
- Dar de ce se folosesc aºa de mult înjurãturile ºi în armatã?
- O, dragul meu, rãspunse ofiþerul, în armatã fãrã înjurãturã nu
merge lucrul!
- Va fi, dar eu cunosc un ofiþer care nu folosea niciodatã
înjurãtura ºi totuºi lucrul lui mergea bine de tot.
Pag. 224

- Mi-ar plãcea sã-mi spui cine este un astfel de ofiþer...

- Apoi, acest ofiþer a fost, dragul meu, cãpitanul din
Capernaum, cãci el zicea despre ostaºii lui cã dacã unuia dintre ei
îi zice numai atît: Mergi! - acela merge; ºi altuia: Vino! ºi vine
(Matei 8, 9) .
Doarã nici într-o tagmã nu pãtrunde aºa de greu vestirea
mîntuirii sufleteºti decît în lumea slujbaºilor ºi a militarilor. De
ce? Pentru cã aici lucreazã mai cu putere ispita trufiei. Cînd se
vede omul poruncitor peste alþii, îl furã ispita trufiei. Nu-l lasã
trufia sã îngenuncheze ºi sã se smereascã în faþa Crucii
Mîntuitorului.
Stãpînii ºi slugile

Sutaºul din Capernaum este ºi o învãþãturã despre cum sã se

poarte stãpînii faþã de slugi. Sutaºul îºi iubea sluga ca pe copilul
sãu. Sluga, slujnica ºi ucenicul trebuie sã fie în casa stãpînului ca
ºi copiii lui. Stãpînilor, zice ap. Pavel, daþi slugilor voastre ce le
datoraþi ºi ce li se cuvine, ºtiind cã ºi voi aveþi un Stãpîn în cer
( Co l. 4 , 1 ) ... Feriþi-vã de ameninþãri, ca unii care ºtiþi cã
Stãpînul lor ºi al vostru este în cer ºi cã înaintea Lui nu se are în
vedere faþa omului (Efes. 6, 9) .
Aºijderea, slugilor le zice ap. Pavel: Robilor, ascultaþi de
stãpînii voºtri pãmînteºti, cu fricã ºi cutremur în curãþie de inimã,
ca de Hristos. Slujiþi-le nu numai cînd sînteþi sub ochii lor, ca ºi
cum aþi vrea sã plãceþi oamenilor, ci ca niºte robi ai lui Hristos,
care fac din inimã voia lui Dumnezeu (Efes. 6, 5-6) .

Evanghelia duminicii a 5-a dupã Rusalii

Vindecarea celor doi îndrãciþi din þinutul Gadariei

28. Cînd a ajuns Isus de partea cealaltã, în þinutul Gadarenilor,

L-au întîmpinat doi îndrãciþi, care ieºeau din morminte. Erau aºa
de cumpliþi, cã nimeni nu putea trece pe drumul acela.
29. ªi iatã cã au început sã strige: Ce legãturã este între noi ºi
Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca sã ne chinuieºti
înainte de vreme?
30. Departe de ei era o turmã mare de porci, care pãºteau.
31. Dracii rugau pe Isus ºi ziceau: Dacã ne scoþi afarã din ei,
dã-ne voie sã ne ducem în turma aceea de porci.
32. Duceþi-vã, le-a zis El. Ei au ieºit, ºi au intrat în porci. ªi
deodatã, toatã turma s-a repezit de pe rîpã în mare, ºi a pierit în
ape.
33. Porcarii au fugit, ºi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se
petrecuse ºi cele întîmplate cu îndrãciþii.
34. ªi iatã cã toatã cetatea a ieºit în întîmpinarea lui Isus, ºi,
cum L-au vãzut, L-au rugat sã plece din þinutul lor
(Matei 8, 28-34) .
 Pag. 225

Evanghelia cu cei îndrãciþi se repetã, cu mici deosebiri, de

patru ori în duminicile de peste an. La fiecare vom da un alt tîlc.
Acum vom spune cã patimile cele rele sînt niºte lanþuri diavoleºti
pe care numai Isus Mîntuitorul le poate frînge.
Vom spune cã Evanghelia cu îndrãciþii se petrece ºi azi. Sînt
ºi azi destui îndrãciþi. Oamenii cred - foarte greºit - cã cei
îndrãciþi ar fi cei care suferã de boala cea grea, numitã epilepsie;
fals! Dar aceastã boalã de multe ori n-are de-a face nimic cu
diavolul. E o boalã numai trupeascã.
Îndrãciþii cei adevãraþi sînt toþi cei cuprinºi ºi stãpîniþi de
patimi rele ºi urîte. Patimile cele rele sînt tot atîtea lanþuri
diavoleºti. Ce îndrãcit înfricoºat este, spre pildã, beþivul! Beþivul
- zice Sf. Ioan Gurã de Aur - are de suferit aceleaºi patimi ca ºi
cel îndrãcit. El, de asemenea, se clatinã în toate pãrþile, tot aºa
cade la pãmînt, tot aºa zgîieºte ochii ºi spumegã la gurã. Cine
trãieºte în beþie a cãzut sub tirania lui satana.
Din calea beþivilor trebuie sã fugi mai rãu ca din calea
îndrãciþilor.
Tot aºa sînt ºi celelalte patimi rele. Lanþuri tot atît de grele
poartã ºi ceilalþi pãtimaºi: desfrînaþii, zgîrciþii, zavistuitorii, etc.
Uitaþi-vã de pildã la cel desfrînat, cum îl tîrãºte satana nopþile
dupã el... Uitaþi-vã la cel zgîrcit cum l-a legat satana ºi i-a tras
pînã ºi mîncarea de la gurã.
Evanghelia cu îndrãciþii o putem vedea în toate pãrþile. În toate
pãrþile zornãie lanþurile diavolului. Diavolul, de meserie, este
fierar. El face mereu lanþuri de patimi cu care îi leagã pe oameni.
ªi, lucru ciudat: fierul din care satana face lanþurile îl dau
oamenii. De bunãvoia sa se bagã omul în aceste lanþuri fioroase.
O, ce lucru grozav e un om legat în lanþurile diavoleºtilor
patimi! Un astfel de om ºi-a pierdut libertatea, ºi-a pierdut viaþa,
ºi-a pierdut sufletul.
Dar aici vine Evanghelia cu vestea cea dulce ºi scumpã. Toþi
cei cuprinºi de duhul cel rãu al patimilor rele... toþi cei legaþi ºi
Pag. 226

ferecaþi în diavoleºtile lanþuri ale patimilor rele pot fi mîntuiþi.

Mîntuirea l o r n u e p i er d u t ã. Iar aceastã mîntuire o dã Isus
Mîntuitorul. Toate Evangheliile cu cei îndrãciþi se întîlnesc
într-un singur punct: cei îndrãciþi s-au tãmãduit cînd S-a apropiat
Mîntuitorul de ei sau cînd ei s-au apropiat de Mîntuitorul. Este
aceasta o veste scumpã ºi dulce care ne spune cã tot aºa se pot
tãmãdui ºi îndrãciþii de azi, adicã cei cuprinºi de patimi rele ºi
urîte. Patimile cele rele sînt lucrul diavolului. Iar Isus Mîntuitorul
a venit în lume anume sã strice lucrul ºi puterea diavolului
(Matei 1 0) . El a venit anume sã ne scape de sub puterea lui
satana. Patimile cele rele sînt niºte lanþuri diavoleºti, iar Domnul
Isus a venit în lume anume sã rupã aceste lanþuri. El Singur poate
frînge aceste lanþuri blestemate.
Despre combaterea patimilor rele se vorbeºte mult ºi în multe
feluri. Li se dau oamenilor sfaturi bune, li se þin conferinþe. Se
a p e l e a zã l a v o i n þ a o amen i l o r, s e ap el eazã l a p u n g a l o r, l a
sãnãtatea lor, la foloasele sau pagubele lor materiale. Dar toate
ace s t e s f at u r i n u p r i n d n i mi c º i n - aj u t ã n i mi c. P at i mi l e º i
nãravurile cele rele sînt lanþuri diavoleºti pe care numai Isus
Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea sfîntã le poate frînge. Diavolul
doarme liniºtit pe tot timpul cînd li se vorbeºte oamenilor despre
patimile ºi nãravurile cele rele. El se trezeºte speriat numai cînd
aude vorbindu-se despre Isus ºi Golgota. El se cutremurã numai
cînd Domnul intrã în hotarele vieþii noastre sau cînd noi înºine
intrãm în hotarele Golgotei.
Iarã ºi iarã voi spune ºi aici cã fãrã Domnul nu putem face
nimic (Ioan 15, 5) . Toate încercãrile noastre de a scãpa de
patimi ºi pãcate sînt ºi vor fi zadarnice pînã cînd Domnul nu intrã
în hotarele vieþii noastre sufleteºti.
Grecii zic: Omule, cunoaºte-te pe tine însuþi! Romanii zic:
Omule, stãpîneºte-te! C h i n ezi i zi c: O mu l e, f ã- t e mai bun!
Mahomedanii zic: Omule, apleacã-te! Iudeii zic: Omule,
sfinþeºte-te!
Dar Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos zice: Fãrã de
Mine nu puteþi face nimic (Ioan 15, 5) .
Ah, ce lucru grozav este un suflet de om prins în lanþurile
diavoleºtilor patimi! El este exact ca îndrãciþii din Evanghelie. El
face întru totul voia diavolului. El însuºi simte cã o putere strãinã
îl þine legat ºi ferecat în patimã. În cel pãtimaº ºi cãzut nu mai
gãseºti nici voinþã, nici simþire, nici inimã, nici milã. Dar Domnul
ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos îl poate scãpa prin dragostea
Lui ºi prin darurile Lui.
De la alt fel de bolnavi, Domnul Isus a mai cerut ºi de la ei
cîte ceva. Pe orb l-a trimis sã se spele în Lacul Siloamului; celui
cu mîna uscatã i-a zis sã-ºi întindã mîna; de la alþii a cerut sã
creadã mai întîi.
Dar de la cei îndrãciþi Mîntuitorul n-a cerut nimic. N-a vorbit
cu ei nimic ºi nici n-a cerut de la ei nimic. ªtia bine Mîntuitorul
cã ei, sãrmanii, nu pot da nimic. ªtia bine cã sînt cãzuþi cu totul
în puterea lui satana.
 Pag. 227

O, ce veste scumpã ºi dulce este aceasta pentru cei biruiþi de

patimi ºi pãcate grele! Oricît de pãcãtos ºi de decãzut ar fi cineva,
el poate fi mîntuit. El poate fi mîntuit chiar dacã nu mai poate
face nimic pentru mîntuirea sa. Un singur lucru se cere de la el.
Sã-L lase pe Duhul Sfînt sã lucreze. Sînt clipe cînd ºi cei mai
ticãloºi oameni suspinã dupã o viaþã mai curatã... suspinã dupã
libertatea pe care au pierdut-o. Aceste clipe binecuvîntate sînt
Lucrarea Duhului Sfînt. Pãcãtosul trebuie sã foloseascã aceste
clipe de trezire sufleteascã... trebuie sã-L lase pe Duhul Sfînt sã
lucreze mai departe; sã-ºi plîngã trecutul cu lacrimi de foc ºi sã
se lase dus de Duhul Sfînt la picioarele Crucii, unde îndatã va afla
iertare ºi mîntuire.
Vom spune însã îndatã cã nu merge tocmai aºa de uºor aceastã
mîntuire. Cînd se trezeºte cel pãcãtos, se trezeºte ºi diavolul ºi
miºcã toate pietrele, sã nu-l piardã. În cãrþile cu Oastea
Domnului, Oglinda inimii ºi celelalte, am scris pe larg despre
aceasta. Aici vom spune pe scurt numai atît: cînd Duhul Sfînt
lucreazã mai tare la scãparea unui pãcãtos de sub puterea lui
satana, atunci lucreazã mai tare ºi diavolul.
Diavolul imitã pe Duhul Sfînt. Trezeºte ºi el în om un fel de
rîvnã. De multe ori e greu de ales între rîvna cea bunã ºi cea rea.
Aici voi spune o regulã: Duhul Sfînt ne îndeamnã întotdeauna sã
privim spre Golgota, spre Jertfa Crucii. Diavolul ne îndeamnã
totdeauna sã privim spre noi ºi spre ce zice lumea. ªoapte ca
acestea: Eºti prea pãcãtos omule, spre a fi mîntuit... sau: Nu te
face de rîs în lume cu Oastea Domnului - vin totdeauna de la
diavolul.
Noi sã ascultãm totdeauna de îndemnurile Duhului Sfînt. Nu
cãuta suflete dragã, spre ce zice lumea, nu cãuta nici spre tine,
spre neputinþele ºi slãbiciunile tale, ci cautã neîncetat, cautã zi ºi
noapte, cautã clipã de clipã spre Golgota, spre Jertfa Scumpului
nostru Mîntuitor; ºi atunci nici o mie de diavoli nu vor avea ce-þi
face.
Voi spune apoi cã tot un fel de îndrãciþi sînt ºi cei care cred în
Domnul, dar de rãutãþi nu se lasã. Citiþi Evangheliile cu cei
îndrãciþi ºi veþi afla în toate cã diavolii Îl recunosc pe Isus ºi cred
în El. Tu eºti Isus, Fiul lui Dumnezeu - grãiesc îndrãciþii din
Evanghelia aceasta. ªtim cã eºti Sfîntul lui Dumnezeu - vorbesc
alþii - credem în Tine, dar Te rugãm sã ne laºi în pace
(Matei 1, 22-26) .
În chipul acesta sînt ºi creºtinii care cred în Dumnezeu, se ºi
roagã Lui, dar din rãutãþile lor nu te lasã sã-i tulburi. Cred
oamenii în Dumnezeu, cred în Isus Hristos, dar cînd te apropii de
ei sã-i scoþi din patimi ºi nãravuri urîte, îndatã te întîmpinã cu
strigarea: Te rugãm, lasã-ne în pace cu lucruri din astea... Te
rugãm, nu ne munci cu hotãrîri contra bãuturilor ºi sudalmelor...
Nu ne scoate din obiceiurile noastre strãmoºeºti...
Cînd omul crede în Dumnezeu, dar de rãutãþi nu vrea sã se
lase, ãsta-i, dragii mei, cel mai rãu ºi primejdios diavol.
Nu cumva ºi tu, cititorule, eºti chinuit de un astfel de diavol?
Pag. 228

Evanghelia duminicii a 6-a dupã Rusalii

Vindecarea slãbãnogului din Capernaum
Ceva despre boli ºi încercãri

1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, ºi a venit în

cetatea Sa.
2. ªi iatã cã I-au adus un slãbãnog, care zãcea într-un pat. Isus
le-a vãzut credinþa, ºi a zis slãbãnogului: Îndrãzneºte, fiule!
Pãcatele îþi sînt iertate!
3. ªi iatã cã, unii din cãrturari au zis în ei înºiºi: Omul acesta
huleºte!
4. Isus, care le cunoºtea gîndurile, a zis: Pentru ce aveþi gînduri
rele în inimile voastre?
5. Cãci ce este mai lesne? A zice: Iertate îþi sînt pãcatele, sau a
zice: Scoalã-te ºi umblã?
6. Dar, ca sã ºtiþi cã Fiul omului are putere pe pãmînt sã ierte
pãcatele, scoalã-te, a zis El slãbãnogului, ridicã-þi patul, ºi du-te
acasã.
7. Slãbãnogul s-a sculat, ºi s-a dus acasã.
8. Cînd au vãzut noroadele lucrul acesta, s-au spãimîntat, ºi au
slãvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere
(Matei 9, 1-8) .
Aceastã Evanghelie vine la rînd - cu mici deosebiri - de trei ori
p es t e an . La fiecare Evanghelie, am dat un tîlc separat. S e
potriveºte aici ºi tîlcuirea pe care am dat-o la Evanghelia cu
bolnavul de la Lacul Vitezda. În tîlcul acela am vorbit pe larg
despre bolile noastre cele sufleteºti ºi despre Doctorul sufletelor
noastre.
La Evanghelia aceasta, vom vorbi acum despre bolile cele
trupeºti, despre scopul ºi rosturile ce le au în viaþa noastrã bolile
ºi încercãrile.
Vom spune îndatã, la început, cã bolile cele trupeºti sînt
totdeauna în legãturã cu viaþa noastrã cea sufleteascã... sînt
întotdeauna în legãturã cu cerul, cu Dumnezeu. Orice boalã, orice
încercare îºi are un ro s t al ei , i ar acest rost este în mîinile
Domnului. Vãzute prin lumina aceasta, bolile cele trupeºti s-ar
putea împãrþi în trei clase: ele ne vin ca o pedeapsã pentru pãcate;
ele ne vin sã ne trezeascã din pãcat ºi ca un ajutor sã putem ieºi
din pãcat; ele vin sã ne apere de pãcat ºi sã ne întãreascã sufletul.
Le vom cerceta pe rînd.
Întîi bolile cele trupeºti ne vin ca o pedeapsã pentru pãcatele
noastre. Dîndu-ne seama de aceasta, sã le purtãm cu rãbdare,
zicînd ºi noi cu tîlharul de pe cruce: Pentru noi este drept, cãci
primim rãsplata cuvenitã pentru fãrãdelegile noastre
(Luca 23, 41) .
Dar însemnaþi-vã bine un lucru: bolile ºi încercãrile nu ne vin
numai ca o pedeapsã pentru pãcat. Mîntuitorul nu ne este un
temnicer, ci El este un Doctor; Evanghelia Lui nu este o temniþã
de pedepsit, ci este, mai ales, o ºcoalã mare de îndreptare ºi de
mîntuire a omului.
 Pag. 229

Boala cea trupeascã îºi are ºi ea scopul ei cel ceresc: trezirea

din somnul pãcatelor. Este om pe care cu nimic nu-l poþi trezi
pentru Evanghelie. Se încrede în sãnãtatea lui, în banii lui, în
trufia lui ºi îºi bate joc de chemãrile mîntuirii. Dar cînd vine atare
boalã ºi îl doboarã la pat, îndatã se domoleºte ºi începe a-L striga
pe Dumnezeu. În faþa unei uºi încuiate, încerci toate cheile sã afli
care s-ar potrivi; în faþa unei inimi învîrtoºate, încerci multe chei
sufleteºti. Încerci chemãri dulci ºi plãcute, dar de regulã, numai
cheia suferinþelor poate descuia o astfel de inimã.
Pag. 230

Dintr-un fier rece nu poþi face nimic. Oricît l-ai lovi cu

ciocanul, e o trudã zadarnicã. Dar îndatã ce-l bagi în foc, cedeazã.
Aºa e ºi cel pãcãtos, dupã ce intrã în focul suferinþelor. Ferice de
cei pe care Duhul Sfînt îi trezeºte din somnul pierzãrii cu acul
bolilor ºi încercãrilor. Vai de cei pe care, în pãcatele lor, nu-i
tulburã nici o încercare. Dar tot atît de vai va fi ºi celor pe care
Duhul Sfînt i-a trezit ºi pe urmã iar au adormit.
În vreme de boalã ºi încercare, strigã omul: Doamne, Doamne!
Dar pe urmã uitã de Dumnezeu. Optzeci la sutã din cei pe care
Duhul Sfînt i-a trezit prin boli ºi încercãri adorm iar în pãcate,
dupã ce a trecut ziua necazului. Aceºtia vor avea o rãspundere
mai mare decît cei care trãiesc netulburaþi de încercãri.
În al treilea rînd, bolile cele trupeºti - ºi alte încercãri - ne vin
din îngãduinþa lui Dumnezeu, sã ne apere de pãcat ºi sã ne
î n t ã r e a s c ã î n c el e s u f l e t e º t i . A c e a s t a e º c o a l a c e a m a r e a
suferinþelor ºi încercãrilor în care Domnul îi cheamã, de regulã,
pe toþi cei credincioºi. Aproape toþi aleºii Domnului din Scripturã
au trecut prin ºcoala aceasta.
Cei credincioºi, de regulã, au mai multe încercãri decît cei
necredincioºi. De ce? Pentru cã Domnul îi pedepseºte pe cei pe
care îi iubeºte. Bolile cele trupeºti ne vin din îngãduinþa lui
Dumnezeu, ca o solie sfîntã, sã ne apere de bolile cele sufleteºti;
n e v i n c a u n m e d i c a m e n t amar ce s co at e d i n n o i o t r av a º i
beteºugul cel sufletesc.
Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc vede - ºi trebuie sã
vadã - bolile ºi încercãrile printr-o altã luminã de cum le vede
omul cel lumesc.
Un ostaº din Oastea Domnului îmi scria cã de cînd a intrat în
Oaste a zãcut de trei ori ºi oamenii ºoptesc cã, prin asta, îl ceartã
Dumnezeu, pentru cã s-a înscris la Oaste!...
Asta e o judecatã lumeascã: e judecata unor oameni care nu
cunosc binecuvîntãrile ce ni le dã ºcoala suferinþelor.
Pe urma unui semãnãtor, douã grãunþe se înþelegeau astfel:
Vezi tu, suratã - grãi o grãunþã rãmasã neacoperitã de pãmînt - pe
tine te-a îngropat grapa semãnãtorului. Eu mã desfãtez acum în
lumina soarelui, iar tu zaci îngropatã în întuneric!
Dar în clipele cînd vorbea astfel, sosi o cioarã ºi o înghiþi.
Grãunþa cea îngropatã, în schimb, nu peste mult timp ieºi afarã
într-un spic frumos de grîu.
Doamne, mai bine þine-ne îngropaþi în încercãri, decît sã ne
fure pãsãrile cerului (Luca 8, 5) .
Pentru cei credincioºi, bolile ºi încercãrile sînt o binecuvîntare.
Cînd Lazãr din Evanghelie s-a îmbolnãvit, surorile lui au alergat
la Domnul, vestindu-L: Iatã, acela pe care-l iubeºti este bolnav
(Ioan 11, 3) .
Doamne, iatã acela pe care-l iubeºti este bolnav... ce vorbe
scumpe sînt acestea pentru cei credincioºi! De regulã, toþi acei pe
care Domnul îi iubeºte au încercãri, dar aceste încercãri sînt
pentru ei o binecuvîntare.
 Pag. 231

La vestea surorilor lui Lazãr, Isus a rãspuns: Aceastã boalã nu

este spre moarte, ci spre mãrirea lui Dumnezeu. Pentru cei
credincioºi, boala este o binecuvîntare. Eu am stat de trei ori în
faþa morþii. Medicii clãtinau din cap ºi aºteptau sfîrºitul meu, dar
boala mea nu era spre moarte, ci era spre slava lui Dumnezeu ºi
întãrirea vieþii mele sufleteºti. Din patul meu de suferinþã,
Domnul a fãcut pe urmã un amvon.
O, binecuvîntatã ºcoalã a suferinþelor! În tine L-am aflat eu pe
Domnul ºi în tine mã întãresc neîncetat ºi acum. O Doamne, nu
mã lãsa sã scap din aceastã ºcoalã, pînã nu voi pleca Acasã, la
Tine!
Suflete dragã, nu te teme de boli ºi încercãri! Boala e o solie
cereascã. Ea te aruncã în braþele Domnului. Ea Îl cheamã lîngã
patul tãu pe Doctorul sufletelor noastre. Eu, de cîte ori am zãcut
bolnav, mã gîndeam ºi îmi ziceam: Mai bine bolnav în braþele
Domnului, decît sãnãtos în braþele diavoleºtilor patimi!
Orice pahar pe care Domnul þi-l întinde sã-l bei are pe fundul
lui ºi o miere dulce. Trebuie însã întîi sã bei paharul, ca pe urmã,
sã simþi aceastã dulceaþã.
Întrebaþi pe cei care au pãsãri cîntãtoare închise în colivii ºi
veþi afla cã cele mai multe dintre ele nu cîntã decît închise. Cum
le dã drumul, nu mai cîntã. Boala ºi încercarea sînt o
binecuvîntare ce ne dã glas sã-L strigãm pe Domnul ºi sã ne
rugãm cu lacrimi fierbinþi. Cu cîtã putere se roagã omul în ziua
necazului!
Pe timp aspru de iarnã, înaintezi pe drum mai repede. Întocmai
aºa ºi pe drumul veºniciei. Pãºeºti mai cu spor pe timp aspru. O
vreme liniºtitã e mai bunã, negreºit, dar nu pentru înaintare.
Eu mi-am recãpãtat vederea ºi am început sã vãd, dupã ce am
pierdut un ochi - grãia un suflet trecut prin ºcoala suferinþelor.
Eu am început sã umblu - grãia un altul - dupã ce am pierdut
un picior.
Încercarea - întristarea, suferinþa - este cîinele cel negru al lui
Dumnezeu, care stã de pazã lîngã turma oilor Sale. Cînd o oaie
oarecare iese din turmã, Dumnezeu trimite cîinele sã o întoarcã
înapoi. Cu cît oaia este mai îndãrãtnicã ºi neascultãtoare - este ºi
cîinele mai rãu ºi mai supãrãtor.
De cumva acest cîine este lîngã cineva din noi, o, nu vã luaþi
la harþã cu el, ci alergaþi înapoi, la turmã! Orice împotrivire
contra lui e zadarnicã ºi nu foloseºte la nimic. În zadar umblaþi
s ã-l loviþi ºi sã scãpaþi de el. Veþi putea scãp a d e el n u mai
întorcîndu-vã înapoi la turmã. Va veni o vreme cînd veþi mulþumi
lui Dumnezeu cã v-a supãrat acest cîine rãu!
O, ce ºcoalã minunatã este ºcoala suferinþelor! Din cînd în
cînd, Domnul ne cheamã în ea. Din cînd în cînd, Domnul ne
opreºte din lucru ºi ne cheamã în ºcoala suferinþelor.
Cînd Lazãr s-a îmbolnãvit, surorile lui au alergat dupã
Mîntuitorul. Marta cea grijulie ºi-a lãsat lucrul ºi a alergat ºi ea
dupã Mîntuitorul.
Pag. 232

Aºa trebuie sã facã ºi marta noastrã cînd se îmbolnãveºte

lazãrul nostru (sufletul). Sã alerge dupã Mîntuitorul.
La Techilghiol, pe malul mãrii, am vãzut un lucru interesant.
Niºte ciobani din Dobrogea îºi strînseserã oile la marginea mãrii,
u n d e ap a er a mi cã º i l e s i l ea s ã i n t re în apã, sã le spele de
murdãrie. Oile se opinteau, ciobanii strigau, cîinii urlau; gîndeai
cã ce prãpãd e acolo! Oile au intrat numai cu mare silã în apã.
Ciobanii le mai îndemnau cu beþele.
Dar îndatã s-a vãzut cît de mult le lipsea oilor aceastã baie.
Apa mãrii s-a înnegrit de necurãþenia de pe ele. Pe urmã, au ieºit
din cazna asta curãþite ºi spãlate frumos. Aºa face Domnul,
Pãstorul nostru Cel mare, din cînd în cînd ºi cu noi. Ne afundã în
apele necazurilor, ca sã ne curãþim de gunoiul ce s-a strîns pe
sufletu l nostru. Noi tremurãm de apa aceasta, dar ea este o
binecuvîntare pentru sufletul nostru.
Primiþi bolile ºi încercãrile ca pe tot atîtea solii cereºti trimise
pentru curãþirea ºi întãrirea noastrã cea sufleteascã. Gîndiþi-vã cã
dupã Mîntuitorul ºi învãþãturile mîntuirii umblã ceata celor
bolnavi, orbi, ºchiopi, ologi ºi alþi necãjiþi. Gîndiþi-vã la fericirile
pe care le-a predicat El: Fericiþi sînt cei ce plîng... fericiþi sînt cei
ce suferã, etc. Decît cu o sãnãtate ºi cu o l i n iºte în braþele
pãcatelor, mai bine bolnav ºi necãjit în braþele Domnului. Un
astfel de om nu este nici bolnav, nici necãjit.
O, ce Doctor mare ºi bun este Mîntuitorul! El a vindecat
milioane de suflete ºi de bolnavi... El n-a dat niciodatã vreo reþetã
greºitã.
Cînd Domnul opereazã în sufletul nostru cu încercãri, n-avem
de ce sã ne temem. Cuþitul Lui taie numai atît cît trebuie. El ºtie
precis cît de afund sã taie. Eu, cînd am stat la operaþie, l-am rugat
pe medic sã nu mã taie prea adînc. A trebuit sã tai - mi-a zis
medicul pe urmã - cãci altcum nu puteam stîrpi rãul.
Cînd Domnul ne bagã în cuptorul încercãrilor, sã nu ne temem!
Cuptorul e cald, arde, frige, dar termometrul cuptorului este în
mîna Domnului. El ºtie cîte grade putem suporta.
Cînd trãim o viaþã cu Domnul, bolile ºi încercãrile ne sînt o
binecuvîntare. Cînd trãim o viaþã cu Domnul, chiar cînd vine
vremea sã intrãm în apa cea rece a morþii, nu ne temem. Domnul
ne trece îndatã din moarte la viaþã.
 Pag. 233

Crucea suferinþelor

O femeie credincioasã suferea foarte mult din partea soþului ei

necredincios. Un frate ostaº îi duse spre mîngîiere, o micã iconiþã
cu chipul rãstignirii, zicîndu-i:
- Þine sorã, aceastã iconiþã ºi te roagã cu nãdejde Celui
rãstignit pe Cruce, sã te scape de necazuri...
- Cum, rãspunse sora, tu frate, îmi pui în faþã pe Isus Cel
Rãstignit pe Cruce pentru mine ºi ceri de la mine ca eu sã mã
cobor de pe crucea suferinþelor mele? El sã rãmînã pe Cruce ºi eu
sã mã cobor de pe cruce? El sã rãmînã pe Cruce ºi eu sã scap de
cruce? O, nu, aceasta nu se poate... eu mã voi ruga mereu Celui
rãstignit pe Cruce sã mã ajute neîncetat cu darul Lui sã stau ºi eu
neîncetat rãstignitã împreunã cu El, ca sã trãiesc cu El
(Gal. 2, 20) .

Dacã n-ar fi noapte

Dacã n-ar fi noapte, lumea ºi oamenii n-ar fi cunoscut cea mai

mãreaþã oglindã vãzutã a Dumnezeirii: cerul înstelat.
Dacã n-ar fi noaptea suferinþelor ºi a încercãrilor, poate cele
mai multe suflete n-ar cunoaºte pe Dumnezeu, puterea Lui,
dragostea Lui ºi bunãtatea Lui. În noaptea suferinþelor vedem
strãlucind dragostea ºi bunãtatea Bunului Dumnezeu.
O Doamne, mulþumescu-Þi cã m-ai trimis ºi pe mine în noaptea
aceasta, ca sã vãd strãlucind în toatã mãreþia ei, dragostea Ta ºi
bunãtatea Ta! O Doamne, mai bine þine-mã pînã la sfîrºitul vieþii
mele în noaptea aceasta sã Te vãd pe Tine, decît sã scap de ea ºi
sã vãd iar lumea ºi deºertãciunile ei!

Pe locul spinilor

Este un lucru constatat: pe locul unde pãmîntul s-a curãþit de

spini, acolo creºte recolta cea mai bogatã.
Tot aºa e ºi cu un ogor sufletesc unde mai înainte au fost spinii
suferinþelor.
Toate uneltele ies din lovituri

Aþi observat, desigur, cã oricare obiect, orice unealtã iese din

lovituri, iese dintr-un fel de suferinþã.
Spre pildã, cîte lovituri nu primeºte fierul pînã ce iese din el
o sapã, un fier de plug, un lanþ sau o altã unealtã folositoare! Cîte
lovituri de ciocan nu primeºte pînã ºi cuiul cel mic pînã ce iese
din el un lucru de folos!
Cîte lovituri primeºte ºi lemnul pînã se face din el o uºã, un
scaun, etc.
Cu cît un obiect este mai preþios, cu atît au fost mai multe
loviturile din care a ieºit.
Pe calea aceasta sînt ºi creºtinii cei adevãraþi. Creºtinii cei vii
ºi adevãraþi i es º i ei d i n l o v i t u r i , i es d i n f o cu l º i cuptorul
suferinþelor.
Pag. 234

Toþi creºtinii cei adevãraþi trec prin lovituri ºi suferinþe, ca sã

devinã uneltele Domnului. Vasele cele alese ale Domnului, de
regulã, ies din focul suferinþelor.

Oile ºi mielul

Cînd pãstorul vrea sã bage oile în staul, ºi ele nu vor, ce face?

S-apu cã º i p r i n d e u n mi el º i îl bagã pe el înainte. Pe urma
mielului se bagã apoi ºi oile.
Aºa face ºi Domnul cu cei care nu vor sã intre în staulul Lui.
Sînt pãrinþi învîrtoºaþi în pãcate, dar cînd Domnul le ia cîte un
miel, cînd le moare un copil, atunci se lasã de rãutãþi ºi intrã în
staulul Domnului.
Însã cei mai mulþi nici prin astfel de încercãri nu se întorc la
Domnul. Prin rãzboiul cel mare, Domnul a luat atîþia miei ºi totuºi
lumea nu s-a lãsat de rãutãþi.
De cînd, ºi în cîte feluri, tot umblã Domnul sã ne bage în staul,
ºi noi tot nu vrem!

Evanghelia duminicii a 7-a dupã Rusalii

A Sfinþilor Pãrinþi de la Sinodul IV Ecumenic
Isus vindecã doi orbi

27. Cînd a plecat de acolo, s-au luat dupã Isus doi orbi, care
strigau ºi ziceau: Ai milã de noi, Fiul lui David!
28. Dupã ce a intrat în casã, orbii au venit la El. ªi Isus le-a zis:
Credeþi cã pot face lucrul acesta? Da, Doamne, I-au rãspuns ei.
29. Atunci, S-a atins de ochii lor, ºi a zis: Facã-vi-se dupã
credinþa voastrã!
30. ªi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul ºi
le-a zis: Vedeþi, sã nu ºtie nimeni.
31. Dar ei, cum au ieºit afarã, au rãspîndit vestea despre El în tot
þinutul acela.
32. Pe cînd plecau orbii aceºtia, iatã cã au adus la Isus un mut
îndrãcit.
33. Dupã ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. ªi
noroadele, mirate, ziceau: Niciodatã nu s-a vãzut aºa ceva în
Israel!
34. Dar fariseii ziceau: Cu ajutorul domnului dracilor scoate El
dracii!
35. Isus strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþînd pe norod în
sinagogi, propovãduind Evanghelia Împãrãþiei, ºi vindecînd orice
fel de boalã ºi orice fel de neputinþã, care era în norod
(Matei 9, 27-35) .
Evanghelia de mai sus ne spune cum a tãmãduit Isus doi orbi.
Astfel de orbi care cerºesc pe la poduri sau pe lîngã drumuri sînt
ºi azi; ºi datori sîntem cu toþii sã-i miluim. Dar, în afarã de
aceºtia, mai sînt ºi altfel de orbi: sînt cei orbi cu sufletul. Orbia
cea sufleteascã o fac patimile ºi pãcatele cele grele. Spre pildã,
doi oameni cuprinºi de focul mîniei nu sînt altceva decît doi orbi
care nu mai vãd ºi nu mai judecã nimic.
 Pag. 235

Desfrînatul, de asemenea, este un orb ce nu mai vede nimic curat

ºi sfînt, ci merge orbeºte înainte pe calea poftelor spurcate ce-i
omoarã, rînd pe rînd, sãnãt at ea, v i aþ a º i s u f l et u l . O ºi mai
cumplitã orbie sufleteascã face beþia. Beþivul este ºi el un orb ce
ºi-a pierdut cu totul vederea sufleteascã. Despre acest fel de orbi
zicea psalmistul cã ochi au ºi nu vãd... Aþi vãzut cum pe cei orbi
îi duc alþii, de mînã sau de bîtã, unde ei nici nu ºtiu. Întocmai aºa
îi poartã patimile ºi pãcatele pe oamenii cei stãpîniþi de ele.
Ah! Ce cumplitã orbie sufleteascã este în lumea de azi! Parcã
s-au împlinit cuvintele Scripturii, ce zic cã domnul veacului
acestuia (diavolul) a orbit minþile necredincioase, sã nu vadã
strãlucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4) . Lumea ºi
oamenii de azi trãiesc în cumplitã orbie sufleteascã, pentru cã
n-au primit cu adevãrat lumina lui Hristos, care a venit în lume sã
dea orbilor vedere ºi sã-i lumineze pe cei care ºedeau în întuneric
ºi în umbra morþii (Psalm 107, 10) .
Pag. 236

Isus este lumina cea adevãratã, care lumineazã pe tot omul ce

vine în lume (Evanghelia de Paºti). Eu sînt Lumina lumii; cine
Mã urmeazã pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieþii (Ioan 8, 12) .
Lumina lui Hristos lumineazã tuturor ºi toþi care o primesc pe
ea cu adevãrat, ies din întuneric ºi se fac fiii luminii
(Ioan 12, 36) . ªi judecata aceasta stã în faptul cã, odatã venitã
Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît
lumina (Ioan 3, 19) . În zilele noastre lumina s-a împreunat cu
întunericul ºi întunericul a copleºit lumina, pentru cã creºtinii de
azi n-au primit cu adevãrat pe Isus Mîntuitorul ºi lumina Lui,
despre care zice Evanghelia din ziua de Paºti cã întunericul n-o
poate cuprinde pe ea. Rodul luminii stã în dreptate, în dragoste ºi
adevãr (Efes. 5, 9) . Însã ce vedem noi azi în lume? Vedem
rodul întunericului: ura, nedreptatea, minciuna, etc. Cine zice cã
este în luminã, ºi urãºte pe fratele sãu, este încã în întuneric pînã
acum. Cine iubeºte pe fratele sãu, rãmîne în luminã, ºi în el nu
este nici un prilej de poticnire. Dar cine urãºte pe fratele sãu este
în întuneric, umblã în întuneric ºi nu ºtie încotro merge, pentru cã
întunericul i-a orbit ochii (1 Ioan 2, 9-11) . Într-o astfel de
luminã mincinoasã trãiesc cei mai mulþi creºtini. Oamenii urãsc
lumina pentru cã iubesc pãcatele ºi cãci oricine face rãul, urãºte
lumina, ºi nu vine la luminã, ca sã nu i se vãdeascã faptele
(Ioan 3, 20) .
Sã luãm aminte! Orbia sufleteascã este cea mai cumplitã boalã
ºi nici un alt doctor nu poate tãmãdui o astfel de boalã decît
Doctorul care i-a tãmãduit pe orbii din Evanghelie: Isus Hristos.
Orbii din Evanghelie s-au tãmãduit prin credinþa lor cea tare, prin
încrederea lor în puterea lui Isus ºi prin dorinþa lor cea vie care
suspina zicînd: Doamne, miluieºte-ne! Aºa ºi noi sã cãdem
înaintea lui Hristos cu credinþã, adicã cu încredere în Jertfa Lui
cea sfîntã ºi mîntuitoare ºi cu dorinþa vie de a ne tãmãdui. O
credinþã ce te lasã tot orb ºi tot în pãcate este o credinþã fãrã
Hristos ºi fãrã putere.
Despre ap. Pavel ne spun Scripturile cã, în drumul spre
Damasc (cînd era Saul ºi mergea sã prigoneascã pe Hristos), i-a
ieºit în cale o luminã care l-a orbit pentru o clipã ºi apoi i-a dat
o al t ã v ed e r e º i a l t e p u r t ãr i . Di n S au l a f ãcu t P av el º i d i n
prigonitor, apostol. A fost aceasta o orbire dupã care a vãzut ºi
a fãcut ºi pe alþii sã vadã - zice Sf. Ioan Gurã de Aur.
Aºa trebuie, iubite cititorule, sã ieºi ºi tu din orbia ºi robia
pãcatelor ºi a patimilor. Eu sînt Lumina vieþii, a lumii - zicea
Isus; Cine Mã urmeazã pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va
avea lumina vieþii (Ioan 8, 12) . Credinþa ºi lumina lui Hristos
trebuie sã-þi dea ºi þie alþi ochi ºi altã vedere, alte picioare ºi altã
umblare, altã gurã ºi alte vorbe, altã inimã ºi alte simþuri. O
credinþã ce nu te scoate ºi pe tine din orbia ºi robia patimilor, o
credinþã ce nu te întoarce ºi pe tine din drumul Damascului
pãcatului este o credinþã fãrã Isus ºi fãrã nici o putere de mîntuire
sufleteascã.
 Pag. 237

Pãþania unui medic

Un doctor s-a adresat odatã, aºa cam în batjocurã, unui preot,

cu urmãtoarele vorbe:
- Sfinþia ta te numeºti pãstor de suflete; spune-mi te rog, ai
vãzut vreodatã un suflet?
- Nu, rãspunse preotul!
- Dar de auzit, l-ai auzit?
- Nu!
- Dar de gustat, l-ai gustat?
- Nu!
- Atunci, poate cã l-ai mirosit?
- Nici aceasta!
- Nici nu l-ai simþit?
- Ba da, l-am simþit! rãspunse preotul.
- Va sã zicã, încheie doctorul cu un aer de învingãtor, din cele
cinci simþuri ce le ai, patru vorbesc contra sufletului ºi numai
unul pentru suflet! ªi d-ta încã tot mai crezi cã este suflet?
Atunci preotul îl întrebã pe doctor aºa:
- D-ta eºti medic?
- Da!
- Spune-mi, ai vãzut d-ta vreodatã o durere?
- Nu!
- Dar de auzit, ai auzit-o?
- Nu!
- Dar de gustat, ai gustat-o?
- Nu!
- Atunci, poate ai mirosit-o?
- Nici aceasta!
- Nici n-ai simþit-o?
- Ba da, am simþit-o!
- Iatã dar, zise preotul, din cele cinci simþuri ce le ai, patru
vorbesc contra durerii ºi numai unul pentru ea. ªi d-ta tot mai
crezi cã este durere?
Doctorul înþelese lecþia ºi plecã ruºinat!...

Evanghelia duminicii a 8-a dupã Rusalii

Minunea cu înmulþirea pîinilor ºi a peºtilor

14. Cînd a ieºit din corabie, Isus a vãzut o gloatã mare, I s-a
fãcut milã de ea, ºi a vindecat pe cei bolnavi.
15. Cînd s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El ºi I-au zis:
Locul acesta este pustiu, ºi vremea iatã cã a trecut, dã drumul
noroadelor sã se ducã prin sate sã-ºi cumpere de mîncare.
16 . N-au nevo i e s ã p l ece, le-a rãspuns Isus; daþi-le voi sã
mãnînce.
17. Dar ei I-au zis: N-avem aici decît cinci pîini ºi doi peºti.
18. ªi El le-a zis: Aduceþi-i aici la Mine.
19. Apoi a poruncit noroadelor sã ºadã pe iarbã, a luat cele cinci
pîini ºi cei doi peºti, ªi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat,
a f r î n t p î i n i l e º i l e- a d a t u cen i ci l o r, i a r ei l e - a u î m p ã r þ i t
noroadelor.
Pag. 238

20. Toþi au mîncat ºi s-au sãturat, ºi s-au ridicat douãsprezece

coºuri pline cu rãmãºiþele de fãrîmituri.
21. Cei ce mîncaserã, erau ca la cinci mii de bãrbaþi, afarã de
femei ºi de copii.
22. Îndatã dupã aceea Isus a silit pe ucenicii Sãi sã intre în
corabie ºi sã treacã înaintea Lui de partea cealaltã, pînã va da
drumul noroadelor (Matei 14, 14-22) .
O, ce înþeles adînc este în aceastã Evanghelie! Dar acest înþeles
îl afli numai cînd citeºti Evanghelia cu luare aminte. Minunea din
Evanghelie nu stã numai în aceea cã Isus a sãturat cinci mii de
oameni cu cinci pîini ºi doi peºti, ci minunea stã ºi în aceea cã
acei cinci mii de oameni umblaserã o zi întreagã dupã Cuvîntul
lui Dumnezeu. O zi întreagã Îl ascultase gloata pe Mîntuitorul ºi
nu se mai sãtura de învãþãturile Lui. Mîntuitorul Se retrãsese
într-un loc pustiu, departe de sate ºi gloata Îl urmase ca sã-L
asculte ºi sã-ºi sature sufletul cu învãþãturile Lui. Cînd s-a înserat,
învãþãceii s-au apropiat de El ºi I-au zis: Locul acesta este pustiu
ºi iatã vremea a trecut; dã gloatelor drumul sã se ducã prin sate
sã-ºi cumpere mîncare. Nu trebuie sã meargã, a rãspuns Isus... Pe
Mine M-au ascultat, a Mea e grija sã le dau sã mãnînce. ªi
Mîntuitorul le-a sãturat ºi foamea lor cea trupeascã.

Sã luãm aminte! În Evanghelia cu sãturarea celor cinci mii de

oameni sînt douã minuni:
Minunea cea dintîi a fost minunata umblare a gloatei dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu, minunata flãmînzire sufleteascã a celor
cinci mii de oameni dupã Cuvîntul Mîntuitorului. Mîntuitorul a
sãturat mai întîi aceastã flãmînzire sufleteascã ºi apoi a sãturat
foamea lor cea trupeascã. Aici este, dragã cititorule, înþelesul cel
adînc al Evangheliei. Gloata celor cinci mii simþise mai întîi
foamea cea sufleteascã, pe urmã Mîntuitorul a avut grijã de
foamea lor cea trupeascã. Aºa e ºi azi. Domnul are grijã de toate
lipsurile noastre cînd petrecem lîngã El.
 Pag. 239

Minunea din Evanghelia cu minunata sãturare a celor cinci mii se

întîmplã ºi azi, se întîmplã ºi în faþa mea ºi a ta, iubite cititorule.
Cînd umbli cu sufletul flãmînd dupã învãþãturile Mîntuitorului,
cînd simþi î n t i n e n eî n cet at o f o ame de a auzi Cuvîntul lui
Dumnezeu, cînd te þii mereu de Dumnezeu ºi petreci mereu lîngã
El, pentru a-þi sãtura ºi hrãni sufletul cu învãþãturile Lui, atunci
El are grijã ºi de toate lipsurile traiului tãu. În chip minunat ºtie
ºi azi Domnul sãtura pe cei care petrec lîngã El. N-am vãzut pe
cel drept cerºind - zice psalmistul. Sînt ºi azi atîtea vãduve ºi
atîþia sãraci despre care te miri cum trãiesc în aceastã scumpete.
Domnul binecuvînteazã pîinea ºi puþinul lor, pentru cã petrec o
viaþã curatã, de rugãciune ºi purtãri bune. Sã fim bine înþeleºi.
Mîntuitorul nu predicã lenea ºi trîndãvia. Lucrul mîinilor ºi
umblarea dupã cele trebuincioase sînt o poruncã a Evangheliei,
însã grija de cele sufleteºti trebuie sã stea în fruntea tuturor
a l e rg ã r i l o r n o a s t r e , c ã c i n u ma i a t u n c i s e p o g o a r ã s p o r º i
binecuvîntare ºi peste lucrul mîinilor noastre.

Cãutaþi mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi toate celelalte vi se

vor da pe deasupra (Matei 6, 33) . Însã cei mai mulþi cautã întîi
cele lumeºti, iar de cele sufleteºti nici habar nu au. Au uitat
oamenii cuvintele Mîntuitorului: Nu numai cu pîine va trãi omul,
ci cu orice cuvînt ce iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4) .
Însã cine umblã azi flãmînd dupã Cuvîntul lui Dumnezeu? Între
oamenii de azi este o foame nebunã dupã plãceri, pofte,
îmbogãþiri, desfãtãri lumeºti. Nu cãutãm mai întîi Împãrãþia lui
Dumnezeu, nu însetoºãm dupã hrana cea sufleteascã ºi de aceea
nu mai putem scãpa de necazuri, frãmîntãri, greutãþi ºi lipsuri
mari... Liniºte ºi uºurare nu ne vo r v en i p î n ã cî nd nu va fi
foamete pe pãmînt - dar nu foamete de pîine, nici sete de apã, ci
foamete de a auzi Cuvîntul lui Dumnezeu (Amos 8, 11) .
Pag. 240

Dragã cititorule, Isus Mîntuitorul împarte ºi azi pîine sufleteascã

celor flãmînzi. Isus a zis: Eu sînt Pîinea Vieþii; cine vine la Mine
nu va flãmînzi niciodatã... (Ioan 6, 35). Eu sînt Pîinea vie, care
s-a coborît din cer. Dacã mãnîncã cineva din pîinea aceasta, va
trãi în veac (Ioan 6, 51) . Aceastã Pîine este Jertfa cea sfîntã,
Trupul ºi Sîngele Domnului, care ni s-a dat spre viaþa veºnicã.
Cîþi însã se hrãnesc cu aceastã Pîine a vieþii?
Cuvîntul lui Dumnezeu, dupã care umbla flãmîndã gloata celor
cinci mii de oameni, se aflã ºi azi în Sfînta Scripturã, în
Evanghelia Mîntuitorului, în Noul Testament; însã cîþi cititori de
carte umblã sã citeascã învãþãturile Mîntuitorului din Noul
Testament? Cîþi creºtini au Biblia, au Pîinea, au Cuvîntul lui
Dumnezeu în casa lor ºi se hrãnesc regulat cu aceastã Pîine?
Într-un sat de frunte am numãrat astã varã douãzeci de cazane de
fiert rachiu ºi oamenii se pregãteau sã mai cumpere cinci. Însã
n-am aflat în întreg satul nici o Biblie. Ce lucru dureros! Despre
noi spunem cã sîntem sãnãtoºi cînd avem pofta de mîncare ºi
mîncãm bine. Însã cînd pierdem pofta de mîncare e semn rãu, e
semn de boalã, iar cînd nu ne trebuie mîncare, sîntem greu
bolnavi. O, nesocotiþii de noi! De am pricepe cã aceastã regulã se
întîmplã ºi cu sufletul nostru... Sufletul cel viu ºi sãnãtos are ºi
el poftã de mîncare sufleteascã, îºi cere ºi el hrana lui zilnicã,
însã cînd omul e atins de atare boalã sufleteascã, începe sã nu-i
mai placã hrana cea sufleteascã, n-are poftã de ea, n-o mãnîncã,
iar sufletul lui este mort sau, mai bine zis, omorît de foame, cãci
omul nu i-a mai dat hranã. O, cîte suflete mor în aceastã foame!
Toþi cei care urãsc Cuvîntul lui Dumnezeu, toþi care se hrãnesc
cu pofte ºi plãceri lumeºti poartã în ei astfel de suflete moarte ºi
omorîte de lipsa hranei sufleteºti.
Evanghelia de mai sus spune cã Mîntuitorului I s-a fãcut milã
de gloate (Matei 14, 14) . Mi-este milã de gloatã cã n-are ce
m î n c a . . . N u v r e a u s ã l e d a u d r u m u l f l ãmî n zi - zi cea I s u s .
Mîntuitorului Îi e milã ºi azi de cei care flãmînzesc dupã Cuvîntul
lui Dumnezeu în pustia acestei vieþi. Mîntuitorul îi plînge pe cei
care îºi omoarã sufletul cu fel de fel de otrãvuri. În pustia acestei
vieþi pline de otravã sufleteascã, glasul Mîntuitorului se aude
strigînd: Eu sînt Pîinea Vieþii... Eu sînt Pîinea cea Vie... Veniþi ºi
luaþi hranã ºi viaþã pentru sufletul vostru!... Auzi tu, dragã
cititorule, acest glas?
 Pag. 241

Strada Croitorilor...

O stradã, aºa numitã Strada Croitorilor, este aici la Sibiu. Se

cheamã a croitorilor, dar n-am vãzut decît un singur croitor, în
capãtul ei. Am trecut de multe ori pe aceastã stradã ºi odatã am
apucat în vorbã cu un bãtrîn care locuieºte acolo:
- Cum se poate, moºule - l-am întrebat eu - de se cheamã
strada aceasta a croitorilor - ºi numai un singur croitor aveþi în
ea?
Bãtrînul mi-a rãspuns aºa la aceastã întrebare:
- Strada asta îºi are numele, domnule pãrinte, din vremea de
demult, de cînd era plinã de meºteºugari croitori. Însã acest
meºteºug s-a stins în curgerea vremii; oamenii au pãrãsit, rînd pe
rînd, aceastã meserie, însã numele strãzii a rãmas ºi pe mai
departe pînã azi, Strada Croitorilor. În cele mai multe case din
aceastã stradã - zicea mai departe moºul - oamenii pãstreazã ºi azi
unelte de croitorie: foarfece, ace, etc, ca o amintire din vremile
cînd strãmoºii ºi pãrinþii lor se ocupau de acest meºteºug...
Aºa mi-a desluºit bãtrînul istoria cu strada croitorilor ºi eu aflu
în aceastã desluºire un adînc înþeles creºtinesc. În vremile de
demult, la începuturile creºtinismului, viaþa cea creºtineascã era
ºi ea meserie în care toþi creºtinii lucrau neîncetat ºi minunate
fapte ºi lucrãri de putere creºtineascã ºtiau sã facã. Cînd citeºti în
Faptele Apostolilor despre viaþa celor dintîi creºtini, rãmîi uimit
despre felul de viaþã pe care îl duceau ei. În toate zilele ei erau în
bisericã... ºi erau una sufletul ºi inima lor... Erau în legãturã
frãþeascã, în frîngerea pîinii ºi în rugãciuni (Fap. Ap. 2, 42) .
Însã în curgerea vremii, viaþa cea adevãrat creºtineascã a slãbit
ºi s-a stins mereu, întocmai cum s-a stins meseria celor din Strada
Croitorilor. Rînd pe rînd creºtinii au pãrãsit meºteºugul de a trãi
o viaþã adevãrat creºtineascã; le-a rãmas însã numele de creºtini.
Se cheamã numai oamenii de azi creºtini, însã cei mai mulþi au tot
atît din viaþa cea creºtineascã cît mai au azi din croitorie oamenii
cei din Strada Croitorilor. Se pãstreazã ºi azi uneltele de lucru:
foarfece, ace, etc, însã nu mai lucreazã nimeni cu ele, ci le þin
numai de amintire. Aºa se pãstreazã ºi în casa multor creºtini
semne sfinte ºi scumpe: cruci, icoane, cãrþi, cu care creºtinii de
demult lucrau ºi biruiau pãcatele. Creºtinii de azi însã nu mai
l u cr eazã cu ele, ci l e þ i n mai mu l t n u mai d e ami n t i r e º i d e
podoabã.
N e t r e b u i e cu ad ev ãr at o î n t o a r c e r e l a î n c e p u t u r i l e
creºtinismului; ne trebuie revãrsarea Duhului Sfînt în pustia vieþii
sufleteºti de azi.
Pag. 242

Suflete al meu, de ce eºti mîhnit ºi de ce mã tulburi?...

(Psalm 42, 5)

Aºa îºi întreba psalmistul David sufletul sãu. Dacã aºa ne-am
întreba ºi noi sufletul nostru, apoi sãrmanul nostru ar rãspunde:
Sînt mîhnit pentru cã n-ai nici o grijã de mine... eu vorbesc ºi tu
n-auzi... eu plîng mereu ºi þie nu-þi pasã de lacrimile mele... mi-e
foame ºi nu-mi dai pîine sã mãnînc... mi-e sete ºi tu mã adãpi cu
alcool...

Evanghelia duminicii a 9-a dupã Rusalii

Umblarea pe mare; potolirea furtunii
Puþin credinciosule, de ce te-ai îndoit?

22. Îndatã dupã aceea Isus a silit pe ucenicii Sãi sã intre în

corabie ºi sã treacã înaintea Lui de partea cealaltã, pînã va da
drumul noroadelor.
23. Dupã ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sã Se
roage, singur la o parte. Se înnoptase, ºi El era singur acolo.
24. În timpul acesta, corabia era învãluitã de valuri în mijlocul
mãrii; cãci vîntul era împotrivã.
25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe
mare.
26. Cînd L-au vãzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spãimîntat ºi
au zis: Este o nãlucã! ªi de fricã au þipat.
27. Isus le-a zis îndatã: Îndrãzniþi, Eu sînt; nu vã temeþi!
28. Doamne, I-a rãspuns Petru, dacã eºti Tu, porunceºte-mi sã
vin la Tine pe ape.
29. Vino! I-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, ºi a început
sã umble pe ape ca sã meargã la Isus.
30. Dar, cînd a vãzut cã vîntul era tare, s-a temut; ºi fiindcã
începea sã se afunde, a strigat: Doamne, scapã-mã!
3 1 . Î n d a t ã , I s u s a î n t i n s m î n a, l -a apucat ºi i - a z i s : P u þ i n
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32. ªi dupã ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
33. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui
Isus, ºi I-au zis: Cu adevãrat, Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!
34. Dupã ce au trecut marea, au venit în þinutul Ghenazaretului
(Matei 14, 22-34) .
Iatã o Evanghelie pe care o trãim ºi noi de atîtea ori în viaþa
noastrã cea sufleteascã. Cine oare n-a avut vifor în marea vieþii
lui? Cine oare a avut tot senin ºi vreme bunã în viaþa lui? Nimeni!
Toþi am avut sau avem furtuni mai mari sau mai mici în marea
vieþii noastre. Vremea vieþii noastre se trece mai mult în nor decît
în senin; mai mult în furtunã decît în liniºte. Sînt douã feluri de
valuri ºi de furtuni în marea vieþii noastre: de o parte sînt valurile
necazurilor ºi ale întristãrilor, iar de altã parte e viforul ispitelor
ºi al pãcatelor. Pe furtuna cea dintîi - a necazurilor - toþi o
cunosc, toþi se tem de ea ºi se feresc de ea. Însã nu cunosc toþi
oamenii pe cealaltã: viforul ispitelor ºi al patimilor lumeºti. Puþini
se înspãimîntã de acest vifor ºi puþini cautã sã scape de el.
 Pag. 243

Dimpotrivã. Cei mai mulþi cautã în adînc aceastã furtunã ºi simt

plãcere în valurile plãcerilor lumeºti (adicã în valurile pieirii
sufleteºti). ªi mai puþini sînt apoi acei care-L cunosc pe Acela
care Singur poate domoli ºi liniºti furtuna necazurilor ºi viforul
ispitelor: pe Isus Mîntuitorul. O, ce priveliºti înspãimîntãtoare se
pot vedea în marea acestei vieþi! În toate pãrþile se vãd corãbii ce
se cufundã ºi corãbieri ce se îneacã; în toate pãrþile, suflete care
se pierd în valurile patimilor ºi pãcatelor; în toate pãrþile corãbieri
ce dorm la cîrma vieþii în vreme ce corabia lor se cufundã. Dar
iatã, în mijlocul acestei grozave furtuni de pieire sufleteascã, o
micã ceatã pluteºte în jurul unei lumini. E ceata celor puþini, care
Îl au pe Isus Mîntuitorul de cîrmaci ºi cîrmuitor al vieþii lor. În
mijlocul valurilor, aceastã ceatã stã fãrã fricã ºi peste valuri
umblã ca pe uscat.

Dragã cititorule! ªi tu eºti un cãlãtor pe marea acestei vieþi

plinã de vînturi ºi furtuni. ªi viaþa ta este o corabie prinsã de
furtunã în mijlocul mãrii. Însã dacã trãieºti o viaþã cu Domnul,
atunci n-ai de ce sã te temi. Cînd trãieºti o viaþã cu Domnul, El
apare mereu în furtunile vieþii tale cu luminã ºi scãpare, aºa cum
a apãrut ucenicilor cuprinºi de vifor. Cînd vine vremea rea, cînd
se face noapte în viaþa ta ºi toþi te pãsãresc, deodatã Se iveºte El,
Domnul ºi Mîntuitorul tãu, ºi îþi strigã: Nu te teme; cãci Eu sînt
cu tine ca sã te scap, zice Domnul (Ier. 1, 8) .
Pag. 244

O, ce uºoarã este viaþa cînd o trãieºti cu Domnul, cînd Îl ai pe

Domnul de cî r maci º i cî r mu i t o r al v i eþ i i t al e! D ã- þ i i ubite
cititorule, cîrma vieþii tale Acestui cîrmuitor, cãci El Singur ºtie
calea spre þãrmurile mîntuirii. El Singur ºtie cînd vine furtuna ºi
El Singur ºtie sã o liniºteascã. Sã-I dai cîrma vieþii tale ºi îndatã
vei scãpa de toate grijile, de toate necazurile ºi de toate
primejdiile. O ce liniºte, ce putere ºi ce încredere capeþi cînd
Domnul Isus e la cîrma vieþii tale!
Undeva am citit cã, pe vreme de furtunã, toþi cãlãtorii unui
vapor erau cuprinºi de groazã ºi spaimã. Numai un copil stãtea
liniºtit. E tata la cîrmã - zicea el - ºi nu mã tem! Era copilul
cãpitanului care cîrmuia vaporul. Cãlãtorii au rãmas ruºinaþi ºi
miºcaþi de încrederea ce o avea acest copil în tatãl sãu, iar ei,
oameni mari ºi creºtini, pierduserã încrederea în Tatãl ceresc. Aºa
e ºi cu noi: cînd Tatãl e la cîrmã, cînd voia Lui ºi legile Lui
cîrmuiesc corabia vieþii noastre, n-avem de ce sã ne temem. Se
spune mereu cã lumea aceasta e plinã de primejdii; eu zic însã cã
nu este decît o primejdie adevãratã în aceastã lume: cînd L-ai
pãrãsit pe Domnul, cînd din furtuna vieþii tale lipseºte El. Se
s p u n e mer eu cã aceas t ã l u me e o v al e a plîngerii, plinã de
necazuri. Însã eu zic cã nu este în aceastã lume decît un singur
necaz adevãrat. Cînd L-ai pierdut pe Domnul ºi trãieºti o viaþã
fãrã El. Cînd mi-a murit fie iertata soþie, poporul se plîngea ºi mã
bocea ca pe un pierdut ºi ca pe un nenorocit care a gãtat cu viaþa.
Eu însã le-am zis: Dragii mei! Eu nu sînt pierdut, cãci încã n-am
pierdut pe Mîntuitorul meu...
Un mare filozof, voind sã arate preþuirea unei mame, a lãsat
vestitele vorbe: Am pierdut pe mama; de acum n-am ce mai
pierde! Eu însã zic cã nu acesta e hotarul pierderii, ci e altul. E
acesta: Am pierdut pe Mîntuitorul; de acum n-am ce mai pierde!
Numai cine a ajuns la acest hotar e cu adevãrat pierdut pe vecii
vecilor. Greºeala oamenilor e cã nu se ºtiu rezema destul de tare
de Mîntuitorul, de Acest cîrmaci al vieþii noastre. Se reazemã
oamenii în lucruri trecãtoare.
De cînd eram preot la þarã, mi-aduc aminte de un om care a
murit de necaz cã pierduse cinci mii de lei. Sãrmanul! El n-avea
ºi nu cunoºtea pe Mîntuitorul de reazem ºi cîrmuitor al vieþii sale.
Sînt iarãºi alþii care Îl cheamã pe Domnul la cîrma vieþii lor,
dar numai pe vreme de boalã ºi necaz mare. Atunci strigã: Vai!...
Vai!... însã îndatã ce trece furtuna iarãºi Îl alungã de la cîrmã ºi
se cîrmuiesc ei spre pãcate ºi pieire.
Dragã cititorule! O credinþã vie ºi lucrãtoare are acela care ºi-a
încredinþat Domnului cîrma vieþii sale ºi înainteazã cu El spre þara
veºniciei. Ai tu o astfel de credinþã?
 Pag. 245

Cînd vifor se face...

Cînd vifor se face în marea vieþii

ºi-n noapte grozavã-ºi pierd calea drumeþii,
eu strig pe Domnul, ºi Domnul îndatã
furtuna alinã, de moarte mã scapã.

Cînd credinþa-mi slãbeºte ºi-ncep sã mã cufund

simt a Lui vorbe cum inima-mi strãpung:
Puþin credinciosule, de ce te-ai îndoit,
ori nu pentru tine pe Cruce-am murit?

O Doamne, iartã a mea necredinþã,

cu dar întãreºte a mea neputinþã,
eu cîrma vieþii Þie Doamne Þi-o dau,
la þãrmuri s-ajung ºi mîntuire sã iau.
Pag. 246

Evanghelia duminicii a 10-a dupã Rusalii

Vindecarea lunaticului
Cum sã scãpãm de patimi ºi pãcate

1 4 . C î n d a u a j u n s l a n o ro d , a venit un om, care a cãzut î n

genunchi înaintea lui Isus, ºi I-a zis:
15. Doamne, ai milã de fiul meu, cãci este lunatic, ºi pãtimeºte
rãu: de multe ori cade în foc, ºi de multe ori cade în apã.
16. L-am adus la ucenicii Tãi, ºi n-au putut sã-l vindece.
17. O, neam necredincios ºi pornit la rãu! a rãspuns Isus. Pînã
cînd voi fi cu voi? Pînã cînd vã voi suferi? Aduceþi-l aici la Mine.
18. Isus a certat dracul, care a ieºit afarã din el. ªi bãiatul s-a
tãmãduit chiar în ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus, ºi I-au zis deoparte: Noi de
ce n-am putut sã-l scoatem?
20. Din pricina puþinei voastre credinþe, le-a zis Isus. Adevãrat
vã spun cã, dacã aþi avea credinþã cît un grãunte de muºtar, aþi
zice muntelui acestuia: Mutã-te de aici colo, ºi s-ar muta; nimic
nu v-ar fi cu neputinþã.
21. Dar acest soi de draci nu iese afarã decît cu rugãciune ºi cu
post (Matei 17, 14-21) .
Un bolnav s-a apropiat de mine astã varã, într-un sat. Nu tuºea
acest bolnav, nu ºchiopãta ºi nici un alt fel de beteºug n-avea în
oasele lui. Purta însã în sufletul lui o boalã grea: beþia!
- Am încercat sã mã las de beþie, domnule pãrinte, ºi nu pot!
- mi se plîngea omul. Am iscãlit hotãrîrea în Lumina Satelor, am
þinut-o pînã la un loc, dar dupã o vreme, ºi mai cumplit m-am
îmbãtat. Ce sã fac ca sã mã pot scãpa de acest rãu?
Ca rãspuns i-am deschis Noul Testament ºi am citit împreunã
cu el Evanghelia fiului îndrãcit, de mai sus, ºi i-am arãtat cã patru
lucruri ne spune aceastã Evanghelie:
Întîia datã ne spune cã un copil avea duh mut, care îl chinuia
ºi îl arunca în foc ºi în apã. A doua oarã, cã pãrinþii lui l-au dus
la Isus. A treia oarã, cã i-a fost ºi mai rãu cînd S-a apropiat Isus
de el, ºi a patra oarã, cã s-a tãmãduit deplin.
- Vezi, omule! - i-am zis bolnavului, ºi tu trebuie sã treci prin
aceste patru stãri, ca sã te poþi mîntui. Întîia datã trebuie sã ne
dãm seama cã duhul mut din Evanghelie sînt pãcatele ºi patimile
cele rele cu ajutorul cãrora diavolul se face stãpîn peste voinþa
omului ce le primeºte.
ªi tu eºti stãpînit de puterea duhului mut, care cînd te
cuprinde, te aruncã în focul beþiilor ºi în noroiul pãcatelor.
De la început, diavolul pãcãtuieºte (1 Ioan 3, 8) ; ºi de cîte
ori pãcãtuim sau apucãm patimi rele (ca beþia, sudalma, mînia,
desfrînarea, etc), diavolul prinde putere asupra noastrã. Aceasta
e starea cea dintîi ºi din aceastã stare ar trebui sã fugim, trebuie
sã scãpãm; ºi altã scãpare n-avem decît la Isus, Mîntuitorul
nostru, care a venit sã nimiceascã lucrurile ºi puterea diavolului.
Ca ºi copilul din Evanghelie, aºa trebuie sã ne apropiem ºi noi cu
bolile cele sufleteºti de Isus Mîntuitorul ºi Tãmãduitorul bolilor
noastre cele sufleteºti ºi trupeºti.
 Pag. 247

Doctorul ºi izvorul tãmãduirii noastre, a bolilor sufleteºti, este

Isus Mîntuitorul. Fãrã de El noi nu putem face nimic. Însã cei mai
mulþi nu se ºtiu apropia aºa cum trebuie de Acest Izvor ºi de
aceea îi auzim plîngîndu-se: Am cercat, dar nu pot... Mi-am pus
în gînd sã mã las de ceea ºi ceea, dar n-am putut... N-au putut,
pentru cã au încercat sã facã acest lucru din puterile lor. Iar
Domnul Isus a spus apriat cã fãrã El nu putem face nimic
(Ioan 15, 5) . Cei care spun cã nu pot, au luat hotãrîrea fãrã
Hristos, iar o astfel de hotãrîre n-are putere.

Sã scapi de chinurile patimilor ºi pãcatelor înseamnã mai întîi

sã-þi faci o legãturã vie cu Mîntuitorul ºi sã alergi în braþele Lui
mîntuitoare. Sã scapi de patimi ºi de nãravuri urîte înseamnã sã
te hotãrãºti la o viaþã nouã ºi sã primeºti un Stãpîn nou: pe
Mîntuitorul Isus Hristos ºi sã începi o viaþã nouã cu El. Peste
aceastã hotãrîre se pogoarã de sus darul, harul ºi puterea Duhului
S f î n t , car e face din tine o fãpturã nouã, un om n o u , u n o m
duhovnicesc care biruie firea cea pãcãtoasã ºi patimile rele.
Semnul ºi dovada cã te apropii cu adevãrat de Mîntuitorul ºi
mîntuirea ta sufleteascã trebuie sã fie starea a treia prin care a
trecut copilul din Evanghelie, adicã i s-a fãcut mai rãu. Mult l-a
scuturat pe el diavolul, dupã ce s-a apropiat de Isus. Cînd te
apropii ºi tu cu adevãrat de Mîntuitorul, þi se face ºi þie mai rãu,
adicã diavolul se vede în primejdie de a-ºi pierde un credincios
Pag. 248

ºi de aceea umblã cu toate meºteºugurile lui sã nu te scape din

prinsoarea lui.
Pînã cînd petreci în fãrãdelegi, diavolul ºade mulþumit ºi
liniºtit de felul traiului tãu, dar îndatã ce vrei sã o rupi cu pãcatul
ºi sã te apropii cu adevãrat de Isus, þi se face ºi þie mai rãu, adicã
diavolul începe ºi el a lucra.
Unul dintre cei care s-au hotãrît împotriva pãcatelor ºi a intrat
în Oastea Domnului îmi scrie: Am þinut hotãrîre a pînã la un loc,
dar de la o vreme ºi mai tare s-a aprins pofta bãuturii în mine ºi
m-am îmbãtat ºi mai rãu. Altul, de altã parte, mi se plînge: De
cînd m-am hotãrît, nu mai am pace cu oamenii ãºtia, cã tot strigã
dupã mine cã-s pocãit, pentru cã dupã bisericã nu mã bag cu ei la
cîrciumã sã beau... Iatã, aceasta e starea a treia: cînd omul se
hotãrãºte pentru Domnul ºi se apropie de Dumnezeu, diavolul, pe
de altã parte, pune foc mai mult în patimile omului ºi scoate în
calea lui fel de fel de batjocuri ºi de prieteni care îl trag de
mînecã sã se dea iar la roatã cu lumea, adicã sã se întoarcã din
nou în mocirla din care a ieºit.
Dragã cititorule! Cînd satana te chinuie, dupã ce te-ai hotãrît
contra pãcatelor ºi te-ai apropiat de Mîntuitorul ºi mîntuirea ta
cea sufleteascã, sã nu te sperii - este cea din urmã zvîrcolire a lui.
Tu nu te teme! Stai drept ca un bun ostaº al lui Hristos în faþa
meºteºugurilor lui, mai înainteazã cîþiva paºi în credinþã, în
încredere, în alipire faþã de El ºi ai cîºtigat lupta, trecînd în starea
a patra a fiului din Evanghelie: tãmãduirea ºi mîntuirea ta cea
sufleteascã.
Acestea sînt cele patru stãri ºi trepte ale mîntuirii noastre
sufleteºti ºi toþi cei care vor sã intre cu adevãrat în Oastea
Domnului, vor trece prin ele.

Rugãciune

Isuse Mîntuitorule, iatã ies ºi eu în calea Ta ca fiul din

Evanghelie! Diavolul mã chinuieºte ºi pe mine ºi mã aruncã în
focul ºi apele ispitelor ºi patimilor. Fie-Þi milã de mine Doamne,
cãci rãnile din suflet mã dor. Din pustiurile pãcatului vin acum la
Tine, ºi ca un copil scãpat de moarte, vreau sã mã þin de Tine ºi
sã trãiesc cu Tine. Þie Îþi dau aceste mîini ºi picioare pe care le-ai
dezlegat din lanþurile lui satana. Þie Îþi dau ochii, urechile, gura,
gîndurile, vorbele mele. Toatã averea mea trupeascã ºi sufleteascã
o pun de acum în slujba Ta Doamne, ºi în ascultare de Tine!

ªi de la diavolul putem învãþa ceva bun

Un vestit predicator zicea: Sã învãþãm ºi de la diavolul ceva

bun. ªi de la diavolul putem învãþa ceva bun. Sã ne gîndim cîtã
stãruinþã pune diavolul pentru a cîºtiga un suflet de om. Cît
aleargã, cît se vicleneºte, cîte ºopteºte ºi cîte iscodeºte pentru a
cîºtiga un suflet de om. Sã ne gîndim cã stãruinþa aceasta e un
semn cã diavolul ºtie preþul sufletului, ºtie ce comoarã nepreþuitã
e un suflet de om, de aceea aleargã, lucrã, asudã, sã-l poatã
cîºtiga.
 Pag. 249

Mãcar ºi de la diavolul sã învãþãm a ne preþui sufletul,

comoara cea nepreþuitã pe care ne-a dat-o Dumnezeu!

Evanghelia duminicii a 11-a dupã Rusalii

Pilda datornicului neiertãtor

23. De aceea, Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu un împãrat,

care a vrut sã se socoteascã cu robii sãi.
24. A început sã facã socoteala, ºi i-au adus pe unul, care îi
datora zece mii de galbeni.
25. Fiindcã el n-avea cu ce plãti, stãpînul lui a poruncit sã-l
vîndã pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, ºi tot ce avea, ºi sã se
plãteascã datoria.
26. Robul s-a aruncat la pãmînt, i s-a închinat, ºi a zis: Doamne,
mai îngãduieºte-mã, ºi-þi voi plãti tot.
27. Stãpînul robului aceluia, fãcîndu-i-se milã de el, i-a dat
drumul, ºi i-a iertat datoria.
28. Robul acela, cînd a ieºit afarã, a întîlnit pe unul din tovarãºii
lui de slujbã, care-i era dator o sutã de lei. A pus mîna pe el, ºi-l
strîngea de gît, zicînd: Plãteºte-mi ce-mi eºti dator.
29. Tovarãºul lui s-a aruncat la pãmînt, îl ruga, ºi zicea: Mai
îngãduieºte-mã, ºi-þi voi plãti.
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus ºi l-a aruncat în temniþã, pînã va
plãti datoria.
31. Cînd au vãzut tovarãºii lui cele întîmplate, s-au întristat
foarte mult ºi s-au dus de au spus stãpînului lor toate cele
petrecute.
32. Atunci stãpînul a chemat la el pe robul acesta, ºi i-a zis: Rob
viclean! Eu þi-am iertat toatã datoria, fiindcã m-ai rugat.
33. Oare nu se cãdea sã ai ºi tu milã de tovarãºul tãu, cum am
avut eu milã de tine?
34. ªi stãpînul s-a mîniat ºi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînã va
plãti tot ce datora.
35. Tot aºa vã va face ºi Tatãl Meu cel ceresc, dacã fiecare din
voi nu iartã din toatã inima pe fratele sãu (Matei 18, 23-35) .
Evanghelia din duminica aceasta cuprinde o pildã tîlcuitã ºi
explicatã de Însuºi Mîntuitorul. Omul Împãrat din pildã este Tatãl
ceresc, care ne iartã atîtea ºi atîtea datorii de pãcate grele ºi
multe, iar datornicul sîntem noi, oamenii, care sãrim în capul
de-aproapelui pentru toate nimicurile ºi greºelile. Sã luãm aminte
cã Evanghelia asta e pusã ºi în Tatãl nostru, cînd zicem: ªi ne
iartã nouã greºelile noastre, precum iertãm ºi noi greºiþilor noºtri.
Vedeþi ce mare apãs se pune pe iertarea de-aproapelui nostru?
Domnul Isus ne spune apriat cã Tatãl ceresc ne iartã greºelile
numai condiþionat, adicã dacã ºi noi iertãm pe cele ale semenilor
noºtri. Dacã nu facem acest lucru, e o minciunã toatã rugãciunea
noastrã ºi tot numele nostru de creºtini. Iubirea ºi iertarea sînt
semnele cele mai bune cã cineva este un creºtin adevãrat; ºi cine
nu le are n-a primit cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi Evanghelia Lui.
Pag. 250

Cînd eram preot la þarã, mi-aduc aminte cã, în scaunul

mãrturisirii, la îndemnurile mele, de a se împãca cei sfãdiþi ºi de
a se ierta, cei mai mulþi rãspundeau: Asta n-o pot face, pãrinte, nu
mã lasã inima sã iert! Ba, diavolul nu te lasã! - rãspundeam eu. El
te opreºte, nu mînia, ca sã nu-þi d ai seama de bunãtatea lui
Dumnezeu care te-a iertat prin Jertfa Fiului Sãu ºi tu nu vrei sã
ierþi. Diavolul te opreºte sã nu-þi dai seama cã tu ai stat de faþã la
o judecãtorie care te-a condamnat la moarte ºi pieire veºnicã în
numele paragrafului de lege care zice rãspicat: Plata pãcatului
este moartea (Rom. 6, 23) . Din aceastã osîndã te-a scãpat Isus
Hristos, care a murit în locul tãu, te-a scãpat prin Jertfa Lui, prin
bunãtatea ºi mila Lui; ºi tu nu poþi sã ierþi o nimica toatã ce se
cere de la tine?

Jertfa Crucii este iertarea cea mare ce ni s-a dat nouã,

creºtinilor. În faþa acestei iertãri, toate micile noastre datorii ºi
duºmãnii ce le avem faþã de semenii noºtri dispar ca niºte lucruri
netrebnice. În faþa Crucii Mîntuitorului se topeºte ca ºi ceara la
faþa focului toatã zgura duºmãniilor ºi toate greºelile oamenilor
ºi ale de-aproapelui. Cine a primit cu adevãrat iertarea cea mare
n-are duºmani, n-are rãzbunãri, n-are zavistuiri...
 Pag. 251

Toate s-au topit în dragostea cu care ne-a iubit Mîntuitorul ºi S-a

jertfit pentru noi.
O, dragã cititorule, dacã tu nu poþi ierta ºi iubi, atunci sã ºtii
cã tu încã n-ai gustat din darurile ce izvorãsc din Jertfa Crucii! Tu
eºti numai o spoialã, dar nu un creºtin adevãrat. Cine a primit cu
adevãrat Jertfa Mîntuitorului, cine s-a renãscut la o viaþã nouã cu
El, ca o fãpturã nouã, iertatã ºi mîntuitã, aceluia nu-i mai trebuie
nici o predicã despre iertare. Dã-i aceluia palme, cã el rîde,
batjocoreºte-l, cã el te laudã, dã dupã el cu pietre, cã el rãspunde
cu rugãciune, înjurã-l, cã el tace. O, ce de mult ºtie rãbda ºi ierta
un creºtin adevãrat, luînd pilda Mîntuitorului, care ºi de pe Cruce
cerea iertarea celor care Îl rãstigniserã, zicînd: Tatã, iartã-le lor!
ªi tu, cititorule, trebuie sã faci aºa. Altcum, dacã la greºealã
rãspunzi tot cu greºealã, la sudalmã tot cu sudalmã, la batjocurã
tot cu batjocurã, eºti departe de Evanghelia Domnului ºi de
mîntuirea sufletului tãu. Eºti tu cititorule dintre aceia care, dupã
ce au gustat din iertarea ºi din bunãtatea lui Dumnezeu, s-au fãcut
u n i zv o r d e i er t ar e º i i u b i r e p en t r u al þ i i s au eº t i î n ch i p u l
datornicului din Evanghelie? Fã-þi tu singur socoata!

Pãmîntul ºi ploaia

Pãmîntul soarbe ploaia ce cade de sus, dar iarãºi o sloboade,

în formã de izvoare ºi fîntîni binecuvîntate. Noi însã sîntem
pãmîntul cel rãu care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în
loc de apã vie slobozim afarã un izvor de urã, de otravã ºi de
pãcat. Toatã firea cea necuvîntãtoare dã înapoi darul cerului de
sus. Ogoarele dau pîinea cea coaptã, din darul cerului de sus,
p o mi i n e d a u p o a m e l e , n u ma i o m u l - f ã c u t d u p ã ch i p u l º i
asemãnarea lui Dumnezeu, numai omul cel care soarbe neîncetat
iertare, milã ºi iubire cereascã - în loc de dragoste ºi alte roade
bune dã urã, zavistie, otravã ºi venin sufletesc. Ne mustrã ºi firea
cea necuvîntãtoare.
Lemnele ºi focul

Sã bãgãm de seamã cã lemnele ce ard în foc ne pot fi ºi ele o

predicã minunatã ºi un ajutor preþios pentru înþelegerea
Evangheliei despre dragostea lui Dumnezeu.
De ce ard lemnele cînd le aprindem? Învãþaþii au aflat cã
lemnele cînd ard nu fac altceva decît dau înapoi cãldura ce au
sorbit-o din razele ºi cãldura soarelui. Focul nu este, aºadar,
altceva decît o cãldurã a soarelui pe care lemnele au sorbit-o în
ele ºi, cînd le aprindem, ne-o dau nouã. În aceastã asemãnare
trebuie sã fim ºi noi faþã de iubirea Tatãlui ceresc. Soarele ºi
izvorul iubirii noastre este Dumnezeu ºi Jertfa cea Sfîntã a Fiului
Sãu. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest izvor trebuie sã
o dãm ºi noi mai departe. O, ce lucru fioros se vede în ziua de
azi! Lemnele cele neînsufleþite ne dau nouã cãldura de la soare
primitã, însã noi nu dãm nimic. Lemnele dau cãldurã, noi însã
dãm rãcealã. Sorbim cãldurã ºi luminã, dar dãm afarã urã ºi
otravã!...
Pag. 252

Dacã zavistuieºti oile, te rãzboieºti cu pãstorul...

Dacã zavistuieºti oile lui Hristos, te rãzboieºti cu Pãstorul lor.

Zavistuieºti oile acelea pentru care Hristos ªi-a vãrsat Sîngele ºi
pentru care ne-a poruncit ºi nouã a face totul...
De aceea, chiar de-ar face cineva minuni, chiar de-ar trãi în
feciorie, chiar de-ar posti ºi s-ar culca jos pe pãmînt, totuºi, prin
fapta zavistiei, va fi mai pîngãrit decît curvarii ºi mai nelegiuit
decît tîlharii. Dacã cineva ar lua în mîini un tîrnãcop aprins la
capãtul de sus ºi ar da foc acestei biserici, ºi prin aceasta ar surpa
altarul, oare nu fiecare din cei de faþã ar zvîrli cu pietre asupra lui
ca asupra unui pîngãritor?... Acelaºi lucru îl face ºi zavistuitorul,
care þine în mînã o flacãrã mai arzãtoare chiar decît focul, adicã
zavistia, cu care aprinde casele ºi sufletele oamenilor. Oare unul
ca acesta de ce fel de pedeapsã poate fi vrednic?...

Evanghelia duminicii a 12-a dupã Rusalii

Tînãrul bogat

16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, ºi I-a zis: Învãþãtorule, ce

bine sã fac, ca sã am viaþa veºnicã?
17. El i-a rãspuns: De ce mã întrebi: Ce bine? Binele este Unul
singur. Dar dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte poruncile.
18 . Care? I-a zis el. ªi Isus i-a rãspuns: Sã nu ucizi; sã nu
preacurveºti; sã nu furi; sã nu faci o mãrturisire mincinoasã;
19. sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe mama ta; ºi: Sã iubeºti pe
aproapele tãu ca pe tine însuþi.
20. Tînãrul I-a zis: Toate aceste porunci le-am pãzit cu grijã din
tinereþea mea; ce-mi mai lipseºte?
21. Dacã vrei sã fii desãvîrºit, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai,
dã la sãraci, ºi vei avea o comoarã în cer! Apoi vino, ºi
urmeazã-Mã.
22. Cînd a auzit tînãrul vorba aceasta, a plecat foarte întristat,
pentru cã avea multe avuþii.
23. Isus a zis ucenicilor Sãi: Adevãrat vã spun cã greu va intra
un bogat în Împãrãþia cerurilor.
24. Vã mai spun iarãºi cã este mai uºor sã treacã o cãmilã prin
urechea acului decît sã intre un bogat în Împãrãþia lui Dumnezeu.
25. Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rãmas uimiþi de tot,
ºi au zis: Cine poate atunci sã fie mîntuit?
26. Isus S-a uitat þintã la ei, ºi le-a zis: La oameni lucrul acesta
este cu neputinþã, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinþã.
27. Atunci Petru a luat cuvîntul ºi I-a zis: Iatã cã noi am lãsat tot
ºi Te-am urmat; ce rãsplatã vom avea?
28. Isus le-a rãspuns: Adevãrat vã spun cã, atunci cînd va sta
Fiul omului pe scaunul de domnie al mãririi Sale, la înnoirea
tuturor lucrurilor, voi, care M-aþi urmat, veþi ºedea ºi voi pe
d o u ã s p re z e c e s c a u n e d e d o m n i e , º i v e þ i j u d e c a p e c e l e
douãsprezece seminþii ale lui Israel;
 Pag. 253

29. ºi oriºicine a lãsat case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau
mamã, sau nevastã, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va
primi însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã.
30. Dar mulþi din cei dintîi vor fi cei din urmã, ºi mulþi din cei
din urmã vor fi cei dintîi (Matei 19, 16-30).
Duminicã avem la rînd Evanghelia cu tînãrul cel bogat care s-a
apropiat de Isus cu întrebarea: Învãþãtorul Bun, ce sã fac sã
moºtenesc viaþa veºnicã? Pãzeºte poruncile, i-a zis Domnul.
Le-am pãzit, a rãspuns tînãrul. ªi Isus i-a zis: Îþi mai lipseºte una:
Împarte-þi averile la sãraci ºi vino dupã Mine. Iar tînãrul, auzind
acestea, s-a întristat, cãci era foarte bogat. ªi a zis Isus: Cît de
anevoie vor intra în Împãrãþia lui Dumnezeu cei avuþi!
Sã cercetãm înþelesul acestei Evanghelii. Întîi sã ne întrebãm:
De ce a venit tînãrul la Isus? Ce l-a adus la Isus, cãci avea ºi
avere ºi avea ºi paza poruncilor? A venit la Isus, pentru cã nici
una, nici alta nu-i dãdeau liniºtea ºi pacea sufleteascã. Sufletul
n o s t r u s e d o r e º t e s p r e i z v o r ul p ãci i º i f er i c i r i i : s p r e I s u s
Mîntuitorul. Tînãrul din Evanghelie plecase spre acest izvor
p e n t r u a v en i l a E l , d ar, v ai , n u L - a a f l a t ! E l Î i a d r e s e a z ã
Domnului cuvintele: Învãþãtorule Bun; el venise la Domnul ca la
un mare cãrturar, ca la un rabin învãþat; de aceea Mîntuitorul îi
rãspunde: De ce Mã numeºti Bun?
Pag. 254

Mîntuitorul vede îndatã sufletul acestui tînãr; îl vede stãpînit

de patima iubirii de avuþii, vede înãuntrul lui idolii iubirii de
avuþii. Încã una îþi lipseºte - îi zice Domnul: leapãdã-te de
avuþiile tale ºi vino dupã Mine. Adicã Mîntuitorul zicea: Tu,
tinere, þi-ai fãcut un idol din bani ºi din averi... pînã cînd pe acest
idol îl iubeºti mai mult decît pe Dumnezeu ºi pe sufletul tãu, nu
poþi dobîndi fericirea.
Mîntuitorul l-a pus pe tînãrul din Evanghelie la hotarul, la
rãspîntia mîntuirii sufleteºti, dar el n-a putut trece acest hotar. S-a
întristat, cãci era bogat tare, þinea mai mult la avuþie decît la
Domnul.
Aici este cheia înþelegerii Evangheliei cu tînãrul cel bogat;
Domnul cere de la noi o viaþã predatã cu totul Lui, cere de la noi
sã ne despãrþim de toate patimile ºi de toþi idolii noºtri ºi sã
mergem dupã El. Înþelesul acestei Evanghelii nu este vinderea
averilor, ci este porunca cea mare de a trãi o viaþã predatã cu totul
Domnului. Vinderea averilor ºi împãrþirea lor la sãraci încã nu
înseamnã nici pe departe mîntuirea sufletului. Eu pot sã dau
sãracilor tot ce am, dar inima sã o las diavolului; am dobîndit
oare ceva? Pot sã mã lepãd de averi, dar sã rãmîn cu plãcerile; am
dobîndit ceva? Hotãrît cã nu! ªi chiar dacã mi-aº împãrþi toatã
averea pentru hrana sãracilor, chiar dacã mi-aº da trupul sã fie
ars, ºi n-aº avea dragoste, nu-mi foloseºte la nimic
(1 Cor. 13, 3) .
Mîntuitorul a cerut de la tînãrul din Evanghelie lepãdarea de
avuþii, pentru cã ºtia cã era stãpînit de patima asta. De la alþii
Domnul cere, tot aºa, sã se lepede de pizme, mînii, înºelãciuni,
minciuni ºi alte rãutãþi. Cel ce vrea sã vinã dupã Mine - a zis
într-alt loc Isus - trebuie sã se lepede de sine. ªi lepãdarea de sine
este un lucru tot atît de însemnat ca ºi lepãdarea de idolul iubirii
de argint ºi de avuþii.
Sã nu creadã cineva cã Evanghelia ne-ar învãþa cã trebuie sã
urîm avuþiile ºi sã le dispreþuim. O, nu! Dar cere Evanghelia sã nu
facem un idol din ele; sã nu le iubim mai mult decît pe cele
sufleteºti; sã nu ne înecãm în spinii lor. Cine iubeºte pe tatã ori
pe mamã, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine ºi cine
iubeºte pe fiu ori pe fiicã mai mult decît pe Mine, nu este vrednic
de Mine (Matei 10, 37). Cînd cresc bogãþiile, nu vã lipiþi inima
de ele (Psalm 62, 10) , cãci unde este comoara voastrã, acolo
este ºi inima voastrã (Luca 12, 34) .
Dar greºeala creºtinilor de azi e tocmai aici. Comoara de care
se lipeºte inima noastrã sînt averile ºi plãcerile. Iubim mai mult
pe cele lumeºti decît cele sufleteºti; iubim mai mult lumea decît
pe Domnul. Evanghelia ne pune ºi pe noi neîncetat la hotarul
mîntuirii sufleteºti, dar vai, cît de puþini pot trece acest hotar,
pentru cã oamenii iubesc mai mult lumea decît pe Domnul ºi
sufletul lor.
 Pag. 255

A fi un creºtin adevãrat înseamnã a trãi o viaþã predatã cu totul

Domnului. A fi un creºtin adevãrat înseamnã a merge pe urmele
Domnului, orice ar fi sã pierdem ºi orice ar fi sã se întîmple. A fi
un creºtin adevãrat înseamnã ca toatã comoara noastrã, toatã
dragostea ºi bucuria noastrã sã fie Scumpul nostru Mîntuitor. A
fi un creºtin adevãrat înseamnã sã-L ai pe Domnul de Stãpîn ºi
Poruncitor în casa ta ºi în viaþa ta. Sã-I dai Lui cheile de la toate
încãperile tale: de la casã, de la cãmarã, de la pod, de la pivniþã,
de la inimã, de la lada cu bani, etc.
Tînãrul din Evanghelie Îi dãduse Domnului toate cheile, dar
cînd a venit rîndul sã dea cheia de la bani ºi avuþii, de asta nu s-a
îndurat. S-a depãrtat întristat, cãci era foarte bogat...
Desigur, tot aºa s-ar întîmpla - tot aºa se întîmplã - ºi azi cînd
Domnul cere cheile noastre. Unii dau bucuros o parte din chei,
dar de altele nu se îndurã. N-ar da unii bucuroºi ºi cheile de la
anumite plãceri.
Eu m-aº înscrie în Oastea Domnului - zicea un om - dacã
mi-aþi lãsa pipa ºi femeile!... În ce minciunã trãiesc cei mai mulþi
creºtini de azi! κi închipuie oamenii cã pot dobîndi mîntuirea cu
paza unor porunci ºi cu lãsarea numai de unele rãutãþi.
Creºtinismul de azi ºi creºtinii de azi sînt reflectaþi clar în
Evanghelia din aceastã duminicã. Pînã e vorba de anumite datorii,
porunci ºi sfaturi, totul merge bine; dar cînd lucrul ajunge la
p r ed ar e, l a o v i aþ ã p r e d a t ã c u t o t u l D o mn u l u i , o amen i i s e
depãrteazã întristaþi, ca ºi bogatul din Evanghelie.
Du-te într-un sat ºi vorbeºte poporului despre datoriile lor de
creºtini, despre þinerea poruncilor ºi despre alte sfaturi morale.
Totul merge bine... oamenii te ascultã cu drag. Dar cînd le spui cã
trebuie sã o rupã cu cîrciumile, cu jocurile, cu petrecerile ºi cu
alte rãutãþi ºi plãceri lumeºti, cînd îi chemi sã intre înãuntru, sã
trãiascã o viaþã cu Domnul, se întristeazã îndatã ºi te pãrãsesc (ba
încã te ºi batjocoresc). Totul merge bine pînã le dai oamenilor
sfaturi morale. Dar îndatã ce-i chemi sã plece pe urmele
Domnului, s-a gãtat. Vai, ce lucru grozav este acesta!
Creºtinii de azi cautã mîntuirea în afarã de Hristos, în afarã de
o viaþã trãitã cu El. Dar mîntuirea se poate afla numai într-o viaþã
trãitã cu El ºi predatã cu totul Lui.

Socrate ºi darurile

Despre filozoful Socrate se spune cã odatã, de ziua numelui

sãu, învãþãceii ºi admiratorii lui i-au adus fel de fel de daruri
scumpe. Pe urmã, a venit un sãrac ºi a zis:
- Învãþãtorule, eu n-am avut daruri sã-þi aduc; eu n-am altceva
sã-þi aduc decît pe mine însumi! Dispune de mine cum voieºti!
- Acesta-i darul meu cel mai scump - a zis Socrate!
Acesta este, fratele meu, darul cel mai scump pe care-l iubeºte
ºi-l aºteaptã Scumpul nostru Învãþãtor ºi Mîntuitor: o viaþã
predatã Lui, o viaþã trãitã cu El ºi predatã cu totul în slujba Lui.
Pag. 256

O predare

Oastea Domnului a reuºit sã-I predea lui Dumnezeu multe

suflete ºi vieþi. În Lumina Satelor din anul 1927, s-a publicat
urmãtoarea prea frumoasã predare: Rog pe Bunul Dumnezeu sã-mi
fie Tatã, pe Isus Îl rog sã-mi fie Stãpîn ºi Mîntuitor, pe Duhul
Sfînt Cîrmuitor; Biblia ºi biserica sã-mi fie cãlãuza vieþii mele,
copiii lui Dumnezeu sã-mi fie prietenii mei... Mã predau cu totul
Domnului sã Se foloseascã El de mine cum va afla de bine. Am
fãcut aceastã fãgãduinþã de voia slobodã. Dumnezeu sã-mi dea har
ºi ajutor sã o pot þine...
Ce trebuie sã fac sã moºtenesc viaþa veºnicã? - a întrebat
tînãrul din Evanghelie. Sã vii dupã Mine! - i-a rãspuns Domnul.
Tot aºa ne-ar rãspunde ºi nouã dacã L-am întreba: Doamne, ce
trebuie sã facem ca sã moºtenim viaþa de veci? Sã veniþi dupã
Mine... sã trãiþi o viaþã predatã ºi închinatã Mie!...
Fãrã aceastã predare, creºtinismul nostru n-ajunge nimic.

Ce Mã numiþi Bun?

Ce Mã numeºti Bun ºi nu vrei sã vii dupã Mine? - i-a zis Isus

tînãrului din Evanghelie.
Tot aºa ne-ar putea zice ºi nouã:
- Ce Mã numiþi Bun, ºi nu Mã iubiþi?...
- Ce Mã numiþi Învãþãtor, ºi nu veniþi dupã Mine?...
- Ce Mã numiþi Mîntuitor, ºi nu Mã lãsaþi sã vã mîntuiesc?...
- Ce Mã numiþi Stãpîn, ºi nu-Mi slujiþi Mie?...
- Ce Mã numiþi Atotputernic, ºi nu vã încredeþi în Mine?...
- Ce Mã numiþi Viaþã, ºi nu doriþi Viaþa?...
- Ce Mã numiþi Cale, ºi nu umblaþi pe ea?...
- Ce Mã numiþi Înþelept, ºi nu Mã întrebaþi nimic?...
- Ce Mã numiþi Luminã, ºi iubiþi întunericul?...
- Ce-Mi ziceþi Doamne, Doamne, ºi nu faceþi voia Mea?
(Luca 6, 46) .
În aceastã icoanã grozavã ºi dureroasã trãiesc creºtinii ºi
creºtinãtatea de azi!
Isuse, Scumpul nostru Mîntuitor, ajutã-ne sã trãim o viaþã cu
Tine, o viaþã predatã Þie, o viaþã pusã cu totul în slujba Ta!
Amin.
 Pag. 257

O fetiþã a fãcut de ruºine pe învãþaþi

O ceatã de învãþaþi s-a strîns odatã la o disputã despre

Dumnezeire. Unii spuneau una; alþii alta; ºi nu se puteau înþelege
asupra întrebãrii lor dacã este Dumnezeu ºi cum ar fi Dumnezeu.
Unul dintre ei zicea:

- Nu este Dumnezeu; copilul, cînd se naºte, n-are credinþã;

numai pãrinþii i-o apasã cu de-a sila în ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
- Sã aducem aici un copil ºi sã vedem cum i s-a tipãrit credinþa
în ceara inimii!
Aduserã o fetiþã ºi o întrebarã ce ºtie ea despre Dumnezeu ºi
cum ºi-L închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetiþa, desfãcîndu-ºi
pieptul, grãi astfel:
- Eu cred cã Bunul Dumnezeu este atît de mare, încît nu-L pot
cuprinde cerul ºi pãmîntul, dar pe de altã parte, este atît de mic,
încît încape aici în inimioara mea...
Învãþaþii rãmaserã ruºinaþi de acest minunat rãspuns ºi
p r i cep u r ã º i ei cã D u mn ezeu n u S e p o at e afla prin oco º el i
omeneºti, ci numai prin credinþã.
Pag. 258

Bogatul ºi cãlãtorul

Un biet cãlãtor sãrac ceru sãlaº la casa unui bogat zgîrcit.

- Mergi de aici, se rãsti bogatul, cãci doar casa mea nu-i un
han la drumul mare pentru cãlãtori!
- Îngãduie-mi te rog, rãspunse sãracul, sã-þi pun trei întrebãri
- ºi apoi voi pleca în drumul meu. Cine a locuit aici înainte de
d-ta?
- Tata!...
- Dar înainte de dînsul?
- Bunicul!
- ªi dupã d-ta, cine va locui aici?
- Fiul meu!
- Precum se vede, zise sãracul, aici în casa asta nu stã nimeni
de statornicie. Se duc unii ºi vin alþii. Niºte cãlãtori sînteþi ºi dv.
iar casa asta e un han în care ar trebui sã primiþi ºi pe cei sãraci.
Cuvintele sãracului strãpunserã inima bogatului zgîrcit. Din
acea clipã, n-a mai respins pe sãraci, ci s-a fãcut izvor de milã ºi
milostivire pentru ei.

Evanghelia duminicii a 13-a dupã Rusalii

Pilda cu via cea neroditoare

33. Ascultaþi o altã pildã. Era un om, un gospodar, care a sãdit

o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a sãpat un teasc în ea, ºi a zidit
un turn. Apoi a dat-o unor vieri ºi a plecat în altã þarã.
34. Cînd a venit vremea roadelor a trimis pe robii sãi la vieri, ca
sã ia partea lui de rod.
35. Vierii au pus mîna pe robii lui, ºi pe unul l-au bãtut, pe altul
l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36. A mai trimis alþi robi, mai mulþi decît cei dintîi; ºi vierii i-au
primit la fel.
37. La urmã, a trimis la ei pe fiul sãu, zicînd: Vor primi cu cinste
pe fiul meu!
3 8 . D a r v i e r i i , c î n d a u v ã z u t p e f i u l , a u z i s î n t re e i : I a t ã
moºten itoru l ! Ven i þ i s ã - l o m o r î m º i s ã punem stãpînire pe
moºtenirea lui.
39. ªi au pus mîna pe el, l-au scos afarã din vie ºi l-au omorît.
40 . Acum, cînd va veni stãpînul v i ei , ce va face el vierilor
acelora?
41. Ei I-au rãspuns: Pe ticãloºii aceia ticãlos îi va pierde, ºi via
o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.
42. Isus le-a zis: N-aþi citit niciodatã în Scripturi cã: Piatra pe
care au lepãdat-o zidarii, a ajuns sã fie pusã în capul unghiului;
Domnul a fãcut acest lucru, ºi este minunat în ochii noºtri?
43. De aceea, vã spun cã Împãrãþia lui Dumnezeu va fi luatã de
la voi, ºi va fi datã unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
44. Cine va cãdea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe
acela peste care va cãdea ea, îl va spulbera (Matei 21, 33-44) .
 Pag. 259

Pilda de mai sus a spus-o Mîntuitorul în legãturã cu poporul

i s r a e l i a n . Vi a d i n p i l d ã î n c h i p u i a p e p o p o r u l i s r a e l i a n º i
legãmîntul ce-l fãcuse Dumnezeu cu el prin Moise. Ca pe o vie
adusese Dumnezeu pe poporul israelian din Egipt ºi-l sãdise în
pãmîntul fãgãduinþei, iar via a dat rãdãcini ºi a umplut þara
(Psalm 80, 8-9) . Aceastã vie, adicã legãmîntul ce-l fãcuse
Dumnezeu cu israelienii, prin Moise, era datã în seama
lucrãtorilor, adicã în seama preoþilor, arhiereilor ºi cãrturarilor
poporului, ca sã lucreze în ea, adicã sã vesteascã poporului
neîncetat acest legãmînt ºi roade de fapte bune sã facã. În aceastã
vie a poporului israelian, Dumnezeu sãdise ºi fãgãduinþa unui
Mesia Mîntuitor. Lucrãtorii viei, arhiereii ºi cãrturarii poporului,
trebuiau sã lucreze spre cunoaºterea ºi aflarea acestui Mîntuitor.
Însã lucrãtorii viei au lãsat via nelucratã ºi de aceea, poporul L-a
uitat pe Sãditorul viei, pe Dumnezeu, iar pe Cel fãgãduit - pe Isus
Mîntuitorul - nu L-au cunoscut cînd S-a ivit între ei, ci L-au
omorît, precum le-au omorît ºi pe slugile Domnului, pe profeþi.
Via Domnului sãditã în poporul israelian s-a umplut cu spini ºi
nici o roadã n-a fãcut (Isaia 5, 4) . De aceea poporul israelian
a f o s t n i m i c i t º i î m p r ã º t i a t p r i n r ã z b o i , i a r v i a l o r, a d i c ã
sufleteasca mîntuire prin Domnul ºi Mîntuitorul Isus Hristos a
fost luatã de la ei ºi datã neamurilor, adicã popoarelor pãgîne care
s-au încreºtinat.
Pag. 260

Mîntuitorul spunea pilda aceasta despre Sine, despre cum Îl

vor primi ºi Îl vor da la moarte arhiereii ºi cãrturarii poporului.
O, ce popor fãrã de minte au fost israelienii ºi vai, ce lucrãtori a
avut via lor! Cãci aceºti lucrãtori i-au atras ºi pe ei în rãtãcire ºi
pieire sufleteascã. Dar sã nu-i osîndim numai pe israelieni, ci mai
ales sã ne gîndim ºi la noi, cãci ºi viaþa noastrã este o vie sãditã
de Dumnezeu în pãmîntul fãgãduinþei. O, cît a lucrat Dumnezeu
pînã ne-a dat aceastã vie! El a sãpat pãmîntul, a îngrãdit-o, a
sãpat împrejurul ei ºanþ ºi a sãdit viþele cele mai alese
(Isaia 5, 2) . El a sãpat în mintea noastrã cunoºtinþa binelui ºi
a rãului. El a sãpat în inima noastrã atîtea simþuri alese ºi a sãdit
atîtea daruri sufleteºti.
A zidit un turn în mijlocul ei, ºi a sãpat ºi un teasc
(Isaia 5, 2) . O, ce turn mãreþ ºi tare a ridicat Dumnezeu în
mijlocul viei vieþii noastre! Golgota cea înaltã, Jertfa Domnului
ºi Sîngele Domnului sînt acest turn de apãrare ºi de mîntuire
sufleteascã. Ce aº mai fi putut face viei Mele, ºi nu i-am fãcut? -
zice Domnul (Isaia 5, 4) . Ce n-a fãcut ºi ce nu face Dumnezeu
pentru ca via vieþii noastre sã aducã roade de fapte bune? Însã
vai, via vieþii noastre, în loc de struguri buni, rodeºte struguri
sãlbatici de rãutãþi. Eu mã aºteptam sã facã struguri buni, de ce a
fãcut ea struguri sãlbatici? (Isaia 5, 4) .
În chipul israelienilor sîntem ºi noi, cãci ºi via vieþii noastre
s-a umplut de spini ºi pãlãmidã... ªi noi am uitat de Sãditorul
viei, am uitat cã viaþa noastrã e o vie a Domnului, care trebuie sã
aducã roade de fapte bune. Cîþi creºtini trãiesc gîndindu-se clipã
de clipã cã viaþa lor e o vie a Domnului, care trebuie sã
înfloreascã ºi sã rodeascã pentru Domnul? Israelienii L-au omorît
pe Fiul lui Dumnezeu. Cei care trãiesc în pãcate grele (între
aceºtia sînt ºi cei care suduie pe Fãcãtorul lor) ºi se împotrivesc
chemãrii Domnului, Îl rãstignesc ºi ei, din nou, pe Fiul lui
Dumnezeu (Evrei 6, 6) .
Pe orice mlãdiþã, care este în Mine ºi n-aduce roadã, El o taie
ºi o aruncã în foc - a zis Mîntuitorul (Ioan 15, 2) . Pentru ce a
fãcut ea struguri sãlbatici, cînd Eu mã aºteptam sã facã struguri
buni? Vã voi spune însã acum, ce voi face viei Mele: îi voi
smulge gardul, ca sã fie pãscutã de vite; îi voi surpa zidul, ca sã
fie cãlcatã în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curãþitã, nici
sãpatã, spini ºi mãrãcini vor creºte în ea! Voi porunci ºi norilor,
sã nu mai ploaie peste ea ( Isai a 5, 4-6) . Grozavã osîndã,
cumplitã judecatã! O Doamne, nu Te grãbi cu aceastã osîndã, cãci
ºi via vieþii noastre - ºi a mea - este plinã de spini! Gardul ei s-a
stricat ºi fiarele sãlbaticelor patimi au intrat în ea
(Psalm 80, 14). Mai îngãduie-mi Doamne, sã-mi sap din nou via
vieþii mele! Ajutã-mã Tu Doamne sã o fac iarãºi roditoare de
fapte bune. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te iar, cautã din cer ºi
cerceteazã via (Psalm 80, 15) vieþii mele, cãci fãrã de Tine nu
pot face nimic; sînt un zid gata sã cadã ºi un gard gata sã se surpe
(Psalm 62, 3) fãrã ajutorul Tãu.
 Pag. 261

Dragã cititorule! Poate cã mîine, poimîine, va sosi pentru via

vieþii tale vremea roadelor; ºi Domnul va trimite slugile Lui sã-þi
cearã partea Lui de rod. Ce roade va afla în via vieþii tale? Cum
stai tu cu via vieþii tale?

000.000

În legãturã cu aceste zerouri (nimicuri), numere ce înseamnã

de ºase ori tot nimica, iatã ce a pãþit un om: Se întîlni odatã cu un
filozof ºi începu a-i înºira laude despre femeia lui.
- Nevasta mea e frumoasã! - zise omul.
La asta, înþeleptul scrise pe hîrtie un 0, adicã o nimica.
- Nevasta mea e bogatã...
Filozoful mai scrise un zero: 00.
- Femeia mea e de neam mare...
Filozoful mai scrise un zero: 000.
- Femeia mea e cuminte...
Filozoful mai scrise un zero: 0.000.
- Femeia mea e harnicã...
Filozoful mai scrise un zero: 00.000.
- Femeia mea e blîndã...

Filozoful mai scrise un zero: 000.000. Acum erau ºase zerouri

laolaltã, adicã de ºase ori tot nimica. Atunci omul mai adãugã:
- Femeia mea e o femeie cu fricã de Dumnezeu ºi cu purtãri
curate!
La asta, filozoful scrise 1 înaintea celor ºase zerouri:
1.000.000. Prin asta, cele ºase zerouri deodatã cãpãtarã preþ ºi se
fãcurã un milion.
Poate sã aibã o femeie sau un om oricît de multe ºi bune
însuºiri; ele n-ajung nimic, dacã nu stau în fruntea lor credinþa,
morala ºi purtãrile bune.
Pag. 262

Evanghelia duminicii a 14-a dupã Rusalii

Nunta fiului de împãrat
Cel ce nu era îmbrãcat în hainã de nuntã

1. Isus a luat cuvîntul, ºi le-a vorbit iarãºi în pilde. ªi a zis:

2. Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu un împãrat, care a fãcut
nuntã fiului sãu.
3. A trimis pe robii sãi sã cheme pe cei poftiþi la nuntã; dar ei
n-au vrut sã vinã.
4. A trimis iarãºi alþi robi, ºi le-a zis: Spuneþi celor poftiþi: Iatã
cã am gãtit ospãþul meu; juncii ºi vitele mele cele îngrãºate au
fost tãiate; toate sînt gata, veniþi la nuntã.
5. Dar ei, fãrã sã le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda
lui, ºi altul la negustoria lui.
6. Ceilalþi au pus mîna pe robi, ºi-au bãtut joc de ei, ºi i-au
omorît.
7. Cînd a auzit împãratul, s-a mîniat, a trimis oºtile sale, a
nimicit pe ucigaºii aceia, ºi le-a ars cetatea.
8. Atunci a zis robilor sãi: Nunta este gata, dar cei poftiþi n-au
fost vrednici de ea.
9. Duceþi-vã dar la rãspîntiile drumurilor, ºi chemaþi la nuntã pe
toþi aceia pe care-i veþi gãsi.
10. Robii au ieºit la rãspîntii, au strîns pe toþi pe care i-au gãsit,
ºi buni ºi rãi, ºi odaia ospãþului de nuntã s-a umplut de oaspeþi.
ªi a zãrit acolo pe un om, care nu era îmbrãcat în haina de
nuntã.
11. Împãratul a intrat sã-ºi vadã oaspeþii;
12. Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fãrã sã ai haina de
nuntã? Omul acela a amuþit.
13. Atunci împãratul a zis slujitorilor sãi: Legaþi-i mîinile ºi
picioarele, ºi luaþi-l ºi aruncaþi-l în întunericul de afarã; acolo
vor fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor.
14. Cãci mulþi sînt chemaþi, dar puþini sînt aleºi
(Matei 22, 1-14) .
Plinã de învãþãtura mîntuirii este aceastã pildã. Împãratul din
pildã este Dumnezeu, iar nunta este Împãrãþia lui Dumnezeu, la
care sînt chemaþi toþi oamenii. Dar pentru a intra în Împãrãþia lui
Dumnezeu se cere pregãtire sufleteascã. Viaþa noastrã trebuie sã
fie o neîncetatã pr eg ãt i r e s u f l et eas cã p en t r u Î mp ãr ãþia lui
Dumnezeu.
Omul din pilda Evangheliei intrase la nuntã fãrã nici o
pregãtire. În mijlocul celor care veniserã îmbrãcaþi de sãrbãtoare,
el s-a trezit cã n-avea hainã de nuntã. Intrase în haine murdare ºi
rupte. În faþa mustrãrii împãratului, l-au cuprins ruºinea ºi
tãcerea... A fost amarnic mustrat ºi pedepsit.
Acest om nesocotit îi închipuie pe cei care îºi trãiesc viaþa în
nepãsare de cele sufleteºti; îi închipuie pe cei care n-au nici o
grijã de sufletul lor. Pilda lui este pusã în faþa noastrã cu un
strigãt de întrebare: Cum staþi cu viaþa voastrã cea sufleteascã?
Cum staþi cu haina sufletului vostru?...
 Pag. 263

Prin Taina Botezului ni s-a dat o hainã sufleteascã nouã ºi

curatã. Dar aceastã hainã n-a rãmas ºi nu rãmîne tot curatã.
Pãcatul murdãreºte, pãcatul rupe ºi zdrenþuieºte haina sufletului
nostru. Ea trebuie îngrijitã mereu, spãlatã ºi înnoitã. ªtii tu
cititorule, cu ce se spalã ºi se înnoieºte haina sufletului tãu? Se
spalã cu lacrimile cele calde de cãinþã pentru pãcate ºi, mai ales,
se spalã cu Sîngele Mîntuitorului, cu Jertfa cea scumpã a Crucii
de pe Golgota. Sîngele Lui ne curãþã de orice pãcat
(1 Ioan 1, 7) . Evanghelistul Ioan, într-un loc din vedeniile sale,
spune cã i-a vãzut în Ziua Judecãþii pe cei drepþi ºi credincioºi
îmbrãcaþi în haine albe ºi un înger îi arãta, zicînd: Aceºtia sînt cei
ce ºi-au spãlat veºmintele lor în Sîngele Mielului, adicã în Jertfa
lui Isus (Apoc. 7, 14).
Þi-ai spãlat ºi tu, cititorule, haina sufletului tãu în Jertfa cea
scumpã a Crucii de pe Golgota?
Pag. 264

Eu te întreb, iubite cititorule, cum este îmbrãcat sufletul tãu?

Eu te întreb cu ap. Pavel: în Ziua cea Mare a Judecãþii, oare vei
fi aflat îmbrãcat sau gol? (2 Cor. 5, 3) . Eºti tu gata de nuntã?
Adicã ai haine sufleteºti pentru Împãrãþia lui Dumnezeu? Ia seama
cã vine moartea ºi atunci nu te mai poþi îmbrãca; ia seama omule,
cã sluga Împãratului care cheamã la nuntã umblã printre noi (e
moartea) ºi ce ºtii? Trimisul Împãratului poate sã te cheme la
noapte sau mîine noapte, în sãptãmîna aceasta sau în cealaltã, anul
acesta sau în celãlalt. Ai tu hainele gata de nuntã? Dezbracã-te,
omule! Dezbracã-te repede de omul cel vechi, dimpreunã cu
faptele tale ºi te îmbracã în omul cel nou care se înnoieºte spre
cunoºtinþã dupã chipul lui Dumnezeu
(Col. 3, 9-12) .
O, ce mare dar este sã fii totdeauna gata de nuntã, adicã sã-þi
ai curatã ºi curãþitã de pãcate haina sufletului tãu! Sînt însã atît
de puþini - mai ales azi - acei care se îngrijesc de haina sufletului
lor. În zilele noastre e o falã sã te îmbraci la modã cu haine
lumeºti. Mãtãsurile acoperã zdrenþele sufleteºti. Suflete bolnave,
urîte, schiloade ºi schilave umblã cãptuºite în mãtãsuri ºi haine
fãloase. O, dacã ar putea lua înfãþiºarea vãzutã sufletele
oamenilor, ar fi plinã lumea de pocituri îmbrãcate în zdrenþe
murdare!
De cînd eram preot la þarã, mi-aduc aminte de unul care, în
toatã viaþa lui, ºi-a murdãrit ºi sfîrtecat mereu haina sufletului cu
fel de fel de pãcate. Pe patul morþii, îmi apucase patrafirul cu atîta
putere, încît abia l-am putut smulge din mîinile lui. Sãrmanul, ce
om! Se simþea gol-gol ºi zdrenþãros de haine sufleteºti ºi, în clipa
din urmã, cãuta în grabã ceva acoperãmînt sufletesc, dar era prea
tîrziu. Ferice de cei ce îºi spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul
vieþii, ºi sã intre pe porþi în cetate! (Apoc. 22, 14) .
Uitã-te bine, cititorule, la chipul de la începutul acestei
Evanghelii. Aºa vor sta pãcãtoºii în Ziua Judecãþii, cum stã omul
de alãturi. Omule, unde þi-s hainele cele sufleteºti? - va întreba
Dumnezeu. Eu L-am trimis pe Fiul Meu ca sã te îmbrace în hainã
nouã! Tu n-ai cunoscut pe Fiul Meu?
Atunci Isus, Fiul, va zice: Tatã ºi Doamne! De atîtea ori am
voit sã-l îmbrac pe omul acesta, ºi el n-a primit hainã nouã... De
atîtea ori l-am îmbiat cu hainã nouã ºi el n-a voit sã primeascã
darul Meu... de atîtea ori Mi-am pus Sîngele în faþa lui ºi i-am
zis: pune-þi hainele în Sîngele Meu ºi mai albe decît zãpada se vor
face, dar el n-a voit. Inimã nouã ºi duh nou am voit sã pun în cele
dinãuntru ale lui, dar el n-a voit... Vrednic este de judecatã ºi de
osîndã...
O, iubite cititorule, vino sã ne rugãm împreunã, suspinînd cu
Ieremia: Vai nouã, cãci hainele noastre s-au fãcut ca o cîrpã
murdarã! Cãmara Ta Mîntuitorule, o vãd împodobitã, dar haine nu
am ca sã intru în ea. Lumineazã haina sufletului meu!...
 Pag. 265

Primeºte dragã cititorule, primeºte îndatã pe Cel ce poate

curãþi haina sufletului tãu! Primeºte-L pe Isus Mîntuitorul ºi
Jertfa Lui cea sfîntã! Primeºte-L îndatã, cãci altcum ºi tu vei pãþi
ca acela care nu era îmbrãcat în hainã de nuntã! În Ziua Judecãþii
vei sta mut ºi ruºinat în faþa Împãratului Dumnezeu.

Þine-te bine!

Un pãcãtos, ajuns pe patul morþii, era cuprins de o mare

spaimã ºi groazã. Un prieten stãtea lîngã el ºi îl întãrea cu
vorbele:
- Nu te teme... þine-te bine!
- Tocmai asta aº vrea ºi eu, rãspunse muribundul, sã mã pot
þine de ceva, dar n-am de ce mã þine!...
Se simþea sãrmanul, lipsit de orice reazem sufletesc.
În ceasurile morþii, nu este, dragã cititorule, decît un singur
reazem: Isus Mîntuitorul ºi viaþa cea trãitã cu El. Vei avea tu
acest reazem?

Pe uºa unei biserici

Pe uºa unei vechi biserici din Italia se aflau scrise urmãtoarele

cuvinte: Un Singur Dumnezeu am; dacã El e vrãjmaºul meu, oare
cine mã va mîntui?
Un singur suflet am; dacã-l voi pierde ºi pe el, ce-mi va
rãmîne?...
Cititorule! Eºti tu împãcat cu Dumnezeu? Sau, prin pãcatele
tale, L-ai fãcut vrãjmaºul tãu? Ai primit tu Jertfa Crucii lui Isus,
car e t e ch eamã s ã t e î mp ace cu Dumn ezeu ? S au t r ãi eº t i î n
nepãsare de sufletul tãu ºi de mîntuirea ta?

Evanghelia duminicii a 15-a dupã Rusalii

Cele douã porunci

35. ªi unul din ei, un învãþãtor al Legii, ca sã-L ispiteascã, I-a

pus întrebarea urmãtoare:
36. Învãþãtorule, care este cea mai mare poruncã din Lege?
37. Isus i-a rãspuns: Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu
toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, ºi cu tot cugetul tãu.
38. Aceasta este cea dintîi, ºi cea mai mare poruncã.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca
pe tine însuþi.
40. În aceste douã porunci se cuprind toatã Legea ºi Prorocii.
41. Pe cînd erau strînºi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
42. Ce credeþi voi despre Hristos? Al cui fiu este? Al lui David,
I-au rãspuns ei.
43. ªi Isus le-a zis: Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl
numeºte Domn, cînd zice:
44. Domnul a zis Domnului Meu: ªezi la dreapta Mea, pînã voi
pune pe vrãjmaºii Tãi sub picioarele Tale?
Pag. 266

45. Deci, dacã David Îl numeºte Domn, cum este El fiul lui?
46. Nimeni nu I-a putut rãspunde un cuvînt. ªi, din ziua aceea,
n-a îndrãznit nimeni sã-I mai punã întrebãri (Matei 22, 35-46).
În porunca iubirii de Dumnezeu ºi de oameni zicea Isus cã se
cuprind toatã legea ºi prorocii. În aceastã poruncã se cuprinde ºi
t o at ã E v an g h el i a, cãci ºi Evang h el i a n u es t e al t cev a d ecî t
dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi Fiul, descoperitã oamenilor pe
pãmînt. Ca sã poþi avea dragoste creºtinã, adevãratã, vie ºi
l u cr ãt o ar e, t r eb u i e s ã cu n o º t i mai î n t î i º i s ã a f l i m a i î n t î i
dragostea lui Dumnezeu Tatãl faþã de noi, fãpturile Lui. Izvorul
ºi puterea dragostei noastre este Însuºi Dumnezeu, precum aºa de
bine a spus acest lucru ap. Ioan în cuvintele: ªi dragostea stã nu
în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a
iubit pe noi, ºi a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãºire pentru
pãcatele noastre. Dacã astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie
sã ne iubim ºi noi unii pe alþii ( 1 Ioan 4, 10-11) . Cine nu
iubeºte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru cã Dumnezeu este
dragoste (1 Ioan 4, 8) . Aceastã învãþãturã a dragostei creºtine
a predicat-o neîncetat Isus Mîntuitorul ºi pe urmã, a întãrit-o cu
Însãºi Jertfa Sa cea sfîntã. Ca pe un testament a lãsat Isus Hristos
ucenicilor Sãi cuvintele: Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii
pe alþii; cum v-am iubit Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii.
Prin aceasta vor cunoaºte toþi cã sînteþi ucenicii Mei, dacã veþi
avea dragoste unii pentru alþii (Ioan 13, 34-35) . Mîntuitorul a
adus porunca cea nouã a iubirii de-aproapelui, a iubirii chiar ºi a
vrãjmaºilor noºtri. Isus a lãsat în lume Evanghelia iubirii de
oameni ºi pînã va fi aceastã lume nu se va ivi o învãþãturã mai
minunatã decît aceasta.
Cu aceastã Evanghelie a iubirii au cuprins ucenicii toatã lumea
ºi aceastã iubire este ºi azi sufletul ºi duhul vieþii creºtine.
Aceastã iubire era ºi în viaþa celor dintîi creºtini. Despre creºtinii
cei dintîi Scripturile ne spun cã erau în legãturã frãþeascã, în
frîngerea pîinii ºi în rugãciuni. ªi erau una sufletul ºi inima celor
ce s-au botezat (Fap. Ap. 2, 42; 4, 32) . Însã, durere, din ce
au trecut vremea ºi veacurile, dragostea creºtinã s-a tot rãcit ºi a
slãbit. În vremile noastre parcã s-a stins cu totul dragostea
creºtinã. Se urãsc astãzi popoarele, se urãsc fiii aceluiaºi neam,
se urãsc chiar ºi cei din aceiaºi casã. De ce s-a stins ºi se stinge
tot mereu dragostea creºtinã între oameni? Rãspunsul cel mai bun
îl dã ap. Ioan cînd zice: Cine nu iubeºte n-a cunoscut pe
Dumnezeu, cãci Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8) . Creºtinii
de azi nu cunosc cu adevãrat pe Dumnezeu ºi pe Isus Mîntuitorul,
de aceea lipseºte dragostea creºtinã din viaþa lor. Dumnezeu este
iubire; Dumnezeu ºi Jertfa Fiului Sãu sînt izvorul iubirii; ºi cînd
ai aflat cu adevãrat acest izvor, þi se face ºi viaþa ta un izvor de
iubire creºtinã. Cine zice cã iubeºte pe Dumnezeu, dar urãºte pe
fratele sãu, este un mincinos (1 Ioan 4, 20) . Cei mai mulþi
dintre creºtini trãiesc o astfel de viaþã mincinoasã. Trãim un
creºtinism de forme goale, fãrã rãdãcini ºi fãrã adîncimi în
Evanghelia lui Hristos ºi de aceea lipseºte dragostea din mijlocul
nostru.
 Pag. 267

O iubire creºtinã adevãratã, vie ºi lucrãtoare o poþi avea numai

atunci cînd þi-ai pus viaþa în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar
aceastã luminã o poþi avea numai la poala Crucii Mîntuitorului.
Numai cãzut ºi îngenuncheat la Crucea Mîntuitorului poþi cîºtiga
acea dragoste sfîntã, care toate le suferã, precum ºi Isus le-a
suferit, toate le rabdã, cum ºi El le-a rãbdat.
Dragostea creºtinã este o floare curatã ce rãsare numai într-un
pãmînt al inimilor ce s-a udat cu Sîngele Jertfei de pe Golgota.
Cine nu cunoaºte Golgota, cine n-a gustat cu adevãrat din Jertfa
cea mare a Golgotei nu poate avea o dragoste creºtinã adevãratã.
Ca pe o poruncã nouã a lãsat Isus în lume dragostea creºtinã,
adicã a lãsat-o ca pe un lucru la care trebuia ºi la care trebuie o
viaþã nouã, o viaþã schimbatã, o viaþã dospitã de aluatul
Evangheliei. Numai cînd vor avea ºi vor trãi oamenii o astfel de
viaþã, se va vedea între ei dragostea creºtinã. Ap. Pavel zice
într-un loc, desp r e n o i cã s î nt em - cã t r eb u i e sã fim - casa
Duhului Sfînt (1 Cor. 6, 19) . Aceastã casã trebuie sã aibã douã
uºi: credinþa ºi dragostea. Credinþa este uºa ce se deschide spre
Dumnezeu ºi ne face legãtura cu Dumnezeu, iar dragostea este uºa
ce se deschide spre aproapele, spre iubirea aproapelui nostru.
Aceste douã uºi trebuie sã fie totdeauna deschise; prin una sã
primim, prin cealaltã sã dãm.
Viaþa credinciosului trebuie sã fie în asemãnarea unui canal cu
douã guri. Printr-o gurã a canalului curge în noi darul ºi puterea
cerului de sus, iar prin cealaltã gurã trebuie sã curgã acest dar
spre de-aproapele nostru, spre iubirea ºi mîntuirea lui. În acest
înþeles zicea Mîntuitorul despre omul credincios cã din inima lui
vor curge rîuri de apã vie (Ioan 7, 38) . Gurile acestui canal
trebuie sã fie totdeauna deschise ºi totdeauna în plinã curgere,
adicã de o parte sã tragem mereu dar ºi putere cereascã, iar de alta
sã slobozim acest dar în slujba lui Dumnezeu, spre mîntuirea
de-aproapelui. În acest înþeles zice ap. Pavel: ... credinþa lucreazã
prin dragoste (Gal. 5, 6) .
O credinþã din care nu curge dragoste este un canal astupat ºi
stricat. O credinþã fãrã dragoste faþã de-aproapele este ca un
pãmînt ce soarbe ploaia cerului de sus, dar n-o mai sloboade afarã
sub formã de izvor, ci o þine încuiatã numai pentru sine. O
credinþã fãrã dragoste este ca un lemn ce arde, dar nu dã cãldurã.
Nu cumva ºi credinþa ta este în felul acesta? Nu cumva ºi canalul
vieþii tale este astupat la o parte, la partea unde ar trebui sã curgã
dragoste?
Isus Mîntuitorul a zis: Prin aceasta vor cunoaºte toþi cã sînteþi
ucenicii Mei, dacã veþi avea dragoste unii pentru alþii
( Io an 1 3 , 3 5 ) . Însã acest semn de cunoaºtere a creºtinilor
adevãraþi parcã a pierit cu totul în zilele noastre.
Împãrãþia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pãmînt numai în
mãsura în care dragostea creºtinã va cuprinde inimile noastre. Foc
am venit sã arunc pe pãmînt ºi cît de mult doresc sã fie aprins -
zicea Isus (Luca 12, 49) .
Pag. 268

Acest foc este focul dragostei creºtine pe care trebuie sã-l

aprindem neîncetat în inimile noastre ºi sã aprindem cu el ºi pe
alþii. Împãrãþia lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult
decît cu acest foc al dragostei creºtine. Cu nimic nu poþi cîºtiga
mai curînd pentru Evanghelie un suflet pãcãtos ºi plin de urã decît
cu dragostea Evanghelicã. Despre prorocul David spune Biblia cã
el liniºtea cu cîntecele alãutei sale furia lui Saul. Cîntecul cel
dulce al dragostei creºtine liniºteºte ºi azi - mai mult ca orice -
sufletele tulburate de valurile urii. Ajutã ºi tu, dragã cititorule, sã
se audã în lume tot mai rãspicat acest cîntec dulce! Ostaºilor din
Oastea Domnului, aprindeþi ºi voi pe tot locul focul dragostei
cr eº t i n e º i d u ceþ i p e t o t l o cu l cî n t ecu l cel d u l ce al i u b i r i i
Evanghelice!

Apostolul Pavel, despre dragostea creºtinã

Cãci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor, mai tãietor

decît orice sabie cu douã tãiºuri: pãtrunde pînã acolo cã desparte
sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva, judecã simþirile ºi
gîndurile inimii (Evrei 4, 12) .
 Pag. 269

Chiar dacã aº vorbi în limbi omeneºti ºi îngereºti, ºi n-aº avea

dragoste, sînt o aramã sunãtoare sau un chimval zãngãnitor. ªi
chiar dacã aº avea darul prorociei, ºi aº cunoaºte toate tainele ºi
toatã ºtiinþa; chiar dacã aº avea toatã credinþa, aºa încît sã mut ºi
munþii, ºi n-aº avea dragoste, nu sînt nimic. ªi chiar dacã mi-aº
împãrþi toatã averea pentru hrana sãracilor, chiar dacã mi-aº da
trupul sã fie ars, ºi n-aº avea dragoste, nu-mi foloseºte la nimic.
Dragostea este îndelung rãbdãtoare, este plinã de bunãtate:
dragostea nu pizmuieºte; dragostea nu se laudã, nu se umflã, nu
se poartã necuviincios, nu cautã folosul sãu, nu se mînie, nu se
gîndeºte la rãu, nu se bucurã de nelegiuire, ci se bucurã de
adevãr, acopere totul, crede totul, nãdãjduieºte totul, sufere totul.
Dragostea nu va pieri niciodatã. Prorociile se vor sfîrºi; limbile
vor înceta; cunoºtinþa va avea sfîrºit. Cãci cunoaºtem în parte, ºi
prorocim în parte; dar cînd va veni ce este desãvîrºit, acest “în
parte“ se va sfîrºi. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simþeam
ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m-am fãcut om mare, am
lepãdat ce era copilãresc. Acum, vedem ca într-o oglindã în chip
întunecos; dar atunci, vom vedea faþã în faþã. Acum, cunosc în
parte; dar atunci, voi cunoaºte deplin, aºa cum am fost ºi eu
cu n o s cu t p e d ep l i n . Acu m d ar r ãmîn aces t e t r ei : cr ed i n þ a,
nãdejdea ºi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea
(1 Cor. 13, 1-13) .

Care ochi vãd mai bine?

Odatã un om l-a întrebat pe un înþelept:

- Care ochi sînt aceia care vãd mai bine: cei negri sau cei
albaºtri? Ai bãrbaþilor sau ai femeilor? Ai oamenilor sau ai
dobitoacelor?
- Ochii cei care vãd mai bine, a rãspuns înþeleptul, sînt aceia
ai zavistuitorilor, pentru cã aceºtia vãd prin toate casele, vãd prin
toate depãrtãrile, vãd lucrurile cele mai mãrunte, ba încã vãd atît
de bine, încît de cele mai multe ori vãd ºi ceea ce nu este...

“Sabia” unui împãrat

În anul 1547, a fost încoronat ca rege al Angliei, Edward al

IV-lea.
În ziua încoronãrii, i s-au adus trei sãbii, ca o închipuire a
celor trei regate pe care le avea Anglia de atunci ºi pe care tînãrul
rege urma sã le cîrmuiascã.
- Mai lipseºte o sabie - zise regele în clipele încoronãrii.
Toþi curtenii se tulburarã la auzul acestor cuvinte ºi începurã
a se întreba ce sabie mai lipseºte. Atunci regele zise:
- Mai lipseºte Biblia, sabia Duhului Sfînt... Sã o aduceþi aici
ºi sã o puneþi în fruntea celorlalte trei, cãci fãrã aceastã sabie nu
voi putea cîrmui împãrãþia!
Pag. 270

Cuminte rãspuns, cãci scris este: Îmbrãcaþi-vã cu toatã

a r mã t u r a l u i D u mn e z e u , c a s ã p u t e þ i þ i n e p i ep t î m p o t r i v a
uneltirilor diavolului. Cãci noi n-avem de luptat împotriva cãrnii
ºi sîngelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stãpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor rãutãþii care sînt în locurile cereºti. De aceea, luaþi toatã
armãtura lui Dumnezeu, ca sã vã puteþi împotrivi în ziua cea rea,
ºi sã rãmîneþi în picioare, dupã ce veþi fi biruit totul. Staþi gata
dar, avînd mijlocul încins cu adevãrul, îmbrãcaþi cu platoºa
neprihãnirii, avînd picioarele încãlþate cu rîvna Evangheliei pãcii.
Pe deasupra tuturor acestora luaþi scutul credinþei, cu care veþi
putea stinge toate sãgeþile arzãtoare ale celui rãu. Luaþi ºi coiful
mîntuirii ºi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu
(Efes. 6, 11-17) . Pe aceastã sabie a avut-o regele Angliei ºi
aceastã sabie ne trebuie ºi nouã.

Evanghelia duminicii a 16-a dupã Rusalii

Pilda talanþilor

14. Atunci Împãrãþia cerurilor se va asemãna cu un om, care,

cînd era sã plece într-o altã þarã, a chemat pe robii sãi, ºi le-a
încredinþat avuþia sa.
1 5 . U n u i a i - a d a t ci n ci t a l a n þ i , a l t u i a d o i , º i a l t u i a u n u l :
fiecãruia dupã puterea lui, ºi a plecat.
16. Îndatã, cel ce primise cei cinci talanþi, s-a dus, i-a pus în
negoþ, ºi a cîºtigat cu ei alþi cinci talanþi.
17. Tot aºa, cel ce primise cei doi talanþi, a cîºtigat ºi el alþi doi
cu ei.
18. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a fãcut o groapã
în pãmînt ºi a ascuns acolo banii stãpînului sãu.
19. Dupã multã vreme, stãpînul robilor acelora s-a întors ºi le-a
cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanþi a venit, a adus alþi cinci
talanþi, ºi a zis: Doamne, mi-ai încredinþat cinci talanþi; iatã cã
am cîºtigat cu ei alþi cinci talanþi.
21. Stãpînul sãu i-a zis: Bine, rob bun ºi credincios; ai fost
credincios în puþine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã
în bucuria stãpînului tãu.
22. Cel ce primise cei doi talanþi, a venit ºi el, ºi a zis: Doamne,
mi-ai încredinþat doi talanþi; iatã cã am cîºtigat cu ei alþi doi
talanþi.
23. Stãpînul sãu i-a zis: Bine, rob bun ºi credincios; ai fost
credincios în puþine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã
în bucuria stãpînului tãu!
24 . Cel ce nu primise decît un talant, a venit ºi el, ºi a zis:
Doamne, am ºtiut cã eºti om aspru, care seceri de unde n-ai
semãnat, ºi strîngi de unde n-ai vînturat:
25. mi-a fost teamã, ºi m-am dus de þi-am ascuns talantul în
pãmînt; iatã ce este al tãu!
26. Stãpînul sãu i-a rãspuns: Rob viclean ºi leneº! Ai ºtiut cã
secer de unde n-am semãnat, ºi cã strîng de unde n-am vînturat;
 Pag. 271

27. prin urmare se cãdea ca tu sã-mi fi dat banii la zarafi, ºi, la

venirea mea, eu mi-aº fi luat înapoi cu dobîndã ce este al meu!
28. Luaþi-i dar talantul, ºi daþi-l celui ce are zece talanþi.
29. Pentru cã celui ce are, i se va da ºi va avea de prisos, dar de
la cel ce n-are se va lua ºi ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaþi-l în întunericul de
afarã; acolo vor fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor
(Matei 25, 14-30) .
Pilda cu talanþii este foarte cunoscutã, însã prea puþin înþeleasã
ºi mai ales prea puþin pusã ºi trãitã în viaþa noastrã. În chipul
slugilor din Evanghelie, cãrora stãpînul le-a împãrþit talanþii,
sîntem noi, creºtinii, cãrora Dumnezeu ne-a împãrþit ºi ne împarte
mulþi ºi feluriþi talanþi. Un talant de la Bunul Dumnezeu este, spre
pildã, ºi sãnãtatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la
Dumnezeu e ºi averea omului. Un talant de la Dumnezeu sînt apoi
ºi diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cînta
frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie în
versuri, altul de a cînta la violinã sau alt instrument, etc. Toate
acestea sînt daruri primite de la Dumnezeu ºi omul e dator sã le
punã în slujba Domnului ºi a mîntuirii sufletului sãu. Nu tuturora
li s-au dat pe o mãsurã aceºti talanþi. Unora li s-a dat numai un
singur talant: sãnãtatea ºi mintea; altora (spre pildã, cãrturarilor)
li s-au dat mai mulþi talanþi. Toþi însã trebuie sã negustoreascã
pentru Domnul cu aceºti talanþi ºi sã scoatã din ei dobîndã de
mîntuire sufleteascã.
O, ce lucru frumos ºi ce viaþã minunatã ar fi în aceastã lume
cînd fiecare om ar negustori pentru Domnul cu talanþii ce-i are de
la El! O, cum s-ar schimba înfãþiºarea acestei lumi cînd - de la
ministru, pînã la primarul din sat - fiecare slujbaº ºi-ar da seama
cã slujba lui e un talant cu care trebuie sã lucreze ca pentru
Domnul ºi sã-ºi dea seama înaintea Domnului despre negustoria
sufleteascã ce a fãcut-o cu talantul ce i s-a dat. O, cît s-ar face de
buni ºi plugarii ºi toþi oamenii cînd toþi talanþii lor ar negustori
pentru Domnul! Însã ce vedem noi azi în lume? În toate pãrþile
vedem pe oameni risipind ºi îngropînd talanþii ce-i au de la
Dumnezeu. Ici, iatã, un beþiv îºi îngroapã sãnãtatea, mintea,
averea ºi sufletul. Dincolo, iatã un desfrînat cum îºi cheltuieºte
talantul cel trupesc ºi sufletesc. Ici, iatã slujbaºul cum îºi risipeºte
talanþii, fãcînd cu ei nedreptãþi ºi negustorind pentru diavolul;
dincolo, iatã pe zgîrcitul ºi pe lacomul cum astupã în pãmînt
talantul averii ce-l au de la Dumnezeu. Un risipitor de talanþi e ºi
cel care, cu darul cîntãrii, cîntã ºi zbiarã noaptea prin birturi, în
loc sã înveþe ºi sã cînte cîntãri creºtineºti. Un risipitor de talanþi
e ºi cel care, cu darul de a scrie în versuri, scrie poezii aþîþãtoare
de patimi rele. Muzicantul care duminica aþîþã lumea la joc cu
meºteºugul ce-l are în violinã încã negustoreºte pentru diavolul
c u t a l a n t u l c e - l a r e d e l a D u m n e z e u . To t p e n t r u d i a v o l u l
negustoreºte ºi cel ce are minte ºi învãþãturã bunã, dar foloseºte
acest talant pentru a înºela pe cei mai mulþi, care sînt mai puþin
pricepuþi. O, ce risipã grozavã se face azi cu talanþii Domnului ºi
în popor ºi între cãrturari!
Pag. 272

Dragã cititorule! Nu uita cã ºi tu ai primit de la Domnul talanþi

despre care va trebui sã dai seamã în Ziua Judecãþii. Tot ce ai tu,
toatã averea ta trupeascã, lumeascã ºi sufleteascã sînt un talant de
la Dumnezeu, cu care trebuie sã negustoreºti mîntuire sufleteascã.
În Ziua Judecãþii, aºa vei sta ºi tu în faþa Dreptului Judecãtor cum
stau slugile în chipul de mai jos. Unde este talantul ce þi l-am dat?
- va întreba Tatãl ceresc pe omul pãcãtos. Ce ai fãcut cu el? L-ai
bãut la crîºmã? L-ai cheltuit în desfrînãri? Ai viclenit cu el? Ori
ai fãcut nedreptate? Ori l-ai ascuns în zgîrcenie?
Vai celui ce nu-ºi va putea da seama în Ziua Judecãþii despre
talanþii ce i-a avut în aceastã lume!
ªi mai este încã un talant despre care va trebui sã ne dãm
seama în Ziua Judecãþii. E un talant mai scump decît toate: e
Jertfa Domnului Hristos, e Sîngele Domnului. E acesta un talant
ce ni se îmbie tuturor pentru a cumpãra cu el moºtenirea vieþii de
veci. Ai primit tu acest talant? ªi cum l-ai folosit?
 Pag. 273

Un ogor plin de spini ºi pãlãmidã am vãzut astã varã într-un

sat. Era al unui beþiv ºi oamenii spuneau cã beþivul e pe cale de
a-l vinde, adicã de a-l pierde pentru bãuturã. Aºa e pierdutã ºi
Împãrãþia lui Dumnezeu pentru cei ce-ºi îngroapã talanþii în
p at i mi º i p l ãceri lu meº t i , î n lo c s ã l u cr eze cu ei î n o g o r u l
mîntuirii sufleteºti. Tu cititorule, cum foloseºti talanþii ce-i ai de
la Domnul?

Un mãcelar ducea un porc la tãiat...

Un mãcelar ducea ieri un porc la tãiat. ªi, lucru ciudat. Îl

ducea dezlegat. Avea în buzunar cîteva boabe de porumb pe care
le arunca din cînd în cînd porcului ºi porcul mergea dupã el ca un
mieluºel blînd.

Vãzîndu-l, m-am gîndit în mine: iatã, aºa îi duce ºi diavolul pe

oameni la pieire sufleteascã. Nu cu puterea, ci cu înºelãciunea.
Are ºi satana întotdeauna la îndemînã o traistã plinã cu grãunþe de
pofte ºi plãceri lumeºti, pe care le scuturã ºi le aruncã celor pe
care vrea sã-i prindã în cursele lui. Vai de cei care pleacã dupã
aceste grãunþe! Calea lor ajunge la mãcelãria diavolului, la pieire
trupeascã ºi sufleteascã.
Pag. 274

Alexandru Macedon ºi piratul

Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, a prins odatã un pirat.

- Cu ce drept bîntuieºti tu mãrile? - l-a întrebat Alexandru
Macedon.
- Cu acelaºi drept cu care bîntuieºti ºi tu lumea, a rãspuns cu
îndrãznealã piratul. Eu jefuiesc din cînd în cînd cîte o corãbioarã,
tu însã jefuieºti ºi prãdezi împãrãþii întregi; ºi cu toate astea, mie
îmi zice lumea hoþ, iar þie împãrat!...
În acest chip sînt ºi acei oameni de azi (pãrinþi, învãþãtori,
preoþi, slujbaºi, etc), care þin sã dea altora mustrãri ºi sfaturi pe
care ei înºiºi nu le þin. Despre aceºtia zice Scriptura: Deci tu, care
înveþi pe alþii, pe tine nu te înveþi? Tu, care propovãduieºti: Sã nu
furi! - ºi tu furi? (Rom. 2, 21) .

Evanghelia duminicii a 17-a dupã Rusalii

A cananencei
Femeia cananeancã

21. Isus, dupã ce a plecat de acolo, S-a dus în pãrþile Tirului ºi

ale Sidonului.
22. ªi iatã cã o femeie cananeancã, a venit din þinuturile acelea,
ºi a început sã strige cãtre El: Ai milã de mine, Doamne, Fiul lui
David! Fiicã-mea este muncitã rãu de un drac.
23. El nu i-a rãspuns nici un cuvînt. ªi ucenicii Lui s-au apropiat
ºi L-au rugat stãruitor: Dã-i drumul, cãci strigã dupã noi.
24 . Drep t r ã s p u n s , E l a z i s : Eu n u sînt trimis decît la oile
pierdute ale casei lui Israel.
25. Dar ea a venit ºi I s-a închinat, zicînd: Doamne, ajutã-mi!
26. Drept rãspuns, El i-a zis: Nu este bine sã iei pîinea copiilor,
ºi s-o arunci la cãþei!
27. Da, Doamne, a zis ea, dar ºi cãþeii mãnîncã fãrîmiturile care
cad de la masa stãpînilor lor.
28. Atunci Isus i-a zis: O, femeie, mare este credinþa ta, facã-þi-se
cum voieºti. ªi fiica ei s-a tãmãduit chiar în ceasul acela
(Matei 15, 21-28) .
Femeia din Evanghelia de duminicã este pusã înaintea noastrã
cu învãþãturã despre cum trebuie sã fie credinþa noastrã.
Cananeanca era o femeie pãgînã care trãia într-o þarã pãgînã.
Cine a adus-o pe aceastã femeie pãgînã la picioarele lui Isus? Au
adus-o necazul ºi credinþa ei. În casa ei, femeia avea un necaz
mare: o fiicã chinuitã de diavolul. Iar în sufletul ei avea credinþa
tare cã numai Singur Isus o poate ajuta. Aºa trebuie sã fie, iubite
cititorule, ºi credinþa noastrã. ªi noi trebuie sã avem o credinþã
vie ºi lucrãtoare care sã ne scoatã din þara pãcatelor ºi sã ne plece
dupã ajutorul lui Isus Mîntuitorul. O credinþã ce te lasã sau cu
care te laºi sã trãieºti în toate pãcatele ºi nãravurile tale cele rele
este o credinþã moartã ºi de suflet pierzãtoare.
 Pag. 275

Pe femeia cananeancã a plecat-o dupã Hristos necazul ce-l avea

în casã: fiica ei care se chinuia cumplit cu diavolul. ªi noi avem
un astfel de necaz. Diavolul chinuieºte cumplit cu fel de fel de
patimi ºi nãravuri urîte ºi pe fiica noastrã cea scumpã ºi iubitã:
s u f l et u l n o s t r u . M u l t e h o t a r e v a f i t r e c u t s ã r m a n a f e mei e
cananeancã sã-ºi poatã scãpa fata ei de diavolul. Ea nu putea sta
acasã sã-ºi vadã fetiþa chinuitã de diavolul. ªi tu, cititorule, stai
liniºtit în pãcatele tale? Vezi pe diavolul cum îþi chinuieºte
sufletul ºi nu te miºti? Nu pleci sã-L afli pe Mîntuitorul?
Femeia din Evanghelie ne este apoi de învãþãturã nu numai
cum a plecat sã-L afle pe Hristos, ci ºi dupã cum s-a purtat în faþa
Mîntuitorului. Citiþi cu luare aminte Evanghelia de mai sus ºi
vedeþi la cît de grea încercare a pus Isus credinþa femeii. Biata
femeie plîngea ºi striga dupã ajutor, dar Isus nu i-a rãspuns ei. A
trebuit sã se roage ucenicii pentru femeie. Dar ºi atunci Isus
respinge rugarea ei. Pe vremea Mîntuitorului, evreii se þineau ca
singurul popor ales al Domnului. Toþi ceilalþi, pãgînii, erau numiþi
goimi, adicã cîini. De data asta - pentru a încerca credinþa femeii
- se pune ºi Mîntuitorul pe punctul acesta de vedere. De aceea
zice cã: Nu este bine sã iei pîinea copiilor (adicã a fiilor lui
Israel) ºi a o da cîinilor (adicã pãgînilor). Dar credinþa femeii nu
slãbeºte nici în faþa acestei respingeri, ci ºi mai fierbinte ºi mai
stãruitoare se face. Aceastã credinþã o apleacã la picioarele lui
Isus cu vorbele: Aºa este, Doamne. Luaþi aminte! Mare tainã este
în aceste vorbe. Prin ele, femeia zicea: Aºa este Doamne! Eu ºtiu,
eu cunosc cã sînt o pãcãtoasã, sînt o pãgînã vrednicã de osîndã,
de pedeapsã, de pieire, dar totuºi Te rog slobozeºte ºi pentru mine
o fãrîmã din darul ºi ajutorul Tãu...

Aºa, iubite cititorule, trebuie sã fie ºi credinþa noastrã: tare,

statornicã, stãruitoare. Sînt atîþia oameni care cred numai pînã ce
le merge bine, dar credinþa lor slãbeºte îndatã ce li se respinge o
micã rugãciune sau le vine un necaz ca încercare.
Pag. 276

Credinþa cea adevãratã trebuie sã ne aplece ºi pe noi la

picioarele Domnului Isus, la Crucea Sa, cu vorbele: Aºa este
Doamne! Adicã: Ne recunoaºtem ºi noi Doamne, cã sîntem
pãcãtoºi, pãgîni, nevrednici de ajutor, vrednici de osîndã, de
pedeapsã, de pieire, dar totuºi cãdem în faþa Ta ºi cerem mila Ta.
Î n f a þ a M î n t u i t o r u l u i t r e b u i e s ã t e v ezi , i u b i t e c i t i t o r u l e ,
neputincios, pãcãtos, osîndit, pierdut, pentru cã numai peste
aceastã cunoaºtere a stãrii tale celei pãcãtoase se pogoarã darul
iertãrii ºi al mîntuirii ce izvorãºte din Jertfa Crucii de pe Golgota.
Femeia cananeancã umblã sã apuce ºi ea o fãrîmiturã din masa
domnilor, adicã o fãrîmã din Dumnezeiasca milã ºi iertare. Nouã,
creºtinilor de azi, ne stã masa totdeauna întinsã. Pe noi nu ne
respinge Mîntuitorul ca pe femeia din Evanghelie, ci ne zice:
Orice veþi cere în Numele Meu, veþi cãpãta... cereþi ºi veþi primi
(Ioan 14, 13-14) . Pe noi creºtinii de azi, Isus Mîntuitorul ne
cheamã zicînd: Veniþi, cãci iatã toate sînt gata (Luca 14, 17) .
Veniþi, cãci iatã am suit Golgota... Veniþi, cãci iatã cuiele au
trecut prin mîinile ºi picioarele Mele... Veniþi, cãci suliþa a
strãpuns coasta Mea! Totul e gata, totul am suferit pentru voi ºi
mîntuirea voastrã... Cina marelui ospãþ e totdeauna întinsã ºi
deschisã... Veniþi ºi luaþi în dar viaþã ºi mîntuire!
Însã vai, cei mai mulþi creºtini n-ascultã aceastã dulce ºi
scumpã chemare; nu iau darurile ce li se îmbie. Nu pentru pãcate
îºi pierd oamenii sufletul, ci pentru cã nu ºtiu lua sau mai bine
zis, nu vor sã ia darurile ce ni le-a cîºtigat Mîntuitorul prin sfîntã
Jertfa Sa.

Mîinile cele mai lungi

Într-o revistã ºtiinþificã, un învãþat a pus odatã întrebarea: Care

oameni ºi care popoare ar avea mîinile cele mai lungi? S-au strîns
multe rãspunsuri. Unii spuneau cã negrii ar avea mîinile cele mai
lungi; alþii cã popoarele din rãsãrit; alþii cã hoþii de buzunare.
Între rãspunsuri a fost însã ºi unul ciudat care zicea aºa: Eu cred
cã mîinile cele mai lungi le au oamenii care se roagã din toatã
inima lui Dumnezeu, pentru cã mîinile acestor oameni ajung pînã
la cer ºi iau de acolo, prin rugãciune, tot ce le trebuie. Astfel de
mîini a avut, spre pildã, ºi Ilie prorocul, care ºi-a întins mîinile în
semn de rugãciune ºi a încuiat cerul ºi iarãºi l-a descuiat prin
rugãciune.
Minunat rãspuns! Sã ne fie ºi nouã de învãþãturã.

Testamentul lui Alexandru Macedon

Cînd era pe patul morþii, Alexandru Macedon a lãsat cu limbã

de moarte sã fie aºezat în sicriu, cu mîinile afarã din sicriu.
- Vreau - a spus împãratul cel care nu se sãturase niciodatã de
prãzi ºi comori - sã vadã toatã lumea cã mã duc cu mîinile goale
din aceastã lume!
 Pag. 277

Evanghelia duminicii dinaintea Înãlþãrii Sfintei Cruci

Precum Moise a înãlþat ºarpele în pustie...

13. Nimeni nu s-a suit în cer, afarã de Cel ce S-a coborît din cer,
adicã Fiul omului, care este în cer.
14. ªi, dupã cum a înãlþat Moise ºarpele în pustie, tot aºa trebuie
sã fie înãlþat ºi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa
veºnicã.
16. Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe
Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã
aibã viaþa veºnicã.
17. Dumnezeu, în adevãr, n-a trimis pe Fiul Sãu în lume ca sã
judece lumea, ci ca lumea sã fie mîntuitã prin El
(Ioan 3, 13-17) .
Evanghelia de duminicã e în legãturã cu o întîmplare din
Vechiul Testament. Dumnezeu trimisese asupra israelienilor ºerpi
veninoºi, ca pedeapsã pentru pãcatele lor. Atunci Domnul a trimis
împotriva poporului niºte ºerpi înfocaþi, care au muºcat poporul,
aºa încît au murit mulþi oameni în Israel. Poporul a venit la
Moise, ºi a zis: Am pãcãtuit, cãci am vorbit împotriva Domnului,
ºi împotriva ta. Roagã-te Domnului, ca sã depãrteze de la noi
aceºti ºerpi. Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui
Moise: Fã-þi un ºarpe înfocat, ºi spînzurã-l de o prãjinã; oricine
este muºcat, ºi va privi spre el, va trãi. Moise a fãcut un ºarpe de
aramã ºi l-a pus într-o prãjinã; ºi oricine era muºcat de un ºarpe,
ºi privea spre ºarpele de aramã, trãia (Numeri 21, 6-9) .
Pag. 278

O, ce înþeles adînc este în aceastã istorie din Vechiul

Testament!
Semnul ºarpelui de aramã a închipuit înainte cu mii de ani
Jertfa Crucii de pe Golgota ºi darul mîntuirii ce l-a adus aceastã
Jertfã. Cel care privea spre ºarpele de aramã al lui Moise, trãia ºi
nu murea. Tot aºa, ºi cel care primeºte darul Crucii de pe Golgota
scapã de moarte ºi de pieire sufleteascã.
În Eden (rai), ºarpele diavol a muºcat odinioarã pe strãmoºii
noºtri, Adam ºi Eva. Prin pãcatul neascultãrii, ºarpele diavol a
cãpãtat putere ºi a muºcat mereu în urmaºii lui Adam. Lumea se
umpluse de cumplitã moarte ºi pieire sufleteascã. Tatãlui Ceresc
I S-a fãcut milã de cei pierduþi. În mijlocul pieirii sufleteºti,
Dumnezeu a ridicat, ca oarecînd Moise în pustie, un Semn: a
ridicat Crucea ºi Jertfa Fiului Sãu, ca oricine va crede în El sã nu
piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Jertfa Crucii l-a biruit pe ºarpele
diavol ºi puterea veninului sãu. ªarpele diavol ºi-a pierdut
puterea. Muºcãturile lui nu mai omoarã. Li s-a gãsit leacul. Însã,
ca pe vremea lui Moise, ºarpele diavol ºi-a pierdut puterea numai
faþã de cel care priveºte ºi primeºte neîncetat Semnul ce l-a
ridicat Dumnezeu în pustia acestei vieþi: Jertfa Crucii Fiului Sãu.
Faþã de cel care nu priveºte ºi nu primeºte aceastã Jertfã, ºarpele
diavol are toatã puterea sã-l muºte de moarte.
O, ce dar minunat este nouã, creºtinilor, Jertfa Crucii lui
Hristos! Toatã taina vieþii ºi mîntuirii noastre sufleteºti este pusã
în aceastã Jertfã. Însã cei mai mulþi creºtini nu cunosc aceastã
Jertfã ºi de aceea nu este nici o putere în viaþa lor. Sã bãgãm de
seamã cã istoria ºi chipul de alãturi ne sînt un minunat ajutor
pentru înþelegerea Crucii Mîntuitorului. Ca sã simþi ºi sã doreºti
darurile Crucii, trebuie sã simþi mai întîi ºuierul ºarpelui, trebuie
sã simþi lumea aceasta ca pe o pustie plinã de ºerpii ispitelor ºi ai
patimilor, trebuie sã simþi pãcatul ca pe ºarpele ce te-a muºcat de
moarte, trebuie sã simþi fiorii morþii sufleteºti ºi din starea
aceasta, sã strigi din adîncul sufletului tãu: Scapã-mã Doamne,
mîntuieºte-mã Doamne, cãci sînt pierdut!... Cînd ai ajuns în starea
aceasta, deodatã þi se aratã ºi þie Semnul mîntuirii: Jertfa Crucii,
Sîngele Lui care ne curãþã de orice pãcat (1 Ioan 1, 7).
Cînd ai ajuns în starea aceasta, deci cînd simþi muºcãtura
ºarpelui ºi fiorii morþii sufleteºti, atunci Jertfa Crucii este pentru
tine o veste minunatã; este cea mai minunatã veste ce o poate auzi
omul pe pãmînt, este cel mai mare dar ºi cea mai mare bucurie ce
le poate primi omul pe acest pãmînt.
Cînd astfel ai primit Jertfa Crucii, te-ai aflat pe tine însuþi ºi
rosturile vieþii tale. Cãzut la picioarele Crucii, afli din ce grozavã
pieire te-a scãpat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Sub braþele Crucii afli
cã ºerpii ispitelor ºi ai pãcatelor nu mai au nici o putere asupra ta.
La poala Crucii afli cît de mult te-a iubit Dumnezeu Tatãl ºi Fiul.
La poala Crucii þi se deschid mintea ºi gura, ca sã strigi îngrozit:
Isuse Mîntuitorule, abia acum vãd eu, nebunul de mine, din ce
grozavã pieire m-ai scãpat pe mine prin durerile ºi moartea Ta...
Fãrã darul Tãu, eu aº fi ºi acum un om mort cu sufletul...
 Pag. 279

Eu trãiesc acum prin Tine ºi trebuie sã trãiesc pentru Tine... Viaþa

mea este un dar al Tãu... Eu nu mai sînt al meu, ci sînt al Tãu,
cãci Tu m-ai rãscumpãrat cu un preþ mare (1 Cor. 6, 19-20) ...
Eu sînt averea Ta ºi tot ce am trebuie sã pun în slujba Ta.
La picioarele Crucii se petrece minunea cea mare a schimbãrii
unei vieþi pãcãtoase. Numai cînd ai trecut prin aceastã schimbare
înseamnã cã ai aflat cu adevãrat Jertfa Crucii. Cei mai mulþi
creºtini trãiesc o viaþã fãrã putere creºtineascã tocmai fiindcã n-au
aflat cu adevãrat Jertfa Crucii.
Dacã azi este atîta moarte ºi pieire sufleteascã în lume, apoi
pricina cea dintîi ºi cea mai mare e tocmai asta cã mulþi creºtini
nu simt ºuieratul ºarpelui diavol, nu simt muºcãtura acestui ºarpe.
O, ce lucru grozav se vede între creºtinii de azi... Lumea de azi e
plinã de muºcãturile ºerpilor ispitelor ºi ai pãcatelor, însã oamenii
nici habar n-au de asta. ªerpii pãcatelor sug mereu vlaga ºi viaþa
sufleteascã a oamenilor, însã oamenii nu se îngrozesc, nu umblã
sã scape, nu primesc Jertfa Crucii care singurã îi poate scãpa de
pieire sufleteascã.
Dragã cititorule! Lumea ºi viaþa aceasta sînt pline cu ºerpii
ispitelor ºi ai pãcatelor. Bãtrînilor, tinerilor, bãrbaþilor, femeilor,
copiilor, îngroziþi-vã de aceºti ºerpi ce muºcã de moarte! Fugiþi
sub braþele Crucii, cãci acolo ºerpii ispitelor ºi ai pãcatelor n-au
nici o putere asupra voastrã. Iar dacã v-au muºcat ºerpii pãcatelor,
primiþi degrabã darul Crucii de pe Golgota, ca sã scãpaþi de
moarte ºi pieire sufleteascã! Toþi cei muºcaþi de ºerpii ispitelor ºi
ai pãcatelor, primiþi darul ce-l dã Jertfa Crucii ºi veþi scãpa îndatã
de moarte ºi pieire sufleteascã! Toþi cei scãpaþi de pieire prin
Jertfa Crucii, rãmîneþi viaþa întreagã sub braþele Crucii! Rãmîneþi
strîngînd în braþele voastre sufleteºti Crucea rãstignirii, ºi atunci
pãcatul ºi ispita nu mai au nici o putere asupra voastrã!
Dacã n-ai aflat ºi n-ai înþeles aceste lucruri, atunci sã ºtii,
dragã cititorule, cã pentru tine ºi azi e îngropatã Crucea lui Isus,
adicã darurile ei. Sînt ºi azi destui creºtini care încã n-au aflat
Crucea lui Isus ºi de aceea nu este nici o putere în viaþa lor ºi în
faptele lor. Ia ami n t e, dragã cititorule, cã taina cea mare a
mîntuirii tale sufleteºti în aceasta stã: ai aflat, ori n-ai aflat
Crucea Mîntuitorului.
Jertfa Crucii este izvorul cel viu din care curg valuri de iubire,
de fapte bune, de iertare, de mîntuire.

O, ce valuri de iubire curg din Crucea lui Isus!

O, ce Jertfã minunatã este Jertfa lui Isus!
Orice suflet care zace de pãcate biruit
sã primeascã Jertfa Crucii, ca sã fie mîntuit!

Dragã cititorule, te-a muºcat ºi pe tine ºarpele diavol? Primeºte

fãrã zãbavã Jertfa Crucii, altcum eºti pierdut!
Pag. 280

Evanghelia duminicii dupã Înãlþarea Sfintei Cruci

Calea Crucii lui Hristos

34. Apoi a chemat la El norodul împreunã cu ucenicii Sãi, ºi le-a

zis: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine
însuºi, sã-ºi ia crucea, ºi sã Mã urmeze.
35. Cãci oricine va vrea sã-ºi scape viaþa, o va pierde; dar
o r i ci n e î º i va p i erd e vi a þ a d i n p r i c i n a M e a º i d i n p r i c i n a
Evangheliei, o va mîntui.
36. ªi ce foloseºte unui om sã cîºtige toatã lumea, dacã îºi pierde
sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul sãu?
38. Pentru cã de oricine se va ruºina de Mine ºi de cuvintele
Mele în acest neam preacurvar ºi pãcãtos, Se va ruºina ºi Fiul
omului, cînd va veni în slava Tatãlui Sãu împreunã cu sfinþii
îngeri.
9. 1. El le-a mai zis: Adevãrat vã spun, cã sînt unii din cei ce stau
aici care nu vor muri pînã nu vor vedea Împãrãþia lui Dumnezeu
venind cu putere (Marcu 8, 34-38; 9, 1) .
Iatã cît de frumoasã este ºi aceastã Evanghelie! Ea cuprinde tot
ce trebuie sã primim pentru mîntuirea sufletului nostru. Sã luãm
pe rînd învãþãturile din ea:
Cel ce voieºte sã vinã dupã Mine sã se lepede de sine... - zice
Evanghelia. Asta înseamnã cã dacã vrei sã pleci dupã Hristos,
trebuie sã te hotãrãºti pentru El, trebuie sã intri în slujba Lui ºi sã
asculþi de El ºi de voia Lui. Voile tale, de cele mai multe ori, sînt
voile trupului ºi ale gîndurilor (Efes. 2, 3) , adicã voile lui
satana ºi ale pãcatului; ºi de aceea trebuie sã te lepezi de ele ºi
sã-L primeºti pe Hristos de Stãpîn, Poruncitor ºi Împãrat în casa
sufletului tãu. Voi nu ºtiþi cã nu sînteþi ai voºtri? - zice ap. Pavel
(1 Cor. 6, 19) , ci sînteþi ai lui Hristos, care v-a rãscumpãrat cu
preþ mare. Lepãdarea de sine asta înseamnã: sã-þi dai mîinile tale,
picioarele tale, inima ta, vorbele tale ºi gîndurile tale, sã-þi dai tot
ce ai lui Isus Hristos, sã le pui în slujba Lui ºi în ascultare de El.
Dar lucrul acesta nu e uºor. De aceea, zice mai departe
Evanghelia, cã oricine vrea sã se lepede de sine, trebuie:
Sã-ºi ia crucea sa, adicã sã porþi luptã cu patimile, cu
plãcerile, cu ispitele ce þi le scoate lumea aceasta în calea ta de
mergere înainte dupã Hristos. Dar în aceastã luptã, noi am cãdea
neputincioºi la cel dintîi pas dacã înaintea noastrã n-am avea
Crucea lui Hristos, adicã Jertfa cea mare a rãstignirii lui Hristos
pentru pãcatele noastre.
Cititorule! Priveºte icoana de alãturi ºi-þi dã seama cã pentru
tine suie Hristos Golgota! Pentru pãcatele tale ºi ale mele, ºi ale
tuturor. Crucea pe care o duce Hristos pe umerii Sãi, ca sã moarã
pe ea, este darul prin care ne-a venit iertare ºi mîntuire de pieirea
cea veºnicã. Dacã tu ai înþeles acest dar al mîntuirii tale prin
Jertfa lui Hristos, apoi acest dar al Crucii îþi dã ºi þie putere ºi
tãrie sã mergi înainte dupã Hristos, ducîndu-þi crucea ta. Acest
dar al Crucii îþi dã puterea sã birui pãcatul ºi sã sporeºti în fapte
bune.
 Pag. 281

Cititorule! Ai înþeles tu acest dar ºi, înþelegîndu-l, te-ai

rãstignit ºi tu faþã de lume? (Gal. 5, 24) ... Sau, fãcînd voile
t r u p u l u i º i a l e g î n d u r i l o r, r ã s t i g n e º t i d i n n o u p e F i u l l u i
Dumnezeu? (Evrei 6, 6) ...

Iar cine îºi va pierde sufletul sãu pentru Mine ºi pentru

Evanghelie, acela îl va mîntui. Asta înseamnã cã pentru Hristos
trebuie sã fim gata oricînd sã jertfim orice, chiar ºi viaþa noastrã.
Nici necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau
lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia, sau sabia nu ne pot despãrþi
pe noi de dragostea lui Hristos (Rom. 8, 35-39) .
Cã ce va folosi omului de ar dobîndi lumea întreagã ºi îºi va
pierde sufletul sãu? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul
sãu?, zice mai departe Evanghelia. Scrieþi aceste vorbe cu slove
de aur pe pereþii casei voastre ºi mai ales în mintea ºi inima
voastrã, pentru ca sã nu uitaþi niciodatã cã sufletul este ceea ce
avem noi mai scump ºi mai de preþ în aceastã lume. Astãzi însã se
pare cã sufletul a ajuns cel mai lesne negoþ. Cîþi nu-ºi dau sufletul
pentru o plãcere, pentru o frumuseþe trecãtoare? Cîþi nu ºi-l vînd
pentru lãcomia unui cîºtig, a unui blid de linte?
Pag. 282

Cititorule! Calea crucii este calea sufletului tãu, este grija ºi

îngrijirea de sufletul tãu. Calea crucii este calea cea strîmtã ce
duce la viaþã. Mergi tu pe aceastã cale, sau ai apucat pe cea largã,
ce duce la pieire? (Matei 7, 13) .

Cã Tu cu mine eºti, Doamne!...

În Psaltire sînt aceste dulci ºi plãcute vorbe. Dar mulþi citesc

în Psaltire aºa, de-a alergarea, ca ºi cînd te slobozi la fugã pe
drum; ºi de aceea nu-ºi dau seama despre înþelesul cel adînc al
vorbelor de acolo. Aºa citeam odatã ºi eu în Psaltire, dar de cînd
trãiesc o viaþã hotãrîtã pentru Domnul, de atunci altcum citesc ºi
altcum înþeleg. De atunci vorbele: Domnul este cu mine, îmi dau
o încredere ºi o tãrie pe care toþi banii ºi toþi oamenii pãmîntului
nu mi le pot da. De s-ar ridica împotriva mea munþi întregi de
primejdii ºi de necazuri, eu nu mã tem, cãci glasul Lui îl aud: Nu
te teme, cãci Eu sînt cu tine ca sã te scap ºi sã te mîntui
(Ier. 1, 8) .
Dar vorbele: Domnul este cu mine, îmi dau nu numai tãrie ºi
încredere în vreme de necaz, ci îmi dau ºi o datorie. Dacã Domnul
este cu mine, trebuie sã-mi dau seama cã Domnul vede ce fac,
ascultã ce vorbesc ºi ºtie ce gîndesc. Dacã Domnul este cu mine,
ºi vreau sã rãmînã cu mine, trebuie sã mã duc numai acolo unde
ºi Domnul poate merge cu mine ºi trebuie sã stau numai acolo
unde ºi Domnul poate sta cu mine. Cînd cineva mã cheamã la
crîºmã duminica, eu mã întreb: Oare Domnul poate merge acolo
cu mine? Ba! Atunci nici eu nu merg! Oare poate Domnul sta cu
mine acolo unde se vorbesc vorbe murdare? Ba! Atunci nici eu nu
stau! Oare rãmîne Domnul cu mine cînd înºel, cînd sudui, cînd
mint, cînd pãcãtuiesc? Ba! Atunci mã las de pãcat ºi mã þin de
Domnul.
Odatã, un mire l-a chemat la ospãþ pe un prieten de-al lui.
- Te ascult, dragã prietene, a zis chematul, dar numai cu
condiþia sã mã laºi sã-L aduc cu mine ºi pe un Prieten al meu.
- Cu tot dragul, a rãspuns mirele.
În vremea ospãþului, dupã ce s-au încheiat slujba cununiei ºi
masa (adicã înainte de a se începe îmbãtãrile ºi vorbele uºoare),
chematul s-a ridicat sã plece.
- Cum se poate sã pleci aºa curînd? - a întrebat mirele.
- Nu pot sã rãmîn mai departe, a rãspuns cel chemat. Prietenul
despre care þi-am spus cînd m-ai invitat este Domnul, ºi Acest
Prieten nu vrea sã rãmînã mai departe, iar eu ascult de El, mã þin
de El ºi mã duc cu El...
Acesta este, iubite cititorule, înþelesul cel adevãrat al vorbelor:
Domnul este cu mine. O, cum s-ar schimba faþa acestei lumi cînd
tot omul ar putea zice: Domnul este cu mine... Tu cu mine eºti
Doamne!...
 Pag. 283

Crucea înseamnã iertare...

Un împãrat al Franþei, Ludovic al XII-lea, dupã ce ºi-a ocupat

tronul, a fãcut o listã a tuturor vrãjmaºilor pe care ºtia cã-i are în
þara lui. Înaintea numelui fiecãruia, a pus cîte o cruce. Auzind
duºmanii despre aceasta, au fugit ºi s-au ascuns, în credinþa cã
semnul crucii dinaintea numelui lor înseamnã cã vor fi toþi
omorîþi. Dar împãratul le-a trimis vorbã sã stea liniºtiþi în þarã,
cãci crucea pe care a pus-o lîngã numele lor înseamnã iertarea lor.
Cititorule! Eºti tu un pãcãtos? Te-a pus ºi pe tine pãcatul în
vrãjmãºie cu Împãratul Hristos ºi acum te temi de pedeapsa Lui?
Nu te teme! Priveºte sus, la Crucea lui Isus! Crucea Lui înseamnã
iertarea ta ºi a pãcatelor tale. Oricît de pãcãtos ai fi, Împãratul
Hristos vrea sã te ierte ºi te cheamã înapoi, în þara Lui, dacã te-ai
hotãrît pentru cãinþã, pentru îndreptare, pentru Împãrãþia Lui.

Evanghelia duminicii a 18-lea dupã Rusalii

Pescuirea minunatã
De acum veþi fi pescari de oameni...

1. Pe cînd Se afla lîngã Lacul Ghenazaret ºi Îl îmbulzea norodul

ca sã audã Cuvîntul lui Dumnezeu,
2. Isus a vãzut douã corãbii la marginea lacului; pescarii ieºiserã
din ele sã-ºi spele mrejile.
3. S-a suit într-una din aceste corãbii, care era a lui Simon: ºi l-a
rugat s-o depãrteze puþin de la þãrm. Apoi a ºezut jos, ºi învãþa
pe noroade din corabie.
4. Cînd a încetat sã vorbeascã, a zis lui Simon: Depãrteazã-o la
adînc, ºi aruncaþi-vã mrejile pentru pescuire.
5. Drept rãspuns, Simon I-a zis: Învãþãtorule, toatã noaptea
ne-am trudit, ºi n-am prins nimic; dar, la cuvîntul Tãu, voi
arunca mrejile!
6. Dupã ce le-au aruncat, au prins o aºa de mare mulþime de
peºti cã începeau sã li se rupã mrejile.
7. Au fãcut semn tovarãºilor lor, care erau în cealaltã corabie,
s ã vi n ã sã l e a j u t e. A cei a a u ven i t º i a u u m p l u t a m î n d o u ã
corãbiile, aºa cã au început sã se afunde corãbiile.
8 . C î n d a vã z u t S imo n P et r u l u cr u l a ces t a , s - a a r u n ca t l a
genunchii lui Isus, ºi I-a zis: Doamne, pleacã de la mine, cãci
sînt un om pãcãtos.
9. Fiindcã îl apucase spaima, pe el ºi pe toþi cei ce erau cu el, din
pricina pescuirii, pe care o fãcuserã.
10. Tot aºa ºi pe Iacov ºi pe Ioan, fiii lui Zevedei, tovarãºii lui
Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo
vei fi pescar de oameni.
11. Ei au scos corãbiile la mal, au lãsat totul, ºi au mers dupã El
(Luca 5, 1-11) .
Plinã de adînci învãþãturi sufleteºti este aceastã Evanghelie.
Vom cãuta sã arãtãm cîteva.
Pag. 284

Doamne, pleacã de la mine, cãci sînt un om pãcãtos - a zis

Simon Petru, cãzînd cu spaimã la picioarele Domnului. Sã luãm
aminte cã un adînc înþeles sufletesc este în aceastã cãdere! Taina
mîntuirii noastre sufleteºti stã tocmai în aceastã recunoaºtere a
stãrii noastre pãcãtoase care sã ne aplece la picioarele Domnului,
la Crucea Lui. Cea dintîi condiþie a mîntuirii sufleteºti e sã-þi
simþi ticãloºia sufleteascã în care trãieºti. Nu e pierdut cel
pãcãtos, ci acel care nu simte pãcatul. Simþirea pãcatului, simþirea
stãrii noastre pãcãtoase trebuie sã ne aplece ºi pe noi la picioarele
Domnului Isus, la Crucea Sa, cu vorbele: Doamne, sînt un om
pãcãtos! Adicã, ne cunoaºtem ºi noi Doamne cã sîntem pãcãtoºi,
nevrednici de ajutor, vrednici de osîndã, de pedeapsã, de pieire,
dar totuºi cãdem în faþa Ta ºi cerem mila Ta. În faþa Mîntuitorului
trebuie sã te vezi, iubite cititorule, neputincios, pãcãtos, osîndit,
pierdut, pentru cã numai peste aceastã cunoaºtere a stãrii tale
celei pãcãtoase se pogoarã darul iertãrii ºi al mîntuirii ce izvorãsc
din Jertfa Crucii de pe Golgota.

Taina mîntuirii sufleteºti nu stã în aceea cã îþi pui în gînd sã

ieºi mai întîi din rãutãþi, ca sã te faci un creºtin bun, ci taina cea
mare a mîntuirii sufleteºti stã tocmai în aceea cã pãcatele ºi
rãutãþile sã te doboare la picioarele Crucii... Doborît de greutatea
pãcatelor, sã cazi la picioarele Celui Rãstignit... Sã cazi plîngînd
la poala Crucii, aºa cum eºti, plin de rãutãþi. Carul mîntuirii tale
sufleteºti atunci începe a porni la drum, cînd simþi cã te înãbuºã
rãutãþile ºi cauþi o scãpare, cînd te simþi într-o prãpastie ºi cauþi
o ieºire, cînd te simþi în întuneric ºi doreºti o luminã, cînd simþi
cã te-a schilodit pãcatul, cînd simþi cã te-a orbit patima, cînd
simþi cã nu mai poþi sta ºi umbla pe picioarele tale ºi strigi cu
lacrimi, din adîncul sufletului: Isuse Mîntuitorule, mîntuieºte-mã
ºi mã tãmãduieºte! Sã cauþi mai întîi sã te faci bun ºi apoi sã pleci
la Domnul ar însemna ca ºi cînd ai înjuga boii înapoia carului.
 Pag. 285

Toatã noaptea ne-am trudit în zadar... s-au plîns cei patru

pescari cînd Domnul S-a apropiat de ei. Au prins însã o mulþime
de peºti cînd au aruncat mrejele dupã Cuvîntul Domnului. Aºa e
ºi viaþa noastrã cînd o trãim fãrã Hristos ºi învãþãturile Lui: o
viaþã pierdutã ºi trãitã în zadar. Cîþi oameni ar trebui sã suspine,
zicînd: Toatã viaþa am trãit-o ºi am cheltuit-o în plãceri, în pofte,
în pãcate, ºi pentru Împãrãþia lui Dumnezeu n-am strîns nimic.
De acum încolo vei fi pescar de oameni - a zis Domnul cãtre
Simon Petru, pescarul, ºi cãtre ceilalþi tovarãºi ai lui, care, lãsînd
toate, au mers dupã Isus, fãcîndu-se pescari de suflete.
Mai tîrziu, Domnul a adãugat la ei încã opt pescari de suflete.
Minunatã pescuire suflet eas cã au f ãcu t aceº t i doisprezece
vînãtori. În istoria lumii nu se cunoaºte o aºa minune ca
doisprezece pescari simpli sã cucereascã o lume întreagã pentru
E v an g h el i e. D ar t ai n a aces t ei biru i n þ e - p e l î n g ã d ar u l l u i
Dumnezeu - stã ºi în aceea cã, prin vestirea Evangheliei, ucenicii
au ridicat în toate pãrþile ºi alþi ucenici mai mici ºi secerãtori în
ogorul Domnului. La începutul creºtinismului, fiecare creºtin era
un mic apostol ºi vestitor al Evangheliei.
Cei doisprezece ucenici n-ar fi putut pescui o lume întreagã
pentru Domnul Isus, dacã fiecare suflet pescuit de ei nu s-ar fi
fãcut ºi el, la rîndul lui, un pescuitor de suflete.
Minunatã chemare ºi groaznicã rãspundere au urmaºii
apostolilor - episcopii, preoþii - pentru vestirea Evangheliei! Dar
vestirea Evangheliei nu aparþine numai urmaºilor lor, ci ea
aparþine - în anumite margini - ºi tuturor creºtinilor. Fiecare
creºtin trebuie sã fie ºi el un vestitor al Evangheliei lui Hristos.
Fiecare creºtin trebuie sã fie ºi el un luptãtor pentru biruinþa
Împãrãþiei lui Dumnezeu. ªi tu, dragã cititorule, trebuie sã fii un
mic apostol în cercul vieþii în care trãieºti. O, de ºi-ar da seama
oamenii în cîte feluri pot ºi ei vesti Evanghelia ºi în cîte feluri
împiedicã vestirea ei! ªi tu, dragã cititorule, eºti un predicator,
chiar dacã n-ai aminti nici o vorbã despre Hristos. Chiar dacã n-ai
avea darul sã spui ceva frumos despre Evanghelia lui Hristos, tu
totuºi predici neîncetat: viaþa ta, purtãrile tale cele bune, evlavia
ta, vorbele tale, blîndeþea, smerenia ºi faptele tale cele bune sînt
o minunatã predicã ºi apostolie pentru Evanghelia lui Hristos.
Dar, pe de altã parte, purtãrile tale cele rele, fãrãdelegile ºi
pãcatele tale sînt o piedicã pentru vestirea Evangheliei ºi pentru
biruinþa Împãrãþiei lui Dumnezeu.
O, de ar înþelege oamenii cã fiecare om este sau un apostol al
Domnului, sau un apostol al diavolului! Din douã, una, cãci la doi
domni nimenea nu poate sluji (Matei 6, 24) .
Pag. 286

Cînd vezi un frate pe calea pãcatului

Cînd vezi pe un frate pe calea pãcatului - zice Sf. Ioan Gurã de

Aur - nu trece pe lîngã el, ci printr-un cuvînt de învãþãturã,
opreºte-l de la calea lui cea rea. Cînd tu torni în rãnile sufletului
celui cãzut în pãcate untdelemnul învãþãturilor creºtineºti, cînd tu
îl legi cu blîndeþe ºi îl vindeci cu rãbdare, prin aceasta ai fãcut
mai mult decît cine dã unui pãcãtos milioane.

Din învãþãturile Sf. Ioan Gurã de Aur.

Evanghelia duminicii a 19-a dupã Rusalii

Predica de pe munte; iubirea vrãjmaºilor
Ce vreþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi la fel

31. Ce vreþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi la fel.

32. Dacã iubiþi pe cei ce vã iubesc, ce rãsplatã vi se cuvine? ªi
pãcãtoºii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33 . Dacã faceþi bine celor ce vã fac bine, ce rãsplatã vi se
cuvine? ªi pãcãtoºii fac aºa.
34. ªi dacã daþi cu împrumut acelora de la care nãdãjduiþi sã
l u a þ i î n a p o i , ce rãsplatã vi se cuvine? ªi pãcãtoºii d a u cu
împrumut pãcãtoºilor, ca sã ia înapoi întocmai.
35. Voi însã, iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu
împrumut, fãrã sã nãdãjduiþi ceva în schimb. ªi rãsplata voastrã
va fi mare, ºi veþi fi fiii Celui Prea Înalt, cãci El este bun ºi cu
cei nemulþumitori ºi cu cei rãi.
36. Fiþi dar milostivi, cum ºi Tatãl vostru este milostiv
(Luca 6, 31-36) .
Ce pace, ce rai ar fi pe pãmînt cînd tot omul ar þine aceastã
poruncã scurtã: Ce vreþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi
la fel, sau cu alte vorbe: Ce þie nu-þi place, altuia nu-i face. Dar
oamenii nu þin aceastã poruncã, pentru cã cei mai mulþi oameni
poftesc sã li se facã tot binele ce li se poate face, dar în schimb,
ei fac altora tot rãul ce-l pot face. Ãsta-i un semn cã inima
oamenilor este bolnavã. Este un beteºug în inima oamenilor, care
pofteºte mereu tot binele de la alþi oameni, dar în schimb doreºte
tot rãul altora. Porunca Evangheliei nu se poate împlini pînã cînd
omul nu-ºi tãmãduieºte inima bolnavã; ºi aceastã tãmãduire n-o
poate face un alt doctor decît Isus Hristos ºi primirea Lui. Inima
celui care L-a primit cu adevãrat pe Isus, ca Stãpîn ºi Poruncitor
în casa sufletului sãu, îi iubeºte pe toþi oamenii ºi le face bine
tuturor, prietenilor ºi duºmanilor deopotrivã, pentru cã Isus este
iubire ºi iubirea de oameni este semnul cã cineva face parte din
turma lui Hristos.
Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri... - zice mai departe Evanghelia. Iatã
o poruncã de care se împiedicã cei mai mulþi creºtini de azi. Inima
oamenilor de azi se opreºte la aceastã poruncã. Mai departe nu
poate înainta. Mi-aduc aminte, de cînd eram preot în satul meu,
cã în scaunul spovedaniei, foarte mulþi creºtini spuneau cã n-au
aprins, n-au furat, n-au omorît...
 Pag. 287

Dar, cînd îi trimiteam, în Numele lui Isus, sã se împace cu cela ºi

cela, îmi rãspundeau: Una ca asta n-o pot face, pãrinte! Adicã
viaþa lor de creºtin se oprea aici, ca ºi sãmînþa din Evanghelie
care a dat în bolovani. Cei care se opresc ºi se împiedicã la
aceastã poruncã n-au primit ºi n-au înþeles cu adevãrat pe Isus,
care ºi de pe Cruce, a strigat pentru iudeii care-L rãstigneau:
Tatã, iartã-le lor! Isus n-a avut duºmani, ºi cel ce are duºmani nu
face parte din turma lui Hristos, cãci aºa zice Scriptura: Dacã zice
cineva cã iubeºte pe Dumnezeu, dar urãºte pe fratele sau, este un
mincinos (1 Ioan 4, 20) . Cine urãºte pe fratele sãu umblã în
întuneric... ºi rãmîne în moarte (1 Ioan 2, 11; 3, 14) .

Cine este vrãjmaºul nostru? Noi, creºtinii cei adevãraþi, nu

trebuie sã avem un alt vrãjmaº decît pe diavolul ºi pãcatul. Pe
acest vrãjmaº ne porunceºte Scriptura ºi Evanghelia sã-l urîm cu
toatã puterea sufletului nostru. Dar greºeala tocmai aceasta este
cã noi nu-l urîm pe acest vrãjmaº, ci ne place de el, ne
împrietenim cu el. Mare vrãjmaº ne este diavolul; cîte rele ne
face, de cîte ori ºi în cîte chipuri ne batjocoreºte, de cîte ori sare
asupra noastrã ºi ne rãneºte sufletul ºi noi tot nu-l urîm, dar sãrim
în capul fratelui nostru pentru cea mai micã greºealã.
Urãºti tu, cititorule, pe diavolul ºi pãcatul, cu toatã puterea
sufletului tãu? Sau urãºti pe de-aproapele tãu, pe fratele tãu ºi
odatã cu aceastã urã, urãºti pe Dumnezeu ºi sufletul tãu?
Pag. 288

O pildã din Vechiul Testament despre iubirea vrãjmaºilor

Biblia ne spune cã Saul, împãratul, îl ura de moarte pe

psalmistul David ºi îl cãuta pe tot locul sã-l omoare. De trei ori
Domnul a adus pe Saul la picioarele lui David ºi l-a dat în mîinile
lui.

Odatã, cum se vede în chipul de alãturi, cînd Saul umbla sã-l

prindã pe David, din întîmplare, s-a bãgat tocmai în peºtera în
fundul cãreia era ascuns David cu ostaºii lui. Noaptea, dupã ce
Saul a adormit, ostaºii lui David au zis:
- Iatã Domnul a dat pe vrãjmaºul tãu în mîinile tale, sã-i facem
sfîrºitul. Însã David a oprit pe oamenii sãi sã se arunce asupra lui
Saul, ºi ieºind afarã ºi plecînd, a început sã strige pe Saul, zicînd:
Împãrate, iatã, Domnul te-a dat în mîinile mele! Oamenii mei mã
îndemnau sã te omor, eu însã te-am cruþat... Judece Domnul între
mine ºi tine... Rãul de la cei rãi vine, zice vechea zicalã. De aceea
eu nu voi pune mîna mea pe tine. El va vedea ºi El îmi va apãra
pricina ºi El îmi va face dreptate, izbãvindu-mã din mîinile tale.
 Pag. 289

Cînd a sfîrºit David, Saul a ridicat glasul ºi a plîns, ºi a zis lui

David: Tu eºti mai bun decît mine, cãci tu mi-ai fãcut bine, iar eu
þi-am fãcut rãu. (Citiþi pe larg istorisirea aceasta la 1 Samuel cap.
24).
Iatã, aceasta este Evanghelia Mîntuitorului: Iubiþi pe cei ce vã
urãsc ºi faceþi bine celor care vã fac vouã rãu! (Luca 6, 27) . Cu
aceastã Evanghelie încerca David sã-l împace pe Saul ºi sã
mîntuie un suflet pierdut. Cu aceastã Evanghelie David l-a
dezarmat ºi l-a biruit de trei ori pe Saul, fãcîndu-l sã zicã vorbele:
Tu Davide, eºti mai bun decît mine! Aici stã, dragã cititorule, ºi
înþelesul vieþii noastre creºtine: sã-i dezarmãm ºi sã-i biruim cu
Evanghelia pe cei care ne urãsc ºi sã-i aducem la Mîntuitorul cu
d r ag o s t ea º i b u n ã t a t e a s u f l et u l u i n o s t r u . D av i d a f u g i t d e
rãzbunare ºi judecatã, pentru cã rãzbunarea ºi judecata sînt ale
Domnului, ºi nu ale omului.
Cu cîntecul cel dulce al dragostei ºi-al iertãrii sã-i biruim pe
vrãjmaºii noºtri ºi sã-i aducem la Mîntuitorul. Nimic nu lucreazã
atît de puternic într-un suflet pãcãtos, ca dragostea ºi iertarea.
Cu o mie de ani înaintea lui Hristos, David a trãit Evanghelia
Mîntuitorului. Noi însã sîntem la aproape douã mii de ani dupã
venirea lui Hristos ºi nu trãim aceastã Evanghelie!

Evanghelia duminicii a 20-a dupã Rusalii

Învierea fiului vãduvei din Nain
ªi s-a sculat mortul ºi a început a vorbi...

11. În ziua urmãtoare, Isus Se ducea într-o cetate numitã Nain.

Împreunã cu El mergeau ucenicii Lui ºi norod mult.
12. Cînd S-a apropiat de poarta cetãþii, iatã cã duceau la groapã
pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era vãduvã, ºi cu ea
erau o mulþime de oameni din cetate.
13. Domnul, cînd a vãzut-o, I s-a fãcut milã de ea, ºi i-a zis: Nu
plînge!
14. Apoi S-a apropiat, ºi S-a atins de raclã. Cei ce o duceau, s-au
oprit. El a zis: Tinerelule, scoalã-te, îþi spun!
15. Mortul a ºezut în capul oaselor, ºi a început sã vorbeascã.
Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toþi au fost cuprinºi de fricã, slãveau pe Dumnezeu ºi ziceau:
Un mare proroc s-a ridicat între noi; ºi Dumnezeu a cercetat pe
poporul Sãu (Luca 7, 11-16) .
Evanghelia cu învierea fiului vãduvei din Nain aratã o minune
a Mîntuitorului Hristos: o mamã îºi ducea fiul la groapã ºi pe
drum, s-a întîlnit cu Isus, care i-a înviat odorul. Sã luãm aminte
cã minunea din Evanghelia de duminicã se întîmplã ºi astãzi. Ca
ºi vãduva din Nain, ºi noi avem un singur fiu de mare preþ; viaþa
noastrã sufleteascã, sufletul nostru. De multe ori se îmbolnãveºte
de moarte ºi acest fiu al nostru; de multe ori chiar ºi moare ºi
mulþi chiar îl ºi îngroapã în pãcate. Dar aceasta încã nu este nici
o minune. Minunea aceasta este cã ºi fiul nostru, viaþa noastrã
sufleteascã, sufletul nostru se poate tãmãdui, poate chiar învia din
moartea pãcatelor, dupã ce ne-am întîlnit ºi noi cu Isus Hristos.
Pag. 290

Da, da, iubite cititorule, aceasta este taina învierii noastre din
moartea pãcatelor: sã ne întîlnim mai întîi cu Isus, sã-L primim ca
pe Cel ce a murit pentru noi ºi ne-a lãsat ºi nouã darul învierii,
precum a zis: Eu sînt Învierea ºi Viaþa. Cine crede în Mine va fi
viu, chiar dacã va muri (Ioan 11, 25) .
ªi tu, iubite cititorule, te poþi întîlni cu Hristos oricînd, fie cã
zaci cu sufletul bolnav pe pat, fie cã ai plecat ºi tu la groapã cu
sufletul omorît de pãcate. Hristos te aºteaptã ca sã-þi învie
sufletul. Îþi trebuie însã ceva învietor de suflete, ca sã te întîlneºti
ºi tu cu Isus. Îþi trebuie lacrimile vãduvei care-ºi plîngea copilul;
îþi trebuie ºi þie lacrimi fierbinþi cu care sã-þi plîngi cãderea ºi
moartea ta cea sufleteascã. Îþi trebuie, dragã cititorule, un dor, o
dorinþã fierbinte dupã Isus, Doctorul Cel Bun, care sã te vindece,
sã te ridice, sã te învie la o viaþã nouã. Cînd vei simþi acest dor ºi
îl vei stropi mereu cu lacrimile pãrerii de rãu pentru pãcatele tale,
atunci ºi tu eºti un mort ce a înviat la o viaþã nouã.
 Pag. 291

Eu am vãzut astfel de morþi înviaþi. Cu prilejul unei adunãri ce

au þinut-o aici la Sibiu, cei care s-au hotãrît împotriva beþiilor,
sudalmelor ºi altor pãcate grele, un ostaº din Oastea Domnului
ne-a spus, în chip miºcãtor, istoria învierii lui din pãcate. Eram un
beþivan vestit în satul meu - ne spunea fratele nostru - ºi astãzi
o a m e n i i s e m i r ã c ã m- a m p u t u t s c h i m b a a º a d i n t r- o d a t ã .
Uitaþi-vã, mãi - zic oamenii - cã prãpãditul cela de ieri s-a fãcut
cãrturar ºi acum învaþã pe oameni din cãrþi ºi gazete...
Iatã, iubiþilor cititori, cum s-a sculat un mort ºi a început a
vorbi!
Un cititor de la sate îmi scria: De cînd mi-ai trimis Biblia,
domnule pãrinte, ºi de cînd citesc în ea, simt cã mã fac altul...
Duminica merg regulat la bisericã ºi dupã ce vin de la bisericã
citesc oamenilor din Biblie...
Iacã ºi acesta este un mort care începe sã se scoale ºi sã
vorbeascã!
Dar de ce nu învie toþi pãcãtoºii? - mã vei întreba.
Pentru cã nu se întîlnesc cu Mîntuitorul Hristos aºa cum
trebuie, rãspund eu. Sînt unii, foarte mulþi, care se roagã regulat,
merg ºi la bisericã, dar cu Isus nu se întîlnesc ºi din pãcate nu ies.
Dacã nu ieºi din pãcate, iubite cititorule, dacã nu începi o viaþã
nouã dupã Evanghelie, acesta este semnul cã tu încã nu te-ai
întîlnit cu Mîntuitorul Hristos.
O, ce dar mare este, iubite cititorule, în vorbele: ªi s-a sculat
mortul ºi a început a vorbi! ªi eu, cel care scriu aceste rînduri,
eram odatã, dragã cititorule, un mort ce mergeam spre groapa
pieirii mele sufleteºti. ªi tocmai cînd ieºeam din poarta vieþii,
Isus a ieºit în calea mea ºi m-a înviat. M-am întîlnit cu Isus,
Mîntuitorul sufletului meu; ºi de-atunci m-am schimbat, m-am
sculat ºi am început a vorbi... ºi voi vorbi mereu despre minunile
ce le face Isus în sufletul omului.

Cum învie un suflet din moartea pãcatelor

Chipul de alãturi ne aratã cum poate un om sã învie din

moartea pãcatelor. Nu cu putere de la sine se poate face aceastã
înviere, ci cu putere de la Domnul de sus, de la darul ºi Duhul Lui
Cel Sfînt. Cartea Oglinda inimii omului, ne aratã inima unui om
care fusese plinã cu cele ºapte pãcate de moarte: cu trufia, care-i
în chipul pãunului, cu desfrînarea, în chipul þapului, cu lãcomia,
în chipul porcului, cu lenea, în chipul broaºtei þestoase, cu mînia,
în chipul tigrului, cu pizma, în chipul ºarpelui ºi cu zgîrcenia,
care-i în chipul broaºtei. Cu ajutorul acestor ºapte pãcate de
moarte, diavolul se fãcuse stãpîn ºi poruncitor în inima omului.
Atunci îngerul Domnului se apropie cu Evanghelia de cel pãcãtos,
cu chemarea Domnului, ºi-l întreabã: Omule, iacã moartea ºi
pieirea cea sufleteascã stau înaintea ta! Pãcãtosul aude ºi ascultã
glasul Domnului ºi, uitîndu-se în inima lui, o vede încãrcatã cu
atîtea pãcate. În aceastã stare el suspinã ºi plînge, strigînd:
Pag. 292

O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi din aceastã moarte?

(Rom. 7, 24) . Atunci îngerul îi zice: Nu te teme cã Dumnezeu nu
vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu! ªi Duhul
Domnului pãtrunde în inima omului cu luminã ºi dar. Satana fuge
cu ceata lui de pãcate, pentru cã satana numai acolo poate sta
unde este întuneric de pãcate ºi fuge de unde au început sã
pãtrundã lumina lui Hristos ºi darul Duhului Sfînt.

Însuºirea ºi puterea Duhului Sfînt tocmai acestea sînt: viaþa, o

viaþã nouã; o trezire, o înviere la o viaþã nouã. Oriunde S-a arãtat
ºi Se aratã Duhul Sfînt, El a fãcut ºi face un mare rãsunet, El face
o zguduire, o schimbare din temelie a vieþii, El face o înviere la
o viaþã nouã. Oriunde se aratã puterea Duhului Sfînt, se face o
minune ca aceea din chipul de mai înainte. Minunea din chipul
acesta trebuie sã se petreacã ºi în viaþa noastrã sufleteascã,
iubiþilor cititori ai acestor rînduri! De o înviere la o viaþã nouã
prin harul ºi darul Duhului Sfînt avem lipsã ºi noi. Fãrã aceastã
renaºtere ºi înviere sufleteascã nu este mîntuire.
 Pag. 293

Lumea de azi e un uriaº cimitir plin cu morþi care trãiesc, cum

foarte potrivit îi numeºte Apocalipsa pe cei pãcãtoºi
(Apoc. 3, 1) . Trebuie sã ne trezim, sã înviem din aceastã moarte
sufleteascã, dar aceastã înviere o pot face numai darul ºi harul
Duhului Sfînt. Însã harul ºi darul Duhului Sfînt se pogoarã numai
peste o viaþã pregãtitã sufleteºte pentru primirea lor: peste o viaþã
de rugãciune ºi predatã cu totul Domnului.

Evanghelia duminicii a 21- dupã Rusalii

A Sfinþilor Pãrinþi de la Sinodul VII ecumenic
Semãnãtorul a ieºit sã semene sãmînþa...

5. Semãnãtorul a ieºit sã-ºi semene sãmînþa. Pe cînd semãna el,

o p a r t e d i n s ã m î n þ ã a cã z u t l î n g ã d r u m : a f o s t c ã l c a t ã î n
picioare, ºi au mîncat-o pãsãrile cerului.
6. O altã parte a cãzut pe stîncã; ºi cum a rãsãrit, s-a uscat,
pentru cã n-avea umezealã.
7. O altã parte a cãzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut
împreunã cu ea ºi au înecat-o.
8. O altã parte a cãzut pe pãmînt bun, ºi a crescut, ºi a fãcut rod
însutit. Dupã ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: Cine are
urechi de auzit, sã audã.
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înþeles are pilda aceasta.
10. El le-a rãspuns: Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi tainele
Împãrãþiei lui Dumnezeu, dar celorlalþi li se vorbeºte în pilde, ca
mãcar cã vãd, sã nu vadã, ºi mãcar cã aud, sã nu înþeleagã.
11. Iatã ce înþeles are pilda aceasta: Sãmînþa, este Cuvîntul lui
Dumnezeu.
12. Cei închipuiþi în sãmînþa cãzutã lîngã drum, sînt cei ce aud;
apoi vine diavolul ºi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva sã
creadã, ºi sã fie mîntuiþi.
13. Cei închipuiþi în sãmînþa cãzutã pe stîncã, sînt aceia care,
cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rãdãcinã, ci
cred pînã la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
14. Sãmînþa, care a cãzut între spini, închipuieºte pe aceia care,
dupã ce au auzit Cuvîntul, îºi vãd de drum, ºi-l lasã sã fie
înãbuºit de grijile, bogãþiile ºi plãcerile vieþii acesteia, ºi n-aduc
rod care sã ajungã la coacere.
15. Sãmînþa, care a cãzut pe pãmînt bun, sînt aceia care, dupã ce
au auzit Cuvîntul, Îl þin într-o inimã bunã ºi curatã, ºi fac roadã
în rãbdare.
16. Nimeni, dupã ce a aprins o luminã, n-o acopere cu un vas,
nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeºnic, pentru ca cei ce
intrã, sã vadã lumina (Luca 8, 5-16) .
Evanghelia cu pilda semãnãtorului e una dintre cele mai
frumoase ºi mai cunoscute Evanghelii. O ºtie fiecare creºtin. Un
semãnãtor a ieºit sã samene. Trei pãrþi din sãmînþa lui au cãzut în
pãmînt rãu ºi numai o parte în pãmînt bun. Tîlcuirea acestei
Evanghelii a spus-o Însuºi Mîntuitorul. Sã mergem dar, pe urmele
tîlcuirii Domnului.
Pag. 294

Sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu - a zis Isus. Minunatã ºi

potrivitã asemãnare, cãci într-un grãunte de sãmînþã este o putere
uriaºã; puterea de rodire.

Toate maºinãriile ºi iscodirile veacurilor, strînse la un loc, n-ar

putea fabrica un singur grãunte de grîu cu putere de încolþire ºi
rodire. Aceeaºi minunatã putere o are ºi Cuvîntul lui Dumnezeu.
El are puterea sã rodeascã ºi sã creascã roade minunate într-o
inimã de om. Despre puterea Acestui Cuvînt zice Biblia: Viu este
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi lucrãtor... (Evrei 4, 12) . Cãci, dupã
cum ploaia ºi zãpada se coboarã din ceruri, ºi nu se mai întorc
înapoi, ci udã pãmîntul ºi-l fac sã rodeascã ºi sã odrãsleascã,
pentru ca sã dea sãmînþã semãnãtorului ºi pîine celui ce mãnîncã,
tot aºa ºi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la
Mine fãrã rod, ci va face voia Mea ºi va împlini planurile Mele
(Isaia 55, 10-11) . Dar, pentru ca aceastã sãmînþã a Cuvîntului
lui Dumnezeu sã poatã rodi, are lipsã de semãnãtor ºi de ogor.
Semãnãtorul cel mare al acestei seminþe a fost Isus Mîntuitorul,
iar azi sînt bisericile, preoþii, vestitorii Evangheliei ºi toþi care-ºi
iau asupra lor frumoasa chemare de a semãna în lume sãmînþa
Dumnezeieºtilor învãþãturi. Aceastã sãmînþã se aflã pusã într-un
hambar mare ºi deschis: în Biblie, în Sfînta Scripturã.
 Pag. 295

Biblia este un hambar minunat din care îºi iau sãmînþã toþi
semãnãtorii ºi vestitorii Cuvîntului lui Dumnezeu. Iar omul cititor
poate el însuºi sã-ºi ia sãmînþa din acest hambar, pentru ogorul
inimii sale. Cuvînt nu va avea nimeni de zis în Ziua Judecãþii cã
i-a lipsit sãmînþa Dumnezeiescului Cuvînt.
Pentru ca aceastã sãmînþã sã poatã rodi, are lipsã mai departe
de ogorul, de pãmîntul inimii oamenilor. Pilda Evangheliei ne
spune cã acest pãmînt e mai mult rãu decît bun. Trei feluri de
astfel de pãmînt rãu aminteºte Evanghelia.
Cel dintîi e pãmîntul de lîngã cale, unde sãmînþa aruncatã s-a
cãlcat ºi pãsãrile cerului au mîncat-o. Despre acest pãmînt rãu a
zis Mîntuitorul cã e chipul acelor oameni, care aud Cuvîntul, dar
vine diavolul ºi-l ia din inima lor, ca nu cumva, crezînd, sã se
mîntuiascã. Aceºtia sînt oamenii în care pãmîntul inimii s-a uscat
ºi s-a învîrtoºat cu totul de vînturile fãrãdelegilor. Inima acestora
e ca o cale bãtutã: nu prinde deloc în ea sãmînþa. Cînd o arunci,
sare înapoi. Spune-i de Dumnezeu celui cufundat în fãrãdelegi, cã
te rîde; cheamã-l la Mîntuitorul, cã te suduie. Diavolul furã îndatã
din mintea ºi inima acestor oameni orice învãþãturã ºi chemare de
mîntuire. Oamenii din clasa asta sînt întocmai ca bolnavul care nu
poate mînca nimic; îi este greu de orice fel de mîncare. Acesta e
semnul cã i se apropie moartea, e pierdut... Un aºa pierdut e ºi cel
care nu poate suferi deloc Cuvîntul lui Dumnezeu.
Un alt pãmînt rãu - spune pilda Evangheliei - e acela care era
plin cu piatrã; sãmînþa a rãsãrit, dar s-a uscat, pentru cã n-avea
umezealã. Despre acest pãmînt rãu a zis Mîntuitorul cã e chipul
acelor oameni care cu bucu r i e p r i m es c Cu vî n t u l , d a r n-au
rãdãcinã, ºi la vreme de ispitã, se leapãdã. Doar cei mai mulþi
dintre creºtinii de azi sînt în chipul acestui pãmînt. Le place
Cuvîntul lui Dumnezeu, Îl ascultã cu bucurie, dar Acest Cuvînt nu
poate prinde rãdãcinã, pentru cã pãmîntul inimii lor este plin de
pietrele patimilor ºi ale nãravurilor rele.
De cînd eram preot la þarã, îmi aduc aminte cã, dupã o predicã
frumoasã despre patimile rele, poporul dintr-un sat a strigat:
Tr ã i a s c ã - t e D u m n e z e u , d o m n u l e p ã r i n t e , c ã b i n e l e m a i
potriveºti!... Gîndeºti cã le scoþi din viaþa noastrã... Eu însã aºa
l e- am r ãs p u n s : P e m i n e dragii mei, n u m ã b u cu r ã a cea s t ã
plãcere; eu m-aº bucura dacã ar cãdea Cuvîntul lui Dumnezeu în
pãmîntul cel bun ºi ar aduce roade de îndreptare a vieþii... Cîþi
din dv. aþi fi gata sã vã hotãrîþi aici, în faþa Sfîntului Altar, cã
veþi lãsa beþiile, duºmãniile, sudalmele, desfrînãrile ºi alte patimi
rele ºi grele?... La aceastã întrebare, deodatã tãcu toatã biserica.
Pilda cu sãmînþa cãzutã în pãmînt pietros se plinea sub ochii
noºtri. Sãmînþa dãduse în bolovanii patimilor ºi nu putea înainta
mai departe. Primiserã cu bucurie Cuvîntul lui Dumnezeu, dar
Cuvîntul nu putea prinde rãdãcinã din pricina pietrelor.
Le place oamenilor Cuvîntul lui Dumnezeu, ascultã cu drag
predica, dar fac tot aceleaºi urîciuni ºi ispitele îi biruie la tot
pasul, pentru cã pãmîntul inimii lor n-are destulã umezealã.
Oamenii din clasa asta sînt întocmai ca bolnavul care are poftã de
mîncare.
Pag. 296

Semn bun, semn de tãmãduire este aceastã poftã, numai cã

bolnavul... nu poate înghiþi mîncarea. Sãnãtatea bolnavului nu
cîºtigã nimic cu aceastã poftã; tot aºa nu cîºtigã nici creºtinul care
cu bucurie ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu, dar Acest Cuvînt nu
poate strãbate pînã la schimbarea vieþii lui pãcãtoase.
Despre al treilea fel de pãmînt rãu zice Evanghelia cã era plin
de spini ºi, crescînd spinii, au înecat sãmînþa. Despre acest pãmînt
rãu a zis Mîntuitorul cã e chipul acelor oameni care, dupã ce au
auzit Cuvîntul, îºi vãd de drum, ºi-l lasã sã fie înãbuºit de grijile,
bogãþiile ºi plãcerile vieþii acesteia, ºi n-aduc rod care sã ajungã
la coacere. Minunatã tîlcuire! Cred cã e de prisos sã mai adaug
ceva la ea. Voi spune numai atît cã e plinã lumea ºi de astfel de
oameni.
Sã bãgãm de seamã cã spinii din Evanghelie ne ameninþã pe
fiecare. Rãdãcini de spini - de patimi ºi ispite - avem fiecare în
pãmîntul inimii noastre. Chiar dacã n-au rãsãrit, ei stau gata în
orice clipã sã rãsarã. Chiar dacã nu sînt mari, ei stau gata sã
creascã ºi pot creºte foarte repede. În pãmîntul inimii noastre
creºte grîu sau spini, aºa dupã cum trãim o viaþã pentru cele
sufleteºti sau pentru cele lumeºti. Mulþi se înºalã crezînd cã grîul
poate creºte alãturi de spini. Încap ºi aici vorbele Mîntuitorului:
Nu puteþi sluji la doi domni... Grîul nu poate creºte în spini. Sau,
chiar dacã ar creºte pînã la un loc, pe urmã, spinii patimilor ºi ai
alergãrilor lumeºti înãbuºã grîul.
Sã luãm aminte cã spinii grijilor ºi ai dulceþilor acestei vieþi
s î n t i s p i t i t o r i ! Î n cet u l cu încetul, î þ i f u r ã l u mi n a, v ed er ea
sãnãtoasã, cãldura sufleteascã, pînã cînd, deodatã te afli înecat ºi
prins în ghearele lor. Oamenii din clasa as t a sînt în chipul
bolnavului care are poftã de mîncare ºi poate mînca, dar stomacul
nu-i mistuie, nu-i macinã mîncarea ºi aºa, mîncarea ce o mãnîncã
nu se preface în sînge ºi sãnãtate. Sãnãtatea lui nu cîºtigã nimic
cu aceastã mîncare. Tot aºa nu cîºtigã nimic nici cei care primesc
Cuvîntul lui D u mn ezeu , d ar Acest Cuvînt nu se preface în
sãnãtate sufleteascã.
Abia în al patrulea rînd vine pãmîntul cel bun, adicã acei
oameni care, dupã ce au auzit Cuvîntul, Îl þin într-o inimã bunã
ºi curatã, ºi fac roadã în rãbdare.
Pãmîntul inimii oamenilor e ºi azi tot aºa ca ºi cel din pilda
Evangheliei, dacã nu încã ºi mai rãu.
Dar nu-i de vinã sãmînþa, ci e de vinã pãmîntul inimilor. S-au
înþelenit ogoarele inimilor ºi s-au umplut de spinii ºi pietrele
pãcatelor.
O, iubiþii mei cititori, dacã printr-o minune ni s-ar da nouã sã
vedem inimile oamenilor de astãzi în chipul pãmîntului ogor, apoi
ne-am speria de ce ne-ar fi dat sã vedem. Înaintea noastrã am
vedea ogoare pustii, pãrãsite, nelucrate, încãrcate cu pietrele
pãcatelor ºi pline de spinii ºi scaii patimilor, ai alergãrilor ºi ai
plãcerilor vremii de acum. Care sã fie pricina acestui lucru? Nu-i
de vinã sãmînþa, ci-i de vinã pãmîntul inimilor. Mai mult ca
oricînd, au înþelenit ogoarele sufleteºti ºi s-au umplut de spinii ºi
pietrele pãcatelor.
 Pag. 297

Trebuie desþelenite ogoarele inimii. Voi sînteþi ogorul lui

Dumnezeu, clãdirea lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 9). Araþi pãmîntul
cel înþelenit al inimii voastre ºi nu semãnaþi în spini.
Desþeleniþi-vã un ogor nou (Ier. 4, 3; Osea 10, 12) . Udaþi
mereu pãmîntul cel pustiu ºi fãrã de apã al inimii voastre cu
lacrimi de cãinþã, de pãrere de rãu pentru pãcate ºi cu rugãciuni
ca sã se înmoaie ºi sã se trezeascã în el un dor, o sete, o aºteptare
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu!
Creºtinilor! Mare este puterea aceluia care astfel primeºte
sãmînþa Cuvîntului lui Dumnezeu în inima sa. Cãci, dupã cum
ploaia ºi zãpada se coboarã din ceruri, ºi nu se mai întorc înapoi,
ci udã pãmîntul ºi-l fac sã rodeascã ºi sã odrãsleascã, pentru ca sã
dea sãmînþã semãnãtorului ºi pîine celui ce mãnîncã, tot aºa ºi
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fãrã
rod, ci va face voia Mea ºi va împlini planurile Mele
( I s a i a 5 5 , 1 0 - 1 1 ) . Nu este Cu v î n t u l M eu ca un foc, zice
Domnul, ºi ca un ciocan care sfãrîmã stînca? (Ier. 23, 29) .
Aceastã putere o are Cuvîntul lui Dumnezeu în inima ce-L
aºteaptã ºi înseteazã dupã El.
ªi tu cititorule, trebuie sã simþi Cuvîntul lui Dumnezeu ca pe
focul ce te aprinde spre dragostea Lui ºi-þi aprinde spinii ºi scaii
pãcatelor din ogorul sufletului tãu. Ca pe o foame ºi o sete zilnicã
trebuie sã simþi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ca pe ciocanul ce
sparge pietrele pãcatelor din pãmîntul inimii tale. Sãmînþa
Cuvîntului lui Dumnezeu trebuie sã rodeascã în pãmîntul inimii
tale, cãci altcum pãmîntul care a bãut ploaia de sus ºi a primit
sãmînþa de sus - dar în loc de roadã a fãcut spini ºi pãlãmidã - se
blestemã (Evrei 6, 8) .
Pãmîntul rodeºte singur: întîi un fir verde, apoi spic, dupã
aceea grîu deplin în spic (Marcu 4, 28). Aºa ºi sãmînþa
Cuvîntului Dumnezeiesc trebuie sã rodeascã fapta bunã pînã la
sfîrºit, altcum, dacã se opreºte numai la paiul vorbelor sau al
florilor rugãciunilor, încã nimic nu ai fãcut pentru mîntuirea ta
sufleteascã!
Cum rodeºte un grãunte de grîu

Pãmîntul rodeºte singur: întîi un fir verde, apoi spic, dupã

aceea grîu deplin în spic (Marcu 4, 28) ºi pe urmã vine secera.
Aºa trebuie sã creascã ºi sã rodeascã ºi Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dupã cum rãdãcina grãuntelui se înfige în pãmînt, tot aºa ºi noi
sã ne adîncim viaþa în Domnul Isus. Dupã cum spicul primeºte
ploaia, cãldura ºi lumina cerului de sus, tot aºa ºi noi sã primim
darurile Duhului Sfînt, fãrã de care nu putem creºte în adevãrata
viaþã. Cum spicul rodeºte pentru alþii, aºa sã fie ºi viaþa noastrã.
Cînd spicul e plin ºi copt, vine seceriºul. Aºa e ºi viaþa noastrã.
ªi cînd este coaptã roada, pune îndatã secera în ea, pentru cã a
venit seceriºul (Marcu 4, 29) . Vei intra în mormînt la bãtrîneþe,
ca snopul strîns la vremea lui (Iov 5, 26).
Pag. 298

Diavolul a ieºit ºi el sã-ºi semene

sãmînþa lui în þarina lumii...

Citiþi la Matei 13, 24-36, unde a spus Isus pilda cu vrãjmaºul

c a r e a s e m ã n a t n o a p t e a n e g h i n ã î n g r î u , p e cî n d d o r mea u
semãnãtorii. Sã luãm aminte cã ºi azi sînt doi semãnãtori ºi douã
feluri de seminþe. Cuvîntul lui Dumnezeu este sãmînþa cea bunã,
iar minciunile, clevetirile, batjocurile, vorbele urîte, zavistiile,
sudalmele, etc, sînt tot atîtea seminþe ºi neghine din hambarul
diavolului. ªi lucru dureros este cã neghina diavolului mai iute
prinde rãdãcinã ºi creºte, decît sãmînþa lui Dumnezeu. Semeni o
minciunã seara, dimineaþa o gãseºti înfloritã ºi înspicatã în zece
spice. Semeni o vorbã rea între oameni, o vezi cu ochii cum creºte
ºi dã roadã.
O, ce bine merge semãnãtura diavolului, mai ales în aceste
vremuri! Doarã niciodatã diavolul n-a avut o semãnãturã cu un
seceriº atît de bogat ca acum. S-a umplut þarina lumii, s-au
umplut ogoarele sufleteºti de neghina diavolului. Ura dintre popor
ºi popor, dintre om ºi om, lãcomia, zavistiile, concubinajele,
beþiile, sudalmele, desfrînãrile ºi alte pãcate ce cresc ºi înfloresc
azi, toate aratã cã neghina lui satana rodeºte astãzi din belºug.

Domnul are ajutãtori la semãnatul grîului, dar ºi diavolul îºi

are ajutãtorii lui. Sînt în aceastã lume unii oameni care parcã
nimic altceva nu fac decît poartã într-un sac neghina lui satana ºi
o seamãnã printre oameni. Aceºtia sînt cei care poartã, din casã
în casã ºi de la om la om, minciuni, clevetiri, bîrfeli, zavistii ºi cu
ele coc seceriº bogat pe seama diavolului. Inima acestor oameni
e o grãdinã în care diavolul cultivã neghinã ºi pentru alþii. Nu
cumva eºti ºi tu, cititorule, un semãnãtor de neghinã? Sãmînþa cea
bunã rodeºte mai încet, neghina, mai uºor ºi mai repede.
 Pag. 299

Mie, de multe ori, mi se umplu ochii de lacrimi cînd mã

gîndesc cã atîta seceriº este pentru lucrul Domnului ºi oamenii îºi
macinã vremea ºi sufletul în pizme ºi defãimãri, în vreme ce atîtea
lucruri bune ar putea face pentru Evanghelia Domnului, pentru
popor, pentru þarã ºi neam.
Dragã cititorule! Nu uita cã þarina inimii tale este fãcutã pentru
sãmînþa cea bunã, pentru Cuvîntul lui Dumnezeu. Apãrã-þi þarina
inimii de neghina diavolului. În chipul de mai înainte, se vede
cum satana îºi seamãnã neghina, în vreme ce oamenii dorm. Aºa
e ºi azi. Diavolul se apropie cu neghina lui, cînd omul doarme
cufundat în somnul pãcatelor ºi al nepãsãrii de suflet. De aceea
învãþa Isus neîncetat pe oameni, zicîndu-le: Privegheaþi neîncetat
ºi vã rugaþi!
Dragã cititorule! Poate ºi tu dormi în pãcate, ºi þarina inimii
tale s-a umplut de neghinã. Scoalã-te, frate dragã, scoalã-te
repede, pliveºte-þi ogorul inimii ºi ajutã-le ºi altora sã ºi-l cureþe!
Stai treaz ºi privegheazã, ca nu cumva moartea ºi Ziua Judecãþii
sã te afle o neghinã de ars în foc!

Evanghelia duminicii a 22-a dupã Rusalii

Bogatul nemilostiv ºi sãracul Lazãr

19. Era un om bogat, care se îmbrãca în porfirã ºi in subþire; ºi

în fiecare zi ducea o viaþã plinã de veselie ºi strãlucire.
20. La uºa lui zãcea un sãrac, numit Lazãr, plin de bube.
21. ªi dorea mult sã se sature cu fãrîmiturile, care cãdeau de la
masa bogatului; pînã ºi cîinii veneau ºi-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, sãracul a murit ºi a fost dus de îngeri în sînul lui
Avraam. A murit ºi bogatul, ºi l-au îngropat.
23. Pe cînd era el în locuinþa morþilor, în chinuri, ºi-a ridicat
ochii în sus, a vãzut de departe pe Avraam, ºi pe Lazãr în sînul
lui,
24. ºi a strigat: Pãrinte Avraame, fie-þi milã de mine, ºi trimite
pe Lazãr sã-ºi moaie vîrful degetului în apã, ºi sã-mi rãcoreascã
limba, cãci grozav sînt chinuit în vãpaia aceasta.
25. Fiule, i-a rãspuns Avraam, adu-þi aminte cã, în viaþa ta, tu
þi-ai luat lucrurile bune, ºi Lazãr ºi-a luat pe cele rele; acum
aici, el este mîngîiat, iar tu eºti chinuit.
26. Pe lîngã toate acestea, între noi ºi între voi este o prãpastie
mare, aºa cã cei ce ar vrea sã treacã de aici la voi, sau de acolo
la noi, sã nu poatã.
27. Bogatul a zis: Rogu-te dar, pãrinte Avraame, sã trimiþi pe
Lazãr în casa tatãlui meu;
28. cãci am cinci fraþi, ºi sã le adevereascã aceste lucruri, ca sã
nu vinã ºi ei în acest loc de chin.
29. Avraam a rãspuns: Au pe Moise ºi pe proroci, sã asculte de
ei.
30. Nu, pãrinte Avraame, a zis el, ci dacã se va duce la ei cineva
din morþi, se vor pocãi.
31. ªi Avraam i-a rãspuns: Dacã nu ascultã pe Moise ºi pe
proroci, nu vor crede nici chiar dacã ar învia cineva din morþi
(Luca 16, 19-31) .
Pag. 300

Ce vrea sã ne înveþe Evanghelia aceasta? Nu cumva sã credeþi

cã ne-ar învãþa Evanghelia cã toþi bogaþii trec în iad ºi toþi sãracii
dobîndesc raiul (sînt ºi între sãraci atîþia beþivani, suduitori ºi
prãpãdiþi). Nu avuþia l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad,
ci l-a trecut inima lui cea rea ºi împietritã.

Bogatul din Evanghelie este pus înaintea noastrã ca învãþãturã

sã bãgãm de seamã cã avuþia, dacã apucã a ne stãpîni ea pe noi,
se face o piedicã pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Pe unii avuþia
îi trage în spinii grijilor ºi ai alergãrilor trecãtoare
(Luca 18, 20) , pe alþii îi bagã în boala zgîrceniei, ºi iarãºi pe
alþii, ca pe bogatul din Evanghelia de mai sus, îi aruncã ºi îi
îneacã în valurile desfãtãrilor, ale beþiilor ºi plãcerilor. Pentru
aceasta zicea Isus cã cu greu vor intra bogaþii în Împãrãþia lui
Dumnezeu (Marcu 10, 22) .
Creºtinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în
iad, ci necredinþa lui. El nu credea cã mai este ºi dincolo de
mormînt o altã viaþã, care rãsplãteºte sau pedepseºte faptele
omului; ºi aceastã necredinþã îl închisese în ospeþele lui ºi îl
fãcuse orb ºi surd faþã de durerile lui Lazãr. ªi astãzi este plinã
lumea de astfel de necredincioºi ºi de aceea s-a rãcit atît de mult
mila ºi milostivirea dintre oameni. ªi astãzi este plinã lumea de
oameni care aºa cred ºi aºa trãiesc ca ºi cînd aici pe pãmînt ar fi
r a i u l º i i a d u l º i c u a c e a s t ã v iaþ ã s e g at ã t o at e. O , ce mar e
înºelãciune!
 Pag. 301

O istorie ne spune despre un mare bogat cã, pe patul morþii -

mustrat fiind de cunoaºterea vieþii sale pãcãtoase - ºi-a îmbiat
toate averile sale aceluia care îi va putea dovedi cã nu este iad...
ªi nimeni nu i-a putut dovedi acest lucru.
O, nebunule bogat din pilda Evangheliei! Dumnezeu îþi dãduse
avere sã-þi cumperi cu ea Împãrãþia Sa, fãcînd din avere o fîntînã
de milã ºi ajutor pentru cei sãraci. Dar tu þi-ai pus averea în slujba
diavolului ºi a plãcerilor care au þinut o clipã ºi acum te chinuieºti
o veºnicie. Aºa vor pãþi toþi care trãiesc ca tine!
Izvorul milei ºi al milostivirii este, iubite cititorule, Isus
Hristos ºi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinþã pe Isus ºi
cine crede cu adevãrat în Isus Hristos, aceluia nu-i mai trebuie
nici o predicã despre milã, pentru cã acela cautã el însuºi toate
prilejurile sã facã milã ºi milostivire. Adevãrat vã spun cã, ori de
cîte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia din aceºti foarte neînsemnaþi
fraþi ai Mei, Mie mi le-aþi fãcut (Matei 25, 40) - zicea Hristos;
ºi un creºtin adevãrat cautã ºi prin milostivire sã se întîlneascã cu
Domnul Isus. Dacã astãzi este atît de împietritã inima oamenilor,
este ºi lucrul acesta un semn cã ei s-au depãrtat de la credinþa cea
adevãratã ºi fãcãtoare de milã ºi de fapte bune.
Creºtinilor! Evanghelia din duminica aceasta o avem ºi astãzi.
Dacã vreþi sã o vedeþi, uitaþi-vã în jurul vostru. Niciodatã parcã
n-a fost mai mare prãpastia între stãrile ºi traiul oamenilor ca
astãzi. În palate luminoase trãiesc unii ºi astãzi, în mãtãsuri se
îmbracã ºi în chefuri ºi petreceri trãiesc, în vreme ce alþii, cei
mulþi, se ofilesc prin locuinþe slabe ºi întunecate, ºi din lipsa de
pîine ºi haine, intrã frigul, boala ºi moartea în oasele ºi pieptul
lor. Rãzboiul a lãsat în þara noastrã 300.000 de orfani de rãzboi,
faþã în faþã cu 30.000 de milionari ºi îmbogãþiþi de rãzboi care
trãiesc în chipul bogatului din Evanghelie (Statisticile astea au
fost la vremea respectivã, dupã primul rãzboi mondial, cînd
pãrintele Iosif a scris aceste rînduri - n.n.). Poate niciodatã n-au
fost lipsuri ºi suferinþe atît de mari ºi Lazãri atît de mulþi ºi de
necãjiþi ca astãzi! Voi, toþi cei care aveþi casã caldã, masã plinã,
de-a pururi gîndiþi-vã cã afarã, înaintea casei voastre, zace ºi
strigã dupã ajutor un Lazãr flãmînd ºi chinuit.

Ale cui sînt averile noastre?

A nu da sãracilor din avere înseamnã a o prãda. Poate cã vã

miraþi de acest cuvînt, dar nu vã îndoiþi, cãci tot ce avem noi nu
este proprietatea noastrã, ci este a Domnului Dumnezeu, ori în ce
chip am primit-o. Dacã noi ajutãm cu ea pe cei nevoiaºi, vom
dobîndi, prin aceasta, mare binecuvîntare; ºi de aceea þi-a dat
Dumnezeu o avere mai mare, nu ca sã o cheltuieºti la necurãþenie,
la beþie, la îmbuibare, la haine scumpe ºi la altã moleºire, ci sã
împarþi la cei lipsiþi; aºa ºi bogatul este numai un administrator
al comorii celei hotãrîte pentru sãraci, pe care el trebuie sã o
împartã soþilor sãi, celor lipsiþi.
Pag. 302

Dacã tu eºti avut, însã cheltuieºti mai mult decît este neapãrat,
veºnic vei da seamã despre comorile ce þi s-au încredinþat. Cãci
tu ai primit mai mult decît alþii, nu pentru ca sã întrebuinþezi
numai pentru tine, ci pentru ca sã dai ºi pentru binele altora.

Sf. Ioan Gurã de Aur.

Cît de mare sã fie milostenia?

La asta rãspunde tot Sf. Ioan Gurã de Aur aºa: Dã pe cît poþi
da. De ai un ban, cumpãrã cu el cerul, nu pentru cã cerul este
chiar aºa de ieftin, ci pentru cã Dumnezeu este aºa de milostiv ºi
iubitor. Dacã tu nu ai mãcar un ban, atunci dã un pahar de apã
rece, cãci este scris: ªi oricine va da de bãut numai un pahar de
apã rece unuia din aceºti micuþi, în numele unui ucenic, adevãrat
vã spun cã nu-ºi va pierde rãsplata (Matei 10, 42) .
Pentru milostenie nu s-a pus nici un hotar. Cel sãrac poate
face, de multe ori, mai mult pentru milostenie decît cel bogat,
pentru cã bogatul, adeseori, este beat ºi bolnav ca de friguri de
mulþimea banilor sãi ºi totdeauna voieºte a înmulþi ce are. Dar cel
sãrac este slobod de aceastã boalã... ªi, apoi, milostenia nu se
judecã dupã mãsura puterii, ci dupã mãsura voinþei celei bune.
Doi bani a pus vãduva cea sãracã în lada bisericii ºi Hristos a
lãudat mai mult aducerea vãduvei decît aurul ºi argintul ce le
aruncaserã bogaþii. Milostenia deschide uºa raiului, ºi aceastã uºã
o putem deschide nu numai cu cheile de aur, ci ºi cu una de fier,
ba ºi cu una de lemn...

Evanghelia duminicii a 23-a dupã Rusalii

Îndrãcitul din þinutul gadarenilor

26. Au venit cu corabia în þinutul Gherghesenilor, care este în

dreptul Galileii.
27. Cînd a ieºit Isus la þãrm, L-a întîmpinat un om din cetate,
stãpînit de mai mulþi draci. De multã vreme nu se îmbrãca în
hainã, ºi nu-ºi avea locuinþa într-o casã, ci în morminte.
28. Cînd a vãzut pe Isus, a scos un strigãt ascuþit, a cãzut jos
înaintea Lui ºi a zis cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse,
Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mã chinui.
29. Cãci Isus poruncise duhului necurat sã iese din omul acela,
pe care pusese stãpînire de multã vreme; era pãzit legat cu cãtuºe
la mîini ºi cu obezi la picioare, dar rupea legãturile, ºi era gonit
de dracul prin pustii.
30. Isus l-a întrebat: Cum îþi este numele? Legiune, a rãspuns el;
pentru cã intraserã mulþi draci în el.
31. ªi dracii rugau stãruitor pe Isus sã nu le porunceascã sã se
ducã în Adînc.
32. Acolo pe munte, era o turmã mare de porci, care pãºteau. ªi
dracii au rugat pe Isus sã le dea voie sã intre în ei. El le-a dat
voie.
 Pag. 303

33. Dracii au ieºit din omul acela, au intrat în porci ºi turma s-a
repezit de pe rîpã în lac, ºi s-a înecat.
34. Porcarii, cînd au vãzut ce se întîmplase, au fugit ºi au dat de
veste în cetate ºi prin sate.
35. Oamenii au ieºit sã vadã cele întîmplate. Au venit la Isus, ºi
au gãsit pe omul din care ieºiserã dracii, ºezînd la picioarele lui
Isus, îmbrãcat, ºi în toate minþile, ºi i-a apucat frica.
36. Cei ce vãzuserã cele petrecute, le-au povestit cum fusese
vindecat cel stãpînit de draci.
37. Tot norodul din þinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus sã
plece de la ei, pentru cã îi apucase o mare fricã. Isus S-a suit
într-o corabie, ºi S-a întors (Luca 8, 26-37) .
Plinã de adînc înþeles este Evanghelia acestei duminici. Ea se
petrece întocmai ºi în zilele noastre. Oameni chinuiþi de duhurile
cele necurate, ca acel din Evanghelie, sînt ºi astãzi destui. Numai
cî t n o i n - av em o ch i s u f l et eº t i s ã-i vedem º i n - av em mi n t e
duhovniceascã sã înþelegem acest lucru. Oamenii de azi cred cã
duh necurat au numai bolnavii cei care ameþesc, scrîºnesc din
dinþi ºi fac spume la gurã. Însã de duh necurat e cuprins ºi e legat
ºi cel care are patimi ºi nãravuri urîte: beþivul, desfrînatul,
lacomul, mîniosul, etc. Eu, în fiecare sîmbãtã noaptea, aud rãcnete
fioroase trecînd pe sub fereastra casei mele. Sînt rãcnetele celor
care au chefuit pe la crîºme. Oare nu sînt ºi aceºtia niºte îndrãciþi
legaþi în lanþurile lui satana ca ºi acela din Evanghelie? Ba da. Cu
ajutorul patimilor satana se face stãpîn pe voinþa omului ºi îl face
robul lui. O, cum ºtie satana sã-l lege pe om cu ajutorul patimilor!
Patima e mai întîi o aþã subþire pe care o poþi rupe uºor. Cel dintîi
pahar este numai o aþã slabã. Dar pe urmã aþa se tot îngroaºã. Se
face funie, mai greu de rupt, ºi pe urmã s-a fãcut lanþ grozav cu
care satana îl leagã pe om. E plinã lumea de azi cu astfel de
lanþuri ce nu zornãie. Din aceste lanþuri numai Mîntuitorul ne
poate scãpa. Numai cînd te apropii de Isus, diavolii patimilor
încep a se cutremura sau a se munci, cum zice Evanghelia. O, ce
lucru grozav e sã trãieºti o viaþã legatã în lanþurile de robie ale
diavolului!
Toþi cei chinuiþi de patimi, toþi cei legaþi în lanþurile patimilor,
apropiaþi-vã de Domnul, ca sã luaþi tãmãduire ºi scãpare din robia
diavolului!
Evanghelia ne spune cã diavolii au cerut voie sã intre în porci.
Oare de ce? Pentru cã diavolii ºtiau cã nu-i mare deosebire între
cel îndrãcit ºi porci. Dã-ne Doamne voie sã intrãm în porci!...
Diavolul îºi cautã ºi azi sãlaº în suflete ticãloºite ºi îndobitocite,
sau mai bine zis, cu ajutorul patimilor, diavolul îl îndobitoceºte
pe om, ca apoi sã se poatã aºeza în el ca într-o casã plãcutã. Aþi
vãzut spre pildã, cum îl îndobitoceºte satana pe om cu patima
beþiei? ªi înfãþiºarea din afarã a omului beþiv se îndobitoceºte.
Aºijderea se îndobitoceºte ºi desfrînatul, zgîrcitul, lacomul,
mîniosul, etc.
Dragã cititorule! Locul de plãcere ºi de ºedere al diavolului
este murdãria, dobitocia ºi ticãloºia cea sufleteascã ºi trupeascã.
Pag. 304

Cînd un om începe a se ticãloºi cu sufletul - începe a se murdãri

- diavolul îndatã se apropie, strigînd cu bucurie: Iacã, mi se
deschide iar un loc plãcut de ºedere... Aici e de mine!...
Diavolului îi place ºi azi de porci ºi cere ºi azi sã intre în porci,
în cei îndobitociþi de patimile cele rele. De un suflet care se þine
cu r at , d e u n s u f l et ce- º i s p al ã mereu veºmînt u l î n S î n g el e
M î n t u i t o r u l u i ( A p o c . 7 , 1 4 ) , d e acel a s at an a n u s e p o at e
apropia. Un astfel de suflet ai ºi tu?
P l i n ã d e î n v ãþãturã sufleteascã este apoi ºi p u r t ar ea
gadarenilor. Înainte de a trece la aceasta, se ridicã mai întîi
întrebarea: de ce a înecat mai întîi Isus o turmã întreagã de porci?
De ce paguba aceasta, cînd putea sã-i trimitã pe diavoli direct în
apa mãrii? Mîntuitorul voia pr i n aceas t a s ã ar at e v al o area
sufletului; voia sã arate preþul unui suflet mîntuit. Un suflet
mîntuit preþuieºte mai mult decît toatã lumea, zicea Isus.
 Pag. 305

Dar nu aºa s-au gîndit ºi gadarenii. Ei s-au întristat foarte mult

cînd au înþeles cã li s-au prãpãdit porcii. Izbãvirea celor douã
suflete din lanþurile diavolului pentru ei nu însemna nimic.
Aceastã izbãvire era pentru ei o nenorocire, o întîmplare oarbã;
ºi pe Cel care le-a adus aceastã nenorocire, pe Isus, L-au poftit sã
iese numaidecît din hotarele lor. O, nebunilor gadareni! Slabã
judecatã aþi avut! Domnul a pus înaintea voastrã un suflet mîntuit
ºi turma porcilor, ºi voi aþi ales porcii!

Dar sã nu-i mustrãm pe gadareni, cãci aºa sîntem ºi noi. Orice

creºtin este pus sã aleagã între porci ºi suflet... între dobitoceºtile
patimi ºi mîntuirea sufletului... Orice creºtin este pus sã aleagã,
din douã, una: ori jertfeºte dobitoceºtile patimi, ca sã rãmînã cu
Domnul, ori Îl pofteºte pe Domnul sã iese din hotarele vieþii sale,
ca sã poatã rãmîne cu dobitoceºtile patimi... ªi, vai, creºtinii de
azi aleg, ca ºi gadarenii, porcii, dobitoceºtile patimi, de dragul
cãrora Îl poftesc pe Domnul sã iese din hotarele vieþii lor.
Pag. 306

Evanghelia cu gadarenii se petrece ºi azi. Lumea de azi e o

Gadarã uriaºã. Hotarele vieþii creºtinilor de azi sînt pline de
dobitoceºtile patimi. De aceºti porci sã nu te atingi, cãci îndatã se
supãrã oamenii ºi te poftesc sã-i laºi în pace. De cînd eram preot
tînãr la sat, mi-aduc aminte cã începusem a predica sã lase
oamenii d at i n a d e a f ace j o cu r i º i p et r eceri duminica ºi în
sãrbãtori. Dar tot satul s-a sculat în capul meu cu vorbele: Da’ ce,
popa vrea sã ne strice nouã datinile noastre?... Da’ el vrea sã ne
scoatã din sat obiceiurile noastre din bãtrîni?... Adicã oamenii
protestau ca nu cumva sã li se înece turma dobitoceºtilor patimi
ºi a nãravurilor urîte.
Gadarenii erau cuprinºi de duhul grijilor ºi al averilor acestei
lumi, de aceea nu L-au înþeles pe Isus; ei vedeau rosturile vieþii
numai în turmele de porci ºi în alergãrile lor, de aceea L-au poftit
pe Isus sã-i lase în pace cu predicile Lui. O, cîþi dintre creºtinii
de azi nu sînt tot aºa! Duhul cel rãu al patimilor, al grijilor ºi
alergãrilor acestei vieþi îi face pe oameni sã n-aibã rãgaz pentru
Mîntuitorul ºi pentru cele sufleteºti.
Porcii în care intraserã diavolii s-au înecat în valurile mãrii.
Spre valurile pieirii veºnice aleargã ºi azi toþi cei pe care satana
i-a legat în lanþurile patimilor ºi cãrora le-a îndobitocit sufletul.
Din aceastã pieire numai Singur Mîntuitorul îl poate scãpa pe om.
Sã ne apropiem de El, sã-L primim cu adevãrat pe El, ºi satana îºi
va pierde îndatã orice putere asupra noastrã ºi va fugi ruºinat.

Evanghelia duminicii a 24-a dupã Rusalii

Învierea fiicei lui Iair
Cum învie un suflet din moartea pãcatelor?

41. ªi iatã cã a venit un om, numit Iair, care era fruntaº al

sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, ºi L-a rugat sã
vinã pînã la el acasã;
42. pentru cã avea o singurã copilã de vreo doisprezece ani, care
trãgea sã moarã. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43. ªi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de
sînge; ea îºi cheltuise toatã averea cu doctorii, fãrã s-o fi putut
vindeca vreunul.
44. Ea s-a apropiat pe dinapoi, ºi s-a atins de poala hainei lui
Isus. Îndatã, scurgerea de sînge s-a oprit.
45. ªi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcã toþi tãgãduiau,
Petru ºi cei ce erau cu El, au zis: Învãþãtorule, noroadele Te
împresoarã ºi Te îmbulzesc, ºi mai întrebi: Cine s-a atins de
Mine?
46. Dar Isus a rãspuns: S-a atins cineva de Mine, cãci am simþit
cã a ieºit din Mine o putere.
47. Femeia, cînd s-a vãzut datã de gol, a venit tremurînd, s-a
aruncat jos înaintea Lui, ºi a spus în faþa întregului norod, din ce
pricinã se atinsese de El, ºi cum fusese vindecatã numaidecît.
48. Isus i-a zis: Îndrãzneºte, fiicã; credinþa ta te-a mîntuit, du-te
în pace.
 Pag. 307

49 . Pe cînd vorbea El încã, vine unul din casa fru n t a º u l u i

s i n a g o g i i , º i - i s p u n e : F i i ca t a a m u r i t , n u m a i s u p ã r a p e
Învãþãtorul.
5 0 . D a r I s u s , c î n d a a u z i t l u cr u l a ces t a , a z i s f r u n t a º u l u i
sinagogii: Nu te teme; crede numai, ºi va fi tãmãduitã.
51. Cînd a ajuns la casa fruntaºului, n-a lãsat pe nici unul sã
intre împreunã cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatãl
ºi mama fetei.
52. Toþi plîngeau ºi o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plîngeþi;
fetiþa n-a murit, ci doarme.
53. Ei îºi bãteau joc de El, cãci ºtiau cã murise.
54. Dar El, dupã ce i-a scos pe toþi afarã, a apucat-o de mînã, ºi
a strigat cu glas tare: Fetiþo, scoalã-te!
55. ªi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecît.
Isus a poruncit sã-i dea sã mãnînce.
56. Pãrinþii ei au rãmas uimiþi. Isus le-a poruncit sã nu spunã
nimãnui cele întîmplate (Luca 8, 41-56) .
Aceastã Evanghelie este plinã de învãþãturã pentru noi. Ca ºi
Iair din Evanghelie, ºi noi avem o fiicã iubitã, una nãscutã: viaþa
noastrã cea sufleteascã, sufletul nostru. De multe ori se
îmbolnãveºte ºi aceastã fiicã a noastrã, ba de multe ori chiar ºi
moare. Pãcatul este acela care îmbolnãveºte sufletul ºi provoacã
moarte sufleteascã. De aceastã boalã ºi moarte ne putem ºi noi
scãpa sufletul, aºa cum ºi-a scãpat Iair fata: prin cãutarea ºi
aflarea lui Isus Mîntuitorul. Pe Iair l-a plecat dupã Hristos
credinþa lui cea tare în puterea ºi ajutorul Mîntuitorului.
Cu aceastã credinþã sã-L cãutãm ºi noi pe Isus Mîntuitorul.
Asta înseamnã, iubite cititorule, sã crezi ºi sã te încrezi într-un
Isus, Mîntuitor al tãu, care a murit pentru tine, pentru pãcatele
tale, pentru iertarea ºi învierea ta din pãcate. Ca ºi Iair, sã alergi
cu bolile tale sufleteºti la Acest Mîntuitor, sã cazi înaintea Lui, ºi
sã-L rogi zicînd: Doamne Isuse, intrã în casa mea, cãci fiica mea
cea scumpã, sufletul meu, s-a îmbolnãvit... este gata de moarte!
O, ce lucruri minunate face ºi azi Isus în sufletul omului care
crede ºi se încrede în puterea Lui (în Jertfa Lui cea sfîntã) ºi cere
ºi primeºte aceastã putere. Minunea din Evanghelie ºi astãzi se
întîmplã. ªi astãzi învie la o viaþã nouã acei care Îl cautã pe Isus
ºi se apropie de El cu credinþa ºi cu lacrimile lui Iair. Ca ºi fiica
lui Iair din chipul de mai jos, aºa învie ºi astãzi toþi acei pãcãtoºi
care-L primesc pe Cel ce a zis: Eu sînt Învierea ºi Viaþa. Cine
crede în Mine, chiar dacã ar fi murit, va trãi (Ioan 11, 25).
Cititorule! Ia seama cã ºi tu eºti un Iair care ai un bolnav... ºi
tu stai liniºtit ºi nepãsãtor? De cînd tot strigã dupã tine acest
bolnav sã-L chemi pe Doctorul vieþii, pe Isus, ºi tu n-asculþi
rugarea sufletului tãu?
Cititorule! Ia seama cã tu ai un mort în casa vieþii tale!
Sufletul tãu a murit în pãcate. ªi tu nu te îngrozeºti? ªi tu nu
plîngi? ªi tu nu pleci sã-L afli pe Isus?
Pag. 308

Uitã-te bine, cititorule, uitã-te la chipul de jos, cãci aºa stã

I s u s º i as t ãzi , cu mî n a r i d i cat ã, º i s t r i gã fiecãr u i p ãcãt o s :
Scoalã-te fiule din moartea pãcatelor! Ascultã bine, ascultã cu
l u ar e ami n t e ci t i t o r u l e, cãci p e t i n e t e s t r i g ã M î n t u i t o r u l :
Scoalã-te fiule din pãcate! Auzi tu ºi asculþi tu glasul Lui?

O, ce mare schimbare s-a fãcut în casa lui Iair dupã ce a intrat

Isus în ea! Moartea din casa lui s-a schimbat în viaþã; plîngerea,
în bucurie. Aºa se schimbã, iubite cititorule, ºi viaþa unui om,
dupã ce L-a primit pe Isus în casa sufletului sãu. ªi eu, cel care
scriu aceste rînduri, am fost, iubite cititorule, un mort care a
înviat dupã ce a intrat Isus în casa sufletului meu. Zile întregi
þi-aº putea spune despre minunatele schimbãri ce le-a fãcut Isus
în viaþa mea ºi în sufletul meu, dar oricît þi-aº spune ºi cãrþi
întregi de aº scrie, n-aº putea sã-þi spun toatã bucuria ºi toatã
fericirea ce le aduce Isus într-un suflet care L-a primit. Aceastã
bucurie deplinã (Ioan 16, 24) , o poate simþi ºi avea numai cel
care s-a hotãrît pentru Isus ºi cel care L-a primit pe Isus în casa
sufletului sãu. Fã ºi tu aºa, iubite cititorule, ºi vei vedea cã
adevãrate sînt vorbele mele!
 Pag. 309

Cine s-a atins de Mine?...

Evanghelia aceasta, pe lîngã minunea învierii fiicei lui Iair,

mai cuprinde ºi tãmãduirea unei femei bolnave care s-a atins de
Mîntuitorul (citiþi în textul Evangheliei aceastã minune). Sã luãm
aminte cã femeia nu s-a tãmãduit din atingerea hainei lui Hristos,
ci prin atingerea sufleteascã a ei cu Hristos. Femeia s-a atins cu
credinþã tare în puterea lui Hristos ºi de aceea întreabã Isus: Cine
s-a atins de Mine, cãci am simþit o putere care a ieºit din Mine?
Adicã, voia sã zicã Domnul: Cineva M-a cãutat cu credinþã ºi
încredere în puterea Mea ºi de aceea am lãsat sã iese din Mine
putere tãmãduitoare pentru acela.
Pag. 310

Creºtinilor! Atingerea cea sufleteascã de Hristos face ºi azi

minuni. În sufletul omului care s-a atins ºi se atinge sufleteºte de
Hristos se pogoarã ºi astãzi puterea Lui cea dãtãtoare de viaþã ºi
tãmãduire. Precum firul electric, dupã ce s-a pus în atingere ºi în
legãturã cu centrala electricã, duce prin casele oamenilor luminã
ºi cãldurã, aºa ºi viaþa unui om, dupã ce s-a pus în atingere ºi
legãturã cu Marele Izvor de viaþã ºi luminã - cu Isus Hristos - se
umple de luminã, de tãrie ºi de dar sufletesc.
Cititorule! Te-ai atins tu cîndva de Hristos, ca sã simþi ce
putere iese atunci de la El în sufletul tãu ºi în toatã viaþa ta?

Evanghelia duminicii a 25-a dupã Rusalii

Pilda samariteanului milostiv

25. Un învãþãtor al Legii s-a sculat sã ispiteascã pe Isus ºi I-a

zis: Învãþãtorule, ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?
26. Isus i-a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeºti în ea?
27. El a rãspuns: Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã
inima ta, cu tot sufletul tãu, cu toatã puterea ta ºi cu tot cugetul
tãu; ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi.
28. Bine ai rãspuns, i-a zis Isus, fã aºa, ºi vei avea viaþa veºnicã.
29. Dar el, care voia sã se îndreptãþeascã, a zis lui Isus: ªi cine
este aproapele meu?
30. Isus a luat din nou cuvîntul, ºi a zis: Un om se cobora din
Ierusalim la Ieri h o n . A cã z u t î n t re n i º t e t î l h a r i , ca re l-au
dezbrãcat, l-au jefuit de tot, l-au bãtut zdravãn, au plecat, ºi l-au
lãsat aproape mort.
31. Din întîmplare, se cobora pe acelaºi drum un preot, ºi, cînd
a vãzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alãturi.
32. Un Levit trecea ºi el prin locul acela; ºi cînd l-a vãzut, a
trecut înainte pe alãturi.
33. Dar un samaritean, care era în cãlãtorie, a venit în locul
unde era el ºi cînd l-a vãzut, i s-a fãcut milã de el.
3 4 . S - a a p ro p i a t d e i - a l e g a t r ã n i l e º i a t u r n a t p e s t e e l e
untdelemn ºi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han,
ºi a îngrijit de el.
35. A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat
hangiului, ºi i-a zis: Ai grijã de el, ºi orice vei mai cheltui, îþi voi
da înapoi la întoarcere.
36. Care dintre aceºti trei þi se pare cã a dat dovadã cã este
aproapele celui ce cãzuse între tîlhari?
37. Cel ce ºi-a fãcut milã cu el, a rãspuns învãþãtorul Legii.
Du-te de fã ºi tu la fel, i-a zis Isus (Luca 10, 25-37) .
Evanghelia pe care o tîlcuim acum închipuie întreaga istorie a
neamului omenesc. În chipul unui samaritean milostiv ºi bun a
venit ºi Isus Hristos în lume, tãmãduind ºi mîntuind omenirea cea
lovitã de moarte prin pãcatul strãmoºesc. ªi Hristos a venit dupã
ce au trecut pe alãturi preotul ºi levitul, adicã dupã ce nici legea
ºi preoþii Vechiului Testament, nici învãþaþii ºi filozofii veacurilor
n-au putut sã-i dea omenirii bolnave ceea ce îi trebuia: tãmãduire
ºi mîntuire sufleteascã.
 Pag. 311

Untdelemn ºi vin a turnat samariteanul peste rãnile celui rãnit.

Aºa ºi Isus Hristos ne-a spãlat cu Sîngele Sãu pãcatele noastre
(Apoc. 1, 5) .
Dar sã luãm aminte! Isus este ºi astãzi Samariteanul Cel
Milostiv. O, iubite cititorule, de cîte ori ºi astãzi ne ies în drumul
vieþii tîlharii sufletului nostru, pãcatele ºi ispitele care ne rãnesc
sufletul! Uitã-te bine cititorule, uitã-te bine cã tu eºti omul cel
rãnit din chipu l d e mai j o s . P ãcat u l t e- a rãnit, pãcatul þi-a
dezbrãcat sufletul de haine ºi te-a lãsat, mai mort. Nu simþi tu
acest lucru? De nu-l simþi, apoi tu eºti un pierdut ºi azi; mîine vei
muri în pãcatele tale. Dar dacã, cercetîndu-þi starea ta sufleteascã,
te vei simþi rãnit de tîlharii pãcatelor - ºi odatã cu aceasta vei
simþi ºi o durere pentru rãnile tale sufleteºti ºi o dorinþã vie care
sã-þi umple ochii de lacrimi ºi sã-þi deschidã gura sã strigi:
Mîntuitorule Doamne, vino ºi mã scoate, ridicã-mã Doamne -
atunci sã ºtii iubite cititorule, cã mîntuirea ta este aproape de tine.
Atunci sã ºtii cã în chipul samariteanului din chipul de mai jos,
ºi înaintea ta Se apleacã Domnul ºi Mîntuitorul Hristos cu
tãmãduire ºi mîntuire sufleteascã.

O, ce Samaritean milostiv ºi bun ne este nouã Domnul! Dar

tocmai aceastã bunãtate ºi milostivire cere ca ºi noi sã fim cu milã
ºi iubire faþã de-aproapele nostru. Mergi ºi fã ºi tu la fel - i-a zis
Isus legiuitorului; ºi aºa ne zice ºi nouã. Fiecare creºtin trebuie sã
fie, sã se facã, mai ales în aceste vremuri grele, un samaritean
milostiv pentru durerile, lipsurile ºi rãnile sufleteºti ºi trupeºti ale
aproapelui sãu. Dar, durere! Rãzboiul ºi vremurile grele de acum
n-au fãcut samariteni, ci au umplut drumurile de gheºeftari
(profitori). Doarã niciodatã n-au trecut creºtinii pe alãturi, pe
lîngã durerile semenilor, ca acei de astãzi. Lãcomia a umplut
lumea de tîlhari speculanþi care dezbracã din spatele sãracilor, al
v ãd u v el o r º i al o r f a n i l o r, cãmaº a, ca s ã f acã u n cî º t i g d i n
lacrimile ºi din suferinþele lor.
Pag. 312

Cititorule! Te-a rãnit pãcatul? Strigã-L pe Mîntuitorul, cãci

numai El te poate scãpa ºi tãmãdui! Legea scrisã îþi aratã numai
pãcatul, dar nu-l poate ºterge, aºa precum oglinda îþi aratã cã eºti
murdar, dar nu te poate spãla. Strigã-L pe Mîntuitorul, zicînd:
Doamne, iatã, stau cãzut în drumul vieþii! Tîlharii (ispitele ºi
pãcatele) mi-au ieºit în cale ºi m-au rãnit. Rãnile mã dor ºi nu
este cine sã le lege. Puterea mi se scurge ºi nu este cine sã mã
ridice. Fie-Þi milã de mine Doamne! Iartã-mã, ridicã-mã ºi mã ia
în grija Ta cea sfîntã ºi mîntuitoare!...

Samariteanul milostiv în zilele noastre...

Un prieten întors din America mi-a povestit multe lucruri

interesante. Între altele, îmi spunea cã, mai ales cînd s-au oprit
bãuturile, America s-a umplut de societãþi creºtine care se întrec
în lucrul Domnului. Sînt societãþi care au deschis în fiecare garã
(staþie) cîte o casã de adãpost pentru cei care se îmbolnãvesc pe
trenuri sau sînt nevoiaºi ºi neajutoraþi (la noi se vor deschide cîte
douã crîºme în fiecare garã). Chiar ºi pe trenuri sînt vagoane
închiriate pentru rugãciune ºi pentru cei bolnavi ºi flãmînzi.
ªi eu am fost scris într-o astfel de societate - îmi spunea
prietenul. Societatea se chema Mila creºtinã, ºi noi, membrii ei,
fãceam o adevãratã vînãtoare prin oraº sã gãsim oameni bolnavi
ºi necãjiþi. Pe cei vînaþi nu-i lãsam din mînã pînã nu-i puneam pe
picioare. Aveam ºi o casã de adãpost ºi ne susþineam din cotizaþii
ºi din fel de fel de colecte. Pe mulþi i-am scãpat nu numai la viaþã,
ci i-am adus ºi la credinþã ºi din oameni rãi ºi pãgîniþi, am fãcut
creºtini buni ºi milostivi...
Ei, ºi de ce spun acest lucru aici? De aceea, pentru cã
creºtinismul nostru de azi a cam uitat Evanghelia samariteanului
milostiv. O laturã a creºtinismului celui dintîi a fost tocmai
aceasta: grija ºi îngrijirea de rãnile trupeºti ºi sufleteºti ale
fraþilor. Epistolele ap. Pavel sînt pline de strîngeri de ajutoare
pentru fraþi (Citiþi spre pildã la 2 Cor. 8 ºi 9). Dar în zilele
noastre a cam slãbit aceastã laturã a vieþii creºtineºti. De cînd
eram preot la sate, mi-aduc aminte cu fior cã am îngropat, iarna,
sub un pod, pe doi cerºetori care muriserã acolo, în mijlocul unui
popor care avea fonduri mari în casa comunei ºi în lada bisericii.
Satele ºi oraºele noastre sînt pline de crîºme mari ºi spaþioase, dar
rar unde afli atare spital sau o casã pentru bãtrînii neputincioºi
(azil) sau atare societate pentru împãrþit milã ºi ajutor nevoiaºilor.
Sã facem pe tot locul astfel de societãþi de milã creºtinã. Sã nu
uitãm cã sînt oameni pe care cu nici o predicã nu-i poþi aduce la
Mîntuitorul, ci numai cu pilda samariteanului milostiv pusã în
faptã. O, cum s-ar înmulþi numãrul creºtinilor adevãraþi cînd în tot
satul s-ar strînge la un loc o ceatã de samariteni milostivi ºi ar
începe a strînge ºi împãrþi ajutoare - trupeºti ºi sufleteºti - celor
bolnavi, celor neputincioºi, orfanilor ºi tuturor necãjiþilor ºi
nãpãstuiþilor!
 Pag. 313

Dragã cititorule ºi scumpã cititoare! În oraºul Iope era o

uceniþã cu numele Tabita; n-avea decît un ac; ºi cu acest ac îºi
umpluse viaþa de milosteniile ce le fãcea, îmbrãcînd pe cei goi ºi
nevoiaºi ( F a p . A p . 9 , 3 6 ) . Sã nu zici dar, cã tu n-ai cu ce
înfãptui pilda samariteanului milostiv!

Evanghelia duminicii a 26-a dupã Rusalii

Pilda bogatului care i-a rodit þarina
Evanghelia vremurilor ºi a oamenilor de azi:
Suflete, bea, mãnîncã ºi te veseleºte!

16. ªi le-a spus pilda aceasta: Þarina unui om bogat rodise mult.
17. ªi el se gîndea în sine, ºi zicea: Ce voi face? Fiindcã nu mai
am loc unde sã-mi strîng rodurile.
18. Iatã, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grînarele ºi voi zidi
a l t e l e m a i m a r i ; a c o l o v o i s t r î n g e t o a t e ro d u r i l e º i t o a t e
bunãtãþile mele;
19. ºi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunãtãþi strînse
pentru mulþi ani; odihneºte-te, mãnîncã, bea ºi veseleºte-te!
20. Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta
þi se va cere înapoi sufletul; ºi lucrurile, pe care le-ai pregãtit,
ale cui vor fi?
21. Tot aºa este ºi cu cel ce îºi adunã comori pentru el ºi nu se
îmbogãþeºte faþã de Dumnezeu (Luca 12, 16-21) .
Pag. 314

Evanghelia din care ne hrãnim în aceastã duminicã cu adevãrat

parcã este Evanghelia vremurilor ºi a oamenilor de azi, pentru cã
ºi azi cei mai mulþi oameni, ca bogatul cel nebun din Evanghelie,
îºi îmbie sufletul cu... chefuri, cu mîncãruri ºi bãuturi. Bea,
mãnîncã ºi te veseleºte!; aceste vorbe sînt parcã credeul ºi
credinþa oamenilor de azi. Beþiile, chefurile, desfãtãrile ºi
petrecerile cele multe de azi toate rãsunã în semnul ºi mãrturia cã
oamenii de azi au uitat cã au ºi un suflet care ºi el înseteazã ºi
suspinã dupã Dumnezeu (Psalm 63) , dupã hrana sufleteascã.
Dumnezeul celor mai mulþi bogaþi ºi îmbogãþiþi din zilele noastre
este pîntecele, precum zice ap. Pavel.
Dar sã fim bine înþeleºi, sã nu credeþi cumva cã Evanghelia îl
mustrã pe cel bogat pentru cã îºi strînsese avere. O, nu, cãci
averea ºi strîngerea ei nu este un pãcat. Dimpotrivã, e un pãcat
lenea ºi neîngrijirea de ce trebuie pentru casã ºi familie. Dar
greºeala este cã averea, dacã nu bãgãm bine de seamã, scorneºte
în noi multe feluri de beteºuguri sufleteºti. Pe unii averea îi face
zgîrciþi, î n cî t l e p ar e r ãu º i d e p î i n ea ce- o mãn î ncã ºi mor
strîngîndu-ºi bani cu mîinile încleºtate. Pe alþii averea ºi banii îi
aruncã în lene, în desfãtãri ºi pãcate. Bogatul din Evanghelie
suferea de acest beteºug din urmã. O, ce om nebun, cã-ºi îmbia
sufletul cu mîncare ºi bãuturã, dar sufletul lui înseta ºi suspina
dupã Dumnezeu. O, ce om nesocotit, cãci credea cã odatã cu
înmulþirea averii sale i se vor înmulþi ºi zilele ºi anii vieþii,
întocmai cum au crezut Adam ºi Eva ºarpelui diavol cînd le
spunea cã nu vor muri. O, ce om nesocotit! Fãcea planuri cum
sã-ºi lãrgeascã hambarele ºi el nu-ºi dãdea seama cã în jurul lui
stãteau o g r ãmad ã d e h amb ar e g o al e º i d es ch i s e. Ce! N-ai
hambare destule? - îl întreabã fericitul Augustin pe bogãtanul.
Iatã, înaintea ta stau casa vãduvelor ºi mîna sãracilor, gura
orfanilor ºi a celor pãrãsiþi, ca tot atîtea grînare ºi hambare
totdeauna deschise, pe care bogãþiile tale nu vor fi de-ajuns sã le
poatã umple. Dar auzirã-þi ce pãþi bogatul din Evanghelie? Într-o
clipealã moartea îl trecu în iad cu toate planurile lui de chefuri ºi
plãceri. Aºa pãþesc ºi astãzi toþi acei care nu se îmbogãþesc ºi în
Dumnezeu, adicã în fapte bune ºi plãcute Lui.
Mai zilele trecute eu am vãzut pe viu Evanghelia aceasta aici
la Sibiu. Lîngã redacþia noastrã, locuia un mare bogãtan
(proprietar de case), care noapte de noapte, trãgea la chefuri ºi
beþii. Dar dupã o noapte de chef, moartea îl trecu fãrã de veste în
cealaltã lume. O, ce spaimã a intrat în prietenii lui de pahar, cînd
a treia zi, îl vãzurã plecînd cãtre mormînt! Dar greºeala, aceasta
este: oamenii dupã astfel de întîmplãri, s-aleg numai cu spaima de
o clipã ºi n u cu î n d r ep t area. De atîtea ori, în atîtea locuri,
Dumnezeu aratã oamenilor Evanghelia de mai sus (cu moartea
fãrã de veste), însã oamenii se cutremurã numai pentru o clipã din
starea lor pãcãtoasã, ºi-apoi iar se aºeazã liniºtiþi în pãcatele lor.
Cititorule! Ascultã bine cã ºi astãzi s-aude glasul Domnului
din Evanghelia de mai sus: În noaptea asta voi cere sufletul tãu...
În noaptea asta vei muri. Ce ºtii? Dar dacã tocmai eu sau tu vom
fi chemaþi în noaptea asta, în cealaltã lume?
 Pag. 315

Cel mai vechi ºi cel mai bun predicator

În Evanghelia de mai sus, Dumnezeu a lãsat sã predice

moartea. O, ce predicator înfricoºat ºi puternic este moartea! Este
cel mai vechi, cel mai înspãimîntãtor ºi cel mai bun predicator.
Parohia lui este lumea întreagã. El predicã pe tot locul, în toatã
l u mea º i v o r b eº t e î n o r i ce l i mb ã d e p e f aþa pãmîntului. El
vorbeºte sãracilor ca ºi bogaþilor, învãþaþilor ca ºi neînvãþaþilor.
El vorbeºte cu multã putere. El face pe toatã lumea sã plîngã. Nu
este inimã care sã nu se fi miºcat în faþa lui ºi nu sînt ochi care sã
nu fi plîns în faþa predicilor lui.

Straºnic ºi încãpãþînat este acest predicator! El nu vrea sã þinã

seamã de nimic. El rãstoarnã de multe ori planurile oamenilor ºi
nãvãleºte cu predica lui acolo unde nu este poftit ºi aºteptat. El
pîndeºte pe la toate uºile ºi ferestrele. El are o cheie cu care poate
d es cu i a o r i ce cas ã, o r i ce p al at, orice ascun zi º . N u es t e p e
suprafaþa pãmîntului vreo încãpere în care sã nu poatã intra. El
nãvãleºte de multe ori cu predicile lui pe la petrecerile din crîºme.
El dã buzna pe la baluri ºi schimbã cheful în predicã înfricoºatã.
Pag. 316

Biserica lui cea mai puternicã este cimitirul. Fiecare piatrã de

mormînt, fiecare ridicãturã de mormînt îi slujeºte de amvon.
Acolo în biserica cimitirului, chemã el tot mereu pîlcuri de
ascultãtori (pe cei ce petrec mortul la groapã) ºi le predicã de pe
marginea gropii despre deºertãciunea acestei lumi.
Nimeni nu poate scãpa de predicile acestui predicator. Nimeni
nu-l poate alunga. Poþi sã rîzi de predica lui; poþi sã iei în rîs
învãþãturile ºi ch emãr i l e l u i ; p o þ i s ã f u g i d e bisericã ºi de
Cuvîntul lui Dumnezeu; poþi, în mînia ta, sã rupi Biblia, poþi sã
rupi aceastã carte. Acest predicator n-are nici o grijã. El rãmîne
biruitor. Ca mîine va vorbi de pe marginea mormîntului tãu.
O, ce predicator înfricoºat este moartea ºi ce predici puternice
spune el! Nimeni nu predicã cu atîta putere ca el. Cînd moare
atare zgîrcit ºi nesãtul de averi, moartea predicator se urcã sus, pe
hambarele ºi averile lui, ºi strigã cu glas tare: Iatã-l pe cel ce nu
se mai sãtura de averi... iatã cã acum le lasã ºi pleacã din lume
gol ºi sãrac de fapte bune...
Cînd moare cel ce ºi-a cheltuit sãnãtatea ºi viaþa în desfãtãri
lumeºti, moartea predicator, mergînd cu el la groapã, strigã de
rãsunã toatã uliþa satului: Iatã cum se sfîrºesc plãcerile ºi poftele
cele lumeºti... Veniþi cu toþii ºi-l vedeþi pe cel ce ºi-a cheltuit
viaþa în zadar...
Cînd moare beþivul - în bãtaie cumplitã sau cãzut în atare apã
sau zãpadã - moartea strigã de rãsunã tot satul: Iatã ce face beþia,
iatã cum încãlzeºte rachia...
O, ce predici puternice spune moartea! Însã oamenii nici pe
acestea nu le ascultã. Se înfioarã cînd le aud, dar îndatã le uitã.
Dragã cititorule! Moartea este un predicator înfricoºat. Ca
mîine va vorbi ºi de pe marginea mormîntului nostru. Toþi vom
muri. Întrebarea este însã cum vom muri. Cel pãcãtos va muri în
pãcatele sale. Aceasta este o moarte înfricoºatã; e o moarte dupã
care urmeazã îndatã judecata ºi osînda de veci. Însã cel credincios
a scãpat de frica ºi puterea morþii. Cel ce trãieºte o viaþã cu
Domnul ºi Evanghelia Lui, a trecut din moarte la viaþã
(Ioan 5, 24) . Pentru acesta, moartea este o trecere, o mutare
acasã la Domnul. Aceastã moarte nu ne mai sperie; dimpotrivã,
o aºteptãm ca pe o solie ce vine sã ne ducã acasã. Despre aceastã
moarte zicea ap. Pavel cã o doreºte sã-l împreune cu Hristos
(Filip. 1, 23) .
O astfel de moarte vei avea ºi tu, cititorule?
 Pag. 317

Evanghelia duminicii a 27-a dupã Rusalii

Tãmãduirea femeii gîrbove
Femeie, te-ai vindecat de boala ta!...

10. Isus învãþa pe norod într-o sinagogã în ziua Sabatului.

11. ªi acolo era o femeie stãpînitã de optsprezece ani de un duh
de neputinþã; era gîrbovã, ºi nu putea nicidecum sã-ºi îndrepte
spatele.
12. Cînd a vãzut-o Isus, a chemat-o ºi i-a zis: Femeie, eºti
dezlegatã de neputinþa ta.
13. ªi-a întins mîinile peste ea: îndatã s-a îndreptat, ºi slãvea pe
Dumnezeu.
14. Dar fruntaºul sinagogii, mîniat cã Isus sãvîrºise vindecarea
aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, ºi a zis norodului: Sînt
ºase zile în care trebuie sã lucreze omul; veniþi dar în aceste zile
sã vã vindecaþi, ºi nu în ziua Sabatului!
15. Fãþarnicilor, i-a rãspuns Domnul; oare în ziua Sabatului
nu-ºi dezleagã fiecare din voi boul sau mãgarul de la iesle, ºi-l
duce de-l adapã?
16. Dar femeia aceasta, care este o fiicã a lui Avraam, ºi pe care
satana o þinea legatã de optsprezece ani, nu trebuia oare sã fie
dezlegatã de legãtura aceasta în ziua Sabatului?
17 . Pe cînd vorbea El astfel , t o þ i p o t r i vn i cii Lui au rãmas
ruºinaþi; ºi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe
care le fãcea El (Luca 13, 10-17) .
Evanghelia acestei duminici cuprinde minunea tãmãduirii unei
femei care purta de optsprezece ani, o boalã cumplitã. Boala ºi
tãmãduirea acestei femei conþin multã învãþãturã pentru noi ºi de
aceea vom cerceta cu de-amãnuntul sã vedem cum s-a întîmplat
minunea.
Prin trei stãri au trecut boala ºi tãmãduirea femeii. Întîia datã,
ne spune Evanghelia cã avea de optsprezece ani, duhul neputinþei
º i n u p u t ea s ã s e r idice nici d ecu m. A d o u a o a r ã , n e s p u n e
Evanghelia cã Isus a vãzut-o ºi S-a apropiat de ea. Îndatã dupã
aceastã apropiere ºi întîlnire a femeii cu Isus, a urmat a treia
stare: scãparea ºi tãmãduirea femeii din cumplita boalã.
Sã luãm aminte cã prin aceste trei stãri trebuie sã treacã ºi
mîntuirea noastrã sufleteascã! Întîia datã, trebuie sã ne dãm seama
cã starea noastrã cea pãcãtoasã este tocmai ca starea cea dintîi a
femeii din Evanghelie. ªi nu putea sã se ridice nicidecum, ne
spune Evanghelia despre femeia cea bolnavã. Asta-i ºi starea
omului cuprins de patimi ºi pãcate: nu se poate ridica din mocirlã
la o viaþã mai curatã ºi mai bunã. De multe ori va fi încercat biata
femeie în cei optsprezece ani sã se ridice de jos, dar n-a putut.
Aºa ºi pãcãtosul: fãrã ajutorul Mîntuitorului nu se poate ridica.
Fãrã de Mine nu puteþi face nimic, zice Isus (Ioan 15, 5) ... a
legat-o satana de optsprezece ani, a zis Isus despre femeia cea
bolnavã. Aºa este ºi cel cuprins de patimile cele rele: un legat de
satana ºi un rob al lui satana.
Pag. 318

Cititorule! Din starea ta cea pãcãtoasã numai o singurã cale de

ieºire ºi de scãpare este: sã te apropii de Mîntuitorul Hristos; sã
cazi înaintea Mîntuitorului ca ºi femeia din chipul de alãturi.
Despre femeia din Evanghelie nu ni se spune mai de aproape ce
a fãcut cînd S-a apropiat de ea Mîntuitorul ºi mîntuirea, dar de
bunã seamã, femeia n-a stat în faþa lui Isus Mîntuitorul numai cu
boala sa, ci a stat cu toatã credinþa ei, cu toatã încrederea ei în
puterea ºi ajutorul lui Isus; a stat cu toate nãdejdile ei, cu toate
lacrimile ºi cu toate puterile ei sufleteºti. Aºa ºi tu sã cazi
înaintea lui Hristos nu numai cu pãcatele tale, ci ºi cu credinþa ta
în Jertfa Lui cea sfîntã ºi atunci vei primi ºi tu viaþã ºi tãmãduire.
 Pag. 319

O, ce dulce a fost vestea ce i s-a spus femeii: eºti dezlegatã de

neputinþa ta. Tot aºa o veste dulce ºi plãcutã li se spune ºi celor
care s-au hotãrît pentru Hristos ºi L-au primit cu adevãrat pe
Hristos. Un scãpat dintr-o boalã cumplitã de moarte, un eliberat
dintr-o robie cu lanþuri grele este ºi creºtinul cel hotãrît pentru
Isus Hristos ºi Evanghelia Lui.
Evanghelia ne spune cã fariseii se mîniaserã pe Isus, pentru cã
o dezlegase din legãturile lui satana pe o femeie în ziua sîmbetei.
Aceastã mustrare se aude ºi azi ori de cîte ori cineva se hotãrãºte
sã se dezlege din lanþurile pãcatului ºi ale diavolului. Citiþi spre
pildã, scrisoarea de mai jos:
Domnule pãrinte! ªi eu am iscãlit hotãrîrea sã mã las de beþie
ºi de sudalme, dar de atunci nu mai am pace ºi odihnã cu oamenii
ãºtia, cã tot cîrîie dupã mine cã m-am fãcut pocãit. ªi zic cã
acuma-s mai trufaº, cã nu stau cu ei în cîrciumã de vorbã la un
pahar de rachie... Dar eu ºi mai tare mã þin la sfînta bisericã de
cînd m-am lãsat de rele...
Adicã vedeþi, un om s-a dezlegat din legãturile lui satana, dar
oamenii, ca ºi fariseii din Evanghelie, se þin dupã el cu mustrãri
ºi bãnuieli. Duminica, dupã ce iese de la bisericã, omul a început
sã nu mai meargã cu ei la birt, ci se duce acasã ºi citeºte ceva din
Bibli e º i din Lu mina Satelor; ºi aºa se dezleagã mereu din
legãturile pãcatelor. Dar la asta, oamenii cîrîie dupã el, ca ºi
fariseii din Evanghelie, cã lucreazã în ziua duminicii ºi nu merge
sã se hodineascã ºi sã prãznuiascã cu ei ziua Domnului... la
crîºmã.
Sã luãm aminte cã ºi pe noi ne mustrã Evanghelia aceasta
despre cum þinem praznicele. Duminicile ºi sãrbãtorile noastre
sînt pline de alergãri, tîrguri, tîrguieli, negustorii, iar pe de altã
parte ne odihnim în ele cu... petreceri la birt, cu jocuri, cu
minciuni, clevetiri, fãloºenii...
Adicã, în loc sã ne dezlegãm în ziua Domnului din legãturile
pãcatului, mai tare ne legãm!

Muºcãtura de ºarpe

Doctorii spun cã moartea cea mai nesimþitã ºi cu dureri mai

uºoare o au cei muºcaþi de ºerpi veninoºi. Cel muºcat de ºarpe
veninos nu simte nici o altfel de durere, decît atîta cã îl apasã o
moleºealã ºi un somn; un somn plãcut, un somn adînc, din care
însã niciodatã nu se mai trezeºte.
Aºa este ºi moartea cea sufleteascã ce o face ºarpele diavol.
ªarpele diavol îl muºcã pe om cu fel de fel de otrãvuri dulci de
plãceri ºi desfãtãri lumeºti. Omul nu simte moartea sufleteascã.
Îl cuprinde somnul pãcatului, somnul ºi beþia plãcerilor ºi
patimilor lumeºti, din care nu se mai poate trezi. Sufletul lui
moare în acest somn.
Pag. 320

Evanghelia duminicii a 28-a dupã Rusalii

Pilda celor poftiþi la cinã
Veniþi, cã iatã, toate sînt gata!...

16. ªi Isus i-a rãspuns: Un om a dat o cinã mare, ºi a poftit pe

mulþi.
17. La ceasul cinei, a trimis pe robul sãu sã spunã celor poftiþi:
Veniþi, cãci iatã cã toate sînt gata.
18. Dar toþi, parcã f u s es erã vorbiþi, au început sã se
dezvinovãþeascã. Cel dintîi i-a zis: Am cumpãrat un ogor ºi
trebuie sã mã duc sã-l vãd, rogu-te sã mã ierþi.
19. Un altul a zis: Am cumpãrat cinci perechi de boi ºi mã duc
sã-i încerc: iartã-mã, te rog.
20. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, ºi de aceea nu pot
veni.
21. Cînd s-a întors robul, a spus stãpînului sãu aceste lucruri.
Atunci stãpînul casei s-a mîniat, ºi a zis robului sãu: Du-te
degrabã în pieþele ºi uliþele cetãþii, ºi adu aici pe cei sãraci,
ciungi, orbi ºi ºchiopi.
22. La urmã, robul a zis: Stãpîne, s-a fãcut cum ai poruncit, ºi tot
mai este loc.
23. ªi stãpînul a zis robului: Ieºi la drumuri ºi la garduri, ºi pe
cei ce-i vei gãsi, sileºte-i sã intre, ca sã mi se umple casa.
24. Cãci vã spun cã nici unul din cei poftiþi, nu va gusta din cina
mea (Luca 14, 16-24).
Cina din pilda Evangheliei este Împãrãþia lui Dumnezeu, adicã
mîntuirea noastrã cea sufleteascã prin Jertfa Fiului Sãu, iar cei
chemaþi care n-au vrut sã meargã la cinã sînt creºtinii cei cuprinºi
de vîrtejul treburilor, ispitelor, patimilor ºi pãcatelor lumii
acesteia. Evanghelia aceasta, cu adevãrat este parcã Evanghelia
vremurilor ºi a oamenilor de azi, pentru cã niciodatã n-au fost
nepãsarea ºi negrija de Împãrãþia lui Dumnezeu, de cele sufleteºti,
aºa de mari ca azi. Care sã fie pricina acestui lucru? Unii zic cã
au uitat oamenii datoriile ce le au faþã de cele sufleteºti. Eu zic
cã-i alta. Isus a zis odatã: Împãrãþia cerurilor se mai aseamãnã
cu o comoarã ascunsã într-o þarinã. Omul care o gãseºte, o
ascunde; ºi, de bucuria ei, se duce ºi vinde tot ce are, ºi cumpãrã
þarina aceea (Matei 13, 44) . Cei mai mulþi creºtini însã n-au
aflat comoara sufleteascã, darul, puterea ºi bucuria ce le dau
cãutarea ºi aflarea Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi de aceea nu-ºi bat
capul cu cele sufleteºti. Gustaþi ºi vedeþi ce bun este Domnul, zice
psalmistul, dar puþini au gustat ºi au aflat bunãtatea sufleteascã
ce este în Cina Domnului. Cine a aflat odatã darul, puterea ºi
bucuria ce le dã Cina Domnului (Sfînta Cuminecãturã), Jertfa
Mîntuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predicã despre
datoriile ce le are faþã de suflet. Toate le socotesc gunoaie ca sã-L
dobîndesc pe Hristos, zice ap. Pavel (Filip. 3, 8) . Acesta este
credeul celui care a aflat comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu.
 Pag. 321

Cititorule! Nu cumva sã crezi cã Evanghelia te-ar mustra,

pentru cã îþi ai þarina ta ºi boii tãi ºi lucrurile tale. Grija sufletului
o laºi în urma tuturor afacerilor ºi intereselor tale. Pentru asta te
mustrã Evanghelia. În mijlocul vieþii ºi frãmîntãrilor noastre
trebuie sã stea Cina Domnului, Împãrãþia lui Dumnezeu; ºi noi
n-avem lucrul acesta. Într-o altã pildã, Isus a zis cã Împãrãþia lui
Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune
într-un vas de fãinã ºi se dospeºte toatã fãina (Matei 13, 33) .
Aºa, iubite cititorule, ºi grija de suflet trebuie sã dospeascã, sã
copleºeascã toate frãmîntãrile ºi alergãrile noastre.

Poþi pune într-o oalã la foc cele mai scumpe mîncãruri, dar
dacã nu le sãrezi, nu-s bune de nimic. Aºa ºi averea ta, banii tãi,
alergãrile tale, învãþãtura ta trebuie sãrate cu sarea grijii ºi
îngrijirii de cele sufleteºti, cãci altcum nu þi-s bune de nimic.
Pag. 322

Veniþi, cãci iatã cã toate sînt gata - aºa chema sluga Domnului
din Evanghelie. O, ce adînc înþeles sufletesc este în aceste vorbe!
Aºa ne cheamã ºi pe noi Domnul: Totul am fãcut pentru viaþa ºi
mîntuirea voastrã... Veniþi, cã e gata Jertfa Fiului Meu! Veniþi, cã
v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu! Veniþi, cã totul e gata!... ne
zice ºi Isus Mîntuitorul. Veniþi, cãci, iatã, am suit Golgota!...
Veniþi, cã iatã, cuiele au trecut prin mîinile ºi picioarele Mele!...
Veniþi, cã suliþa a strãpuns coasta Mea!... Totul e gata, toate am
suferit pentru voi ºi mîntuirea voastrã!... Veniþi ºi luaþi în dar
viaþã ºi mîntuire!...
În clipele cînd ªi-a dat Duhul pe Crucea Golgotei, Mîntuitorul
a strigat cu glas înalt: S-a sfîrºit! Prin acest cuvînt, Mîntuitorul
spunea cã ªi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvîntul
S-a sfîrºit, a fost un strigãt de biruinþã. Mîntuitorul biruise toate
ispitele ºi durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar vai, acest strigãt pentru mulþi va fi un strigãt de pieire în
Ziua Judecãþii. O, Scumpul meu Mîntuitor! Tu ne-ai lãsat gata
Jertfa mîntuirii. Ospãþul Tãu este gata... masa e întinsã... toate
uºile sînt deschise... din toate pãrþile s-aude chemarea: Veniþi,
cãci toate sînt gata (Luca 14. 16-24) . Veniþi, cã iatã cuiele au
sãpat mîinile ºi picioarele Mele!... Veniþi, cã suliþa a împuns
coasta Mea!... Veniþi, cã totul e gata! Însã vai, cei mai mulþi nu
vor sã intre ºi sã guste din Cina mîntuirii! Cei mai mulþi îºi
sfîrºesc viaþa cu pieire sufleteascã, trãiesc o viaþã cheltuitã în
zadar. O, ce osîndã îi aºteaptã!
Veniþi, cã iatã toate sînt gata! Auzi tu, dragã cititorule, ºi
asculþi tu aceastã chemare dulce de mîntuire? Grãbeºte, dragã
frate, grãbeºte sã intri la cina mîntuirii! La masa marelui ospãþ
mai este un loc ºi pentru tine! Uºa e încã deschisã. Intrã ºi tu,
dragã suflete, intrã numaidecît, intrã azi, cãci mîine poate fi prea
tîrziu! Se va închide uºa ºi tu vei rãmîne afarã, în pieire veºnicã!

Alexandru Macedon ºi înþelepþii din Persia

Cînd purta odinioarã Alexandru Macedon rãzboaie sã

cucereascã lumea ºi sã cuprindã bogãþii, auzise în Persia de niºte
filozofi mari ai locurilor de pe acolo. Aducîndu-i înaintea sa, le
zise:
- Cereþi de la mine orice ºi vã voi da!
- Sã ne dai împãrate, viaþã fãrã de moarte aici pe pãmînt! -
grãirã filozofii.
- Aþi cerut o nebunie, grãi împãratul, cãci oare cine dintre
oamenii pãmîntului ar putea scãpa de moarte?... Vã credeam niºte
filozofi vestiþi, dar acuma vãd cã sînteþi niºte nebuni...
- Apoi, dacã nimeni nu poate scãpa de moarte, grãirã filozofii,
ne luãm voie sã te întrebãm cã oare ºi tu vei muri cîndva?
- Asta-i sigur, rãspunse împãratul.
- Apoi dacã asta-i sigur, grãirã mai departe filozofii, tu de ce
trãieºti aºa ca ºi cînd n-ai muri niciodatã?... De ce nu-þi mai ajung
împãrãþiile, comorile, averile, prãzile ºi bunãtãþile pãmînteºti?...
 Pag. 323

Împãratul înþelese atunci nebunia filozofilor ºi plecã

îngîndurat.
O, de am înþelege ºi noi aceastã istorioarã, cãci ºi noi ºtim cã
vom muri, dar trãim aºa ca ºi cînd n-am muri niciodatã!

Mai aveþi vreme!...

O poveste spune cã scaraoschi, mai marele dracilor, a þinut sfat

cu diavolii despre cum ar cîºtiga mai multe suflete printre oameni.
În multe feluri au început a se ocoºi diavolii. Unii ziceau: Sã le
ºoptim oamenilor cã nu este Dumnezeu, nici suflet, nici rai, nici
iad... Dar scaraoschi a primit sfatul unui drac care zicea: Sã le
spunem oamenilor cã este Dumnezeu, este rai ºi iad, dar sã le
ºopti m mer eu : M ai av eþ i v r eme o amen i b u n i , p en tru acele
treburi...

ªi de atunci, dracii cîºtigã cele mai multe suflete, ºoptind

mereu oamenilor înºelãciunea cã pentru cele sufleteºti mai au
vreme.
Într-o carte bãtrînã am aflat aceastã poveste ºi am pus-o aici,
în cartea aceasta, ca tot omul sã înþeleagã ºi sã priceapã cã
diavolul e acela care ºopteºte mereu oamenilor sã-ºi tot amîne din
an în an grija de suflet ºi întoarcerea la Dumnezeu.
Pag. 324

Evanghelia duminicii a 29-a dupã Rusalii

Tãmãduirea celor zece leproºi

11. Isus mergea spre Ierusalim, ºi a trecut printre Samaria ºi

Galilea.
12. Pe cînd intra într-un sat, L-au întîmpinat zece leproºi. Ei au
stat departe,
13. ºi-au ridicat glasul, ºi au zis: Isuse, Învãþãtorule, ai milã de
noi!
14. Cînd i-a vãzut Isus, le-a zis: Duceþi-vã ºi arãtaþi-vã preoþilor!
ªi pe cînd se duceau, au fost curãþiþi.
15. Unul din ei, cînd s-a vãzut vindecat, s-a întors, slãvind pe
Dumnezeu cu glas tare.
16. S-a aruncat cu faþa la pãmînt la picioarele lui Isus, ºi I-a
mulþumit. Era samaritean.
17. Isus a luat cuvîntul, ºi a zis: Oare n-au fost curãþiþi toþi cei
zece? Dar ceilalþi nouã, unde sînt?
18. Nu s-a gãsit decît strãinul acesta sã se întoarcã ºi sã dea
slavã lui Dumnezeu?
19. Apoi i-a zis: Scoalã-te ºi pleacã; credinþa ta te-a mîntuit
(Luca 17, 11-19) .
Sã luãm aminte cã Evanghelia aceasta se petrece ºi azi.
Beteºug de leprã existã ºi astãzi ºi oameni leproºi sînt ºi astãzi
destui. Deosebirea e numai atît cã oamenii de azi nu poartã boala
leprei în oasele lor, ci în sufletul lor. Lepra era o boalã cumplitã,
ce ataca mai întîi pielea cu rãni ºi bube rele. Intra apoi în oase ºi
le strîmba, fãcînd din om un schelet, un mort viu care umbla
rãtãcitor pînã ce moartea îl bãga în pãmînt. Aºa-i, iubite
cititorule, ºi pãcatul. O leprã, o boalã cumplitã ce cuprinde tot
mai mult ºi mai mult sufletul, pînã cînd îl stricã ºi îl omoarã de
tot. ªi pãcãtosul este un mort (Efes. 2, 1) . O, dacã ni s-ar da
nouã putinþã sã vedem sufletele oamenilor de azi în chip vãzut,
ne-am îngrozi de neghiobiile ºi sluþeniile sufletelor atacate de
lepra pãcatului!
Lepra era o boalã molipsitoare, ºi cei cuprinºi de ea erau scoºi
afarã dintre ceilalþi oameni. ªi pãcatul este o astfel de boalã
molipsitoare de care tot creºtinul trebuie sã se fereascã. Sînt însã
atîþia creºtini care se duc, duminicile ºi serile, unde se vorbesc tot
felul de vorbe porcoase; ºi sînt atîþia pãrinþi care îºi lasã copiii,
nopþile, de se umplu de leprã, de boalã sufleteascã.
Cei zece leproºi s-au tãmãduit dupã ce s-au întîlnit cu Isus ºi
cu lacrimi s-au rugat Lui: Isuse Doamne, ai milã de noi! Tot aºa
se poate curãþi ºi un creºtin de lepra pãcatului. Întîi trebuie sã
simþi lepra pãcatului ce þi-a cuprins sufletul cu ranã de moarte; ºi
apoi, cu sufletul rãnit, sã cazi în faþa Mîntuitorului cu lacrimi,
strigînd: Isuse Mîntuitorule, ai milã de mine ºi mã scapã din
pieire sufleteascã!
Duceþi-vã ºi arãtaþi-vã preoþilor! - le-a zis Isus leproºilor,
pentru cã preoþii erau puºi, pe acele vremuri, de control asupra
celor leproºi ºi ei dãdeau atestat despre cei curãþiþi. Preoþilor li
s-a încredinþat ºi azi controlul sufletesc despre bolile sufleteºti ale
oamenilor, ºi taina mãrturisirii îi cheamã ºi azi pe oameni sã-ºi
arate bolile sufleteºti.
 Pag. 325

Cîþi însã se mãrturisesc cu regularitate ºi bine?

Cei zece leproºi, dupã ce s-au tãmãduit, au uitat pe Marele lor
Binefãcãtor ºi numai unul s-a întors sã-I mulþumeascã. O, ce mult
se asemãna greºeala leproºilor cu purtãrile oamenilor de azi!
Lumea este plinã de mila ºi darurile Domnului. Ce dar mare este
nouã, spre pildã, sãnãtatea sau mintea, priceperea. ªi apoi, mai
ales darurile cele sufleteºti, pentru cine le ºtie preþui ºi folosi. Cel
mai mare dar ce ni s-a dat nouã este Jertfa Crucii prin care ne-a
izbãvit pe noi Domnul, ca pe cei zece leproºi. Atîtea daruri ni
s-au dat nouã, încît ar trebui sã stãm tot în coate ºi genunchi, cu
rugãciuni de mulþumitã lui Dumn ezeu. Dar e aºa d e puþinã
mulþumirea între creºtinii de azi! ªi asta-i încã o dovadã cã nu
trãim ºi nu înþelegem Evanghelia cea adevãratã.
Dar ºi mai mult greºim decît cei nouã leproºi, cînd, în loc de
mulþumitã, noi batjocorim cu pãcate darurile Domnului. Un astfel
de batjocoritor este cel care suduie, de prea buiestru ºi sãnãtos;
cel care pradã banii ºi averea ce i-a dat-o Dumnezeu sau n-ajutã
cu ea pe cel necãjit. O astfel de batjocurã este acel nãrav urît ºi
pãgîn cã omul aleargã la aldãmaº în crîºmã de cîte ori Dumnezeu
l-a scãpat din ceva necaz sau l-a ajutat în ceva izbîndã. În atîtea
chipuri ºi feluri noi batjocorim mila ºi darul Tatãlui de sus...
Pag. 326

Iatã cîte lucruri frumoase ºi de suflet mîntuitoare ne învaþã

Evanghelia cu cei zece leproºi. Nu uita, cititorule, nu uita aceastã
învãþãturã!
Leproºii de dupã rãzboi...

Ce mult se aseamãnã purtãrile oamenilor de acum, dupã rãzboi,

cu cei zece leproºi din Evanghelie! Ca ºi leproºii din Evanghelie,
oamenii se rugau, în vremea rãzboiului: Doamne Isuse, fie-Þi milã
de noi! Dar la terminarea rãzboiului, în loc de mulþumitã lui
D u m n e z e u , a u r ãs u n at p u º t i l e º i a l d ã m a º u r i l e . Î n v r e m e a
rãzboiului, un credincios îmi scria: ªi mai departe, vei afla,
domnule pãrinte, cã am pus gînd bun înaintea lui Dumnezeu, cã
de voi scãpa din acest potop de foc, apoi trei sferturi din viaþa
mea am sã o petrec în rugãciune ºi numai un sfert pentru mine...
Cel care a scris scrisoarea a scãpat din focul rãzboiului, dar mîna
lui care scrisese fãgãduinþa am vãzut-o izbind masa dintr-o crîºmã
ºi din gura lui curgeau cele mai grozave înjurãturi. E plinã lumea
de azi cu astfel de leproºi pe care Domnul i-a scãpat din focul
rãzboiului; ei însã rãsplãtesc cu pãcate pe Marele Mîntuitor.

Douã necunoscute...

Odatã, Bunul Dumnezeu chemã virtuþile de pe pãmînt la ceva

sfat în cer. Între cele chemate erau Adevãrul, Dreptatea, Mila,
Credinþa, Bunãtatea, etc. Între ele erau ºi douã care nu se mai
vãzuserã niciodatã ºi nu se cunoºteau. Se apropiarã una de alta,
sã se recomande.
- Eu sînt Binefacerea, zise una.
- Eu sînt Recunoºtinþa, rãspunse cealaltã.
- Cum, voi nu vã cunoaºteþi? - întrebã Bunul Dumnezeu.
- Nu, Doamne, rãspunserã cele douã necunoscute, cãci pe
pãmînt încã nu ne-am întîlnit niciodatã!...
 Pag. 327

Bogãþiile pe care Dumnezeu le dã omului

Un om, nemulþumit cu averea sa, cîrtea împotriva lui

Dumnezeu.

Un bãtrîn, auzindu-l, se apropie de el, îi apucã mîna dreaptã

ºi-i zise:
- Ai vrea sã þi se taie mîna asta pentru o mie de galbeni?
- Nu, negreºit cã nu!
- Dar mîna stîngã?
- Nici!
- Ai vrea sã-þi dai ochii pentru zece mii de galbeni?
- Fereascã Dumnezeu! Nu mi-aº da un ochi pentru nimic în
lume!
- Ei vezi, rãspunse bãtrînul, ce bogãþii þi-a dat Dumnezeu? ªi
te mai plîngi încã, în loc sã-I mulþumeºti?...

Setea îþi spune de eºti sãnãtos ori bolnav

Sãnãtatea trupului o poþi cunoaºte ºi dupã sete.

Cînd eºti sãnãtos, bei apa la termenele ei ºi nu pofteºti mai
mult decît þi-e lipsa. Dar cînd eºti bolnav nu te mai saturi de apã.
Din ce bei, tot mai multã ai bea.
Aºa poþi cunoaºte ºi sufletul tãu de s-a încuibat în el boala
lãcomiei sau ba. Dacã eºti mulþumit cu cît îþi dã Dumnezeu ºi
lucrul mîinilor tale, sufletul tãu este sãnãtos ºi ferit de boala
lãcomiei. Dar dacã niciodatã nu mai eºti îndestulat cu cît ai, ci tot
mai mult ºi mai mult pofteºti, atunci sufletul tãu este bolnav de
boala ºi setea lãcomiei.
Pag. 328

Evanghelia duminicii a 30-a dupã Rusalii

Tînãrul bogat; pãzirea poruncilor
ªi s-a întristat, cãci era foarte bogat...

18. Un fruntaº a întrebat pe Isus: Bunule Învãþãtor, ce trebuie sã

fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?
19. Pentru ce Mã numeºti Bun? i-a rãspuns Isus. Nimeni nu este
bun decît Unul Singur: Dumnezeu.
20. ªtii poruncile: Sã nu preacurveºti; sã nu ucizi; sã nu furi; sã
nu faci o mãrturisire mincinoasã, sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe
mama ta.
21. Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am pãzit din tinereþea mea.
22. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Îþi mai lipseºte un
lucru: vinde tot ce ai, împarte la sãraci, ºi vei avea o comoarã în
ceruri. Apoi, vino ºi urmeazã-Mã.
23. Cînd a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; cãci era
foarte bogat.
24. Isus a vãzut cã s-a întristat de tot, ºi a zis: Cît de anevoie vor
intra în Împãrãþia lui Dumnezeu cei ce au avuþii!
25 . Fiindcã mai lesne este sã treacã o cãmilã prin urechea
acului, decît sã intre un om bogat în Împãrãþia lui Dumnezeu
(Luca 18, 18-25) .
Sã luãm aminte! Nu cumva sã credeþi cã Evanghelia de mai sus
ar cere de la noi sã ne vindem averile ºi sã le dãm sãracilor, ca sã
ne putem mîntui. Nu avuþia ºi strîngerea ei sînt o piedicã pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu, ci piedicile sînt beteºugurile sufleteºti
ce le scorneºte avuþia în sufletul nostru, dacã nu bãgãm de seamã.
O Evanghelie din duminicile trecute ne aratã un om pe care avuþia
îl aruncase în braþele bãuturilor ºi desfãtãrilor, iar Evanghelia de
mai sus ne aratã pe un altul, ce-ºi fãcuse din bogãþie un idol pe
care îl avea mai drag ºi mai de preþ decît mîntuirea lui
sufleteascã. Bogãþia de ar curge, nu vã lipiþi inima de ea, zice
psalmistul. Dar greºeala aceasta este cã oamenii îºi lipesc mai
mult inima de bogãþiile pãmînteºti decît de Mîntuitorul ºi de
bogãþiile cele sufleteºti.
În multe chipuri ºi feluri se poate vedea ºi azi Evanghelia de
mai sus. Eu am vãzut-o ºi astã varã într-un sat. Ieºiserã domnii de
la judecãtorie în afacerea unui om ce pîrîse pe altul cã s-a bãgat
cu hotarul spre el. Cel pîrît tãgãduia (cu toate cã se vedea bine cã
ºi-a lãrgit hotarul cu strîmbul). Atunci judecãtorul l-a poftit pe cel
pîrît sã punã jurãmînt. Pîrîtul a stat puþin pe gînduri ºi odatã a pus
piciorul pe piatra de pe hotar ºi a jurat, sau mai bine zis ºi-a dat
sufletul pentru o bucatã latã de 50 de cm de pãmînt (cam un sfert
cît i-ar fi trebuit de groapã). Ca ºi în chipul de alãturi, ºi pe omul
acesta Evanghelia îl chema sã iese din lãcomie ºi sã plece dupã
Isus, dar lãcomia ºi diavolul îl îndemnau de la spate: Nu te lãsa
omule! Sporeºte-þi averea! ªi omul a ascultat glasul lãcomiei ºi
L-a pãrãsit pe Isus... pentru o brazdã de pãmînt.
 Pag. 329

O, cîte fac oamenii sã-ºi sporeascã averile: jurã strîmb, înºalã,

furã, omoarã ºi îºi vînd sufletul în sute de feluri, apucaþi de
lãcomia de a-ºi înmulþi avuþiile. De aceea zicea Isus: Cu anevoie
vor intra cei avuþi în Împãrãþia lui Dumnezeu.

Cititorule! La întrebarea: ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc

viaþa de veci? - acesta este rãspunsul cel bun: sã pleci dupã
Hristos, sã te pui în slujba Lui cu tot ce ai: cu averea ta, cu banii
tãi, cu inima ta, cu ochii tãi, cu mîinile tale, cu picioarele tale, cu
gura, cu vorba, cu scrisul ºi sfatul tãu. Asta înseamnã ºi sã te
lepezi de toate patimile ºi pãcatele tale. Dar sminteala-i tocmai
asta, cã în asemãnarea omului din Evanghelie, oamenii nu-ºi pun
tot ce au în slujba lui Hristos; nu vor sã se despartã de anumite
patimi ºi plãceri. Sînt mulþi creºtini foarte evlavioºi... pînã cînd
nu-i vorba de punga ºi averea lor, dar îndatã ce vrei sã le deschizi
ºi punga pentru vreo faptã bunã, ai gãtat-o aici.
Pag. 330

Creºtinilor! Moºtenitorii Împãrãþiei lui Dumnezeu pot fi numai

fiii lui Dumnezeu, iar fiii lui Dumnezeu pot fi numai aceia care
L-au primit pe Hristos ºi trãiesc cu Hristos; iar a trãi cu Hristos
înseamnã cã El este Stãpîn ºi poruncitor în casa sufletului nostru.
Dar cînd îl bagi pe cineva stãpîn ºi poruncitor în casa ta, trebuie
sã-i dai cheile de la toate încãperile tale: de la casã, de la cãmarã,
de la lada cu bani, de la pod, de la pivniþã... Dacã nici casa, nici
cãmara, nici lada, nici punga ta nu se deschid niciodatã pentru cei
sãraci ºi pentru alte fapte bune, acesta e semnul cel rãu cã tu nu
L-ai primit cu adevãrat pe Hristos ºi Evanghelia Lui.

Israelienii în pustie au fãcut din aur ºi temple ºi idoli

Biblia ne spune cã israelienii de douã ori ºi-au strîns ºi topit

aurãriile. Odatã cînd femeile ºi-au topit podoabele de aur, iar
Aron a fãcut din ele un viþel de aur - idol - la care se închinau ºi
înaintea cãruia jucau, în vreme ce Moise, sus pe Muntele Sinai,
vorbea cu Dumnezeu (Exod cap. 32) .
Altã datã au strîns toate vasele ºi uneltele de aur ºi de argint
ºi Moise a împodobit cu ele cortul cel sfînt (Exod cap. 36) .
Aºadar, israelienii au strîns o datã aurul pentru slujba idolilor,
adicã a dracilor, iar altã datã ºi-au pus aurul în slujba ºi mãrirea
lui Dumnezeu. ªi oamenii de astãzi îºi pun banii (aurul) unii în
slujba lui Dumnezeu, unii în slujba idolilor ºi a diavolilor. Banii
cu care se înfrumuseþeazã biserici, se cumpãrã cãrþi bune, banii
care saturã pe cei flãmînzi, îmbracã pe cei goi ºi ajutã pe cei
lipsiþi sînt banii cei buni, în slujba lui Dumnezeu. Iar banii cei cu
care se fac chefuri, beþii, pãcate ºi destrãbãlãri sînt banii cei rãi,
puºi în slujba dracilor.
Cititorule! Banii tãi în a cui slujbã stau?

Banul ca slugã

Banul e bun ºi folositor, dar numai pînã cînd este sluga

noastrã, adicã face numai ceea ce îi poruncim noi ºi ascultã de
noi.
Dar îndatã ce banul se face el stãpîn asupra noastrã ºi ne
porunceºte el, atunci nu mai e bun; a intrat satana în el; s-a fãcut
unealta diavolului.
Sã bãgãm de seamã neîncetat ca banii noºtri sã nu se facã idoli
ºi unelte ale diavolului.
Pune-þi comoara ta în poruncile Celui Preaînalt, ºi mai mult îþi
va folosi þie decît banii. Pierde banii pentru cel sãrac ºi necãjit,
ca sã nu rugineascã sub piatrã, spre pierzarea ta... zice înþeleptul
Sirah la cap. 29, 13-14.
Cel ce iubeºte banii nu se va îndrepta... Mulþi au cãzut pentru
bani ºi înaintea lor a fost pieirea. Privegherea banilor topeºte
trupul ºi grija lor stricã somnul (Sirah 31, 5-6).
 Pag. 331

De ce s-a spînzurat un zgîrcit?

O revistã din Anglia scrie cã într-un orãºel de acolo, un faimos

zgîrcit s-a spînzurat din cauza unui vis: visase cã întreaga avere
ºi-o împãrþise sãracilor.
Sculîndu-se buimãcit de grozãvenia acestui vis, a luat un
ºtreang ºi s-a spînzurat.
Iatã ce-i în stare sã facã diavolul cu ajutorul zgîrceniei.
Zgîrcenia e un beteºug greu ºi de suflet pierzãtor.

Banca cea mai bunã

Într-un loc zice Scriptura cã cel ce miluieºte pe sãrac, dã

împrumut lui Dumnezeu (Prov. 19, 17) . Ce vorbã mare este
aceasta: a împrumuta pe Dumnezeu, Cel ce toate le are în Mîna Sa
ºi nu duce lipsã de nimic! Pentru cei sãraci, El însã e gata a lua
împrumut banii noºtri. Pentru voi, toþi cei ce aveþi acum bani din
belºug, iatã banca cea mai bunã care vã dã camãta cea mai mare:
banca milostivirii celor sãraci.

Evanghelia duminicii a 31-a dupã Rusalii

Vindecarea orbului din Ierihon
Ce voieºti sã-þi fac?... Doamne, sã vãd!

35. Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb ºedea lîngã drum

ºi cerºea.
36. Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
37. I-au spus: Trece Isus din Nazaret.
38. ªi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milã de mine!
39. Cei ce mergeau înainte, îl certau sã tacã, dar el þipa ºi mai
tare: Fiul lui David, ai milã de mine!
40. Isus S-a oprit, ºi a poruncit sã-l aducã la El, ºi, dupã ce s-a
apropiat, l-a întrebat:
41. Ce vrei sã-þi fac? Doamne, a rãspuns el, sã-mi capãt vederea.
42. ªi Isus i-a zis: Capãtã-þi vederea. Credinþa ta te-a mîntuit.
43. Numaidecît, orbul ºi-a cãpãtat vederea, ºi a mers dupã Isus,
slãvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a vãzut cele întîmplate,
a dat laudã lui Dumnezeu (Luca 18, 35-43) .
Un biet cerºetor orb cerea milã la marginea unui drum din
Ierihon. Glasul lui tînguitor rãsuna pînã departe, cerînd mila
trecãtorilor. Sãrmanul! De ani de zile cerºea ºi putrezea lîngã un
zid din oraºul Ierihon.
Dar deodatã, un zgomot mare se face. Mulþime de oameni dã
nãvalã din toate pãrþile. Bietul orb întreabã ºi el ce s-a întîmplat,
ce înseamnã aceastã miºcare? Vine Isus Hristos - îi rãspunde
cineva din mulþime... Vine Omul despre care se vorbesc atîtea
lucruri minunate. În sufletul celui orb deodatã se aprinde o luminã
mare. Toatã fiinþa lui se cutremurã de nãdejdea tãmãduirii. Auzise
ºi el despre Isus, Doctorul ºi Tãmãduitorul bolnavilor; ºi Acest
Isus trecea acum prin acest loc. Gloat a cu I s u s se apropie.
Nãdejdea orbului deodatã capãtã grai ºi strigã: Isuse, Fiul lui
David, miluieºte-mã!...
Pag. 332

Lumea îl ceartã sã tacã, dar el strigã tot mai stãruitor: Isuse,

Fiul lui David, miluieºte-mã!... Domnul aude glasul bietului orb.
El totdeauna aude glasul celor care suferã. Se apropie cu iubire de
el ºi îl întreabã: Ce voieºti sã-þi fac? Doamne, sã vãd! - rãspunse
o r b u l . Sã vãd iar lumina soarelui, sã vãd lumea, sã-mi vãd
rudeniile, sã Te vãd pe Tine ºi sã pot umbla pe cãrãrile Tale...
Isus i-a zis: Facã-þi-se dupã credinþa ta! - ºi orbul îndatã s-a
tãmãduit.
O, ce înþeles adînc este în aceastã Evanghelie! În chipul
orbului, aºa stãm ºi noi orbiþi de patimi ºi fãrãdelegi. Ochi avem,
dar nu vedem; urechi avem, dar n-auzim. Ne tînguim de necazuri,
d e l i p s u r i , d e g r eu t ãþ i , d a r n - a v e m o c h i s ã v e d e m p r i c i n a
necazurilor ºi n-avem urechi s-auzim chemarea Domnului de a ne
întoarce din calea fãrãdelegilor. Domnul vede suferinþele noastre,
Se apropie cu iubire de noi ºi ne întreabã ºi pe noi: Ce voiþi sã vã
fac? Noi însã n-auzim întrebarea Domnului ºi nu rãspundem nimic
la aceastã întrebare. De la Domnul noi nu cerem nimic; noi cerem
de la lume uºurarea vieþii ºi a necazurilor noastre.
 Pag. 333

Mie, de cîte ori citesc Evanghelia de mai sus, îmi vine sã

plîng. Mã gîndesc cã orbul de la Ierihon a trãit douã vieþi: una în
orbie ºi alta în luminã. Mã gîndesc cã ºi eu am trãit o viaþã de
orbie sufleteascã, o viaþã pierdutã. Ah, ce mult a lucrat Domnul
pînã sã mã aducã la lumina vieþii! Mã gîndesc la zbuciumãrile
vieþii mele, cînd mã plîngeam Domnului de asprimea vieþii ºi
Domnul mã întreba: Ce voieºti sã-þi fac?... Cu ce sã te ajut?... Eu
însã, nesocotitul, ceream mereu lucruri lumeºti. Abia pe urmã
sufletul meu a strigat: Doamne, sã vãd! Abia pe urmã mi-am dat
seama cã vorba cea mai dulce ºi fericirea cea mai mare de pe lume
sînt cuvintele: Orb am fost - ºi acum vãd!
Ah, cum a orbit dumnezeul veacului acestuia (diavolul) mintea
oamenilor ca sã nu vadã strãlucind Evanghelia lui Hristos!
(2 Cor. 4, 4) .
Patimile ºi pãcatele cele grele fac între oameni o cumplitã
orbie sufleteascã. Mîniosul, desfrînatul, beþivul, lacomul, etc. sînt
tot atîþia orbi care ºi-au pierdut ochii ºi vederea cea sufleteascã.
Sã luãm aminte! Orbia sufleteascã este cea mai cumplitã boalã
ºi nici un alt doctor nu poate tãmãdui aceastã boalã decît Doctorul
care l-a tãmãduit pe orbul din Evanghelie: Isus Hristos. Orbul din
Evanghelie s-a tãmãduit prin credinþa lui cea tare, prin încrederea
lui în puterea lui Isus ºi prin dorinþa lui cea vie care suspina,
zicînd: Doamne, sã vãd! Aºa ºi noi sã cãdem înaintea lui Hristos
c u c r e d i n þ ã , a d i c ã c u î n c r e d e r e î n J e r t f a L u i c ea s f î n t ã º i
mîntuitoare, ºi cu dorinþã vie de a ne tãmãdui. O credinþã ce te
lasã tot orb ºi tot în pãcate este o credinþã fãrã Hristos ºi fãrã
putere.
Despre ap. Pavel ne spune Scriptura cã, în drumul sãu spre
Damasc (cînd era Saul ºi mergea sã-L prigoneascã pe Hristos), i-a
ieºit în cale o luminã care l-a orbit pe o clipã ºi apoi i-a dat altã
vedere ºi alte purtãri. Din Saul a fãcut Pavel ºi din prigonitor,
apostol. A fost aceasta o orbie dupã care a vãzut ºi i-a fãcut ºi pe
alþii sã vadã - zice Sf. Ioan Gurã de Aur. Aºa trebuie, iubite
cititorule, sã ieºi ºi tu din orbia ºi robia patimilor ºi a pãcatelor.
Eu sînt Lumina lumii - zicea Isus. Eu sînt Lumina lumii; cine Mã
urmeazã pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieþii (Ioan 8, 12) . Credinþa ºi lumina lui Hristos trebuie sã-þi
dea ºi þie alþi ochi ºi altã vedere, alte picioare ºi alte simþiri. O
credinþã ce nu te scoate ºi pe tine din orbia ºi robia patimilor, o
credinþã ce nu te întoarce ºi pe tine din drumul Damascului
p ãcat el o r, es t e o credinþã fãrã Isus ºi fãrã ni ci o p u t er e d e
mîntuire sufleteascã.
Pag. 334

Credinþa cea vie face ºi azi minuni

- O pildã din China -

În anii trecuþi, a fost revoluþie în China (chinezii sînt pãgîni);

ºi în aceastã revoluþie, generalul Ciang Cio Lin a prins ºi o ceatã
de creºtini care urma sã fie împuºcaþi. Între cei prinºi era ºi o fatã
foarte frumoasã (al cãrei chip îl dãm alãturi). Cînd a vãzut-o
generalul pãgîn, i-a zis:
- Þie, fatã, îþi dãruiesc viaþa.
- O, puternice generale, i-a rãspuns fata, tu n-ai putere sã
dãruieºti viaþã nimãnui. Aceastã putere o are numai Dumnezeul ºi
Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Numai El poate da viaþa cea
adevãratã. Dar dacã totuºi vrei sã cruþi pe unul din noi, iatã, este
aici în ceata noastrã un vestitor al Evangheliei; cruþã-l pe el ºi
omoarã-mã pe mine... Eu sînt gata sã mor în locul lui; porunceºte
soldaþilor sã mã împuºte!...
ªi fata pãºi înainte, sã moarã...
Aceastã ieºire sufleteascã, plinã de atîta jertfã de sine, l-a
miºcat adînc pe generalul pãgîn. I-a iertat pe toþi cei prinºi ºi
dupã o frãmîntare sufleteascã de douã zile, el însuºi era un Saul
schimbat în Pavel. Din pãgîn s-a fãcut creºtin, din prigonitor,
apostol ºi vestitor al Evangheliei. Azi, generalul Ciang este cel
mai înflãcãrat vestitor al creºtinismului în China. Regimente
întregi dintre soldaþii sãi le-a trecut la creºtinism.
 Pag. 335

Numai în armatã generalul a împãrþit în anul acela peste o sutã de

mii de Noul Testament. El vrea sã aducã la Evanghelia lui Hristos
toatã China; ºi China e o împãrãþie cu patru sute de milioane de
suflete, cam cît toatã Europa (datele astea erau prin anii 1930,
cînd s-a scris cartea, acuma China are un miliard ºi patru sute de
milioane de suflete - n.n.). Ce cîºtig ar fi acest lucru pentru
Evanghelia lui Hristos! ªi cînd ne gîndim cã acest cîºtig l-a
deschis o fatã cu darul ºi puterea sufleteascã ce a primit-o de sus,
de la Domnul... O femeie ºi-a pus în slujba Domnului tot talantul
ce l-a primit de sus: frumuseþea ºi darurile sufleteºti. ªi iatã, prin
ea, se întorc milioane de suflete la Domnul (sînt azi atîtea femei
c a r e î º i p u n î n s l u j b a d i av o l ul u i f r u mu s eþ e a c e o a u d e l a
Dumnezeu).
Tot creºtinul adevãrat trebuie sã pescuiascã suflete pentru
Domnul prin puterea lui sufleteascã, prin darul ºi talantul ce i le-a
dat Domnul, printr-o viaþã pusã ºi trãitã în slujba Lui.

Evanghelia duminicii dinaintea Naºterii Domnului

A Sfinþilor Pãrinþi dupã trup ai Domnului
Cu ce pregãtiri sã aºteptãm praznicele mari

1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui
Avraam.
2. Avraam a nãscut pe Isaac, Isaac a nãscut pe Iacov, Iacov a
nãscut pe Iuda ºi fraþii lui;
3. Iuda a nãscut pe Fares ºi Zara din Tamar, Fares a nãscut pe
Esrom; Esrom a nãscut pe Aram;
4. Aram a nãscut pe Aminadab, Aminadab a nãscut pe Naason,
Naason a nãscut pe Salmon;
5. Salmon a nãscut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nãscut pe Obed,
din Rut; Obed a nãscut pe Iese;
6. Iese a nãscut pe împãratul David. Împãratul David a nãscut pe
Solomon, din vãduva lui Urie;
7. Solomon a nãscut pe Roboam; Roboam a nãscut pe Abia; Abia
a nãscut pe Asa;
8. Asa a nãscut pe Iosafat; Iosafat a nãscut pe Ioram; Ioram a
nãscut pe Ozia;
9. Ozia a nãscut pe Ioatam, Ioatam a nãscut pe Ahaz; Ahaz a
nãscut pe Ezechia;
10. Ezechia a nãscut pe Manase, Manase a nãscut pe Amon,
Amon a nãscut pe Iosia;
11. Iosia a nãscut pe Iehonia ºi fraþii lui, pe vremea strãmutãrii
în Babilon.
12. Dupã strãmutarea în Babilon, Iehonia a nãscut pe Salatiel,
Salatiel a nãscut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nãscut pe Abiud, Abiud a nãscut pe Eliachim;
Eliachim a nãscut pe Azor;
14. Azor a nãscut pe Sadoc, Sadoc a nãscut pe Achim; Achim a
nãscut pe Eliud.
15. Eliud a nãscut pe Eleazar, Eleazar a nãscut pe Matan; Matan
a nãscut pe Iacov.
Pag. 336

16. Iacov a nãscut pe Iosif, bãrbatul Mariei, din care S-a nãscut
Isus, care Se cheamã Hristos.
17. Deci, de la Avraam pînã la David sînt patrusprezece neamuri
d e t o a t e; d e l a D a vi d p î n ã l a s t r ã m u t a rea î n B a b i l o n s î n t
patrusprezece neamuri; ºi de la strãmutarea în Babilon pînã la
Hristos, sînt patrusprezece neamuri.
18. Iar naºterea lui Isus Hristos a fost aºa: Maria, mama Lui, era
logoditã cu Iosif; ºi înainte ca sã locuiascã ei împreunã, ea s-a
aflat însãrcinatã de la Duhul Sfînt.
19. Iosif, bãrbatul ei, era un om neprihãnit, ºi nu voia s-o facã de
ruºine înaintea lumii; de aceea ºi-a pus de gînd s-o lase pe
ascuns.
20. Dar, pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s-a arãtat în vis
un înger al Domnului, ºi i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme
sã iei la tine pe Maria, nevastã-ta, cãci ce s-a zãmislit în ea, este
de la Duhul Sfînt.
21. Ea va naºte un Fiu, ºi-I vei pune Numele Isus, pentru cã El va
mîntui pe poporul Lui de pãcatele sale.
22. Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca sã se împlineascã ce
vestise Domnul prin prorocul, care zice:
23. Iatã, fecioara va fi însãrcinatã, va naºte un fiu, ºi-i vor pune
numele Emanuel, care, tãlmãcit, înseamnã: Dumnezeu este cu noi.
24. Cînd s-a trezit Iosif din somn, a fãcut cum îi poruncise
îngerul Domnului; ºi a luat la el pe nevastã-sa.
25. Dar n-a cunoscut-o, pînã ce ea a nãscut un Fiu. ªi el I-a pus
Numele Isus (Matei 1, 1-25) .
Evanghelia din aceastã duminicã cuprinde Cartea Neamului lui
Isus. Aceastã carte aratã cã a trebuit o anumitã pregãtire, lungã de
veacuri întregi, pentru primirea lui Isus Hristos.
ªi praznicele cele mari trebuie aºteptate cu pregãtiri sufleteºti,
pentru cã fiecare praznic închipuie o lucrare ºi un dar al
M î n t u i t o r u l u i H r i s t o s p e n t r u mî n t u i r ea n o as t r ã, i ar d ar u l
p r aznicului trebuie înþeles ºi primit cu folos sufletesc. C u
pregãtire sufleteascã trebuie sã aºteptãm ºi Crãciunul, Naºterea
Domnului.
În anii trecuþi, o gazetã de la Bucureºti a pus un premiu, adicã
o întrecere, de o mie de lei pentru acei care vor scrie cel mai
frumos articol pentru numãrul de Crãciun al gazetei. Autorul
articolului premiat a scris ºi urmãtoarele despre Crãciunul din
vremurile noastre: Aºa cum se prãznuieºte astãzi Crãciunul, eu
socot - zice scriitorul - cã este mai mult un praznic pãgîn decît
unul creºtin. Cu sãptãmîni înainte încep oamenii sã facã pregãtiri
de mîncãruri, de haine ºi bãuturi pentru sãrbãtorile Naºterii, iar
în sãptãmîna din urmã nu mai încapi de mulþimea oamenilor care
strîng carne, unturã, bãuturã, grãsime pentru serbarea Praznicului.
Fiecare om, bogat sau sãrac, þine sã aibã Crãciun gras ºi sã tragã
un chef bun de sãrbãtori. Unde sã chefuim la sãrbãtori? Aºa este
îngrijorarea de Crãciun a celor mai mulþi oameni. Eu nu sînt preot
- scrie mai departe acel scriitor (care este avocat) - dar am pãrerea
ºi credinþa cã alt fel de chemãri are Praznicul Naºterii Domnului
ºi alt fel a fost prãznuit la începuturile creºtinismului...
 Pag. 337

Cel care a scris aceste pãreri despre prãznuirea Crãciunului de

azi a avut toatã dreptatea, pentru cã bucuriile ºi desfãtãrile cele
lumeºti au astupat ºi au acoperit cu totul bucuriile cele sufleteºti
pe care le aduce Naºterea Domnului. Asta nu e bine, pentru cã
bucuria cea adevãratã a Naºterii nu o aduce porcul, nici grãsimea,
nici mîncarea, nici bãutura, ci o aduce vestea cea mai bunã a
sosirii unui Mîntuitor al tãu, care Se pogoarã din cer pentru tine,
pentru pãcatele tale, pentru iertarea ta, pentru iubirea ta ºi
mîntuirea ta.

Chipul de mai înainte este de învãþãturã despre cum trebuie sã

aºteptãm Naºterea Domnului. Cu mare plîngere a ieºit Adam ºi
Eva din rai dupã ce i-a înºelat ºarpele diavol. Dar Dumnezeu i-a
mîngîiat, în durerea lor, cu fãgãduinþa unui Mîntuitor, care va
zdrobi capul ºarpelui. Vestea cea bunã a sosirii Acestui Mîntuitor
o aduce Naºterea Domnului.
Dar Acest Mîntuitor n-a venit numai pentru pãcatul lui Adam
ºi al lumii, ci a venit ºi pentru mine ºi pentru tine, cititorule. ªi
tu eºti un Adam pe care pãcatul te-a scos din raiul ascultãrii de
Dumnezeu. Tu trebuie sã-þi dai seama despre starea pãcãtoasã în
care te afli.
Pag. 338

Trebuie sã-þi dai seama cã eºti bolnav ºi sã doreºti dupã doctor.

Trebuie sã-þi dai seama cã eºti pierdut ºi numai un Mîntuitor te
poate scãpa din pieire sufleteascã. Acest Mîntuitor þi-L aduce
Naºterea Domnului. Dorul, dorinþa ºi aºteptarea Acestui Mîntuitor
sînt pregãtirea cea adevãratã pentru Naºterea Domnului.

Crãciunul trebuie sã fie un praznic

al milostivirii faþã de cei sãraci

O istorie veche ne spune cã de la Rãsãrit a mai plecat un crai

(în afarã de cei trei) sã-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe
acest al patrulea crai (mag) ºi a plecat ºi el cu aur mult sã-L afle
pe Pruncul Isus. Dar în calea lui a întîlnit oameni flãmînzi,
necãjiþi, sãraci, bolnavi ºi, fãcîndu-i-se milã de ei, le-a tot dat din
aur pînã cînd, apropiindu-se de Betleem, s-a trezit cã nu mai are
nimic. ªi s-a întristat foarte mult Artaban, dar în somn, i s-a arãtat
Isus ºi i-a zis: Nu te întrista Artaban, cãci adevãrat îþi spun cã tu
M-ai aflat pe Mine!
Se apropie Crãciunul! Vrei sã-L afli ºi tu, cititorule, pe
Pruncul Isus ºi sã I te închini Lui? Vrei sã prãznuieºti cu adevãrat
Naºterea Domnului? Intrã atunci cu ajutor în casa celui sãrac,
necãjit, bolnav, cãci El a zis: Adevãrat vã spun cã, ori de cîte ori
aþi fãcut aceste lucruri unuia din aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai
Mei, Mie mi le-aþi fãcut (Matei 25, 40) .

Cel ce Se va naºte peste cîteva zile în ieslea Betleemului este

pilda cea mai mãreaþã despre cum trebuie sã ne coborîm ºi noi
între cei sãraci.
În Betleemul Iudeii erau ºi palate, case frumoase destule, dar
I s u s S - a p o g o r î t d i n l u m i n a ce r u l u i î n t r- o p e º t e r ã r e c e º i
întunecoasã. Din lumea îngerilor S-a pogorît între pãstorii cei
sãraci ºi necãjiþi, pentru ca sã ne arate cã ºi noi sîntem datori sã
ne coborîm cu luminã ºi ajutor în traiul celor sãraci ºi necãjiþi.
 Pag. 339

ªi, mai ales, în aceste vremuri de cumplitã scumpete, sã nu

uitãm dragostea ºi mila faþã de cei sãraci. Rãzboiul a lãsat atîþia
sãraci, atîtea rãni ºi atîþia orfani. Nu auziþi cum rãsunã azi, mai
duios ca oricînd, colinda lor:

La casa de om sãrac
s-a gãtat fãina-n sac,
Moº Crãciun, Moº Crãciun...

Ce Crãciun vor avea aceºti sãraci? ªi ce lucru creºtinesc ar fi

acela ca unii sã se îmbete, iar alþii sã rabde de foame
(2 Cor. 11, 21) de Crãciun? Naºterea Domnului este, ºi trebuie
sã fie, praznicul milei ºi al milostivirii faþã de cei sãraci.
În fiecare sat sã se afle un om al milei, un om al Domnului
care sã umble din casã în casã ºi sã strîngã daruri de Crãciun
pentru cei care n-au Crãciun.

Evanghelia Naºterii Domnului

ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos

1. În vremea aceea a ieºit o poruncã de la Cezar August sã se

înscrie toatã lumea.
2. Înscrierea aceasta s-a fãcut întîia datã pe cînd era dregãtor în
Siria Quirinius.
3. Toþi se duceau sã se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4. Iosif s-a suit ºi el din Galileia, din cetatea Nazaret, ca sã se
ducã în Iudeea, în cetatea lui David, numitã Betleem, pentru cã
era din casa ºi din seminþia lui David,
5. sã se înscrie împreunã cu Maria logodnica lui, care era
însãrcinatã.
6. Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia sã
nascã Maria.
7. ªi a nãscut pe Fiul ei cel întîi nãscut, L-a înfãºat în scutece, ºi
L-a culcat într-o iesle, pentru cã în casa de poposire nu era loc
pentru ei.
8. În þinutul acela erau niºte pãstori care stãteau afarã în cîmp,
ºi fãceau de strajã noaptea împrejurul turmei lor.
9. ªi iatã cã un înger al Domnului s-a înfãþiºat înaintea lor, ºi
slava Domnului a strãlucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoºat
foarte tare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vã temeþi, cãci vã aduc o veste bunã,
care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11. astãzi în cetatea lui David, vi s-a nãscut un Mîntuitor, care
este Hristos, Domnul.
12. Iatã semnul, dupã care-L veþi cunoaºte: veþi gãsi un prunc
înfãºat în scutece ºi culcat într-o iesle.
13. ªi deodatã, împreunã cu îngerul s-a unit o mulþime de oaste
cereascã lãudînd pe Dumnezeu, ºi zicînd:
14. Slavã lui Dumnezeu în locurile prea înalte, ºi pace pe pãmînt
între oamenii plãcuþi Lui.
Pag. 340

15. Dupã ce au plecat îngerii de la ei, ca sã se întoarcã în cer,

pãstorii au zis unii cã t re a l þ i i : H a i d em s ã m ergem pînã la
Betleem, ºi sã vedem ce ni s-a spus ºi ce ne-a fãcut cunoscut
Domnul.
16. S-au dus în grabã, ºi au gãsit pe Maria, pe Iosif, ºi pruncul
culcat în iesle (Luca 2, 1-16) .
O, ce minunatã este Evanghelia ce cuprinde istoria Naºterii
Domnului! Crucea ºi Peºtera vor rãmînea pînã la sfîrºitul veacului
cele mai înalte semne de dragoste cereascã ºi de învãþãturã
sufleteascã pentru noi, oamenii de pe pãmînt. Veniþi sã alergãm
ºi noi cu pãstorii la peºtera Betleemului... Veniþi sã vedem ºi sã
învãþãm cã pentru noi ºi mîntuirea noastrã Se naºte azi Fiul lui
Dumnezeu în peºtera Betleemului!

Iatã-L, zace-n umilire Drãgãlaºul Prunc Isus

ºi ne-aduce mîntuire, coborîndu-Se de sus.
El la iesle ne cheamã ºi ne-nvaþã sã-L urmãm
ale Sale mîiniºoare le întinde cãtre noi
ºi-ale Sale buziºoare astfel nouã ne grãiesc:
Pace vouã, pace vouã! În iubire sã trãiþi...
Voi de ce vã tot urîþi?
Pentru-a voastrã mîntuire Eu M-am pogorît aici...
Voi de ce nu Mã iubiþi? Voi de ce nu vã iubiþi?
Iatã Eu cum M-am smerit, într-un grajd M-am pogorît...
Voi de ce vã tot trufiþi? Voi de ce nu vã smeriþi?

Copilul Sfînt din peºtera Betleemului ne învaþã sã ne iubim aºa

cum ºi El ne-a iubit, sã ne smerim aºa cum El S-a smerit, pentru
ca sã ne mîntuim sufletul, cãci El pentru aceasta a venit în lume.
ªi încã multe altele ne învaþã peºtera Betleemului.
Naºterea Domnului trebuie sã ne fie mai departe un praznic al
sufletului nostru, trebuie sã fie o naºtere ºi renaºtere pentru
sufletul nostru. Mîntuitorul nu S-a nãscut numai în peºtera din
Betleem, ci El trebuie sã Se nascã ºi în sufletul fiecãrui creºtin.
Istoria ºi minunea Naºterii Domnului din peºtera Betleemului
n-ajung nimic ºi nu preþuiesc nimic pentru mine ºi pentru tine,
dragã cititorule, dacã Mîntuitorul nu Se naºte ºi în peºtera
sufletului nostru. Dacã Hristos nu S-a nãscut în tine - scrie un
Sfînt Pãrinte - atunci sã ºtii cã pe vecii vecilor tu eºti pierdut.
Aceastã naºtere se înþelege aºa: trebuie sã-L laºi pe Domnul sã
intre în inima ta, în viaþa ta, în gîndurile tale, în vorbele ºi în
purtãrile tale. Sã-L laºi pe El sã Se facã Stãpîn, Poruncitor ºi
Împãrat în casa sufletului tãu ºi sã trãieºti o viaþã cu El. Pentru
asta nu se cere altceva decît sã afli, sã simþi întunericul în care
trãieºti ºi sã strigi cu lacrimi din adîncul sufletului tãu:
Mîntuitorule Doamne, intrã ºi în peºtera sufletului meu! E greºitã
acea pãrere cã trebuie mai întîi sã te faci mai bun ºi mai curat ca
sã-L poþi primi pe Domnul. Pe Domnul trebuie sã-L primeºti aºa
cum eºti, plin de rãutate. Isus S-a nãscut într-o peºterã plinã de
întuneric. În Betleemul Iudeii erau ºi case destule, dar Mîntuitorul
 Pag. 341

ªi-a ales peºtera cea plinã de dobitoace. O, ce înþeles adînc este

în acest lucru! Isus Mîntuitorul cautã ºi azi tocmai astfel de
peºteri sufleteºti sã Se nascã în ele.
Pag. 342

Oricît de pãcãtos ai fi tu, oricît de mult þi s-ar fi fãcut viaþa ta

cea sufleteascã o peºterã plinã de întuneric, de necurãþenie ºi de
dobitoceºtile patimi, aflã dragã frate cã Isus, Copilul Sfînt, vrea
sã Se nascã în aceastã peºterã a sufletului tãu. Într-un grajd de
vite S-a pogorît Isus sã Se nascã, dar o, ce minunatã schimbare
s-a fãcut în acest grajd îndatã ce S-a nãscut Isus în el! Deodatã
s-a umplut de luminã cereascã, de cîntecul îngerilor ºi de darurile
pãstorilor ºi ale magilor. Cerul ºi pãmîntul s-au minunat ºi s-au
bucurat despre ce s-a întîmplat într-un grajd de vite. Aceastã
minune se petrece, dragã cititorule, ºi într-o peºterã sufleteascã
care Îl primeºte pe Domnul Isus ºi în care Se pogoarã Isus, Fiul
lui Dumnezeu. O, ce minune se întîmplã cînd Îl primeºti cu
adevãrat pe Domnul ºi Îl laºi sã intre în viaþa ta! Atunci, dintr-o
datã, peºtera sufleteascã þi se umple de luminã ºi cerul ºi pãmîntul
se bucurã de schimbarea ºi de mîntuirea sufletului tãu. În lumina
Naºterii Domnului, în lumina stelei din Betleem trebuie sã þi se
schimbe viaþa ºi purtãrile aºa cum s-a schimbat Saul în lumina ce
i s-a arãtat pe drumul Damascului. Treizeci ºi doi de ani trecuse
Saul în sus ºi în jos pe lîngã Betleem, dar acest loc n-a însemnat
pentru el nimic pînã n-a aflat pe Domnul în lumina din drumul
Damascului. Sînt ºi azi destui creºtini care o viaþã întreagã trec
dintr-un Crãciun într-altul fãrã nici o schimbare sufleteascã,
pentru cã lumina Naºterii n-a pãtruns în peºtera sufletului lor.
Înþelesul ºi taina cea mare a Praznicului Naºterii Domnului
aceasta este: minunea din Peºtera Betleemului sã se petreacã ºi în
sufletul tãu. Sã te naºti ºi tu din nou cu Hristos, sã creºti cu El,
sã trãieºti cu El ºi sã-L ai pe El de Stãpîn al vieþii tale. Se petrece
aceastã minune în peºtera sufletului tãu?
 Pag. 343

Un oaspete de sãrbãtori...

Eu am cunoscut aici în oraº un domn foarte harnic ºi muncitor.

Ca sã scape de vizitele care îi tulburau munca, a lipit pe uºã un
bilet cu scrisoarea: Oaspeþii se primesc numai în zile de
sãrbãtoare. Eu mã gîndesc cã în întîmplarea aceasta este ºi un
adînc înþeles creºtinesc. Eu mã gîndesc cã un astfel de bilet e pus
ºi pe uºa inimii celor mai mulþi oameni. Domnul Isus este pentru
cei mai mulþi oameni numai un oaspete de Crãciun, de Paºti ºi de
duminici (ba încã ºi în acele zile, numai dimineaþa, cãci dupã
amiazã vine la rînd crîºma, vizita diavolului). Pentru celelalte
zile, Domnul e un oaspete care nu e primit. Omul trãieºte fãrã de
El. O astfel de creºtinãtate n-ajunge nimic. Domnul trebuie sã
p e t r e a c ã d e - a p u r u r i î n c a s a i n i m i i n o a s t r e c a u n St ã p î n ,
Poruncitor ºi Cîrmuitor al vieþii noastre.
Pag. 344

Astãzi vi S-a nãscut un Mîntuitor, Isus Domnul...

Cu aceastã veste de bucurie soseºte Naºterea Domnului.

Minunatã este aceastã veste pe care au cîntat-o îngerii în noaptea
Naºterii! În istoria acestei lumi n-a fost ºi nu va fi o altã veste
mai minunatã decît aceasta cã Însuºi Fiul lui Dumnezeu S-a
pogorît din cer pe pãmînt, sã-l împace pe om cu Dumnezeu ºi sã
lege iar cerul cu pãmîntul. O, ce veste plinã de mãreþie ºi de fior
sufletesc este aceasta, dar n-ajunge nimic ºi nu preþuieºte nimic
pentru mine ºi pentru tine, dragã cititorule, dacã n-am primit ºi
nu-L primim pe Isus Mîntuitorul Cel vestit. ªi Cuvîntul S-a fãcut
trup (adicã Isus S-a nãscut) - zice Evanghelia - ºi celor ce L-au
primit pe El le-a dat dreptul sã se facã fii ai lui Dumnezeu
(Ioan 1, 12) . Dar rãul tocmai acesta este cã între ai Sãi a venit
Isus ºi ai Sãi nu L-au primit pe El (Ioan 1, 11) .
 Pag. 345

Evanghelia Naºterii ne spune într-un loc cã Iosif ºi Maria,

sãvîrºind cãlãtoria, n-au aflat gazdã în Betleem unde sã Se nascã
Fiul lui Dumnezeu. Mîntuitorul lumii n-a aflat nici o casã ºi nu
L-a primit nici o gazdã. O, creºtinilor! Aceastã Evanghelie se
petrece ºi azi. Isus Mîntuitorul cautã ºi azi case sufleteºti unde sã
Se nascã ºi unde sã intre. Aºa cum se vede în chipul de alãturi,
Isus bate la uºã, zicînd: Iatã, Eu stau la uºã, ºi bat. Dacã aude
cineva glasul Meu ºi deschide uºa, voi intra la el, voi cina cu el,
ºi el cu Mine (Apoc. 3, 20) . Auzi tu ºi asculþi tu, cititorule,
acest glas?
Între colindele pe care le cîntã pruncii pe la uºile creºtinilor
este ºi una care începe aºa:

Slobozi-ne gazdã-n casã,

c-afarã plouã ºi varsã...

Ascultã bine, dragã cititorule aceastã colindã, cãci în glasul cel

de argint al nevinovaþilor copii e ºi glasul Copilului Sfînt, care te
roagã sã-L slobozi în casa ta. De cînd tot cîntã Acest Copil la uºa
ta ºi tu nu-L auzi? De cînd tot stã la uºa ta ºi tu nu-L slobozi?
Acum îngerii cîntã împreunã cu El la uºa sufletului tãu - ºi tu nici
acum nu te-ai trezit din somnul pãcatelor? Ca pe vremea Naºterii
din Betleem, Copilul Isus umblã ºi azi, de la casã la casã ºi de la
gazdã la gazdã, întrebînd dupã sãlaº. Grãbeºte frate dragã,
grãbeºte ºi-I deschide uºa. Deschide-I uºa inimii tale; lasã-L sã
intre în viaþa ta, în inima ta, în faptele tale, în vorbele tale, în
gîndurile tale. . . Lasã-L pe El sã Se facã Stãpîn, Împãrat ºi
Poruncitor în casa sufletului tãu ºi începe o viaþã nouã cu Acest
Stãpîn. Numai fãcînd acest lucru, Naºterea lui Hristos îþi va fi de
folos ºi de mîntuire sufleteascã!

Darurile magilor

Dacã magii cei strãini au cãutat pe Isus cu daruri scumpe, apoi

ce creºtin eºti tu, dacã niciodatã n-ajuþi pe vreun nevoiaº? Dacã
aceia au fãcut o cale atît de depãrtatã, apoi ce creºtin eºti tu care
nu poþi merge cîþiva paºi spre a cerceta un bolnav? Aceia au adus
aur, dar tu nu dai nici mãcar pîine. Aceia s-au bucurat cînd au
vãzut steaua, iar tu vezi pe Însuºi Hristos în persoana sãracului ºi
a golului ºi nu te miºti... Multora li se pare prea departe a pune
cîþiva paºi pînã la bisericã, spre a-L vedea pe Domnul în peºtera
cea duhovniceascã, dar nu le lipseºte puterea de a merge unde sînt
afaceri lumeºti, parade, petrecanii, jocuri... (Sf. Ioan Gurã de
Aur).
Pag. 346

Unde este Împãratul? Aºa întrebau ºi magii ºi Irod

Calea ºi purtarea magilor de la Rãsãrit sînt puse la Evanghelie

cu învãþãturã sufleteascã. Dintr-o þarã îndepãrtatã au plecat magii
ºi cale lungã ºi grea au fãcut pînã au ajuns în Betleem, unde au
aflat Pruncul luminat ºi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.

Aºa ºi noi sã ieºim din þara pãcatelor ºi sã plecãm spre

Betleemul cel sufletesc, adicã spre învãþãturile lui Isus.
Unde este Împãratul?... Cu aceastã întrebare trebuie sã-L cauþi
ºi tu pe Domnul Isus. Un Împãrat sufletesc trebuie sã ai ºi tu. Isus
Hristos este Acest Împãrat ºi eu te întreb: Îl ai tu pe Împãratul
Isus de Stãpîn, Domnitor ºi Poruncitor în inima ta, în viaþa ta, în
faptele tale ºi în purtãrile tale? Porunceºte ºi stãpîneºte Acest
Împãrat în viaþa ta, sau poruncesc patimile ºi pãcatele?
 Pag. 347

Evanghelia ne spune cã s-a tulburat împãratul Irod ºi tot

Ierusalimul s-a tulburat împreunã cu el (Matei 2, 3) cînd magii
l-au întrebat: Unde este Împãratul cel de curînd nãscut? Întocmai
aºa s-ar tulbura ºi creºtinii de azi, dacã i-ai lua din scurt cu
întrebarea: Unde este Împãratul Isus în viaþa ta, omule, în inima
ta, în sufletul tãu sau în purtãrile tale?
Irod se temea cã Împãratul Cel nou îi va lua puterea ºi domnia.
De asta se tem ºi azi ce mai mulþi creºtini, pentru cã cine vrea cu
adevãrat sã-L primeascã pe Hristos trebuie sã-ºi piardã plãcerile
cele rele, petrecerile, bãuturile, înºelãciunile, minciunile ºi alte
nãravuri urîte. Mulþi îºi închipuie cã n-ar putea trãi în lume fãrã
sã înºele, fãrã sã mintã, fãrã sã se fãþãreascã ºi de aceea se
tulburã, ca ºi Irod din Evanghelie, cînd aud de un Domn ºi
Împãrat, care vrea sã le tulbure afacerile ºi care cere de la ei sã-ºi
schimbe viaþa ºi purtãrile.
O, dragã cititorule, ºi noi sîntem în chipul lui Irod, de cîte ori
din gurã ne închinãm lui Hristos, dar cu faptele cele pãcãtoase
umblãm sã-L omorîm.
Sã-L cãutãm ºi noi pe Împãratul Hristos cu credinþa magilor de
la Rãsãrit, ºi dupã ce L-am aflat sã plecãm ºi noi pe altã cale,
adicã sã ne schimbãm purtãrile ºi faptele noastre cele rele.

Ce a cerut Copilaºul Isus

Un om evlavios s-a dus odatã sã cerceteze Ierusalimul ºi

Betleemul unde S-a nãscut ºi a trãit Hristos. A vãzut ºi ieslea
unde S-a nãscut Mîntuitorul ºi se gîndea el, cu ce ar putea rãsplãti
iubirea ºi darul lui Hristos, care S-a pogorît într-o iesle smeritã
pentru mîntuirea noastrã. Frãmîntat de gîndul acesta, noaptea a
visat cã vedea Copilaºul Sfînt în ieslea peºterii, ºi apropiindu-se
de El, I s-a închinat, zicîndu-I:
- Doamne Isuse, cum tremuri Tu pentru mîntuirea mea! Cu ce
sã-Þi rãsplãtesc eu dragostea Ta?
Pruncuþul i-a rãspuns:
- Dã mãrire lui Dumnezeu ºi nu te mira, cãci Eu Mã voi smeri
ºi mai mult pe Crucea Golgotei.
- Trebuie sã-Þi dau ceva, Copilaº Iubit, vreau sã-Þi dau toþi
banii mei, a zis creºtinul.
Copilaºul Isus rãspunse:
- N-am lipsã de nimic, cerul ºi pãmîntul sînt ale Mele... Banii
dã-i sãracilor, ca ºi cînd Mi i-ai fi dat Mie.
- Dar eu trebuie sã-Þi dau ceva, cãci altcum mor de durere,
zise creºtinul a treia oarã.
- Dacã eºti atît de darnic, rãspunse atunci Copilaºul, dã-Mi
Mie pãcatele tale, dã-Mi gîndurile tale ºi osînda ta, ca sã le iau pe
umerii Mei ºi sã te scap de ele!...
Isus Mîntuitorul ºi astãzi acest dar îl primeºte de la noi:
pãcatele noastre. Tot ce este rãu în noi, Hristos este gata sã ia
asuprã-ªi ºi sã ne scape de el. Dar în schimb, ºi noi trebuie sã
luãm luminã din lumina Lui ºi viaþã din viaþa Lui.
Cititorule! Dã-þi pãcatele tale Copilaºului Isus ºi ia de la El
luminã ºi viaþã!
Pag. 348

Evanghelia duminicii dupã Naºterea Domnului

Fuga în Egipt
Ceva mai groaznic decît uciderea pruncilor
de cãtre Irod cel tiran

13. Dupã ce au plecat magii, un înger al Domnului se aratã în vis

lui Iosif, ºi-i zice: Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui, fugi în
Egipt, ºi rãmîi acolo pînã îþi voi spune Eu; cãci Irod are sã caute
Pruncul, ca sã-L omoare.
14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul ºi pe mama Lui, noaptea ºi a
plecat în Egipt.
15. Acolo a rãmas pînã la moartea lui Irod, ca sã se împlineascã
ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: Am chemat pe
Fiul Meu din Egipt.
16. Atunci Irod, cînd a vãzut cã fusese înºelat de magi, s-a mîniat
f o a r t e t a re, º i a t r i m i s s ã o mo a re p e t o þ i p r u n ci i d e p a r t e
bãrbãteascã, de la doi ani în jos, care erau în Betleem ºi în toate
împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai
de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care
zice:
18. Un þipãt s-a auzit în Rama, plîngere ºi bocet mult: Rahela îºi
jelea copiii ºi nu voia sã fie mîngîiatã, pentru cã nu mai erau.
19. Dupã ce a murit Irod, un înger al Domnului se aratã în vis lui
Iosif, în Egipt,
20. ºi-i zice: Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui ºi du-te în þara
lui Israel, cãci au murit cei ce cãutau sã ia viaþa Pruncului.
21. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul ºi pe mama Lui ºi a venit în
þara lui Israel.
22. Dar, cînd a auzit cã în Iudeea împãrãþeºte Arhelau, în locul
tatãlui sãu Irod, s-a temut sã se ducã acolo; ºi, fiind înºtiinþat de
Dumnezeu în vis, a plecat în pãrþile Galileii.
23. A venit acolo, ºi a locuit într-o cetate numitã Nazaret, ca sã
se împlineascã ce fusese vestit prin proroci: cã El va fi chemat
Nazarinean (Matei 2, 13-23) .
Cînd eram copil mã îngrozeam de cîte ori citeam în istoria
biblicã sau auzeam la bisericã citindu-se aceastã Evanghelie.
Groaza o am ºi acum, numai cît felul ei s-a schimbat. Acum mã
îngrozesc gîndindu-mã cã ºi azi este un Irod care cautã pruncii
sã-i taie. Acest Irod e vrãjmaºul diavol care umblã neîncetat sã
strice viaþa tinerilor ºi sã ucidã sufletul lor. Este mai mare ºi mai
rãu acest tiran decît cel din Evanghelie, pentru cã acesta cautã sã
ucidã sufletul; ºi scris este în Evanghelie: Nu vã temeþi de cei ce
ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeþi-vã mai
degrabã de Cel ce poate sã piardã ºi sufletul ºi trupul în gheenã
(Matei 10, 28) .
 Pag. 349

Pãrinþii au datoria sã-ºi apere pruncii de acest Irod ucigãtor de

suflete. Dar o, ce lucru grozav vãd eu acum în lume? Pãrinþii de
azi dorm liniºtiþi de seara pînã dimineaþa, în vreme ce copiii lor
umblã nopþile, ºi vrãjmaºul Irod le rãneºte sufletul. Pãrinþii din
Evanghelie au plîns cu mare tînguire moartea pruncilor, dar
pãrinþii de azi omoarã sufletul pruncilor lor ºi habar nu au. Cînd
tu vezi pe un om cã bate pe copilul tãu - zice Sf. Ioan Gurã de
Aur - te superi, te mînii, te aprinzi ºi nãvãleºti asupra fãptaºului.
Dar cînd vezi pe satana în toate zilele rãnind ºi bãtînd pe copilul
tãu ºi amãgindu-l la pãcat, te uiþi cu nepãsare ºi nu cauþi sã
mîntuieºti pe copilul tãu.

Ba încã unii pãrinþi ajutã parcã lui Irod: dau în gura pruncilor,
odatã cu laptele, ºi sudalma ºi se mîndresc cu vitejiile cele rele
ale copiilor lor.
O, cum s-a stricat tinerimea zilelor noastre! Vezi tineri, abia
ieºiþi de sub aripile pãrinþilor, pe toate drumurile cu þigara ºi
sudalma în gurã. Eroii crîºmelor ºi chefurilor sînt azi tineri care
n-ar trebui sã cunoascã acest drum al pieirii. Vina acestui rãu o
poartã, în primul rînd, pãrinþii. Bãtrînii noºtri nu erau aºa de ocoºi
ºi de învãþaþi ca nepoþii lor de azi, în schimb, aveau mai multã
înþelepciune de viaþã. Numele de casã era la bãtrînii noºtri un
nume sfînt pe care îl apãrau cu ochi de vultur ºi mînã de fier. În
vremea bãtrînilor noºtri, tata din casã, era acela care miºca toate
ºi fãrã voia ºi ºtirea lui nu se putea miºca nimeni.
Pag. 350

Însã multe mame ºi mulþi taþi de azi dorm liniºtiþi de seara pînã
dimineaþa, în vreme ce copiii lor umblã nopþile, se îmbatã ºi îºi
otrãvesc sufletul. Pãrinþilor! Nu lãsaþi pe copiii voºtri nicãieri
unde se bea alcool ºi unde se petrece cu alcool, cãci cu acest duh
rãu stricã ºi ucide satana sufletul copiilor voºtri! Dar creºterea cea
bunã ºi mîntuirea tinerilor din ispitele pierzãrii nu stau numai în
aceea sã-i închideþi pe copii în casã, sã-i opriþi sã nu meargã colo
ºi colo (de multe ori din ce opreºti pe cineva de la ceva anumit,
mai tare se duce acolo). Silinþele pãrinþilor trebuie sã se îndrepte
mai ales într-acolo ca odraslele lor sã-L afle cu adevãrat pe
Mîntuitorul. Apropiaþi copiii voºtri de Cel ce a zis: Lãsaþi copiii
sã vinã la Mine! Bunã este grija pãrinþilor, bunã este ºi sfada, de
lipsã cîteodatã ºi varga, dar cînd l-ai adus pe copilul tãu cu
adevãrat la Mîntuitorul, atunci poþi rupe varga ºi sfada nu-þi mai
trebuie; atunci poþi dormi liniºtit ºi poþi muri liniºtit, cãci copilul
tãu are cea mai bunã zestre ºi moºtenire ce nu se vor lua de la el,
aºezate fiind pe temelia cea de piatrã. Însã ca sã-L poatã afla
copilul tãu pe Mîntuitorul, trebuie tu însuþi sã-L cunoºti mai întîi
ºi sã trãieºti o viaþã cu El. În zadar îi predici copilului tãu despre
Mîntuitorul ºi Evanghelia Lui, cînd el nu te vede trãind pe tine
aceastã viaþã. Pilda vieþii noastre este predica ºi învãþãtura cea
mai bunã - sau cea mai rea - pentru copiii noºtri.
Pãrinþilor! Un ogor ce aºteaptã semãnatul ºi sãmînþa este
sufletul copiilor voºtri. Voi sînteþi rãspunzãtori înaintea lui
Dumnezeu despre ce fel de sãmînþã semãnaþi în ogorul sufletesc
al copiilor voºtri. O cearã caldã este sufletul copiilor voºtri. Voi
sînteþi rãspunzãtori înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de slove
ºi ce fel de tipar apãsaþi în aceastã cearã. În casa voastrã, tu tatã
ºi mamã, trebuie sã fiþi ceea ce este preotul în bisericã ºi dascãlul
în ºcoalã. Fãrã voi ºi ajutorul vostru, nici preotul, nici dascãlul nu
pot face nimic. În cãsuþa voastrã este începutul îndreptãrii omului
ºi cea dintîi rãspundere sufleteascã pentru aceastã îndreptare pe
voi vã apasã.
 Pag. 351

Un rãspuns fioros

Un învãþãtor se întîlni odatã pe drum cu un copil ce nu ieºise

încã printre oameni ºi la ºcoalã.
- Al cui eºti tu? - îl întrebã învãþãtorul.
- Al dracului, rãspunse copilul.
Învãþãtorul rãmase uimit de acest rãspuns ºi-l întrebã mai
departe:
- Cum te cheamã?
- Satana!
- De unde vii?
- Din iad, rãspunse copilul.
Învãþãtorul cercetã mai departe pe urmele acestui rãspuns
fioros, ºi pe urmã aflã urmãtoarele lãmuriri:
Mama copilului se certa foarte des cu tatãl lui care era beþiv
ºi-i zicea:
- Ce-i drace, ai venit iar beat pe capul meu?
La asta, tata rãspundea cu înjurãturi ºi ameninþãri. În astã
vreme, copilul fugea plîngînd în braþele mamei, dar mama îl
alunga, zicînd:
- Fugi, mã satano, nu mã mai necãji ºi tu, cã destul de
necãjitã-s eu de cînd trãiesc în acest iad de casã!...
Din astea a auzit copilul ºi a învãþat cã pe tatãl lui îl cheamã
Dracul, pe el satana, ºi ei trãiesc în iad.
Iacã ºi din aceastã istorioarã se poate vedea ce groaznice
urmãri au pentru un copil creºterea cea rea ºi pilda cea rea ce le
vede ºi le aude în casa pãrinteascã!

9-XII-2020 - 11-IV-2021 - 7-V-2021.

265 pagini - 98 grafice - 7-V-2021.

Pag. 352
 Pag. 353

Din pildele Mîntuitorului

Cuvînt înainte

Poporul nostru cunoaºte mai ales Evangheliile care se citesc

duminica, dar cele mai multe din învãþãturile Mîntuitorului nu vin
la rînd în Evangh el iile duminicilor de peste an ºi de aceea
oamenii le cunosc mai puþin sau chiar deloc.
Între acestea sînt ºi cele mai multe dintre pildele Mîntuitorului.
ªi o, ce minunate sînt aceste pilde! Mîntuitorul a fost un Învãþãtor
n e î n t r e c u t . E l n - a p r e d i cat o ame n i l o r î n g l as d e f i l o z o f i e
neînþeleasã. El a folosit pilde ºi asemãnãri luate din viaþa ºi traiul
oamenilor. Sînt simple aceste pilde, dar în ele se aflã tot adîncul
înþelepciunii.
Mã folosesc ºi de acest prilej sã le spun cititorilor din popor
cã toate pildele ºi învãþãturile cele frumoase din aceastã carte sînt
luate din Noul Testament, adicã din cartea ce cuprinde toate
învãþãturile Mîntuitorului ºi ale apostolilor. Iatã ce comori
scumpe sînt în Noul Testament. Nu este pe suprafaþa pãmîntului
o carte mai cu putere decît Noul Testament. ªi totuºi sînt atît de
puþini acei creºtini care au aceastã carte ºi se adapã din puterea ei.
Eu cred cã nu este sub soare un lucru mai dureros decît un
creºtin care ºtie citi, dar nu are în casa lui Noul Testament ºi nu
citeºte zilnic în el, ca sã ia viaþã din viaþa lui Isus, dar din darul
Lui, luminã din lumina Lui, putere din puterea Lui.
Toþi cei cuprinºi de rîvnã pentru sufletul lor ºi pentru lucrul
Domnului vor afla în aceste pilde un ajutor pentru întãrirea lor
sufleteascã ºi pentru aducerea sufletelor la Mîntuitorul. Pentru
trezirea pãcãtoºilor la o viaþã nouã, nimic nu lucreazã cu atîta
putere ca pildele Mîntuitorului.
Mulþumesc ºi din acest loc Domnului ºi Mîntuitorului meu Isus
Hristos cã mi-a ajutat sã tîlcuiesc aceste pilde. Pe El Îl rog sã-i
binecuvînteze cu dar de mîntuire sufleteascã pe cei care le vor citi
ºi pe cei care le vor rãspîndi, cãutînd cu ajutorul lor sã pescuiascã
suflete din adîncul fãrãdelegilor.

Sibiu, la 1 decembrie 1927 - Iosif Trifa - preot - redactorul foii Lumina Satelor
Pag. 354

Pilda cu fiul cel pierdut

El a mai zis: Un om avea doi fii. Cel mai tînãr din ei a zis
tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea de avere, ce mi se cuvine. ªi tatãl
le-a împãrþit averea. Nu dupã multe zile, fiul cel mai tînãr a
strîns totul, ºi a plecat într-o þarã depãrtatã, unde ºi-a risipit
averea, ducînd o viaþã destrãbãlatã. Dupã ce a cheltuit totul, a
venit o foamete mare în þara aceea, ºi el a început sã ducã lipsã.
Atunci s-a dus ºi s-a lipit de unul din locuitorii þãrii aceleia, care
l-a trimis pe ogoarele lui sã-i pãzeascã porcii. Mult ar fi dorit el
sã se sature cu roºcovele, pe care le mîncau porcii, dar nu i le da
nimeni. ªi-a venit în fire, ºi a zis: Cîþi argaþi ai tatãlui meu au
belºug de pîine, iar eu mor de foame aici! Mã voi scula, mã voi
duce la tatãl meu, ºi-i voi zice: Iatã, am pãcãtuit împotriva
cerului ºi împotriva ta, ºi nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul
tãu; fã-mã ca pe unul din argaþii tãi. ªi s-a sculat, ºi a plecat la
tatãl sãu. Cînd era încã departe, tatãl sãu l-a vãzut, ºi i s-a fãcut
milã de el, a alergat de a cãzut pe grumazul lui, ºi l-a sãrutat
m u l t . F i u l i - a z i s : Ta t ã , a m p ã c ã t u i t î m p o t r i v a cer u l u i º i
împotriva ta, nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul tãu. Dar tatãl
a z i s ro b i l o r s ã i : A d u c e þ i re p e d e h a i n a c e a m a i b u n ã º i
îmbrãcaþi-l cu ea; puneþi-i un inel în deget, ºi încãlþãminte în
picioare. Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l. Sã mîncãm ºi sã
ne veselim; cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat, era pierdut,
ºi a fost gãsit. ªi au început sã se veseleascã (Luca 15, 11-24) .
O, ce minunatã este aceastã Evanghelie a fiului pierdut! Parcã
nici o altã Evanghelie nu aratã omului aºa de lãmurit calea
m î n t u i r i i s u f l e t e º t i . C a î n t r- o o g l i n d ã s e v e d e î n a c e a s t ã
Evanghelie viaþa omului ºi ca un cîntec ceresc se aude din ea
chemarea: Întoarceþi-vã pãcãtoºilor la Dumnezeu!
Prin trei stãri ne aratã Evanghelia cã a trecut calea fiului
rãtãcit. Întîia stare a fost cînd a rupt legãtura cu tatãl ºi, ieºind din
casa acestuia, ºi-a prãdat averea, alunecînd tot mai mult în
ticãloºie. A doua stare a fost cînd s-a oprit în loc din calea
rãtãcirii ºi s-a întors înapoi la tatãl sãu. Iar a treia stare a fost
iertarea ºi bucuria cu care l-a primit tatãl lui.
Sã luãm aminte cã prin aceste stãri trece ºi viaþa noastrã cea
sufleteascã. În chipul ºi asemãnarea fiului din Evanghelie rupem
ºi noi legãtura cu Tatãl ceresc de cîte ori pãcãtuim ºi apucãm pe
calea pãcatelor. Cînd ne aru n cãm î n b r aþ el e poftelor ºi ale
pãcatelor, atunci începem ºi noi sã prãdãm averea pe care ne-a
dat-o Tatãl ceresc.
O, în cîte chipuri risipesc oamenii averea sufleteascã ce o au
d e l a D u mn ez e u ! Þ i e o m u l e , þ i - a d a t D u mn e z e u mi n t ea º i
înþelepciunea sã le pui în slujba mîntuirii tale sufleteºti, dar tu îþi
risipeºti mintea ºi înþelepciunea, punîndu-le în slujba pãcatelor,
în silinþa de a înºela ºi a minþi pe Dumnezeu ºi pe de-aproapele
tãu. Þi-a dat Dumnezeu sãnãtate, dar tu o risipeºti în beþii, chefuri
ºi desfrînãri. Þi-a dat Dumnezeu avere ºi bani, dar tu le risipeºti
în pofte ºi plãceri, în loc sã faci o fîntînã de milã ºi milostenie
pentru cei sãraci, bolnavi ºi neajutoraþi.
 Pag. 355

Sînt multe ºi felurite cãile de a risipi averea sufleteascã ce o

avem de la Tatãl ceresc ºi toate duc acolo, unde a ajuns fiul din
Evanghelie: la ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Fiul cel pierdut,
dupã ce a rupt legãtura cu tatãl sãu, a mers din rãu în mai rãu,
pînã ce a ajuns slugã la porci, flãmînd ºi zdrenþãros. Aceasta e ºi
azi însuºirea pãcatului: cînd apuci pe calea rãului, cazi tot mai în
jos ºi mai în jos, pînã cînd ajungi sluga diavolului ºi te cobori în
rînd cu dobitoceºtile patimi. Cînd ajungi pe cãile rãutãþilor,
pãcatul îþi rupe zi de zi haina sufletului, pînã cînd ajungi un suflet
chinuit ºi zdrenþuit de patimi rele.

Fiul din Evanghelie ajunsese la ultima treaptã a decãderii,

ajunsese la marginea prãpastiei; un pas poate îi mai trebuia ºi ar
fi fost pierdut cu totul. Mulþi dintre oameni ajung la aceastã
decãdere a fiului pierdut ºi mulþi, cei mai mulþi, nu se opresc în
loc, ci merg înainte, la pieire; unii se spînzurã, pe alþii îi mãnîncã
bolile ºi moartea, iar pe alþii îi înghit temniþele. Sãrmanii! Aceºtia
nu se mai întorc niciodatã la casa de unde au plecat ºi la Tatãl
care-i aºteaptã. Fiul din Evanghelie n-a fãcut aºa. El s-a oprit în
loc tocmai cînd ajunsese la marginea prãpastiei.
Pag. 356

ªi-a venit în fire, zice Evanghelia, adicã s-a trezit ca dintr-o

amorþealã, ca dintr-un somn de moarte, ºi vãzînd cu groazã unde
a ajuns, a strigat plîngînd cu amar: Mã voi scula din aceastã stare
ticãloasã ºi mã voi duce la tatãl meu.

Aici e ºi începutul mîntuirii tale sufleteºti, iubite cititorule.

Sã-þi dai mai întîi seama cu groazã în ce stare ticãloasã te-a adus
pãcatul. Sã te înspãimînþi de aceastã stare de pieire ºi sã ieºi
numaidecît din þara pãcatelor, aºa cum a fãcut fiul din Evanghelie.
Mulþi aratã pãrere de rãu pentru pãcate, ba ºi plîng pentru ele, dar
din pãcate nu ies. O astfel de cãinþã n-ajunge la nimic.
Evanghelia ne spune cã tatãl a iertat pe fiul ce-ºi prãdase
averea, ba încã ºi ospãþ de bucurie a fãcut pentru cel ce mort a
fost ºi a înviat, pierdut a fost ºi s-a aflat. Asta înseamnã cã Tatãl
ceresc stã gata sã ne ierte ºi pe noi ºi sã ne primeascã ºi pe noi,
oricît de pãcãtoºi am fi. O, ce v este bunã ne spune aceastã
Evanghelie! Oricît de pãcãtos ai fi tu, cititorule, aflã cã Tatãl
ceresc întreab ã d e t i n e, t e d o r eº te ºi te aºteaptã cu braþele
deschise.
Un pãcãtos s-a întors la Domnul ºi, uitaþi-vã ce bucurie s-a
fãcut pentru întoarcerea lui: cerul se deschide, îngerii cîntã ºi
Tatãl aleargã în calea lui. Cerul ºi pãmîntul împreunã se bucurã
ºi se veselesc. Pentru cine? Pentru un stricat, pentru un ticãlos
care se întoarce la Dumnezeu. Imaginea de mai sus este, dragã
cititorule, icoana ºi oglinda prin care vedem mila ºi bunãtatea
Tatãlui ceresc. Cînd se întoarce omul pãcãtos din calea rãutãþilor,
Se bucurã Tatãl ceresc. Se bucurã ºi îngerii din cer pentru un
pãcãtos care se pocãieºte (Luca 15, 10) .
 Pag. 357

Tu, dragã cititorule, cînd citeºti aceste rînduri, poate eºti

undeva departe în calea rãtãcirii ºi a pieirii. Opreºte-te frate
d r a g ã , o p r e º t e- t e î n d a t ã d i n c a l e a m o r þ i i º i t e î n t o a r c e l a
Dumnezeu! Pleacã, întoarce-te la Dumnezeu aºa cum eºti, cu
haina sufletului ruptã ºi zdrenþuitã de pãcate! Fiul cel pierdut n-a
aºteptat pînã sã-ºi facã ceva haine, cãci atunci ar fi pierit.
Întoarce-te aºa cum eºti, cãci Tatãl ceresc te aºteaptã cu hainã
nouã ºi cu inel nou, pentru a începe o viaþã nouã.

Vino acasã, suflet rãtãcit! Vino acasã din grozava pustiire în

care rãtãceºti! Vino acasã, cãci ai stat destul slugã la diavolul ºi
ai petrecut împreunã cu porcii lui, adicã cu dobitoceºtile patimi
ºi plãceri pãcãtoase.
Vino dragã suflet rãtãcit, ºi cãzînd înaintea Tatãlui ceresc, zi
ºi tu: Tatã ºi Doamne, greºit-am la cer ºi înaintea Ta!... Mulþi ani
am trãit fãrã de Tine... Averea ce mi-ai dat-o am risipit-o... Vin
acasã flãmînd, prãpãdit ºi zdrenþãros... Primeºte-mã Doamne!
Iartã-mã Doamne!...
Pag. 358

Cînd astfel te întorci la Domnul, bucurie mare se face în cer

pentru întoarcerea ta, iar în viaþa ta se pogoarã un dar, o putere,
o binecuvîntare ºi o schimbare pe care nu le-ai avut ºi nu le-ai
cunoscut.
Vremile noastre sînt un mare fiu rãtãcit

Vremile noastre sînt pilda fiului rãtãcit arãtatã în chip mare. Pe

fiul cel pierdut l-au întors acasã lipsa, foamea ºi necazul.
Necazurile ºi suferinþele vin din îndepãrtarea lui Dumnezeu, ca
o chemare cereascã sã ne oprim din calea morþii ºi sã ne
întoarcem acasã, la cele sufleteºti. Necazurile, greutãþile ºi
lipsurile vremurilor noastre sînt strigarea ºi chemarea Tatãlui
ceresc sã ne oprim din calea rãutãþilor ºi sã ne întoarcem acasã la
El. Însã lumea, oamenii de azi, aleargã înainte pe cãile pierzãrii.
Necazurile ºi greutãþile nu i-au putut opri în loc.
Vremile noastre sînt un mare fiu rãtãcit ce a ajuns sã mãnînce
roºcovele... a ajuns sã îndure cumplite lipsuri ºi greutãþi, dar nu
vrea sã se întoarcã acasã la Tatãl ceresc... Chefuieºte, rabdã ºi stã
slugã la diavoleºtile patimi, dar nu vrea sã se întoarcã acasã la
mîntuire.
De greutãþi ºi necazuri nu vom scãpa pînã ce nu vom apuca
înapoi pe calea întoarcerii la Tatãl ceresc. Lumea de azi e plinã de
f i i r ã t ã c i þ i º i n ep ãs ãt o r i , d e aceea n u mai s o s es c b i n el e º i
uºurarea.
Ca sã scãpãm la bine ºi uºurare, ne trebuie ºi nouã lacrimile
fiului pierdut ºi hotãrîrea lui: Ne vom scula - din rãutãþi - ºi ne
vom întoarce la Tatãl nostru Cel ceresc...
Fãrã aceastã hotãrîre, nu vom avea uºurare.
 Pag. 359

Pilda cu oaia cea pierdutã

Toþi vameºii ºi pãcãtoºii se apropiau de Isus ca sã-L asculte.

ªi fariseii ºi cãrturarii cîrteau ºi ziceau: Omul acesta primeºte pe
pãcãtoºi, ºi mãnîncã cu ei. Dar El le-a spus pilda aceasta: Care
om dintre voi, dacã are o sutã de oi, ºi pierde pe una din ele, nu
lasã pe celelalte nouãzeci ºi nouã pe izlaz, ºi se duce dupã cea
pierdutã, pînã cînd o gãseºte? Dupã ce a gãsit-o, o pune cu
bucurie pe umeri; ºi, cînd se întoarce acasã, cheamã pe prietenii
ºi vecinii sãi, ºi le zice: Bucuraþi-vã împreunã cu mine, cãci
mi-am gãsit oaia care era pierdutã. Tot aºa, vã spun cã va fi mai
multã bucurie în cer pentru un singur pãcãtos care se pocãieºte,
decît pentru nouãzeci ºi nouã de oameni neprihãniþi care n-au
nevoie de pocãinþã (Luca 15, 1-7) .

O, ce pildã de iubire cereascã este ºi aceasta, cu oaia cea

pierdutã! Cei mai mulþi creºtini au o credinþã plinã de fricã ºi de
teamã, pentru un Dumnezeu ce pedepseºte pãcatul;
Pag. 360

dar miezul creºtinismului nu e acesta, ci e un Mîntuitor care Se

apropie cu milã ºi iubire de cei pãcãtoºi ºi umblã sã-i scoatã din
pieire. Isus Mîntuitorul a venit pe pãmînt, împlinind profeþia de
la prorocul Isaia: Duhul Domnului este peste Mine, cã Domnul
M-a uns sã binevestesc sãracilor, M-a trimis sã vindec pe cei cu
inima zdrobitã, sã propovãduiesc celor robiþi slobozire ºi celor
prinºi în rãzboi, libertate... (Isaia 61, 1) . Fiul omului a venit
sã caute ºi sã mîntuiascã pe cel pierdut, aºa le-a rãspuns Isus
fariseilor ce cîrteau cã stã la un loc cu cei pãcãtoºi
(Matei 18, 11) .

În pilda cu oaia cea pierdutã putem citi dragostea ºi bunãtatea

Mîntuitorului care a venit sã caute ºi sã mîntuiascã pe cel ce era
pierdut. În chipul omului care a lãsat cele 99 de oi ºi a plecat sã
o caute pe cea pierdutã, este Isus, Pãstorul Cel Mare ºi Bun care
cautã oile cele rãtãcite, le întoarce pe cele fugãrite, le leagã pe
cele cu picioarele frînte ºi le întãreºte pe cele slabe...
(Ezec. 34, 16) . Isus este ºi azi Pãstorul Cel Bun care umblã
neîncetat sã ne scape din pierzare.
 Pag. 361

Într-un alt loc Isus a zis: Eu sînt Pãstorul Cel Bun... oile Mele
ascultã de glasul Meu... Eu le chem pe nume ºi ele vin dupã Mine
ºi Eu le dau viaþã veºnicã (Ioan 10) . Minunat glas! Minunatã
c h e ma r e ! A s t a a r f i î m p l i n i r e a E v a n g h e l i e i º i î m p l i n i r e a
chemãrilor noastre: a-L urma cu toþii pe Isus, Pãstorul Cel Mare,
ºi a asculta glasul Lui.

Însã vai, sîntem încã departe de împlinirea acestei Evanghelii.

Lumea e plinã ºi azi de oi rãtãcite. Domnul Isus e ºi azi Pãstorul
care cautã oile cele rãtãcite... e Pãstorul fãrã de odihnã pînã la
sfîrºitul veacurilor. El cautã ºi strînge mereu oi rãtãcite.
Dragã cititorule! Poate cã ºi eu, poate cã ºi tu sîntem niºte oi
desprinse din turma Marelui Pãstor. Ne-a înºelat pãcatul. Vai de
noi... Rãtãcim prin pãduri fioroase de fãrãdelegi... Am dat prin
pãºuni pline de gãlbeazã... Am cãzut în prãpãstii de pierzare. Dar
oricît de rãtãciþi am fi, Domnul Isus, Pãstorul Cel Bun, e gata sã
ne scape ºi sã ne mîntuie.
Oricît de rãtãcit, oricît de pãcãtos ai fi tu dragã cititorule, aflã
cã Domnul te cautã, Domnul te strigã, Domnul umblã sã te scape
din pierzare.
În starea în care te afli, poate cã tu nu mai poþi face nimic
pentru mîntuirea ta. Eºti o oaie rãtãcitã care te-ai agãþat cu totul
în spinii patimilor rele... Eºti cãzut într-o prãpastie din care nu te
mai poþi ridica... Eºti rãtãcit printr-o pãdure de fãrãdelegi din care
singur nu mai poþi ieºi. Dar mîntuirea ta începe tocmai în clipa
cînd afli ºi simþi acest lucru: cînd afli cã singur nu mai poþi scãpa,
cînd afli ºi simþi cã îþi trebuie un ajutor, cînd afli cã eºti pierdut
ºi începi a striga sã te audã Pãstorul.
Pag. 362

Strigã!... Atît se cere de la tine. Strigã din adîncul sufletului

tãu dupã Pãstorul Cel Bun ºi Milostiv. Cînd pãstorul îºi pierde o
o ai e, ce f ace? P l eacã d u p ã ea pest e cî mp u r i s au p ãd u r i , º i
oprindu-se ici ºi colea, o strigã pe nume ºi aºteaptã rãspunsul ei...
O strigã pe nume ºi-apoi ascultã sã audã strigãtul ei deznãdãjduit.
Î n c l i p a cî n d o ai a a r ãs p u n s , ea es t e mî n t u i t ã; p ã s t o r u l s e
îndreaptã spre ea ºi o scapã din pierzare.
Aºa e ºi mîntuirea ta, dragã cititorule. Isus, Pãstorul Cel Bun,
te strigã pe nume ºi aºteaptã rãspunsul tãu de oaie rãtãcitã. Te
strigã aºa precum odinioarã Dumnezeu l-a strigat în Grãdina
Edenului pe Adam: Adame, unde eºti? vrînd sã trezeascã în el
conºtiinþa pãcãtuirii sale.
Aºa te strigã ºi pe tine Isus, Pãstorul Cel Mare, ca sã trezeascã
în tine conºtiinþa stãrii tale celei pãcãtoase. Domnul Isus, Pãstorul
Cel Bun, te strigã pe nume ºi, în faþa acestei strigãri, tu trebuie
sã-þi dai seama de starea ta pãcãtoasã; trebuie sã-þi dai seama cã
eºti într-o stare de pierzare din care numai El te poate scãpa, ºi
dîndu-þi seama de aceasta, sã rãspunzi îndatã: Aici sînt Doamne...
Eu sînt oaia cea pierdutã care am fugit din turma Ta. Fie-Þi milã
de mine, cãci sînt într-o stare grozavã... M-am agãþat cu totul în
spinii patimilor ºi nu mã pot elibera... Sînt plinã de rãni ºi nu pot
scãpa... Sînt într-o prãpastie fioroasã din care nu pot ieºi...
Tremur de fricã ºi sînt bolnavã... Fie-Þi milã de mine, scapã-mã
cãci mã prãpãdesc...
Cînd astfel rãspunzi la chemarea Domnului, Domnul îndatã
aude strigarea ta, ºi ca un Pãstor Bun ºi Milostiv, te scapã îndatã
de pierzare; te ia pe umerii Lui, îþi tãmãduieºte rãnile ºi te face
iarãºi o oaie din turma Lui cea binecuvîntatã.
Însã vai, cîþi ascultã chemarea Marelui Pãstor? Cîþi cer ajutorul
Lui? Ia seama, dragã cititorule, poate ºi tu stai rãtãcit pe undeva,
prin atare pustiu de pãcate... Isus, Marele Pãstor te strigã pe
nume, dar tu taci. Te cheamã neîncetat, dar tu nu rãspunzi.
Iatã-L peste dealuri pe Bunul Pãstor. Aleargã grãbit. Cautã
ceva cu zor. Pe tine te cautã, dragã suflete pierdut. O chemare
dulce prin munþi ºi vãi se aude. E glasul Lui. Te cautã pe tine, te
strigã pe tine, dragã suflete rãtãcit în pãdurea pãcatelor. De cînd
te tot strigã pe tine ºi tu n-auzi! Pieirea te aºteaptã - ºi tu taci?
Lupii urlã în apropiere - ºi tu nu te înfiori? Vulturii cu gheare
lungi se rotesc deasupra ta - ºi tu nu te îngrozeºti?
Grãbeºte-te suflet pierdut, grãbeºte-te ºi strigã-L îndatã pe
Marele Pãstor, sã te afle ºi sã te salveze pînã nu-i prea tîrziu.
ªi dacã ai scãpat, ajutã-i ºi pe alþii sã scape! O, cîte oi rãtãcesc
mai prin pãduri, mai printre spini, mai prin fund de prãpãstii!
Fãrã nici o cãlãuzã, chinuite de foame sãrmanele. Veniþi sã le
ajutãm, sã scape de pieire!... Veniþi sã le aducem la Pãstorul Cel
Mare! Ferice de cel ce poate raporta: O oaie Þi-am adus, Marele
meu Pãstor... Am gãsit-o pãscînd în locul plin de gãlbeaza
alcoolului ºi a altor patimi rele... E greu bolnavã ºi îi trebuie
tãmãduirea Ta.
 Pag. 363

Rugãciune

Isuse, Preabunul meu Pãstor! Eu sînt oaia cea pierdutã, din

pilda Evangheliei. Eu sînt oaia cea nebunã care am fugit din
turma Ta. Ah, în ce stare grozavã mã aflu! M-am agãþat cu totul
în spinii pãcatelor ºi nu mã pot elibera. Am cãzut într-o prãpastie
fioroasã din care nu pot ieºi... Aud lupii urlînd ºi tremur de
fricã... Sînt plinã de rãni ºi n-are cine mã lega... Sînt bolnavã ºi
n-are cine mã tãmãdui... Fie-Þi milã de mine Doamne, cãci mã
prãpãdesc. Leagã-mi rãnile cele sufleteºti ºi mã ridicã în braþele
Tale. Ridicã-mã din pierzare ºi mã du iarãºi în turma Ta cea
scumpã. Scoate-mã din gãlbeazã ºi mã du iarãºi la pãºunea vieþii.

Eu sînt oaia cea pierdutã, chemã-mã Mîntuitorule ºi mã

mîntuieºte, ca sã pot cînta cu psalmistul în toate zilele vieþii
cîntarea mîntuirii mele: Domnul este Pãstorul meu: nu voi duce
lipsã de nimic. El mã paºte în pãºuni verzi, ºi mã duce la ape de
odihnã; îmi învioreazã sufletul, ºi mã povãþuieºte pe cãrãri drepte,
din pricina Numelui Sãu (Psalm 23, 1-3).
Pag. 364

Un cal cu coadã de oaie

Un pustnic întrebã odatã într-un tîrg dupã un cal care sã aibã

coadã de oaie.
Tîrgoveþii începurã a rîde; ziceau cã-i nebun. Atunci pustnicul
le spuse:
- Voi sînteþi nebuni dragii mei, cã vã petreceþi viaþa în
fãrãdelegi ºi totuºi la capãtul vieþii vreþi sã muriþi ca niºte oi din
turma lui Hristos... Vã numiþi oi din staulul lui Hristos, dar
alergaþi în galop pe toate drumurile fãrãdelegilor...
Tîrgoveþii înþeleseserã predica ºi se depãrtarã ruºinaþi.

Pilda cu drahma cea pierdutã

Toþi vameºii ºi pãcãtoºii se apropiau de Isus ca sã-L asculte.

ªi fariseii ºi cãrturarii cîrteau ºi ziceau: Omul acesta primeºte pe
pãcãtoºi, ºi mãnîncã cu ei. Dar El le-a spus pilda aceasta: Care
femeie, dacã are zece lei de argint ºi pierde unul din ei, nu
aprinde o luminã, nu mãturã casa ºi nu cautã cu bãgare de seamã
pînã cînd îl gãseºte? Dupã ce l-a gãsit, cheamã pe prietenele ºi
vecinele ei, ºi zice: Bucuraþi-vã împreunã cu mine, cãci am gãsit
leul, pe care-l pierdusem. Tot aºa, vã spun cã este bucurie
înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur pãcãtos care se
pocãieºte (Luca 15, 1-3; 8-11) .
Pilda cu drahma cea pierdutã închipuie ºi ea iubirea ce o are
Dumnezeu faþã de noi oamenii ºi faþã de mîntuirea sufletului
nostru (banii greceºti se numesc drahme; drahma este deci un ban,
un leu).
 Pag. 365

Drahma zãcea pierdutã prin gunoiul din casã. O acoperise

demult gunoiul, întunericul ºi rugina. Ea nu mai putea face nimic
pentru aflarea ei. Ea zãcea ca pierdutã pentru totdeauna. Aceastã
drahmã pierdutã îi închipuie pe cei mai pãcãtoºi oameni, pe cei
care zac îngropaþi în patimi, acoperiþi de întuneric sufletesc ºi roºi
de rugina pãcatelor. Aceºtia sînt oamenii cei biruiþi de patimi...
Aceºtia sînt cei ticãloºiþi de tot... Aceºtia sînt cei pentru care se
pare cã nu mai este nici o mîntuire.
ªi iatã, Domnul le vesteºte ºi acestora o bucurie mare. El a
venit în lume anume pentru ei... El îi cautã anume pe ei... El a
murit anume pentru ei ºi pentru mîntuirea lor.
Dragã cititorule ºi scumpã cititoare! Poate cã ºi tu, poate cã ºi
eu, sîntem în chipul drahmei din Evanghelie: zãceam cãzuþi în
murdãria patimilor ºi în întunericul pãcatelor. Ne-a acoperit
pãcatul ºi ne roade rugina. Vai de noi! Sîntem ca ºi pierduþi. Dar
oricît de cãzut ºi de ticãloºit vei fi tu dragã cititorule, aflã cã
Domnul te cautã tocmai pe tine, cãci El a venit anume pentru cei
pãcãtoºi. El a venit anume sã te scoatã ºi pe tine din întuneric la
luminã ºi din moarte la viaþã. Tu nu poþi face nimic pentru
mîntuirea ta. Pãcatul ºi patimile þi-au ologit sufletul cu totul ºi
te-au doborît la pãmînt. Tot ce se cere de la tine ºi tot ce poþi
face, aceasta este: sã doreºti mîntuirea ºi sã-L primeºti pe Cel ce
a venit anume pentru scãparea ºi mîntuirea ta.
Dragã suflete cãzut în pãcate! Eu îþi aduc o veste scumpã ºi
dulce: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe Singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa
veºnicã ( I o a n 3 , 1 6 ) . Tu eºti, dragã suflete, acela pe care
Dumnezeu l-a iubit atît de mult ºi pentru care L-a trimis pe Însuºi
Fiul Sãu sã-l izbãveascã. Primeºte dragã suflete, acest nepreþuit
dar ceresc. Nu respinge mîntuirea sufletului tãu! Primeºte-L pe
Isus Mîntuitorul, ca sã primeºti îndatã iertare, viaþã ºi pace.
O, cît de Bun ºi Îndurat este Dumnezeu Tatãl ºi Dumnezeu
Fiul! Nu pentru pãcate îºi pierd oamenii sufletul, ci pentru cã nu
primesc dragostea lui Dumnezeu, nu-L primesc pe Cel ce a venit
anume sã ºteargã pãcatele noastre: pe Isus Mîntuitorul.
Nu pentru pãcate îºi pierd oamenii sufletul, ci pentru cã nu
simt pãcatul, nu se înfioarã de el, nu umblã sã scape de el. Nu ºtiu
oamenii preþui îndeajuns sufletul lor ºi darurile lor cele sufleteºti.
Pilda cu drahma ne aratã ºi ea preþul unui suflet de om. Se bucurã
ºi îngerii cerului pentru un suflet de om care se mîntuieºte. Un
s u f l et d e o m es t e mai s cump decît lumea întreagã cu t o at e
bogãþiile ei.
Dragã cititorule! Drahma din pilda Evangheliei închipuie ºi
darurile cele sufleteºti, închipuie talantul ce þi l-a dat Dumnezeu
sã-l pãstrezi ºi sã faci cu el dobîndã de fapte bune (Luca 19) . Ia
seama! Poate ºi tu þi-ai pierdut aceastã drahmã. Cînd trãieºti în
pãcate ºi fãrãdelegi, casa sufletului tãu e plinã de gunoaie ºi
darurile tale cele sufleteºti stau cãzute ca niºte bani pierduþi. Din
aceastã stare numai o singurã cale de scãpare este: sã primeºti
lumina lui Hristos, sã laºi lumina lui Hristos sã facã luminã în
viaþa ta ºi în sufletul tãu.
Pag. 366

Din toate puterile sufletului tãu sã strigi: Lumineazã Tu

Doamne casa sufletului meu. În lumina Evangheliei vei vedea în
ce stare grozavã ai trãit. Primeºte dragã suflete, primeºte îndatã
lumina vieþii, primeºte-L îndatã pe Isus Mîntuitorul ºi atunci vei
afla ºi tu drahma cea pierdutã a sufletului tãu ºi ca femeia din
pilda Evangheliei, vei striga ºi tu plin de bucurie: Bucuraþi-vã
împreunã cu mine, cãci mi-am aflat sufletul... M-a aflat Domnul...
Am aflat mîntuirea sufletului meu...

Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! Eu sînt drahma cea pierdutã din

Evanghelie. Ah, în ce stare grozavã ºi nenorocitã am ajuns! M-a
acoperit întunericul pãcatelor ºi gunoiul fãrãdelegilor. M-au biruit
patimile ºi zac doborît la pãmînt. N-am nici o putere, nu pot face
nimic. Ca ºi drahma, zac ºi eu acoperit de întuneric ºi ros de
ruginã. Chipul Împãratului Dumnezeu S-a ºters cu totul de pe
drahma sufletului meu. Am risipit darurile sufleteºti pe care mi
le-a dat Tatãl ceresc. Totul am pierdut, totul am risipit.
Vai mie pãcãtosul! Cine mã va izbãvi din aceastã pierzare?...
Cine mã va scãpa din întunericul în care zac ºi mã va scoate iarãºi
la luminã? Fie-Þi milã de mine Isuse Doamne cãci numai Tu poþi
face acest lucru. Cautã-mã ºi mã aflã ºi pe mine, cel pierdut în
fãrãdelegi. Ridicã-mã Bunule Doamne din ticãloºia în care zac ºi
mã curãþã de urîciunea fãrãdelegilor. Curãþã Doamne drahma
sufletului meu cu Scump Sîngele Tãu ºi îi dã iarãºi strãlucirea pe
care a avut-o înainte de la Tatãl ceresc.
Isuse, Mîntuitorul meu Cel Scump! Aflã-mã ºi pe mine
pãcãtosul! Ridicã-mã din pierzare ºi mã mîntuieºte.
 Pag. 367

Cei trei pierduþi ºi aflaþi: fiul, oaia ºi drahma

Am dat pînã aici pe larg, din pildele Mîntuitorului, pe acele cu

cei trei pierduþi ºi aflaþi: cu fiul, cu oaia ºi cu drahma.
Sã vedem acum în ce se aseamãnã ºi în ce se deosebesc aceste
trei pilde.
Toate aceste pilde se aseamãnã una cu alta într-un punct: cei
trei pierduþi sînt cãutaþi ºi mare bucurie se face pentru aflarea lor.
Fiul e primit cu braþele deschise ºi cu ospãþ de bucurie, ca unul
ce mort era ºi a înviat, pierdut era ºi s-a aflat. Pãstorul ridicã pe
umerii sãi oaia cea pierdutã, bucurîndu-se, ºi cheamã prietenii sãi
zicîndu-le: Bucuraþi-vã cã am afla oaia cea pierdutã! La fel ºi
femeia se bucurã cu vecinele sale de aflarea drahmei. Adicã la toþi
cei trei pierduþi se potriveºte un lucru: ei sînt în pierzare, ei sînt
cãutaþi ºi bucurie mare se face pentru aflarea ºi mîntuirea lor.

Este însã o deosebire între felul cum sînt aflaþi cei trei
pierduþi. Fiul s-a întors el singur din calea pierzãrii, oaia a strigat
dupã ajutor, pe cînd drahma... ea n-a fãcut ºi n-a putut face nimic
pentru aflarea ei. Aceste trei pilde ne închipuie pe noi oamenii,
închipuie mîntuirea noastrã sufleteascã. Într-una din cele trei stãri
sîntem ºi noi. Ca fiul cel pierdut, poate am ajuns ºi noi undeva
departe în cãile pierzãrii. Ca oaia cea pierdutã, poate ne-am rãtãcit
ºi noi în pustiul pãcatelor ºi ne-am agãþat în spinii fãrãdelegilor.
Ca drahma, poate cã zãceam ºi noi în murdãria ºi întunericul
patimilor ºi pãcatelor.
Pag. 368

Cei trei pierduþi din Evanghelie se pot asemãna cu trei feluri

de bolnavi. Fiul cel pierdut este bolnavul care încã mai poate
umbla pe picioarele lui, poate el singur sã meargã la doctor. Oaia
cea pierdutã este bolnavul ce nu mai poate umbla, boala l-a
doborît la pat. Tot ceea ce poate face este sã cearã ajutor, sã
cheme doctorul. Drahma cea pierdutã este bolnavul ajuns la
hotarul pierzãrii, este bolnavul care ºi-a pierdut orice nãdejde de
viaþã.

Într-una din aceste trei stãri se aflã ºi viaþa noastrã cea

sufleteascã. Boala cea sufleteascã poate cã nu ne-a doborît încã
jos, mai putem merge cu ea la doctor... Sau poate cã pãcatul ne-a
doborît; nu mai putem face nimic, decît sã chemãm doctorul. ªi
iarãºi, poate cã boala pãcatului a ajuns atît de departe, încît ne-a
luat orice putere, ne-a stins graiul ºi ne-a pus în faþa morþii ºi
pieirii sufleteºti. Însã, oricît de pierduþi am fi, oricît de bolnavi ºi
ticãloºi cu sufletul am fi, cele trei pilde din Evanghelie ne aduc
o veste minunatã, o veste scumpã ºi dulce: noi putem scãpa din
starea grozavã în care ne-a adus pãcatul. Tatãl ceresc ne aºteaptã
cu braþele deschise... Fiul Sãu Cel Sfînt ne cautã... Cerul stã gata
sã ne dea iertare ºi sã se bucure de mîntuirea noastrã.
O, ce veste scumpã ºi dulce ne aduc cele trei pilde! Ele vestesc
în lume dragostea ºi iubirea Tatãlui ceresc. Pînã la sfîrºitul
veacurilor ele vor vesti în lume cîntecul cel dulce al dragostei
creºtine. Ele vor rãsuna neîncetat ca un cîntec dulce, vestind între
pãcãtoºii pãmîntului dragostea ºi iubirea Tatãlui ceresc. Ele vor
vesti pînã la sfîrºitul veacurilor o fãgãduinþã scumpã ºi dulce: Atît
de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe Singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã
(Ioan 3, 16) . Aceste trei pilde ar trebui lipite pe toþi pereþii, pe
strãzi, pe case... Prin toate locurile de pierzare...
 Pag. 369

Pe tot locul pe unde se îmbolnãvesc ºi mor suflete... Ele ar trebui

mai ales sã fie întipãrite în inima fiecãrui om. Nu pentru pãcate
îºi pierd oamenii sufletul, ci pentru cã nu primesc dragostea lui
Dumnezeu, nu-L primesc pe Cel ce a venit anume sã ºteargã
pãcatele lor: pe Isus Mîntuitorul.
Dragã cititorule! Poate ºi tu eºti într-una din cele trei stãri ale
pieirii sufleteºti. Dar, oricît de pierdut ºi pãcãtos ai fi, nu dispera.
Mîntuirea este lîngã tine. Un singur lucru se cere de la tine: sã-þi
simþi starea grozavã în care te afli ºi sã doreºti mîntuirea.

Dragã cititorule! Ca fiul cel pierdut, poate ºi tu eºti undeva

departe pe calea fãrãdelegilor. Opreºte-te frate dragã, opreºte-te
îndatã din aceastã cale a morþii ºi te întoarce acasã. Tatãl ceresc
te aºteaptã cu iertare ºi îmbrãþiºare sfîntã. Braþele Lui stau
totdeauna deschise pentru iertarea ºi primirea ta.

Ca oaia cea pierdutã, poate ºi tu zaci undeva bolnav, agãþat în

spinii pãcatelor. Isus Pãstorul Cel Bun te cautã. O chemare dulce
prin munþi ºi vãi se aude. E glasul Lui care te cheamã pe tine. Sã
strigi, atît se cere de la tine, strigã sã te audã ºi sã te scape.
Ca drahma din pildã, ºi tu te-ai ticãloºit de tot, nu mai poþi
face nimic. Te calcã în picioare patimile ºi pãcatele, te-a ologit
pãcatul, dar nici atunci nu dispera; crede în Cel ce a venit sã dea
orbilor vedere, robilor libertate, morþilor viaþã. Crede ºi te încrede
din tot sufletul tãu în Cel ce a murit pe Crucea Golgotei pentru
tine ºi pentru scãparea ta.
Pag. 370

Rugãciune

Preabunule Doamne! Eu sînt fiul cel pierdut care am ieºit din

casa poruncilor Tale ºi mi-am risipit averea ce mi-ai dat-o... Eu
sînt oaia cea nebunã care am ieºit din turmã ºi m-am rãtãcit în
rãni ºi fãrãdelegi... Eu sînt drahma ce zac cãlcatã în picioare de
patimi ºi fãrãdelegi. Am mers din rãu în mai rãu. Am fost bolnav
ºi n-am alergat la Tine, Doctorul sufletului meu. Boala m-a
doborît ºi nu Te-am chemat. Acum zac fãrã nici o putere... Graiul
mi s-a stins...
Întunericul m-a copleºit... Rãul m-a acoperit... Groapa pieirii
mele sufleteºti stã deschisã în faþa mea.
Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Tu Singur mã poþi scãpa din
aceastã grozavã pierzare. Fie-Þi milã de mine, Preabunule
Doamne. Împacã-mã iarãºi cu Tatãl ceresc... Ridicã-mã în braþele
Tale ca pe o oaie bolnavã ºi rãtãcitã... Ridicã-mã ca pe drahma
cea pierdutã în fãrãdelegi. Eu sînt bolnav ºi nu pot face nimic.
Cautã-mã Preabunule Doamne, aflã-mã ºi mã ridicã din pierzare.
 Pag. 371

Pilda cu semãnãtorul

Semãnãtorul a ieºit sã-ºi semene sãmînþa. Pe cînd semãna el,

o p a r t e d i n s ã mî n þ ã a c ã z u t l î n g ã d r u m : a f o s t c ã l c a t ã î n
picioare, ºi au mîncat-o pãsãrile cerului. O altã parte a cãzut pe
stîncã; ºi cum a rãsãrit, s-a uscat, pentru cã n-avea umezealã. O
altã parte a cãzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreunã
cu ea ºi au înecat-o. O altã parte a cãzut pe pãmînt bun, ºi a
crescut, ºi a fãcut rod însutit. Dupã ce a spus aceste lucruri, Isus
a strigat: Cine are urechi de auzit, sã audã. Ucenicii Lui L-au
întrebat ce înþeles are pilda aceasta. El le-a rãspuns: Vouã v-a
fost dat sã cunoaºteþi tainele Împãrãþiei lui Dumnezeu, dar
celorlalþi li se vorbeºte în pilde, ca mãcar cã vãd, sã nu vadã, ºi
mãcar cã aud, sã nu înþeleagã. Iatã ce înþeles are pilda aceasta:
Sãmînþa, este Cuvîntul lui Dumnezeu. Cei închipuiþi în sãmînþa
cãzutã lîngã drum, sînt cei ce aud; apoi vine diavolul ºi ia
Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva sã creadã, ºi sã fie mîntuiþi.
Cei închipuiþi în sãmînþa cãzutã pe stîncã, sînt aceia care, cînd
aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rãdãcinã, ci cred
pînã la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. Sãmînþa, care a cãzut
între spini, închipuieºte pe aceia care, dupã ce au auzit Cuvîntul,
îºi vãd de drum, ºi-l lasã sã fie înãbuºit de grijile, bogãþiile ºi
plãcerile vieþii acesteia, ºi n-aduc rod care sã ajungã la coacere.
Sãmînþa, care a cãzut pe pãmînt bun, sînt aceia care, dupã ce au
auzit Cuvîntul, Îl þin într-o inimã bunã ºi curatã, ºi fac roadã în
rãbdare. Nimeni, dupã ce a aprins o luminã, n-o acopere cu un
vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeºnic, pentru ca cei
ce intrã, sã vadã lumina (Luca 8, 5-16) .
Tîlcuirea acestei Evanghelii a spus-o Însuºi Mîntuitorul. Sã
mergem dar pe urmele tîlcuirii Domnului.
Sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu, a zis Isus. Minunatã ºi
potrivitã asemãnare, cãci într-un grãunte de sãmînþã este o putere
uriaºã - puterea de rodire.
Toate maºinãriile ºi iscodirile veacurilor, strînse la un loc, n-ar
putea fabrica un singur grãunte de grîu cu putere de rodire.
Aceeaºi minunatã putere o are ºi Cuvîntul lui Dumnezeu. El are
puterea sã rodeascã ºi sã creascã roade minunate într-o inimã de
om. Toþi filozofii din lume n-ar putea scrie o carte cum este
Evanghelia ºi Biblia. De ce? Pentru cã Evanghelia ºi Biblia
cuprind Cuvîntul lui Dumnezeu, prin ea vorbeºte Însuºi
Dumnezeu.
Cuvintele ºi învãþãturile Scripturilor vor trãi peste toate
veacurile ºi timpurile. Cerul ºi pãmîntul vor trece, dar Cuvintele
Mele nu - a zis Isus Mîntuitorul. Cuvîntul lui Dumnezeu este o
putere vie care lucreazã; Cuvîntul lui Dumnezeu este Viu ºi
lucrãtor (Evrei 4, 12) ; e o sãmînþã minunatã din care încolþeºte
rodul vieþii veºnice. Cãci, dupã cum ploaia ºi zãpada se coboarã
din ceruri, ºi nu se mai întorc înapoi, ci udã pãmîntul ºi-l fac sã
rodeascã ºi sã odrãsleascã, pentru ca sã dea sãmînþã semãnãtorului
ºi pîine celui ce mãnîncã, tot aºa ºi Cuvîntul Meu, care iese din
gura Mea, nu se întoarce la Mine fãrã rod, ci va face voia Mea ºi
va împlini planurile Mele (Isaia 55, 10-11) .
Pag. 372

Dar aceastã sãmînþã a Cuvîntului lui Dumnezeu, ca sã poatã

rodi, are lipsã de semãnãtor. Semãnãtorul Dumnezeieºtilor
învãþãturi, Semãnãtorul din pilda Evangheliei este în primul rînd
I s u s M î n t u i t o r u l , i ar s ã mî n þ a , C u v î n t u l L u i , C u v î n t u l l u i
Dumnezeu. Ah, ce sãmînþã minunatã are Acest Semãnãtor! Cînd
învãþa Isus pe pãmînt, gloatele se þineau dupã El, sã-I poatã
asculta Cuvîntul... Niciodatã n-a vorbit un om aºa cum vorbeºte
Acest Om (Ioan 7, 46) , ziceau cei ce-L ascultau cu credinþã.
Isus Mîntuitorul, Marele Semãnãtor Divin, a semãnat în lume o
sãmînþã veºnicã: a semãnat Cuvîntul lui Dumnezeu.

Semãnãtorul Cel mare a fost Isus Mîntuitorul, iar azi sînt

bisericile, preoþii, vestitorii Evangheliei ºi toþi care îºi iau asupra
lor frumoasa chemare de a semãna în lume sãmînþa
Dumnezeieºtilor învãþãturi. Aceastã sãmînþã se aflã pusã într-un
hambar mare ºi deschis: în Biblie, în Sfînta Scripturã. Biblia e un
hambar minunat din care îºi iau sãmînþa toþi semãnãtorii ºi
vestitorii Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi omul cititor poate el însuºi
sã-ºi ia sãmînþã din acest hambar pentru ogorul inimii sale.
Cuvînt nu va avea nimeni în Ziua Judecãþii cã i-a lipsit sãmînþa.
Dar aceastã sãmînþã, ca sã poatã încolþi, are lipsã de pãmînt,
iar pãmîntul este inima oamenilor. Pilda Evangheliei se împlineºte
ºi aici. Pãmîntul este mai mult rãu decît bun. În trei feluri de
pãmînt rãu ne spune pilda Evangheliei cã a cãzut sãmînþa.
 Pag. 373

Pãmîntul de lîngã cale

Cel dintîi e pãmîntul cel de lîngã cale, unde sãmînþa a cãzut în

cale bãtutã ºi pãsãrile cerului au mîncat-o. Despre acest pãmînt
rãu a zis Mîntuitorul cã e chipul acelor oameni care aud Cuvîntul,
dar vine diavolul ºi îl ia din inima lor, ca nu cumva crezînd sã se
mîntuiascã. Aceºtia sînt oamenii cei pãcãtoºi în care pãmîntul
inimii s-a uscat ºi s-a învîrtoºat cu totul de vînturile fãrãdelegilor.
Inima lor e o cale bãtutã, nu prinde deloc în ea sãmînþa. Cînd o
arunci, sare înapoi. Spune-i celui cufundat în fãrãdelegi despre
Dumnezeu, cã te rîde; cheamã-l la Mîntuitorul, cã te suduie.
Diavolul furã îndatã din mintea ºi din inima acestor oameni orice
învãþãturã ºi chemare de mîntuire.
În chipul acestui pãmînt erau pe vremea Mîntuitorului, fariseii
ºi cãrturarii, care nu puteau suferi învãþãtura despre Fiul lui
Dumnezeu. Sãmînþa se izbea în inima lor ca într-o cale bãtutã.
Oamenii din clasa asta sînt întocmai ca bolnavul care nu poate
mînca nimic; îi este greaþã de orice fel de mîncare. Acesta e
semnul cã i se apropie moartea, e pierdut... Un aºa pierdut e ºi cel
ce nu poate suferi deloc Cuvîntul lui Dumnezeu.

Pãmîntul cu pietre

Al doilea pãmînt rãu este cel ce n-avea umezealã destulã, avea

prea multã piatrã în el. Despre acest pãmînt rãu a zis Mîntuitorul
cã e chipul acelor oameni care primesc cu bucurie Cuvîntul, dar
n-au rãdãcinã ºi la vreme de ispitã se leapãdã. Cei mai mulþi
dintre creºtinii de azi sînt în chipul acestui pãmînt. Le place
Cuvîntul lui Dumnezeu, Îl ascultã cu bucurie, dar acest Cuvînt nu
poate prinde rãdãcinã, pentru cã pãmîntul inimii lor este plin de
pietrele patimilor ºi nãravurilor de tot felul. Ispitele îi biruie la
tot pasul pentru cã pãmîntul inimilor nu are destulã umezealã din
izvoarele apelor vii ale Evangheliei.
Pãmîntul cel cu pietre, ce nu avea umezealã destulã, era pe
vremea Mîntuitorului, cei ce strigau dupã El: Doamne, Doamne,
dar nu fãceau voia Lui (Luca 6, 46) . Pãmîntul acesta n-avea
umezealã destulã. Le plãcea oamenilor Cuvîntul lui Dumnezeu,
încolþea în inima lor, dar n-avea putere sã creascã pînã la roadã.
În clasa asta sînt cei care strigã ºi azi: Doamne, Doamne, dar nu
fac voia Domnului. Sînt evlavioºi la vedere, îºi fac rugãciunile
seara ºi dimineaþa regulat, dar ºi pãcãtuiesc regulat. Le place de
Cuvîntul lui Dumnezeu; Îl primesc pe Domnul cu bucurie, dar la
vreme de ispitã, se leapãdã de Domnul ºi rãmîn cu pãcatul.
Oamenii din clasa asta sînt întocmai ca bolnavul care are poftã
de mîncare. Semn bun, semn de tãmãduire este aceastã poftã,
n u mai cã b o l n av u l ... nu poate înghiþ i mî n car ea. S ãn ãt at ea
bolnavului nu cîºtigã nimic cu aceastã poftã; tot aºa nu cîºtigã
nici creºtinul care ascultã cu bucurie Cuvîntul lui Dumnezeu,
Cuvînt care însã nu poate strãbate pînã la schimbarea vieþii lui
pãcãtoase.
Pag. 374

Pãmîntul cu spini

Despre al treilea fel de pãmînt rãu zice Evanghelia cã era plin

de spini ºi crescînd spinii, au înecat sãmînþa. Despre acest pãmînt
rãu a zis Mîntuitorul cã e chipul acelor oameni care ascultã
Cuvîntul, dar cu grijile ºi cu bogãþiile ºi cu dulceþile vieþii
acesteia umblînd, se îneacã ºi nu aduc roadã. Minunatã tîlcuire.
Cred cã e de prisos sã mai adaug ceva la ea. Voi spune numai atît
cã e plinã lumea ºi de astfel de oameni. E plinã ºi lumea de azi de
cei înãduºiþi de spinii alergãrilor ºi grijilor lumeºti; de cei ce n-au
vreme pentru cele sufleteºti.
Sã luãm aminte cã spinii grijilor ºi dulceþilor acestei vieþi, sînt
ispititori. Încetul cu încetul ei îþi furã lumina, vederea sãnãtoasã,
cãldura sufleteascã, grija de cele sufleteºti, pînã cînd, deodatã te
afli înecat ºi prins în ghearele lor. Oamenii din clasa asta sînt în
chipul bolnavului care are poftã de mîncare ºi poate mînca, dar al
cãrui stomac nu mistuie, nu macinã mîncarea. Sãnãtatea lui nu
cîºtigã nimic. Tot aºa ºi cei ce primesc Cuvîntul lui Dumnezeu,
d ar c a r e î n e a c ã p e u r m ã A c e s t C u v î n t î n s p i n i i g r i j i l o r º i
alergãrilor lumeºti.

Pãmîntul cel bun

Abia în al patrulea rînd vine pãmîntul cel bun, adicã acei

oameni care, cu inimã bunã ºi curatã, primind Cuvîntul, fac roadã
de fapte bune. Din acest pãmînt au ieºit pe vremea Mîntuitorului:
Zacheii, Magdalenele, samaritencele ºi toþi ceilalþi pãcãtoºi care
au înviat la o viaþã nouã. Aceºtia sînt ºi azi cei care primesc
Cuvîntul într-o inimã bunã ºi rodesc o schimbare din temelie a
vieþii lor, o viaþã nouã plinã de dar ºi de putere.

Ce fel de pãmînt eºti tu?

Dragã cititorule! Eu te întreb: în care din aceste patru stãri te

afli tu? În care din aceste patru clase de pãmînt este pãmîntul
i n i mi i t al e? E u t e î n t r e b : c u m s t a i t u f a þ ã d e C u v î n t u l l u i
Dumnezeu? Cum stai tu cu pãmîntul inimii tale faþã de Isus,
Marele Semãnãtor ºi faþã de sãmînþa Lui? Ia seama, tu ai o
groaznicã rãspundere faþã de Isus, Marele Semãnãtor. De n-aº fi
venit (în lume) ºi nu le-aº fi vorbit (oamenilor) - zicea Isus -
pãcat nu ar avea, dar acum n-au nici o dezvinovãþire pentru
pãcatul lor ( I o a n 1 5 , 2 2 ) . S ãmî n þ a adusã în lume de Isus
Mîntuitorul se seamãnã ºi azi ºi puterea ei este ºi azi tot aºa de
mare, ca atunci. Dar aceastã sãmînþã nu poate rodi, pentru cã
pãmîntul inimii tale este rãu. L-ai lãsat sã se usuce în vîntul
fãrãdelegilor... L-ai lãsat sã-l calce patimile ºi pãcatele... L-ai
lãsat sã se umple de bolovanii patimilor ºi nãravurilor celor rele...
L-ai lãsat sã-l înece spinii grijilor lumeºti ºi ai alergãrilor dupã
cele trecãtoare. Cuvîntul lui Dumnezeu are ºi azi tot aceeaºi
putere ca pe vremea Mîntuitorului, însã El nu poate rodi, pentru
cã pãmîntul inimilor noastre este rãu. Nu-i de vinã sãmînþa, ci e
de vinã pãmîntul. S-au înþelenit ogoarele inimilor noastre ºi s-au
umplut de pietrele ºi spinii ispitelor ºi patimilor rele.
 Pag. 375

Trebuie desþelenite ogoarele inimii. Al lui Dumnezeu pãmînt

de arat sîntem noi, zice ap. Pavel (1 Cor. 3, 9) . Araþi pãmîntul
cel înþelenit al inimii voastre ºi nu semãnaþi în spini.
Desþeleniþi-vã un ogor nou (Ier. 4, 3; Osea 10, 12) . Sã udãm
pãmîntul cel pustiu ºi fãrã de apã al inimilor noastre cu lacrimi de
cãinþã ºi cu rugãciuni, ca sã se înmoaie ºi sã se trezeascã în el un
dor, o sete, o aºteptare dupã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dragã cititorule plugar! Sãmînþa pe care o arunci tu în pãmînt
rodeºte mai întîi pai verde, apoi spic ºi dupã aceea grîu deplin în
spic (Marcu 4, 28) . Aºa ºi sãmînþa Cuvîntului lui Dumnezeu
trebuie sã rodeascã fapta cea bunã pînã la sfîrºit, altcum, dacã se
opreºte numai la paiul vorbelor sau florile rugãciunilor, încã
nimic nu ai fãcut pentru mîntuirea sufletului tãu!

Rugãciune

Isuse Mîntuitorule! Eu sînt pãmîntul cel rãu din pilda

Evangheliei. Sînt un pãmînt uscat de vîntul fãrãdelegilor...
Pãmîntul inimii mele s-a umplut de pietrele pãcatelor ºi de spinii
grijilor ºi ai alergãrilor lumeºti. Sãmînþa Ta nu poate încolþi ºi
rodi în el. Vindecã Tu Doamne pãmîntul inimii mele. Eu stau în
faþa Ta ca un pãmînt pustiu ºi fãrã de apã... ca un pãmînt ce ºi-a
pierdut puterea de rodire. Stropeºte-l cu Scump Sîngele Tãu; udã-l
cu dragostea Ta ºi fã-l iarãºi roditor cu Jertfa Ta cea sfîntã.
Duhule Sfinte! Dã-mi lacrimi sã ud ºi eu pãmîntul cel înþelenit
al inimii mele. Revarsã peste el ploaia harului ºi darului Tãu.
Precum se coboarã ploaia ºi zãpada din cer ºi nu se întoarce pînã
nu adapã pãmîntul ºi-l face de rodeºte (Isaia 55, 10) , aºa fã sã
se reverse ºi peste pãmîntul inimii mele ploaia Ta cea fãcãtoare
de roade bune (Gal. 5, 22) . Duhule Sfinte! Trezeºte în mine o
foame de a auzi Cuvîntul lui Dumnezeu (Amos 8, 11) ºi o sete
de a mã adãpa cu el (Isaia 55). Duhule Sfinte! Aprinde cu Focul
Tãu Cel Sfînt ogorul inimii mele, sã ardã spinii, buruienile ºi tot
ce este rãu în el, ca sã mã desþelenesc într-un ogor nou ºi sã încep
o viaþã nouã.
Pag. 376

Cum rodeºte un grãunte de grîu

Grîul rodeºte mai întîi pai verde, apoi spic ºi dupã aceea grîu
deplin în spic (Marcu 4, 28) ; ºi pe urmã vine secera ºi seceriºul.
Aºa trebuie sã creascã ºi sã rodeascã ºi Cuvîntul lui Dumnezeu în
pãmîntul inimilor noastre.
Grîul se înfige mai întîi în pãmînt ºi prinde rãdãcinã. Rãdãcina
pãmîntului este credinþa; este adîncirea vieþii noastre într-o
credinþã vie ºi de viaþã dãtãtoare.

Grîul dupã ce rãsare, are lipsã neîncetat de cãldurã, de ploaia

ºi de lumina cerului de sus. Ca sã putem creºte ºi înainta în cele
sufleteºti, avem ºi noi lipsã de darurile Duhului Sfînt.
În mãsura în care creºte, spicul de grîu se întãreºte... suportã
furtunile ºi vînturile. Aºa e ºi creºtinul ce creºte în cele sufleteºti
întãrindu-se cu darurile Duhului Sfînt... El biruie vînturile
ispitelor ºi furtunile încercãrilor.
Cînd spicul e plin ºi copt, vine seceriºul. Iar cînd rodul se
coace, îndatã trimite secera, cã a sosit seceriºul (Marcu 4, 29) .
Secera e moartea, iar seceriºul este Ziua cea mare a Judecãþii,
cînd va trebui sã dãm seamã despre rodul vieþii noastre. Ferice de
cel ce se apleacã spre groapã ca grîul cel copt care s-a secerat la
vremea lui (Iov 5, 26) .
 Pag. 377

Pilda cu vrãjmaºul semãnãtor de neghinã

Isus le-a pus înainte o altã pildã, ºi le-a zis: Împãrãþia

cerurilor se aseamãnã cu un om care a semãnat o sãmînþã bunã
în þarina lui. Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrãjmaºul
lui, a semãnat neghinã între grîu, ºi a plecat. Cînd au rãsãrit
firele de grîu ºi au fãcut rod, a ieºit la ivealã ºi neghina. Robii
stãpînului casei au venit ºi i-au zis: Doamne, n-ai semãnat
sãmînþã bunã în þarina ta? De unde are dar neghinã? El le-a
rãspuns: Un vrãjmaº a fãcut lucrul acesta. ªi robii i-au zis: Vrei
d a r s ã merg em s - o s m u l g em ? N u , l e- a z i s e l , c a n u cu m va
smulgînd neghina, sã smulgeþi ºi grîul împreunã cu ea. Lãsaþi-le
sã creascã amîndouã împreunã pînã la seceriº ºi, la vremea
seceriºului, voi spune secerãtorilor: Smulgeþi întîi neghina, ºi
legaþi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeþi-l în grînarul
meu. Atunci Isus a dat drumul noroadelor, ºi a intrat în casã.
Ucenicii Lui s-au apropiat de El, ºi I-au zis: Tîlcuieºte-ne pilda
cu neghina din þarinã. El le-a rãspuns: Cel ce seamãnã sãmînþa
bunã, este Fiul omului. Þarina este lumea, sãmînþa bunã sînt fiii
Î m p ã r ã þ i e i ; n e g h i n a s î n t f i i i c e l u i r ã u . Vr ã j m a º u l c a re a
semãnat-o, este diavolul; seceriºul, este sfîrºitul veacului;
secerãtorii, sînt îngerii. Deci, cum se smulge neghina ºi se arde
în foc, aºa va fi ºi la sfîrºitul veacului. Fiul omului va trimite pe
îngerii Sãi, ºi ei vor smulge din Împãrãþia Lui toate lucrurile,
care sînt pricinã de pãcãtuire ºi pe cei ce sãvîrºesc fãrãdelegea,
º i - i vo r a r u n ca î n cu p t o r u l a p r i n s ; a c o l o v o r f i p l î n s u l º i
scrîºnirea dinþilor. Atunci cei neprihãniþi vor strãluci ca soarele
în Împãrãþia Tatãlui lor. Cine are urechi de auzit, sã audã
(Matei 13, 24-30; 36-43) .
Pilda cu vrãjmaºul semãnãtor de neghinã a tîlcuit-o Însuºi
Mîntuitorul. Cel ce a semãnat sãmînþa cea bunã este Fiul Omului,
iar þarina este lumea. Vrãjmaºul care a semãnat neghina este
diavolul, iar seceriºul este sfîrºitul veacului, cînd toþi cei ce fac
fãrãdelegea se vor aduna - cum se adunã neghina - ºi se vor
arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plînsul ºi scrîºnirea
dinþilor. Semãnãtorul de neghinã este diavolul; este lucrarea lui
de vrãjmãºie contra lui Dumnezeu ºi contra binelui. Pilda cu
neghina ne aratã ºi ea cum umblã diavolul sã strice tot ceea ce
lucreazã Dumnezeu. Uitaþi-vã în lume ºi veþi vedea în toate pãrþile
pilda cu neghina satanei.
Diavolul lucreazã ºi azi din toate puterile lui ºi cu toate
meºteºugurile lui contra lui Dumnezeu, contra adevãrului ºi
binelui din Evanghelie. Oriunde se iveºte un plan bun, un lucru
bun, e gata ºi diavolul cu neghina lui, cu împotrivirile ºi zîzaniile
lui. Un vrednic preot îmi spunea cã i-a trebuit zece ani pînã sã
poatã închide o crîºmã ce stãtea în uºa bisericii. Diavolul semãna
mereu cu neghina lui împotrivire ºi zîzanie chiar în popor, în
oamenii bisericii. Oriunde creºte grîul cel curat al Evangheliei,
diavolul umblã sã strice cu neghina lui seceriºul Domnului. Aþi
vãzut, de pildã, unde trãiesc bine doi soþi sau doi vecini, cum
umblã diavolul sã semene între ei neghina zîzaniei ºi a certurilor.
Pag. 378

Oriunde ai spune o predicã frumoasã, o chemare la mîntuire,

diavolul e gata ºi el cu neghina lui. Mã gîndesc la miºcarea
noastrã cu Oastea Domnului. Diavolul umblã în tot chipul sã
semene neghinã în seceriºul nostru. Contra miºcãrii noastre, el
seamãnã bãnuiala ºi vorbele: Cei din Oastea Domnului sînt niºte
rãtãciþi, feriþi-vã de ei! Ah, ce semãnãtor miºel este diavolul! Dar
lucrarea diavolului semãnãtor de neghinã, o putem vedea nu
numai înafarã de noi, în jurul nostru, ci o putem simþi ºi în noi,
înãuntrul nostru. Þarina în care umblã sã-ºi semene diavolul
neghina lui este inima noastrã. Cu sacul plin ºi cu mîna plinã,
satana stã gata sã-ºi arunce neghina sa în inima noastrã ºi în
gîndurile noastre cele bune. În gîndurile noastre cele bune ºi
curate, nu-l simþiþi pe satana cum încearcã sã-ºi semene neghina
lui: gîndurile cele rele, ispitele ºi poftele? Seminþele pe care le
seamãnã diavolul în inima oamenilor sînt: ispitele, clevetirile,
zavistiile, minciunile, poftele ºi celelalte rãutãþi.

Ah, ce repede ºi ce bine creºte aceastã sãmînþã spurcatã!

Semeni o minciunã seara, o gãseºti dimineaþa înfloritã ºi înspicatã
în zece spice. Îi dai drumul la un capãt de sat ºi îndatã e plin tot
satul de ea. Ah, ce seceriº bogat are diavolul mai ales în aceste
vremuri!
Dragã cititorule! Nu uita cã þarina inimii tale este fãcutã pentru
sãmînþa cea bunã, pentru grîul Domnului, pentru Cuvîntul lui
Dumnezeu. Apãrã-þi þarina inimii de neghina diavolului. În
imaginea de mai sus se vede cum satana îºi seamãnã neghina în
vreme ce oamenii dorm. Aºa e ºi azi. Diavolul se apropie cu
neghina lui cînd omul doarme cufundat în somnul pãcatelor ºi al
nepãsãrii de suflet. De aceea învãþa Mîntuitorul neîncetat pe
oameni, zi cî n d u - l e: P r i v eg h eaþ i n eî n cet at º i v ã r u g aþ i. Cu
priveghere ºi cu rugãciune sã ne apãrãm þarina inimii de neghina
diavolului.
 Pag. 379

Ah, ce putere ºi dar mare ne este nouã rugãciunea! Însã

oamenii de azi n-au vreme pentru rugãciune - au uitat sã se roage;
de aceea este plinã þarina inimii ºi vieþii lor de neghina
fãrãdelegilor.
Pilda cu neghina ne poate fi de învãþãturã ºi în alt înþeles.
Neghina la început nu se cunoaºte din grîu. Are aceeaºi înfãþiºare
cu grîul. Abia pe urmã, pe cînd sã dea rod, se observã cã-i un grîu
mincinos. Aºa sînt ºi cei mai mulþi creºtini de azi. Ei se numesc
creºtini, spun cã sînt botezaþi, de multe ori sînt ºi evlavioºi la
vedere; aratã spic verde de grîu, dar pe urmã dau rod de neghinã,
de fapte rele. Viaþa lor de creºtini este un grîu mincinos, o viaþã
mincinoasã. Pentru aceºtia zicea Mîntuitorul: Dupã roadele lor îi
veþi cunoaºte (Matei 7, 16) . În Ziua cea mare a Judecãþii se va
face luminã deplinã asupra faptelor noastre... Atunci se va alege
grîul din neghinã... faptele cele bune din cele rele... creºtinii cei
adevãraþi dintre cei mincinoºi.
Interesant ºi cu mult înþeles sufletesc este ºi faptul cum se face
neghina. Învãþaþii spun cã neghina în sine nu existã ca plantã
deosebitã. Ea se produce prin niºte germeni ce intrã în grãunþele
ei pe timpul înfloririi. Aceºti germeni îi prefac rodul în otravã, în
grîul mincinos. Dacã aceºti germeni n-ar intra în ea, rodul ei ar fi
grîu bun.
Aºa e ºi cu noi cînd ispita, cînd rãul ºi pãcatul ne cuprind
viaþa. Sîntem azi un grîu frumos, plin de viaþã sufleteascã, dar ca
mîine intrã germenele pãcatului în inima noastrã ºi grîul se
schimbã în neghinã. Viaþa noastrã se face un rod pentru cuptorul
cel de foc. Ah, ce teribilã stricãciune face diavolul cu neghina lui
în þarina inimii noastre ºi a vieþii noastre! Feriþi-vã de aceastã
neghinã spurcatã ºi de suflet pierzãtoare! Apãraþi-vã contra ei cu
rugãciune ºi priveghere neîncetatã!
Dragã cititorule! Eu te întreb, ce fel de sãmînþã creºte în þarina
inimii tale? Creºte grîul Domnului sau neghina satanei? Trãieºti
o viaþã de creºtere în cele sufleteºti sau o viaþã de fãrãdelegi?
Domnul spune apãsat: Neghina e aºteptatã de focul cuptorului. În
ziua cea mare a seceriºului, se va alege neghina din grîu; toþi cei
ce fac fãrãdelegea vor fi aruncaþi în cuptorul cel de foc. Ia seama
sã nu fii ºi tu între aceºtia.
Ah, ce nebunie este a trãi o viaþã copleºitã ºi biruitã de
neghina satanei!
Ferice de cel ce se apleacã spre mormînt ca un grîu copt care
s-a secerat la vremea sa (Iov 5, 26) .
Vai de cei ce se apleacã spre mormînt ca o neghinã coaptã,
gata de aruncat în cuptorul iadului!
Pag. 380

Rugãciune

Isuse, Scumpul meu Mîntuitor! Fost-am ºi eu odatã o þarinã

copleºitã de neghina satanei. Ah, în ce stare grozavã eram!
Adormisem în fãrãdelegi ºi þarina inimii mele se umpluse de
neghina satanei. Tu, Preabunule Doamne, m-ai scãpat din aceastã
stare grozavã. M-ai trezit din somnul pãcatelor ºi ai curãþit ogorul
inimii mele de sãmînþa pierzãrii. Te rog însã Preabunule Doamne,
î n t ãr eº t e- mã º i mã aj u t ã º i p e mai departe, cãci v r ãj maº u l
semãnãtor de neghinã umblã neîncetat sã-ºi arunce iar neghina lui
în þarina inimii mele. Îl simt cum pîndeºte neîncetat clipa în care
m-ar fura iar somnul pãcatelor, pentru a-ºi putea semãna neghina
lui. Întãreºte-mã Doamne ºi mã apãrã contra acestui semãnãtor
miºel.
Duhule Sfinte! Trezeºte-mã neîncetat la rugãciune ºi
priveghere, sã nu mã mai fure somnul patimilor ºi pãcatelor.
Þine-mã treaz, ca sã n-apuce a intra în grîul vieþii mele germenele
pãcatului ºi sã mã trezesc pe urmã un grîu mincinos, o neghinã de
aruncat în foc.
Duhule Sfinte! Adã-mi aminte neîncetat de ziua cea mare a
seceriºului, cînd se va alege neghina din grîu. Duhule Sfinte!
Întreabã-mã neîncetat, ziua ºi noaptea: Suflete, ce va fi cu tine în
ziua cea mare a seceriºului?... Vei fi tu aflat un grîu copt, sau o
neghinã rea de aruncat în cuptorul iadului?..
 Pag. 381

Cei doi semãnãtori ºi cele douã feluri de seminþe

În pilda cu vrãjmaºul semãnãtor de neghinã, pe care am dat-o

mai înainte, Mîntuitorul a spus apriat cã în þarina lumii noastre
celei sufleteºti sînt doi semãnãtori: Domnul ºi diavolul ºi douã
feluri de seminþe: grîul ºi neghina.
Grîul este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi orice învãþãturã bunã, iar
neghina sînt ispitele, minciunile, pãcatele ºi alte rãutãþi pe care le
seamãnã diavolul. Iatã, vedeþi: sînt doi semãnãtori ºi douã feluri
de seminþe, dar sã luãm aminte cã este numai un singur ogor de
semãnat. Acest ogor este inima omului. Þarina lumii din pilda
Evangheliei este inima oamenilor. Inima omului este - trebuie sã
fie - un pãmînt al Domnului, un pãmînt pentru sãmînþa cea bunã
care este Cuvîntul lui Dumnezeu. În þarina inimii noastre Domnul
seamãnã grîul Evangheliei pentru ca din acest grîu sã rodeascã
mai întîi pai verde, apoi spic ºi dupã aceea grîu deplin în spic
(Marcu 4, 28) ºi seceriº de fapte bune. Dar vrãjmaºul semãnãtor
d e n eg h i n ã p î n d eº t e n eî n cet a t s ã s e m e n e n e g h i n ã î n g r î u l
Domnului ºi î n þ ar i n a i n i mi i n o as t r e. Ispitele, minciunile,
clevetirile, batjocurile, zavistiile ºi celelalte rãutãþi sînt tot atîtea
seminþe din hambarul diavolului.
Pag. 382

ªi, o ce bine rodeºte aceastã sãmînþã spurcatã! Grîul Domnului

cade mai mult tot în pãmînt nepotrivit; cade mai mult tot în
pãmînt cu spini, cu piatrã fãrã umezealã. Însã neghina diavolului
îndatã prinde rãdãcinã ºi creºte ºi rodeºte vãzînd cu ochii. O
minciunã semãnatã seara, o gãseºti dimineaþa înfloritã ºi înspicatã
în zece spice. O bîrfealã aruncatã între doi oameni, o vezi cu ochii
cum creºte ºi rodeºte. O, cît de repede creºte neghina diavolului
ºi cît de încet prinde grîul Domnului! Cît trebuie sã-i vorbeºti
omului despre cele sufleteºti, pînã se prinde ceva de el, dar
neghina diavolului îndatã o primeºte.

Mã gîndesc la foaia Lumina Satelor. De cinci ani semãnãm

Cuvîntul lui Dumnezeu prin aceastã foaie ºi într-o þarã cu 14
milioane de români, abia am putut afla zece mii de abonaþi. Sã fi
scos atare calic de bazaconii sau altfel de foaie semãnãtoare de
neghinã, am avea, desigur, mai mulþi abonaþi. O foaie de porcãrii
din Bucureºti a ajuns în scurtã vreme sã se desfacã în 50 de mii
de exemplare. Cãrþile cu neghina diavolului se desfac în zeci de
mii de exemplare, în vreme ce Biblia, Noul Testament ºi alte cãrþi
bune zac prin magazine. Clãcile, jocurile, crîºmele, chefurile
strîng mai multe suflete decît Cuvîntul lui Dumnezeu.
 Pag. 383

O, ce bine merge semãnãtura diavolului, mai ales în zilele

noastre!
Doar niciodatã diavolul n-a avut o semãnãturã cu un seceriº
atît de bogat ca cel de acum. S-a umplut þarina lumii, s-au umplut
ogoarele sufleteºti de neghina satanei. Ura dintre popor ºi popor,
dintre om ºi om, zavistiile, împerecherile ºi celelalte rãutãþi sînt
tot atîtea dovezi cã neghina diavolului creºte ºi rodeºte azi din
belºug. Grîul Domnului tînjeºte, dar diavolul rîde de bucuria
bogatului seceriº.
Mie mi se umplu ochii de lacrimi cînd mã uit în lume ºi vãd în
toate pãrþile ce bine înfloreºte ºi rodeºte neghina diavolului, iar
grîul Domnului stã pe loc ºi se usucã. Uitaþi-vã ºi prin sate, ce
bine rodeºte neghina. Nu este sat în care sã nu afli clicãrii ºi
împerecheri între conducãtorii satului, ca ºi între diferitele
familii. De unde s-au pornit ºi se pornesc aceste duºmãnii? Din
neghina diavolului. Diavolul seamãnã neghina zavistiei ºi apoi o
udã mereu, ca sã creascã. ªi pe urmã învîrte toatã viaþa satelor în
jurul acestui seceriº al iadului.
Deasupra satelor ºi oraºelor noastre parcã stã vrãjmaºul diavol
semãnînd neghina zavistiei ºi a împerecherilor ºi rîzînd de bucuria
seceriºului.
Mie de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi cînd mã gîndesc
cã atîta seceriº este pentru lucrul Domnului ºi oamenii îºi macinã
vremea în pizme ºi împerecheri. O, cîte lucruri bune s-ar putea
face pentru Domnul, pentru þarã ºi neam dacã n-ar fi aceastã
neghinã! În special noi românii avem minunate însuºiri sufleteºti,
sîntem un popor în care creºte grîul credinþei, dar în acest grîu
s a t a n a a s emãn at º i s e a m ã n ã m e r e u z a v i s t i a , u r a d e f r a þ i ,
împerecherea.
Între domni ca ºi între plugari înfloreºte zavistia,
împerecherea, care nu-s altceva decît o neghinã spurcatã a
diavolului.
Ah, ce seceriº bogat are diavolul cu neghina lui ºi în politicã!
Politica de partid cu vrajbele ei nu-i altceva decît neghina cea
necuratã a diavolului.
Mie mi se umplu ochii de lacrimi cînd mã gîndesc cã inima
celor mai mulþi oameni este o grãdinã pentru neghina diavolului.
Pentru grîul Domnului, pentru învãþãturile mîntuirii sufleteºti
n-au nici o atragere, dar neghina diavolului îndatã o primesc. O,
ce nebunie este a trãi o astfel de viaþã!
ªi apoi sã luãm aminte. Domnul are ajutãtori la semãnatul
grîului, dar ºi diavolul îºi are ajutãtorii lui. Sînt unele suflete care
ard de dorul ºi rîvna de a putea vesti Cuvîntul lui Dumnezeu ºi
învãþãturile mîntuirii sufleteºti. Sînt însã alþii, mulþi, mulþi, care
parcã nimic altceva nu fac decît poartã într-un sac neghina satanei
ºi o seamãnã printre oameni. Aceºtia sînt cei ce poartã din casã în
casã ºi de la om la om minciuni, clevetiri, bîrfeli, zavistii ºi cu ele
coc seceriº bogat pe seama diavolului. Inima acestor oameni este
o grãdinã în care diavolul cultivã neghinã ºi pentru alþii.
Pag. 384

Dragã cititorule! Inima ta este un ogor pentru grîul Domnului.

Fereºte-l de neghina diavolului. Grîul Domnului nu poate creºte
la un loc cu neghina diavolului. Nu poþi sluji la doi domni: ºi lui
Dumnezeu ºi diavolului. Tu eºti un semãnãtor de grîu sau de
n eg h i n ã, aº a d u p ã cu m p r i meº t i î n þ ar i n a i n i m i i t al e g r î u l
Domnului sau neghina diavolului. Prin pilda vieþii tale, prin
vorbele ºi faptele tale - bune sau rele - tu semeni în lume grîu sau
neghinã.
Iubiþi fraþi ostaºi din Oastea Domnului ºi toþi cei cu rîvnã
pentru cele sufleteºti, veniþi sã ajutãm lucrul Domnului, semãnînd
în lume grîul Lui ºi învãþãturile Lui. Lumea e plinã de neghina lui
satana ºi de cei ce ajutã sãmînþa lui cea necuratã. Sã ieºim ºi noi
în lume cu grîul Domnului, cu sãmînþa cea roditoare de viaþã
veºnicã.
Rugãciune

Isuse, cerescule Semãnãtor! Am fost ºi eu odatã un ogor

copleºit ºi biruit de neghina satanei. Ah, în ce stare grozavã eram!
Grîul Tãu nu prindea în inima mea. Îmi era silã ºi greaþã de orice
învãþãturi sufleteºti. Ajunsesem o grãdinã a diavolului plinã cu
neghina lui. Ajunsesem ºi eu un semãnãtor de neghinã. Semãnam
în lume neghina diavolului: clevetiri, bîrfeli, minciuni, etc.
Preabunule Doamne! Tu m-ai scãpat din starea aceasta
nenorocitã. Ai curãþit ogorul inimii mele arzîndu-l cu Focul
Duhului Sfînt ºi udîndu-l cu Scump Sîngele Tãu. Dar ajutã-mã
D o a m n e º i mã a p ã r ã º i m a i d ep ar t e î n co n t r a v r ã j ma º u l u i
semãnãtor de neghinã. Apãrã-mã cu puterea Ta contra acestui
semãnãtor miºel.
Duhule Sfinte! Arde cu focul Tãu cel sfînt toate încolþirile
neghinei din inima mea. Duhule Sfinte, întreabã-mã neîncetat de
este inima mea un ogor pentru grîul Domnului sau pentru neghina
diavolului... De sînt un semãnãtor de grîu sau un semãnãtor de
neghinã.
 Pag. 385

Du-te ºi seamãnã scai...

O femeie a venit la mine sã se spovedeascã. A început îndatã:

- N-am omorît pãrinte, n-am aprins, n-am furat, ci iac-aºa,
vorbe de astea, cl ev et i r i º i mi n ci u ni am mai purtat printre
oameni...
- Pentru clevetiri îþi dau un canon mic. Du-te acasã, ia spicul
de la doi scaieþi ce s-au copt ºi împrãºtie sãmînþa lor în grãdinã.
Vino apoi la mine peste zece zile.
Dupã zece zile:
- Ai semãnat sãmînþa de scai?
- Da.
- Apoi du-te acum ºi o strînge.
- Asta nu se poate pãrinte! Sãmînþa s-a împrãºtiat ºi de atunci
a prins ºi rãdãcinã.
- Apoi vezi, dragã suflete, aºa sînt ºi clevetirile ºi minciunile
tale. Sînt sãmînþa cea rea ce zboarã ca vîntul ºi prinde rãdãcinã.
Odatã ce le-ai slobozit în lume, nu le mai poþi strînge. Ele fac
roadã ºi seceriº pentru diavolul. Clevetirile tale sînt neghinã din
hambarul diavolului. Din ele rãsar zavistii, mînii, certuri... Ele
sînt un pãcat tot atît de mare ca ºi cînd ai aprinde casa vecinului
tãu.
Pag. 386

Pilda cu aluatul

El a zis iarãºi: Cu ce voi asemãna Împãrãþia lui Dumnezeu?

Se aseamãnã cu aluatul, pe care l-a luat o femeie ºi l-a pus în
trei mãsuri de fãinã, pînã s-a dospit toatã (Luca 13, 20-21).
Ce mare putere are aluatul! O bucatã de aluat dospeºte saci
întregi de fãinã. De unde vine puterea acestui aluat? Se ºtie numai
atît cã plãmãdeala aluatului trece mai întîi printr-o stare de
putrezire, de stricare ºi tocmai starea aceasta îi dã puterea de a
dospi.
Puterea aluatului închipuie puterea ce o are Împãrãþia lui
Dumnezeu, puterea ce o are credinþa ºi Evanghelia în lucrarea
mîntuirii noastre sufleteºti. Iar aluatul însuºi închipuie Jertfa
C r u c i i M î n t u i t o r u l u i . P r i n mo ar t ea S a, D o m n u l S - a f ã c u t
stricãciune pentru noi, ca sã ne învie ºi pe noi la o viaþã nouã.
Aluatul din lumea noastrã cea sufleteascã este plãmãdit cu Sîngele
Domnului, care ne curãþã de orice pãcat (1 Ioan 1, 7) .

O, ce lucruri minunate face ºi dospeºte acest aluat în sufletul

nostru! Precum aluatul dospeºte toatã fãina în care s-a pus,
întocmai aºa ºi acest aluat dospeºte toatã fiinþa celui care-l pune
în fãina vieþii sale.
Cînd în fãina vieþii tale ai pus aluatul Evangheliei, aluatul
credinþei în Dumnezeu ºi în Jertfa Mîntuitorului, atunci acest
aluat deodatã, ca prin minune, începe sã-þi dospeascã toatã fiinþa
ta, toate simþurile tale, toate gîndurile tale, toatã judecata, toatã
vederea, toate umblãrile, toate lucrãrile tale. Cînd a intrat acest
aluat în fãina vieþii tale, atunci începi altcum sã simþi, altcum sã
vezi, altcum sã vorbeºti ºi altcum sã trãieºti. Cînd a intrat acest
aluat în fãina vieþii tale, atunci el lucreazã cu putere ºi îþi dã ºi þie
putere sã fii ºi sã te faci frãmîntãturã nouã ( 1 C o r . 5 , 7 ) ,
fãpturã nouã (2 Cor. 5, 17) .
 Pag. 387

Fãrã acest aluat ºi fãrã aceastã dospire, nu este ºi nu poate fi

mîntuire sufleteascã. Taina mîntuirii sufleteºti începe în clipa cînd
în fãina vieþii tale ai pus aluatul Evangheliei, ai pus un aluat nou
ca sã dospeascã o viaþã nouã cu Domnul. Orice hotãrîre contra
pãcatelor fãrã acest aluat ºi fãrã aceastã dospire, n-ajunge nimic.
Sînt destui care Îl predicã foarte frumos pe Hristos, dar nu trãiesc
o viaþã cu Hristos, pentru cã viaþa lor nu e dospitã de aluatul
Evangheliei. Sînt destui care cunosc din scoarþã în scoarþã toate
pravilele ºi pãcatele arãtate în ele, dar nu trãiesc o viaþã cu
Domnul, pentru cã viaþa lor nu e dospitã de aluatul Evangheliei.
ªtiu bine cã ºi în Oastea Domnului este destul aluat nedospit. Toþi
cei care dezerteazã dintre noi ºi se întorc iarãºi în mocirla
pãcatelor din care au ieºit sînt un astfel de aluat nedospit. Cei mai
m u l þ i d i n t r e cr eº t i n i i d e azi s î n t u n al u at n e d o s p i t p e n t r u
Evanghelie, de aceea sînt atîtea rãutãþi în lume. Taina mîntuirii nu
stã în aceea sã nu faci cutare ºi cutare ºi sã faci cutare ºi cutare,
ci stã în întrebarea: ai pus tu aluat nou în fãina vieþii tale? Eºti tu
un creºtin dospit de Evanghelia Mîntuitorului?
Aluatul Evangheliei trebuie sã dospeascã toatã fãina vieþii
noastre, trebuie sã-l lãsãm sã dospeascã toatã fiinþa noastrã. Mulþi
însã dintre creºtinii de azi nu se îndurã sã punã aluat nou în fãina
vieþii lor. O parte din fãinã o lasã pentru aluatul rãutãþilor ºi
pãcatelor.
Numai aºa se poate explica viaþa celor care cred cã pot sluji ºi
lui Dumnezeu ºi lui mamona. Din gura lor iese ºi rugãciune, ºi
blestem. Duminica merg ºi la bisericã, ºi la crîºmã.
O, ce minunatã viaþã trãieºte un creºtin dospit de aluatul
Evangheliei Mîntuitorului! Un astfel de creºtin poartã în el
Împãrãþia lui Dumnezeu, cãci aºa a zis odatã Isus: Iatã, Împãrãþia
lui Dumnezeu este înãuntrul vostru (Luca 17, 21) , dar aceastã
împãrãþie o poate avea în el numai cel ce are toatã viaþa lui ºi
toatã inima lui dospitã de aluatul Evangheliei. Un astfel de creºtin
se face apoi el însuºi un aluat bun care îi dospeºte pe alþii pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Un astfel de suflet e copleºit ºi biruit de
Evanghelie ºi oriunde ajunge, începe sã-i dospeascã ºi pe alþii.
Dar sã luãm aminte. Mai este încã un fel de aluat. Feriþi-vã de
aluatul fariseilor, - zicea Mîntuitorul cãtre ucenici (Luca 12, 1) .
Este în aceastã lume ºi destul aluat de rãutate ºi de vicleºug
(1 Cor. 5, 8) . Sã ferim fãina vieþii noastre de acest aluat care
dospeºte pieire sufleteascã (ºi, o, ce bine ºi ce repede dospeºte
acest aluat!). Sînt destui oameni dospiþi de acest aluat rãu ºi
aceºti oameni cautã neîncetat sã-i dospeascã ºi pe alþii cu rãutãþile
lor. Adicã vedeþi, aluatul vieþii e de douã feluri: unul e cel bun,
al Domnului - ºi cei dospiþi de el lucreazã pentru Domnul.
Celãlalt e cel rãu, al diavolului - ºi cei dospiþi de el lucreazã cu
el pentru diavolul. Tu, cititorule, pe care aluat îl ai în fãina vieþii
tale?
Fiecare dintre voi, iubiþi cititori, sã fie un aluat dospit, ca sã
putem împiedica cumplita stricãciune din aceastã lume ºi sã-i
dospim ºi pe alþii pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Pag. 388

Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! Multã vreme a fost ºi viaþa mea o fãinã

rea în care nu intrase încã aluatul Evangheliei Tale. O ferisem de
acest aluat. Eram dospit cu totul de aluatul cel rãu al patimilor ºi
pãcatelor. Mult ai umblat Tu Isuse, Scumpul meu Mîntuitor, pînã
ce ai pus aluatul Evangheliei în fãina vieþii mele. Abia atunci am
bãgat de seamã cît de dulce ºi scumpã este o viaþã dospitã de
aluatul Tãu! Abia atunci am bãgat de seamã ce teribilã otravã era
pentru sufletul meu aluatul patimilor rele!
Isuse, Bunule Doamne! Viaþa mea încã nu este dospitã cu totul
de aluatul Evangheliei Tale. Mai este destulã fãinã care n-a apucat
încã a se dospi. O, nebunul de mine! Într-un timp credeam cã pot
împãrþi în douã fãina vieþii mele, pentru ca o parte sã o þin pentru
aluatul rãutãþilor ºi plãcerilor lumeºti. Dar o astfel de împãrþealã
este o nebunie ºi pierzare de suflet. Încap ºi aici cuvintele Tale:
Nu puteþi sluji la doi domni... Aluatul Evangheliei trebuie sã
dospeascã toatã viaþa mea ºi toatã fiinþa mea.
Isuse Bunule Doamne! Întãreºte-mã ºi mã ajutã sã pot dobîndi
ºi trãi o viaþã dospitã cu totul de aluatul Evangheliei Tale.
 Pag. 389

Pilda cu comoara cea ascunsã

Împãrãþia cerurilor se mai aseamãnã cu o comoarã ascunsã

într-o þarinã. Omul care o gãseºte, o ascunde; ºi, de bucuria ei,
se duce ºi vinde tot ce are, ºi cumpãrã þarina aceea. Împãrãþia
cerurilor se mai aseamãnã cu un negustor care cautã mãrgãritare
frumoase. ªi, cînd gãseºte un mãrgãritar de mare preþ, se duce de
vinde tot ce are, ºi-l cumpãrã (Matei 13, 44-46) .
Plinã de un adînc înþeles este ºi aceastã pildã. În ea se aflã
taina ºi înþelesul unei vieþi de creºtin adevãrat. Cãci a fi un creºtin
adevãrat ºi a trãi o viaþã cu putere creºtineascã nu înseamnã a nu
face ceea ºi ceea, de frica focului din iad, sau a face ceea ºi ceea
pentru cã aºa porunceºte Dumnezeu, ci înseamnã mai ales a afla
comoara cea ascunsã a Împãrãþiei lui Dumnezeu.

ªtii tu ce înseamnã sã afli aceastã comoarã? Înseamnã sã afli

dragostea cu care te-a iubit ºi te iubeºte Dumnezeu, cã pe Însuºi
Fiul Sãu L-a dat Jertfã pentru tine, pentru iubirea ta ºi pentru
iertarea ta.
Sã afli comoara cea ascunsã înseamnã sã afli cît de mult te-a
iubit Isus Mîntuitorul, cã a murit pentru tine, pentru pãcatele tale
ºi pentru mîntuirea ta... Sã afli cît de mult te iubeºte Mîntuitorul
ºi cum face totul sã te atragã la El.
Pag. 390

Sã afli comoara cea ascunsã înseamnã sã afli puterea, sã afli

bucuria, sã afli mîngîierea, sã afli lumina ºi viaþa ce o capeþi cînd
L-ai aflat pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea sfîntã ºi trãieºti o viaþã
cu El. Numai cînd ai aflat aceastã comoarã faci totul ca sã o poþi
dobîndi ºi sã poþi dobîndi ºi viaþa cea de veci.
O astfel de comoarã aflase ap. Pavel cînd scria filipenilor: Ba
încã, ºi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faþã de
preþul nespus de mare al cunoaºterii lui Hristos Isus, Domnul
meu. Pentru El am pierdut toate ºi le socotesc ca un gunoi, ca sã
cîºtig pe Hristos, ºi sã fiu gãsit în El, nu avînd o neprihãnire a
mea, pe care mi-o dã Legea, ci aceea care se capãtã prin credinþa
în Hristos, neprihãnirea, pe care o dã Dumnezeu, prin credinþã. ªi
sã-L cunosc pe El ºi puterea învierii Lui ºi pãrtãºia suferinþelor
Lui, ºi sã mã fac asemenea cu moartea Lui; ca sã ajung cu orice
chip, dacã voi putea, la învierea din morþi (Filip. 3, 8-11) .
Apostolul Pavel Îl aflase pe Mîntuitorul - Comoara cea mai
scump ã p e car e o p o at e af l a u n o m aici pe pãmînt - ºi prin
dobîndirea acestei comori, nãdãjduia ºi învierea din morþi ºi viaþa
veºnicã. Într-adevãr, cine Îl aflã pe Domnul, aflã viaþa.
Puþini sînt însã azi cei ce aflã aceastã comoarã. Împãrãþia lui
Dumnezeu este ºi azi o comoarã ascunsã pentru cei mai mulþi
creºtini. Lumea ºi viaþa oamenilor de azi e plinã de fãrãdelegi, de
idoli ºi de pãcate, tocmai pentru cã oamenii n-au aflat comoara
Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Omul din pilda Evangheliei a aflat comoara arînd. Aºa se aflã
ºi comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu: arînd în ogorul cel sufletesc,
arînd ºi lucrînd în þarina inimii tale, în þarina învãþãturilor
mîntuirii sufleteºti. Cum vrei sã afli comoara Împãrãþiei lui
Dumnezeu dacã tu nu sapi dupã ea, dacã tu veºnic nu lucrezi în
ogorul cel sufletesc? Taina plugãriei e s ã ar i mai ad î n c. O
comoarã de roadã bogatã aflã plugarul cînd arã adînc. Aºa se aflã
ºi comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu: arînd mai adînc, lucrînd ºi
pãtrunzînd mai adînc în taina învãþãturilor sufleteºti. Noi arãm la
suprafaþã ºi de aceea nu aflãm comoara cea ascunsã.
ªi apoi, ce ne spune mai departe asemãnarea Mîntuitorului? O
mare schimbare s-a fãcut în viaþa omului care aflase comoara cea
ascunsã. Toatã viaþa lui era cuprinsã ºi pãtrunsã acum de un
singur gînd ºi o singurã grijã: sã-ºi poatã cumpãra þarina cea cu
comoara. Întorcîndu-se acasã, va fi început repede a vinde ce
avea, sã-ºi facã bani de cumpãrare. Cei de acasã ºi vecinii lui se
vor fi mirat de schimbarea omului (aºa cum se mirã ºi azi de
schimbarea omului care a aflat comoara mîntuirii sufleteºti). În
întreg satul va fi umblat vorba: Auzit-aþi mãi, ce a pãþit omul
acela ºi acela, cicã vrea sã-ºi vîndã tot ce are ºi sã-ºi cumpere un
dãrab de loc slab ºi nelucrat... Vai de el sãracul... Poate a slãbit
de minte... Însã cel ce aflase comoara n-avea grijã de ºoaptele
oamenilor, cãci el ºtia cã þarina lui cea nouã e mai scumpã decît
toate averile oamenilor.
 Pag. 391

Aºa trebuie sã se schimbe ºi viaþa noastrã cînd am aflat cu

adevãrat comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu. Dar sã nu creadã
cineva cã aceastã schimbare ar sta în aceea cã omul trebuie sã-ºi
vîndã averea ºi tot ce are, sã poatã dobîndi Împãrãþia lui
Dumnezeu. Aceastã schimbare înseamnã sã înþelegi cã nimic din
aceas t ã lume n-are preþ faþã de Î mp ãr ãþ i a l u i Du mn ezeu º i
dobîndirea ei. Cînd afli aceastã comoarã, de dragul ei îþi vinzi nu
averea, ci patimile, plãcerile, poftele ºi nãravurile cele rele. În
faþa acestei comori afli cã n-are nici un preþ lumea cu toate
comorile ºi plãcerile ei. Ceea ce þi se pãrea mai dulce, afli cã e
mai amar.
Cînd ai aflat aceastã comoarã, atunci pui în slujba Domnului
toate puterile, toatã averea ta sufleteascã ºi lumeascã, pentru a o
putea cumpãra. Ca lui Zacheu þi se deschide atunci punga pentru
lucrul Domnului, pentru ajutorarea sãracilor ºi pentru lipsurile
sufletului tãu. Cînd ai aflat aceastã comoarã, atunci nu mai eºti tu
sluga ºi robul banilor ºi averilor tale, ci ele sînt slugile tale ºi fac
ce porunceºti tu.
Oamenii de azi þin la plãceri, la înºelãciuni, la nedreptãþi, la
strîngeri de bani ºi averi (zgîrcenia), tocmai fiindcã n-au aflat
comoara cea ascunsã.
Isus a zis odatã cã, unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi
inima voastrã (Luca 12, 34) . Comoara oamenilor de azi sînt
plãcerile ºi bunurile cele lumeºti ºi de aceea ºi inima lor e acolo.
Eu te întreb iubite cititorule, ai aflat comoara cea ascunsã a
Împãrãþiei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoarã este o viaþã trãitã
cu Domnul, ai aflat tu cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi prin El viaþa
cea de veci? Dacã n-ai aflat-o, eu te întreb: ce faci ca sã o poþi
afla ºi cumpãra?
Pag. 392

Pilda cu bogatul cel nebun

ªi le-a spus pilda aceasta: Þarina unui om bogat rodise mult.

ªi el se gîndea în sine, ºi zicea: Ce voi face? Fiindcã nu mai am
loc unde sã-mi strîng rodurile. Iatã, a zis el, ce voi face: îmi voi
strica grînarele ºi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate
rodurile ºi toate bunãtãþile mele; ºi voi zice sufletului meu:
Suflete, ai multe bunãtãþi strînse pentru mulþi ani; odihneºte-te,
mãnîncã, bea ºi veseleºte-te! Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!
C h i a r î n n o a p t ea a c e a s t a þ i s e v a c e re î n a p o i s u f l e t u l ; º i
lucrurile, pe care le-ai pregãtit, ale cui vor fi? Tot aºa este ºi cu
cel ce îºi adunã comori pentru el ºi nu se îmbogãþeºte faþã de
Dumnezeu (Luca 12, 16-21) .
Minunatã pildã! Parcã nici o tîlcuire nu mai trebuie la ea. O
putem vedea ºi în zilele noastre. E plinã lumea de astfel de pilde.
E plinã lumea de oameni care trãiesc ºi mor în chipul bogatului
din Evanghelie.

Sã cercetãm puþin aceastã pildã.

Voi spune îndatã, la început, cã nu averea ºi strîngerea averii
l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea ºi strîngerea ei nu
este un pãcat. Ea ne-a fost lãsatã odatã cu testamentul ce i s-a dat
lui Adam în Grãdina Edenului: În sudoarea feþei tale îþi vei cîºtiga
pîinea ºi cele de lipsã traiului. Pãcatul se iveºte însã atunci cînd
averea se face scopul vieþii noastre; cînd trãim numai sã strîngem
averi. Noi nu trãim ca sã strîngem averi trecãtoare. Viaþa cuiva nu
stã în prisosul avuþiilor sale - zicea Isus (Luca 12, 15) . Averea
e numai un scop trecãtor, de lipsã pentru traiul nostru cel trecãtor.
Scopul vieþii noastre este sã ne îmbogãþim în Dumnezeu ºi sã
dobîndim mîntuirea sufletului. Trãind în lume, trebuie sã ne
îngrijim ºi de ale traiului, dar adevãrata noastrã grijã, care sã se
ridice peste toate celelalte, trebuie sã fie mîntuirea sufletului,
grija de cele sufleteºti. O cumpãnã dreaptã ºi înþeleaptã trebuie sã
fie între grijile cele sufleteºti ºi cele trecãtoare.
 Pag. 393

O înþelegere dreaptã ºi înþeleaptã trebuie sã fie între cele douã

surori din viaþa noastrã: între Marta, cu grijile vieþii trecãtoare,
ºi Maria, cu grijile vieþii celei veºnice. Cumpãna celor sufleteºti
trebuie sã tragã totdeauna ºi sã ne atragã spre grija de suflet.
Marta trebuie sã asculte totdeauna de Maria. Aici era greºeala ºi
n eb u n i a b o g at u l u i d i n Ev an g h el i e. C u mp ãn a v i eþ i i lui er a
rãsturnatã cu totul. El trãia numai pentru avere. Scopul vieþii lui
era... lãrgirea hambarelor ºi... bea, mãnîncã ºi te veseleºte. Totul
pentru cele trecãtoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume,
nimic pentru cer.

Dacã nu bãgãm de seamã, averea ºi grijile cele trecãtoare se

pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lãcomia averilor
înãbuºã grija de cele sufleteºti... îi face pe oameni zgîrciþi... îi
face sã-ºi uite ºi de moarte.
Cu averile ºi bunurile cele trecãtoare, diavolul trezeºte în om
ispita lãcomiei. Lãcomia averilor înãbuºã grija de suflet... stricã
gustul de cele sufleteºti. Omul cuprins de lãcomia celor trecãtoare
n-are nici o plãcere ºi nici o înþelegere pentru cele sufleteºti. Sã
nu-i vorbeºti de Isus Hristos ºi de mîntuirea sufletului; sã-i
vorbeºti numai de gunoi, de vite, de cîºtiguri ºi de alte lucruri
lumeºti.
Lãcomia de averi îi face pe alþii zgîrciþi, de le pare rãu ºi de
pîinea ce o mãnîncã. Pentru aceºtia averea e un idol. Sînt atîþia
fãrã copii, cu o avere din care ar putea trãi ºi o sutã de ani, dar
lãcomia nu-i lasã sã scape la cele sufleteºti. Ei strîng avere de
dragul averii... de dragul unui idol de suflet pierzãtor.
Þin sã amintesc aici cã ºi cei sãraci pot cãdea în ispitele
acestea. ªi cel sãrac poate face un idol din puþinul ce-l are ºi se
poate îneca în lãcomia celor trecãtoare.
În lumina vieþii sufleteºti averea noastrã nu valoreazã nimic;
nu valoreazã nimic nici chiar toate averile din lume, pentru cã un
suflet e mai scump decît toate bogãþiile lumii.
Bogatul din Evanghelie îºi strînsese o avere mare ºi acum era
frãmîntat de gîndul cã n-avea hambare destule. Din prisosul
averii, el ºi-ar fi putut face un ajutor de mîntuire sufleteascã. În
jurul lui erau o grãmadã de hambare goale: casa orfanilor, a
vãduvelor, a sãracilor ºi a lipsiþilor.
Pag. 394

Dar în loc de acest lucru bun, el face planuri cum sã-ºi

cheltuiascã prisosul averii în chefuri ºi desfãtãri lumeºti. Sufletul
lui înseta ºi suspina d u p ã Dumnezeu ( P s a l m 4 2 , 2 ) , dupã
mîntuire, însã el îl îmbia cu... mîncare ºi bãuturã. Ah, ce nebunie!
E aceasta o nebunie de care-i plinã ºi lumea de azi.
Pilda aceasta este parcã Evanghelia vremurilor de azi, pentru
cã ºi azi cei mai mulþi oameni îºi îmbie sufletul cu... chefuri, cu
mîncãri ºi bãuturi. Bea, mãnîncã ºi te veseleºte, aceste vorbe
parcã sînt crezul ºi credeul oamenilor de azi. Lumea aleargã dupã
cîºtiguri ºi averi, pentru ca pe urmã sã le poatã cheltui în desfãtãri
ºi plãceri lumeºti. Parola vremurilor noastre este: cît mai multe
averi ºi cîºtiguri, pentru ca sã ne putem face cît mai multe plãceri
ºi desfãtãri lumeºti.
Bogatul din Evanghelie este în special chipul ºi tipul
îmbogãþiþilor din afaceri ºi din politicã, al cãror dumnezeu este
pîntecele ºi poftele.
Bogatul din pilda Evangheliei a murit înainte de a-ºi vedea
împlinit planul cu... bea, mãnîncã ºi te veseleºte. Într-o noapte,
moartea l-a trecut pe neaºteptate în iad. Din toate averile ºi
planurile lui n-a putut duce cu sine decît patru scînduri ºi hainele
de pe el. Pilda lui ºi moartea lui sînt puse în faþa noastrã ca o
strigare. Ea strigã tuturor: Grijiþi, cã scopul vieþii voastre nu este
averile ºi plãcerile. Îmbogãþiþi-vã în Dumnezeu, cãci nu ºtiþi ziua
ºi ceasul cînd moartea va curma zilele voastre!
Mai anul trecut am citit în gazete o interesantã întîmplare din
Italia. Într-un sat din Sicilia trãia un om dupã chipul bogatului din
Evanghelie. Cineva s-a apucat noaptea ºi a lipit pe toþi pereþii
caselor sale table de hîrtie pe care era tipãritã aceastã Evanghelie.
Treaba asta l-a pus pe gînduri pe cel bogat. La un an, casa lui ºi
viaþa lui erau schimbate cu totul. Într-o casã schimbatã, locuia un
Zacheu mîntuit.
Pilda bogatului din Evanghelie ar trebui lipitã pe toate casele
ºi averile noastre, sã ne aducã aminte neîncetat cã scopul vieþii
noastre nu este numai strîngerea de averi trecãtoare, ci mai ales
îmbogãþirea în Dumnezeu.
Dragã cititorule! Cã strîngi avere sã poþi trãi ºi sã o poþi lãsa
copiilor tãi, bine faci. Eºti chiar dator sã faci aºa. Dar pentru
sufletul tãu nu înseamnã nimic cã vei muri în casã nouã sau
veche, cu moºie mai micã sau mai mare. Pentru sufletul tãu are
însemnãtate numai întrebarea: ce avere sufleteascã vei avea în
clipele morþii... cu ce te-ai îmbogãþit în Dumnezeu, cu ce avere ºi
cu cîtã avere sufleteascã vei trece în cealaltã lume?
Ah, ce nebunie vãd eu în lume! E plinã lumea de oameni ce
aleargã, strîng, zidesc, îºi lãrgesc moºiile ºi hambarele, dar, vai,
n-au nici o avere sufleteascã. Sînt sãraci de orice avere
sufleteascã ºi poate cã moartea îi pîndeºte. Toatã truda lor ºi toatã
viaþa lor curg spre cele trecãtoare ºi poate cã în noaptea asta sau
în urmãtoarea, moartea îi va chema în cealaltã lume. Alþii fac ºi
mai rãu: îºi cheltuiesc vremea în chefuri, beþii ºi desfãtãri. Se
îmbogãþesc în averea diavolului ºi moartea stã gata sã-i mute în
iad. Ah, ce nebunie este a trãi o astfel de viaþã, pierdutã pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu!
 Pag. 395

Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! ªi eu eram pe calea nebunului din

Evanghelie. Ispita lãcomiei de a strînge averi mã prinsese în
ghearele ei. Toatã truda mea ºi toatã viaþa mea curgea spre ispita
aceasta. Ca sã mã scapi de ea, Tu Doamne cuibul casei mele l-ai
spart ºi m-ai trimis prin lume sãrac ºi pribeag. M-ai fãcut sãrac,
ca sã mã pot îmbogãþi în Tine ºi sã pot îmbogãþi ºi pe alþii.
Lasã-mã Doamne în starea aceasta... lasã-mã mai bine lipsit ºi
necãjit, decît sã mã prindã iarãºi ispita îmbogãþirii în ghearele ei.
Pentru sufletul meu nu înseamnã nimic cã voi muri cu casã sau
fãrã casã, cu moºie ori fãrã moºie. Pentru sufletul meu are
însemnãtate numai întrebarea: ce avere sufleteascã voi avea în
clipa cînd voi pleca în cealaltã lume? Întãreºte-mã Doamne ºi mã
ajutã sã mã pot îmbogãþi în Tine!

Pilda cu cel ce nu era îmbrãcat în hainã de nuntã

Isus a luat cuvîntul, ºi le-a vorbit iarãºi în pilde. ªi a zis:

Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu un împãrat, care a fãcut
nuntã fiului sãu. A trimis pe robii sãi sã cheme pe cei poftiþi la
nuntã; dar ei n-au vrut sã vinã. A trimis iarãºi alþi robi, ºi le-a
zis: Spuneþi celor poftiþi: Iatã cã am gãtit ospãþul meu; juncii ºi
vitele mele cele îngrãºate au fost tãiate; toate sînt gata, veniþi la
nuntã. Dar ei, fãrã sã le pese de poftirea lui, au plecat: unul la
holda lui, ºi altul la negustoria lui. Ceilalþi au pus mîna pe robi,
ºi-au bãtut joc de ei, ºi i-au omorît. Cînd a auzit împãratul, s-a
mîniat, a trimis oºtile sale, a nimicit pe ucigaºii aceia, ºi le-a ars
cetatea. Atunci a zis robilor sãi: Nunta este gata, dar cei poftiþi
n-au fost vrednici de ea. Duceþi-vã dar la rãspîntiile drumurilor,
ºi chemaþi la nuntã pe toþi aceia pe care-i veþi gãsi. Robii au ieºit
la rãspîntii, au strîns pe toþi pe care i-au gãsit, ºi buni ºi rãi, ºi
odaia ospãþului de nuntã s-a umplut de oaspeþi. ªi a zãrit acolo
pe un om, care nu era îmbrãcat în haina de nuntã. Împãratul a
intrat sã-ºi vadã oaspeþii; Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici
fãrã sã ai haina de nuntã? Omul acela a amuþit. Atunci împãratul
a zis slujitorilor sãi: Legaþi-i mîinile ºi picioarele, ºi luaþi-l ºi
a r u n ca þ i - l î n î n t u n er i cu l d e a f a r ã ; a c o l o v o r f i p l î n s u l º i
scrîºnirea dinþilor. Cãci mulþi sînt chemaþi, dar puþini sînt aleºi
(Matei 22, 1-14) .
Plinã de învãþãtura mîntuirii este aceastã pildã. Împãratul din
pildã este Dumnezeu, iar nunta este Împãrãþia lui Dumnezeu, la
care sînt chemaþi toþi oamenii. Dar pentru a intra în Împãrãþia lui
Dumnezeu, se cere pregãtire sufleteascã. Viaþa noastrã trebuie sã
f i e o n eî n cet at ã p r eg ãt i r e sufleteascã pentru Împãrãþ i a l u i
Dumnezeu.
Omul din pilda Evangheliei intrase la nuntã fãrã nici o
pregãtire. În mijlocul celor care veniserã îmbrãcaþi de sãrbãtoare,
el s-a trezit cã n-avea hainã de nuntã. Intrase în haine murdare ºi
rupte. În f aþ a mu s t r ãr i i î mp ãr at u l u i , l - a cuprins ruºinea ºi
tãcerea... A fost amarnic mustrat ºi pedepsit.
Pag. 396

Acest om nesocotit îi închipuie pe cei care îºi trãiesc viaþa în

nepãsare de cele sufleteºti... Îi închipuie pe cei care nu au nici o
grijã de sufletul lor. Pilda lui este pusã în faþa noastrã ca un
strigãt de întrebare: Cum staþi cu viaþa voastrã cea sufleteascã,
cum staþi cu haina sufletului vostru?
Prin taina botezului ni s-a dat o hainã sufleteascã nouã ºi
curatã. Dar aceastã hainã n-a rãmas ºi nu rãmîne tot curatã.
Pãcatul murdãreºte, pãcatul rupe ºi zdrenþuieºte haina sufletului
nostru. Ea trebuie îngrijitã mereu, spãlatã ºi înnoitã. ªtii tu
cititorule cu ce se spalã ºi se înnoieºte haina sufletului tãu? Se
spalã cu lacrimile cele calde de cãinþã pentru pãcate ºi mai ales se
spalã cu Sîngele Mîntuitorului, cu Jertfa cea sfîntã a Crucii de pe
Golgota. Sîngele Lui... ne curãþeºte de orice pãcat
(1 Ioan 1, 7). Evanghelistul Ioan spune cã i-a vãzut în
vedeniile sale pe cei drepþi ºi credincioºi în Ziua Judecãþii în
haine albe ºi pe un înger care i-a arãtat, zicînd: Aceºtia sînt cei ce
ºi-au spãlat veºmintele lor ºi le-au fãcut albe în Sîngele Mielului,
adicã în Jertfa lui Isus (Apoc. 7, 13). Þi-ai spãlat ºi tu
cititorule, haina sufletului tãu în Jertfa cea sfîntã a Crucii de pe
Golgota?

Eu te întreb iubite cititorule, cum este îmbrãcat sufletul tãu?

Eu te întreb cu ap. Pavel: În Ziua cea mare a Judecãþii, oare vei
fi aflat îmbrãcat, sau gol? (2 Cor. 5, 3) . Eºti tu gata de nuntã?
Adicã ai haine sufleteºti pentru Împãrãþia lui Dumnezeu? Ia seama
cã vine moartea ºi atunci nu te mai poþi îmbrãca. Ia seama omule,
cã sluga împãratului, care cheamã la nuntã, umblã printre noi (e
moartea) ºi... ce ºtii? Trimisul împãratului poate sã te cheme la
noapte sau mîine noapte, în sãptãmîna aceasta sau în cealaltã, anul
acesta sau celãlalt. Ai tu hainele gata de nuntã? Dezbracã-te
omule, dezbracã-te repede de omul cel vechi, dimpreunã cu
faptele lui ºi te îmbracã în omul cel nou, care se înnoieºte spre
cunoºtinþã, dupã Chipul lui Dumnezeu (Col. 3, 9-12).
 Pag. 397

O, ce mare dar este sã fii totdeauna gata de nuntã, adicã sã-þi

ai curatã ºi curãþitã de pãcate haina sufletului tãu! Sînt însã atît
de puþini - mai ales azi - acei care se îngrijesc de haina sufletului
l o r. Î n z i l e l e n o a s t r e e s t e l a m o d ã f a l a d e h a i n e l u m e º t i .
Mãtãsurile acopãr zdrenþele sufleteºti. Suflete bolnave, urîte,
schilodite ºi schilave umblã cãptuºite în mãtãsuri ºi haine fãloase.
O, dacã sufletele oamenilor ar putea lua înfãþiºare vãzutã, ar fi
plinã lumea de pocituri îmbrãcate în zdrenþe murdare.
De cînd eram preot la þarã, mi-aduc aminte de unul care toatã
viaþa lui ºi-a murdãrit ºi sfîrtecat mereu haina sufletului cu fel de
fel de pãcate. Pe patul morþii îmi apucase patrafirul cu atîta
putere, încît abia l-am putut smulge din mîinile lui. Sãrmanul de
om! Se simþea gol ºi zdrenþos de haine sufleteºti ºi în clipa din
urmã, cãuta în grabã ceva acoperãmînt sufletesc, dar era prea
tîrziu. Ferice de cei ce îºi spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul
vieþii, ºi sã intre pe porþi în cetate! (Apoc. 22, 14).
Uitã-te bine cititorule, la imaginea acestei pilde. Aºa vor sta
pãcãtoºii în Ziua Judecãþii, cum stã omul din imagine. Omule,
unde þi-s hainele cele sufleteºti? - va întreba Dumnezeu. Eu am
trimis pe Fiul Meu sã te îmbrace în hainã nouã... tu n-ai cunoscut
pe Fiul Meu? Atunci Isus va zice: Tatã ºi Doamne, de atîtea ori
am voit sã-l îmbrac pe omul acesta, ºi el n-a primit hainã nouã...
De atîtea ori l-am îmbiat cu hainã nouã ºi el n-a voit sã primeascã
darul Meu... De atîtea ori Mi-am pus Sîngele Meu înaintea lui ºi
i-am zis: Pune-þi hainele în Sîngele Meu ºi mai vîrtos decît
zãpada se vor albi, dar el n-a voit. Inimã nouã ºi duh nou am voit
sã pun în cele dinãuntru ale lui, dar el n-a voit... vrednic este de
judecatã ºi osîndã...
Primeºte-L dragã cititorule, primeºte-L îndatã pe Cel ce poate
curãþi haina sufletului tãu. Primeºte-L pe Isus Mîntuitorul ºi
Jertfa Lui cea sfîntã. Primeºte-L îndatã, cãci altcum ºi tu vei pãþi
ca acel ce nu era îmbrãcat în hainã de nuntã: în Ziua Judecãþii vei
sta mut ºi ruºinat în faþa Împãratului Dumnezeu.
Pag. 398

Rugãciune

Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc! O dulce chemare mã cheamã

ºi pe mine la nunta Fiului Tãu... Mã cheamã sã intru ºi eu la
ospãþul mîntuirii mele sufleteºti. Însã eu, nebunul, nu mã pot
dezlipi de ispitele ºi plãcerile acestei lumi pãcãtoase. Aud
chemarea Ta cea dulce, dar ispitele lumii nu mã lasã sã intru.
Sufletul meu mã îndeamnã sã intru, însã vai, haina mã vãdeºte cã
nu sînt gata de nuntã. Haina cea mîndrã pe care mi-ai dat-o
(botezul), am rupt-o, am zdrenþuit-o demult în pãcate ºi
fãrãdelegi. Totul am rupt, totul am zdrenþuit. Ca ºi fiul cel pierdut
din Evanghelie, am ajuns un biet suflet gol ºi zdrenþãros. Pãcatul
m-a dezbrãcat ºi nu m-a lãsat sã mã îmbrac.
Într-o vreme trãiam în credinþa cã sufletul meu este îmbrãcat
în hainã gata de nuntã. Îmi ziceam: N-am omorît pe nimeni, n-am
aprins, n-am furat... Însã vai, pe urmã am aflat cã toatã lauda mea
era o cîrpã murdarã înaintea Ta. Voiam ºi eu sã mã îmbrac cu
frunze, ca oarecînd Adam în Grãdina Edenului.
Isuse, Bunule Doamne! Tu Singur mã poþi îmbrãca în hainã de
n u n t ã. Tu S i n g u r p o þ i s p ãl a º i înnoi h ai n a s u f l et u l u i meu .
Îmbracã-mã cu dragostea Ta ºi mã spalã cu Scump Sîngele Tãu.
Cãmara Ta Mîntuitorule, o vãd împodobitã ºi haine nu am ca sã
intru într-însa. Lumineazã haina sufletului meu...
Duhule Sfinte! Întreabã-mã neîncetat cum stau cu haina
sufletului meu. Adu-mi aminte neîncetat cã numai Isus
Mîntuitorul mã poate îmbrãca ºi poate albi haina sufletului meu.
Adu-mi aminte cã Adam a încercat sã se îmbrace cu frunze, sã nu
încerc ºi eu a mã îmbrãca cu o credinþã goalã. Duhule Sfinte,
ajutã-mã cu darul ºi harul Tãu sã mã îmbrac în omul cel nou, în
fãptura cea nouã.

Adam a încercat sã se îmbrace cu frunze

Despre Adam ne spune Biblia cã dupã ce a pãcãtuit, a aflat cã

e gol ºi a cãutat sã se îmbrace cu frunze de smochin
(Genesa 3, 7) . Dar cu aceastã îmbrãcãminte n-a cutezat sã dea
faþã cu Dumnezeu. Se simþea tot gol. Dumnezeu i-a fãcut hainã de
piele (Genesa 3, 21) .
ªi noi încercãm adeseori sã ne îmbrãcãm sufleteºte cu frunze,
încercînd sã ne scãpãm de grija ºi mîntuirea sufletului cu fel de
fel de nimicuri. Dar aceastã îmbrãcãminte n-ajunge nimic. Numai
Domnul ne poate îmbrãca, iar îmbrãcãmintea cea adevãratã este
cea care iese din Jertfa cea mare a Mîntuitorului, aºa cum haina
de piele iese din jertfirea unei vieþuitoare.
 Pag. 399

Pilda cu cei chemaþi la cinã

ªi Isus a zis: Un om a dat o cinã mare, ºi a poftit pe mulþi. La

ceasul cinei, a trimis pe robul sãu sã spunã celor poftiþi: Veniþi,
cãci iatã cã toate sînt gata. Dar toþi, parcã fuseserã vorbiþi, au
început sã se dezvinovãþeascã. Cel dintîi i-a zis: Am cumpãrat un
ogor ºi trebuie sã mã duc sã-l vãd, rogu-te sã mã ierþi. Un altul
a zis: Am cumpãrat cinci perechi de boi ºi mã duc sã-i încerc:
iartã-mã, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, ºi de
aceea nu pot veni. Cînd s-a întors robul, a spus stãpînului sãu
aceste lucruri. Atunci stãpînul casei s-a mîniat, ºi a zis robului
sãu: Du-te degrabã în pieþele ºi uliþele cetãþii, ºi adu aici pe cei
sãraci, ciungi, orbi ºi ºchiopi. La urmã, robul a zis: Stãpîne, s-a
fãcut cum ai porunci t , º i t o t mai este loc. ªi stãpînul a zis
robului: Ieºi la drumuri ºi la garduri, ºi pe cei ce-i vei gãsi,
sileºte-i sã intre, ca sã mi se umple casa. Cãci vã spun cã nici
unul din cei poftiþi, nu va gusta din cina mea. (Luca 14, 16-24) .
Cina din pilda Evangheliei este Împãrãþia lui Dumnezeu; este
mîntuirea noastrã cea sufleteascã prin Jertfa cea mare ºi sfîntã a
Fiului Sãu. Cei chemaþi la aceastã cinã au fost în primul rînd
evreii. Pentru ei pregãtise Dumnezeu acest ospãþ al mîntuirii. Dar
ei au refuzat chemarea Domnului; Evanghelia mîntuirii a trecut
asupra neamurilor, asupra popoarelor pãgîne.
Dar afarã de acest înþeles, pilda cu cei chemaþi mai are ºi un alt
î n þ el e s , c a r e n e p r i v e º t e p e n o i , p e m i n e º i p e t i n e, d r ag ã
cititorule. Pilda cu cei chemaþi este o invitaþie ce ne cheamã ºi pe
n o i l a c i n a c e a m a r e. D o mn u l n e ch eamã l a ci n a mî n t u i r i i
sufleteºti. Domnul ne cheamã cu o invitaþie scrisã: cu Evanghelia,
cu Cuvintele Lui ce ni le-a lãsat scrise în Noul Testament, în
Sfînta Scripturã. Nimeni nu va putea spune cã n-a fost invitat ºi
cã n-a ºtiut de aceastã invitaþie.
Domnul ne cheamã la cina mîntuirii sufleteºti, dar la chemãrile
Domnului oamenii de azi rãspund tot aºa ca ºi chemaþii din pilda
Evangheliei. Mulþimea cea mare a creºtinilor n-ascultã chemarea
Domnului; n-au oamenii vreme pentru cele sufleteºti. Sînt
cuprinºi de vîrtejul averilor, afacerilor, pãcatelor ºi ispitelor.
Pilda Evangheliei îi împarte în trei clase pe cei care au refuzat
invitaþia la cinã.
În prima clasã a fost cel care trebuia sã-ºi vadã þarina. În clasa
asta sînt ºi azi cei cuprinºi ºi înecaþi de grijile avuþiilor. Averea
ºi strîngerea acesteia nu este în sine un pãcat. Este chiar o datorie
pentru fiecare tatã de familie. Dar devine un pãcat averea cînd
facem din ea un idol, singurul pentru care trãim ºi muncim.
Lãcomia averilor stricã gustul de cele sufleteºti... Ne furã toatã
vremea, toate gîndurile ºi toate preocupãrile noastre. Lãcomia
aceasta îi face pe unii oameni zgîrciþi. Sînt atîþia oameni care au
avere cît sã poatã trãi ºi o sutã de ani, dar lãcomia nu le dã rãgaz
sã scape la cele sufleteºti. Strîng avere de dragul averii, de dragul
unui idol de suflet pierzãtor. Însemn aici cã ºi puþinul celui sãrac
poate fi un astfel de idol.
Pag. 400

În clasa a doua a fost cel care se scuza cã ºi-a cumpãrat 5

perechi de boi ºi merge sã-i încerce. Asta-i clasa afacerilor ºi a
negustorilor. Asta-i clasa vremurilor ºi a oamenilor de azi. Nici
negustoria nu-i un pãcat. Este ºi ea o ocupaþie ce începe la un loc
cu mîntuirea sufletului. Numai cã - dacã nu bãgãm de seamã -
aceastã ocupaþie se poate face o mare, o foarte mare ispitã pentru
suflet. Afacerile ºi negustoriile îl atrag pe om - dacã nu bagã de
s eamã - î n t r- u n v î r t e j d i n c a r e n u m a i p o a t e s c ã p a l a cel e
sufleteºti. Aþi vãzut pe oamenii de afaceri cît sînt de cufundaþi în
afacerile lor. Toatã vremea ºi toatã viaþa lor curg în partea
aceasta. Pentru cele sufleteºti n-au rãgaz nici mãcar un minut. Am
scris la foaie despre un negustor ce ne-a ameninþat cã ne pîrãºte
pentru cã trimisesem din greºealã o Biblie rambursatã cu 120 de
lei. Ne scria cã l-am conturbat în negustoria lui cu... Biblia, cu
Cuvîntul lui Dumnezeu. Ah, ce ispitã grea sînt afacerile ºi
negustoriile pentru mîntuirea sufletului!
 Pag. 401

Al treilea invitat din Evanghelie spunea cã s-a însurat ºi nu

poate veni. Asta închipuie grijile familiale care ºi ele copleºesc
uneori grija de suflet. Mulþi îºi închipuie cã greutãþile ºi datoriile
familiale sînt o piedicã pentru cele sufleteºti. Greºitã pãrere. Un
tatã ºi o mamã pot sluji Domnului mai mult decît alþii, aducînd la
Domnul ºi pe copiii lor, pe slujitorii lor ºi priveghind sã fie
cãsuþa lor totdeauna plinã de rugãciune ºi purtãri curate.
Însuratul din pilda Evangheliei închipuie ºi desfãtãrile, poftele
cele lumeºti care sînt ºi ele o mare - o foarte mare piedicã pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Cine a apucat cu poftele ºi dezmierdãrile
cele lumeºti asurzeºte cu totul pentru chemãrile Domnului. Nu
mai are nici un auz ºi nici o plãcere pentru chemãrile mîntuirii
sufleteºti.
Acestea sînt cele trei clase de invitaþi pe care-i mustrã pilda
Evangheliei. Îi mustrã nu pentru cã îºi aveau averile ºi afacerile
lor, ci pentru cã afacerile lor erau mai de preþ decît chemarea la
cina Domnului.
Sã luãm aminte! Evanghelia nu ne mustrã pentru cã ne-am avea
boii, averile ºi afacerile noastre, ci pentru cã am suferit pentru voi
ºi pentru mîntuirea voastrã... Veniþi sã luaþi în dar viaþã ºi
mîntuire...
În clipele cînd ªi-a dat Duhul pe Crucea Golgotei, Mîntuitorul
a strigat cu glas înalt: S-a sfîrºit! Prin acest cuvînt Mîntuitorul
spunea cã ªi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume.
Cuvîntul s-a sfîrºit a fost strigãt de biruinþã. Mîntuitorul
biruise toate ispitele ºi durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era
gata.
Dar vai, acest strigã t pentru mulþi va fi un strigãt de pieire în
Ziua Judecãþii. O, Scumpul meu Mîntuitor, Tu ne-ai lãsat gata
Jertfa mîntuirii. Cina Ta este gata... Masa e întinsã... Toate uºile
sînt deschise... Din toate pãrþile se aude chemarea: Veniþi, cã iatã
toate sînt gata... Însã vai, cei mai mulþi nu vor sã intre ºi sã guste
din cina mîntuirii.
Veniþi, cã iatã toate sînt gata! Auzi tu dragã cititorule, ºi
asculþi tu aceastã chemare dulce de mîntuire? Grãbeºte dragã
frate, grãbeºte sã intri la cina mîntuirii. La masa marelui ospãþ
mai este un loc ºi pentru tine. Uºa e încã deschisã. Intrã ºi tu
dragã suflete! Intrã numaidecît, intrã azi, cãci mîine poate fi prea
tîrziu. Se va închide uºa ºi tu vei rãmîne afarã în pieire veºnicã.

Rugãciune

Preabunule Doamne ºi Tatã ceresc, ºi eu sînt între cei chemaþi

la cina cea mare. Cuvîntul ºi darul Tãu mã cheamã mereu ºi pe
mi n e l a ci n a mî n t u i r i i mel e s u f l e t eº t i , i ar eu sînt între cei
nesocotiþi, care refuzã chemarea Ta. Aud chemarea, dar lumea cu
ispitele ei nu mã lasã sã o ascult.
Mai zilele trecute, o societate mi-a trimis invitaþie în scris sã
merg la petrecerea ei. ªi m-am dus îndatã. Mã simþeam mîndru cã
m-a chemat.
Cu o invitaþie în scris - în Sfînta Scripturã - mã inviþi ºi Tu,
Preabunule Doamne, la cina marelui ospãþ. Dar pe aceasta nu o
ascult. Ah, ce nebunie mare este acest lucru!
Pag. 402

Duhule Sfinte, lumineazã-mã ºi mã întãreºte cu darul Tãu, sã

ies din nebunia aceasta de suflet pierzãtoare. Duhule Sfinte,
ajutã-mã sã ascult chemarea Tatãlui ceresc... Ajutã-mã sã intru la
cina marelui ospãþ... Ajutã-mã sã intru chiar azi, cãci mîine se va
închide uºa ºi atunci va fi prea tîrziu... Voi rãmîne afarã, în
pierzare veºnicã.

Pilda cu cele zece fecioare

Atunci Împãrãþia cerurilor se va asemãna cu zece fecioare,

care ºi-au luat candelele, ºi au ieºit în întîmpinarea mirelui.
Cinci din ele erau nechibzuite ºi cinci înþelepte. Cele nechibzuite,
cînd ºi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele
înþelepte, împreunã cu candelele, au luat cu ele ºi untdelemn în
vase. Fiindcã mirele zãbovea, au aþipit toate, ºi au adormit. La
m i ez u l n o p þ i i , s - a a u z i t o s t r i g a re: I a t ã m i rel e, i eº i þ i - i î n
întîmpinare! Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat ºi ºi-au
pregãtit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înþelepte:
Daþi-ne din untdelemnul vostru, cãci ni se sting candelele. Cele
înþelepte le-au rãspuns: Nu; ca nu cumva sã nu ne ajungã nici
nouã nici vouã; ci mai bine duceþi-vã la cei ce vînd untdelemn ºi
cumpãraþi-vã. Pe cînd se duceau ele sã cumpere untdelemn, a
venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntã,
ºi s-a încuiat uºa. Mai pe urmã, au venit ºi celelalte fecioare, ºi
au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! Dar el drept rãspuns, le-a
zis: Adevãrat vã spun, cã nu vã cunosc! Vegheaþi dar, cãci nu
ºtiþi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului
(Matei 25, 1-13) .

Minunatã este aceastã pildã. Pînã la sfîrºitul veacurilor, pilda

cu cele zece fecioare va rãmînea ca un strigãt de trezire cãtre toþi
cei ce dorm în pãcate ºi fãrãdelegi... Pînã la sfîrºitul veacurilor ea
va aduce aminte oamenilor cã viaþa noastrã este - trebuie sã fie -
o p r eg ãt i r e, o aº t ep t a r e a M i r e l u i c e r e s c , a Î m p ã r ã þ i ei l u i
Dumnezeu.
 Pag. 403

În pilda cu cele zece fecioare care-l aºteptau pe mire este pusã

chemarea vieþii noastre. ªi viaþa noastrã e o aºteptare a Celui ce
a zis: Iatã Eu vin curînd ºi plata Mea este cu Mine, ca sã dau
fiecãruia dupã fapta lui (Apoc. 22, 12) . Fiecare dintre noi e
chemat sã ia parte la nunta cea mare (Matei 22, 10) . Mirele Cel
Dulce al sufletelor noastre - Isus Mîntuitorul - ne cheamã pe toþi
la nunta Sa... la praznicul cel veºnic al sufletelor noastre... la
praznicul cel mare, unde este bucurie ºi fericire veºnicã. Dar
pentru aceastã nuntã trebuie pregãtire sufleteascã.
Cinci dintre fecioare, ne spune pilda, erau înþelepte. Acestea
s-au asigurat din vreme sã aibã untdelemn pentru cînd soseºte
mirele. Aceste fecioare cuminþi îi închipuie pe creºtinii cei
adevãraþi care petrec o viaþã de aºteptare a Mirelui ceresc.
Untdelemnul candelelor închipuie credinþa, dragostea, faptele
bune ºi alte daruri ºi comori sufleteºti. Cine are acest untdelemn,
cine trãieºte o viaþã de credinþã, de rugãciune ºi fapte bune, acela
ºi-a asigurat untdelemnul de lipsã pentru întîmpinarea Mirelui.
Acela poate trãi liniºtit, el este gata în orice clipã sã-L întîmpine
pe Domnul ºi sã plece acasã la Domnul.
Cine trãieºte o viaþã aprinsã ºi cîrmuitã de darul ºi harul
Duhului Sfînt, acela are candela aprinsã ºi e gata oricînd pentru
întîmpinarea Mirelui.
Celelalte cinci fecioare despre care ne spune pilda, erau
nebune. Ele nu s-au asigurat cu untdelemn. Dormeau liniºtite în
vreme ce candelele lor se stingeau. Nu-ºi dãdeau seama ce va fi
cu ele cînd va sosi mirele.
Pag. 404

Aceste cinci fecioare nebune îi închipuie pe cei ce dorm în

pãcate ºi nepãsare de suflet. Ah, e plinã lumea de azi de nebunia
celor cinci fecioare nebune. E plinã lumea de cei ce dorm cu
candelele goale. E plinã lumea de pãcãtoºi care dorm liniºtiþi în
pãcate ºi fãrãdelegi. Ca mîine strigarea morþii îi va afla fãrã
untdelemn.
Mirele din pilda Evangheliei a venit pe neaºteptate. Pe
neaºteptate va veni ºi Mirele Cel ceresc. Toate Evangheliile spun
acest lucru. Evanghelia ne spune lãmurit cã Fiul omului va veni
pe norii cerului sã judece pãmîntul (Matei 25). Aceasta va fi ziua
cea mare cînd va trebui sã aprindem candelele noastre. Dar nimeni
nu ºtie cînd va veni aceastã zi, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci
numai Tatãl (Matei 24, 36) . De altfel, pentru noi nici nu are
însemnãtate acest secret divin. Fie cã vom fi pe pãmînt, fie cã
vom fi în mormînt cînd va sosi Mirele, lucrul de cãpetenie acesta
este: sã avem candelele aprinse cu untdelemn.
Strigãtul cã a venit Mirele este pentru noi moartea.
Moartea ne vine ca o solie, ca o strigare cã a sosit Mirele ºi
trebuie sã ieºim din aceastã lume întru întîmpinarea Lui. Moartea
ne vine ca o chemare la cina marelui ospãþ ceresc (Matei 22) .
Moartea ne vine ca o solie neaºteptatã. Trebuie sã stãm totdeauna
gata.
Strigare mare ne spune pilda cã s-a fãcut la sosirea mirelui.
Strigare ºi spaimã. Dar spaima le privea numai pe fecioarele cele
nebune. Fecioarele cele înþelepte au primit strigarea cu liniºte ºi
bucurie. κi ºtiau candelele pline cu untdelemn.
Cînd þi-ai strîns untdelemn în candela sufletului, aºtepþi
moartea liniºtit, aºtepþi venirea Mirelui liniºtit. O, ce liniºtit
moare cel credincios! O, cu ce dor ºi bucurie Îl aºteaptã cel
credincios pe Mirele ceresc! Viaþa celui credincios este dospirea
ºi chemarea cu care se încheie Apocalipsa ºi Scripturile: Amin,
vino Doamne Isuse! (Apoc. 22, 20) .
Vestea sosirii mirelui le-a umplut de groazã pe fecioarele cele
n eb u n e. Abia atunci ºi-au d at s eama cã n - au u n t d el emn î n
candelele lor ºi alergau zorite în toate pãrþile. Strigarea morþii îi
umple de groazã pe cei pãcãtoºi. Abia pe patul morþii se trezesc
pãcãtoºii din somnul pãcatelor ºi aleargã îngroziþi în toate pãrþile
dupã untdelemn, dar atunci e prea tîrziu... e prea tîrziu!...
Doamne, Doamne, deschide-ne nouã... aºa strigau fecioarele
cel e n eb u n e, b ãtînd la uºa ospãþ u l u i . D ar s t r i g ar ea l o r er a
zadarnicã.
Uºa se închisese. Uºa nu se mai deschidea. Ele întîrziaserã ºi
rãmaserã afarã. Înãuntru era luminã ºi veselie, iar ele stãteau afarã
în noapte ºi întuneric. Prin nebunia lor pierduserã bucuria marelui
ospãþ, pierduserã chemarea mirelui.
Fioroasã era starea lor, dar ºi mai fioros era rãspunsul ce le-a
venit dinãuntru: Nu vã cunosc pe voi... aºa le-a rãspuns mirele,
dinãuntru. Timpul intrãrii a trecut. Voi nu mai sînteþi dintre
chemaþii mei... nu vã cunosc pe voi... chemaþii mei au intrat... uºa
s-a închis...
 Pag. 405

Aºa e ºi cu viaþa celor pãcãtoºi. Fecioarele care bãteau la uºa

cea închisã îi închipuie pe cei pãcãtoºi... îi închipuie pe cei care
ºi-au petrecut viaþa în pãcate ºi fãrãdelegi... îi închipuie pe cei
care numai în clipele morþii se trezesc îngroziþi ºi bat la uºã, dar
atunci e prea tîrziu... e prea tîrziu. O pocãinþã prea tîrzie bate la
uºã ºi uºa nu se mai deschide. Uºa mîntuirii s-a închis ºi nu se
mai deschide.
Pînã trãieºte omul, toate uºile mîntuirii sînt larg deschise.
Toate Evangheliile îl cheamã pe om sã intre pe uºa mîntuirii.
Dar în clipele morþii aceastã uºã se închide. Uºa corãbiei lui
Noe a stat 160 de ani deschisã, chemîndu-i pe oameni sã intre la
mîntuire. Dar cînd s-a pornit potopul, uºa s-a închis. Au scãpat
numai cei ce intraserã. Aºa se închide ºi uºa mîntuirii în clipele
cînd soseºte sfîrºitul omului. Ferice de cel ce a intrat ºi a scãpat
înãuntru, la ospãþul bucuriei ºi fericirii veºnice; vai de cei ce au
rãmas afarã, în întuneric ºi pieire sufleteascã!
Ah, ce fior este în cuvintele: Doamne, Doamne, deschide-ne
nouã!... Aºa vor striga pãcãtoºii în clipele cînd Fiul omului va
veni sã judece pãmîntul. Strigarea lor va fi strigãtul celor care se
pierd. Dar ºi mai fioros va fi rãspunsul ce-l vor primi: Nu vã
cunosc pe voi... le va rãspunde Domnul. Eu cunosc oile Mele, dar
pe voi nu vã cunosc, pentru cã n-aþi ascultat glasul Meu ºi n-aþi
petrecut în turma Mea (Ioan 10). Eu nu vã cunosc pe voi, pentru
cã nici voi nu M-aþi cunoscut pe Mine, ci aþi trãit o viaþã fãrã de
Mine... aþi trãit o viaþã mincinoasã. Mi-aþi zis mereu: Doamne,
D o amn e, d ar n - a þ i f ã c u t v o i a M e a ( M a t e i 7 , 2 1 ) . .. V- am
împresurat mereu cu dragostea Mea, dar voi M-aþi respins... Am
bãtut la uºã ºi nu Mi-aþi deschis (Apoc. 3, 20)... La voi am venit
ºi nu M-aþi primit...
Dragã cititorule! Mai curînd ori mai tîrziu, Fiul omului Se va
arãta pe norii cerului... Ah, ce strigare ºi ce miºcare va fi atunci!
Atunci va fi nunta cea mare a Mirelui ceresc. Sfinþii, îngerii,
martirii ºi toþi credincioºii, îmbrãcaþi în haine albe, se vor
prezenta cu candelele aprinse pentru întîmpinarea Mirelui. În
toate pãrþile va rãsuna strigarea: Iatã, Mirele vine, ieºiþi întru
întîmpinarea Lui!
Fie cã vom fi pe pãmînt, fie cã vom fi în mormînt, va trebui sã
ieºim ºi noi întru întîmpinarea Mirelui. Oare avea-vom noi atunci
untdelemn în candelele noastre? Aceastã întrebare trebuie sã ne
urmãreascã o viaþã întreagã.
Privegheaþi!... Acesta este Cuvîntul Mîntuitorului. Ah, de cîte
ori a spus Mîntuitorul acest cuvînt: Privegheaþi! Privegheaþi dar,
cã nu ºtiþi cînd va veni stãpînul casei: sau seara, sau la miezul
nopþii, sau la cîntatul cocoºilor, sau dimineaþa. Ca nu cumva,
venind fãrã veste, sã vã afle pe voi dormind (Marcu 13, 35) .
Sã priveghem... Sã ne îngrijim din vreme de untdelemn... Sã nu
ne lãsãm biruiþi ºi adormiþi de ispitele ºi înºelãciunile lumii... Sã
stãm totdeauna gata, ca o santinelã neadormitã, aºteptînd în orice
vreme sosirea Mirelui.
Pag. 406

Rugãciune

Isuse, Preadulcele meu Mire sufletesc! Într-o vreme eram plin

de trezire sufleteascã. Candela mea era plinã cu untdelemn. Dar
vai, a venit noaptea ispitelor ºi încercãrilor... A venit noaptea ºi
privegherea s-a fãcut tot mai grea... A venit noaptea ºi
privegherea mea a slãbit... Somnul m-a furat... Untdelemnul s-a
gãtat... Candela stã gata sã se stingã...
Isuse, Preabunule Doamne ºi Scumpul meu Mîntuitor! Te rog
nu mã lãsa în aceastã stare de pierzare. Aprinde din nou candela
sufletului meu... Pune din nou untdelemn în ea... Aprinde-mã din
nou pentru Tine... Pentru o viaþã trãitã cu Tine...
Duhule Sfinte, trezitorule al pãcãtoºilor! Trezeºte-mã din
somnolenþa ºi trîndãvia ce m-a cuprins. Strigã-mã ºi mã trezeºte
din nebunia în care dorm aºteptînd Mirele cu candela goalã.
Trezeºte-mã Duhule Sfinte... Trezeºte-mã cu o clipã mai înainte
de a sosi Mirele ºi de a se închide uºa. Iatã, Mirele vine la miezul
nopþii ºi fericitã este sluga pe care o va afla priveghind,
nevrednicã este iarãºi sluga pe care o va afla lenevindu-se ºi
dormind. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreuiezi,
ca sã nu te dai morþii ºi afarã de împãrãþie sã te încui...

Pilda cu talanþii

Atunci Împãrãþia cerurilor se va asemãna cu un om, care, cînd

era sã plece î n tr-o altã þarã, a chemat pe robii sãi, ºi le-a
încredinþat avuþia sa. Unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi, ºi
altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui, ºi a plecat. Îndatã, cel ce
primise cei cinci talanþi, s-a dus, i-a pus în negoþ, ºi a cîºtigat cu
ei alþi cinci talanþi. Tot aºa, cel ce primise cei doi talanþi, a
cîºtigat ºi el alþi doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s-a
d u s d e a f ã cu t o g ro a p ã în pãm î n t º i a a s cu n s a co l o b a n i i
stãpînului sãu. Dupã multã vreme, stãpînul robilor acelora s-a
întors ºi le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanþi a
venit, a adus alþi cinci talanþi, ºi a zis: Doamne, mi-ai încredinþat
cinci talanþi; iatã cã am cîºtigat cu ei alþi cinci talanþi. Stãpînul
sãu i-a zis: Bine, rob bun ºi credincios; ai fost credincios în
puþine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã în bucuria
stãpînului tãu. Cel ce primise cei doi talanþi, a venit ºi el, ºi a
zis: Doamne, mi-ai încredinþat doi talanþi; iatã cã am cîºtigat cu
e i a l þ i d o i t a l a n þ i . St ã p î n u l s ã u i - a z i s : B i n e , ro b b u n º i
credincios; ai fost credincios în puþine lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intrã în bucuria stãpînului tãu! Cel ce nu primise
decît un talant, a venit ºi el, ºi a zis: Doamne, am ºtiut cã eºti om
aspru, care seceri de unde n-ai semãnat, ºi strîngi de unde n-ai
vînturat: mi-a fost teamã, ºi m-am dus de þi-am ascuns talantul
în pãmînt; iatã ce este al tãu! Stãpînul sãu i-a rãspuns: Rob
viclean ºi leneº! Ai ºtiut cã secer de unde n-am semãnat, ºi cã
strîng de unde n-am vînturat; prin urmare se cãdea ca tu sã-mi
fi dat banii la zarafi, ºi, la venirea mea, eu mi-aº fi luat înapoi cu
dobîndã ce este al meu! Luaþi-i dar talantul,
 Pag. 407

ºi daþi-l celui ce are zece talanþi. Pentru cã celui ce are, i se va

da ºi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua ºi ce are!
Iar pe robul acela netrebnic, aruncaþi-l în întunericul de afarã;
acolo vor fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor (Matei 25, 14-30).
Pilda cu talanþii este foarte cunoscutã, însã prea puþin înþeleasã
ºi mai ales prea puþin pusã ºi trãitã în viaþa noastrã. În chipul
slugilor din Evanghelie, cãrora stãpînul le-a împãrþit talanþii,
sîntem noi creºtinii, cãrora Dumnezeu ne-a împãrþit ºi ne împarte
mulþi ºi feluriþi talanþi. Un talant de la Bunul Dumnezeu este spre
pildã ºi sãnãtatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la
Dumnezeu e ºi averea omului. Un talant de la Dumnezeu sînt apoi
ºi diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cînta
frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie
versuri, altul de a cînta la vioarã sau alt instrument, etc. Toate
acestea sînt daruri primite de la Dumnezeu ºi omul e dator sã le
punã în slujba Domnului ºi a mîntuirii sufletului sãu. Nu tuturora
ni s-au dat pe o mãsurã, aceeaºi talanþi. Unora li s-a dat numai un
singur talant: sãnãtatea ori mintea; altora spre pildã cãrturarilor,
li s-au dat mai mulþi talanþi. Toþi însã trebuie sã negustoreascã
pentru Domnul cu aceºti talanþi ºi sã scoatã din ei dobîndã de
mîntuire sufleteascã.
O, ce lucru frumos ºi ce viaþã minunatã ar fi în aceastã lume
cînd fiecare om ar negustori pentru Domnul cu talanþii ce-i are de
la El! O, cum s-ar schimba înfãþiºarea acestei lumi, cînd - de la
ministru, pînã la primarul din sat - fiecare slujbaº ºi-ar da seama
cã slujba lui e un talant cu care trebuie sã lucreze ca pentru
Domnul ºi sã-ºi dea seama înaintea Domnului despre negustoria
sufleteascã ce a fãcut-o cu talantul ce i s-a dat. O, cît s-ar face de
buni ºi plugarii ºi toþi oamenii cînd toþi talanþii lor ar negustori
pentru Domnul! Însã ce vedem noi azi în lume? În toate pãrþile
vedem pe oameni risipind ºi îngropînd talanþii ce-i au de la
Dumnezeu. Ici, iatã, un beþiv îºi îngroapã sãnãtatea, mintea ºi
averea ºi sufletul. Dincolo, iatã un desfrînat cum îºi cheltuieºte
talantul cel trupesc ºi sufletesc. Ici, iatã slujbaºul cum îºi risipeºte
talanþii, fãcînd cu ei nedreptãþi ºi negustorind pentru diavolul;
dincolo iatã pe zgîrcitul ºi pe lacomul cum astupã în pãmînt
talantul averii ce-l au de la Dumnezeu. Un risipitor de talanþi e ºi
cel care, cu darul cîntãrii, cîntã ºi zbiarã noaptea prin birturi, în
loc sã înveþe ºi sã cînte cîntãri creºtineºti. Un risipitor de talanþi
e ºi cel care, cu darul de a scrie versuri, scrie poezii aþîþãtoare de
patimi rele. Muzicantul care duminica, aþîþã lumea la joc cu
meºteºugul ce-l are în vioarã încã negustoreºte pentru diavolul cu
talantul ce-l are de la Dumnezeu. Tot pentru diavolul negustoreºte
ºi cel ce are minte ºi învãþãturã bunã, dar foloseºte acest talant
pentru a-i înºela pe cei mai mulþi, care sînt mai puþin pricepuþi. O,
ce risipã grozavã se face azi cu talanþii Domnului ºi în popor ºi
între cãrturari!
Pag. 408

Dragã cititorule! Nu uita cã ºi tu ai primit de la Domnul talanþi

despre care va trebui sã dai seamã în Ziua Judecãþii. Tot ce ai tu,
toatã averea ta trupeascã, lumeascã ºi sufleteascã este un talant de
la Dumnezeu, cu care trebuie sã negustoreºti mîntuire sufleteascã.
În Ziua Judecãþii, aºa vei sta ºi tu în faþa Dreptului Judecãtor cum
stau slugile din imaginea de mai jos. Unde este talantul ce þi l-am
dat? - va întreba Tatãl ceresc pe omul pãcãtos. Ce ai fãcut cu el?
L-ai bãut la crîºmã? L-ai cheltuit în desfrînãri? Ai viclenit cu el?
Ori ai fãcut nedreptate? Ori l-ai ascuns în zgîrcenie?

Vai celui ce nu va putea da seama în Ziua Judecãþii de talanþii

ce i-a avut în aceastã lume!
ªi mai este încã un talant de care va trebui sã dãm seama în
Ziua Judecãþii. E un talant mai scump decît toate: este Jertfa
Domnului Hristos, e Sîngele Domnului. E acesta un talant ce ni
se îmbie tuturor pentru a cumpãra cu el moºtenirea vieþii de veci.
Ai primit tu acest talant? ªi cum l-ai folosit?
 Pag. 409

Un ogor plin de spini ºi pãlãmidã am vãzut astã varã într-un

sat. Era al unui beþiv, ºi oamenii spuneau cã beþivul e pe cale de
a-l vinde, adicã de a-l pierde pentru bãuturã. Aºa e pierdutã ºi
Împãrãþia lui Dumnezeu pentru cei ce-ºi îngroapã talanþii în
p at i mi º i p l ãcer i l u meº t i , î n lo c s ã l u cr eze cu ei în ogorul
mîntuirii sufleteºti. Tu, cititorule, cum foloseºti talanþii ce-i ai de
la Domnul?

Pilda cu smochinul neroditor

El a spus ºi pilda aceasta: Un om avea un smochin sãdit în via

sa. A venit sã caute rod în el ºi n-a gãsit. Atunci a zis vierului:
Iatã cã sînt trei ani, de cînd vin ºi caut rod în smochinul acesta,
ºi nu gãsesc. Taie-l. La ce sã mai cuprindã ºi pãmîntul degeaba?
Doamne, i-a rãspuns vierul, mai lasã-l ºi anul acesta; am sã-l
sap de jur împrejur, ºi am sã-i pun gunoi la rãdãcinã. Poate cã
de acum înainte va face roadã; dacã nu, îl vei tãia
(Luca 13, 6-9) .
Pag. 410

În multe locuri din Evanghelie, a asemãnat Isus viaþa omului

cu viaþa unui pom, ºi omul avînd chemarea sã rodeascã fapte
bune. Îi veþi cunoaºte dupã roadele lor. Culeg oamenii struguri
din spini, sau smochine din mãrãcini? Tot aºa, orice pom bun face
roade bune, dar pomul rãu face roade rele. Pomul bun nu poate
face roade rele, nici pomul rãu nu poate face roade bune.
(Matei 7, 16-18) .
 Pag. 411

Scripturile amintesc despre trei feluri de pomi rãi, despre trei

clase de oameni care n-aduc roadã de fapte bune. Unii sînt pomul
cel sãlbatic de la Ieremia 17, 6. Aceºtia sînt pomii cei tomnatici,
fãrã de rod, de douã ori uscaþi ºi dezrãdãcinaþi (Iuda 1, 12) . Pe
aceºtia îi aºteaptã securea morþii sã-i taie ºi sã-i arunce în focul
pieirii.
Alþii sînt în chipul unui smochin care arãta de departe frunze
frumoase, dar cînd S-a apropiat de el Mîntuitorul sã ia smochine,
n-a aflat decît frunze (Marcu 11, 13) . ªi pilda aceasta vorbeºte
despre un smochin altoit ºi îngrijit care nu dãdea roade.
Abia în rîndul din urmã sînt pomii cei buni despre care zice
psalmistul cã sînt rãsãdiþi lîngã izvoarele apelor ºi-ºi vor da rodul
la vremea lor (Psalm 1, 3) . Aceºtia sînt oamenii cei roditori de
fapte bune.
Pildele cu pomii seamãnã cu pilda seminþei de grîu care a cãzut
în trei feluri de pãmînt rãu ºi numai într-unul bun.
În clasele celor trei feluri de pomi este ºi viaþa cea sufleteascã
a oamenilor. În prima clasã - pomii cei uscaþi - sînt cei ce stãruie
în pãcate ºi fãrãdelegi... Sînt cei uscaþi cu totul de vînturile ºi
furtunile fãrãdelegilor.
În clasa a doua - smochinul cu frunze frumoase - sînt creºtinii
care þin datinile, þin posturile, îºi fac seara ºi dimineaþa
rugãciunile, se duc la bisericã, dar de cauþi mai de-aproape în
viaþa lor, nu afli roadele faptelor bune. De departe se vãd frunze
frumoase în viaþa multor creºtini, dar cînd dai în lãturi aceste
frunze, nu se vede rod. Sînt evlavioºi la înfãþiºare, dar în traiul
lor sînt rãi, îndãrãtnici, egoiºti, zgîrciþi, certãreþi, etc. Ceea ce se
cheamã azi creºtinism este mai mult un frunziº verde ºi frumos la
înfãþiºare, însã cînd te apropii de el, vezi cã n-are roadã.
În clasa a treia sînt cei din pilda cu smochinul care era altoit
ºi îngrijit ºi totuºi roadã nu fãcea. În chipul acestui smochin
sîntem noi, mulþimea cea mare a creºtinilor cãrora stãpînul
grãdinii - Tatãl ceresc - ne-a dat scumpe daruri sufleteºti: botezul,
credinþa, rugãciunea, darurile Duhului Sfînt, etc., sã rodim cu
ajutorul lor. Însã smochinul vieþii noastre n-aratã roadã.
De ce nu face roadã pomul vieþii noastre? Pentru cã rãdãcinile
lui nu sînt adîncite în pãmîntul cel cu suc de viaþã ºi de putere
creºtineascã dãtãtor. Trãim o viaþã de suprafaþã, o viaþã neadîncitã
în Evanghelia Mîntuitorului ºi în Jertfa Lui cea sfîntã, de aceea
pomul vieþii noastre n-are putere de rodire. Pomul vieþii noastre
nu este altoit în Isus Mîntuitorul, în viaþa cea nouã, în naºterea
cea din nou, despre care spunea El (Ioan 3, 1-13) ; iar fãrã
aceastã altoire, fãrã aceastã renaºtere, pomul vieþii noastre nu
poate rodi.
Pe smochinul din pilda aceasta, stãpînul grãdinii a voit sã-l
taie, dar grãdinarul a mijlocit pentru el, zicînd: Doamne, lasã-l pe
el ºi anul acesta, pînã îl voi sãpa împrejur ºi îi voi pune gunoi...
Pag. 412

ªi viaþa noastrã e un astfel de smochin neroditor pe care

Dumnezeu îl ameninþã cu tãierea. Avem însã ºi noi un grãdinar
milostiv, care mijloceºte pentru pomul vieþii noastre, sã nu fie
tãiat pînã va mai încerca El sã-i dea putere de rodire. Acest
grãdinar milostiv e Mîntuitorul vieþii noastre. Îi este milã de noi...
Opreºte securea morþii ºi Se roagã pentru noi Tatãlui ceresc,
zicînd: Tatã ºi Doamne, mai îngãduie pomul acestui om... Mai
lasã-l sã-l ud cu Sîngele Meu... Mai lasã sã-l ud cu dragostea
Mea... Mai lasã sã sap ºanþ mai adînc în jurul lui, în care sã se
strîngã mai multã credinþã.
Fãrã ajutorul acestui grãdinar bun ºi milostiv, pomul vieþii
noastre nu poate rodi. Pe El sã-L chemãm, zicînd: Vino Bunule
Doamne, cãci pomul vieþii noastre se usucã, omizile îl rod ºi
vînturile îl rãstoarnã. Cînd Îl chemãm cu adevãrat, El vine, El
altoieºte, El taie, reteazã, El îngrãdeºte, El sapã, El leagã ºi udã.
O, cum se schimbã pomul vieþii noastre ºi cum se umple de roade
cînd Îl chemãm ºi Îl primim cu adevãrat pe Mîntuitorul! Roadã
numai cu darul ºi ajutorul lui Dumnezeu putem face. Pînã la
sfîrºitul vieþii noastre, El sã fie Stãpînul ºi Îngrijitorul vieþii
noastre.
De cînd eram copil, mi-aduc aminte de un altoi care se
prinsese, dar pe dedesubt au dat iar vlãstarele cele vechi, ºi
nemaiumblînd nimeni sã le cureþe, altoiul s-a întors iarãºi cu totul
la firea cea sãlbaticã ºi a crescut un pom sãlbatic. Aºa e ºi viaþa
celor mai mulþi creºtini: e altoitã în Domnul cu botezul ce li s-a
dat pe cînd erau copii, dar pe dedesubt au crescut iar vlãstarele
firii celei vechi ºi au înãbuºit pe omul cel nãscut din nou. Asta
vine de acolo cã omul nu se apropie, nu primeºte ºi nu rãmîne mai
departe lîngã marele grãdinar, care singurul ne poate da dar ºi
putere sã ne pãstrãm ºi sã ne apãrãm altoirea cea duhovniceascã.
Smochinul din pildã închipuie o viaþã pierdutã în zadar,
închipuie sfîrºitul omului care a trãit fãrã Dumnezeu ºi a murit
fãrã roadele faptelor bune. Eu te întreb, iubite cititorule, în ce
stare se aflã pomul vieþii tale? E gata pomul vieþii tale pentru ziua
roadelor, pentru ziua cînd Domnul va trimite slugile Sale sã
culeagã rodul din pomul vieþii tale? (Matei 21, 34) . Ca mîine
Domnul va veni sã scuture roadele (Isaia 27, 12) . Oare va afla
roade în pomul vieþii tale, ori numai frunze goale?
Domnul din pildã S-a mîniat cã dupã trei ani de aºteptare, nu-i
rodise smochinul ºi a poruncit grãdinarului sã-l taie. Dumnezeu
aºteaptã treizeci, patruzeci, ºaizeci de ani, aºteaptã o viaþã
întreagã sã facã rod pomul vieþii noastre ºi de cele mai multe ori
nimic nu aflã în el, decît frunze goale.
Orice pom care nu face roadã bunã se taie ºi se aruncã în foc
- zice Evanghelia (Matei 7, 19) . Ce ºtii? Poate cã securea morþii
stã gata sã taie pomul vieþii tale. Iatã securea stã la rãdãcina
pomilor (Matei 3, 10) . Faceþi dar roadã vrednicã de pocãinþã
(Matei 3, 8) .
 Pag. 413

Rugãciune

O, Preabunul meu Mîntuitor! Îþi mulþumesc cã pe mine, un

pãdureþ sãlbatic, m-ai scos din pãdurea pieirii sufleteºti ºi m-ai
altoit în grãdina vieþii. Dar Te rog Bunule Doamne, rãmîi lîngã
mine ºi grijeºte de pomul vieþii mele pînã la sfîrºit, cãci din
tulpina lui cea sãlbaticã - din firea cea veche - rãsar mereu
vlãstare; vînturile ispitelor sînt grele ºi omizile patimilor sînt
multe. Apãrã-mã cu darul Tãu, leagã-mã ºi mã întãreºte cu Crucea
ºi Jertfa Ta; taie ºi curãþã cu cuþitul suferinþelor unde vei afla de
bine, ca tot mai multã roadã sã pot aduce.

Casa ziditã pe temelie de piatrã

De aceea, pe oriºicine aude aceste cuvinte ale Mele, ºi le face,

îl voi asemãna cu un om cu judecatã, care ºi-a zidit casa pe
stîncã. A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vînturile ºi au
bãtut în casa aceea, dar ea nu s-a prãbuºit, pentru cã avea
temelia ziditã pe stîncã. Însã oriºicine aude aceste cuvinte ale
Mele, ºi nu le face, va fi asemãnat cu un om nechibzuit, care ºi-a
zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat
vînturile ºi au izbit în casa aceea: ea s-a prãbuºit, ºi prãbuºirea
i - a f o s t m a re . D u p ã c e a s f î r º i t I s u s c u v î n t ã r i l e a c e s t e a ,
noroadele au rãmas uimite de învãþãtura Lui; cãci El îi învãþa ca
Unul care avea putere, nu cum îi învãþau cãrturarii lor
(Matei 7, 24-29) .

Citeºte, dragã cititorule, cu luare aminte aceastã învãþãturã ºi

te gîndeºte bine asupra ei, cãci în ea este vorba despre tine ºi
despre mîntuirea sufletului tãu.
ªtii tu care este temelia cea de piatrã pe care trebuie sã-þi
clãdeºti casa vieþii tale? Aceastã temelie este, dragã cititorule,
stînca Golgotei, este Isus, Rãscumpãrãtorul ºi Mîntuitorul nostru.
Cã nimeni nu poate pune altã temelie decît cea pusã, care este
Isus Hristos (1 Cor. 3, 11) .
Pag. 414

Temelia vieþii noastre sufleteºti ºi creºtineºti este Isus

Mîntuitorul pe care L-a trimes Tatãl ca o Jertfã de ispãºire pentru
pãcatele noastre, ca noi sã trãim prin El (1 Ioan 4, 9-10) . Prin
Jertfa cea sfîntã, Isus Mîntuitorul ne-a împãcat cu Dumnezeu ºi
ne-a dat putere sã ne facem iarãºi copiii Lui (Ioan 1, 12) .
Viaþa ta cea sufleteascã e aºezatã pe temelia cea de piatrã cînd
ai înþeles ºi ai primit cu adevãrat Jertfa Crucii Mîntuitorului...
Cînd ai înþeles cã Isus Hristos a murit pentru tine, pentru pãcatele
tale, pentru iertarea ºi pentru mîntuirea ta... Cînd ai înþeles cã
viaþa ta e un dar al Jertfei de pe Cruce.
Viaþa ta cea sufleteascã e ziditã pe temelia cea de piatrã cînd
ai aflat cã Jertfa Crucii nu este numai o iertare a pãcatelor tale ºi
o împãcare cu Dumnezeu, ci este o putere... Este toatã puterea
vieþii tale sufleteºti. Prin Jertfa Crucii Isus Mîntuitorul ne-a dat
ºi nouã putere sã ne rãstignim, sã murim faþã de pãcat ºi sã
înviem cu El la o viaþã nouã (Rom. 6) . Temelia ºi tãria vieþii
noastre sufleteºti este Isus Hristos ºi Jertfa Lui cea sfîntã. Fãrã de
El noi nu putem face nimic. Fãrã Mine nu puteþi face nimic
(Ioan 15, 5) .

Cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie, atunci eºti zidirea lui
Dumnezeu ( 1 C o r . 3 , 9 ) , atunci eºti casa lui Dumnezeu ºi
Duhul lui Dumnezeu locuieºte în tine (1 Cor. 3, 16) . Numai
cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie, capeþi putere sã ºi faci
Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie,
viaþa ta deodatã se umple de dar ºi putere... Dintr-un om lumesc,
te faci un om duhovnicesc; din om vechi - om nou
(Efes. 4, 24) ; dintr-un prãpãdit ºi pãtimaº, te faci un nebun
pentru Hristos (1 Cor. 4, 10) . Cînd temelia vieþii tale este Isus
Hristos, atunci orice valuri, orice furtuni de ispite, de patimi, de
necazuri, de întristãri, de prigoane s-ar scula împotriva ta, tu stai
liniºtit, pentru cã viaþa ta este clãditã pe stîncã.
Pe aceastã temelie de piatrã se simþea ap. Pavel cînd striga:
Cine ne va despãrþi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strîmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
îmbrãcãminte, sau primejdia, sau sabia?... (Rom. 8, 35) .
 Pag. 415

Dragã cititorule! Viaþa aceasta este o neîncetatã furtunã cu

vînturi de ispite ºi tunete de fãrãdelegi. Marea vieþii rãsunã
neîncetat de vuietul apelor fãrãdelegilor. Numai cel ce-ºi are viaþa
clãditã pe temelia cea de piatrã poate sta neclintit în faþa acestor
furtuni. Numai cel ce trãieºte clipã de clipã o viaþã cu Domnul
poate sta neclintit în faþa ispitelor... Numai cel ce soarbe clipã de
clipã dar ºi putere din Jertfa Crucii poate birui furtunile ispitelor
ºi valurile fãrãdelegilor. Trãieºti tu o astfel de viaþã?
ªi acum sã vedem cine sînt cei ce zidesc pe temelia cea de
nisip.
Mai întîi sînt cei ce ascultã cu drag Cuvîntul lui Dumnezeu,
dar nu-L fac. Aceºtia sînt cei despre care zicea Mîntuitorul: Ce-mi
ziceþi Mie Doamne, Doamne ºi nu faceþi voia Mea?
(Luca 6, 46) ... Cã nu oricine Îmi zice Mie: Doamne, Doamne,
va intra în Împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu
(Matei 7, 21) . Sînt foarte mulþi oameni credincioºi ºi evlavioºi
la vedere, dar viaþa lor e plinã de pãcate: sînt rãi, pizmaºi,
zgîrciþi, egoiºti, etc. De ce? Pentru cã viaþa lor cea creºtineascã nu
e ziditã pe temelia cea de piatrã, pe temelia cea vie ºi dãtãtoare de
putere, care este Isus Mîntuitorul ºi Biruitorul... Viaþa lor nu-ºi
soarbe puterea din izvorul vieþii ºi puterii, care este Crucea ºi
Jertfa Mîntuitorului. Sã luãm aminte cã noi românii în special,
trãim un astfel de creºtinism de suprafaþã... un creºtinism plin cu
Doamn e, Doamne, dar gol de fapte bune ºi lipsit de putere
creºtineascã. Din creºtinismul nostru lipseºte tocmai Hristos,
lipseºte Golgota, de aceea viaþa noastrã e aºa de sãracã în fapte de
putere creºtineascã...
Pe temelie de nisip clãdesc apoi ºi cei ce se lasã de pãcate, dar
la vreme de ispitã iar cad ºi iar se întorc la ele. Eu am cunoscut
creºtini care, în posturile cele mari, se lãsau regulat de bãuturã ºi
sudãlmi, dar îndatã ce soseau sãrbãtorile cu balurile ºi valurile
petrecerilor, într-o clipã se rãsturna tot ce clãdiserã, ºi crîºmele
iarãºi rãsunau de beþiile ºi de înjurãturile lor. Clãdirea lor se
rãsturna în valurile ispitelor, pentru cã îi lipsea temelia cea de
p i at r ã: î i l i p s ea o î n d r ep t ar e d i n t emel i e a v i eþ i i , î i l i p s ea
renaºterea sufleteascã. Mulþi pãtimaºi umblã sã se lase de patimi,
dar încercarea lor e zadarnicã, pentru cã la asta le trebuie temelia
cea de piatrã; schimbarea din temelie a vieþii, renaºterea la o viaþã
nouã cu Domnul. Piatra din capul unghiului, care este Isus
Hristos, nu este nici azi luatã în seamã de clãditori
(Luca 20, 17) . De aceea e plinã lumea de creºtini fãrã putere
creºtineascã... ºi de aceea trosnesc în toate pãrþile clãdirile
sufleteºti ale creºtinilor de azi.
Cei ce clãdesc pe nisip sînt apoi mulþimea cea mare a
pãcãtoºilor. Viaþa tuturor pãcãtoºilor, viaþa tuturor celor care
stãruie în fãrãdelegi ºi nepãsare de cele sufleteºti e o casã ziditã
pe nisip, care se rãstoarnã cu vuiet mare în clipele morþii.
Pag. 416

Pe temelie de nisip clãdesc, spre pildã, lacomul ºi zgîrcitul,

care nu se mai saturã de bani ºi averi ºi pe urmã le lasã pe toate
ºi duc cu ei numai sicriul. Pe temelie de nisip îºi clãdesc viaþa ºi
cei ce trãiesc numai pentru pîntece, pentru pofte ºi desfãtãri
lumeºti... Pe temelie de nisip îºi clãdesc viaþa ºi cei ce trãiesc în
zavistii, în pizme, pîre, împerecheri, rãzbunãri... Pe temelie de
nisip îºi clãdesc viaþa ºi toþi ceilalþi pãcãtoºi: desfrînaþii, hoþii,
înºelãtorii, beþivii, suduitorii, etc. Toþi aceºtia sînt case zidite pe
nisip sau mai bine zis, sînt case pe care vînturile ºi furtunile
ispitelor le-au rãsturnat.
Fiecare sã ia seama cum zideºte (1 Cor. 3, 10) . Aºa vã zic
ºi eu cu ap. Pavel: Puneþi-vã casa vieþii pe temelia cea de piatrã...
pînã nu-i prea tîrziu, cãci vine moartea ºi atunci nu mai aveþi
vreme. Eu am slujit zece ani ca preot ºi am vãzut mulþi oameni
murind. O, ce cumplitã este moartea pãcãtoºilor! Întocmai ca
oamenii ce sînt în pericol sã se înece, aºa cei pãcãtoºi, în clipa
morþii, aleargã sã scape de valurile pieirii, dar nu mai pot, cãci e
prea tîrziu. Mã înfior ºi azi cînd î mi ad u c aminte cum mor
pãcãtoºii ºi plin de aceastã înfiorare, strig de aici, din cartea
aceasta: pune-þi omule casa vieþii pe temelia cea de piatrã; pune-o
acum pînã eºti viu, cãci la moarte-i prea tîrziu!
 Pag. 417

Intraþi prin uºa cea strîmtã!...

Nevoiþi-vã sã intraþi pe uºa cea strîmtã. Cãci vã spun cã mulþi

vor cãuta sã intre, ºi nu vor putea. Odatã ce Stãpînul casei Se va
scula ºi va încuia uºa, ºi voi veþi fi afarã, ºi veþi începe sã bateþi
la uºã ºi sã ziceþi: Doamne, Doamne, deschide-ne! drept rãspuns,
El vã va zice: Nu ºtiu de unde sînteþi (Luca 13, 24-25) .
Am cãutat prin Evanghelie o învãþãturã potrivitã pentru
sfîrºitul acestei cãrþi. N-am aflat alta mai potrivitã ca învãþãtura
de mai sus a Mîntuitorului, despre uºa ºi calea cea strîmtã a vieþii
ºi despre cea largã a pieirii.

O, ce învãþãturã adevãratã este aceasta! Parcã nici o tîlcuire nu

mai trebuie la ea. O vedem îndatã ce ne uitãm în jurul nostru.
Iat-o foarte nimerit pusã ºi în imaginile de mai sus. Cu vuiet mare
ºi înghesuialã mare aleargã lumea pe calea cea largã a desfãtãrilor
lumeºti ºi a pãcatelor; dar pe calea cea îngustã a vieþii abia se
vede înaintînd o ceatã micã de creºtini. O cale duce spre cer, alta
spre iad...
Pag. 418

Una spre viaþã veºnicã, alta spre pieire veºnicã... Pe una te

cheamã Domnul, pe alta te înºalã diavolul... Una suie, alta
coboarã... Calea cea strîmtã a vieþii suie în sus, spre culmile
Ierusalimului sufletesc. Pentru cel înþelept calea vieþii duce tot în
sus, ca sã se fereascã de iadul de jos (Pilde 15, 24) . Pentru cel
nebun, calea pierzãrii duce alergînd tot în jos, spre afunzimile
iadului ºi pieirii sufleteºti.
Despre calea cea strîmtã a vieþii, Domnul Isus zice cã cei ce
vor sã apuce pe ea trebuie sã o afle.

ªtii tu cititorule, ce înseamnã sã afli calea cea îngustã a vieþii?

Înseamnã sã-L afli pe Isus Mîntuitorul, cãci El a zis: Eu sînt Uºa,
de va intra cineva prin Mine, se va mîntui (Ioan 10, 9) . Eu sînt
Calea, Adevãrul ºi Viaþa ( I o a n 1 4 , 6) . Sã afli calea vieþii
înseamnã sã-L afli mai întîi pe Domnul, sã afli cã El te-a izbãvit
de la pieire ºi þi-a deschis uºa mîntuirii prin Scump Sîngele Sãu.
Sã afli calea vieþii înseamnã sã afli cã Isus este Izbãvitorul tãu,
Tovarãºul tãu de cãlãtorie, puterea ºi scãparea ta. Sã afli calea
vieþii înseamnã sã-þi dai seama clipã de clipã cã Domnul trãieºte
cu tine ºi tu cu El. Oriunde vrei sã pleci ºi sã mergi, sã te întrebi:
Oare Domnul merge cu mine sau ba?
 Pag. 419

Oare Domnul merge cu mine la crîºmã? Ba! Atunci nici eu nu

merg. Oare merge Domnul cu mine noaptea cînd merg sã fur, sã
desfrînez? Ba! Atunci nici eu nu merg. Oare mai stã Domnul cu
mine cînd eu mint, sudui, batjocoresc, înºel? Ba! Atunci mã las
de rele, ca sã rãmînã Domnul cu mine. Sã nu mergi decît acolo
unde ºi Domnul merge cu tine ºi sã nu faci nimic înainte de a cere
sfat de la El, zicînd: Aratã-mi, Doamne, cãile Tale ºi învaþã-mã
cãrãrile Tale (Psalm 25, 4) . Cînd o astfel de legãturã þi-ai fãcut
cu Mîntuitorul, atunci sã ºtii dragã cititorule, cã eºti pe calea
vieþii.
Englezii au o frumoasã cîntare religioasã care începe aºa: Eu
umblu toatã ziua cu Domnul. El poartã greutatea mea ºi cu sfîntã
puterea Lui mã scapã de calea cea rea. O, ce viaþã uºoarã ºi plinã
de odihnã ºi de bucurie are cine cãlãtoreºte împreunã cu Domnul
pe calea cea strîmtã a vieþii! Domnul îi ajutã sã biruie toate
ispitele ºi greutãþile.
Faþã de aceastã cale a vieþii, calea cealaltã, a morþii, nu trebuie
aflatã... Ea stã totdeauna larg deschisã în faþa noastrã.
Diavolul ºi moartea o þin larg deschisã cu fel de fel de
înºelãciuni, de desfãtãri ºi patimi lumeºti. Arma cea mai puternicã
e ºi aici alcoolul, cu ajutorul cãruia diavolul ameþeºte de cap
multe suflete ºi le pleacã pe calea cea largã a pieirii sufleteºti. Cu
adevãrat, largã este calea ce duce la pieire. Cînd apuci odatã pe
e a , t e d u c i c a p e g h e a þ ã . A º a s e d u ce b eþ i v u l , a º a s e d u c e
desfrînatul, zgîrcitul, etc. Calea spre iad este calea ce duce la
pãcat ºi toþi cei ce apucã pe ea nu se mai întorc înapoi pe cãrãrile
vieþii (Pilde 7, 27) .
Nu cumva eºti ºi tu dragã cititorule, pe calea aceasta?
Opreºte-te frate dragã, opreºte-te din calea morþii ºi ca fiul cel
p i er d u t d i n E v an g h el i e, î n t o ar ce- t e î n d a t ã l a c a l e a v i eþ i i .
Întoarce-te numaidecît... Apucã pe calea vieþii chiar azi, cãci ca
mîine poate va fi prea tîrziu... Va sosi moartea ºi atunci e prea
tîrziu.
Iubiþi cititori ai acestei cãrþi! Sã apucãm pe calea cea strîmtã
a vieþii. Sã apucãm pe calea ce duce în sus, spre culmile
Ierusalimului cel sufletesc. Sã apucãm pe calea ce duce acasã la
Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Nu este uºoarã aceastã
cale. E o cale grea, plinã cu multe feluri de ispite ºi greutãþi. Noi
însã sã stãruim pe suiºul acestui drum. Domnul ne cheamã pe
aceastã cale, Domnul ne ajutã sã intrãm pe aceastã cale, cãci El a
zis: ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi
întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, sã fiþi ºi voi
(Ioan 14, 3) .
Sã-i atragem ºi pe alþii pe aceastã cale a mîntuirii sufleteºti.
O, lumea de azi e plinã de cei ce aleargã pe cãile pierzãrii. În
N u mel e D o mn u l u i I s u s , ch emaþ i - i înapoi din cãile morþii !
Spuneþi-le cã Tatãl ceresc îi aºteaptã ca pe fiul cel pierdut.
Spuneþi-le cã este cumplitã moartea pãcãtoºilor.
Pag. 420

Iubiþi cititori! Luptaþi-vã lupta cea bunã!... Împliniþi-vã datoria

ºi cãlãtoria, ca sã ne întîlnim pe urmã cu toþii în Ierusalimul cel
sufletesc, în Cetatea cea sfîntã unde Domnul ºi Mîntuitorul nostru
Isus Hristos ne va gãti ºi nouã un loc (Ioan 14, 3) , ca sã trãim
cu El în vecii vecilor. Amin!

Rugãciune

Isuse, Scumpul meu Mîntuitor! Mulþi ani am alergat ºi eu pe

calea cea largã a pieirii. Mulþi ani am trãit ºi am cãlãtorit fãrã
Tine. Ca fiul cel pierdut din Evanghelie, ajunsesem ºi eu la
marginea prãpastiei. Un pas poate îmi mai trebuia ºi eram pierdut.
Tu Preascumpul meu Mîntuitor, mi-ai ajutat sã mã opresc din
calea morþii ºi sã apuc pe calea vieþii. Acum cãlãtoresc împreunã
cu Tine. O, ce viaþã dulce este aceasta! O, cum n-am cunoscut eu
mai demult aceastã viaþã!
Dar ajutã-mã Doamne, ajutã-mã, cãci satana umblã neîncetat
sã mã despartã iarãºi de Tine. Îl simt cum la fiecare pas deschide
în faþa mea calea cea largã a pãcatelor ºi mã ispiteºte sã apuc
iarãºi pe ea. Fii Tu Doamne clipã de clipã cu mine pînã în clipa
cînd voi scãpa din lumea aceasta plinã de ispite ºi voi pleca acasã
la Tine, ca sã trãiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Þi-a plãcut aceastã carte?

Dar diavolul rîde de plãcerea ta... El se sperie numai

cînd o rupi cu pãcatele ºi începi o viaþã nouã cu Domnul

Dragã cititorule! Eu ºtiu cã þi-a plãcut aceastã carte. Pe unele

locuri poate ai ºi plîns citind-o. Dar diavolul nu se sperie de
plãcerea ta. El rîde de plãcerea ta... El rîde de lacrimile tale. De
ce? Pentru cã ºtie cã fiorul tãu cel sufletesc e numai trecãtor... E
numai o tresãrire din somnul pãcatelor. Ai tresãrit o clipã ºi pe
urmã iarãºi ai adormit în patimi ºi pãcate. De aceastã tresãrire
diavolul nu se sperie. Nu se teme cã te va pierde.
Diavolul se sperie numai atunci cînd iei hotãrîrea sã o rupi cu
viaþa ºi trecutul tãu cel pãcãtos... cînd Îl primeºti pe Domnul de
Împãrat, Stãpîn ºi Cîrmuitor peste viaþa ºi inima ta ºi începi cu El
o viaþã de luptã ºi de biruinþã contra pãcatelor ºi contra
ispititorului diavol. Despre cum se cîºtigã aceastã biruinþã citiþi
cartea Ce este Oastea Domnului ºi Intraþi în Oastea Domnului.
Oastea Domnului este o miºcare de renaºtere sufleteascã, de luptã
contra beþiei, a sudãlmii ºi a altor rãutãþi. Ea hotãrãºte pe oameni
la o viaþã nouã cu Domnul... La o schimbare din temelie a vieþii.
Dragã cititorule! De vrei sã ai folos sufletesc din citirea
acestor pilde, nu te mulþumi numai cu plãcerea ºi fiorul sufletesc
pe care le-ai avut citindu-le, ci lasã-L pe Duhul Sfînt sã lucreze
mai departe în sufletul tãu ºi sã te trezeascã la o viaþã nouã. Intrã
în Oastea Domnului... Primeºte-L pe Domnul, ca sã începi o viaþã
nouã cu El.
 Pag. 421

Din pildele Mîntuitorului - 2 - 9 - 1-VIII-1937

Pilda cu fiul cel pierdut

El a mai zis: Un om avea doi fii. Cel mai tînãr din ei a zis
tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea de avere, ce mi se cuvine. ªi tatãl
le-a împãrþit averea. Nu dupã multe zile, fiul cel mai tînãr a
strîns totul, ºi a plecat într-o þarã depãrtatã, unde ºi-a risipit
averea, ducînd o viaþã destrãbãlatã. Dupã ce a cheltuit totul, a
venit o foamete mare în þara aceea, ºi el a început sã ducã lipsã.
Atunci s-a dus ºi s-a lipit de unul din locuitorii þãrii aceleia, care
l-a trimis pe ogoarele lui sã-i pãzeascã porcii. Mult ar fi dorit el
sã se sature cu roºcovele, pe care le mîncau porcii, dar nu i le da
nimeni. ªi-a venit în fire, ºi a zis: Cîþi argaþi ai tatãlui meu au
belºug de pîine, iar eu mor de foame aici! Mã voi scula, mã voi
duce la tatãl meu, ºi-i voi zice: Iatã, am pãcãtuit împotriva
cerului ºi împotriva ta, ºi nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul
tãu; fã-mã ca pe unul din argaþii tãi. ªi s-a sculat, ºi a plecat la
tatãl sãu. Cînd era încã departe, tatãl sãu l-a vãzut, ºi i s-a fãcut
milã de el, a alergat de a cãzut pe grumazul lui, ºi l-a sãrutat
m u l t . F i u l i - a z i s : Ta t ã , a m p ã c ã t u i t î m p o t r i v a c e r u l u i º i
împotriva ta, nu mai sînt vrednic sã mã chem fiul tãu. Dar tatãl
a z i s ro b i l o r s ã i : A d u c e þ i re p e d e h a i n a c e a m a i b u n ã º i
îmbrãcaþi-l cu ea; puneþi-i un inel în deget, ºi încãlþãminte în
picioare. Aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi tãiaþi-l. Sã mîncãm ºi sã
ne veselim; cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat, era pierdut,
ºi a fost gãsit (Luca 15, 11-24).
Minunatã este aceastã pildã. Este doar cea mai frumoasã dintre
toate pildele Mîntuitorului. În ea a pus Mîntuitorul calea mîntuirii
noastre sufleteºti. În ea a pus îndeosebi dragostea ºi bunãtatea
Tatãlui ceresc. Pilda cu fiul cel pierdut este cîntecul cel dulce al
iubirii cereºti... este chemarea cea dulce a Tatãlui ceresc... este
vestea cea scumpã ºi dulce cã Tatãl ceresc ne iartã oricît de
pãcãtoºi ºi rãtãciþi am fi. Calea fiului pierdut este calea mîntuirii
pãcãtoºilor. Sã cercetãm aceastã cale.
Prin 3 stãri ne aratã Evanghelia cã a trecut calea fiului rãtãcit.
Întîia stare a fost cînd a rupt legãtura cu tatãl ºi ieºind din casa
lui, ºi-a prãdat averea în desfãtãri ºi pãcate. A doua stare a fost
cînd s-a oprit în loc din calea rãtãcirii ºi s-a întors înapoi la tatãl
sãu, iar a treia a fost iertarea ºi bucuria cu care l-a primit tatãl lui.
Sã luãm aminte cã prin aceste stãri trebuie sã treacã ºi mîntuirea
noastrã, a pãcãtoºilor.
Calea cea rea a fiului pierdut s-a început în clipa cînd a rupt
legãtura cu tatãl sãu; în clipa cînd a ieºit din casa tatãlui sãu ºi s-a
despãrþit de el. Aºa e ºi cu noi. Calea pierzãrii noastre sufleteºti
începe în clipa cînd rupem legãtura cu Tatãl ceresc... începe în
clipa cînd ieºim din casa poruncilor Lui ºi din viaþa trãitã cu El.
Cînd trãieºti o viaþã predatã Domnului, cînd trãieºti o viaþã cu
Domnul, cînd trãieºti o viaþã de copil al lui Dumnezeu
r ãs cu mp ãr at p r i n J er tfa cea mare a Fiu l u i S ãu , at u n ci n - ai
necazuri, n-ai îngrijorãri, n-ai lipsuri... atunci ai o viaþã dulce ºi
liniºtitã pentru cã Tatãl ceresc acopere toate lipsurile tale trupeºti
ºi sufleteºti.
Pag. 422

Dar îndatã ce ieºi din aceastã viaþã trãitã cu Domnul în

ascultare de voia Lui, începe calea cea largã a pieirii... începe
risipa averii sufleteºti. Dupã ce s-a despãrþit de tatãl sãu, fiul cel
pierdut ºi-a risipit averea în cele rele: în petreceri, în ospeþe, în
desfãtãri ºi desfrînãri. Aºa ne risipim ºi noi averea cea sufleteascã
dupã ce rupem legãtura cu Tatãl ceresc ºi ne despãrþim de El.
Oh, în cîte chipuri ºi feluri risipesc ºi azi oamenii averea
sufleteascã ce o au de la Tatãl ceresc. Iatã un beþiv cum îºi
cheltuieºte sãnãtatea, mintea ºi sufletul. Iatã pe desfrînat cum îºi
prãpãdeºte sãnãtatea sufleteascã ºi trupeascã. Iatã pe zgîrcit cum
îngroapã averea ce o are de la Tatãl ceresc, în loc sã ajute pe alþii.
Iatã pe omul cel învãþat ºi cuminte cum îºi foloseºte mintea ºi
învãþãtura pentru a înºela pe de-aproapele...

Sînt multe cãile ºi felurile de a risipi averea sufleteascã ce o

avem de la Tatãl ceresc ºi toate duc acolo unde a ajuns fiul cel
pierdut: la ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Fiul cel pierdut, dupã
ce a rupt legãtura cu tatãl sãu, a mers din rãu în mai rãu, pînã ce
a ajuns slugã la porci, flãmînd ºi zdrenþãros. Aceasta e ºi azi
însuºirea pãcatului. Cînd apuci pe calea cea rea a pãcatului, alergi
mai departe în galop. Te duci pe ea ca pe gheaþã. Te duci pînã
cînd pe urmã, pãcatul ºi patimile cele rele te fac slugã diavolului
ºi te îndobitocesc cu totul. Haina sufletului þi se rupe zi de zi pînã
ce pe urmã ajungi un biet suflet chinuit ºi zdrenþuit de patimi rele.
În aceastã stare ajunsese fiul din Evanghelie. Ajunsese la ultima
treaptã a decãderii, ajunsese la marginea prãpastiei. Un pas poate
îi mai trebuia ºi ar fi fost pierdut.
Mulþi ºi dintre oamenii de azi ajung la acest hotar de pierzare,
însã cei mai mulþi nu se opresc în loc, nu se întorc înapoi, ci merg
înainte... mor în ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Sãrmanii!
Aceºtia nu se mai întorc niciodatã acasã la mîntuire ºi la Tatãl
care-i aºteaptã.
Fiul din Evanghelie n-a fãcut aºa. El s-a oprit în loc înainte de
pierzare... s-a oprit înainte de a cãdea în prãpastia pierzãrii
trupeºti º i s u f l et eº t i . M i n u n at ã este oprirea lui ºi plinã de
învãþãturã.
 Pag. 423

Pe fiul cel pierdut l-a oprit în loc suferinþa, lipsa, necazul.

Suferinþa i-a deschis ochii sã vadã starea grozavã ºi fioroasã în
care a ajuns... suferinþa l-a fãcut sã-ºi simtã pierzarea... Rãul ºi
lipsa a trezit în el dorul dupã casa tatãlui sãu... suferinþa a stors
lacrimi din ochii lui ºi l-a fãcut sã ia hotãrîrea: Mã voi scula ºi
mã voi duce la tatãl meu...
Sã înþelegem ºi noi cã suferinþele ºi necazurile vin din
depãrtarea lui Dumnezeu ca o solie, ca o chemare sã ne oprim în
loc... Cîþi însã ascultã aceastã chemare?

Fiul pierdut a plîns, a plîns cu amar, vãzîndu-se unde a ajuns.

Plîngînd a strigat: Mã voi scula ºi mã voi duce înapoi la casa
tatãlui meu.
Aceste lacrimi ale fiului pierdut ne trebuie ºi nouã pentru ca
Tatãl ceresc sã ne ierte ºi sã ne primeascã iarãºi în dragostea Lui.
Pag. 424

Dar pe fiul cel pierdut nu l-au mîntuit numai lacrimile lui ºi

hotãrîrea lui de a se întoarce acasã, ci l-a mîntuit dragostea ºi
iertarea tatãlui. El n-avea nici un merit ºi nici un drept sã mai fie
primit acasã... el n-avea nici mãcar dreptul de slugã... el pierduse
totul. Dar Tatãl l-a iertat, ba încã mai mult decît atît: l-a primit cu
îmbrãþiºare fierbinte ºi ospãþ de bucurie a fãcut pentru cel ce era
mort ºi a înviat, era pierdut ºi s-a aflat...
O, ce veste scumpã ºi dulce ne aduce aceastã pildã. Tatãl
ceresc stã gata sã ne ierte ºi pe noi ºi sã ne primeascã oricît de
pãcãtoºi am fi. Oricît de pãcãtos ai fi tu, dragã cititorule, oricît de
departe ai fi pe calea pierzãrii, aflã cã Tatãl ceresc întreabã de
tine, te doreºte ºi te aºteaptã cu braþele deschise.
Pilda cu fiul cel pierdut este icoana dragostei Tatãlui ceresc.
Un pãcãtos s-a întors la Domnul ºi uitaþi-vã ce bucurie s-a fãcut
pentru întoarcerea lui! Cerul se deschide, îngerii cîntã ºi Tatãl
aleargã în calea lui. Cerul ºi pãmîntul împreunã se bucurã ºi se
veselesc. Pentru cine? Pentru un stricat, pentru un ticãlos ce se
întoarce la Dumnezeu. Cînd se întoarce omul pãcãtos din calea
rãutãþilor, Se bucurã Tatãl ceresc. Se bucurã ºi îngerii din cer
pentru un pãcãtos ce se pocãieºte (Luca 15, 10) .
Cînd citeºti aceste rînduri, tu dragã cititorule, poate eºti
undeva departe în calea rãtãcirii ºi a pieirii. Opreºte-te frate
d r a g ã, o p r e º t e - t e î n d a t ã d i n c a l e a m o r þ i i º i t e î n t o a r c e l a
Dumnezeu. Pleacã ºi te întoarce la Dumnezeu aºa cum eºti, cu
haina sufletului ruptã ºi zdrenþuitã de pãcate. Fiul cel pierdut n-a
aºteptat pî n ã s ã-ºi facã ceva haine, cãci atunci ar fi pierit.
Întoarce-te aºa cum eºti, cãci Tatãl ceresc te aºteaptã cu braþele
deschise. Pilda fiului pierdut îþi aduce o veste scumpã ºi dulce:
Tatãl ceresc te iartã, Tatãl te aºteaptã cu braþele deschise... te
aºteaptã cu inel nou ºi hainã nouã pentru a începe o viaþã nouã.
Vino acasã suflet rãtãcit, vino acasã din grozava pustie în care
rãtãceºti! Vino acasã cãci ai stat destul slugã la diavolul ºi ai
petrecut împreunã cu porcii lui, adicã cu dobitoceºtile patimi ºi
plãceri pãcãtoase.
Vino dragã suflete rãtãcit ºi cãzînd înaintea Tatãlui ceresc, zi
ºi tu: Tatã ºi Doamne, am pãcãtuit înaintea cerului ºi înaintea
Ta... mulþi ani am trãit fãrã Tine... averea ce mi-ai dat-o am
risipit-o... vin acasã flãmînd, bolnav ºi chinuit... primeºte-mã
Doamne, iartã-mã Doamne...
 Pag. 425

Rugãciune:

Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc! Eu sînt fiul cel pierdut din

Evanghelie. Eu sînt fiul cel nesocotit care am ieºit din ascultarea
Ta ºi am plecat în calea pierzãrii. Mulþi ani sînt de cînd trãiesc
fãrã Tine. Am risipit demult averea sufleteascã ce mi-ai dat-o. Am
cheltuit-o în desfãtãri ºi fãrãdelegi. Am mers din rãu în mai rãu...
din ticãloºie în ticãloºie.
Multe chemãri mi-ai trimis sã mã opreºti din calea pierzãrii.
Însã eu nu le-am ascultat. Am alergat înainte spre pieire. Abia la
marginea prãpastiei m-am oprit; abia cînd ai deschis în faþa mea
mormîntul pieirii mele trupeºti ºi sufleteºti, m-am oprit în loc...
m-am îngrozit ºi am plecat înapoi.
Acum vin la Tine Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc. Ah, în ce
stare grozavã mã aflu. Sînt bolnav ºi n-are cine mã vindeca... sînt
flãmînd ºi nimeni n-are mîncare pentru sufletul meu... sînt gol ºi
nimeni n-are hainã pentru sufletul meu... sînt istovit ºi chinuit ºi
nimeni nu mã primeºte. Mi s-a schimbat ºi înfãþiºarea. Chipul cel
frumos ce-l aveam cî n d t r ãi am o v i aþ ã cu Ti n e, mi s -a
schimonosit. Pãcatul ºi suferinþa au sãpat urme adînci în faþa mea
ºi în sufletul meu. Din haina cea mîndrã (a botezului), n-a mai
rãmas nimic. Totul am zdrenþuit... totul am risipit... totul am
prãdat.
Preabunule Pãrinte ºi Tatã ceresc! Am greºit la cer ºi înaintea
Ta. Eu nu mai sînt vrednic sã mã numesc fiul Tãu... n-am nici un
drept sã port acest nume... sînt vrednic de pedeapsã... sînt vrednic
de alungare. Te rog însã, Preabunule Tatã ceresc, iartã-mã ºi pe
mine ca pe fiul cel pierdut din Evanghelie. Fie-Þi milã de mine ºi
d e s t a r e a g r o zav ã î n car e am aj u n s . P r i meº t e- mã i a r ã º i î n
dragostea ºi odihna Ta. Îmbracã sufletul meu cu hainã nouã ºi mã
leagã iarãºi de Tine cu inel nou sã pot începe o viaþã nouã ca unul
ce mort am fost ºi-am înviat, pierdut am fost ºi m-am aflat!
Pag. 426

Seceriºul

El a mai zis: Cu Împãrãþia lui Dumnezeu este ca atunci cînd

aruncã un om sãmînþa în pãmînt; fie cã doarme noaptea, fie cã
stã treaz ziua: sãmînþa încolþeºte ºi creºte fãrã sã ºtie el cum.
Pãmîntul rodeºte singur: întîi un fir verde, apoi spic, dupã aceea
grîu deplin în spic; ºi cînd este coaptã roada, pune îndatã secera
în ea, pentru cã a venit seceriºul (Marcu 4, 26-29).

Minunatã asemãnare ºi învãþãturã, în special pentru lumea

plugarilor. Plugãria este ºi ea o evanghelie deschisã.
Sãmînþa mai întîi încolþeºte. Grîul rãsãrit, trebuie apoi sã
creascã; e lege sã creascã. El nu poate sta pe loc; ori creºte, ori se
prãpãdeºte. Aºa ºi noi, trebuie sã creºtem în viaþa cea sufleteascã.
O trezire din pãcate fãrã creºtere în Domnul ºi în tainele mîntuirii
sufleteºti n-ajunge nimic.
Tainicã este ºi creºterea seminþei; ea îºi înfige mai întîi
rãdãcinile în pãmînt ºi-apoi soarbe darurile cerului de sus: ploaie,
cãldurã, luminã. Tot aºa de tainicã este ºi creºterea noastrã în cele
sufleteºti. Mai întîi grãuntele credinþei trebuie sã pãtrundã în
adîncimile vieþii noastre, ºi-apoi viaþa noastrã ºi sufletul nostru
sã stea veºnic sub revãrsarea darurilor de sus: sub ploaia, cãldura
ºi lumina harului ºi darului Duhului Sfînt. Grãuntele rodeºte mai
întîi iarbã, apoi spic ºi pe urmã grîu deplin în spic. Însã vai, atîþia
creºtini rãmîn numai la iarbã ºi spice de vorbe frumoase, de forme
goale, dar roade de fapte bune n-aduc. Toatã viaþa noastrã cea
sufleteascã n-are nici un preþ dacã n-ajunge pînã la grîu deplin în
spic: la roade de fapte bune.
 Pag. 427

Adu-þi aminte, iubite cititorule secerãtor, de cuvintele

Mîntuitorului: ªi cînd este coaptã roada, pune îndatã secera în ea,
pentru cã a venit seceriºul (Marcu 4, 28) .
Ceea ce se întîmplã cu holda ta, se va întîmpla ºi cu tine. Cînd
va sosi timpul seceriºului, timpul morþii tale, Domnul va trimite
îndatã slugile Sale sã strîngã roadele (Matei 21, 34) . Alegeþi
n eg h i n a º i o ar u n caþ i î n f o c - va zice Domnul - iar gr î u l î l
strîngeþi în hambarul Meu (Matei 13, 30) . Oare în ogorul vieþii
tale ce va afla, grîu sau neghinã?
Ferice de cel ce merge la groapã ca grîul cel copt care la
vremea sa s-a secerat (Iov 5, 25).
Duhule Sfinte! Adu-mi aminte neîncetat de ziua cea mare a
seceriºului, cînd se va alege neghina din grîu. Duhule Sfinte!
Întreabã-mã neîncetat, ziua ºi noaptea: Suflete, ce va fi cu tine în
ziua cea mare a seceriºului?... vei fi tu aflat un grîu copt, sau o
neghinã rea de aruncat în cuptorul iadului?...
Pag. 428

Din pildele Mîntuitorului - 3 - 1-II-1925

De nu se va naºte cineva de sus...

Chipul mai jos ne aratã vorbirea ce a avut-o Isus noaptea cu

Nicodim.
Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaº al
iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea ºi I-a zis: Învãþãtorule,
ºtim cã eºti un Învãþãtor, venit de la Dumnezeu, cãci nimeni nu
poate face semnele pe care le faci Tu, dacã nu este Dumnezeu cu
el. Drept rãspuns, Isus i-a zis: Adevãrat, adevãrat îþi spun cã, dacã
un om nu se naºte din nou, nu poate vedea Împãrãþia lui
Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum se poate naºte un om bãtrîn?
Poate el sã intre a doua oarã în pîntecele maicii sale ºi sã se
nascã? Isus i-a rãspuns: Adevãrat, adevãrat îþi spun, cã, dacã nu
se naºte cineva din apã ºi din Duh, nu poate sã intre în Împãrãþia
lui Dumnezeu. Ce este nãscut din carne, este carne, ºi ce este
nãscut din Duh, este duh. Nu te mira cã þi-am zis: Trebuie sã vã
naºteþi din nou. Vîntul suflã încotro vrea, ºi-i auzi vuietul; dar nu
ºtii de unde vine, nici încotro merge. Tot aºa este cu oricine este
nãscut din Duhul. Nicodim I-a zis: Cum se poate face aºa ceva?
Isus i-a rãspuns: Tu eºti învãþãtorul lui Israel, ºi nu pricepi aceste
lucruri? Adevãrat, adevãrat îþi spun, cã noi vorbim ce ºtim, ºi
mãrturisim ce am vãzut; ºi voi nu primiþi mãrturia noastrã. Dacã
v-am vorbit despre lucruri pãmînteºti ºi nu credeþi, cum veþi crede
cînd vã voi vorbi despre lucrurile cereºti? (Citiþi pe larg în Ev. de
la Ioan cap. 3, vers. 1-12).
O, ce tainã mare i-a spus Isus noaptea lui Nicodim, dar
Nicodim nu înþelegea aceastã tainã, ba încã se ºi mira cînd i s-a
spus cã trebuie sã se nascã de sus. Tot aºa se mirã ºi azi oamenii
cînd îi întrebi ce înseamnã a te naºte de sus ºi cînd le spui cã ºi
ei trebuie sã se nascã de sus. Naºterea de sus e ºi azi taina cea
mare a mîntuirii noastre sufleteºti. Fãrã naºterea de sus nu este ºi
nu poate fi mîntuire sufleteascã. ªti tu cititorule ce înseamnã a te
naºte de sus? În unele Scripturi aceastã naºtere de sus se numeºte
ºi naºterea din nou ºi e bine ºi una ºi alta. A te naºte de sus
înseamnã a te naºte din nou, dar a te naºte din nou nu poþi decît
cu dar de sus.
A te naºte din nou înseamnã taina sf. Botez prin care ne-am
nãscut a doua oarã. Dar acest botez încã nu-i de-ajuns pentru
mîntuirea noastrã sufleteascã. Nu e de ajuns sã te naºti creºtin, ci
trebuie sã te ºi faci creºtin - zice sf. Ioan Gurã de Aur. A te naºte
din nou înseamnã, iubite cititorule, sã te hotãrãºti pentru o viaþã
nouã cu Domnul; înseamnã sã ieºi din pãcate ºi sã începi o viaþã
nouã cu El. A te naºte din nou înseamnã sã-þi faci o legãturã vie
cu Mîntuitorul, înseamnã sã înþelegi ºi sã primeºti darul Crucii de
pe Golgota ºi prin acest dar omul tãu cel vechi sã se rãstigneascã
împreunã cu Isus (Rom. 6, 6) ... ca sã mori faþã de pãcat ºi sã
învii lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Rom. 6, 11) . A te naºte
din nou înseamnã sã o rup i d i n t r- o d at ã cu trecutul tãu cel
pãcãtos, aºa cum se rupe pomul cel sãlbatic (pãdureþul) cînd îl
taie grãdinarul ºi prin altoire îi schimbã firea ºi roadele.
 Pag. 429

A te naºte din nou înseamnã a pune aluat nou în fãina vieþii tale,
din care sã iese o viaþã nouã, o frãmîntãturã nouã, o fãpturã nouã
(1 Cor. 5, 7; 2 Cor. 5, 17) . A te naºte din nou înseamnã sã
te opreºti din calea rãutãþilor ºi sã te întorci la Domnul aºa cum
s-a întors Saul pe drumul Damascului ºi cum s-a schimbat Zacheu
vameºul, Magdalena ºi ceilalþi pãcãtoºi dupã ce s-au întîlnit cu
Mîntuitorul.

Aceastã naºtere din nou o poþi face numai cu dar ºi cu putere de

sus. Nicodim era un mare cãrturar ºi totuºi nu înþelegea ce
înseamnã a te naºte de sus. Nicodim era înconjurat de cãrþi ºi tot
nu pricepea aceastã învãþãturã. Da, da, pentru cã naºterea de sus
e o t ai n ã ce n u s e p o at e î n v ãþ a din cãrþi. Naºterea de sus e
puterea, e harul ºi darul ce se pogoarã de sus de la Duhul Sfînt.
Acest dar ºi har este ceva ce nu se poate spune cu vorba, este
ceva, cum a zis Isus, ca vîntul ce suflã de unde nu ºtii; este ceva
ca roua ce nu ºtii de unde iese noaptea ºi adapã pãmîntul; este
ceva ca aluatul care într-o noapte poate dospi un sac întreg de
fãinã. Naºterea de sus e o putere cereascã ce se pogoarã în viaþa
omului aºa cum s-a pogorît în viaþa lui Saul ºi l-a schimbat. Unii
trec într-o clipã prin aceastã naºtere de sus - ca Saul - la alþii
durerile naºterii din nou þin cu anii. Fãrã aceastã naºtere de sus,
nu este ºi nu poate fi mîntuire ºi viaþã adevãrat creºtineascã.
Nicodim cunoºtea învãþãtura lui Isus ºi totuºi pe lîngã aceasta i
s-a cerut sã se ºi nascã de sus. ªi azi sînt destui creºtini care
cunosc din scoarþã în scoarþã toate poruncile, toate canoanele ºi
pãcatele, dar nu trãiesc o viaþã de creºtini pentru cã n-au fãcut
naºterea de sus. Sã facem aceastã naºtere ºi renaºtere sufleteascã
cãci fãrã ea nu este mîntuire sufleteascã. O viaþã trãitã clipã de
clipã cu Domnul, aceasta e dovada cã cineva s-a nãscut de sus.
Pag. 430

Cînd pãcatul te biruie la fiece pas, atunci n-ai trecut prin naºterea
de sus ºi n-ai primit dar de sus. Pentru aceastã naºtere de sus sã
ne rugãm mereu cu psalmistul: Inimã curatã zideºte în mine
Dumnezeule ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru ale mele.
Aºa fãcînd, Domnul va pune Duh nou ºi inimã nouã înãuntrul tãu.

Iatã stau la uºã ºi bat...

Iatã Eu stau la uºã ºi bat, de va auzi cineva glasul Meu, ºi va

deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el, ºi el cu Mine
(Apoc. 3, 20) .
Rãmîneþi în Mine ºi Eu în voi pentru cã fãrã de Mine nu puteþi
face nimic (Ioan 15, 4-5) .
Ierusalime, Ierusalime, de cîte ori am vrut sã strîng pe copiii
tãi, cum strînge gãina puii sãi sub aripi ºi n-ai vrut. Iatã vi se lasã
casa voastrã pustie... (Matei 23, 37-38) .
Minunat e chipul din dreapta ºi cuvintele de lîngã el.
Mîntuitorul a spus aceste cuvinte prin gura evanghelistului Ioan.
Mîntuitorul este Cel ce bate la uºã, iar uºa ºi casa unde vrea sã
intre, este, dragã cititorule, inima ta, este casa inimii tale.
Mîntuitorul bate la uºa inimii tale ºi cere intrare. Dar uºa e
încuiatã ºi zãvorîtã. Iederã ºi buruieni de pãcate au crescut pe
lîngã ea în semnul cã pentru Domnul nu s-a mai deschis de multã
vreme. O, ce glas dulce s-aude la uºa inimii tale, iubite frate - ºi
tu nu-l auzi? O, cîtã dragoste stã la uºa inimii tale ºi tu n-o
primeºti? O, cu cîtã rãbdare aºteaptã ºi bate mereu Mîntuitorul la
uºa inimii tale ºi tu tot nu deschizi? O, ce bucurie, ce pace, ce
dar, ce fericire ºi ce luminã vrea Mîntuitorul sã bage în casa ta ºi
tu nu vrei sã-L primeºti? Demult tot aºteaptã la uºã, de ani de zile
bate tot mai stãruitor la uºa inimii tale ºi tu nu vrei sã-L primeºti?
Taina mîntuirii sufleteºti aceasta este: sã-þi deschizi larg inima
ºi viaþa ºi sã zici: Intrã Mîntuitorule Doamne ºi Te fã Tu Stãpîn,
Poruncitor ºi Împãrat în casa inimii mele. Eu Îþi dau Þie inima
mea, Îþi dau Þie toate vorbele mele, toate gîndurile mele, toate
faptele ºi purtãrile mele. Eu Îþi dau Þie toate cheile de la toate
încãperile inimii mele. Eu Îþi dau Þie ºi toate lipsurile, toate
necazurile ºi toate frãmîntãrile mele. Ia-mã Tu Doamne în grija
Ta!... Cînd astfel L-ai primit pe Domnul, o mare schimbare se
face în casa ta ºi în viaþa ta aºa cum s-a fãcut în casa lui Zacheu
dupã ce a intrat Isus în ea ºi în casa lui Iair dupã ce Isus a înviat
mortul din ea.
O, dragã cititorule! De ai ºti tu ce bucurie ºi fericire intrã în
casa ta dupã ce I-ai deschis Domnului uºa inimii tale! Cei mai
mulþi oameni trãiesc în credinþa greºitã cã trebuie sã se lase de
prea multe plãceri ca sã-L primeascã pe Domnul. Este aceasta o
mare înºelãciune pe care o vezi numai dupã ce ai gustat din
bucuria ce þi-o dã o viaþã trãitã cu Domnul. Într-o þarã din Africa,
spun învãþaþii cã oamenilor de acolo li se pare amar zahãrul ºi
dulcele de la noi, pentru ei amarul nostru e dulce. Aºa, dupã ce ai
gustat dintr-o viaþã cu Domnul, îþi vine sã strigi: O, prostul de
mine, acuma vãd eu cît e de amar ceea ce mi se pãrea dulce ºi
plãcut în lume...
 Pag. 431

Alþi oameni L-ar primi pe Domnul în casa inimii, dar aºa ca sã

nu-i descuie toate încãperile. ªi-ar mai lãsa, unii cheile de la lada
cu bani, alþii atare patimã ºi plãcere, dar Domnul nu intrã decît
acolo unde I se predau toate încãperile inimii. O, ce lucru dureros
vãd eu în chipul de mai jos cînd mã gîndesc cã pentru Domnul,
oamenii nu vreau sã deschidã uºa inimii lor, dar o deschid larg
pentru fel de fel pofte, plãceri, mînii, pizme, minciuni, etc. O
ispitã, o poftã rea îi destul sã ciocãne odatã ºi omul îndatã îi
deschide uºa.
Pag. 432

Dragã cititorule! Ia seama cã în multe chipuri ºi feluri bate

Isus la uºa inimii tale. În Ziua Judecãþii, Domnul va zice: Adã-þi
aminte fiule, cînd ai avut necazul acela ºi acela, boala aceea ºi
aceea, atunci eram la uºã ºi voiam sã intru în viaþa ta, dar tu nu
M-ai slobozit... cînd sãracul acela ºi acela þi-a cerut ajutor, Eu
eram la uºã, dar tu nu M-ai primit... cînd ai auzit predica aceea ºi
aceea, Eu eram la uºã, dar tu nu M-ai ascultat... cînd þi s-a dat sfat
sã citeºti Noul Testament, Eu te îmbiam sã citeºti învãþãturile
Mele; dar tu nu M-ai ascultat...
Deschide dragã frate uºa inimii tale sã intre pe ea Domnul cu
bucurie ºi fericire de mîntuire sufleteascã.
Deschide-I uºa îndatã ca nu cumva sã plece rostind la uºa casei
tale înfricoºata osîndã: Iatã þi se lasã casa pustie...
Sã ne rugãm zicînd: Îþi deschid uºa inimii mele, Mîntuitorule
Doamne, intrã în ea cu mîntuire precum ai intrat odinioarã în casa
lui Zacheu din Ierihon!

Aici locuieºte Isus Hristos?

Un preot din Anglia avea între pãstoriþii sãi ºi o femeie din

casa cãreia nicicum nu putea scoate cearta, sfada ºi înjurãturile.
Î n t r- o z i u n s t r ã i n ( p u s d e p r e o t ) i n t r ã î n c a s a f e m e i i c u
întrebarea:
- Aici locuieºte Domnul Isus Hristos? Femeia era cît pe-aci
sã-l înjure ºi îi rãspunse rãstit:
- Vezi-þi de drum nebunule!
Dar dupã ce s-a depãrtat omul, întrebarea lui începu sã o
stãpîneascã pe femeie. Ori încotro se întorcea, întrebarea aici
locuieºte Isus Hristos? îi suna mereu în urechi ca un cîntec de
care nu mai putea scãpa. Neliniºtea o duse la preot care-i arãtã
cum Isus Hristos voieºte sã intre ºi în casa ei, aºa cum a intrat în
casa lui Zacheu, dar ea cu nãravurile ei cele rele închide uºa
Mîntuitor u l u i . D i n acea cl i p ã f emei a s - a u mp l u t d e cãinþã
sufleteascã ºi s-a lãsat de nãravurile cele rele.

Domnul aºteaptã la uºã...

Isus Mîntuitorul nu deschide uºa inimii cu puterea; El nu este

un spãrgãtor de uºã; El strigã de afarã ºi aºteaptã rãbdãtor ca
omul sã-I deschidã, de aceea zice: De va auzi cineva glasul Meu...
Dar atît de puþini sînt care Îl aud. Unii nu-L aud pentru cã în casa
lor fac larmã ºi petrecanie patimile ºi pãcatele. Alþii Îl aud, dar nu
se îndurã sã-ºi lase plãcerile ºi pãcatele ca sã-L primeascã pe Isus
în locul lor. Cînd Isus deschide uºa, stã mai întîi în prag ºi zice
cãtre om: Dacã vrei sã intru ºi sã locuiesc aici, trebuie sã te laºi
de pãcatul acela ºi acela, de nãravul cela ºi cela... trebuie sã
domnesc Eu ºi sã poruncesc Eu în casa inimii tale ºi a sufletului
tãu.
Primeºte-L ºi tu pe Domnul în casa sufletului tãu ºi tu însuþi
te vei mira despre ce dar ºi binecuvîntare a intrat în casa ta ºi în
viaþa ta.
 Pag. 433

Partea Martei ºi partea Mariei

Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Sãi, Isus a intrat într-un sat.

ªi o femeie, numitã Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o sorã
numitã Maria, care s-a aºezat jos la picioarele Domnului, ºi
asculta cuvintele Lui. Marta era împãrþitã cu multã slujire, a
venit repede la El, ªi I-a zis: Doamne, nu-Þi pasã cã sorã-mea
m-a lãsat sã slujesc singurã? Zi-i dar sã-mi ajute. Drept rãspuns,
Isus i-a zis: Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi ºi
te frãmînþi tu; dar un singur lucru trebuieºte. Maria ºi-a ales
partea cea bunã, care nu i se va lua (Luca 10, 38-42) .

Cele douã surori - Marta ºi Maria - stau înaintea noastrã cu o

adîncã învãþãturã sufleteascã. În chipul celor douã surori e pusã
însãºi viaþa noastrã, cu cele douã pãrþi ale ei: cu grija de cele
sufleteºti ºi cu grija de cele trecãtoare. Grija de cele sufleteºti e
partea Mariei din viaþa noastrã, iar partea Martei e grija de cele
t r ecãt o ar e. Aces t e d o u ã s u r o r i t r eb u i e s ã t r ãi as cã î n b u n ã
înþelegere. Isus n-a osîndit pe Marta pentru cã alerga în lucrul ei,
ci a mustrat-o pentru cã o chema pe Maria sã se ridice de la
picioarele Lui. Mîntuitorul zicea: Marto, Marto, spre multe te
sileºti... adicã bine faci cã eºti harnicã, dar îþi mai trebuie ceva:
îþi trebuie ºi þie partea cea bunã pe care ºi-a ales-o Maria, altcum
n-ajunge nimic toatã hãrnicia ºi alergarea ta... Aºa e, dragã
cititorule ºi cu viaþa noastrã. E bunã partea Martei din viaþa
noastrã: hãrnicia, munca, truda, strîngerea de averi, dar n-ajung
nimic dacã am uitat partea Mariei: grija ºi îngrijirea de cele
sufleteºti.
Pag. 434

Între cele douã surori - Marta ºi Maria - a fost o micã

neînþelegere ºi Mîntuitorul a fãcut pace între ele, arãtînd cã Marta
trebuie sã se aplece spre partea bunã a Mariei, sã fie supusã ei. În
acest chip trebuie împãcate ºi în viaþa noastrã partea Mariei ºi
partea Martei, grijile cele sufleteºti cu cele trecãtoare. Se pare
însã cã în viaþa celor mai mulþi oameni, cele douã surori se ceartã
mai departe între ele. Marta nu lasã pe Maria sã stea la picioarele
lui Isus; grijile cele lumeºti ºi trecãtoare înghit pe cele sufleteºti.
Marta biruie pe Maria.
Eu te întreb, iubite cititorule ºi iubitã cititoare, cum se înþeleg
aceste douã surori în viaþa ta? Eu te întreb care este partea Mariei
din viaþa ta? O! Ce lucru dureros! Partea Mariei, partea
Domnului, partea sufletului din viaþa celor mai mulþi oameni e
partea cea mai slabã ºi neluatã în seamã, aºa dupã cum ºi Cain a
dat bucatele cele mai slabe pentru partea Domnului. Partea Mariei
din viaþa celor mai mulþi oameni sînt cele cîteva cruci ce le fac în
grabã seara ºi dimineaþa; cîteodatã mai dau ºi pe la sfînta bisericã,
dar mai regulat pe la crîºme ºi petreceri. Am cunoscut o femeie
care era biruitã de Marta, chiar ºi cînd mergea la bisericã. Lucra
ºi alerga forfota duminicã dimineaþa pînã la ora 10 ºi apoi se
repezea un pic ºi la slujbã; se ruga în grabã sã-i dea Dumnezeu
ajutor la economie, sãnãtate la vite, belºug în bucate ºi pe la Fie
Numele Domnului... se ºtergea repede afarã, ca nu cumva predica
s-o prindã la bisericã ºi sã întîrzie de la alte lucruri mai grabnice
decît Cuvîntul lui Dumnezeu. O! Ce greºealã! Viaþa noastrã ar
trebui sã fie copleºitã ºi biruitã de partea Mariei, de partea cea
bunã, care nu se va lua de la noi cînd vom muri, dar e copleºitã
de partea Martei care se va lua de la noi cînd vom muri.
De cînd eram preot la sate, mi-aduc aminte cã foarte mulþi
credincioºi se scãpau de banii cei rãi, cumpãrînd pe ei lumînãri
sau aruncîndu-i în colecta bisericii. Aºa e ºi cu partea Domnului
din viaþa celor mai mulþi oameni; cei mai mulþi cred cã se pot
plãti de aceastã parte cu cîte un ban rãu, aruncînd pentru partea
Domnului cîte un Tatãl nostru sau o cruce fãcutã cu grabã.
Împãrãþia lui Dumnezeu nu se poate cumpãra cu bani rãi, ci
numai cu bani buni, adicã cu o viaþã pusã ºi trãitã în slujba
Domnului.
Într-un numãr al gazetei Lumina Satelor, a fost o ºtire despre
cum s-a aprins casa unei femei ºi femeia a scos ce a putut de prin
casã, dar ºi-a uitat copilul în foc. Aºa-i ºi cu cei mai mulþi
oameni: tot aleargã, hurducã, strîng la chei, lãrgesc hambare ºi
moºii, dar îºi uitã sufletul în pieire aºa cum ºi-a uitat femeia
copilul în foc.
O! Ce dar mare este sã trãieºti o viaþã pusã la picioarele lui
Isus ca Maria. Dar acest dar nu-l poþi simþi ºi avea pînã n-ai aflat
cu adevãrat pe Isus Mîntuitorul. Cînd ai aflat cu adevãrat pe Isus,
Mîntuitorul tãu, care a murit pentru tine ºi mîntuirea ta, atunci
nimeni ºi nimica nu te mai poate ridica de la picioarele Lui. Cînd
ai aflat cu adevãrat pe Domnul, atunci nu cauþi sã te scapi de
partea Mariei aºa de mîntuialã cu fel de fel de nimicuri, ci grijile
cele sufleteºti îþi copleºesc viaþa cu totul.
 Pag. 435

Cînd trãieºti o viaþã pusã la picioarele lui Isus, atunci n-ai griji ºi
frãmîntãri, cãci El are grijã de tine (Psalm 39, 23) . Cei mai
mulþi oameni sînt veºnic frãmîntaþi ºi îngrijoraþi ca Marta din
Evanghelie, pentru cã le lipseºte partea cea bunã a Mariei din
viaþa lor. Eu vã zic, iubiþilor cititori, alegeþi partea Mariei pentru
ca sã scãpaþi de frãmîntãrile ºi îngrijorãrile cele lumeºti ale
Martei ºi sã aflaþi cã adevãrate sînt vorbele lui Isus: Cãutaþi mai
întîi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui ºi toate celelalte vi
se vor da pe deasupra (Matei 6, 33) .

Calea cea îngustã ºi calea cea largã

Intraþi pe uºa (poarta) cea strîmtã cã largã este uºa ºi latã

calea care duce la pierzare ºi mulþi sînt cei ce intrã prin ea. Cã
strîmtã este uºa ºi îngustã calea care duce la viaþã ºi puþini sînt
cei ce o aflã pe ea (Matei 7, 13-15) .
Luptaþi-vã sã intraþi pe uºa cea strîmtã cã mulþi vor cãuta sã
intre ºi nu vor putea îndatã ce stãpînul casei se va scula ºi va
încuia uºa (Luca 13, 24-25) .
Eu sînt Uºa, prin Mine dacã va intra cineva, se va mîntui
(Ioan 10, 19) .

Aºa zice Domnul: Iatã Eu am pus înaintea voastrã calea vieþii

ºi calea morþii (Ier. 21, 8) , staþi dar la drumuri ºi întrebaþi de
cãrãrile Domnului cele veºnice ºi vedeþi care este calea cea bunã
ºi mergeþi pe ea ºi veþi afla odihnã sufletelor voastre
(Ier. 6, 16) . Aºa zice Domnul: Mãrturie sã-Mi fie astãzi cerul
ºi pãmîntul cã viaþa ºi moartea, binecuvîntarea ºi blestemul am
pus înaintea feþei tale. Alege viaþa ca sã trãieºti. Iubeºte pe
Domnul Dumnezeul tãu, ascultã glasul Lui ºi te alipeºte de El cãci
aceasta este viaþa (Numeri 30, 19-20) .
Minunatã este învãþãtura lui Isus despre uºa cea strîmtã ºi cea
largã. Parcã nici o tîlcuire nu mai trebuie la ea. O vedem aceastã
învãþãturã ºi dacã ne uitãm în jurul nostru. Cu vuiet mare ºi cu
înghesuialã mare aleargã lumea de azi pe uºa ºi calea cea largã,
dar pe calea cea îngustã abia se vede înaintînd o ceatã micã de
creºtini. Dar totuºi, o tîlcuire trebuie ºi la aceastã învãþãturã ce se
vede aºa de bine între noi.
Pag. 436

Sã luãm aminte! Despre calea cea strîmtã a vieþii, Isus zice cã

cei ce vreau sã apuce pe ea, trebuie sã o afle, dar despre calea cea
largã zice numai atît cã mulþi sînt cei ce intrã pe ea. Adicã vedeþi,
calea cea strîmtã trebuie aflatã pe cînd cealaltã stã larg deschisã
totdeauna înaintea noastrã.
ªti tu cititorule ce înseamnã sã afli calea cea îngustã a vieþii?
Înseamnã sã-L afli pe Isus Mîntuitorul cãci El a zis: Eu sînt
Calea, Adevãrul ºi Viaþa (Ioan 14, 6) . Eu sînt Lumina lumii,
cine vine la Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieþii (Ioan 8, 12) . Cine crede în Mine, va avea viaþa veºnicã
(Ioan 11, 26) . Sînt destui oameni care tot cunosc din scoarþã-n
scoarþã toate poruncile ºi toate canoanele, ºi totuºi merg pe calea
cea largã a pieirii. De ce? Pentru cã n-au aflat cu adevãrat pe
Mîntuitorul ºi nu trãiesc o viaþã cu El. Eu sînt Uºa, dacã va intra
cineva prin Mine se va mîntui - zice Isus (Ioan 10, 9) , adicã
trebuie sã-L afli mai întîi pe El, sã afli cã El te-a izbãvit de la
pieire ºi þi-a deschis uºa mîntuirii prin Scump Sîngele Sãu. Sã afli
calea vieþii, înseamnã sã afli cã Isus este Izbãvitorul tãu, Domnul
tãu, Stãpînul tãu, Prietenul tãu, Tovarãºul tãu de cãlãtorie, puterea
ta ºi scãparea ta. Sã afli calea vieþii înseamnã sã-þi dai seamã clipã
de clipã cã Domnul trãieºte cu tine ºi tu cu El. Oriunde vrei sã
pleci ºi sã mergi, sã te întrebi: Oare Domnul merge cu mine ori
ba? Oare Domnul merge cu mine la crîºmã în ziua Domnului? Ba.
Atunci nici eu nu merg. Oare merge Domnul cu mine noaptea cînd
merg sã fur, sã desfrînez? Ba. Atunci nici eu nu merg. Oare mai
stã Domnul cu mine cînd eu mint, sudui, batjocoresc, înºel? Ba.
Atunci mã las de rele ca sã rãmînã Domnul cu mine. Sã nu mergi
decît acolo unde ºi Domnul merge cu tine ºi sã nu faci nimic
înainte de a cere sfat de la El, zicînd: Cãile Tale Doamne aratã-mi
ºi mã învaþã cãrãrile Tale (Psalm 25, 4) . Englezii au o frumoasã
cîntare religioasã care începe aºa: Eu umblu în orice zi cu Isus. El
poartã greutatea mea ºi cu sfîntã puterea Lui mã scapã de calea
cea rea.
Cînd o astfel de legãturã ai ºi þi-ai fãcut cu Mîntuitorul, atunci
sã ºtii, dragã cititorule cã înaintezi pe calea vieþii spre Ierusalimul
cel ceresc. Calea vieþii este îngustã ºi plinã cu multe greutãþi, dar
totuºi e atît de uºoarã ºi plinã de odihnã ºi de bucurie pentru cine
cãlãtoreºte împreunã cu Domnul Isus ºi îºi predã în mîinile Lui ºi
în grija Lui toatã viaþa, toate faptele, toate vorbele ºi toate
gîndurile. Cînd voi sfîrºi calea cu Domnul meu, o ce bucurie voi
avea ºi o ce fericire veºnicã!
Ai aflat tu cititorule, calea cea strîmtã a vieþii, sau ai apucat pe
calea cea largã a pieirii? Cu adevãrat, largã este calea ce duce la
pieire. Cînd apuci odatã pe calea cea rea, te duci înainte ca pe
gheaþã. Aºa se duce beþivul, aºa se duce lacomul, aºa se duce
desfrînatul precum zice ºi Scriptura: Calea spre iad este calea ce
duce la desfrînare - ºi la alte pãcate - ºi toþi cei ce apucã pe ea nu
se mai întorc înapoi pe cãrãrile vieþii (Prov. 7, 27) . Eºti tu pe
aceastã cale de pieire, dragã cititorule? Aflã cã Isus te cautã ca pe
oaia cea pierdutã. Domnul te aºteaptã ca pe fiul cel pierdut.
 Pag. 437

Opreºte-te din calea morþii ºi ca fiul cel pierdut din Evanghelie te

întoarce îndatã la calea vieþii. Întoarce-te numaidecît, apucã pe
calea vieþii chiar azi, cãci mîine poate se va închide uºa; va sosi
moartea ºi atunci e prea tîrziu...
Ferice de cel ce în ceasul morþii poate cînta cu psalmistul: Pe
calea poruncilor Tale am alergat Doamne (Psalm 119, 32) , de la
calea cea rea am oprit picioarele mele ca sã pãzesc cuvintele Tale
(Psalm 119, 101) , fãclie picioarelor mele a fost Cuvîntul Tãu ºi
luminã cãrãrilor mele (Psalm 119, 105) .
Sînt cãi ce se par omului drepte ºi pe urmã duc în fundul
iadului (Prov. 16, 27) . Domnul vede toate cãile omului ºi toate
urmele lui le socoteºte (Prov. 5, 21) . Pentru cel înþelept, calea
vieþii duce tot în sus, ca sã se fereascã de iadul de jos
(Prov. 15, 25) .

Temelia cea de piatrã ºi temelia cea de nisip

De aceea, pe oriºicine aude aceste cuvinte ale Mele, ºi le face,

îl voi asemãna cu un om cu judecatã, care ºi-a zidit casa pe
stîncã. A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vînturile ºi au
bãtut în casa aceea, dar ea nu s-a prãbuºit, pentru cã avea
temelia ziditã pe stîncã. Însã oriºicine aude aceste cuvinte ale
Mele, ºi nu le face, va fi asemãnat cu un om nechibzuit, care ºi-a
zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat
vînturile ºi au izbit în casa aceea: ea s-a prãbuºit, ºi prãbuºirea
i - a f o s t m a re . D u p ã c e a s f î r º i t I s u s c u v î n t ã r i l e a c e s t e a ,
noroadele au rãmas uimite de învãþãtura Lui; cãci El îi învãþa ca
Unul care avea putere, nu cum îi învãþau cãrturarii lor
(Matei 7, 24-29) .

Cunoscut-ai tu iubite cititorule pînã acum aceastã

preafrumoasã asemãnare pe care a spus-o Isus Mîntuitorul? Dacã
n-ai cunoscut-o ºi n-ai auzit încã de ea, citeºte-o acum cu luare
aminte ºi gîndeºte-te bine asupra ei, cãci în ea e vorba ºi despre
tine ºi mîntuirea ta sufleteascã. ªtii tu care este temelia cea de
piatrã pe care trebuie sã-þi clãdeºti casa vieþii tale? Ascultã dragã
cititorule cã iatã îþi rãspunde Cuvîntul lui Dumnezeu:
Pag. 438

Cã altã temelie nimeni nu poate sã punã afarã de aceea care este

pusã, care este Isus Hristos (1 Cor. 8, 11) . Iatã Scriptura ne
spune lãmurit cã temeiul ºi temelia vieþii este Isus Hristos pe care
L-a trimes Tatãl ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre
(1 Ioan 4, 9-10) . Viaþa ta e aºezatã pe temelia cea de piatrã
cînd ai înþeles Jertfa ºi darul Crucii de pe Golgota, cînd ai înþeles
cã tu ai scãpat de pieire prin Jertfa ºi moartea Mîntuitorului ºi
viaþa ta e un dar primit de la El ºi trebuie sã o pui întreagã în
slujba Lui. Cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie, atunci eºti a lui
Dumnezeu zidire (1 Cor. 3, 9) , atunci eºti casa lui Dumnezeu
ºi Duhul lui Dumnezeu locuieºte în tine (1 Cor. 3, 16) . Numai
cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie, poþi sã ºi faci Cuvîntul lui
Dumnezeu. Cînd þi-ai pus viaþa pe aceastã temelie, din om lumesc
te faci un om duhovnicesc, dintr-un om vechi un om nou
( E f e s . 4 , 2 4 ) , o f ã p t u r ã n o u ã ( 2 C o r . 5 , 1 7 ) ; d i n t r- u n
prãpãdit ºi pãtimaº, te faci nebun pentru Hristos (2 Cor. 5, 17) .
Cînd temelia vieþii tale este Isus Hristos, atunci orice valuri, orice
furtuni de ispite, de patimi, de necazuri, de întristãri, de prigoane
s-ar scula împotriva ta, tu stai liniºtit, pentru cã viaþa ta este
clãditã pe stîncã.

ªi acum sã vedem cine sînt cei ce zidesc pe temelia cea de

nisip? Sînt cei pãcãtoºi, sînt cei ce stãruie în pãcate ºi nu vreau
sã primeascã pe Domnul ca sã scape de ele. ªi zgîrcitul - care-ºi
pune toatã încrederea ºi toatã inima în bani ºi averi - clãdeºte pe
nisip; ºi desfrînaþii, hoþii, beþivii, suduitorii, înºelãtorii ºi toþi care
beau fãrãdelegile ca apa, sînt case zidite pe nisip. Dar sã luãm
aminte cã sînt ºi oameni credincioºi ºi evlavioºi la pãrere, dar
viaþa lor e clãditã pe nisip. Aceºtia sînt cei ce ascultã cu drag
Cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu-L fac; aceºtia sînt cei ce se roagã
regulat ºi pãcãtuiesc regulat; merg ºi la bisericã unii, dar în viaþa
lor sînt rãi, pizmuitori, zgîrciþi, egoiºti. Eu am cunoscut creºtini
care regulat, de cîte ori se începea postul Crãciunului ºi al sf.
Paºti, se lãsau de beþie ºi sudãlmi; se pãrea cã încep a zidi pe
temelia cea de piatrã, dar îndatã ce sosea Crãciunul cu balurile ºi
valurile petrecerilor, într-o clipã se surpa clãdirea ºi iarãºi
rãsunau crîºmele de beþiile ºi înjurãturilor lor. Aceºti creºtini
aveau o temelie fãrã Hristos.
 Pag. 439

Lipsea piatra din temelia clãdirii ºi de aceea o rãsturnau valurile

ispitelor. Am încercat pãrinte sã fac ceea ce mã înveþi, dar nu
pot, - îmi zicea un pãtimaº beþiv. Nu putea, pentru cã nu-ºi pusese
hotãrîrea pe temelia cea de piatrã. Piatra pe care au lepãdat-o
zidarii (Luca 20, 17) e ºi azi Isus Hristos ºi de aceea trosnesc în
toate pãrþile clãdirile sufleteºti ale oamenilor de azi.
Dar fiecare sã ia bine seama cum clãdeºte deasupra
(1 Cor. 3, 10) aºa vã zic ºi eu cu ap. Pavel. Puneþi-vã casa
vieþii pe temelia cea de piatrã... pînã nu-i prea tîrziu, cãci vine
moartea ºi atunci nu mai aveþi vreme. Eu am slujit 10 ani ca preot
ºi am vãzut mulþi oameni murind. O, ce cumplitã este moartea
pãcãtoºilor! Întocmai ca oamenii ce se vãd înecîndu-se în chipul
de mai sus, din dreapta, aºa cei pãcãtoºi în clipa morþii aleargã sã
scape de valurile pierzãrii, dar nu mai pot, cãci e prea tîrziu. Mã
înfior ºi azi cînd mi-aduc aminte cum mor pãcãtoºii ºi plin de
aceastã înfiorare, strig de aici de la gazetã: pune-þi omule casa
vieþii pe temelia cea de piatrã; pune-o acum pînã eºti viu, cãci la
moarte-i prea tîrziu!

O credinþã din popor...

În poporul nostru este o credinþã veche care spune cã orice

temelie de casã nouã cere jertfã de om. Din aceastã credinþã a
ieºit frumoasa poezie despre meºterul Manole care n-a putut
isprãvi mînãstirea de la Argeº pînã n-a îngropat în temelia ei pe
scumpa lui soþie. Aceastã credinþã trebuie trecutã mai departe ºi
în lumea noastrã sufleteascã. Nici viaþã adevãrat creºtineascã nu
putem clãdi dacã în temelia ei n-avem pusã Jertfa Mîntuitorului,
Scump Sîngele Lui.
Pag. 440

Ispita în pustie

Chipul de alãturi ne aratã ispitirea lui Isus în pustie cînd

diavolul s-a apropiat de El ºi de pe un munte înalt I-a arãtat Lui
toate împãrãþiile lumii într-o clipealã de vreme. ªi I-a zis Lui
diavolul: Þie Îþi voi da toatã stãpînirea ºi slava acestor împãrãþii;
cãci mie îmi este datã, ºi o dau oricui voiesc. Dacã dar, Te vei
închina înaintea mea, toatã va fi a Ta. Drept rãspuns, Isus i-a zis:
Î n a p o i a M e a, S at an o ! E s t e s cr i s : S ã t e î n ch i n i D o m n u l u i ,
Dumnezeului tãu, ºi numai Lui sã-I slujeºti. Diavolul L-a dus apoi
în Ierusalim, L-a aºezat pe streaºina acoperiºului Templului, ºi I-a
zis: Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-Te jos de aici; cãci este
scris: El va porunci îngerilor Lui sã Te pãzeascã; ºi: Ei Te vor lua
pe mîini, ca nu cumva sã Te loveºti cu piciorul de vreo piatrã.
Isus i-a rãspuns: S-a spus: Sã nu ispiteºti pe Domnul, Dumnezeul
tãu. Dupã ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El,
pînã la o vreme (Luca 4, 6, 13) .
Ispitirea lui Isus e plinã de învãþãturã pentru noi. Dacã
diavolul a cutezat sã se apropie cu ispitã de Însuºi Isus, Fiul lui
Dumnezeu, cu atît mai mult cuteazã sã se apropie de noi. În sute
de feluri ºi chipuri se apropie diavolul cu ispitele sale de noi. Pe
Isus, diavolul Îl ispitea ºi Îl îmbia cu toatã lumea ºi mãririle ei.
Aºa ispiteºte satana ºi azi. A mea este lumea, cu toate mãririle ei,
cu toate plãcerile ºi poftele ei - zice ºi astãzi satana - þie omule îþi
dau plãcerea asta ºi asta, mãrirea asta ºi asta, bogãþia asta ºi asta,
numai sã te închini mie ºi sã-mi slujeºti mie...
Diavolul trezeºte în oameni trufia, care de care sã fie mai
mare. Cãutaþi ºi veþi afla dragii mei, cã din aceastã ispitã izvorãsc
împerecherile (contrazicerile) ºi zavistiile de prin sate ºi oraºe, de
printre cei proºti ºi de printre cei învãþaþi (ºi certele politice
izvorãsc de aici).
Diavolul trezeºte în oameni lãcomia dupã banii ºi bogãþiile
acestei lumi. Cãutaþi ºi veþi afla cã izvorul tuturor rãutãþilor este
ºi azi iubirea de argint (1 Tim. 6, 10) , pe care o trezeºte în
oameni ispita diavolului. ªi apoi satana are ºi ce da gata omului:
ale lui sînt plãcerile ºi poftele acestei lumi pe care le împarte din
belºug celor ce se închinã lui. Cu aceste 3: cu trufia, iubirea de
argint ºi plãcerile pãcãtoase (desfrînarea, beþia, etc), parcã ia în
stãpînire diavolul lumea de azi.
Cum sã ne apãrãm de ispitele satanei? Cea mai bunã apãrare
este Mîntuitorul Hristos care a biruit pe satana ºi puterea lui.
Dacã-L ai pe Isus Hristos ºi Evanghelia Lui în inima ta, în casa
ta, în viaþa ta, în toate purtãrile ºi cãile tale, atunci satana nu se
poate apropia de tine. Sã nu te duci nicãieri unde nu poate intra
ºi Domnul cu tine cãci satana atunci îºi aflã prilej sã punã gheara
pe tine cînd te-ai depãrtat ºi te-ai lãsat de Domnul. De cîte ori
s i mþ i cã s e ap r o p i e s at an a cu i s p i t el e l u i d e t i n e, n u c r u þ a
genunchii; alungã-l pe satana cu rugãciunea.
 Pag. 441

Dragã cititorule! Iatã înaintea ta stã Lumina ºi întunericul,

moartea ºi Viaþa. Domnul te cheamã în sus la viaþã, iar diavolul
aratã cu mîinile în jos, adicã te cheamã în jos la pieire. Unul vrea
sã te ridice, altul vrea sã te coboare. Unul vrea sã te scape, altul
vrea sã te omoare. Amîndoi te cheamã ºi tu trebuie sã alegi ºi sã
te hotãrãºti cãci nimeni nu poate sluji la doi domni... nu puteþi
sluji lui Dumnezeu ºi lui mamona (Luca 16, 13) .

Cei mai mulþi oameni îºi pierd sufletul tocmai pentru asta cã-ºi
închipuie cã pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi diavolului. Alege frate
dragã, alege pe Domnul de Stãpîn ºi Poruncitor al vieþii tale.
Primeºte-L pe El, rãmîi cu El ºi trãieºte cu El! Ia seama cã se va
apropia diavolul de tine cu fel de fel de ispite. Tu însã priveºte
neîncetat la Hristos ºi îi rãspunde cu Domnul Hristos: Înapoia
mea satano!...
Pag. 442

Cum se apãrã un creºtin împotriva ispitelor diavolului

Un creºtin adevãrat se apãra de ispitele diavolului în aºa fel

încît ori de cîte ori simþea pe diavolul apropiindu-se de el cu
cutare ispitã, cãdea în genunchi zicînd: Ce-i diavole, ai venit sã
mã chinuieºti, stai acum cã te chinuiesc eu cu rugãciunea... ºi se
ruga creºtinul cu cãldurã ºi dragoste ºi îl chinuia cumplit pe
diavolul care se depãrta scrîºnind din dinþi de ciudã ºi de durere.
Faci ºi tu aºa cititorule, ori te laºi biruit de satana?
Un alt creºtin se apãra aºa cã el fiind maestru, îºi þinea toate
uneltele de lucru împrãºtiate prin casã ca sã se vadã în orice clipã
înconjurat ºi înecat în lucru. Astfel diavolul îl afla totdeauna
grãbit de lucru ºi vãzînd cã nu poate face ispravã, fugea de la el
(se ducea la cei trîntori ºi leneºi, cã lenea-i cuibul cel cald al
ispitelor).
Cititorule! Prin rugãciune ºi muncã sã biruieºti ºi tu ispitele
diavolului. Privegheaþi ºi vã rugaþi - a zis Isus. Împotriviþi-vã
diavolului ºi el va fugi de la voi!

De ce se îmbatã oamenii la Anul Nou?

Eu socotesc cã diavolul a scornit cu mare vicleºug aceastã

datinã între creºtini. Diavolul vrea cu orice preþ sã tulbure mintea
ºi judecata omului în noaptea Anului Nou ºi în ziua Anului Nou,
ca nu cumva omul sã-ºi poatã da seama cum stã cu afacerile sale
sufleteºti ºi sã bage cumva de seamã cã el merge înainte cu paºi
repezi pe calea pieirii.
Diavolul a învãþat pe oameni sã se îmbete cînd trec pragul
anului.
Cu orice preþ ºi cu orice cheltuialã, oamenii þin la datina
nãroadã ºi diavoleascã sã-i afle Anul Nou beþi ºi sã se îmbete în
ziua de Anul Nou.
ªi asta e una din pricinile cã oamenii trec dintr-un an în altul
fãrã nici o schimbare sufleteascã. Cu pãcatele cu care ies din anul
cel vechi, cu acelea intrã în anul cel nou ºi tot cu acelea se
apropie ºi de capãtul anului ºi de... groapa din cimitir.
 Pag. 443

ªi chemînd pe prunc, l-a pus în mijlocul lor...

În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, ºi L-au întrebat:

Cine este mai mare în Împãrãþia cerurilor? Isus a chemat la El un
copilaº, l-a pus în mijlocul lor ºi le-a zis: Adevãrat vã spun cã
dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu ºi nu vã veþi face ca niºte
copilaºi, cu nici un chip nu veþi intra în Împãrãþia cerurilor. De
aceea, oricine se va smeri ca acest copilaº, va fi cel mai mare în
Împãrãþia cerurilor (Matei 18, 1-4) .
I-au adus ºi niºte copilaºi, ca sã Se atingã de ei. Dar ucenicii,
cînd au vãzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. Isus
a chemat la Sine pe copilaºi, ºi a zis: Lãsaþi copilaºii sã vinã la
Mine, ºi nu-i opriþi; cãci Împãrãþia lui Dumnezeu este a unora ca
ei . A d ev ãr at vã spun cã, o r i cin e n u v a p r i mi Î mp ãr ãþ i a l u i
Dumnezeu ca un copilaº, cu nici un chip nu va intra în ea
(Luca 18, 15-18) .

Aþi auzit ce-a fãcut Isus? A luat un copil ºi punîndu-l înaintea

ucenicilor, le-a zis: Amin zic vouã cã de nu vã veþi întoarce ºi nu
vã veþi face ca pruncii nu veþi intra în Împãrãþia Cerurilor.
Ucenicii erau încã biruiþi de ispita mîndriei, care dintre ei sã fie
mai mare în Împãrãþia Cerurilor (citiþi ºi la Marcu 9, 33-35). Isus
a pus înaintea lor o inimã de copil, învãþîndu-i cã ºi inima lor
trebuie sã fie curatã ºi curãþitã de patimi. ªi cu alte prilejuri, Isus
a pus copiii ca pe o pildã de mîntuire sufleteascã. În 3 locuri din
Evanghelie zice Isus cã nu vom putea intra în Împãrãþia Cerurilor,
de nu vom fi ca copiii
(Matei 18, 1-4; Marcu 9, 33-34; Luca 18, 15-17) .
Pag. 444

Oare de ce? De aceea pentru cã copilul este chip de curãþenie,

de nevinovãþie ºi inimã curatã, aºa cum trebuie sã fie ºi creºtinul
cel adevãrat. Despre iubirea cea adevãrat creºtineascã spune ap.
Pavel cã toate le crede, toate le suferã, toate le nãdãjduieºte, toate
le rabdã... nu pizmuieºte, nu se îngîmfã, nu se trufeºte, nu cautã
la ale sale, nu se întãrîtã, nu gîndeºte rãul... (2 Cor. 13) . Aºa e
ºi inima unui copil. Toate le crede cîte i se spun... toate le spune
din gurã aºa cum le simte în inimã, pentru cã vicleºug nu este în
inima lui ºi nici alte rãutãþi. Aºa trebuie sã fim ºi noi. Fraþilor -
zice ap. Pavel - nu cu mintea sã fiþi prunci, ci cu rãutatea sã fiþi
prunci, iar cu mintea sã fiþi oameni deplini (1 Cor. 14, 20) .
Iatã dar, iubite cititorule, cã orice copil ne este nouã o predicã
de mîntuire sufleteascã. Dar aceastã predicã este încã fãrã putere
asupra noastrã. Ca sã fie cu putere trebuie sã-L primim pe Isus
Mîntuitorul, adicã sã înþelegem cã numai Isus Mîntuitorul ne
poate face fii ai lui Dumnezeu, precum scrie în Evanghelie: Iar
cîþi L-au primit pe El, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui
Dumnezeu (Ioan 1, 12) . Bãgaþi de seamã, Isus nu zice cã i-a
fãcut pe oameni fii ai lui Dumnezeu, ci cã le-a dat lor putere sã
se facã fiii lui Dumnezeu, adicã omul însuºi trebuie sã se facã fiul
lui Dumnezeu cu darul ºi puterea ce i-o dã Mîntuitorul cu sfîntã
Jertfa Lui. Asta înseamnã dragã cititorule, sã înþelegi cã pãcatele
tale au rupt legãturile dintre tine ºi Tatãl ceresc, sã înþelegi cã
pãcatul a fãcut din tine un fiu al mîniei ºi pieirii sufleteºti ºi din
aceastã pieire te-a scãpat ºi te scapã Jertfa cea sfîntã a
Mîntuitorului. Jertfa Mîntuitorului te-a împãcat cu Dumnezeu
Tatãl ºi te-a fãcut fiul lui Dumnezeu, fiul cerului, fiul luminii.
O, ce bine e sã fii cu adevãrat fiul lui Dumnezeu. Atunci tu nu
mai ai nici o grijã. Toate grijile tale, toate dorinþele, toate cererile
ºi lipsurile tale le laºi în grija Lui, aºa cum copilul le lasã în grija
tatãlui sãu. Copilul are o încredere neþãrmuritã în tatãl lui; aºa
t r eb u i e s ã f i e º i f i u l Ta t ã l u i c e r e s c . C o p i l u l e î n l e g ã t u r ã
neîncetatã cu tata ºi mama lui: vorbeºte cu ei, cere de la ei, se
plînge cãtre ei. Aºa trebuie sã fie ºi un copil adevãrat al lui
Dumnezeu: sã vorbeascã neîncetat cu cerul, cu Dumnezeu, prin
rugãciune. Tatãl ceresc n-are copii muþi ºi cel ce nu se roagã e un
copil mut. Dragã cititorule! Viaþa ta sufleteascã e un copil; tu eºti
un copil duhovnicesc ºi trebuie sã creºti în darul lui Dumnezeu,
cum zice ap. Petru ( 2 P e t r u 8, 10) . De la botez se începe
aceastã creºtere sufleteascã ºi, o, unde ar putea ajunge omul dacã
ar creºte mereu în darul lui Dumnezeu. Sînt însã oameni mari,
bãtrîni, care abia sînt prunci rãi în Cuvîntul lui Dumnezeu.
Trebuie încã hrãniþi cu lapte - cum zice ap. Pavel la 2 Cor. 10, 18
- cã alte mîncãri mai grele încã nu pot suferi.
Dragã cititorule! Viaþa ta cea sufleteascã e un copil ºi acest
copil n-are pe nimeni în aceastã lume, ci trebuie sã stea de vorbã
cu cerul, cu Dumnezeu. Undeva am citit o poveste din þãrile
Rãsãritului. Un biet copilaº orfan se rãtãcise în pustie. Plin de
groazã umbla sã scape de la pieire. În depãrtare iatã se iveºte un
chip de om, dar cînd se apropie vãzu cã omul era o statuie de
piatrã. Un urlet fioros de animal sãlbatic se auzi în apropiere.
 Pag. 445

Atunci copilul se aruncã ºi cuprinzînd cu braþele sale chipul de

piatrã, strigã: Tatã dragã, scapã-mã! ªi, o minune, piatra cãpãtã
viaþã, chipul se fãcu în tatã care-ºi sãrutã copilul ºi îl scãpã de la
pieire.
Prin credinþa sa, un copil a fãcut tatã dintr-o piatrã. Cu noi
însã se pare cã povestea e de-a-ntoarselea. Noi avem un Tatã Viu
ºi nespus de Bun care tot strigã pe noi ºi ne cheamã la El; noi însã
se pare cã sîntem din piatrã; nu-L vedem, nu-L auzim. Ca ºi
copilul din pustie, s-alergãm la El ºi sã scãpãm la El în pustia
acestei vieþi plinã cu urletele fioroase ale patimilor ºi ispitelor de
suflet pierzãtoare. Eu te întreb încã odatã dragã cititorule, eºti tu
un f i u al l u i Du mn ezeu º i ai tu cu Dumnezeu Tatãl ceresc,
legãtura dintre tatã ºi fiu?

La judecãtorie...

Am fost zilele trecute sã mai vãd cîte ceva ºi pe acolo. Un om

era chemat la judecatã pentru cã vînase o caprã sãlbaticã în
vremea opritã. Omul se apãra aºa: E drept d-le judecãtor cã am
vînat, dar ºi birãul a vînat... ºi notarul a vînat... ºi acela ºi acela
a vînat... Legea nu întreabã dacã ºi alþii au fãcut aºa ori ba - zise
judecãtorul - ci te judecã dupã fapta ta.
Tot aºa se judecã ºi unii creºtini de azi: dacã cela ºi cela face
ceea ºi ceea, eu de ce sã nu fac, sau dacã nu fac ce fac ei, eu sînt
bun de tot. Aceasta e o greºealã. Dacã ºi legea din aceastã lume
te judecã dupã faptã, cu atît mai vîrtos în Ziua Judecãþii vei fi
judecat dupã Evanghelie ºi dupã faptele tale fãrã întrebare despre
cum au t r ãi t º i ce au fãcut alþii. În Ziua Judecãþii, Dreptul
Judecãtor nu te va întreba ce au fãcut alþii, ci ce ai fãcut tu!
Pag. 446

Cei ce au ieºit din pãcate ºi iarã s-au întors în ele

Chipul de mai jos nu este o nãscocire omeneascã, ci el se aflã

istorisit acurat aºa cum e în Evanghelie, la Luca cap. 11, 24, unde
Isus a zis: Duhul necurat cînd iese afarã dintr-un om, umblã prin
locuri fãrã apã, ºi cautã odihnã. Fiindcã n-o gãseºte, zice: Mã
voi întoarce în casa mea, de unde am ieºit. ªi cînd vine, o gãseºte
mãturatã ºi împodobitã. Atunci se duce de mai ia cu el alte ºapte
duhuri, mai rele decît el; intrã împreunã în casã, se aºeazã în ea,
ºi starea de pe urmã a omului aceluia ajunge mai rea decît cea
dintîi (Luca 11, 24-26).

Da, da, iubite cititorule, aºa este inima unui om care s-a hotãrît
odatã împotriva pãcatelor, dar pe urmã iarãºi s-a întors la ele.
Diavolul pîndeºte neîncetat ºi umblã roatã pe lîngã inima celui ce
s-a curãþit de pãcate ºi încearcã în fel ºi chip sã se poatã iarãºi
bãga înãuntru.
 Pag. 447

Ale diavolului sînt ºoaptele de care nu se mai poate scãpa cel

întors: Da’ ce umbli sã te faci de ruºine omule? Dã-te omule
iarãºi la rînd cu lumea cã te rîd oamenii!... Da’ bãrbat eºti tu ori
muiere slabã? ªi pe lîngã aceste ºoapte, diavolul se apucã ºi
aprinde mai tare poftele în cel întors ºi îi pune mereu înainte
plãcerile ºi pãcatele ce le-a avut ºoptindu-i: Da’ gustã omule, nu
fi prost, cã doarã nu vrei sã te faci cãlugãr (cãtre domni zice
diavolul cã plãcerile pãcãtoase sînt lucruri naturale). În faþa
acestor atacuri, creºtinul care slãbeºte lupta ºi nu se întãreºte
mereu în Domnul cu rugãciune ºi deprindere, dã înapoi ºi se dã
iarãºi la roatã cu lumea, cãzînd biruit de satana.
Atunci diavolul cel mare sare plin de bucurie ºi intrã în inima
celui cãzut ºi strigã cît îl þine gura: Haideþi fraþilor diavoli cã am
aflat o casã mãturatã ºi pusã la rînd în care putem face baluri ºi
petreceri în ea. Îi rîde barba de bucurie diavolului cel mare cînd
se aºeazã iarãºi în inima omului ca într-un scaun de domnie de
unde porunceºte ºi domneºte peste voia ºi faptele omului. Îngerul
D o mn u l u i s e d ep ar t ã mu s t r î n d p e c e l c ã z u t . S e d e p a r t ã º i
porumbelul, adicã darul ºi harul Duhului Sfînt. Într-o astfel de
inimã se face întuneric deplin ºi moarte veºnicã.
Cititorule! Noi stãm într-o luptã, într-o rãzboire neîncetatã cu
diavolul ºi ispitele lui. Roagã-te Domnului iubite cititorule, sã te
întãreascã sã poþi da tot înainte în aceastã luptã. De cazi ici ºi
colo, ridicã-te repede ºi mergi mai departe. Cine stã pe loc în
aceastã ofensivã împotriva diavolului, slãbeºte ºi cine dã înapoi,
pierde lupta.
Pag. 448

Mã voi scula ºi mã voi duce la tatãl meu...

Este de mare însemnãtate aceastã hotãrîre a fiului pierdut cãci

mîntuirea lui s-a început în clipa cînd a strigat: Mã voi scula ºi
mã voi duce la tatãl meu. Sã cercetãm puþin cum a ajuns fiul cel
pierdut la aceastã hotãrîre izbãvitoare.
Fiul cel pierdut s-a oprit în loc din calea rãutãþilor dupã ce
s-au gãtat banii, ospeþele ºi petrecerile ºi a ajuns la rãu, la lipsã
ºi foame. Rãul, lipsa ºi suferinþa au trezit în fiul cel pierdut cãinþa
pentru rãtãcirea sa ºi un dor fierbinte dupã casa tatãlui sãu.

Din aceasta sã înþelegem ºi noi cã suferinþa ºi necazurile vin

din depãrtarea lui Dumnezeu ca o solie, ca o chemare sã ne oprim
din calea morþii ºi sã ne întoarcem la calea vieþii.
O, ce minunatã predicã este predica necazurilor ºi suferinþelor
din aceastã lume - pentru cine vrea sã o audã ºi sã o înþeleagã.
Dar nici pe aceastã predicã atît de grãitoare n-o înþeleg cei mai
mulþi oameni. Mulþi îºi îneacã necazurile în pahar, ºi ca sã scape
de ele s-apucã de bãut ºi se dedau beþiei. Eu am cunoscut un om
care îºi plîngea regulat ticãloºia lîngã paharul cu bãuturã. Dar de
o astfel de pocãinþã rîdea diavolul ºi se bucura el de ea cãci a lui
era. Dragã cititorule! Suferinþa, rãul, necazul - sînt cea din urmã
predicã ºi chemare a Tatãlui ceresc. Cînd nici suferinþa nu te
poate opri din calea rãului atunci sã ºtii cã eºti pierdut. Pe cei
greu bolnavi ºi ameþiþi de greul bolii, doctorii îi împung cu un ac.
De simte bolnavul împunsãtura mai e nãdejde de el, altcum ba.
Aºa ºi cu suferinþele: de le simþi, mai poþi fi mîntuit, altcum ba.
ªi încã ceva. Sã înþelegem cã vremile noastre de azi sînt
Evanghelia fiului rãtãcit, arãtatã în chip mare. Ca ºi în calea fiului
rãtãcit, Dumnezeu a scos în calea oamenilor ºi popoarelor de azi
necazuri, suferinþe, greutãþi ºi lipsuri cumplite ca sã se opreascã
din cãile rãutãþilor.
 Pag. 449

Din pildele Mîntuitorului

de

Preot Iosif Trifa

50 pag. = 160.791 caractere = 34.530 cuvinte

3.779 propoziþii = 2.305 fraze - 5.130 rînduri

format Tabloid = 279 mm x 432 mm

Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de

Ion Lupiþa

- ostaº al Domnului -

Slãvit sã fie Domnul !

Astãzi în 30-I-2015 am corectat ºi aranjat definitiv aceastã carte

în format Tabloid cu font de 15 pct.

Ion Lupiþa

Printed in Canada.

9-XII-2020 - 8-V-2021

98 pagini - 45 grafice - 8-IV-2021

Pag. 450

Povestiri

religioase
 Pag. 451

Povestiri religioase

Strînse ºi prelucrare de Iosif Trifa, preot,

redactorul foii Isus Biruitorul

Dragii mei frãþiori ºi iubite surioare, stînd de vorbã cu fraþii

voºtri mai mari, mi-am adus aminte de una din tristeþile copilãriei
mele. Toate introducerile la cãrþi erau scrise aºa, ca pentru oameni
mari, încît nu mai înþelegeam mare lucru din ele. Nu de puþine ori
credeam cã ºi poveºtile sau povestirile pe care le voi citi în carte
sînt tot atît de greoaie. De aceea m-am gîndit sã vã scriu, ca unora
tare dragi mie ºi mai ales Domnului nostru Isus Hristos.
Povestioarele pe care, dacã nu ºtiþi sã le citiþi, vi le vor citi alþii,
iar dacã ºtiþi citi, le veþi citi ºi altora, cuprinse în cartea aceasta,
sînt cu adevãrat minunate. Se aseamãnã cu jucãriile voastre, doar
atît cã nu au roþi ºi nici rochiþe - precum au maºinuþele ºi pãpuºile
- ci au cuvinte ºi propoziþii, au personaje unul mai frumos ca altul
ºi mai ales, au ceva ce numai voi puteþi afla în ele. O liniºte dulce
ºi un gust de cozonac aºa cum simþi fie la piciorul bradului, în
aºteptarea lui Moº Crãciun, fie de Paºte cînd te gãteºti sã mergi
la bisericã. Poveºtile acestea nu-s simple poveºti. Veþi afla în ele
prieteni dragi, ca ºi hoþomani puºi pe fugã, veþi afla în ele oameni
deosebiþi care vi-L vor face mai prieten pe Dumnezeu. Poate cã
veþi citi seara înainte de culcare din ele sau poate la prînz, dupã
ce-aþi venit sau înainte de-a merge la ºcoalã sau poate dimineaþa
ca sã vã bine dispuneþi ºi mai ales sã-l luaþi coleg de joacã pe
vreunul din actorii poveºtilor acestora. Oricînd o veþi face, cartea
aceasta se va bucura cã paginile ei sînt mîngîiate de mînuþele
voastre. Poate cã v-o va citi doamna sau domnul de religie în
clasã sau poate cã, neaflînd-o el, i-o veþi dãrui voi, de dragul
colegilor voºtri. Iarãºi se vor bucura paginile cãrþii ºi toate
personajele care o alcãtuiesc. Poate cã o veþi citi cînd sînteþi
bucuroºi - o, cît se bucurã Maica Domnului ºi Pruncul Cel Sfînt
din braþele sale cînd sînteþi luminaþi de bucurie - sau poate cã o
veþi citi cînd sînteþi întristaþi - o, cît se întristeazã Maica ºi
Pruncul ei cînd sînteþi triºti. Nici la bucurie ºi nici la tristeþe nu
vã veþi afla singuri, ci cu Hristos Domnul, Prietenul Cel mai de
treabã ºi Cel mai de ajutor pentru voi, pentru noi toþi.
Gata. Vã las sã citiþi mai departe. Rugaþi-o pe bunica sau pe
bunicul, pe tati sau mami, pe vreunul din fraþi, dacã nu, sã vã
spunã o poveste. Una doar. ªi dacã vã va plãcea încercaþi sã aflaþi
de ce vã place. ªi mergeþi mai departe.
Copiii mei dragi, nu-i lucru mai întãritor pe lume decît citirea
din Scripturi, citirea de pagini frumoase de literaturã. ªtiu cã vi-s
picioarele gata de joacã - ºi nu-i rãu deloc asta - cum mai ºtiu cã
unii din voi, mai ales uriaºii ce-au început ºcoala, aveþi multe
teme. Din cînd în cînd sã vã aduceþi aminte iarãºi de El, de
Hristos, Cel mai de treabã coleg de bancã. Cartea ce-o veþi citi vã
va ajuta sã-L vedeþi mai bine.
Cu dragoste, Tãticul lui Costeluº.
P. S. Pentru pãrinþi ºi cei mari lucrurile sînt lãmurite mai pe
deplin - pe cît ne stã cu putinþã - în postfaþa cãrþii.
Acelaºi.
Pag. 452

Cuvînt înainte la ediþia din 1927

Au trecut patru ani de zile de cînd am început, prin gazeta

Lumina Satelor, o miºcare de însãnãtoºire sufleteascã ºi de
aducere a sufletelor la Mîntuitorul ºi la mîntuire. Întru izbînda
acestei munci am pus nu numai Evanghelia ºi predica mea, ci am
pus tot ceea ce credeam cã poate ajuta lucrul Domnului. Am
î n cer cat sã atrag în slujba Domnulu i º i p o ezi a p o p u l ar ã º i
povestea, deoarece, atît poezia cît ºi povestea sînt în firea
poporului; fac parte din firea ºi plãcerea lui. Þinînd seamã de
acest lucru, am publicat în Lumina Satelor mai multe povestioare,
încercînd ºi pe calea aceasta, sã intru cu învãþãturile Mîntuitorului
în sufletele cititorilor. Povestea e ºi ea o hranã sufleteascã mai
uºoarã; este un fel de mîncare uºoarã de lapte, despre care spune
ap. Pavel cã trebuie datã celor care nu pot încã mistui învãþãturi
mai grele.
Am bãgat de seamã cã poporul a citit cu drag aceste povestiri
ºi i-au plãcut mult de ele. Faptul acesta m-a îndemnat sã le strîng
aici laolaltã, în aceastã cãrticicã. Nu sînt iscodite ºi fãcute de
mine aceste povestiri. Eu le-am strîns ºi le-am prelucrat de prin
diferite cãrþi, reviste, gazete ºi le-am slobozit în popor ca sã facã
ºi ele slujbã pentru Evanghelia Mîntuitorului. Cartea aceasta
apare în ediþia a 2-a; este ºi acesta un semn cã e o carte ce se
citeºte cu plãcere ºi folos sufletesc.
Fie ca aceste povestiri sã poatã ajuta ºi ele multe suflete sã
iese din pãcate ºi rãutãþi.

Sibiu, la 15 martie 1927 Preot Iosif Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor.

Cuvînt înainte la ediþia din 1936

Poezia ºi povestea sînt în firea ºi plãcerea poporului nostru. De

aceea trebuie atrase ºi ele ºi puse în slujba Domnului. Lucrul
acesta l-am fãcut ºi la Oastea Domnului.
Încã de la început a rãsunat la Oastea Domnului ºi poezia
poporului pusã în slujba Domnului. Iar prin cartea aceasta, am
strîns ºi am trimis în popor o seamã de povestiri religioase, pe
care le-am aflat prin diferite cãrþi ºi reviste ºi le-am prelucrat pe
înþelesul poporului.
O mãrturie despre plãcerea cu care s-au citit aceste povestiri
e ºi faptul cã ele s-au tipãrit de patru ori. Iar acum, rînduite ºi
întregite din nou, le-am tipãrit a cincea oarã.
Povestirea e ºi o hranã duhovniceascã mai uºoarã, e un fel de
lapte pentru cei care nu pot încã mistui mîncãruri duhovniceºti
mai grele. Pe urma povestirilor putem pãºi mai uºor cu Cuvîntul
Evangheliei. Ajutã ºi ele lucrul Evangheliei.
Fraþii ostaºi sã foloseascã ºi aceste povestiri, sã foloseascã ºi
aceastã undiþã pentru pescuirea sufletelor din pãcate ºi rãutãþi.
Domnul sã binecuvînteze cu folos de mîntuire sufleteascã ºi pe
cei ce vor citi aceastã carte ºi o vor rãspîndi pentru binele altora.

Sibiu, la 20 decembrie 1936 Iosif Trifa, preot - redactorul foii Isus Biruitorul.
 Pag. 453

Mare-I Dumnezeu

Trãia odatã, în vremurile de demult, pe la începuturile

creºtinismului, un ceasornicar creºtin care la fiecare vorbã zicea:
Mare este Dumnezeu! În acea þarã domnea pe atunci un împãrat
pãgîn care ura mult pe creºtini. Auzise împãratul ºi de
ceasornicarul creºtin ºi prinsese urã pe el pentru vorba ce o avea.
Într-o zi, trimise dupã el sã-l aducã la curtea împãrãteascã.
- Te-am chemat sã-mi cureþi inelul acesta ºi poimîine sã mi-l
aduci. Ia seama cã uite, inelul are o piatrã scumpã; nu cumva sã
mi-o pierzi, cãci o plãteºti cu capul - zise împãratul.
- L-oi curãþa, înãlþate împãrate! Mare-I Dumnezeu!
Împãratul ia inelul, spunînd cã merge sã-l punã în cutie; intrã
într-o altã camerã, scoate repede piatra scumpã din inel, o trimite
pe un servitor sã o arunce în mare ºi întorcîndu-se, îi dãdu
ceasornicarului inelul împachetat fãrã piatrã, zicîndu-i:
- Acum poþi pleca la lucru; te-oi vedea cît de mare va fi
Dumnezeul tãu.
Ceasornicarul merse acasã ºi fiind cãtre searã, a pus cutia bine
în ladã, o încuie, rãmînînd sã se apuce de lucru dimineaþa. A doua
zi femeia lui se duse în tîrg sã cumpere niºte peºte proaspãt de
mîncare, iar el se apucã sã cureþe inelul. Dar desfãcînd cutia ºi
luînd inelul, a rãmas încremenit de spaimã: piatra cea scumpã
lipsea din inel. Deznãdãjduit, îºi puse mîinile pe cap ºi începu a
striga:
- Doamne Dumnezeule, mare eºti! Ce mã fac eu acum?
În vremea ceea, sosi femeia din tîrg cu peºtele ºi auzind ce se
întîmplase, se înfricoºã ºi ea. Pe ceasornicar îl aºtepta o moarte
sigurã. Între timp femeia se apucã sã taie peºtii, dar spintecînd cel
dintîi peºte, ce sã vezi? În pîntecele lui era o piatrã sclipitoare.
Ceasornicarul cum o vede, strigã plin de bucurie: Mare este
Dumnezeu!... Asta-i chiar piatra de la inelul împãratului.
ªi se-apucã ceasornicarul, curãþã inelul, iar a treia zi se înfãþiºã
cu el înaintea împãratului.
- Ei, l-ai curãþat? - întrebã împãratul.
- L-am curãþat preaînãlþate împãrate. Mare-I Dumnezeu!
Împãratul cînd vãzu inelul cu piatra în el, rãmase uimit.
- Sã-mi spui de unde ai luat piatra, cãci eu am aruncat-o în
mare.
- Ai aruncat-o, împãrate, dar... Mare a fost Dumnezeu!
ªi îi povesti împãratului întîmplarea cu peºtele. Cînd auzi
împãratul aceastã minunatã întîmplare, s-a sculat în picioare ºi
ridicîndu-ºi ochii spre cer, zise: Cu adevãrat, vãd ºi eu cã mare
este Dumnezeul tãu!
Pag. 454

Banul vãduvei

Se zice cã trãia odatã un împãrat care mult pãtimea de boala

trufiei ºi tare mult îi plãceau laudele ºi mãririle acestei lumi.
Într-o zi, acest împãrat îºi puse un gînd bun: sã zideascã o
bisericã mãreaþã, ca nici o alta din þarã. Dar ºi acest gînd bun îl
puse în cãruþa trufiei, cãci dãdu poruncã asprã sã nu ajute nimeni
cu nimic zidirea acestei biserici. Voia adicã sã se întoarcã tot
meritul ºi toate laudele numai asupra lui.
ªi s-a apucat împãratul ºi a chemat pe cei mai mari maeºtri
clãditori din împãrãþie ºi a zidit o bisericã minunatã cum nu s-a
mai pomenit. Strãluceau de departe aurul ºi podoabele în care o
îmbrãcase. Cînd a fost gata zidirea, împãratul a pus meºterii sã-i
scrie numele lui de ctitor în fruntea bisericii, deasupra uºii de la
intrare. ªi meºterii au scris cu slove de aur:

Am clãdit aceastã bisericã eu, împãratul þãrii,

pe toatã cheltuiala mea

Cînd toate au fost gata, împãratul alese o zi de sfinþire a

b i s er i ci i , º i l a acest p r azn i c a ch emat p e t o at e cãp et en i i l e
împãrãþiei, mulþime mare de cãrturari ºi norod. Cînd sosi ziua
hotãrîtã, împãratul s-a pus în fruntea cãpeteniilor ºi a oºtirilor ºi
a norodului ºi plecarã cu mare alai înspre noua bisericã. Dar cînd
au ajuns în fruntea bisericii, ce sã vezi? O minune! Numele
împãratului era ºters de pe tabla din fruntea bisericii ºi în locul ei
era scris aºa:

Am clãdit aceastã bisericã eu, vãduva N. N.,

pe toatã cheltuiala mea

Împãratul se tulburã pentru acest lucru ºi tot poporul se tulburã

împreunã cu el ºi o mirare mare cuprinse norodul. Împãratul dãdu
îndatã poruncã asprã sã se afle de este în împãrãþia lui o vãduvã
cu numele ce-i scris pe tablã în locul lui. Argaþii, nu peste mult
timp, au adus o femeie chiar din acel oraº, care purta numele de
pe tablã.
Sãrmana vãduvã, tremurînd de fricã, s-a aplecat în faþa
împãratului ºi astfel grãi:
- Înãlþate împãrate! Eu nu-s de vinã cu nimic... Eu sînt o
femeie sãracã ºi auzind cã se ridicã o bisericã aici în oraº, m-a
cuprins un dor sã ajut ºi eu cu ceva la casa Domnului dar, neavînd
bani sau al t ajutor, am cules un braþ de iarbã verde ºi l-am
aºternut în calea mãriilor voastre...
Auzind acest rãspuns, împãratul se ruºinã ºi înþelese cã
Dumnezeu a fãcut schimbarea numelui, ca sã-i arate cã orice
faptã, fie cît de bunã, se rãstoarnã dacã o pui în cãruþa trufiei.
 Pag. 455

Califul ºi diavolul

Un calif evlavios trãia odatã în Bagdad. El avea obiceiul sã se

roage în fiecare dimineaþã, la un ceas anumit. Se trezea ºi se ruga
regulat la ceasul obiºnuit. Într-o dimineaþã se scãpã cu somnul ºi
adormi. Era în primejdie sã-ºi piardã ceasul rugãciunii.
Un strãin intrã în odaia lui de dormit ºi îl trezi, grãindu-i:
- Mãria ta, scoalã-te, cã întîrzii de la ceasul de rugãciune!
- ªi cine eºti tu, cela ce ai venit sã mã trezeºti? - întrebã califul
speriat.
- Sînt un om bun ºi am venit sã fac o faptã bunã.
- Nu-mi vine sã cred... Tu eºti un om cu gînduri ascunse... ªi
î n f ãþ i º ar ea t a t e ar at ã cã eº t i u n o m r ã u . N u cu mv a t u eº t i
diavolul?

- Ba da, mãria ta, eu sînt diavolul, ºi iatã am venit sã te trezesc

la rugãciune. Prin asta vreau sã arãt cã ºi diavolul poate face ceva
bun. Nu sîntem noi, diavolii, aºa de negri ºi de rãi cum ne cred
oamenii. Noi am fost odinioarã îngeri buni ºi iatã, a mai rãmas ºi
în noi ceva bun.
- Mãi diavole! Mie nu-mi vine a crede spusele tale! Tu eºti un
ispititor; ispitirea e meseria ta. Trebuie sã fi venit aici cu ceva
gînd de înºelãciune. Pe numele viului Alah (dumnezeul lor), te jur
sã-mi spui cu ce gînduri ºi planuri ai venit sã mã trezeºti?
- Fiindcã m-ai jurat, iatã sînt silit sã-þi spun. Apoi eu am venit
aici cu un gînd de înºelãciune. De douãzeci de ani, tu te rogi
regulat în fiecare dimineaþã, la un ceas anumit. Dar noi, diavolii,
nu ne prea temem de aceastã rugãciune. Rugãciunea þi s-a fãcut o
datinã goalã. Te rogi regulat ºi pãcãtuieºti regulat.
Pag. 456

Din rugãciunea ta lipsesc duhul, cãinþa, cãldura ºi lacrimile. Din

rugãciunea ta lipseºte puterea. Acum, cãci te-ai scãpat sã dormi,
noi diavolii, ne-am zis: Omul acesta va întîrzia ceasul rugãciunii.
Cînd se va trezi, îi va pãrea rãu. De douãzeci de ani nu i s-a
întîmplat aºa ceva. În inima lui se va aprinde o mare pãrere de
rãu... Va începe sã se roage cu duh, cu cãldurã ºi cu lacrimi
fierbinþi de cãinþã, iar noi diavolii, de o astfel de rugãciune ne
temem. Astfel judecîndu-ne - încheie diavolul - iadul m-a trimis
pe mine, în fuga mare sã te trezesc la rugãciunea-þi obiºnuitã, ca
nu cumva sã te apuci a te ruga cu putere.
Acestea zicînd diavolul, se fãcu nevãzut, iar califul înþelese cã
trebuie sã-ºi schimbe felul de a se ruga.
Dar tu, dragã cititorule, cum te rogi?

Omul care se vede în lunã

Se zice cã odatã, demult, trãia un om tare lacom pe lumea asta.

De lacom ce era nici în praznice n-avea odihnã, ci cu zi, cu
noapte, cu praznic cu nepraznic, tot hurduca ºi lucra sã strîngã
averi.
Odatã, într-o duminicã, pe cînd clopotele chemau pe oameni la
sfînta bisericã ºi la rugãciune, omul cel lacom plecã la pãdure
sã-ºi aducã lemne de foc. Ajuns în pãdure, a legat o grãmadã mare
de vreascuri, a înfipt bãþul în ele ºi, zvîrlindu-le pe spinare, porni
cu ele spre casã.
 Pag. 457

Pe drum, iatã un moºneag îi ieºi în cale, îmbrãcat în haine de

sãrbãtoare.
- Bunã ziua!
- Mulþam dumitale!
- Dar încotro, ºi pînã unde?
- Pãi iacã am fost dupã lemne - rãspunse omul - cã vremea-i
scumpã ºi nu ne mai ajunge timpul sã le isprãvim pe toate.
- Rãu destul. N-ai auzit cã duminica-i ziua Domnului, e ziua
sufletului, e ziua cînd Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrãrile
Sale ºi a lãsat poruncã sã se odihneascã ºi omul ºi sã dea mãrire
ºi mulþumitã lui Dumnezeu?
- Ba mi se pare c-am auzit - rãspunse omul, aºa, cam în
batjocurã - dar mã temeam cã îmi furã cineva lemnele din pãdure,
ºi duminica o mai pot afla, dar lemnele ba.
Ba încã omul lungi hula ºi mai departe, zicînd cã-i tot atîta ºi
lunea ca ºi duminica, ºi sîmbãta ca duminica ºi toate celelalte zile,
cã toate zilele-s pe o formã de lungi, atît în cer cît ºi pe pãmînt.
- Dacã astfel este credinþa ta - zise atunci moºneagul, care era
Însuºi Dumnezeu Cel Sfînt - de acum înainte tot una sã-þi fie þie
ori aici jos pe pãmînt, ori acolo sus, în lunã. De acum înainte
locuinþa ta va fi colo sus în lunã, ºi sarcina de lemne sã n-o mai
poþi lãsa jos din spate, ci sã stai cu ea acolo în lunã ca sã te vadã
mereu oamenii ºi sã ia învãþãturã de la tine toþi cei care nu
cinstesc Ziua Mea!
Zicînd aceste vorbe, Dumnezeu Se fãcu nevãzut, iar omul
într-o clipã se trezi sus în lunã, ºi de atunci se vede cum stã acolo
cu sarcina de lemne în spate ca o predicã pentru Ziua Domnului.

Sfîntul Petru ºi capra

Cicã odatã cînd Dumnezeu cu sfîntul Petru umblau pe pãmînt,

Petru îºi luã îndrãzneala ºi zise:
- Doamne, bunãtatea Ta e prea din cale afarã de mare. Eºti atît
de puternic ºi cu toate acestea, laºi sã se petreacã în lumea asta
lucrurile aºa cum se petrec. Miºelul rãpune pe cel drept, cel tare
asupreºte pe cel slab ºi peste tot înfloresc rãutatea ºi nedreptatea.
Ei, sã fiu eu numai un an dumnezeu, ai vedea ce rînduialã aº face.
- Bine, zise Domnul, dacã tu crezi cã ai putea face lucrurile
mai bune, te las pe ziua de azi sã fii tu dumnezeu. Toate puterile
Mele Dumnezeieºti le pun în mîinile tale. Fã toate cum þi s-ar
pãrea þie cã ar fi mai bine.
ªi cu aceste vorbe, Dumnezeu predã lui Petru toiagul Sãu de
Pãstor al lumii.
Deodatã, iatã pe drum o biatã femeie sãracã ºi necãjitã scoate
o caprã la pãºune. Cînd o scoase pînã la un loc, femeia îºi adunã
mîinile ca de rugãciune ºi zise: Paºte cu Dumnezeu, cãpriþa mea,
cã eu trebuie sã mã duc la lucru în sat, sã-mi cîºtig pîinea...
Domnul sã te aibã în paza Lui. ªi cu aceste vorbe, femeia plecã
la lucru, iar capra rãmase de capul ei.
Pag. 458

- Petre, zise Dumnezeu, ai auzit ce a zis biata femeie? Þi-a dat

capra în seamã ºi tu trebuie sã grijeºti de ea sã nu i se întîmple
ceva. Femeia te-a rugat aºa de frumos ºi tu trebuie sã asculþi
rugãciunea ei.
Petru ce era sã facã? S-a grãbit sã asculte rugãciunea unei
sãrmane femei. Dar cãpriþa era tînãrã ºi neastîmpãratã ºi îndatã o
porni în salturi zburdalnice peste ºanþuri ºi coline, peste gropi ºi
mãrãcini. Pe sfîntul Petru îl luarã nãduºelile tot alergînd ºi
cãþãrîndu-se dupã ea ºi începu a ofta, mai ales cã era ºi o topenie
de cãldurã. În sfîrºit, a sosit ºi seara ºi ostenit de moarte, sfîntul
Petru a adus capra la locul unde o lãsase femeia. Dumnezeu îi ieºi
înainte zîmbind ºi îl întrebã prietenos:
- Ei, Petre, mai vrei Împãrãþia Mea încã pe o zi?
- Sfinte Doamne, rãspunse sfîntul Petru, ia-Þi înapoi toiagul
domniei ºi mã iartã, cã niciodatã, cîte zile voi trãi, nu voi rîvni
slujba Prea Mãriei Tale! O caprã am avut ºi eu de grijit ºi iatã
m-au trecut sudorile ºi-mi iese sufletul de ostenealã!...

Cum s-a ales lupul primar...

Lupul s-a dus odatã la leu, regele animalelor ºi-l rugã sã-l punã
primar peste oi. În acelaºi timp, trimise ºi pe vulpe ca sã punã o
vorbã bunã pe lîngã leoaicã.
- Nu se poate, lupule, rãspunse leul, sã fac acest lucru numai
pe rãspunderea mea. Voi aduna la sfat fiarele pãdurii, sã aud ºi
pãrerea lor.
ªi au fost adunate la sfat toate animalele sãlbatice. Nimeni nu
vorbi de rãu pe lup ºi toate au votat pentru el ºi l-au ales primar
la oi. Numai oile n-au fost întrebate. Leul a uitat sã le cheme ºi
pe ele la alegere...

Ce a cerut un rãutãcios

Vechii greci ºi romani erau pãgîni; credeau însã în zei

nemuritori cãtre care se rugau ºi cereau de la ei fel de fel de
ajutor. În legãturã cu aceastã credinþã, aveau romanii o poveste,
pe care o dãm mai jos.
Trãia odatã un om bogat care veºnic cîrtea despre soarta lui ºi
în toate rugãciunile se plîngea cãtre zei ºi cerea cîte ceva de la ei.
Dar pe lîngã asta, bogatul era ºi tare invidios. Alãturi de el trãia
un om sãrac ºi bogatul nu mai putea de ciudã vãzînd cã sãracul
trãieºte mai liniºtit decît el, iar cînd vedea cã dã înainte stãtea sã
moarã de necaz.
De la o vreme, ºi zeii din cer se scîrbirã de ponoasele ºi
cererile omului bogat ºi au hotãrît sã-l întrebe ce anume vrea.
Z eu l A p o l l o s - a co b o r î t p e p ãmî n t º i ar ãtîndu-i-se omulu i
nemulþumit îi zise:
- Omule! Plin este cerul nostru de vãicãrelile tale; iatã, am
venit pe pãmînt sã te ascult ce vrei, ºi sã-þi dau ce doreºti. Cere
de la mine orice ºi îþi voi da, cu o micã condiþie ce nu poate sã te
supere: tot ce vei cere de la mine sã dau vecinului tãu îndoit.
 Pag. 459

Omul s-a bucurat cînd a auzit cã orice va cere i se va da, dar

pe urmã se întristã foarte mult cînd a auzit cã vecinului i se va da
îndoit cît va primi el. O, cum ar fi voit sã cearã bani, avuþii, dar
decît sã le capete vecinul sãu îndoit, mai bine nimic! Pizma îl
chinuia cumplit ºi stãtea fãrã rãspuns la picioarele zeului.
- Ei bine - zise atunci zeul - iatã tu taci. Atunci de ce te
plîngeai?... Spune repede ce voieºti, cã plec.
Atunci invidiosul îºi ridicã capul în sus ºi cu un rînjet plin de
rãutate, zise:
- Puternice zeule! Dorinþa mea aceasta este: sã-mi scoþi un
ochi.
- ªi de ce aceastã cerere? - întrebã mirat zeul Apollo.
- Pentru cã vecinul meu, trebuind sã primeascã pe de douã ori
cît mine, lui va trebui sã îi scoþi amîndoi ochii...
Zeul, auzind acest rãspuns, se apropie plin de mînie de
rãutãcios, ºi atingîndu-i ochiul drept, zise:
- Ochiul acesta sã fie închis pe veci pentru lumina cereascã!
ªi omul îndatã orbi.
- Acum sã orbeascã ºi vecinul meu - zise cel orbit.
- Nu voi face acest lucru, om pãcãtos ºi nemernic - rãspunse
zeul. Eu am dat sã-þi alegi un lucru bun, tu însã ai ales un pãcat.
Ai fi meritat sã te orbesc îndatã de tot, dar þi-am lãsat un ochi
p en t r u ca s ã v ezi cu m voi spor i av er ea, b i n el e º i f er i ci r ea
vecinului tãu.
Acestea zicînd, Apollo plecã din nou spre înãlþimile cerului,
amãrît în suflet cã vãzuse atîta rãutate pe pãmînt.

Cum s-a fãcut cîrciuma

Era într-un sat o femeie rea ºi fãrã Dumnezeu. Trãia dupã

capul ei ºi capul nu o ducea niciodatã la lucruri bune. Se lega de
oameni, casele le strica, fãcea vrãji, farmece ºi multe altele.
Cît a fost tînãrã a putut trãi mai biniºor, dar dupã ce a
îmbãtrînit, nu avea deloc cãutare, de aceea s-a apucat de vrãjitorii.
Strîngea buruieni, lua mana vacilor, lega cununiile tinerilor ºi
pentru acestea lumea o numea ciumã. Copiii, cînd o vedeau prin
sat, o petreceau cu vorbele: Cîr! Ciumo!, cîrîind-o ca pe o cioarã.
În sfîrºit bãtrîneþea aduse cu ea multe neajunsuri ºi multe
necazuri. Vãzînd cã vrãjile nu-i ajutã nimic, baba ceru sfat de la
diavolul cum ºi ce sã mai facã pentru ca sã mai poatã trãi. Atunci
diavolul astfel o sfãtui:
Umple tu babã, o vadrã cu apã, pune în ea ardei, mãtrãgunã,
sînge de cîini ºi de porc, ºi apoi aceastã amestecãturã pune-o la
foc ºi las-o sã fiarbã atîta vreme, pînã cînd într-o oalã vor curge
numai aburi. Din aceºti aburi va ieºi apoi o bãuturã pe care sã o
vinzi oamenilor. Nu te teme babo! Ai sã vezi ce bine îþi va merge
cu acest negoþ!
Pag. 460

Baba a ascultat sfatul diavolului ºi a început sã fiarbã

amestecãtura cum i se spusese. Cînd bãu mai întîi baba din
aceastã bãuturã, chiui de bucurie cã a putut-o face, ºi de atunci
rãmase numele acestei bãuturi: rachiu. Baba a început a invita la
bãuturã ºi pe oamenii din sat ºi oamenii în curînd s-au dedat cu
bãutura babei.
Duminica ºi cînd n-aveau de lucru, oamenii au început a se
duce la baba sau la Cîr-ciu-mo, cum îi ziceau copiii. Pe urmã baba
rãmase cu porecla cãpãtatã de copii ºi oamenii mari cînd se
duceau sã cumpere bãuturã de la ea, începurã a zice ºi ei: Mã duc
la Cîr-Ciu-ma... Oare ce mai face Cîr-Ciu-ma noastrã cu cãldarea
ei? Baba însã nu se supãra pentru acest nume, cãci pe bãuturã
scotea parale frumoase. Un singur necaz mai avea baba: era prea
departe de sat. Atunci diavolul îi veni în ajutor, zicîndu-i: Mutã-te
babo, în mijlocul satului, cãci oamenii te doresc. ªi baba plecã,
oamenii o primirã cu bucurie, i-au aflat ºi casã de credeai cã se
deschide o ºcoalã.
ªi dupã ce s-a mutat baba în sat, oamenii au rãmas pe lîngã
porecla ce i-o dãduserã, aceea de Cîr-Ciu-mo. ªi cînd mergeau la
casa ei, ziceau: Haideþi la cîrciuma noastrã. ªi de atunci a rãmas
vorba cîrciumã.
Cînd baba muri, lãsã averea unui nepot al ei care a vîndut mai
departe bãuturã ºi casa rãmase mai departe poreclitã cu numele de
cîrciumã.
Am uitat sã vã spun cã baba a început a-ºi vinde bãutura
spunînd cã-i leac de necaz. Pe urmã însã oamenii s-au trezit cu ºi
mai mari necazuri: unii au început sã-ºi batã femeile, alþii îºi
mîncau averea ºi cîrciuma rãsuna de bãtãi, sudalme, omoruri,
desfrînãr i º i al t e l u cr uri slabe. Se vede cã lucra în oameni
amestecãtura ce o pusese baba, la sfatul diavolului, în bãuturã:
ardeiul, mãtrãguna ºi sîngele de porc ºi de cîine.
ªi aºa a rãmas pînã azi: la cîrciumã se fac cele mai multe
rãutãþi, pentru cã diavolul a sfãtuit pe babã cum sã facã rachiul ºi
cîrciuma.
Sfîntul Petru ºi albinele

Pe vremea cînd Mîntuitorul învãþa pe pãmînt, într-o zi mergea

cu Petru apostolul, de la Ierusalim spre Betleem. Pe drum vorbeau
una-alta despre îndreptarea lumii.
- Mie - zise Petru - mi se pare cã Bunul Dumnezeu e prea Bun
ºi îndelung rãbdãtor cu cei rãi ºi pãcãtoºi. Cei rãi sînt ca niºte
aluat ce stricã ºi pe alþii. Acest aluat ar trebui nimicit dintre
oameni, cãci atunci, mai curînd s-ar îndrepta lumea. Eu parcã altã
rînduialã aº face în lumea asta.
Mîntuitorul însã spunea cã Tatãl ceresc e nespus de Bun ºi
milostiv ºi nu voieºte moartea pãcãtosului, ci aºteaptã sã se
întoarcã ºi sã î n v i e d i n moartea pãcatelor. Mergînd ei aºa,
înþelegîndu-se, iatã ieºi în calea lor un roi de albine ce voia sã se
urce într-un pom, sã roiascã.
 Pag. 461

- Du-te Petre ºi ia puþinã miere din stup - zise Domnul.

Petru plecã ºi s-apropie de stup, dar n-apucã sã ia, cã o albinã
îl ºi muºcã de mînã. Atunci Petru de durere, apucã îndatã toiagul
ce-l avea în mînã ºi îl ridicã mînios sã loveascã ºi sã spargã roiul.
- Stai Petre, ce vrei sã faci? Te-a muºcat o albinã ºi acum vrei
sã omori stupul întreg? Ai sãvîrºi o nelegiuire. Omoarã numai
albina care te-a muºcat.
- Asta nu se poate, cãci albinele sînt toate la fel ºi pe lîngã
asta, trãiesc toate strînse într-un roi.
- Ei vezi ce fel de rînduialã nouã ai face tu în lume? Dacã te-ar
supãra vreunul dintre oameni, ai sãri îndatã sã-i omori pe toþi!
Petru înþelese lecþia ce i-o dãduse Mîntuitorul ºi din clipa
aceea, n-a mai cîrtit împotriva bunãtãþii lui Dumnezeu.
Ajungînd la Betleem, atunci spuse Mîntuitorul pilda cu
neghina, zicînd: Lãsaþi sã creascã neghina împreunã cu grîul pînã
la seceriº. ªi în vremea seceriºului voi zice secerãtorilor: Strîngeþi
întîi neghina ºi o legaþi ca sã o ardem în foc, iar grîul îl strîngeþi
în grînarul Meu (Matei 13, 30).

Cei doi prieteni

Doi prieteni mergeau printr-o pãdure, cînd deodatã se repezi

asupra lor un urs. Unul fugi ºi se urcã într-un copac,
ascunzîndu-se, iar celãlalt a stat în drum. El, neavînd încotro sã
apuce, a cãzut pe datã la pãmînt ºi se prefãcu mort. Ursul trecu pe
lîngã el ºi începu sã-l miroase; el nu mai respira. Îi mirosi faþa,
urechile ºi crezînd cã este cu adevãrat mort, plecã mai departe.
Cînd ursul s-a depãrtat, celãlalt prieten s-a coborît din copac
ºi a început sã-ºi batã joc de cel de jos:
- Dar ce þi-a ºoptit ursul la ureche, adineaori?
- Iatã ce mi-a spus: Pãzeºte-te de prietenii care te pãrãsesc la
nevoie!...
Pag. 462

Sfîntul Petru ºi beþivul

Se povesteºte cã în vremea de demult, cînd umbla Dumnezeu

cu sfîntul Petru pe pãmînt, în chip de moºnegi sãraci, sã nu-i
cunoascã lumea, ajungînd într-un sat, le-a ieºit în cale un cîine
turbat.

- Doamne, sã ne ferim din cale, cã vine asupra-ne un cîine

turbat.
- Nu te teme Petre, cã acela e un cîine bolnav, nu turbat, ºi
dacã-i dãm pace, nu ne face nici un rãu. Aºa a ºi fost: cîinele a
trecut pe lîngã ei fãrã a le face ceva.
Mergînd mai încolo, iatã în drum un om beat, care venea spre
moºnegi, tot cumpãnindu-se încoace ºi încolo.
- Sã ne ferim din cale Petre, cã iatã un om turbat!
- Nu Doamne, sã n-avem teamã, cã acela-i un om beat, nu
turbat.
- Bine Petre, dacã-i beat ºi nu turbat, cum ai zis tu, mergi tu
înainte.
ªi cum mergea sf. Petru înainte, cînd a ajuns în faþa beþivului,
acesta deodatã îl înhãþã de piept ºi îi strigã rãcnind:
- Da’ tu cine eºti mã-ã, pã-cã-to-su-le?... Stai pe loc!
- Cer iertare om bun, se rugã sf. Petru cu blîndeþe. Sînt un biet
sãrac ºi necãjit, umblu ºi eu cerînd milã oamenilor, ca sã mã ajute
cu ce-i lasã inima.
- Aha!... bãtrîn viclean, îþi trebuie pomanã! Las’ cã-þi dau eu
þie pomanã!
 Pag. 463

ªi începu beþivul a înjura ºi a lovi pe sf. Petru de Se îngrozi ºi

Bunul Dumnezeu de ce întorsãturã au luat lucrurile. Pe urmã,
dupã ce se descãrcã, beþivul plecã mai departe cumpãnindu-se
încoace ºi încolo.
- Ei Petre - zise Dumnezeu - ia spune acum, cum a fost omul
acela: beat ori turbat?
- Iartã-mã Dumnezeule, cã adevãrate au fost vorbele Tale cînd
ai zis despre cel beat cã-i un turbat. Cîinele ne-a dat pace, dar
beatul nu.
Darurile Domnului

Un om nemulþumit cu averea cîrtea împotriva lui Dumnezeu.

- Dumnezeu, zicea el, împarte bogãþii la toþi ºi numai mie
nu-mi dã nimic! Cum aº putea sã-mi croiesc ºi eu un drum în
viaþã dacã nu am nimica?
Un bãtrîn auzindu-l, se apropie de el, îi apucã mîna dreaptã ºi-i
zise:
- Ai vrea sã þi se taie mîna asta pentru o mie de ruble?
- Nu, negreºit cã nu!
- Dar mîna stîngã?
- Nici!
- Ai vrea sã-þi dai ochii pentru zece mii de ruble?
- Fereascã Dumnezeu! Nu mi-aº da un ochi pentru nimic în
lume!
- Ei vezi, rãspunse bãtrînul, ce bogãþii þi-a dat Dumnezeu? ªi
tu te plîngi mereu, în loc sã-I mulþumeºti!

De cînd s-a întovãrãºit dreptatea cu strîmbãtatea

Venea odatã dreptatea de unde o fi venit, alungatã de bunã

seamã, flãmîndã ºi necãjitã.
În drumul ei dãdu peste strîmbãtate, greoaie de saþ ºi
îngîmfare, fudulã ºi trufaºã, ca una ce hãlãduia bine de tot.
- Bun întîlnit cucoanã, zise strîmbãtatea semeaþã.
- Bun gãsit strîmbãtateo, zise dreptatea amãrîtã.
- Da’ de unde vii aºa de amãrîtã, prãpãditã ºi zdrenþãroasã? Ori
poate n-ai mîncat astãzi?
- De unde vin? De unde mã gonesc toþi oamenii, ºi adevãrat ai
zis cã nici n-am mîncat azi!
- Aºa-þi trebuie, cã nu ºtii sã trãieºti în lume! Hai cu mine sã
te învãþ a trãi mai bine, zise strîmbãtatea.
Merg ele împreunã la o cîrciumã sã ospãteze. Dreptatea zise:
- Eu nu intru cã n-am bani!
- Parcã eu am? zise strîmbãtatea. Dar hai sã mîncãm, ba sã ne
scoatem ºi bani de cheltuialã.
Au intrat înãuntru ºi strîmbãtatea începu a cere mîncare ºi
bãuturã la un bãiat din crîºmã. Dreptatea mînca ºi nu prea,
muncind-o din greu gîndul cum are sã iese din încurcãturã. Pe
urmã strîmbãtatea ceru socoteala la bãiat. Bãiatul o fãcu ºi cînd
a adus-o, strîmbãtatea îi zise:
Pag. 464

- Restul bãiete, ai uitat sã mi-l aduci?

- Ce rest, cucoanã?
- Cum ce rest? Nu þi-am dat un galben cînd mi-ai fãcut
socoteala? Ce, ai uitat?
- Mie? zise bãiatul uimit. Greºiþi cucoanã; poate aþi dat altui
bãiat. Mie nu mi-aþi dat nimic.
- Cum aºa, vrei sã mã furi?
ªi furioasã, strîmbãtatea strigã pe stãpîn:

- Uite, domnule, istorie frumoasã! Vin la crîºmã la d-ta,

mãnînc, beau, plãtesc un galben ºi cer restul; bãiatul dumitale mã
trimite la alt bãiat. Ce fel de treabã-i asta? Crîºmã cinstitã-i asta,
sau ce?
- Vai de mine cuconiþã, nu se poate una ca asta! zise stãpînul.
ªi jap! douã palme bãiatului înlemnit. ªi numãrã el strîmbãtãþii
restul, strigîndu-i bãiatului:
- O sã þi-l scad din socotealã, tîlharule!...
Iar bãiatul îºi fãcu cruce, zicînd amãrît:
- Doamne, dreptate, unde eºti sã vezi ºi sã auzi cele ce se
întîmplã aici?
La care întrebare, dreptatea i-a rãspuns în gînd, înlemnitã ºi ea
de cele ce vãzuse:
- Aicea sînt mãi bãiete, dar ce sã-þi fac, dacã vãd ºi aud, cîtã
vreme ºi eu am mîncat ºi am bãut?
Dupã Petre Gh. Savin.
 Pag. 465

Alexandru Macedon la poarta raiului

Se zice cã Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, dupã ce a

sfîrºit cu Por împãrat ºi cu ceilalþi crai ºi împãraþi, a ajuns ºi la
poarta raiului ºi a cerut intrare. Însã un glas i-a rãspuns
dinãuntru:
- O, Alexandre împãrate, pentru tine nu este loc aici. Ca sã poþi
intra aici, trebuie altfel de vitejii decît cele ce le-ai fãcut pe
pãmînt.
- ªi ce sã fac Doamne, ca sã pot intra aici? - a întrebat
Alexandru.
- Þine cãpãþîna aceasta - i-a zis atunci glasul, întinzîndu-i o
cãpãþînã de om mort. Du-o acasã ºi tainã mare vei afla într-însa.
Împãratul Alexandru a luat cãpãþîna, a plecat cu ea acasã ºi a
strîns pe toþi înþelepþii din împãrãþia sa, sã afle taina cãpãþînii.
Dar nimeni nu putea afla taina ei. Un lucru însã îi umplea de
uimire pe toþi: cãpãþîna era grea, ºi tot mai grea se fãcea. Au
pus-o pe cîntar ºi nimic nu þinea cu ea la cîntar. Alexandru
împãratul puse aur mult, puse toate comorile sale sã þinã la
cumpãnã cu cãpãþîna, dar cãpãþîna era mai grea decît toate
comorile sale. Toþi se frãmîntau: ce oare ar însemna acest lucru?
Atunci sosi un învãþat venit din mari depãrtãri. El luã o mînã
de þãrînã, o aruncã peste cãpãþînã ºi cãpãþîna îndatã se uºurã.
- Vei afla, Alexandre împãrate - grãi învãþatul - cã aceastã
cãpãþînã te închipuie pe tine însuþi: închipuie trufia ºi lãcomia ta
cele fãrã de margini. Tu nu te mai saturi de prãzi, de comori ºi
împãrãþii, dar mîine vei muri ºi atunci o mînã de þãrînã va acoperi
toatã trufia ta ºi toatã lãcomia ºi comorile tale.
Împãratul Alexandru înþelese acum taina cãpãþînii. Sfîrºi cu
prãzile ºi cu rãzboaiele, iar cînd a murit, a lãsat cu limbã de
moarte sã-i fie lãsate mîinile afarã din sicriu, sã vadã toatã lumea
cã nimic nu poate duce în cealaltã lume din comorile sale cele
pãmînteºti.
Lupta între cei doi stãpîni

În timpurile vechi trãia un boier care multe slugi avea; pe

atunci slugile erau robi. Slugile erau foarte mulþumite cu boierul.
Nu este pe lume stãpîn mai bun ca al nostru - se lãudau slugile.
Aceste laude le auzi ºi diavolul care nu mai putea de ciudã cã
slugile trãiesc bine cu stãpînul lor. Ucigã-l crucea, cîºtigã de
partea sa pe una dintre slugi cu numele Aleb, ºi prin ea se-apucã
sã rãzvrãteascã pe ceilalþi. Odatã cînd slugile se lãudau cu
stãpînul, sãri Aleb cu vorba:
- În zadar lãudãm noi pe stãpînul; el e bun pentru cã îi facem
pe voie; aºa ºi diavolul poate cã e bun dacã-i facem voia lui. Sã
vedem însã ce are sã se întîmple dacã i-am face ceva peste voie.
Celelalte slugi þineau însã cu boierul ºi au fãcut rãmãºag cu
Aleb cã boierul nu va fi rãu nici cînd îi vor face ceva peste voie.
În cealaltã zi, boierul, avînd niºte oaspeþi aleºi, merse cu ei sã
le arate ºi oile. Între oi avea un berbec de soi ales. Porunci lui
Aleb sã-l scoatã din turmã ca sã-l vadã musafirii.
Pag. 466

- Uitaþi-vã acum, zise Aleb cãtre celelalte slugi, cum voi

supãra pe boier. ªi repezindu-se în turmã, prinse berbecul ºi
deodatã i-a rupt amîndouã picioarele de dinapoi. Slugile ºi
musafirii rãmaserã încremeniþi. Diavolul se suise ºi el într-un
copac ºi rîdea de acolo, aºteptînd mînia boierului. Boierul stãtu
puþin cu capul aplecat de mînie, apoi deodatã ridicîndu-ºi ochii
spre cer, grãi astfel:
- O, Aleb, Aleb! Stãpînul tãu þi-a poruncit sã mã superi, dar
Stãpînul meu e mai tare decît stãpînul tãu. Sã ºtii cã nu m-ai
supãrat pe mine, ci ai supãrat pe stãpînul tãu. Sã ºtii Aleb, cã
nu-þi dau nici o pedeapsã. Iacã, te iert aici în faþa oaspeþilor mei.
Zicînd aceste cuvinte, boierul plecã cu musafirii, iar diavolul,
scrîºnind din dinþi, cãzu din copac ºi plesni în mii de bucãþi.

Diavolul ºi baba

Doi orbi care trãiau din cerºit, se fãcurã tovarãºi de viaþã,

hotãrînd sã împartã tot ce vor cîºtiga din mila oamenilor. Ei trãiau
foarte bine în aceastã frãþietate.
Diavolul însã, care nu vede niciodatã bucuros buna înþelegere
dintre oameni, se trudi multã vreme sã strice prietenia celor doi
orbi cu fel ºi fel de ºiretlicuri drãceºti, dar zadarnicã i-a fost
munca. Orbii nu se certau niciodatã. Deznãdãjduit, sarsailã se
hotãrî sã-i lase în pace. Dar tocmai atunci se pomeni cu o babã
care-l întrebã:
- Dar ce eºti aºa de amãrît, împieliþatule?
- Cum sã nu fiu? - rãspunse ucigã-l Crucea. ªi începu sã-i
spunã pãsul lui.
- Ce dai babei dacã face ea ceea ce n-a putut face nici
diavolul? - întrebã bãtrîna.
- O pereche de cizme noi-nouþe - rãspunse nechipercea.
Baba bucuroasã de rãsplata ce avea sã primeascã, zise
diavolului sã stea pe loc ºi sã ia seama la ce face ea. Se duse de-a
dreptul la cei doi orbi ºi le zise, cãinîndu-se:
- Vaaai de voi, vai de voi, ce viaþã chinuitã duceþi! Cã nu vã
bucuraþi ºi voi ca toþi oamenii de lumina soarelui. Iatã, vã dau un
galben sã-l împãrþiþi amîndoi, cã n-am schimbat.
ªi zicînd aºa se fãcu doar cã dã galbenul, dar în adevãr n-a dat
nimic, ºi nici n-a atins vreuna din cele douã palme întinse...
- Sã fie pomanã morþilor! Ziserã într-un glas bieþii orbi, în
timp ce baba se depãrtã ca la vreo patru stînjeni de ei, apoi se opri
sã vadã ce se întîmplã. Diavolul se uita ºi el, cu baba, de departe.
Cei doi orbi, dupã ce înþeleseserã cãlãuziþi de auz, cã baba s-a
dus, izbucnirã plini de bucurie:
- Un galben! Un galben! Apoi unul din ei zise celuilalt:
- Bagã de seamã unde îl pui, sã nu-l pierzi, pînã îl vom
schimba sã-l împãrþim.
- Cum? Îmi spui mie sã fac ceea ce trebuie sã faci tu, cînd
galbenul e la tine?
 Pag. 467

- La mine? Doamne fereºte!

ªi-n mintea fiecãruia încolþi gîndul: Vrea sã mã înºele. Dupã
ce schimbarã mai multe vorbe aspre ºi înjurãturi, au pus mîna pe
ciomegele ce le aveau ºi au început sã se batã. ªi ce fel de bãtaie!
Zice o vorbã veche: Sã te fereascã Dumnezeu de bãtaia orbului!...
Diavolul rãmase înmãrmurit de isprava babei. Iar cînd aceasta
se duse spre el sã-ºi primeascã rãsplata, scaraoschi o opri la
distanþã înfiorat ºi-i întinse cizmele cu o prãjinã lungã, de teamã
sã nu-i facã ºi lui cine ºtie ce.
ªi iatã aºa s-a întîmplat cã ce n-a putut face diavolul, a fãcut
baba!
Adame, de ce-ai gustat?

Un om sãrac îºi fãcuse un obicei: de cîte ori lucra ceva greu,

ofta adînc, zicînd: Adame, de ce-ai gustat?
Odatã, tãind la lemne la un boier, acesta îl auzi grãind aceste
vorbe ºi îl întrebã:
- Ce vrei sã spui omule, cu vorba asta?
- Pãi dacã Adam - rãspunse omul - n-ar fi muºcat pe cînd era
în rai, din fructul oprit, ne-ar fi mers mai bine ºi nouã, oamenilor
necãjiþi ºi sãraci. N-ar fi trebuit sã ne chinuim atît de mult ca sã
cîºtigãm o bucãþicã de pîine. Ce-i trebuia lui Adam sã guste din
fructul oprit ºi sã calce porunca Dumnezeiascã, atunci cînd avea
totul dupã pofta inimii ºi cînd trãia fãrã vreo supãrare ºi fãrã
nevoia de a munci într-o grãdinã aºa de frumoasã care era raiul?
Boierul îi zise:
- Din cuvintele tale înþeleg cã eºti un om ºi deºtept ºi cinstit.
De aceea vreau sã te am pe lîngã mine ºi sã-þi fac o soartã mai
b u n ã. A º ad a r, c u î n cep er e d e mî i n e, s ã t e mu þ i cu n ev as t a
dumitale la conac la mine, unde veþi trãi ca-n rai.
Aºa s-a ºi întîmplat. Tãietorul de lemne ºi femeia lui au fost
primiþi la curtea boierului unde li s-a dat o casã foarte frumoasã
ºi aveau toate din belºug. Cînd a venit vremea mîncãrii, au sosit
îndatã servitorii cu fel de fel de mîncãruri scumpe. Odatã cu
mîncãrurile, servitorii au adus ºi un castron de argint, acoperit cu
un capac.
- Boierul ne-a spus - au zis servitorii - cã puteþi mînca din
toate bunãtãþile ce vi le aducem, dar de castronul acesta sã nu vã
atingeþi ºi sã nu-l deschideþi.
- Pãi ce avem noi cu vasul acesta dacã avem pe masã atîtea
bunãtãþi ºi mîncare? rãspunse omul fãrã sã se gîndeascã la
castron.
A doua zi, servitorii au adus din nou castronul ºi cei doi,
aºijderea, nu s-au atins de el. Însã a treia zi femeia începu a
întreba:
- Oare ce sã fi pus boierul în castronul cel de argint, de ne dã
poruncã sã nu-l deschidem?
- Ce avem noi cu gîndul boierului? rãspunse omul. Avem tot
ce ne trebuie. Pentru ce mai cãutãm ºi în castron?
Pag. 468

În ziua urmãtoare femeia începu iar:

- Ce-ar fi dacã ne-am uita puþin în castron ºi apoi îl acoperim
din nou?
La început bãrbatul dãdea întruna din cap ºi zicea: Nu ºi iar
nu! Femeia însã se porni cu gura pe bãr b at , cã ei nu-i face
niciodatã hatîrul, cã bãrbatu-sãu nu þine deloc seamã de cuvintele
ºi de rugãminþile ei, ºi cîte ºi mai cîte. Bietul bãrbat ce era sã
facã? Se sculã, se uitã de jur-împrejur, deschise uºa ca sã vadã
dacã nu cumva îi pîndeºte cineva ºi zise apoi, oftînd:
- Eh, la naiba, deschide ºi dã-mi pace!
Femeia ridicã capacul ºi... Ce sã vezi? În castronul de argint
nu era altceva decît un ºoricel care sãri ºi se ascunse într-o gaurã
din perete. Bãrbatul ºi femeia se uitau acum unul la altul zãpãciþi
ºi îngroziþi. ªi pe cînd stãteau aºa, iatã cã intrã boierul care
întrebã ce li s-a întîmplat.
- Nimic! rãspunse femeia, tremurînd.
Boierul însã înþelese ce s-a întîmplat ºi de aceea luã de pe
castronul de argint capacul, zicîndu-le:
- Aºadar, aþi cãlcat porunca mea!
- Ea a stãruit! grãi supãrat tãietorul de lemne, arãtînd spre
nevastã-sa.
- Nevastã-ta - fãcu din nou boierul - este o Evã, iar tu eºti un
Adam. Lãcomia a fost pentru voi ºarpele primilor noºtri strãmoºi.
Ea v-a dus în ispitã ºi n-aþi fost în stare sã vã împotriviþi. De
aceea trebuie sã primiþi îndatã pedeapsa greºelii voastre ºi sã vã
cîºtigaþi, din nou, pîinea în sudoarea frunþii.
ªi a trebuie ca omul ºi femeia sã se dezbrace de hainele cele
scumpe, sã pãrãseascã locuinþa cea frumoasã ºi sã se ducã iar la
coliba lor ºi la vechea lor treabã.
De atunci tãietorul de lemne nu se mai supãra pe moº Adam,
ºi în toatã viaþa n-a mai spus o singurã datã cuvintele: Adame,
Adame, de ce ai gustat?...

Cãpãþîna lui Adam

- O povestire veche -

Domnul Hristos mergea odatã cu ucenicii Sãi pe un cîmp mare

ºi frumos. În mijlocul cîmpului zãcea pustie cãpãþîna strãmoºului
Adam, care a murit de aproape 5.000 de ani.
Se apropie Domnul Hristos de cãpãþînã ºi lovind-o uºor cu
toiagul, întrebã:
- Cum þi s-a pãrut Adame, viaþa lumii acesteia?
ªi cãpãþîna rãspunzînd grãi:
- Aºa de scurtã, ca ºi cum ai intra pe o uºã ºi ai ieºi pe
cealaltã, Slãvite Doamne!
ªi iar întrebã Domnul Hristos:
- Dar paharul morþii, cum þi s-a pãrut?
- Aºa de amar, cãci nici pînã azi nu mi-a mai ieºit amãrãciunea
lui din oasele gurii mele - rãspunse din nou cãpãþîna...
 Pag. 469

Împãratul ºi cãmaºa

Odatã, un împãrat a cãzut greu bolnav. El zise:

- Voi da jumãtate din împãrãþia mea celui care mã va face
sãnãtos.
S-au adunat toþi înþelepþii împãrãþiei ºi s-au sfãtuit cum ºi în
ce chip sã vindece pe împãratul lor, dar nu au aflat nici un mijloc.
Unul totuºi, a spus cã existã un mijloc de a vindeca pe împãrat.
- Dacã vom lua - zise el - cãmaºa unui om fericit ºi o vom
duce la împãrat s-o îmbrace, împãratul s-ar face îndatã sãnãtos.
Împãratul a trimis îndatã ºtafete în toatã împãrãþia sã caute un
om fericit ºi sã-i aducã îndatã cãmaºa lui. Trimiºii þarului s-au
împrãºtiat în toatã împãrãþia, dar nu au gãsit ce cãutau. Nu se
gãsea un om care sã fie mulþumit.
Unul era bogat, dar bolnav; altul era sãnãtos, dar sãrac; un al
treilea, bogat ºi sãnãtos, dar se plîngea de nevasta lui; celãlalt
avea necazuri de la copii. În sfîrºit, toþi se plîngeau de cîte ceva.
Într-o searã, fiul împãratului, trecînd din întîmplare pe lîngã un
bordei, auzi o voce dinãuntru:
- Mulþumescu-Þi Doamne! Am muncit azi toatã ziua, am
mîncat bine ºi acum mã culc. Sînt fericit!
Feciorul împãratului fu cuprins de atîta bucurie cînd aflã cã în
acest bordei se aflã un om fericit. Porunci numaidecît
aghiotantului sãu sã intre în bordei, sã ia cãmaºa acestui om, sã-i
dea în schimb oricîþi bani îi va cere ºi s-o ducã repede la împãrat.
Aghiotantul a intrat în bordei ºi a vrut sã ia cãmaºa fericitului,
dar omul nostru era atît de sãrac, cã nici cãmaºã n-avea pe el!...

Dupã L. Tolstoi.
Pag. 470

De unde vine rãul în lume

Trãia odatã într-o pãdure un pustnic bãtrîn. El ajunsese sã se

împrieteneascã cu animalele pãdurii ºi vorbea cu ele.
Într-o zi cînd pustnicul stãtea la umbra unui copac, s-au strîns
în jurul lui la sfat, un corb, un porumbel, un ºarpe ºi o cãprioarã.
Ele vorbeau de rãul din lume ºi de obîrºia lui.

Corbul zise: Rãul în lume vine din foame. Cînd eºti sãtul, te
aºezi pe o cracã, croncãneºti a voie bunã, toate þi se par frumoase
ºi de toate te bucuri. Cînd eºti flãmînd, te azvîrli dupã pradã ca
un smintit, nu mai ºtii de beþe, de pietre, de cîini, de oameni, de
nimic.
 Pag. 471

Porumbelul zise: Rãul în lume nu vine din foame, el vine din

dragoste. Dacã am trãi singuri nici n-am ºti de rãu. Un cap nu
duce atîta lipsã, ºi chiar dacã ar duce, o duce singur. Dar noi
avem tovarãºi de viaþã: femei ºi copii de care ne leagã mila,
dragostea ºi grija. Cîte nu rãbdãm noi pentru soþii noºtri ºi copiii
noºtri ºi cît de mult ne întristãm cînd ei sînt bolnavi...
ªarpele, la rîndul lui, zise: Rãul în lume nu vine nici din
foame, nici din dragoste, ci din mînie. Dacã am trãi în pace, fãrã
sã ne duºmãnim unii pe alþii, toate ar merge bine. Cînd te-apucã
mînia, nu mai ºtii de nimic, n-ai milã de nimeni. Vrei sã muºti:
muºti pe tatã, muºti pe mamã, te muºti chiar pe tine singur...
Cãprioara zise ºi ea: Rãul în lume nu vine din mînie, nici din
dragoste, nici din foame, ci din fricã. Noi, caprele, avem picioare
iuþi, dar ne prãpãdim de fricã. Trosneºte o creangã, cade o frunzã,
tresãrim ºi o apucãm la fugã.
Atunci pustnicul zise: Vã înºelaþi! Rãul în lume nu vine nici
din foame, nici din dragoste, nici din mînie, nici din fricã, ci vine
dinãuntrul vostru, din carnea voastrã.
Rãul în lume vine din noi înºine, din inima noastrã, precum stã
scris în Evanghelie: Din inimã ies gînduri rele, ucideri, desfrînãri,
furtiºaguri, mãrturii mincinoase, sudalme (Matei 15, 19) .
Fericiþi sînt cei curaþi la inimã!
Dupã L. Tolstoi.

Ce a cerut diavolul

Diavolul se întîlni odatã într-o pãdure cu un om ºi îi zise:

- Am sã te omor! Numai aºa îþi mai las viaþa, dacã omori pe
tatãl tãu, sau baþi pe sorã-ta, sau te îmbeþi.
Ce sã fac? îºi zise omul. Sã omor pe tatãl meu care m-a fãcut,
e cu neputinþã. Sã bat pe sorã-mea, e ceva groaznic. Iacã, mã voi
îmbãta o datã ºi îmi voi scãpa viaþa.
ªi s-a coborît omul în sat, a tras la o crîºmã ºi s-a îmbãtat, una
bunã. Dar mergînd acasã beat, s-a apucat de ceartã cu cei din casã
ºi îngroºîndu-se cearta, a bãtut pe sorã-sa ºi a omorît pe tatãl sãu.
Într-o carte bãtrînã am citit aceastã istorioarã, ºi cine a scris-o
a pus mult adevãr în ea. Pentru cã, cu adevãrat, beþia este un izvor
de rele ºi de fãrãdelegi.

Plugarul ºi diavolul

Arabii au o frumoasã poveste despre cum l-a pãcãlit pe

diavolul un plugar.
Un plugar sãrac îºi ara ogorul sãu. Un diavol îl zãri ºi se
apropie de el.
- Acest ogor este al meu, îi zise el. Nu te las sã-l semeni, decît
cu condiþia sã împarþi cu mine rodul.
Plugarul ce era sã facã? Primi.
- Eu voi lua ce va ieºi din pãmînt, zise diavolul, ºi tu vei lua
ceea ce va rãmînea sub pãmînt.
Pag. 472

- Ne-am înþeles, rãspunse þãranul.

Plugarul semãnã atunci sfeclã. Cînd diavolul veni, se apucã sã
taie ce ieºise din pãmînt, adicã frunzele, care nu preþuiau nimic.
Plugarul smulgea sfeclele care se gãseau sub pãmînt.
- M-ai pãcãlit, îi zise diavolul. Dar n-ai sã mã mai înºeli. La
anul vreau sã am ceea ce va rãmîne sub pãmînt.
- Bine, zise plugarul.
Anul urmãtor, plugarul semãnã grîu ºi l-a grãpat. Grîul a
rãsãrit, spicele au crescut ºi au îngãlbenit. Atunci iar a venit
diavolul.
- Secerã! - zise el plugarului.
Aceasta a luat coasa, a cosit grîul ºi l-a legat în snopi. Nu a
lãsat diavolului decît miriºtea. Diavolul vãzîndu-se încã odatã
pãcãlit, a fugit ruºinat, iar plugarul nu l-a mai întîlnit de atunci.
Acum, iubite cititorule, aceasta-i o poveste, dar în aceastã
poveste este pus ºi un mare adevãr, ºi anume: adevãrul este acela
cã de omul care munceºte nu se poate apropia satana cu ispitele
ºi amãgirile lui. Lenea este ogorul diavolului ºi în acest ogor se
prinde de minune sãmînþa ispitelor, dar pe urma plugului ºi a
muncii satana n-are ce cãuta, cã totdeauna iese ruºinat ºi pãcãlit.

Leac de necazuri

Cicã în vremurile de demult, înainte de a se ivi þuica printre

oameni, creºtinii dintr-un sat s-au trezit într-o dimineaþã cã intrã
în satul lor o mogîldeaþã de om, adus de spate, cu pãrul cîrlionþat
ºi cu nasul încîrligat. În spate purta o desagã cu zdrenþe iar în
mînã ducea ceva într-un vas de pãmînt.
Abia ce intrã în sat, cã ºi începu sã strige: Haideþi, cumpãraþi
leac de necazuri! Haideþi, cumpãraþi ºi de necazuri scãpaþi!...
Vestea cea bunã, cã a venit un om cu leac de necazuri, alergã ca
fulgerul prin sat. Cine oare n-are necazuri în aceastã lume ºi cine
n-ar vrea sã scape de ele? Oamenii s-au grãbit sã-ºi cumpere leac
de necaz ºi au început a-l înghiþi. La început strîmbarã din nas
gustîndu-l, dar mai tîrziu s-au obiºnuit cu el ºi au început a simþi
curaj ºi veselie ºi se mirau de puterea leacului. Leacul a trecut
repede ºi strãinul a plecat dupã altul ºi iar dupã altul... Pe urmã
vasul cel de pãmînt era prea mic ºi strãinul a adus leac de necaz
cu butoiul. Din ce aducea leacuri mai multe, lepãda zdrenþele de
pe el ºi se îmbrãcã în haine fãloase. Pe urmã aducea atîta leac de
necaz, cã-i trebui o pivniþã ºi o casã anumitã (cîrciumã) unde sã-l
vîndã.
Dar lucru ciudat. Din ce foloseau oamenii mai multe leacuri de
necaz, necazurile în loc sã scadã, mai tare creºteau. Ba se betejirã
oamenii încã ºi de alte necazuri pe care înainte nu le cunoºteau.
Unii începurã a-ºi bate nevestele, alþii nu mai lucrau, alþii îºi
prãdau banii ºi avutul, alþii se încãierau. În scurt timp satul era o
jale...
 Pag. 473

Atunci s-au sculat bãtrînii poporului ºi au chemat la sfat pe

oameni, zicîndu-le:
- Oameni buni! De cînd a venit strãinul în sat la noi cu leacuri
de necaz, am ajuns de pierit; satul ni s-a fãcut o jale; ne prãpãdim
vãzînd cu ochii; aºa nu mai merge. Ce-i de fãcut?
- Sã-l scoatem cu bîta pe strãin din sat, strigarã unii.
- Nu aºa, cãci noi sîntem creºtini, rãspunserã bãtrînii; dar noi
propunem altceva: sã nu mai cumpere nimeni de la el leacuri de
necaz. Sã jurãm pentru asta.
- Jurãm! - strigarã oamenii.
ªi poporul puse jurãmînt.
În duminica viitoare n-a mai mers nimeni sã cumpere leacuri
de la strãin. Strãinul mai aºteptã cîteva duminici încã, ºi apoi
vãzînd cã nimeni nu-i mai cumpãrã leacurile, îºi împachetã ce
avea ºi plecã pe calea de unde a venit.
Cînd a ajuns la hotarul satului, a luat vasul de pãmînt ºi l-a
spart de piatra hotarului, iar creºtinii din acel sat au trãit mai
departe slãvind pe Dumnezeu cã i-a scãpat de pieirea ce o adusese
pe capul lor strãinul.
Cine are urechi de auzit sã audã ºi sã înþeleagã!...

Diavolul ºi cîrciumarul

Se spune cã odatã un cîrciumar plecase la drum cu carul dupã

bãuturã. În drum, prin mijlocul unei pãduri, iatã cã-l ajunge din
urmã un cãlãtor strãin.

- Bunã ziua!
- Bunã ziua! Da’ d-ta cine eºti ºi unde mergi?
- Eu sînt cîrciumarul cela ºi cela, ºi merg colo ºi colo sã
cumpãr bãuturã. Dar d-ta, cine eºti?
- Eu sînt diavolul. ªi tot într-acolo merg ºi eu.
Crîºmarului, cînd auzi ce fel de ortac îi ieºi în drum, i se zburli
pãrul de fricã ºi vru sã o ia la fugã. Dar diavolul îi zise rîzînd:
- Nu te teme omule; nu-þi fac nimica. Iaca, vom merge un pic
amîndoi pe drum ºi iar ne vom despãrþi.
Pag. 474

Crîºmarul ce era sã facã? A plecat înainte cu noul ortac.

Diavolul începu a vorbi mai una, mai alta, ºi de la o vreme, s-a
mai dezgheþat ºi crîºmarul din frica ce l-a cuprins ºi a început sã-l
ºi întrebe despre una-alta.
- Ce faceþi voi diavolii - întrebã cîrciumarul - cu atîþia oameni
care vi se dau vouã cînd suduie?
- Cu adevãrat n-ar încãpea în iadul nostru - rãspunse diavolul
- dar, uite noi avem o lege în puterea cãreia cãpãtãm numai pe cei
care ni se predau nouã cu toatã inima, fãrã nici o pãrere de rãu...
ªi aºa mergeau diavolul ºi crîºmarul, tot înþelegîndu-se pe
drum. Cînd au ieºit din pãdure ºi au dat într-un sat, iaca, au vãzut
o femeie care se certa cu bãrbatul ei ºi îl trimitea la batã-l
Crucea.
- Auzi ce zice? - zise crîºmarul.
- Aud - a rãspuns diavolul - dar n-am putere sã-l iau, cãci
femeia mi-l dã numai aºa din gurã, dar în inimã tot þine la el, ºi
dacã i s-ar întîmpla ceva i-ar pãrea rãu.
Mergînd mai departe, iaca, o mamã îºi certa copilul ºi îl
trimitea la batã-l Crucea.
- Auzi ce zice? - zise crîºmarul.
- Aud - rãspunse diavolul - dar n-am putere asupra copilului,
pentru cã mama lui mi-l dã, iac-aºa, numai din gurã, dar cu toatã
inima þine la el.
Mai merged ºi mai vorbind, iaca, ajung la o crîºmã, de unde o
biatã femeie îºi scotea bãrbatul beat ºi striga de rãsuna uliþa:
- Bãga-s-ar diavolul în toate crîºmele din lume ºi în cine le-a
deschis în calea oamenilor!
- Auzi ce zice femeia? - zise acum diavolul cãtre crîºmar.
Femeia asta mã pofteºte cu toatã inima sã mã bag în crîºmã, ºi de
aici încolo, crîºmele voastre vor fi sãlaºul meu.
Crîºmarul încercã sã mai suceascã vorba: ba cã femeia a zis
numai din supãrare, ba cã aºa merge vorba pe la crîºme, ba cã
teacã, ba cã pungã. Dar diavolul îi zise rîzînd:
- Nu te mai ocoºi crîºmare, auzi cum grãieºte femeia, din toatã
inima, ºi eu trebuie sã ascult dorinþa ei.
ªi cu vorbele astea diavolul se bãgã în crîºmã ºi de aceea sînt
atîtea rãutãþi pe la crîºme.
 Pag. 475

O poveste din Balcani

- care ne spune de ce merge totul atît de prost
într-o þarã atît de bogatã -

În þãrile din Balcani (Grecia, Turcia, Bulgaria), umblã o

poveste interesantã despre þara noastrã. Cicã era pe vremea cînd
Bunul Dumnezeu împãrþea bunãtãþile Sale popoarelor de pe
pãmînt.
- Du-te Petre - îi zise Domnul lui Petru, apostolul - sã împarþi
popoarelor de pe pãmînt bunãtãþile cerului nostru ca sã poatã
oamenii trãi acolo în lumea aceea plinã de lipsuri ºi necazuri. Vei
lua bunãtãþile Mele ºi le vei împãrþi dupã dreptatea noastrã din
cer.
Pag. 476

Încãrcat de bunãtãþi, ap. Petru se coborî jos pe pãmînt, la

Ierusalim. Iar de acolo a luat-o pe apã, spre apus, ºi s-a oprit la
hotarul Greciei. De aici urma sã înceapã cu împãrþeala. ªi s-a
uitat trimisul Domnului în sus, peste întinsul Europei. ªi vãzînd
atîtea þãri ºi popoare, ºi-a zis în sine: Þãri multe! Popoare multe!
Trebuie sã fiu cruþãtor cu darurile lui Dumnezeu, ca sã ajungã la
toþi.
Astfel grãind, desfãcu sacul bunãtãþilor ºi pãºind peste hotarele
Greciei, începu a semãna. Puþin, cît mai puþin - îºi zicea moºul -
ca sã ajungã la toþi. ªi grãunþele bunãtãþilor cãdeau zgîrcit de tot.
De atunci cicã, Grecia are numai stînci presãrate pe ici pe colo,
cu cîte o mînã de pãmînt pe unde rodesc mãslinii, smochinii,
portocalii, viile, etc.
ªi tot aºa ºi peste Turcia au cãzut numai locuri sterpe ºi foarte
puþin pãmînt roditor.
Cînd a trecut peste Bulgaria, moºul a fost ceva mai larg la
mînã. A slobozit mai mult dar pe pãmînt, dar un pãmînt roºu ºi
sãrac, în care bietul plugar asudã din greu sã-ºi scoatã traiul
vieþii.
Trecînd Dunãrea, moºul cerului a început sã semene ºi peste
hotarele þãrii noastre tot cu acelaºi gînd: Puþin! Cît mai puþin, ca
sã ajungã la toþi!
Dar întîmplarea voi ca pe neºtiute, sã se spargã fundul sacului.
ªi unde, pasã-mi-te, au început a curge bunãtãþile: pãmînt mãnos,
holde de aur, grãdini, vii, pãduri, petrol, sare, aur ºi alte nesfîrºite
daruri. Din gura sacului, moºul arunca cu picãtura, iar de la fund
curgea cu gãleata. Toate bunãtãþile ce le grãmãdise Dumnezeu în
sacul moºului se vãrsau peste hotarele þãrii româneºti.
Cînd ajunse la graniþã sã iese din þarã i se pãru moºului cã prea
s-a uºurat sacul ºi, privind înapoi, a rãmas înmãrmurit. Aproape
toate bunãtãþile s-au scurs din sac ºi au cãzut peste hotarele þãrii
româneºti. Atunci moºul necãjit îºi zise: Ce mã fac eu acum cu
dreptatea cu care a zis Bunul Dumnezeu sã împart bunãtãþile?...
ªi judecîndu-se asupra lucrului, trimisul Domnului se uitã
înapoi peste hotarele þãrii noastre pline de toate bogãþiile, ºi zise:
Vouã românilor, v-am dat de toate. Þara voastrã este un paradis
plin de toate bunãtãþile. În schimb însã, voi nu veþi avea oameni
ca sã chiverniseascã aceste bunãtãþi ºi sã vã facã traiul uºor.
ªi cicã de atunci þara noastrã e plinã de toate bogãþiile, ca nici
o altã þarã din lume. N-avem însã oameni care sã chiverniseascã
aceste bogãþii ºi sã facã þara fericitã.
 Pag. 477

Cele ºapte surori

Se zice cã trãiau odatã într-un sat ºapte surori. Ele îºi aveau
casa lor ºi gospodãria lor ºi trãiau în cea mai bunã înþelegere.
ªase dintre ele lucrau afarã la cîmp, iar a ºaptea þinea gospodãria
casei, pregãtea de mîncare ºi se îngrijea ca surorile ei sã afle
totdeauna o casã caldã, o masã bunã ºi ce trebuie omului ostenit.
Dar într-o bunã zi, cele ºase surori, îndemnate - bag seamã - de
cel rãu, þinurã sfat la hotar ºi îºi ziserã: Nu e cu dreptate traiul
nostru. Noi lucrãm la hotar din zi ºi pînã în noapte, iar sora
noastrã stã ca o doamnã acasã. Asta nu-i dreptate. Sã pofteascã ºi
doamna noastrã la lucru cu noi!
- Dragã sorã - ziserã ele, întorcîndu-se seara acasã - nu e cu
dreptate ca tu sã stai acasã, ca o doamnã, iar noi sã lucrãm la
hotar! Mîine sã pofteºti ºi tu cu noi la lucru, cã nu-i vreme de
domnie.
Dimineaþa, cele ºase surori au luat pe sora lor înainte, i-au pus
sapa pe spate ºi au plecat la hotar. Lucrînd toatã ziua cu zor,
pãrea cã lucrul a sporit.
Dar vai, cînd s-au întors acasã, nici tu foc, nici tu mîncare, nici
tu masã caldã, nici tu casã mãturatã. Ba pe deasupra, un lucru ºi
mai grozav. Un om rãu, simþind cã e singurã casa, s-a bãgat
înãuntru ºi a furat tot ce a putut apuca. Tot ce-au strîns fetele s-a
topit într-o singurã zi. Atunci cele ºase surori ºi-au vãzut nebunia,
s-au cãit ºi au strigat:
- Scumpa noastrã sorã! Iartã nebunia noastrã... Rãmîi acasã,
îngrijeºte casa ºi masa ºi avutul nostru, cãci fãrã de tine nu putem
face nimic.
Tîlcul acestei poveºti cred cã e de prisos sã-l mai spun. Cele
ºase fete - zilele sãptãmînii - care au scos la lucru pe a ºaptea sorã
a lor - duminica - închipuie pe cei mulþi, mulþi creºtini care scot
ºi ei ziua Domnului la lucru. Dar prin asta nici ei nu cîºtigã
nimic. Ziua Domnului este ziua de odihnã a sufletului nostru.
Sã ºtii fratele meu, cã tot ce lucrezi în ziua Domnului este
pagubã mare pentru averea ta ºi sufletul tãu.
Hoþul cel mare - diavolul - furã toatã truda ºi munca omului ce
lucreazã duminica ºi în praznice.
Pag. 478

Hototo ºi Ciacabi

Cicã demult, trãiau odatã în Japonia doi zgîrciþi vestiþi cu

numele Hototo ºi Ciacabi. Unul locuia într-o parte a þãrii, iar
celãlalt în altã parte. Li se dusese faima în toatã þara acestor
oameni zgîrciþi fãrã seamãn. Au auzit ºi ei unul despre altul, dar
nu s-au întîlnit ºi ardeau de dorul de a se cunoaºte ºi ei ca doi
meºteri vestiþi în meseria zgîrceniei.
Într-o dimineaþã, cel mai tînãr dintre ei, Ciacabi, îºi zise: Hai
sã merg sã întîlnesc pe tovarãºul meu; e mai bãtrîn ca mine ºi
poate voi învãþa ceva de la el cum sã cruþ cu mîncarea ºi cu banii.
ªi a luat-o Ciacabi la drum, desculþ ºi pe jos, ºi dupã o lungã
cãlãtorie, în sfîrºit ajunse în oraºul Tokyo unde trãia tovarãºul lui.
Nu fu greu sã-l afle. Avea cam aceleaºi haine ºi înfãþiºare ca el ºi
tocmai strîngea niºte mucuri de þigãri de pe jos.

Cei doi tovarãºi s-au îmbrãþiºat la dorita lor întîlnire ºi apoi

Hototo, de bucuria întîlnirii, îl pofti pe Ciacabi la masã la el. Era
cea dintîi invitaþie pe care o fãcea în viaþa lui. Ciacabi se mirã de
aceastã pradã ce se pregãtea Hototo sã o facã în mîncãrurile lui ºi
îºi zise în gîndu-i: Iatã, am venit sã învãþ cruþare de la acest
tovarãº, dar pesemne eu îl întrec. ªi cei doi prieteni au plecat spre
casa lui Hototo. Pe drum Hototo s-a oprit la o boltã de pîine ºi
zise:
- Hai frate sã ne bãgãm aici sã cumpãr pîine de cea mai finã
pentru masa ce vreau sã þi-o fac.
- Ai pîine de cea mai bunã? - întrebã Hototo pe boltaº.
- Am - zise boltaºul. Uite, pîinea mea e albã ºi moale ca untul.
- Atunci ar fi mai bine sã luãm unt - zise Hototo cãtre Ciacabi.
ªi apoi au plecat la o boltã de unt.
- Ai unt proaspãt, boltaºule? - întrebã Hototo?
- Mai e vorba? - rãspunse untarul. Untul meu e ca untdelemnul
cel curat.
 Pag. 479

- Atunci mai bine sã cumpãrãm untdelemn - zise Hototo.

ªi au plecat la o boltã de untdelemn.
- Ai untdelemn de cel mai bun? - întrebã Hototo.
- Mai e vorbã? - rãspunse boltaºul. Untdelemnul meu e aºa de
proaspãt ºi limpede ca apa de la izvor.
Atunci Hototo, bãtîndu-se de bucurie pe frunte, s-a întors cãtre
Ciacabi ºi îi zise:
- Dacã pîinea e ca untul, ºi untul ca untdelemnul, iar
untdelemnul ca apa, atunci totuºi apa e mîncarea cea mai scumpã
ºi cea mai finã din lume ºi pe deasupra, e ºi cea mai ieftinã. Hai
frate dragã, colea, la fîntîna oraºului, ºi bea ºi mãnîncã din apã de
te saturã, ca din al tãu!...
Atunci Ciacabi zise:
- Adevãrat e tot ce am auzit despre tine cã eºti mare dascãl în
meseria de a cruþa ºi nu-mi pare rãu cã am venit pînã aici sã ne
întîlnim, cã bunã învãþãturã am luat de la tine!
Cu asta, cei doi tovarãºi s-au despãrþit. Ciacabi nu peste mult
timp fu aflat mort de foame, aºijderea ºi Hototo. În zdrenþele din
aºternutul lor s-au gãsit cîte douã pungi încãrcate cu galbeni
strãlucitori.
Povestea suferinþei

Umblau odatã Dumnezeu ºi sfîntul Petru pe pãmînt prefãcuþi

în moºnegi. ªi cum mergeau, zise sfîntul Petru lui Dumnezeu:
- Doamne, toate le-ai fãcut Tu, numai suferinþa n-ai poruncit
sã se facã.
- Dacã vrei Petre, s-o facem!
ªi deodatã rãsare înaintea sfîntului Petru o arãtare de nici el nu
ºtia ce este.
- Asta-i suferinþa Doamne?
- Da Petre. Ia-o în mînã ºi pune-o unde-i crede.
Ajungînd prin niºte munþi, la un izvor de apã rece, stãturã sã
se rãcoreascã. Sfîntul Petru puse arãtarea ce-o fãcuse Dumnezeu
pe o piatrã mare. Dar n-apucã s-o punã bine ºi stînca s-a prefãcut
în praf ºi pulbere.
- Ce-i asta Doamne?
- Ce sã fie? Se vede cã suferinþa e mai tare ca piatra, de s-a
sfãrîmat stînca.
Pornind la drum, Dumnezeu ºi sfîntul Petru au ajuns la un
fierar. Cît au stat de vorbã cu el, sfîntul Petru puse suferinþa pe
un ilãu (nicovalã); ilãul se fãcu þãndãri.
Ieºind de la fierar, sfîntul Petru spuse lui Dumnezeu:
- Ce sã facem Doamne cu arãtarea asta? Nu putem scãpa de ea?
- Mai încearcã Petre, poate îi gãsim ºi locul ei.
ªi cum mergeau, ajung într-un sat, trag la casa unui gospodar.
Sfîntul Petru întreabã pe Dumnezeu de n-ar fi bine sã punã
suferinþa în spatele omului aceluia.
- Cearcã Petre, ºi vezi ce are sã fie.
Sfîntul Petru a pus suferinþa în sînul gospodarului cînd
dormea.
Pag. 480

Aºteaptã sfîntul Petru sã vadã plesnind gospodarul, dar el

dormea dus. Suferinþa nu-l putu dovedi. Aºteptã noaptea aceea,
aºteptã a doua zi, ca sã vadã ce s-a întîmplat omului; dar el, pace!
Parcã n-a dat nimic peste el.
I-au murit omului nevasta, copii, din vite, a sãrãcit, dar, pace!
De pocnit, ca piatra ori ca fierul, n-a pocnit. Iar suferinþa,
sãturîndu-se de el, s-a dus la alþii.
ªi oricîte a pãþit omul, el s-a arãtat mai tare ca piatra ori ca
fierul. ªi de atunci a rãmas vorba veche: Sã nu dea Dumnezeu
omului cît poate rãbda!
Dupã M. Lupescu.

Un raport în iad

Se spune cã odatã, scaraoschi, mai marele diavolilor, a chemat

la raport pe toþi diavolii din lume sã le cearã socotealã despre
isprãvile ce le-au fãcut printre oameni.
Iaca soseºte unul ºi se închinã în faþa lui scaraoschi:
- De unde vii fîrtate, ºi ce isprãvi ai fãcut?
- Am fost colo ºi colo, întunecimea voastrã, ºi am aprins ura
ºi mînia între doi oameni; pe urmã mîni a a trecut la bãtaie ºi unul
a omorît pe celãlalt.
- ªi cît timp þi-a trebuit pentru izbînda asta?
- Trei ani de zile, întunecimea voastrã.
- Trei ani? Atîta þi-a trebuit pentru isprava asta? - strigã
scaraoschi plin de mînie.
ªi jap! jap! pe spatele diavolului.
Un alt diavol soseºte ºi se închinã.
- Dar tu argate, de unde vii ºi ce-ai fãcut?
- Eu, întunecimea voastrã, am tras un om în patima desfrînãrii.
- ªi cît timp þi-a trebuit pentru lucrul acesta?
- Un an, întunecimea voastrã.
- Pfui, împieliþatule! Un an ai motroºit tu pentru un astfel de
fleac? - strigã scaraoschi înfuriat. ªi jap! jap! îi trage ºi ãstuia o
drãguþã de bãtaie.
Un drãculeþ soseºte ºi se închinã.
- Dar tu, Aghiuþã, ce ai putut face prin lume?
- Eu, întunecimea voastrã, i-am fãcut pe niºte oameni sã înjure,
sã desfrîneze, sã se batã ºi sã se omoare.
- ªi cît timp þi-a trebuit pentru izbînda asta?
- O singurã zi, întunecimea voastrã.
- Bravo Aghiuþã! ªi cum ai putut face aceastã izbîndã?
- Cu bãutura, întunecimea voastrã, cu bãutura... I-am dus pe
oameni la birt ºi i-am îmbãtat. Iar dupã ce s-au îmbãtat au sãrit la
niºte femei sã desfrîneze. De la femei s-au luat la ceartã, la bãtaie,
iar bãtaia s-a gãtat cu omor.
- Bravo Aghiuþã! Bine te-ai purtat - îl lãudã scaraoschi,
bãtîndu-l pe umãr. Iar voi, nemernicilor, care aþi motroºit ani de
zile pînã sã cîºtigaþi un suflet - le zise scaraoschi celorlalþi - luaþi
pildã de la Aghiuþã, fratele vostru. Folosiþi ºi voi alcoolul!
 Pag. 481

O legendã de la rãsãrit

O legendã de la rãsãrit vorbeºte despre un om care, murind,

dupã o viaþã de fapte bune, a ajuns în rai.
- Doamne - zise omul acesta într-o zi cãtre Bunul Dumnezeu
- m-a apucat un mare dor sã-mi mai vãd odatã casa ºi satul meu.
Îngãduie-mi Doamne numai un pic sã mã uit de aici de sus, sã vãd
ce se mai petrece pe la casa mea ºi satul meu.
- Fie, zise Bunul Dumnezeu.
ªi atunci omul urcîndu-se pe înãlþimea norilor, a început a se
uita peste satul lui. Dar cînd colo, ce i-a fost dat sã vadã? La casa
lui, tocmai un hoþ fura grîu din ºurã. Mînios, omul cãutã printre
nori o piatrã de gheaþã ºi, zvîrrr! cu ea în capul hoþului,
omorîndu-l pe loc. Se uitã apoi omul mai departe, ºi uite, în altã
parte, pe Gheorghe al lui Ilie, cum îl bate fãrã milã pe sãracul
Florea lui Papuc. ªi iar ia omul o piatrã ºi, zvîrrr! cu ea în bãtãuº,
omorîndu-l pe loc. ªi omul îi dã cu pietrele înainte, înfuriat de
nedreptãþile ce le vedea.
- Ce faci fiule? - îi zise Bunul Dumnezeu de sus, din slavã.
- Iartã-mã Doamne, dar n-am mai putut suferi ceea ce am vãzut
în satul meu.
- Ei vezi? Aºa sînteþi voi oamenii. Eu vã rabd fãrãdelegile ºi
aºtept cu dragoste îndreptarea voastrã. Dar voi sînteþi gata sã vã
omorîþi unii pe alþii pentru greºelile dintre voi. Dacã ºi Eu aº face
cum ai fãcut tu ºi cum fac oamenii, apoi n-ar mai fi nici un om pe
pãmînt. ªi nici tu n-ai fi aici în rai.
Omul îºi plînse nesocotinþa ºi de atunci n-a mai dorit sã vadã
ce se petrece pe pãmînt.

Ilie, maestrul cel trufaº

Într-un orãºel trãia odatã un mare meºter potcovar, cu numele

Ilie. Lucra ºi potcovea Ilie atît de minunat, încît vestea lui se duse
în toatã þara. Din mari depãrtãri veneau la el boieri mari cu caii
la potcovit.
Dar iscusinþa lui ºi laudele ce i se aduceau au trezit în Ilie
ispita trufiei. Stãpînit de acest pãcat, Ilie îºi fãcu o firmã pe care
a scris cu litere mari:

Ilie,
Stãpîn peste maeºtri
ºi maestru deasupra tuturor

Într-o zi, Bunul Dumnezeu, uitîndu-Se pe pãmînt, a vãzut

firma potcovarului, ºi supãrîndu-Se, chemã pe Fiul Sãu Cel Sfînt
ºi ÎI zise: Iatã ce a fãcut Ilie, meºterul potcovar pe care Noi l-am
înzestrat cu o iscusinþã mai mare decît pe alþii! Mîndria i-a
întunecat mintea ºi acum trebuie sã-l pedepsim.
Fiul Cel Sfînt ºi Bun rãspunse: Ilie maestrul, încã-i plin de
gînduri bune, dar a cãzut în cumplita boalã a trufiei ºi e pãcat sã
moarã în ea. Lasã-Mã Tatã Doamne sã Mã duc sã-l tãmãduiesc de
aceastã boalã.
Pag. 482

Tatãl Se învoi ºi Isus Fiul plecã pe pãmînt.

Luînd înfãþiºarea unui cãlãtor, Isus S-a dus la casa lui Ilie ºi,

spunînd cã ºi El e maestru potcovar, ceru sã-L bage tovar㺠cu el.

- Dar cît de bine te pricepi la acest meºteºug - întrebã Ilie.
- Ca orice potcovar din þarã - rãspunse cãlãtorul.
- ªi ca mine?
- ªi!...
Acest rãspuns îl umplu de ciudã pe trufaºul Ilie, ºi ca sã-L dea
de gol, strigã mînios la argaþi:
- Aduceþi un cal la potcovit ºi uneltele.
- Unelte nu-Mi trebuie - rãspunse cãlãtorul Isus - Eu am un fel
nou de potcovit.
ªi cu aceste vorbe, scoase un cuþit din buzunar ºi ridicînd unul
d i n p i ci o ar el e d e d i n ap o i ale calului, îl retezã d e l a p r i ma
încheieturã. ªi ducîndu-l în atelier, bãtu potcoava pe el ºi apoi iar
îl puse la loc. Tot astfel a fãcut ºi cu celelalte trei picioare ºi pe
urmã calul a plecat fãrã sã fi dat nici cel mai mic semn de durere.
Potcovitul ieºi minunat de frumos, cu mult mai frumos decît ºtia
Ilie sã potcoveascã.
- Iatã, maestre Ilie, cel mai nou meºteºug de a potcovi caii. Mã
prind cã tu nu cunoºteai acest meºteºug - zise Isus.
- Ba da, ba da, îngînã trufaºul Ilie (ca sã nu se lase mai
prejos); am auzit vorbindu-se de acest meºteºug, dar eu încã nu
l-am cercetat.
Dupã aceastã încercare, el primi bucuros de tovar㺠pe nou
venit.
A doua zi, Ilie trimise pe noul tovar㺠în oraº sã aducã fier ºi
rãmînînd singur, îºi zise: Cu cel dintîi prilej, voi încerca ºi eu
noul fel de a potcovi.
Astfel gîndindu-se, iacã se opreºte înaintea casei un prinþ cu
un cal mîndru ca un ºoim. Prinþul coboarã ºi lãsînd calul la
potcovit, s-a dus puþin în oraº.
Tocmai bine a venit - îºi zise Ilie - am sã încerc noul
meºteºug; ºi legînd calul bine, ascuþi un cuþit ºi odatã retezã un
picior de-al calului. Dar calul începu a necheza atît de plîngãtor
ºi dureros încît îl auzi stãpînul lui ºi grãbindu-se, s-a întors
înapoi.
 Pag. 483

Cînd îºi vãzu calul cu un picior tãiat, prinþul vru sã bage sabia
în Ilie, dar Ilie se grãbi a-l liniºti spunîndu-i cã acesta e un
meºteºug nou de potcovit ºi îndatã calul va fi cum a fost. Ilie
grãbi potcovitul ºi cînd fu gata, alergã sã punã piciorul la loc. Dar
piciorul nici vorbã sã se prindã. O sudoare rece ºi o fricã de
moarte cuprinse atunci fruntea lui Ilie. Apucînd cuþitul, voia sã se
omoare, cînd deodatã, cineva îl opreºte de la spate cu vorbele:
- Ce faci stãpîne?
Era tovarãºul lui cel nou. Ilie abia putu spune de fricã.
- Nu te teme! - zise Isus.
ªi apucînd piciorul tãiat, îl lipi la loc; calul se sculã voios ºi
prinþul îºi bãgã sabia în teacã.
Atunci Ilie, cum sta buimãcit de spaimã, luã îndatã un ciocan
ºi ducîndu-se la firmã, o fãcu praf ºi þãndãri.
- Tu eºti Stãpînul meu ºi eu sînt sluga Ta - zise Ilie cu umilinþã
cãtre Isus.
Tot cel ce se smereºte se va înãlþa, rãspunse Isus cu o voce atît
de curatã ºi blîndã încît Ilie, u i t î n d u - s e b i n e la El, Îl vãzu
înconjurat de o luminã, ºi cunoscînd cu cine vorbeºte, cãzu cu
lacrimi înaintea Lui, rugîndu-se de iertare.
- Te iert - zise Mîntuitorul - cãci acum te-ai vindecat de boala
trufiei. Adu-þi aminte cã deasupra tuturor stã Tatãl Meu din cer!
Acestea zicînd Isus, Se urcã pe cal alãturi de cãlãreþ ºi Se fãcu
nevãzut. Cãlãreþul era sfîntul Gheorghe.
Al. Dumas.

Cãruþa smereniei ºi a mîndriei

Pentru ca sã cunoaºteþi cît de mare este pãcatul mîndriei,

închipuiþi-vã douã cãruþe care se întrec una pe alta. Una din ele
e trasã de doi cai: dreptatea ºi mîndria, iar cealaltã, de alþi doi:
pãcatul ºi smerenia. Ce cr ed eþ i , care va întrece ºi va trece
înainte? Cea a pãcatului va întrece ºi va birui pe cea a dreptãþii,
nu cã doarã calul pãcatului ar fi avînd o aºa mare putere, ci pentru
cã îl ajutã smerenia de lîngã el. Trãsura dreptãþii rãmîne bãtutã în
urmã, nu pentru cã dreptatea ar fi slabã, ci pentru povara ºi
greutatea mîndriei. Toatã nevoinþa noastrã, toate ostenelile, toatã
truda, toate faptele noastre, oricît de bune ar fi ele, dacã le punem
în cãruþa mîndriei se rãstoarnã ºi nimica se alege de ele... Temelia
cea de piatrã a Evangheliei este smerenia; tot cela ce nu clãdeºte
pe aceastã temelie, zideºte pe nisip ºi zidirea lui o rãstoarnã apele
ºi vînturile.
Precum mîndria este izvorul tuturor rãutãþilor, aºa smerenia
este începutul faptelor bune...
Sf. Ioan Gurã de Aur.
Pag. 484

Mai aveþi vreme!...

Sfat mare se spune cã au þinut odatã toþi diavolii din iad despre
cum sã cîºtige mai multe suflete pentru împãrãþia lor cea de foc.
- Stãm prost - grãi scaraoschi, mai marele dracilor. Prea puþinã
lume se prinde în cursele noastre. De merge tot aºa, ni se goleºte
iadul. Hai tartorii mei, glãsuiþi, ce-i de fãcut?
- Întunecimea voastrã - grãi un diavol din gloatã - sã le ºoptim
oamenilor cã nu este Dumnezeu; cã numai proºtii cred azi în
Dumnezeu.
- Sã ne urcãm cu toþii pe pãmînt - adãugã un altul - ºi sã le
spunem cã nu este suflet, nici rai, nici iad, ci aici pe pãmînt este
tot ce este. Toate celelalte sînt scorniri de-ale popilor.
- Lesne de spus acestea, dar nici oamenii nu-s chiar aºa de
p r o º t i s ã cr ead ã aºa ceva. Vor simþi cît de col o cã- i t r eab ã
diavoleascã.
ªi se frãmînta scaraoschi împreunã cu tartorii lui despre ce ar
fi de fãcut. Era sã se sfîrºeascã adunarea fãrã nici un folos, cînd,
de colo din fund, se ridicã la cuvînt o sluþenie de diavol bãtrîn ºi
urît, de care ºi diavolii se îngrozeau.
- Ai ºi tu vreo pãrere, cîine bãtrîn? - întrebã scaraoschi.
- Am! - rãspunse afurisitul de bãtrîn. ªi astfel grãi:
- Se înþelege fraþilor cã-i o prostie prea mare sã le spui
oamenilor cã nu-i Dumnezeu, cã nu-i suflet, cã nu-i rai ºi iad.
Pãrerea mea e alta.
- S-auzim, s-auzim! - strigarã tartorii.

- Pãrerea mea e ca toþi diavolii sã ne urcãm pe pãmînt, ºi cu

vorbe plãcute ºi ademenitoare, sã le ºoptim oamenilor la ureche:
Este Dumnezeu, este suflet, este rai ºi iad... Dar, pentru aceste
treburi mai aveþi vreme, oameni buni... Ele sînt pentru vremea
cînd veþi fi, colea, moºi bãtrîni...
 Pag. 485

Pãrerea hodorogului de bãtrîn plãcu grozav de mult lui

scaraoschi ºi celorlalþi tartori. ªi dupã ce de bucurie traserã o
schelãlãialã de rãsunã tot iadul, s-au urcat pe pãmînt mii ºi mii de
diavoli, înºelînd pe oameni aºa cum îi învãþase diavolul cel bãtrîn.
ªi de atunci diavolii cîºtigã cele mai multe suflete, ºoptind
mereu oamenilor înºelãciunea cã pentru cele sufleteºti mai au
vreme.
Plata lãcomiei

Într-un sat trãia un meºter fierar; om foarte priceput, harnic ºi

cinstit. Avea de lucru destul ºi era mulþumit cu viaþa lui.
Dar într-o zi, iaca intrã în atelierul lui un strãin ce se vedea cît
de colo cã-i om bogat, boier mare.
- Ascultã maestre - grãi boierul - am venit sã-mi faci un lanþ
special, lung, lung de cîteva zeci de metri. ªi sã mi-l gaþi în
termen de douã sãptãmîni, cãci am nevoie grabnicã de el.
Pag. 486

- Cu toatã plãcerea conaºule - rãspunse fierarul - dar nu mã pot

lega, pentru cã vezi mãria ta, îmi am ºi eu oamenii mei care
lucreazã la mine ºi trebuie sã le fac lucrul la timp.
- Va fi, dar uite, eu te plãtesc de trei ori mai bine decît ceilalþi
oameni, numai sã laºi tot lucrul ºi sã faci lanþul meu.
Lãcomia de a cîºtiga mai mult îl cuprinse pe maestru. Fãcu
tîrgul ºi se apucã de lucru. Ca sã gate lucrul la timp, lucra mereu,
cu zi cu noapte, iar pe vechii lui cunoscuþi nu-i mai putut servi,
din care pricinã toþi s-au supãrat pe el ºi l-au pãrãsit.
La douã sãptãmîni veni boierul, vãzu lanþul, dar i se pãru prea
scurt pentru scopurile lui ºi mai comandã cîþiva metri, spunînd
cã-i va plãti bine la sfîrºit. Peste o sãptãmînã, iar veni ºi iar lungi
lanþul. ªi a treia oarã tot aºa:
- Te rog maestre, sã mai lungeºti lanþul cu cîþiva metri, c-apoi
la sfîrºit te-oi plãti cum se cuvine.
- Ba mulþãmim de toate - rãspunse fierarul necãjit. De
sãptãmîni de zile lucrez mereu la acest lanþ nesfîrºit. Mi-am
pierdut oamenii care lucrau la mine, mi-am pierdut puterea ºi
sãnãtatea. Dã-mi plata ce mi se cuvine pentru cît am lucrat!
Atunci strãinul - care nu era altul decît diavolul, care îl
înºelase cu ispita lãcomiei - îl apucã cu putere de mijloc, îl ridicã
sus ºi îl aruncã în foc, strigîndu-i: Iatã-, asta-i plata ta!
ªi asta e ºi azi plata lãcomiei: focul iadului. Oriunde vede
diavolul un om harnic ºi mulþumit, încearcã sã-l piardã cu ispita
lãcomiei.
Pustnicul ºi pasãrea din rai

O legendã de la rãsãrit spune despre un pustnic din vremurile

de demult cã trãia retras într-o peºterã din munþi împreunã cu alþi
pustnici.
Pe acest pustnic îl chinuia, ca un fel de ispitã, gîndul cã, odatã
ajuns în rai, s-ar putea întîmpla ca de la o vreme sã se sfîrºeascã
bucuriile de acolo ºi sufletul sã se sature de ele.
Într-o zi, pustnicul s-a dus în pãdure sã strîngã lemne pentru
foc. Undeva auzi un cîntec fermecat de pasãre, cum nu mai auzise
niciodatã în viaþa lui. Mergînd pe urma cîntecului, ajunse la un
arbore în care vãzu pasãrea fermecatã.
Dupã ce ascultase ca timp de un ceas, pasãrea zburã, cîntecul
încetã, ºi pustnicul se trezi, ca dintr-un farmec, din ascultarea
acestui cîntec ºi plecã spre peºterã.
Cînd a ajuns însã la peºterã, mare îi fu mirarea: la peºterã erau
alþi pustnici, care se uitau miraþi unul la altul cînd l-au vãzut,
întrebîndu-se de unde vine ºi ce cautã aici. ªi pustnicul, aºijderea,
se uita la ei. În zadar le-a spus ce ºi cum s-a întîmplat. Nimeni
nu-l putea înþelege.
Abia pe urmã s-au lãmurit lucrurile. De cînd a plecat pustnicul
dupã lemne în pãdure a trecut o sutã de ani, în care timp s-au
schimbat ºi pustnicii. Iar lucrul acesta l-a fãcut cîntarea din
pãdure care l-a fermecat pe pustnic atît de mult, încît i s-a pãrut
cã ascultase doar un ceas, dar ceasul acesta þinuse o sutã de ani.
 Pag. 487

Iar pasãrea fermecatã a fost o pasãre din rai, trimisã anume sã-i
dea pustnicului o dovadã cît de nesfîrºite sînt bucuriile din rai.
Peste cîteva zile pustnicul muri, cuprins de dorul de a trece
acolo unde sã audã mai departe cîntecul cel fermecat.

Cei trei prieteni

Era odatã un om care avea mulþi prieteni, ºi chiar se lãuda de

multe ori cu ei ºi cu prieteniile lui.
- Cheltuiesc mult cu prietenii mei, zicea omul, dar nu-mi pare
rãu, cãci la vreme de necaz, prietenii ar sãri ºi în foc pentru mine.
Odatã se întîmplã cã i-a venit o asprã citaþie de la o
judecãtorie. Era învinuit de lucruri atît de grele, încît putea sã
primeascã temniþã pe viaþã sau ºi moarte. Omul se înfiorã ºi
alergînd la cel mai bun prieten ce-l avea, îl rugã sã meargã cu el
sã-l ajute sã scape.
- Aº merge cu drag, rãspunse prietenul, dar nicidecum nu pot
sã mã depãrtez de acasã.
Omul plecã suspinînd la un alt prieten ºi îi ceru ajutorul.
- Cum sã nu merg pentru tine? - zise prietenul, ºi plecã cu el.
Dar cînd au ajuns la uºa judecãtoriei, i se fãcu fricã ºi s-a
întors înapoi, lãsîndu-l pe om singur.
- Sãracul de mine, zise omul, ºi plecã sã intre singur.
Însã în clipa asta, iacã soseºte un alt prieten pe care nu-l prea
bãgase în seamã ºi nu cheltuise aproape nimic cu el. Acest prieten
a intrat cu el în judecãtorie ºi cãzînd în genunchi în faþa
judecãtorului, zise:
- Prea înãlþate domnule judecãtor! Omul acesta e învinuit cu
mari lucruri ºi cãlcãri de lege... Eu am venit sã mã rog pentru
iertarea lui... Eu îl cunosc pe omul acesta; va fi avînd el multe
greºeli, dar mila ºi iubirea ta sînt mai mari decît greºeala lui...
Judecãtorul primi apãrarea ºi cel acuzat scãpã de osîndã...
Aceasta e povestea, dar sã bãgãm de seamã cã în aceastã
poveste este pusã ºi viaþa noastrã. Moartea este o citaþie ce ne
cheamã înaintea Dreptului Judecãtor sã ne dãm seama de viaþa ºi
faptele noastre. Prietenul nostru cel mai bun - lumea, averile ºi
plãcerile - ne lasã mai întîi cînd murim. Prietenii ºi rudeniile
merg cu noi pînã la uºa mormîntului ºi apoi se întorc acasã.
Dincolo de mormînt merge cu noi numai un Prieten pe care foarte
puþin Îl preþuim în aceastã lume. Acest Prieten e Isus Mîntuitorul
ºi viaþa cea sufleteascã trãitã cu El ºi cu Evanghelia Lui. Pentru
Acest Prieten cheltuieºte omul mai puþin în aceastã viaþã. Ferice
de cine va avea de Apãrãtor ºi Mijlocitor pe Acest Prieten în Ziua
Judecãþii, ca ºi în povestea aceasta! Aºa va mijloci Mîntuitorul
pentru el, zicînd:
- Eu cunosc pe omul acesta; mari cãlcãri de lege a fãcut; dar
mila ºi dragostea Ta, Dreptule Judecãtor, sînt mai mari decît
greºeala lui... Te rog iartã-l...
Vei avea tu, cititorule, pe Acest Mijlocitor ºi Apãrãtor în Ziua
Judecãþii?
Pag. 488

Banul e ochiul diavolului

În þãrile rãsãritului circulã o preafrumoasã ºi plinã de

învãþãturã poveste despre pãþania unui pescar cu necuratul, pe
care o dãm ºi noi mai jos, pe scurt.
Cicã trãia odatã un om, de meserie pescar, ºi acest pescar era
veºnic nemulþumit cu soarta lui, ba, nu o datã, se încumeta chiar
sã ºi mustre pe Fãcãtorul cã pe el l-a lãsat sãrac, iar pe alþii mai
bogaþi.
Odatã pescuind el la mare, scoase cu undiþa din adîncul mãrii
ceva greu: era un vas de aramã închis ºi pecetluit bine. Cînd l-a
desfãcut sã vadã ce-i în el, un duh cumplit ºi urît ieºi din vas, ºi
pescarul încremeni de groazã.
- Nu te teme - zise duhul - eu am fost întemniþat în vasul
aces t a º i ca mu l þ u m i r e cã m- ai s cãp at , am s ã- þ i r ãs p l ãt es c
binefacerea cu un mare dar. ªtiind cã eºti om sãrac, iatã îþi dau o
traistã fermecatã; în ea este numai un galben, dar dacã îl scoþi,
altul rãsare în loc ºi apoi iar altul ºi altul, aºa cã vei putea scoate
g al b en i cî þ i v ei voi. O singurã con d i þ i e ar e aceas t ã t r ai s t ã
fermecatã: sã scoþi galbenii din ea întruna, fãrã sã o închizi, ºi
cînd crezi cã ai scos galbeni de-ajuns, sã o arunci iarãºi în mare.
Cu aceste vorbe, duhul se fãcu nevãzut, iar pescarul a mers
acasã ºi s-apucã de scos galbeni. Scoate o zi, scoate douã, scoate
o grãmadã, scoate douã grãmezi de galbeni, dar din ce scotea i se
pãrea cã galbenii sînt tot mai mari ºi mai strãlucitori. De mîncat
mînca numai pe apucate ºi ce putea, ca sã nu scape atîta bunãtate.
Începu omul a slãbi, dar sã se lase de scos nu se îndura. Pe urmã,
cînd abia sta pe picioare de slab, plecã cu traista sã o arunce în
mare. Însã cînd ajunse la mare, în marginea apei se vedeau doi
galbeni aºa de strãlucitori, cum nu mai vãzuse. S-a aplecat sã-i ia,
dar cu groazã vãzu în oglinda apei cã cei doi galbeni sînt ochii
strãlucitori ai tartorului pe care-l scosese din apã. Înfiorat, dãdu
sã se tragã înapoi, dar înfiorarea ºi slãbirea l-au împins în apã ºi
muri acolo.
De atunci a rãmas vorba cã banu-i ochiul diavolului.

De cînd umbla Isus pe pãmînt...

Printre popoarele arabe din pãrþile Ierusalimului umblã o

poveste despre Domnul nostru Isus Hristos.
Cicã odatã Mîntuitorul mergea Singur pe un drum, cînd iatã la
o cotiturã se ivi un om ce ducea patru mãgari încãrcaþi cu niºte
saci bine umpluþi.
Isus a cunoscut îndatã cine este omul acela ºi zise:
- Satano, þi-ai schimbat meseria? Te-ai fãcut negustor? Ei bine;
de acum încolo n-ai sã mai ispiteºti pe oameni.
Dar diavolul, mulþumit cã stã de vorbã cu Binefãcãtorul lumii,
Îi rãspunse rînjind:
 Pag. 489

- Isuse, eu am cea mai bunã negustorie din lume; oamenii stau

sã se batã dupã marfa mea. Ia priveºte: pe mãgarul ãsta am pus un
sac încãrcat cu nedreptãþi ºi marfa asta mi-o cumpãrã cît ai clipi
din ochi cîrmuitorii cu toþi slujbaºii lor. Cel de-al doilea mãgar
este încãrcat cu pizmã ºi n-am atîta marfã în sac cîtã-mi cer cei
învãþaþi. Al treilea mãgar duce un sac cu felurite meºteºuguri
hoþeºti pentru negustorii din oraºul Damasc ºi a început mãgarul
sã ºchiopãteze, atîta-i de grea marfa.
- Dar pe al patrulea mãgar ce-ai pus?
- Hei, rãspunse satana, pe acela am pus marfã mai subþire ºi
mai finã, am pus mãtãsuri de rãutãþi, de minciuni, flecãrii,
înºelãciuni, prefãcãtorii...
- ªi cui ai sã vinzi blestemãþiile astea? - întrebã Isus din nou.
- Femeilor! Ele se prãpãdesc dupã lucruri de astea.
Satana dãdu cu bãþul în mãgari ºi porni mai departe.
Dupã cîteva zile, Isus întîlni iar pe diavol pe acelaºi drum ºi
tot cu mãgarii încãrcaþi.
- Necuratule, sacii tãi sînt tot plini. Se vede cã n-ai vîndut
nimic...
- Isuse, Te înºeli; mi-am vîndut toatã marfa; se cautã ca pîinea
caldã. Dar sã vezi ce-am pãþit. Cîrmuitorii, în loc de platã, m-au
bãtut cu bîtele. Negustorii, fiind mai ºarlatani ca mine, mi-au dat
bani din cei care nu umblã (falºi, expiraþi). Învãþaþii mi-au luat
marfa degeaba, cã n-aveau nici o para chioarã în pungã.
- Dar atunci, ce ai în sacii plini? - întrebã Isus.
- Ce sã fie? Bani sunãtori, bani buni de la femei. Într-o
clipealã, femeile au cumpãrat de la mine toatã marfa rãutãþilor,
minciunilor, flecãriilor, înºelãciunilor ºi prefãcãtoriilor. Femeile
m-au umplut de bani, ºi cu banii ãºtia trebuie sã-mi cumpãr
dreptatea de la judecãtori împotriva cîrmuitorilor, negustorilor ºi
învãþaþilor care nu mi-au plãtit.
ªi satana plecã cu mãgarii lui, iar Isus, ridicînd ochii la cer,
ceru lui Dumnezeu Tatãl puteri tãmãduitoare împotriva ispitelor
ºi relelor rãspîndite în lume de necuratul.
Pag. 490

Bogaþii au sãrãcit ºi au flãmînzit

- Pãþania unui împãrat ce nu credea în vorbele Scripturii -

Un împãrat auzi la bisericã pe Vlãdica citind: Bogaþii au

sãrãcit ºi au flãmînzit, iar cei ce-L cautã pe Domnul nu se vor
lipsi de tot binele, ºi nevenindu-i la socotealã vorbele acestea, îi
zise aspru:
- Pãrinte, ºterge minciunile acestea din carte!
Dupã vreo cîteva zile, împãratului îi veni gust sã se scalde
într-un lac din grãdina sa. Zis ºi fãcut. Un înger însã, luîndu-ºi
ch i p u l l u i, îi îmbrãcã hainele ºi intrã în palat. Cînd a i eº i t
împãratul din apã, ia hainele dacã ai de unde!
Slujitorii care i le pãzeau, s-au dus crezînd cã îngerul era
adevãratul împãrat. Pe cine sã apuce el acum? L-au zãrit doi
ostaºi ºi l-au luat la goanã.
- Mãi, eu sînt împãratul vostru!
- Ce, eºti nebun? Împãratul nostru e în palat!
- Cum mãi, împãratul e în palat? Cã doar eu-s!
Ostaºii l-au luat drept nebun ºi l-au dat afarã. Oricui îi spunea,
nu-l credea, mai ales cã îngerul împãrat ieºise sã se plimbe cu
toatã curtea. Cine era sã-l creadã pe el?
Împãratul nu ºtia pe ce lume sã se creadã. Era vai de el: din
împãrat, ajunse de n-avea ce mînca; trãia din mila altora.
Din vorbã în vorbã, slugile împãratului aud cã un nebun strigã
în gura mare cã el e împãrat. Ele îi spun îngerului:
- Înãlþate împãrate, iatã ce-i ºi cum: un nebun strigã în gura
ma r e cã el e î mp ãr at . C r ed em cã ar t r eb u i p ed ep s i t p en t r u
îndrãzneala lui.
- Aduceþi-mi-l! - fu rãspunsul îngerului.
I l-au adus. Atunci îngerul îi zise:
- Acum crezi minciunile Scripturii? Bogaþii au putut sãrãci ºi
flãmînzi? Vezi, numai minunile vã pot da înþeles celor ce singuri
nu vã osteniþi a le înþelege. Pilda sã-þi slujeascã ºi þie ºi altora ca
tine, zise îngerul.
ªi ieºi, lãsîndu-l pe adevãratul împãrat în locu-i.
A doua zi împãratul zise cãtre Vlãdica:
- Cum sînt vorbele ce le citeai cînd te-am oprit?
- Bogaþii au sãrãcit ºi au flãmînzit, iar cei ce-L cautã pe
Domnul nu se vor lipsi de tot binele - zise cam cu teamã Vlãdica.
- Sã nu le mai citeºti, ci de acum, sã le cînþi, fu rãspunsul
împãratului, ce puse în mirare pe toþi.
Dintre toþi însã singur împãratul înþelegea acum pe deplin
rostul acestor vorbe.
Petre Gh. Savin.
 Pag. 491

Povestea unui om care s-a suit cu o rugãminte la cer

Au fost odatã un tatã ºi o mamã, oameni sãraci lipiþi

pãmîntului, care aveau o droaie de copii. Nemaiavînd ce le da de
mîncare, au adunat niºte ghindã ºi-i învãþarã sã le ronþãie. Unul
din copii a scãpat o ghindã pe dupã vatrã. Pînã a doua zi
dimineaþa, ce sã vezi? Din ghindã a crescut un stejar care ieºea
afarã prin coºul vetrei ºi ajungea cu ramurile pînã la porþile
cerului.
Vãzînd minunea, creºtinul zise:
- Ce-ar fi sã mã sui în cer sã spun o vorbã lui Dumnezeu?
Iar femeia, de colo:
- Zãu aºa, cã n-ar strica. Prea ne-a uitat de tot!
Porni omul sã se caþere pe trunchi în sus, ºi pînã în prînzul
mare, ajunse la porþile cerului ºi acolo a început sã ciocãneascã
la uºã: Toc, toc, toc! Dumnezeu trimise pe sf. Petru:
- Petre, ia vezi cine bate?
S-a dus sfîntul Petru ºi a întrebat:
- Cine-i ãla de ciocãneºte?
Creºtinul cel sãrac rãspunse:
- Eu, nevoiaºul cu droaia de copii.
Cînd a venit Petru cu rãspunsul, zise Dumnezeu:
- În cãmarã este o pîine. Dã-i-o!
Calicul se lãsã iar pe copac în jos, drept în casã, ºi strigã
bucuros:
- Nevastã, nevastã, nu mi-a fost drumul degeaba; iatã am
cãpãtat o pîine.
Au luat sã taie cîte o felie copiilor ºi au vãzut cã din pîinea
aceea puteai tãia oricît voiai ºi tot prisosea. Era pe semne,
blagoslovitã.
Tot mîncînd ei, tata ºi mama ºi toþi copiii, un car de vreme din
pita aceea, femeii i se urî ºi începu a bate capul bãrbatului ei sã
se mai urce o datã ºi sã cearã sã i-o schimbe Dumnezeu în colaci.
- Ne-am sãturat de pîine; du-te sã ne dea colaci! - zise femeia.
Iar s-au pomenit cã bate cineva în cer. Dumnezeu mînã iar pe
sf. Petru:
- Petre, ia vezi cine-i!
S-a dus Petru ºi întrebã:
- Cine-i ãla de ciocãneºte?
Sãracul rãspunse:
- Nevoiaºul cu droaia de copii.
Atunci Dumnezeu zise lui Petru:
- În cãmarã este un coº cu colaci. Dã-i-l!
Omul se întoarse iar bucuros acasã:
- Nevastã, iar am nimerit-o bine; am cãpãtat un coº cu colaci.
Cu colacii ãºtia tot aºa: oricît luai din ei, nu scãdeau. Dar dupã
cîteva zile, femeia începu:
- Ce zici mãi bãrbate? N-ar strica sã ceri ºi oleacã unt ºi un pic
de bãuturã la colacii ãºtia, cã parcã ne înecãm cu ei.
Dar omului îi venea nu ºtiu cum sã se mai ducã ºi a treia oarã,
ºi-i rãspunse:
Pag. 492

- Dacã-þi lasã gura apã dupã unt ºi bãuturã, mai du-te ºi tu

singurã!
- Da’ ce crezi cã nu mã duc, dacã tu eºti papã lapte? - zise
femeia.
ªi porni sã se urce. Ajunsã sus, bocãni în porþi. Dumnezeu
zise:
- Petre, ia vezi cine-i acolo, de ne sparge poarta cu pumnii!
Se duse sfîntul ºi întrebã:
- Cine eºti ãla?
Femeia rãspunse:
- Eu, nevasta nepricopsitului ãluia cu droaia de copii.
- ªi ce pãs te aduce?
- Pãi, aºa ºi pe dincolo...
Dar, de rîndul ãsta, Dumnezeu zise lui Petru:
- Dupã uºã, vezi cã e bãþul tãu apostolesc. Ia-l sfinte Petre, ºi
dã-i, ºi dã-i ºi cotonogeºte-o, ca sã meargã zburînd din cracã-n
cracã, pînã la ea acasã!
S-a dus sfîntul Petru ºi luã bãþul ºi începu sã-i care - mãiculiþã
maicã! - o sfîntã bãtaie, din alea rupte din rai.
Nu ºtiu cum a ajuns femeia acasã, dar ºtiu cã a trebuit sã-ºi
frece multã vreme coastele. Pîinea însã ºi colacii blagosloviþi au
pierit pentru totdeauna cu coº cu tot, aºa cã de la o vreme, au
trebuit cu toþii sã se împace iar cu ghinda...
Asta-i povestea nemulþumitului ºi aºa pedepseºte Domnul
pãcatul acelor oameni care nu-s mulþumiþi cu cîte Dumnezeu le
rînduieºte.
Lanþul dreptãþii

Se spune cã în vremile de demult, era o þarã unde dreptatea era

fãcutã de o minune ce se arãta din cer. Un munte era în acea þarã
ºi cînd se isca vreo pricinã de judecat, pricinaºii se suiau pe
munte ºi acolo se arãta dreptatea. Un lanþ se lãsa jos din cer
deasupra pricinaºilor, dar numai acela îl putea atinge cu mîna care
avea dreptate; cel ce nu avea dreptate nicicum nu putea sã-l
atingã.
Într-o zi, un om a luat cu împrumut o sumã de bani, ºi cînd a
fost la platã, el tãgãdui cã ar fi dator. Au mers la judecatã sus pe
munte. Judecãtorii au poruncit celui ce a dat banii în împrumut sã
atingã lanþul; acesta ridicã mîna ºi îl atinse. Cînd a venit ºi rîndul
datornicului, acesta fiind ºchiop, rugã pe creditor sã-i þinã cîrja
pentru a putea mai lesne ridica mîna. O ridicã ºi atinse lanþul ºi
el . To atã lumea se mirã. Cum de au amîndo i d r ep t at e? - s e
întrebau toþi cu uimire.
Cîrja era scobitã ºi datornicul ascunsese banii înãuntru; cînd
o dãdu creditorului sã o þinã el, de fapt, înapoiase banii ce-i
datora; iatã dar pentru ce putea sã atingã lanþul, pãcãlind pe toatã
lumea.
Se zice însã cã din ziua aceea, lanþul s-a înãlþat la cer ºi nu s-a
mai lãsat niciodatã.
Dupã L. Tolstoi.
 Pag. 493

O poveste despre Iuda vînzãtorul

Cînd a început a învãþa Mîntuitorul pe pãmînt, diavoleºtile

gloate s-au umplut de spaimã ºi cutremur. În toatã ziua diavolii
de pe pãmînt alergau cu raport la iad cã-i vai de ei. Ne prãpãdim!
- ziceau unii. Vai de noi, cã Isus ne-a bãgat în porci ºi ne-a
aruncat în mare - se tînguiau alþii. Atunci Lucifer þinu un mare
sfat ºi pe unii dintre diavoli îi trimise, zicîndu-le:
- Mergeþi ºi bãgaþi urã în farisei ºi cãrturari ºi în poporul
iudeu, ºoptindu-le mereu cã Isus stricã mereu legea lui Moise ºi
prorocii.
Pe cel mai isteþ dintre diavoli, Lucifer l-a trimis la Iuda sã-l
înduplece a vinde pe Isus. Acest diavol fãcu aºa cã noaptea, pe
cînd dormea Iuda în Grãdina Mãslinilor, i se arãtã în vis, luînd
chipul tatãlui sãu (tatãl lui Iuda nu trãia, murise). Diavolul, luînd
chip ºi vorbe de tatã dulce ºi iubitor, îndatã începu a grãi în vis
lui Iuda, zicîndu-i:
- O, Iudo, al meu iubite fiu! Tu dormi aici pãrãsit; tu þi-ai
pãrãsit casa ºi ai umblat dupã acest Isus în zadar. Isus iubeºte pe
Petru ºi pe fiii lui Zevedei. Ei vor dobîndi împãrãþia ºi ei vor fi
sfetnici ºi domni mari în Împãrãþia lui Isus. Tu vei fi slugã, iar ei
stãpîni... Uitã-te bine la ceea ce vezi înainte - zise apoi diavolul.
ªi, într-o clipã, se arãtã lui Iuda în vis, cetãþi frumoase,
cîmpuri mãnoase, etc.
Toate acestea vor fi ale lui Petru ºi Ioan. Dar uite colo, mai
încolo, o rîpã plinã de trestie, aceea va fi a ta. Vor rîde toþi de
tine ºi te vor batjocori.
ªi diavolul începu a se tîngui cu amar, zicînd:
- O, Iudo, fiul meu iubit! Am ieºit din mormînt sã plîng ºi sã
oftez alãturi de tine. Oh, amar de zilele mele; mai bine sã nu te fi
fãcut, o, fiu fãrã de noroc... Dar eu am venit nu numai sã te plîng,
ci vreau sã te ajut... Ascultã fiul meu iubit. Iudeii se pregãtesc sã
rãstoarne domnia lui Isus ºi a trufaºilor Lui apostoli. Tu dã-le o
mînã de ajutor iudeilor ºi îndatã te vor face sfetnic mare, te vor
umple de cinste, de aur, de argint ºi de avuþie. Acesta este sfatul
meu, iubite fiule, ºi durerea m-a scos din mormînt sã þi-l spun ºi
sã te ajut.
Cu aceste vorbe diavolul dispãru, iar Iuda sãri speriat din
somn, grãind:
- O taicã drag, o iubite tatã, tu ai fost aici la al tãu prost ºi fãrã
minte fiu... O, taicã dragã, sfatul tãu îmi place ºi îndatã îl voi ºi
face.
Acestea zicînd, Iuda s-a dus ºi a vîndut iudeilor pe Isus
Hristos, Mîntuitorul lumii.
Pag. 494

Povestea unui lacom

A fost odatã ca niciodatã, a fost odatã un om care gãsi în þarina

sa o oalã mare de pãmînt. A dus-o acasã ºi a dat-o nevestei sale
sã o cureþe de pãmînt. Femeia s-apucã de ea cu peria de spãlat,
dar îndatã ce bãgã peria în ea, oala s-a umplut de perii, ºi oricîte
perii scotea, altele rãsãreau la loc. Adicã, oala era nãzdrãvanã.
Omul se fãcu vînzãtor de perii ºi trãia mulþumit cu ce cãpãta
din vînzarea periilor. Într-o zi cãzu în oalã, din întîmplare, un
galben de aur. Numaidecît periile se fãcurã nevãzute ºi oala se
umplu de galbeni, care nu se mai gãtau. Omul tot scoase, tot
scoase la galbeni; s-a fãcut putred de bogat ºi tot nu se mai lãsa
de scos.
În casã avea omul un bunic care tremura de bãtrîn ºi de slab ce
era. Pe acesta îl puse omul, de la o vreme, sã scoatã la galbeni. ªi
era aspru nepotul cu bunicul. Tot mereu îl ocãra ºi îl mustra aspru
cã e leneº ºi nu scoate galbeni destui.
- Hei, bãtrîne - striga nepotul - ce, iar dormi lîngã atîta
bunãtate ce aºteaptã sã o scoþi din oalã?
Într-o zi puterile l-au pãrãsit de tot pe bietul bãtrîn. A cãzut pe
gura oalei ºi muri. Dar în acea clipã, toþi banii au fugit ºi în locul
lor, oala s-a umplut de bãtrîni morþi. Cînd veni omul, a aflat oala
plinã de bunici morþi. Ce era sã facã? I-a luat ºi i-a îngropat. Dar
pe cînd gãta cu unii, alþii s-au ivit în oalã ºi omul a trebuit sã-i
îngroape ºi pe aceia, ºi apoi pe alþii ºi alþii, cãci din oalã rãsãreau
bunici morþi întocmai ca periile ºi galbenii.
Omul a cheltuit cu îngropãciunile toþi galbenii ce-i strînsese,
ºi cînd a dat ºi cel din urmã galben, oala s-a spart ºi omul a rãmas
mai sãrac de cum fusese!...

Lãcomia

Un om ce veºnic era nemulþumit cu starea lui, s-a dus odatã în

pãdure sã taie lemne. Pe cînd tãia ºi cîrtea, iatã doi bãtrîni -
Dumnezeu ºi sfîntul Petru - s-au apropiat de el zicîndu-i:
- Am auzit tînguirea ta. Noi avem puterea sã-þi dãm orice vei
gîndi ºi pofti.
- Apoi dacã aºa este - zise omul - eu aº vrea sã se prefacã în
aur orice voi atinge cu mîinile mele.
- Fie voia ta! - ziserã bãtrînii, ºi s-au fãcut nevãzuþi.
De probã, se atinse de un stejar ºi îndatã s-a prefãcut în aur.
S-a apucat apoi ºi a început a îmbrãþiºa arborii pãdurii mînat de
lãcomia de a avea aur destul. De la o vreme a flãmînzit ºi s-a dus
sã-ºi mãnînce mãmãliga ce o avea de merinde. Dar cum s-a atins
de ea, mãmãliga s-a prefãcut în aur ºi el rãmase flãmînd. A pornit
spre casã, zicîndu-ºi: Voi veni cu carul dupã aur. Pe cînd a ajuns,
era noapte; nevasta ºi copiii s-au culcat. Omul intrã plin de
bucurie în casã ºi apropiindu-se de patul lor, îi clãtinã din somn
sã le spunã vestea cea bunã. Dar îndatã ce s-a atins de ei, nevasta
ºi copiii s-au prefãcut în bulgãri de aur.
 Pag. 495

Omul, vãzîndu-ºi pieriþi pe dragii lui, începu a plînge cu hohot ºi

a se ruga lui Dumnezeu sã-l scape de aur. Bãtrînii din pãdure s-au
ivit atunci ºi au scãpat pe om de aur, trezind la viaþã pe soþia ºi
copilaºii lui.
De atunci omul acela n-a mai cîrtit împotriva sorþii lui.

Cum a scãpat iepurele de leu

Popoarele din þãrile rãsãritului au o mulþime de fabule, adicã

poveºti de învãþãturã puse în gura ºi graiul animalelor. O astfel de
fabulã din India o dãm mai jos.
Într-o pãdure trãia odatã un leu înfricoºãtor care era singur
s t ã p î n p e s t e t o t þ i n u t u l a c e l a º i c u m p l i t ã mo a r t e f ã c e a î n
dobitoacele din acele hotare. Înspãimîntate de aceastã stricãciune,
toate animalele þinutului s-au strîns la un sfat despre ce ar fi de
fãcut, ºi dupã o lungã dezbatere, au fãcut leului urmãtoarea
propunere:
- Puternice leule! Prãdãciunile tale nu sînt bune nici pentru
noi, dar nici pentru tine, cãci prãdîndu-ne pe noi fãrã cruþare, în
curînd n-o sã ai ce sã mai mãnînci. Noi ne învoim de bunãvoie
sã-þi trimitem în fiecare zi cîte un animal sã-l ai de mîncare.
Leul gãsi propunerea bunã ºi o primi. Dupã cîtãva vreme, veni
ºi rîndul iepurelui sã meargã de mîncare leului. Mergînd pe drum,
se tot gîndea cum ar putea sã scape ºi cu gîndurile, întîrzie de la
ceasul dat. Leul, cum îl vãzu, strigã mînios:
- De ce-ai întîrziat de la ceasul mesei, obraznicule? Am sã te
chinuiesc pentru aceastã îndrãznealã!
Atunci iepurele rãspunse foarte smerit:
- Sã mã ierþi stãpîne, cã nu din vina mea am întîrziat; venind
pe drum, mi-a ieºit în cale un leu mai puternic decît tine, stãpîne,
ºi abia am scãpat de el.
- Cum se poate una ca asta? - zise leul. Mai puternic decît
mine nu este nimeni... Hai mi-aratã pe ticãlosul acela!
Iepurele îl duse pe leu înaintea unei gropi adînci ºi plinã de
apã limpede. Cînd leul îºi vãzu în oglinda apei chipul sãu, a
crezut cã e duºmanul care-i sta în faþã. Plin de mînie s-a repezit
sã-l omoare, dar a cãzut în apã ºi s-a înecat.
Aºa a scãpat iepurele de leu, împreunã cu celelalte animale,
trezind în leu mîndria ºi mînia faþã de un semen de-al lui mai tare
ºi mai puternic decît el.
Învãþãtura din aceastã fabulã cred cã oricine o poate vedea ºi
afla.
9-XII-2020 - 9-V-2021

46 pagini - 12 grafice - 9-V-2021

Pag. 496

Adînciri
în Evanghelia
Mîntuitorului
 Pag. 497

Adînciri în Evanghelia Mîntuitorului

Cuvînt înainte:

Noi românii, trãim o viaþã neadîncitã destul în Evanghelia

Mîntuitorului. Trãim un creºtinism de suprafaþã, cãci viaþa noastrã
încã nu s-a pogorît în adîncimea Evangheliei, de unde iese puterea
unei vieþi adevãrat creºtineºti. Trãim un creºtinism ce a rãmas
numai cu litera legii, nu însã ºi cu duhul Evangheliei, care îl face
pe om viu ºi îi dã putere sã iese din pãcate. Din creºtinismul
nostru lipseºte parcã miezul ºi rãsunã numai gãocile goale. Aici
e pricina atîtor rele ºi scãderi care bîntuie viaþa noastrã.
Mîntuitorul predica o înnoire lãuntricã a omului, mustrînd pe
cei ce spalã blidele numai pe dinafarã (Matei 23, 25) . Aºa
trebuie sã fie ºi predica. În spiritul Vechiului Testament e acea
predicã ce întruna tot spune sã nu faci ceea ºi ceea ºi sã faci ceea
ºi ceea. Este aceasta o predicã fãrã putere, pentru cã aproape toþi
oamenii cunosc binele ºi rãul, dar n-au putere sã facã binele, ci
fac rãul. Pãcãtoºii trebuie aduºi la Mîntuitorul, trebuie apropiaþi
de Mîntuitorul, trebuie ajutaþi sã-L afle pe Mîntuitorul cãci atunci
cînd L-au aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea sfîntã,
deodatã capãtã dar ºi putere de sus ca sã iese din rãutãþi.
Taina unei plugãrii luminate este arãtura adîncã. Numai cînd
plugul pãtrunde la o adîncime de anumiþi centimetri se spune cã
dã de aºa numitul pãmînt viu ºi rãscolirea acestui pãmînt aduce
roadã bogatã. Sã arãm mai adînc, aceasta este parola, deviza,
lozinca plugãriei ºi tot aceasta e ºi parola îndreptãrii vieþii
omului. Pentru ca sã putem trãi o viaþã dupã Evanghelie, pentru
ca viaþa noastrã sã poatã rodi roade de fapte bune, trebuie sã arãm
cu plugul Evangheliei mai adînc în pãmîntul inimii noastre ºi al
altora. Pentru aducerea sufletelor la Mîntuitorul, noi preoþii,
trebuie sã arãm mai adînc. În acest înþeles a ieºit cartea de faþã,
ca o încercare de arãturã mai adîncã în pãmîntul inimii oamenilor
ºi în ogorul pãstoririi sufleteºti.

Sibiu, la 30 ianuarie 1926 Preot Iosif Trifa

Rãmîneþi în Mine ºi Eu în voi...

cãci fãrã Mine nu puteþi face nimic

Eu sînt adevãrata viþã, ºi Tatãl Meu este vierul. Pe orice

mlãdiþã, care este în Mine ºi n-aduce roadã, El o taie ºi pe orice
mlãdiþã care aduce roadã, o curãþeºte, ca sã aducã ºi mai multã
roadã. Acum voi sînteþi curaþi, din pricina cuvîntului, pe care vi
l-am spus. Rãmîneþi în Mine, ºi Eu voi rãmîne în voi. Dupã cum
mlãdiþa nu poate aduce roadã de la sine, dacã nu rãmîne în viþã,
tot aºa, nici voi nu puteþi aduce roadã, dacã nu rãmîneþi în Mine.
Eu sînt viþa, voi sînteþi mlãdiþele. Cine rãmîne în Mine, ºi în cine
rãmîn Eu, aduce multã roadã; cãci, despãrþiþi de Mine, nu puteþi
face nimic. Dacã nu rãmîne cineva în Mine, este aruncat afarã,
ca mlãdiþa neroditoare, ºi se usucã; apoi, mlãdiþele uscate sînt
strînse, aruncate în foc, ºi ard (Ioan 15, 1-6) .
Pag. 498

De cînd eram preot tînãr la sate, mi-aduc aminte cã în toatã

duminica predicam oamenilor zicîndu-le: Faceþi oameni buni, asta
ºi asta, ºi nu faceþi ceea ºi ceea... Însã în scurtã vreme am bãgat
de seamã cã o astfel de predicã era fãrã putere. Era o predicã fãrã
Hristos, pentru cã nu puteam aduce cu ea sufletele la Mîntuitorul
ºi nu vedeam rãsãrind pe urmele ei roade de fapte bune. Oamenii
ascultau cu plãcere sfaturile, dar fãceau tot aceleaºi urîciuni.
Atunci am început sã cercetez Scripturile ºi adîncindu-mã în Noul
Testament, am aflat cã pentru aducerea sufletelor la Mîntuitorul
trebuie sãpat mai adînc.
Oamenii - îmi ziceam eu - destul de bine cunosc ºi ei ce-i bine
sã faci ºi ce nu-i bine sã faci, însã rãul stã în aceea cã omul n-are
putere sã facã binele, ºi face rãul. Predica ºi Evanghelia trebuie
sã pãtrundã mai adînc. Puterea Evangheliei trebuie sã pãtrundã
mai adînc. Puterea Evangheliei trebuie sã pãtrundã pînã la izvorul
de unde pleacã binele ºi rãul, faptele cele bune ºi cele rele.
Predica ºi Evanghelia trebuie sã sape în suflet cu putere ºi cu dar
de sus...
 Pag. 499

Dupã aceastã adîncire în mine însumi ºi în Evanghelie, am stat

în faþa poporului cu o predicã nouã. Într-o duminicã le-am citit
Evanghelia de mai sus ºi la sfîrºit le-am zis cam aºa: Fraþilor! Eu
tot mereu v-am sfãtuit sã faceþi fapte bune ºi sã vã feriþi de cele
rele. Acum însã vãd cã predica ºi sfaturile mele au fost în zadar
ºi în zadar aº mai predica mereu sã faceþi fapte bune, cãci voi
n-aveþi putere sã faceþi fapte bune. Auziþi cum zice Isus în
Evanghelie: Eu sînt Viþa, voi mlãdiþele (ramurile); cel ce rãmîne
în Mine ºi Eu în el, acela aduce multã roadã, cãci fãrã Mine nu
puteþi face nimic. Voi nu puteþi face roade de fapte bune pentru
cã n-aveþi legãturã cu Mîntuitorul. Ramurile vieþii voastre au ieºit
din butucul vieþii care este Isus Hristos ºi de aceea n-aveþi putere
sã vã schimbaþi viaþa ºi purtãrile. Dacã cineva nu rãmîne în Mine,
se aruncã afarã ca mlãdiþa ºi se usucã, - zice Mîntuitorul. Aºa ºi
orice om: îndatã ce-ºi pierde legãtura cea vie cu Isus Mîntuitorul,
îºi pierde ºi puterea sufleteascã ºi se ofileºte, se usucã în pãcate.
Satul nostru ºi viaþa noastrã sînt pline de uscãturile faptelor rele
tocmai din pricinã cã noi am pierdut legãtura cea vie cu Isus
Mîntuitorul, sîntem niºte odrasle rupte din butucul vieþii. Fiecare
dintre noi sã se întrebe ce legãturã are cu Isus Mîntuitorul, cu
butucul vieþii. Ce fel de legãturã ai tu cu Mîntuitorul? Eºti tu o
ramurã altoitã ºi odrãslit în butucul Lui? Aici este izvorul ºi taina
puterii de viaþã creºtinã. De la cine n-are aceastã legãturã, în
zadar am aºtepta sã facã fapte bune. Pînã nu vã faceþi aceastã
legãturã, zadarnicã este predica ºi sfatul meu sã faceþi asta ºi asta
ºi sã nu faceþi ceea ºi ceea. Ar însemna cã predic la niºte meri
pãdureþi sã facã mere bune. Faceþi-vã legãtura cu butucul vieþii:
cu Isus Mîntuitorul ºi atunci viaþa voastrã va înflori ºi va rodi
neîncetat roade de fapte bune.
Astfel mã înþelegeam în predicã cu pãstoriþii mei ºi aceastã
frînturã de predicã am pus-o ºi aici, ca toþi creºtinii sã înþeleagã
cã izvorul îndreptãrii omului trebuie cãutat în legãtura ce ºi-o
face omul cu Isus Mîntuitorul. Tãria ºi puterea unui creºtin
adevãrat al lui Hristos este legãtura ce ºi-a fãcut-o ºi pe care o are
ºi o þine cu Isus Mîntuitorul. Fãrã aceastã legãturã, hotãrîrea
noastrã contra pãcatelor n-ajunge nimic. Hotãrîrea noastrã de a
sluji lui Hristos trebuie altoitã în butucul vieþii, care este Isus
Hristos, cãci altcum n-are nici o putere.
Un ostaº din Oastea Domnului îmi scria mai anul trecut: Am
cercat pãrinte sã mã las de beþie, dar n-am putut; m-am hotãrît cã
nu mai beau, dar n-am putut þine hotãrîrea. I-am scris înapoi:
Fã-þi dragã suflete, mai întîi o legãturã vie cu Mîntuitorul...
Altoieºte-þi ramura vieþii în butucul Lui... Predã-te Lui ºi începe
o viaþã nouã cu El. Fãrã sã-þi faci mai întîi aceastã legãturã, te
poþi hotãrî în toatã ziua contra pãcatelor, poþi pune jurãmînt
contra lor, cã tot la nimica ajungi...
Lumea de azi e plinã de uscãturile ºi poamele sãlbatice ale
fãrãdelegilor tocmai din pricinã cã oamenii au pierdut legãtura
cea de putere ºi de viaþã dãtãtoare cu Isus Mîntuitorul. Trãiesc
creºtinii de azi un creºtinism de spoialã, fãrã rãdãcinã ºi fãrã
altoire în butucul vieþii, care este Isus Hristos.
Pag. 500

O, cum se scurg în deºertãciune anii celui ce trãieºte o astfel

de viaþã! Cînd trãieºti o viaþã fãrã Hristos, eºti o ramurã uscatã pe
care o aºteaptã focul pieirii sufleteºti.
Dar, o, ce frumoasã ºi plinã de putere ºi de bucurie sufleteascã
es t e v i aþ a cel u i ce t r ã i e º t e o l e g ã t u r ã v i e º i n e î n c et at ã cu
Dumnezeu prin Isus Hristos! Cînd viaþa ta e o ramurã din butucul
viþei lui Isus Hristos, atunci faptele cele bune vin de la sine.
Atunci pomul, via vieþii tale înfloreºte ºi rodeºte neîncetat. Cînd
ai aceastã legãturã, atunci Domnul curãþã mereu via vieþii tale ºi
îi dã putere ca tot mai multã roadã sã aducã. Cînd ai aceastã
legãturã, atunci ºi hotãrîrea ta contra pãcatelor are putere ºi îþi dã
putere sã birui patimile ºi ispitele acestei lumi ºi sã atragi ºi pe
alþii în calea mîntuirii sufleteºti.

La picioarele Crucii se poate afla taina mîntuirii sufleteºti

 Pag. 501

Din toate pãrþile primesc întrebãri despre tainele mîntuirii

sufleteºti. Taina cea mare a mîntuirii sufleteºti se poate afla
numai la picioarele Crucii. Înþelesul ºi taina mîntuirii sufleteºti nu
stã în aceea cã îþi pui în gînd sã ieºi mai întîi din rãutãþi ca sã te
faci un credincios bun, ci taina cea mare a mîntuirii sufleteºti stã
tocmai în aceea ca pãcatele ºi rãutãþile sã te doboare la picioarele
C r u ci i . . . S ã cazi l a p i ci o ar el e C r u ci i d o b o r î t d e g r eu t at ea
pãcatelor... Sã cazi plîngînd la picioarele Crucii, aºa cum eºti,
plin de rãutãþi. Carul mîntuirii tale sufleteºti atunci începe a porni
la drum, cînd simþi cã te înãbuºã rãutãþile ºi cauþi o scãpare, cînd
simþi o pieire ºi cauþi o mîntuire, cînd te simþi într-o prãpastie ºi
cauþi o ieºire, cînd te simþi în întuneric ºi doreºti o luminã, cînd
simþi cã te-a schilodit pãcatul, cînd simþi cã te-a orbit patima,
cînd simþi cã nu mai poþi sta ºi umbla pe picioarele tale ºi strigi
cu lacrimi din adîncul sufletului: Isuse Mîntuitorule,
mîntuieºte-mã ºi mã tãmãduieºte! Sã cauþi mai întîi sã te faci bun
ºi apoi sã pleci la Domnul ar însemna sã înjugi boii înapoia
carului.
Pag. 502

Începutul mîntuirii tale se face atunci cînd pãcatele tale te

pleacã ºi te apleacã la picioarele Crucii. Dumnezeu Însuºi te
atrage în diferite chipuri la picioarele Crucii. ªi pe toþi vã voi
atrage la Mine, zicea Mîntuitorul cãtre ucenici (Ioan 12, 32) .
Cînd în tine se trezeºte o dorinþã de a ieºi din ticãloºie, cînd în
tine se trezeºte un suspin sufletesc, cînd din ochii tãi iese pe furiº
cîte o lacrimã de durere pentru ticãloºia ta, cînd atare necaz
soseºte ºi poposeºte la tine, atunci sã ºtii dragã cititorule, cã
Duhul lu i D u mnezeu lucreazã în tine ºi vrea sã te aducã la
picioarele Crucii. Însã cînd Duhul lui Dumnezeu începe a lucra în
om, atunci începe ºi satana a lucra cu toate meºteºugurile lui,
pentru cã se vede în primejdia de a-ºi pierde un credincios. Vocea
diavolului e aceea care ºopteºte unora: Eºti prea pãcãtos omule,
ca s ã ai iertare... cã doarã n-ai omorît pe n i men i s ã t e f aci
pocãit...
N-asculta dragã cititorule, n-asculta de ºoaptele ºi amãgirile
diavolului, ci lasã-L pe Duhul lui Dumnezeu sã te atragã tot mai
mult la picioarele Crucii. Lasã-te dragã suflete, lasã-te atras cu
totul la picioarele Crucii, cãci numai acolo þi se aratã taina cea
mar e a v i eþ i i º i a mî n t u i r i i s u f l et eº t i . M i n u n ea cea mare a
schimbãrii unei vieþi pãcãtoase, minunea cea mare a învierii
pãcãtoºilor la o viaþã nouã, se poate petrece numai la picioarele
Crucii. Cãzut la picioarele Crucii, þi se deschid ochii ca sã vezi
lumea ºi sã te vezi pe tine însuþi în lumina Evangheliei. La
picioarele Crucii te afli pe tine însuþi ºi rosturile vieþii tale. La
picioarele Crucii afli cît de grozav a fost pãcatul tãu, cã a trebuit
ca Însuºi Isus, Fiul lui Dumnezeu, sã moarã pentru tine ºi iertarea
ta. La picioarele Crucii afli cu ce dragoste te-a iubit Dumnezeu
Tatãl, cã pe Însuºi Fiul Sãu L-a jertfit pentru tine. La picioarele
Crucii afli cã Isus este un Mîntuitor al tãu, care a murit pentru
tine, pentru pãcatele tale, pentru iubirea ta ºi pentru scãparea ta.
La picioarele Crucii þi se deschide mintea ºi gura ca sã strigi
îngrozit: O, nebunul de mine, cu cîtã dragoste m-a iubit Tatãl ºi
cu cîtã urã l-am urît eu pe de-aproapele, cît a suferit Mîntuitorul
pen t r u mi n e º i eu am s ãr i t î n cap u l v eci n u l u i p en t r u t o ate
nimicurile; cu ce dar m-a îmbiat Crucea ºi eu l-am respins!... La
picioarele Crucii afli cã tu nu mai eºti al tãu, ci eºti al lui Isus
Hristos, care te-a rãscumpãrat cu un preþ mare; eºti averea Celui
rãstignit (1 Cor. 6, 19-20).
Dar la picioarele Crucii nu þi se deschid numai ochii
înþelegerii, ci capeþi de sus ºi un dar, o putere, un ajutor sã-þi
schimbi viaþa. Stînd la picioarele Crucii, o putere de sus îþi
schimbã inima, îþi schimbã ochii, îþi schimbã urechile, mîinile,
vorbele ºi purtãrile. Cînd ai aflat cu adevãrat Crucea
Mîntuitorului, nimeni nu te mai poate ridica de la picioarele ei. O
viaþã întreagã o petreci lîngã Crucea Mîntuitorului ºi sub darurile
ce se revarsã din ea.
 Pag. 503

Dragã cititorule! Hotãrîrea ta împotriva pãcatelor n-ajunge

nimic dacã n-ai îngenuncheat cu ea mai întîi la picioarele Crucii;
dacã nu stai cu ea mereu sub darurile ce izvorãsc din Jertfa cea
sfîntã a Crucii. Diavolul încã nu se sperie cînd te hotãrãºti contra
pãcatelor, cãci ºtie el cã de la hotãrîre pînã la faptã este mult;
diavolul nu se sperie nici chiar cînd pui jurãmînt sã ieºi din rele
(ºi pe urmã mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeºte satana ºi
tremurã cînd te ridici ca fiul cel pierdut din Evanghelie, ºi
plîngînd cu amar ca ºi în faþa Crucii Mîntuitorului, cazi în braþele
Tatãlui ceresc ºi începi o viaþã nouã ca unul ce mort ai fost ºi ai
înviat, pierdut ai fost ºi te-ai aflat.
În imaginea de mai sus se vede calea cea strîmtã a vieþii.
Aceastã cale are la intrare numai o uºã îngustã. Toþi cei ce vor sã
apuce pe calea vieþii trebuie sã intre prin aceastã uºã îngustã, iar
aceastã uºã este Crucea ºi Jertfa lui Isus.
Eu sînt Uºa; de va intra cineva prin Mine se va mîntui
(Ioan 10, 9) , a zis Isus. Aceastã Uºã e Crucea ºi Jertfa Lui cea
sfîntã. Numai cine intrã prin aceastã Uºã capãtã dar ºi putere de
sus sã înainteze tot mai sus, mai sus, spre culmile Ierusalimului
sufletesc, spre culmile vieþii fericirii veºnice.

Cele patru stãri ale mîntuirii sufleteºti

ªi un om din norod I-a rãspuns: Învãþãtorule, am adus la Tine

pe fiul meu, care este stãpînit de un duh mut. Oriunde îl apucã,
îl trînteºte la pãmînt. Copilul face spumã la gurã, scrîºneºte din
dinþi, ºi rãmîne þeapãn. M-am rugat de ucenicii Tãi sã scoatã
duhul, ºi n-au putut. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Pînã
cînd voi fi cu voi? Pînã cînd vã voi suferi? Aduceþi-l la Mine.
L - a u a d u s l a El . ª i, cum a vãzut copilul pe Isus, duhul l - a
scuturat cu putere; copilul a cãzut la pãmînt, ºi se zvîrcolea
fãcînd spumã la gurã. Isus a întrebat pe tatãl lui: Cîtã vreme este
de cînd îi vine aºa? Din copilãrie, a rãspuns el. ªi de multe ori
duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apã, ca sã-l omoare. Dar
dacã poþi face ceva, fie-Þi milã de noi ºi ajutã-ne. Isus a rãspuns:
Tu zici: Dacã poþi! Toate lucrurile sînt cu putinþã celui ce crede!
Îndatã, tatãl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajutã
necredinþei mele! Cînd a vãzut Isus cã norodul vine în fuga mare
spre El, a mustrat duhul necurat, ºi i-a zis: Duh mut ºi surd, îþi
poruncesc sã ieºi afarã din copilul acesta ºi sã nu mai intri în el.
ªi duhul a ieºit, þipînd ºi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a
rãmas ca mort, aºa cã mulþi ziceau: A murit! Dar Isus l-a apucat
de mînã ºi l-a ridicat. ªi el s-a sculat în picioare. Cînd a intrat
Isus în casã, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am
putut sã scoatem duhul acesta? Acest soi de draci, le-a zis El, nu
poate ieºi decît prin rugãciune ºi post. Au plecat de acolo, ºi au
trecut prin Galileia. Isus nu voia sã ºtie nimeni cã trece
(Marcu 9, 17-30) .
Pag. 504

Un bolnav s-a apropiat de mine astã varã într-un sat. Nu tuºea

acest bolnav, nu ºchiopa ºi nici un altfel de beteºug n-avea în
oasele lui. Purta însã în sufletul lui o boalã grea: beþia. Am cercat
sã mã las de beþie, d-le pãrinte, ºi nu pot - mi se plîngea omul.
Am iscãlit hotãrîrea din Lumina Satelor, am þinut-o pînã la un loc,
dar dupã o vreme ºi mai cumplit m-am îmbãtat. Ce sã fac ca sã mã
pot scãpa de acest rãu?...
Ca rãspuns, eu am deschis Testamentul Nou ºi am citit
împreunã cu el Evanghelia fiului îndrãcit, pe care o dãm aici.
I-am arãtat cã patru lucruri ne spune aceastã Evanghelie.
Întîia datã ne spune cã un copil avea duh mut care îl chinuia
ºi îl arunca în foc ºi în apã. A doua oarã, cã pãrinþii lui l-au adus
la Isus. A treia oarã, cã i-a fost mai rãu cînd s-a apropiat Isus de
el ºi a patra oarã, cã s-a tãmãduit deplin.

Vezi omule, - i-am zis bolnavului, ºi tu trebuie sã treci prin

aceste patru stãri ca sã te poþi mîntui. Întîia datã trebuie sã ne
dãm seama cã duhul mut din Evanghelie sînt pãcatele ºi patimile
cele rele cu ajutorul cãrora diavolul se face stãpîn peste voinþa
omului ce le primeºte. ªi tu eºti stãpînit de puterea duhului mut
care, atunci cînd te cuprinde, te aruncã în focul beþiilor ºi în
noroiul... pãcatelor!
 Pag. 505

De la început diavolul pãcãtuieºte (1 Ioan 3, 8) , ºi de cîte

ori pãcãtuim sau apucãm patimi rele (ca beþia, sudalma, mînia,
desfrînarea, etc.), diavolul prinde putere asupra noastrã. Aceasta
e starea cea dintîi ºi din aceastã stare trebuie sã fugim, trebuie sã
scãpãm; ºi altã scãpare n-avem decît la Isus Mîntuitorul nostru,
care a venit sã nimiceascã lucrurile ºi puterea diavolului
(1 Ioan 3, 8) . Ca ºi copilul din Evanghelie, aºa trebuie sã ne
apropiem ºi noi, cu bolile sufleteºti, de Isus Mîntuitorul ºi
Tãmãduitorul bolilor noastre sufleteºti ºi trupeºti.
Doctorul ºi Izvorul tãmãduirii bolilor noastre sufleteºti este
Isus Mîntuitorul. Fãrã El noi nu putem face nimic. Însã cei mai
mulþi nu se ºtiu apropia aºa cum trebuie de acest Izvor ºi de aceea
îi auzi plîngîndu-se: Am cercat, dar nu pot. Mi-am pus în gînd sã
mã las de ceea ºi ceea, dar n-am putut... N-au putut pentru cã au
încercat sã facã acest lucru prin puterile lor, iar Domnul Isus a
spus rãspicat cã fãrã El nu putem face nimic (Ioan 15, 5) . Cei
ce spun cã nu pot, au luat o hotãrîre fãrã Hristos, iar o astfel de
hotãrîre n-are putere.
Sã scapi de chinurile patimilor ºi pãcatelor înseamnã mai întîi
sã-þi faci o legãturã vie cu Mîntuitorul ºi sã alergi în braþele Lui
mîntuitoare. Sã scapi de patimi ºi de nãravuri urîte înseamnã sã
te hotãrãºti la o viaþã nouã ºi sã primeºti un Stãpîn nou: pe
Mîntuitorul Isus Hristos; ºi sã începi o viaþã nouã cu El. Peste
aceastã hotãrîre se coboarã apoi de sus darul, harul ºi puterea
Duhului Sfînt, care face din tine o fãpturã nouã, un om nou, un
om duhovnicesc care biruie firea cea pãcãtoasã ºi patimile rele.
Semnul ºi dovada cã te apropii cu adevãrat de Mîntuitorul ºi
mîntuirea ta sufleteascã trebuie sã fie starea a treia prin care a
trecut copilul din Evanghelie, adicã aceea cînd i s-a fãcut mult
mai rãu, cînd l-a scuturat pe el diavolul, dupã ce s-a apropiat de
Isus. Cînd te apropii ºi tu cu adevãrat de Mîntuitorul, þi se face ºi
þie mai rãu, adicã diavolul se vede în primejdie de a-ºi pierde un
credincios ºi de aceea umblã cu toate meºteºugurile sã nu te scape
din prinsoarea lui.
Pînã cînd petreci în fãrãdelegi, diavolul ºade liniºtit ºi
mulþumit de felul traiului tãu, dar îndatã ce vrei sã o rupi cu
pãcatul ºi te apropii cu adevãrat de Isus, þi se face ºi þie mai rãu,
adicã diavolul începe ºi el a lucra.
Unul dintre cei ce s-au hotãrît împotriva pãcatelor ºi a intrat
în Oastea Domnului îmi scrie: Am þinut hotãrîrea pînã la un loc,
dar de la o vreme ºi mai tare s-a aprins pofta bãuturii în mine ºi
m-am îmbãtat ºi mai rãu. Altul, de altã parte mi se plînge: De
cînd m-am hotãrît, nu mai am pace cu oamenii ãºtia, cã tot strigã
dupã mine cã-s pocãit, pentru cã dupã bisericã nu mã bag cu ei la
crîºmã sã beau. Iatã, aceasta este starea a treia: cînd omul se
hotãrãºte pentru Domnul ºi se apropie de Dumnezeu, diavolul pe
de altã parte, pune foc mai mult în patimile omului ºi scoate în
calea lui fel de fel de batjocuri ºi de prieteni, care îl trag de
mînecã sã se dea iarãºi la roatã cu lumea, adicã sã se întoarcã
iarãºi în mocirla din care a ieºit.
Pag. 506

Dragã cititorule! Cînd satana te chinuie dupã ce te-ai hotãrît

î mp o t r i v a p ãcat el o r º i t e - a i ap r o p i a t d e M î n t u i t o r u l º i d e
mîntuirea ta cea sufleteascã, sã nu te sperii: este cea din urmã
zvîrcolire a lui. Tu nu te teme, stai drept, ca un bun ostaº al lui
Hristos, în faþa meºteºugirilor lui, mai înainteazã cîþiva paºi în
credinþã, în încredere, în alipirea faþã de El ºi ai cîºtigat lupta,
trecînd în starea a patra a fiului din Evanghelie: tãmãduirea ºi
mîntuirea ta cea sufleteascã.
Acestea sînt cele patru stãri ºi trepte ale mîntuirii noastre
sufleteºti ºi toþi care vor sã intre cu adevãrat în Oastea Domnului
vor trece prin ele.
Rugãciune

Isuse Mîntuitorule, iatã ies ºi eu în calea Ta ca fiul din

Evanghelie. Diavolul mã chinuie ºi pe mine ºi mã aruncã în focul
ºi în apele ispitelor ºi patimilor. Fie-Þi milã de mine Doamne,
cãci rãnile din suflet mã dor. Din pustiurile pãcatelor vin acum la
Tine ºi ca un copil scãpat de moarte vreau sã mã þin de Tine ºi sã
trãiesc cu Tine. Þie Îþi dau aceste mîini ºi picioare pe care le-ai
dezlegat din lanþurile satanei. Þie Îþi dau ochii, urechile, gura,
gîndurile, vorbele mele. Toatã averea mea trupeascã ºi sufleteascã
o pun de acum înainte în slujba Ta Doamne, ºi în ascultare de
Tine Doamne...
 Pag. 507

Veniþi la Mine toþi cei osteniþi... ºi Eu vã voi odihni pe voi

Veniþi la Mine, toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da

odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã, ºi învãþaþi de la Mine,
cãci Eu sînt blînd ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru
sufletele voastre. Cãci jugul Meu este bun, ºi sarcina Mea este
uºoarã (Matei 11, 28-30) .
ªi tot norodul cãuta sã se atingã de El, pentru cã din El ieºea
o putere, care-i vindeca pe toþi (Luca 6, 19) .
O, ce dulce ºi minunatã chemare este aceasta! Auzi tu
cititorule aceastã chemare? Te cheamã Isus la El, te cheamã
Mîntuitorul lîngã El. Pe vremea Mîntuitorului gloatele se atingeau
de El pentru cã din El ieºea o putere. Aceastã putere iese ºi azi de
la El ºi intrã în viaþa ta, în sufletul tãu, în casa ta dacã te apropii
ºi tu de El ºi trãieºti o viaþã cu El. Eu socot cã greºeala cea mai
mare a creºtinilor de azi e tocmai aceea cã nu cunosc dulceaþa ºi
odihna ºi pacea pe care le dã Mîntuitorul.
Pag. 508

Celor mai mulþi oameni li se pare un jug greu viaþa dupã

Evanghelie. De cînd eram preot la þarã mi-aduc aminte de un tînãr
care, la stãruinþele mele sã înceapã o viaþã nouã, dupã Evanghelie,
mi-a rãspuns aºa: Sînt prea tînãr pãrinte sã mã bag de acum în
jug. Viaþa dupã Evanghelie li se pare oamenilor un jug greu care
te scoate din lume, din plãceri, din baluri, din crîºmã, din fel de
fel de înºelãciuni ºi minciuni mai mari ºi mai mãrunte, etc. etc.
Oamenii nu cunosc latura cealaltã a vieþii, aceea de creºtin
adevãrat: odihna, liniºtea, pacea, bucuria, dulceaþa ce le dã
Mîntuitorul ºi o viaþã trãitã cu El. E o mare greºealã în vorba ce
se spune cã lumea asta-i o vale a plîngerii, o lume de chin ºi de
întristare. Cine a spus aceste vorbe n-a cunoscut pe Mîntuitorul.
Isus Mîntuitorul a fãcut ºi viaþa din aceastã lume o viaþã plinã de
pace, de odihnã ºi de bucurie pentru cine o trãieºte cu El ºi s-a
apropiat de El. Lumea de azi e plinã de frãmîntãri, de oameni
nervoºi, nemulþumiþi, zavistuitori, îndãrãtnici, tocmai din pricinã
cã n-au aflat pe Mîntuitorul ºi liniºtea, pacea ºi odihna ce le dã
El. Cînd te-ai apropiat de Mîntuitorul ºi te-ai atins de El, atunci
capeþi o liniºte, o pace ºi o bucurie sufleteascã pe care nimeni ºi
nimica n-o poate lua de la tine: nici sãrãcia, nici boala, nici
întristarea, nici suferinþa, nici asuprirea, precum zicea ap. Pavel:
C i n e n e v a d e s p ã r þ i d e i u b i r ea l u i H r i s t o s ? S u f er i n þ a, s au
strîmtorarea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau
spada?... (Rom. 8, 35) . Dacã El dã liniºte, cine o poate tulbura?
(Iov 34, 29) . Un creºtin adevãrat are liniºte ºi bucurie ºi în
necazuri, cum zice ap. Pavel: Mã bucur în necazuri
(2 Cor. 12, 10) .
Cei mai mulþi creºtini n-au pacea ºi bucuria Evangheliei pentru
cã n-au gustat din izvorul ei, care este Isus Hristos. Vã las pacea,
vã dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nu vi se
tulbure inima, nici sã nu se înspãimînte (Ioan 14, 27) . Toate
bogãþiile ºi toate plãcerile din aceastã lume nu pot sã dea pacea
ºi bucuria pe care le dã Mîntuitorul. Eu sînt Pîinea vieþii, cel ce
vine la Mine nu va flãmînzi ºi cel ce crede în Mine nu va înseta
n i ci o d at ã ( I o a n 6 , 3 5 ) . Mîntuitorul dã ºi ceea ce t r eb u i e
sufletului, de aceea El este pacea ºi fericirea deplinã. Aceastã
pace ºi aceastã odihnã Evanghelicã se pot cîºtiga printr-o credinþã
vie ºi tare într-un Mîntuitor Bun care a luat asupra Sa toate
sarcinile noastre ºi mai ales sarcina ºi greutatea pãcatelor noastre.
O încredere nemãrginitã în Acest Mîntuitor ne dã o nespus de
dulce pace ºi uºurare sufleteascã. Din toatã inima încrede-te dragã
cititorule, în Acest Mîntuitor. Predã-I Lui toate grijile tale, inima
ta, sãnãtatea ta, banii tãi ºi toate afacerile ºi frãmîntãrile tale. Ca
un copil mic te încrede în El ºi te alipeºte de El. De ai un necaz,
spune-I Lui ºi te alipeºte mai tare de El; de te batjocoreºte cineva
sau îþi face o supãrare, tu taci, fii liniºtit, încrede-te în El ºi te
odihneºte în El. Învaþã-te sã nu te odihneºti decît în El.
 Pag. 509

O, ce liniºte ºi pace ºi bucurie dã încrederea desãvîrºitã în

Mîntuitorul! Dar cei mai mulþi nu se ºtiu încrede, de aceea trãiesc
o viaþã plinã de pãcate ºi de frãmîntãri. Cei pãcãtoºi n-au pace
(Isaia 48, 22) . Cînd te-ai apropiat de Mîntuitorul ºi trãieºti o
viaþã cu El, numai atunci înþelegi cã ºi necazurile ºi greutãþile
acestei lumi sînt un mare ajutor sufletesc care te þine mereu lîngã
Mîntuitorul ºi te învaþã sã te alipeºti ºi mai mult de El. Englezii
au o minunatã poezie religioasã, intitulatã: Mai lîngã Domnul
meu, mai lîngã El, ºi zice aºa: Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã
El. Cu toate cã e greu necazul meu, cîntarea mea va fi: mai lîngã
Domnul meu, mai lîngã El. Orice întristare e o înºtiinþare ca noi
sã ne apropiem de Dumnezeu. Necazurile spun: mai lîngã Domnul
meu, mai lîngã El. Sus inima, voi toþi cei întristaþi: cãci Domnul
este plin de îndurare. Cîntaþi cu noi ºi voi: mai lîngã Domnul
meu, mai lîngã El...
Apropie-te dragã cititorule, apropie-te de Domnul. Din ce te
vei apropia mai mult de El ºi te vei alipi mai tare de El, viaþa ta
se va face mai uºoarã, mai liniºtitã, mai plinã de pacea ºi de
bucuria cea adevãratã.
Încearcã ºi vezi!

Vãzînd cetatea Ierusalimului, Isus a plîns pentru ea

Cînd S-a apropiat de cetate ºi a vãzut-o, Isus a plîns pentru

ea, ºi a zis: Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi,
lucrurile care puteau sã-þi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse
de ochii tãi. Vor veni peste tine zile, cînd vrãjmaºii tãi te vor
înconjura cu ºanþuri, te vor împresura, ºi te vor strînge din toate
pãrþile: te vor face una cu pãmîntul, pe tine ºi pe copiii tãi din
mijlocul tãu ºi nu vor lãsa în tine piatrã pe piatrã, pentru cã n-ai
cunoscut vremea cînd ai fost cercetatã (Luca 19, 41-44) .
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci ºi ucizi cu pietre
pe cei trimiºi la tine! De cîte ori am vrut sã strîng pe copiii tãi
cum îºi strînge gãina puii sub aripi ºi n-aþi vrut! Iatã cã vi se
lasã casa pustie (Matei 23, 37-38) .
De douã ori ne spun Evangheliile cã a plîns Mîntuitorul. Odatã
cînd a mers sã învie pe Lazãr cel mort ºi cînd a vãzut pe Maria
plîngînd ºi pe iudeii care veniserã cu ea, încît S-a tulburat în Sine
ºi a lãcrimat (Ioan 11, 35) .
Altãdatã a plîns asupra Ierus al i mu l u i , p r ecum spune
Evanghelia de mai sus. De ce a plîns Isus cetatea Ierusalimului?
Pentru cã aceasta n-a voit sã primeascã învãþãturile Lui, n-a voit
sã primeascã lumina, pacea, viaþa ºi mîntuirea pe care le adusese
Mîntuitorul în lume. Eu spre aceasta am venit în lume, zicea
Mîntuitorul, ca sã vindec pe cei zdrobiþi cu inima, sã
propovãduiesc robilor dezrobirea ºi celor orbi ved er ea; sã
slobozesc pe cei apãsaþi, ca sã dau poporului cunoºtinþa mîntuirii
ºi sã luminez pe cei care ºed în întuneric ºi în umbra morþii
(Luca 1, 77-79) . Dar Ierusalimul n-a vrut sã primeascã aceste
lucruri ca sã aibã pace ºi mîntuire. Mîntuitorul a stãruit neîncetat
sã aducã la mîntuire poporul evreu din Ierusalim, dar el n-a vrut
sã primeascã mîntuirea, iar Dumnezeu nu pune ºi nu impune
mîntuire cu puterea.
Pag. 510

De aceea zicea Isus: Ierusalime, Ierusalime, de cîte ori am vrut sã

vã aduc la mîntuire, dar voi n-aþi vrut! Dumnezeu pune înaintea
omului mîntuirea ºi îl îmbie cu ea; mai mult nu poate face, cãci
atunci mîntuirea ar fi un lucru impus pentru care omul n-ar avea
nici merit, nici rãspundere.

Mîntuitorul ªi-a fãcut toatã datoria faþã de Ierusalim ºi faþã de

mîntuirea poporului din cetate. Atunci de ce plînge Mîntuitorul?
Plînge pentru cã mare ºi nemãrginitã este durerea Lui pentru
sufletele pierdute. Mîntuitorul n-a plîns pentru dãrîmarea zidurilor
de piatrã ale Ierusalimului, ci a plîns pentru dãrîmarea ºi pieirea
sufletelor din cetate. O, cîtã dragoste ºi cîtã durere este în
lacrimile ce le-a vãrsat Mîntuitorul pentru cetatea Ierusalimului!
Dar nu numai dragoste ºi durere, ci ºi învãþãturã este în aceste
lacrimi.

Sã luãm aminte cã ºi noi avem o cetate sufleteascã. ªi noi

avem un Ierusalim sufletesc cãruia Mîntuitorul îi tot predicã ºi pe
care îl tot cheamã la mîntuire. Dar de cele mai multe ori, cetatea
sufletului nostru nu-L ascultã pe Mîntuitorul ºi nu primeºte
predica Lui. Ca ºi oarecînd Ierusalimul, cetatea sufletului tãu,
iubite cititorule, nu-L ascultã pe Domnul ºi nu primeºte mîntuirea.
Cetatea sufletului tãu nu L-a primit pe Domnul ºi de aceea n-are
pace.
 Pag. 511

Cetatea sufletului tãu merge spre dãrîmare. Vrãjmaºul diavol a

împresurat-o, a fãcut ºanþ împrejurul ei, a dat atac cu ispitele ºi
a strãbãtut înãuntru. N-ai primit pe Mîntuitorul ºi de aceea
pietrele credinþei se huruie, cetatea trosneºte din temelie ºi
Mîntuitorul plînge.
Da, da, iubite frate, Mîntuitorul plînge, pentru cã mare ºi
nemãrginitã este dragostea Lui faþã de noi. Mîntuitorul plînge
pentru sufletul tãu ºi al meu, pentru pieirea ta ºi a mea, pentru
nepãsarea mea ºi a ta. O, ce lucru mãreþ ºi înfiorãtor este acesta:
Mîntuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, plînge pentru tine ºi
pentru mine, pentru sufletul meu ºi al tãu. Mîntuitorul n-a plîns
în vremea înfricoºatelor patimi, n-a plîns cînd L-au pãlmuit ºi
L-au batjocorit, n-a plîns cînd L-au bãtut, n-a plîns cînd cuiele au
pãtruns sfintele Sale mîini ºi picioare, n-a plîns cînd Sîngele
curgea ºiroaie din rãnile Sale ºi sudori de Sînge picurau de pe
fruntea Lui, dar iatã, a plîns pentru pieirea sufleteascã a
Ierusalimului ºi plînge azi pentru sufletele pierdute. O, ce lucru
scump ºi nepreþuit poate fi un suflet ºi mîntuirea lui cînd Însuºi
Mîntuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, plînge pentru
pierderea lui! Auzi tu dragã cititorule? Mîntuitorul plînge pentru
un suflet pierdut, ºi tu cu atîta uºurinþã îþi prãpãdeºti sufletul.
Mîntuitorul plînge pentru pieirea sufletului tãu, ºi tu stai liniºtit
în pãcate? ªi tu îþi omori sufletul cu toatã liniºtea?
Fie ca mãcar lacrimile Domnului sã te înfioreze ºi sã te înveþe
ce lucru scump este sufletul tãu ºi mîntuirea lui!

Stã în voia ta...

Grecii cei vechi aveau un fel de vrãjitor cu numele Apolon,

care stãtea la Delfis, într-o ascunzãtoare, de unde rãspundea la
diferite întrebãri. Odatã a mers la acest Apolon un om oarecare,
v i cl ean º i amãg i t o r. Î n mî i n i l e l u i av ea o p as ãre pe car e o
acoperise cu haina lui ºi ajungînd în faþa locului de unde grãia
Apolon, l-a întrebat pe acesta sã-i rãspundã de este pasãrea aceea
vie sau moartã. Omul acesta era viclean ºi avea gînd, de-i va
rãspunde cã este moartã, sã o arate aºa cum era: vie; iar de-i va
rãspunde cã este vie, sã o sugrume ºi sã o arate moartã ºi în acest
chip sã-l amãgeascã pe Apolon. Dar Apolon, cunoscînd vicleºugul
lui, i-a rãspuns aºa:
- Stã în voia ta, omule, sã arãþi pasãrea cum vei vrea: sau
moartã, sau vie.
O pãsãricã purtãm ºi noi, iubite cititorule, ascunsã sub hainele
ºi lutul nostru. E sufletul, ºi stã în voia ta ºi a mea sã avem
aceastã pãsãricã cereascã vie sau moartã, sã avem un suflet viu
sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor ºi dar sã putem þine vie
aceastã pãsãricã, dar pe de altã parte, omul are voie slobodã sã o
ºi omoare. Însã cel ce ºi-a omorît sufletul cu patimi ºi fãrãdelegi,
acela va trebui sã dea seamã de el în Ziua cea mare ºi înfricoºatã
a Judecãþii.
Pag. 512

Fericiþi veþi fi cînd...

Cînd a vãzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, ºi dupã ce a

ºezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
Apoi a început sã vorbeascã ºi sã-i înveþe astfel:
Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãþia
cerurilor!
Ferice de cei ce plîng, cãci ei vor fi mîngîiaþi!
Ferice de cei blînzi, cãci ei vor moºteni pãmîntul!
Ferice de cei flãmînzi ºi însetaþi dupã neprihãnire, cãci ei vor
fi sãturaþi!
Ferice de cei milostivi, cãci ei vor avea parte de milã!
Ferice de cei cu inima curatã, cãci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împãciuitori, cãci ei vor fi chemaþi fii ai lui
Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniþi din pricina neprihãnirii, cãci a lor este
Împãrãþia cerurilor!
Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vã vor
ocãrî, vã vor prigoni, ºi vor spune tot felul de lucruri rele ºi
neadevãrate împotriva voastrã.
Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã, pentru cã rãsplata voastrã este mare
în ceruri; cãci tot aºa au prigonit pe prorocii, care au fost
înainte de voi (Matei 5, 1-12) .
 Pag. 513

Evanghelia aceasta e cunoscutã în Biblia Noului Testament sub

denumirea de Predica de pe Munte, pentru cã Mîntuitorul a
rostit-o stînd sus pe o colinã. Din aceastã predicã sînt luate
Fericirile care se cîntã în stranã în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare.
Minunatã este aceastã Evanghelie ºi minunate sînt învãþãturile din
cele nouã fericiri. Un mare învãþat spune cã nu s-a rostit ºi nu se
va rosti niciodatã în aceastã lume o altã predicã ce ar putea sã o
întreacã în adîncime pe aceasta. Ce ne spune Mîntuitorul în
predica celor nouã fericiri? Ni-i înºirã pe cei ce vor fi cu adevãrat
fericiþi în lumea aceasta ºi în cealaltã. Dar ce bãgãm de seamã?
Nici una din cele nouã fericiri nu vorbeºte de bogãþie lumeascã,
nici de mãrire omeneascã, nici despre bani, averi ºi plãceri.
Fericirea pe care a fãgãduit-o Mîntuitorul este înãuntrul omului
ºi pleacã dinãuntru în afarã. Mîntuitorul face fericiþi pe cei blînzi,
pe cei milostivi, pe cei curaþi la inimã, dar toate acestea pleacã
dinãuntrul omului; acolo e mila, pacea, dreptatea ºi acolo e ºi
inima curatã. Spre deosebire de aceastã fericire adevãratã, noi
cãutãm o fericire ce pleacã din afarã înãuntru. Noi aºteptãm ºi ne
trudim sã ne facem mai întîi bogaþi, sã ne umplem mai întîi de
bani, de plãceri ºi de mãrire omeneascã, pentru ca apoi sã fim
fericiþi.
Însã fericirea adevãratã, lumea aceasta nu o poate da mãcar de
l-ar încãrca pe om cu toate bogãþiile ºi plãcerile ºi mãririle ei.
Asta e un lucru dovedit. Oare sînt fericiþi toþi bogaþii, toþi
milionarii ºi toþi cei ce ºed în palate? Nici vorbã. Dimpotrivã, se
constatã cã traiurile cele mai nefericite sînt tocmai în palatele
celor bogaþi. Este pus un mare adevãr în istorioara cu împãratul
ce cãuta cãmaºa fericitului (sã se lecuiascã de boalã cu ea), dar pe
urmã s-a aflat cã fericitul nici cãmaºã pe el n-avea (era un cioban
de la oi). Fericirea cea adevãratã ºade ºi azi mai mult în coliba
sãracului credincios decît în palatul necredincioºilor. O statisticã
din America aratã cã 60% din cei ce îºi fac moartea sînt milionari
ºi oameni bogaþi. Oare de ce nu poate da lumea, cu bogãþiile ºi cu
plãcerile ei, fericirea adevãratã? Pentru cã este cineva ºi ceva ce
tulburã fericirea cea lumeascã. E graiul sufletului, e mustrarea ºi
întrebarea sufletului, pe care a prins-o aºa de frumos psalmistul
David în cuvintele: Pentru ce eºti mîhnit, suflete al meu, ºi pentru
ce mã tulburi? ( P s a l m 4 2, 5 -6 ) . În zadar zici sufletului ca
bogatul din Evanghelie: Suflete, ai de toate, mãnîncã, bea ºi te
veseleºte... cãci sufletul cere altceva: sufletul se doreºte spre
Domnul ºi însetoºeazã dupã Domnul ºi dacã nu-i dai aceastã
întîlnire cu Domnul, el este mîhnit, el este tulburat ºi tulburã ºi
fericirea omului. Fericirea cea adevãratã este un lucru dupã care
trebuie sã cauþi mai adînc, tot mai adînc în inima ta, înãuntrul tãu;
sã cauþi pînã dai peste un Doctor pentru suspinele sufletului tãu,
sã cauþi pînã dai de Mîntuitorul ºi pînã L-ai aflat pe Mîntuitorul.
Cînd L-ai aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea sfîntã,
atunci El dintr-o datã îþi ia sarcina pãcatului de pe sufletul tãu,
dintr-o datã sufletul tãu ºi inima ta scapã de mîhnire ºi te simþi
nespus de uºurat ºi fericit. Ferice de cel cu fãrãdelegea iertatã ºi
de cel cu pãcatul acoperit! (Psalm 32, 1) .
Pag. 514

Fericit este bãrbatul a cãrui nãdejde este Numele Domnului ºi

care se bucurã sub acoperãmîntul aripilor Lui ºi sufletul sãu se
lipseºte dupã El (Psalm 63, 8) .
Cînd L-ai aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi trãieºti o viaþã
nouã cu El, atunci ai o fericire pe care nu þi-o poate lua, nici
tulbura suferinþa, sãrãcia, prigoana, boala, etc. Mîntuitorul dã
omului o fericire care nu slãbeºte, ci dimpotrivã, se întãreºte în
suferinþe, în lacrimi, în prigoane. Lumea ºi creºtinii de azi nu
înþeleg însã acest fel de fericiri (unii chiar ºi rîd de ele). Nu
înþeleg pentru cã n-au gustat ºi nu cunosc bucuria ºi fericirea cea
adevãratã ce o dã Mîntuitorul ºi o viaþã trãitã cu El. Oamenii
cautã fericirea înafarã de inima lor ºi înafarã de Mîntuitorul ºi de
aceea fericirile ce se cîntã în stranã nu le vedem ºi în lume ºi în
viaþa oamenilor. Nu-i vedem pe fãcãtorii de pace, pe cei blînzi, pe
cei milostivi; dimpotrivã, vedem ura, nedreptatea, prigoana, etc.
Cercetaþi cu luare aminte cele nouã fericiri ºi veþi afla cã fiecare
din ele e legatã cu cerul de sus, fiecare pleacã de la inima omului
ºi se gatã cu cerul de sus, fiecare leagã cerul cu pãmîntul ºi pe om
cu Dumnezeu. Cînd fiecare om ar cãuta ºi ar umbla dupã o astfel
de fericire ce-l leagã cu cerul ºi cu Dumnezeu, atunci ar avea
omul ºi omenirea fericire adevãratã. Atunci s-ar împlini ºi
psalmul ce zice: Credincioºia rãsare din pãmînt ºi dreptatea
priveºte de la înãlþimea cerurilor. Domnul ne va da ºi fericirea, ºi
pãmîntul nostru îºi va da roadele. Dreptatea va merge ºi înaintea
Lui, ºi-L va ºi urma, cãlcînd pe urmele paºilor Lui!
(Psalm 85, 11-13) .
Însetezi tu cititorule dupã o astfel de fericire?
 Pag. 515

Pilda cu aluatul

El a zis iarãºi: Cu ce voi asemãna Împãrãþia lui Dumnezeu?

Se aseamãnã cu aluatul, pe care l-a luat o femeie ºi l-a pus în
trei mãsuri de fãinã, pînã s-a dospit toatã (Luca 13, 20-21).
O femeie pune de seara aluat în trei mãsuri de fãinã. Dimineaþa
cînd se scoalã, o minune... Aflã dospitã toatã plãmãdeala ºi pe
urmã se dospeºte toatã fãina. Ce mare putere are aluatul! Un
astfel de aluat dospitor de lucruri minunate este ºi în lumea cea
sufleteascã. Acest aluat este credinþa cea vie în Dumnezeu ºi în
Isus, Fiul lui Dumnezeu. Este acesta un aluat plãmãdit cu Sîngele
Domnului, care ne curãþeºte pe noi de orice pãcat (1 Ioan 1, 7) .
O, ce lucruri minunate face ºi dospeºte acest aluat în lumea cea
sufleteascã! Precum aluatul dospeºte toatã fãina în care e pus, aºa
ºi acest aluat dospeºte toatã fiinþa omului cînd omul îl pune în

fãina vieþii sale. Cînd în fãina vieþii tale ai pus aluatul

Evangheliei, aluatul credinþei în Dumnezeu ºi în Jertfa
Mîntuitorului, atunci acest aluat deodatã, ca prin minune, începe
sã-þi dospeascã toatã fiinþa ta, toate simþurile tale, toate gîndurile
tale, toatã judecata, toatã vederea, toate umblãrile, toate lucrãrile
tale. Cînd a apucat acest aluat în fãina vieþii tale, atunci începi
altcum sã simþi, altcum sã vezi, altcum sã vorbeºti ºi altcum sã
trãieºti. Cînd a apucat acest aluat în fãina vieþii tale, atunci el
lucreazã cu putere ºi îþi dã ºi þie putere ca sã fii ºi sã te faci
frãmîntãtura nouã (1 Cor. 5, 7) , fãpturã nouã
(2 Cor. 5, 17) . Fãrã acest aluat ºi fãrã aceastã dospire nu este
ºi nu poate fi mîntuire sufleteascã. Taina mîntuirii sufleteºti
începe din clipa cînd în fãina vieþii tale, în plãmãdeala vieþii tale
ai pus aluatul Evangheliei, ai pus un aluat nou care sã dospeascã
o viaþã nouã cu Domnul. Orice hotãrîre contra pãcatelor, fãrã
acest aluat ºi fãrã aceastã dospire, n-ajunge nimic.
Pag. 516

Sînt destui care predicã foarte frumos despre Hristos, dar nu

trãiesc o viaþã cu Hristos, pentru cã viaþa lor nu e dospitã de
aluatul Evangheliei.
ªtiu bine cã ºi în Oastea Domnului este destul aluat nedospit.
Toþi cei care dezerteazã dintre noi ºi se întorc iarãºi în mocirla
pãcatelor din care au ieºit sînt un astfel de aluat nedospit. Cei mai
m u l þ i d i n t r e cr eº t i n i i d e azi sî n t u n a l u a t n e d o s p i t p e n t r u
Evanghelie, de aceea sînt atîtea rãutãþi în lume. Taina mîntuirii nu
stã în aceea sã nu faci ceea ºi ceea ºi sã faci ceea ºi ceea, ci stã în
întrebarea: ai pus tu aluat nou în fãina vieþii tale? Eºti tu un
creºtin dospit de Evanghelia Mîntuitorului?
Un ostaº din Oastea Domnului îmi spunea cã de multe lucruri
s-a lãsat, însã de unele nãravuri rele nici acum nu se poate
dezbãra. Eu i-am zis: Dragã ostaºule! Bagã de seamã cã n-ai pus
aluat nou în toatã fãina vieþii tale. O parte din fãinã ai mai lãsat-o
ºi pentru aluatul rãutãþilor ºi plãcerilor lumeºti... Îl ghicisem, cãci
pe urmã ostaºul mi-a mãrturisit cã satana îi ºoptise sã-ºi mai þinã
cîteva rãutãþi ºi patimi.
Despre femeia din Evanghelie, Mîntuitorul a zis cã avea trei
mãsuri de fãinã ºi în toate trei a pus aluat bun. Însã creºtinii de
azi se pare cã au împãrþit aceastã fãinã aºa: într-o mãsurã bagã
aluat bun, iar în celelalte douã bagã aluat rãu. Numai aºa se poate
explica viaþa celor care cred cã pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui
mamona. Din gura lor iese ºi rugãciune, ºi blestem. Duminica
merg ºi la bisericã, dar ºi la joc, la crîºmã ºi beþie.
O, ce minunatã viaþã trãieºte un creºtin dospit de aluatul
Evangheliei Mîntuitorului! Un astfel de creºtin poartã în el
Împãrãþia lui Dumnezeu, cãci aºa a zis odatã Isus: Iatã, Împãrãþia
lui Dumnezeu este înãuntrul vostru (Luca 17, 21) , dar aceastã
Împãrãþie o poate avea în el numai cel ce are viaþa lui ºi toatã
inima lui dospitã de aluatul Evangheliei. Un astfel de creºtin se
face apoi el însuºi un aluat bun, care-i dospeºte pe alþii pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Un astfel de suflet e copleºit ºi biruit de
Evanghelie ºi oriunde ajunge ºi începe sã-i dospeascã ºi pe alþii.
Eu îl cunosc de pe vorbã pe cel dospit. Vorbeºte cu cãldurã ºi
dragoste, pentru cã gura lui grãieºte din prisosul inimii
(Matei 12, 34) .
Dar sã luãm aminte. Mai este încã un fel de aluat. Feriþi-vã de
aluatul fariseilor, zicea Mîntuitorul cãtre ucenici (Luca 12, 1) .
Este în aceastã lume ºi destul aluat de rãutate, de vicleºug, etc.
(1 Cor. 5, 8) . Sã ferim fãina vieþii noastre de acest aluat care
dospeºte pieire sufleteascã (ºi, o, ce bine ºi ce repede dospeºte
acest aluat!). Sînt destui oameni dospiþi de acest aluat rãu ºi
aceºti oameni cautã neîncetat sã-i dospeascã ºi pe alþii cu rãutãþile
lor. Adicã, vedeþi, aluatul vieþii e de douã feluri: unul e cel bun,
al Domnului, ºi cei dospiþi de el lucreazã cu el pentru Domnul;
celãlalt e cel rãu, al diavolului, ºi cei dospiþi de el lucreazã cu el
pentru diavolul.
Tu, cititorule, pe care aluat îl ai în fãina vieþii tale?
Fiecare dintre voi, iubiþilor cititori, sã fie un aluat dospit, ca
sã putem împiedica cumplita stricãciune din aceastã lume ºi sã-i
dospim ºi pe alþii pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
 Pag. 517

Care este porunca cea mai mare?-

Cînd au auzit fariseii cã Isus a astupat gura saducheilor, s-au

strîns la un loc. ªi unul din ei, un învãþãtor al Legii, ca sã-L
ispiteascã, I-a pus întrebarea urmãtoare: Învãþãtorule, care este
cea mai mare poruncã din Lege? Isus i-a rãspuns: Sã iubeºti pe
Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, ºi
cu tot cugetul tãu. Aceasta este cea dintîi, ºi cea mai mare
poruncã. Iar a doua, asemenea ei, este: Sã iubeºti pe aproapele
tãu ca pe tine însuþi. În aceste douã porunci se cuprind toatã
Legea ºi Prorocii (Matei 22, 34-40) .

În porunca iubirii de Dumnezeu ºi de oameni zicea Isus cã se

cuprind toatã legea ºi prorocii. În aceastã poruncã se cuprinde ºi
t o at ã E v an g h el i a, cãci ºi Evan g h el i a n u es t e al t cev a d ecî t
dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi Fiul descoperitã oamenilor pe
pãmînt. Ca sã poþi avea dragoste creºtinã, adevãratã, vie ºi
l u cr ãt o ar e, t r eb u i e s ã c u n o º t i m a i î n t î i º i s ã af l i mai î n t î i
dragostea lui Dumnezeu Tatãl faþã de noi, fãpturile Lui.
Pag. 518

Izvorul ºi puterea dragostei noastre este Însuºi Dumnezeu, precum

aºa de bine a spus acest lucru ap. Ioan în cuvintele: ªi dragostea
stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El
ne-a iubit pe noi, ºi a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãºire
pentru pãcatele noastre. Prea iubiþilor, dacã astfel ne-a iubit
Dumnezeu pe noi, trebuie sã ne iubim ºi noi unii pe alþii
(1 Ioan 4, 10-11). Cel ce nu iubeºte n-a cunoscut pe
Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8) .
Aceastã învãþãturã a dragostei creºtine a predicat-o neîncetat Isus
Mîntuitorul ºi pe urmã a întãrit-o cu Însãºi Jertfa Sa cea sfîntã. Ca
pe un testament a lãsat Isus Mîntuitorul ucenicilor Sãi cuvintele:
Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþi unii pe alþii; cum v-am iubit
Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vor cunoaºte
toþi cã sînteþi ucenicii Mei, dacã veþi avea dragoste unii pentru
alþii (Ioan 13, 34-35) . Dar Mîntuitorul n-a predicat iubire
numai între ucenicii Sãi, ci a predicat o iubire largã a
de-aproapelui, oricine ar fi el. În legea lui Moise, iubirea era
închisã între graniþele fiilor lui Israel. Tot ce nu era din Israel
putea fi - ºi trebuia chiar - urît, dispreþuit, ba ºi ucis cîteodatã.
Isus Mîntuitorul a adus porunca cea nouã a iubirii
de-aproapelui, a iubirii chiar ºi a vrãjmaºilor noºtri. Mîntuitorul
a început sã înveþe mai întîi în lume cã fiecare om e un suflet al
lui Dumnezeu, e un frate al nostru în Dumnezeu, care trebuie
iertat, iubit ºi adus la lumina vieþii. Isus a lãsat în lume
Evanghelia iubirii de oameni ºi pînã va fi aceastã lume, nu se va
ivi o învãþãturã mai minunatã decît aceasta.
Cu aceastã Evanghelie a iubirii au cuprins apostolii toatã
lumea ºi aceastã iubire este ºi azi sufletul ºi duhul vieþii creºtine.
Aceastã iubire era ºi în viaþa celor dintîi creºtini. Despre creºtinii
cei dintîi, Scripturile ne spun cã erau în legãturã frãþeascã, întru
frîngerea pîinii ºi în rugãciuni. ªi era una sufletul ºi inima celor
ce s-au botezat (Fap. Ap. 2, 42; 4, 32) . Însã durere: din ce a
trecut vremea ºi veacurile, dragostea creºtinã s-a tot rãcit ºi a
slãbit. În vremile noastre parcã s-a stins cu totul dragostea
creºtinã. Se urãsc azi popoarele, se urãsc fiii aceluiaºi neam, se
urãsc chiar ºi cei din aceeaºi casã. S-a împlinit parcã profeþia
Scripturilor: Tatãl va fi împotriva fiului ºi fiul împotriva tatãlui,
mama împotriva fiicei ºi fiica împotriva mamei (Luca 12, 53) .
De ce s-a stins ºi se stinge mereu dragostea creºtinã între oameni?
Rãspunsul cel mai bun îl dã ap. Ioan cînd zice: Cine nu iubeºte,
n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este iubire
( 1 Io an 4, 8) . Creºtinii de azi nu-L cunosc cu adevãrat pe
Dumnezeu ºi pe Isus Mîntuitorul, de aceea lipseºte dragostea
creºtinã din viaþa lor. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu ºi Jertfa
Fiului Sãu este izvorul iubirii ºi cînd ai aflat cu adevãrat acest
izvor, þi se face ºi viaþa ta un izvor de iubire creºtinã. Cine zice
cã iubeºte pe Dumnezeu, dar urãºte pe fratele sãu, este mincinos
(1 Ioan 4, 20) . Cei mai mulþi dintre creºtini trãiesc o astfel de
viaþã mincinoasã. Trãim un creºtinism de forme goale, fãrã
rãdãcini ºi fãrã adîncimi în Evanghelia lui Hristos ºi de aceea
lipseºte dragostea din mijlocul nostru.
 Pag. 519

O iubire creºtinã adevãratã, vie ºi lucrãtoare o poþi avea numai

atunci cînd þi-ai pus viaþa în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar
aceastã luminã o poþi avea numai la picioarele Crucii
Mîntuitorului. Numai cãzut ºi îngenuncheat la picioarele Crucii
poþi cîºtiga acea dragoste sfîntã, care toate le sufere, precum ºi
Isus le-a suferit, toate le rabdã, precum ºi El le-a rãbdat. Aici poþi
cîºtiga dragostea cea adevãratã care nu pizmuieºte, nu se laudã,
nu se trufeºte, nu cautã ale sale, nu se aprinde de mînie, nu
gîndeºte rãul, nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr
(1 Cor. 13) .
Dragã cititorule! Pe vreme de iarnã, frigul te apropie de foc.
Bagã de seamã cã lemnele ce ard în foc sînt ºi ele o predicã
minunatã despre dragostea creºtinã. De ce ard lemnele cînd le
aprindem? Învãþaþii spun cã lemnele cînd ard nu fac altceva decît
dau înapoi cãldura ce au sorbit-o din razele ºi cãldura soarelui.
Focul nu este aºadar altceva decît o cãldurã a soarelui pe care
lemnele au sorbit-o ºi cînd le aprindem, ne-o dã nouã. În aceastã
asemãnare trebuie sã fim ºi noi faþã de iubirea Tatãlui ceresc.
Soarele ºi izvorul iubirii noastre este Dumnezeu ºi Jertfa cea
sfîntã a Fiului Sãu. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest
izvor trebuie sã o dãm ºi noi mai departe aºa cum lemnele dau
cãldura mai departe. O, ce lucru fioros se vede în lumea de azi!
Lemnele cele neînsufleþite ne dau nouã cãldura primitã de la
soare, însã noi nu dãm nimic. Toatã firea cea necuvîntãtoare ne dã
nouã darurile primite de sus. Pãmîntul ne dã ploaia în formã de
izvoare ºi fîntîni, ogoarele ne dau pîinea cea coaptã din darul
cerului de sus, pomii ne dau poamele, numai omul, cel ce e fãcut
dupã Chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, numai omul, cel ce
soarbe neîncetat iertare, milã ºi iubire cereascã, dã numai urã,
z a v i s t i e , o t r a v ã º i v e n i n s u f l et es c. N e mu s t r ã º i f i r ea c e a
neînsufleþitã!
Isus Mîntuitorul a zis: Prin aceasta vor cunoaºte toþi cã sînteþi
ucenicii Mei, dacã veþi avea dragoste unii pentru alþii
( Io an 1 3 , 3 5 ) . Însã acest semn d e cunoaºtere a creºtinilor
adevãraþi parcã a pierit cu totul în zilele noastre. Din creºtinismul
de azi lipseºte tocmai Evanghelia iubirii de oameni. Evanghelia
iubirii creºtine încã nu s-a sãlãºluit pe pãmîntul acesta udat de
sîngele ºi ura atîtor rãzboaie ºi rãzbunãri. Evanghelia iubirii ºi
Împãrãþia lui Dumnezeu vor veni în viitor.
Împãrãþia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pãmînt numai în
mãsura în care dragostea creºtinã va cuprinde inimile noastre. Foc
am venit sã arunc pe pãmînt ºi cît aº vrea sã fie acum aprins, -
zicea Isus (Luca 12, 49). Acest foc este focul dragostei creºtine,
pe care trebuie sã-l aprindem neîncetat în inimile noastre ºi sã
aprindem cu el ºi pe alþii. Împãrãþia lui Dumnezeu cu nimic nu se
poate ajuta mai mult decît cu acest foc al dragostei creºtine. Cu
nimic nu poþi cîºtiga mai curînd pentru Evanghelie un suflet
pãcãtos ºi plin de urã decît cu dragostea Evanghelicã. Despre
David prorocul spune Biblia cã liniºtea cu cîntecele alãutei sale
furia lui Saul. Cîntecul cel dulce al dragostei creºtine liniºteºte ºi
azi - mai mult ca orice - sufletele tulburate de valurile urii.
Pag. 520

Ajutã ºi tu, dragã cititorule, sã se audã în lume tot mai rãspicat

acest cîntec dulce. Ostaºi din Oastea Domnului, aprindeþi ºi voi
pe tot locul focul dragostei creºtine ºi duceþi pe tot locul cîntecul
cel dulce al iubirii evanghelice!

Maria la picioarele Domnului

Un fariseu a rugat pe Isus sã mãnînce la el. Isus a intrat în

casa fariseului, ºi a ºezut la masã. ªi iatã cã o femeie pãcãtoasã
din cetate a aflat cã El era la masã în casa fariseului: a adus un
v a s d e a l a b a s t r u c u m i r m i ro s i t o r, º i s t ã t e a î n a p o i l î n g ã
picioarele lui Isus ºi plîngea. Apoi a început sã-I stropeascã
picioarele cu lacrimile ei, ºi sã le ºteargã cu pãrul capului ei; le
sãruta mult, ºi le ungea cu mir. Cînd a vãzut lucrul acesta,
fariseul, care-L poftise, ºi-a zis: Omul acesta, dacã ar fi un
proroc, ar ºti cine ºi ce fel de femeie este cea care se atinge de
El: cã este o pãcãtoasã. Isus a luat cuvîntul, ºi i-a zis: Simone,
am sã-þi spun ceva. Spune, Învãþãtorule, I-a rãspuns el. Un
cãmãtar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei,
iar celãlalt cu cincizeci. Fiindcã n-aveau cu ce plãti, i-a iertat pe
amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a
rãspuns: Socotesc cã acela cãruia i-a iertat mai mult. Isus i-a
zis: Drept ai judecat. Apoi S-a întors spre femeie, ºi a zis lui
Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, ºi nu
Mi-ai dat apã pentru spãlat picioarele, dar ea Mi-a stropit
picioarele cu lacrimile ei, ºi Mi le-a ºters cu pãrul capului ei. Tu
nu Mi-ai dat sãrutare, dar ea de cînd am intrat, n-a încetat sã-Mi
sãrute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea
Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea, îþi spun: Pãcatele ei care
sînt multe, sînt iertate; cãci a iubit mult. Dar cui i se iartã puþin,
iubeºte puþin. Apoi, a zis femeii: Iertate îþi sînt pãcatele! Cei ce
ºedeau cu El la masã, au început sã zicã între ei: Cine este
Acesta de iartã chiar ºi pãcatele? Dar Isus a zis femeii: Credinþa
ta te-a mîntuit; du-te în pace (Luca 7, 36-50) .
O, ce plinã de iubire ºi iertare cereascã este aceastã
E v an g h el i e! D ar, pe lîngã acestea, e plinã ºi de î n v ãþ ãt u r ã
sufleteascã. Sã ne întrebãm înainte de toate ce a adus-o pe aceastã
femeie vestitã în desfrînãri ºi pãcate; ce i-a venit dar sã se apropie
de Isus? Poate undeva în oraº era tocmai petrecere ºi joc, de la
care Maria niciodatã nu lipsea; ce a fãcut-o pe ea acum sã lase
jocul ºi petrecerea ºi sã alerge la Isus? Pe Maria a adus-o la Isus
greutatea pe care o simþea în suflet, o greutate sufleteascã pe care
lumea n-o putea uºura, nici jocurile, nici plãcerile ºi desfrînãrile
lumeºti.
Cercetãtorii Evangheliilor spun cã aceastã femeie desfrînatã a
fost Maria Magdalena, despre care ne spune o altã Evanghelie cã
din ea a scos Isus ºapte diavoli (Luca 8, 2) . Aceastã greutate
sufleteascã o adusese pe Maria la picioarele Domnului. Aceastã
greutate a scos lacrimi fierbinþi din ochii ei. Maria s-a mîntuit în
clipa cînd s-a simþit doborîtã de greutatea pãcatelor ºi a cãzut la
picioarele Domnului, stropind cu lacrimi fierbinþi trecutul ei ºi
luînd tãmãduire prin credinþã.
 Pag. 521

Sã luãm aminte cã aceasta este calea mîntuirii ºi pentru noi. Cea

dintîi condiþie a mîntuirii e sã simþi ticãloºia sufleteascã în care
ai ajuns. Nu e pierdut cel pãcãtos, ci cel care nu simte pãcatul ºi
greutatea pãcatului. Maria avusese ºapte duhuri necurate în ea. Te
înfiori, nu-i aºa cititorule, de acest lucru? Dar eu te întreb: îþi dai
seama cã de multe ori ºi tu eºti cuprins de aceste duhuri rele care
sînt cele ºapte pãcate de moarte (trufia, desfrînarea, lãcomia,
pizma, etc. etc.)? Maria n-a avut odihnã ºi liniºte sufleteascã pînã
nu L-a aflat pe Mîntuitorul ºi n-a luat tãmãduire. ªi tu stai liniºtit
în pãcate ºi te simþi bine cu ele? O, ce povarã grea este pãcatul
pentru cine-l simte! De ai avea ºi ai da cuiva tot aurul ºi toate
bogãþiile acestei lumi, nici atunci nu poate sã-þi ia nimeni, nici
mãcar pentru o clipã, sarcina ºi greutatea pãcatului de pe suflet ºi
nu poþi plãti datoria pãcatelor. Este însã cineva care îþi ia din
spate greutatea pãcatelor, fãrã nici o platã ºi pentru totdeauna.

Acela e Mîntuitorul. Un singur lucru se cere de la tine: sã te

apropii de Acest Mîntuitor ºi sã te atingi de El cu toatã credinþa
sufletului tãu, cu toatã încrederea cã El a murit pentru tine ºi
pentru pãcatele tale. Apropie-te dragã suflete, apropie-te de
Domnul în orice stare, cît de ticãloasã ar fi. Îngenuncheazã
plîngînd la picioarele Lui ºi stropindu-þi ticãloºia cu lacrimile tale
ºi cu Sîngele Lui, ia tãmãduire ºi mîntuire.
Pag. 522

O, ce mare schimbare s-a fãcut în viaþa Mariei dupã ce s-a

ridicat iertatã ºi mîntuitã de la picioarele Domnului! Vecinii ei se
vor fi întrebat miraþi: Da’ ce-i cu pãcãtoasa asta de femeie, cã nu
mai umblã nopþile, nu mai merge pe la jocuri, nu mai petrece cu
bãrbaþii?... Trebuie cã a pãþit ceva nenorocita... Lumea se va fi
mirat de schimbarea Mariei (aºa cum se mirã ºi azi cînd începi sã
trãieºti o viaþã cu Domnul). Lumea nu înþelegea cã în viaþa Mariei
s-a petrecut o mare schimbare. Maria cea veche a murit ºi în
locu-i trãia alta, adusã la viaþã prin Isus Mîntuitorul. Aceasta e ºi
azi dovada cea mai bunã cã cineva s-a apropiat cu adevãrat de
Mîntuitorul ºi s-a atins de El. Sã-þi schimbi purtãrile ºi sã începi
o viaþã nouã cu El. O credinþã ce nu-þi schimbã viaþa cea
pãcãtoasã n-ajunge nimic, cãci ºi dracii cred în Dumnezeu ºi se
cutremurã, dar nu-ºi schimbã purtãrile.
Despre Maria Magdalena, Evanghelia ne spune cã dupã iertarea
ºi tãmãduirea ei, s-a þinut mereu de Mîntuitorul. L-a însoþit pe
drumul Golgotei, L-a plîns cînd murea pe Cruce, a plîns cînd a
aflat mormîntul gol. Maria se simþea legatã de Acest Mîntuitor al
ei; îºi dãdea seam a clipã de clipã ce mare binefacere i-a fãcut ei;
din ce necaz a scos-o; cît i-a iertat; ºi, din ce îºi dãdea seama mai
mult despre acestea, se alipea tot mai tare de El.
Aºa ºi noi, clipã de clipã trebuie sã ne dãm seama ce a fãcut
Mîntuitorul pentru noi. Cînd ai ajuns sã afli ce a fãcut Mîntuitorul
pentru tine, cînd ai ajuns sã cunoºti cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi
Jertfa Lui, atunci te faci un nebun pentru Hristos
(1 Cor. 4, 10) , atunci nu vrei sã mai auzi de nimeni, decît de
El, atunci nu vrei sã mai vorbeºti de nimeni, decît de El ºi de
binecuvîntarea Lui; atunci, ca ºi Maria, dintr-un vas lepãdat te
faci un vas ales, dintr-un ticãlos ºi pãcãtos te faci un vestitor al
Domnului ºi cãtre toatã lumea spui despre toate cîte þi-a fãcut þie
Domnul.
Îl cunoºti tu cititorule, în acest chip pe Domnul ºi Mîntuitorul
nostru Isus Hristos?
 Pag. 523

Asemenea este Împãrãþia lui Dumnezeu

cu o comoarã ascunsã...

Împãrãþia cerurilor se mai aseamãnã cu o comoarã ascunsã

într-o þarinã. Omul care o gãseºte, o ascunde; ºi, de bucuria ei,
se duce ºi vinde tot ce are, ºi cumpãrã þarina aceea. Împãrãþia
cerurilor se mai aseamãnã cu un negustor care cautã mãrgãritare
frumoase. ªi, cînd gãseºte un mãrgãritar de mare preþ, se duce de
vinde tot ce are, ºi-l cumpãrã (Matei 13, 44-46) .
Plinã de un adînc înþeles este aceastã asemãnare pe care a
spus-o Isus Mîntuitorul. În ea se aflã taina ºi înþelesul unei vieþi
de creºtin adevãrat. Cãci a fi un creºtin adevãrat ºi a trãi o viaþã
de putere creºtineascã nu înseamnã atît a nu face ceea ºi ceea de
f r i c a f o c u l u i d i n i a d s a u a f ace ceea º i ceea p en t r u cã aº a
porunceºte Dumnezeu, ci înseamnã mai ales a afla comoara cea
ascunsã a Împãrãþiei lui Dumnezeu. ªtii tu ce înseamnã sã afli
aceastã comoarã? Înseamnã sã afli dragostea cu care te-a iubit ºi
te iubeºte Dumnezeu, cã pe Însuºi Fiul Sãu L-a dat Jertfã pentru
tine, pentru iubirea ta ºi pentru iertarea ta. Sã afli comoara cea
ascunsã înseamnã sã afli cît de mult te-a iubit Isus Mîntuitorul,
cãci a murit pentru tine, pentru pãcatele tale ºi pentru mîntuirea
ta, sã afli cît de mult te iubeºte Mîntuitorul ºi cum face totul sã
te atragã la El. Sã afli comoara cea ascunsã înseamnã sã afli
puterea, sã afli bucuria, sã afli mîngîierea, sã afli lumina ºi viaþa
ce le capeþi cînd L-ai aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui
cea sfîntã ºi cînd trãieºti o viaþã cu El. Numai cînd ai aflat aceastã
comoarã, faci totul sã o poþi dobîndi ºi sã poþi dobîndi ºi viaþa cea
de veci. O astfel de comoarã aflase ap. Pavel cînd scria
filipenilor: Ba încã, ºi acum privesc toate aceste lucruri ca o
pierdere, faþã de preþul nespus de mare al cunoaºterii lui Hristos
Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate ºi le socotesc ca un
gunoi, ca sã cîºtig pe Hristos, ºi sã fiu gãsit în El, nu avînd o
neprihãnire a mea, pe care mi-o dã Legea, ci aceea care se capãtã
prin credinþa în Hristos, neprihãnirea, pe care o dã Dumnezeu,
prin credinþã. ªi sã-L cunosc pe El ºi puterea învierii Lui ºi
pãrtãºia suferinþelor Lui, ºi sã mã fac asemenea cu moartea Lui;
ca sã ajung cu orice chip, dacã voi putea, la învierea din morþi
(Filip. 3, 8-11) . Ap. Pavel Îl aflase pe Mîntuitorul - Comoara
cea mai scumpã pe care o poate afla un om aici pe pãmînt - ºi prin
dobîndirea acestei comori nãdãjduia sã dobîndeascã ºi învierea
din morþi ºi viaþa veºnicã. Cel ce Mã aflã, zice Domnul, a aflat
viaþa (Prov. 8, 35) .
Puþini sînt însã azi cei ce aflã aceastã comoarã. Împãrãþia lui
Dumnezeu este ºi azi o comoarã ascunsã pentru cei mai mulþi
creºtini. Lumea ºi viaþa oamenilor de azi e plinã de fãrãdelegi, de
idoli ºi de pãcate tocmai pentru cã oamenii n-au aflat comoara,
arînd în þarina lor. O, ce înþeles adînc a pus Mîntuitorul în acest
lucru! Aºa se aflã ºi comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu arînd în
ogorul cel sufletesc, arînd ºi lucrînd în þarina inimii tale, în þarina
învãþãturilor mîntuirii sufleteºti. Cum vrei sã afli comoara
Împãrãþiei lui Dumnezeu, dacã tu nu sapi dupã ea, dacã tu veºnic
nu lucrezi în ogorul cel sufletesc?
Pag. 524

Taina plugãriei este sã ari mai adînc. O comoarã de roadã bogatã

aflã plugarul cînd arã adînc. Aºa se aflã ºi comoara Împãrãþiei lui
Dumnezeu: arînd mai adînc, lucrînd ºi pãtrunzînd mai adînc în
taina învãþãturilor sufleteºti. Noi arãm la suprafaþã ºi de aceea nu
aflãm comoara ascunsã.

ªi apoi ce ne spune mai departe asemãnarea Mîntuitorului? O

mare schimbare s-a fãcut în viaþa omului care aflase comoara cea
ascunsã. Toatã viaþa lui era cuprinsã ºi pãtrunsã acum de un
singur gînd ºi o singurã grijã: sã-ºi poatã cumpãra þarina cea cu
comoara. Întorcîndu-se acasã, va fi început repede a vinde ce avea
sã-ºi facã bani de cumpãrare. Cei de acasã ºi vecinii lui se vor fi
mirat de schimbarea omului (aºa cum se mirã ºi azi de schimbarea
omului care a aflat comoara mîntuirii sufleteºti). În întreg satul va
fi umblat vorba: Aþi auzit ce-a pãþit omul acela ºi acela, cicã vrea
sã-ºi vîndã tot ce are ºi sã-ºi cumpere o bucatã de loc slab ºi
nelucrat... vai de el sãracu... poate a slãbit de minte... Însã cel ce
aflase comoara, n-avea grijã de ºoaptele oamenilor, cãci ºtia el cã
þarina lui cea nouã e mai scumpã decît toate averile oamenilor.
 Pag. 525

Aºa trebuie sã se schimbe ºi viaþa noastrã cînd am aflat cu

adevãrat comoara Împãrãþiei lui Dumnezeu. Dar sã nu creadã
cineva cã aceastã schimbare ar sta în aceea cã omul trebuie sã-ºi
vîndã averea ºi tot ce are sã poatã dobîndi Împãrãþia lui
Dumnezeu. Aceastã schimbare înseamnã sã înþelegi cã nimic din
aceas t ã l u me n - ar e p r eþ f aþ ã de Împãrãþia lui Dumnezeu º i
dobîndirea ei. Cînd afli aceastã comoarã de dragul ei îþi vinzi nu
averea, ci patimile, plãcerile, poftele ºi nãravurile cele rele. În
faþa acestei comori afli cã n-are nici un preþ lumea cu toate
comorile ºi plãcerile ei. Ceea ce þi se pãrea mai dulce, afli cã e
amar.
Cînd ai aflat aceastã comoarã, atunci pui în slujba Domnului
toate puterile, toatã averea ta sufleteascã ºi lumeascã, ca sã o poþi
cumpãra. Ca ºi Zacheu þi se deschide atunci punga pentru lucrul
Domnului, pentru ajutorarea sãracilor ºi pentru lipsurile sufletului
tãu. Cînd ai aflat aceastã comoarã, atunci nu mai eºti sluga ºi
robul banilor ºi averilor tale, ci ele sînt slugile tale ºi fac ce
porunceºti tu.
Oamenii de azi þin la plãceri, la înºelãciuni, la nedreptãþi, la
strîngeri de bani ºi averi (zgîrcenia), tocmai fiindcã n-au aflat
comoara cea ascunsã.
Isus a zis odatã cã: Unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi
inima voastrã (Luca 12, 34) . Comoara oamenilor de azi sînt
plãcerile ºi bunurile cele lumeºti ºi de aceea ºi inima lor este
acolo.
Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat tu comoara cea ascunsã
a Împãrãþiei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoarã este o viaþã
trãitã cu Domnul, L-ai aflat tu cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi prin
El, viaþa cea de veci? Dacã n-ai aflat-o, eu te întreb: ce faci tu ca
s-o poþi afla ºi cumpãra?
În pilda de mai sus, Isus Mîntuitorul a asemãnat Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi cu un neguþãtor care umblã ºi îºi bagã banii ºi
averea în cumpãrarea unui mãrgãritar de preþ mult. În legãturã cu
aceasta, îmi aduc aminte de o mult grãitoare întîmplare. În anul
1918, cînd se temeau oamenii cã rãmîn banii pe nimica, un mare
bogãtan ºi-a bãgat toþi banii într-o piatrã scumpã. Însã pe urmã,
la un an, s-a adeverit cã piatra era mincinoasã (falsã) ºi astfel
bogãtanul ºi-a pierdut toþi banii. Aºa pãþesc toþi acei mulþi, mulþi
creºtini care îºi cumpãrã în aceastã viaþã comori care pe urmã,
cînd moare omul, se adeveresc cã-s mincinoase ºi n-au nici un
preþ.
Astfel de comori strîngi ºi tu, iubite cititorule?
Pag. 526

Pomul vieþii noastre

În lunea din Sãptãmîna Paºtilor, ne spun Evangheliile cã, fiind

cu ucenicii în drum de la Ierusalim spre Betania, lui Isus I s-a
fãcut foame ºi vãzînd un smochin lîngã drum, S-a apropiat de el,
doarã va gãsi ceva roadã în el; dar n-a gãsit decît frunze ºi i-a zis:
De acum înainte sã nu mai fie rod în tine în veac!
(Matei 21, 18-19); Marcu 11, 12-14) . ªi pe datã smochinul
s-a uscat.
O, ce adînc înþeles este în Evanghelia cu smochinul cel
blestemat! ªi viaþa omului se aseamãnã cu un pom care trebuie sã
facã roade de fapte bune. Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte, zice
Evanghelia. Cã nu culeg oamenii struguri din spini
(Matei 7, 16) . ªi tu cititorule, eºti un smochin, eºti un pom pe
care Dumnezeu l-a sãdit în grãdina acestei lumi pentru ca sã faci
roade de fapte bune. Însã vai, de cele mai multe ori pomul vieþii
noastre aratã numai frunze goale, n-are roade. De departe, din
depãrtare, se vãd în viaþa noastrã frunze de datini creºtineºti, de
praznice, de posturi, de vorbe mari, dar cînd cauþi mai de aproape
ºi dai deoparte aceste frunze, nu se vede nici un rod.
 Pag. 527

De cînd eram preot la þarã, mi-aduc aminte de unii poporeni cã

erau foarte evlavioºi ºi bisericoºi, dar vai, cînd m-am uitat în
traiul lor de acasã, am aflat cã erau foarte îndãrãtnici, zgîrciþi,
sfãdicoºi..., adicã dincolo de frunze nu era rod. Ceea ce se cheamã
azi cr eº t i n i s m es t e mai mu l t u n f r u n zi º v er de ºi frumos la
înfãþiºare, însã cînd te apropii de el vezi cã nu are roadã.
De ce nu face roadã pomul vieþii noastre? Pentru cã rãdãcinile
lui nu sînt adîncite în pãmîntul cel cu suc de viaþã ºi de putere
creºtineascã dãtãtor. Trãim o viaþã de suprafaþã, o viaþã neadîncitã
în Evanghelia Mîntuitorului ºi în Jertfa Lui cea sfîntã, de aceea
pomul vieþii noastre n-are putere de rodire. Pomul vieþii noastre
nu este altoit în Isus Mîntuitorul, în viaþa cea nouã, în naºterea
din nou, de care spunea El ( I o a n 3 , 3 - 7 ) , iar fãrã aceastã
altoire, fãrã aceastã renaºtere, pomul vieþii noastre nu poate rodi.
O altã Evanghelie (Luca 13, 6-9) , spune despre un alt
smochin, pe care stãpînul grãdinii umbla sã-l taie, cãci de trei ani
de zile aºtepta în zadar sã rodeascã. Pentru acest smochin s-a
interpus grãdinarul, zicînd: Doamne, i-a rãspuns vierul, mai lasã-l
ºi anul acesta; am sã-l sap de jur împrejur, ºi am sã-i pun gunoi
la rãdãcinã... ªi viaþa este un astfel de smochin neroditor pe care
Dumnezeu îl ameninþã cu tãierea. Avem însã ºi noi un Grãdinar
milostiv, care mijloceºte pentru pomul vieþii noastre sã nu fie
tãiat, pînã va mai încerca El sã-i dea putere de rodire. Acest
Grãdinar milostiv este Mîntuitorul vieþii noastre. Îi e milã de
noi... Opreºte securea morþii ºi Se roagã pentru noi Tatãlui ceresc,
zicînd: Tatã ºi Doamne, mai îngãduie pomul acestui om... Mai
lasã sã-l ud cu Sîngele Meu... mai lasã sã-l ud cu dragostea Mea...
mai lasã sã sap ºanþ mai adînc în jurul lui, în care sã se strîngã
mai multã credinþã.
Fãrã ajutorul acestui grãdinar bun ºi milostiv, pomul vieþii
noastre nu poate rodi. Pe El sã-L chemãm zicînd: Vino Bunule
Doamne, cãci pomul vieþii noastre se usucã, omizile îl rod ºi
vînturile îl rãstoarnã. Cînd Îl chemãm cu adevãrat, El vine, El
altoieºte, El taie, reteazã, îngrãdeºte, El sapã, El leagã ºi udã. O!
Cum se schimbã pomul vieþii noastre ºi cum se umple de roade
cînd Îl chemãm ºi Îl primim cu adevãrat pe Mîntuitorul. Roadã
numai cu darul ºi ajutorul lui Dumnezeu putem face. Pînã la
sfîrºitul vieþii noastre El sã fie Stãpînul ºi Îngrijitorul pomului
vieþii noastre.
De cînd eram copil, mi-aduc aminte de un altoi care se
prinsese, dar pe dedesubt au dat iar vlãstarele cele vechi, ºi
nemaiumblînd nimeni sã le cureþe, altoiul s-a întors iarãºi cu totul
la firea cea sãlbaticã ºi a crescut un pom sãlbatic. Aºa e ºi viaþa
celor mai mulþi creºtini: e altoitã în Domnul cu botezul ce li s-a
dat pe cînd erau copii, dar pe dedesubt au crescut iar vlãstarele
firii celei vechi ºi au înãbuºit pe omul cel nãscut din nou. Asta
vine de acolo cã omul nu se apropie, nu primeºte ºi nu rãmîne mai
departe lîngã marele grãdinar, care singurul ne poate da dar ºi
putere sã ne pãstrãm ºi sã ne apãrãm altoirea cea duhovniceascã.
Pag. 528
 Pag. 529

O, Preabunul meu Mîntuitor! Mulþumescu-Þi cã pe mine, un

pãdureþ sãlbatic, m-ai scos din pãdurea pieirii sufleteºti ºi m-ai
altoit în grãdina vieþii. Dar Te rog, Bunule Doamne, rãmîi lîngã
mine ºi grijeºte de pomul vieþii mele pînã la sfîrºit, cã din tulpina
cea sãlbaticã - din firea cea veche - rãsar mereu vlãstare; vînturile
ispitelor sînt grele ºi omizile patimilor sînt multe. Apãrã-mã cu
darul Tãu, leagã-mã ºi mã întãreºte cu Crucea ºi Jertfa Ta; taie ºi
curãþã cu cuþitul suferinþelor unde vei afla de bine, ca tot mai
multã roadã sã pot aduce.
Smochinul din Evanghelie a închipuit o viaþã pierdutã în zadar,
a închipuit sfîrºitul omului care a trãit fãrã Dumnezeu ºi a murit
fãrã roade de fapte bune.
Eu te întreb iubite cititorule, în ce stare se aflã pomul vieþii
tale? E gata pomul vieþii tale pentru ziua roadelor, pentru ziua
cînd Domnul va trimite slugile Sale sã culeagã rodul din pomul
vieþii tale? (Matei 21, 34) . Ca mîine Domnul va veni sã adune
roadele (Isaia 27, 13) . Oare va afla roade în pomul vieþii tale,
ori numai frunze goale?
Orice pom care nu face roadã bunã se taie ºi se aruncã în foc,
- zice Evanghelia (Matei 7, 19). Ce ºtii? Poate cã securea morþii
stã gata sã taie pomul vieþii tale. Iatã, securea stã la rãdãcina
pomilor (Matei 3, 10) . Faceþi dar roadã vrednicã de pocãinþã
(Matei 3, 8) .

34 pagini - 14 grafice - 10-V-2021

Pag. 530
 Pag. 531

Intraþi în Oastea Domnului

Cuvînt înainte:

Cel ce scriu aceste rînduri ºi aceastã carte sînt preot, adicã

pãstor ºi îngrijitor de suflete. Este aceasta o slujbã aleasã,
frumoasã ºi de multe ori mai liniºtitã ca alte slujbe. Pentru mine
însã aceastã slujbã este mai ales un fior, un cutremur, o veºnicã
neliniºte ºi frãmîntare sufleteascã. Aceastã slujbã mi s-a dat de la
Dumnezeu cu înfricoºata rãspundere sufleteascã ce se aflã scrisã
în Biblie, la Ezechiel prorocul cap. 33 vers. 1-10, unde Domnul
zice:
Fiul omului, proroceºte împotriva pãstorilor sufleteºti ai lui
Israel! Proroceºte, ºi spune-le lor, pãstorilor: Aºa vorbeºte
Domnul Dumnezeu: Vai de pãstorii lui Israel care se pasc pe ei
înºiºi! Nu trebuie pãstorii sã pascã turma? Voi mîncaþi grãsimea,
vã îmbrãcaþi cu lînã, tãiaþi ce e gras, dar nu paºteþi oile. Nu
întãriþi pe cele slabe, nu vindecaþi pe cea bolnavã, nu legaþi pe
cea rãnitã, n-aduceþi înapoi pe cea rãtãcitã, nu cãutaþi pe cea
pierdutã, ci le stãpîniþi cu asuprire ºi cu asprime! Astfel, ele s-au
risipit, pentru cã n-aveau pãstor. Au ajuns prada tuturor fiarelor
cîmpului, ºi s-au risipit. Turma Mea rãtãceºte pe toþi munþii ºi pe
toate dealurile înalte; oile Mele sînt risipite pe toatã faþa þãrii,
º i n i men i n u î n g r i j eº t e d e el e, n i ci n u l e cautã! De aceea ,
pãstorilor, ascultaþi Cuvîntul Domnului! Pe viaþa Mea, zice
Domnul Dumnezeu, pentru cã oile Mele au ajuns de jaf ºi sînt
prada tuturor fiarelor cîmpului, din lipsã de pãstor, pentru cã
pãstorii Mei n-au nici o grijã de oile Mele, ci se pãºteau numai
pe ei î n º i º i , º i n u p ã º t ea u o i l e M el e, d e aceea, pãstorilor,
ascultaþi Cuvîntul Domnului! Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu:
Iatã, am necaz pe pãstori! Îmi voi lua înapoi oile din mîinile lor,
nu-i voi mai lãsa sã-Mi pascã oile, ºi nu se vor mai paºte nici pe
ei înºiºi; cãci Îmi voi izbãvi oile din gura lor, ºi nu le vor mai
sluji ca hranã! (Ezec. 34, 1-10) .
Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, vorbeºte
copiilor poporului tãu, ºi spune-le: Cînd voi aduce sabia peste
vreo þarã, ºi poporul þãrii va lua din mijlocul lui pe un om
oarecare, ºi-l va pune ca strãjer, dacã omul acela va vedea
venind sabia asupra þãrii, va suna din trîmbiþã, ºi va da de ºtire
poporului, ºi dacã cel ce va auzi sunetul trîmbiþei nu se va feri,
ºi va veni sabia ºi-l va prinde, sîngele lui sã cadã asupra capului
lui. Fiindcã a auzit sunetul trîmbiþei ºi nu s-a ferit, de aceea
sîngele lui sã cadã asupra lui; dar dacã se va feri, îºi va scãpa
viaþa. Dacã însã strãjerul va vedea venind sabia, ºi nu va suna
din trîmbiþã ºi dacã poporul nu va fi înºtiinþat, ºi va veni sabia
ºi va rãpi viaþa vreunui om, omul acela va pieri din pricina
nelegiuirii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna strãjerului.
Acum, fiul omului, te-am pus strãjer peste casa lui Israel. Tu
trebuie sã ascul þ i C u vî n t u l ca re iese din gura Mea, ºi sã-i
înºtiinþezi din partea Mea. Cînd zic celui rãu: Rãule, vei muri
negreºit! ºi tu nu-i spui, ca sã-l întorci de la calea lui cea rea,
rãul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere
din mîna ta (Ezec. 33, 1-8) .
Pag. 532

Aceste cuvinte apasã asupra conºtiinþei mele ca un munte de

fier ºi liniºte ºi uºurare sufleteascã nu am decît atunci cînd suflu
din trîmbiþã ca sã deºtept pe cei pãcãtoºi.
Din aceastã datorie ºi rãspundere a mea de trezitor ºi aducãtor
de suflete la Mîntuitorul a ieºit ºi Oastea Domnului.
ªi acesta vãzînd primejdia, va sufla din trîmbiþã... din aceastã
datorie a ieºit Oastea Domnului ca o trîmbiþã ce cheamã pe tot
omul sã iese din rãutãþi. Domnul m-a chemat de la þarã, unde am
slujit ca preot 10 ani ºi m-a pus aici la Sibiu sã suflu din trîmbiþã
în faþa primejdiei.
Da, da, în faþa primejdiei cãci o mare primejdie ameninþã
sufletul oamenilor. Dupã rãzboiul cel mare, credinþa a slãbit,
dragostea creºtinã s-a rãcit ºi fãrãdelegile au sporit grozav.
Niciodatã parcã n-a fost lumea ºi purtãrile oamenilor aºa de
stricate ca azi. Satana e parcã azi - cum foarte bine zice ap. Pavel
- dumnezeul veacului acestuia care a orbit mintea oamenilor sã nu
vadã strãluci n d E v an g h el i a l ui H r i s t o s ( 2 C o r . 4 , 4 ) . El
domneºte în întunericul acestei lumi (Efes. 6, 12) . Se pare cã
iadul cu toate relele lui s-a slobozit la atac prin aceastã lume. În
mijlocul acestor stricãciuni sufleteºti, ne trebuie o miºcare de
întoarcere la Dumnezeu, ne trebuie o ofensivã ºi o luptã împotriva
vrãjmaºului diavol. Oastea Domnului este ºi ea o astfel de
miºcare.
Oastea Domnului este o declaraþie de rãzboi sufletesc contra
vrãjmaºului diavol, contra întunericului ºi contra rãutãþilor.
Oastea Domnului este o armatã ce luptã sub steagul ºi
conducerea lui Isus Biruitorul. Domnul este Conducãtorul acestei
Oºti.
Eu nu sînt altceva decît un umil gornist al Marelui meu
Domnitor ºi Comandant care m-a pus sã suflu din trîmbiþã ºi sã
strîng suflete sub steagul Lui. Toatã conducerea Oastei e a Lui. El
Singur ne poate duce la biruinþã.
ªi încã ceva. Oastea Domnului nu e o miºcare numai contra
beþiilor ºi înjurãturilor, ci e o miºcare contra tuturor patimilor rele
pentru cã fiecare patimã rea este un fel de beþie. Lupta noastrã s-a
îndreptat mai ales contra beþiei ºi sudalmei dupã ce mai ales
aceste douã patimi fac cele mai mari stricãciuni în viaþa trupeascã
ºi sufleteascã a poporului nostru. Oastea Domnului este o miºcare
de renaºtere sufleteascã, e o miºcare de pãtrundere în adîncimile
sufleteºti ale omului pentru a înþãrca rãul de la izvor ºi a porni
binele ºi îndreptarea tot de la izvorul puterii ºi al îndreptãrii, care
este Isus Mîntuitorul.
În acest înþeles, cartea de faþã nu e o înºirare de regulamente
lungi ºi amãnunþite despre tot ce trebuie sã facã ºi sã nu facã cei
care au intrat ºi cei care vreau sã intre în Oastea Domnului. În
deosebire de aceasta, noi cu Oastea Domnului punem apãsul pe
adîncirea vieþii s u f l et eº t i î n Ev an g h el i a M î n t uitorului, pe
renaºterea cea sufleteascã la o viaþã nouã cu Domnul, pe creºterea
ºi întãrirea neîncetatã în darul lui Dumnezeu, pe dospirea vieþii cu
aluatul Evangheliei...
 Pag. 533

Fãrã de acestea, toate regulamentele ºi poruncile sînt sarcini grele

de purtat (Luca 11, 39) ; sînt numai spãlarea pe dinafarã a
blidelor ( L u c a 1 1 , 3 9 ) ; sînt litera care omoarã pentru cã
lipseºte din ea duhul care face viu ºi dã omului dar ºi putere sã
iese din pãcate (2 Cor. 3, 6) .
Oastea Domnului cautã sã aducã pe pãcãtoºi la izvorul
îndreptãrii ºi puterii: la Isus Mîntuitorul.
Cartea aceasta iese acum în ediþia a treia; s-a tipãrit a treia
oarã. În timp de 2 ani, s-a tipãrit în 20.000 de exemplare. Este ºi
faptul acesta o grãitoare mãrturie despre puterea cu care Domnul
a ajutat sã iese în lume aceastã carte. Cu dar ºi putere de la
Domnul de sus a ieºit în lume aceastã carte; cu dar ºi putere a
început sã lucreze ºi în sufletele cititorilor.
Cartea aceasta a ieºit din lucrarea Duhului Sfînt. Citirea ei a
lucrat în suflete cu dar ºi putere. Din toate pãrþile sosesc ºtiri de
la cei ce se hotãrãsc la o viaþã n o u ã ci t i n d aceas t ã car t e º i
celelalte cãrþi de la Lumina Satelor. Cãci þinem sã spunem ºi aici:
mai sînt încã 8 cãrþi care vestesc Oastea Domnului. Unele din ele
- ca Oglinda inimii omului, Corabia lui Noe, - sînt scrise special
pentru cei din Oastea Domnului. Ajutate de lucrarea Duhului
Sfînt, aceste cãrþi au strîns în armata mîntuirii peste 5.000 de
suflete. O mulþime de suflete au scãpat din ghearele beþiei ºi altor
patimi rele. O, cum ºtie Domnul sã lucreze ºi azi în lume ºi în
sufletele care Îl primesc!
În timpul din urmã, Oastea Domnului a luat un mare avînt.
Peste 5.000 de luptãtori se aflã de prezent strînºi sub steagul
Mîntuitorului. Nu este nici un judeþ în þarã, unde Oastea sã n-aibã
mai mu l þ i s au mai p u þ i n i o s t aº i . D e l a N i s t ru pînã la Tis a,
steagurile noastre fîlfîie cu biruinþã.
Mobilizãm sufletele la luptã contra pãcatului, contra
întunericului ºi contra vrãjmaºului diavol. Sîntem în plinã
înaintare cãci cu noi este Dumnezeu.
Fireºte, avîntul ce-l va lua Oastea Domnului atîrnã în rîndul al
doilea de la cei care ne-am strîns sub steagul Mîntuitorului. Sã nu
slãbim cu rîvna ºi lupta. Sã înaintãm mereu spre biruinþã ºi sã
atragem ºi pe alþii în fronturile mîntuirii sufleteºti.
De încheiere mã aplec cu umilinþã în faþa Scumpului meu
Mîntuitor, mulþumindu-I din adîncul sufletului meu pentru aleasa
chemare ce mi-a dat-o ºi pentru ajutorul de care m-a învrednicit.
Al Tãu este Doamne lucrul acesta! Þie îl încredinþãm ºi pe
Tine Te rugãm sã fi neîncetat cu noi, cãci fãrã de Tine, noi nu
putem face nimic. Înviazã-ne la o viaþã nouã cu viaþa ºi învierea
Ta, lumineazã-ne cu lumina Ta, întãreºte-ne cu darul Tãu, du-ne
la biruinþã cu biruinþa Ta...
ªi ne rugãm Þie, Scumpul nostru Mîntuitor, ajutã-ne sã
aducem la Tine pe cei ce nu Te cunosc. Cu darul ºi harul Duhului
Sfînt, ajutã-i sã se întoarcã de la întuneric la luminã ºi de sub
puterea lui satana, la Dumnezeu (Fap. Ap. 26, 30) .

Sibiu, la 1 septembrie 1928 Iosif Trifa, preot - redactorul foii Lumina Satelor.
Pag. 534

Ce fel de miºcare este Oastea Domnului

ºi cu cine se rãzboiesc cei intraþi în ea?

Vom spune îndatã la început. Oastea Domnului este o armatã

sufleteascã. Ea poartã un rãzboi sufletesc. Ea poartã un rãzboi
dîrz contra pãcatelor ºi stricãciunilor sufleteºti. Oastea Domnului
mobilizeazã suflete la luptã contra pãcatelor, contra întunericului
ºi contra vrãjmaºului diavol. Ea se luptã pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi mîntuirea sufletului.

Mulþi vor zice: ce rost are aceastã Oaste a Domnului cãci doar
toþi creºtinii sînt ostaºi de ai lui Hristos? Va fi, dar ei au dezertat
demult din lupta mîntuirii. Au pãrãsit frontul ºi pe Comandantul
Luptei. Noi, cei din Oastea Domnului, ne-am întors înapoi la
lupta mîntuirii ºi ne-am pus din nou la cîrma ºi comanda Marelui
nostru Rege ceresc: Isus Mîntuitorul.
În orice rãzboi, taina biruinþei stã în aceea sã-þi cunoºti, întîi
ºi întîi vrãjmaºul cu care ai de luptat; sã-i cunoºti puterea ºi
apucãturile ca sã ºtii apoi cum sã te aperi ºi cum sã-l ataci. Aºa
e º i l u p t a u n u i cr e º t i n . M a i î n t î i t r e b u i e s ã n e c u n o a º t e m
vrãjmaºul.
Cine este vrãjmaºul cu care trebuie sã ne rãzboim noi creºtinii,
ºi pe care trebuie sã-l biruim? Ni-l spune Scriptura: e diavolul. Aº
putea îndatã întãri acest lucru cu grãmezi de citate din Sfînta
Scripturã. Amintesc acum numai douã: Satana - zice Scriptura -
e potrivnicul credincioºilor, vrãjmaºul lor, care nu se odihneºte...
sã ne împotrivim lui cu credinþã tare (1 Petru 5, 8-9) .
 Pag. 535

Îmbrãcaþi-vã în toatã armãtura lui Dumnezeu - zice ap. Pavel - ca

sã luptãm împotriva satanei ºi sã nimicim toate sãgeþile lui cele
aprinse (Efes. 6, 3-8) .
Un lucru ciudat se poate însã observa între creºtinii de azi: au
început sã nu mai creadã în diavolul. Un om din popor m-a
întrebat astã varã, cã oare zãu, este diavol ºi unde ºade?... Omul
mã întreba aºa rîzînd, în semn cã el a ajuns sã nu mai creadã în
diavolul ºi sã nu se mai teamã de el. De domnii de la oraº sã nu
mai vorbim; te rîde în faþã cînd îi spui cã este diavol.
Este ºi lucrul acesta o mare slãbire pentru viaþa cea
creºtineascã. Credinþa în diavolul îºi are însemnãtatea ei, o
însemnãtate foarte mare în viaþa noastrã creºtineascã. De aceea
stãruie Scripturile în nenumãrate locuri spunîndu-ne apriat cã este
diavol ºi ne face bãgãtori de seamã asupra isprãvilor lui. Cel ce
nu crede în diavolul, pierde ºi credinþa în Dumnezeu, pentru cã -
î n t r e al t el e - t o cmai diavolul º i l u cr u r i l e l u i n e f ace s ã n e
îngrozim, sã alerg ãm l a D u mn ezeu º i s ã n e alipim de El ºi
ajutorul Lui.
Diavolul nu se supãrã deloc cã oamenii încep sã nu mai creadã
în el. Ba, dimpotrivã, tocmai diavolul este acela care ºopteºte
oamenilor neîncetat sã nu creadã în el. Ce viclean mare este
diavolul! Se tãgãduie pe sine însuºi pentru ca oamenii sã nu-l
cunoascã ºi sã nu afle înºelãciunile ºi meºteºugurile lui. În vreme
de rãzboi, fiecare tabãrã cautã sã-ºi ascundã armele ºi armata. Aºa
face ºi diavolul: se ascunde tãgãduindu-se pentru ca mai uºor sã-l
poatã birui pe creºtin.

Cine a fost diavolul la început ºi cum a fost fãcut?

Iatã o întrebare la care poate mulþi nu vor ºti sã rãspundã.

Diavolul a fost ºi el o fãpturã a lui Dumnezeu; a fost la început
o fãpturã bunã pentru cã tot ce a fãcut Dumnezeu a fost bun. Ba
încã mai mult decît atît: la început diavolul era una din cele mai
alese zidiri ale lui Dumnezeu. Poate sã fi fost chiar în fruntea
tuturor zidirilor lui Dumnezeu.
La prorocul Ezechiel este un loc care adevereºte de minune
istoria cu începutul ºi cãderea diavolului. Citiþi cap. 28 din
Ezechiel ºi veþi afla acolo istoria ºi trecutul diavolului. În chipul
împãratului din Tir, se aflã în acest capitol istoria satanei, despre
care zice Biblia cã: Ajunsese la cea mai înaltã desãvîrºire, era plin
de înþelepciune ºi desãvîrºit în frumuseþe... stãteai în Eden,
Grãdina lui Dumnezeu... erai un heruvim ocrotitor, cu aripile
întinse; te pusesem pe Muntele cel Sfînt al lui Dumnezeu...
(Ezec. 28, 12-15) .
Precum se vede din acest loc, diavolul fusese la început o
fãpturã plinã de slavã, de înþelepciune ºi de o mare frumuseþe. Se
poate sã fi fost chiar el încredinþat cu ocîrmuirea pãmîntului.
Dar diavolul a cãzut din aceastã stare, pentru cã cuprins de
t r u f i e, v o i a sã fie asemenea l u i D u mn ezeu . I s t o r i a cãd er i i
diavolului se aflã foarte nimerit pusã în Biblie la Isaia cap. 14 ºi
la Ezechiel cap. 28, în chipul împãraþilor din Tir ºi Babilon. Iatã
locul de la Ezechiel:
Pag. 536

Aºa zice Domnul: pentru cã þi s-a stricat inima ºi ai zis: eu sînt

Dumnezeu ºi ºed pe scaunul de Domnie al lui Dumnezeu... te-am
aruncat jos pe pãmînt de pe Muntele lui Dumnezeu
(Ezec. 28, 2, 16-17) .
Iatã ºi locul de la Isaia: Cum ai cãzut din cer, Luceafãr
strãlucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pãmînt, tu,
biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mã voi sui în cer, îmi
voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu,
v o i º e d e a p e m u n t e l e a d u n ã r i i d u m n e z e i l o r, l a c a p ã t u l
miazãnoaptei; mã voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea
Înalt. Dar ai fost aruncat în locuinþa morþilor, în adîncimile
mormîntului! (Isaia 14, 12-15) .
Despre aceastã cãdere a zis ºi Mîntuitorul: Am vãzut pe satana
cãzînd ca un fulger din cer (Luca 10, 18) .

Cum a fost alungat satana din cer

Despre cum a fost alungat satana din cer, ne spune Biblia la

Apocalipsa cap. 12:

ªi în cer s-a fãcut un rãzboi. Mihail ºi îngerii lui s-au luptat cu

balaurul. ªi balaurul cu îngerii lui s-au luptat ºi ei, dar n-au putut
birui; ºi locul lor nu li s-a mai gãsit în cer. ªi balaurul cel mare,
ºarpele cel vechi, numit diavolul ºi satana, acela care înºalã
întreaga lume, a fost aruncat pe pãmînt; ºi împreunã cu el au fost
aruncaþi ºi îngerii lui. ªi am auzit în cer un glas tare, care zicea:
Acum a venit mîntuirea, puterea ºi Împãrãþia Dumnezeului nostru,
ºi stãpînirea Hristosului Lui, pentru cã pîrîºul fraþilor noºtri, care
zi ºi noapte îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat
j o s . E i l - au b i r u i t , p r i n S î n g e l e M i e l u l u i º i p r i n c u v î n t u l
mãrturisirii lor ºi nu ºi-au iubit viaþa chiar pînã la moarte.
 Pag. 537

De aceea bucuraþi-vã, ceruri, ºi voi care locuiþi în ceruri! Vai de

voi, pãmînt ºi mare! Cãci diavolul s-a coborît la voi, cuprins de
o mînie mare, fiindcã ºtie cã are puþinã vreme (Apoc. 12, 7-12) .
Precum se vede, diavolul a fost aruncat din cer ca un
rãzvrãtitor ºi luptãtor contra lui Dumnezeu. Locul sus amintit ne
mai spune cã satana a fost alungat din cer împreunã cu îngerii lui.
Satana fusese fãcut de Dumnezeu ca o cãpetenie de îngeri. Era
înzestrat cu o desãvîrºire mai mare decît mulþi alþii din îngerii
cerului. Dupã rãzvrãtire, satana ºi-a atras de partea sa ºi pe o
mulþime din aceºti îngeri pe care îi avusese sub cîrmuirea sa.
Satana a rãmas conducãtorul ºi cãpetenia îngerilor cãzuþi. În acest
înþeles îl numeºte Scriptura pe diavolul: Domnul dracilor
(Matei 12, 23) ; Belzebul (Luca 11, 15) ; Lucifer, etc. Împreunã
cu satana au fost alungaþi din cer ºi îngerii lui.
Timpul cãderii ºi alungãrii lui satana din cer, Biblia nu ni-l
spune apriat. Se poate însã deduce cã aceastã cãdere s-a întîmplat
cîtva timp dupã ce Dumnezeu fãcuse lumea îngerilor ºi înainte cu
ceva de a fi fost fãcut omul, pentru cã la facerea omului satana se
afla pe pãmînt.
Dupã alungarea din cer, lucrul cel dintîi ce l-a fãcut satana, a
fost sã se reculeagã din înfrîngerea primitã ºi sã-ºi strîngã
rîndurile. Satana ºi-a organizat cetele îngerilor care cãzuserã cu
el.
Satana cu îngerii lui sînt o oaste mare ºi bine organizatã. Oricît
de mult a pãtruns între îngerii cei cãzuþi duhul trufiei ºi al
neascultãrii, totuºi satana îi þine sub cîrmuirea ºi porunca lui.
Diavoleºtile gloate îºi au organizaþia lor ºi planurile lor de luptã.
Despre aceastã organizaþie a diavoleºtilor gloate, vorbeºte ap.
Pavel la Efeseni: Cãci noi n-avem de luptat împotriva cãrnii ºi
sîngelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva
stãpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
rãutãþii... (Efes. 6, 12) . Se spune prin aceste cuvinte apriat cã
satana are o oaste bine organizatã cu multe feluri de împãrþiri ºi
subîmpãrþiri. Precum cetele îngereºti sînt împãrþite în mai multe
clase, aºa parcã sînt împãrþite ºi cetele diavolului.
Alungat din cer, satana s-a fãcut din heruvim strãlucitor, un
mare vrãjmaº al lui Dumnezeu. Însuºirile cele bune ce le-a avut,
s-au schimbat în altele de naturã rea. I-au rãmas diavolului
însuºirile alese ce le avea, numai cît s-au schimbat înspre a face
rãu, aºa cum spre pildã un om are minte bunã, dar o foloseºte sã
înºele, sã mintã, etc. Prin cãderea sa, diavolul s-a fãcut izvorul
p ãcat u l u i: În început diavolul a pãcãtuit, el este începutu l
pãcatului.
Pag. 538

Numirile satanei

În special se distinge satana printr-o mare vrãjmãºie împotriva

lui Dumnezeu ºi împotriva adevãrului. De altcum însuºirile lui
cele rele sînt puse ºi în diferitele numiri ce i s-au dat. Cuvîntul
satana înseamnã potrivnic. Diavolul s-a fãcut potrivnicul lui
Dumnezeu, potrivnicul lui Isus ºi a tuturor credincioºilor. El stã
împotriva a tot ce vrea Dumnezeu; e contra adevãrului ºi contra
tuturor planurilor lui Dumnezeu.
Cuvîntul ºarpe înseamnã înºelãtor. Începînd din Grãdina
Raiului, unde a înºelat pe Eva, pînã în zilele noastre, satana
foloseºte cu cea mai mare plãcere ºi dibãcie înºelãciunea cu care
multe suflete cîºtigã.
Cuvîntul diavol înseamnã hulitor, defãimãtor. Diavolul cautã
în fel ºi chip a ridica hulã împotriva lui Dumnezeu, aºa cum a
ridicat ºi împotriva lui Isus. Spre acest scop foloseºte mai ales
mi n ci u n a, d e aceea î l n u meº te S cr i p t u r a m i n ci n o s º i t a t ã l
minciunii (Ioan 8, 44) .
Cuvîntul balaur înseamnã nimicitor, distrugãtor. El a cãutat
totdeauna sã distrugã ceea ce a clãdit Dumnezeu. El a cãutat sã
nimiceascã ºi pe Isus ºi el cautã mereu sã distrugã ºi viaþa noastrã
cea clãditã pe Evanghelie.
Aceste însuºiri le au ºi toþi îngerii sãi cei rãi. Ei sînt cu totul
învîrtoºaþi în cele rele. ªtiind cã nu vor avea niciodatã iertare,
ºtiind cã-i aºteaptã pedeapsa cea veºnicã, ei sînt vrãjmaºi înfocaþi
împotriva lui Dumnezeu ºi a tuturor credincioºilor Lui.
Se va întreba cineva: De ce a lãsat Dumnezeu pe satana ºi
îngerii lui sã cadã în pãcatul rãzvrãtirii ºi sã se facã vrãjmaºii
noºtri? Pentru cã Dumnezeu i-a înzestrat cu libertatea voinþei. Ei
a u c ã z u t d i n l i b e r a l o r v o i e. O p r i r ea l o r ar f i î n s em n a t c ã
Dumnezeu le ia libertatea voinþei, însã Dumnezeu nu S-a atins de
libertatea voinþei lor, aºa cum nu Se atinge nici de libertatea
voinþei noastre.
De altcum satana cu îngerii lui ºi ispitele lui ne pot fi ºi spre
folos sufletesc. Ispitele satanei ne þin în veºnicã trezire ºi apãrare
sufleteascã. Ispitele ne apropie neîncetat de Dumnezeu ºi ne
apleacã în rugãciune. Ispitele ne sporesc credinþa ºi umilinþa.
Precum aurul se lãmureºte în foc, aºa cei credincioºi în cuptorul
ispitelor (Sirah 2, 5) .
Atacul satanei ne face sã intrãm în luptã ºi sã luptãm contra
meºteºugurilor lui ca niºte buni ostaºi ai lui Hristos
(2 Tim. 2, 3) . În aceastã luptã se cîºtigã darul de biruitor ºi
cununa vieþii (Apoc. 2, 7-10) .
 Pag. 539

Cum s-a apucat de lucru?

Îndatã ce a fost alungat din cer, satana cu oastea lui s-a apucat
de planul sã cucereascã pentru el lumea ºi pe om. Dumnezeu îl
fãcuse pe Adam în strînsã legãturã d e ascultare faþã de El.
Aceastã legãturã de ascultare s-a apucat satana sã o strice.
Planul era acesta: sã-l cîºtige pe Adam ºi urmaºii lui ºi prin
asta sã se facã el, satana, cîrmuitorul ºi domnitorul lumii ºi al
oamenilor. Cu acest plan s-a apropiat satana de Adam ºi Eva în
rai. Era acesta primul atac al satanei; era un atac de cea mai mare
însemnãtate. Prin el voia satana sã apuce cîrmuirea lumii ºi a
omului.
Despre cum a decurs acest atac, vom scrie pe larg mai tîrziu.
Acum vom spune numai atît cã va rãmînea o veºnicã ruºine pe
neamul omenesc, cît de uºor a cîºtigat satana lupta, fãrã nici o
împotrivire mai mare din partea primului om. Tabãra satanei va
fi rãsunat prelung de bucuria acestei biruinþe!...
Dar Domnul Dumnezeu nu putea sã lase lumea ºi pe om în
veºnica robie a satanei ºi a gloatelor lui. Încã din rai, a fãgãduit
l u i A d a m c ã v a s l o b o z i p e u r m a º i i l u i d i n aceas t ã r o b i e a
neascultãrii, ridicînd din sãmînþa femeii un vlãstar care va zdrobi
capul ºarpelui, adicã puterea satanei.
Cînd a sosit plinirea vremii, Cel fãgãduit - Isus Mîntuitorul -
a venit în lume ºi a biruit pe diavolul ºi puterea lui. Despre cum
a biruit Isus pe marele vrãjmaº, vom scrie mai pe larg mai tîrziu.
Acum vom spune numai atît, cã biruinþa Mîntuitorului asupra
satanei a fost o biruinþã definitivã. În lupta ce s-a dat între
Domnul ºi diavolul, diavolul a rãmas complet înfrînt ºi bãtut.
Numai cît, aceastã bãtãlie încã nu s-a sfîrºit. A rãmas ca sã se mai
dea o luptã în parte, asupra fiecãrui suflet omenesc. Satana
trebuie bãtut de douã ori. Întîi el a fost bãtut ºi biruit definitiv de
Acela care Se cheamã Isus, adicã Biruitor. A doua oarã, el trebuie
bãtut într-o luptã ce se dã pe cîmpul de luptã al inimii noastre ºi
al voinþei noastre; adicã stã în voinþa noastrã de a-L alege ºi a-L
primi pe Isus ca pe un Biruitor ce ne duce ºi pe noi la biruinþã.
Însã rãul tocmai acesta este, cã cei mai mulþi oameni nu-L
primesc cu adevãrat pe Isus Mîntuitorul ºi de aceea biruinþa Lui
nu poate strãbate în lume ºi între oameni. La ai Sãi a venit Isus ºi
la toþi cîþi L-au primit pe El le-a dat putere (Ioan 1, 10) sã fie
biruitori asupra vrãjmaºului diavol. Însã oamenii nu L-au primit
pe El, de aceea nu s-a surpat puterea diavolului, ci parcã tot mai
mare se face. Lumea se cufundã în pãcate ºi se departã mereu de
Isus Biruitorul, de aceea puterea satanei tot creºte.
Niciodatã parcã n-a fost lumea ºi purtãrile oamenilor aºa de
stricate ca azi, în semnul cã niciodatã satana n-a avut biruinþe aºa
de multe ca azi. Satana e parcã azi - cum foarte bine zice ap.
Pavel - dumnezeul veacului acestuia care a orbit mintea oamenilor
sã nu vadã strãlucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4) . Sau
cum zice într-alt loc cã satana este un domnitor, un stãpînitor
puternic care domneºte în întunericul acestei lumi
(Efes. 6, 12) .
Pag. 540

Uitaþi-vã cît de mulþumit stã acest domnitor pe tronul lui ºi se

uitã peste lumea ºi oamenii de azi. Împãrãþia lui parcã n-a fost
niciodatã aºa de mare ºi tare ca azi. Se pare cã s-a împlinit în
zilele noastre profeþia din Apocalipsa, unde se spune cã balaurul
cel mare, ºarpele cel vechi care se numeºte diavolul, se va rãzboi
cu cei rãmaºi din seminþia Fecioarei ºi i s-a dat lui sã-i biruiascã
pe ei ºi i s-a dat stãpînire peste orice seminþie ºi popor ºi limbã
ºi neam, ºi se vor închina lui toþi locuitorii de pe pãmînt al cãror
nume nu este scris în Cartea Vieþii Mielului Celui înjunghiat
(Apoc. 13, 7-8) . Parcã am ajuns la o culme a puterii diavolului.
 Pag. 541

Dar tocmai aceastã culme a puterii este profeþitã în Apocalipsa ca

un semn cã balaurul cel mare (diavolul) merge spre pieire
(Apoc. 17, 11) . Mielul (Isus Mîntuitorul) îl va birui pe el,
pentru cã El este Domnul domnilor ºi Împãratul împãraþilor. ªi
cei chemaþi, aleºi ºi credincioºi care sînt cu El, de asemenea îl vor
birui (Apoc. 17, 14) .
Acum ori mai tîrziu, va porni o mare ofensivã împotriva
domnului veacului acestuia, care este satana. În stricãciunea
vremilor n o as t r e s e v a i v i o mar e mi º car e d e î n toarcere la
Mîntuitorul ºi Evanghelia Lui. În culmea puterii sale, satana va
fi biruit.
Scripturile spun cã va sosi o vreme cînd satana va fi legat pe
timp de 1000 de ani ºi apoi iar va scãpa puþin ºi pe urmã va fi
aruncat definitiv în focul iadului sã-ºi ia pedeapsa
(Apoc. cap. 20) . Cînd va veni acest timp, Singur Dumnezeu
ºtie, cãci nu este dat oamenilor a ºti vremile ºi anii. Pentru noi de
altcum nici nu are însemnãtate a ºti ºi a afla timpurile profetice.
Pentru noi ºi mîntuirea noastrã are însemnãtate sã auzim ºi sã
ascultãm glasul Mîntuitorului care ne cheamã la rãzboi contra
balaurului celui mare. Pentru noi are însemnãtate sã fim între cei
chemaþi, aleºi ºi credincioºi care pãzesc poruncile lui Dumnezeu
ºi au mãrturia lui Isus ( A p o c . 12 , 17) primindu-L pe El de
Biruitor asupra vrãjmaºului diavol.

Oastea Domnului cheamã la rãzboi

Aici intrã chemarea ce o are Oastea Domnului. Ea cheamã pe

tot omul la rãzboi contra stãpînitorului veacului acestuia. Ea se
luptã cu îndîrjire pentru drepturile lui Dumnezeu în lume, pe care
satana umblã sã le rãstoarne cu totul.
Oastea Domnului este o armatã ce se luptã contra vrãjmaºului
diavol. Oastea Domnului este o ascultare a Mielului, care cheamã
la rãzboi împotriva balaurului celui mare pe toþi cei care vreau sã
fie cu El, chemaþi, aleºi ºi credincioºi. Oastea Domnului este o
armatã ce luptã sub steagul ºi conducerea lui Isus Biruitorul.
Oastea Domnului este o declaraþie de rãzboi sufletesc contra
vrãjmaºului diavol.
Oastea Domnului e o luptã neîncetatã împotriva vrãjmaºului
diavol. Cine intrã în Oastea Domnului, intrã în declaraþie de
rãzboi cu satana ºi trebuie sã stea de-a pururi gata de luptã ca un
bun ostaº al lui Hristos (2 Tim. 2, 3) . Despre cum se dã aceastã
l u p t ã º i cu m s e cî º tigã biruinþa, scriem pe larg în pagi n i l e
urmãtoare.
Pag. 542

Cum a cîºtigat satana cea dintîi biruinþã

Pe urmele ºarpelui din Grãdina Edenului...

Scriptura ne aminteºte despre douã atacuri fãþiºe ale satanei.

Î n cel d i n t î i , d i av o l u l a at acat p e A d am º i E v a î n G r ãd i n a
Edenului (raiului), iar în al doilea a atacat pe Mîntuitorul în
pustie. În Eden a biruit pe Adam, iar în pustie el a fost biruit de
Mîntuitorul. Aceste douã atacuri, aceste douã lupte, sînt pline de
învãþãturã despre cum atacã diavolul ºi despre cum poate fi biruit.
Le vom cerceta deci cu de-amãnuntul. Începem întîi cu atacul
satanei. Sã mergem întîi pe urmele ºarpelui diavol din Eden, sã
aflãm cum l-a biruit pe Adam.
Cum a început satana atacul contra lui Adam ºi Eva? Întîi ºi
întîi, ºi-a schimbat înfãþiºarea. El nu s-a arãtat pe faþã cine este,
nici anume ce voieºte. Cu gîndurile lui viclene s-a ascuns într-un
ºarpe frumos.
Acesta e ºi azi cel dintîi lucru ce-l face satana cînd pleacã la
atac. El nu se aratã. El se ascunde, ba - cum spuneam mai înainte
- chiar se ºi tãgãduieºte pe sine însuºi, pentru ca omul sã nu-l
cunoascã ºi sã nu afle înºelãciunile lui. Cînd atacã diavolul, se
schimbã ºi se ascunde. Oh, cîte haine, cîte înfãþiºãri felurite ºi
cîte ascunzãtori are satana cînd dã atacul! Dar totuºi are ºarpele
diavol ceva ce nu se poate ascunde. ªuierul nu ºi-l poate ascunde.
Dar acest ºuier nu-l poþi auzi decît atunci cînd trãieºti o viaþã
retrasã de vuietul acestei lumi, cînd trãieºti o viaþã retrasã în
rugãciune ºi purtãri curate. Cel credincios în fiecare ispitã aude
de departe ºuierul ºarpelui diavol ºi se fereºte de atacul lui.
Sã vedem acum mai departe, ce a fãcut satana dupã ce s-a
schimbat ºi s-a ascuns în chip de ºarpe. A îmbiat pe Eva cu un
mãr frumos - ne spune Scriptura. Cu acest mãr, diavolul a trezit
pofta ochilor, pofta corpului. Cea dintîi loviturã a dat-o aºadar
satana în corpul omului. A cãutat o uºã de intrare prin carnea
omului. A atacat mai întîi corpul, ºi apoi a sãrit sã ia de minte pe
Eva. El atacã ºi azi tot aºa. Satana pune ispitele ºi patimile în faþa
corpului, pentru cã ºtie cã trupul nostru este mai slab. Acest atac
ºi ferirea de el, îl prevedea ºi Mîntuitorul cînd în noaptea din
Grãdina Gheþimani le-a zis ucenicilor: Privegheaþi ºi vã rugaþi,
cãci duhul este plin de rîvnã, dar trupul e neputincios
(Matei 26, 41) . Cu un mãr frumos la vedere s-a apropiat satana
de Eva. Tot aºa face ºi azi: diavoleºtile patimi sînt plãcute la
vedere ºi dulci la gustare (dar vai, amare sînt urmãrile lor!).
Dupã ce cu mãrul a trezit pofta ochilor, satana a mers mai
departe cu atacul. Þinta lui era sã rupã legãtura ascultãrii dintre
om ºi Dumnezeu. Aici trebuia sã-ºi concentreze toate puterile. El
începu atacul cu multã bãgare de seamã. El nu sãri sã rupã
deodatã legãtura dintre om ºi Dumnezeu. El pipãi mai întîi aceastã
rupere cu îndoiala, zicînd cãtre Adam ºi Eva: Oare cu adevãrat a
zis Dumnezeu sã nu mîncaþi din toþi pomii raiului?...
(Genesa 3, 10) . Prin aceastã ºireatã întrebare, diavolul umbla sã
strecoare în sufletul celor dintîi oameni otrava îndoielii.
 Pag. 543

Cu otrava îndoielii începe ºi azi satana atacul cel mare al

cîºtigãrii unui suflet. Un om din popor m-a întrebat astã varã:
Oare zãu, pãrinte, sã fie rai ºi iad în cealaltã lume? Întrebarea era
semn cã diavolul strecurase otrava îndoielii în sufletul omului. În
corabia vieþii noastre, satana încearcã mereu sã facã gãuri de
îndoialã, c-apoi ºtie el cã prin aceste gãuri apa pãtrunde încet,
încet pînã ce pe urmã corabia se îneacã. Ah, ce cumplitã otravã
sufleteascã este îndoiala ºi ce roade bogate secerã diavolul de pe
urmele ei.

Sã mergem mai departe cu atacul satanei. Otrava îndoielii ce

o aruncase ºarpele diavol în sufletul lui Adam ºi Eva, tocmai
îndatã n-a prins, cãci Eva a rãspuns: Da, Dumnezeu ne-a spus
lãmurit sã nu mîncaþi din rodul pomului cãci cu moarte veþi muri.
Cuvintele Evei erau un fel de respingere a atacului satanei.
Pag. 544

Atacul nu reuºise. Atunci diavolul aduse în luptã o altã armã:

minciuna. Nu e adevãrat acest lucru - începu satana - nu pentru
asta v-a oprit Dumnezeu cã veþi muri... În faþa adevãrului, satana
puse minciuna ºi a început a lucra cu minciuna.
Cu minciuna lucrã ºi azi satana. Minciuna este doar arma pe
care diavolul o foloseºte mai des ºi cu mai multã dibãcie pentru
cã el este tatãl minciunii, începutul ºi izvorul tuturor minciunilor
cu care a umplut lumea de azi.
Pe lîngã minciunã, diavolul mai puse în luptã încã o armã:
trufia, ispita trufiei. Nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu cã veþi
muri - zise diavolul cãtre Adam ºi Eva - ci pentru cã El
(Dumnezeu) ºtie cã îndatã ce veþi gusta, vi se vor deschide ochii
ºi veþi fi ºi voi asemenea ca Dumnezeu, cunoscînd binele ºi rãul...
Adicã vorba satanei mergea cam aºa: Vedeþi ce Dumnezeu rãu
aveþi? V-a închis ochii ºi mintea sã nu cunoaºteþi ºi voi binele ºi
rãul... v-a oprit sã mîncaþi din pomul acesta ca sã nu fiþi asemenea
Lui... vrea sã rãmînã El Singur mai mare ca voi... Satana vorbea
ºi aici din ale sale, cãci el însuºi fusese alungat din cer pentru
trufie ºi rãzvrãtire împotriva lui Dumnezeu ºi acum trãgea în acest
pãcat ºi pe oameni.
Cu trufia lucreazã ºi azi satana prin lume. Lumea este plinã de
ispitele trufiei ºi mîndriei cu care satana bogate biruinþe secerã.
ªarpele diavol a atacat aºadar pe Adam ºi Eva cu: pofta
ochilor, cu îndoiala, minciuna ºi ispita trufiei. Atacul a reuºit. Eva
a întins mîna, a gustat ºi a dat ºi lui Adam sã guste. Satana a
biruit. A fost aceasta o biruinþã cu urmãri grozave pentru om.
Puterile sufleteºti ale lui Adam ºi Eva au început îndatã a se
s ch i mo n o s i , a s e î n t u n eca º i a s l ãb i . Otrava rãului, otrav a
pãcatului s-a aºezat în ei, în inima lor ºi s-a prefãcut în firea
noastrã cea veche, cea lumeascã. Rãul intrat în inima lor a început
acum sã lucreze el însuºi, dinãuntru înafarã. ªarpele diavol s-a
retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase în sufletul
lui Adam ºi Eva se fãcuse ea însãºi un izvor de pãcate ºi rele.
Citiþi cu bãgare de seamã Biblia - la Genesa cap. 3 - ºi veþi
vedea acest lucru. Dupã pãcãtuire, Adam ºi Eva au încercat sã se
ascundã din faþa Atotputernicului Dumnezeu, ba încã Adam a ºi
minþit. Pãcatele ºi rãutãþile au început îndatã sã curgã din ei ca
dintr-un izvor plin de otravã.
Aceste grozave urmãri le avem ºi noi în viaþa noastrã de cîte
ori ne biruie satana cu ispitele lui.
 Pag. 545

Alte apucãturi ale satanei

Pe lîngã apucãturile ce le-a folosit în Grãdina Edenului, trebuie

sã ºtim cã satana mai are încã ºi alte multe apucãturi pe care le
foloseºte în atacurile sale.
Trebuie sã mai ºtim cã satana nu se ascunde numai în dosul
poftelor ºi patimilor rele, ci el se ascunde ºi în dosul oamenilor.
Di av o l u l i mi t ã p e D o mn u l . Umb l ã º i el sã-ºi facã ucenici,
propovãduitori printre oameni (bãrbaþi ºi femei) ºi dupã ce i-a
fãcut, se ascunde în dosul lor. De aceºtia trebuie sã ne ferim ca de
însuºi diavolul.
Trebuie apoi sã ºtim cã satana atacã mai ales pe cei
credincioºi. Cele mai furioase atacuri le îndreaptã satana contra
celor credincioºi, contra celor care se hotãrãsc la o viaþã nouã cu
Domnul. E ºi firesc sã fie aºa pentru cã omul care trãieºte în
fãrãdelegi, e o cetate biruitã de diavolul; satana îºi lasã aici de
pazã un singur drãcuºor, iar cu gloata lui cea mare atacã cetatea
credinciosului. Din ce sporim într-o viaþã cu Domnul, sã bãgãm
de seamã cã sporeºte ºi atacul diavolului.
Trebuie apoi sã ºtim cã satana e un duºman cãruia îi plac
pactele de pace. El stã gata sã intre în pact, în înþelegere de pace
cu omul. Îndatã ce intri în aceste pacte, satana te biruie pentru cã
el este foarte viclean ºi ºiret.

Cum a biruit Isus pe satana

Pe urmele Biruitorului

Dupã biruinþa din Eden, diavolul a pus mîna pe cîrmuirea

lumii. Pe Adam l-a dat jos din scaunul de stãpînitor al pãmîntului
în care îl aºezase Dumnezeu, ºi s-a suit el în acest scaun. Satana
pusese mîinile pe frînele domniei. Dar lumea nu putea sã rãmînã
sub stãpînirea ºi cîrmuirea lui satana.
Isus Mîntuitorul a venit în lume ca al doilea Adam al omenirii.
El avea sã batã pe ispititor ºi sã cucereascã iarãºi stãpînirea
asupra pãmîntului ºi legãtura de ascultare ºi de supunere faþã de
Dumnezeu.
Venirea în lume a lui Isus, a fost pentru satana o declaraþie de
rãzboi. Toatã cucerirea lui era acum în primejdie. El trebuia sã se
mãsoare din nou cu Acest al doilea Adam, iar Domnul Isus
aºijderea trebuia sã dea lupta cu ispititorul. Aceastã luptã urma sã
decidã soarta pãmîntului ºi a oamenilor. Aceastã luptã s-a dat în
pustie ºi s-a sfîrºit pe Crucea Golgotei cu biruinþa deplinã a
Mîntuitorului. Vom cerceta cu de-amãnuntul mersul acestei lupte,
pentru cã în ea e pusã taina cea mare despre cum putem ºi noi
birui pe satana, cîºtigîndu-ne darul de biruitori (Apoc. 3, 5) .
Pag. 546

Cele trei atacuri din pustie

Atacul prim: ispita cu pîinile

Cea dintîi luptã dintre Isus ºi satana s-a dat în pustie.

Mersul acestei lupte se aflã istorisit în Evangheliile de la Matei
cap. 4, 1-11 ºi Luca 4, 1-15. Sã cercetãm cu de-amãnuntul aceastã
luptã. Iatã-l pe satana apropiindu-se de Mîntuitorul. El pipãie
terenul de luptã, sã afle unde ar fi mai slab.

El ºtie cã Isus posteºte de 40 de zile ºi Îi este foame. El

încearcã sã rãzbeascã prin aceastã foame, prin aceastã poftã a
corpului. El foloseºte ºi aici apucãtura din Grãdina Edenului: cea
dintîi loviturã o dã în corp, ºtiind bine cã trupul este mai slab ca
duhul. Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, porunceºte ca pietrele acestea
sã se facã pîini - zise satana apropiindu-se de Isus - fã-Þi pîine ºi
mãnîncã, cãci iatã Te stingi de foame aici în pustie...
Nu din milã faþã de Mîntuitorul zicea aºa vicleanul diavol, ci
þinta lui era ºi aici ca în Eden: sã rupã ascultarea Mîntuitorului de
Dumnezeu. Ca odinioarã în faþa lui Adam ºi Eva, el pune ºi aici
lãcomia, pofta mîncãrii, voind prin aceasta sã rupã legãtura
ascultãrii de Dumnezeu. Însã Isus respinse acest atac. El izbi
atacul vicleanului cu cuvintele Scripturii: Omul nu trãieºte numai
cu p î i n e, ci cu o r i ce cuvînt ce iese din g u r a l u i D u mn ezeu
(Numeri 8, 3) . Faþã de pîinile satanei, Domnul puse încrederea
în Dumnezeu ºi ascultarea de Dumnezeu. Da, sînt flãmînd - va fi
zis Mîntuitorul - de 40 de zile n-am gustat pîinea, mi-aº face pîine
din piatrã, dar asta ar însemna sã ascult de sfatul tãu. Eu însã
pentru aceasta am venit în lume ca sã fac voia Tatãlui Meu ºi sã
ascult numai de El... El are sã hotãrascã asupra Mea. Eu Mã las
în grija Lui. Poate cã am sã mor de foame, dar Eu sînt gata sã ºi
mor... O, Preabunule Tatã - va fi zis Isus, ridicîndu-ªi privirea
blîndã spre cer - o ispitã vrea sã-mi rupã ascultarea de Tine. Eu
însã sînt hotãrît sã rãmîn în ascultare de Tine, pînã chiar ºi la
moarte...
 Pag. 547

Cel dintîi atac al ispititorului a cãzut. Diavolul e biruit ºi silit

sã se retragã cu ruºine. Cerurile se bucurã, diavoleºtile gloate se
îngrozesc. Dar satana nu se lasã bãtut numai cu atît. Însuºirea lui
e, cã iese pe o uºã ºi intrã pe cealaltã. El începe un al doilea atac.
Înainte de a trece la acest atac, þin încã odatã sã apãs asupra
faptului cã s at an a a î n cer cat s ã- º i d es ch i d ã u º ã p r i n p o f ta
mîncãrii. Mîncarea în sine nu e rea, dar trebuie sã bãgãm de
seamã cãci diavolul poate face din ea o pierzare de suflet. Cu
îmbuibarea în mîncãri ºi bãuturi, trezeºte satana poftele ºi ispitele
ºi multe suflete cîºtigã. În privinþa asta sã ne fie regulã cuvintele
ap. Pavel: ªi purtarea de grijã a trupului sã nu o faceþi spre pofte
(Rom. 13, 14) . Ceea ce face boala ºi foamea - zice sf. Ioan Gurã
de Aur - e nimic pe lîngã ceea ce face îmbuibarea în mîncãri ºi
bãuturi. Precum pãmîntul care este prea umed naºte viermi, aºa ºi
îmbuibarea este cuib cald pentru viermii ispitelor ºi poftelor rele.
Aici încape ºi învãþãtura despre folosul postului.
ªi iarãºi sã ne aducem aminte cã nu numai cu pîine va trãi
omul; noi avem lipsã ºi de hranã sufleteascã. Rugãciunea, citirea
Bibliei, grija de cele sufleteºti, etc, trebuie sã ne fie pîinea cea de
toate zilele a sufletului nostru. Trebuie sã simþim o foame dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu (Amos 8, 11) .
Cîþi însã umblã flãmînzi dupã pîine sufleteascã?

Al doilea atac: în turnul bisericii din Ierusalim

În primul atac satana încercase sã rãzbeascã prin foamea ce o

suferea Mîntuitorul. El lasã acum aceastã uºã ºi încearcã sã intre
prin alta. Isus Acesta este un om foarte religios - îºi va fi zis
satana - de pofta mîncãrii nici nu vrea sã ºtie... El trebuie atacat
cu o ispitã sufleteascã... S-a lãudat cu încrederea ce o are în
Dumnezeu, hai sã-L ispitesc tocmai cu aceastã încredere. M-a
izbit cu o vorbã din Sfînta Scripturã, hai sã-L izbesc ºi eu cu alta.
Atunci diavolul L-a dus pe El în sfînta cetate ºi l-a pus pe
aripa bisericii. ªi I-a zis lui Isus: De eºti Fiul lui Dumnezeu,
aruncã-Te jos, cãci este scris: El va porunci îngerilor Sãi ºi ei Te
vor ridica pe mîini, ca nu cumva sã Te loveºti cu piciorul de vreo
piatrã (Psalm 91, 11-12) .
Vorbele satanei mergeau cam aºa: Vãd cã eºti un om foarte
credincios. Te încrezi din tot sufletul Tãu în Dumnezeu. Ce
minunat! Aratã acum întregului I er u s al i m cî t de mare este
încrederea Ta în Dumnezeu. Sari jos ca sã se împlineascã vorbele
Scripturii ºi sã cunoascã lumea cã eºti Mesia...
Ah, cîtã viclenie este în aceastã ispitire! Auzi tu, dragã
cititorule: din turnul bisericii din Ierusalim, diavolul predicã din
Scripturã despre încrederea în Dumnezeu. Nemaipomenit! Ah, de
ar fi mãcar acest lucru de învãþãturã despre cîtã viclenie pune
satana în ispitele ºi atacurile lui!
Atacul acesta era mai greu pentru Mîntuitorul decît cel dintîi,
mai ales cã satana folosise ºi el Scriptura. Însã Mîntuitorul îndatã
respinse atacul vicleanului cu un alt citat din Scripturã: De
asemenea este scris, sã nu ispiteºti pe Domnul Dumnezeul tãu
(Numeri 6, 16) . Prin acest rãspuns Isus zicea: Da! Eu Mã încred
din tot sufletul meu în Tatãl ceresc, dar tocmai aceastã încredere
Pag. 548

Mã opreºte sã nu pun la încercare dragostea ce o are Dumnezeu

faþã de Mine. Dacã M-aº arunca jos, aº ispiti dragostea lui
Dumnezeu. Eu Mã încred în El ºi n-am sã ispitesc dragostea Lui.
Dragostea nu cerceteazã, ci se încrede...

Satana fu din nou biruit. El se retrase ruºinat ºi iadul se

cutremurã din nou. El însã nu se lasã numai cu atîta. Mai încearcã
încã un atac, al treilea.
Înainte de a trece la acesta, þin sã spun cã satana foloseºte ºi
azi foarte adeseori ispita religioasã. El vorbeºte de multe ori în
Numele lui Dumnezeu; se preface a fi un trimis de la Dumnezeu.
În acest înþeles zicea ap. Pavel cã: Satana se preface în înger de
luminã (2 Cor. 11, 14) .
Astã varã într-un sat am vãzut un sectar, aºa numit milenist
(student în Biblie). Predica oamenilor. ªi ºtiþi ce predica? Spunea
cã nu este iad iar cu toate cã Mîntuitorul ºi Evangheliile spun
apriat cã este iad, este o rãsplatã a celor buni ºi o pedeapsã a
celor rãi. Însã predicatorul spunea cã iubirea lui Dumnezeu nu
poate suferi chinurile iadului. Este o blasfemie, o hulã pentru
Dumnezeu, învãþãtura despre iad - zicea el.
 Pag. 549

Auzindu-l mi-am adus aminte de ispita din pustie, cînd din

turnul bisericii din Ierusalim diavolul predica despre încrederea
în Dumnezeu. În dosul studentului era diavolul, care în numele
iubirii lui Dumnezeu, încerca sã dãrîme una din învãþãtura de
temelie a creºtinismului. Prin predicatorul milenist, diavolul
striga pe uliþa satului: Nu este rai, nu este iad, nu este înviere, nu
este o altã viaþã... prin urmare: beþi, mîncaþi, chefuiþi, pãcãtuiþi ºi
trãiþi-vã viaþa!...
Una din temeliile creºtinismului e tocmai învãþãtura despre o
rãsplatã a faptelor bune ºi o pedeapsã a celor rele, în lumea
cealaltã. Scripturile sînt pline cu locuri care spun apriat acest
lucru. L-a spus ºi Mîntuitorul în Evanghelia cu Lazãr cel sãrac ºi
bogatul nemilostiv.
Acest lucru îl spune apriat Evanghelia. Îl cere ºi dreptatea lui
Dumnezeu. Dacã n-ar fi nici în cealaltã lume o rãsplatã a faptelor
bune ºi o pedeaps ã a cel o r r el e, ar s u f er i at o t d r ep t atea lui
Dumnezeu. Chinurile iadului nu sînt o vãtãmare pentru iubirea lui
Dumnezeu. Ar fi numai atunci dacã în faþa pãcãtoºilor n-ar sta
veºnic Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului, adicã darul iertãrii pãcatelor
noastre prin Sîngele Domnului.
Ah, ce viclean mare e diavolul! Sã priveghem ºi sã ne rugãm
neîncetat!

Al treilea atac: sus pe vîrful unui munte...

Al treilea atac al satanei s-a petrecut sus, pe vîrful unui munte

înalt.
Diavolul L-a dus apoi pe un munte înalt, I-a arãtat într-o
clipealã toate împãrãþiile lumii ºi strãlucirea lor ºi I-a zis: Toate
aceste lucruri Þi le voi da Þie, dacã te vei arunca cu faþa la
pãmînt ºi te vei închina mie. Unii tîlcuitori spun cã prin aceastã
ispitã, satana n-ar fi cerut tocmai închinarea lui Isus înaintea lui.
Era cu mult mai ºiret decît sã cearã aºa dintr-o datã un lucru aºa
de mare. În ispita de mai sus, satana ar fi fãcut o propunere de
pace cu Mîntuitorul. Hai, fã alianþã cu mine, - va fi zis vicleanul.
Eu Îþi ajut sã cîºtigi stãpînirea pãmîntului ºi pe urmã vom cîrmui
împreunã...
Grea era ºi ispita aceasta. Mîntuitorului I se îmbia stãpînirea
lumii fãrã sã-ªi mai verse Sîngele. Satana Îl ferea pe Mîntuitorul
de suferinþele Crucii. Ah, ce vicleºug!
O, ce mult foloseºte ºi azi satana aceastã ispitã! E doar cea mai
tare dintre toate ispitele lui. El pune în faþa oamenilor lumea cu
toate mãririle ºi plãcerile ei. A mea este lumea cu toate mãririle
ºi plãcerile ei - zice ºi azi satana - þie omule þi le dau pe toate,
numai sã te închini mie ºi sã-mi slujeºti mie... A lui sînt toate
plãcerile ºi poftele acestei lumi pe care le împarte din belºug
celor ce se închinã lui.
Mîntuitorul respinge ºi acest al treilea atac. De data asta nu
mai stã de vorbã cu ispititorul, ci îl alungã poruncitor, strigîndu-i:
Înapoia Mea satano! Ca unui cîine, Domnul îi strigã: carã-te de
aici!... pleacã de aici!
Pag. 550

Acesta e rãspunsul cel mai bun pe care trebuie sã-l dãm ºi noi
diavolului de cîte ori îl simþim apropiindu-se de noi cu ispitele
lui.
Cele trei atacuri din pustie mai au o învãþãturã pentru noi.
Între altele îl vãzurãm pe satana ispitind pe Mîntuitorul cu
cuvintele Scripturii.
Asta-i dovada cã diavolul cunoaºte Scriptura; cunoaºte puterea
ei ºi înþelesul ei.
Ah, ce lucru grozav este acesta! Diavolul cunoaºte Scriptura,
se cutremurã de ea ºi de puterea ei ºi tu, dragã cititorule, poate
n-ai vãzut niciodatã Scriptura! Cum sã nu te înfrîngã ispitele
diavolului cînd diavolul cunoaºte Biblia ºi tu ba!...
Ah, ce lucru grozav este un creºtin care nu cunoaºte Biblia,
Cartea Vieþii, Cartea lui Dumnezeu trimisã oamenilor pe pãmînt.
 Pag. 551

Veniþi în pustie sã-L vedem pe Domnul rugîndu-Se

Ah, ce ºcoalã minunatã ne poate fi nouã pustia în care Domnul

a biruit ispitele satanei prin post ºi rugãciune! Pustia era plinã de
ºerpi ºi animale sãlbatice. Dar asupra Domnului n-aveau putere.
El Se ruga. El stãtea sub paza cerului de sus. Era plinã pustia ºi
de ºerpi sufleteºti; de ispitele satanei. Era plinã de mugetul leului
diavol ce umbla rãcnind cãutînd sã-L înghitã (1 Petru 5, 8) .
Dar asupra Domnului n-avea nici o putere pentru cã El Se ruga.

Veniþi în pustie sã-L vedem pe Domnul rugîndu-Se. Veniþi sã

înþelegem cã ºi lumea aceasta este o pustie mare plinã de ºerpi ºi
lei sufleteºti. Numai prin priveghere ºi rugãciune ne putem apãra
de atacurile lor. Ah, ce putere mare este nouã rugãciunea! Te rogi
tu, fratele meu? Privegheaþi ºi vã rugaþi!
Pag. 552

Alte atacuri ale satanei

Sus pe Golgota, diavolul e biruit definitiv

Am scris despre cum a biruit Isus cele trei atacuri ale satanei
în pustie. Trebuie însã sã ºtim cã n-au fost acele atacuri cele dintîi
ºi cele din urmã. Isus Mîntuitorul a stat neîncetat în luptã cu
ispitele vicleanului diavol. Chiar ºi despre atacul în pustie scrie
Evanghelia cã a þinut întruna 40 de zile. ªi a fost ispitit de
diavolul timp de 40 de zile... ºi dupã ce L-a ispitit în toate
felurile, a plecat de la El pînã la o vreme (Luca 4, 2 ºi 13) .
Adicã precum se vede, ispita din pustie, cea istorisitã în
Evanghelie, a fost numai culmea atacului.
 Pag. 553

Mîntuitorul mai avusese de lucru cu ispitele diavolului. ªi a mai

avut ºi dupã biruinþa din pustie, precum spune Evanghelia cã a
plecat de la El diavolul, numai pînã la o vreme.
În multe feluri ºi chipuri a mai încercat diavolul sã se apropie
cu ispitele lui de Isus. Amintesc numai cîteva din cele mai mult
grãitoare despre cît de ºiret ºi viclean e diavolul. Într-un loc
spune Evanghelia cã apropiindu-se ceasul cel mare al Jertfei de pe
Cruce, Isus a început sã-ªi prepare învãþãceii spunîndu-le cã va
f i o m o r î t î n I er u salim ºi a treia zi va î n vi a . L a as t a, P et r u
apostolul, a început sã-L mustre pe Domnul zicînd: Sã Te fereascã
Dumnezeu, sã nu Þi se întîmple aºa ceva! Dar Isus S-a întors ºi
a zis lui Petru: Înapoia Mea satano! cãci gîndurile tale nu sînt
gîndurile lui Dumnezeu (Matei 16, 21-23). Mîntuitorul a înþeles
îndatã cã în dosul vorbelor lui Petru era satana care umbla sã-L
scape pe Mîntuitorul de Jertfa Crucii, ca prin asta sã
zãdãrniceascã planul mîntuirii noastre. Gîndurile lui Petru nu erau
gîndurile lui Dumnezeu, ci ale diavolului. De aceea Se întoarce
Isus cãtre Petru cu vorbele: Înapoia Mea satano! Ceea ce pe
înþelesul adevãrat s-ar traduce aºa: Ce? Iarã ai venit satano sã Mã
ispiteºti?... carã-te! pleacã îndatã de aici!
Vedeþi cît de ºiret e diavolul! El se ascunde în dosul lui Petru
apostolul.
O altã ispitã ºi mai ºireatã se aflã în Evanghelia de la Ioan cap.
12, 20-28. În sãptãmîna cea mare, cînd Isus Se pregãtea pentru
Jertfa cea mare, ne spune Evanghelia de mai sus cã au venit niºte
greci din Grecia sã-L vadã pe Isus. Ei erau plini de rîvnã pentru
adevãrul ºi lumina Evangheliei ºi, probabil, L-au poftit pe Isus sã
mearg ã î n þ ar a l o r. D o mn u l u i I s u s I s e d e s c h i d e a o u º ã d e
scãpare... I se deschidea o lume nouã care-L aºtepta cu toatã
dragostea. Numai cît aceastã uºã era deschisã de satana. În dosul
grecilor era satana care încerca sã-L abatã, încerca sã-L scape pe
Domnul de Jertfa Crucii. Ah, ce vicleºug mare era ºi aici! Satana
se ascunsese în dorul ºi rîvna grecilor care cãutau lumina ºi
adevãrul Evangheliei ºi Îl pofteau pe Isus în þara lor. Însã Domnul
a p r i c e p u t î n d a t ã i s p i t a s at an ei . D r ep t r ãs p u n s - n e s p u n e
Evanghelia - Isus le-a zis grecilor: A sosit ceasul sã fie proslãvit
Fiul Omului... Acum sufletul Meu este tulburat (în vederea
Crucii). ªi ce voi zice?... Tatã izbãveºte-Mã din ceasul acesta?
Dar tocmai pentru aceasta am venit pînã la ceasul acesta
(Ioan 12, 20-27) . Ispita satanei n-a reuºit. El s-a retras iarãºi
bãtut ºi biruit.
Cele mai furioase atacuri le-a dat apoi satana în drumul
Golgotei ºi sus pe Golgota. Cînd se apropia ceasul cel mare al
Jertfei de pe Cruce, diavolul cãuta în tot chipul sã zãdãrniceascã
acest p lan al mîntuirii noastre. Pe întreg drumul Golgotei,
diavolul a aprins mereu ura în sufletul iudeilor ºi ostaºilor sã-L
batã ºi sã-L batjocoreascã tot mai cumplit pe Domnul în nãdejdea
cã Domnul κi va pierde rãbdarea, Se va împotrivi, va face atare
minune, va lovi pe batjocoritori ºi prin asta s-ar zãdãrnici planul
mîntuirii oamenilor.
Pag. 554

Dar Domnul nu Se împotrivi. El rãbdã în liniºte cumplitele

bãtãi ºi batjocuri. Cînd satana vãzu cã Domnul rabdã ºi cuiele, se
îngrozi ºi mai mult, iar cînd Crucea se înãlþã în vîrful Golgotei,
tot iadul se cutremurã. Diavolul mai fãcu o ultimã încercare. În
faþa Crucii, el nu lãsã sã se trezeascã mila în chinuitorii
Domnului, ci trezi din nou ura în sufletul lor. Diavolul puse în
gura lor fel de fel de hule ºi batjocuri la adresa Domnului. Era
ultima zvîrcolire a satanei, ultimul lui atac.
Dar Domnul rãbdã pînã la sfîrºi toate suferinþele. Cînd totul
era gata, El a strigat: S-a sfîrºit... Era un strigãt de biruinþã. Jertfa
cea mare era gata. Diavolul era definitiv biruit. În cutremurul ce
s-a fãcut cînd Isus ªi-a împlinit chemarea, era ºi strigãtul de
durere al satanei, era ºi cutremurul iadului. În aceste clipe, cerul
ºi pãmîntul rãsunau de cîntecul biruinþei: Acum are loc judecata
lumii acesteia, acum stãpînitorul lumii acesteia (diavolul) va fi
aruncat afarã (Ioan 12, 31) . În cutremurul de pe Golgota era ºi
trosnetul scaunului în care se aºezase diavolul ca domnitor ºi
stãpînitor al pãmîntului.

Alte însuºiri ale satanei

Am arãtat la locul sãu ce fel de apucãturi ºi arme foloseºte

satana în atacurile sale contra Domnului Isus. Atacurile ne aratã
cã satana, pe lîngã vicleºug, mai pune în lupta sa ºi stãruinþã ºi
experienþã. Diavolul are o stãruinþã ºi o rãbdare extraordinarã.
Aþi vãzut de cîte ori a repetat atacul asupra Mîntuitorului? Era
alungat mereu ºi iar se întorcea. Era bãtut mereu ºi tot nu se lãsa.
Aºa e ºi faþã de noi. Eu am impresia cã dupã fiecare atac ce nu-i
reuºeºte, satana þine un nou consiliu de rãzboi cu sfetnicii lui ºi
porneºte din nou atacul. Satana ne bate nu numai cu vicleºugul,
ci ºi cu stãruinþa. Sã ne gîndim cîtã stãruinþã pune diavolul pentru
a cîºtiga un suflet de om. Sã ne gîndim cã stãruinþa asta e un
semn cã diavolul ºtie preþui sufletul. ªtie ce comoarã nepreþuitã
e un suflet de om, de aceea aleargã, lucrã, asudã sã-l poatã cîºtiga.
O, de am învãþa mãcar ºi de la satana sã avem ºi noi stãruinþã ºi
rãbdare de fier în lupta mîntuirii sufleteºti!...
Trebuie sã ºtim apoi cã satana n-are nici putere, nici
înþelepciune mare; însã în schimb are experienþã, are un meºteºug
probat, adicã ºi-a probat meºteºugul ºi din aceste probe a scos
învãþãturi despre cum sã atace. Experienþa face foarte mult. Un
om bãtrîn a pãþit mai multe ºi ºtie mai bine trece prin greutãþile
vieþii decît cel tînãr, sau decît cel ce nu cunoaºte viaþa decît din
carte. Aºa e ºi cu experienþa satanei. De veacuri întregi el s-a
îndeletnicit cu ispitirea omului. El ne cunoaºte pînã în cele mai
mici amãnunte. El ºtie ce fel de rîmã sã punã în undiþã, pentru
fiecare om. Faþã de experienþa marelui ispititor, noi sîntem ca
niºte copii nepricepuþi ºi de aceea trebuie sã creºtem repede în a
cunoaºte apucãturile lui ºi a ne cîºtiga ºi noi învãþãminte din
pãþanie despre cum trebuie sã respingem atacul ispititorului.
Însã cei mai mulþi creºtini nici habar n-au de aceste lucruri, de
aceea satana îi bate cu înlesnire ºi îºi bate joc de ei.
 Pag. 555

Ceva ºi despre slãbiciunile satanei

Sã bãgãm de seamã nu cumva sã cãdem în credinþa greºitã de

a-l crede pe satana atotputernic, de a-l crede cu mult mai puternic
decît sã ne putem mãsura cu el. Este ºi lucrul acesta o ispitã a
satanei pentru ca sã trezeascã frica în noi. Satana n-are putere. El
este un vrãjmaº bãtut. Este un vrãjmaº pe care Mîntuitorul l-a
biruit ºi i-a zdrobit puterea sus pe Golgota. Puterea lui e îngrãditã
ºi slãbitã. El lucrã nu atît cu puterea, ci mai ales cu vicleºugul ºi
amãgirea. Puterea satanei este ajutorul ce i-l dãm noi. Fãrã acest
ajutor el nu poate face nimic. E adevãrat cã faþã de noi singuri,
satana e un vrãjmaº destul de tare, însã uniþi cu Domnul Isus, noi
sîntem de o mie de ori mai tari ca el.
Satana e fricos. De cînd cu groaznica înfrîngere ce a primit-o
sus pe Golgota, satana stã veºnic în fricã ºi cutremur. El este un
miºel fricos. El se cutremurã chiar ºi cînd numai aude de Golgota
ºi de Crucea Mîntuitorului. Poporul nostru trãieºte în credinþa cã
diavolul fuge de semnul Crucii. E o credinþã fr u mo asã. Ea
grãieºte despre frica satanei de Golgota, de înfrîngerea ce a
suferit-o. Numai cît, nu cumva sã credem cã îl putem birui pe
satana prin semnul gol al crucii. Sînt atîtea case cu cruce pe pereþi
ºi cruce în vîrful lor, dar înãuntrul casei satana îºi face liniºtit
mendrele lui. Semnul crucii are putere de fugãrire ºi de biruire
asupra satanei numai cînd în el punem ºi înþelegerea Jertfei de pe
Cruce, ºi mai ales dacã primim darurile pe care le dã Jertfa
Crucii: dacã Îl primim pe Isus Biruitorul ºi biruinþa Lui.
Trebuie sã ºtim apoi cã satana nu este nici atotºtiutor. El nu
ºtie nimic înainte. Satana nu este nici înþelept. Atacurile lui sînt
bãdãrane, lipsite de înþelepciune. Cel credincios vede de departe
ghearele satanei ieºite afarã din sacul ispitelor.
Satana nu ne bate nici cu puterea, nici cu înþelepciunea, ci cu
viclenia ºi înºelãciunea.
Trebuie sã ºtim apoi cã satana nu ne poate ataca ºi ispiti peste
puterile noastre. Bunul Dumnezeu i-a pus vicleanului un hotar pe
care nu-l poate trece. Credincios este Dumnezeu, care nu vã va
lãsa pe voi ca sã fiþi ispitiþi mai mult decît puteþi, ci împreunã cu
ispita va face ca sã o ºi puteþi suferi (1 Cor. 10, 13) .
ªi peste toate acestea sã ne gîndim la darul cel mare al
biruinþei ce ni l-a cîºtigat Isus Mîntuitorul pe Crucea Golgotei.

Cum a biruit Isus pe satana

Sã mergem ºi noi pe urmele Domnului

Lupta ºi biruinþa Mîntuitorului asupra satanei este plinã de

învãþãturã ºi pentru noi. Sã mergem pe urmele Biruitorului sã
aflãm cu cel fel de mijloace l-a bãtut pe satana.
1 - Întîi ºi întîi voi spune cã Mîntuitorul a fãcut pregãtiri, a
aºteptat pregãtit atacurile ispititorului. Evanghelia ne spune cã
înainte de ispitire, Isus a fost dus de Duhul în pustie ºi acolo a
postit ºi S-a rugat 40 de zile ºi 40 de nopþi (Matei 4, 1-2) . Sã
luãm ºi noi pildã din aceastã pregãtire. Pe noi ne biruie ispitele
tocmai fiindcã nu ne pregãtim.
Pag. 556

Vrem sã cîºtigãm un rãzboi fãrã pregãtire, fãrã arme ºi fãrã

tranºee. Sã n-aºteptãm pînã ce se apropie ispititorul cu ispita, ºi
atunci sã cãu t ãm î n g r i j oraþi ajutor, ci - ca Isus - sã o luãm
înaintea satanei, sãpîndu-ne ºi ocupîndu-ne tranºeele înainte de a
se apropia de noi. Cînd aºteptãm ispitele satanei pregãtiþi, atunci
îl silim sã intre în luptã, deschidem asupra lui focul ºi îl punem
la strîmtorare ºi retragere ruºinoasã.
2 - A doua oarã, Isus l-a biruit pe satana prin ascultarea Lui
d e D u m n ez eu . P r i n t o at ã v i aþ a M î n t u i t o r u l u i º i p r i n t o a t e
Evangheliile, trece ca un fir roºu ascultarea Lui de Tatãl ceresc.
Citiþi cu luare aminte Evanghelia de la Ioan ºi veþi afla pe fiecare
paginã aceastã ascultare. M-am pogorît din cer - zicea Mîntuitorul
- ca sã fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine (Ioan 4, 34) .
Satana a cãutat sã-L scoatã pe Mîntuitorul din aceastã ascultare.
Cîte a fãcut diavolul sã rupã ascultarea Mîntuitorului! Folosit-a
vicleºuguri, ispite, amãgiri. Cînd cu acestea n-a putut face nimic,
a scos în calea ascultãrii Mîntuitorului chinuri, batjocuri, bãtãi,
etc. Însã Mîntuitorul la toate rãspundea: Eu pentru aceasta M-am
pogorît din cer ca sã fac voia Tatãlui Meu... sã împlinesc lucrul
ce mi L-a dat (Ioan 17, 4) , sã ascult numai de El.
Ascultare! Ascultare! Aceasta a fost hotãrîrea neclintitã a vieþii
M î n t u i t o r u l u i . C u aceas t ã h o t ãr î r e d e f i er a s t at El în faþ a
ispititorului care încerca sã-L atragã în neascultare. Ascultarea
Mîntuitorului a ajuns cel mai mãreþ punct sus pe Golgota unde în
dureri ºi chinuri cumplite ªi-a vãrsat Sîngele pentru noi. El S-a
fãcut ascultãtor pînã la moarte ºi încã moarte pe Cruce
(Filip. 2, 8) . Prin ascultarea aceasta, Domnul a dus pînã la
capãt lucrul mîntuirii noastre sufleteºti biruind cu totul pe satana
ºi duhul neascultãrii.
Ascultarea Mîntuitorului n-a fost o ascultare oarbã, ci a fost o
ascultare plinã de înþelegere, de încredere ºi de dragoste faþã de
Tatãl ceresc. ªi cine M-a trimis p e Mine - zicea Isus - este
împreunã cu Mine. Tatãl Meu nu M-a lãsat Singur, pentru cã Eu
totdeauna fac cele plãcute Lui (Ioan 8, 29) . Ce frumos! Ce
vorbe minunate ºi roade minunate ale ascultãrii de Dumnezeu! Sã
luãm ºi noi pildã de ascultare în toate de Dumnezeu. Tãria noastrã
de creºtini ºi tãria noastrã de biruitori asupra ispitelor stã tocmai
în aceastã legãturã de ascultare ce o avem cu Dumnezeu prin Isus
Hristos. De aceea se sileºte satana neîncetat sã rupã aceastã
as cu l t ar e ºi sã ne scoatã din ea. Sã rãmînem de-a p u r u r i º i
neîncetat în legãturã de ascultare ºi de încredere faþã de
Dumnezeu. Sã þinem vie aceastã legãturã prin Jertfa Crucii
Mîntuitorului.
3 - A treia oarã, Isus Mîntuitorul l-a biruit pe satana folosind
a j u t o r u l Duhului Sfî n t . Î n p u s t i e, î n f aþ a at acu l u i s at an ei ,
Evanghelia ne spune cã Isus S-a umplut de Duhul Sfînt.
Mîntuitorul ªi-a pus viaþa cu totul sub cîrmuirea Duhului Sfînt.
Era de altcum acest lucru o urmare fireascã a ascultãrii Lui de
Dumnezeu. Peste o viaþã trãitã în ascultare de Dumnezeu, se
pogoarã totdeauna darul ºi puterea Duhului Sfînt. Acest dar ºi har
ne trebuie ºi nouã. Fãrã el cãdem înfrînþi pe cîmpul de luptã al
ispitelor. Însã acest dar se pogoarã numai peste o viaþã trãitã în
ascultare de Dumnezeu.
 Pag. 557

Isus a biruit mai departe prin viaþa Lui cea curatã ºi fãrã de
pãcat. Isus a trãit o viaþã fãrã de pãcat. El Însuºi întreba: Cine Mã
poate dovedi de pãcat? (Ioan 8, 46) . Ei bine - va zice cineva -
Isus a putut trãi aºa pentru cã El a fost Dumnezeu. Dar nu e aºa.
Isus a trãit pe pãmînt luînd fire de om ca ºi noi supus ispitelor. El
însã nu S-a lãsat niciodat ã b i r u i t d e i s p i t ã º i p ãcat . El S-a
împotrivit, S-a apãrat ºi a biruit totdeauna ispitele prin rugãciune,
priveghere, ascultare de Dumnezeu, etc.
Pentru înfrîngerea ispitelor, omul Isus a fãcut cea mai mare
încordare de voinþã din cîte s-au fãcut vreodatã pe acest pãmînt.
Sã ne apãrãm ºi noi viaþa de ispite ºi pãcate. Pãcatul este uºa
ce i se deschide diavolului sã intre în viaþa ºi inima noastrã.
Pãcatul este tranºeea satanei. Fiecare pãcat este un tranºeu nou
pentru satana; este un teritoriu pierdut din cîmpul de luptã al
mîntuirii noastre sufleteºti; este un steag al diavolului împlîntat
în cîmpul nostru de luptã.
Isus a biruit mai departe printr-o viaþã trãitã pentru Dumnezeu
ºi pentru oameni. Acesta este duhul vieþii adevãrat creºtineºti.
Dar faþã de acest duh, stã duhul satanei care îl înduplecã pe om sã
trãiascã numai pentru el ºi folosul lui (egoism). Satana a încercat
acest duh ºi faþã de Mîntuitorul. I-a propus Mîntuitorului sã-L
scape de la moarte. L-a lãudat în turnul bisericii din Ierusalim; a
vrut sã-L facã împãrat; a încercat sã trezeascã în Domnul iubirea
de sine ºi egoismul. Însã Mîntuitorul a respins aceastã ispitã. El
ªi-a topit mereu viaþa în dragoste de Dumnezeu ºi în jertfã pentru
oameni. De Sine-ªi, de viaþa Lui nu voia sã ºtie nimic.
Acest duh al ieºirii din noi înºine trebuie sã-l avem ºi noi. Sã
biruim ispita satanei biruindu-ne pe noi înºine; slobozind apele
vieþii noastre sã curgã pentru Dumnezeu ºi pentru alþii. Iubirea de
sine, iubirea ºi plãcerea numai de noi înºine ºi de folosul nostru,
este rãsuflarea duhului satanic.
În lumina Crucii Mîntuitorului trebuie sã se topeascã eul
nostru, mîndria ºi egoismul nostru.
O altã armã de biruinþã a Mîntuitorului a fost rugãciunea.
Întreagã viaþa Mîntuitorului a fost o viaþã de rugãciune. Prin
rugãciune vorbea neîncetat cu Tatãl Sãu ºi κi lua putere pentru
sãvîrºirea lucrãrii ce I se încredinþase. Prin rugãciune îl alunga
mereu pe satana ºi ispitele lui. El Însuºi ne-a lãsat vorbele cã
diavolul ºi ispitele lui cu nimic nu se pot alunga din viaþa noastrã
decît cu post (înfrînare) ºi cu rugãciune. Ah, ce putere mare este
rugãciunea! Rugãciunea este o putere ºi un dar de care tremurã
satana. Rugãciunea este un dar ce pune pe fugã diavoleºtile
gloate. Folosim noi acest dar?
Pag. 558

ªi noi trebuie sã trãim o viaþã de biruitori,

dar aceastã viaþã o putem trãi numai primindu-L
pe Domnul ºi darurile Lui

Viaþa Mîntuitorului a fost o viaþã de ofensivã, de luptã ºi

biruinþã neîncetatã împotriva ispititorului. Fiecare minune ce o
fãcea Domnul, fiecare diavol ce-l alunga, fiecare bolnav ce-l
tãmãduia, fiecare samariteancã ºi Magdalenã pe care o scotea din
adîncul pãcatelor, fiecare predicã ºi fiecare pildã a Domnului, era
un atac ºi o biruinþã împotriva satanei. Întreagã viaþa Domnului,
cl i p ã d e cl i p ã a f o s t o v i aþ ã d e l u p t ã º i b i r u i n þ ã î mp o t r i v a
ispititorului.
Aºa trebuie sã fie ºi viaþa noastrã: o luptã neîncetatã contra
ispititorului. O viaþã de luptã ºi biruinþã. Diavolul e un vrãjmaº
încãpãþînat. El nu dã decît ceea ce i se ia prin luptã. El îºi apãrã
cu îndîrjire poziþiile cîºtigate. Fiecare pas de mîntuire sufleteascã
trebuie cucerit prin luptã. Fãrã luptã nu putem cîºtiga biruinþã ºi
nu putem lua cununa vieþii.
În cartea Apocalipsei cap. 2 ºi 3 se aflã 7 minunate solii scrise
cãtre 7 biserici. Fiecare solie, ºtiþi cu ce se sfîrºeºte? Cu strigãtul
rãsunãtor de biruinþã: Celui ce va birui, îi voi da lui sã mãnînce
din pomul vieþii, care este în mijlocul Raiului (Apoc. 2, 7) ...
Celui ce biruieºte îi voi da lui sã mãnînce din mana cea ascunsã
(Apoc. 2, 17) ... ºi celui ce biruieºte ºi pãzeºte pînã la sfîrºit, îi
v o i d a l u i s tãpînire peste neamuri ( A p o c . 2 , 2 6 ) . . . cel ce
biruieºte, acesta se va îmbrãca în haine albe ºi voi mãrturisi
numele lui înainta Tatãlui Meu ºi îngerilor Lui (Apoc. 3, 5) ...
cel ce biruieºte îl voi face pe el un stîlp în Biserica Dumnezeului
Meu (Apoc. 3, 12) ... celui ce biruieºte, îi voi da lui sã ºadã cu
Mine pe scaunul Meu, precum ºi Em am biruit ºi am ºezut cu
Tatãl Meu pe scaunul Lui (Apoc. 3, 21) .
Aceste solii strigã ca niºte trîmbiþe cereºti. Ele ne spun cã ºi
noi trebuie sã fim creºtini luptãtori ºi biruitori. Viaþa noastrã
trebuie sã fie un cîntec de luptã ºi de biruinþã. Trebuie sã trãim o
viaþã de biruitori. Dacã nu biruim, vom fi biruiþi, dacã nu atacãm,
vom fi atacaþi ºi înfrînþi. Împãrãþia lui Dumnezeu se ia prin
stãruinþã, ºi cei ce luptã pun mîna pe ea (Matei 11, 12) .
ªi noi trebuie sã trãim o viaþã de biruitori, dar aceastã viaþã o
putem trãi numai primindu-L pe Domnul ºi darurile biruinþei pe
care ni le-a cîºtigat El prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Prin Jertfa
Crucii de pe Golgota, satana a fost înfrînt definitiv. Biruinþa
Domnului a fost o biruinþã definitivã. Însã biruinþa Crucii de pe
Golgota pentru noi n-are nici un preþ dacã nu-L primim pe Isus
Biruitorul care ne aduce darul biruinþei. Sînt atîþia creºtini care
n-au nici o putere asupra ispitelor pentru cã nu L-au primit cu
adevãrat pe Isus Mîntuitorul ºi darurile Lui pe care le împarte
Duhul Sfînt.
Biruinþa noastrã atîrnã de la primirea Domnului: atîrnã de la
întrebarea: L-ai primit cu adevãrat pe Domnul ºi darurile Lui, ori
ba?
 Pag. 559

Inima este ca o cetate

pe care umblã sã o cucereascã doi luptãtori

Am scris mai înainte pe larg despre cum a biruit Isus pe satana

prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Biruinþa Domnului Isus a fost o
biruinþã definitivã. Satana a fost înfrînt definitiv. Dar aceastã
luptã încã nu s-a gãtat.
Satana trebuie bãtut de douã ori. În lupta cea dintîi era vorba
d e s t ãp î n i r ea as u p ra pãmîntului ºi as u p r a î n t r eg u l u i n eam
omenesc. În lupta aceasta satana a cãzut. A fost rãsturnat de pe
scaunul de stãpînire al pãmîntului. Lupta a doua se dã acum
pentru stãpînirea în parte a fiecãrei vieþi omeneºti.

Domnul continuã lupta pentru ca biruinþa de pe Golgota sã o

treacã asupra fiecãrui suflet omenesc. Dar de altã parte, satana
lucrã ºi el sã poatã pune stãpînire în parte pe fiecare suflet de om.
Diavolul trebuie bãtut ºi pe acest cîmp de luptã. În lupta aceasta
ia parte ºi omul. Lupta aceasta se dã pe cîmpul de bãtaie al
voinþei omului. În lupta aceasta iau parte trei inºi: Domnul, omul
ºi diavolul.
Þineþi minte! Pentru mîntuirea sufletului se dã o luptã la care
iau parte: Domnul, omul ºi diavolul. Soarta acestei bãtãlii o
hotãrãºte omul. De ce? Întîia datã pentru cã aceastã luptã se dã
pentru cucerirea lui. A doua oarã pentru cã omul e înzestrat de la
Dumnezeu cu libertatea voinþei.
Pag. 560

Inima omului ºi libertatea voinþei omului este ca o cetate pe

care umblã sã o cucereascã doi asediatori: Domnul ºi diavolul.
Însã aceastã cetate nu se poate cuceri cu puterea. Domnul ar putea
face acest lucru, dar nu vrea, cãci în acest caz omul ar avea o
mîntuire silitã. Diavolul ar vrea sã o cuprindã ºi cu puterea, dar
nu poate. De aceea, fiecare din cei doi asediatori umblã sã cîºtige
de partea sa voinþa omului. Pentru acest lucru, fiecare îºi are
mijloacele lui ºi armele lui de luptã. Domnul are pe cele bune,
diavolul pe cele rele, cum se vede în chipurile de mai sus. Un
lucru îþi bate îndatã la ochi uitîndu-te la mijloacele ºi armele ce
le folosesc cei doi asediatori. Diavolul imitã pe Domnul, umblã
sã foloseascã ºi el mijloacele pe care le foloseºte Domnul. Are
Domnul o bisericã; îºi are ºi diavolul biserica lui: crîºma. Are
Domnul puterea Duhului Sfînt; îºi are ºi diavolul duhul fãcãtor de
minuni: alcoolul. Are Domnul o Biblie; îºi are ºi diavolul biblia
lui, biblia crîºmelor: cãrþile de joc, etc.

Libertatea voinþei omului e ca o cetate încuiatã. În faþa

libertãþii voinþei omului Se opreºte ºi Domnul ºi se opreºte ºi
diavolul. Atîrnã de voinþa omului sã-ºi deschidã cetatea inimii
sale pentru Domnul, sau pentru diavolul. Domnul ne cere alianþa
noastrã, Domnul nu vrea sã cucereascã cetatea, iar diavolul nu
poate. Omul cîºtigã, sau pierde aceastã luptã, dupã cum se aliazã
cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori; dupã cum îºi
deschide cetatea inimii ºi vieþii sale pentru Domnul sau pentru
diavolul. Omul nu poate cîºtiga aceastã luptã a mîntuirii sale
sufleteºti decît în alianþã cu Domnul ºi cu darurile Lui. Cînd omul
îºi deschide cetatea inimii sale ºi Îl primeºte pe Isus Biruitorul,
atunci viaþa lui deodatã se umple de darurile biruinþei. Atunci
omul a cãpãtat un aliat ºi o alianþã de daruri cu ajutorul cãrora
îndatã îl biruie ºi îl alungã pe satana.
 Pag. 561

Cînd omul se aliazã cu Domnul, atunci diavolul cade bãtut a

doua oarã. A pierdut ºi a doua luptã. Aceasta e biruinþa definitivã
asupra satanei. Cerul ºi pãmîntul se bucurã de aceastã biruinþã.
Dragã cititorule! Viaþa noastrã e o cetate pe care umblã sã o
cuprindã doi asediatori: Domnul ºi diavolul. Stã în voia noastrã
sã o predãm unuia sau altuia. Viaþa noastrã e o luptã. Soarta
acestei lupte noi o hotãrîm. Noi trãim veºnic într-un cîmp de
luptã; noi stãm neîncetat în rãzboi cu ispititorul. În acest rãzboi,
noi singuri sîntem mai slabi ca vrãjmaºul. Însã biruim gloatele
duºmane ºi le punem pe fugã cînd în fruntea noastrã stã Isus
Biruitorul, cînd luptãm sub steagul Lui.

Dragã cititorule! Inima ºi viaþa noastrã este o cetate pe care

umblã sã o cucereascã ºi Domnul ºi diavolul. Fiecare stã ºi bate
la poarta cetãþii. Stã în voia noastrã sã-i deschidem unuia sau
altuia.
Pag. 562

Iatã Eu stau ºi bat la uºã - zice Domnul - de va auzi cineva

glasul Meu ºi va deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi
el cu Mine (Apoc. 3, 30) . Domnul vrea sã intre în cetatea inimii
n o as t r e. D ar u º a aces t ei cet ãþ i es t e zãvorîtã ºi încu i at ã p e
dinãuntru cu voinþa omului. Domnul n-o deschide cu puterea. El
nu este un spãrgãtor de uºi. El respectã libertatea voinþei omului.
Taina mîntuirii tale, dragã cititorule, stã în zãvorul de la uºã; stã
în voinþa ta sã tragi zãvorul de la uºã ºi deschizîndu-þi larg inima
s ã s t r i g i : I n t r ã M î n t u i t o r u l e D o a m n e º i Te f ã Tu S t ã p î n ,
Poruncitor ºi Împãrat peste cetatea inimii mele.

Tot aºa umblã ºi satana sã intre în cetatea inimii noastre. Stã

ºi el la uºã ºi bate. El stã la uºã ca un hoþ ºi duºman. El bate la
uºã cu fel de fel de ºoapte de ispite viclene ºi ascultã îngrijorat sã
nu-ºi piardã prada. Ochii îi scapãrã dupã prada dinãuntru. Vai de
cel ce-i deschide uºa! Ajunge sluga ºi robul diavolului.
 Pag. 563

Dragã cititorule! Nu uita! În fiecare clipã, la uºa inimii tale

bate Domnul ºi bate diavolul. Stã în voia ta sã tragi zãvorul
pentru unul sau pentru altul. Stã în voia ta sã-L primeºti pe
Domnul de St ãp î n al v i eþ i i t al e s au s ã r ãmîi robul ºi sluga
diavolului. Din douã trebuie sã alergi una cãci nimeni nu poate
sluji la doi domni (Matei 6, 24) .
Nu uitaþi! Biruinþã asupra ispitelor ºi ispititorului putem avea
numai primindu-L pe Domnul Isus ºi darurile Lui. Biruinþã ºi
mîntuire putem avea numai pînã cînd rãmînem în alianþã cu
Domnul ºi cu darurile Lui: cu darul Golgotei, cu darul Duhului
Sfînt, cu darurile ce le administreazã biserica, cu darul rugãciunii,
cu Biblia ºi celelalte.
Fãrã de aceste daruri, nu putem nici birui ispitele satanei ºi
nici pãstra biruinþa cîºtigatã.
În paginile ce urmeazã vom vorbi pe larg despre aceste daruri.

Jertfa Crucii Mîntuitorului

este cel dintîi ºi cel mai mare dar ºi ajutor
pentru cîºtigarea ºi pãstrarea biruinþei noastre

Despre împãratul Constantin cel Mare spune istoria cã plecînd

cu oºtire împotriva lui Maxenþiu care persecuta pe creºtini, era
foarte îngîndurat ºi abãtut. Maxenþiu avea o armatã de 4 ori mai
mare ca el. Pe drum, Constantin cel Mare se ruga lui Dumnezeu
sã-l ajute. Atunci s-a ivit pe cer o cruce minunatã, împletitã cu
raze de soare, avînd în jurul ei cuvintele: În acest semn vei
învinge. Împãratul ºi-a însemnat atunci toate steagurile cu semnul
crucii ºi pornind împotriva lui Maxenþiu, l-a biruit.
Pag. 564

ªi Oastea Domnului este o armatã strînsã la luptã împotriva

vrãjmaºului diavol. Taina biruinþei noastre este semnul ce i s-a
arãtat oarecînd lui Constantin împãratul: Crucea. Medalia noastrã
ºi steagurile noastre poartã semnul crucii arãtînd prin aceasta cã
lupta noastrã se reazemã pe puterea Crucii.

Þin însã îndatã sã spun cu apãs cã semnul gol al Crucii încã nu

înseamnã o putere. Îþi poþi încãrca pieptul, hainele ºi casa cu
semnul crucii, cãci dacã n-ai o înþelegere adevãratã pentru Crucea
Mîntuitorului, dacã n-ai primit cu adevãrat Jertfa Crucii ºi
darurile ei, - la nici o izbîndã nu poþi ajunge.
O carte întreagã mi-ar trebui sã spun tot ceea ce ar fi de spus
despre Jertfa Crucii. Voi spune aici pe scurt numai urmãtoarele:
Satana a fost definitiv înfrînt ºi bãtut prin Jertfa Crucii de pe
Golgota. El are fricã numai de aceastã înfrîngere, iar noi îl putem
înfrînge numai cu darurile Crucii de pe Golgota. Domnul a murit
pe Cruce ca sã ne cîºtige nouã darul biruinþei. El ne pune la
îndemînã tot cîºtigul Lui ºi toatã biruinþa Lui cea strãlucitoare
asupra satanei.
 Pag. 565

Urmeazã ca noi sã primim acest cîºtig. Fãrã primirea lui nu putem

cîºtiga biruinþã asupra ispitelor ºi pãcatelor.
Satana nu se sperie de hotãrîrile noastre contra pãcatelor, dar
tremurã ºi fuge îngrozit cînd îngenunchem cu hotãrîrile noastre
sub braþele Crucii Mîntuitorului ºi le sigilãm cu Scump Sîngele
Lui.
Mulþi mã întreabã despre rosturile Oastei Domnului ºi despre
tainele mîntuirii sufleteºti. Tuturor le rãspund: îngenuncheaþi la
picioarele Crucii cãci numai acolo le puteþi afla. Îngenuncheat la
picioarele Crucii, þi se deschid ochii ºi înþelegerea cea sufleteascã
sã te afli pe tine însuþi ºi rosturile vieþii tale. La picioarele Crucii
þi se deschid ochii cei sufleteºti sã afli starea grozavã ºi
nenorocitã în care te-a adus pãcatul.

La picioarele Crucii afli cît de grozav a fost pãcatul tãu cã a

trebuit Însuºi Isus, Fiul lui Dumnezeu, sã moarã pentru tine,
pentru iertarea ta ºi împãcarea ta cu Tatãl ceresc.
La picioarele Crucii afli cu cel fel de dragoste te-a iubit
Dumnezeu Tatãl, cã pe Însuºi Fiul Sãu L-a jertfit pentru tine.
La picioarele Crucii auzi cea mai minunatã veste ce s-a auzit
cîndva în aceastã lume: cã Isus este un Mîntuitor al tãu, cã El a
murit pentru tine, pentru iertarea ta ºi dintr-un fiu al urgiei te-a
fãcut un fiu al lui Dumnezeu.
Pag. 566

Dar la picioarele Crucii nu þi se deschid numai ochii

înþelegerii, ci capeþi de sus ºi un dar, o putere, un ajutor sã-þi
schimbi viaþa. Stînd la picioarele Crucii, o putere de sus îþi
schimbã viaþa, îþi schimbã vorbele, gîndurile, umblãrile ºi toate
faptele. Jertfa Crucii te face dintr-un om vechi, un om nou,
dintr-un om lumesc un om duhovnicesc.
Minunea cea mare a schimbãrii unei vieþi pãcãtoase, minunea
cea mare a învierii pãcãtoºilor la o viaþã nouã se petrece ºi se
poate petrece numai la picioarele Crucii.
La picioarele Crucii este ºi puterea Oastei Domnului ºi
ostaºilor ei.
Dragã suflete care ai intrat în Oastea Domnului ºi care vrei sã
intri, lasã-te atras cu totul la picioarele Crucii Mîntuitorului, cãci
fãrã darurile Crucii nu poþi face nimic. Toatã îndreptarea ta, toate
silinþele tale, toate sforþãrile tale sînt scîntei ce se sting suflate de
v î n t u l i s p i t e l o r, d a c ã n u t r ã i e º t i o v i aþ ã î n g en u n ch eat ã l a
picioarele Crucii; dacã nu sorbi clipã de clipã dar ºi putere din
Jertfa Crucii Mîntuitorului.
Hotãrîrea noastrã contra pãcatelor n-ajunge nimic dacã n-am
îngenuncheat la picioarele Crucii ºi nu stãm mereu cu ea sub
darurile ce izvorãsc din Jertfa Crucii.
Lasã-te dragã suflete, lasã-te cu totul atras la picioarele Crucii,
cãci Crucea leagã cerul cu pãmîntul ºi pe om cu Dumnezeu. Prin
ea rãsuflãm, prin ea vorbim, prin ea trãim, prin ea biruim.
Dragã cititorule! Hotãrîrea ta împotriva pãcatelor n-ajunge
nimic dacã n-ai îngenuncheat cu ea mai întîi la picioarele Crucii;
dacã nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorãsc din Jertfa cea
sfîntã a Crucii.
Diavolul e ºiret mare. El nu se sperie cînd te hotãrãºti contra
pãcatelor. Nu se sperie nici cînd pui jurãmînt sã ieºi din rele (ºi
pe urmã mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeºte satana ºi
tremurã cînd alergi sub braþele Crucii ca sã întãreºti hotãrîrea ta
cu Scump Sîngele Domnului. Hotãrîrea noastrã fãrã de acest sigil,
n-are nici o putere.
Eu sînt Uºa. Prin Mine de va intra cineva se va mîntui
(Ioan 10, 9) , a zis Isus. Aceastã uºã e Crucea ºi Jertfa Lui cea
sfîntã. Numai cine intrã prin aceastã Uºã capãtã dar ºi putere de
sus sã înainteze tot mai sus, mai sus, spre culmile Ierusalimului
sufletesc, spre culmile mîntuirii sufleteºti.
A intra în Oastea Domnului nu înseamnã a-þi pune gînd bun sã
te laºi de rãutãþi, ci înseamnã sã fi doborît de pãcate ºi de rãutãþi
la picioarele Crucii... înseamnã sã cazi la picioarele Crucii doborît
de greutatea pãcatelor... sã cazi plîngînd la picioarele Crucii cum
eºti, plin de rãutãþi. Carul mîntuirii tale sufleteºti atunci începe a
porni la drum cînd simþeºti cã te înãduºã rãutãþile ºi capeþi o
scãpare, cînd simþeºti o pieire ºi cauþi o mîntuire, cînd te simþeºti
într-o prãpastie ºi cauþi o ieºire, cînd te simþeºti în întuneric ºi
doreºti o luminã, cînd simþeºti cã te-a schilãvit pãcatul, cînd
simþeºti cã te-a orbit patima, cînd simþeºti cã nu mai poþi sta ºi
umbla pe picioarele tale ºi strigi cu lacrimi, din adîncul sufletului:
Isuse Mîntuitorule, mîntuieºte-mã ºi mã tãmãduieºte! Sã cauþi mai
întîi sã te faci bun ºi apoi sã pleci la Domnul, ar însemna ca ºi
cînd ai înjuga boii înapoia carului.
 Pag. 567

Începutul mîntuirii tale se face atunci, cînd pãcatele tale te

pleacã ºi te apleacã la picioarele Crucii.
Isuse, Scumpul nostru Mîntuitor! Hotãrîrea noastrã împotriva
pãcat el o r n - aj u n g e n i mi c dacã n-am îngenuncheat cu ea la
picioarele Crucii Tale, dacã nu stãm mereu cu ea sub darurile ce
izvorãsc din Jertfa Crucii Tale.
Steagul sub care ne strîngem trebuie sã fie Crucea Ta ºi numai
cine stã sub acest steag - din care picurã mereu sîngele iertãrii ºi
puterii - poate fi un ostaº biruitor.
Ne aplecãm, Isuse Mîntuitorule, cu hotãrîrea noastrã aici sub
Crucea Rãstignirii Tale ca sã o întãreºti cu Scump Sîngele Tãu,
cãci fãrã de acest sigil, hotãrîrea noastrã n-are nici un preþ ºi
n-are nici o putere.
În faþa Crucii Tale ne aplecãm, Isuse Doamne, cu hotãrîrile
noastre. Sigileazã-le, întãreºte-le cu Scump Sîngele Tãu, cu Jertfa
Ta cea mare ºi sfîntã. Dã-ne Doamne dar ºi putere cãci noi sîntem
niºte fiinþe slabe ºi neputincioase. Fãrã de Tine ºi fãrã de Jertfa
Ta cea sfîntã noi nu putem face nimic...

Legãtura noastrã cu Mîntuitorul

Legãtura noastrã cu Dumnezeu prin Jertfa cea sfîntã
a Fiului Sãu este mai departe taina biruinþei noastre

Am vorbit mai înainte despre Jertfa Crucii Mîntuitorului.

Aceastã Jertfã e a noastrã. Isus a murit pentru noi, Isus a murit ca
prin moartea ºi Jertfa Lui sã ne împace cu Dumnezeu, ºi sã repare
iarãºi legãtura noastrã cu cerul, cu Dumnezeu, pe care Adam o
stricase cu pãcatul neascultãrii. Dealul Golgotei este azi o
înãlþime ce ajunge pînã la cer; leagã cerul cu pãmîntul ºi pe om
cu Dumnezeu. Tai n a mî n t u i r ii n o as t r e e sã primim aceastã
legãturã ºi sã rãmînem în ea. Sã-L primim pe Mîntuitorul ºi sã
rãmînem în El.
Despre aceastã legãturã a spus Însuºi Mîntuitorul o minunatã
Evanghelie pe care o dãm mai jos:
Zis-a Domnul ucenicilor: Eu sînt adevãrata viþã, ºi Tatãl Meu
este vierul. Pe orice mlãdiþã, care este în Mine ºi n-aduce roadã,
El o taie ºi pe orice mlãdiþã care aduce roadã, o curãþeºte, ca sã
aducã ºi mai multã roadã. Acum voi sînteþi curaþi, din pricina
cuvîntului, pe care vi l-am spus. Rãmîneþi în Mine, ºi Eu voi
rãmîne în voi. Dupã cum mlãdiþa nu poate aduce roadã de la
sine, dacã nu rãmîne în viþã, tot aºa, nici voi nu puteþi aduce
ro a d ã , d a c ã n u r ã m î n eþ i î n Mi n e. E u s î n t v i þ a , v o i s î n t e þ i
mlãdiþele. Cine rãmîne în Mine, ºi în cine rãmîn Eu, aduce multã
roadã; cãci, despãrþiþi de Mine, nu puteþi face nimic. Dacã nu
rãmîne cineva în Mine, este aruncat afarã, ca mlãdiþa
neroditoare, ºi se usucã; apoi, mlãdiþele uscate sînt strînse,
aruncate în foc, ºi ard (Ioan 15, 1-6) .
Pag. 568

O, ce tainã mare este pusã în aceastã Evanghelie.

Isus este Marele Mijlocitor între noi ºi Dumnezeu. Cãci Unul
este Dumnezeu, Unul ºi Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni,
Omul Isus Hristos care pe Sine Însuºi S-a dat preþ de
rãscumpãrare pentru toþi (1 Tim. 2, 5) . Isus este Marele nostru
izvor de putere ºi de viaþã. Toatã puterea vieþii noastre de creºtin
este în El ºi la El. Prin El ne vine tot darul ºi puterea. Fãrã de El
nu putem face nimic.

Izvorul puterii ºi izvorul îndreptãrii vieþii noastre de creºtini

este Isus Hristos; este legãtura ce ne-o facem cu El ºi prin El cu
Dumnezeu. Fãrã aceastã legãturã în zadar îþi pui în gînd sã faci
ceea ºi ceea ºi sã nu faci ceea ºi ceea cãci n-ai putere sã faci
binele, ci faci rãul.
A intra în Oastea Domnului nu înseamnã numai a te hotãrî
contra pãcatelor, ci înseamnã mai ales a-þi face o legãturã vie cu
buciumul vieþii, cu Isus Mîntuitorul. Numai o legãturã vie cu
acest bucium al vieþii poate face ostaºi vii ºi adevãraþi. Fiecare
din cei care au intrat în Oastea Domnului ºi din cei ce vor sã
intre, sã se întrebe ce fel de legãturã au cu Isus Mîntuitorul, cu
buciumul vieþii?
 Pag. 569

Ce fel de legãturã ai tu cu Mîntuitorul? Eºti tu o ramurã altoitã

ºi odrãslitã în buciumul Lui? Aici este izvorul ºi taina puterii de
viaþã creºtinã. De la cine n-are aceastã legãturã, în zadar am
aºtepta sã facã fapte bune. Ar însemna sã aºteptãm de la un pom
pãdureþ sã facã mere bune.
Un ostaº din Oastea Domnului îmi scria mai anul trecut: Am
cercat pãrinte sã mã las de beþie, dar n-am putut; m-am hotãrît cã
nu mai beau, dar n-am putut þinea hotãrîrea...
I-am scris înapoi: Fã-þi, dragã suflete, mai întîi o legãturã vie
cu Mîntuitorul... altoieºte-þi ramura vieþii în buciumul Lui...
predã-te Lui ºi începe o viaþã nouã cu El ºi prin El. Fãrã sã-þi faci
mai întîi aceastã legãturã, te poþi hotãrî în toatã ziua contra
pãcatelor, poþi pune ºi jurãmînt contra lor - cã tot la nimica
ajungi...
Noi singuri sîntem slabi. Ne biruie lumea cu ispitele ei. Noi
sîntem tari numai pînã ce rãmînem în Domnul. Îndatã ce ne
despãrþim de El, îndatã ce ieºim din El ºi din Evanghelia Lui,
viaþa ºi puterea noastrã de credinþã slãbeºte, se ofileºte, aºa cum
mlãdiþa viþei de vie se usucã dupã ce a ieºit din butucul viei.
Isuse Scumpul nostru Mîntuitor! Mulþi ani am trãit fãrã Tine.
Ah, ce grozavã a fost viaþa noastrã fãrã Tine! Ne întoarcem acum
la Tine, Dulcele nostru Mîntuitor. Ne predãm Þie ºi Te primim pe
Tine. Primeºte-ne iarãºi Bunule Doamne în buciumul vieþii Tale
ca sã odrãslim într-o viaþã nouã ºi sã trãim o viaþã nouã. Rãmîi în
noi ºi noi în Tine cãci fãrã Tine nu putem face nimic.

Darul ºi harul Duhului Sfînt

ne este mai departe ajutor pentru cîºtigarea
ºi pãstrarea biruinþei noastre

Am vorbit mai înainte despre Jertfa Crucii Mîntuitorului ºi

despre legãtura ce trebuie sã o avem prin aceastã Jertfã clipã de
clipã, cu Dumnezeu, cu Mîntuitorul, cu cerul de sus. Însã aceastã
legãturã nu se poate cîºtiga ºi pãstra decît cu darul ºi harul
Duhului Sfînt. Prin Duhul Sfînt lucreazã Dumnezeu, prin Duhul
Sfînt lucreazã ºi Mîntuitorul. Duhul Sfînt este izvorul darurilor.
Prin Duhul Sfînt ne vin darurile Jertfei de pe Cruce. Duhul pe
care Îl voi trimite de la Tatãl - zicea Isus - va lua din al Meu ºi va
vesti vouã (Ioan 16, 13-15) . Fãrã darul ºi harul Duhului Sfînt
nu este nici biruinþã, nici mîntuire.
Despre Duhul Sfînt se vorbeºte mult ºi în multe feluri în
Sfintele Scripturi. Dar poate cea mai nimeritã icoanã a Duhului
Sfînt este cea de la Ezechiel cap. 37:
Mîna Domnului a venit peste mine, ºi m-a luat în Duhul
Domnului, ºi m-a pus în mijlocul unei vãi pline de oase. M-a
fãcut sã trec pe lîngã ele, de jur împrejur, ºi iatã cã erau foarte
multe pe faþa vãii, ºi erau uscate de tot. El mi-a zis: Fiul omului,
vor putea oare oasele acestea s ã î n vi ez e? E u a m r ã s p uns:
Doamne Dumnezeule, tu ºtii lucrul acesta! El mi-a zis:
Proroceºte despre oasele acestea, ºi spune-le: Oase uscate,
ascultaþi cuvîntul Domnului! Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu
cãtre oasele acestea: Iatã cã voi face sã intre în voi un duh, ºi
veþi învia!
Pag. 570

Vã voi da vine, voi face sã creascã pe voi carne, vã voi acoperi

cu piele, voi pune un duh în voi, ºi veþi învia. ªi veþi ºti cã Eu sînt
Domnul. Am prorocit cum mi se poruncise. ªi pe cînd proroceam,
s-a fãcut un vuiet, ºi iatã cã s-a fãcut o miºcare, ºi oasele s-au
apropiat unele de altele! M-am uitat, ºi iatã cã le-au venit vine,
carnea a crescut, ºi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era
încã duh în ele. El mi-a zis: Proroceºte ºi vorbeºte duhului!
Proroceºte, fiul omului ºi zi duhului: Aºa vorbeºte Domnul
Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vînturi, suflã peste morþii
aceºtia, ca sã învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. ªi a
intrat duhul în ei, ºi au înviat, ºi au stat pe picioare; era o oaste
mare, foarte mare la numãr (Ezec. 37, 1-10). (Chipul de alãturi
aratã aceastã minune).

Nicãieri n-am gãsit în Biblie un loc mai potrivit pentru Oastea

Domnului decît acesta în care se vorbeºte despre o oaste înviatã
din morþi cu suflarea Duhului Sfînt. E parcã acest loc anume fãcut
pentru cei din Oastea Domnului. Oastea Domnului încã este o
oaste înviatã cu puterea Duhului Sfînt. Niºte oase uscate ºi goale
de viaþã eram ºi noi cei din Oastea Domnului... niºte morþi în
patimi ºi fãrãdelegi... niºte morþi care trãiam (Apoc. 3, 1) ... Prin
darul ºi harul Duhului Sfînt ne-am trezit ºi am înviat la o viaþã
nouã.
Însuºirea ºi puterea Duhului Sfînt tocmai aceasta este: viaþa,
o viaþã nouã, o trezire, o înviere la o viaþã nouã. Oriunde S-a
arãtat ºi Se aratã Duhul Sfînt, El a fãcut ºi face un mare rãsunet,
El face o zguduire, o schimbare din temelie a vieþii, El face o
înviere la o viaþã nouã. Oriunde se aratã puterea Duhului Sfînt, se
face o minune ca cea din chipul de mai sus. Minunea din chipul
de mai sus trebuie sã se petreacã ºi în viaþa noastrã cea
sufleteascã, iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului!
 Pag. 571

Aceasta e minunea pe care i-a spus-o Isus noaptea lui Nicodim

cînd îi zicea cã trebuie sã se nascã din nou, cãci altcum nu va
putea intra în Împãrãþia lui Dumnezeu (Ioan cap. 3) . Nicodim
se mira ºi nu înþelegea aceastã naºtere din nou, ºi atunci
Mîntuitorul i-a spus cã naºterea din nou se face cu putere ºi cu
dar de la Duhul Sfînt. De aceastã naºtere din nou, de aceastã
înviere la o viaþã nouã prin harul ºi darul Duhului Sfînt avem
lipsã ºi noi. Fãrã aceastã renaºtere ºi înviere sufleteascã nu este
nici biruinþã, nici mîntuire.
Oastea Domnului a înviat ºi ea multe oase uscate - o oaste
întreagã - cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Peste sate ºi oraºe pline de
oase uscate strigãm ºi noi cu Ezechiel prorocul, acum de ani de
zile Cuvîntul lui Dumnezeu: Oase uscate! ascultaþi Cuvîntul
Domnului!... suflete pierdute, primiþi darul ºi harul Duhului Sfînt
ca sã înviaþi la o viaþã nouã!... Puterea noastrã nu e a noastrã, ci
e a Duhului Sfînt. Fãrã darul ºi harul Duhului Sfînt, nimenea nu
poate fi ostaº biruitor.
Eu de cîte ori citesc scrisorile celor ce se înscriu în Oastea
Domnului, mã rog în gîndul meu zicînd: Duhule Sfinte, oare
cunoºti Tu pe sufletul acesta ºi oare el Te cunoaºte? Oare pana
c a r e a s c r i s a c e s t e r î n d u r i a f o s t î n m î n a Ta , s a u î n m î n a
omului?... lucreazã Tu mai departe în sufletul nostru, cãci fãrã
darul ºi harul Tãu, toatã lucrarea noastrã este zadarnicã...
Dragã cititorule! Iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului!
Uitaþi-vã bine la chipul din pagina de mai sus. El aratã în chip
minunat învier ea l a o viaþã nouã, învierea din moartea cea
sufleteascã, pe care o face darul ºi harul Duhului Sfînt. Dar
precum se vede în chip, aceastã înviere nu cuprinde pe toþi în chip
egal. Unii s-au trezit deplin, alþii sînt numai în trezire. Pe oasele
unora a crescut carne, alþii abia încep a se miºca. Aºa poate cã va
fi ºi în ceata celor din Oastea Domnului. Unii au înviat deplin din
moartea pãcatelor, alþii încep numai a se trezi. Unii stau pe
picioarele lor, alþii abia încep numai a se miºca...
Sã lãsãm iubiþilor ostaºi, sã lãsãm darul ºi harul Duhului Sfînt
sã sufle deplin peste viaþa noastrã ca sã înviem deplin din moartea
pãcatelor. Sã lãsãm vuietul ºi vîntul Duhului Sfînt sã sufle
neîncetat peste Oastea noastrã ca sã fim o oaste de biruitori.
Despre trei viteji pomeneºte Biblia Vechiului Testament.
David a omo r î t p e G o liat, Samson a ucis un pui de leu, iar
Ghedeon a bãtut pe madianiþi. Despre toþi trei se spune cã au
biruit cu puterea Duhului Sfînt. Duhul Domnului a venit peste
D av i d ( 1 S a m u e l 1 6 , 1 3 ) . Du h u l D o mn u l u i a v en i t p es t e
Samson (Judec. 14, 6) . ªi a fost îmbrãcat Ghedeon cu Duhul
Domnului (Judec. 6, 34) .
Aºa sîntem ºi noi în lupta cu vrãjmaºul diavol ºi atacurile lui.
Fãrã puterea Duhului Sfînt, sîntem niºte fiinþe slabe ºi
neputincioase. Însã îndatã ce sufletul nostru e cuprins ºi aprins de
focul Duhului Sfînt, am devenit un erou, un viteaz mare în lupta
contra vrãjmaºului diavol ºi ispitelor lui. Pe cîmpul de luptã al
mîntuirii noastre sufleteºti, pe cîmpul de rãzboi cu ispitele ºi
atacurile vrãjmaºului diavol, nu se poate face nici o vitejie ºi nu
se poate cîºtiga nici o biruinþã decît cu puterea, cu darul ºi harul
Duhului Sfînt.
Pag. 572

Biserica Domnului nostru Isus Hristos

ne este mai departe ajutor pentru cîºtigarea
ºi pãstrarea biruinþei noastre

Despre sfînta bisericã cred cã e de prisos sã vorbesc mai pe

larg. Eu însumi, cel ce scriu aceastã carte, sînt un slujitor al
bisericii lui Hristos. Fiecare creºtin ºtie ce este biserica; ºtie cu
ce daruri ºi chemãri sfinte este înzestratã ºi însãrcinatã. Biserica
administreazã cele 7 taine puse sp r e î n t ãr i r ea º i mîntuirea
sufletelor: taina sf. botez, sf. mir, sf. cuminecãturã, mãrturisirea,
preoþia, nunta ºi maslul.

Dar nu e destul cã cineva cunoaºte biserica, ci trebuie sã se ºi

întãreascã cu darurile pe care le administreazã ea. Nu este destul
ca în mijlocul fiecãrui sat sã stea o bisericã, iar oamenii sã
meargã duminica la crîºmã. Despre creºtinii cei dintîi ne spun
Scripturile cã petreceau în învãþãtura apostolilor, în legãtura
frãþeascã, în frîngerea pîinii, în rugãciuni... în toate zilele erau în
bisericã lãudînd pe Dumnezeu... ºi era una sufletul ºi inima lor
(Fap. Ap. 2, 41-47; 4, 34) . De aceea era atîta putere în viaþa
lor.
 Pag. 573

Biserica este - ºi trebuie sã fie - o bisericã vie, bisericã

învãþãtoare ºi luptãtoare contra rãutãþilor ºi pãcatelor.
Þinem aici sã spunem cã Oastea Domnului nu se amestecã în
lucrurile încredinþate numai preoþilor ºi bisericii. Ea lucreazã în
cadrele aºa numitului apostolat laic. Noi dãm un mare ajutor
preoþilor ºi bisericii, iar în schimb, preoþii vrednici ºi înþelegãtori
ne dau ºi ei sprijinul lor. Î n f r u n t ea cel o r intraþi în Oastea
Domnului avem mulþi preoþi vrednici care în bisericã - ºi afarã de
bisericã - înroleazã ºi instruiesc mereu sufletele pentru lupta cea
mare a mîntuirii sufleteºti.
Oastea Domnului a dat în special bisericii ºi preoþilor un mare
ajutor în combaterea sectarismului. Ea a dat ºi dã sufletelor
flãmînde pãºune duhovniceascã, oprindu-le sã plece în altã parte
(însã în loc de mulþumire pentru acest sprijin, de la Cernãuþi ne-a
venit hulã ºi criticã).

Rugãciunea cea adevãratã

ne este mai departe un dar ºi ajutor pentru cîºtigarea
ºi pãstrarea biruinþei noastre

Precum am mai amintit, omul este ca o cetate încuiatã. De o

parte libertatea voinþei, de altã parte pãcatul ºi duhul aceste lumi,
îl þine pe om într-o cetate încuiatã. Rugãciunea este cheia ce
deschide inima omului pentru Dumnezeu, pentru darurile lui
Dumnezeu. Dumnezeu respectã libertatea voinþei omului. El nu
pune pe noi cu sila darurile Sale. El aºteaptã sã le cerem ºi sã le
luãm. Rugãciunea este o cheie ce descuie în douã laturi. De o
parte descuie cerul de sus ca sã ne dea, iar de altã parte descuie
inima noastrã ca sã ia.
Prin rugãciune, Îi facem lui Dumnezeu un loc alãturi de noi pe
cîmpul nostru de luptã împotriva ispititorului. Rugãciunea atrage
darul ºi ajutorul lui Dumnezeu în cîmpul nostru de luptã contra
ispititorului. De aceea se cutremurã ºi fuge satana de rugãciune.
Satana nu se sperie cînd te hotãrãºti contra pãcatelor. Nu se
sperie nici cînd scrii la Sibiu cã vrei sã intri în Oastea Domnului.
Nu se sperie nici cînd pui medalia Oastei pe piept, dar tremurã ºi
fuge satana cînd îngenunchezi în faþa Crucii Mîntuitorului ºi te
adînceºti cu toatã inima ta în rugãciune de predare Domnului. O,
ce putere mare este rugãciunea! Ea strãbate cerul ºi pãmîntul.
Rugãciunea este cea mai puternicã ofensivã contra diavoleºtilor
gloate. Rugãciunea fugãreºte ºi alungã gloatele satanei, precum
Însuºi Mîntuitorul a zis cã satana cu nimic nu se poate alunga
decît cu post (înfrînare) ºi cu rugãciune (Marcu 9, 29) . Noi
sîntem slabi, fiindcã nu ne rugãm ºi nu ne ºtim ruga cu putere.
Rugãciunea este legãtura noastrã cu cerul, cu Dumnezeu.
Rugãciunea este un telefon sufletesc pe care ni l-a fãcut Crucea
ºi Jertfa Mîntuitorului. Prin Jertfa Crucii Sale, Mîntuitorul ne-a
împãcat cu Dumnezeu; ne-a lãsat un telefon sufletesc prin care
putem cere ºi lua neîncetat tot ce ne trebuie.
Cînd cazi plîngînd în faþa Crucii Mîntuitorului ºi te rogi, ai în
faþa ta un telefon sufletesc care îþi duce la cer toate rugãciunile ºi
cererile tale, iar de acolo îþi aduce dar, tãrie, putere, viaþã ºi tot
ce îþi lipseºte.
Pag. 574

De acest telefon avem cea mai mare lipsã ºi în cîmpul nostru

de luptã cu ispititorul ºi atacurile lui. Cei care aþi fãcut armata,
ºtiþi ce mare însemnãtate are telefonul în vreme de rãzboi.
Telefonul þine legãtura între comandantul luptei ºi între armata
luptãtoare. Prin telefon iau luptãtorii ºtire încotro sã meargã, unde
sã atace. Prin telefon cer muniþie ºi de ale mîncãrii. Prin telefon
strigã sã li se trimitã ajutor cînd sînt copleºiþi de atacul
vrãjmaºului.

Cînd un grup de armatã ºi-a pierdut legãtura telefonicã cu

comanda armatei, atunci ºi-a pierdut tot rostul, ºi-a pierdut
cumpãtul, orientarea, ºi-a pierdut orice nãdejde de biruinþã ºi în
orice clipã e ameninþat sã fie prins de armata vrãjmaºã.
 Pag. 575

Întocmai aºa se petrec lucrurile ºi pe cîmpul nostru de luptã

s u f l et eas cã cu i s p i t i t o r u l º i atacurile lui. Rugãciunea est e
telefonul sufletesc care þine legãturã între noi, luptãtorii, ºi între
Marele nostru Comandant, Isus Biruitorul.
Prin acest telefon cerem ºi primim tot ce ne trebuie pentru
darul biruinþei. Prin acest telefon cerem ºi luãm dar, putere,
muniþie. Prin acest telefon cerem sã ni se trimitã ajutor cînd
simþim cã vrãjmaºul ne atacã mai înverºunat. ªi ajutorul îndatã ne
vine. Aceastã legãturã telefonicã este taina biruinþei noastre. Cînd
am pierdut aceastã legãturã, cînd ni s-a stricat acest telefon, am
pierdut tot rostul luptei, am pierdut orientarea, am pierdut
puterea, am pierdut biruinþa...
O, ce dar mare este nouã rugãciunea în cîmpul de luptã cu
ispititorul! O, ce putere mare este rugãciunea peste tot în viaþa
noastrã de creºtini!
Prin rugãciune ni Se descoperã Domnul ºi voinþa Lui ºi
vorbeºte sufletului nostru într-o limbã minunatã pe care lumea nu
o înþelege. Cînd noi ne rugãm cu adevãrat, sîntem în Dumnezeu
ºi Dumnezeu în noi, întocmai cum un burete cufundat în apã, este
în apã ºi apa în el.
Sufletul rugãciunii este Duhul Sfînt. Sã-L rugãm pe Duhul
Sfînt sã ne înveþe a ne ruga cu putere.
Biblia ne spune cã odinioarã israelienii fiind în luptã cu
vrãjmaºii, Moise stãtea pe vîrful unui munte cu mîinile ridicate
spre cer, în semn de rugãciune. Armata israelienilor biruia pînã
Moise îºi þinea mîinile în sus, dar îndatã ce îºi lãsa mîinile în jos,
biruiau vrãjmaºii (Exod 17, 9-14) .
Aºa e, dragã cititorule ºi în viaþa noastrã. ªi noi sîntem în
luptã, într-o luptã mare ºi neîncetatã cu vrãjmaºul diavol, cu
ispitele, patimile, înºelãciunile ºi pãcatele acestei lumi. Pînã cînd
stai ºi tu cu mîinile în sus, - pînã cînd petreci o viaþã de rugãciune
- biruieºti pãcatul, dar îndatã ce laºi mîinile în jos - îndatã ce
slãbeºti cu rugãciunea - te biruie patimile ºi pãcatele.
Nu lãsaþi mîinile în jos, nu slãbiþi cu rîvna ºi cu rugãciunea.
Despre Moise ne spune Biblia cã a þinut mîinile ridicate toatã
ziua, de dimineaþã pînã la apusul soarelui. Toatã ziua acestei vieþi
sã o petrecem ºi noi cu mîinile ridicate, adicã în rugãciune. De
dimineaþa copilãriei pînã la apusul soarelui sã þinem mîinile în
sus.
Grecii cei vechi aveau o legendã despre un uriaº cu numele
Anteu, pe care nimeni nu-l putea birui, pentru cã Anteu avea un
dar: în decursul luptei, de cîte ori atingea pãmîntul, el cãpãta
putere nouã ºi biruia pe cei ce se mãsurau cu el. Un astfel de dar
ne dã ºi nouã rugãciunea. ªi noi sîntem într-o luptã neîncetatã cu
ispitele ºi patimile acestei lumi. În aceastã luptã, ca oarecînd
Anteu, ni s-a dat ºi nouã darul sã atingem mereu cerul prin
rugãciunile noastre ºi din aceastã atingere sã primim putere nouã
ºi biruinþã asupra ispitelor ºi patimilor. Cîþi însã folosesc acest
dar?
Pag. 576

Într-un loc ne spun Evangheliile cã ucenicii n-au putut izgoni

pe diavolul dintr-un tînãr îndrãcit. Au încercat ºi n-au izbutit.
Atunci vine Isus, îi cheamã la o parte ºi îi mustrã blînd pentru
puþina lor credinþã ºi le spune cã acest soi de draci nu iese decît
prin post ºi rugãciune (Matei 14, 20; Marcu 9, 14) .
O, de am înþelege ºi noi mustrarea Domnului! Diavolul s-a
împotrivit ucenicilor; el se împotriveºte ºi nouã ºi nu poate fi
biruit decît printr-o credinþã vie ºi lucrãtoare ºi printr-o viaþã de
rugãciune.
Rugãciunea, adevãrata rugãciune, îl pune pe fugã pe satana.
Prin rugãciune Îl atragem pe Isus Biruitorul în cîmpul nostru de
luptã; prin rugãciune cãpãtãm o atingere cu Dumnezeu, cu Isus
Biruitorul ºi prin aceastã atingere ne vine biruinþa. De aceea
satana se teme de rugãciune. El nu poate sta în faþa ei. El fuge
îngrozit din faþa rugãciunii. Cîþi însã folosesc darul rugãciunii?
Viaþa noastrã este aºa de slabã faþã de atacurile vrãjmaºului
diavol tocmai fiindcã nu ne rugãm ºi nu ne ºtim ruga cu putere.

Veniþi în Grãdina Gheþimani

sã-L vedem pe Domnul rugîndu-Se

Sã luãm pildã de rugãciune de la Marele nostru Învãþãtor.

Viaþa Lui întreagã a fost o viaþã de rugãciune. Prin rugãciune

vorbea neîncetat cu Tatãl Sãu ºi κi lua putere pentru sãvîrºirea
marii lucrãri ce I se încredinþase. În toate împrejurãrile
Mîntuitorul κi apãra cu îndîrjire ceasurile Lui de rugãciune. Din
faþa gloatei Se retrãgea în pustie sã Se roage (Marcu 1, 35).
 Pag. 577

În faþa tuturor greutãþilor, Mîntuitorul Se ruga. Cînd era defãimat,

Se ruga; cînd era obosit Se ruga; cînd avea de luat o hotãrîre Se
ruga. Om fãrã casã, umblãtor pe drumuri, El Se ruga oriunde,
cãutînd sã Se retragã de zarva pãmîntului. Rugãciunea Lui nu era
o deprindere, ci o putere. Aºa ar trebui sã fie ºi rugãciunea
noastrã. Pentru viaþa noastrã cea sufleteascã, rugãciunea ar trebui
sã fie ca pîinea ce o mîncãm, ca aerul ce-l rãsuflãm ºi ca apa ce
o bem. Cîþi însã cunosc puterea rugãciunii? Nopþi întregi le
petrecea Mîntuitorul în rugãciune. Iar noaptea ieºind, petrecea
rugîndu-Se în Muntele Mãslinilor (Luca 21, 37) . Era Fiul lui
Dumnezeu ºi totuºi avea lipsã sã Se întãreascã prin rugãciune.
Noi sîntem niºte bieþi oameni neputincioºi ºi totuºi nu umblãm
dupã darul ºi puterea rugãciunii. Oare cîte din nopþile vieþii
noastre le petrecem în rugãciune ºi cîte în beþii, ospeþe, chefuri ºi
j o c u r i ? A h , c e p u t e r e e s t e r u g ã c i u n e a ! Ve n i þ i î n G r ã d i n a
Gheþimani sã-L vedem pe Domnul rugîndu-Se. Veniþi sã-L vedem
pe Fiul lui Dumnezeu cu cîtã stãruinþã Se roagã. ªi rugîndu-Se,
se fãcuse sudoarea Lui ca picãturile de sînge ce picã pe pãmînt...
Fratele meu, te rogi tu?

Sfînta Scripturã (Biblia)

ne este mai departe un dar ºi ajutor
pentru cîºtigarea ºi pãstrarea biruinþei noastre

Sfînta Scripturã nu este o carte ca ºi oricare alta. Ea este o

carte a lui Dumnezeu; o carte prin care Dumnezeu vorbeºte despre
El ºi planurile Lui. Biblia este o carte prin care Dumnezeu ªi-a
descoperit planurile Lui ºi planul cel mare al mîntuirii noastre. De
aceea zi cea M î n t u i t o r u l : C er cet aþ i S cr i p t u r i l e c ã c i acel ea
mãrturisesc despre Mine ºi în ele socotiþi cã aveþi viaþa veºnicã
(Ioan 5, 39) .
Pag. 578

Dar Biblia nu este numai o carte de cunoaºtere a planurilor ºi

învãþãturilor lui Dumnezeu, ci mai presus de aceasta, Biblia este
o carte plinã de putere, de dar ºi har. Cercetaþi Scripturile cãci în
cuvintele lor este ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În
cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul
lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuºi. Cuvintele Scripturilor sînt
ca un foc ce aprinde inima ºi rãrunchii (Psalm 73) . Cuvîntul
Scripturilor e ploaia ce se pogoarã din cer ºi nu se întoarce pînã
nu adapã pãmîntul ºi-l face de rodeºte (Isaia 55, 10) . Cînd
citeºti Scripturile cu credinþã ºi cu dor de mîntuire sufleteascã,
stai sub ploaia darului de sus, stai sub o revãrsare de dar, stai sub
o putere ce lucreazã în tine. Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi
lucrãtor, mai ascuþit decît orice sabie cu douã tãiºuri...
(Evrei 4, 12) . Acest Cuvînt viu ºi lucrãtor Se aflã în Scripturã
ºi cine se hrãneºte cu El, capãtã dar ºi putere.
Nu este pe suprafaþa pãmîntului o carte mai cu putere decît
Sfînta Scripturã ºi în special Scriptura Noului Testament, adicã
Evangheliile ºi epistolele apostolilor.
Despre creºtinii cei dintîi spune Biblia cã în fiecare zi
petreceau cercetînd Scripturile (Fap. Ap. 17, 11) , de aceea era
atîta putere în viaþa lor. Biblia e o hranã zilnicã a sufletului. Eu
citesc în fiecare zi în Biblie pentru cã ea este o lipsã a vieþii mele
întocmai ca apa ce o beau, aer u l ce-l rãsuflu ºi pîinea ce o
mãnînc.
Un creºtin cititor fãrã Biblie este ca un meseriaº fãrã unelte de
lucru. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentru croitor,
ciocanul pentru fierar, aceea trebuie sã fie ºi Biblia pentru un
creºtin.
Un ostaº al Domnului fãrã Biblie este ca un soldat fãrã puºcã.
Ah, ce lucru dureros este un creºtin ce ºtie carte ºi nu cunoaºte
Biblia, Sfînta Scripturã! Dacã Biblia ar avea grai, ea ar striga:
Oameni buni, eu sînt Cartea lui Dumnezeu: citiþi-mã! Eu sînt
descoperirea lui Dumnezeu: cercetaþi-mã! Eu sînt Cartea vieþii:
iubiþi-mã! Dumnezeu este Autorul meu: cercetaþi-mã ºi veþi afla
în mine pe Dumnezeu; veþi afla toate încercãrile ºi lucrãrile ce
le-a fãcut dragostea lui Dumnezeu în decursul veacurilor pentru
mîntuirea voastrã a pãcãtoºilor... veþi afla în mine drumul cel lung
ce l-a fãcut Dumnezeirea de-a lungul veacurilor pentru mîntuirea
neamului omenesc...
Cînd ne vom înfãþiºa la Judecata de Apoi, una din întrebãrile
ce ni se vor pune, va fi ºi aceasta:
- Fiule, ai citit tu Cartea mea, Biblia?
- Nici n-am auzit de cartea asta - va rãspunde cel pãcãtos.
- Þi-am trimis anume o carte - va zice Domnul - în care te
înºtiinþam despre iertarea ce þi se dã prin Jertfa Fiului Meu...
- N-am apucat sã desfac aceastã carte - va rãspunde cel
pãcãtos.
Va fi vai de el ºi de toþi care nu vor putea da un alt rãspuns la
aceste întrebãri!...
 Pag. 579

Veniþi cã iatã, gata sînt toate...

Am arãtat care sînt darurile sufleteºti cu care îl putem birui pe

ispititorul ºi atacurile lui: Golg o t a, D u h u l S f î n t , biserica,
rugãciunea, Biblia... În afarã de acestea, mai sînt încã ºi alte
multe daruri, cãci Dumnezeu e plin de dragoste pentru mîntuirea
noastrã. În noaptea Cinei celei de tainã, cînd se apropia
rãstignirea, Mîntuitorul a folosit de 6 ori cuvintele a cere ºi a lua
în starea Lui de vorbã cu ucenicii. Orice veþi cere în Numele Meu,
voi face... orice veþi cere de la Tatãl, vi se va da vouã... cereþi ºi
veþi cãpãta... în ziua aceea veþi cere în Numele Meu... etc.
(Ioan 14, 16) . Aici este taina biruinþei noastre: sã cerem ºi sã
luãm darurile pe care ni le îmbie Domnul. Darurile Domnului
pentru noi n-au nici un preþ dacã nu le primim ºi nu le folosim.
Ca ºi în pilda cu Cina cea mare din Evanghelie
(Luca 14, 16-24) , Domnul ne cheamã sã luãm darurile ce ni le-a
cîºtigat. Veniþi cã iatã gata sînt toate! O, ce dulce este aceastã
chemare, dar ºi plinã de fior. Veniþi cãci toate sînt gata - ne zice
ºi nouã Tatãl ceresc... totul am fãcut pentru viaþa ºi mîntuirea
voastrã... veniþi cã e gata Jertfa Fiului Meu... veniþi cã v-am iertat
prin Jertfa Fiului Meu...
Veniþi cã totul e gata - ne zice ºi Isus Mîntuitorul - veniþi cãci
iatã am suit Golgota... veniþi cãci iatã cuiele au trecut prin mîinile
ºi picioarele Mele... veniþi cã suliþa a strãpuns coasta Mea... totul
e gata, toate am suferit pentru voi ºi mîntuirea voastrã... veniþi ºi
luaþi dar de biruinþã ºi de mîntuire...

Îndrãzniþi cãci Eu am biruit lumea

Domnul vrea sã fie tot omul biruitor asupra ispitelor satanei.

Domnul Isus vrea sã-L urmãm pe calea biruinþei Lui. El are lipsã
de biruitori, de oameni care sã calce pe urmele Lui. ªi nu numai
vrea acest lucru, ci Domnul ne îmbie ºi cu ajutor sã putem fi ºi
noi biruitori. Isus Mîntuitorul pentru aceasta a venit în lume ca sã
ne cîºtige darul biruinþei. El a biruit pe satana ºi ne-a cucerit
izbãvirea de sub puterea satanei. El ne pune la îndemînã tot
cîºtigul Lui ºi toatã biruinþa Lui cea strãlucitoare.
Iatã cã v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii
ºi peste toatã puterea vrãjmaºului ºi nimic nu vã va putea vãtãma
(Luca 10, 19) .
Însã cîºtigul biruinþei Lui pentru noi numai atunci are preþ
dacã îl primim ºi îl folosim ca ºi al nostru. Fãrã primirea acestui
cîºtig nu putem cîºtiga biruinþã. Noi trãim veºnic într-un cîmp de
luptã; noi stãm neîncetat în rãzboi cu ispititorul ºi gloatele lui. În
acest rãzboi noi singuri sîntem mai slabi ca vrãjmaºul. El ne
biruie cu vicleºugul ce-l are. Însã biruim gloatele duºmane ºi le
punem pe fugã cînd în fruntea noastrã stã Isus Biruitorul, cînd
luptãm sub steagul Domnului Isus. Noi biruim prin biruinþa Lui.
Ne facem biruitori prin biruinþa Lui.
Evangheliile ne spun cã în noaptea cea din urmã, în noaptea
cea neagrã a vieþii Mîntuitorului, ucenicii stãteau abãtuþi ºi
îngînduraþi. Isus i-a îmbãrbãtat atunci cu cuvintele: Îndrãzniþi cãci
Eu am biruit lumea! (Ioan 16, 33) .
Pag. 580

Ah, ce cîntec dulce este acesta! Un cîntec ceresc este acesta.

El ar trebui sã rãsune din om în om, din sat în sat, din þarã în þarã.
El ar trebui sã rãsune în toatã lumea. El ar trebui sã fie cîntarea
de bucurie ºi de biruinþã a creºtinilor.
Prin cuvintele de mai sus, Mîntuitorul ne-a dat o chezãºie de
biruinþã. Cei ce luptãm pentru mîntuirea sufletului ºi pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu, nu sîntem singuri. În fruntea noastrã stã
Isus Biruitorul. ªi dacã El este cu noi, trebuie sã învingem. ªi
dacã Duhul Lui este cu noi, trebuie sã învingem. ªi dacã
dragostea Lui e cu noi, trebuie sã învingem!

Cum s-a început miºcarea cu Oastea Domnului

Planul cu Oastea Domnului a ieºit la Anul Nou 1923. A ieºit

dintr-o rugãciune. Mîhnit în sufletul meu de felul pãgîn ºi pãcãtos
cum trec creºtinii dintr-un an într-altul cu beþii ºi îmbãtãri de cap,
m-am rugat Bunului Dumnezeu sã ne dea o putere mai multã
contra întunericului, contra rãutãþilor ºi contra vrãjmaºului diavol.
Rugãciunea s-a prefãcut - sau mai bine zis - Domnul a
prefãcut-o - într-un fel de chemare la o hotãrîre contra beþiilor ºi
sudalmelor. Aceastã chemare s-a publicat în numãrul de Anul Nou
1923 al Luminii Satelor, însoþitã de o Hotãrîre, un legãmînt contra
beþiilor ºi sudalmelor. Chemarea spunea între altele:
Veniþi sã facem o intrare creºtineascã în Anul cel Nou. Avem
noi românii douã mari pãcate care mai ales ne stricã sufletul ºi
traiul cel creºtinesc: sudalma ºi beþia.
Veniþi sã facem o hotãrîre ºi o întovãrãºire de luptã împotriva
lor ca sã le scoatem din casa noastrã, din traiul nostru ºi al
vecinilor noºtri.
Chemarea a rãzbit în suflete. Era venitã ºi pornitã de la
Domnul de sus. Valurile ei au crescut an de an. Azi, Oastea
Domnului are ostaºi în toatã þara.
Dar Oastea Domnului a crescut nu numai cu numãrul, ci a
crescut ºi în darul lui Dumnezeu. Azi, Oastea Domnului nu e
numai o miºcare antialcoolicã, ci e o mare miºcare de renaºtere
sufleteascã, de înnoire ºi primenire a vieþii celei sufleteºti ºi
creºtineºti.
Contrar altor societãþi, Oastea Domnului n-a pãºit în lume cu
statute ºi regulamente. Ea þine sã sloboadã mai întîi izvorul apelor
vii cãci fãrã de aceste ape, toate sãpãturile regulamentelor n-ajung
nimic. Revãrsarea apelor vii îºi sapã ea singurã albia.
Dãm totuºi în paginile urmãtoare cîteva din principalele reguli
ale Oastei Domnului.
 Pag. 581

Cîteva reguli pentru cei care au intrat

ºi cei care vreau sã intre în Oastea Domnului

Þinem sã spunem îndatã cã Oastea Domnului nu e o înºirare de

reguli ºi regulamente lungi despre tot ce trebuie sã facã ºi ce sã
nu facã cei care au intrat ºi cei ce vreau sã intre în Oaste. În
d eo sebire de acestea, noi punem apãsul pe adîncirea vieþii
sufleteºti, pe adîncirea în Evanghelie, pe întãrirea ºi creºterea
neîncetatã în darul lui Dumnezeu, pe dospirea vieþii cu aluatul
Evangheliei, pe o arãturã mai adîncã în pãmîntul inimii noastre.
Fãrã de acestea, toate regulamentele ºi poruncile sînt sarcini grele
de purtat (Luca 11, 46) ; sînt numai spãlarea pe dinafarã a
blidelor ( L u c a 1 1 , 3 9 ) ; sînt litera care omoarã, pentru cã
lipseºte din ea duhul care dã viaþã ºi dã omului dar ºi putere sã
iese din pãcate (2 Cor. 8, 10) . Cea mai slabã predicã e aceea
care întruna tot spune: Fã ceea ºi ceea, ºi nu fã ceea ºi ceea... Cei
mai mulþi oameni cunosc rãul, dar n-au putere sã facã binele. De
aceastã putere au lipsã.
Vom da ºi noi anumite reguli ºi regulamente, dar ne vom sili
ca aceste ordine ºi regulamente sã fie însoþite ºi de duhul care sã
le dea putere. Vom da pe scurt numai principalele cerinþe ºi reguli
ce se cer de la cei care au intrat ºi de la cei care vreau sã intre în
Oastea Domnului.

Cine intrã în armatã, începe o viaþã nouã...

Cel dintîi paragraf, cea dintîi cerinþã pentru un ostaº al

Domnului o vom spune în legãturã cu o asemãnare. Cînd cineva
e recrutat ºi pleacã la armatã, o rupe dintr-o datã cu traiul ce l-a
avut. Îndatã ce intrã la armatã, el începe o altfel de viaþã, un altfel
de trai; el începe un fel nou de a trãi; el începe o viaþã nouã.
Aceasta e cea dintîi cerinþã ºi pentru cei din Oastea Domnului.
Cînd pleci sã intri în Oastea Domnului, trebuie sã o rupi dintr-o
datã cu felul de trai ce l-ai avut. Trebuie sã începi o altfel de
viaþã; o viaþã nouã, o viaþã schimbatã. Cea dintîi cerinþã a intrãrii
în Oastea Domnului este ruperea dintr-o datã cu duhul acestei
lumi ºi cu pãcatele. Aþi vãzut feciorii cînd pleacã la armatã cum
îºi iau rãmas bun ºi se despart de fetele din sat? Aºa ºi cei ce
p l e a c ã î n O a s t e a D o mn u l u i , t r eb u i e s ã s e d es p ar t ã p e n t r u
totdeauna de cele 7 fete ale diavolului: trufia, desfrînarea, pizma,
lãcomia (între care e ºi beþia), mînia, zgîrcenia, lenea.
O intrare în Oastea Domnului fãrã schimbarea vieþii n-ajunge
nimic. Aceasta e schimbarea cea mare ce l-a ajuns pe Saul în
drumul Damascului ºi din Saul l-a fãcut Pavel, din prigonitor,
apostol. Aceasta e schimbarea cea mare care trebuie sã dea ºi
celor ce intrã în Oastea Domnului, altã inimã ºi altã simþire, alþi
ochi ºi altã vedere, altã gurã ºi alte vorbe, alte picioare ºi alte
umblãri. Aceasta e schimbarea cea mare pe care o cerea
Mîntuitorul lui Nicodim spunîndu-i cã trebuie sã se nascã din nou
(Ioan 3, 14) ; sã înceapã o viaþã nouã.
Pag. 582

ªtii tu ce înseamnã a te naºte din nou? A te naºte din nou

înseamnã cuvintele sf. Ioan Gurã de Aur: Nu e de ajuns sã te naºti
creºtin, ci trebuie sã te ºi faci creºtin. A te naºte înseamnã sã-þi
faci o legãturã vie cu Mîntuitorul, înseamnã sã înþelegi ºi sã
primeºti darul Crucii de pe Golgota ºi prin acest dar omul tãu cel
vechi sã se rãstigneascã împreunã cu Isus (Rom. 6, 6) ... ca sã
mori faþã de pãcat ºi sã viezi lui Dumnezeu prin Isus Hristos
(Rom. 6, 11) .
A te naºte din nou înseamnã a pune aluat nou în fãina vieþii
tale, din care sã iese o viaþã nouã, o frãmîntãturã nouã
(1 Cor. 5, 7; 2 Cor. 5, 17) .
Însã aceastã schimbare a vieþii, aceastã renaºtere sufleteascã o
poþi face numai cu dar de sus: cu darul ºi puterea Duhului. Cînd
cineva se hotãrãºte sã intre în Oastea Domnului, el face numai
începutul. Peste acest început trebuie sã se pogoare darul ºi harul
Duhului Sfînt, iar acest dar se pogoarã numai dacã omul stãruie
în hotãrîrea luatã ºi îngenuncheazã mereu cu ea în faþa Crucii
pentru a fi sigilatã ºi întãritã cu Sîngele Mîntuitorului.
Aceasta e cea dintîi cerinþã a celor ce intrã în Oastea
Domnului. E cea mai grea, dar ºi cea mai ducãtoare la izbînzi
pentru cei ce trec cu bine prin ea.

De la cel ce intrã în armatã se cere

supunere ºi ascultare necondiþionatã...

A doua cerinþã pentru cei din Oastea Domnului o scoatem tot

din asemãnarea de mai sus. Cînd a intrat cineva în armata þãrii,
l u c r u l c e l d i n t î i ce i s e cer e es t e: a s c u l t a r e a º i s u p u n e r e a
necondiþionatã. Acelaºi lucru se cere ºi pentru cei intraþi în
Oastea Domnului; ascultare ºi spunere în toate faþã de Dumnezeu.
Cel intrat în armatã, nu mai este stãpîn peste voile ºi umblãrile
lui. El stã în toate sub ascultarea ºi ordinele mai marilor sãi. Aºa
ºi cel intrat în Oastea Domnului: din clipa în care a intrat în
Oaste, nu mai porunceºte el peste voile ºi umblãrile lui, ci
Domnul. Trebuie sã stea în toate sub ascultarea ºi ordinele
Domnului. Nu puteþi sluji la doi domni: ºi lui Dumnezeu ºi lui
mamona, a zis Mîntuitorul (Luca 16, 13) . Cel ce intrã în Oastea
Domnului, trebuie sã slujeascã numai Domnului, altcum intrarea
lui în Oaste, n-ajunge nimic. Nimenea slujind ca ostaº nu se
încurcã cu lucruri lumeºti, dacã vrea sã placã Celui ce l-a scris la
Oaste (2 Tim. 2, 4) .
Sã luãm pildã de ascultare de la Mîntuitorul. Întreaga viaþã a
Mîntuitorului a fost viaþã de ascultare faþã de Tatãl Sãu; de o
ascultare pînã la moartea Crucii. Peste aceastã ascultare se
pogoarã darul ºi harul Duhului Sfînt. Cînd trãieºti o viaþã de
ascultare, de supunere ºi de încredere în Domnul, viaþa ta ajunge
sub darul ºi cîrmuirea Duhului Sfînt.
 Pag. 583

Cel ce intrã în armatã,

se apucã de meºteºugul armatei...

A treia cerinþã a celor ce intrã în Oastea Domnului, o scoatem

tot din asemãnarea de mai sus. Cel ce intrã în armatã, se apucã
îndatã de meºteºugul armatei. Începe mai întîi sã înveþe diferitele
miºcãri mai mici ºi mai uºoare. Învaþã apoi sã cunoascã diferitele
arme, cu tainele ºi puterea lor. În fiecare zi face deprindere,
exerciþiu. Pe urmã, dupã ce a învãþat miºcãrile ºi armele, învaþã
tainele apãrãrii ºi atacurilor faþã de vrãjmaºi.
Aceste lucruri se cer - în înþeles sufletesc - ºi de la cei care
intrã în Oastea Domnului. Îndatã ce a intrat cineva în Oastea
Domnului, trebuie sã se apuce de meºteºugul de a se face un bun
ostaº al lui Hristos. Va începe întîi cu lucruri mai uºoare ca sã
poatã apoi creºte zi de zi în darul lui Dumnezeu. Va face în
fiecare zi exerciþiu: rugãciune. Va citi Biblia, dacã e cititor de
carte. Fiecare ostaº cititor sã-ºi aibã Biblia, Sfînta Scripturã, ca
pe o armã puternicã. ªi nu numai sã o aibã, ci sã ºi înveþe tainele
ei citind-o regulat ºi cu credinþã. Cel intrat în Oastea Domnului
va folosi tot ceea ce îi poate fi de ajutor ºi întãrire sufleteascã în
lupta ce o are sã o ducã (cãrþi, foi religioase, etc.).

Un ostaº al Domnului trebuie sã fie activ, luptãtor...

Un ostaº al Domnului trebuie sã fie activ. Sã fie în neîncetatã

luptã contra atacurilor vrãjmaºului diavol; sã lupte neîncetat
pentru lãþirea Împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmînt ºi sã lupte ºi
pentru atragerea altora în fronturile mîntuirii sufleteºti.
Dacã cei ce trãiesc o viaþã ostãºeascã - zice sf. Ioan Gurã de
Aur - se duc îndatã unde-i cheamã trîmbiþa rãzboiului, cu atît mai
mult trebuie a ne pregãti ºi noi care sîntem ostaºi ai lui Hristos ºi
a ne pune în rînd de bãtaie în faþa patimilor (Omilia Evrei) .
Dupã ce ai intrat în Oastea Domnului trebuie sã-þi dai seama
cã eºti în declaraþie de rãzboi cu diavolul, cu patimile ºi poftele
acestei lumi. Ca un ostaº voinic, trebuie sã fii întruna înarmat,
treaz, deºtept, veºnic aºteptînd pe duºmanul! De cîte ori ne
cheamã trîmbiþa privegherii, iute te pregãteºte de luptã ºi te
aruncã cu tot curajul în luptã, rupe falanga (rîndul) duºmanilor,
taie puternic faþa diavolului ºi pune mîna pe trofee (biruinþã).

Din învãþãturile sf. Ioan Gurã de Aur, Omilia Evrei.

Pag. 584

Un ostaº al Domnului trebuie sã fie o sare

ce sãreazã, un aluat ce dospeºte

Voi sînteþi sarea pãmîntului - zicea Isus cãtre ucenicii Sãi. ªi

tu, dragã suflete, poþi fi ºi te poþi face o astfel de sare.
Mare putere are sarea! Învãþaþii spun cã puterea sãrii stã în
felul cum e alcãtuitã. Sarea e alcãtuitã din douã feluri de materii:
una se cheamã clor ºi e o otravã puternicã, iar alta e natrium ºi e
bunã. Din contopirea acestor materii a ieºit un lucru atît de bun.
E plinã de înþeles aceastã alcãtuire. Aºa se face ºi un creºtin sarea
p ã m î n t u l u i : f i r e a l u i c e a p ãcãt o as ã s e î mp r e u n ã c u J e r t f a
Domnului, cu Sîngele Domnului de pe Cruce ºi din aceastã
împreunare omul se face o sare binecuvîntatã. Tot creºtinul care
a primit cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi trãieºte cu El ºi Evanghelia
Lui este o sare binecuvîntatã care împiedicã stricãciunea acestei
vieþi prin pilda cea bunã a vorbelor sale, a vieþii sale, a faptelor
sale.
ªi tu, iubite cititorule, poþi fi ºi te poþi face o astfel de sare
binecuvîntatã. Dintr-o otravã ºi dintr-un om stricat ºi pãcãtos, te
poþi face o sare binecuvîntatã dacã primeºti pe Mîntuitorul ºi te
hotãrãºti la o viaþã nouã cu El. Numai cine L-a primit cu adevãrat
pe Isus Mîntuitorul, poate lumina ºi poate sãra ºi pe alþii.
Un ostaº al Domnului trebuie sã fie un aluat dospitor. Dupã ce
ºi-a dospit viaþa lui cu aluat nou, trebuie sã dospeascã ºi viaþa
altora. Sã facã acest lucru cu predica vieþii sale. Aºa sã trãiascã
un ostaº al Domnului ca vãzînd ºi alþii faptele sale ºi purtãrile
sale cele bune, sã ia îndemn de a intra în Oastea Domnului.

Sã aducem suflete la Mîntuitorul

Un ostaº al Domnului dupã ce a aflat pe Mîntuitorul ºi

rosturile vieþii sale sufleteºti, va cãu t a n eî n cet at , cu toate
prilejurile sã aducã ºi pe alþii la Mîntuitorul.
Despre cum sã aducem suflete la Mîntuitorul, voi scrie pe larg
într-alt loc.
Un ostaº al lui Hristos - zice sf. Ioan Gurã de Aur - trebuie sã
lupte ºi pentru alþii.

Despre prãznuirea duminicii ºi sãrbãtorilor

Din ziua Domnului, din ziua duminicii, din ziua sufletului,

diavolul a fãcut în zilele noastre ziua lui, ziua pãcatului. Un ostaº
al Domnului va lupta neîncetat ca ziua Domnului, ziua duminicii
sã devinã iar ceea ce a fost: ziua sufletului, zi de mãrire ºi de
laudã lui Dumnezeu.
Ziua duminicii va fi pentru un ostaº al Domnului zi de odihnã
sfîntã Domnului în care nu va lucra nimic nici el, nici feciorul lui,
nici fata, nici slujnica lui (Exod 2, 10) . Ziua Domnului trebuie
sã fie pentru un ostaº zi de îngrijire ºi de hrãnire a sufletului.
Spre acest scop va cerceta biserica, va citi din Sf. Scripturã, se va
ruga... va face tot ceea ce e spre întãrirea sufletului sãu. Unde sînt
mai mulþi ostaºi se vor aduna la un loc sã citeascã, sã cînte
împreunã cîntãri religioase.
 Pag. 585

În ziua Domnului, un ostaº al Domnului nu se va duce nici

într-o strînsurã unde stãpîneºte duhul acestei lumi, duhul cel
lumesc.

Cîteva din opreliºtile pe care le pune Oastea Domnului

Þin ºi aici sã spun îndatã cã Oastea Domnului nu e numai o

luptã contra beþiilor ºi sudalmelor, ci e o luptã contra tuturor
patimilor rele pentru cã fiecare patimã rea este un fel de beþie.
Oare mînia nu este ºi ea un fel de beþie? ªi oare desfrînarea nu
este ºi ea un fel de beþie? ªi oare lãcomia, zgîrcenia, pizma nu
sînt ºi ele tot un fel de beþii? Un bun ostaº al lui Hristos trebuie
sã se fereascã de toate cele 7 pãcate grele, de moarte: trufia,
desfrînarea, pizma, lãcomia între care e ºi beþia, hoþia, iubirea de
argint, mînia, zgîrcenia, lenea.
Lupta noastrã e îndreptatã mai ales contra beþiilor ºi
înjurãturilor dupã ce mai ales aceste douã patimi fac stricãciunile
cele mai mari în popor ºi dupã ce cu aceste douã patimi cîºtigã
satana cele mai multe suflete.

Reguli cu privire la bãuturile alcoolice

Cu privire la bãuturile alcoolice, regulile Oastei sînt

urmãtoarele:
Un bun ostaº al Domnului face cel mai bine dacã se rupe
dintr-odatã cu totul de orice fel de bãuturi alcoolice. Omul poate
trãi ºi fãrã bãuturi îmbãtãtoare (ba încã trãieºte mai mult ºi mai
bine). În America sînt oprite cu totul bãuturile alcoolice, de
aproape 10 ani, dar încã nimeni n-a murit din pricina asta.
Avîndu-se în vedere faptul cã în þara noastrã sînt peste 500 de
mii de podgoreni pentru care ar fi prea grea opreliºtea sã nu-ºi
guste vinul; li s-ar închide cu totul uºa intrãrii în miºcarea noastrã
religioasã; avîndu-se în vedere ºi faptul cã ap. Pavel a sfãtuit pe
Timotei sã foloseascã puþin vin pentru desele sale îmbolnãviri
(1 Tim. 5, 23) ... lãsãm ºi noi folosinþa unui pahar de vin curat.
Punem însã îndatã condiþia ca acest pahar sã nu treacã în alte
pahare, sã nu fie o uºã deschisã spre alte pahare, spre beþie.
Punem îndatã aici cuvintele sf. Ioan Gurã de Aur: Vinul este de
la Dumnezeu, beþia de la diavolul... cel dintîi pahar este al lui
Dumnezeu, celelalte ale diavolului. Un pahar de vin este destul
pentru caz de ostenealã ºi boalã.
Oastea Domnului opreºte cu totul de la orice fel de bãuturi
alcoolice:
1 - Pe cei pãtimaºi, pe cei beþivi, pentru cã în cei pãtimaºi
bãutura a stricat cu totul orice hotar de oprire ºi stãpînire. Pentru
beþiv, cel dintîi pahar deschide larg uºa spre beþie.
Pentru cei pãtimaºi nu este o altã cale de scãpare decît ruperea
cu orice fel de bãuturã pentru vecii vecilor.
Pag. 586

2 - Oastea Domnului opreºte apoi de la orice fel de bãuturi

alcoolice pe toþi cei necãsãtoriþi (fie juni, fie vãduvi), pentru cã
aceºtia trebuie sã stãruiascã în virtutea înfrînãrii poftelor.
Bãuturile alcoolice sînt cel mai mare duºman al acestei virtuþi.
Virtutea înfrînãrii poftelor se potriveºte cu alcoolul întocmai ca
uleiul cu focul. E ca ºi cînd ai pune ulei în foc. Nu beþi vin în
care este desfrînare, zice ap. Pavel (Efes. 5, 18) .
Un ostaº al Domnului nu va bea nici un fel de bãuturi curat
spirtoase (rachiuri, spirt, etc), pentru cã acestea cuprind alcoolul
curat ºi duc repede la patima beþiei ºi la tîmpenie trupeascã ºi
sufleteascã.
Un ostaº al Domnului nu va umbla pe la crîºme ºi nu va gusta
nici un fel de bãuturi pe la crîºme pentru cã acolo sînt ispitele
cele mai mari.
Acestea ar fi pe scurt regulile cu bãuturile. Spun adevãrat cã
ani de zile m-am frãmîntat cu dezlegarea lor ºi tremur ºi acum sã
nu fi greºit cu precizarea lor. Ca un munte de fier parcã apasã
asupra conºtiinþei mele întrebarea: Oare nu cumva am lãsat vreo
uºiþã deschisã pentru ispita satanei?... Bãgaþi de seamã cãci
paharul de vin care l-am lãsat poate fi o uºã deschisã pentru
satana, poate fi mãrul din Grãdina Edenului. Satana-i viclean
mare. Dacã are o uºiþã deschisã, apoi cu zi cu noapte umblã ºi se
vicleneºte cum ar putea-o lãrgi ca sã intre prin ea. Aici vã voi
spune o mult grãitoare istorioarã.
Doi bãtrîni, un moºneag ºi o babã, luarã hotãrîre sã se lase de
bãuturã cã tare rãu caliciserã (sãrãciserã) din pricina asta. κi
lãsarã însã voie sã bea aldãmaº cînd ar cumpãra sau ar vinde ceva
cãci doar tîrg fãrã aldãmaº unde s-a mai pomenit?...
Hotãrîrea o þinurã bãtrînii o sãptãmînã, douã, dar gura tare le
ardea dupã rachiu. Atunci baba prinse o gãinã ºi zice cãtre
moºneag:
- ªtii ce? - m-am gîndit sã-þi vînd þie gãina mea.
- Bine te-ai gîndit, - rãspunse moºneagul. Fãcurã tîrg ºi bãurã
aldãmaº. În cealaltã zi, bãtrînul prinse cocoºul ºi-l vîndu babei ºi
iarã bãurã aldãmaº. ªi tot aºa merserã tîrgurile între ei pînã cînd
nemaiavînd bani de aldãmaº, începurã a face tîrgurile cu Iþig de
la crîºmã pînã cînd îºi bãurã ºi hainele de pe ei ºi au ajuns în
drum.
Decît astfel sã vã înºele ºi pe voi satana, decît sã aveþi veºnic
o uºã deschisã, eu zic: mai bine închideþi uºa de tot: lepãdaþi-vã
de orice fel de bãuturã îmbãtãtoare. Închei spunînd încã odatã: un
ostaº al Domnului face cel mai bine dacã se leapãdã de orice fel
de bãuturi alcoolice.
 Pag. 587

Reguli despre petreceri

Un ostaº al Domnului nu se duce pe la petreceri, jocuri ºi

baluri pentru cã aºa cum se fac petrecerile în ziua de azi (cu beþii
ºi jocuri nebune), sînt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba
lui. Sînt destule alte societãþi care se întrec în a face jocuri ºi
baluri pe seama membrilor ei (dupã o astfel de petrecere, am
vãzut astã varã mame culegîndu-ºi fiii - membri ai societãþii - de
prin cele crîºme). Societatea noastrã nu se ocupã cu aranjãri de
petreceri ºi baluri. Petrecerea noastrã e sã ne întîlnim mereu în
Domnul; sã ne petrecem citind în Scripturi, în cãrþi ºi gazete
bune, sã cîntãm cîntãri duhovniceºti ascultînd pe ap. Pavel care
zice: Nu beþi vin în care este desfrînare, ci vã umpleþi de Duh
Sfînt, vorbind între voi în psalmi, în lãudãri ºi cîntãri
duhovniceºti (Efes. 5, 18-19).
Veniturile curate despre care se vorbeºte cã le au petrecerile
sînt aproape toate ale diavolului.
Un ostaº al Domnului va merge numai la astfel de petreceri din
care lipseºte bãutura ºi jocul (concerte, teatre frumoase). Sau cel
mult, va sta la petrecere pînã þine teatrul ºi cîntãrile, adicã partea
din care lipseºte bãutura ºi jocurile. Aºijderea ºi la ospeþe, un
ostaº al Domnului va lua parte numai pînã cînd þine partea în care
încã nu s-a amestecat diavolul.
Un ostaº al Domnului nu va merge prin ºezãtorile, clãcile ºi
strînsurile ce se fac mai ales iarna, pe la crîºme, sau pe la casele
oamenilor. Nu va merge pentru cã ºi pe acestea le-a atras diavolul
în slujba lui. ªezãtorile de azi sînt pline de alcool, vorbe murdare
ºi jocuri dupã care satana roadã bogatã secerã.
Peste tot, un ostaº al Domnului se va pãzi de orice strînsurã în
care stãpîneºte duhul acestei lumi. Cãci oricine vrea sã fie prieten
lumii, se face vrãjmaº lui Dumnezeu (Iacov 4, 4) .
Peste tot, în privinþa întrebãrii: unde poate merge ºi unde nu
poate merge un ostaº al Domnului, recomand urmãtoarea regulã:
De cîte ori un ostaº e nedumerit asupra unei întrebãri, sã se
întrebe: Oare merge ºi Domnul cu mine? Oare merge Domnul cu
mine la crîºmã? Ba! Atunci nu merg nici eu. Oare stã Domnul cu
mine acolo unde se vorbesc vorbe urîte ºi murdare? Ba! Atunci nu
stau nici eu. Un ostaº al Domnului poate merge numai acolo unde
merge ºi Domnul cu el.
Aici voi spune o istorioarã.
Odatã un mire a chemat la un ospãþ pe un prieten de al lui.
- Te ascult dragã prietene, - a zis chematul - dar numai cu
condiþia dacã mã laºi sã aduc cu mine ºi pe un prieten al meu.
- Cu tot dragul - a rãspuns mirele.
În vremea ospãþului, dupã ce s-a gãtat slujba cununiei ºi masa
(adicã înainte de a se începe îmbãtãrile ºi vorbele uºoare),
chematul s-a ridicat sã plece.
- Cum se poate sã pleci aºa curînd? - a întrebat mirele.
- Nu pot sã rãmîn mai departe - a rãspuns cel chemat. Prietenul
de care þi-am spus cînd m-ai invitat este Domnul ºi Acest Prieten
nu vrea sã rãmînã mai departe, iar eu ascult de El, mã þin de El ºi
mã duc cu El...
Pag. 588

Reguli despre sudalme, înjurãturi...

Un ostaº al Domnului nu înjurã ºi nu foloseºte nici un fel de

cuvînt de sudalmã. Despre acest pãcat, scriem pe larg ºi în altã
parte. Aici voi spune numai atît cã înjurãtura este doar cel mai
fioros ºi grozav pãcat. Despre acest pãcat zice Evanghelia cã toate
pãcatele se vor ierta fiilor oamenilor ºi hulele oricîte le vor grãi,
dar cine va huli împotriva Duhului Sfînt nu are iertare în veci, ci
este vinovat Judecãþii de veci (Marcu 3, 28) . Despre satana se
ºtie cã este un rãsculat împotriva lui Dumnezeu ºi el umblã sã
tragã în acest pãcat ºi pe oameni. Suduitorul este un trecut în
tabãra satanei. Suduitorul este ºi el un hulitor pe faþã împotriva
lui Dumnezeu. Aþi vãzut pe suduitorul de cele sfinte cum în
decursul fioroaselor sale înjurãturi îºi ridicã mîinile ºi privirea
spre cer ca ºi cînd ar ameninþa pe cineva de acolo? El este - ca ºi
satana - un rãsculat pe faþã, un hulitor împotriva lui Dumnezeu.
Cei ce suduie - nu numai în Oastea Domnului n-au ce cãuta, -
ci ei ar trebui scoºi ºi din rîndurile creºtinilor.

Reguli despre fumat...

Un ostaº al Domnului nu fumeazã. De ce?

Întîi pentru cã fumatul este un lucru urît ºi urîcios. Îl rog pe
fiecare fumãtor sã se gîndeascã ºi sã se întrebe oare ar putea sta
cu þigara în gurã în faþa Mîntuitorului? Oare rãmîne, petrece ºi
cãlãtoreºte împreunã cu noi Domnul cînd întruna tot pufãim ºi
scuipãm?
Fumatul trebuie apoi lãsat pentru cã el devine o patimã, o
plãcere care întrece ºi biruie plãcerea cea religioasã. De
dimineaþa, de cînd se scoalã pînã noaptea ce adoarme, fumãtorul
e veºnic tot cu gîndul la plãcerea tabacului. Oare lucru bun ºi
curat este acesta?
Fumatul trebuie lãsat ºi pentru cã noi sîntem rãspunzãtori
înaintea lui Dumnezeu de fiecare ban ce-l cheltuim. Noi nu sîntem
stãpînii, ci sîntem numai administratorii averilor ºi banilor noºtri.
Ce vom rãspunde oare în faþa Domnului Dumnezeu despre banii
ce i-am cheltuit pe tabac? Eu încã am fost odatã fumãtor, dar
m-am lãsat de fumat de cînd mergînd odatã iarna pe drum cu
þigara în gurã am întîlnit pe o sãrmanã fetiþã ce tremura de frig.
G h et el e ei er au r u p t e º i p rintr-un loc i se v ed eau d eg et el e
degerate ºi umflate de ger. Atunci am scos tabachera din buzunar
º i a m z v î r l i t - o î n m i j l o cu l d r u mu l u i s t r i g î n d : O a r e a s t a - i
Evanghelia lui Hristos?... eu sã cheltuiesc mii de lei pentru o
patimã rea în vreme ce picioarele sãracilor ºi nevoiaºilor îngheaþã
de frig?
Cîþi creºtini sînt care nu se îndurã sã facã milostenie, se lipsesc
de o Biblie, de o gazetã bunã, de cãrþi cu hranã sufleteascã, dar
pentru tabac dau mii de lei pe an! Oare lucru bun ºi curat este
acesta?
De încheiere amintesc încã odatã: un ostaº nu trãieºte din
opreliºti, ci din puterea Duhului.
- Ce, te-a oprit Oastea sã bei ºi sã-þi petreci? - a fost întrebat
un ostaº.
 Pag. 589

- Pe mine dragii mei - a rãspuns ostaºul - nu m-a oprit Oastea,

ci mi s-au deschis ochii cei sufleteºti sã vãd orbia ºi nebunia în
care am trãit.

Armele unui ostaº din Oastea Domnului

În epistola sa cãtre Efeseni cap. 6, ap. Pavel are o minunatã

înfãþiºare a creºtinului luptãtor contra ispititorului diavol. Iatã ce
fel de arme recomandã ap. Pavel pentru un bun ostaº al lui
Hristos:
Îmbrãcaþi-vã cu toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã puteþi
þine piept împotriva uneltirilor diavolului. Cãci noi n-avem de
luptat împotriva cãrnii ºi sîngelui, ci împotriva cãpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva stãpînitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii care sînt în locurile
cereºti.
Pag. 590

De aceea, luaþi toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã vã puteþi

împotrivi în ziua cea rea, ºi sã rãmîneþi în picioare, dupã ce veþi
fi biruit totul. Staþi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevãrul,
îmbrãcaþi cu platoºa neprihãnirii, avînd picioarele încãlþate cu
rîvna Evangheliei pãcii. Pe deasupra tuturor acestora luaþi scutul
credinþei, cu care veþi putea stinge toate sãgeþile arzãtoare ale
celui rãu. Luaþi ºi coiful mîntuirii ºi sabia Duhului, care este
Cuvîntul lui Dumnezeu (Efes. 6, 11-17) .
Sã cercetãm puþin înþelesul acestor arme.
Îmbrãcaþi-vã cu toatã armãtura lui Dumnezeu... asta înseamnã
cã uneltirile diavolului nu se pot birui decît cu dar ºi ajutor de sus
de la Dumnezeu, ºi cu întãrirea puterilor noastre cele sufleteºti,
duhovniceºti. Lupta noastrã împotriva vrãjmaºului diavol e o
luptã sufleteascã, duhovniceascã ºi aceastã luptã se poate cîºtiga
numai cu arme sufleteºti.
Staþi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevãrul. Asta
înseamnã cã un creºtin trebuie sã fie înarmat înainte de toate cu
adevãrul Evangheliei. Un creºtin adevãrat trebuie sã vadã lumea
ºi viaþa în lumina adevãrului din Evanghelie. Diavolul este tatãl
minciunii. El pune înaintea noastrã lumea ºi viaþa într-o înfãþiºare
mincinoasã. El ne înfãþiºeazã viaþa ca o viaþã pe care trebuie sã o
trãim în chefuri, în beþii, în pofte, desfãtãri lumeºti ºi alte fel de
fel de datini ºi nãravuri de suflet pierzãtoare. Faþã de aceastã viaþã
mincinoasã, Evanghelia pune viaþa cea adevãratã, pune viaþa în
lumina ei cea adevãratã. Pe aceasta trebuie sã o trãim.
Un creºtin adevãrat trebuie sã fie ºi un luptãtor contra
minciunii. Lui nu trebuie sã-i pese de nimeni. El trebuie sã strige
dupã minciunã ori în ce chip ar vedea-o ºi ori în ce loc s-ar întîlni
cu ea.
Îmbrãcaþi-vã cu zaua dreptãþii... Satana este ºi un mare
duºman al dreptãþii. El a r ãs t u r n at ap r o ap e cu t o t u l t ronul
dreptãþii ºi în locu-i a pus strîmbãtatea, înºelãciunea, miºelia. Un
ostaº al Domnului trebuie sã fie ºi un luptãtor pentru dreptate.
Trebuie sã fim între cei care însetoºeazã dupã dreptate ºi sã
luptãm pentru izbînda dreptãþii.
Încãlþaþi-vã picioarele cu gãtirea Evangheliei pãcii, asta
înseamnã cã lupta noastrã ºi viaþa noastrã trebuie sã se reazeme
pe pãmîntul cel tare ºi neclintit al Evangheliei. Cel ce nu se
reazemã pe Evanghelie, pe puterea învãþãturilor din Evanghelie,
a pierdut pãmîntul de sub picioarele sale, a pierdut lupta contra
ispititorului.
Peste toate luînd pavãza credinþei, asta înseamnã sã avem o
credinþã vie, înþelegãtoare ºi lucrãtoare. Trebuie sã avem o
credinþã tare ºi neclintitã. Trebuie sã avem o credinþã care duce
la încredere desãvîrºitã în Dumnezeu, la ascultare în toate de
Dumnezeu ºi la o predare a vieþii noastre în totul lui Dumnezeu.
Toate sînt cu putinþã celui ce are o astfel de credinþã.
Luaþi coiful mîntuirii... asta înseamnã cã privirile noastre
trebuie sã se ridice sus, spre Golgota, spre Jertfa cea mare a
Crucii. Noi trãim ºi trebuie sã trãim prin darul Jertfei de pe
Cruce. Noi trebuie sã avem siguranþa ºi încrederea mîntuirii
noastre prin Jertfa cea mare ºi sfîntã a Mîntuitorului.
 Pag. 591

Noi trebuie sã avem încrederea ºi credinþa nezguduitã cã Sîngele

Lui ne-a spãlat ºi ne spalã de orice pãcat ºi prin Sîngele Mielului
biruim pe ispititorul ºi cîºtigãm biruinþa.
ªi sabia Duhului Sfînt care este Cuvîntul lui Dumnezeu... asta
înseamnã cã pentru cîºtigarea biruinþei se cere darul ºi harul
Duhului Sfînt. Prin Duhul Sfînt ne vin darurile Crucii. Fãrã darul
ºi harul Duhului Sfînt nu este nici biruinþã, nici mîntuire.
Sabia Duhului Sfînt este ºi Cuvîntul lui Dumnezeu din Sfînta
Scripturã, din Biblie, din Evanghelia Mîntuitorului. Biblia este o
carte plinã de putere, de dar ºi har.
Acestea sînt armele pe care le recomandã ap. Pavel pentru un
bun ostaº al lui Hristos. Cercetîndu-le cu de-amãnuntul, aflãm cã
în ele se cuprinde toatã taina ºi toate învãþãturile mîntuirii
sufleteºti.

Militia cristiana - militãria creºtinã

Din viaþa celor dintîi creºtini istoria a pãstrat multe amintiri

frumoase ºi preþioase. Între altele, istoria aratã cã cei dintîi
creºtini îºi înþelegeau viaþa ca o militãrie sufleteascã, o militãrie
creºtinã, o militãrie a Domnului (în latinã ei se numeau militia
cristiana: militarii Domnului).
Zilele de miercuri (în care soborul jidovesc a hotãrît moartea
Domnului) ºi vineri (ziua rãstignirii Domnului), erau zile de
priveghere, cu post ºi rugãciune. Ca parolã aveau mãrturisirea
credinþei, iar ca juruinþã de drapel, taina împãrtãºirii. Duºmanul
lor era diavolul, lumea ºi pãcatele, iar rãsplata luptei era cununa
vieþii (Apoc. 2, 10) .
Dar în curgerea vremii, aceastã armatã a Domnului s-a
descompletat: a lepãdat armele, a pãrãsit lupta, a pãrãsit uniforma
ºi cazarma. Azi e plinã l umea de creºtini fãrã arme ºi fãrã
uniformã. Ei se poartã în civilie pentru ca sã poatã da raita ºi prin
tabãra diavolului. Duminicã dimineaþa îi vezi în tabãra Domnului
(la bisericã), dupã amiazã în tabãra diavolului (la crîºmã). Ei
umblã mereu dintr-o tabãrã în alta pentru cã nu poartã uniforma
de creºtini.
Acest fel de ostaºi nu vreau sã stea la rînd ºi nici drepþi nu
vreau sã facã. Ce putere ar putea avea astfel de creºtini în lupta
cea mare contra ispititorului?
Oastea Domnului cheamã din nou sub arme pe creºtinii cei
adevãraþi.
Pag. 592

Armele pe care le foloseºte diavolul

Spuneam mai la început cã inima omului e ca o cetate pe care

umblã sã o cucereascã doi asediatori: Domnul ºi diavolul. Am
arãtat pe larg cu ce fel de daruri vrea Domnul sã cîºtige cetatea
inimii noastre. Am scris pe larg despre darurile ºi armele ce ni le
dã Domnul pentru cîºtigarea ºi pãstrarea biruinþei noastre asupra
ispititorului.
Rãmîne sã spunem acum ceva ºi despre armele cu care diavolul
umblã sã cucereascã cetatea unui suflet. Precu m s puneam,
diavolul nu poate cuceri cu puterea cetatea sufletului nostru. De
aceea foloseºte fel de fel de meºteºuguri ºi înºelãciuni.

Armele de luptã ale diavolului sînt multe ºi diferite. A mea

este lumea aceasta... zicea diavolul cînd L-a ispitit pe Mîntuitorul
în pustie cu ispita mãririi lumeºti. A diavolului sînt toate poftele,
plãcerile, patimile ºi deºertãciunile acestei lumi. În chipul de mai
sus se pot vedea armele pe care le foloseºte diavolul. Cu cele 7
pãcate de moarte: cu trufia, mînia, pizma, desfrînarea, lãcomia,
minciuna, lenea ºi celelalte ispite ºi pãcate, umblã diavolul sã
piardã sufletul omului.
Cu ele - cu cele 7 pãcate de moarte care se vãd ºi în chipul de
alãturi - umblã satana sã cucereascã pe om ºi sã-l abatã de la cele
sufleteºti ºi cereºti.
Dar dintre toate armele, are satana una cu care face cele mai
multe biruinþe: alcoolul. Satana e viclean mare. El ºtie cã puterea
unei vieþi de creºtin biruitor e darul ºi harul Duhului Sfînt. De
aceea ºi-a ales ºi el un duh al lui: alcoolul, ºi o bisericã a lui:
crîºma. Cu duhul alcoolului f ace s at an a prin lume cea mai
cumplitã nãvalã ºi pieire sufleteascã.
 Pag. 593

Þinînd seama de lucrul acesta, vom stãrui în cele ce urmeazã

mai ales asupra alcoolului: arma cea mai teribilã pe care diavolul
o foloseºte în lupta ce se dã pentru cîºtigarea sufletelor.
Mîntuitorul a zis: temeþi-vã mai vîrtos de cel ce poate sã piardã
ºi trupul ºi sufletul în gheena focului (Matei 10, 28) . Un astfel
de vrãjmaº care omoarã ºi trupul ºi sufletul omului este alcoolul,
duhul diavolului.
Alcoolul este arma cea mai puternicã ºi undiþa cea mai bunã a
diavolului.
Feriþi-vã de el!

ªarpele din Grãdina Edenului

pîndeºte azi din sticla de alcool
Pag. 594

Biblia ne spune cã oarecînd ºarpele diavol a înºelat pe

strãmoºii noºtri cu un mãr ºi cu acest mãr i-a atras în moarte
trupeascã ºi sufleteascã. Azi se pare cã ºarpele diavol a aflat un
altfel de mãr cu care înºalã pe oameni ºi-i atrage la moarte ºi
pieire. Acest mãr e sticla cu bãuturã. Diavolul pune ºi aceastã
patimã în faþa omului cu un mãr mic, cu un pãhãrel de bãuturã.
Patima beþiei se începe cu un mãr, cu cel dintîi pahar ºi se gatã cu
pieire trupeascã ºi sufleteascã. Mãrul cu care a ispitit diavolul pe
Adam ºi Eva se pare cã în zilele noastre e pãhãrelul cu alcool.
ªarpele din Grãdina Edenului pîndeºte azi din sticla de alcool,
din glaja de bãuturã. De aici îºi îmbie mãrul. Vai de cei ce se lasã
înºelaþi!
Mãrul cel din rai a fost un izvor de nesfîrºite rãutãþi trupeºti
ºi sufleteºti pentru neamul omenesc. Aºa-i ºi glaja cu bãuturã, un
izvor de rãutãþi: sudalme, bãtãi, omoruri, desfrînãri, etc, etc...
Mãrul cel din rai li s-a pãrut lui Adam ºi Eva frumos la vedere ºi
dulce la gustare, dar pe urmã amare au fost roadele lui. Aºa-i ºi
bãutura, precum zice Scriptura: Nu te uita la bãuturã cînd face
spume în pahar; alunecã uºor, dar pe urmã muºcã ca un ºarpe ºi
înþeapã ca o viperã. Ochii tãi se vor uita dupã femeia altuia ºi
gura ta va vorbi prostii. ªi vei fi ca un om culcat în mijlocul mãrii
ºi ca un cîrmaci ce doarme la cîrmã (Prov. 23, 31-34) .
Din sticla de alcool, ºarpele diavol muºcã de moarte trupul ºi
sufletul omului. Cu ajutorul alcoolului, ºarpele diavol bea vlaga
cea trupeascã ºi sufleteascã a omului.
Fugiþi de alcool ca de ºarpele ce muºcã de moarte.
 Pag. 595

Duhul diavolului, duhul vremilor ºi oamenilor de azi...

Duhul Domnului, Duhul celor puþini... puþini...

Dãm alãturi douã chipuri care sînt cu adevãrat oglinda

vremilor ºi oamenilor de azi. În chipul de mai jos se vede cum
gloata creºtinilor de azi cere ºi aºteaptã cu mîinile întinse duhul
cel rãu al al co o l u l u i , al d i av o l ului. În chipul de pe pagina
cealaltã, se vãd numai cei puþini, puþini, care prin rugãciune
coboarã puterea Duhului Sfînt în viaþa lor ºi cu puterea Duhului
Sfînt biruie ispitele diavolului.

O, Dulcele meu Isuse Mîntuitorule! Tu ne-ai fãgãduit cã nu ne

vei lãsa singuri, ci ne vei trimite un Mîngîietor, pe Duhul Sfînt
( I o a n 1 4 , 1 8 - 2 6 ) , car e s ã n e f i e aj u t o r, tãrie ºi p u t er e î n
necazurile ºi ispitele acestei lumi. Însã vai, creºtinii de azi au
pãrãsit Acest Duh Mîngîietor. Ei cautã pe cel al diavolului, ei
cautã alcoolul...
De-i omul necãjit bea, de-i voios bea, de are un necaz, în pahar
ºi-l îneacã, de are o dobîndã, la aldãmaº aleargã, adicã totdeauna
omul aleargã la duhul cel rãu. Ap. Pavel zicea: Nu vã îmbãtaþi de
vin, aceasta este destrãbãlare. Dimpotrivã, fiþi plini de Duh,
vorbind între voi în psalmi, în lãudãri ºi cîntãri duhovniceºti
(Efes. 5, 18) . Adicã vedeþi, ap. Pavel spunea cã este ºi o beþie
a Duhului Sfînt care te face sã cînþi psalmi ºi cîntãri duhovniceºti.
Însã oamenii nu cunosc aceastã beþie sfîntã, ci numai pe cea care
te face sã ragi în crîºmã lîngã þuicã ºi alcool.
Duhul Sfînt are ºi El puterea de a îmbãta pe om. Cînd te rogi
cu toatã inima ºi cu tot sufletul tãu, simþeºti cã te cuprinde ºi te
aprinde aceastã beþie sfîntã ºi dulce: te ridicã, te înalþã, te curãþã,
te înnoieºte ºi te întãreºte.
Pag. 596

Beþia Duhului Sfînt îl schimbã pe om, îi schimbã vorbele, îi

schimbã purtãrile, îl face sã plîngã, îl face sã cadã în genunchi, îl
face sã vorbeascã din Scripturi...
Cealaltã beþie, a alcoolului, cred cã e de prisos sã vã mai spun
ce fel de isprãvi face. Isprãvile ei le vedeþi ºi le auziþi pe la
crîºme ºi pe tot locul pe unde oamenii se îmbatã. ªi totuºi lucru
ciudat. Lumea ºi oamenii rîd de beþia ce o face Duhul Sfînt; rîd
de omul ce s-a lãsat de rele ºi citeºte în Scripturi. Te faci de rîs
cînd te laºi de rele, dar cînd te îmbeþi ca un porc, eºti mare
viteaz!...

O, ce creºtinãtate ciudatã e în vremile noastre! Dacã într-o

strînsurã de oameni te-ai pune în genunchi sã te rogi cu glas înalt
ºi sã cînþi o cîntare de mãrire lui Dumnezeu ºi i-ai chema pe
oameni la acest lucru, ar începe lumea sã rîdã, ºoptind cã eºti ori
beat, ori nebun, dar cînd ragi în crîºmã lîngã glaja cu bãuturã, eºti
un om sãnãtos ºi la rînd cu toate celea. Scripturile spun cã în Ziua
Cincizecimii cînd S-a pogorît Duhul Sfînt peste apostoli, unii îºi
bãteau joc ºi ziceau de apostoli cã sînt plini de must (adicã beþi)
(Fap. Ap. cap. 2) . Aºa e ºi azi. Te rîde lumea cînd te laºi de
duhul bãuturilor ºi patimilor rele ºi vrei sã te îmbeþi cu beþia cea
sfîntã a darului ºi harului Duhului Sfînt.
Într-un loc spune Scriptura despre creºtinii cei dintîi cã se
rugau cu atîta putere, încît se cutremura locul cu ei unde erau
adunaþi ºi toþi s-au umplut de Duhul Sfînt (Fap. Ap. 4, 31) .
Auzi tu, dragã cititorule, creºtinii cei dintîi se rugau cu atîta Duh
ºi putere, cã se cutremura locul cu ei? Ah, unde este azi acest
Duh? Astfel de minuni face azi numai duhul diavolului, alcoolul.
Se cutremurã duminica, în ziua Domnului, crîºmele de cei ce s-au
umplut de duhul diavolului, de alcool. Ah, ce lucru dureros se
poate vedea între creºtinii de azi! Creºtinii de azi nu cautã beþia
cea sfîntã ºi dulce ce o face Duhul Sfînt, ci cautã pe cea de suflet
ucigãtoare pe care o face alcoolul, duhul diavolului.
 Pag. 597

Ce a cerut diavolul...

În þãrile rãsãritului umblã o istorioarã minunatã despre ce fel

de isprãvi fioroase poate face diavolul cu ajutorul alcoolului.
Diavolul se întîlni odatã într-o pãdure cu un om ºi-i zise: Am
sã te omor - ºi numai aºa îþi mai las viaþa - dacã omori pe tatãl
tãu, sau baþi pe sorã-ta, sau te îmbeþi.
Ce sã fac? - îºi zise omul. Sã omor pe tatãl meu care m-a
crescut, e cu neputinþã. Sã bat pe sora mea, e ceva groaznic. Iacã
mã voi îmbãta o datã ºi îmi voi scãpa viaþa. ªi s-a coborît omul
în sat, a tras la o cîrciumã ºi s-a îmbãtat una bunã. Dar mergînd
acasã beat, s-a apucat de ceartã cu cei din casã, ºi îngroºîndu-se
cearta, a bãtut pe sorã-sa ºi a omorît pe tatãl sãu.
Cu adevãrat alcoolul ºi beþia sînt un izvor de rele ºi fãrãdelegi.

Un rãzboi pustieºte omenirea...

Rãzboiul cel mare a fost o nimica toatã faþã de un alt mare

rãzboi ºi prãpãd pe care îl face diavolul ºi moartea cu ajutorul
bãuturilor. Acest rãzboi îl aratã chipul de mai sus. În fruntea
acestui rãzboi se vãd cei doi comandanþi: diavolul ºi moartea. Le
rîde barba de bucurie vãzînd cã au muniþie destulã ºi soldaþi
destui (crîºmari) care bagã mereu gloanþe în tun. Cu acest rãzboi
aprinde diavolul satele ºi oraºele ºi face cumplite pustiiri cum se
vede în imagine. Pe urma acestui rãzboi rãmîne prãpãd trupesc ºi
sufletesc: sãrãcie, boalã, bãtãi, omoruri, desfrînãri, sudalme, hoþii,
etc. S-a fãcut socoata cã bãutura omoarã într-un singur an atîþia
oameni cîþi a omorît rãzboiul cel mare în patru ani. Iar sufletele
omorîte, acelea încã pe deasupra.
Pag. 598

Iatã un sat bombardat

Chipul de mai sus nu e o glumã de rîs. El se întîmplã aievea.

Iatã mai jos o pildã mult grãitoare din cele multe, multe. Într-o
comunã fruntaºã de lîngã Orãºtie s-au bãut în anul 1924 bãuturi
în preþ de 2 milioane ºi jumãtate de lei. Atîta prãpãd de bãuturã
a lãsat urme grozave. Azi în acest sat statistica spune cã sînt 24
de surdo-muþi ºi 74 de hãbãuci (tîmpiþi) ºi sãnãtatea oamenilor
scade vãzînd cu ochii.
Oare nu sînt aceºtia niºte invalizi din rãzboiul cel groaznic pe
care îl face diavolul ºi moartea cu ajutorul bãuturilor? Sînt pline
satele ºi oraºele cu astfel de invalizi! ªi-apoi oare cîþi rãmîn
i n v al i zi cu s u f l et u l p e u r mel e aces t u i g r o azn i c r ãzb o i ? Î n
America, Anglia ºi alte þãri înaintate, oamenii ºi statul au început
un adevãrat rãzboi împotriva bãuturilor ºi beþiilor. O ofensivã
trebuie sã porneascã ºi în þara noastrã, unde avem sute de mii de
crîºme ºi mii de fabrici care fac mereu muniþie (spirt, rachiu, etc),
pentru rãzboiul diavolului. E plinã þara ºi cu bãuturi false pe care
le fac jidanii (cum se vede producãtorul din chip cu via în
buzunar). Acestea ºi mai mult rod vlaga poporului.

Jumãtate de milion de crîºme avem în þarã,

faþã de 19 mii de biserici ºi 32 mii de ºcoli

Statistica þãrii aratã un lucru înspãimîntãtor. În þara noastrã

sînt 520 de mii de crîºme, socotite la un loc toate crîºmele,
bodegile, hanurile, restaurantele, adicã toate felurile de localuri
unde se vînd bãuturi alcoolice. Faþã de acest numãr îngrozitor,
sînt în toatã þara 19 mii de biserici ºi 32 de mii de ºcoli. Grozavã
cumpãnã! Împãrþite crîºmele dupã numãrul locuitorilor þãrii, tot
la 165 de suflete (cam la 36-40 de case), se vine o cîrciumã.
Doarã nici o altã þarã din lume nu stã atît de bine de... crîºme ca
noi! Cu adevãrat azi-mîine ni se va zice: þara crîºmelor...

Se beau 10 miliarde de lei pe an

Statistica þãrii aratã cã în anul 1924 s-au bãut bãuturi în

valoare de 11 miliarde de lei. De 6 miliarde s-a bãut spirt ºi þuicã,
adicã bãutura cea mai otrãvitoare. ªi în ceilalþi ani a fost tot cam
aºa. Se beau la noi pe an cel puþin 10 miliarde de lei. A treia parte
din bugetul þãrii (care e de 31 de miliarde) se bea. Împãrþitã
bãutura pe numãrul sufletelor, pe fiecare cap de om se vine 49
litri de bãuturã, iar în bani 3.520 de lei. Ce lucruri minunate, ce
de ºcoli, biserici, spitale, biblioteci, etc., s-ar putea face cu atîta
amar de bãnet!
Unde sînt apoi ºi celelalte pagube ce le fac atîta amar de
crîºme ºi de bãuturi? Alcoolul roade în sãnãtatea neamului.
Majoritatea crîºmarilor sînt jidani, iar crîºmele sînt pline de
bãuturi false care fac cumplite stricãciuni în sãnãtatea oamenilor.
În Maramureº, p e l a B r aº o v, Or ad ea s - au p rins jidani care
întãreau rachiul cu var, vitriol ºi cenuºã.
 Pag. 599

Ce sã mai zicem apoi de cumplitele stricãciuni ce le fac atîta

amar de crîºme ºi bãuturi în sãnãtatea sufleteascã a poporului?
Tot ce clãdeºte biserica ºi ºcoala, dãrîmã crîºma. Ca un iad cu
gura cãscatã stã crîºma în ziua Domnului aºteptînd sã înghitã pe
oameni dupã ieºirea din bisericã. Iese omul din biserica lui
Dumnezeu ºi intrã în biserica diavolului. Ah, ce prãpãd cumplit
fac crîºmele ºi bãuturile! Ele sînt vrãjmaºul cel mare despre care
a zis Mîntuitorul cã omoarã ºi trupul ºi sufletul omului
(Matei 10, 28) .
Popoarele culte din Apus au luat mãsuri cuminþi contra acestei
mari primejdii. La noi însã de ani de zile crîºmele s-au tot sporit
mereu. Oare cînd îºi vor deschide ochii ºi oamenii noºtri, ºi statul
nostru sã vadã primejdia ce ne ameninþã?...

Avem în þarã 240 de fabrici de spirt

Statistica þãrii aratã cã în toatã þara sînt 240 de fabrici de spirt.

În fiecare an, aceste fabrici prefac în otravã jumãtate de milion
de vagoane de bucate.
Singurã Bucovina are nici mai mult nici mai puþin decît 53 de
fabrici de spirt.
240 de fabrici de spirt iau pîinea din gura sãrãcimii ºi o prefac
în otravã. Ce potop de blestemãþii ºi rãutãþi revarsã aceste 240 de
uzine ale diavolul! ªi nu-i cine sã împiedice rãul pentru cã
consiliile de administraþie ale fabricilor de spirt sînt pline de
politicieni.
Fabricile de spirt lucrã cu arginþii lui Iuda ºi cu puterea
diavolului.
Cîte cazane ºi cîte Biblii?

Statistica þãrii aratã cã în cele 9.000 de comune cîte sînt în þara

noastrã, se aflã 45 de mii de cazane de fiert rachiu.
Faþã de acest potop de cazane, ne întrebãm, oare cîte Biblii se
aflã prin cele 9.000 de comune? Într-un sat de pe Tîrnave am
vãzut 10 cazane de fiert rachiu ºi oamenii se pregãteau sã mai
cumpere 4, dar în întreg satul n-am aflat nici o Biblie.
ªi asta se cheamã creºtinãtate? Mai rãu ca prin Africa!...

Pe fiecare cap de român...

Statistica þãrii aratã cã bãuturile cîte se beau la noi într-un an,

împãrþite pe numãrul locuitorilor þãrii, dau pentru fiecare om: 20
de litri vin, 6 litri bere, 8 litri þuicã ºi 16 litri spirt, adicã cu totul
50 de litri de alcool se vine pe cap de român într-un an. Vai de
capul nostru!
Pag. 600

Diavolul îºi are ºi el o armatã a lui: armata bãutorilor...

Diavolul îºi are ºi el între oameni o armatã a lui, armata

bãutorilor; armata celor biruiþi de patimi ºi fãrãdelegi; armata
celor biruiþi de ispitele diavolului.
Ah, cum sporeºte de bine aceastã armatã! Noi cu Oastea
Domnului de ani de zile umblãm prin toatã þara chemînd pe
oameni sub steagul Domnului Isus ºi abia am aflat cîteva mii de
suflete, pe cînd diavolul strînge zeci ºi sute de mii. Îndeosebi, vai,
cît de grozav sporeºte armata bãutorilor, armata beþivilor. Asta e
cea mai puternicã armatã a diavolului. ªi satana are grijã de ea sã
nu scadã.

Sînt pline satele ºi oraºele de cercuri de recrutare pentru

armata diavolului. Crîºmele sînt tot atîtea cercuri de recrutare
pentru armata diavolului. Iar Iþig Leiba, adicã crîºmarii sînt cei ce
strîng ºi încorporeazã mereu recruþi pentru armata cea neagrã a
bãutorilor, a iadului.
Diavolului ei trebuie neîncetat recruþi noi, rezerviºti noi, cãci
armata lui, armata beþivilor, îºi are ºi ea pierderile ei. Zi de zi
cade unul ºi altul din cei intraþi în armata beþivilor. Cade beþivul
doborît de ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã. Cade doborît de
vrãjmaºul cel înfricoºat de care zicea Mîntuitorul cã omoarã ºi
trupul ºi sufletul (Matei 10, 28). Cade beþivul omorît de alcool,
de duhul ºi puterea necuratului.
Locurile celor ce cad trebuie umplute - ºi ele se umplu repede.
Din toate pãrþile sosesc recruþi noi pentru armata diavolului. Îi
aduce Iþig Leiba, crîºmarul ºi îi pune la rînd (cum se vede în
chipul de mai sus). Îi rîde diavolului barba de bucurie vãzîndu-ºi
armata crescînd mereu.
Sînt pline satele ºi oraºele cu rezerviºti pentru armata
diavolului. Cercurile de recrutare ale satanei (crîºmele) gem de
mulþimea celor ce se pregãtesc sã intre în armata diavolului.
Þãrani ºi muncitori, sãteni ºi orãºeni, tineri ºi bãtrîni, învãþaþi ºi
proºti, se înºiruie mereu în armata cea neagrã a bãutorilor, a
iadului.
 Pag. 601

Ah, ce lucru înfricoºat se poate vedea în creºtinãtatea de azi!

Ajunge omul, ajunge creºtinul sã-ºi dea viaþa ºi sufletul pentru
alcool, pentru lucrul diavolului ºi pentru biruinþa iadului. Sînt
pline satele ºi oraºele de creºtini care cad ºi mor moarte de eroi
ºi mucenici în armata diavolului, în armata beþivilor. Sînt pline
satele ºi oraºele de astfel de mucenici care îºi dau sãnãtatea ºi
viaþa pentru alcool, pentru lucrul diavolului ºi biruinþa iadului.
Dragã cititorule! Nu te încrede în aceea cã tu bei, dar nu eºti
beþiv. Ia seama cã asta e calea ce duce spre armata cea neagrã a
diavolului. Azi eºti rezervist, ca mîine vei fi soldat. Azi te poþi
opri la un pahar, mîine ba. Alcoolul e lucrul diavolului. Fugiþi ºi
feriþi-vã de el!
Faþã de armata cea neagrã ºi fioroasã a beþivilor, stã Oastea cea
frumoasã a Domnului, stã Oastea mîntuirii sufleteºti, stã Oastea
celor ce se jertfesc pentru sufletul lor, pentru lucrul Domnului.
Intraþi în aceastã Oaste! Intraþi în Oastea Domnului!
Dragã suflete! Te-a prins cumva ºi pe tine Iþig Leiba în armata
diavolului? Ieºi dragã suflete, ieºi îndatã din aceastã fioroasã
armatã a pieirii ºi intrã în Oastea Domnului. Intrã în Oastea
mîntuirii tale sufleteºti!

Un rãspuns potrivit

- Dar voi ce fel de comandã aveþi? - întrebã odatã un om, aºa

cam în batjocurã, pe un ostaº din Oastea Domnului.
- Cînd am pãºit în Oaste - rãspunse ostaºul - Domnul mi-a
comandat: Atenþie! Drepþi! La stînga-mprejur! (adicã lasã lumea);
ºi înainte marº!
Noi, ostaºii Domnului, avem o singurã comandã: înainte marº!,
dupã care va urma: pe loc repaus, cînd vom intra în Ierusalimul
cel sufletesc unde ne aºteaptã cununa vieþii.
Pag. 602

“Venitul curat” al petrecerilor

În chipul de mai jo s e pus tot adevãrul. Se vorbeºte despre un

venit curat al petrecerilor. Dar acest venit curat este aproape
întreg al diavolului. Diavolul s-alege cu cel mai mare cîºtig pe
urma petrecerilor. Ale lui sînt beþiile ce se fac la petreceri,
sudalmele, bãtãile, aprinderea poftelor, desfrînãrile, batjocorirea
praznicelor, certurile, omorurile ºi alte lucruri slabe. Judecaþi voi
înºivã, dragi cititori, oare nu-i aºa?

Foarte potrivit e pus acest adevãr în chipul de alãturi.

Necuratul se duce rîzînd cu sacul încãrcat de venitul curat al
petrecerilor. Pentru scopurile culturale rãmîne ca scãpat 1 leu
(cãzut ºi acela din sacul diavolului). Chiar ºi cu cîºtigurile
materiale ale petrecerilor e aºa. Se beau la petreceri zeci de mii
de lei, iar pentru scopuri culturale se aruncã cîte o coajã de ochii
lumii. ª-apoi ce înþeles creºtinesc are silinþa societãþilor ºi
institutelor de a scoate venituri pentru scopuri curate din lucruri
necurate? Ce legãturã are Hristos cu veliar, lumina cu întunericul,
cele bune cu cele rele?
 Pag. 603

Venitul curat al petrecerilor, e un venit necurat, e leul cãzut

din desaga diavolului. Societãþile ºi institutele ar trebui sã se
fereascã de astfel de venituri curate, cãci banii cei spurcaþi stricã
ºi pe cei curaþi. Mã gîndesc în special la balurile mascate ce se
fac aici pe la oraºe. Sînt atît de scîrboase aceste baluri, încît parcã
diavolul cu tot iadul lui s-a mutat pe pãmînt. ªi toate aceste baluri
cicã se fac pentru orfani ºi alte scopuri filantropice. Pe
mãscãrituri se cheltuiesc zeci de mii de lei, iar pentru scopul
cultural se strîng cîte 2-3 mii.
Un creºtin adevãrat nu umblã pe la petrecerile împreunate cu
beþii ºi jocuri pentru cã nu vrea sã sporeascã ºi el cu punga ºi cu
sufletul lui cîºtigul curat al... diavolului.

O poveste de la Ierusalim

Cînd am fost în pelerinaj la Ierusalim, în þara arabilor, am

auzit o poveste de a lor. Cicã vãzînd credincioºii lui Mahomed
profetul cît de repede se lãþeºte Evanghelia lui Hristos, au mers
la un mare vrãjitor al lor care se pricepea la fãcutul a fel de fel de
v r ã j i º i o t r ã v u r i º i l - au r u g at s ã f acã cev a p en t r u s l ãb i r ea
creºtinãtãþii cãci altcum semiluna (legea lor) e pierdutã.
Vrãjitorul deschise atunci o ladã ºi scoase o cãldare mare ce
avea niºte þevi încîrligate de credeai cã un ºarpe ºade deasupra ei.
Daþi acest vas creºtinilor - zise vrãjitorul - ºi nu vã mai temeþi de
ei. Aºa s-a ºi întîmplat. Creºtinii au apucat a fierbe ºi a bea
alcool. Lupta lor pentru rãspîndirea Evangheliei a încetat.
Evanghelia lui Hristos n-a putut cuceri pãgînãtatea...
Ah, ce urmãri grozave a avut alcoolul asupra creºtinãtãþii!
Pag. 604

În vreme ce beþivii se încãlzesc la Iþig Leiba,

acasã soþiile ºi copiii lor plîng ºi tremurã de frig

Ah, ce isprãvi cumplite face diavolul cu ajutorul alcoolului.

Cu ajutorul alcoolului, diavolul toceºte simþurile omului ºi îl
îndobitoceºte. Unul dintre cele mai gingaºe simþuri ale omului
este legãtura, este dragostea dintre soþ ºi soþie, dintre tatã ºi copii.
Este acesta un simþãmînt sfînt pe care Dumnezeu l-a pus în inima
omului. Ce nu-i în stare sã facã omul pentru soþia ºi copiii lui? E
în stare sã-ºi punã în cumpãnã pînã ºi preþul vieþii sale, jertfa
vieþii sale.

Cu ajutorul alcoolului, diavolul toceºte acest simþ. Beþivul bea

liniºtit, în vreme ce soþia ºi copiii lui rabdã foame ºi frig. Cu
ajutorul alcoolului, diavolul a omorît în el simþul dragostei faþã
de soþia ºi copiii lui.
Chipul de mai sus aratã o ceatã de astfel de beþivi în care
diavolul a tocit simþul dragostei familiare. Sus se vãd cei ce beau,
jos cei ce plîng. Sus cei ce se încãlzesc, jos cei ce tremurã de frig
ºi flãmînzesc.
 Pag. 605

Jos stau cei ce plîng ºi deasupra lor stau cei ce beau lacrimile
lor! Ah, ce lucru fioros poate face satana cu ajutorul alcoolului!
Un tatã ajunge în ticãloasa stare sã bea lacrimile soþiei ºi ale
copiilor sãi. Un tatã ajunge în stare sã bea pîinea copiilor sãi, sã
bea hainele lor, sã bea sãnãtatea lor, sã bea sîngele ºi viaþa lor.
Oare nu este de la diavolul un astfel de lucru?
Am zis cã alcoolul îl îndobitoceºte pe om. Sã fiu iertat. Aici nu
se potriveºte aceastã asemãnare. Toate dobitoacele îºi îngrijesc ºi
îºi apãrã cu dragoste creaturile lor ºi aceastã dragoste n-o pierd
niciodatã. ªtiþi dv. dragi cititori, care dintre toate vieþuitoarele
pãmîntului þine mai mult al fiii ei? E maimuþa. La vreme de
primejdie, o maimuþã îºi apãrã puii ei pînã la ultima picãturã de
sînge. Niºte englezi au prins o maimuþã cu pui, au despãrþit-o de
puii sãi ºi apoi de încercare i-au dat drumul þinîndu-i calea puilor
cu puºcãturi ºi gloanþe. Maimuþa s-a strecurat prin focul ºi fumul
gloanþelor; a primit douã rane, dar nimica n-a putut-o opri pînã ce
a ajuns la puii ei.
O maimuþã, un dobitoc e în stare sã dea astfel de pilde de
dragoste faþã de creaturile sale, în vreme ce omul cel zidit dupã
chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu bea lacrimile copiilor sãi, bea

sãnãtatea lor, bea sîngele lor, bea viaþa lor. Oare nu este de la
diavolul un astfel de lucru?
Eu vãd în fiecare sîmbãtã seara un lucru care mã face sã plîng.
Pag. 606

Trecînd pe aici pe lîngã o crîºmã din cele 7 cîte sînt în strada

unde locuiesc, vãd în fiecare sîmbãtã seara o biatã femeie cu un
copilaº în braþe. Cu ochii plini de lacrimi, sãrmana femeie dã
tîrcoale pe la uºa crîºmei. Umblã sã-ºi scoatã din birt pe bãrbatul
ei muncitor. Umblã sãrmana sã mai poatã scoate ceva din ceea ce
rãmîne de la Iþig Leiba (care trage cu ochiul ca ºi cînd ar zice: bea
ºi te ticãloºeºte creºtine, cã eu mã îmbogãþesc pe urma ticãloºiei
tale).
Oare nu este de la diavolul acest lucru? Feriþi-vã de alcool! Nu
te încrede dragã cititorule, cã tu nu eºti beþiv, cãci diavolul
într-acolo umblã sã te atragã. Feriþi-vã de alcool, cãci alcoolul
este duhul ºi lucrul diavolului!

O socoatã despre cît beau oamenii

Un învãþat s-a apucat ºi a fãcut o socoatã despre cîtã bãuturã

alcoolicã bea un om în timp de 20 de ani. A luat pe unul ce bea
moderat, adicã un singur pahar la o mîncare. Socoata a ieºit aºa
cã dupã cum o aratã chipul de alãturi. Atîtea butoaie de bãuturã
goleºte în timp de 20 de ani cel ce bea cîte 2, cel mult 3 pahare de
bãuturã la zi. I se pare omului o nimica toatã, dar iatã ce se
strînge în timp de 20 de ani!
Despre cei beþivi, învãþatul n-a putut face socoata în butoaie,
ci a fãcut-o într-o asemãnare. O moarã mînatã cu apã - zice
învãþatul - ar putea mãcina ceasuri întregi cu bãutura cîtã o bea un
beþiv într-o viaþã întreagã. Iar din lacrimile ce le varsã o femeie
simþitoare într-o viaþã întreagã dupã bãrbatul ei beþiv, s-ar putea
scoate cîþiva bolovani de sare (lacrimile au în ele materie sãratã).
 Pag. 607

Despre cîte sudalme, blesteme ºi pãcate sînt în aceste butoaie

din care curge valea plîngerii, învãþatul n-a fãcut socoatã.
Iatã o socoatã mai mult de plîns decît de rîs. Nu-i aºa?

Ce zic Scripturile despre alcool ºi beþie?

Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftãrile? Ale cui sînt
neînþelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rãnirile fãrã
pricinã? Ai cui sînt ochii roºii? Ale celor ce întîrzie la vin ºi se
duc sã goleascã paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cînd
curge roº ºi face mãrgãritare în pahar; el alunecã uºor, dar pe
urmã ca un ºarpe muºcã ºi înþeapã ca un basilic. Ochii þi se vor
uita dupã femeile altora ºi inima îþi va vorbi prostii. Vei fi ca un
om culcat în mijlocul mãrii, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
M-a lovit, dar nu mã doare... M-a bãtut... dar nu simt nimic!
(Prov. 23, 29-35) . Vai de cei ce dis de dimineaþã aleargã dupã
bãuturi ameþitoare, ºi ºed pînã tîrziu noaptea ºi se înfierbîntã de
vin! Arf a º i al ãu t a, t i mp an a, f l au t u l º i v i n u l l e înveselesc
ospeþele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, ºi nu vãd lucrul
mîinilor Lui (Isaia 5, 11-12) . Vai de cei tari cînd este vorba de
bãut vin, ºi viteji cînd este vorba de amestecat bãuturi tari
( I s a i a 5 , 2 2 ) . Vi n u l este batjocoritor, bãuturile tari sî n t
gãlãgioase; oricine se îmbatã cu ele nu este înþelept
(Prov. 20, 1) .
Curvia, vinul ºi mustul iau minþile omului (Osea 4, 11). Vai
de tine, þarã, al cãrei împãrat este un copil, ºi ai cãrei voievozi
benchetuiesc de dimineaþã! (Ecles. 10, 16) . Nu fiþi beþivi, cãci
beþivul ºi cel ce se dedã la îmbuibare sãrãcesc, ºi aþipirea te face
sã porþi zdrenþe (Prov. 23, 21).
Domnul a vorbit lui Aaron, ºi a zis: Tu ºi fiii tãi împreunã cu
tine, sã nu beþi vin, nici bãuturã ameþitoare, cînd veþi intra în
cortul întîlnirii, ca sã nu muriþi: aceasta va fi o lege veºnicã
printre urmaºii voºtri, ca sã puteþi deosebi ce este sfînt de ce nu
este sfînt, ce este necurat de ce este curat (Levitic 10, 8-10) .
Nu vã îmbãtaþi de vin, aceasta este destrãbãlare. Dimpotrivã,
fiþi plini de Duh (Efes. 5, 18).
Vinul ºi femeile au amãgit pe cei înþelepþi (Sirah 19, 2) . Nu
petrece cu bãutorii de vin cãci beþivul sãrãceºte ºi beþia în zdrenþe
îmbracã pe cel somnoros (Prov. 23, 10-21) . Dar dacã este un
rob rãu, care zice în inima lui: Stãpînul meu zãboveºte sã vinã!
Dacã va începe sã batã pe tovarãºii lui de slujbã, ºi sã mãnînce ºi
sã bea cu beþivii, stãpînul robului aceluia va veni în ziua în care
el nu se aºteaptã, ºi în ceasul pe care nu-l ºtie, îl va tãia în douã,
ºi soarta lui va fi soarta fãþarnicilor; acolo vor fi plînsul ºi
scrîºnirea dinþilor (Matei 24, 48-51) .
Este ceasul sã vã treziþi în sfîrºit din somn; cãci acum
mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sã ne dezbrãcãm dar de
faptele întunericului, ºi sã ne îmbrãcãm cu armele luminii. Sã
trãim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri ºi în beþii; nu în
curvii ºi în fapte de ruºine; nu în certuri ºi în pizmã
(Rom. 13, 11-13) .
Pag. 608

Ajunge, în adevãr, cã în trecut aþi fãcut voia neamurilor, ºi aþi

trãit în desfrînãri, în pofte, în beþii, în ospeþe, în chefuri ºi în
slujiri idoleºti neîngãduite. De aceea se mirã ei cã nu alergaþi
împreunã cu ei la acelaºi potop de desfrîu, ºi vã batjocoresc
( 1 P e t r u 4 , 3 - 4 ) . Nu º tiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteni
Împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi în privinþa aceasta: nici
curvarii, nici închinãtorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii,
nici sodomiþii, nici hoþii, nici cei lacomi, nici beþivii, nici
d ef ãi mãt o r i i , n i ci h r ãp ãr eþ i i n u v o r mo º t en i Î mp ãr ãþ i a l u i
Dumnezeu (1 Cor. 6, 9-10) .

Scaraoschi þine ºcoalã cu argaþii lui

- În ora de geografie -

Diavolul pune o stãruinþã extraordinarã în cîºtigarea de suflete

pentru împãrãþia iadului. Eu îmi închipui pe diavolul cã þine
neîncetat ºcoalã ºi instrucþie cu argaþii lui despre cum sã cîºtige
mai multe suflete.

În vreme ce creºtinii noºtri nici habar nu au despre cuvintele

Mîntuitorului: Împãrãþia lui Dumnezeu se ia prin luptã ºi cei ce
se luptã, pun mîna pe ea (Matei 11, 12) , diavolul ºi îngerii lui
p l ã n u i es c, l u cr ã , a s u d ã º i l u p t ã n e î n c e t a t p e n t r u b i r u i n þ a
împãrãþiei lor.
Iatã în chipul de mai sus pe scaraoschi în ºcoala lui din iad. E
tocmai ora de geografie. Scaraoschi þine prelegere ºi astfel
grãieºte:
 Pag. 609

Ascultaþi aici, tartorii mei! Împãrãþia noastrã are un rîu mare:

r î u l f ã r ã d e l e g i l o r. E l c u rg e p r i n l u m e a c e a s u f l e t e a s c ã a
creºtinilor. Izvoarele acestui rîu sînt bãuturile îmbãtãtoare,
alcoolul. Rîul acesta este mîndria ºi puterea împãrãþiei noastre.
Fãrã de el, împãrãþia noastrã n-ar putea trãi, aºa cum Egiptul din
lume n-ar putea trãi fãrã rîul Nil. Rîul acesta ne aduce mereu
suflete ºi le varsã aici în marea noastrã cea de foc...
Bãgaþi de seamã, tartorii mei!... Daþi neîncetat tîrcoale prin
lume ºi grijiþi sã nu sece izvoarele acestui rîu. Pînã cînd izvoarele
lui vor fi pline, rîul fãrãdelegilor va vui prin lumea cea
sufleteascã a creºtinilor ºi iadul nostru se va umplea mereu de
credincioºi. Pînã cînd rîul nostru va fi în revãrsare, Împãrãþia lui
Dumnezeu nu va putea cîºtiga biruinþa.
Luaþi aminte tartorii mei!... cu nimic nu puteþi cîºtiga aºa de
uºor ºi aºa de multe suflete decît cu ajutorul alcoolului. Dacã
marele nostru vrãjmaº, Hristosul oamenilor, lucreazã în lume cu
apa cea vie a vieþii, sã lucrãm ºi noi cu apa morþii ºi pieirii
sufletelor: cu alcoolul. Folosiþi neîncetat aceastã apã... folosiþi
alcoolul!...
Aºa fel de prelegeri þine scaraoschi cu argaþii lui. Ei se înþeleg
despre sufletul nostru, ºi noi nu ne îngrozim? Ei se înþeleg despre
cum sã ne atragã cu alcoolul în rîul fãrãdelegilor ºi în marea cea
de foc a iadului - ºi noi folosim acest alcool?
Oameni buni, feriþi-vã de alcool!

Beþivul este un mort viu...

- Din învãþãmintele sf. Ioan Gurã de Aur -

Beþivul este un mort viu, un duh rãu de bunã voia sa, o

defãimare pentru tot neamul omenesc... Un beþiv este mai urît
decît un mort. Cã cel mort zace fãrã simþire ºi nu poate sã facã
nici bine, nici rãu, dar beþivul îºi bate capul sã facã rãu. Beþivul
ºi-a îngropat sufletul ca într-un mormînt ºi se zbuciumã ca un trup
mort. Beþivul este mai ticãlos decît îndrãcitul pentru cã spre un
îndrãcit are fiecine milã, dar pe cel beþiv îl urîm. Un dobitoc bea
numai atîta cît are sete ºi pofta i se alinã odatã cu trebuinþa sa,
dar beþivul trece acest hotar pe care ºi dobitoacele îl þin.
Beþivul are de suferit aceleaºi patimi ca ºi cel îndrãcit. El de
asemenea se clatinã în toate pãrþile, tot aºa cade la pãmînt, tot aºa
zgîieºte ochii, tot aºa bate cu picioarele ºi spumegã cu gura...
Cine trãieºte în beþie a cãzut sub tirania satanei. Beþia este o
smintire de bunã voie, o boalã vrednicã de rîs, un satan, pe care
omul de bunã voie ºi-l alege... Diavolului îi place foarte mult
beþivul, pentru cã nimeni nu împlineºte voia lui mai bine decît cel
beat...
Beþivilor le este închis cerul ºi pe care nu se îndreaptã îi
aºteaptã osînda de veci. Beþivii - zice ap. Pavel - nu vor moºteni
Împãrãþia lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 10) .
Pag. 610

Scaraoschi þine ºcoalã cu argaþii lui

- În ora de istorie -

Scaraoschi, mai marele diavolilor, vorbeºte argaþilor sãi despre

istoria alcoolului:
Ascultaþi aici, tartorii mei! Istoria lumii mãrturiseºte într-un
glas cã cele mai bune isprãvi le-a fãcut iadul nostru cu ajutorul
alcoolului. Am ieºit în lume cu alcoolul îndatã dupã potop. Cea
dintîi loviturã am dat-o lui moº Noe. L-am învãþat sã sãdeascã vie
ºi pe urmã l-am îndemnat sã se îmbete din rodul ei, iar dupã ce
s-a îmbãtat a început sã blesteme pe fiul sãu Ham. Cu ajutorul
alcoolului am stricat casa ºi familia lui Noe, alesul Domnului. Tot
cu ajutorul alcoolului am smintit ºi pe Lot cu fiicele sale, pe
înþeleptul Solomon ºi pe alþi aleºi ai Domnului (ca sã vedeþi cã
diavolul are dreptate, citiþi la Genesa cap. 9, cap. 19 ºi la 1 Regi
11).
Dar venind în lume Hristos, duºmanul nostru cel mare, aceastã
armã a noastrã a slãbit. Numai singur alcoolul de vin nu putea
face destul seceriº pentru împãrãþia iadului nostru. Hristos a lãsat
în lume puterea Duhului Sfînt. Faþã de aceastã putere, ne trebuia
ºi nouã o putere mai mare. Alcoolul de vin trebuia întãrit. La anul
1659 iadul nostru învãþã pe oameni sã prefacã pîinea în alcool; sã
facã alcool din bucate. Alcoolul acesta îl numirãm spirt, cãci
ne-am gîndit noi cã faþã de puterea Duhului Sfînt ne trebuie ºi
nouã un spirt al nostru cu care sã omorîm în suflete puterea ºi
lucrarea Duhului Sfînt.

În ajutorul spirtului am chemat pe urmã ºi rodul pomilor

(þuica), ºi al orzului ºi cartofilor (berea) ºi am chemat ºi toate
otrãvurile (din care se fac bãuturi false).
Azi lumea e plinã de lucrul alcoolului nostru. Sute de mii de
fabrici de bãuturi ºi milioane de cîrciumi ajutã biruinþa iadului
nostru.
 Pag. 611

O primejdie s-a ivit în America unde s-a oprit alcoolul. Dar

putem fi liniºtiþi din partea aceasta. Creºtinii din Europa nu vreau
sã audã de opreliºtea din America.
ªi acum sã vã spun ceva, tartorii mei, despre istoria alcoolului
în þara româneascã.
Pe vremuri, în vechime, o mare primejdie ne-a ameninþat în
þara româneascã. Pe timpul dacilor un rege dac, Burebista, porni
un atac furios contra alcoolului nostru. El stîrpi toate viile din
þarã ºi în locul lor porunci sã se semene pîine.
Dar cu timpul, primejdia a slãbit ºi a trecut. Azi, în þara
româneascã sîntem în largul nostru. 240 de fabrici de alcool ºi 50
de mii de cazane de fiert rachiu ajutã lucrul nostru, iar cele 450
de mii de cîrciumi stricã ceea ce lucrã Evanghelia. Doarã nicãieri
nu lucreazã alcoolul nostru cu atîta putere ca în þara româneascã.
ªi n-avem de ce sã ne temem. Consiliile de administraþie ale
fabricilor de spirt sînt pline de politicieni. Contra alcoolului ºi
cîrciumilor nu se vor lua în þara asta niciodatã mãsuri adevãrate.
Dar bãgaþi de seamã, tartorii mei! În timpul din urmã s-a ivit
în þara româneascã o mare primejdie pentru lucrul nostru cu
alcoolul. Aceastã primejdie este miºcarea cu Oastea Domnului.
Lucraþi din toate puterile contra ei.
Ascultaþi aici tartorii mei, ce planuri am fãcut eu pentru
slãbirea acestei miºcãri. Am alergat la Cernãuþi ºi am pus pe
profesorii universitari sã strige în þarã cã Oastea Domnului este
o miºcare pocãitã, sectarã. Voi, argaþii mei, duceþi aceastã veste
pe la urechile tuturor celor pe care ni i-a furat Oastea Domnului
- ca sã-i întoarcem iarãºi la alcool!... Lucraþi, argaþii mei, din
toate puterile voastre ºi cu toate meºteºugurile voastre contra
miºcãrii cu Oastea Domnului (auziþi ostaºilor!).
Argaþii mei! Folosiþi neîncetat alcoolul. N-avem noi nici o
putere aºa de mare ca alcoolul. Cel ce apucã cu alcoolul, se face
robul nostru ºi face voia noastrã. Nimeni nu împlineºte sfaturile
noastre aºa de bine decît cel cuprins de puterea alcoolului nostru.
Folosiþi neîncetat alcoolul!...
Astfel de lecþii þine scaraoschi cu argaþii lui. Faþã de
înºelãciunile lui, noi strigãm: oameni buni, feriþi-vã de alcool!

Rãzboiul din America contra alcoolului

Din 1917 încoace, în America sînt oprite cu totul bãuturile,

facerea ºi vînzarea lor. ªi America nu glumeºte cu opreliºtea. A
cheltuit º i ch el t u i eº t e mi l i arde de lei cu aplicarea legii de
o p r e l i º t e a b ãu t u r i l o r. M i i d e p o l i þ a i a u c ã z u t î n l u p t ã c u
contrabandiºtii de bãuturi.
Roadele bune ale acestei opreliºti încep a se arãta cu toate
binecuvîntãrile lor. Un învãþat de acolo s-a apucat ºi a cercetat
toatã America sã afle ce fel de roade a adus oprirea bãuturilor.
Cercetãrile lui le-a publicat într-o carte de seamã. În aceastã carte,
printre altele aratã ºi dovedeºte cum prin temniþe au scãzut cu
60% (adicã mai mult de jumãtate) numãrul criminalilor
(ucigaºilor) ºi bãtãuºilor. Depunerile la bãnci au crescut cu 50%
(adicã încã-odatã atîta în semnul cã oamenii îºi cruþã banii).
Pag. 612

S-a constatat apoi cã sãnãtatea oamenilor a mai crescut, spitalele

au mai puþini bolnavi. Minunate roade a adus opreliºtea bãuturilor
ºi în viaþa copiilor. Cu jumãtate mai puþini copii mor ca înainte de
opreliºte, e un semn acesta cã taþii lor nu le mai beau pîinea ºi
hrana prin cele crîºme.
Peste 30-40 de ani, - zice doctorul - copiii de azi nu vor mai
pofti sã bea alcoolul pe care pãrinþii lor l-au scos din apotecã
(farmacie), unde la început se vindea numai ca medicinã.
Mult a avut de furcã America ºi cu contrabandele de alcool. În
fel ºi chip a încercat Europa sã furiºeze alcool în America, dar
America îºi apãrã þara cu îndîrjire. Pentru urmãrirea
contrabandiºtilor, America a înarmat vapoare ºi avioane anume
puse spre acest s co p . N u o d atã s-au dat adevãrate lupte cu
contrabandiºtii. America poartã u n ad ev ãr at r ãzb oi contra
alcoolului.
Aºa numiþii uzi, adicã partizanii alcoolului din America, au
încercat miºcãri pentru ºtergerea opreliºtii, dar toate încercãrile
au rãmas fãrã rezultat pentru cã legea cu opreliºtea e scrisã în
Constituþia Americii ºi nimeni nu se mai poate atinge de ea.

Alcoolul a stricat ºi praznicele Domnului

Pe multe din poruncile ºi învãþãturile Domnului Dumnezeu le-a

stricat diavolul cu ajutorul alcoolului, dar parcã nici una n-a
stricat-o aºa de mult ca pe ziua Domnului ºi praznicele Domnului.
Biblia ºi biserica ne spun cã ziua a ºaptea - duminica - este

ziua Domnului, dar diavolul sare astãzi ºi rãspunde cã a lui este

aceastã zi. A mea este ziua a 7-a - zice diavolul - pentru cã în
aceastã zi aleargã oamenii sã-ºi isprãveascã daraverile (treburile)
º i f a c n e g u s t o r i i º i t î rg u r i d e u n d e n u l i p s e º t e f i i c a m e a :
înºelãciunea.
 Pag. 613

În aceastã zi se strîng oamenii sã facã clevete, minciuni, fãlii ºi

mai ales în aceastã zi intrã în casa ºi biserica mea: în crîºmã, unde
mã preamãresc cu sudalme, beþii, jocuri ºi destrãbãlãri. Ziua a 7-a
e ziua mea - zice satana - pentru cã în aceastã zi îmi slujesc mie
oamenii mai mult ca oricînd.
Ziua Domnului ar trebui sã fie o zi de laudã ºi mãrire lui
Dumnezeu, aºa cum aratã chipul de alãturi. În aceastã zi ar trebui
sã cînte cerul ºi pãmîntul (sau mai bine zis, ºi pãmîntul ºi cerul):
Lãudaþi-L pe El toþi îngerii Lui, lãudaþi-L pe El soarele ºi luna,
s t el el e º i l u mi n a. L ãu d aþ i - L p e E l î mp ã r aþ i i p ãmî n t u l u i º i
popoarele... (Psalm 148) . Dar în loc de aceastã cîntare de mãrire
lui Dumnezeu, duminica rãsunã crîºmele, jocurile, clãcile,
balurile, ospeþele ºi toate tãmbãlãurile ºi pãcatele. O, ce nãrav urît
ºi pãgîn am apucat noi creºtinii de azi cã toate desfãtãrile cele
l u meº t i º i d e s u f l et stricãtoare l e f acem d u mi n i ca, î n zi u a
Domnului, în ziua sufletului.
Biblia ne spune cã odinioarã Antioh, împãratul pãgîn, a trimis
pe cãpitanul Apolonie sã mãcelãreascã pe locuitorii Ierusalimului.
ªi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim s-a fãþãrnicit a fi de pace
º i a a º t e p t a t s ã r b ã t o a r e a s î mb e t e i c î n d t o t p o p o r u l e r a l a
preumblare pe uliþe ºi pe la petrecãnii. Atunci a ieºit Apolonie
fãrã veste cu ostaºii pe uliþe ºi umplu de sînge ºi ucidere uliþele
Ierusalimului (Cartea a 2-a a Macabeilor cap. 5) . Aceastã
istorie este cu mare înþeles ºi pentru noi creºtinii de azi. ªi
diavolul, ca Apolonie, aºteaptã cu vicleºug sãrbãtorile Domnului
ºi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creºtinilor ºi face
grozavã ucidere ºi vãrsare de sînge în sufletul lor. Crîºmele,
uliþele, locurile de joc ºi petreceri, în toatã duminica ºi
sãrbãtoarea se stropesc cu sîngele sufletesc al celor pe care satana
cu oastea lui i-a rãnit ºi i-a omorît.

De ce se îmbatã oamenii la sfinþi, de ziua numelui?

Este datina între creºtinii de azi sã bea ºi sã se îmbete de ziua

numelui. ªi cum oamenii poartã cu toþii nume frumoase de sfinþi:
Nicolae, Gheorghe, Ioan, Petru, etc., beþiile ºi chefurile se fac în
ziua sfinþilor respectivi.
O, ce datinã pãgîneascã este aceasta! Eu am citit mult prin
Biblie ºi cãrþile sfinte, dar nicãieri n-am citit cã atare dintre sfinþi
ar fi fost iubitor de alcool. Sf. Nicolae a fost un sfînt al milei ºi
milostivirii. Ultimul ban l-a împãrþit sãracilor. Sf. Gheorghe
aºijderea a fãcut altfel de vitejii decît cele ce se fac pe la crîºme.
Ce sã mai zic apoi de sf. Ioan Botezãtorul care încã din pîntecele
mamei sale a fost vestit ca unul ce nu va bea nici vin, nici bãuturã
ameþitoare (Luca 1, 15) . A trãit o viaþã întreagã cu acride ºi
miere sãlbaticã.
Sf. Ioan, împreunã cu ceilalþi sfinþi, au fost pilde mãreþe despre
înfrînare. Atunci de ce oamenii, care le poartã numele, þin cu
orice preþ sã-ºi petreacã ºi sã se îmbete în ziua lor? Pentru cã
diavolul a scornit aceastã datinã. Este aceastã diavoleascã datinã
cea mai mare batjocurã ce se poate aduce amintirii sfinþilor.
Pag. 614

Eu socot cã dacã sfinþii s-ar ivi în lume, ar striga dupã cei ce

le poartã numele: Oameni buni! ori vã purtaþi dupã numele ce le
aveþi, ori vã lepãdaþi de aceste nume... cãci altcum ne batjocoriþi
amintirea!...
Aici este locul sã întrebãm: Ce cautã alcoolul în praznicele ºi
datinile noastre bisericeºti? Frumoase sînt praznicele noastre
bisericeºti, frumoase sînt datinile noastre de Crãciun, Botez, etc.,
dar frumuseþea ºi folosul lor îl stricã alcoolul.
Alcoolul trebuie scos fãrã întîrziere ºi fãrã cruþare din toate
praznicele, din toate datinile ºi din toate slujbele bisericeºti!

O socoatã despre cînd se întîmplã

cele mai multe bãtãi ºi omoruri

Cîrmuitorii þãrilor au fãcut statisticã sã afle despre cînd se

întîmplã între oameni cele mai multe bãtãi ºi omoruri. Statistica
a ieºit aºa cum o aratã scara din chipul de mai jos. Cuþitul cel mai
mare ºi mai plin de sînge e în ziua duminicii. Adicã în ziua
Domnului, - în ziua sufletului - ºi în sãrbãtori se fac cele mai
multe bãtãi ºi omoruri. Asta pentru cã merg oamenii pe la crîºme
ºi dupã ce se îmbatã, s-apucã de bãtãi ºi scot cuþitele. Lunea
cuþitul e mai mic; e numai sfîrºitul relelor rãmase de duminicã.
Marþea e ºi mai mic; s-au rãcit cu totul beþiile de duminica.
Miercurea iarã-i cuþit mare, pentru cã oamenii iarã au însetat dupã
bãuturã ºi mai trag cîte o beþie ºi la mijlocul sãptãmînii. Sîmbãtã
iarã-i cuþit mare, pentru cã atunci trag oamenii cu plata la crîºmã
ºi au rãgaz de bãut.
Iatã cum a stricat diavolul cu ajutorul bãuturilor ziua
Domnului ºi a fãcut din ea ziua morþii trupeºti ºi sufleteºti!
 Pag. 615

Scaraoschi trece în revistã

Isprãvile ce le-au fãcut argaþii lui cu alcoolul

Alcoolul este arma cea mai cumplitã a diavolului cu care

junghie ºi omoarã neîncetat sufletele oamenilor. Alcoolul este un
blestem ce vine din adîncul iadului ºi împrãºtie în lume prãpãd ºi
pieire trupeascã ºi sufleteascã.

În chipul de alãturi se vede scaraoschi, mai marele dracilor,

cum ºade mulþumit pe tronul lui din iad ºi trece mereu în revistã
isprãvile ce le-au fãcut argaþii lui prin lume cu ajutorul alcoolului.
Diavolii se prezintã în faþa lui, rînd pe rînd, într-un ºirag
nesfîrºit. Ei vin din cutreierarea lumii, vin de prin sate ºi oraºe.
Ei vin aducînd butoaiele golite... se închinã cu ele în faþa lui
scaraoschi ºi raporteazã despre isprãvile ce le-au putut face.
- Întunecimea voastrã - raporteazã cel dintîi sosit - cu alcoolul
ce mi s-a încredinþat mie am strîns 50 de mii de sudalme, 2.600
de desfrînãri, 45 de bãtãi mai uºoare ºi 30 de bãtãi mai grele; am
omorît cu ajutorul alcoolului 15 oameni ºi am adus sufletele lor
aici în împãrãþia întunecimii voastre...
- Bravo þie fiule - îi zice scaraoschi rîzîndu-i barba de bucuria
cîºtigului... - bine ai lucrat... intrã înãuntru, umple-þi butoiul ºi
pleacã iarãºi în lume sã sporeºti mai departe biruinþa iadului
nostru.
Pag. 616

Un al doilea diavol se prezintã la raport.

- Eu, întunecimea voastrã, am dat tîrcoale mai ales pe la crîºme
unde roadã bogatã am secerat. Am stropit cu sînge de om 500 de
crîºme... am fãcut 500 de bãtãi dintre care 220 s-au gãtat cu
omor... pe 300 de oameni i-am bãgat în temniþã, pe 300 în spital...
pe 85 i-am bãgat în case de nebuni, pe 22 i-am spînzurat ºi
sufletele lor le-am adus aici în împãrãþia întunecimii voastre...
- Bravo þie fiule - îi zice scaraoschi rîzînd de bucuria
cîºtigului... bine ai lucrat, umple-þi iar butoiul ºi pleacã iarãºi în
lume sã sporeºti mai departe biruinþa iadului nostru.
Al treilea diavol se prezintã cu raportul.
- Eu întunecimea voastrã, cu alcoolul ce mi s-a încredinþat mie,
am dat tîrcoale mai ales pe la casele creºtinilor. Cu ajutorul
alcoolului am bãgat ceartã ºi neînþelegere în 400 de familii... am
fãcut 100 de divorþuri... am vîndut la licitaþie 100 de averi... am
lãsat pe drumuri 300 de orfani ºi 100 de mame...
- Eu - raporteazã un alt argat - am cãutat cu alcoolul sã fac
biruinþã pe la oraºe, între domni ºi muncitori. Sã fii liniºtit, mãria
ta, cã ºi oraºele sînt pline de isprãvile noastre... le-am fãcut
adevãrate Sodome ºi Gomore...
ªi aºa se prezintã rînd pe rînd drãceºtile gloate în faþa lui
scaraoschi cu raport despre fioroasele isprãvi ce le-au fãcut cu
ajutorul alcoolului.
Ah, ce isprãvi cumplite face diavolul cu ajutorul alcoolului!
Cu adevãrat, isprãvile alcoolului vin ca dintr-un adînc al iadului.
O armatã nevãzutã a iadului parcã umblã prin lume ºi roadã
bogatã culege cu ajutorul alcoolului pentru împãrãþia iadului.
Alcoolul este lucrul diavolului. Nu poate sã fie decît de la
diavolul un astfel de lucru care îl face pe om sã scoatã briºca; sã
se batã; sã se omoare, sã suduie pe Dumnezeu, sã umple temniþele
ºi spitalele...
Alcoolul este lucrul ºi duhul diavolului. Feriþi-vã de el!
 Pag. 617

Alcoolul este ºi cel mai mare duºman al sãnãtãþii trupeºti

Alcoolul este un beteºug rãu, o boalã grea nu numai pentru

suflet, pentru sãnãtatea cea sufleteascã, ci ºi pentru sãnãtatea cea
trupeascã a omului. Precum alcoolul este un izvor de rele pentru
suflet, tot aºa pentru viaþa trupeascã a omului este un izvor de
beteºuguri, de ticãloºie trupeascã. Alcoolul e vrãjmaºul cel mare
de care zicea Mîntuitorul cã omoarã ºi trupul ºi sufletul omului.
Iatã mai jos douã pilde, din cele multe, multe.

E un adevãr constatat de toþi doctorii cei învãþaþi cã bãutura ºi

beþia au cele mai rele urmãri ºi asupra sãnãtãþii trupeºti a omului.
Cea mai grea loviturã o primeºte inima. Se spune cã bãutura
veseleºte inima omului. Da! Însã ce se întîmplã cu acest prilej?
Ascultaþi ce spune un medic vestit din America:
Alcoolul sileºte inima omului sã batã mai mult decît sînt
bãtãile ei regulate. S-a constatat cã o sticlã de bere provoacã
4.000 de bãtãi de inimã mai mult pe zi. Un sfert de litru de rachiu
provoacã 50.000 de bãtãi de inimã mai multe pe zi, decît e bãtaia
normalã a inimii. Prin aceste bãtãi silite, muºchii inimii slãbesc.
Alcoolul este pentru inimã tocmai ceea ce este biciul pentru calul
cel istovit. Îl loveºti cu biciul ºi se aspreºte o clipã, dar pe urmã
se opreºte ºi mai istovit. Aºa loveºte ºi alcoolul inima omului. În
chipul de mai sus se vede inima omului beþiv mai mare decît a
celui sãnãtos. Asta vine de acolo cã inima beþivului se lãrgeºte
trebuind sã prelucreze bãutura cea multã. Inima beþivului capãtã
o grãsime de putregai (aºa cum e ºi faþa lui), se puhãveºte, se
lãbãrþeazã; muºchii i se tocesc, corzile i se descoardã (de aceea
beþivul este un descordat), vinele ºi arterele se întind ºi îºi pierd
frãgezimea. O astfel de inimã se cheamã în lumea medicalã inimã
de bou (parcã mai potrivit ar fi inimã de porc). E o inimã ce ºi-a
pierdut puterea, e o inimã bolnavã.
Pag. 618

Iatã iubite cititorule ce face beþia cu vasul cel ales ce-l are
omul înãuntrul sãu. Inima ar trebui sã fie lãcaºul Duhului Sfînt ºi
iatã bãutura cum a stricat-o ºi a fãcut din ea o inimã de bou, adicã
un dobitoc.

Am arãtat cum stricã bãutura inima omului. Dar tot atît de mult
suferã pe urma bãuturilor ºi beþiilor ºi alte pãrþi din sãnãtatea
trupeascã a omului. Iatã spre pildã, priviþi chipul de mai sus ºi
vedeþi ce face beþia cu rinichii omului. Rinichii sînt de cea mai
mare însemnãtate pentru viaþa ºi sãnãtatea omului, cãci ei aleg ºi
strecoarã sucurile ce le mîncãm ºi bem. Rinichii aleg pe cele
bune, iar pe cele rele ºi de prisos le dau afarã. Însã ce se întîmplã
la cel bãutor? Rinichii nu mai pot birui cu atîta otravã ºi materie
rea ce o dã alcoolul spre strecurare ºi se ofilesc ca o floare ce se
usucã înainte de vreme. Rinichii beþivilor se zbîrcesc, scad ºi îºi
pierd puterea de lucrare. Asta-i din pricina cã unii beþivi capãtã
un fel de grãsime putredã, adicã un fel de grãsime din care nu s-a
strecurat otrava alcoolului, ci a rãmas acolo în ea. De aici ºi
gusturile ciudate ale beþivilor de a nu simþi foamea cînd beau, a
pofti acreli, etc. Iatã ce face bãutura ºi cu sãnãtatea omului!
Mai ales bãuturile false de care e plinã þara ºi crîºmele, fac
cumplite stricãciuni în sãnãtatea oamenilor. S-au aflat bãuturi
falsificate ºi întãrite cu var, cenuºã ºi vitriol. Ne putem închipui
ce fac aceste bãuturi în sãnãtatea oamenilor!...
 Pag. 619

E plinã þara de bãuturi false

care sapã ºi mai cumplit în sãnãtatea oamenilor

Ceea ce se întîmplã în þara noastrã cu falsificarea bãuturilor

întrece orice margini. Este plinã þara de bãuturi false pe care le
fac în partea cea mai mare jidanii. Se falsificã în special vinurile
ºi rachiurile. Falsificarea se face din fel de fel de materii care sînt
o adevãratã otravã ºi pieire. Mai anul trecut, patriarhul Miron
Cristea a arãtat cu dovezi cum jidanii din Maramureº otrãvesc pe
aco l o p o p o r u l c u r a c h i u î n car e b ag ã v ar º i v i t r i o l ca s ã- l
întãreascã (ºi pe român sã-l prãpãdeascã cu zile). În Lumina
S a t el o r am s cr i s d es p r e cu m s - au af l at l a B r aº o v d o i mar i
negustori de vin care fãcuserã douã vagoane de vin falsificat
folosind la falsificare cenuºã, zaharinã ºi glicerinã. Tot la Braºov
s-au aflat falsificate anul trecut vinurile cele extrafine ale firmei
Czell (butelia cu 80 de lei). Chipul de mai jos aratã pe un jidan
negustor de vinuri. Uitaþi-vã din ce fel de struguri face vin de
calitatea I-a!

Aici la oraºe nu gãseºti vin curat sã-l cauþi cu galbeni în mînã.

Tot aºa ºi prin cele mai multe crîºme de la sate. De rachiuri, nici
sã nu mai vorbim. Toate rachiurile îndulcite ºi neîndulcite (rom,
coniac, bere, etc), sînt falsificate. Þinuturi întregi sînt otrãvite de
jidani cu bãuturi falsificate. Afarã de Maramureº, amintim Þara
Moþilor pe care o aprovizioneazã un jidov din Turda cu bãuturi
false.
Falsificarea bãuturilor a devenit o primejdie naþionalã.
Maramureºul e plin de oameni piperniciþi de otrãvurile jidanilor.
To t aº a ºi Moldova º i î n cep e º i Þ ar a M o þ i l o r. F al s i f i car ea
bãuturilor ºi în special a vinurilor aduce ºi mari pagube celor 50
de mii de podgoreni cîþi sînt în þarã. Vinul ºi strugurii jidanilor
slãbesc o ramurã de ocupaþie naþionalã a podgorenilor noºtri.
Sãnãtatea poporului ºi apãrarea viei româneºti cere ca guvernul
nostru sã ia imediat mãsurile cele mai aspre faþã de falsificarea
bãuturilor. E ceasul al 12-lea sã se punã odatã capãt falsificãrii
bãuturilor.
Pag. 620

Faþã de grozava falsificare a bãuturilor, lucrul cel mai cuminte

îl fac aceia care le lasã sã ºi le bea Iþig Leiba. Bãutorilor ºi
beþivilor! Uitaþi-vã în chipul de mai înainte cu ce vã oþeliþi ºi vã
încãlziþi voi prin cele crîºme!

O fioroasã constatare

Un profesor medic vestit cu numele de Pelman, de la

universitatea din Bonn, Germania, s-a apucat ºi a urmãrit pe cale
ºtiinþificã ºi medicalã pe toþi urmaºii ºi descendenþii unei femei
beþive, Ada Surelis, moartã la vîrsta de 60 de ani. Învãþatul a aflat
cã aceastã femeie a avut 701 de urmaºi, copii, nepoþi ºi strãnepoþi.
ªi acum iatã ce a aflat despre aceºti descendenþi: 100 erau copii
nelegitimi (bitanci), 142 cerºetori, 156 cu epilepsie (fras, nevoie),
64 bolnavi în spitale, 181 desfrînate ºi 70 osîndiþi pentru diferite
crime.
Iatã cum beþia se face un izvor de rele ºi rãutãþi ºi otrava ei
trece din sînge în sînge pînã la a 7-a ºi a 8-a spiþã de oameni.
Învãþatul aratã cã popoare ºi neamuri întregi se pot pustii cu
totul prin otrava alcoolului.

Testamentul unui beþiv

În oraºul Osvego din America, un beþiv a lãsat urmãtorul

testament:
Pãrinþilor mei le las moºtenire mîhnire destulã pentru bãtrîneþe.
Fraþilor mei ruºine ºi supãrare. Soþiei mele îi las o viaþã plinã de
mizerie ºi inima bolnavã ce i-am zdrobit-o. Iar copiilor mei, pe
lîngã sãrãcie ºi mizerie, le mai las ºi ruºinea cã tatãl lor a murit
în ticãloºia bãuturii...

Tata alcool ºi cele douã fiice ale sale

Alcoolul este ºi un duºman teribil pentru sãnãtatea trupeascã

a oamenilor. Cele mai teribile boli îºi au izvorul în bãuturile
îmbãtãtoare, în alcool. Alcoolul este un izvor de beteºuguri
trupeºti ºi sufleteºti. Foarte potrivit e pus alãturi alcoolul în
chipul unui tatã al celor douã fete: oftica ºi bolile lumeºti.
Oftica e boala plãmînilor; e o boalã cumplitã ce nu iartã. De
regulã, aceastã boalã e a celor ce în loc de pîine ºi lapte, se
hrãnesc cu alcool. Celor ce apucã cu bãuturile, de la o vreme nici
mîncare nu le mai trebuie. Alcoolul li s-a fãcut o pîine care le
roade plãmînii.
O altã fiicã a alcoolului sînt bolile cele lumeºti (venerice). Pe
la birturi ºi pe la beþii, se aprind poftele ºi se fac desfrînãrile.
Alcoolul aprinde poftele. Aceastã aprindere duce la desfrînare iar
desfrînarea duce la teribile boli lumeºti care otrãvesc sîngele ºi
rod oasele ºi vlaga cea trupeascã a oamenilor. Tineri cu faþã de
trandafir, îºi pierd într-o noapte sãnãtatea cea trupeascã ºi îºi
umplu oasele pe o viaþã întreagã cu cumplita boalã lumeascã ce
se cheamã sifilis (freanþ). Despre aceºtia zice înþeleptul Solomon
cã vor geme pe urmã cînd li se va istovi carnea ºi trupul
(Prov. 5, 1-2) .
 Pag. 621

Oftica ºi bolile lumeºti se þin laolaltã ca douã surori ºi fiice ale

alcoolului. Oriunde bîntuie alcoolismul, acolo veþi întîlni ºi cele
2 fiice ale lui: oftica ºi bolile lumeºti. Maramureºul, Munþii
Apuseni, coloniile de muncitori ºi alte þinuturi bîntuite de
al co o l i s m s î n t p l i n e d e o f t i cã º i s i f i l i s t o cmai d i n p r i ci n a
alcoolului.

Ah, ce stricãciuni teribile face alcoolul în sãnãtatea oamenilor!

Mergeþi ºi prin spitale sã vedeþi acest lucru!
Mîntuitorul a zis: Temeþi-vã mai vîrtos de cel ce poate sã
piardã ºi trupul ºi sufletul în gheena focului (Matei 10, 28). Un
astfel de vrãjmaº care omoarã ºi trupul ºi sufletul omului este
alcoolul, duhul diavolului. Feriþi-vã de el!
Pag. 622

Îngerul pãzitor al beþivului

Despre fiecare om se spune cã are un înger pãzitor care-l

însoþeºte nevãzut pe tot locul ºi-l apãrã de primejdii.

ªi beþivul are un astfel de înger pãzitor. Iatã-l în chipul de

alãturi. Îngerul pãzitor al beþivului este moartea. Acest înger
pãzitor îl însoþeºte pe tot locul pe cel beþiv.
Acest înger pãzitor îl aruncã pe cel beþiv în apã, în foc, în
zãpadã, în temniþã, în spital, în mormînt ºi în iad.
Vai de cei ce ºi-au predat viaþa în seama acestui fioros înger
pãzitor.
Alcoolul a pustiit popoare întregi

Cînd europenii au descoperit ºi cucerit America, au aflat acolo

un neam de oameni - indienii - care nu cunoºteau alcoolul; erau
sãnãtoºi ºi voinici ca brazii. Azi acest popor e aproape stins cu
totul. De ce? Pentru cã europenii le-au dat alcool ºi i-au dedat cu
alcoolul care i-a degenerat ºi pustiit.
Acelaºi lucru se întîmplã ºi cu popoarele sãlbatice de prin
Africa. În loc de Evanghelie, creºtinii din Europa le-au dus
alcoolul care îi distruge trupeºte ºi sufleteºte. Ce ruºine ºi ce
pãcat!
Noi românii sã luãm aminte! În Maramureº, 80% din feciorii
duºi la recrutare, n-au fost buni de cãtãnie, oasele lor fiind slãbite
de alcool, de otrava jidovilor.
 Pag. 623

Cel din urmã pahar...

Omul de mai jos nu e o închipuire, ci e unul care poate mai

trãieºte pe undeva, prin atare sat sau oraº. Eu parcã aud pe
cititorii acestei cãrþi cum vor zice vãzînd chipul de alãturi: Ãsta-i
Petru lui Ion; Ionu lui Nicolae, etc... Beþivii au toþi la fel acelaºi
chip ºi fotografie, pentru cã diavolul cu ajutorul bãuturii a stricat
în cel beþiv nu numai chipul omului, ci ºi chipul lui Dumnezeu,
dupã asemãnarea cui a fost fãcut; beþivul are chip de dobitoc. În
chipul de alãturi se vede beþivul care a ajuns la cel din urmã
pahar. Diavolul - în chipul morþii - îi toarnã în pahar otravã (la
care oamenii îi zic cãldurã ºi putere) ºi rîde cã a cîºtigat un suflet
pentru împãrãþia iadului. O groazã trebuie sã ne înfioare cînd ne
gîndim cã cele 168 de mii de crîºme din þarã dau pe fiecare zi
cîteva mii de astfel de oameni pierduþi pentru naþiune ºi pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Cele 168 de mii de crîºme sînt moara
cea roºie a diavolului, în care se macinã vlaga trupeascã ºi
sufleteascã a acestui popor.

Cele 3 legãturi ale bãuturii...

Pag. 624

Tu rîzi, dragã cititorule, citind aceste rînduri ºi uitîndu-te la

chipul de alãturi. Dar nu rîde, ci te înfioarã ºi privegheazã. Nu te
încrede cã eºti la cel dintîi pahar ºi te poþi opri, cãci diavolul are
multe feluri de meºteºuguri sã te tragã pînã la cel din urmã pahar.
Diavolul a fãcut trei feluri de legãturi cu ajutorul bãuturilor. Cea
dintîi legãturã e cînd bei prima datã în junie, din falã ºi mîndrie.
Nu-þi place încã bãutura, dar bei s-araþi cã eºti bãrbat. Asta-i
legãtura cea mai slabã. E încã o aþã subþire pe care o poþi rupe
fãrã nici o greutate. Dar dacã n-o rupi, aþa se tot îngroaºã. Începi
a bea, fiindcã-þi place... Asta-i a doua legãturã cu care te leagã
satana. Cu o bunã încordare ºi pe aceasta o poþi rupe. Dar dacã
n-o rupi, începi a bea fiindcã nu poþi altcum, adicã aþa s-a fãcut
lanþ cu care te-a legat satana - ºi atunci eºti pierdut, ca omul din
chipul de mai sus.
Fratele meu! Te-a legat ºi pe tine satana cu una din aceste
legãturi? Aleargã la Mîntuitorul, primeºte-L pe El, cãci numai cu
El, cu dar ºi cu putere primitã de la El te poþi dezlega ºi scãpa de
legãturile beþiei. Mîntuitorul te poate scãpa chiar ºi dacã legãtura
s-a fãcut în lanþ.
Nu este nici un lanþ aºa de gros pe care Golgota sã nu-l poatã
rupe. În latura gadarenilor, Mîntuitorul a întîlnit doi îndrãciþi
legaþi în lanþuri. I-a dezlegat ºi i-a scãpat cãci El a venit sã
nimiceascã puterea diavolului (1 Ioan 3, 8). Mîntuitorul Singur
te poate scãpa ºi pe tine din lanþurile în care te-a legat diavolul cu
puterea beþiei.
Fratele meu care stai în marginea prãpastiei! Scapã la Domnul!
Scapã îndatã la El!

Un alt pãcat înfiorãtor: sudalma, hula de cele sfinte

Adevãrat vã spun cã toate pãcatele ºi toate hulele, pe care le

vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva
Duhului Sfînt, nu va cãpãta iertare în veac: ci este vinovat de un
pãcat veºnic (Marcu 3, 28-29) .
Iatã ce vorbe grele ºi pline de fior ne-a lãsat Domnul ºi
Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Ne spun aceste vorbe, cã sînt
unele pãcate pe care Dumnezeirea nu le iartã niciodatã, ci le
pedepseºte cu osînda de veci. Aceste pãcate sînt cele ce ridicã
hulã împotriva Duhului Sfînt. Între aceste pãcate este ºi sudalma.
Grozav pãcat trebuie sã fie acela care n-are iertarea Tatãlui
ceresc! În sute de locuri ºi în sute de feluri ne spun Scripturile cît
de milos ºi de iertãtor este Bunul Dumnezeu. Sînt pline
Scripturile de datornici iertaþi, de tîlhari mîntuiþi, de fii rãtãciþi
primiþi cu ospãþ ºi de altele tot atîtea pilde ale iertãrii ºi milei
Dumnezeieºti. Mai mult, chiar: Isus a strigat ºi de pe Cruce
iertare pentru aceia care bãteau cuie în mîinile ºi picioarele Sale.
ªi iatã sudalma este un pãcat, cãruia nu i se dã aceastã iertare.
Grozav trebuie sã fie un aºa pãcat! De ce oare?
De aceea pentru cã sudalma - înþeleg sudalma de cele sfinte -
vatãmã Dumnezeirea mai mult ºi mai greu decît alte pãcate.
Ascultaþi numai ºi gîndiþi-vã mai de aproape la spurcãciunile ce
le scoate suduitorul din gura sa ºi veþi înþelege îndatã de ce nu se
iartã acest pãcat.
 Pag. 625

Despre satana se ºtie cã este un rãsculat ºi hulitor împotriva lui

Dumnezeu ºi el umblã sã atragã în acest pãcat ºi pe oameni.
Suduitorul este un trecut în tabãra satanei. Suduitorul este ºi el un
hulitor pe faþã împotriva lui Dumnezeu. Aþi vãzut pe suduitorul
de cele sfinte cum în decursul fioroaselor înjurãturi îºi ridicã
mîinile ºi privirea spre cer ca ºi cînd ar ameninþa pe cineva de
acolo. El este - ca ºi satana - un rãsculat pe faþã, un hulitor
împotriva lui Dumnezeu.
Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce cãuta, ci
ei ar trebui scoºi ºi din rîndurile creºtinilor.
Mai este apoi o pricinã care ridicã sudalma peste alte pãcate ºi
o face mai grea decît altele.
Multe alte pãcate le face omul silit de anumite porniri ºi
împrejurãri. Furã omul din lipsã, minte ca sã scape ceva, jurã
strîmb ca sã cîºtige ceva - suduie însã de mîndru ºi de îngîmfat;
suduie de prea sãnãtos, de prea tare ºi puternic. Suduitorul este
a º a d a r u n b at j o co r i t o r al mi l ei º i d ar u r i l o r c e l e a r e d e l a
Dumnezeu, Tatãl lui ceresc - ºi de aceea pãcatul lui nu se iartã.
Sudalma este cuþitul cu care suduitorul, nesilit de nimenea, ci
de bunã voie îºi înjunghie sufletul sãu, iar doi oameni ce se
suduie, sînt doi nebuni ce-ºi omoarã sufletul ziua la amiazã.
E foarte dureros cã noi românii tocmai acest pãcat îl avem mai
mult ca pe celelalte. În foarte multe locuri ºi þinuturi avem
oameni care se culcã ºi se scoalã cu sudalma în gurã. Avem
nechibzuiþi care socotesc sudalma ca pe un semn de bãrbãþie ºi
putere. Avem nepricepuþi care o dau odatã cu laptele în gura
copiilor.
Numai un neam mai este care ne întrece cu sudalma: ungurii.
Pe saºi i-aþi auzit, cã nu ºtiu sudui decît în româneºte, o dovadã
cã nici nu ºi-au putut închipui sã vatãme Dumnezeirea în limba
lor cu aºa vorbe ºi ocãri nesocotite, ca ºi acelea pe care le spune
românul. De la unguri ºi de la þigani au învãþat ºi au luat oamenii
noºtri fioroasele sudalme ce vatãmã Dumnezeirea.
Fratele meu! Eu te rog cu lacrimi în ochi, lasã-te de înjurãturi,
de acest pãcat groaznic ºi înfricoºat. Intrã în Oastea Domnului ºi
te lasã îndatã de acest nãrav cu care îþi omori sufletul!

Ce zic Scripturile despre sudalmã

A jura nu-þi învãþa gura ta - zice înþeleptul Sirah - ºi a numi pe

cel s f î n t n u t e o b i º n u i . C ã p r ecu m s l u g a, car e ad es eo r i s e
cerceteazã, multe bãtãi ia; aºa ºi cel ce jurã ºi pururea numeºte pe
cel sfînt, de pãcat nu se va curãþi... ªi nu se va depãrta de casa lui
biciul, ci se va umplea de rele casa lui
( S i r a h 2 3 , 8 , 9 , 1 0 , 1 2 ) . O mu l car e s e o b i º n u i e º t e c u
cuvintele de sudalmã, în toate zilele vieþii sale nu se va înþelepþi
(Sirah 23, 19) .
Pag. 626

Un rãspuns cu înfruntare

Un sas îºi suduia odatã calul cu sudalme româneºti. Un român

de al nostru îi strigã sã nu ne batjocoreascã legea. Atunci sasul
rãspunse:
- Nu sîntem noi saºii de vinã cã suduim româneºte de cruce, de
sfinþi ºi alte lucruri sfinte, ci sînteþi voi cã noi v-am auzit pe voi
ºi de la voi românii am învãþat ºi noi saºii sã suduim de cele
sfinte. Copiii noºtri nu suduie în limba noastrã sãseascã pentru cã
nu ne aud pe noi suduind. Nu suduiþi voi, c-apoi atunci nici noi
nu vom sudui.
Cu adevãrat, un rãspuns cu înfruntare ºi ruºine pentru noi!

Cum se pedepseau mai demult înjurãturile

- dovezi scoase din Biblie ºi din istorie -

Sudalma a fost socotitã în toate vremile ºi la toate popoarele

ca o grea vãtãmare adusã Dumnezeirii ºi suduitorul era pedepsit
fãrã cruþare. În Biblia Vechiului Testament, suduitorul era omorît
cu p i et r e. Aceas t ã g r o zav ã l eg e o d ãd u se lui Moise În s u º i
Dumnezeu, cãci iatã ce spune Biblia:
Fiul unei femei israelite ºi al unui bãrbat egiptean, venind în
mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabãrã cu un bãrbat
israelit. Fiul femeii israelite a hulit ºi a blestemat Numele lui
Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mamã-sa se numea ªelomit, fata
lui Dibri, din seminþia lui Dan. L-au aruncat în temniþã, pînã va
spune Moise ce va porunci Domnul. Domnul a vorbit lui Moise,
ºi a zis: Scoate din tabãrã pe cel ce a hulit; toþi cei ce l-au auzit,
sã-ºi punã mîinile pe capul lui, ºi toatã adunarea sã-l ucidã cu
pietre. Sã vorbeºti copiilor lui Israel ºi sã le spui: Oricine va
blestema pe Dumnezeul lui, îºi va lua pedeapsa pentru pãcatul lui.
Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea:
toatã adunarea sã-l ucidã cu pietre. Fie strãin, fie bãºtinaº, sã
moarã, pentru cã a hulit Numele Domnului Dumnezeu
(Levitic 24, 10-16) .
Evreii cînd auzeau pe unul de ai lor suduind pe Iehova, îºi
astupau urechile ºi fugeau rupîndu-ºi hainele.
Istoria ne spune cã romanii ºi grecii aºijderea ucideau pe cei
ce înjurau pe zeii lor (cei fãcuþi din piatrã ºi metal).
Pe timpul lui Ludovic al IX-lea, în Franþa suduitorii se
pedepseau cu douã feluri de pedepse cumplite: ori li se strãpungea
limba cu un fier ars, ori erau bãgaþi în niºte saci ºi aruncaþi în
apã. Pe timpul lui Ludovic al IX-lea se pedepseau nu numai cel
ce suduia, ci ºi cel ce auzea pe cineva suduind ºi nu îl arãta.
Pe vremea lui Matei Basarab ºi a lui Vasile Lupu, domni ai
þãrilor româneºti, erau ºi în þara româneascã legi aspre contra
suduitorilor. Cu vremea însã legile ºi oamenii s-au civilizat; s-au
civilizat atît de mult încît oamenii de azi se culcã ºi se scoalã cu
sudalma în gurã; suduie pînã ºi pruncii cei rãi. Aceastã stare
trebuie sã înceteze. Cei credincioºi nu mai putem suferi s-auzim
mereu cum necredincioºii ne vatãmã ceea ce avem noi mai scump:
Dumnezeirea.
 Pag. 627

O chemare potrivitã

Un cãlãtor ce a trecut prin Olanda spune cã a vãzut pe acolo

urmãtoarea scrisoare lipitã pe pereþii gãrilor ºi prin trenuri:
Dacã tu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu lua
Numele Lui în deºert ºi fãrã folos (adicã nu înjura). Dacã nu crezi
într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu mai întrebuinþa deloc
Numele Lui (în sudalme ºi vorbe urîte), cãci prin asta vatãmi pe
cel ce crede în El.

Italia ºi Ungaria au fãcut legi contra sudalmelor

Nu toate neamurile au nãravul diavolesc ºi de suflet pierzãtor

de a înjura. Saºii, de pildã, suduie româneºte. În limba lor n-au
numiri cu care sã vatãme Dumnezeirea.
Nici strãmoºii noºtri n-aveau acest nãrav de suflet pierzãtor.
Bãtrînii noºtri nu se ridicau cu sudalma mai sus de la hantatar.
Între neamurile suduitoare se disting mai ales: ungurii, italienii
ºi românii... Ungurii sînt un popor vestit în sudalme (poate ºi
pentru asta i-a umilit Dumnezeu). Din ºcoala ungurilor au luat ºi
românii noºtri o mulþime de sudalme fioroase. (Despre românii
d i n Vech i u l R e g a t , p r o f es o r ul Meh ed i n þ i s p u n e cã au l u at
sudalmele de la þigani). Un alt neam vestit în sudalme sînt ºi
italienii, cei veºnic cu sacramentele în gurã (ca ºi românii de
peste Carpaþi cu grijania).
Însã neamurile bîntuite de acest nãrav urît încep a lua mãsuri
de apãrare. În Italia, Mu s s o l in i a ad u s o l eg e as p r ã co n t r a
sudalmelor ºi suduitorilor. Cel ce suduie e pedepsit aspru cu
pedeapsã de bani ºi temniþã.
Ungaria încã a oprit sudalmele cu o lege asprã.
Cuminte ºi bun lucru a fãcut Italia ºi Ungaria. Sã se facã ºi la
noi o astfel de lege cãci º i þ ara n o as t r ã e p l inã de sudalme
fioroase. În administraþie, la cazarmã, între cei proºti ca ºi între
cei învãþaþi pe tot locul rãsunã sudalma ºi hula de cele sfinte.
Doarã la puþine neamuri înfloreºte acest pãcat aºa tare ca la noi.
Acum, dupã ce Ungaria ºi Italia au oprit sudalmele, cu înjurãturile
mai rãmînem noi românii... în fruntea lumii!...
Sã se facã ºi în þarã la noi o lege contra sudalmelor ºi
suduitorilor, dîndu-ne seama cã tãria þãrilor ºi neamurilor nu stã
numai în puºti, în gloanþe ºi tunuri, ci stã ºi în purtãrile ce le au
oamenii. Sudalma este un pãcat greu care vatãmã pe Bunul
Dumnezeu ºi stricã norocul þãrii.

Cel ce înjurã pe regele

O lege împotriva suduitorilor de altcum e ºi fireascã. Cine ar

îndrãzni sã înjure pe M. Sa regele, îndatã e arestat ºi aruncat în
temniþã. Între legile þãrii este o lege cuminte ºi bunã care apãrã
persoana M. Sale regele. E rãu însã cãci de altã parte cine vatãmã
prin sudalmã pe Împãratul împãraþilor ºi pe Regele regilor, nu i
se întîmplã nimic, ba încã e socotit ca un mare viteaz. Trebuie
fãcutã o lege care sã apere de hulitori ºi persoana cea înaltã ºi
sfîntã a Regelui ceresc.
Pag. 628

Cu Oastea Domnului nu luptãm numai

contra beþiilor ºi sudalmelor

Am scris pe larg despre cele douã mari pãcate: beþia ºi

sudalma, cu ajutorul cãrora satana omoarã atîtea ºi atîtea suflete.
Þinem însã ºi aici sã spunem îndatã cu tot apãsul cã Oastea
Domnului nu luptã numai contra beþiilor ºi sudalmelor. Sînt ele
ºi alte beþii tot atît de rele ca beþia de alcool (mînia, trufia, pizma,
desfrînarea, zgîrcenia, etc). Oastea Domnului e o miºcare de
curãþire, de înnoire ºi de schimbare totalã a vieþii celor ce intrã în
ea. Cu Oastea Domnul u i p redicãm o renaºtere sufleteascã,
predicãm o schimbare din temelie a vieþii, predicãm o viaþã nouã.
Nimenea nu pune petic nou la hainã veche, a zis Mîntuitorul
(Marcu 2, 21) . Oastea Domnului nu pune petic. Noi nu peticim,
ci predicãm o hainã nouã, o viaþã nouã.
Astã varã am vãzut într-un sat o cîrciumã închisã. Pe uºa ei era
lipitã înºtiinþarea: Aici se deschide ºcoala. Cîrciuma era sub o
transformare radicalã. κi schimbase stãpînul. Trecea sub o
stãpînire nouã. Odatã cu aceastã schimbare, îºi schimba ºi
chemarea ce o avusese. Dintr-o cîrciumã plinã de beþii ºi pãcate,
se fãcea o casã plinã de luminã. Se curãþa de toate spurcãciunile.
Un duh nou intra în ea; o viaþã nouã se începea în ea.
În aceastã asemãnare trebuie sã fie ºi cei ce intrã în Oastea
Domnului. Intrarea în Oastea Domnului înseamnã o schimbare din
temelie a vieþii noastre... înseamnã cã viaþa noastrã îºi schimbã
stãpînul... îºi schimbã rosturile ºi chemãrile. Înseamnã cã inima
noastrã se curãþã de toate spurcãciunile... un duh nou se
sãlãºluieºte în ea... abzice arenda diavolului ºi se face lãcaº
Duhului Sfînt (1 Cor. 3, 16) .
Ce înfãþiºare grozavã ar fi avut ºcoala de mai sus dacã
cîrciuma s-ar fi împãrþit în douã: o odaie ar fi rãmas ºi pe mai
departe cîrciumã, iar cealaltã s-ar fi schimbat în ºcoalã. Adicã
cîrciumã ºi ºcoalã sub acelaºi acoperãmînt.
O aºa grozavã înfãþiºare sufleteascã ar avea ºi Oastea
Domnului dacã ar predica numai lãsarea beþiilor ºi sudalmelor. O
aºa grozavã înfãþiºare sufleteascã au ºi cei ce cred cã se pot
mîntui alegînd pãcatele: dezbãrîndu-se de unele ºi þinînd pe altele.
Nimenea nu poate sluji la doi domni: ºi lui Dumnezeu ºi lui
mamona (Matei 6, 24) .
 Pag. 629

Ci predicãm o înnoire totalã a vieþii

Oastea Domnului luptã sã atragã pe cei pãcãtoºi în taina cea

mare a mîntuirii sufleteºti. Ea trezeºte în cel pãcãtos începutul
mîntuirii sufleteºti: cunoaºterea pãcatului, cunoaºterea stãrii sale
celei pãcãtoase; umilinþa ºi cãinþa pentru pãcat. Ea rãscoleºte
inima omului ca un cutremur, ca un vulcan, ºi pe urmã din acest
vulcan þîºnesc lacrimi fierbinþi de cãinþã; lacrimi sfinte ce vestesc
mîntuirea unui suflet. Aceste lacrimi deschid uºã de intrare
Duhului Sfînt, iar unde Se apropie Duhul Sfînt, satana cu patimile
ºi ispitele lui fuge îngrozit.

Dupã acest început de mîntuire, Oastea Domnului îl duce pe

cel intrat în ea cu un pas mai departe în taina mîntuirii. Îi aratã
starea grozavã ºi nenorocitã în care l-a adus pãcatul... îi spune cã
e cãzut într-o prãpastie din care singur nu poate ieºi... îl face sã
strige îngrozit: O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi dintr-o
astfel de moarte? (Rom. 7, 24) ... ºi pe urmã îi spune vestea cea
scumpã ºi dulce cã Sîngele Domnului Isus ne curãþeºte de orice
pãcat (1 Ioan 3, 7).
Pag. 630

Oastea Domnului îngenuncheazã pe ostaºii ei la picioarele

C r u c i i : î i a j u t ã s ã a f l e i z v o r u l m î n t u i r i i : Cr u cea º i J er t f a
Mîntuitorului. La picioarele Crucii aflã pãcãtosul cã el a fost un
osîndit, un judecat la pieire sufleteascã ºi a scãpat din aceastã
pieire prin Jertfa ºi suferinþele Domnului. La picioarele Crucii
aflã cã viaþa lui e un dar al Celui Rãstignit pe Cruce.
Cînd omul aflã cu adevãrat Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului,
numai atunci înþelege strigarea Duhului Sfînt: Suflete! tu nu mai
eºti al tãu, ci eºti al lui Isus Hristos care te-a rãscumpãrat cu un
preþ mare ( 1 Co r . 3, 2 5 ; 6 , 1 9) ... tu trebuie sã o rupi cu
lumea ºi cu pãcatele... omul tãu cel vechi trebuie sã moarã sub
împunsãtura cuielor de pe Cruce...

Pe aceastã cale înaintînd, ajunge omul sã poatã rosti cuvintele

ap. Pavel: Cu Hristos împreunã m-am rãstignit ºi trãiesc... dar nu
mai trãiesc eu ci trãieºte în mine Hristos, Fiul lui Dumnezeu care
m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru mine (Gal. 2, 20) .
O, ce adîncime ºi înãlþime este culmea la care se poate ridica
un suflet cu ajutorul Crucii. La aceastã culme este chemat sã se
ridice ºi un ostaº din Oastea Domnului.
 Pag. 631

Temeiul ºi temelia mîntuirii noastre este adîncirea Crucii ºi

Jertfei Mîntuitorului în inimile noastre.
În inimile celor ce se scriu în Oaste noi umblãm neîncetat sã
adîncim izvorul vieþii ºi izvorul puterii: Jertfa Crucii. Cînd
Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului a intrat, s-a adîncit ºi s-a întipãrit
în inima ostaºului, atunci - ºi numai atunci - trece prin schimbarea
cea mare ce face din el un om nou, o fãpturã nouã. O schimbare
din temelie se face în viaþa noastrã cînd în inima noastrã a intrat
Jertfa Crucii. Vedem lumea ºi ne vedem pe noi înºine într-o
luminã nouã. Vedem altcum, simþim altcum, vorbim altcum, trãim
altfel.
Acesta este omul cel nou, omul cel duhovnicesc, fãptura cea
nouã ( E f e s . 4 , 2 2; 1 C o r . 3, 1) . Iatã mai jos icoana cea
dinãuntru a acestui om. Inima lui s-a curãþit de cele 7 fioroase
pãcate de moarte. În locul lor S-a aºezat Duhul Sfînt cu roadele
Sale (Gal. 5, 22) . El este acum un om nou, un om duhovnicesc
cîrmuit de darul ºi harul Duhului Sfînt.
Acesta este chipul adevãratului ostaº din Oastea Domnului.

Ca sã facem din ei oameni noi, fãpturi noi

Pag. 632

La aceastã culme de viaþã duhovniceascã trebuie sã ajungem

cei ce am intrat în Oastea Domnului.
Oastea Domnului cere o înnoire totalã a omului, cere pe omul
cel nou, pe omul cel duhovnicesc.
Taina mîntuirii sufleteºti nu stã în a pune cîte un petic nou la
o hainã veche - nu stã în a face cîte o micã îmbunãtãþire la o viaþã
pãcãtoasã, ci stã în a te renaºte din nou într-un om nou iar acest
lucru îl face darul ºi harul Duhului Sfînt care ne vine prin Sîngele
vãrsat pe Crucea Golgotei.
Ferice de cel ce a trecut prin aceastã lucrare a Duhului Sfînt.
Inima ºi viaþa unui astfel de om este o vatrã de foc, de cãldurã ºi
de luminã sufleteascã, cum se vede în chipul de mai sus.

Citiþi ºi rãspîndiþi cartea “Oglinda inimii omului”

Învãþãturile ce le publicãm în cartea aceasta, cu icoane în care

se vede inima celor credincioºi ºi a celor pãcãtoºi, sînt luate pe
scurt din cartea Oglinda inimii omului. În acea carte se aflã scrise
pe larg aceste învãþãturi însoþite de 20 de astfel de oglinzi ale
inimii oamenilor. E o carte scrisã anume ºi pentru cei din Oastea
Domnului. E o carte ce lucrã cu multã putere în suflete. Ea aratã
ca o oglindã sufleteascã starea sufleteascã a celor credincioºi ºi
a celor pãcãtoºi. E o minunatã carte ºi pentru trezirea pãcãtoºilor
la o viaþã nouã.
Toþi cei din Oastea Domnului vor avea un mare sprijin
sufletesc în aceastã carte ºi de altã parte vor avea în ea ºi o undiþã
minunatã pentru pescuirea sufletelor din adîncul fãrãdelegilor.
Fiecare ostaº sã o aibã pentru el ºi pentru alþii.

Cãtre cei intraþi în Oastea Domnului

ºi cãtre cei ce vreau sã intre

În cele ce urmeazã vom da unele învãþãturi ºi chemãri cãtre cei

ce au intrat în Oastea Domnului ºi cãtre cei ce vreau sã intre.
Întîi ºi întîi vom aduce ºi aici aminte celor din Oaste cã noi
sîntem pe picior de rãzboi cu vrãjmaºul diavol. A intra în Oastea
Domnului înseamnã a intra în declaraþie de rãzboi cu ispititorul.
Cînd intri în aceastã declaraþie de rãzboi, trebuie înainte de
toate sã te aºtepþi la atac ºi sã te pregãteºti de apãrare.

Defensiva ºi ofensiva

În orice rãzboi sînt douã feluri de miºcãri: defensiva, adicã

a p ã r ar ea f aþ ã d e v r ãj maº , º i o f en s i v a, a d i c ã a t a c u l c o n t r a
vrãjmaºului. Rãzboiul nostru se începe cu defensiva, adicã cu
apãrarea faþã de atacul ispititorului.
Îndatã ce intrã cineva în Oastea Domnului, începe contra lui
atacul vrãjmaºului diavol.
 Pag. 633

Biruinþa se cîºtigã ºi prin suferinþã

Îndatã ce se hotãrãºte cineva sã trãiascã o viaþã dupã

E v an g h el i e, v a av ea d e s u f er i t mu l t e f el u r i d e n ecazu r i º i
prigoane. Toþi cei ce intrã în Oastea Domnului trebuie sã ºtie un
lucru: vor avea mult de suferit cãci biruinþa se cîºtigã ºi prin
suferinþã.
De altcum acest lucru l-a spus apriat Însuºi Mîntuitorul. Isus
Mîntuitorul a spus apriat cã toþi cei ce vor crede în El, vor avea
de suferit prigoane ºi necazuri. În lume veþi avea necazuri, dar
îndrãzniþi cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Dacã pe Mine
M-au urît ºi pe voi vã vor urî... dacã pe Mine M-au prigonit ºi pe
voi vã vor prigoni... ºi veþi fi urîþi de toþi pentru Numele Meu
( L u c a 2 1 , 1 2 ; I o a n 3 5 , 2 0 ; M a t e i 1 0 , 2 5 ) . ªi toþi care
voiesc sã trãiascã cu temere de Dumnezeu în Isus Hristos, vor fi
persecutaþi, zice ap. Pavel.
Sã nu uitãm cã Mîntuitorul înainte de toate a fost un Miel -
M i el u l lui Dumnezeu - care a biruit prin rãbdare, tãcere ºi
suferinþã.
Mîntuitorul a fericit pe cei ce sufãr, pe cei ce plîng. Fericiþi
veþi fi - zicea Mîntuitorul - cînd vã vor ocãrî pe voi ºi vã vor
prigoni... fericiþi veþi fi cînd vã vor urî pe voi oamenii ºi vã vor
ocãrî ºi izgoni dintre ei (Matei 5, 1-12; Luca 6, 20-23) .
În lupta mîntuirii sufleteºti, suferinþa îºi are ºi ea însemnãtatea
ei; o însemnãtate foarte mare. Cãci vouã vi s-a dat harul - zice ap.
Pavel - nu numai sã credeþi în El (Isus), ci sã ºi pãtimiþi pentru El
(Filip. 1, 29) .
Biruinþa se cîºtigã ºi prin suferinþã. Iar tu te luptã ºi suferã ca
un bun ostaº al lui Hristos (2 Tim. 4, 4) . Cel ce va lupta ºi va
rãbda pînã la sfîrºit, acela se va mîntui (Matei 24, 13).
E lucru dovedit cã îndatã ce s-apucã cineva sã trãiascã o viaþã
dupã Evanghelie, încep dupã el hulele, batjocurile ºi fel de fel de
necazuri.
Oare de ce? Pentru cã diavolul se vede în primejdia de a-ºi
pierde un credincios. Pînã cînd omul petrece în fãrãdelegi, are
liniºte. Diavolul nu se ocupã mai de aproape cu el; doarme
diavolul liniºtit ºtiindu-l cucerit pentru împãrãþia iadului.
Dar îndatã ce omul începe a se trezi la o viaþã nouã, se trezeºte
ºi diavolul ºi miºcã toate rezervele ºi meºteºugurile lui sã nu-ºi
piardã credinciosul.
Cînd cineva intrã în Oastea Domnului, începe contra lui atacul
ispititorului. Acest atac este intern ºi extern.
Unul dintre cei intraþi în Oastea Domnului îmi scrie cã de cînd
a intrat în Oaste, îl chinuie parcã ºi mai mult patima beþiei ºi
celelalte patimi ce le-a avut. Acesta e un atac intern, lãuntric.
Cînd omul se hotãrãºte la o viaþã dupã Evanghelie, satana pune
foc mai mult în patimile ce le-a avut ºi miere mai multã pe otrava
plãcerilor. Tînãrului din Evanghelie i s-a fãcut mai rãu cînd s-a
apropiat Mîntuitorul de el cu mîntuirea (Mar c u 3 , 17-30) .
Diavolul fãcea ultimele zvîrcoliri sã nu-l scape din lanþurile lui.
Pag. 634

Cînd un suflet se hotãrãºte la o viaþã nouã, ispititorul ordonã

contra lui o mobilizare generalã. Din adîncul iadului, scaraoschi
telefoneazã la argaþii lui sã-ºi punã în lucrare toate ispitele ºi
meºteºugurile (cum se vede în chipul de mai jos).
Hallo, argaþii mei - strigã scaraoschi - daþi-vã pe lîngã cel
pierdut, cu alcoolul... daþi-i femei... scorniþi ceartã în casa lui...
aprindeþi în el vechea urã ce o avea cu vecinii... sculaþi pe oameni
în capul lui; ºoptiþi tuturora cã s-a pocãit ºi ridicaþi pe oameni sã-l
batjocoreascã, sã-l alunge, sã-i rupã Biblia ºi cãrþile (cîþi din
ostaºi n-au pãþit întocmai aºa!)... ºi dacã nici cum nu puteþi sã-l
întoarceþi, atunci grijiþi cel puþin sã nu mai strice ºi pe alþii...
închideþi-l în casa lui ºi ºoptiþi tuturora sã se fereascã de el ºi de
cãrþile lui...
Astfel de atacuri dã satana contra celor ce intrã în Oaste. Însã
toate planurile ºi atacurile vrãjmaºului diavol se frîng
n ep u t i n ci o as e f aþ ã d e u n o s t aº ad ev ãrat care se apãr ã p r i n
priveghere ºi rugãciune.

Privegheaþi ºi vã rugaþi

În atacurile sale, satana foloseºte lumea ºi pe oamenii cei

lumeºti care nu primesc lucrurile Duhului cãci pentru ei sînt o
nebunie (1 Cor. 2, 14) . Pe oamenii lumeºti îi foloseºte satana
sã ispiteascã cu ajutorul lor pe cei intraþi în Oaste (cum se vede
în chipul de mai jos). De la astfel de oameni ne vin chemãri ºi
mustrãri ca acestea: Da’ nu te face de rîs, omule, cu gazetele ºi
cãrþile tale... cã doarã n-ai omorît pe nime sã te faci pocãit... cã
doarã n-ai sã te faci cãlugãr... da’ de ce-þi canoneºti viaþa?... Hai
sã bem, sã chefuim, viaþa sã ne-o trãim...
 Pag. 635

Ascultaþi ce a pãþit un ostaº din Oastea Domnului:

În ziua a doua de Botezul Domnului - ne scrie ostaºul - am
avut pricinã cu oamenii ãºtia... veneam de la sfînta bisericã cu
medalia pe piept ºi oamenii au început iar dupã mine cã-s pocãit...
în zadar le spunem eu: Fiþi cuminþi oameni buni cãci doar vedeþi
cã merg la bisericã în rînd cu voi... ei nu ºi nu... atunci unul
dintre ei, mai viteaz la bãuturã, zice: Hai cu noi la crîºmã c-apoi
te credem... vrînd nevrînd m-am bãgat cu ei la birt... atunci cel
viteaz începe iar: Bea acum în rînd cu noi c-apoi te credem...
oamenii au început a bea ºi a se cãtrãni de cap... abia m-am vãzut
descotorosit de ei... cînd era sã plec, cel viteaz m-a prins de piept
º i s u d u i n d a s t r i g at cãtre mine: Acum înjur ã u n a c- ap o i t e
credem...

Straºnice dovezi i s-a cerut ostaºului nostru spre a dovedi cã-i

un creºtin adevãrat. Ah, ce viclean mare e diavolul! Cînd te laºi
de rãutãþi ºi vrei sã începi o viaþã nouã cu Domnul, diavolul îºi
miºcã argaþii lui sã-þi cearã dovezi ca cele de mai sus.
Cu astfel de ispite ºi cu astfel de ajutoare încearcã satana sã ne
întoarcã iarãºi în robia lui. Noi trebuie sã respingem toate
atacurile lui aducîndu-ne aminte de cuvintele ap. Iacov: Prietenia
lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu... cine vrea sã fie prieten cu
lumea, se face vrãjmaº cu Dumnezeu (Iacov 4, 4) .
Pag. 636

Faþã de chemãrile oamenilor lumeºti, noi sã le rãspundem:

Ajunge în adevãr cît am trãit pînã acum în desfrînãri, în pofte, în
beþii, în ospeþe, în chefuri ºi slujiri idoleºti neîngãduite
( Petru 4, 3) ... noi acum sîntem alþii... omul nostru cel vechi
a murit... s-a dus... am murit faþã de lume (Rom. 6) ... noi trãim
acum o viaþã nouã... inima noastrã s-a fãcut lãcaº Duhului Sfînt
(2 Cor. 6, 19) .

În faþa ispitelor sã ne apãrãm mereu cu rugãciune ºi

priveghere.
Privegheaþi ºi vã rugaþi sã nu cãdeþi în ispitã! (Matei 26, 41).
 Pag. 637

Distrugeþi podurile!

O tacticã de luptã ce s-a folosit ºi se foloseºte în unele

rãzboaie, este ºi aceasta:
Cînd o armatã începe ofensiva, distruge în urma ei toate
podurile ºi toate cãile de retragere. De ce? Pentru ca soldaþii ºi
armata sã ºtie cã nu mai este nici o cale de retragere; trebuie sã
meargã înainte pe moarte sau viaþã.
Aceastã tacticã ne trebuie ºi nouã în Oastea Domnului. Noi
trebuie sã distrugem toate podurile ce ne mai leagã cu lumea...
trebuie sã distrugem toate cãile de retragere în duhul lumii din
care am ieºit.
Scumpii mei fraþi! Distrugeþi toate podurile ce vã mai leagã cu
lumea. Zvîrliþi-le în aer cu dinamita credinþei. Noi n-avem - ºi nu
trebuie sã avem - decît o singurã cale: înainte spre biruinþã.

Din defensivã trebuie sã trecem în ofensivã

din apãrare în atac - sã aducem suflete la Mîntuitorul

Am arãtat mai înainte cum îndatã ce intrãm în Oastea

Domnului, porneºte contra noastrã atacul ispititorului. Faþã de
acest atac sã luãm defensiva, adicã apãrarea. Dupã ce am respins
atacul, trebuie sã trecem ºi noi din defensivã în ofensivã, din
apãrare în atac. Sã dãm neîncetat lovituri ispititorului lãrgind
hotarele Împãrãþiei lui D u mn ezeu º i at r ãg î n d º i p e alþii în
fronturile mîntuirii.
Þin sã spun cu apãs: un ostaº al Domnului trebuie sã fie un
ostaº activ, luptãtor. Nici nu se poate închipui un ostaº adevãrat
care sã nu cunoascã frontul ºi lupta.
Domnul are lipsã de ostaºi luptãtori. În zilele noastre parcã
iadul cu toate rezervele ºi gloatele lui a intrat în lupta ºi ofensiva
cea mare pentru cîºtigarea sufletelor ºi cucerirea pãmîntului. Faþã
de aceastã ofensivã a iadului, fiecare ostaº din Oastea Domnului
trebuie sã fie un viteaz mare, unul contra o mie, cum se zice.
Fiecare ostaº trebuie sã atragã ºi pe alþii în lupta cea mare a
mîntuirii sufletelor ca sã rupem frontul satanei.
Sã atragem mereu suflete în fronturile mîntuirii. Sã aducem
mereu suflete la Mîntuitorul. Fratele meu care ai intrat în Oaste!
Ia seama. Nu e destul cã tu ai aflat pe Mîntuitorul ºi mîntuirea.
Nu e destul cã tu ai gustat din dulceaþa ºi bucuria unei vieþi noi.
Trebuie sã chemi ºi pe alþii sã afle ºi sã guste din aceastã viaþã.

Viespile ºi mierea

Un învãþat neamþ a studiat viaþa viespilor ºi a aflat un lucru

interesant. Cînd o viespe aflã atare fagure de miere sau altfel de
dulceaþã, nu s-apucã sã mãnîn ce n u mai s i n g u r ã, ci f ace pe
crainicul. Se duce ºi dã de veste ºi altor viespi ºi le cheamã la
înfruptare.
Sã facem ºi noi mãcar atît cît fac aceste fiinþe sãlbatice. Toþi
cei ce am aflat dulceaþa Evangheliei, sã vestim ºi altora aceastã
dulceaþã. Sã strigãm pe toate drumurile cît de dulce este o viaþã
trãitã cu Domnul ºi sã chemãm ºi pe alþii sã guste din ea.
Pag. 638

E fratele tãu!

Într-un sat sãpau odatã niºte oameni sã scoatã pãmînt de

cuptoare. Deodatã malul se desprinse ºi se rãsturnã peste ei
acoperindu-i. La strigãtele lor, aleargã oamenii sã-i scape. Toþi
sãpau din rãsputeri. Din sat soseºte ºi un om care cam zãbovea la
ajutor. În loc sã punã cu nãdejde mîna pe sapã, întreba despre
cum s-a întîmplat nenorocirea ºi despre cine-s cei îngropaþi sub
pãmînt.
Dar cînd oamenii îi spuserã cu numele pe cei îngropaþi, se
cutremurã. Între ei era ºi fratele lui.
Sub pãmînt e ºi fratele meu! - strigã el îngrozit ºi puse degrabã
mîna pe sapã.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! O astfel de
nenorocire - sufleteascã - se petrece ºi lîngã noi. Lumea e plinã
de cei îngropaþi de patimi ºi fãrãdelegi. Sînt ºi aceºtia niºte
îngropaþi de vii. Sã sãrim în ajutorul lor.
Cel îngropat de viu e fratele tãu, e vecinul tãu, e cunoscutul
tãu, e de-aproapele tãu. Nu e timp de vorbe, iubitul meu ostaº.
Pune îndatã mîna pe sapã ºi te apucã de lucru!
Intraþi îndatã în lucrul Domnului! Puneþi îndatã mîna pe sapã,
pe undiþã, pe secerã cãci lucrul Domnului este mult, dar lucrãtorii
sînt puþini.

Cum sã aducem suflete la Mîntuitorul

Sã aducem, dragi ostaºi, sufletele la Mîntuitorul. Sã pescuim

neîncetat suflete din adîncul fãrãdelegilor. Sã atragem mereu ºi pe
alþii în fronturile mîntuirii sufleteºti.
În multe chipuri ºi feluri vom putea face acest lucru. Vom
putea face acest lucru:

Pilda vieþii noastre

Viaþa noastrã ºi faptele noastre sînt cea mai bunã predicã ºi cel
mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mîntuitorul.
Nu atît ºtiinþã mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost
niºte pescari de rînd), ci mai ales pildã de viaþã trãitã în slujba
Domnului.
Chiar dacã n-ai aminti nici o vorbã despre Hristos, chiar dacã
n-ai avea dar sã spui ceva frumos despre mîntuirea sufletului; tu
totuºi predici neîncetat. Viaþa ta, purtãrile tale, smerenia, evlavia,
rãbdarea, vorbele ºi mai ales faptele tale sînt o minunatã predicã.
Cînd trãieºti cu adevãrat o viaþã dupã Evanghelie, atunci în
mijlocul oamenilor viaþa ta se face sarea ce sãreazã ºi împiedicã
stricãciunea vieþii, se face aluatul ce dospeºte ºi pe alþii pentru o
viaþã cu Domnul.
Aºa sã lumineze lumina noastrã cea sufleteascã, iubiþilor ostaºi
din Oastea Domnului, ca vãzînd oamenii faptele noastre cele
bune, sã intre ºi ei în Oastea Domnului.
 Pag. 639

Prin rãbdare, suferinþã ºi iertare

Un ostaº din Oastea Domnului îmi scrie cã la început, cînd s-a

hotãrît sã nu mai meargã pe la crîºme ºi sã nu mai înjure, a fost
amarnic batjocorit. Îl arãtau toþi cu degetul de parcã cine ºtie ce
rãu ar fi fãcut. Îndeosebi un fost prieten de crîºmã - îmi scrie
ostaºul - pe toate drumurile striga dupã mine. Eu însã am stat
liniºtit în faþa batjocurilor lui, i-am rãspuns blînd cu vorbe din
Sfînta Scripturã ºi m-am rugat lui Dumnezeu sã-l ierte. Nu ºtiu ce
s-a întîmplat cu el, dar de la o vreme batjocoritorul a tãcut, iar azi
e tovarãºul meu în lucrul Domnului...
Da, da, pentru cã dragostea, rãbdarea ºi iertarea celui batjocorit
a lucrat (mai cu putere decît orice predicã) în sufletul
batjocoritorului ºi l-a adus ºi pe el la Mîntuitorul.
Evanghelia s-a rãspîndit în lume tocmai prin pildele de rãbdare
ºi suferinþã pe care le-au ºtiut arãta creºtinii cei dintîi.

Prin rãspîndirea de cãrþi religioase

O mare putere a vremilor noastre este tiparul. Aceastã putere

trebuie atrasã în slujba Domnului. Tiparul, slova tipãritã, e un
amvon, o predicã care s-aude deodatã în toatã þara. Dacã s-ar mai
ivi azi în lume un Pavel apostolul, eu cred cã n-ar mai lua în mînã
bãþul cãlãtoriilor, ci ar deschide o tipografie fãcînd sã rãsune
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Sã rãspîndim pe tot locul Biblii, Psaltiri, cãrþi ºi foi religioase.
Fiecare ostaº al Domnului trebuie sã fie un rãspînditor de cãrþi ºi
foi religioase cãci prin aceasta se face un semãnãtor de luminã
Evanghelicã ºi multe suflete va cîºtiga pentru Mîntuitorul. Fiecare
Biblie, fiecare carte ºi foai e r el i g i o as ã d es f ãcutã în popor
înseamnã o grea loviturã datã ispititorului.

Prin fapte de milostenie

Noi ostaºii Domnului, sã fim - sã ne facem - ºi tot atîþia

samariteni milostivi, ajutîndu-ne unii pe alþii ºi pe de-aproapele
nostru. Multe suflete vom atrage ºi prin pilda aceasta.

Prin rugãciune ºi dragoste

Folosiþi neîncetat ºi rugãciunea în cîºtigarea de suflete pentru

M î n t u i t o r u l º i O astea Lui. Rugãci u n ea f ace º i ai ci l u cr u r i
minunate. Este om învîrtoºat la inimã care nici nu vrea sã audã de
Domnul, dar prin rugãciune ºi dragoste evanghelicã poþi muia
inima lui ºi încetul cu încetul îl poþi aduce la Domnul.
Împresuraþi neîncetat pe cei pãcãtoºi cu rugãciunea, cu
dragostea evanghelicã ºi minunate izbînzi veþi avea.
Împãrãþia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pãmînt numai în
mãsura în care dragostea creºtinã va cuprinde inimile noastre. Foc
am venit sã arunc pe pãmînt ºi cît de mult doresc sã fie aprins -
zicea Isus (Matei 24, 12). Acest foc este focul dragostei creºtine
pe care trebuie sã-l aprindem neîncetat în inimile noastre ºi sã
aprindem cu el ºi pe alþii.
Pag. 640

Împãrãþia lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decît

cu acest foc al dragostei creºtine. Cu nimic nu poþi cîºtiga mai
curînd pentru Evanghelie un suflet pãcãtos ºi plin de urã decît cu
dragostea evanghelicã.
David prorocul liniºtea cu cîntecele sale furia lui Saul. Cu
cîntecul dulce al dragostei creºtine sã liniºtim ºi noi sufletele
tulburate de viforul urii ºi pãcatelor.

Aruncaþi mrejele!

De încheiere voi spune cã fiecare ostaº din Oastea Domnului

trebuie sã fie, sã se facã un mic vînãtor ºi pescuitor de suflete. Sã
p î n d i m p e tot locul unde am putea arunca undiþa ºi mr eaj a
pescuirii unui suflet din adîncul fãrãdelegilor. Aruncaþi neîncetat
mr ej el e º i u n d i þ el e v o as t r e î n Nu mel e Domnului ºi p en t r u
Domnul. Pîndiþi pe tot locul sã prindeþi atare suflet în cursa unei
cãrþi bune, unei Biblii, unei foi religioase, etc.
Sã rãsune neîncetat în urechile noastre, ca un cîntec mãreþ
cuvintele de la Iacov 5, 20: Sã ºtie cã cel ce a întors pe cel
pãcãtos de la rãtãcirile cãii sale, va mîntui un suflet din moarte ºi
va acoperi o mulþime de pãcate.

Cîþi ai adus cu tine?

Un vestitor al Domnului, se dãduse pe lene ºi slãbise cu rîvna.

Din fierbinte, se fãcuse rece. Din aceastã amorþealã îl trezi un vis.
Într-o noapte visã cã murise ºi ajungînd în faþa lui Dumnezeu,
fu întrebat: Cîþi ai adus cu tine?... unde-s cei aduºi de tine?...
Vestitorul se uitã în jurul sãu, dar nu vãzu pe nimeni. O
spaimã mare îl cuprinse. Inima începuse a i se bate cu putere. Dar
Dumnezeu îl liniºti zicîndu-i: Mergi încã odatã în lume, dar bagã
de seamã, cînd vei veni, sã nu mai vii singur.
Deºteptîndu-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru ºi
aduse la Domnul mulþime mare de suflete.
Sã luãm pe sufletul nostru ºi noi, ostaºii Domnului, aceastã
istorioarã. Toþi care am aflat pe Domnul, datori sîntem sã aducem
la El ºi alte suflete pierdute. În ziua de apoi, Domnul ne va
întreba cîte suflete am adus cu noi, fiecare dintre noi.
Sã cãutãm neîncetat suflete pierdute ºi sã le aducem la
Mîntuitorul.

În vestirea mîntuirii vom avea multe de suferit

Fiecare ostaº e dator sã lupte neîncetat vestind ºi altora pe

Mîntuitorul ºi mîntuirea. Dar în vestirea aceasta, vom avea multe
de suferit. E de altcum ºi firesc acest lucru. Cînd te miºti ºi ataci,
trezeºti atacul vrãjmaºului.
Un soldat îmi spunea cã în rãzboiul cel mare a stat liniºtit cu
compania un an de zile, bine fiind întãriþi în tranºee. Duºmanul
era în faþa lor, dar nu cuteza sã-i atace. Îi ataca numai cînd îl
atacau.
 Pag. 641

Aºa e ºi în lupta noastrã. Cînd þi-a reuºit sã-þi sapi o tranºee de

mîntuire ºi sã te aºezi în ea, ispititorul te lasã în pace. N-are
încotro. Dar îndatã ce te miºti ºi ieºi afarã sã înaintezi, începe ºi
el cu atacul. Noi însã trebuie sã ieºim afarã în lume sã-L vestim
pe Domnul, orice atacuri, prigoane ºi suferinþe ne-ar aºtepta.
Domnul ªi-a jertfit viaþa pentru mîntuirea noastrã. ªi noi trebuie
sã ne jertfim ºi sã suferim pentru mîntuirea de-aproapelui.

Sarea ºi lumina trebuie sã se topeascã

Bunã este sarea, dar dacã nu intrã în mîncare ºi nu se topeºte,

de nici un folos nu este. Bunã este lumina, dar dacã nu e aprinsã
ºi nu lumineazã topindu-se, de nici un folos nu este. Un ostaº al
Domnului trebuie sã fie o sare a pãmîntului ºi o micã luminã a
lumii (Matei 5, 13-14) , topindu-se mereu în rîvnã ºi jertfã
pentru trezirea ºi mîntuirea pãcãtoºilor.

Aruncã-te în apã dacã ºti înota

Lumea e plinã de suflete ce se îneacã în valurile fãrãdelegilor.

Noi cei care am învãþat sã înotãm peste valurile acestei lumi,
trebuie sã ne aruncãm îndatã în apã pentru salvarea lor, altcum ce
folos de înotul nostru? În gazete am citit despre un om ce s-a
înecat la Constanþa, în marginea mãrii. Pe þãrm erau o mulþime de
oameni care ºtiau înota, dar nimeni n-a sãrit în ajutorul lui.
Ostaºule dragã! Ce folos cã tu ºti înota peste valurile lumii,
dar fratele tãu se îneacã sub ochii tãi?
Unii vor zice: sînt prea slab pentru acest lucru. La treaba asta
se cere învãþãturã, ºtiinþã, etc. Este ºi aceasta o ºoaptã a
ispititorului. În lucrarea Sa, Domnul de multe ori Se foloseºte de
vase slabe ºi plãpînde (ºi cel ce scrie aceastã carte este un vas
plãpînd). Domnul alege pe vasele cele slabe ca sã facã de ruºine
pe cele mari, tari ºi fãloase.
Aduceþi-vã aminte cã Domnul S-a folosit în pustie de merindea
sãrãcãcioasã a unui copil sã sature cu ea o gloatã de 5.000 de
oameni (Ioan 6, 9) .
Eu am cunoscut un om ce parcã nici nu putea grãi cînd a intrat
în Oaste, iar dupã un an grãia din Scripturi de parcã învãþase la
teologie.
Din prisosul inimii grãieºte gura. Domnul ne învaþã ce sã
grãim (Matei 12, 34; 10, 19).

Grãdinarul ºi copilul

Ieri am vãzut un om ce intrase sã ude grãdina. Alãturi de el a

intrat ºi copilaºul sãu care uda ºi el florile cu un mic vas de
jucãrie.
Tatãl ceresc este Marele Grãdinar ce udã cu darurile Sale
pãmîntul inimilor noastre. Dar alãturi de El ºi noi - copiii Lui -
trebuie sã udãm pe cei ce stau sub seceta ºi uscãciunea acestei
lumi.
Pag. 642

Fratele meu ostaº! Dacã ai aflat apa cea vie, udã ºi tu cu ea pe

cei ce se usucã în pãcate. Cel ce aflã pe Dumnezeu trebuie sã fie
- sã se facã - un izvor de apã curgãtoare ºi pentru alþii
(Ioan 4, 14) .

Pomul cel plin de roadã

ªi iarãºi vã zic vouã, iubiþilor ostaºi, prigoane ºi necazuri

multe veþi avea în vestirea mîntuirii. Voi însã pe toate trebuie sã
le rãbdaþi ºi sã le suferiþi.
Gîndiþi-vã la pomul cel încãrcat cu poame, din marginea
drumului. Toþi dau în el cu pietre ºi zburãturi (în cel fãrã rod nu
dã nimeni). Dar pomul nu se plînge. Celor ce aruncã în el cu
pietre, el le dã poame dulci ºi plãcute.
Ca un rãspuns la batjocurile ºi prigoanele oamenilor, noi sã le
dãm sã guste din rodul iubirii noastre. Rugaþi-vã pentru mîntuirea
celor ce vã batjocoresc (Matei 5, 14) .
Un ostaº adevãrat e acela care ºtie suferi. ªtiþi pe cine urãºte
mai mult diavolul? Pe omul care vrea sã sufere. Pe omul care ºtie
sã sufere. Mîntuitorul nu ne lasã singuri în vreme de suferinþã.
Darul ºi puterea lui Dumnezeu se aratã tocmai pe vreme de
încercare, de suferinþe ºi prigoane. În acest înþeles zicea ap.
Pavel: Am plãcere în slãbiciuni, în defãimãri, în prigoane, în
strîmtorãri pentru Hristos, cãci cînd sînt slab, atunci sînt tare... în
slãbiciunile mele se adevereºte puterea lui Hristos
(1 Cor. 12, 9-10) . Suferinþa pentru Hristos dã celor credincioºi
o plãcere, o bucurie, o mulþumire sufleteascã. Despre creºtinii cei
dintîi zice într-un loc Scriptura cã dupã o bãtaie de nuiele au
plecat bucurîndu-se cã au fost învredniciþi sã fie batjocoriþi pentru
Numele Domnului Isus Hristos (Fap. Ap. 5, 40-41) .
Biruinþa e a celui ce ºtie lupta ºi suferi. Cel ce va rãbda pînã
la sfîrºit, se va mîntui.

Fii credincios pînã la moarte ºi-þi voi cununa vieþii

Sã luptãm cu vitejie în fronturile mîntuirii sufleteºti. Sã ne

îmbãrbãtãm la luptã gîndindu-ne neîncetat cã Domnul este cu noi.
ªi dacã El este cu noi, trebuie sã învingem.

Eu, regele Ferdinand

Un soldat îmi spunea cã în luptele din timpul rãzboiului, regele

Ferdinand se cobora în tranºeele soldaþilor ºi prin prezenþa sa,
însufleþea armata.
Acelaºi lucru îl face ºi Regele nostru Cel ceresc. El Se coboarã
în tranºeele noastre ºi petrece cu noi ca sã ne încurajeze la luptã
ºi sã ne ducã la biruinþã. Iatã Eu sînt cu voi pînã la sfîrºitul
veacurilor (Matei 28, 20) .
Prezenþa regelui în mijlocul armatei face mai mult decît mii de
soldaþi. Prezenþa Regelui ceresc în fronturile noastre sufleteºti
face mai mult decît toate silinþele ºi nãzuinþele noastre.
 Pag. 643

Dar regele Ferdinand îºi îmbãrbãta armata nu numai cu

prezenþa sa, ci ºi cu fãgãduinþa cã la sfîrºitul rãzboiului, le va da
pãmînt. Ostaºilor luptãtori li s-a vestit prin tranºee un ordin de zi
prin care regele le spunea în chip solemn:
- Vouã, iubiþilor ostaºi luptãtori, vã spun eu, regele vostru
Ferdinand, cã pe lîngã rãsplata cea mare a izbînzii, vi se va da
pãmînt... Eu, regele Ferdinand, vã spun acest lucru...
Acelaºi lucru îl face ºi Regele nostru Cel ceresc. El ne
îmbãrbãteazã la luptã nu numai prin prezenþa Sa în mijlocul
nostru, ci ºi cu fãgãduinþa cã la sfîrºitul rãzboiului, ne va da ºi
nouã un loc. În casa Tatãlui Meu - ne zice Domnul - sînt multe
lãcaºuri... Eu Mã duc sã vã pregãtesc vouã loc... ca Acolo unde
sînt Eu sã fiþi ºi voi (Ioan 14, 1-14) .
Mulþi din cei îndreptãþiþi la pãmînt ºi-au pierdut lotul prin
nedreptate ºi miºelie omeneascã. Lotul pe care ni-l fãgãduie
Regele nostru Cel ceresc este ferit de orice nedreptate.
Ferice de cel ce va fi împroprietãrit cu un astfel de lot ceresc.
Ferice de cel ce va lupta pînã la sfîrºit! Mare platã ºi rãsplatã
cereascã va primi.
Un ostaº din Oastea Domnului - I. Cercel din Sebeºul de Jos
- ne spunea odatã cã oamenii au scornit în sat zvonul cã el capãtã
de la Sibiu cîte 50.000 de lei de fiecare om pe care îl scrie în
Oastea Domnului.
O, dragul nostru luptãtor, spune oamenilor cã pentru acest
lucru capeþi o platã ceva ºi mai mare decît 50.000 de lei. Spune-le
cã de fiecare suflet pe care-l aduci la Domnul, capeþi o platã ºi
rãsplatã faþã de care averile tuturor oamenilor din Sebeº nu
valoreazã nimic. Un suflet e mai scump decît toate bogãþiile lumii
ºi decît toþi banii pãmîntului. Aºa e ºi plata ºi rãsplata celui ce
aduce suflete la Mîntuitorul.
Pag. 644

Santinela credincioasã

Istoria pãstreazã pilda unui soldat viteaz care fusese pus de

santinelã într-un loc de mare însemnãtate. Era iarnã cu viscol ºi
ger. Mulþi alþi soldaþi îºi pãrãsirã postul ºi fugirã, dar soldatul cel
credincios rãmase la postul sãu punîndu-ºi în cumpãnã jertfa
vieþii. El îngheþã la postul sãu cu suliþa în mînã rezemat de un
arbore.

Cînd a venit regele ºi l-a vãzut, îºi luã coroana de pe cap ºi o

aºezã cîteva clipe pe fruntea mortului zicînd: Slujitori credincioºi
ca soldatul acesta sînt slava ºi puterea coroanei mele.
Scumpul meu frate ostaº! Domnul ne-a aºezat ºi pe noi în
diferite posturi de priveghere ºi de luptã. În pilda soldatului de
mai sus sã rãmînem ºi noi neclintiþi la postul ce ni s-a încredinþat.
Orice viscol de ispite sau prigoane s-ar ridica, sã stãm neclintiþi
la post ca o santinelã credincioasã a Domnului. Sã murim în
slujba Domnului ºi El va rãsplãti bogat credinþa noastrã.
Regele din istoria de mai sus a aºezat pentru o clipã coroana
sa pe capul santinelei credincioase. Regele nostru Cel ceresc va
aºeza pe capul nostru pentru o veºnicie cununa vieþii celei
veºnice.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! Fii credincios pînã
la moarte ºi Domnul îþi va da cununa vieþii de veci
(Apoc. 2, 10) . Sã luptãm cu credinþã ºi bãrbãþie pînã la sfîrºitul
vieþii noastre ºi Domnul ne va rãsplãti cu cununa vieþii veºnice.
 Pag. 645

În Oastea Domnului avem ºi dezertori

Iatã ostaºul care la vreme de ispitã, se clatinã

Ca ºi orice armatã, Oastea Domnului îºi are ºi ea dezertorii ei,

adicã cei care au pãrãsit frontul luptei sufleteºti în care
fãgãduiserã cã intrã. Au pãrãsit acest front ºi s-au dat prizonieri
la diavolul, adicã s-au întors iar în mocirla fãrãdelegilor din care
au ieºit. Au cãzut pe cîmpul de luptã al mîntuirii sufleteºti înfrînþi
de patimi ºi ispite.
Aceastã dezertare începe cu o clãtinare. În faþa ispitelor, unii
încep a se clãtina.

O lege a rãzboaielor aceasta este: Orice poziþie cuceritã trebuie

întãritã, cãci dupã cuprinderea ei urmeazã contraatacul
vrãjmaºului.
Pag. 646

Aºa e ºi în lupta mîntuirii sufleteºti.

Cei ce nu se întãresc mereu cu priveghere ºi rugãciune, cei ce
stau pe loc ºi nu înainteazã mereu în lupta mîntuirii, sînt în chipul
de mai sus. Inima lor e ca o cetate biruitã de ispitele satanei. O,
ce lucru grozav este un ostaº al Domnului care se clatinã ºi cade!
Un astfel de ostaº dã dovadã cã n-a fost un aluat dospit pentru
slujba Domnului... n-a trecut cu adevãrat prin naºterea din nou,
cãci oricine este nãscut din Dumnezeu, biruieºte lumea ºi cel rãu
nu-l poate atinge (1 Ioan 5, 4-18) .

Nu puteþi sluji la doi domni

... iatã pe dezertorul

În aceastã pierzare cad ºi cei pe care îi înºalã satana cu ispita

cã pot sluji deodatã ºi lui Dumnezeu ºi diavolului.
O, cum n-am eu glas de trîmbiþã sã strig neîncetat cuvintele
Mîntuitorului, sã le audã toþi: Nu puteþi sluji la doi domni: ºi lui
Dumnezeu ºi lui mamona (Matei 6, 24) . Cei mai mulþi oameni
îºi pierd sufletul nu pentru pãcate, ci pentru cã îºi închipuie cã
pot sluji deodatã ºi lui Dumnezeu ºi diavolului. Un ostaº al
Domnului poate sluji numai Domnului.
 Pag. 647

Iatã mai sus chipul celui ce a dezertat din frontul mîntuirii

sufleteºti. Acest chip grozav nu e o nãscocire. El se aflã zugrãvit
- în cuvinte - tocmai aºa în Evanghelia de la Luca.
Ascultaþi ce zice Mîntuitorul despre un astfel de dezertor:
Duhul necurat cînd iese afarã dintr-un om, umblã prin locuri
fãrã apã, ºi cautã odihnã. Fiindcã n-o gãseºte, zice: Mã voi
întoarce în casa mea, de unde am ieºit. ªi cînd vine, o gãseºte
mãturatã ºi împodobitã. Atunci se duce de mai ia cu el alte ºapte
duhuri, mai rele decît el; intrã împreunã în casã, se aºeazã în ea,
ºi starea de pe urmã a omului aceluia ajunge mai rea decît cea
dintîi (Luca 11, 24-26).
În adevãr, dacã, dupã ce au scãpat de întinãciunile lumii, prin
cunoaºterea Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se
încurcã iarãºi ºi sînt biruiþi de ele, starea lor de pe urmã se face
mai rea decît cea dintîi. Ar fi fost mai bine pentru ei sã nu fi
cunoscut calea neprihãnirii, decît, dupã ce au cunoscut-o, sã se
întoarcã de la porunca sfîntã, care le fusese datã. Cu ei s-a
întîmplat ce spune zicala adevãratã: Cîinele s-a întors la ce
vãrsase, ºi, scroafa spãlatã s-a întors sã se tãvãleascã iarãºi în
mocirlã (2 Petru 2, 20-22) .
Ah, ce lucru grozav este un dezertor din Oastea Domnului! Un
astfel de dezertor ajunge într-o ticãloºie mai mare decît cea dintîi.
Duhul Sfînt Se departã de la el mustrîndu-l. În locul Lui se aºeazã
iar satana ca într-o cetate pe care a cucerit-o a doua oarã. Se
înfioarã ºi cerul pentru pierderea lui. Plîng ºi îngerii din cer
pentru pierderea sufletului sãu.

Între poticnire ºi pãrãsirea luptei

Scumpul meu frate din Oastea Domnului! Noi stãm într-o

rãzboire neîncetatã cu vrãjmaºul diavol ºi ispitele lui. În aceastã
luptã se întîmplã uneori sã ne ºi poticnim. Ah, în zadar am umbla
sã tãgãduim, sau sã ne mîndrim. Toþi sîntem niºte mici dezertori.
Toþi ne împiedicãm, ne poticnim ici ºi colea de ispitele lumii. Dar
pierzarea nu stã în aceastã poticnire ci stã în pãrãsirea luptei. De
cazi ici ºi colea, ridicã-te repede ºi pleacã înainte.
Istoria rãzboaielor aratã cã luptele ºi biruinþele le pierd mai
ales aceia care, dupã înfrîngere, dezerteazã ºi pãrãsesc atacul ºi
lupta.
Cele mai multe biruinþe le cîºtigã rapoarte ca acestea: Cei
înfrînþi nu s-au lãsat... n-au dezertat... au înnoit atacul... au înnoit
de 3 ori atacul ºi au biruit...
În asta stã ºi taina biruinþei noastre. Sã nu disperãm cînd
ispititorul ne-a dat o loviturã, ci - aducîndu-ne mereu aminte de
î n d u r a r e a º i i e r t a r e a Ta t ã l u i c e r e s c - s ã î n n o i m a t a c u l c u
îndãrãtnicie ºi sã nu ne lãsãm pînã n-ajungem la biruinþã.
Pag. 648

Sã ne rugãm pentru cei cãzuþi

Noi cei care stãruim în lupta sufleteascã contra vrãjmaºului

diavol, sã ne rugãm neîncetat pentru cei care au dezertat. Sã ne
rugãm pentru cei care au pãrãsit lupta ºi au cãzut iar în pãcate. Sã
ne rugãm pentru cei care au cãzut prizonieri la diavolul. Sã ne
rugãm Domnului sã le deschidã din nou ochii ºi inimile sã vadã
din nou fioroasa prãpastie în care au cãzut; sã le dea Domnul
putere sã poatã scãpa din prinsoarea cea cumplitã a vrãjmaºului
diavol ºi sã se întoarcã iarãºi în fronturile noastre. Sã ne rugãm
neîncetat pentru ei ºi întoarcerea lor!
Ah, ce putere mare este rugãciunea! Ea strãbate cerul ºi
pãmîntul. Ea poate scãpa pe fratele nostru cãzut în prinsoarea
satanei.
Un beþiv îºi fãcea foiþe de þigãri din Noul Testament pe care i-l
dãduse un ostaº al Domnului. Ostaºul se ruga pentru el, dar
beþivul îºi bãtea joc de Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar odatã s-a
întîmplat cã desfãcînd mucul unei þigãri, a mai aflat pe hîrtia de
pe el vorbele acestea care încã nu apucaserã a arde: Care va fi
sfîrºitul celor ce nu ascultã de Evangheliei? (1 Petru 5, 7).
Aceastã întrebare îi strãpunse inima ºi îl întoarse din cãile
pierzãrii. Oricît de cãzut ar fi cineva, sã nu disperãm. El poate fi
adus la Domnul.

Vino acasã fiu rãtãcit!...

- chemaþi-i acasã pe cei apucaþi în cãile pierzãrii -

Sã aducem, iubiþi ostaºi, suflete pierdute la Mîntuitorul. Ah,

lumea e plinã de fii rãtãciþi. Sã-i întoarcem la Tatãl ceresc. Lumea
e plinã de oi rãtãcite. Sã le întoarcem în turma Marelui Pãstor.
Celor apucaþi în cãile pierzãrii, aduceþi-le aminte de pilda
fiului pierdut din Evanghelie, pe care tatãl sãu l-a iertat ºi l-a
primit cu braþele deschise. Spuneþi-le cã aºa ne primeºte ºi pe noi
Tatãl ceresc cînd ne întoarcem la El din cãile pierzãrii.
 Pag. 649

Spuneþi-le cã Tatãl ceresc îi aºteaptã cu braþele deschise.

Opreºte-te, suflete dragã, opreºte-te îndatã din calea pierzãrii
ºi te întoarce acasã la Tatãl ceresc. Oricît de pãcãtos ai fi, aflã
dragã suflete cã Tatãl ceresc te doreºte ºi te aºteaptã cu braþele
deschise.
Vino acasã, suflet rãtãcit, vino acasã din grozava pieire în care
trãieºti! Vino acasã cãci ai stat destul slugã la diavolul ºi ai
petrecut împreunã cu porcii lui, adicã cu dobitoceºtile patimi ºi
plãceri lumeºti. Vino dragã suflet rãtãcit ºi cãzînd înaintea Tatãlui
ceresc zi ºi tu:
Tatã ºi Doamne, greºit-am la cer ºi înaintea Ta... mulþi ani sînt
de cînd trãiesc fãrã Tine... am risipit demult averea sufleteascã ce
mi-ai dat-o... ah, în ce stare grozavã mã aflu!... Te rog însã
Preabunule Tatãl ceresc, iartã-mã ºi pe mine ca pe fiul cel pierdut
din Evanghelie. Fie-Þi milã de mine ºi de starea grozavã în care
am ajuns. Primeºte-mã iarãºi în dragostea ºi odihna Ta. Îmbracã
sufletul meu cu hainã nouã ºi mã leagã iarãºi de Tine cu inel nou
sã pot începe o viaþã nouã ca unul ce mort am fost ºi-am înviat,
pierdut am fost ºi m-am aflat.

Rãzboiul cel sfînt

Iatã cetatea pe care umblã sã o cuprindã vrãjmaºul diavol

Am scris pînã aici pe larg despre rosturile Oastei Domnului ºi

chemãrile celor intraþi în ea. Vom arãta acum încã odatã pe scurt
aceste rosturi însoþindu-le cu pilde ºi învãþãturi noi.
Am amintit mai înainte cã inima omului este o cetate pe care
umblã sã o cucereascã ºi Domnul ºi diavolul. Iatã alãturi o astfel
de cetate - a inimii omului - cuceritã de Domnul. Ce minunatã
este aceastã cetate! ªi ce tare! Din turnurile ei strãlucesc cele 7
virtuþi, iar la mijloc stã turnul cel mare de pazã: Crucea Golgotei.
Ce frumoasã este viaþa celui credincios! ªi ce plinã de dar ºi
de putere este o astfel de viaþã trãitã cu Domnul! Dar oriunde este
o viaþã predatã Domnului, acolo se dã ºi un rãzboi: se dã un
rãzboi sufletesc, un rãzboi sfînt.
De ce? Pentru cã diavolul nu poate suferi astfel de cetãþi.
Oriunde aflã satana o astfel de cetate - oriunde aflã o viaþã
predatã Domnului - aleargã în contra ei cu gloatele lui ºi ispitele
lui. Porneºte contra ei cu asalt ºi luptã neîncetat sã poatã pãtrunde
în ea. Ah, ce de apucãturi are diavolul în acest atac!
Am amintit destule în cartea aceasta. În cele ce urmeazã vom
mai aminti cîteva.

Cu ce vrea diavolul sã ocupe cetatea?

În timp de rãzboi, pentru cucerirea unei cetãþi se dau multe

feluri de atacuri.
Multe ºi felurite sînt ºi atacurile cu care diavolul umblã sã
cucereascã pe cel credincios. În înþeles sufletesc, aceste atacuri se
potrivesc unele cu altele. Le vom cerceta în aceastã asemãnare.
Întîi ºi întîi, cucerirea unei cetãþi se încearcã:
Pag. 650

Cu asaltul

Cu asaltul, cu puterea încearcã mai întîi duºmanul cucerirea

unei cetãþi.

Acelaºi lucru îl face ºi diavolul. El dã mereu asalt împotriva

celui credincios. Acest asalt sînt ispitele, trezirea patimilor ºi alte
atacuri ce le simþim clipã de clipã. De multe ori, aceste atacuri
culmineazã în asalturi furioase. Ceasul cel rãu, despre care
vorbesc oamenii, este un astfel de asalt furios.
Cetãþi destule - suflete destule - cad ºi în aceste asalturi.

Cu asediul de foamete ºi sete

Cînd o cetate nu se poate cuceri cu asaltul, vrãjmaºul o

înconjurã de toate pãrþile. Îi taie legãtura de aprovizionare cu
pîine ºi apã. O sileºte sã se predea prin foame ºi sete. În chipul
acesta a cãzut vestita cetate Port Arthur.
ªi diavolul foloseºte acest asediu. Pîinea ºi apa unei cetãþi
sufleteºti este rugãciunea. Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, foi ºi
cãrþi religioase, etc, etc. Diavolul umblã neîncetat sã rupã
aprovizionarea aceasta. Cine slãbeºte cu rîvna ºi rugãciunea, cine
începe a nu mai iubi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi a nu se mai hrãni
cu El, se aflã sub un asediu de felul acesta. Se aflã sub asediul
prin care i se ia sufletului pîinea ºi apa.
O femeie intratã în Oastea Domnului (din jud. Fãlticeni), ne
scrie cã soþul ei s-a sculat noaptea pe furiº ºi i-a aruncat în foc
Biblia ºi cãrþile de la Lumina Satelor.
Ispititorul umblã cu apucãturi de acestea sã rupã
aprovizionarea unei cetãþi.
 Pag. 651

Vai cîte cetãþi - cîte suflete - cad ºi în acest fel de asediu!

ªi cum privegheazã diavolul sã le þinã sub acest asediu! Un
ostaº ne scrie:
Am vîndut unui om un Noul Testament, dar tocmai pe cînd sã
ºi-l ia, a alergat un argat al diavolului strigînd: Cartea asta-i o
carte pocãitã... fereºte-te de ea ºi de cel ce þi-o vinde!...
Omul s-a speriat, ºi-a luat banii înapoi ºi a intrat cu ei la
cîrciumã, mulþumit cã scãpase de... primejdie!...
Aºa ºtie diavolul sã þinã unele cetãþi sub asediu de foame ºi
sete ca nu cumva sã pãtrundã în ele hranã sufleteascã.

Cu bolºevismul sufletesc

În timpurile noastre se folosesc ºi altfel de mijloace - mai noi

- pentru slãbirea ºi cucerirea cetãþilor ºi þãrilor. Acest mijloc este
bolºevismul. Inamicii trimit spioni ºi agenþi care, pe ascuns,
tulburã pe oameni îndemnîndu-i la revoltã ºi nesupunere. Mai anii
trecuþi într-o noapte s-au lipit pe pereþii Clujului afiºe care
strigau: Jos cu regele, jos cu legile, jos cu þara. Era o aþîþare pusã
la cale de duºmani.
Pag. 652

Un aºa fel de bolºevism face ºi diavolul în lumea cea

sufleteascã. Cum se vede în chipul de mai sus, noaptea pe furiº,
satana se strecoarã în cetatea omului - în gîndul lui - cu ºoapta:
Nu este Dumnezeu, adicã: Jos cu Regele sufletului... jos cu legile
Lui... trãiascã sloboda, adicã libertatea deplinã de a pãcãtui.
Un om de la þarã m-a întrebat odatã: Oare zãu pãrinte, sã fie
rai ºi iad?
Întrebarea era o dovadã cã bolºevismul diavolului se strecurase
în cetatea sufletului sãu.
Satana, bolºevicul cel mare, umblã neîncetat sã slãbeascã ºi sã
rupã credinþa, ascultarea ºi supunerea oamenilor faþã de Regele
Cel ceresc ºi legile Lui.
Lumea e plinã de bolºevismul lui satana. Acest bolºevism
grãieºte din gura unor nebuni ºi pierduþi, aºa cum a grãit ºi din
gura nebunului din psalmul lui David: Cel nebun zice în inima sa:
Nu este Dumnezeu.
Vai cîte cetãþi - cîte suflete - cuprinde satana ºi cu acest
bolºevism!

Calul troian pe care l-au folosit grecii

- cu înºelãciunea -

Dar ºi aici, arma cea mai puternicã a diavolului este

înºelãciunea. Pe cele mai multe cetãþi sufleteºti, diavolul le
cuprinde cu înºelãciunea. Nu cu puterea, ci cu înºelãciunea.
Istoria pãstreazã amintirea unui crîncen rãzboi ce s-a dat în
vechime între greci ºi troieni pentru ocuparea cetãþii Troia. Zece
ani de-a rîndul au luptat grecii sã cuprindã aceastã cetate. Zece
ani au dat mereu asalt asupra ei, dar n-au putut-o cuprinde.
Troienii o apãrau cu îndîrjire.
 Pag. 653

Atunci grecii folosirã o înºelãciune. Fãcurã un cal uriaº de

lemn, în pîntecele cãruia au intrat cîþiva din cei mai v i t ej i

l u p t ã t o r i . C a l u l e r a f ã c u t c u ma r e m e º t e º u g . I n t r a r e a c e a
mincinoasã nu se putea observa. Pe urmã grecii se fãcurã cã se
retrag. Într-o noapte s-au retras lãsînd pe cîmpul de luptã calul cel
de lemn cu înºtiinþarea mincinoasã cã l-au lãsat în dar troienilor.
Dimineaþa, bucurie mare în tabãra troienilor. Au nãvãlit în
cîmpul de luptã pãrãsit de greci ºi înconjurînd calul de lemn, s-au
apucat sã-l bage în cetate ca pe un dar preþios ºi semn de biruinþã.
Cîþiva din bãtrînii troienilor se împotrivirã acestui dar. Plini de
î n g r i j o r ar e ei zi ceau : Av eþ i g r i j ã c ã c i l u c r u l aces t a es t e o
înºelãciune... feriþi-vã de darul grecilor!...
Pag. 654

Dar oamenii nu au luat în seamã sfatul bãtrînilor. Au bãgat în

cetate darul grecilor ºi de bucuria acestei izbînzi, peste noapte se
puserã pe chef ºi beþie.
ªi atunci ce s-a întîmplat? Un lucru grozav. Peste noapte,
vitejii greci au ieºit din pîntecele calului ºi au dat foc cetãþii. În
acelaºi timp, sosi ºi armata grecilor retraºi. O spaimã ºi zãpãcealã
mare i-a cuprins pe troieni. Totul era pierdut. Cetatea ardea, iar
ei zãceau beþi ºi ameþiþi de bãuturã. Grecii i-au trecut prin foc ºi
sabie. Cetatea a fost arsã ºi distrusã pînã la pãmînt.
Întîmplarea aceasta - cu înºelãciunea calului de lemn - este
cunoscutã în istoria lumii sub denumirea de Calul troian.
O astfel de înºelãciune foloseºte ºi diavolul în lupta cea
sufleteascã. ªi diavolul îºi are un cal troian al sãu. ªtiþi dv. care
este acest cal troian? Este sticla cu bãuturã, este alcoolul (grecii
au folosit un cal de lemn, diavolul foloseºte un cal de sticlã). Cu
acest cal troian - cu aceastã înºelãciune - umblã satana sã se
furiºeze în cetatea sufletelor noastre. Cu acest cal umblã sã
cucereascã cetatea sufletului nostru.
Diavolul foloseºte acest cal întocmai aºa cum l-au folosit
grecii. Dintre tartorii sãi, alege diavolul pe cei mai viteji luptãtori
ºi îi vîrã în pîntecele sticlei cu alcool. Se preface apoi ispititorul
cã înceteazã lupta. Se dã pe lîngã om cu cele bune. Ia sticla de
alcool ºi o îmbie omului ca pe un dar. O îmbie cu vorbe frumoase
ca acestea: Noroc bun, Doamne ajutã, sã dea Dumnezeu bine.
Dar pe urmã ce se întîmplã? Noaptea - adicã dupã ce omului
i se tulburã mintea - diavolii dau nãvalã în cetatea sufletului,
aprind poftele cele rele ºi groaznic prãpãd ºi mãcel sufletesc fac.
Ah, cîte Troie, cîte cetãþi sufleteºti, cîte suflete cuprinde ºi
aprinde diavolul cu acest cal blestemat! Oriunde se vîrã acest cal
blestemat, rãmîne pe urma lui sînge, prãpãd ºi mãcel sufletesc.
Uitaþi-vã la un om credincios care apucã cu bãutura ºi beþia.
Vãzînd cu ochii se ticãloºeºte ºi se prãpãdeºte.
Uitaþi-vã la o casã ºi familie în care intrã calul diavolului:
bãutura ºi beþia. Vãzînd cu ochii slãbeºte ºi se duce pe gheaþã.
Eu am cunoscut la þarã un om ce trãise o viaþã întreagã în fricã
de Dumnezeu ºi fapte bune. Dar într-o duminicã s-a scãpat de s-a
îmbãtat la cîrciumã: din beþie a apucat la ceartã cu un vecin al
sãu, ºi din ceartã la bãtaie. Tulburat de bãuturã, a apucat o bîtã,
l-a lovit de moarte pe de-aproapele sãu ºi a ajuns în temniþã.
Oamenii vorbeau de ceasul cel rãu în care a intrat la birt. Dar
acest ceas rãu era ceasul diavolului: era un ceas pregãtit din bunã
vreme de diavolul; era blestematul de cal troian, cu care se vîrîse
în cetatea omului ºi prãpãd grozav fãcuse cu el.
Uitaþi-vã în duminici ºi sãrbãtori prin cele cîrciumi ºi locuri de
petrecere. Sînt pline de sînge sufletesc, sînt pline de cei morþi ºi
rãniþi cu sufletul pe care i-a fãcut calul cel blestemat al
diavolului.
Ah, ce prãpãd grozav face diavolul cu acest cal blestemat!
Bãtrînii troienilor au strigat cu îngrijorare: Oameni buni, aveþi
grijã cã lucrul acesta este o înºelãciune... feriþi-vã de darul
grecilor!...
 Pag. 655

Din tot sufletul ºi din toatã puterea strigãm ºi noi: oameni

buni! Feriþi-vã de acest cal blestemat; feriþi-vã de alcool!
Aici este locul sã întreb: cu ce-þi aperi tu, dragã cititorule,
cetatea sufletului tãu? Cu ce-þi aperi viaþa ta cea sufleteascã
contra patimilor rele?
Ah, ce puþin se ocupã oamenii cu lucrul acesta! Cei mai mulþi
creºtini îºi închipuie cã se pot apãra cu cîte un Tatãl nostru spus
în graba mare ºi cu cîteva cruci aruncate seara ºi dimineaþa. Dar
cet at ea s e p o at e ap ãr a n u mai cu priveg h er e n eî n cet at ã, cu
rugãciune neîncetatã ºi cu întãrire neîncetatã în darul ºi harul
Duhului Sfînt.

Cetatea a cãzut ºi a ajuns sub ocupaþie strãinã

Am arãtat cu ce fel de atacuri ºi apucãturi umblã satana sã

cucereascã cetatea sufletelor noastre: cu asaltul, cu asediul, cu
bolºevismul, cu înºelãciunea calului troian ºi altele...
Vai, cîte cetãþi cucereºte satana cu aceste atacuri. ªi vai, în ce
stare grozavã ajung aceste cetãþi! Cînd omul se lasã biruit de
ispititorul, Regele cel sufletesc Se retrage din cetatea sufletului
sãu. Se retrage Domnul ºi în locu-I intrã ispititorul cu gloatele lui
ºi cu relele lui. Satana ia în stãpînire cetatea, surpã cele 7 turnuri
ale ei (cele 7 virtuþi)... unde strãluceau cele 7 virtuþi, se aratã cele
7 pãcate de moarte... unde strãlucea Crucea credinþei, fîlfîie
steagul morþii (cum se vede în chip). Diavolul distruge tot ce a
clãdit Regele cetãþii... pune la arest toate simþurile cele bune ale
omului ºi umblã neîncetat sã rupã orice legãturã a cetãþii cu fostul
ei Rege.

Grozavã este o astfel de stare! ªi totuºi primejdia pierzãrii

sufletului nu stã încã în starea aceasta, ci în altceva.
Pag. 656

Vom arãta aceastã stare folosind ºi aici o asemãnare luatã din

rãzboaiele cele pãmînteºti.
Cînd o cetate cade sub atacul vrãjmaºului, regele ei se retrage.
Dar aceastã retragere nu înseamnã cã regele îºi lasã dreptul ce-l
are asupra cetãþii. Cetatea a cãzut, dar ea nu aparþine vrãjmaºului.
Cucerirea cetãþii este numai o ocupaþie strãinã ºi vremelnicã.
Regele se considerã ºi pe mai departe ca stãpînitorul de drept
al cetãþii. El aºteaptã sã scape iar cetatea de sub dominaþie strãinã
ca sã-ºi ocupe iar tronul.
Cînd capitala Bucureºti a fost ocupatã de nemþi, regele
Ferdinand s-a retras. Bucureºtiul a ajuns sub stãpînire nemþeascã,
dar stãpînitorul de drept al capitalei era tot regele Ferdinand.
Capitala era numai sub ocupaþie strãinã, vremelnicã.
Doi ani a þinut aceastã ocupaþie ºi pe urmã regele Ferdinand
ºi-a reocupat domnia ºi tronul.
Aºa e ºi cu cetatea cea sufleteascã a omului. Cînd omul se lasã
biruit de ispitele satanei, Regele Isus Se retrage din cetatea
sufletului sãu. Omul rãmîne sub cucerirea ºi stãpînirea lui satana.
Dar aceastã cucerire nu este definitivã. E numai vremelnicã.
Cetatea e numai sub ocupaþie strãinã. Stãpînitorul de drept al
cetãþii este Regele Isus. El aºteaptã sã ia sfîrºit ocupaþia strãinã
ca sã-ªi reocupe iar stãpînirea ºi tronul.
Oricît de pãcãtos ar fi cineva, oricît de cãzut ºi de decãzut, el
aparþine Domnului. El este o cetate a Domnului care a ajuns sub
ocupaþie ºi dominaþie strãinã. El poate fi mîntuit dacã umblã sã
scape de aceastã ocupaþie strãinã, ºi poate fi pierdut dacã îºi bagã
capul de tot în jugul robiei.
Pierzania sufletului nu este pãcatul, ci stãruirea în pãcat. În
zadar am vrea sã ne lãudãm. Fiecare din noi, avem clipe cînd
ispititorul se furiºeazã în cetatea sufletului nostru. Fiecare avem
clipe de înfrîngere. Fiecare ajungem din cînd în cînd sub ocupaþie
strãinã.
Mîntuirea sufletului stã în întrebarea: cum sã scãpãm de
aceastã ocupaþie strãinã... cum sã scuturãm jugul robiei ºi sã
dobîndim iarãºi libertatea cea dulce?

Cum vine eliberarea?

Pentru acest lucru, întîi ºi întîi se cere sã simþim dominaþia

strãinã; sã simþim starea noastrã cea pãcãtoasã, sã simþim tirania
pãcatului. Sã ne aducem aminte de timpul cînd petreceam în
libertat ea cea d u l ce a u n ei v i eþ i cu r at e º i l i b er e d e t i r ania
patimilor rele. Aceastã aducere aminte, trezeºte în noi
nemulþumirea cu dominaþia strãinã (cu starea cea pãcãtoasã).
Trezeºte în noi dorul de a scãpa de ea. Ne-am sãturat de jugul ei.
Nu mai putem suferi robia ºi tirania ei.
Simþurile noastre cele bune þin mereu consfãtuiri... pun la cale
un complot. Pregãtesc o rãscoalã ca sã scuture jugul robiei. Cînd
totul e gata, urmeazã rãscoala. Într-o bunã noapte se face vuiet
mare în cetatea sufletului nostru. S-au rãsculat virtuþile. Tot ce
este bun în noi, toate puterile noastre sufleteºti au intrat în lupta
cea mare ce se dã pentru eliberarea cetãþii.
 Pag. 657

Lupta e grea. Sîngele curge ºiroaie. Vrãjmaºul diavol s-a

slobozit în luptã cu toate puterile lui ca sã înãbuºe rãscoala. Lupta
e în cumpene. Puterile ne slãbesc; vrãjmaºul e mai tare decît noi...
ne trebuie ajutor. Dar în toiul luptei, vine vestea cã Regele cetãþii
S-a reîntors ºi soseºte cu ajutor mare. E la poartã. Ostaºii prind
putere. Regele a sosit. Regele e acum în fruntea lor; e în fruntea
rãscoalei... Vrãjmaºul e înfrînt. Domnul cetãþii κi reocupã iar
cetatea ºi tronul. Bucurie mare se face în cetate. A scãpat de jugul
robiei.
Acesta este, dragã cititorule, rãzboiul cel sfînt. Eu l-am fãcut
cu zgomot mare de luptã, dar el se petrece fãrã nici un zgomot. El
se petrece, el trebuie sã se petreacã, dragã suflete, în inima ta ºi
a mea. Rãscoala din acest rãzboi este cãinþa pentru pãcate ºi dorul
dupã o viaþã nouã ºi curatã. Iar sîngele ce se varsã sînt lacrimile
noastre.
Ferice de cel ce a trecut ºi de cel ce trece prin acest rãzboi de
mîntuire sufleteascã.
Fratele meu! Ai cãzut în lupta contra ispitelor? Te-au biruit
patimile ºi pãcatele? Nu dispera! Pierzania nu stã în aceastã
cãdere, ci stã în stãruirea în pãcate. Stã în nepãsarea ta de cele
sufleteºti. Stã în aplecarea capului tãu în jugul robiei sufleteºti.
Ah, ce înfricoºatã este starea aceasta! Dacã cineva ar intra în
casa ta, þi-ar lega mîinile ºi picioarele ºi þi-ar preface casa într-un
arest - ce ai face? Ai protesta, nu-i aºa, cu toatã puterea ºi þi-ai
apãra cu toate puterile acel dar mare ºi scump ce se cheamã:
libertate!
Dar faþã de ispititorul diavol nu faci lucrul acesta. Cu ajutorul
patimilor rele, diavolul îþi leagã mîinile ºi picioarele... îþi furã
libertatea cea dulce a sufletului... îþi pune dupã cap un jug greu ºi
ruºinos, ºi tu, fratele meu, suferi acest jug? Suferi aceastã robie?
Om în toatã puterea, stai slugã ºi rob la diavolul?
Scumpul meu frate! Eu te rog sã nu mai suferi aceastã ruºine!
Rãscoalã-te ºi scuturã jugul robiei! Cetatea ta ºi libertatea ta nu
e pierdutã. Domnul aºteaptã rãscoala ta ca sã vinã în ajutorul tãu.
Rãzboiul cel sfînt al mîntuirii tale se începe numai dupã rãscoala
ta. Fratele meu! Rãscoalã-te!...

Rãscoala Oastei Domnului

Aici intrã rosturile Oastei Domnului. Noi cei din Oastea

Domnului, am fãcut o rãscoalã. Ne-am rãsculat ºi am eliberat
cetatea sufletului nostru de sub cucerirea ºi ocupaþia vrãjmaºului
diavol.
Acum noi umblãm sã rãsculãm ºi pe alþii. Noi îndemnãm pe
oameni sã se rãs co al e º i s ã s cu t u r e j u g u l r o b i ei p ãcat elor.
Îndemnãm pe oameni sã se rãscoale contra ocupaþiei strãine a
vrãjmaºului diavol.
Oastea Domnului este o revoluþie iar noi, ostaºii Domnului,
sîntem niºte revoluþionari care ne-am rãsculat contra
stãpînitorului veacului acestuia (2 Cor. 4, 4) . Noi am declarat
rãzboi ispititorului ºi îndemnãm pe toatã lumea sã intre în acest
rãzboi ca sã scuturãm jugul cel ruºinos al acestei ocupaþii strãine.
Pag. 658

În ochii diavolului, noi ostaºii Domnului, sîntem - trebuie sã

fim - niºte bolºevici care primejduim ºi subminãm domnia
iadului. Noi ostaºii Domnului credem ºi vestim cã numai o astfel
de rãscoalã ºi revoluþie va putea scãpa ºi scumpa noastrã þarã de
multele rele de care suferã. Ne plîngem de greutãþi, de necazuri,
de rele. Dar cauza tuturor acestora este tocmai asta cã sîntem sub
dominaþie strãinã; sîntem sub ocupaþia ºi dominaþia pãcatelor ºi
rãutãþilor. Am scãpat de jugul strãinilor, dar am ajuns sub o altã
ocupaþie strãinã: am ajuns sub ocupaþia pãcatelor ºi stricãciunilor
sufleteºti.
Ne-a pãrãsit Bunul Dumnezeu - spun unii oameni necãjiþi. Ce
vorbã nesocotitã! Bunul Dumnezeu n-a pãrãsit ºi nu pãrãseºte pe
nimeni. El ne este un Tatã ceresc nespus de bun ºi de milostiv.
Noi L-am pãrãsit pe El; nu El pe noi. L-am pãrãsit pe Bunul
Dumnezeu ºi l-am primit pe domnul veacului acestuia. Am primit
rãutãþile ºi lucrurile lui. De aceea s-au retras de la noi
binecuvîntãrile Tatãlui ceresc.
Vrem bine ºi uºurare? N-avem decît sã ne rãsculãm contra
stãpînitorului celui rãu ºi sã scãpãm de ocupaþia ºi dominaþia lui.
Sã-l pãrãsim pe diavolul ºi Domnul îndatã va veni iarãºi la noi cu
binecuvîntare ºi uºurare.
Oastea Domnului tocmai acest lucru îl cautã.
Iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului! Vestiþi pe tot locul
rãscoala noastrã. Vestiþi pe tot locul rãzboiul cel sfînt. În ochii
iadului noi trebuie sã fim un fel de bolºevici care îndeamnã pe
oameni sã nu se mai supunã domnitorului veacului acestuia.
Îndemnaþi pe tot locul pe oameni sã se rãscoale contra acestui
domni t o r . Î n d emn aþ i p e o amen i s ã n u - i mai d ea as cultare.
Îndemnaþi pe oameni sã nu mai plãteascã dare la diavolul. Spuneþi
oamenilor cã împãrãþia iadului se þine la putere prin dãrile
(pãcatele) ce le plãtesc oamenii. Cînd oamenii nu vor mai plãti
aceste dãri ºi nu vor mai asculta de legile ºi ordinele diavolului,
atunci împãrãþia iadului se va prãbuºi. Spuneþi oamenilor cã
împãrãþia iadului îºi recruteazã soldaþii ei din rîndurile celor
pãcãtoºi (beþivii, desfrînaþii, etc). O împãrãþie se prãbuºeºte cînd
nu mai are soldaþ i º i n u mai poate strînge dãri. Aºa e ºi cu
împãrãþia iadului. Cînd nu va mai putea înrola soldaþi, ºi nu va
mai putea strînge dãri, se va prãbuºi.
Spuneþi oamenilor sã sîntem sub ocupaþie strãinã; de aceea
avem atîtea greutãþi ºi necazuri. Sub ocupaþie totdeauna a fost
rãu. Numai cînd vom scãpa de aceastã ocupaþie (a pãcatelor) va
veni binele.
Aduceþi-le aminte oamenilor de timpul cînd erau vremuri bune
ºi oamenii se iubeau. Atunci eram sub stãpînirea Regelui Isus.
Dar Acest Rege ne-a pãrãsit pentru cã noi n-am ascultat de El.
Ne-am rãsculat contra legilor Lui. Am ascultat de diavolul ºi am
cãzut în robia ºi tirania lui. Spuneþi oamenilor cã binele va veni
numai cînd ne vom scutura de acest jug greu ºi ruºinos. Spuneþi
oamenilor cã Regele nostru stã gata sã vinã în ajutorul nostru. El
aºteaptã rãscoala noastrã ca sã Se reîntoarcã îndatã în mijlocul
nostru ºi sã ne ducã la biruinþã.
 Pag. 659

Iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului! Vestiþi pe tot locul

rãzboiul cel sfînt. Vestiþi pe tot locul libertatea cea dulce a
sufletului nostru. Spuneþi pe tot locul cã patimile ºi pãcatele sînt
un jug greu ºi ruºinos al diavolului.

Cei ce rabdã jugul ºi-a trãi mai vor

meritã sã-l poarte spre ruºinea lor
ce-i viaþa noastrã în sclavie oare,
noapte fãrã stele, ziuã fãrã soare.

Strigaþi pe oameni sã nu mai sufere aceastã sclavie ºi acest jug

ruºinos. Vestiþi pe tot locul rãzboiul cel sfînt. Spuneþi pe tot locul
cã ºi þara noastrã are lipsã de acest rãzboi.

Pînã cînd în þara noastrã

tot pãcatul sã domneascã?
La arme fraþi ostaºi!
Faceþi lumea sã priveascã
cete mîndre de ostaºi
pe cîmpia româneascã.

Avem ºi o medalie pentru cei din Oastea Domnului

Pentru cei intraþi în Oastea Domnului avem ºi un fel de

medalie, al cãrei chip îl dãm alãturi. E un fel de semn al celor
intraþi în Oastea Domnului. Semnul acesta are multe înþelesuri. El
are forma sf. Cruci încît lupta noastrã se reazemã pe Jertfa Crucii,
adicã pe darul ºi puterea ce iese din Jertfa Crucii de pe Golgota.
Însoþirea ºi legãmîntul nostru - în deosebire de alte însoþiri - îºi
ia putere din Jertfa Crucii. Hotãrîrea noastrã este ºi trebuie sã fie
o hotãrîre cu Hristos împotriva pãcatelor ºi pentru o viaþã nouã.
O hotãrîre fãrã Hristos n-ajunge nimic ºi nu poate face nimic.
Pe medalie sînt cuvintele: Iar tu te luptã ºi suferã ca un bun
ostaº al lui Hristos. Înþelesul acestor cuvinte se aflã tîlcuit pe larg
în cartea aceasta. Viaþa noastrã trebuie sã fie o viaþã de luptã.
Viaþa noastrã trebuie sã se încheie cu cuvintele ap. Pavel: Lupta
cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am sãvîrºit, credinþa am pãzit, de
acum mi s-a gãtit mie cununa dreptãþii care mi-o va da mie
Domnul, Judecãtorul Cel Drept în ziua aceea... (2 Tim. 4, 7) .
Medalia s-a fãcut la Viena, din material ce nu-ºi pierde
culoarea (email). E în douã culori ºi cu panglicã vînãtã. E foarte
frumoasã. Prinsã pe piept, are o admirabilã înfãþiºare.
Þinem sã spunem cã medalia nu e obligatorie. Þinem sã
spunem cã ºi fãrã medalie poate fi cineva un bun ostaº al lui
Hristos. Folosim medalia sã putem atrage ºi prin ea pe alþii în
fronturile mîntuirii sufleteºti. Alãturi de medalie, trebuie sã
strãluceascã în lume mai ales faptele noastre cele bune.
Pag. 660

Medalia o trimitem numai în schimbul unei declaraþii. ªi iatã

de ce. Între cei înscriºi în Oaste avem ºi foarte mulþi dezertori. E
ºi firesc sã fie aºa, cãci ºi între cei 12 ucenici s-a aflat un Iuda.
Astã varã am vãzut într-un sat un astfel de dezertor care mersese
cu medalia pe piept la... joc. Spre a nu încuraja astfel de lucruri
vom da medalia numai în schimbul unei declaraþii. Nu cerem în
aceastã declaraþie sã punã omul jurãmînt cã va þinea regulile
Oastei. Îi cerem însã jurãmîntul cã îndatã ce va dezerta din rîndul
nostru ºi va pãrãsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia
nici numele de ostaº al lui Hristos. Noi n-avem lipsã de ostaºi
mulþi. Mai bine puþini ºi dospiþi, cãci puþin aluat dospeºte
frãmîntãtura.
Dãm mai jos o declaraþie. Cei ce vreau sã aibã medalia sã
subscrie declaraþia în faþa a doi martori ºi sã o trimitã odatã cu
cererea medaliei. Ca martori sã se punã ostaºii unul pentru altul.
Unde sînt mai mulþi ostaºi care vreau sã comande medalia, sã
subscrie cu toþii o singurã declaraþie.
Semnul sã-l purtãm duminica ºi în sãrbãtori pentru ca nimeni
sã nu ne mai tragã de mînecã sã ne bãgãm în crîºmã în ziua
Domnului.
Semnul sã-l purtãm pe piept ºi cînd plecãm în atare cãlãtorie
pentru ca sã ne întîlnim ºi sã ne cunoaºtem cei ce slujim în Oastea
Domnului. O, ce lucru frumos va fi cînd un ostaº din Ardeal va
întîlni în calea sa (în tren sau oriunde) pe un frate ostaº din
Bucovina sau din Basarabia, sau din vechiul Regat!
 Pag. 661

Declaraþie

Subsemnatul voind a avea cruciuliþa (medalia) fãcutã pentru

cei din Oastea Domnului, fãgãduiesc cã o voi purta cu cinste
luptînd din toate puterile mele sã împlinesc regulile societãþii
Oastea Domnului, pe care le-am citit în cartea despre Oaste. La
cazul cã aº dezerta din aceastã societate, adicã m-aº întoarce
iarãºi la purtãrile ºi patimile cele rele ce le-am avut ºi m-aº purta
fãþiº în contrã cu regulile societãþii Oastea Domnului, pentru acest
caz pun jurãmînt ºi fãgãduinþa în faþa Crucii Mîntuitorului cã nu
voi mai purta nici medalia, nici numirea de ostaº al lui Hristos ºi
membru al societãþii Oastea Domnului. Întãresc aceastã
fãgãduinþã iscãlind aceastã Declaraþie în faþa alor doi martori.
Aºa sã-mi ajute Dumnezeu!

Dat în. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Martori:

...............................

............. ostaº în Oastea Domnului.

Poezia ºi cîntarea în slujba Oastei Domnului

Poporul nostru este un popor iubitor de poezie ºi de cîntare.

Poezia ºi cîntarea sînt un dar special al poporului nostru. Numai
cît acest dar trebuie atras ºi el în slujba Domnului. Cîntarea este
un dar ce trebuie pus în slujba Domnului.
Scripturile spun cã lumea cea cereascã rãsunã neîncetat de
cîntãrile cetelor îngereºti.
ªi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca
vuietul unui tunet puternic; ºi glasul pe care l-am auzit, era ca al
celor ce cîntã cu alãuta, ºi cîntau din alãutele lor.
(Apoc. 14, 2-5) .
Dupã aceea, m-am uitat, ºi iatã cã era o mare gloatã, pe care
nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminþie,
din orice norod ºi de orice limbã, care stãtea în picioare înaintea
scaunului de domnie ºi înaintea Mielului, îmbrãcaþi în haine albe,
cu ramuri de finic în mîini, ºi strigau cu glas tare, ºi ziceau:
Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care ºade pe scaunul de
domnie, ºi a Mielului! (Apoc. 7, 9-12) .
M-am uitat, ºi împrejurul scaunului de domnie, în jurul
fãpturilor vii ºi în jurul bãtrînilor am auzit glasul multor îngeri.
Numãrul lor era de zece mii de ori zece mii ºi mii de mii. Ei
ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sã
primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea, tãria, cinstea, slava
ºi lauda! (Apoc. 5, 11-12).
Pag. 662

Cîntãrile de slavã lui Dumnezeu ar trebui sã rãsune neîncetat

º i î n l u m e a a c e a s t a . D u m n e z e u Ta t ã l , D u m n e z e u F i u l º i
Dumnezeu Duhul Sfînt ne-au învrednicit - ºi ne învrednicesc - pe
noi pãcãtoºii cu atîtea daruri ºi binecuvîntãri încît oriunde ne-am
întîlni douã sau trei suflete ar trebui sã cîntãm cîntare de slavã ºi
mulþumitã lui Dumnezeu. Pãmîntul împreunã cu cerul ar trebui sã
laude neîncetat pe Domnul. Cîntãrile noastre ar trebui sã se
împreune neîncetat cu cîntãrile cerului.
Aºa erau creºtinii cei d i n t î i . E i p et r eceau în cîntãri
duhovniceºti ascultînd porunca ap. Pavel: Nu beþi vin în care este
desfrînare, ci vã umpleþi de Duh Sfînt, vorbind între voi în
psalmi, în lãudãri ºi cîntãri duhovniceºti (Efes. 5, 18-19) .
Cîntarea religioasã era la început pe buzele tuturor. Fãcea parte
din viaþa creºtinã. Era o lipsã a sufletelor pentru cã oamenii erau
plini de Duh Sfînt. Erau cu adevãrat copiii lui Dumnezeu, de
aceea simþeau o lipsã de a-L lãuda neîncetat pe Dumnezeu prin
cîntãri de slavã ºi mãrire.
Un om m-a întrebat astã varã de a cîntat vreodatã Mîntuitorul
ºi ucenicii? Era acest om contra cîntãrilor ce le facem noi ostaºii
Domnului ºi credea cã m-a prins cu aceastã întrebare. Eu însã
i-am rãspuns îndatã: Da, a cîntat ºi încã regulat. În privinþa asta
o Evanghelie ne-a pãstrat o mãrturie de mare preþ. În seara Cinei
c e l e i d e Ta i n ã n e s p u n e E v a n g h e l i a c ã l a s f î r º i t u l C i n e i ,
Mîntuitorul cu ucenicii au cîntat cîntãrile de laudã
(Matei 26, 30) . Acest loc ne spune apriat cã Mîntuitorul cu
ucenicii în adunarea lor foloseau regulat cîntarea religioasã.
Vechiul Testament este ºi mai mult o mãrturie pentru cîntarea
duhovniceascã. Psaltirea însãºi nu este altceva decît o carte de
cîntece religioase; o carte de poezii religioase pe care psalmistul
David le-a fãcut cîntîndu-le la harfã.
Dar în decursul vremii, cîntarea religioasã s-a rãcit ºi ea ºi s-a
stins mereu. Azi cîntarea religioasã a ieºit parcã cu totul din lume.
A rãmas aproape numai în bisericã. Parcã a scos-o cineva din
lume ºi a încuiat-o în bisericã. Viaþa creºtinilor de azi nu mai
rãsunã de cîntãri religioase ca la începutul creºtinismului. De ce?
Vom aminti cîteva pricini:
1 - Întîi, pentru cã a slãbit creºtinismul; a slãbit rîvna ºi duhul
creºtinilor ºi în mãsura asta a slãbit ºi s-a stins ºi cîntarea
religioasã. Azi e plinã lumea de cîntãri lumeºti pentru cã e plinã
lumea de oameni lumeºti. Au amuþit cîntãrile duhovniceºti pentru
cã s-au rãrit grozav oamenii cei duhovniceºti (1 Cor. 2, 14) .
Nu s-aud cîntãri religioase pentru cã aceste cîntãri izvorãsc ºi ele
dintr-un prisos de duh, iar creºtinii de azi n-au acest prisos.
Nici mãcar duminica, în ziua Domnului, nu s-aud cîntãrile
duhovniceºti (s-aud în schimb cele ale diavolului: desfãtãrile,
jocurile, cîntecele lumeºti, etc).
2 - A doua pricinã este greºeala cã în bisericã ºi în afarã de
bisericã, nu s-a lãsat cîntarea religioasã sã fie a tuturor ºi sã
aparþinã tuturor. Cîntarea religioasã a devenit cîntare bisericeascã,
iar cîntarea bisericeascã a fost închisã la stranã. La început
biserica a fost o bisericã cîntãtoare. Cînta întreg poporul...
Slujbele bisericii sînt ºi astfel întocmite ca sã cînte întreg
poporul.
 Pag. 663

În Rusia ºi prin unele pãrþi de la noi se mai pãstreazã încã aceastã

datinã veche ºi bunã de a cînta întreg poporul. Însã în cursul
timpului, cîntarea bisericeascã s-a luat din gura poporului ºi s-a
dat exclusiv stranei. În chipul acesta, poporul a ajuns sã stea
pasiv la slujbele bisericii. Eu cred cã nu e bine acest lucru...
Sectarismul cîºtigã aderenþi tocmai prin cîntarea religioasã
comunã.
La noi a început a prinde credinþa greºitã cã cîntãrile
bisericeºti ar aparþine exclusiv diecilor. S-a întîmplat ºi aici ceea
ce s-a întîmplat cu Evanghelia ºi Biblia. Pînã în zilele noastre s-a
pãstrat credinþa greºitã cã Evanghelia e o carte sfîntã ce trebuie
sã stea numai pe masa sf. altar ferecatã în cît mai mult aur ºi
arg i n t . . . e pãcat sã iese în lume... e pãcat s ã ci t eas cã î n ea
altcineva decît preotul (Evangheliile se aflã scrise în Noul
Testament).
Se mai aflã încã ºi azi destui nesocotiþi care strigã cã Biblia e
o carte pocãitã. Sã nu te vadã cumva citind în ea cã strigã dupã
tine cã eºti pocãit.
Aºa s-a întîmplat ºi cu cîntarea bisericeascã. S-a format ºi aici
credinþa greºitã cã cîntãrile bisericeºti ºi religioase aparþin numai
stranei ºi numai preoþilor ºi diecilor. Cum te aude cineva cîntînd
atare cîntare religioasã, strigã dupã tine cã eºti pocãit. Niºte ostaºi
din Oastea Domnului îmi spuneau cã îndatã ce au început sã cînte
în adunãrile lor de duminica dupã amiazã, oamenii au început a
striga: Îi gata cu ãºtia!... auzi-i cum cîntã ca pocãiþii... i-am
pierdut...
Ce creºtinism teribil! Cîntarea religioasã este o descãrcare
sufleteascã. Un om plin de Duhul Sfînt simþeºte o lipsã sã-ºi
descarce ºi prin cîntare acest prisos sufletesc. ªi iatã, am ajuns ºi
vremile cînd aceastã descãrcare sufleteascã este batjocoritã ºi
prigonitã. Eºti creºtin bun numai pînã cînd îþi descarci sufletul
rãgînd cîntecele diavolului prin cele crîºme.
Ce creºtinism teribil!
Cîntarea bisericeascã, cîntarea religioasã trebuie sã aparþinã
tuturor. Toþi avem nu numai dreptul, ci ºi datoria sã-L lãudãm pe
Domnul prin cîntãri de slavã ºi mulþumitã lui Dumnezeu.
Un cãrturar i-a criticat ºi mustrat pe niºte ostaºi din Oastea
Domnului zicîndu-le: Voi ce v-apucaþi sã cîntaþi cîntãri bisericeºti
ºi religioase? Treaba asta se þine de preoþi ºi cîntãreþi...
Un ostaº i-a rãspuns foarte cuminte aºa: Noi cîntãm pentru cã
uite, d-le, ce scrie aici în Psaltire la psalmul 148 ºi 150: Lãudaþi
pe Domnul toþi îngerii Lui, lãudaþi-L pe El soarele ºi luna, stelele
ºi lumina. Lãudaþi pe Domnul munþii, dealurile ºi toate lemnele,
fiarele ºi toate dobitoacele ºi pãsãrile cele zburãtoare... toatã
suflarea sã laude pe Domnul!... Apoi, dragã domnule, noi am
crezut cã dacã ºi lemnele ºi dobitoacele sînt chemate sã laude pe
Domnul - apoi ºi noi datori sîntem sã-L lãudãm prin cîntãri de
slavã ºi mulþumitã. Noi doarã sîntem mai mult decît lemnele ºi
dobitoacele.
Pag. 664

Cuminte rãspuns!
Cîntarea bisericeascã - ºi peste tot cîntarea religioasã - trebuie
sã aparþinã tuturor. Eu cred cã fiecare creºtin ar trebui sã aibã
Octoih, Ceaslov ºi alte cãrþi de cîntãri religioase din care sã
înveþe ºi sã cînte astfel de cîntãri. Eu cred cã poporul întreg ar
trebui sã cînte în bisericã ºi afarã de bisericã. Ce frumos ar fi sã
auzi întreaga bisericã cîntînd psalmul 136:
Mãrturisiþi-vã Domnului cã este bun.
Cã în veac þine îndurarea Lui. Aleluia.
De aceastã credinþã este ºi marele nostru învãþat, dl. N. Iorga.
În a sa foaie pentru popor, Neamul Românesc, dl. Iorga sub titlul
Înnoirea legii celei vechi, scrie urmãtoarele:
În bisericuþa ce se ridicã pe deal, la intrarea Plãineºtilor, am
vãzut un lucru minunat.
Preotul, în veºminte, sta înaintea altarului ºi cînta împreunã cu
oamenii. Aºa de p u t er n i cã er a ev l av i a p u s ã î n cîntec cã se
zguduiau zidurile vechi ºi ºubrede. Cîtã lume era, se împãrtãºea
la aceste laude aduse puterilor cereºti, afarã doar de niscaiva
cucoane care îºi aranjau pãlãriile.
Mi s-a mai spus cã acelaºi preot tînãr cheamã pe oameni ca pe
fraþii sãi ºi le desluºeºte Scriptura, dîndu-le drept ca ei sã întrebe
despre cele ce le sînt nelãmurite în suflet.
ªi astfel iatã cã se poate ºi împãrtãºire la slujba cea sfîntã ºi
citirea Bibliei, dar se poate ºi pãstrarea cuvenitã a celor vechi,
bune ºi sfinte ale noastre, pe care nu ni le-au fãcut nemþii de la
Hamburg, cei care ne îmbie cu adventismul.
3 - A treia pricinã a slãbirii cîntãrilor duhovniceºti este
greºeala - specificã a noastrã a românilor - cã nu s-a atras poezia
ºi cîntarea noastrã popularã în slujba Domnului. Poporul nostru
este un popor plin de poezie ºi de cîntare. Doarã nici un alt popor
n-are acest dar atît de mult ca poporul nostru. ªi totuºi se aud aºa
de rar cîntãrile ºi poeziile cele religioase.
Eu m-am gîndit mult ºi de multe ori cum se face de englezii ºi
nemþii au atîtea poezii prefãcute în cîntãri ºi imnuri religioase pe
care le cîntã ºi pruncii cei mici. Englezul ºi neamþul sînt niºte
popoare reci; n-au nici pe departe poezia ºi cîntarea românului -
ºi totuºi viaþa lor e plinã de poezii ºi cîntãri religioase. Noi - un
popor plin de poezie ºi de cîntare - n-avem poezii care sã cînte
Jertfa Golgotei ºi tainele mîntuirii.
Eu cred în urmãtoarele pricini:
1 - Peste hotarele þãrii noastre sufleteºti încã n-a suflat de
ajuns vîntul Duhului Sfînt, iar poezia ºi cîntarea religioasã se
ivesc numai pe urma acestui vînt. În mãsura în care Duhul Sfînt
va sufla ºi peste hotarele noastre, se vor ivi ºi cîntãrile
duhovniceºti.
2 - Poeþii ºi compozitorii noºtri n-au atras poezia ºi cîntarea
poporului în slujba Domnului. Ne trebuie aici niºte oameni atinºi
de suflarea Duhului Sfînt care sã se ocupe cu acest lucru.
ªi ce lucruri minunate s-ar putea face în direcþia aceasta!
Mãrturie grãitoare sînt colindele noastre. Eu nu cred sã aibã atare
popor colinde aºa de frumoase ca ale noastre. De ce? Pentru cã în
ele, a pus românul nostru sufletul sãu religios; prin ele ºi din ele
grãieºte comoara credinþei neamului nostru.
 Pag. 665

Colindele sînt o mãrturie vie cã poporul nostru ar putea da cele

mai frumoase cîntãri ºi imnuri religioase dacã ar fi cineva sã se
ocupe de acest lucru.
Însã greºeala tocmai în asta stã: colindele privesc numai cîteva
sãptãmîni dintr-un an ºi numai Naºterea Domnului. Nu s-a
încercat ºi nu s-a încurajat alcãtuirea ºi încurajarea altor ºi altor
poezii religioase armonizate în felul cîntãrilor noastre specifice
ºi în special al colindelor.
Puþini îºi dau seama despre cît de mult îi plac poporului nostru
cîntãrile alcãtuite din poezii religioase. Sectarismul cîºtigã
aderenþi tocmai prin cîntarea versificatã. Adventiºtii au plãtit din
greu cîþiva poeþi sã le versifice imnuri religioase, originale ºi
traduceri.
Cîntarea de poezii ºi psalmi versificaþi ar fi pãtruns în popor
cu mu l t m a i r e p e d e º i m a i a d î n c d e c î t mu l t e d i n c î n t ãr i l e
bisericeºti. În cîntãrile bisericeºti sînt încã multe fraze greoaie -
traduse ad-literam de prin greceºte ºi slavonã - cu care cam greu
se deprinde poporul ºi le învaþã cam greu.
ªi acum, dupã aceste observãri generale, mã întorc cãtre cei
din Oastea Domnului ºi le spun urmãtoarele:
1 - Noi ostaºii Domnului trebuie sã cîntãm cîntãri religioase.
Oºtile cereºti laudã neîncetat pe Dumnezeu ºi pe Mielul. Aºa
trebuie sã facã ºi Oastea noastrã.
Cîntarea se foloseºte ºi în armatele cele lumeºti. În toate
armatele s-a introdus muzica º i cî n t ar ea. E a d ã însufleþire
soldaþilor ºi curaj la luptã. ªi în Oastea Domnului trebuie sã
rãsune muzica ºi cîntarea religioasã. Armata lui Hristos nu poate
fi o armatã de muþi. Trebuie sã fie o armatã ce cîntã cîntece de
vitejie, de laudã ºi de mãrire lui Dumnezeu.
Avem ºi datoria de a-I mulþumi lui Dumnezeu ºi prin cîntare
pentru darurile ºi binecuvîntãrile de care ne-a învrednicit. Noi
sîntem niºte scãpaþi de potop, niºte trecuþi prin Marea Roºie, niºte
scoºi din Sodoma ºi Gomora - sã vestim ºi prin cîntare minunile
ce le-a fãcut Domnul cu noi. Israelienii au cîntat cîntare nouã,
dupã ce au scãpat din Marea Roºie. Cîntaþi Domnului ºi spuneþi
toate minunile Lui (Psalm 105, 2) .
2 - Cîntarea religioasã nu trebuie sã fie numai o datorie a
noastrã, ci trebuie sã fie mai ales o lipsã, o plãcere a sufletului
nostru, întocmai ca rugãciunea. Un om duhovnicesc simþeºte lipsa
cîntãrilor duhovniceºti. Un om plin de Duhul Sfînt simþeºte lipsa
sã-ºi descarce acest prisos sufletesc ºi prin cîntare.
Mulþi însã vor zice: Nu tot omul poate cînta... trebuie ºi pentru
treaba asta un dar deosebit. Noi însã vom zice: Acest dar se dã ºi
el îndatã ce intri în ºcoala Golgotei; în ºcoala Duhului Sfînt. Doi
ostaºi ai Domnului dintr-o comunã a jud. Cluj au fost aici la
Sibiu. Îmi spuneau cã sînt 12 inºi din acel sat în Oaste. Duminica
dupã bisericã s e s t r î n g º i f ac ad u n ar e cu ci t i r e d i n B iblie,
rugãciuni, etc. La început - spuneau ostaºii - sectarii ne
batjocoreau amarnic zicînd: Uite o ceatã de muþi care nu pot
cînta, nu pot mãri pe Dumnezeu prin cîntare...
Pag. 666

- ªi de ce nu aþi cîntat ºi dv.? - i-am întrebat eu.

- Pentru cã, d-le pãrinte, nu puteam, bag seamã n-aveam încã
destul duh... pe urmã însã am învãþat ºi noi sã cîntãm - ºi azi se
strîng oamenii sã audã cîntãrile noastre.
- ªi ce cîntaþi dv.?
Uite, cîntãm cîntãri bisericeºti ºi cîntãm poezii religioase din
cartea cu Oastea Domnului.
Cîntau poeziile cu o melodie simplã, uºoarã, o melodie fãcutã
de ei, dar foarte frumoasã ºi miºcãtoare de suflet. Cîntau ºi poezii
fãcute de ei ºi armonizate de ei (unde sînteþi d-lor compozitori ai
noºtri?).
Auzindu-i mi-am zis îndatã: Iatã ce face ºcoala Golgotei ºi
ºcoala Duhului Sfînt! Pe ºcolarii ei îi învaþã sã ºi cînte. La
început 12 ostaºi nu puteau cînta pentru cã n-aveau încã destul
duh - cum foarte bine ziceau cei 2 ostaºi, dar pe urmã, dupã ce
s-au umplut de darul Duhului Sfînt au învãþat sã ºi cînte.
Auzindu-i mi-am adus îndatã aminte de locul de la Apocalipsa
unde zice: ªi cîntau o cîntare nouã înaintea Scaunului ºi nimeni
nu putea sã înveþe cîntarea afarã de cei o sutã patruzeci ºi patru
de mii care fuseserã rãscumpãraþi ºi urmeazã pe Mielul oriunde
(Apoc. 14, 3-5) .
Cîntare nouã, cîntare duhovniceascã pot învãþa numai cei ce
urmeazã pe Mielul.
Ce minunatã este ºcoala mîntuirii sufleteºti ºi ce lucruri
minunate face!
3 - Ce fel de cîntãri sã cîntãm? Voi spune îndatã: vom cînta
orice fel de cîntãri care ne cheamã la Domnul, ºi prin care Se
laudã Domnul. Vom folosi înainte de toate cîntãrile noastre
bisericeºti ºi colindele (cînd e vremea lor), poeziile din cartea cu
Oastea Domnului ºi orice alte cîntãri religioase.
Aici voi preciza un lucru. Cîntãrile pe care le cîntã pocãiþii
(sectarii), nu sînt cîntãri fãcute de ei. Nu sînt cîntãrile lor. Aceste
cîntãri se cîntã în bisericile Angliei (ºi în Suedia, Norvegia ºi prin
alte biserici din Apus). Spre pildã: în toate cãrþile de cîntãri ale
sectarilor vãd cîntarea: Cetate tare este Domnul. Ei bine, aceasta
este o cîntare pe care o poþi auzi în toate bisericile Apusului. Cu
aceastã cîntare s-a deschis ºi congresul de la Stockholm unde a
participat ºi biserica noastrã. În bisericile din Apus gãseºti toate
cîntãrile ce le cîntã sectarii. Voi spune deci cu apãs acest lucru:
Cîntãrile pe care le cîntã sectarii sînt luate ºi aduse din biserica
Angliei. Aceste cîntãri nu sînt pocãite, ci sînt cîntãri bisericeºti,
care se cîntã prin bisericile din Apus. Aceste cîntãri nu sînt ale
pocãiþilor, ci sînt ale Domnului, sînt ale tuturor creºtinilor.
Precum Biblia nu e o carte a pocãiþilor, ci a creºtinilor, aºa ºi
aceste cîntãri, sînt cîntãri creºtineºti care se pot cînta de toþi
creºtinii.
Aºa stînd lucrurile, de ce atîta spaimã faþã de aceste cîntãri din
Apus? Pe cele potrivite ºi frumoase le putem ºi noi cînta. Sînt
între ele cîteva fãcute de compozitori vestiþi; sînt între ele cîntãri
ieºite dintr-o mare revãrsare de Duh Sfînt. Ce pagubã am avea
cîntînd ºi noi pe cele mai frumoase?
 Pag. 667

Cîntaþi, iubiþilor ostaºi, cîntaþi orice cîntare care ne cheamã la

Domnul ºi Îl laudã pe Domnul. Iar cui nu-i plac astfel de cîntãri,
spuneþi-i: fã-ne d-ta, altele mai bune!...
Spre a putea veni ºi cu cîntarea în ajutorul ostaºilor noºtri, le
recomandãm urmãtoarele:
1 - Fiecare ostaº sã-ºi aibã Octoihul cel mic ºi Ceaslovul cel
mic, unde se aflã toate cîntãrile bisericeºti. În bisericã ºi în
adunãrile lor, ostaºii pot urmãri ºi pot învãþa aceste cîntãri. Toþi
cei care cunosc aceste cîntãri sã înveþe ºi pe fraþii lor ostaºi.
2 - Toþi cei care cunosc notele, sã aibã negreºit cartea Cîntãrile
bisericeºti de Dimitrie Cunþan. E cea mai bunã carte a cîntãrilor
noastre bisericeºti, puse pe note. În ea se aflã toate glasurile, toate
troparele, toatã Liturghia, toate Irmonoasele ºi toate cîntãrile care
se cîntã în biserica noastrã. E cea mai completã carte de cîntãri
bisericeºti alcãtuitã de un mare compozitor ºi iubitor al cîntãrilor
bisericeºti: regretatul preot profesor de muzicã, Dimitrie Cunþan
(se poate comanda de aici de la Sibiu, costã 100 de lei).
O altã foarte bunã carte de cîntãri bisericeºti puse pe note este
cartea Cele 8 glasuri de profesorul din Arad, Trifon Lugojanu.
Profesorul Trifon Lugojanu are 3 cãrþi de cîntãri bisericeºti. Se
pot avea de la Librãria diecezanã din Arad.
În Vechiul Regat se foloseºte cîntarea pe psaltihie (un fel de
note deosebite). Ostaºii de prin pãrþile acelea vor folosi cîntãrile
bisericeºti ºi cãrþile de cîntãri de prin acele locuri. În fiecare
centru de mitropolie ºi episcopie se aflã astfel de cãrþi.
Putem trimite ostaºilor ºi alte cãrþi de cîntece religioase.
Unii din cei intraþi în Oaste ºi-au revãrsat rîvna ºi aprinderea
lor cea sufleteascã în stihuri pline de cãldurã ºi de duh. Prin
aceste poezii unii îºi mãrturisesc întoarcerea la Domnul ºi bucuria
lor cea sufleteascã; alþii Îl laudã pe Domnul; alþii stihuiesc
urîþeniile beþiei ºi altor patimi rele; ºi iarãºi alþii cheamã la
Domnul suflete pierdute. Nu sînt poezii de cine ºtie ce pretenþii
literare, dar în schimb, ele sînt simþite ºi trãite. S-au publicat
multe astfel de stihuiri prin Lumina Satelor.
Gîndul ºi planul nostru este sã întocmim pentru Oastea
Domnului o carte întreagã de poezii ºi cîntãri religioase speciale.
Sã avem o carte a noastrã de poezii ºi cîntãri religioase (de imnuri
religioase), cu note ºi fãrã note.
Dar pentru lucrul acesta trebuie o pricepere ºi un dar deosebit.
Eu mã rog de ani de zile Scumpului meu Mîntuitor sã ne trimitã
El de undeva un om care sã înfãptuiascã acest lucru. Rugaþi-vã
Domnului, iubiþi ostaºi, sã ne ridice El de undeva un om cu
pricepere ºi cu duh care sã atragã în slujba Domnului poezia ºi
cîntarea poporului nostru.
Pag. 668

Visul necredinciosului

Un necredincios visã odatã cã a murit ºi a ajuns în faþa unei

porþi mari, toatã fãcutã din aur strãlucitor. Poarta era deschisã
larg. Nimeni nu sta de pazã la intrarea ei; oricine putea intra
înãuntru. Intrã ºi el. Înãuntru totul strãlucea ca soarele ºi din toate
pãrþile rãsunau cîntece religioase de slavã ºi mãrire lui Dumnezeu.
La început îi plãcu necredinciosului, dar cînd a vãzut cã nu se mai
gatã cîntãrile, începu a se plictisi. El nu iubea aceste cîntãri. Dupã
3 zile îºi zise: Aici nu-i de mine! - ºi ieºi afarã. Nimeni nu-l
oprise sã intre; nimeni nu-l opri sã iese.
În visul sãu, necredinciosul fusese în rai, dar a ieºit de bunã
voie de acolo, plictisit de cîntãrile religioase. Acest vis vrea sã
spunã cã trebuie sã iubim cîntarea religioasã încã din aceastã
viaþã, pentru ca dupã moarte sã ne ocupãm locul nostru în corul
veºniciei, alãturi de cetele îngereºti.

Împãrate ceresc

Împãrate ceresc, Mîngîietorule, Duhul adevãrului, care

pretutindenea eºti ºi toate le-mplineºti, vistierul bunãtãþilor ºi
dãtãtorule de viaþã, vino ºi te sãlãºluieºte în noi ºi ne curãþeºte
de toatã spurcãciunea ºi mîntuieºte, bunule, sufletele noastre.

Luatã din cartea Cîntãrile bisericeºti, de D. Cunþan.

Cu aceastã cîntare de chemare a Duhului Sfînt se pot deschide

adunãrile ostaºilor.

Armele necredincioºilor

În chipul de mai sus se vãd armele celor credincioºi, armele

celor ce luptã în Oastea Domnului (Efes. 6, 11-18) . Diavolul
s-a îngrijit ºi el sã nu-ºi lase neînarmaþi pe ostaºii lui.
Necredincioºii îºi au ºi ei un fel de armãturã a lor, un fel de arme
ale lor.
O platoºã (zaua) puternicã are necredinciosul. I-a fãcut-o
însuºi diavolul în fabrica iadului. ªtiþi care-i platoºa asta? E inima
cea de fier a necredinciosului. Îl chemi cu lacrimi pe pãcãtos sã
v i n ã l a D o m n u l . . . î l a t aci m e r e u c u d r a g o s t e a º i d u l c e a þ a
Evangheliei - el se apãrã cu inima cea de fier.
Pavãzã puternicã are necredinciosul. Necredinþa este acest scut
blestemat, fãurit ºi el tot în fabrica iadului.
În fel ºi chip îi vorbeºte Dumnezeu necredinciosului... þine
judecatã asupra lui... pune mereu în faþa lui raiul ºi iadul, viaþa de
veci ºi osînda de veci, însã necredinciosul se apãrã cu acest scut
diavolesc: Nu cred!
ªi ce coif mãreþ are ºi cel necredincios! E trufia acest coif:
semnul diavolului ºi pajura iadului.
 Pag. 669

Are ºi o sabie, ascuþitã foarte cel necredincios. Aceastã sabie

e limba lui precum zice psalmistul: cã ºi-a ascuþit ca o sabie limba
sa (Psalm 64, 3) . Cu aceastã sabie, necredinciosul se luptã
neîncetat pentru diavolul: minte, huleºte, blestemã, înjurã pe
Fãcãtorul sãu, etc. etc. Ah, ce sabie groaznicã este aceasta! Cu ea
pãcãtosul se junghie pe el însuºi ºi sufletul sãu.
Ah, ce arme groaznice au cei ce slujesc diavolului! Dar oricît
de grozave ar fi aceste arme, noi ostaºii Domnului sã nu
disperãm. Cu ajutorul Domnului ºi cu armele Domnului, noi
putem dezarma pe cei ce le poartã.
Sã luptãm neîncetat pentru dezarmarea pãcãtoºilor!

Rosturile naþionale ale Oastei Domnului

Oastea Domnului a luat un mare avînt. Peste 5.000 de luptãtori

se aflã în prezent strînºi sub steagul Mîntuitorului. Nu este nici
un judeþ în þarã, unde Oastea sã n-aibã mai mulþi sau mai puþini
ostaºi. De la Nistru pînã la Tisa, steagurile noastre fîlfîie cu
biruinþã. Sîntem în plinã înaintare cãci cu noi este Dumnezeu.
Noi luptãm în primul rînd pentru Împãrãþia lui Dumnezeu ºi
mîntuirea sufletelor. Mobilizãm sufletele la luptã contra pãcatului,
contra întunericului ºi contra vrãjmaºului diavol. Sîntem o
trîmbiþã de deºteptare: sîntem un vînt de primãvarã religioasã.
În rîndul al doilea, noi luptãm ºi pentru þãriºoara noastrã cea
nouã ºi scumpã. Opt sute de mii de români s-au jertfit pentru
cucerirea acestei þãri. Dar, vai, avem acum de furcã cu un alt
duºman intern. Ne cuceresc rãutãþile ºi pãcatele: ne biruie stãri
urîte ºi pãcãtoase care trebuie odatã sã înceteze.
Noi vrem sã cucerim a doua oarã þara aceasta, pentru
Evanghelia lui Hristos.
Români din toate unghiurile þãrii se întîlnesc în Domnul; se
întîlnesc ca fraþii de luptã într-o Oaste ce vrea sã cucereascã din
nou aceastã þarã pentru Evanghelia lui Hristos.
Pag. 670
 Pag. 671

Cînd de la Nistru pînã la Tisa tot românul se va hotãrî

împotriva pãcatelor, cînd de la Maramureº pînã la Dunãre ºi
Marea Neagrã tot românul se va aprinde de dorul ºi de dorinþa sã
trãiascã o viaþã dupã Evanghelia lui Hristos; cînd þara aceasta se
va umplea de fronturi ºi de ostaºi hotãrîþi la luptã împotriva
pãcatelor; cînd vom cuceri a do u a oarã aceastã þarã pentru
Evanghelia lui Hristos, atunci - ºi numai atunci - am asigurat pe
veci viitorul acestei þãri ºi acestui neam.
Sãnãtatea ºi însãnãtoºirea moralã a oamenilor: aceasta-i
temelia cea tare despre care zice Evanghelia cã nici apele nici
vînturile n-au putut-o rãsturna. Numai pe aceastã temelie se poate
clãdi ºi viitorul neamurilor ºi þãrilor.
O cum s-ar schimba ca prin minune stãrile din þara noastrã
dacã oamenii din ea s-ar hotãrî pentru Isus Hristos! Cînd ºi
miniºtrii, cînd ºi slujbaºii, cînd ºi plugarii ºi cãrturarii, cînd ºi
sãracii ºi bogaþii ºi cei învãþaþi ºi cei neînvãþaþi, s-ar hotãrî cu
toþii sã trãiascã ºi sã lucre aºa cum spune Evanghelia. Atunci
îndatã s-ar face þara noastrã cea nouã un Canaan dulce ºi plãcut.

Un model de steag pentru Oastea Domnului

Dupã ºase ani trecuþi de la înfiinþarea ei, Oastea Domnului a

ajuns azi în plinã ofensivã. În Bucovina, ºi pe alte locuri, cei
intraþi în Oaste s-au organizat în grupuri luptãtoare ºi ºi-au fãcut
ºi steag.
Societãþile Oastei Domnului vor trebui sã-ºi aibã steagul la fel.
Dãm alãturi modelul unui astfel de steag. Se vãd în acest model
cele douã feþe ale steagului. Pe o faþã e Chipul Mîntuitorului,
Chipul Conducãtorului Oastei, spunîndu-ne cuvintele de
încurajare: Îndrãzniþi cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Pe
cealaltã faþã sînt doi îngeri ce ne spun cã taina biruinþei noastre
este Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului.
Pag. 672

Fiind noi luptãtori pentru Împãrãþia cerului, steagul va avea

culoarea albastrã, culoarea cerului.
Ne-am pus în legãturã cu o firmã ca sã facem astfel de
steaguri, pentru toate societãþile Oastei Domnului.
Vom da de ºtire prin Lumina Satelor cînd le vom avea ºi în ce
condiþii.
Steagurile le vom folosi la serbãrile Oastei ºi cînd ostaºii vor
merge în propagandã religioasã prin satele vecine.

În jurul organizãrii Oastei Domnului:

ªcoala de duminica

Cînd vã adunaþi laolaltã, dacã unul din voi are o cîntare, altul
o învãþãturã, altul o descoperire, altul o vorbã în altã limbã,
altul o tãlmãcire, toate sã se facã spre zidire sufleteascã
(1 Cor. 14, 26) .
În deosebire de alte societãþi, Oastea Domnului n-a ieºit în
lume cu statute ºi regulamente. Noi am þinut ºi þinem sã umplem
mai întîi candelele ostaºilor cu untdelemnul duhului ºi rîvnei
sufleteºti. Am ºtiut sã umplem candelele ºi sã slobozim valurile
Golgotei pentru cã numai din aceastã revãrsare pot ieºi
regulamente ºi organizare. Oastea Domnului lucreazã prin
revãrsarea Duhului Sfînt. Din aceastã revãrsare, a ieºit cu de la
sine ºi organizarea Oastei. Revãrsãrile sufleteºti, îºi fac ele
singure matca prin care se scurg.
Cel dintîi punct în organizarea Oastei Domnului este ºcoala de
duminica. Nu este un lucru nou aceastã ºcoalã. E un lucru vechi,
pe care însã creºtinii l-au pãrãsit.
Un om - ce se þinea mare ortodox - mã cam mustra astã varã
zicîndu-mi: Ce mai vreþi ºi cu ºcoala aia de duminica... aia-i încã
o noutate pocãitã... da’ pînã acum n-am trãit noi ºi fãrã ºcoala
aceea?...
- O, dragã suflete - i-am rãspuns eu - ºcoala asta nu e un lucru
nou. Dimpotrivã, este foarte veche. O aflãm la începuturile
creºtinismului. O aratã toate Scripturile. Ne spun Scripturile cã
creºtinii cei dintîi se strîngeau în fiecare zi sã citeascã Scripturile
(Fap. Ap. 17, 11) , se învãþau ºi se înþelepþeau unii pe alþii
(Col. 3, 16) . Cînd se adunau laolaltã - ºi se adunau regulat -
unul avea o cîntare, altul o învãþãturã, altul o tãlmãcire ºi astfel
se clãdeau unii pe alþii (1 Cor. 14, 16) .
Dar, rînd pe rînd, în mãsura în care a slãbit rîvna celor dintîi
creºtini, a slãbit ºi ºcoala asta. Pe urmã a dispãrut cu totul.
Mai tîrziu a venit diavolul ºi în locul ºcolii de duminica, ºi-a
deschis el duminica ºcoala lui prin cele cîrciumi. În locul ºcolii
de duminica, avem azi ºcoala diavolului. Duminica ºi în sãrbãtori
dupã prînz, creºtinii se strîng pe la birturi unde se ticãloºesc cu
alcoolul ºi sãvîrºesc fel de fel de rãutãþi. În cazul cel mai bun, se
strîng de minciuni ºi de vorbe urîte.
Popoarele din Apus - pe unde vîntul Duhului Sfînt a suflat mai
cu putere - a reînviat demult ºi ºcoala de duminica. Ea începe a
învia ºi la noi. Are însã duºmani. Vezi chiar d-ta, eºti contra ei.
Vrei sã rãmînem ºi pe mai departe cu ºcoala diavolului.
 Pag. 673

Nu mai spune la nimeni, dragul meu, aceste vorbe cã ºcoala de

duminica ar fi o noutate pocãitã. Ne facem de ruºine cu astfel de
nerozii...
ªcoala de duminica este o cerinþã a creºtinismului, este o
cerinþã a Evangheliei. Oastea Domnului trebuie sã o aibã pe tot
locul.
Ce este ºcoala de duminica? Este o adunare unde oamenii cei
credincioºi îºi petrec în cele sufleteºti, întocmai cum pãcãtoºii îºi
petrec în cele rele pe la cîrciumã.
Diavolul e ºiret mare. El se sileºte sã imite lucrurile Domnului.
Aºa a fãcut ºi cu ºcoala de duminica. Prin cele cîrciumi, diavolul
ºi-a fãcut ºcoala lui dupã modelul ºcolii Domnului. În loc de
B i b l i e, el a d at î n mî n a o amen i l o r cãr þile de joc; în lo c d e
revãrsarea Duhului Sfînt, le-a dat revãrsarea ºi beþia alcoolului;
în loc de cîntãri duhovniceºti, le-a dat cîntãri lumeºti; în loc de
vorbe alese ºi învãþãturi, a pus în gura lor înjurãturi ºi tot felul de
vorbe porcoase ºi urîte. Ah, ce ºcoalã grozavã este ºcoala de
duminicã a diavolului! ªi ah, ce de ºcolari are aceastã ºcoalã
spurcatã!

Noi trebuie sã prãpãdim aceastã ºcoalã; noi trebuie sã scoatem

pe oameni din iadul acestei ºcoli. Duminica ºi în sãrbãtori dupã
amiazã, noi trebuie sã aducem pe oameni în ºcoala de duminicã,
în ºcoala Domnului unde sã-i învãþãm sã-ºi petreacã în cele
sufleteºti. Sã-i învãþãm sã citeascã în Biblie, sã-i învãþãm cîntãri
duhovniceºti, sã-i învãþãm a se îmbãta cu beþia cea sfîntã a
Duhului Sfînt.
ªcoala de duminica trebuie sã fie o lipsã sufleteascã a ostaºilor
din Oastea Domnului (ºi a tuturor creºtinilor). Oriunde sînt 2 sau
3 ostaºi, ei trebuie sã se strîngã duminica dupã bisericã la un loc
(în casa unuia dintre ei) ºi aici sã facã o ºcoalã sufleteascã; o
ºcoalã de deºteptare ºi de întãrire în cele sufleteºti.
Pag. 674

Pe cele mai multe locuri, ostaºii Domnului au fãcut aceastã ºcoalã

ºi prin ea l u cr eazã cu multã izbîndã. Multe lucruri bune ºi
frumoase se pot face în aceste ºcoli. Amintesc aici cîteva din
punctele de cãpetenie a ºcolii de duminica:
1 - Citirea Bibliei. ªcoala de duminica trebuie sã fie înainte de
toate o ºcoalã a Bibliei. Biblia este o ºcoalã mare, o ºcoalã
minunatã. O viaþã întreagã þine aceastã ºcoalã. Toþi ºcolarii
Bibliei, vãzînd cu ochii capãtã dar, înþelepciune, cunoºtinþã
sufleteascã, pentru cã Biblia este Cartea lui Dumnezeu, este o
Carte plinã de putere, de dar ºi de har.
Tocmai pentru asta, Biblia este o carte persecutatã. Nici o carte
din lume n-a fost ºi nu este atît de persecutatã ca Biblia. Diavolul
se strãduieºte în tot chipul sã þinã pe oameni departe de aceastã
Carte minunatã. A diavolului este ºi minciuna cã Biblia ar fi o
carte pocãitã.
Ostaºilor din Oastea Domnului! Þineþi la Biblie întocmai ca la
pîinea ce o mîncaþi, la apa ce o beþi ºi la aerul ce-l rãsuflaþi.
Þineþi la Biblie - ºi citiþi în Biblie - întocmai cum soldatul þine la
arma sa.
Eu cred cã n-am de la Domnul o altã încredinþare ºi poruncã
mai mare decît aceasta, sã strig oamenilor cuvintele Lui: Cercetaþi
Scripturile cã acelea mãrturisesc despre Mine ºi în ele socotiþi cã
aveþi viaþa veºnicã (Ioan 5, 39). Cãrþile de la Lumina Satelor ºi
Lumina Satelor eu socot cã nu sînt altceva decît un mic dascãl
care-i ajutã pe oameni sã intre în ºcoala cea mare a Bibliei. În
ºcoala asta trebuie sã fie ºi toþi ostaºii Domnului (cu ajutor de la
Domnul de sus, vom scrie cîndva o carte întreagã despre Sfînta
Scripturã).
2 - Rugãciunea în comun. Un alt punct al ºcolii de duminica,
trebuie sã fie rugãciunea în comun. Ostaºii Domnului trebuie sã
înveþe a se ruga îngenunchind cu toþii în faþa Crucii Mîntuitorului.
Ostaºii Domnului trebuie sã înveþe a se ruga nu numai din cãrþile
de rugãciuni, ci ºi cu vorbele lor proprii. Rugãciunea cu cuvintele
proprii, este un semn al lucrãrii Duhului Sfînt. La o astfel de
rugãciune lucrã ºi Duhul Sfînt ºi lucrã ºi mintea omului.
3 - Cîntarea în comun trebuie sã fie un alt punct al ºcolii de
duminica. Despre aceasta am vorbit pe larg în paginile de mai
înainte.
Pe lîngã asta, în ºcoala de duminica se pot citi cãrþi religioase
ºi foi religioase, se pot declama poezii religioase, se pot þinea
vorbiri ºi tîlcuiri ºi alte lucruri folositoare. Adunaþi-vã pe tot
locul în ºcoala de duminica ºi Duhul Sfînt vã va arãta ce sã
lucraþi, ce sã grãiþi, cum sã vã rugaþi, cum sã cîntaþi ºi cum sã vã
clãdiþi unul pe altul (1 Tes. 5, 11) .
Eu sînt încredinþat, iubiþii mei fraþi ostaºi - cã - dupã 6 ani de
la înfiinþarea Oastei Domnului - sînteþi plini de bunãtate, plini de
orice fel de cunoºtinþã, ºi astfel sînteþi în stare sã vã învãþaþi unii
pe alþii (Rom. 15, 14) .
În ºcoala de duminica se pot pune la cale ºi alte lucruri
frumoase. Între acestea sînt ºi:
 Pag. 675

Serbãrile religioase

Acolo unde ostaºii sînt mai mulþi ºi mai bine organizaþi, vor
face din cînd în cînd serbãri religioase. În programul acestor
serbãri se vor lua: cîntãri religioase, predici, poezii, declamãri,
citiri ºi alte lucruri frumoase. Pe multe locuri (Cîmpulung,
Hunedoara, Buteni, etc) s-au þinut astfel de serbãri cu cea mai
mare reuºitã.

Ofensive - ieºiri prin satele vecine

Cu mare izbîndã ºi folos sufletesc se fac ºi aºa numitele

ofensive ale Oastei Domnului. Ostaºii cu rîvnã pleacã în
propagandã prin satele vecine. Se duc ºi Îl vestesc pe Domnul ºi
Oastea Domnului prin cîntãri, predici, rugãciuni, împãrþire de
cãrþi religioase, etc. Aceste ieºiri fac mare rãsunet în sufletul
oamenilor. Mulþi se întorc la Domnul prin propagande de acest
fel.
Iubiþilor fraþi ostaºi! Oriunde sînteþi doi sau trei luptãtori,
plecaþi numai cînd aveþi rãgaz prin satele vecine ºi vestiþi cu curaj
lucrul Domnului ºi Oastea Domnului. Nu vã temeþi cãci Domnul
este cu voi. El vã va arãta ce sã grãiþi ºi cum sã lucraþi.

Ajutoraþi-vã unii pe alþii!

Noi cei intraþi în Oastea Domnului trebuie sã fim cu adevãrat

fraþi în Domnul. Orice s-ar întîmpla unuia dintre noi, sã venim în
ajutorul lui. Sã fim cu adevãrat toþi pentru unul ºi unul pentru
toþi.
Distanþele geografice fiind însã foarte mari între noi, vom
lucra ºi aici cu vecinãtãþile noastre. Ostaºii vecini ºi cei strînºi în
grupuri, se vor ajutora unii pe alþii în toate necazurile ºi lipsurile
lor trupeºti ºi sufleteºti.
De altcum, cu timpul vom organiza dupã anumite norme ºi
chestia ajutoarelor.
Se pot alege comitete care sã hotãrascã în diferite afaceri.
Toate cauzele ce se vor ivi între ostaºi, trebuie judecate între ei.
Acest comitet va decide ºi asupra dezertorilor din Oaste.
Aº putea înºira încã multe, multe amãnunte ºi reguli de
organizare, dar timpul le va aduce el cu de la sine. Duhul ºi rîvna
noastrã, iubiþilor fraþi ostaºi, ele singure ne vor face adevãrate
cadre de organizare.
Pag. 676

Carnetele ostaºilor

Un ostaº al Domnului trebuie sã raporteze clipã de clipã

Domnului de sus despre tot ce a lucrat. Aceasta e o datorie
sufleteascã a fiecãrui ostaº.
Fac însã bine ostaºii dacã pun ºi pe hîrtie rapoarte ºi întîmplãri
din fronturile luptei. Cîþiva ostaºi au ºi fãcut acest lucru. Cum?
ªi-au cumpãrat din boltã un caiet de scris în care au însemnat
pãþanii, întîmplãri, fapte ºi simþiri pe care le-au avut dupã ce au
intrat în Oaste. Cînd caietul s-a umplut, ºi-au cumpãrat altul, iar
pe cel plin ni l-au trimis nouã sã publicãm la foaie unele, altele
de prin el. Sînt de mare preþ aceste carnete. Îndemnãm pe toþi
ostaºii care ºtiu purta pana, sã le facã. Pe urmã, vom scoate aceste
însemnãri într-o carte mare plinã de tot atîtea pilde frumoase ºi
fapte de vitejie culese din fronturile mîntuirii sufleteºti.

N-avem nici un fel de taxe

Odatã cu aceasta, þin sã o spun cu apãs cã noi n-am îngreuiat

pe cei înscriºi în Oaste cu nici un fel de impunere, fie de bani, fie
de cãrþi. Ne-am ferit ca de foc de lucrul acesta pentru cã oriunde
se ivesc taxe ºi impuneri, încolþeºte bãnuiala cã se face cîºtig
bãnesc.
Noi am impus pe cei din Oastea Domnului numai cu taxe ºi
dãri sufleteºti pe care trebuie sã le plãteascã Domnului.

Un mare vestitor al Oastei Domnului

Miºcarea cu Oastea Domnului a fãcut prin þarã un mare

rãsunet. S-au scris cuvinte frumoase despre aceastã miºcare.
Dar cea mai preþioasã vestire ne-a fãcut-o ºi ne-o face pãrintele
arhimandrit, Iuliu Scriban din Bucureºti, unul din cei mai învãþaþi
bãrbaþi ai bisericii ortodoxe ºi ai ortodoxiei întregi. Pãrintele
arhimandrit I. Scriban vesteºte cartea ºi miºcarea cu Oastea
Domnului ca pe cea mai bunã propagandã pentru combaterea
alcoolismului. Oastea Domnului - scrie pãrintele arhimandrit - e
o întocmire care înseamnã pentru stãvilirea beþiei mai mult decît
ce au fãcut toþi medicii din þara asta... Oastea Domnului este o
mare ºi plinã de nãdejdi întocmire de luptã contra beþiei ºi altor
rãutãþi... nu se poate ca prin aceastã Oaste a Domnului sã nu se
simtã în curînd urmarea ei fericitã în poporul nostru.
Cãrþile de la Lumina Satelor - scrie pãrintele arhimandrit I.
Scriban - sînt atît de bune, atît de tari în puterea de a urni inimile
ºi a goni nesimþirea - încît e o datorie de a le face cunoscute ºi a
le rãspîndi. Toþi cei ce se silesc a îndrepta lipsurile poporului
trebuie sã se înarmeze cu aceste cãrþi. Foarte plãcute ca înfãþiºare
ºi bine lucrate, nu se poate sã nu placã oamenilor. Nu citiþi
altceva fãrã a le citi pe acestea.
 Pag. 677

Vestirea ce ne-a fãcut-o pãrintele arhimandrit I. Scriban a tras

foarte mult în cumpãna miºcãrii Oastei Domnului. Prin aceastã
vestire, Oastea Domnului a început a pãtrunde cu putere ºi în
Vechiul Regat.
Noi ostaºii Domnului îi sîntem recunoscãtori pentru acest
preþios ajutor ºi îi trimitem ºi din acest loc mulþumirile noastre.
Pag. 678

Cîteva brave grupuri din Oastea Domnului

Ca orice armatã, Oastea Domnului, îºi are ºi ea unele brave

grupuri de luptãtori care, conduse fiind de bravi conducãtori,
multe fapte de vitejie sufleteascã au fãcut. Pe unde au fost
co n d u cãt o r i v r ed n i ci s - au º i f ãcu t f r u moase începu t u r i d e
organizare. Dãm mai jos, pe scurt unele amãnunte ºi informaþiuni
ce le avem despre cîteva brave grupãri din Oastea Domnului.

În Bihor

Unul din cei mai vechi prieteni ºi stegari ai Oastei Domnului

este pãrintele Cornel Magier, fost preot în Cermei jud. Arad, în
prezent preotul misionar al eparhiei Oradea Mare.

Pãrintele Magier vesteºte Oastea Domnului prin toate satele

Bihorului ºi strînge suflete sub steagul Mîntuitorului.
Pentru preþiosul ajutor ce ni-l dã, îi aducem ºi din acest loc
mulþumirile noastre. Domnul sã-i ajute sã poatã aduce cît mai
multe suflete la picioarele Mîntuitorului.
În Bihor avem o mulþime de grupuri luptãtoare.
 Pag. 679

În Bucovina

În raport cu mãrimea ei, Bucovina stã cea dintîi în toatã þara

cu rîvna pentru lucrul Domnului ºi pentru Oastea Domnului.

Centrul ºi grosul Oastei Domnului din Bucovina se aflã în

partea sudicã a Bucovinei în Cîmpulung ºi jur. La Cîmpulung,
Oastea Domnului are un preavrednic conducãtor în persoana
bunului preot ºi pãstor de suflete, pãrintele Gh. Rotariu. Ne-a dat
de la început un sprijin preþios ºi neprecupeþit. Prin rîvna ºi
stãruinþa sf. sale, Oastea Domnului din judeþul Cîmpulung -
concentratã la Cîmpulung - are azi peste 350 de luptãtori. E cea
dintîi care ºi-a fãcut ºi steag ºi înainteazã frumos în lucrul
Domnului.
Ceea ce a fãcut pãrintele Rotariu este o pildã frumoasã despre
ce poate face un vrednic pãstor de suflete.
Pag. 680

În Moldova

În timpurile din urmã, Oastea Domnului a început sã înainteze

f o ar t e f r u mo s º i p r in Moldova. Încã de la încep u t am av u t
sprijinul preavrednicului preot misionar (azi revizor eparhial) al
mitropoliei Moldovei, pãrintele P. Chirica, unul dintre cei mai
vrednici preoþi ce-i are biserica ortodoxã. Pãrintele Chirica este
ºi un scriitor apreciat. A scos mai multe cãrþi foarte bune. Încã pe
la sfîrºitul anului 1923 a format la Iaºi un grup de 50 de ostaºi
luptãtori.
La Hunedoara

Prin stãruinþele preavrednicului ºi învãþatului protopop al

Hunedoarei, Dr. Vasile Oanã ºi ale d-lui inginer Emilian Popescu,
s-a înfiinþat la Hunedoara încã de la început o Oaste a Domnului
cu peste 50 de luptãtori.
Oastea din Hunedoara înainteazã frumos în lucrul Domnului.
Þine adunãri, a fãcu t o f r u mo as ã s er b ar e º i are un fond de
binefacere. Oastea din Hunedoara are ºi un Buletin al Oastei
Domnului care se tipãreºte prin rîvna d-lui inginer Em. Popescu
ºi publicã lucruri foarte frumoase.
 Pag. 681

La Vutcani

O admirabilã lucrare face pãrintele Gh. Vasilache la Vutcani,

jud. Fãlciu. Lucrã de ani de zile cu o Oaste a lui Isus. A înrolat
în fronturile mîntuirii peste 700 de suflete pe care le hrãneºte ºi
le întãreºte mereu prin ceea ce se cheamã evanghelizare. A
rãscolit un þinut întreg pentru lucrul Domnului.
Are ºi o Casã a sãracilor pentru ajutorarea celor nevoiaºi,
orfani ºi vãduve. A aprins o luminã mare cu revãrsãri de minunate
înfãptuiri evanghelice.
Pag. 682

Alte cîteva grupuri luptãtoare

Printr-o mulþime de locuri, cei intraþi în Oastea Domnului ºi-au

strîns rîndurile ºi s-au organizat în grupuri luptãtoare. În aceste
grupuri, ostaºii þin ºcoala de duminica, se clãdesc unii pe alþii ºi
atrag ºi pe alþii în frontul mîntuirii. Unele grupuri fac ºi serbãri
ºi pleacã prin satele învecinate vestind Oastea Domnului ºi
luptînd pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Dãm mai jos pe scurt cîteva din aceste grupuri luptãtoare:
La Apateu, jud. Arad, prin rîvna pãrintelui At. Cãpitan, s-a
înfiripat o mãreaþã Oaste cu 160 de ostaºi luptãtori. Oastea îºi þine
regulat ºcoala de duminica, are cor cu 4 voci ºi înainteazã frumos
în lucrul Domnului.
La Hususãul de Criº, jud. Bihor, pãrintele Gavril Iovan, a
înrolat în armata mîntuirii 238 ostaºi din parohia sf. sale ºi din
comunele vecine.
La Buteni, jud. Arad, Oastea Domnului þine serbãri, are cor ºi
f an f ar ã, º i î n ai n t eazã frumos în lupta pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu. Multã rîvnã pune în lucrul Domnului cantorul Braiþia.
La Beznea, jud. Bihor, prin rîvna pãrintelui N. Berea, Oastea
Domnului are peste 30 de luptãtori. Un brav luptãtor în aceastã
Oaste este Dumitru Caba I. George. A condus Oastea prin satele
vecine ºi a înrolat o mulþime de suflete.
La Braºov-Stupini, Oastea Domnului are un preþios stegar ºi
conducãtor în persoana vrednicului învãþãtor-director Romul
Cosma.
La Nandru, jud. Hunedoara, prin rîvna plinã de foc ceresc a
ostaºului Beniamin Þinþ ºi alþii, Oastea Domnului are peste 25 de
ostaºi. Are ºi cor ºi steag.
La Picleu, jud. Bihor, Oastea Domnului are peste 63 de
luptãtori, conduºi de preotul R. Filip ºi bravul nostru luptãtor
Gavril Pîrcãlab.
La Batiz, jud. Hunedoara, avem o Oaste înfiripatã de vrednicul
nostru ostaº, Gh. Muntean, acar la Cãile Ferate. Fratele nostru
Muntean are ºi darul de a scrie poezii frumoase. Ajutã ºi cu acest
dar Oastea Domnului.
La Salonta, jud. Bihor, avem o veche Oaste a Domnului
înfiripatã prin rîvna epitropului Mihai Popovici.
La Botuºana, Bucovina, este o Oaste organizatã cu cor ºi
steag. A aranjat ºi o frumoasã serbare.
La Beiuº, Oastea Domnului are un preþios vestitor în persoana
profesorului de religie Paºcu Bolcaº. Mai multe eleve de ºcoalã
normalã au intrat în Oaste.
La Frata, jud. Cluj - cu toatã împotrivirea preoþilor
greco-catolici - avem un grup de ostaºi luptãtori conduºi de
cantorul Ioan Moldovan.
La Dorna-Candreni, Bucovina, avem un brav stegar ºi luptãtor
în persoana lui Andrei a Timofi Candrea. A înrolat o mulþime de
suflete ºi a umplut satele cu cãrþi religioase.
La Ivãneºti-Pãdure, jud. Mureº, Oastea Domnului are 40 de
ostaºi înrolaþi prin rîvna unui luptãtor curajos ºi dîrz: Ion Cirtãº.
Oastea de aici a avut ºi are foarte mult de suferit, dar Domnul
puterilor este cu ei.
 Pag. 683

La Sadova, Bucovina, este o Oaste numeroasã strînsã prin

rîvna bravului luptãtor Gh. Latiº.
La Valea-Mare, jud. Bihor, prin rîvna ostaºului Ciorba Miron
ºi alþii, s-a înfiripat o Oaste cu peste 20 de luptãtori.
La Boteºti, jud. Bacãu, avem un brav ºi cuminte luptãtor în
persoana lui Apostol V. Antoche. A înfiripat o Oaste cu care a
fãcut ºi ofensive prin satele din jur înrolînd o mulþime de suflete
sub steagul Mîntuitorului.
La Gînþaga, jud. Hunedoara avem un vechi grup de luptãtori
care au fãcut multe fapte de vitejie.
La Viºtea de Sus, jud. Fãgãraº, avem un grup de 10 ostaºi
luptãtori.
La Petriceni, Bucovina, prin rîvna ostaºului Teodor Panþir,
factor poºtal, avem peste 25 de ostaºi.
La Viºtea de Jos, jud. Fãgãraº, avem un grup de 15 luptãtori.
La Micãlaca, jud. Arad, prin rîvna preoþilor de acolo, lucreazã
foarte frumos o Oaste organizatã cu ºcoalã de duminica ºi cor.
La Lisa, jud. Fãgãraº, prin rîvna vechiului nostru luptãtor Gh.
Greavu, cantor, avem o Oaste cu 32 de luptãtori.
La ªomoºcheº, jud. Arad, Oastea Domnului are o organizaþie
înfiripatã îndatã la începutul miºcãrii noastre prin rîvna ostaºului
Petru Sas. Lucreazã de ani de zile cu multe izbînzi.
La Doroteia, Bucovina, prin rîvna ostaºului Gh. Popa, Oastea
de acolo are cor ºi înainteazã frumos în lupta mîntuirii.
La Vînãtori, jud. Teleorman, este un grup de 16 ostaºi
luptãtori.
La Mîngeºti, jud. Vaslui, Oastea înfiripatã prin strãduinþele
ostaºului Simion Miron, a avut multe de suferit.
Tot aºa ºi Oastea din comuna Vlascineºti, Dorohoi, unde luptã
ostaºul Zamfir Muntean.
La Neagra, jud. Turda, Oastea Domnului are un grup de 10
ostaºi luptãtori.
La Strunga, jud. Roman, prin rîvna ostaºului Vasile Mafteiu ºi
alþii, luptã o Oaste cu 17 ostaºi.
La Salcia, jud. Mehedinþi, avem o Oaste cu 12 luptãtori.
La Brusturi, jud. Bihor, prin rîvna cantorului Flore Buie, avem
o Oaste care face ofensive ºi izbînzi mari.
În comuna Ivãneºti, jud. Vaslui, avem o Oaste înfiripatã prin
rîvna cîntãreþului bisericesc, Ioan Fl. Miron. A avut multe de
suferit.
La Plopeni, jud. Botoºani, lucreazã o Oaste cu 22 de luptãtori.
În comuna Domniþa Ileana, jud. Ialomiþa, prin rîvna pãstorului
sufletesc de acolo, s-a format o Oaste luptãtoare cu 10 ostaºi.
La Aldeºti, jud. Arad, prin stãruinþele pãrintelui Tr. Vraciu, s-a
înfiripat o Oaste ce lucrã cu multe izbînzi.
În Vatra Dornii, Bucovina, prin rîvna ostaºului Sava Morar ºi
alþii, lucrã demult o Oaste cu numeroºi luptãtori.
La Sãsciori, jud. Alba, prin rîvna învãþãtorului Ioan Marini,
s-a format un grup de ostaºi care luptã cu mare bãrbãþie.
Pag. 684

La Sighiºoara, încã avem un grup de ostaºi luptãtori.

Mai sînt ºi alte multe, multe grupuri luptãtoare pe care nu le-a
putut cuprinde locul puþin ce-l avem în cartea aceasta (unele se
aflã ºi în paginile urmãtoare, printre ostaºii daþi cu fotografia).
Domnul îi cunoaºte ºi ºtie rîvna lor. Pe El Îl rugãm sã le treacã
numele în Cartea Vieþii ºi sã le ajute sã poatã lupta ºi birui pînã
la sfîrºit.

Cîþiva viteji ºi cîteva fapte de vitejie din Oastea Domnului

În Oastea Domnului avem, ca în orice armatã, mulþi ostaºi care

se disting prin fel de fel de fapte de vitejie. Faptele lor le-am scris
în Lumina Satelor. Vom scoate mai tîrziu o carte întreagã în care
vom da pe larg toate faptele de vitejie care s-au sãvîrºit în
fronturile Oastei Domnului. Dãm ºi aici în cartea aceasta cîþiva
viteji ºi cîteva fapte de vitejie. Rîvna lor sã fie o pildã ºi pentru
alþii care s-au strîns la lucru ºi la luptã sub steagul Mîntuitorului.
În Oastea Domnului sînt înºtiinþaþi peste 5.000 de ostaºi.
 Pag. 685

O , ce g r o azn i c ã o f en s i v ã am p u t ea f ace cu aceas t ã ar mat ã

împotriva vrãjmaºului diavol, dacã fiecare ostaº ar fi un ostaº
activ în Oastea Domnului. Toþi cei intraþi în Oastea Domnului sã
ajute dupã puterile lor lupta împotriva întunericului pentru ca
O as t ea D o mn u l u i s ã f i e cu adevãrat o oaste de luptãtori ºi
diavolul sã se cutremure de ofensiva noastrã.

S-a lãsat de trafic

Un vechi ºi brav luptãtor în Oastea Domnului este Zaharie

Cudlic din Pojorîta, Bucovina. Înainte de a intra în Oaste þinea
trafic de tutun ºi rachiu, adicã fãcea ºi el un fel de apostolie
pentru diavolul. De cînd a intrat în Oastea Domnului s-a lãsat de
acest lucru ºi s-a fãcut negustor de cãrþi religioase. A desfãcut mii
de cãrþi religioase (Biblii, Psaltiri, cãrþile de la Lumina Satelor,
etc); cãlãtoreºte duminica cu trenul prin sate ºi oraºe, silindu-se
cu cãrþile sale sã prindã pe oameni în mrejele Evangheliei. Iatã
este ºi acest lucru o micã apostolie plãcutã lui Dumnezeu.
A scris prin Lumina Satelor ºi multe articole frumoase
adeverindu-se ca un curajos ºi neînfrînt luptãtor.

Un alt luptãtor

Un brav luptãtor în Oastea Domnului este ºi ostaºul Gh. Hulei

Roºu din Neagra ªarului, Bucovina. A desfãcut ºi desface sute de
cãrþi religioase ºi a atras în Oastea Domnului o mulþime de
suflete. Un rãzboi fãrã muniþie - ne scrie fratele Hulei - este un
rãzboi pierdut; trimiteþi muniþie, cãrþi religioase, cãci altcum lupta
noastrã slãbeºte.
Pag. 686

ªi-a cuprins înapoi pãmîntul pierdut cu beþia

Un vechi luptãtor în Oastea Domnului este Augustin Toma din

Vecerd, jud. Tîrnava Mare. A fost un beþiv mare. κi mîncase ºi
averea cu beþia ºi bãutura. Dupã ce a intrat în Oastea Domnului
ºi s-a lãsat de bãuturã, ºi-a cuprins înapoi moºioara vîndutã ºi ºi-a
cumpãrat ºi avere cereascã. Istoria fratelui nostru Augustin Toma
este o mãrturie grãitoare despre puterea cu care lucreazã ºi azi
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Fratele Augustin scrie ºi poezii foarte frumoase.
 Pag. 687

Din biruinþele Duhului Sfînt

Ostaºul nostru George Sasu din Mateiaº, jud. Tîrnava Mare,

dupã ce a intrat în Oastea Domnului a dat înapoi partea din avere
pe care o luase pe nedrept de la surorile pe care ei, fraþii, le luase
din avere înduplecînd pe tatãl lor sã le lase lor întreagã averea.
Iatã ºi aceastã faptã este o biruinþã a Duhului Sfînt.
Prin pilda sa, fratele nostru a atras multe suflete în Oastea
Domnului.
Pag. 688

Alþi bravi luptãtori:

Ioan Grigorie Rusu, cîntãreþ, Brãeºti, jud. Fãlticeni.

Simeon Dzamoº, Pãtrãuþi, Bucovina.
Petru Blaj, Conop, jud. Arad.
Morar Sava, tîmplar, Vatra Dornii, Bucovina.
Ionel C. Boldojar, Telega, jud. Prahova.
Pavel Tolciu, Vaþa de Jos.
Constantin Brãdãþan, Capu Codrului, Bucovina.
Gloguº George, Horodnicul de Sus, Bucovina.

Cu banii ce-i dãdeau pe tabac ºi bãuturã

Cît amar de bãnet se duce pe lucrul diavolului: pe bãuturã ºi

fumat! ªi ce de lucruri frumoase nu s-ar putea face cu aceºti bani
p r ã d a þ i ! A s cu l t aþ i m a i j o s t r ei p i l d e d e s p r e c e f a c o s t a º i i
Domnului cu aceºti bani:
Un ostaº din Oastea Domnului Ioan Indreiu, factor poºtal la
Arad, lucrã de ani de zile cu multã rîvnã în Oastea Domnului. A
adus la Domnul o mulþime de suflete. Cu data intrãrii sale în
Oaste, la 20 ianuarie 1926, din banii ce- i dãdea pe tabac ºi
bãuturã a fãcut un fond la Lumina Satelor, cu ajutorul cãruia se
vor tipãri niºte þigãri sufleteºti.
Cu banii de pe tabac ºi bãuturã ºi-a cumpãrat Biblia ºi o
mulþime de cãrþi religioase.
ªi-a cumpãrat cãrþi de 4.000 de lei. Tot aºa a fãcut ºi ostaºul
Vasile Mafteiu din com. Strunga, jud. Roman. Pe banii ce-i prãda
p e b ãu t u r ã º i t u t u n , º i - a cu mp ãr at cãr þ i r el i g i o as e - h r an ã
sufleteascã - de 4.000 de lei.
 Pag. 689

Un brav luptãtor în nordul þãrii

Are Oastea Domnului în persoana lui Miron Dãnuþiu, din

V ãleni, jud. Satu Mare. E unul din cei mai activi ostaº i . A
desfãcut ºi desface sute de Biblii, Psaltiri ºi alte cãrþi scoase de
Lumina Satelor. A atras o mulþime de oameni lîngã Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi în Oastea Domnului. A dospit un þinut întreg cu
cãrþi ºi foi religioase.
Ca tovar㺠în lucrul Domnului are ºi pe soþia lui, intratã ºi ea
în Oastea mîntuirii. Ce fericitã ºi binecuvîntatã poate fi o casã
unde soþii petrec o astfel de viaþã de luptãtori ºi biruitori!
Pag. 690

La Suceava

La Suceava, în Bucovina, Oastea Domnului are un brav

luptãtor în persoana lui Gh. Catargiu, agent sanitar. Fratele nostru
Gh. Catargiu a fost prim diacon adventist. Dar a pãrãsit aceastã
sectã ºi întorcîndu-se la bisericã a intrat în Oastea Domnului.

În persoana fratelui Gh. Catargiu, Oastea Domnului a cîºtigat

un brav stegar ºi luptãtor. Vesteºte pe tot locul Oastea Domnului,
desface ºi predicã cu putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Din Suceava
ºi satele din jur a atras în fronturile mîntuirii o mulþime de
suflete.
Un alt brav luptãtor este Vasile Gh. Barba din Bosanci,
Bucovina. A umplut satele cu cãrþi religioase ºi cu vestirea Oastei
Domnului.
 Pag. 691

S-au lãsat de cîrciumãrit

În comuna Criveºti-Strunga, jud. Roman, fratele nostru

luptãtor I. Popescu, era mai înainte cîrciumar, adicã un fel de
aj u t ãt o r l a l u cr u l d i av o l u l u i . A i n t rat în Oastea Domnu l u i
lãsîndu-se îndatã de aceastã meserie de suflet pierzãtoare. S-a
l ãs at d e u n c î º t i g n ecu r at s t o r s d i n p at i mi l e º i s u f er i n þ el e
Domnului.

Tot aºa a fãcut ºi Damian Marcu ºi soþia sa Veta din comuna

Tãu, jud. Tîrnava Micã. S-au lãsat de un cîºtig ce le aducea pieire
sufleteascã.
Pag. 692

Un brav luptãtor

Unul din cei mai vechi ºi însufleþiþi luptãtori din Oastea

Domnului este ºi ostaºul Iulius Igna din Cîmpuri Surduc, jud.
Hunedoara. Ca invalid de rãzboi, avînd brevet de comerciant
ambulant de cãrþi, a folosit acest drept fãcînd adevãrate vitejii în
desfacere de cãrþi religioase. A desfãcut ºi desface sute de mii de
cãrþi religioase.

Cutreierînd tîrgurile din întreg Ardealul, vesteºte pe tot locul

Oastea Domnului ºi a atras mulþime de suflete în fronturile
mîntuirii sufleteºti.
A ajutat fondul de evanghelizare al Oastei Domnului cu daruri
de peste 3.000 de lei.
 Pag. 693

Alþi bravi luptãtori:

Axentoi Spiridon din Deia-Frumoasa, Bucovina.

Gavril C. V. Lupaºcu, Vama, Bucovina.
Zenovie Zarie, Jupani, Severin.
Nicolae Baloni, croitor, Caransebeº.
Atanasie Rusu, Poiana Stampi, Bucovina.

Domnul alege vasele cele slabe...

Un brav luptãtor în Oastea Domnului este elevul de liceu

Viorel Bujoreanu, de la liceul Cîmpulung, Bucovina. A desfãcut
cãrþi religioase în preþ de peste 30.000 de lei. Auziþi! Un elev de
ºcoalã a desfãcut cãrþi religioase în preþ de peste 30.000 de lei!
Oare nu este ºi acest lucru o adeverire cã Domnul alege vasele
cele mici ºi slabe ca sã facã de ruºine pe cele mari ºi tari?
Elevul V. Bujoreanu este ºi un însufleþit vestitor cu graiul al
Oastei. În timpul vacanþelor, pleacã la drum ºi vesteºte Oastea
Domnului.
Pag. 694

Ce poate face un mic ostaº

Un mic ostaº, plin de rîvnã, este ºi elevul Vasile Bot din

comuna Oriviºele, jud. Bihor. A fãcut o mare miºcare sufleteascã
în lumea elevilor, atrãgînd pe mulþi în Oastea Domnului.
Mai mult decît atît, elevul V. Bot a intrat ºi el în rîndul
semãnãtorilor de luminã. A desfãcut ºi desface cãrþi religioase în
preþ de mii de lei ºi umple mereu satele cu Lumina Satelor ºi cu
cãrþi religioase.
Iatã ce poate face un copil pentru biruinþa Evangheliei. Iatã o
pildã frumoasã ce poate fi urmatã ºi de cei mari.
 Pag. 695

Alþi 2 elevi:

Roºu Viorel din Buru, jud. Turda desface cãrþi ºi vesteºte

Oastea Domnului.
Tudoran Moise din Hodani, jud. Timiº, desface cãrþi, vesteºte
Oastea Domnului ºi scrie poezii.

Alþi luptãtori:

Vasile Iacoban, Vatra Dornii.

Popa Ilie, Secuieni, Bacãu.
Toader Miron, Vama, Bucovina.
Ioan Bãlan, Sadova, Bucovina.

Ce poate face un monah

Pag. 696

Mari ºi preþioase servicii a adus Oastei Domnului un cãlugãr

învãþat ºi plin de focul Duhului Sfînt: pãrintele ieromonah
Nicodim Mandiþã. Pãrintele Mandiþã e tipul cãlugãrului misionar.
Numai de la noi a desfãcut cãrþi religioase în preþ de zeci de mii
de lei. A ajutat pãtrunderea Oastei printr-o mulþime de judeþe din
A r d eal º i Vech i u l R eg at . P r i n l e g ã t u r i l e s f . s al e cu l u mea
monahilor, a dus prin mari depãrtãri vestea miºcãrii noastre. A
scris ºi o carte frumoasã, Lupta împotriva lui satana.

Ce poate face un cantor

În Oastea Domnului avem foarte mulþi cantori, care se întrec

în lucrul Domnului. Între aceºtia este ºi Ioan Zamfirescu din
Luncani, jud. Severin. De ani de zile vesteºte Oastea Domnului în
bisericã ºi afarã de bisericã, în satul sãu ºi afarã de satul sãu. A
înrolat o mulþime de luptãtori ºi a umplut un þinut întreg cu cãrþi
religioase.
În lumea muncitorilor mineri din Valea Jiului face o frumoasã
lucrare George Gabor, maistru artificier, la mina Est, Lupeni.
Vesteºte de ani de zile Oastea Domnului, împarte foi ºi cãrþi
religioase. În timpul din urmã, prin rîvna pãrintelui protopop I.
Duma, s-a format ºi la Petroºani o Oaste a Domnului cu mulþi
luptãtori.
 Pag. 697

Ce poate face un elev

Un luptãtor tînãr ºi plin de rîvnã în Oastea Domnului este

Alesciuc Petru, elev la ºcoala cantoralã ortodoxã din Cernãuþi, de
fel din Broscãuþii Vechi, jud. Storojineþ. În fronturile Oastei
Domnului, acest elev a fãcut adevãrate vitejii. La ºcoala din
Cernãuþi ºi prin satele din Bucovina a desfãcut sute de cãrþi
religioase în preþ de peste 20.000 de lei.
Auziþi! Un elev de ºcoalã s-a bãgat într-o lucrare ce a trecut
peste 20.000 de lei; ce a întrecut demult puterile lui. În lucrul
nostru de evanghelizare, un elev de ºcoalã ne-a dat un sprijin ce
a întrecut sprijinul unor eparhii întregi.
Pag. 698

Din calfã de crîºmar

Un brav ostaº în Oastea Domnului este ºi tînãrul Ioan Opriº

din Ighiel, jud. Alba. Înainte de a intra în Oaste era calfã la un
comerciant de bãuturi. Dupã ce a intrat în Oaste, s-a lãsat de
aceastã meserie urîtã ºi s-a fãcut un vestitor al Domnului. A
desfãcut sute de cãrþi ºi a atras în Oastea Domnului o mulþime de
suflete. Despre rîvna lui mãrturiseºte ºi faptul cã a pornit la mari
depãrtãri pentru a cerceta pe cei mai aproape din fraþii lui de luptã
scriºi la Oaste ºi a-i îmbãrbãta în lupta mîntuirii.
 Pag. 699

În Oastea Domnului intrã ºi femei, copii, tineret ºi bãtrîni

Oastea Domnului e o armatã în înþeles sufletesc, adicã o oaste

înarmatã cu arme sufleteºti ce se luptã contra vrãjmaºului diavol
ºi ispitelor lui. În acest înþeles, Oastea Domnului e o armatã
sufleteascã în care pot intra - ºi trebuie sã intre - ºi femei, ºi
copii, tineri ºi bãtrîni. Oastea Domnului cheamã sub steag suflete:
cheamã pe orice suflet care se doreºte dupã mîntuire. În Oastea
Domnului avem plugari ºi muncitori, cãrturari ºi maiºtri, femei ºi
copii, etc.
Foarte mulþi fraþi greco catolici avem în Oastea Domnului. În
lupta mîntuirii sufleteºti îi primim ºi pe dînºii cu drag cãci doar
avem cu toþii aceeaºi credinþã ºi acelaºi Mîntuitor. Chemaþi-i pe
tot locul sã intre ºi ei în armata mîntuirii.

Ce poate face o ostaºã

Oastea Domnului are în fronturile sale ºi o mulþime de femei

c a r e s e î n t r ec º i el e î n r î v n ã º i l u p t ã p e n t r u Î m p ã r ã þ i a l u i
Dumnezeu.
Amintim aici în carte pilda unei astfel de femei: Ana Matei din
Lugoj, ostaºã în Oastea Domnului.
A fãcut ºi face minunate lucruri pentru biruinþa Evangheliei.
Pag. 700

A umplut Lugojul ºi jurul cu cãrþi religioase comandate de la

Lumina Satelor. Împreunã cu o altã sorã a ei în lucrul Domnului,
nu cruþã nici o ostenealã ca sã poatã prinde mereu suflete în
mreaja Cuvîntului lui Dumnezeu.
O altã luptãtoare. Oastea Domnului a pãtruns ºi în Bucureºti
unde avem cîþiva ostaºi plini de rîvnã pentru lucrul Domnului.
Amintim aici pe o ostaºã din Oastea Domnului, Ana Buliga. Face
o vie propagandã printre muncitorii de la Chitila ºi alte centre.
Desface cãrþi religioase ºi ne-a trimis un ajutor lunar pentru lucrul
Domnului.

Avem ºi un fond de evanghelizare al Oastei Domnului

Oastea Domnului are ºi un fond întemeiat în anul 1925 de un

cucernic ºi evlavios cantor de la þarã, Nicolae Cimpoca, din
comuna Sadu, jud. Sibiu, cu o donaþie de 1.000 de lei.
 Pag. 701

Fondul a fost înfiinþat pentru ajutorarea trupeascã ºi

sufleteascã a membrilor din Oastea Domnului. Din acest mic
grãunte de muºtar doresc sã creascã un pom mare, ne-a scris
cantorul N. Cimpoca. La Lumina Satelor au intrat apoi ºi alte
daruri ºi ajutoare pentru Oastea Domnului ºi lucrul Domnului.
Faptul acesta ne-a îndemnat sã punem baza unui fond de
evanghelizare în care s-au trecut toate ajutoarele intrate la Lumina
Satelor pentru Oastea Domnului.
Planul fondului e fãcut aºa cã el nu se va cheltui niciodatã, ci
va da numai ajutor - cu cametele lui - pentru tipãrirea de cãrþi
religioase; pentru lupta ce o poartã Oastea Domnului ºi alte
mi º cãr i cr eº t i n eº t i - camãtã sufleteascã ad u cî n d n eî n cet at
dãruitorilor. Toþi care au contribuit la acest fond, vor avea astfel
un capital ce le va da neîncetat camãta cea mai scumpã: trezirea
pãcãtoºilor la o viaþã nouã.
Contribuirile la sporirea acestui fond s-au publicat ºi se
publicã în Lumina Satelor. Fondul societãþii a trecut peste 50.000
de lei. Acest fond va avea cele mai frumoase chemãri. Eu mã
gîndesc la vremile cînd din grãuntele de muºtar ce l-a sãdit fratele
nostru N. Cimpoca, va rãsãri un pom mãreþ... cînd vom putea avea
o casã a noastrã de adãpost pentru bolnavi, bãtrîni, orfani... cînd
vom putea avea o boltã împãrþitoare de cãrþi sufleteºti ieftine sau
chiar gratuite... cînd vom putea avea o cooperativã creºtinã, etc.
Acest fond s-a folosit pînã acum:
1 - Pentru ajutorarea ostaºilor nãpãstuiþi.
2 - Pentru tipãrirea cãrþilor religioase.
3 - Se va chema în ajutor pentru cumpãrarea unei tipografii a
Oastei Domnului. Cu ajutor de la Domnul de sus, vom avea cu
timpul ºi o tipografie a Oastei Domnului. Atunci vom scoate ºi o
carte specialã arãtînd cu numele pe toþi care au fãcut daruri la
fondul de evanghelizare.

Cum se face intrarea în Oastea Domnului

Intrarea în Oastea Domnului se face printr-o înºtiinþare la

redacþia foii Lumina Satelor. Aceastã înºtiinþare este un fel de
hotãrîre a omului de a se lãsa de rãutãþi. Este un fel de legãmînt
ºi fãgãduinþã publicã a omului de a lupta pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi mîntuirea sufletului.
Aceste înºtiinþãri se publicã în foaia Lumina Satelor. Mii ºi mii
de astfel de înºtiinþãri se aflã publicate în Lumina Satelor. Dãm
mai jos, de pildã, cîteva din ele:
Domnule redactor! Vã rog sã mã primiþi ºi pe mine la lupta
contra patimilor celor rele cãci din tinereþele mele multe patimi
se luptã cu mine. Diavolul e ºiret mare. El cearcã sã mã lege întîi
cu aþã subþire de mîini ºi de picioare, dar mereu tot îngroaºã aþa
pînã în urmã mã aflu legat cu lanþuri grele ºi de grumaz ºi atunci
în zadar voi cãuta sã mã dezleg, cãci o fi prea tîrziu.

Dumitru Luciu, cantor, Leasa, jud. Arad.

Pag. 702

Cuvioase pãrinte! Subsemnatul Gh. Cristoiu, ucenic la

atelierele C.F.R. Simeria, vã rog a mã scrie ºi pe mine în Oastea
Domnului. Depun aceastã hotãrîre pe baza voinþei de a deschide
ºi în inima mea un mic atelier pentru învãþãturile frumoase ale
Domnului nostru Isus Hristos.

Gheorghe Cristoiu, ucenic la atelierele C.F.R. Simeria.

Te rugãm pãrinte bun primeºte-ne în Oastea Domnului Isus

Hristos. Cu credinþã adevãratã promitem cã ne vom lupta contra
tuturor relelor.
Cãdem ºi noi la picioarele Tale Doamne Isuse Hristoase
precum a cãzut femeia cînd Þi-a spãlat cu lacrimi picioarele Tale
ºi cu pãrul capului Þi le-a ºters (Luca 7, 36) .
Salutãm ºi noi cu drag pe cele scrise în Oaste ºi pe cele ce au
g î n d sã se scrie ºi fãgãduim cãci numai mo ar t ea n e v a mai
despãrþi de citirea foii Lumina Satelor.

Ioana Andronicescu ºi Ioana Crãciunaº din Sadova, Bucovina.

Cucernice pãrinte! Ne deschidem ºi noi uºa inimii noastre sã

intre Mîntuitorul în ea, cã demult a tot bãtut la uºã. Sculîndu-ne
din somnul pãcatelor Îi deschidem uºa ca sã petrecem viaþa cu El.
Citind foaia ºi cãrþile scoase de dv. ºi cercetîndu-ne viaþa noastrã,
am vãzut cã am trãit în zadar. Aºadar sã ne dezbrãcãm de haina
cea veche ºi sã ne îmbrãcãm cu haina luminii. Rog cuvioase
pãrinte a ne înscrie ºi pe noi în Oastea Domnului Isus Hristos.

Vasile Cara ºi soþia Ioana, ºi sora ei Floriþa Man,

com. Vidolm, jud. Turda.

Onoratule pãrinte,
mã grãbesc cît mai fierbinte
sã pot intra ºi eu
în Oastea lui Dumnezeu.
Ca sã nu fiu ºi eu legat ºi la întuneric aruncat ca cel ce nu era
îmbrãcat în hainã de nuntã din pilda de la Matei cap. 22.

Iuon Dornean, Cîmpulung, Bucovina.

Cîþi sîntem în Oastea Domnului?

peste 5.000 de suflete luptãm în fronturile mîntuirii sufleteºti

În cartea cu Oastea Domnului - ediþia I-a ºi ediþia a II-a -

amintisem cu numele pe cei intraþi în Oastea Domnului, împãrþiþi
pe judeþe ºi comune. Am vrut sã facem ºi acum acest lucru, dar
n-am mai putut. Sîntem acum peste 5.000 de luptãtori. Pentru a-i
aminti pe toþi cu comuna ºi numele, ne-ar trebui loc prea mult;
ne-ar trebui aproape o carte întreagã, mai micã.
 Pag. 703

Cînd se vor împlini 10 ani de la înfiinþarea foii Lumina

Satelor, vom scoate o carte întreagã cu numele tuturor celor care
au luptat ºi luptã în Oastea Domnului. Ostaºii se vor sili sã fie
scriºi cu toþii în Cartea Vieþii: nu cumva sã rãmînã nescriºi în
Cartea aceea.
În cartea aceasta, dãm pe cei intraþi în Oaste cu numãrul,
împãrþiþi dupã judeþe. Spre acest scop am fãcut alãturi o hartã a
þ ãr i i . Î n a c e a s t ã h a r t ã s e v ed e r ãs p î n d i r ea ce o ar e O as t ea
Domnului prin diferitele judeþe. Cruciuliþele ce se vãd prin judeþe
- mai multe sau mai puþine - înseamnã numãrul ostaºilor. Fiecare
cruciuliþã înseamnã 10 ostaºi. Adicã în judeþul unde este o cruce,
înseamnã cã avem acolo 10 ostaºi, unde sînt douã, înseamnã cã
avem 20 de ostaºi ºi aºa mai departe.
Dupã aceastã statisticã, Oastea ºi ostaºii Domnului împãrþiþi pe
judeþe, se prezintã astfel:

În Bucovina = 720 ostaºi.

În judeþul Fãlciu = 780 ostaºi.
În judeþul Bihor = 678 ostaºi.
În judeþul Arad = 614 ostaºi.
În judeþul Hunedoara = 458 ostaºi.
În judeþul Botoºani = 142 ostaºi.
În judeþul Caraº Severin = 124 ostaºi.
În judeþul Turda = 114 ostaºi.
În judeþul Sibiu = 92 ostaºi.
În judeþul Tîrnava Mare = 84 ostaºi.
În judeþul Bacãu = 84 ostaºi.
În judeþul Fãlticeni = 78 ostaºi.
În judeþul Fãgãraº = 74 ostaºi.
În judeþul Sãtmar = 71 ostaºi.
În judeþul Tecuci = 71 ostaºi.
În judeþul Alba = 63 ostaºi.
În judeþul Iaºi = 68 ostaºi.
În judeþul Timiº = 57 ostaºi.
În judeþul Bistriþa = 53 ostaºi.
În judeþul Mureº = 53 ostaºi.
În judeþul Braºov = 43 ostaºi.
În judeþul Cluj = 41 ostaºi.
În judeþul Vaslui = 35 ostaºi.
În judeþul Teleorman = 34 ostaºi.
În judeþul Tîrnava Micã = 32 ostaºi.
În judeþul Mehedinþi = 27 ostaºi.
În judeþul Neamþ = 26 ostaºi.
În judeþul Prahova = 25 ostaºi.
În judeþul Ilfov = 23 ostaºi.
În judeþul Constanþa = 23 ostaºi.
În judeþul Ialomiþa = 21 ostaºi.
În judeþul Putna = 21 ostaºi.
În judeþul Vîlcea = 19 ostaºi.
În judeþul Bãlþi = 19 ostaºi.
În judeþul Maramureº = 19 ostaºi.
În judeþul Gorj = 18 ostaºi.
În judeþul Dîmboviþa = 17 ostaºi.
Pag. 704

În judeþul Someº = 17 ostaºi.

În judeþul Muscel = 16 ostaºi.
În judeþul Roman = 15 ostaºi.
În judeþul Chiºinãu = 15 ostaºi.
În judeþul Dorohoi = 14 ostaºi.
În judeþul Dolj = 12 ostaºi.
În judeþul Vlaºca = 12 ostaºi.
În judeþul Buzãu = 11 ostaºi.
În judeþul Orhei = 11 ostaºi.
În judeþul Tighina = 9 ostaºi.
În judeþul Tutova = 9 ostaºi.
În judeþul Trei Scaune = 9 ostaºi.
În judeþul Sãlaj = 9 ostaºi.
În judeþul Odorhei = 8 ostaºi.
În judeþul Argeº = 8 ostaºi.
În judeþul Caracal = 7 ostaºi.
În judeþul Covurlui = 5 ostaºi.
În judeþul Tulcea = 4 ostaºi.
În judeþul Brãila = 3 ostaºi.
În judeþul Cahul = 3 ostaºi.
În judeþul Hoþin = 3 ostaºi.
În judeþul Rîmnicu Sãrat = 2 ostaºi.
În judeþul Olt = 2 ostaºi.
În judeþul Durostor = 2 ostaºi.
În Yugoslavia = 9 ostaºi.
În Ungaria = 6 ostaºi.

Multe lucruri interesante ne aratã harta de alãturi.

1 - Întîi, ne aratã rãspîndirea frumoasã ce-a luat-o Oastea
Domnului. A crescut ca grãuntele de muºtar din Evanghelie. În
pragul anului 1923, Oastea a început cu 2-3 luptãtori. La 5 luni
dupã înfiinþarea ei aveam abia 15 luptãtori, iar azi avem peste
5.000. E o mãrturie grãitoare ºi acest lucru despre puterea cu care
lucreazã ºi azi în lume darul ºi harul Duhului Sfînt.
 Pag. 705

Oastea Domnului a ieºit din lucrarea Duhului Sfînt ºi va trãi

numai pînã Duhul Sfînt va lucra prin ea.
2 - A doua, ne aratã cã Oastea Domnului este rãspînditã azi în
toatã þara ºi prin toate judeþele. Însã odatã cu aceasta, se aratã ºi
aici adevãrul cã vîntul Duhului Sfînt suflã încotro vrea
(Ioan 3, 8) . Pe unele locuri a suflat mai mult, în altele mai
puþin. Unele judeþe sînt pline de cruciuliþe, prin altele abia a
pãtruns una, douã.
Frumoasã rãspîndire aratã Oastea Domnului prin Bucovina,
Bihor, Moldova ºi alte locuri.
Harta de alãturi este ºi o hartã de rãzboi în care se vede cum
stau oºtile noastre în rãzboiul cel sfînt. Stãm bine. La nord, la
rãsãrit ºi la apus avem trei aripi de armatã mare: trei admirabile
puncte strategice. Urmeazã sã ne întãrim pe tot locul ca sã putem
cuceri ce-avem de cucerit. Sã ne întãrim mereu ºi sã atragem ºi pe
alþii în fronturile noastre ca sã cucerim a doua oarã þara aceasta
pentru Evanghelia Mîntuitorului.

Afarã de cartea aceasta

mai sînt ºi alte cãrþi care vestesc Oastea Domnului

Þinem sã spunem cã afarã de cartea aceasta - anume întocmitã

pentru vestirea Oastei Domnului - mai sînt la redacþia Lumina
Satelor ºi alte cãrþi care vestesc Oastea Domnului. Toate cãrþile
de la Lumina Satelor scoase de preotul Iosif Trifa, vestesc Oastea
Domnului. Ostaºii Domnului vor folosi ºi aceste cãrþi pentru ei ºi
pentru alþii.
Aceste cãrþi de altcum sînt cunoscute. Ele au fãcut un mare
rãsunet în þarã. S-au desfãcut în peste 100.000 de exemplare.
Multe suflete au aflat pe Domnul ºi mîntuirea citind aceste cãrþi.
Sub titlul Cãrþile îndreptãþirii, învãþatul arhimandrit Iuliu
Scriban din Bucureºti recomandã pentru popor aceste cãrþi scriind
urmãtoarele:
Iatã, vreau sã fac o slujbã oamenilor arãtîndu-le o comoarã de
cãrþi de care ºtiu bine cã n-au sã se plîngã. ªtiu cã n-au sã le fure
timpul hoþeºte, cã au sã le facã nu numai plãcere, ci ºi o mare
binefacere sufleteascã.
Este vorba de cãrþile pãrintelui Iosif Trifa din Sibiu.
Preotul acesta a avut un gînd mare ºi bun: sã dea poporului
cãrþi de citire cum se cade ºi sã-i prindã într-o întovãrãºire
(Oastea Domnului), ca sã-ºi hrãneascã mintea ºi inima numai cu
gînduri mari ºi curate.
Astfel de socoteli ºi-au fãcut ºi alþii, dar n-au izbîndit aºa bine
ca pãrintele Trifa. Sfinþia sa a scos la luminã cãrþi cu un cuprins
care se citeºte uºor, cãrþi frumoase, plãcute la vedere, pe hîrtie
trainicã, cu slovã mare ºi uºoarã a fi cuprinsã cu ochii, iar mai
presus de toate, aceste cãrþi, aºa de temeinic lucrate, mai sînt ºi
ieftine.
Aceste cãrþi le aflaþi înºirate - cu numele ºi cu preþul lor - la
sfîrºitul acestei cãrþi.
Pag. 706

Citiþi ºi rãspîndiþi Biblia, Cartea lui Dumnezeu

Fiecare ostaº cititor sã aibã Biblia ºi sã se hrãneascã cu citirea

ei. Biblia (în care se cuprinde ºi Noul Testament ºi Psaltirea)
trebuie sã fie pîinea sufleteascã zilnicã a fiecãrui ostaº. Ceea ce
este puºca pentru un soldat, aceea trebuie sã fie Biblia pentru un
ostaº al Domnului.
Nici o altã carte - cu oricît meºteºug ar fi scrisã - nu poate
înlocui Biblia, pentru cã ea este Cartea lui Dumnezeu scrisã cu
pana Duhului Sfînt.
Cãrþile de la Lumina Satelor sînt numai un mic cãlãuz pentru
introducerea sufletelor în ºcoala cea mare a Bibliei. Mai bine
aruncaþi în foc toate cãrþile mele decît sã vã lipsiþi de Biblie, de
Cartea Vieþii.
Cereþi de la Lumina Satelor Biblia ºi rãspîndiþi pe tot locul
aceastã Carte a lui Dumnezeu!

Cum moare cel pãcãtos, cum moare beþivul

Ah, cît de cumplitã este moartea pãcãtoºilor, moartea celor ce

stãruie pînã la sfîrºit în pãcate ºi ticãloºie. În clipele morþii cel
pãcãtos vede pedeapsa ce-l aºteaptã. Diavolul i-a tot ºoptit pînã
acum înºelãciunea cã nu este iad ºi rai, dar acum, avîndu-ºi prada
asiguratã, îi aratã rãsplata ce-l aºteaptã: deschide în faþa lui gura
iadului zicîndu-i: Poftim la intrare, al nostru eºti cãci nouã ne-ai
slujit!
Diavolul e ºiret mare. Ca sã poatã cîºtiga pe oameni, el se
ascunde pe sine ºi iadul. El ºopteºte mereu pãcãtoºilor: Nu este
rai, nu este iad, nu este altã viaþã decît cea de aici: beþi, mîncaþi,
chefuiþi, pãcãtuiþi ºi vã petreceþi viaþa!...
Dar în clipele morþii, cînd ºi-a asigurat prada, el pune în faþa
pãcãtosului osînda ºi pieirea veºnicã...
Ah, ce sfîrºit grozav! În clipele morþii, pãcãtosul vede cumplita
osîndã ce-l aºteaptã... vede în zare focul iadului apropiindu-se de
el. Se cutremurã îngrozit; ar vrea sã se apere, acum înþelege totul,
dar e prea tîrziu, e prea tîrziu!...

Ah, ce clipe fioroase sînt clipele morþii pentru cel pãcãtos. În

aceste clipe se aude ºi teribila judecatã cereascã: Du-te de la Mine
blestematule, în focul cel veºnic... (Matei 25, 41) . În aceste
clipe, pãcãtosul îºi dã duhul în mîinile diavolului.
O, cum n-au eu glas de trîmbiþã sã strig cuvintele psalmistului:
Cumplitã este moartea pãcãtoºilor. O, cum n-au eu glas de
trîmbiþã sã strig cuvintele Domnului: Lucraþi pînã este ziuã, cãci
vine noaptea cînd nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9, 4).
Pag. 707
Pag. 708

Cum moare un ostaº din Oastea Domnului

Un ostaº din Oastea Domnului stã liniºtit în faþa morþii. El stã

în faþa u n ei l u mi p e car e o cu n o a º t e; el pleacã într-o lume
cunoscutã, pleacã în lumea Mîntuitorului sãu pentru care a trãit
ºi a luptat. Un ostaº aºteaptã liniºtit clipa cînd va pleca acasã la
Domnul (1 Cor. 5, 8) . El doreºte sã se mute ºi sã fie împreunã
cu Hristos (Filip. 1, 23) .

În clipele morþii, cel din Oastea Domnului vede în zare locul

ce i l-a gãtit Domnul (Ioan 14, 1-14) ... vede Ierusalimul cel
sufletesc (Apoc. 21) , vede cununa vieþii ce-l aºteaptã. Ultimele
lui cuvinte sînt: Lupta cea bunã m-am luptat, credinþa am pãzit,
cãlãtoria am sfîrºit (2 Tim. 4, 7) ... Doamne Isuse, în mîinile
Tale încredinþez sufletul meu... eu vin acum la Tine... El trece
acum în lumea Mîntuitorului. Se scuturã lutul de pe sufletul lui.
Sufletul lui scapã de ultima legãturã a pãmîntului: de lutul
corpului. Sufletul lui pleacã spre Acela, care îl cheamã cu glas
dulce: Vino slugã bunã ºi credincioasã (Matei 25, 21) .
 Pag. 709

Sufletul lui se apropie de Ierusalimul cel ceresc despre care a

citit în Biblie... ce mãrire, ce slavã, ce strãlucire!... cetatea
Domnului strãluceºte ca un soare ceresc... toate porþile îi sînt
deschise... Sufletul lui intrã în sfînta cetate... coruri de îngeri îl
întîmpinã cu cîntece de biruinþã. El cîntã acum cu îngerii cîntãri
pe care noi oamenii nu le cunoaºtem. El vede acum ceea ce ochii
noºtri n-au vãzut ºi urechile noastre n-au auzit (1 Cor. 2, 9) .
Un ostaº din Oastea Domnului nu moare. El se mutã acasã la
Domnul. Domnul îl trece îndatã din moarte la viaþã ºi de pe
pãmînt la cer (Ioan 5, 24) .

Intraþi în Oastea Domnului!

Ca sã dobîndim cununa vieþii
... ºi sã intrãm în Ierusalimul cel ceresc

Toate Scripturile strigã pe noi cã trebuie sã trãim o viaþã de

luptãtori ºi biruitori. Viaþa noastrã trebuie sã se gate cu cuvintele
ap. Pavel: Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am sãvîrºit,
credinþa am pãzit, de acum mi s-a gãtit mie cununa dreptãþii care
mi-o va da mie Domnul în ziua aceea (2 Tim. 4, 7) .
Cîþi însã dintre credincioºii de azi trãiesc o astfel de viaþã de
luptã ºi biruinþã? Cei mai mulþi trãiesc în asemãnarea omului ce
se vede în chipul urmãtor. El are privirea aplecatã în jos ºi cu o
greblã de gunoi, strînge cu zor la paie, surcele ºi praf (adicã
gunoaie). Un înger þine deasupra capului sãu o cununã cereascã
ºi îl îmbie cu ea. Dar omul nici nu vrea sã se uite în sus, ci
strînge înainte la gunoaie.
Acest om închipuie pe cei ce trãiesc afundaþi ºi cufundaþi cu
totul în gunoiul acestei lumi, în gunoaiele patimilor ºi pãcatelor.
Lucrurile cele lumeºti ºi pãmînteºti au cuprins cu desãvîrºire
inima lor. De lupta cea sufleteascã ºi de mîntuirea sufletului nici
habar n-au.
Ah, e plinã lumea de astfel de oameni. Cei mai mulþi oameni
parcã nimic nu fac altceva decît strîng la gunoaie. N-au putere sã
se uite în sus sã vadã cununa vieþii ce li se îmbie. Au îmbãtrînit
în rele ºi în vicleºuguri. Dupã ei rãmîne... un vraf de gunoi. Ah,
ce viaþã pierdutã este aceasta!
Fratele meu! Ia seama! Poate ºi tu eºti printre aceºtia. Ai
pierdut cu totul simþul cerului. Te-ai afundat cu totul în coaja
pãmîntului ºi în gunoaiele patimilor ºi pãcatelor. Un înger stã
mereu deasupra capului tãu cu cununa vieþii. Te îmbie sã laºi
grebla de gunoi ºi sã primeºti cununa, dar tu nici habar n-ai.
Strîngi înainte la paie, surcele ºi praf... strîngi înainte la pãcate.
Sau - ceea ce e tot atît de rãu - te amãgeºti crezînd cã poþi dobîndi
cununa vieþii cu fel de fel de nimicuri.
O, fratele meu! Pãrãseºte îndatã aceastã viaþã pierdutã. Lasã
grebla de gunoi ºi te uitã în sus. Lasã-te îndatã de lume ºi de
pãcate ºi te apucã de cele sufleteºti. Ia seama cã te vei uita odatã
în sus, dar atunci va fi prea tîrziu. Cînd moartea va veni, te vei
uita speriat în sus spre cer, dar atunci va fi prea tîrziu... vei vedea
cum þi se duce cununa vieþii care o viaþã întreagã a stat deasupra
capului tãu ºi te-a îmbiat cu viaþa de veci. Ce folos va fi atunci de
gunoaiele pe care le-ai strîns?
Pag. 710

Lasã-te fratele meu, lasã-te îndatã de lume ºi pãcate ºi intrã în

Oastea Domnului ca sã trãieºti o viaþã de luptãtor ºi biruitor!
Iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului! ªi noi lucram cu grebla
de gunoi!... Domnul ne-a ajutat sã scãpãm de ea. Din niºte
strîngãtori de gunoaie lumeºti, Domnul ne-a ajutat sã ne facem
niºte luptãtori pentru cununa vieþii. Sã stãruim în lupta aceasta.
Sã rãsune neîncetat în urechile noastre cuvintele Domnului ºi
fãgãduinþa Domnului: Fii credincios pînã la moarte ºi Eu îþi voi
da cununa vieþii (Apoc. 9, 10) .
 Pag. 711

Ah, ce rãsplatã scumpã ne aºteaptã pe cei ce trãim o viaþã de

luptã ºi biruinþã. Cînd vom ieºi din lumea aceasta, îngerii ne vor
duce de mînã în faþa Scumpului nostru Mîntuitor zicînd: Slãvite
Stãpîne ºi Doamne, un suflet am adus din lume în faþa Ta. Þie
Þ i - a s l u j i t , p e Ti n e Te - a a s c u l t a t , p e n t r u Ti n e a l u p t a t . . .
rãsplãteºte-l acum cu slava pe care ai fãgãduit-o tuturor
credincioºilor Tãi.
Mîntuitorul ne va primi blînd, cu braþele deschise ºi cu dulcile
cuvinte: Bine slugã bunã ºi credincioasã... ºtiu faptele tale, ºtiu
dragostea ta, credinþa ta, slujba ta, rãbdarea ta cã ai suferit pentru
Numele Meu, dar n-ai obosit (Apoc. 2, 14; 2-3) ... Îngeri!
îmbrãcaþi pe cel biruitor în hainã albã!... el va umbla împreunã cu
Mine îmbrãcat în alb... voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui
Meu ºi înaintea îngerilor (Apoc. 3, 4-5) .
Sã murim în slujba Domnului ºi El va rãsplãti bogat credinþa
noastrã. În ziua cea mare a rãsplãþilor, Domnul ne va întinde
cununa vieþii.

Sã ºtiþi voi toþi care-aþi intrat în Oaste

sã ºtiþi cã de-om lupta necontenit
sosi-va ziua cînd cereasca Oaste
ivi-se-va pe nori la rãsãrit
ºi Domnul Sfînt va da oºtirii noastre
cununã mîndrã cãci am biruit.

Fratele meu! Noi n-avem aici cetate stãtãtoare, ci sîntem în

cãutarea celei viitoare, al cãrei meºter ºi ziditor este Dumnezeu
(Evrei 13, 14; 11, 10) . Ah, ce mãreaþã ºi strãlucitoare este
aceastã cetate veºnicã!
Ah, ce loc plãcut, ce loc mãreþ este acesta! Acesta este
Ierusalimul cel ceresc, locuinþa noastrã cea veºnicã.
ªi eu, Ioan am vãzut cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfînt...
cetatea era înconjuratã cu un zid mare ºi înalt avînd 12 porþi... ºi
uliþa cetãþii era de aur curat ce strãlucea ca cristalul... ºi cetatea
nu are trebuinþã de soare nici de lunã cãci slava lui Dumnezeu o
lumineazã ºi noapte nu va mai fi acolo, nici plîngere, nici strigãte,
nici durere... ºi cei credincioºi vor locui împreunã cu Dumnezeu
ºi Dumnezeu Însuºi va fi cu ei (Apoc. cap. 21 ºi 22) .
Ah, ce loc plãcut, ce loc mãreþ ne-a pregãtit nouã Domnul!
Ceea ce ochii noºtri n-au vãzut ºi urechile noastre n-au auzit ne
aºteaptã în locuinþa noastrã cea veºnicã. Sã luptãm ca sã dobîndim
aceastã locuinþã veºnicã.
Scumpii mei fraþi ostaºi! Noi sîntem în marº spre Ierusalimul
cel ceresc. Sã nu slãbim cu acest marº. Orice greutãþi, orice ispite
ºi prigoane ar sta în calea noastrã, noi sã mergem înainte luptînd
ºi biruind. Sã luptãm cu bãrbãþie cãci mîntuirea este aproape. În
zare se aratã strãlucirea locuinþei noastre celei veºnice. O apã ne
mai desparte de aceastã locuinþã strãlucitoare. O apã de care
necredincioºii se înfioarã (moartea). Noi însã abia vom intra în ea
ºi ne vom trezi pe þãrmul mîntuirii. Domnul ne va trece îndatã din
moarte la viaþã (Ioan 5, 24) .
Pag. 712

Scumpii mei fraþi ostaºi! Luptaþi-vã lupta cea bunã!...

împliniþi-vã datoria ºi cãlãtoria ca sã ne întîlnim pe urmã cu toþii
în Ierusalimul ceresc... în locul ce ni l-a gãtit nouã Domnul
(Ioan 14, 3) , ca sã trãim cu El în vecii vecilor. Amin!

13-XII-2020

183 pagini - 90 grafice - 12-V-2021

Pag. 713
Pag. 714

Pe urmele Mîntuitorului
- Însemnãri din cãlãtoria la Ierusalim -

Cuvînt înainte

În toamna anului 1925 s-a fãcut cel dintîi pelerinaj românesc

la locurile sfinte. Iniþiatorul ºi conducãtorul acestui pelerinaj a
fost Î.P.S.Sa mitropolitul Ardealului, Nicolae Bãlan. Era ºi acest
pelerinaj unul din planurile ce le are înaltul ierarh pentru clãdirea
ºi zidirea sufleteascã a turmei sale cuvîntãtoare.
160 de suflete am avut norocul ºi fericirea sã vedem locurile
sfinte pe unde a umblat ºi învãþat Mîntuitorul. Între aceºtia am
fost ºi eu, subsemnatul. Am plîns pe locul unde ªi-a vãrsat
Mîntuitorul Scumpul Sãu Sînge pentru mine ºi iertarea mea. Am
plîns lîngã Mormîntul Lui de unde a ieºit învierea ºi viaþa mea.
Pentru mine ºi viaþa mea, aceastã cãlãtorie a fost o rãspîntie de
hotar. Sub braþele Crucii ºi lîngã lespedea Sfîntului Mormînt
mi-am înnoit fãgãduinþa ºi hotãrîrea sã-I slujesc Lui, sã-mi pun
toatã viaþa în slujba Lui, sã mã jertfesc pentru El ºi lucrul Lui.
În slujba Lui am cercat sã pun ºi cãlãtoria la locurile sfinte.
Reîntors de la Ierusalim, m-am silit sã spun ºi altora ce am vãzut
ºi ce am simþit pe acolo, ca prin aceasta sã atrag sufleteºte ºi pe
alþii pe urmele Lui ºi pe cãile Lui, care duc spre Ierusalimul cel
ceresc. Din aceste însemnãri a ieºit cartea aceasta. Ea s-a tipãrit
a doua oarã; o mãrturie cã a pãtruns în suflete.
Mulþumesc ºi din acest loc Scumpului meu Mîntuitor pentru
darul cel mare de care m-a învrednicit. Cartea aceasta iese ca o
rugãciune de mulþumire pentru acest dar.
Domnul sã binecuvînteze cu dar de mîntuire sufleteascã pe cei
ce o vor citi.

Sibiu, la 1 noiembrie 1928. Preot Iosif Trifa - redactorul foii Lumina Satelor.

Pregãtirile ºi plecarea

Plecãm la Ierusalim - aceste dulci cuvinte mi-au înfiorat

sufletul sãptãmîni de zile, cît au þinut pregãtirile plecãrii. În
sfîrºit, ziua mult doritã a sosit.
În ziua de 21 septembrie 1925 ne despãrþim de cei ce rãmîn
acasã. E o despãrþire duioasã.
Plecãm într-o cãlãtorie lungã ºi necunoscutã. Însã viaþa ºi
inima noastrã e cuprinsã ºi aprinsã de dorul ºi dorinþa nebiruitã
de a vedea locurile sfinte. Acest dor sfînt biruie fiorul fricii,
biruie dragostea de copii, de casã, de viaþã chiar.
În dupã-amiaza zilei de 21 septembrie 1925, o parte din
cãlãtorii la locurile sfinte plecãm cu trenul din gara Sibiu, spre
Ierusalim. Aveam ºi un vagon special de clasa a III-a. O parte din
cãrturari, împreunã cu oameni din popor, ne suim în acest vagon.
Pe ferestrele vagonului e lipitã scrisoarea: Rezervat pentru
pelerinii la Ierusalim.
 Pag. 715

Toatã lumea se uita lung la noi. Prin toate gãrile, vagonul

nostru e obiect de priveliºte. Toþi ne fericesc despre drumul în
care am plecat. Pe drum însã am înþeles cã foarte mulþi dintre cei
înscriºi la pelerinaj au rãmas acasã. Din 300 abia am plecat 160.
Pe unii i-a ispitit frica de o cale aºa lungã, pe alþii - pe cei mai
mulþi - greutãþile cu cîºtigarea paºapoartelor. Puþinii cîþi am rãmas
s î ntem cu adev ãr at ca cer n u þ i p r i n s i t a t u t u r o r i s p i t el o r º i
greutãþilor. Am plecat cei dintîi într-o aºa cãlãtorie lungã ºi
necunoscutã. Dorinþa noastrã de a vedea locurile sfinte pe unde a
u mb l at º i a î n v ãþ at M î n t u i t o r u l , a b i r u i t t o a t e p i ed i ci l e º i
greutãþile.
Mãicuþa de la Rãºinari

Cei strînºi în vagonul special începem sã facem cunoºtinþã

între noi. În curînd - sîntem - cãrturari ºi popor - fraþi de drum,
fraþi de suferinþele ºi de bucuriile ce ne vor aºtepta.
Printre noi era ºi o femeie din popor, de la Rãºinari. E Maria
Muþiu, o femeie sãracã care ºi-a strîns toate puterile, ca sã poatã
face aceastã cãlãtorie sfîntã (în vreme ce atîþia bogãtani nu s-au
îndurat de bani). E o femeie bãtrînã, simpaticã ºi darnicã la vorbã.
Începem sã-i zicem: mãicuþã, mãicuþa de la Rãºinari. Istoriseºte
femeilor despre stãruinþele ce le-a fãcut sã poatã pleca în calea
aceasta; începe a ne istorisi ºi nouã despre una-alta... Hei, dragii
mei, - începe mãicuþa - în mare cãlãtorie plecãm noi acum. Sã ne
rugãm Bunului Dumnezeu sã ne pãzeascã de bîntuielile
vrãjmaºului. κi pune ochelarii pe nas ºi începe a citi din Acatist
ºi din cartea Sfîntului Antonie cel Mare. Femeile se strîng în jurul
ei, ascultã ºi se roagã împreunã.
De altã parte, un cantor din pãrþile Fãgãraºului cîntã din
Octoih. ªi trenul fuge mereu cu noi... Ce frumos! Cãlãtorim spre
Ierusalim, rugîndu-ne ºi cîntînd cîntece religioase.
Cînd a sosit seara, mãicuþa a scos din desagi o lumînare din
lumînãrile ce le ducea la Ierusalim, a aprins-o ºi a citit mai
departe. Noaptea tîrziu, noi am început a dormita ºi am adormit,
dar ea a rãmas priveghind ºi rugîndu-se cu lumînarea aprinsã.
Pe la miezul nopþii ne-am trezit cu mãicuþa strigîndu-ne:
Sculaþi-vã, cã diavolul hurducã pe sub tren... sculaþi-vã ºi vã
rugaþi, cãci diavolul încearcã sã ne strice cãlãtoria...
Ne-am trezit speriaþi din somn. Ce se întîmplase? Încã de cu
searã vagonul nostru începuse sã scîrþîie din nu ºtiu ce cauzã. Pe
la miezul nopþii scîrþîitul era aºa de grozav, de pãrea cã vagonul
e o cãruþã hodorogitã, gata-gata a rãmînea pe drum. De fapt, avea
ce avea vagonul, cãci de trei ori îl cercetaserã mecanicii noaptea
ºi ciocãniserã pe la roþile lui. Cu adevãrat, ne venea ºi nouã a
crede cã diavolul hurduca pe dedesubtul trenului ºi umbla sã ne
împiedice cãlãtoria. Mãicuþa de la Rãºinari a privegheat ºi s-a
rugat toatã noaptea cu lumînarea aprinsã.
Dimineaþa, ne apropiem de Bucureºti. Dar la gara Chitila, o
întîmplare slabã. Mãicuþa se coboarã sã ia apã într-o ulcicã ºi...
scapã trenul. Grozavã întîmplare! Toþi ne tulburãm. Sãraca
femeie! Cu ce dor mare a plecat în calea asta ºi iacã ce pãþi!...
Pag. 716

- Asta moare de necaz, sã piardã cãlãtoria... - am zis noi. Ne

sfãtuim ca din Bucureºti sã ne întoarcem dupã ea cu
automobilul... sã facem totul sã n-o lãsãm în drum. La Bucureºti
ne aºtepta trenul spre Constanþa, ultimul tren ce ne lega cu
vaporul... Totul trebuia repede aranjat, altcum mãicuþa era
pierdutã.
ªeful gãrii ne spune cã prin Chitila trec întruna tot la cîte
10-15 minute trenuri ce vin la Bucureºti ºi mãicuþa s-ar putea sui
într-un astfel de tren, dacã ar înþelege situaþia. În mintea noastrã
ne rugãm cu toþii: Dã-i Doamne minte mãicuþei sã apuce un astfel
de tren!
În fierberea noastrã, iatã vine dinspre Chitila un alt tren.
Aºteptãm cu rãsuflarea opritã. Poate, cumva, mãicuþa se va fi suit
în trenul acesta. Spre marea noastrã bucurie, iat-o, vine. O primim
cu strigãte de bucurie, iar mãicuþa ne strigã de acolo de sus, din
uºa vagonului: Nu vã temeþi, fraþilor... diavolul de astã noapte a
încercat sã mã opreascã din sfînta cãlãtorie, dar Dumnezeu nu m-a
lãsat... Îngerul cu diavolul au fost în luptã pentru mine; diavolul
m-a dat jos din tren, dar îngerul mi-a ajutat sã mã sui iarãºi.
Publicul se uita mirat ºi nu înþelegea deplin primirea ce i-o
facem mãicuþei de la Rãºinari.
Rãsuflãm uºuraþi ºi plecãm cu trenul de Constanþa. Întîmplarea
aceasta ne face sã ne gîndim cu teamã: cine ºtie ce întîmplãri ne
vor mai aºtepta în lunga cãlãtorie? În mintea noastrã ne rugãm:
Doamne al Puterilor, fii cu noi ºi ne apãrã de bîntuielile lui
veliar!
Spre Constanþa

Ne suim în trenul spre Constanþa ºi plecãm. Peste pusta

Bãrãganului trenul fuge ca fulgerul. Vagonul ce-l avem acum nu
mai hurducã. Ne-am liniºtit. Pentru cei mai mulþi dintre noi
locurile acestea sînt o lume nouã. N-am mai fost pe aici. Iatã
bãlþile Dunãrii. Turme întregi de vite, de porci ºi de fel de fel de
pãsãri se vãd prin stufiºurile ºi bãlþile ce nu se mai gatã. Ceea ce
sînt munþii pe la noi pentru vãratul vitelor, aceea sînt pe aici
bãlþile Dunãrii. Iatã ºi vestitul pod de la Cernavodã peste care
trecem Dunãrea. E lung de 2,5 km. E o adevãratã minune ºi
mîndrie a þãrii. A fost fãcut pe vremea regelui Carol. Ingineri
strãini vin sã-l vadã ºi sã-l admire.
Ne apropiem de Constanþa. Iatã marea! O, ce deosebire între
marea din cãrþile de geografie ºi între cea pe care o vezi cu ochii!
Fiorul cãlãtoriei ne strãbate ºi mai mult sufletul vãzînd marea
ºi vapoarele umblînd pe ea.
 Pag. 717

Plecarea din Constanþa

Sîntem în Constanþa. Ne luãm bagajele ºi plecãm spre port.

Iatã vaporul ne aºteaptã fumegînd. Vãlmãºag mare în port.
Mulþime mare de oameni în faþa vaporului. E timpul îmbarcãrii.
Cei mai mulþi s-au ºi îmbarcat. Noi sîntem cei din urmã care am
sosit. Trecem pe la vamã. Prin bunãvoinþa stãpînirii, scãpãm de
un control mai aspru. Ne suim în vapor. Ni s-a dat vaporul cel
mai mare ºi mai frumos pe care-l are þara noastrã: vaporul numit
Împãratul Traian, adevãratã mîndrie a þãrii noastre. Ne suim în el
ºi începem a ne întreba cîþi sîntem ºi cine sîntem cei care plecãm.
Aflãm cã au sosit pelerini din toatã þara ºi din toate tagmele:
preoþi, profesori, cãlugãri ºi alþi cãrturari mulþi. Sînt însã ºi foarte
mulþi oameni din popor: bãrbaþi ºi femei în port de la þarã.
Îndeosebi se vãd mulþi þãrani din Bucovina. Întîlnesc pe zeloºii
cititori ai foii Lumina Satelor din Cîmpulung, în frunte cu preotul
lor, Gh. Rotariu. Întîlnesc ºi pe alþi prieteni ai gazetei. Alãturi de
Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, conducãtorul pelerinajului, avem
î n t r e n o i º i p e p r ea s f i n þ i t u l ep i s c o p d i n I s mai l , I u s t i n i an
Te c u l e s c u . Î n a i n t e d e p l e c a r e , s p r e a m i n t i r e i s t o r i c ã , s e
fotografiazã vaporul ºi grupul pelerinilor.

Plecarea din Constanþa s-a fãcut la ora 6 dupã amiazã, cu o

mãreþie înduioºãtoare pînã la lacrimi. Cînd s-a apropiat ceasul
plecãrii, toþi cãlãtorii, în frunte cu Î. P. S. Sa, mitropolitul
Nicolae, ne-am strîns pe bordul vaporului ºi am început sã cîntãm
cu glas înalt troparul Împãrate Ceresc, Mîngîietorule..., Bine eºti
cuvîntat, Hristoase, Dumnezeule, Cela ce prea înþelepþi pe pescari
i-ai arãtat...
Ochii tuturor erau scãldaþi în lacrimi. Împreunã cu noi cîntã ºi
publicul de sute de oameni care se strînsese în port.
Pag. 718

Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, rosteºte cu glas înalt ecteniile

ºi rugãciunea plecãrii în cãlãtorie: Pentru cei ce umblã pe ape ºi
cãlãtoresc ºi pentru mîntuirea lor, Domnului sã ne rugãm... Ce
plinã de fior este aceastã rugãciune aici, în faþa valurilor mãrii!
Abia aici simþi cu adevãrat înþelesul ei. Stãm cu toþii în genunchi
ºi cu ochii plini de lacrimi. Fiecare ne dãm seama de lunga
cãlãtorie ce o începem ºi ne gîndim la scumpii noºtri pe care i-am
lãsat acasã; ne întãreºte însã gîndul cã ne-a pornit în aceastã
cãlãtorie dorul ºi dorinþa fierbinte de a vedea ºi sãruta locurile
sfinte pe unde a umblat, a învãþat, a pãtimit ºi a murit pentru noi
Mîntuitorul nostru Isus Hristos.
În aceastã vreme puntea vaporului se ridicã. Ni s-a rupt
legãtura cu uscatul, cu þara, cu pãmîntul. Vaporul fluierã, ºi
fluieratul lui sfîºie vãzduhul ºi inima noastrã. Vaporul începe a se
depãrta de la þãrm încet-încet... Noi cîntãm înainte: Împãrate
Ceresc..., Bine eºti cuvîntat Hristoase Dumnezeule... - ºi vaporul
se depãrteazã mereu de uscat...
De pe þãrm fîlfîie sute de batiste albe, ºi de la noi se ridicã
altele, în semn de rãmas bun.
În sunetul cîntãrilor religioase apucãm în largul mãrii.
Personalul vaporului spune cã o aºa plecare mãreaþã ºi înãlþãtoare
de suflete, încã n-a mai vãzut portul Constanþa.
Vaporul spintecã valurile, alunecînd tot mai repede. Plutim
spre Ierusalim, spre locurile sfinte. Dupã ce ne ºtergem lacrimile
despãrþirii de þara ºi pãmîntul nostru, încep cunoºtinþele ºi
conversaþiile pe bordul vaporului. Avem un dar de vreme limpede,
caldã ºi liniºtitã. Toþi cãlãtorii sîntem în cea mai bunã dispoziþie
trupeascã ºi sufleteascã. Cercetãm cu de-amãnuntul vaporul
Î m p ã r a t u l Tr a i a n . E o m î n d r i e c u c a r e p u t e m s t a î n f a þ a
strãinãtãþii. Are ºi un fluierat special: muget de leu. (Durere, la
trei ani dupã aceastã cãlãtorie, vaporul s-a izbit de niºte stînci
lîngã Tuzla ºi nu s-a mai putut reface. A fost vîndut).
Peste tot, vapoarele noastre de cãlãtori sînt vestite în întreg
Orientul. Sînt colorate în alb, curate ºi frumoase, de parcã-s niºte
porumbei ai mãrilor. În ce priveºte confortul ºi curãþenia, nici un
vapor strãin din Orient nu poate sta alãturi de vapoarele noastre.
De ce? Pentru cã vapoarele noastre de cãlãtori nu încãlzesc cu
cãrbuni, ci cu pãcurã; hornurile nu fac fum ºi murdãrie, pe cînd
vapoarele strãine sînt încãrcate ºi înnegrite de cenuºa fumului din
hornuri. Toþi strãinii þin sã cãlãtoreascã cu vapoarele noastre
româneºti.
Comandantul vaporului ne spune lucruri interesante despre
Marea Neagrã. Adîncimile acestei mãri, de la 200 de metri încolo,
sînt otrãvite. Nu poate trãi nici o vietate în ele. De ce? Pentru cã
Marea Neagrã are o legãturã prea micã cu mãrile cele mari prin
strîmtoarea Dardanelelor.
Apele din adîncimi nu se pot primeni de ajuns. ªi încã un
amãnunt aflãm: Marea Neagrã e o mare vestit de îndãrãtnicã. O
sutã de zile din 365, cîte sînt într-un an, sînt zile de furtunã. Ne
pune pe gînduri aceastã noutate.
 Pag. 719

A sosit seara. Dupã oboseala zilei, ne pregãtim de odihnã. Î. P.

S. Sa, mitropolitul Nicolae, cerceteazã cãlãtorii în cabinele lor ºi
se intereseazã în special despre fiecare dintre noi.
Ne culcãm. Oboseala ne adoarme repede. Dar pe la miezul
nopþii un cap se ridicã în sus. ªi apoi altul ºi altul. Ne uitãm
miraþi unii la alþii. Parcã am fi dupã o noapte de chef, aºa sîntem
de schimonosiþi la faþã. Simþim cã vaporul se leagãnã, iar acest
legãnat îl simþim ºi prin cele mai dinãuntru ale noastre. În cabinã
s-a prea încãlzit. Ne ridicãm sã ieºim afarã. Ne clãtinãm pe
picioare, de parcã am fi beþi. Cabina pare o casã plinã cu oameni
car e s e scoalã dupã un chef. Ne dãm seama cã aces t a e aº a
numitul rãu de mare. Încã nu ne-a cuprins, dar îºi aratã puterea.
Ieºim la aer ºi îndatã ne venim în fire. Cel mai bun leac contra
rãului de mare e aerul proaspãt.
Iatã se ivesc zorile. Intrãm în Bosfor, în marea cea frumoasã
de care se leagã atîtea amintiri. Ca niºte porumbei albi se vãd în
depãrtare bãrcile pescarilor. Coasta Europei stã acum faþã în faþã
cu Coasta Asiei. Cîte un far luminos strãluce de fiecare parte.
Locuri rele ºi neproductive se vãd pe ambele coaste. De pe
þãrmuri se ivesc din pãmînt guri de oþel. Sînt tunuri cu care e
întãritã intrarea în Þarigrad.
Iatã se iveºte în zare Constantinopolul. Autoritãþile turceºti ne
ies în cale ºi ne fac controlul paºapoartelor. Constantinopolul are
o priveliºte minunatã. Aºezat sus pe douã coline, plin cu turnuri
de biserici turceºti ºi plin de case zidite tot în etaj, el apare cu
adevãrat ca o panoramã. Pe aici ºi casele din lemn, toate, sînt
îngrãmãdiri înalte cu cîteva etaje. Din depãrtãri ele apar ca niºte
case-jucãrii, îngrãmãdite peste olaltã.
În port, o pãdure de catarge. În toate pãrþile, vapoare ºi bãrci.
Vaporul nostru îºi sloboade mugetul lui de leu. Tot portul se
cutremurã. Mulþime mare de turci ºi alte naþiuni se strîng sã vadã
sosirea noastrã.
În Constantinopol am rãmas ziua întreagã. Am vizitat
Patriarhia Ortodoxã, Biserica Sf. Sofia ºi tot ce era de
însemnãtate mai mare. Despre acestea voi scrie mai pe larg cu alt
prilej. Acum voi continua cu cãlãtoria pe apã, pentru a ajunge cît
mai curînd spre þinta cãlãtoriei: Ierusalimul ºi locurile sfinte.
Din Constantinopol plecarãm în dupã amiaza zilei de 23
septembrie. La plecare cîntãm iarãºi în cor: Bine eºti cuvîntat,
Hristoase Dumnezeule... ºi alte cîntãri religioase. Mulþimea mare
de turci ºi cãlãtorii vapoarelor strãine ne urmãresc cu privirea lor.
Avem o vreme admirabilã, ºi de pe vapor, o priveliºte minunatã.
Înspre marginea oraºului vedem ruinele unei fortãreþe. Aflãm cã
pe acel loc a fost închis ºi decapitat Constantin Brîncoveanu ºi
fiii sãi. Încet-încet apucãm iarãºi în largul mãrii. Intrãm în Marea
Marmara, o mare frumoasã, cu apele ca niºte oglinzi strãlucitoare.
Din ce înaintãm, vremea e tot mai caldã. Toatã lumea e afarã
pe bord. Vremea caldã ºi plãcutã ne îndeamnã sã dormim ºi
noaptea afarã pe bord. Mulþi dintre cãrturari cãlãtorim la clasa a
treia, alãturi cu oamenii din popor.
Pag. 720

Cînd soseºte seara, cei din clasa a treia cãutãm loc de culcuº
afarã pe bord. Unii se aºeazã pe bãnci, alþii pe niºte ridicãturi,
alþii se suie în catul al doilea al bordului. Se aºeazã oamenii ca la
ei acasã, prin podurile ºurii. Noaptea tîrziu, vaporul parcã e o
uriaºã ºurã ce pluteºte peste apã cu oameni ce dorm prin podurile
ei. Dimineaþa unii spun cã s-au visat pe acasã ºi, ca o minune,
unii spuneau cã au auzit ºi cocoºii cîntînd. Pe urmã s-a adeverit
cã minunea erau galiþele ce le avea vaporul într-un coteþ în catul
al doilea. În noaptea aceasta am trecut prin Strîmtorile
Dardanelelor.
În ziua urmãtoare intrãm în aºa numitul arhipelag al Mãrii
Egee, adicã un ºirag de insule mai mari ºi mai mãrunte printre
car e t r ece v ap o r u l . Î n cã d e p e ai ci î n cep a s e ivi locur i d e
însemnãtate creºtinã. Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, a avut în
acest loc bunul gînd de a strînge pe cãlãtori în jurul sãu ºi a le
explica însemnãtatea locurilor pe unde trecem.
Am trecut mai întîi pe lîngã Troada - Troia - cea vestitã, unde
s-au luptat odinioarã grecii cu troienii. Mai jos, pe lîngã Insula
Samos, dãm de locurile pe unde ap. Pavel ºi-a fãcut cãlãtoriile
sale. În faþa noastrã, la rãsãrit, avem Asia Micã, cu Efesul,
Colose, Miletul ºi alte locuri de amintire creºtinã, iar la asfinþit
avem Grecia cu Tesalonicul, Filipi cu Corintul ºi corintenii din
epistolele ap. Pavel. De douã ori a strãbãtut ap. Pavel întreagã
Asia Micã ºi, venind prin Efes, a trecut marea prin acest loc,
ducîndu-se la Corint, în Grecia de azi. Ne putem închipui ce
cãlãtorie uriaºã ºi grea a fost aceasta. Pe aici a trecut mai întîi
Evanghelia în Europa noastrã ºi pe aici au trecut ºi epistolele ap.
Pavel, trimise cãtre Corinteni, Filipeni, Tesaloniceni.
Înaintînd mai departe, se iveºte în zare Insula Patmos, unde
evanghelistul Ioan a scris, în exil, Apocalipsa. Plinã de mãreþie se
vede din depãrtare aceastã insulã. Stîncile ei albe ºi ascuþite, ce
s t r ãl u ces c î n l u mi n a s o ar el u i , p ar cã s p un ºi ele cã aco l o a
descoperit Dumnezeu taine mari ºi adînci.
O uºoarã adiere de vînt alunecã peste faþa limpede a mãrii. Mi
se pãrea cã în aceastã adiere aud cuvintele Domnului, pe care
Duhul Sfînt le-a pus în gura lui Ioan, pe Insula Patmos: Eu sînt
Alfa ºi Omega, Începutul ºi Sfîrºitul... Iatã, vin curînd, ºi plata
Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã faptele sale... Amin,
vino Doamne Isuse (Apoc. 22, 12-21) . Vino, Isuse Doamne,
cãci lumea se scufundã în pãcate ºi fãrãdelegi.
Apropiindu-ne de Insula Rodos, Î. P. S. Sa, mitropolitul
Nicolae, aratã cã pe aici a trecut ap. Pavel în cea mai lungã
cãlãtorie, cînd a fost dus legat în lanþuri, din Ierusalim la Roma,
pe apã. Spre mãrturie, despre greutãþile acestei cãlãtorii, Î. P. S.
Sa, mitropolitul Nicolae, citeºte capitolul 27 ºi 28 din Faptele
Apostolilor, unde se aflã descrisã pe larg aceastã cãlãtorie.
Poporul ascultã cu fior sufletesc istoria acestei cãlãtorii.
 Pag. 721

Încheiem citirea biblicã prin cîntarea Doamne al Puterilor, fii

cu noi... Eu stau mereu sub fiorul cãlãtoriilor ºi ostenelilor ap.
Pavel. În glasul cîntãrii noastre parcã aud cuvintele lui Pavel:
Fraþilor, nu voiesc ca voi sã nu ºtiþi de necazul nostru ce ni s-a
fãcut în Asia, cã peste mãsurã, peste puteri am fost îngreuiaþi,
încît nu mai nãdãjduiam sã mai scãpãm cu viaþã...
(2 Cor. 1, 8) . Ochii mi se umplu de lacrimi cînd mã gîndesc
prin cîte osteneli, bãtãi, închisori, primejdii de moarte...
(2 Cor. 11, 23-27) a dus ºi a purtat ap. Pavel Cuvîntul lui
Dumnezeu, iar creºtinii de azi stau nepãsãtori faþã de Acest
Cuvînt ºi faþã de lucrul mîntuirii sufleteºti.
Vremea liniºtitã ºi frumoasã ne-a scãpat de aºa numitul rãu de
mare. Totuºi sînt cîþiva care încep a avea o dispoziþie spre aceastã
boalã. La o zi dupã plecarea din Constantinopol încep a se ivi feþe
palide. Sînt cei care au aplecare spre rãul de mare. Nu toþi capãtã
boala aceasta. Atîrnã de firea omului.
Din ce înaintãm spre rãsãrit, dãm de o lume mai caldã, parcã
e o altã lume, cu un alt soare, mai cald ºi mai luminos. Începem
sã simþim cã hainele noastre sînt prea groase pentru clima de aici.

O hartã a cãlãtoriei noastre la Ierusalim

Pentru o mai bunã orientare a cititorilor noºtri dãm mai jos o

hartã ce aratã drumul pe unde am mers la Ierusalim. Începînd din
Constanþa, drumul e tras printr-o linie mai groasã. Din Constanþa
pînã la Constantinopol am mers o noapte, iar din Constantinopol
pînã la Iaffa (portul Ierusalimului) am mers pe apã trei zile ºi trei
nopþi. Pe hartã se vãd clar toate locurile pe unde am trecut. Se vãd
ºi insulele despre care am vorbit (Patmos, etc). Se vede ºi pe unde
a fost Efesul, Corintul, Tesalonicul ºi alte locuri de însemnãtate
creºtinã, pe lîngã care am trecut. Se vede ºi Mira Lichiei unde a
trãit ºi sf. Nicolae. Noi am mers cu vaporul pînã la Iaffa, de acolo
înainte, cu trenul pînã la Ierusalim.
Pag. 722

Dupã vizitarea locurilor sfinte am trecut pe apã în Africa, la

Egipt, unde am vãzut Alexandria, valea Nilului ºi vestitul oraº
Cairo. La reîntoarcere, din portul Alexandriei am cãlãtorit cu
vaporul direct la Constanþa.

Înainte, spre Ierusalim...

Plecaþi din Constantinopol, sîntem în a doua zi de cãlãtorie pe

Marea Mediteranã. În dupã amiaza acestei zile ni se face o plãcutã
surprizã. Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, ajutat de prea sfinþitul
episcop Teculescu ºi de arhimandritul Dr. A. Magier, slujeºte o
sfeºtanie afarã, pe bordul vaporului. Cîntã frumos corul alcãtuit
ºi condus de sîrguinciosul preot D. Secãrea.
Ce mãreaþã ºi înãlþãtoare de suflet este slujba, cîntarea ºi
rugãciunea în largul mãrii! Cîntãm cu toþii ºi ne rugãm cu toþii,
cãci doar nicãieri nu se simte omul mai aproape de Dumnezeu ºi
mai mult legat de puterea lui Dumnezeu ca afarã, în largul mãrii.
Cît vezi cu ochii, în toate pãrþile, numai apã ºi valuri. Mãreþia ºi
puterea lui Dumnezeu le simþi aici în toatã strãlucirea lor. Te
simþi cu totul în mîna Domnului ºi în paza Lui cea sfîntã. Din
adîncul inimii noastre intonãm cîntarea Doamne al Puterilor, fii
cu noi, cãci afarã de Tine pe altul ajutor în necazuri nu avem.
În decursul slujbei, departe pe þãrmul Asiei Mici, avem faþã în
faþã tocmai Mira Lichiei, adicã locul unde a trãit ºi a pãstorit
sfîntul ºi marele arhiereu ºi pãstor Nicolae.
În cealaltã zi - ºi cea din urmã pînã la portul Iaffa - se
orînduiesc preoþi mãrturisitori pentru cei ce vreau sã se
mãrturiseascã în vederea Sfintei Împãrtãºanii la Ierusalim. Se
mãrturisesc aproape toþi pelerinii. Molitva de dezlegare ne-o citise
ieri la sfeºtanie Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae. În toate pãrþile
vezi oameni citind din cãrþile de rugãciuni ºi din Biblie. Ne
pregãtim sufleteºte pentru intrarea în locurile sfinte. Foarte
p o t r i v i t ã s p r e aces t s co p a f o s t î n aceas t ã zi º i co n f e r i n þ a
profesorilor de teologie din Sibiu, dr. Grigore Cristescu ºi
Nicolae Coran, despre viaþa Mîntuitorului, istorisitã în chip
miºcãtor.
Am avut ºi în aceastã zi o vreme admirabilã. Marinarii spuneau
cã nu þin minte sã fi avut cîndva o astfel de vreme, de la
Constanþa pînã la Iaffa, întruna tot bunã ºi liniºtitã. Domnul ne-a
învrednicit cu un mare dar ºi ajutor.
Miºcãtoare a fost ºi întîlnirea noastrã în largul Mãrii
Mediterane cu vaporul nostru românesc România, din Constanþa.
Cele douã vapoare se salutã prin fluierãturile sirenelor, iar noi,
prin fluturarea batistelor, trimitem salutul nostru celor ce se întorc
în scumpa noastrã þarã. E acesta primul prilej cînd se trezeºte în
noi fiorul dorului de þarã ºi de cei pe care i-am lãsat acasã.
 Pag. 723

Iatã portul Iaffa!

În dimineaþa zilei de 26 septembrie, se iveºte în zare oraºul

Iaffa, portul Ierusalimului. Toatã lumea aºteaptã curioasã afarã pe
bord. Înainte de a ajunge în port, rãsfoim Noul Testament de unde
aflãm cã Iaffa e un loc cu amintiri creºtine din vremea apostolilor.
În acele vremi Iaffa se numea Iope, ºi în Faptele Apostolilor cap.
9, versetele 36-43, aflãm cã ap. Petru aici a înviat pe Tabita ºi a
rãmas mai multã vreme la unul, Simon Tãbãcarul.
Locuinþa lui Simon Tãbãcarul se vede ºi azi la þãrmul mãrii.
Tot în oraºul Iope i s-a arãtat ap. Petru vedenia cu vasul ce s-a
pogorît din cer (citiþi Fap. Ap. cap. 10, 9-16). În vremea asta
vaporul se apropie de port. Portul Iaffa, nefiind încã adîncit ºi
întocmit pentru intrarea vapoarelor pînã la þãrm, ancorãm în
mijlocul mãrii, unde se constatã cã marea are o adîncime de 14
metri. Trecerea pe uscat rãmîne sã o facem cu bãrcile arabilor,
care se ºi pornesc spre noi.
Sosesc mai întîi trimiºii autoritãþilor ºi poliþia, apoi vin bãrcile
pentru noi. Cei mai mulþi pentru întîia datã vedem negri. Ne uitãm
miraþi la ei ºi, fãrã sã vrem, începem sã rîdem de ei (iar ei se mirã
ºi rîd de noi). Unii sînt atît de negri, de sclipesc parcã ar fi
lustruiþi cu cremã de ghete. Îndeosebi ne atrage privirile un negru
cu faþa turtitã. Sã-l vadã oamenii de pe satele noastre, nici una,
nici alta, s-ar lua cu furcile dupã el ca dupã batã-l crucea!...
În curînd se suie ºi pe bord negri ºi arabi ºi, dupã ce ne mai
trece mirarea, dãm în vorbã cu ei prin fel de fel de semne ºi
arãtãri. Unul dintre noi întreabã pe un arab unde este Jud (adicã
evreul) în Iaffa, la care arabul îºi duce repede mîinile la gît, în
semn de sugrumare ºi aratã spre partea stîngã a oraºului. Arabul
adicã ne spunea în chip grãitor ce fel de trecere au evreii în þara
lor. Îndatã la intrarea în Palestina, am înþeles cã arabii stau la
cuþite cu evreii.

Într-acestea soseºte în întîmpinarea noastrã mitropolitul Vasile,

venit din Ierusalim ºi un arhimandrit din Iaffa. Sînt primiþi în
salonul vaporului. Ne doresc bun sosit la locurile sfinte. Î. P. S.
Sa, mitropolitul Nicolae, rãspunde printr-o foarte potrivitã
cuvîntare.
Pag. 724

Se începe coborîrea în bãrci. Peste cîteva minute sîntem în

portul ºi oraºul Iaffa.
Neuitate vor fi pentru noi, pelerinii, clipele cînd am intrat în
Iaffa, portul Ierusalimului. În faþa noastrã s-a deschis dintr-o datã
o lume nouã, o lume schimbatã, o lume absolut cu totul nouã ºi
schimbatã. Alþi oameni, alte plante, alte animale, altã climã, alt
port, altã viaþã. Pentru noi, cei din Europa, Rãsãritul, cu þãrile ºi
popoarele lui, este o lume nouã ºi plinã de noutãþi.
Strãzile sînt pline cu fel de fel de oameni ºi porturi curioase.
O amen i cãlare p e mãg ãr u º i º i cãmi l e g r ãb es c î n cal ea l o r.
Aproape toatã lumea poartã hainã lungã. Acum începem sã ne
dãm seama despre porturile din vremea Mîntuitorului ce se vãd
prin icoane.
Cãldura ne înãbuºe. Toatã lumea de pe strãzi priveºte curioasã
la noi. Înþelegînd cã sîntem creºtini, arabii ne urmãresc cu toatã
simpatia. La garã ne aºteaptã un tren special, un tren englezesc,
curat, larg ºi încãpãtor. La plecare, intonãm Bine eºti cuvîntat,
Hristoase, Dumnezeule... ºi trenul porneºte spre Ierusalim.
Înaintãm peste o cîmpie foarte frumoasã. Din toate pãrþile ne
ch eamã l u cr u r i n o i , s ã le vedem. Vedem grãdini întregi de
portocali ºi lãmîi cu a doua recoltã. De altã parte, mãslini,
smochini ºi fel de fel de plante orientale. Pentru prima datã
vedem ºi floare de piper, un arbore mic cu frunze ascuþite. Se vãd
urme de ogoare frumoase. Aflãm cã aceasta este cîmpia Saronului,
unde odinioarã Samson a aprins grînele filistenilor cu ajutorul
celor trei sute de vulpi, cãrora le legase de cozi fãclii aprinse
(Cartea Judecãtorilor cap. 15).

O hartã a Palestinei, a locurilor sfinte

În mersul spre Ierusalim mã voi opri puþin aici sã spun ceva

despre Palestina, despre þara locurilor sfinte. Pentru o mai bunã
orientare a cititorilor în legãturã cu însemnãrile cãlãtoriei, dãm pe
pagina urmãtoare o hartã a locurilor sfinte. În aceastã hartã se
vede Palestina, Þara Sfîntã, aºa cum era pe vremea Mîntuitorului.
Harta locurilor sfinte e ºi azi tot aºa, numai înfãþiºarea politicã a
þãrii s-a schimbat.
Þara locurilor sfinte nu e o þarã mare. E o þarã micã. Nu e mai
mare ca trei-patru judeþe mai mari din Ardeal. Are cam 28.000
km². E mai mult lungãreaþã decît latã. Lungimea ei este de 270 de
km, iar lãþimea între 127-187 km. În 1912 încã n-avea un milion
de locuitori. Azi însã - în urma colonizãrilor - are un milion ºi
jumãtate de locuitori.
În vremile vechi nu se folosea cuvîntul Palestina pentru
locurile sfinte; în Biblie se cheamã Canaan, þara sfîntã, þara
fãgãduinþei, þara Domnului.
În acest teritoriu s-a petrecut toatã istoria Vechiului ºi Noului
Testament. Aici a fost Canaanul pe care l-au cuprins israelienii
cînd au venit din robia Egiptului ºi l-au împãrþit între cele 12
seminþii ale lui Israel (Iosua cap. 13) .
 Pag. 725

Aici au fost cei 31 de împãraþi pe care spune Biblia cã i-au bãtut

israelieni cînd au intrat în Canaan (Iosua cap. 12) . Însã un
astfel de împãrat nu putea sã aibã mai mult decît o cetate ºi cîteva
sate.

Pe acest teritoriu s-au petrecut toate întîmplãrile istorisite în

Scripturile Noului ºi Vechiului Testament. Toþi munþii, toate
vãile, toate satele ºi oraºele din þara aceasta grãiesc despre
amintiri sfinte. Întreagã Palestina e o þarã plinã cu sfinte comori
religioase.
Pag. 726

Oare de ce ªi-a ales Dumnezeu aceastã þarã micã sã fie ea loc

al d es co p er i r i l o r ce l e- a f ãcu t o amen i l o r ? Î n t î i , p en t r u cã
Dumnezeu n-are trebuinþã de vase tari ºi puternice cînd e vorba
d e l u cr u r i l e º i p l an u r i l e S a l e . A d o u a , p e n t r u c ã a º e zar ea
geograficã a Palestinei era potrivitã pentru acest scop. De jur
împrejur Palestina e înconjuratã cu puternice graniþe fireºti. La
sud ºi rãsãrit e înconjuratã de pustietãþi mari, la nord, de Munþii
Libanului, iar la vest, de Marea Mediteranã. E ca o insulã, ca o
cetate apãratã de influenþele popoarelor pãgîne cu idolii lor. În
aceastã cetate S-a descoperit Dumnezeu poporului celui ales; aici
a þinut ºcoala cu el ºi aici a pregãtit omenirea pentru primirea
mîntuirii sufleteºti prin Jertfa cea mare a Fiului Sãu.
Dar, de altã parte, þara sfîntã nu era o cetate izolatã, închisã cu
totul de lumea mare. Dimpotrivã, era tocmai în locul unde se
întîlneau trei lumi: Asia, Africa ºi Europa. Multã vreme s-a
susþinut credinþa cã Palestina ºi Ierusalimul sînt centrul, mijlocul
lumii. Toate popoarele aveau treceri ºi legãturi cu þara sfîntã, ºi
prin aceste legãturi s-a rãspîndit ºi printre popoarele pãgîne
credinþa în Dumnezeul Cel Adevãrat.
Pe vremea Mîntuitorului, Palestina era sub stãpînirea romanã.
Înainte de rãzboiul cel mare (primul rãzboi mondial), Palestina
era sub stãpînirea turcilor. De la rãzboi încoace a dat Dumnezeu
de au ajuns locurile sfinte în mîinile creºtinilor. Palestina se aflã
azi sub stãpînirea englezilor.
Pe vremea Mîntuitorului, Palestina era împãrþitã în trei
provincii: Iudeea, Samaria ºi Galileia. Nãscut în Betleemul Iudeii,
Mîntuitorul a crescut mai departe în Nazaretul Galileii pînã la
vîrsta de 30 de ani. Mîntuitorul a petrecut ºi a învãþat mai mult în
Galileia, pentru cã în Iudeea era prigonit de iudei, care umblau
sã-L piardã. În Galileia e Lacul Ghenazaretul (Tiberiada), de unde
a chemat Isus pe cei doisprezece ucenici. Acolo e Capernaumul,
Cana, Muntele Tabor, Gadara, fîntîna lui Iacov ºi alte locuri de
amintire creºtinã. Cele mai multe din pildele ºi învãþãturile Sale
le-a spus Isus în locurile acestea. Din Galileia, Isus a venit în trei
rînduri la Ierusalim. A treia oarã a fost prins ºi rãstignit.
Noi, pelerinii, am fãcut prin locurile sfinte urmãtorul drum: de
la portul Iaffa am mers cu trenul pînã la Ierusalim - 54 km în trei
ore. De la Ierusalim am mers cu automobilele în Betleem, cale de
cîteva minute. De la Ierusalim am mers la Marea Moartã, la
Iordan ºi Ierihon, cale de 40 km. De la Ierusalim pînã la Galileia,
la Nazaret ºi celelalte locuri, e o cale de 200 km. pe care am
fãcut-o cu automobilele în cîteva ore (uitaþi-vã pe hartã).
ªi acum, dupã aceastã micã oprire, sã mergem mai departe spre
Ierusalim.
 Pag. 727

Am ajuns la Lida

Cea dintîi garã în care ne oprim e oraºul Lida, în care se aflã

ruinele bisericii Sf. Gheorghe. În acest oraº a vindecat ap. Petru
pe slãbãnogul Enea, care suferea de trei ani de zile
(Fap. Ap. 9, 32-34) .
Un lucru ciudat bãgãm de seamã. Ceasurile noastre aduse din
Europa, aici aratã o întîrziere de un ceas. Trebuie sã le mutãm
înainte cu un ceas, pentru cã pe aici, fiind locurile mai spre
rãsãrit, vremea umblã mai iute cu un ceas ca pe la noi.
Trenul strãbate mai departe cîmpia, pãmîntul începe a fi tot
mai slab. Se ivesc coaste sterpe. În zare se vede un deal de nisip
cãlãtor. Sosim în a doua garã, în orãºelul Ramleh. Aici s-a aflat
u n c i m i t i r c u 4 0 d e c r i p t e . C r e º t i n i i c i n s t e s c a ces t l o c ca
mormintele celor 40 de mucenici.
Se spune cã aici a fost ºi vechiul sat Arimatea, de unde era ºi
Iosif din Arimatea.
Din ce înaintãm, locurile se fac tot mai deluroase ºi tot mai
pleºuve, mai sterpe ºi pietroase. Nicãieri nu se vede nici o
verdeaþã. Sîntem în anotimpul cînd pe aici totul e ars ºi dogorit
de vînturile fierbinþi din iulie. Din ce înaintãm, amintirile
religioase sporesc.
Sosim în valea Sorec. Aici trãia Samson cu Dalila lui, care l-a
înºelat cu dezmierdãrile ei ºi a trãdat filistenilor taina puterii lui
( J u d . c a p . 1 6 ) . Trecînd prin acest loc, mã gîndeam la cei
mulþi-mulþi pe care îi biruie diavolul cu ajutorul dezmierdãrilor.
Înaintãm prin satul Malha ºi Valea Trandafirilor. Aici sînt
locurile pe unde a purtat David lupte de biruinþã împotriva
filistenilor. Ne înfioarã gîndul cã pe aici a vorbit Dumnezeu de
atîtea ori cu aleºii Sãi ºi de aici a ridicat profeþi ºi vestitori ai
sosirii lui Mesia.
Aºteptãm sã se gate dealurile stîncoase, dar tot mai multe ºi tot
mai mari se ivesc înainte. Pe coaste sînt garduri de zid înºirate
unele dupã altele; sînt acestea un fel de grãdini apãrate din jos cu
zid, ca ploile sã nu ducã puþinul pãmînt cît a mai rãmas acolo.
Prin aceste grãdini se vãd pomi ºi viþã de vie.
Se iveºte locul numit Katamon, de unde a fost bãtrînul Simeon,
cel care a avut fericirea sã nu moarã înainte de a-L vedea pe
Mîntuitorul.
Avem între noi cîþiva bãtrîni trecuþi de 70 de ani ºi, cînd ajung
în acest loc, îngenuncheazã în semn de bucurie ºi de mulþumire
lui Dumnezeu cã i-a învrednicit sã vadã locurile sfinte înainte de
a închide ochii. Uitîndu-mã la ei, parcã auzeam vorbele bãtrînului
Simeon: Acum slobozeºte pe robul Tãu...
Sîntem în apropierea Ierusalimului.
Pag. 728

Sosind la Ierusalim

Din ce ne apropiem cu trenul de Ierusalim, sufletul nostru e

cuprins tot mai mult de dorinþa sã vedem locurile sfinte ºi de
fiorul cã în curînd vom umbla pe unde a umblat Scumpul nostru
Mîntuitor. Între pelerini aud întrebarea: Oare cine ne aºteaptã în
garã la Ierusalim? Cum stau cu Noul Testament în mînã, aceastã
întrebare mã face sã mã gîndesc ºi sã simt cã eu nu sînt strãin aici
în þara asta, departe.
Mã gîndesc cã la Ierusalim eu am un Prieten mare ºi bun, pe
Isus Mîntuitorul, cu care de atîtea ori am vorbit prin rugãciune,
stãruind nopþile lîngã învãþãturile Lui din Sfînta Scripturã. Inima
îmi arde de bucurie cã mã voi putea întîlni ºi aici cu El ºi Îi voi
p u t ea mu l þ u mi cã m-a scãpat d i n at î t a mo ar t e t r u p eas cã º i
sufleteascã.
Trenul fluierã prelung ºi se opreºte. Am ajuns în gara
Ierusalim. Pe tablã, în faþa gãrii e scris cuvîntul: Jerusalem, în
englezã, arabã ºi evreieºte. Ierusalimul nu se vede din garã. În
faþa lui stã o micã colinã. În garã, fel de fel de oameni ºi de
porturi. O agenþie, cu care se fãcuse înþeles din vreme, ne aºteaptã
sã ne ducã în oraº cu automobilele. Rînd pe rînd, automobilele ne
iau ºi pleacã cu noi. A fost un lucru ce mie nu mi-a plãcut, aceste
automobile. Cu toatã oboseala, cu tot praful ºi cãldura, aº fi
preferat sã intru în Ierusalim pe jos, cu rãgazul sufletesc ce-l cere
un astfel de lucru sfînt.
L a p r i ma v e d er e a I er u s al i mu l u i , mi - ar f i p l ãcu t s ã
îngenunchez, sã mã rog, sã mulþumesc cu lacrimi fierbinþi Celui
ce m-a învrednicit de acest dar mare ºi sfînt. Vechii evrei, de cîte
ori se apropiau de Ierusalim, îngenuncheau în þãrîna drumului ºi
se rugau. Aºa trebuia sã facem ºi noi.

Iatã Ierusalimul!... Cetatea cea sfîntã a Domnului

Cîteva clipe zburate cu automobilul ºi, iatã Ierusalimul se

iveºte în faþa noastrã. Aºezat sus pe o colinã, ºi strãlucind în
lumina soarelui, e aºa mãreþ ºi tainic cum îl închipuiam ºi cum îl
vãzusem închipuit în icoanele despre Ierusalimul cel ceresc.
Dãm mai încolo imaginea Ierusalimului, aºa cum l-am vãzut la
prima vedere, strãlucind mãreþ ºi tainic în lumina soarelui. Prin
aºezarea ºi înfãþiºarea ce o are, Ierusalimul este unic în felul lui,
în toatã lumea. Chiar ºi numai acest lucru grãieºte ºi spune cã
Ierusalimul nu e un oraº ca oricare altul. Aºa cum stã, sus pe
vîrful unui deal de stîncã, pare ºi azi o cetate a Domnului.
De jur împrejurul oraºului se vãd vãi adînci ºi dealuri înalte,
stîncoase, arse de soare ºi bãtute de praf. Un fior te cuprinde cînd
vezi mai întîi Ierusalimul. Se pare cã toate stîncile ºi dealurile din
jurul lui vorbesc ºi predicã despre marea minune ºi arãtare
Dumnezeiascã ce s-a petrecut în acest loc.
O lume nouã se deschide în faþa noastrã, o lume ce te umple de
fior. În zare se vãd munþi ºi dealuri pleºuve. Ori încotro te-ai uita,
nu vezi nici pãduri, nici verdeaþã. E o lume parcã de fier ºi de
piatrã.
 Pag. 729

Ierusalimul e aºezat pe douã coline la o înãlþime geograficã de

800 de metri. Colina din dreapta e Muntele Sionului ºi e mai
înaltã cu ceva ca cea din stînga. De jur împrejur, Ierusalimul se
vede înconjurat cu ziduri de piatrã. Dar ºi mai tari decît acestea
sînt zidurile fireºti care îl înconjoarã. De jur împrejur, Ierusalimul
e înconjurat de puternice întãrituri fireºti. Spre rãsãrit se ridicã în
faþa lui Muntele Mãslinilor, spre nord e Muntele Scopus, spre sud
e adîncimea vãii Chedron ºi Hinom, spre vest este ridicãtura
muntelui ce duce spre Betleem. Ierusalimul stã sus pe creasta
celor douã coline, fiind înconjurat dinspre rãsãrit, sud ºi asfinþit
cu adîncimea vãilor Hinom ºi Chedron. Numai spre nord are
legãturã directã cu Muntele Scopus. Cetatea Ierusalimului de care
vorbeºte Biblia e cu adevãrat o cetate. Munþii, ridicãturile ºi
adîncimile din jurul ei parcã sînt anume fãcute sã o apere. De
aceea zice psalmistul: Cum este înconjurat Ierusalimul de munþi,
aºa înconjoarã Domnul pe poporul Sãu (Psalm 125, 2) . Israel
este fãrã fricã în locuinþa lui (Deut. 33, 16) . Ierusalimul va
locui în liniºte (Ier. 33, 16) .
Pe lîngã aceasta, Ierusalimul mai are încã ceva ce înalþã
sufletul. Aºezat la o înãlþime de 800 metri, din toate pãrþile
trebuie sã te sui la Ierusalim. De ori încotro te-ai apropia de
Ierusalim, dinspre rãsãrit, apus sau miazãzi, trebuie sã urci munþi
ºi dealuri. De aceea se foloseºte în Biblie de atîtea ori vorba
despre suirea la Ierusalim.
Adevãrat cã Ierusalimul stã mai jos decît înãlþimile ce-l
înconjoarã, dar ca sã poþi ajunge în Ierusalim trebuie sã urci mai
întîi înãlþimile. ªi apoi, chiar cînd te-ai apropiat de Ierusalim,
trebuie sã urci din nou, cãci Ierusalimul e înconjurat de trei pãrþi
cu afunzimea vãilor Hinom ºi Chedron. Ca sã intri în Ierusalim,
trebuie sã urci, sã te urci mereu...
Aceastã suire a locului spre Ierusalim trezeºte în om ºi o
înãlþare, o ridicare sufleteascã. Te atrage parcã ceva spre Domnul,
spre înãlþime. Îþi vine sã cînþi cu psalmistul: La munþi, suflete, sã
ne ridicãm...
Pag. 730

Îmi vin în minte cuvintele de la Isaia prorocul: Veniþi sã ne

suim în Sion, în muntele cel sfînt al Domnului, ca sã ne înveþe
cãile Lui ºi sã umblãm pe cãrãrile Lui... (Isaia 2, 3) .
Oraºul Ierusalim este o icoanã a vieþii noastre sufleteºti. Viaþa
n o a s t r ã t r e b u i e s ã f i e o î n ãl þ ar e, o u r c a r e n e î n c e t a t ã s p r e
I er u s al i mu l cel cer es c, s p r e I e r u s al i mu l mî n t u i r i i n o as t r e
sufleteºti.
Ceva din istoria Ierusalimului

Înainte de a intra în sfînta cetate vom spune ceva pe scurt ºi

despre istoria Ierusalimului.
Oraºul Ierusalim are o vechime foarte mare. Cînd au ocupat
i s r a e l i e n i i C a n a a n u l , d u p ã s cã p a r e a d i n r o b i a E g i p t u l u i ,
Ierusalimul s-a venit “fiilor lui Beniamin, care n-au izgonit pe
iebusiþii care locuiau pe atunci în Ierusalim” (Jud. 1, 21) . Pe
urmã, iebusiþii au rãmas iarãºi ei stãpîni pe cetate. Oraºul capitalã
al israelienilor ºi al iudeilor era pe acele vremuri Hebronul. Din
Hebron s-a ridicat împãratul David ºi “a mers cu oamenii lui
asupra Ierusalimului ºi împotriva iebusiþilor, locuitorii þãrii. ªi-a
pus mîna David pe cetãþuia Sionului... ºi s-a aºezat în cetãþuia pe
care a numit-o cetatea lui David ºi a fãcut întãrituri de jur
împrejur” (2 Samuel 5, 6-10).
Ierusalimul a fost clãdit pe vîrful Muntelui Sion, de aceea se
cheamã ºi cetatea Sionului. Tot aici a fost ºi Muntele Moria, pe
care s-a suit odinioarã Avraam, sã jertfeascã pe fiul sãu Isaac. Pe
vîrful acestui munte s-a clãdit mai tîrziu vestitul templu al lui
Solomon.
În curgerea vremilor, Ierusalimul a trecut prin multe încercãri
ºi pustiiri. Pentru pãcatele poporului ºi ale împãraþilor, Dumnezeu
a ridicat împotriva Ierusalimului pe Nebucadneþar, împãratul
Babilonului, care, venind cu armatã mare, a cuprins Ierusalimul
ºi l-a dãrîmat (2 Împ. 24, 8-20) . Aceasta s-a întîmplat în anul
606 înainte de naºterea lui Hristos. Dupã robia babilonicã de 70
de ani, împãratul Cirus le-a dat voie israelienilor sã se întoarcã iar
în Ierusalim. Sub conducerea lui Ezra, Ierusalimul ºi templul au
fost zidite din nou.
La anul 37 înainte de Hristos, ajungînd pe tronul Iudeii, Irod
cel Mare, acesta rezidi din nou templul lui Solomon ºi întãri
cetatea Ierusalimului. În aceastã rezidire a fost Ierusalimul pe
vremea Mîntuitorului.
În marþea cea mare, Mîntuitorul a profeþit ucenicilor dãrîmarea
Ierusalimului prin urmãtoarele vorbe: Amin, amin zic vouã cã nu
va rãmînea aici nici piatrã pe piatrã care sã nu fie dãrîmatã
(Marcu 13, 1-4). Profeþia Mîntuitorului s-a împlinit întocmai. În
anul 70 dupã Hristos, evreii încercarã sã alunge stãpînirea
romanã. Atunci Titus, împãratul romanilor, cuprinse Ierusalimul
ºi îl trecu prin foc ºi sabie, întocmai ca odinioarã Nebucadneþar.
Sîngele profeþilor ºi al Mîntuitorului se rãzbunase asupra celor
ce-l luaserã asupra lor ºi a copiilor lor.
 Pag. 731

Ierusalimul a mai trecut încã prin multe încercãri. Dupã romani

venirã perºii, ºi dupã perºi veni islamul, credincioºii fanatici ai
lui Mahomed. Prin veacul al unsprezecelea, pe scurtã duratã,
Ierusalimul fu cucerit de cruciaþi. Cãzu apoi iarãºi în mîinile
t u r ci l o r º i ar ab i l o r. P î n ã l a r ãzboiul cel mare, Palestina ºi
Ierusalimul erau în mîinile turcilor. Pelerinajul era împreunat cu
mari primejdii. Însã de la rãzboi încoace a dat Dumnezeu sã
ajungã locurile sfinte iarãºi în mîinile creºtinilor. Palestina ºi
Ierusalimul se aflã azi sub stãpînirea englezilor. Ierusalimul are
azi vreo 80 de mii de locuitori, arabi, evrei ºi creºtini.

Intrãm în Ierusalim...

ªi acum sã ne urmãm mai departe calea spre sfînta cetate.

Automobilele coboarã mai întîi cu noi jos în adîncimea unei vãi,
ºi apoi ne ridicãm spre oraº. Iatã, sîntem în faþa porþilor
Ierusalimului. De jur împrejur, Ierusalimul se vede înconjurat cu
ziduri înalte de cîþiva metri. Casele n-au acoperiº (peste tot în
Orient casele n-au acoperiº înalt ca la noi). Locul acoperiºului îl
þine o boltiturã puþin ridicatã la mijloc, ca acoperiºul unui cuptor
de copt pîine. Acoperiºurile caselor par niºte uriaºe funduri de
cuptoare.
Intrãm în cetate pe o poartã largã ºi ne oprim în piaþa
principalã a oraºului. Ne dãm jos. Un fior îmi strãbate sufletul.
Îmi vin în minte cuvintele psalmistului: Picioarele noastre sînt în
curþile tale, Ierusalime (Psalm 122. 2) .
Mã înfioarã gîndul cã picioarele mele stau pe locul pe unde a
umblat Mîntuitorul. Mã smeresc în inima mea ºi mulþumesc
Domnului de acest dar mare de care m-a învrednicit.
Din piaþã plecãm la fãrtirele pe unde sîntem împãrþiþi. Unii
rãmîn la hotel, iar cei din clasa a treia tragem la o întreprindere
italianã numitã Casa nova. Îndatã ce intrãm mai adînc în oraº dãm
de forma cea veche a Ierusalimului. Strãzile sînt înguste ºi pavate
cu lespezi de piatrã; pe unele locuri abia merg trei oameni alãturi.
Ori încotro te uiþi, tot zid ºi iar zid înalt. Pe aici nu sînt curþi, nici
case singuratice. Toatã strada e un zid. Dar spre deosebire de
altele, zidurile din Ierusalim au în ele ceva sfînt; au în ele un fior
sfînt ce parcã te apleacã sã te rogi la fiecare zid ºi sã sãruþi
fiecare piatrã.
Pe strãzi, oameni ca ºi la Iaffa. Mulþime de arabi se
îngrãmãdesc în jurul nostru ca sã ne vadã. Nu înþelegem ce
grãiesc, dar din felul cum întreabã, înþelegem cã se intereseazã
din care parte a lumii sîntem. Cum între noi erau ºi cîþiva þãrani
bucovineni, în frumosul lor port cu cojoace, sîntem întîi judecaþi
a fi din Rusia, þara care a dat pe vremuri cei mai mulþi pelerini.
Pe urmã însã, strãinii au aflat cã sîntem din România, o þarã poate
nouã pentru ei. Îndatã ce ajung la locul de gãzduire, eu mã apuc
de meseria mea de gazetar. Îmi deschid caietul de însemnãri ºi
notez cu de-amãnuntul toate cele vãzute ºi auzite. Mã simt veºnic
urmãrit de rãspunderea cea mare ce o am faþã de darul de care m-a
învrednicit Dumnezeu ca sã vãd locurile sfinte.
Pag. 732

Mã gîndesc neîncetat cã trebuie sã rãsplãtesc acest dar scriind cu

de-amãnuntul toate cele vãzute ºi simþite la locurile sfinte, ca prin
aceasta sã aduc sufleteºte ºi pe alþii pe urmele Mîntuitorului.
Îmi trebuie înainte de toate o hartã a Ierusalimului. Vreau sã
cercetez cu de-amãnuntul toate locurile din Ierusalim ºi din jur,
ca la rîndul sãu, sã pot lãmuri ºi pe cititorii mei. Un cãlugãr
italian de la casa noastrã de odihnã mã serveºte cu o hartã a
Ierusalimului.
Pentru orientarea cititorilor, înainte de a ieºi prin Ierusalim,
dau ºi aici în carte aceastã hartã, tradusã pe româneºte ºi întregitã
dupã observãrile fãcute în decursul cãlãtoriei.
Îndatã dupã cazarea la locuinþele desemnate, agenþia pe care o
avem la Ierusalim, - dl. Mavromihali - ne împarte un program al
zilelor cît vom sta în Ierusalim ºi jur. Programul e tipãrit în
româneºte cu titlul: Programul românilor închinãtori ºi aratã ca
prim punct vizitarea Sf. Mormînt ºi participarea la Vecernia cea
mare a Sãrbãtorii Înãlþãrii Sfintei Cruci.
Ne gãtim de plecare. I. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, cu o
ceatã dintre pelerini, s-a dus mai întîi la Patriarhia Ortodoxã din
Ierusalim. Au fost întîmpinaþi cu toatã dragostea de prea fericitul
patriarh al Ierusalimului, Damianos, un chip de adevãrat apostol,
bãtrîn de optzeci de ani, dar plin de viaþã ºi rîvnã evanghelicã.
S-au schimbat ºi cîteva scurte vorbiri.
Mitropolitul Nicolae spune, între altele, cã ne-a adus la
Ierusalim sufletul unui popor întreg. Alãturi de noi a venit - cu
sufletul - poporul întreg, sã se închine ºi sã mulþumeascã pentru
toate cîte ne-a fãcut nouã Domnul.
Admirãm figura mãreaþã a prea fericitului patriarh Damianos.
Este un adevãrat patriarh din Biblie pe care Bunul Dumnezeu l-a
învrednicit cu peste optzeci de ani.
Cînd îl vezi întîia datã, gîndul þi se duce îndatã la vremile
biblice, la vremile patriarhilor biblici. Patriarhul Damianos pare
un patriarh, un apostol rãmas din acele vremuri. Ne gãtim de
plecare, dãm mai încolo o hartã cu Ierusalimul ºi locurile sfinte.
Fãrã aceastã hartã de orientare nu puteam scrie nici despre
Biserica Sf. Mormînt.

O hartã a Ierusalimului

Ierusalimul - precum aratã harta - are trei cartiere: cartierul

creºtin, cartierul musulman (arab) ºi cartierul evreu. Ierusalimul
e înconjurat ºi azi cu zid de cetate, rãmas din vechile ziduri ale
cetãþii Ierusalimului (pe hartã acest zid se vede tras cu o linie
neagrã groasã). Cetatea are ºi azi ºapte porþi. În stînga se vede
poarta Iaffa, sus e poarta Damascului ºi a lui Irod, la dreapta e
poarta martirului ªtefan, mai jos e poarta de aur, pe aceastã poartã
a intrat Mîntuitorul în Duminica Floriilor. Azi aceastã poartã e
închisã cu zid. În partea de jos mai sînt încã douã porþi: poarta
Sionului ºi poarta dublã. Zidurile vechiului Ierusalim erau înspre
sud mai în jos de cum sînt azi, iar în partea nordicã erau ceva mai
bãgate în oraº.
 Pag. 733

Prin asta se explicã faptul cã G o l g ota se aflã azi înãuntrul

zidurilor Ierusalimului, cu toate cã Evangheliile spun cã Golgota
a fost afarã din cetate. S-a constatat cã pe vremea Mîntuitorului
zidurile cetãþii dinspre nord erau mai bãgate în oraº ºi astfel
Golgota cãdea pe atunci afarã din cetate. Pe locul unde se vede
scris: Via Dolorosa, Drumul Crucii, e o stradã ce suie în sus spre
Golgota. Acesta e drumul Crucii, drumul durerilor, drumul
mîntuirii noastre sufleteºti pe care Isus a suit spre Golgota,
ducînd pe umeri Crucea cea grea a rãstignirii.
Dinspre sud ºi rãsãrit, Ierusalimul e înconjurat de douã vãi
adînci: Valea Hinom ºi Valea Chedron sau Valea lui Iosafat. Apã

însã nu este în ele decît pe timpul ploilor. Înconjurat fiind de

toate pãrþile cu ziduri, Ierusalimul e ºi în privinþa aceasta unic în
felul lui. El e un oraº ce nu se mai poate lãþi, ca alte oraºe. Toatã
viaþa ºi întinderea lui e strînsã între zidurile cetãþii. Înãuntrul
cetãþii fiecare palmã de loc e cuceritã ºi folositã.
Pe hartã sînt notate locurile mai însemnate. Vom vorbi pe larg
despre ele la vremea lor.
Pag. 734

Spre Biserica Sfîntului Mormînt...

ªi acum, dupã oprirea cu hãrþile cunoaºterii Ierusalimului, sã

urmãm calea sfintei cãlãtorii. În curtea patriarhiei ne strîngem în
cortegiu de procesiune pentru a pleca spre Biserica Sfîntului
Mormînt. În fruntea cortegiului se aºeazã prea fericitul patriarh
ºi Î. P. S. Sa, mitropolitul nostru. Pornim cãtre Golgota spre Sf.
Mormînt, cîntînd Sfinte Dumnezeule, Crucii Tale ne închinãm,
Hristoase... Clopotele Bisericii Sfîntului Mormînt umplu sfînta
cetate cu glasul lor puternic, duios, plîngãt o r. Trãim clipe
neuitate, clipe pe care niciodatã nu le vom mai simþi în viaþa
noastrã. Înaintãm cîntînd cu capetele aplecate, apãsaþi parcã de
mãreþia clipelor ce le trãim. Strãbatem uliþe înguste, pline cu
dughene încãrcate de lumînãri, tãmîie, icoane ºi alte lucruri ce le
cautã pelerinii.
 Pag. 735

Lucrãtorii îºi lasã lucrul, comercianþii îºi pãrãsesc prãvãliile;

toatã lumea iese afarã sã vadã cortegiul nostru înaintînd spre
Golgota.

În faþa Bisericii Sfîntului Mormînt

Coborîm pe o stradã, cotim puþin la dreapta ºi iatã, în faþa

noastrã avem locul cel mai sfînt ºi cel mai scump din aceastã
lume: locul unde s-a petrecut Jertfa cea mare ºi sfîntã a mîntuirii
noastre prin Sîngele Mîntuitorului.
În faþa noastrã avem o clãdire mare ºi puternicã. Parcã-i o
cetate uriaºã. E Biserica Sfîntului Mormînt.
Mã voi opri puþin aici ca sã dau unele lãmuriri despre Biserica
Sfîntului Mormînt. Am la mine o carte ºi o hartã din care am
cercetat ºi am studiat înainte Biserica Sfîntului Mormînt.
Sã nu creadã cineva cã Biserica Sfîntului Mormînt e o bisericã
aºa ca oricare alta, în care poþi repede intra ºi ieºi. Aceastã
bisericã se cheamã numai bisericã, dar de fapt e o cetate întreagã
cu zeci de încãperi, zidite unele deasupra, altele dedesubt ºi altele
pe de laturi. Îþi trebuie o zi întreagã sã le cercetezi pe toate. Pe
lîngã asta îþi trebuie sã cunoºti ºi viaþa Mîntuitorului ºi
Evangheliile, ca sã înþelegi felul cum sînt aºezate diferitele locuri
ºi altare. Pe dinafarã ºi pe dinãuntru sînt sãpate o mulþime de uºi
ºi încãperi. Abia pe urmã observi cã întreaga Bisericã e clãditã
într-o stîncã mare, în stînca Golgotei. Zeci de încãperi ºi de
adîncituri sînt sãpate în aceastã stîncã a mîntuirii noastre. Se pare
ca ºi cînd omul mînat de setea mîntuirii s-a afundat în stînca
Golgotei, cãutînd dupã izvorul vieþii.
Pentru o mai bunã orientare a cititorilor, înainte de a merge
mai departe ºi a intra în Biserica Sfîntului Mormînt, dãm mai jos
un plan al acestei biserici. În acest plan se vede harta încãperilor
ºi locurilor ce se aflã în bisericã.
În fotografia de dinainte se vede faþada Sfintei Biserici.
Pag. 736

O hartã cu planul Bisericii Sfîntului Mormînt

Precum spuneam, Biserica Sfîntului Mormînt e o adevãratã

cetate cu nenumãrate încãperi. Pentru ca sã poþi lua în seamã tot
ce cuprinde, îþi trebuie o cãlãuzã bunã ºi priceputã (ºi trebuie sã
cunoºti ºi viaþa Mîntuitorului). Eu am la mine o carte ºi o hartã
pe care mi le-a dat cãlugãrul de la Casa Nova. Aceastã carte îmi
spune cu de-amãnuntul cum e împãrþitã Sfînta Bisericã. Voi spune
ºi cititorilor mei acest lucru, ca sã se poatã lãmuri cît mai bine.

Iatã ce îmi spune harta cã voi vedea în Biserica Sfîntului

Mormînt.
Intrarea în bisericã e printr-o stradã îngustã însemnatã cu litera
“A”. Pe acolo cobori în curtea bisericii care e însemnatã cu
sãgeata N-S. Intrarea e printre numerele 12 ºi 13. Îndatã la
i n t r a r e , l a n r. 1 3 , e p i a t r a u n g e r i i , l o c u l u n d e a f o s t u n s
Mîntuitorul cu mir înainte de înmormîntare. De aici se desface un
coridor umblãtor în dreapta ºi stînga. Apucînd spre stînga, la nr.
15 e locul unde a leºinat Sfînta Fecioarã vãzînd moartea Fiului
s ãu . Î n ai n t î n d ma i î n ã u n t r u , p r i n t r e n i º t e c o l u mn e u r i a º e
(însemnate cu puncte negre pãtrate), dai într-o încãpere mare ºi
rotundã înconjuratã de jur împrejur de columne uriaºe (punctele
negre pãtrate). În mijlocul acestui loc, la nr. 15 ºi 16 e capela Sf.
Mormînt în care se aflã Mormîntul Domnului. Faþã în faþã cu
capela Sf. Mormînt, la nr. 29, 30, 31 ºi 32 e catedrala ortodoxã
greceascã. De jur împrejur aceastã catedralã e înconjuratã cu un
coridor rotund ºi umblãtor.
 Pag. 737

Toate încãperile sînt tãiate ºi sãpate în stîncã, pentru cã aici a

fost dealul de stîncã al Golgotei. La nr. 18 e capela copþilor (o
sectã a vechilor creºtini), la nr. 20 sînt odãi tãiate în stînci, la nr.
27 e capela franciscanilor (catolici), la nr. 28 e mînãstirea
latinilor, la nr. 34 e locul unde a fost închis Mîntuitorul, la nr. 35
e capela sf. Longhin, soldatul care a împuns coasta Mîntuitorului,
la nr. 36 e capela încoronãrii cu spini. Mergînd înainte, între nr.
38 ºi 42 sînt niºte trepte, patrusprezece la numãr, ajungi la capela
nr. 43. Aici e locul unde a fost Golgota ºi a fost rãstignit Domnul
ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. La nr. 6 e capela celor ºapte
dureri. Între nr. 36 ºi 37 sînt iarãºi niºte trepte (în formã de
linioare). Coborînd aceste trepte (peste 40), la nr. 38, 39, 40 ºi 41
e capela aflãrii Sfintei Cruci. În amintirea împãrãtesei Sf. Elena,
care a sãpat în acest loc ºi a aflat Sfînta Cruce, e ziditã aici o
capelã ºi un altar. La nr. 2 e mînãstirea lui Avraam, ziditã pe
stînca unde a voit sã jertfeascã Avraam pe fiul sãu Isaac. La nr.
11 e capela celor 40 de martiri. În celelalte încãperi sînt mînãstiri,
capele, etc.

Ceva din istoria Bisericii Sfîntului Mormînt

Istoria acestei biserici pe scurt e aceasta: Creºtinii cei dintîi au

þinut în mare cinste locul unde a pãtimit, S-a îngropat ºi a Înviat
Mîntuitorul. În acest loc se fãceau rugãciuni. Însã la anul 70 dupã
Hristos, Ierusalimul fu ajuns de profeþia Mîntuitorului cã va fi
dãrîmat ºi nimicit. Împãratul roman Titus, cucerise Ierusalimul,
îl aprinse ºi îl nimici. Creºtinii scãparã fugind peste Iordan. Dar
nimicirea ajunse ºi locul unde era Golgota ºi Mormîntul
Domnului.
Pentru creºtini urmeazã zile grele. Romanii începurã a
persecuta creºtinismul. Ca sã slãbeascã amintirea creºtinilor
despre Isus Hristos, romanii ridicarã pe locul Golgotei ºi al Sf.
Mormînt niºte temple idolilor lor. Dar prin aceasta ajunserã
tocmai la rezultatul contrar aºteptãrilor lor. Templele pãgîne
atraserã ºi mai mult privirea creºtinilor asupra locului unde a fost
Golgota, ºi acest loc se întipãri ºi mai bine în mintea lor.
Venind mai tîrziu la putere împãratul creºtin Constantin cel
Mare, acesta dete ordin sã se dãrîme templele idoleºti zidite pe
locul Golgotei. Sosi în acest scop la Ierusalim însãºi împãrãteasa
Elena, mama împãratului. Împãrãteasa Elena aduse cu sine ºi
ostaºi de lucru ºi începu lucrãrile sub vederea ºi controlul ei.
Dãrîmîndu-se templele pãgîne, se aflarã sub ele, pãstrate prin
minune, neatinse, Golgota, Mormîntul Mîntuitorului ºi crucile
rãstignirii.
Împãratul Constantin cel Mare clãdi pe acest loc o bisericã
uriaºã, mãreaþã, ce întrecea în mãrime ºi frumuseþe toate bisericile
din acele vremuri. Zece ani þinurã lucrãrile acestei biserici.
Biserica avea cinci foiºoare de o frumuseþe neîntrecutã,
împodobite cu podoabe nepreþuite. Mormîntul era în foiºorul din
mijlocul bisericii ºi deasupra lui era uriaºa cupolã a bisericii.
Pag. 738

Dar cu acest prilej s-a fãcut ºi o greºealã. Pentru reuºita

planului bisericii s-a tãiat vîrful Golgotei ºi s-au mai schimbat
întrucîtva locurile sfinte.
Biserica ziditã de Constantin cel Mare a trecut prin multe
încercãri. La anul 604 perºii dãrîmarã mãreaþa bisericã. La anul
629 se zidirã pe locul ei trei capele: capela Sf. Mormînt, capela
Golgota ºi capela Aflãrii Sfintei Cruci. La clãdirea acestei capele
se folosi în mare parte materialul din ruinele bisericii zidite de
Constantin cel Mare. La anul 1099 cruciaþii cuprinseserã cele trei
capele sub acoperiºul unei singure biserici uriaºe. În forma
aceasta se pãstreazã pînã în ziua de azi. Nu s-au mai fãcut decît
unele reparaþii. În mare parte materialul bisericii e din vechea
bisericã clãditã de Constantin cel Mare.
În faþa acestui sfînt locaº ajungem noi, pelerinii, în dupã
amiaza sîmbetei de 26 septembrie. Pe aici e tot calendarul vechi
(13 septembrie) ºi ne grãbim sã intrãm în Vecernia Praznicului
Înãlþãrii Sfintei Cruci. Coborîm din stradã pe niºte trepte de
piatrã, tocite de urmele milioanelor de închinãtori care le-au
cãlcat. Notez aici cã prin faþa Bisericii Sfîntului Mormînt trece o
stradã. Orice creºtin ce trece pe aceastã stradã îºi descoperã capul,
se opreºte puþin ºi rosteºte o scurtã rugãciune. Unii ºi
îngenuncheazã.
O mulþime de cerºetori sprijinesc zidurile, cerºind milã. Jos în
curtea din faþa bisericii stau pe de lãturi negustori cu cruciuliþe,
lumînãri, tãmîie, icoane ºi alte lucruri ce le aºteaptã pelerinii.
O uºã deschisã larg ne aºteaptã sã intrãm în Sfînta Bisericã.

Intrãm în Biserica Sfîntului Mormînt

ªi acum, dupã aceastã oprire de lãmurire, sã intrãm în Sfînta

Bisericã.
Ne apropiem cu fricã ºi cutremur de uºa Sfîntului Locaº. Toþi
avem capetele aplecate ºi inima noastrã tremurã de fiorul locului
pe care pãºim. Trecem printr-un mic pridvor. Deodatã în faþa
noastrã apare un loc împodobit de jur împrejur cu sfeºnice ºi
lumînãri uriaºe. Înãuntru e o lespede de marmurã roºie, iar
deasupra atîrnã ºi ard candele în diferite culori. Sus, în faþã, pe un
perete, o icoanã mare aratã înfãºurarea Mîntuitorului în giulgiuri
curate dupã luarea de pe Cruce. Ni se spune cã aceasta e piatra
ungerii, locul unde Iosif cu Nicodim ºi mironosiþele au uns cu mir
pe Mîntuitorul coborît de pe Crucea Golgotei. Ca loviþi fãrã de
veste, genunchii noºtri se apleacã ºi ochii ni se umplu de lacrimi;
ne apropiem sã sãrutãm piatra sfîntã. O, ce fior sfînt am simþit în
acest loc! Aplecat pe marmora roºie buzele mele pãreau cã ating
Sîngele Mîntuitorului, ºi de sus din icoanã pãrea cã aud tînguirea
Preacuratei.
Dãm alãturat fotografia acestui loc sfînt.
 Pag. 739

În Biserica Sfîntului Mormînt

Ne ridicãm sã mergem înainte. Înaintãm printr-un coridor

luminat de lumina candelelor ºi lumînãrilor. În faþa noastrã
deodatã, iatã, se iveºte mijlocul Bisericii Sfîntului Mormînt. Un
spaþiu larg, rotund, înconjurat de jur împrejur cu stîlpi uriaºi ce
se pierd în înãlþimi uriaºe. Deasupra, la mijloc, se ridicã o cupolã
la o înãlþime uriaºã. Veºnicia parcã stã acolo sus, deasupra
capului nostru. În mijlocul bisericii, iatã, altarul Sfîntului
Mormînt, avînd în faþã, la intrare, sfeºnice, lumînãri uriaºe ºi
candele de aur, de argint, în fel de fel de culori. De jur împrejurul
bisericii, capele, altare, uºi ºi încãperi tainice tãiate în zidurile de
stîncã ale bisericii.
Mã uit prin bisericã. Ce priveliºte neuitatã! Oameni din fel de
fel de þãri ºi neamuri se roagã, plîng, suspinã ºi sãrutã locurile
sfinte. Alãturi de noi românii, stau arabi veniþi de prin pustiurile
Arabiei, negri veniþi de pe undeva din Africa, armeni veniþi din
Armenia, etc. Pe toþi ne-a strîns aici Acelaºi Mîntuitor. Înfrãþirea
popoarelor prin Evanghelie nicãieri nu se poate vedea aºa de
minunat ca în Biserica Sfîntului Mormînt.
Lîngã mine stã un sãtean din Bucovina, în frumosu-i port
naþional. Un arab venit de undeva de departe din pustiurile Asiei
se uitã mai întîi cu mirare la românul nostru ºi apoi se apleacã ºi
el în genunchi sã se roage. Doi oameni veniþi din douã continente,
iatã-i îngenuncheaþ i ca niºte fraþi în Acelaºi Mîntuitor. O,
binecuvîntatã Evanghelie a lui Hristos! Binecuvîntate sînt roadele
tale ºi binecuvîntatã va fi lumea, cînd toþi oamenii vor cunoaºte
cu adevãrat pe Mîntuitorul ºi se vor întîlni în El ca niºte fraþi
adevãraþi.
Dar în Biserica din Ierusalim se întîlnesc în Mîntuitorul nu
numai oameni din þãri ºi neamuri diferite, ci se întîlnesc ºi
diferite confesiuni. De jur împrejurul Sfîntului Mormînt toate
confesiunile îºi au altarele ºi capelele lor. În cea mai frumoasã
bisericã din faþa Sfîntului Mormînt slujesc ortodocºii, dincolo se
roagã armenii, în altã parte cîntã copþii, mai încolo e capela
catolicilor.
Aºa a vrut Dumnezeu ca în acest loc sã se întîlneascã toate
neamurile ºi toate confesiunile din lume, atrase de Golgota ºi de
Mormîntul Mîntuitorului. În toatã vremea, zi ºi noapte, acest loc
rãsunã de slujbe, de cîntãri religioase, de rugãciuni, de plînsete ºi
plîngere. Suspinul º i g r ai u l omenirii întregi parcã se aude
neîncetat în acest loc sfînt.
Dar fiorul cel mai mare ce l-am simþit intrînd mai întîi în
Biserica Sfîntului Mormînt nu sînt aceste lucruri vãzute (le-am
spus pe acestea mai întîi, ca cititorii sã-ºi facã o idee despre
interiorul bisericii). Fiorul cel dintîi ºi cel mai mare l-am simþit
în mine, în sufletul meu. Nu ºtiu alþii ce au simþit mai întîi cînd
au intrat în Biserica Sfîntului Mormînt (fiecare simte altcum ºi
altfel ) . E u am s i mþ i t î n ai n t e d e t oate lipsa unei descãrcãri
sufleteºti. În sufletul meu parcã aveam o greutate pe care n-o mai
puteam purta; simþeam o greutate ce mã dobora în genunchi.
Pag. 740

Sã mã retrag undeva, sã fiu o clipã singur, asta era dorinþa

sufletului meu. Mi se pãrea cã prea repede am venit aici, îmi
trebuia rãgaz sufletesc, îmi trebuia o descãrcare a inimii. M-am
retras în dosul unei columne ºi, cãzînd în genunchi, am început sã
plîng...
Cînd m-am ridicat din aceastã rugãciune plinã de fior, pelerinii
începuserã sã sãrute Sfîntul Mormînt. Pînã sã vinã ºi rîndul meu,
pentru orientarea cititorilor voi da mai încolo o descriere a locului
unde se aflã Sfîntul Mormînt.
 Pag. 741

Voi scrie amãnunþit despre tot ce am vãzut ºi am simþit stînd

pe locul unde a fost odinioarã Golgota ºi Mormîntul
Mîntuitorului. Voi descrie tot ce am vãzut în Biserica Sfîntului
Mormînt în legãturã cu Golgota, cu Patimile, moartea ºi Învierea
Mîntuitorului, rãmînînd sã vorbesc la sfîrºit ºi despre alte locuri
ce mai sînt în Sfînta Bisericã.

Iatã Sfîntul Mormînt...

Pag. 742
 Pag. 743

Precum am amintit mai înainte, Biserica Sfîntului Mormînt e

ziditã pe locul unde a fost rãstignit ºi îngropat Mîntuitorul. Locul
unde a fost Mormîntul Mîntuitorului e în mijlocul bisericii.
Acesta e locul despre care spun Evangheliile cã Iosif cu Nicodim
ºi mironosiþele au luat Corpul lui Isus de pe Cruce ºi,
înfãºurîndu-l în pînzã curatã, L-au pus în mormînt nou, sãpat în
piatrã (Matei 27, 59-61) . Acesta e locul unde L-au strãjuit pe
Isus în noaptea Învierii. Aici e locul unde un înger, ca o luminã
de fulger, s-a arãtat mironosiþelor ºi le-a vestit Învierea
(Matei 28, 2-3) . Acest preasfînt loc ce s-a fãcut izvorul vieþii
ºi învierii noastre e cuprins în altarul (capela) a cãrui fotografie
o dãm mai jos. În aceastã capelã se aflã Mormîntul Mîntuitorului.
De jur împrejurul capelei este loc umblãtor prin bisericã. Ca sã
poþi vedea ºi sãruta Sfîntul Mormînt trebuie sã intri în capelã.
Pag. 744

Pe dinafarã capela este împodobitã cu candele, sfeºnice ºi fel

de fel de scumpeturi ºi podoabe. În fotografie se vede faþa ºi
intrarea capelei Sfîntului Mormînt. Sfeºnice uriaºe, înalte de metri
întregi ºi nenumãrate candele de aur ºi argint, în toate culorile ard
neîncetat în faþa acestei intrãri. Deasupra, la mijloc, e o icoanã
mare, înfãþiºînd Învierea Mîntuitorului.

ªi acum, iatã, soseºte ºi rîndul meu sã intru în altarul Sfîntului

Mormînt. Vino, dragã suflete cititor, vino ºi intrã ºi tu cu mine în
locul cel mai sfînt unde Mîntuitorul S-a fãcut Izvorul vieþii ºi
învierii noastre! Pãºesc înainte cuprins de fior sufletesc. Intrînd
înãuntru, observ cã în aceastã capelã se aflã douã încãperi. Cea
dintîi, în care am intrat, e ceva mai mãriºoarã. Încap în ea cam
10-15 persoane. În mijlocul ei e o masã rotundã de marmurã,
acoperitã cu scumpeturi ºi lucruri sfinte. Acesta e locul unde
îngerul a vestit Învierea Domnului. Acesta e locul despre care
spun Evangheliile cã îngerul Domnului, pogorîndu-se din cer,
prãvãli piatra ºi stãtu deasupra ei, ºi era înfãþiºarea lui ca lumina
de fulger ºi îmbrãcãmintea albã ca zãpada. Strãjerii se
cutremurarã de spaima lui ºi cãzurã ca morþi. Aici a vestit îngerul
Învierea Domnului mironosiþelor cuprinse de fricã ºi de bucurie
mare (Matei 28) .
În masa din mijloc e o parte din piatra pe care a prãvãlit-o
îngerul Domnului. E îmbrãcatã în marmurã scumpã. Locul acesta
se cheamã ºi Piatra îngerului. Pe aceastã piatrã se face ºi slujbã,
ca pe o sfîntã masã de altar.
Pentru o mai bunã orientare a cititorilor, dãm mai jos
fotografia în care se vede înãuntrul capelei Sfîntului Mormînt. În
faþã se vede încãperea primã unde, la mijloc, e masa cu Piatra
îngerului. Un pelerin e tocmai în acest loc ºi îºi aºteaptã intrarea
la Sfîntul Mormînt. În cealaltã, a doua încãpere, în fund, se vede
S f î n t u l M o r mî n t î n f aþ a c ã r u i a d o i p e l e r i n i t o c m a i î º i f ac
închinarea.
Mã simt cuprins de fior sufletesc pe locul unde îngerul a vestit
Învierea. De fricã ºi de bucurie mare spun Evangheliile cã erau
cuprinse mironosiþele cînd îngerul Domnului le-a vestit Învierea.
Aceeaºi fricã ºi bucurie o simt parcã ºi în sufletul meu. E ceva în
acest loc ce te porneºte sã plîngi cu toate suspinurile inimii tale,
dar alãturi de aceasta e ºi ceva ce-þi ºterge lacrimile, ce te mîngîie
ºi îþi strigã: Nu plîngeþi, cã Fiul a Înviat, iertarea ºi viaþa din
groapã au rãsãrit. E ceva în acest loc ce parcã te opreºte sã mergi
înainte, zicîndu-þi: Suflete, opreºte-te, cãci ºi tu L-ai rãstignit ºi
L-ai îngropat pe Mîntuitorul cu ticãloºiile tale... Însã odatã cu
acest cutremur de mustrare, deodatã parcã se aude ºi glasul Lui:
Veniþi la Mine toþi cei osteniþi... veniþi cei pãcãtoºi... veniþi de
luaþi iertare ºi viaþã... veniþi, cãci Eu sînt Învierea ºi Viaþa. Cine
crede în Mine, chiar dacã ar fi murit, va trãi.... (Ioan 11, 25) .
 Pag. 745

ªi acum, iatã, stau gata de intrare în cealaltã încãpere unde e

Mormîntul Mîntuitorului. Trebuie sã trecem pe acolo printr-o
deschizãturã micã ºi joasã. Poþi intra numai aplecat. Înãuntru nu
încap decît trei persoane odatã. Mã aplec ºi intru. Este aceasta ºi
o aplecare sufleteascã din care nu te mai poþi ridica. În clipa
urmãtoare cad doborît în genunchi lîngã lespedea de marmurã în
care e îmbrãcat Mormîntul Mîntuitorului.
E greu sã spui cu vorba sau în scris ceea ce simþi cînd te
apropii de Mormîntul Mîntuitorului. Oricît meºteºug ai avea ºi ai
pune în pana de scris, nu poþi sã spui tot ceea ce simþi cînd ajungi
în faþa Sfîntului Mormînt. Înainte de a intra în altarul Sfîntului
Mormînt, de afarã plãnuisem o rugãciune frumoasã pe care sã o
rostesc cînd voi ajunge înãuntru în faþa Sfîntului Mormînt. Însã
cî n d am aj u n s î n ãu n t r u n - am mai p u t u t g r ãi n i mi c. Î n f aþ a
Sfîntului Mormînt deodatã tace ºi amuþeºte tot ce e lut ºi trecãtor
în om. Pe o clipã ºi graiul omului se închide. Numai inima
singurã vorbeºte înainte ºi ochii slobod toate lacrimile.
Aplecat lîngã marmora unde a fost Mormîntul Mîntuitorului mi
se pãrea cã a rãmas afarã trupul meu cel pãtimaº. În lumina ce se
revãrsa peste mine din toate pãrþile, din candele ºi sfeºnice de aur
ºi de argint mi se pãrea cã se topeºte lutul de pe mine, mi se pãrea
cã se topeºte în mine tot ce este otravã ºi patimã rea. Simþeam
cum moare în mine omul cel lumesc, firea cea lumeascã ºi rãmîne
numai omul cel duhovnicesc, firea cea nouã. Aplecat lîngã
Mormîntul Mîntuitorului mi se pãrea cã s-a topit de pe mine lutul
cu toate patimile lui ºi încep sã fiu legat cu veºnicia, cu viaþa cea
de dincolo de mormînt. Ca nicãieri într-alt loc, lîngã Mormîntul
Mîntuitorului simþi veºnicia, simþi trecerea de pe pãmînt la cer ºi
din moarte la viaþã. În lumina candelelor de aur, în lumina ce se
revarsã printr-o deschizãturã de sus, din înãlþimea cerului, te simþi
transportat într-o altã lume, te simþi dintr-o datã iertat ºi uºurat de
toate ticãloºiile, de toate patimile acestei vieþi. Te simþi un
supraom, un om duhovnicesc, te simþi trecut de jumãtate într-o
altã lume, sufleteascã, spiritualã. În faþa Sfîntului Mormînt simþi
cum deodatã þi se deschide toatã inima ºi toatã fiinþa sã ia luminã,
aºa cum o floare se deschide dimineaþa în faþa soarelui sã ia
luminã ºi cãldurã.
Iatã buzele mele ating marmora în care e îmbrãcat Sfîntul
Mormînt. Un fior sufletesc îmi cutremurã toatã fiinþa. Mi se pare
ca ºi cînd inima mea ºi viaþa mea s-au pus în legãturã cu focul, cu
lumina, cu un izvor din care iese o nespus de dulce iertare,
bunãtate, viaþã ºi luminã. Simt cum mi se umple sufletul de viaþã,
de luminã, de bunãtate, de iubire ºi iertare. Îmi vine parcã zile
întregi sã stau mereu aºa alipit cu buzele de acest izvor de viaþã
ºi luminã sufleteascã...
Cînd mi-am ridicat buzele de pe marmora sfîntã, am simþit cã
mi se deschide ºi graiul ºi am început sã mã rog aºa:
Isuse, Scumpul meu Mîntuitor, Îþi mulþumesc cã ai murit, Te-ai
îngropat ºi ai Înviat pentru mine, pentru pãcatele mele, pentru
iertarea mea ºi învierea mea la o viaþã nouã.
Pag. 746

Isuse, Mîntuitorul meu Cel Bun! Tu Singur cunoºti viaþa mea,

Tu Singur cunoºti frãmîntãrile mele ºi trecutul meu. Tu Singur
ºtii cã pãcatul deschisese în faþa mea un mormînt de pieire
trupeascã ºi sufleteascã. Eram judecat sã mor în pãcatele mele, sã
fiu azi un mormînt acoperit cu iarba uitãrii. Tu m-ai scãpat, Isuse,
Mîntuitorul meu Cel Scump. Mormîntul Tãu a închis mormîntul
meu, moartea Ta a omorît moartea mea, Învierea Ta s-a fãcut
viaþa mea. Viaþa mea e viaþa Ta ºi trebuie sã fie întreagã a Ta.
Trãiesc prin Tine, prin darul morþii ºi Învierii Tale... Mã cutremur
aici în faþa locului de unde a ieºit iertarea ºi viaþa mea. Mã
cutremur gîndindu-mã cã nu trãiesc încã deplin pentru Tine,
numai pentru Tine ºi lucrul Tãu... mai este încã în mine otravã ce
nu s-a topit... rîul vieþii mele încã nu curge întreg spre Tine...
omul cel vechi încã n-a murit cu totul în mine... mã aplec aici la
izvorul învierii ºi vieþii, ca sã iau dar de înviere deplinã la o viaþã
nouã, ca sã se topeascã în lumina Învierii Tale toatã otrava ce mai
este în mine din omul cel vechi... ca sã mã fac un om nou, o
fãpturã nouã.
Aici în lumina Învierii Tale îmi deschid larg toatã inima ºi
toatã fiinþa mea, ca sã iau luminã din lumina Ta, viaþã din viaþa
Ta, înviere din Sfîntã Învierea Ta...
Mã opresc aici cu rugãciunea mea personalã. Fiecare se roagã
în felul lui. În faþa Sfîntului Mormînt fiecare îºi aduce ºi îºi pune
toatã v iaþa sa, tot trecutul sãu, toate durerile, necazurile ºi
pãsurile lui sufleteºti. Fiecare îºi are scumpii lui, vii ºi morþi, pe
car e î i p o men eº t e º i p en t r u car e s e r o ag ã î n f aþ a Sfîntulu i
Mormînt.

O rugãciune pentru cei din Oastea Domnului

La mormîntul Mîntuitorului am mers cu lumînãri pe care sã le

aprind ºi pentru cei din Oastea Domnului ºi pentru cititorii foii
Lumina Satelor. Dupã ce am isprãvit cu rugãciunea mea personalã
am început sã mã rog ºi pentru dînºii, zicînd:
Eu mã rog Þie, Mîntuitorul meu, nu numai pentru mine, ci ºi
pentru acei pe care i-ai trezit prin mine din somnul pãcatelor... mã
rog pentru cei care s-au hotãrît sã iese din ticãloºia patimilor rele
ºi sã înceapã o viaþã nouã cu Tine... mã rog pentru cei care s-au
strîns la luptã în Oastea Ta contra pãcatelor... Mîntuitorule
Doamne, noi sîntem niºte fiinþe slabe ºi neputincioase. Fãrã de
Tine noi nu putem face nimic. Fãrã de Tine nu ne putem ridica
din ticãloºie ºi nu putem învia la o viaþã nouã. Înviazã-ne Tu,
Doamne, cu viaþa ºi Învierea Ta, lumineazã-ne cu lumina Ta,
întãreºte-ne cu darul Tãu, du-ne la biruinþã cu puterea Ta...
Aprind aceste lumînãri în numele lor, ca ºi în sufletul lor sã se
aprindã luminã din lumina Ta, viaþã din viaþa Ta, dar din darul
Tãu. Aprind aces t e lumînãri, sã se lumineze cãrãrile lor ºi
gîndurile lor, sã umble ca fiii luminii în lumina Evangheliei
Tale... Aprind aceste lumînãri ºi pentru cei care citesc cu rîvnã de
mîntuire sufleteascã învãþãturile din foaia Lumina Satelor, unde
Tu , M î n t u i t o r u l e , m - a i p u s s ã p r e d i c E v a n g h e l i a . F i e c a
Evanghelia Ta pe toþi sã-i învieze din moartea pãcatelor ºi la o
viaþã nouã sã-i aducã...
 Pag. 747

Cum e locul Sfîntului Mormînt?

ªi acum trebuie sã mã ridic, sã ies din acest loc sfînt, cãci vine
rîndul altora sã intre. Sãrut încã o datã piatra sfîntã cu gîndul sã
vin ºi mîine sã mã rog. Înainte de a ieºi, mã uit mai atent sã pot
spune la vremea sa cititorilor mei ce înfãþiºare are acest sfînt loc
ºi Mormîntul Mîntuitorului. Pereþii sfîntului locaº sînt cãptuºiþi
peste tot cu marmurã albastrã. Pereþii ºi stîlpii de marmurã se
ridicã sus la o uriaºã înãlþime de unde, printr-o deschizãturã
înfundatã cu ochi rotunzi de fereastrã, strãbate în chip minunat ºi
lumina soarelui de sus. Locul ºi stînca unde a fost Mormîntul
Mîntuitorului e în dreapta încãperii, spre rãsãrit ºi îmbrãcat peste
tot cu marmurã lucie, albastrã. Aceastã lespede de marmurã e
lungã de ºase picioare, latã de trei ºi adîncã de douã picioare
(vezi fotografia).
Deasupra Mormîntului ard neîncetat cincisprezece candele de
aur, precum ºi o mulþime de lumînãri puse în sfeºnice de aur ºi
argint. Tãmîie ºi smirnã finã împrãºtie neîncetat miros de bunã
mireasmã. O maramã de mãtase roºie, cusutã în chip minunat cu
fire de aur ºi argint, atîrnã deasupra Sf. Mormînt. Flori naturale
sînt puse zi de zi în vase de aur ºi de argint. Sus, în faþa Sfîntului
Mormînt, sînt trei icoane mari înfãþiºînd Învierea Domnului.
Într-un loc lespedea de marmurã ce îmbracã Sfîntul Mormînt
e crãpatã. În legãturã cu aceasta cãlugãrii spun cã în vremile mai
de demult s-a aflat un arab încreºtinat care a început a tãgãdui
Învierea Domnului. Atunci un vestitor al Evangheliei i-a fãcut o
propunere: sã doarmã amîndoi o noapte în Biserica Sfîntului
Mormînt ºi de nu se va ivi nici o arãtare, arabul sã rãmînã în
credinþa lui. Noaptea s-a fãcut un mare cutremur în capela
Sfîntului Mormînt ºi lespedea s-a crãpat. Arabul a cãzut, ca ºi
strãjerii din noaptea Învierii Domnului, cu faþa la pãmînt ºi s-a
umplut de credinþa Învierii.

Începe Vecernia

Pe cînd am ieºit din capela Sfîntului Mormînt se începuse

Vecernia Praznicului Înãlþãrii Sfintei Cruci.
Intrãm în biserica ortodoxã greacã ce se aflã în faþa Sf.
Mormînt. E cea mai încãpãtoare ºi cea mai frumoasã bisericã din
întreg edificiul Sf. Mormînt. E încãrcatã de podoabe, aurãrii ºi
scumpeturi dãruite cele mai multe de mulþimea pelerinilor
ortodocºi veniþi de prin Rusia. Un policandru uriaº cu sute de
braþe aurite stã în mijlocul bisericii. La dreapta se ridicã tronul
înalt ºi mãreþ în care ºade patriarhul ortodox, Damianos, un bãtrîn
impunãtor de peste optzeci de ani, cu o barbã mare ºi albã, pare
un apostol rãmas din vremile de demult. Vecernia începuse. Cîntã
frumos douã strane de preoþi ºi cãlugãri, amestecaþi cu glasuri de
copii. Slujba ºi glasurile merg întocmai ca la noi.
Pag. 748

Deodatã o toacã de argint începe de undeva de sus sã rãsune.

Plin de tînguire ºi înfiorare religioasã e oriunde glasul toacei de
metal. Aici însã glasul acestei toace are atîta înfiorare, de parcã
în glasul ei rãsunã ciocanele care au bãtut cuiele în sfintele mîini
ºi picioare ale Mîntuitorului.
Glasul acestei toace are un fior ºi o înfiorare pe care pînã voi
trãi pe pãmînt nu o voi putea uita. Ai senzaþia - scrie prietenul
meu dr. Gr. Cristescu în cartea sa - cã în sunetul asurzitor al
bãtãilor ei e prinsã o mare protestare, o durere profundã, o
mustrare, un ultimat, o osîndã, o trezire, o mobilizare de uriaºe
forþe, o ameninþare, un atac, un strigãt de ajutor, o luminã în luptã
cu întunericul; parcã Dumnezeirea Însãºi cheamã omenirea la
pocãinþã. Aºtepþi sã vezi aievea catapeteasma despicîndu-se ºi sã
auzi pe Mîntuitorul gemînd: Mi-e sete! Aºtepþi ceva mare,
catastrofal, apocaliptic, cînd auzi bãtînd cu putere aceastã toacã
din Biserica Sf. Mormînt...
Din scaunul patriarhal, patriarhul ne face semn sã intrãm ºi noi
în altar sã slujim. Ieºim din ceata pelerinilor ºi intrãm în Sfîntul
Altar. Sîntem acum cu toþii peste optzeci de preoþi care luãm parte
la slujba Vecerniei. Toþi avem în mîini lumînãri aprinse. În public
sînt ºi cîþiva credincioºi arabi ºi femei din Ierusalim. În portul lor
ºi în înfãþiºarea lor plinã de evlavie ºi de durere, femeile din
Ierusalim au ceva din chipul ºi înfãþiºarea mironosiþelor femei. La
sfîrºitul vecerniei se face Litania cea mare cu rugãciuni pentru
noi, pelerinii.
Dupã vecernie, Î. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, þine în faþa
Sfîntului Mormînt o frumoasã vorbire cãtre pelerini, spunînd cã
Bunul Dumnezeu ne-a ajutat sã ne vedem împlinitã þinta cãlãtoriei
noastre. Am ajuns la Ierusalim ºi Bunul Dumnezeu ne-a
învrednicit sã sãrutãm Sfîntul Mormînt, izvorul învierii ºi
mîntuirii noastre.
Ne închinãm încã o datã în faþa Sf. Mormînt, ºi apoi plecãm
spre locurile noastre de cazare. Abia acum începem sã simþim
oboseala. Cei din clasa a III-a sîntem acum în a ºaptea zi de cînd
n-am dormit pe pat aºternut ºi fierturã n-am mîncat. Ne-a cãzut
sufleteºte însã atît de bine aceastã micã ostenealã gîndindu-ne la
cumplitele chinuri ce le-a rãbdat Mîntuitorul pentru noi ºi
mîntuirea noastrã.
În dimineaþa urmãtoare avem Praznicul Înãlþãrii Sf. Cruci. Ne
gãtim de bisericã. Înainte de a pleca, eu trimit o telegramã pentru
gazeta Lumina Satelor.
 Pag. 749

Praznicul Înãlþãrii Sfintei Cruci

În Biserica Sfîntului Mormînt începe slujba Praznicului cu

mare ceremonie. Slujeºte însuºi patriarhul, înconjurat de doi
mitropoliþi, Î. P. S. Sa mitropolitul nostru Nicolae ºi mitropolitul
Kievului, ajutaþi de încã zece episcopi ºi arhimandriþi. Biserica e
plinã de lume. Sînt ºi arabi credincioºi veniþi de prin depãrtãrile
Asiei.
O noutate pentru noi sînt ºi doi arabi care þin ordinea,
îmbrãcaþi în vechiul port turcesc, încinºi cu iatagane, iar în mînã
au toiege de metal cu care izbesc podelele cînd fac loc prin
mu l þ i me. L a î nceput nu ne împãcam deloc cu aceºti pãgîni
îmbrãcaþi ca pentru mãcel, dar pe urmã am bãgat de seamã cã, din
punctul de vedere al ordinei, sînt folositori (un pelerin de lîngã
mine ºopteºte cã n-ar strica ºi cîte un turc de aceºtia prin unele
biserici de ale noastre unde nu-i nici o ordine).
Mai rea impresie fac poliþaii stãpînirii engleze care stau aici în
bisericã aºa ca pe stradã, cu chipiul pe cap ºi biciul în mînã. Cînd
îi vezi, þi-aduci aminte de Evanghelia cînd Mîntuitorul a luat
biciul în mînã ºi a scos din bisericã unele lucruri urîte.
Slujba decurge frumos. Evanghelia se citeºte în douã limbi:
greceºte ºi arãbeºte. Începe a cînta ºi corul nostru, al pelerinilor.
Un diacon dintre noi rosteºte ecteniile în româneºte ºi corul
nostru rãspunde cu Doamne, miluieºte-ne. Poate cã e cea dintîi
cîntare româneascã ce rãsunã în Biserica Sfîntului Mormînt. Un
alt diacon zice ecteniile în ruseºte ºi corul rãspunde cu Gospodi
Pomilui (Doamne, miluieºte). Grecii rãspund cu Kirie Eleison
(Doamne, miluieºte-ne). ªi aºa se perindeazã slujba cînd pe
româneºte, cînd pe greceºte, cînd pe ruseºte. Ni se împarte tuturor
busuioc. Pãrintele I. Popa, din Apolodu de Jos, oferã un litru de
vin adus de acasã pentru nevoile Sf. Liturghii. Sf. Liturghie se
face astfel cu vin adus din þara noastrã. Pe cînd se apropie
sfîrºitul Sf. Liturghii, sîntem chemaþi toþi preoþii în altar unde ne
îmbrãcãm pentru scoaterea ºi înãlþarea Sf. Cruci. Observãm cã
aici sînt odãjdii din belºug, tuturor ni se dau veºminte bisericeºti,
lumînãri ºi busuioc. Sîntem acum îmbrãcaþi de slujbã cel puþin o
sutã de preoþi.
Se începe procesiunea. Înainte merg cîntãreþii cu sfeºnice,
lumînãri ºi o cruce mare. Urmeazã patriarhul, þinînd în mînã o
cruce mare de argint, în formã de toiag. Urmeazã mitropoliþii,
episcopii ºi noi, preoþii, toþi avînd în mîini lumînãri aprinse. În
urma noastrã venea drept credinciosul popor, compus din greci,
arabi, ruºi, români, etc. În sunetul cîntãrilor înconjurãm de trei ori
Sfîntul Mormînt ºi coridorul umblãtor ce este în jurul bisericii
ortodoxe.
Dupã a treia înconjurare ne pogorîm la locul unde s-a aflat
Crucea Mîntuitorului. Înainte de a ne pogorî în acest loc, voi
spune cum a fost aflatã Crucea Mîntuitorului.
Pag. 750

Dupã Învierea Mîntuitorului, iudeii, în ura lor, au aruncat

crucile rãstignirii într-o adînciturã de lîngã stînca Golgotei. Peste
ele au cãrat apoi gunoaiele. Mai tîrziu venirã ºi pãgînii ºi mai
astuparã ºi ei locurile sfinte, clãdind peste ele temple idoleºti.
Venind la putere împãratul creºtin Constantin cel Mare, la anul
326, împãrãteasa Elena pleacã din Constantinopol la Ierusalim sã
afle Crucea pe care fusese rãstignit Mîntuitorul. Numai cu mare
greutate putu afla împãrãteasa Elena locurile sfinte, cãci Muntele
Golgota era clãdit cu temple idoleºti care trebuirã dãrîmate.
Împãrãteasa însãºi stãtea de faþã la lucrãri ºi arãta ostaºilor ºi
lucrãtorilor unde sã sape. Dupã multã sãpãturã, în sfîrºit, fu
descoperitã peºtera Sfîntului Mormînt, ºi nu departe de acolo furã
aflate ºi cele trei cruci de lemn în care se pãstrau încã piroanele
rãstignirii. Greutatea era însã acum sã afle care dintre cele trei
cruci este Crucea Mîntuitorului. Atunci patriarhul din acele
vremuri, Macarie, duse toate cele trei cruci ºi le atinse de o
femeie bolnavã. Cînd se atinse de ea a treia Cruce, îndatã se
tãmãdui. Prin aceastã minune se aflã Crucea Mîntuitorului.
Împãrãteasa Elena o îmbrãcã într-o ladã de argint fãcutã în formã
de cruce, iar patriarhul Macarie o aºezã în bisericã cu mare
prãznuire. Popor mult se strînsese cu acest prilej la bisericã ºi
gloata nãvãlea sã vadã ºi sã sãrute Sfînta Cruce. Atunci patriarhul
Macarie se ridicã pe un loc înalt ºi ridicã Sfînta Cruce în vãzul
tuturor. Poporul îngenunche în faþa ei, strigînd cu glas înalt:
D o a m n e, m i l u i eº t e- n e. Î n ami n t i r ea aces t ei af l ãr i a r ãmas
Praznicul Aflãrii ºi Înãlþãrii Sfintei Cruci.
Împãrãteasa Elena a lãsat Sf. Cruce în grija patriarhului
Macarie. Ea a dus cu sine numai o parte din Sf. Cruce ºi
piroanele. Însã în curgerea vremilor ºi a prigoanelor Sf. Cruce s-a
pierdut. În muzeul patriarhiei din Ierusalim se aratã azi numai
cîteva firicele de lemn despre care se spune cã ar fi din Crucea
Mîntuitorului.

Pe locul unde împãrãteasa Elena a aflat Sf. Cruce

ªi acum sã ne pogorîm la locul unde a fost aflatã Crucea

Mîntuitorului.
Coborîm într-un adînc de stîncã de 30 de trepte unde apoi se
desface un loc larg. Aici e capela Sf. Elena.
Dãm mai jos chipul acestui loc. În acest loc a stãtut
împãrãteasa Elena ºi, arãtînd ostaºilor unde sã sape, privea cum
decurg lucrãrile. Cãlugãrii aratã o deschizãturã (se vede în dreapta
fotografiei) unde ar fi stãtut împãrãteasa ºi ar fi privit lucrãrile.
Pe acest loc atîrnã o icoanã cu chipul împãrãtesei Elena.
Locul unde s-a afla Sf. Cruce e ºi mai adînc. Din capela Sf.
Elena coborîm în adînc încã vreo 15-20 de trepte. Acest coborîº
e mai îngust. Prin sãpãtura stîncii abia pot strãbate deodatã cîþiva
oameni. Jos în adînc se aflã un loc ceva mai larg. Acesta e locul
unde a fost aflatã Crucea Mîntuitorului.
Stau cu sufletul înfiorat pe acest loc. Abia acum încep a-mi da
seama cã întreagã Biserica Sfîntului Mormînt e sãpatã ºi vîrîtã în
stînca Golgotei. Parcã dorul ºi setea mîntuirii sufleteºti a sãpat tot
mai adînc, mai adînc dupã izvorul vieþii din stînca Golgotei.
 Pag. 751

E aici o adîncime de peste 20 de metri, adicã Crucea

Mîntuitorului a fost aflatã la o mare adîncime. Stînd aici pe acest
loc eu mã gîndesc: o, ce înþeles adînc are acest lucru ºi pentru
noi, creºtinii de azi. Ca ºi oarecînd împãrãteasa Elena ºi noi
trebuie sã aflãm Crucea Mîntuitorului.

Crucea Mîntuitorului e ºi azi o tainã ce se aflã numai

pãtrunzînd în adînc, mai adînc în înþelesul vieþii creºtineºti.
Sã afli Crucea Domnului înseamnã sã afli dragostea lui Isus,
Fiul lui Dumnezeu, care S-a rãstignit pentru tine ºi pãcatele tale.
Sã afli Crucea lui Isus înseamnã sã afli cît de grozav a fost
pãcatul tãu, cã a trebuit Însuºi Fiul lui Dumnezeu sã moarã pentru
iertarea ta.
Pag. 752

Sã afli Crucea lui Isus înseamnã sã afli ºi sã înþelegi vorbele ap.

Pavel: Voi nu mai sînteþi ai voºtri, ci sînteþi ai lui Isus Hristos,
care v-a rãscumpãrat cu un preþ mare (1 Cor. 6, 19 ºi 3, 23)
ºi trebuie sã trãiþi o viaþã pusã cu totul în slujba Lui.
Dacã n-ai aflat aceste lucruri, atunci sã ºtii, dragã cititorule, cã
pentru tine ºi azi e îngropatã Crucea Mîntuitorului, adicã darurile
ei.
Sînt ºi azi destui creºtini care n-au aflat încã Crucea
Mîntuitorului ºi de aceea nu-i nici o putere în viaþa lor.
Cu aceste gînduri stau pe locul unde s-a aflat Crucea
Mîntuitorului. Patriarhul face rugãciunea Înãlþãrii Sfintei Cruci ºi
apoi ieºim afarã ºi intrãm iarãºi în sf. altar. Dupã sfîrºitul slujbei,
pelerinii se cuminecã. O seamã dintre noi rãmînem sã venim la
Liturghia ce se va face la noapte, sã ne împãrtãºim atunci. Dupã
ce sãrutãm Sf. Mormînt ieºim din bisericã.

Vizitã la patriarhie

În program e pusã vizita la patriarhie ºi plecãm în coloanã spre

acest loc. Reºedinþa patriarhului nu e departe de Biserica Sfîntului
Mormînt. E o clãdire veche cu sute de încãperi. Cãlugãrii roiesc
din toate pãrþile. Sîntem primiþi cu toatã dragostea în saloanele
patriarhiei.
Î. P. S. Sa mitropolitul Nicolae Bãlan, în numele închinãtorilor
români, þine o preafrumoasã vorbire, amintind printre altele cã pe
noi ne-a adus aici la Ierusalim ºi recunoºtinþa unui neam întreg
care mulþumeºte Bunului Dumnezeu cã l-a ajutat sã-ºi vadã
idealul naþional împlinit. Am venit la Ierusalim sã mulþumim
pentru toate cîte ne-a fãcut nouã Domnul. La vorbirea Î. P. S. Sale
rãspunde patriarhul Damianos, urîndu-ne binecuvîntare ºi ajutor
în toatã cãlãtoria noastrã.
Încã multe-multe am mai vãzut în Biserica Sf. Mormînt. Aici
e ºi locul unde a fost Golgota, locul rãstignirii Mîntuitorului. Ne
vom întoarce însã mai tîrziu la acest loc sfînt, venind pe drumul
Crucii, pe unde a suit Mîntuitorul spre Golgota, ducînd pe umeri
Crucea rãstignirii.
Dupã amiazã avem în program vizitarea Betleemului, locul
unde S-a nãscut Mîntuitorul.
Acum vom ieºi din Ierusalim ºi vom pleca spre Betleem.
Potrivit programului, mersul acestor însemnãri va fi acesta:
Vom cerceta întîi Betleemul. De aici vom merge la Iordan,
Marea Moartã ºi Ierihon. Ne vom întoarce apoi iarãºi în Ierusalim
ca sã cercetãm drumul Crucii ºi Golgota.
Foarte potrivit este acest program. El s-a fãcut þinîndu-se
seamã de viaþa Mîntuitorului, aºa cum e spusã în Evanghelii. De
la Iordan ºi Ierihon vom veni pe cea din urmã cale pãmînteascã a
Mîntuitorului. Vom trece cu El prin Betania, unde a înviat pe
Lazãr în Sîmbãta Floriilor, însoþindu-L pe tot locul pe unde a
umblat ºi a pãtimit, începînd din Duminica Floriilor pînã la
Golgota.
 Pag. 753

O hartã cu locurile din jurul Ierusalimului

Pentru orientarea cititorilor dãm mai jos o hartã a locurilor din

jurul Ierusalimului. Precum aratã harta, Betleemul cade spre
sud-vest de la Ierusalim. În partea aceasta e ºi Hebronul, fosta
capitalã a Iudeii. În partea aceasta, nu departe de Ierusalim, e ºi
Emausul, drumul pe care S-a arãtat Isus celor doi ucenici dupã
Înviere.
Înspre rãsãrit de la Ierusalim e Iordanul, Ierihonul, Marea
Moartã, Betania ºi alte locuri de amintire creºtinã. De la Ierusalim
pînã la Betleem e o cale de 8 km, iar de la Ierusalim pînã la
Iordan cam 40 de km.

În drum spre Betleem, locul naºterii Mîntuitorului

Betleemul e la o depãrtare de 8 km de Ierusalim ºi aceastã

distanþã o facem cu automobilul. Mai bine e cînd omul merge cu
trãsura sau chiar ºi pe jos, pentru cã în drumul spre Betleem sînt
de vãzut multe locuri de amintire creºtinã, iar din goana
automobilului n-ai rãgaz sã le poþi vedea destul de bine.
În drum spre Betleem se desface o lume mai deschisã ºi mai
p r o d u ct i v ã. P e ev r ei eº t e s e ch eamã Bet Leh em, ceea ce î n
traducere înseamnã Þara Pîinii, pentru cã pe acest loc creºteau
holde vestite de grîu. Cîmpiile din jurul Betleemului sînt ºi azi
destul de mãnoase ºi pline cu mãslini ºi alþi pomi roditori.
Betleemul are o istorie întreagã ºi în Vechiul Testament. Aici a
fost cîmpia unde Rut culegea spice pe ogorul lui Boaz. Din
legãtura lui Rut cu Boaz s-a nãscut David, cu unsprezece veacuri
înainte de Hristos, ºi din aceastã odraslã a rãsãrit, cînd s-a
împlinit vremea, Emanuel, Mesia Cel Fãgãduit (Citiþi în Biblie
Cartea lui Rut).
Pag. 754

La 2 km de Ierusalim e mînãstirea Sfintei Cruci, ziditã de

împãrãteasa Elena, pe locul unde a fost arborele din care s-a
cioplit Crucea Mîntuitorului. În altarul acestei biserici cãlugãrii
aratã ºi azi urmele pe unde se întindeau rãdãcinile arborelui.
Cam la 6 km de Ierusalim e satul Ain Carim unde a trãit
Zaharia ºi Elisabeta, pãrinþii Sf. Ioan Botezãtorul. Pe acest loc e
ziditã o bisericã. Aici a petrecut ºi Fecioara Maria trei luni dupã
ce a venit din Nazaret unde îngerul Domnului i-a vestit vestea cea
mare a naºterii din Duhul Sfînt. În apropiere de bisericã se
pãstreazã ºi azi fîntîna de unde a luat Fecioara Maria apã timp de
trei luni cît a stat aici (Luca 1, 56) .
La jumãtatea drumului e ºi o peºterã a Sf. Ilie, locul unde Ilie
a fugit din calea mîniei Izabelei, care cãuta sã-l piardã, pentru cã
Ilie ucisese pe preoþii lui Baal. În acest loc Ilie, odihnindu-se, a
adormit, dar un înger l-a trezit ºi dupã ce i-a dat mîncare ºi s-a
întãrit, Ilie a plecat mai departe (citiþi în Cartea a III-a a Regilor
- I a Împãraþilor - cap. 19). Pe acest loc e azi clãditã o mînãstire
greceascã.
Mormîntul Rahelei

În apropierea Betleemului e ºi mormîntul Rahelei, soþia lui

Iacov din Biblie, cel cu 12 copii. Iacov plecase spre Efrata. Pe
drum, Rahelei i-au venit durerile naºterii ºi, dupã o naºtere grea,
a murit ºi a fost îngropatã în acest loc. Fiul cel nãscut din aceastã
n aº tere a primit numele de Ben Oni, ceea ce înseamn ã f i u l
durerilor. (Citiþi în Biblie, cartea Facerii, cap. 35, 16-20). Poate
a fost aceasta o arãtare, un semn cã tot aici Se va naºte peste
cîteva veacuri un alt Fiu al durerilor, prin durerile cãruia noi toþi
sã luãm mîntuire. Pe acest loc e ridicatã o casã de rugãciune în
care se roagã deopotrivã creºtinii, evreii ºi mahomedanii.
Dãm mai jos fotografia acestui loc cu casa de rugãciune clãditã
pe el. Clãdirea e ziditã pe locul despre care zice Biblia: ªi a murit
Rahela ºi a fost îngropatã pe drumul care duce spre Efrata sau
Betleem (adicã pe atunci Betleemul se chema Efrata). Iacov a
r i d i cat u n s t î l p p e m o r m î n t u l e i : a c e s t a e s t e s t î l p u l d e p e
mormîntul Rahelei, care este ºi azi (Facere 35, 19-20) .
Rahela a fost îngropatã cu mare plîngere. Aceastã plîngere a
închipuit ºi plîngerea cea mare a tãierii pruncilor din porunca lui
Irod, precum zice Evanghelia: Atunci s-a împlinit ceea ce s-a zis
de Ieremia prorocul, care zice: Glas în Rama s-a auzit, plîngere ºi
tînguire multã; Rahela plîngea pe fiii sãi ºi nu voia sã se mîngîie,
cãci nu mai sînt (Matei 2, 17-18) .
În apropiere de Betleem este ºi Fîntîna magilor, o fîntînã
veche de piatrã unde se spune cã au poposit magii în calea lor
spre Betleem. Cînd au intrat în Ierusalim steaua li se ascunsese în
nor, dar cînd au ajuns la aceastã fîntînã steaua iar li s-a arãtat ºi
i-a condus la Peºtera Naºterii.
 Pag. 755

Pe cîmpiile din jurul Betleemului pasc ºi azi turme de oi ºi vite

înconjurate de ciobanii lor. Cîmpiile Betleemului rãsunã ºi azi de
cimpoaiele pãstorilor ºi de talãngile turmelor de oi ºi vite. Dacã
ai dormi o noapte în aceastã cîmpie ai avea fiorul sfînt al sfintei
nopþi în care S-a nãscut Mîntuitorul. Pe marginea drumului ºi azi
se vãd ici-colo vãgãuni în stînci care ºi mai mult îþi ajutã sã
înþelegi împrejurãrile în care S-a nãscut Mîntuitorul lumii.
Oile din Palestina sînt un soi deosebit, au coada groasã ºi
grasã. Unele soiuri de oi au ºi urechile lungi ºi lãbãrþate. Oile se
þin foarte grase. Se vede cã le prieºte pãºunea. În Palestina ºi
peste tot în Orient se foloseºte foarte mult carnea ºi seul de oaie.
Mãcelãriile de prin Ierusalim sînt pline de carne de oaie.

Iatã Betleemul Iudeii

Iatã sîntem în faþa Betleemului! O priveliºte frumoasã ni se

deschide în toate pãrþile. Îndãrãtul nostru se vede Ierusalimul cu
Muntele Mãslinilor, spre rãsãrit iatã în depãrtare Marea Moartã,
Iordanul ºi cîmpiile Iudeii, iar spre apus, alte vãi pline cu pãduri
de mãslini ºi smochini. Însã vîrful tuturor colinelor ºi ridicãturilor
se sfîrºeºte cu piatrã ºi iar piatrã. Betleemul e azi un orãºel mic,
aºezat pe o colinã, la o ridicãturã de 830 metri. Deasupra unde e
piaþa orãºelului, e un platou frumos, iar satul e aºezat dedesubt pe
coastã, în rînduri de case ce stau unul deasupra altuia, ca treptele.
Pag. 756

Dãm pe pagina urmãtoare chipul Betleemului. Aºezat sus pe

colina muntelui, bãtînd în lumina soarelui ºi avînd în toate pãrþile
o largã priveliºte, el are o vedere minunatã. Ca ºi Ierusalimul, el
apare din depãrtare ca o cetate sfîntã a Domnului.
Chipul Betleemului se vede luat tocmai cu prilejul Praznicului
Naºterii Domnului. De Crãciun se strînge la Betleem mulþime
mare de credincioºi din pãrþile locului, precum ºi pelerini veniþi
de prin diferite þãri. Mulþimea care se vede în fotografie intrînd
ca într-o cetate sînt creºtinii care intrã în locul unde S-a nãscut
Mîntuitorul. Acest loc e închis cu ziduri ca o cetate, precum vom
arãta mai tîrziu.
Înainte de a intra în sfînta cetate a Betleemului voi spune ceva
despre vederea dinafarã a Betleemului.
Casele, ca peste tot în Palestina, parcã sînt retezate la vîrf,
n-au acoperiº, ci numai boltituri de piatrã. Pe lîngã clãdirile vechi
ºi învechite, de parcã-s sãpate în stînci, se pot vedea în Betleem
ºi clãdiri moderne. Îndeosebi e impunãtor un orfelinat nemþesc cu
douã etaje. Betleemul are cam 12.000 de locuitori ºi aproape toþi
sînt creºtini de naþionalitate arabi, armeni, etc. Femeile de aici au
o înfãþiºare de mare frumuseþe religioasã, ºi aceastã frumuseþe e
ajutatã ºi mai mult de portul frumos ce-l au. Poartã hainã lungã
de sus pînã jos, iar peste cap, un vãl aºa cum se vede în icoanã
Maria Fecioara. Cînd le vezi în acest port, pãºind sfios, blînd,
plin de evlavie, îndatã te gîndeºti la chipul Fecioarei Maria, iar
cînd la vreo cotiturã de stradã se iveºte o astfel de femeie cu
copilul în braþe, fãrã sã vrei tresari ca ºi cînd s-ar fi ivit de
undeva Fecioara Maria cu Pruncul Sfînt.
Locuitorii din Betleem se ocupã cu agricultura ºi creºterea de
vite. E în floare ºi industria de a prelucra sideful ce-l gãsesc în
Marea Moartã ºi a face din el fel de fel de obiecte religioase:
cruciuliþe, mãtãnii, mãrgele, etc, care se vînd apoi prin prãvãliile
din Ierusalim.

În Biserica Naºterii Mîntuitorului

ªi acum, iatã, ne îndreptãm spre locul unde S-a nãscut

Mîntuitorul lumii. Din piaþa unde ne-am oprit cu automobilele nu
e departe acest loc. E îndatã aci. Dãm numai puþin înainte ºi iatã
sîntem în faþa unui zid ca de cetate. În aceastã cetate a
Betleemului, cum i se zice, se aflã peºtera sfîntã unde S-a nãscut
Mîntuitorul. Întocmai ca Biserica Sf. Mormînt din Ierusalim, aºa
ºi locul Naºterii e azi o cetate întreagã, plinã de biserici, de
capele, altare ºi locuri sfinte de amintire creºtinã ºi de închinare.
Dãm mai jos o fotografie în care se vede cetatea Betleemului.
În fund, la stînga, unde se vede o micã deschizãturã, acolo e
intrarea în Biserica Naºterii.
Ne apropiem cu evlavie de aceastã sfîntã cetate. Cînd ajungem
pe locul larg ce este în faþa ei la intrare, cei 160 de închinãtori
români, în frunte cu Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, începem sã
cîntãm Naºterea Ta, Hristoase... E cel dintîi tropar al Naºterii ce
rãsunã în limba româneascã în faþa locului sfînt unde S-a nãscut
Mîntuitorul. Un neam întreg parcã pãºeºte ºi cîntã alãturi de noi.
 Pag. 757

Cîntînd Naºterea Ta, Hristoase..., mergem înainte în direcþia de

unde se vãd intrînd oamenii în fotografia de pe pagina dinainte.
E o intrare joasã; trebuie aproape sã te apleci cînd intri. Ni se
spune cã aceastã intrare a fost anume fãcutã aºa scundã, ca sã
poatã fi apãrat mai uºor sfîntul locaº contra multelor nãvãliri
barbare ce au trecut pe acolo. La vreme de primejdii, intrarea cea
micã se închidea repede cu un zid de pietre.

Aplecîndu-ne capetele cu evlavie intrãm în sfînta cetate.

Mergem puþin printr-o tindã cam întunecoasã ºi apoi dintr-o datã,
iatã, se deschide în faþa noastrã un loc de bisericã, larg, luminos,
avînd pe de laturi o mulþime de stîlpi uriaºi de marmurã. Ni se
spune cã aceasta este biserica ziditã de împãrãteasa Elena,
deasupra peºterii unde S-a nãscut Mîntuitorul. Este cea mai veche
bisericã ºi una dintre cele mai frumoase biserici ale lumii.
Se pãstreazã aceastã bisericã aproape întocmai cum a fost
ziditã de împãrãteasa Elena. În vreme ce Ierusalimul a fost de
atîtea ori pustiit ºi dãrîmat, numai Betleemul a fost ferit de
pustiiri. Împãrãteasa Elena cînd a venit la Ierusalim sã afle
Crucea Domnului a aflat peºtera din Betleem neatinsã ºi
nestricatã. Pe acest loc a zidit mãreaþa bisericã. E adevãrat cã în
curgerea vremilor dupã aceea ºi oraºul Betleem a fost pustiit în
douã rînduri, dar ca prin minune, Biserica Naºterii a scãpat
neatinsã. Cincizeci ºi opt de stîlpi de marmurã sînt în aceastã
bisericã, aºezaþi în patru rînduri, iar pe pereþii ei ºi acum se vãd
unele icoane sfinte lucrate în mozaic. Drept cupolã, biserica are
deasupra un plafon de lemn de cedru în care sînt ºase ferestre
mari ce revarsã bogatã luminã în bisericã ºi peste icoanele,
candelele ºi podoabele sfinte. Te covîrºeºte frumuseþea acestei
biserici. Se spune cã împãrãteasa Elena a clãdit-o cu meºteri
vestiþi, aduºi din Constantinopol. În faþã, la rãsãrit, biserica are
trei altare mari: cel din mijloc, cel mai mare, ºi cel din dreapta
sînt ortodoxe (ale grecilor), iar cel din stînga e al armenilor.
Pag. 758

Peºtera sfîntã în care S-a nãscut Mîntuitorul nu e aici, ci sub

aceas tã bisericã ºi anume ded es u b t u l al t ar u l u i d i n mi j l o c.
Cincisprezece trepte aºezate lîngã altarul de la dreapta duc jos în
acest sfînt loc. Pe aceste trepte coborîm în peºtera sfîntã unde S-a
nãscut Mîntuitorul.
Un fior sfînt cuprinde sufletele noastre. În curînd vom fi în
peºtera Betleemului unde Fiul lui Dumnezeu S-a coborît în chip
de om pentru noi ºi mîntuirea noastrã.

Iatã Peºtera în care S-a nãscut Mîntuitorul

Coborînd cele cincisprezece trepte (care se vãd în fotografia de

alãturi, sus la stînga), iatã-ne ajunºi în peºtera unde S-a nãscut
Mîntuitorul lumii. Înainte de a spune ce am simþit în locul
Naºterii, pentru orientarea cititorilor voi face mai întîi o scurtã
descriere despre cum este azi acest loc sfînt, ºi dãm alãturi
fotografia Sfintei Peºteri. Peºtera Sfîntã pãstreazã ºi azi forma
ce- a av u t - o o d i n i o ar ã. A r e o formã lungãreaþã (în direcþi a
rãsãrit-apus), deasupra, boltã de stîncã în formã de cerc plin cu
stele. E lungã de doisprezece metri, latã de opt ºi înaltã de 3
metri, avînd cu totul o suprafaþã de patruzeci de metri pãtraþi.
Pereþii sînt îmbrãcaþi în marmurã.
Locul unde S-a nãscut Mîntuitorul e în forma unui semicerc ºi
e îmbrãcat într-o lespede de marmurã finã. Pe aceastã lespede
strãluceºte o stea mare de argint pe marginea cãreia e scris în
latinã: Aici S-a nãscut Isus Hristos, din Fecioara Maria (în
i mag inea de mai jos acest loc sfînt se vede la s t î n g a, u n d e
strãluceºte Steaua Naºterii). Deasupra acestui loc sfînt ard
neîncetat 16 candele de aur ºi de argint, iar de sus din plafon alte
º i al t e can d el e co b o ar ã s ã lumineze l o cu l u n d e S - a n ãs cu t
Mîntuitorul lumii. Deasupra acestui loc sfînt este o masã de altar
unde slujesc ortodocºii (grecii) ºi armenii. O icoanã mare este
aºezatã deasupra sfîntului altar, înfãþiºînd Naºterea Domnului,
magii cu steaua ºi uciderea pruncilor. Smirnã ºi tãmîie ard
neîncetat ºi slujbele þin aproape întruna.
 Pag. 759

În pereþii peºterii mai sînt încã douã altare. Într-un loc e altarul
unde Maica Domnului a înfãºat Pruncul Sfînt în scutece. Se vede
în acest loc chipul Sfintei Iesle acoperitã acum cu scutece de
mãtase scumpã.
În altã parte e altarul magilor, locul unde s-au închinat magii
Pruncului Isus, aducîndu-I daruri scumpe: aur, smirnã ºi tãmîie
(acest loc se vede la dreapta).

Un fior ne cutremurã fiinþa. Stãm pe locul unde S-a nãscut

Mîntuitorul lumii, unde s-au închinat magii ºi pãstorii în Noaptea
cea sfîntã. Stãm pe locul unde luminã mare s-a arãtat în noaptea
omenirii. Stãm pe locul unde Naºterea Domnului a legat iar cerul
cu pãmîntul ºi pe om cu Dumnezeu. Cîntãm cu toþii în cor, cu
glasuri pline de înfiorare: Naºterea Ta, Hristoase, Dumnezeul
nostru, rãsãrit-a lumii lumina cunoºtinþei. Cã întru dînsa cei ce
slujeau stelelor de la Stea s-au învãþat sã se închine Þie, Soarele
Dreptãþii, ºi sã Te cun o a s cã p e Tine, Rãsãritul cel de Sus.
Doamne, mãrire Þie...
Am ajuns tocmai pe vremea cînd în peºtera sfîntã se fãcea
slujba vecerniei.
Începe slujba vecerniei la altarul aºezat deasupra locului unde
S-a nãscut Mîntuitorul. Slujesc cãlugãri greci, împreunã cu cîþiva
dintre ai noºtri. Slujba se face în greceºte ºi româneºte. Î. P. S.
Sa, mitropolitul Nicolae, citeºte în româneºte Evanghelia Naºterii
Domnului. Rãspunsurile le dã corul pelerinilor noºtri.
Aceasta e cea dintîi slujbã ce rãsunã în limba noastrã
româneascã aici la locul unde S-a nãscut Mîntuitorul. Clipe
neuitate ºi pline de înãlþare sufleteascã sînt acestea. Un neam
întreg parcã a venit aici cu noi ºi cîntã împreunã cu noi: Fecioara
astãzi pe Cel mai presus de fiinþã naºte... Îngerii cu pãstorii
mãresc, iar magii cu Steaua cãlãtoresc...
Pag. 760

Un neam întreg parcã se apleacã în faþa peºterii din Betleem în

semn de rugãciune ºi mulþumitã pentru toate cîte ne-a fãcut nouã
Domnul.
Ascultãm Evanghelia Naºterii în genunchi. Eu stau întîmplãtor
într-un colþ lîngã altarul cu Ieslea Sfîntã unde a fost înfãºat în
s c u t e c e P r u n c u l S f î n t . R ã mî n î n g e n u n c h i º i d u p ã c i t i r e a

Evangheliei. Simt ceva ce mã þine în genunchi, ceva ce nu mã lasã

s ã m ã r i d i c . S i m t o g r e u t a t e s u f l e t e a s c ã , s i mt o m u s t r a r e
sufleteascã ce mã mustrã pentru toate ticãloºiile vieþii mele ºi,
mai ales, pentru toate zavistiile ºi mîniile ce le-am purtat. Stînd
lîngã Ieslea Sfîntã unde a stat Pruncul Cel Sfînt îmi vine în minte
copilãria mea, curãþia ºi nevinovãþia vieþii mele. Ceva mã apasã,
mã mustrã ºi mã întreabã: De ce nu mi-am pãstrat inima curatã,
de ce mi-am pierdut nevinovãþia?
Rezemat de peretele peºterii, ochii mei încep sã plîngã trecutul
meu ºi ticãloºia vieþii mele. Dar în aceastã clipã parcã aud de sus
glasul ºi vestea îngerului: Iatã, vã binevestesc vouã bucurie
mare... cã astãzi vi S-a nãscut Mîntuitor... Nu plînge, suflete, cãci
ºi pentru tine ºi pãcatele tale S-a nãscut un Mîntuitor. Simt cã mi
se usucã lacrimile ºi sufletul mi se umple de bucuria Acestui
Mîntuitor care S-a nãscut aici în peºtera aceasta pentru mine,
pentru pãcatele mele, pentru iertarea mea ºi mîntuirea mea.
Încep sã mã rog:
Isuse, Mîntuitorul meu Cel Bun! Cît ai umblat Tu sã intri în
peºtera sufletului meu cea plinã de dobitoceºtile patimi! Cît ai
bãtut la uºã, ºi eu nu Te-am slobozit; cît ai bãtut, ºi eu nu Te-am
ascultat. Abia pe urmã, dupã ani de zile de aºteptare, Te-am
slobozit - ºi peºtera sufletului meu a început sã se lumineze. Încã
nu s-a umplut cu totul de lumina Ta; mai este încã întuneric în
ea... Intrã Tu, Doamne, ºi lumineazã-mi deplin peºtera sufletului
meu...
 Pag. 761

Isuse Mîntuitorule! Tu ºtii, Tu Singur ºtii despre noaptea cea

cumplitã ce se fãcuse în viaþa mea. În acea noapte plinã cu fiorii
pierzãrii s-a ivit o stea, s-a ivit steaua Ta, s-a ivit lumina Ta care
m-a scãpat ºi m-a adus la picioarele Tale, ca oarecînd pe magii de
la Rãsãrit. Magii Þi-au adus daruri scumpe: Aur, smirnã ºi tãmîie.
Eu n-am avut ce sã-Þi aduc decît lacrimile mele, înfrîngerea
inimii mele ºi otrava ce mai este încã în mine. Primeºte-mã
Doamne, lumineazã-mã ºi mã ajutã pe altã cale sã mã întorc, ca
odinioarã magii. Sã nu mai umblu în cãile morþii, sã nu mã mai
întorc niciodatã pe la Irod cel viclean, pe la vrãjmaºul sufletului
meu.
Mã ridic ºi, aplecîndu-mã iarãºi în genunchi, sãrut cu cãldurã,
cu dragoste ºi cu lacrimi fierbinþi locul unde S-a nãscut
Mîntuitorul meu ºi al tuturor pãcãtoºilor...
Dupã sfîrºitul slujbei, Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, spune
o frumoasã predicã despre însemnãt at ea l o cu l u i unde ne-a
învrednicit Dumnezeu sã ajungem.
Ne închinãm încã o datã în faþa locului unde S-a nãscut
Mîntuitorul ºi apoi ieºim afarã. Ca ºi de la Mormîntul
Mîntuitorului din Ierusalim am ieºit ºi de aici din Peºtera Naºterii
cu fãgãduinþa sã nu mai urãsc niciodatã pe nimeni în aceastã lume
decît pe diavolul ºi pãcatul. Ca ºi de la Ierusalim aduc cititorilor
acestei cãrþi ºi de la Betleem cuvintele Scripturii: Aºa de mult a
iubit Dumnezeu lumea, încît ºi pe Singurul Sãu Fiu Unul Nãscut
L-a dat pentru noi... (Ioan 3, 16) . Iar dacã Dumnezeu ne-a iubit
astfel ºi noi datori sîntem sã ne iubim unii pe alþii
(1 Ioan 4, 11) .
Dupã ce ieºim afarã, Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, ºi o parte
din pelerini trec în vizitã la mitropolitul ortodox din Betleem. Eu
rãmîn sã mai privesc încã o datã în jurul Betleemului. În toate
pãrþile se deschide de aici o priveliºte largã, pînã departe,
departe... Se pare cã toate locurile, toþi munþii ºi toate dealurile
se uitã spre acest Betleem. Numai oamenii ºi popoarele nu se uitã
spre el ºi nu se apropie cu sufletul de el, de aceea este atîta rãu ºi
atîta rãutate în lume. Bine, pace ºi liniºte nu va fi în lume pînã
cînd toþi oamenii ºi toate popoarele nu vor îngenunchea în faþa
peºterii din Betleem, ca sã înþeleagã dragostea cu care ne-a iubit
Dumnezeu ºi sã audã cu adevãrat cîntarea îngereascã din Noaptea
Sfîntã: Pe pãmînt pace, între oameni bunãvoire...

Ce am mai vãzut în Biserica Naºterii Mîntuitorului

În clãdirile ce sînt în cetatea Betleemului ºi care sînt legate

prin coridoarele lungi cu Biserica ºi cu sfînta Peºterã, mai sînt
încã ºi alte multe biserici ºi altare. Într-un loc e altarul Sfîntului
Iosif, ridicat pe locul unde îngerul Domnului l-a vestit pe Iosif în
vis sã fugã cu Pruncul în Egipt din calea mîniei lui Irod. Într-alt
loc e Biserica pruncilor uciºi de Irod, ziditã în amintirea copiilor
uciºi de Irod. În aceastã bisericã se vãd rugîndu-se cu suspine
adînci mame din toate neamurile ºi de toate legile care n-au avut
noroc sã le trãiascã copilaºii.
Pag. 762

În altã parte se vede o formã de fîntînã veche. Tradiþia spune

cã din aceastã fîntînã a tras apã Iosif cu Maria pe vremea cît au
stat în peºterã. Tradiþia mai spune cã în aceastã fîntînã a cãzut
steaua Naºterii dupã ce a vestit magilor Naºterea Mîntuitorului.
În altã parte se vãd într-un colþ niºte pietre grãmãdite peste
olaltã. Tradiþia spune cã aici ar fi fost înmormîntatã Eva, strãbuna
noastrã, în semnul cã pãcatul neascultãrii ei a fost îndreptat
printr-o altã Evã: Fecioara Maria.

Peºtera laptelui

Foarte miºcãtoare este ºi aºa numita Peºtera laptelui, sãpatã

într-o stîncã albã ca laptele. Se spune cã aici s-a ascuns Maica
Domnului cu Pruncul Sfînt din calea prigonitorilor. Într-o zi, cînd
alãpta Pruncul Sfînt, cîteva picãturi de lapte au cãzut din sînul ei
ºi stînca îndatã s-a albit ca laptele ºi aºa a rãmas pînã azi. În acel
loc s-a ridicat azi un altar de închinare (dãm mai sus fotografia
acestui altar, înãuntru tocmai se vãd doi pelerini rugîndu-se).
În acest loc se roagã mai ales femeile care n-au copii ºi
mamele care n-au lapte destul ca sã-ºi alãpteze copiii. Pe lîngã
rugãciune, femeile duc din acest loc, ca leac, ºi praf din piatra cea
albã (calcar pulverizat). În acest loc am vãzut femei rugîndu-se cu
toate suspinele sufletului lor, sã le învredniceascã Dumnezeu ºi
pe ele cu dar de copii. Din þãri îndepãrtate vin pe aici femei ºi
mame sã se roage lui Dumnezeu pentru dar de copii ºi belºug de
lapte pe seama copiilor sugari.
 Pag. 763

Vãzîndu-le suspinul am suspinat ºi eu, gîndindu-mã la

multe-multe femei de pe la noi care se stricã de copii, care se
feresc de copii ºi care îºi leapãdã copiii, fãcîndu-se în acest chip
niºte ucigaºe de fii ºi osîndite la pieire veºnicã. Am suspinat
gîndindu-mã cã pe la noi se folosesc altfel de leacuri: de cele de
stricat copii (sau mai bine zis de ucis copii). O, cum s-a pãgînit
lumea!

Cîmpia pãstorilor unde îngerul a vestit Naºterea

Cîmpia pãstorilor unde îngerul a vestit Naºterea Domnului este

de la Betleem mai spre rãsãrit. E o cîmpie largã, netedã ºi foarte
frumoasã. Multã vreme dupã Naºterea Mîntuitorului s-a pãstrat ºi
coliba pãstorilor care era lipitã de o stîncã. Cu vremea, coliba s-a
dãrîmat, dar amintirea locului ei a rãmas însemnatã cu o grãmadã
de pietre. Mai tîrziu pe acest loc s-a clãdit o bisericã ce este ºi azi
ºi are o vechime foarte mare. Pe locul unde îngerii cerului au
cîntat, pe pãmînt pace, între oameni bunãvoie, e azi loc de
închinare unde ar trebui cu adevãrat sã se închine toþi oamenii ºi
toate popoarele creºtine.
Privind acest loc mã gîndesc cît de departe este omenirea azi
de cîntecul cel îngeresc al pãcii care a rãsunat în noaptea cea
sfîntã a Naºterii!
Pag. 764

Prorocul Isaia L-a profeþit pe Mîntuitorul ca pe un Prunc ce Se

va chema Sfetnic Minunat, Dumnezeu Biruitor, Domn al Pãcii...
În ziua aceea rãdãcina lui Iese (Isus) va fi ca un steag pentru
popoare... pãmîntul va fi plin de cunoºtinþa Domnului
(Isaia cap. 9 ºi 11) ... ºi se vor închina Lui toate împãrãþiile
pãmîntului ºi toate neamurile vor sluji Lui (Psalm 72) .
Atunci lupul va paºte împreunã cu mielul ºi pardosul se va
culca împreunã cu iedul, ºi viþelul, ºi leul ºi taurul împreunã vor
paºte, ºi un prunc mic îi va paºte pe ei... ºi nu-i vor face rãu, cãci
pãmîntul va fi plin de cunoºtinþa Domnului (Isaia cap. 11) .
Cît de departe sîntem noi de aceste vremuri!...
 Pag. 765

Fîntîna lui David

La o cotiturã de drum, cum intri în Betleem, se aflã ºi o fîntînã

numitã Fîntîna lui David. Aceasta e fîntîna despre care spune
Biblia cã a dorit David, împãratul, sã bea din ea cînd se afla în
peºtera din Adulam în luptã cu filistenii. Cine-mi va da sã beau
apã din fîntîna de la poarta Betleemului? - a întrebat David. S-au
aflat trei viteji care, strecurîndu-se prin tabãra filistenilor, au adus
apa, dar David a vãrsat-o înaintea Domnului, zicînd: Departe de
mine sã beau sîngele acestor oameni care cu preþul vieþii lor au
adus aceastã apã (2 Samuel 23, 13-17) . Cu adevãrat locuri
sfinte sînt acestea pe aici. Ori încotro mergi dai de istorii scrise
în Biblie.

Glasul Domnului parcã îþi spune: Iatã pe aici sînt însemnate

toate frãmîntãr i l e urmaºilor lui Adam, sã scape de pãcatul
strãmoºesc, ºi n-au putut pînã cînd n-am trimis pe Fiul Meu Cel
Iubit, care S-a nãscut aici în peºtera din Betleem...
Pag. 766

Spre Marea Moartã ºi Iordan

Vizita la mitropolia ortodoxã s-a terminat ºi ne pregãtim de

plecare îndatã la Ierusalim.
Dupã întoarcerea din Betleem mai vizitãm cîteva locuri de
amintire creºtinã din Ierusalim ºi jur, despre care vom scrie mai
tîrziu pe larg. Pe ziua urmãtoare e pusã în program cãlãtoria la
Iordan ºi Marea Moartã. Vom þine firul acestui program. În
dimineaþa urmãtoare ne pregãtim de plecarea spre Iordan.
Iordanul ºi Marea Moartã se aflã de la Ierusalim spre rãsãrit la

o depãrtare de 30 de km. La paragraful O hartã a Palestinei, am

dat harta acestor locuri.
Calea de la Ierusalim pînã la Iordan ºi Marea Moartã e o cale
destul de lungã ºi grea. În vremurile mai de demult (înainte cu
20-30 de ani), calea aceasta era cea mai grea încercare pentru
închinãtori. Drumul trece prin locuri pustii ºi aºa numiþii beduini,
un fel de þigani arabi, umblãtori dintr-un loc în altul, pîndeau ºi
atacau pe cãlãtori, îi ucideau fãrã milã ºi-i jefuiau. Mulþi pelerini
au fost omorîþi în decursul vremii de aceºti beduini sãlbatici ºi
nici chiar stãpînirea turceascã nu prea avea ce sã le facã. În
vremile acelea închinãtorii se strîngeau în cete de sute de oameni
ºi numai aºa cutezau sã plece spre Iordan.
Mai tîrziu s-a introdus apoi uzanþa cã închinãtorii se puneau în
legãturã ºi înþelegere cu cãpeteniile beduinilor. Patriarhia din
Ierusalim le mijlocea acest înþeles. Pelerinii plãteau o taxã
anumitã cãpeteniei beduinilor, adicã plãteau pe hoþi ca sã le dea
pace. În schimbul acestei taxe cãpetenia beduinilor le asigura
cãlãtoria. Acum însã vremile s-au schimbat. Stãpînirea englezã a
fãcut rînduialã ºi primejdia cãlãtorilor a dispãrut.
 Pag. 767

Noi facem aceastã cãlãtorie cu automobilele. Peste 50 de

automobile pleacã cu noi în goanã nebunã. Drumul trece pe lîngã
Grãdina Gheþimani, suim Dealul Mãslinilor ºi apoi o luãm înainte
spre rãsãrit. În cîteva minute ajungem în satul Betania unde a
înviat Isus pe Lazãr din morþi. Rãmîne sã ne oprim ºi sã vedem
acest loc la întoarcere. Voi trece cu însemnãrile mai departe.
Î n cep em a co b o r î p r i n l o cu r i p r ã p ã s t i o a s e . ª o f e r i i p o ar t ã
automobilele cu o dibãcie uimitoare. Îi întrec parcã pe cei de la
noi. E o cãldurã înãbuºitoare ºi un praf pe care-l simþim
pãtrunzînd pînã la plãmîni. Ne acoperim cum putem capul ºi gura.
Ce locuri grozave! Ce pustietãþi fioroase! Ori încotro te uiþi,
numai dealuri pustii, arse de soare ºi spãlate de ploi (de ploile de
iarnã). Nicãieri nici o verdeaþã, nici un picur de apã, ci numai
piatrã, nisip ºi praf. Numai unde ºi unde se vãd un fel de stufuri
de spini pe care îi rod cãmilele ºi mãgarii. Vai de oamenii ºi vai
de animalele care trãiesc pe aici!

ªi ce coborîº avem! Tot coborîm ºi coborîºul nu se mai gatã.

Pe cînd se gatã o serpentinã vine alta ºi mai adîncã.
Mã gîndesc cã aºa e ºi viaþa cînd apuci a te cufunda în rãutãþi
ºi pãcate. Tot mai afund ºi mai afund te pogori spre apele morþii
sufleteºti.
Îmi vine aminte cã pe aici s-a petrecut pilda Mîntuitorului cu
s amar i t ean u l cel m i l o s t i v. U n o m o a re c a re s e p o g o r a d i n
Ierusalim la Ierihon ºi a cãzut între tîlhari... Este de fapt un bun
coborîº de la Ierusalim la Ierihon, ºi de altã parte locul încã este
foarte potrivit pentru a cãdea între tîlhari. Vãzînd locurile de pe
aici ºi mai bine poþi înþelege pildele Mîntuitorului.
Mergînd înainte, iatã, se iveºte în aceastã pustietate o clãdire
l î n g ã d r u m. E u n h an cãr u i a i s e zice ºi azi Hanu l b u n u l u i
samaritean. Pilda Mîntuitorului se potriveºte de minune la aceste
locuri. Parcã-l vezi pe samariteanul cum aduce pe cel rãnit la
aceastã casã de oaspeþi.
ªoferul nostru se opreºte o clipã. Din han iese îndatã ospãtarul
ºi ne aduce bãuturã, dar nu spirt, nici rachiu, nici bere sau vin, ci
bãutura care se bea peste tot locul pe aici: limonadã rece. E o
bãuturã sãnãtoasã ºi rãcoritoare. Pe aici nu beau oamenii bãuturi
alcoolice ca pe la noi.
Pag. 768
 Pag. 769

Plecãm mai departe, ºi praful cel nisipos iarãºi începe a ne

înãduºi. Îl simt apãsîndu-mi cu greutate plãmînii. Îmi vine sã
murmur, dar îndatã plec capul ruºinat, dîndu-mi seama cã Isus
Mîntuitorul meu a fãcut în multe rînduri acest drum ºi nu în
automobil, ci pe jos, prin arºiþa soarelui ºi prin praful vînturilor
nisipoase.
În sfîrºit, automobilul ne ridicã pe o înãlþime de unde se vede
Marea Moartã ºi Iordanul. Dealurile ºi serpentinele încep a se
gãta. În faþa noastrã se iveºte o cîmpie întinsã, dar tot pustie ºi
fãrã verdeaþã. Înainte, la stînga, avem Ierihonul ºi Iordanul, iar la
dreapta avem Marea Moartã. Ne îndreptãm întîi sã vedem Marea
Moartã.
Înaintãm spre o cîmpie largã. Sîntem la o uriaºã adîncime ºi
încã tot mai jos ne coborîm. Am lãsat drumul cel regulat ce duce
direct spre Iordan ºi Ierihon ºi mergem pe o scurtãturã ce duce la
Marea Moartã. Doamne, ce cîmpie sãracã ºi pustie e ºi aceasta!
Nicãieri verdeaþã, ci numai tufe de spini, pãmînt ars de soare,
nisip ºi niºte pomi pitici. Trecem pe lîngã o turmã de cãmile. Îþi
vine sã te întrebi: oare cu ce trãiesc aceste animale?

Iatã Marea Moartã!

În sfîrºit, iatã Marea Moartã! În ce cufundãturã grozavã e

aceastã apã! Marea Moartã se aflã la 420 metri sub nivelul Mãrii
Mediterane. E aceasta o adîncime unicã în felul ei. Marea Moartã
e cea mai joasã dintre toate apele cîte sînt pe suprafaþa
pãmîntului. Cînd te uiþi înapoi pe unde am ajuns aici, parcã te-ai
fi coborît în fundul lumii, atît de joasã este aceastã mare. Cînd te
apropii de Marea Moartã simþi un aer apãsat ºi greu ce iese din
catranul cel mult ce-l are aceastã apã. Apa mãrii e liniºtitã de tot
ºi neagrã, parcã ºi înfãþiºarea ei îþi dã un fior al morþii.
Închipuiþi-vã o apã mare, înconjuratã din toate pãrþile de
pustietate ºi moarte. Nici un vînt nu miºcã aceastã apã, nici un fel
de miºcare nu vezi cît poþi pãtrunde cu ochiul; nici un val, nici o
pînzã de corabie, nici o vietate, nici o miºcare. Parcã e o apã ºi o
lume încremenitã. Un fior de groazã te cuprinde. Abia ai putut sã
scapi de praful ºi cãldura înãbuºitoare a drumului ºi a pustiului,
ca sã ajungi la o apã, ºi cînd ajungi la apã abia apuci sã scapi de
ea. Un fior de groazã, de dezgust ºi de tristeþe - scrie un scriitor
englez - simþi cînd ajungi la Marea Moartã. Cauþi sã te depãrtezi
cît mai curînd de aceste locuri blestemate. Urmãrile ºi urmele
pãcatului doar nicãieri în lume nu se vãd aºa de înfiorãtor ºi de
grãitor ca aici, ca la locul unde a fost Sodoma ºi Gomora.
Dãm mai sus imaginea Mãrii Moarte. În apele ei nu trãieºte
nici un fel de vietate. Peºtii care vin din Iordan se pietrificã.
Aºijderea ºi lemnele. În fotografie se vãd cîteva ramuri
pietrificate scoase din apele mãrii.
Pag. 770

Apa Mãrii Moarte e cea mai sãratã dintre toate apele din lume.
1.000 kg. de apã conþine 100 kg. de sare. E atîta de sãratã aceastã
apã, încît chiar sã vrei sã te scufunzi în ea nu te poþi, cãci te þine
la suprafaþã. Sînt cãlãtori englezi care îºi iau cartea de citit, se
dezbracã ºi, întinzîndu-se cu faþa în sus peste faþa apei, citesc din
carte aºa cum ai citi tolãnit pe iarbã. Sãrãtura îi þine deasupra
apei. Dar sã te fereascã Dumnezeu sã nu-þi ajungã apa în ochi, în
gurã sau în nas, cãci nu numai te usturã, ci te arde, ca ºi cînd ai
pune foc. Un om care se scaldã în Marea Moartã, cînd iese din
apã nu-l mai cunoºti, e tot încãrcat cu sare, de parcã-i nins.
Iatã ce scrie un scriitor englez care s-a scãldat în apa acestei
mãri: Am intrat - scrie englezul - în mare cu convingerea cã se
înoatã foarte uºor: dar am fost surprins cînd am constatat cã nu
mã puteam servi de picioare care rãmîneau afarã din apã, ºi numai
cu mîinile înaintam foarte puþin.
Se pare cã pluteºti pe o apã uleioasã; ea este neplãcutã la
atingere ºi te simþi rãu în ea. Trebuie sã înoþi pe o coastã; avînd
astfel o mînã ºi un picior în apã, se poate înainta cu mai multã
uºurinþã.
Neavînd punct de sprijin îndestulãtor, nu eram stãpîn pe
miºcãrile mele ºi eram ridicat ºi aruncat la dreapta ºi la stînga.
Într-una din aceste miºcãri involuntare am bãut puþin din aceastã
apã îngrozitoare. Intenþia mea fusese de a bea puþin, dar am
înghiþit mai multã decît mi-a fost pofta: eu pot, deci, spune cã apa
aceasta este tot ce poate fi mai amar ºi mai greþos; limba ºi cerul
gurii îmi erau ca arse, cãpãtai un puternic acces de tuse ºi repede
o luai spre þãrm. Douã zile întruna am simþit amãrãciune ºi
sãrãturã în gura mea.
Un ou aruncat în aceastã mare nu se scufundã, ci pluteºte
deasupra apei.
Ne apropiem de apele acestei mãri. Un pelerin încearcã sã
guste apa. Doamne, cum se mai strîmba, sãracu, de credeai cã a
pus jar în gura lui!
Pe lîngã sare, aceastã mare e plinã de catran (ulei, unsoare).
Nici un fel de vietate nu vieþuieºte în apele acestei mãri. E cu
adevãrat o mare moartã. Lemnele care ajung în ea se pietrificã, de
asemenea ºi peºtii pe care-i aduce apa Iordanului; îndatã mor ºi
se pietrificã. Pe lîngã cã e sãratã, Marea Moartã e ºi adîncã. La
nord, unde am fost noi, are o adîncime de 400 metri, la sud e mai
micã. În lungime Marea Moartã are 90 de km, iar în lãþime 54 km.
Pe acest loc s-a petrecut fioroasa pieire a cetãþilor Sodoma ºi
Gomora din Biblie. Cele spuse în Biblie sînt lucruri adevãrate.
Arabii numesc aceastã mare ºi azi Marea lui Lot, o numire ce a
trecut din veac în veac ºi din popor în popor. Locul unde a fost
cetatea Sodoma ºi Gomora e în partea sudicã a Mãrii Moarte. Pe
þãrmul din sud-estul mãrii e un platou de stîncã ce a fost odatã
vatra unei cetãþi. În apropierea acestui loc a fost cetatea Sodoma.
Micul orãºel Þoar ar fi fost aproape de Sodoma ºi acest orãºel ar
fi fost cruþat pentru Lot. Pînã la anul 1200 s-au vãzut urmele
orãºelului Þoar. Nu departe de acest loc a fost ºi cetatea Gomora.
 Pag. 771

În marginea mãrii se vede o stîncã de sare pietrificatã la care

arabii îi zic pînã în ziua de azi, Soþia lui Lot, spunînd cã aici s-a
prefãcut în sare soþia lui Lot (dãm mai sus imaginea acestei
stînci).
Învãþaþii au cercetat ºi ei sã afle dacã sînt adevãrate cele scrise
în Biblie. D e f ap t au af l at cã î n ad î n cu l M ãr i i M o arte sînt
crãpãturi mari fãcute de zguduiri puternice. Însãºi marea e o
cufundãturã în pãmînt. Focul ºi pucioasa despre care spune Biblia
cã au plouat peste Sodoma ºi Gomora - zice un învãþat - aievea
s-au ºi întîmplat. Scoarþa pãmîntului aratã cã un cutremur a fost
pe aici ºi fulgerele din cer au aprins pucioasa ºi asfaltul ce era pe
acest loc ºi astfel a ars ºi s-a scufundat þinutul întreg. Iatã deci cã
ºi ºtiinþa spune cã adevãrate sînt istoriile biblice.
Un cercetãtor spune cã pe fundul mãrii se vãd ºi azi ruine de
case ºi urme de locuri locuite cîndva de oameni.
Înainte de prãpãd, Sodoma ºi Gomora, precum ºi þinutul din
jur, erau pline de viaþã ºi de bogãþie. Ne spune Biblia acest lucru
la Facere, cap. 13, 10: Lot ºi-a ridicat ochii ºi a vãzut cã toatã
cîmpia Iordanului era bine udatã în întregime. Înainte de a nimici
Domnul Sodoma ºi Gomora, pînã la Þoar era ca o grãdinã a
Domnului, ca þara Egiptului.
Înainte de prãpãd, Iordanul curgea înainte peste cîmpia
Sodomei ºi se vãrsa în Marea Roºie. Apa Iordanului uda cîmpiile
ºi le fãcea roditoare, întocmai ca Nilul.
Înainte de prãpãd þinutul acesta era plin de toate bunãtãþile, de
aceea s-a aºezat Lot aici. Acum e însã o pustietate ce împrãºtie
fior de moarte ºi de pedeapsã cereascã. Nimica, nici un fel de
verdeaþã nu creºte în jurul acestor ape pline cu otravã.
O apãsare sufleteascã simþi pe acest loc. Parcã ºi în aer a rãmas
ceva din otrava stricãciunii sufleteºti ce a fost odatã pe acest loc.
Deschid Biblia ºi citesc la faþa locului istoria cu Sodoma ºi
Gomora:
Lot! Scoate pe ginerii tãi ºi pe fetele tale din acest loc, cã Noi
vrem sã stricãm locul acesta, pentru cã mare este strigarea
pãcatului înaintea Domnului... sculaþi-vã ºi ieºiþi din locul
acesta!... Dar ginerilor lui Lot li se pãreau o glumã aceste vorbe...
ºi Domnul a plouat peste Sodoma ºi Gomora pucioasã ºi foc din
cer... (citiþi la Facere cap. 19).
Mã înfioreazã aceastã istorie. Parcã aud casele trosnind ºi vãd
pe oameni fugind îngroziþi. Dar ºi mai mult mã îngrozesc cînd mã
gîndesc cã ºi lumea de azi e o Sodomã ºi Gomorã sufleteascã ce
arde ºi se cufundã mereu în focul rãutãþilor ºi pieirii sufleteºti,
însã oamenii stau liniºtiþi. Ca ºi ginerii lui Lot, oamenii de azi iau
în glumã ºi în batjocurã chemarea sã iese din focul rãutãþilor
(du-te duminica în uºa unei crîºme ºi strigã bãutorilor: Sculaþi-vã
ºi ieºiþi din focul acesta! - sã vezi ce o sã pãþeºti).
De la Marea Moartã aduc cititorilor acestei cãrþi cuvintele cu
care Domnul a scos pe Lot din focul pieirii: Sculaþi-vã ºi ieºiþi
din locul acesta!... sculaþi-vã ºi ieºiþi din focul rãutãþilor...
mîntuiþi-vã sufletul!
Pag. 772

Mã uit încã odatã peste aceastã mare ºi acest þinut fioros. O,

cum n-am putere sã aduc aici pe cei pãcãtoºi sã le arãt urmãrile
ºi urmele pãcatului. Doar nicãieri în lume nu se vãd urmele
pãcatului aºa de înfiorãtor ºi grãitor ca aici la faþa locului unde a
fost Sodoma ºi Gomora!
Înainte de a pleca spre Iordan eu mã uit încã odatã cu Biblia în
mînã sã aflu ce s-a mai petrecut pe aici din istoriile biblice. De la
Marea Moartã spre rãsãrit (unde e azi pustia Arabiei) a fost pustia
pe unde au venit israelienii cu Moise, din robia Egiptului. E o
pustie fioroasã, plinã cu munþi stîncoºi. Muntele ce se vede, avînd
piscul cel mai înalt, e Muntele Nebo de unde Dumnezeu a arãtat
lui Moise Canaanul, precum i se fãgãduise cã va vedea Canaanul,
dar nu va intra în el, ci va muri acolo (Deut. 34) . Mai spre sud
e þara moabiþilor, locul unde a locuit Lot cu fiicele sale, dupã ce
ieºise din Sodoma ºi Gomora (Facere 19, 30-38) . În partea
vesticã a Mãrii Moarte e pustia Iudeii, iarãºi cu stînci înalte între
care unele sînt stînci de marmurã. De toate laturile Marea Moartã
e înconjuratã de þãrmuri stîncoase. Numai partea dinspre Iordan
e deschisã.
Automobilele se pregãtesc sã plece cu noi spre Iordan la locul
unde S-a botezat Mîntuitorul. De la Marea Moartã pînã la locul
unde S-a botezat Mîntuitorul în rîul Iordan e o cale cam de 4-5
km. Plecînd într-acolo cu automobilul folosesc parcursul acestui
drum ca sã spun unele amãnunte despre rîul Iordan.
Rîul Iordan izvorãºte din Munþii Libanului, dintr-o stîncã cu
un izvor vestit de mare. În calea sa primeºte apoi ºi alte izvoare
ºi vãi. Trece apoi prin Lacul Tiberiadei (Marea Galileii), ºi de
acolo o ia apoi în jos pe sub Muntele Taborului, spre Marea
Moartã (vezi harta Palestinei). Cu totul, rîul Iordanului face un
drum de peste 300 de km, cu toate cã în linie dreaptã aceastã
curgere ar da pe jumãtate. Lungimea o fac cotiturile cele multe ce
le are Iordanul. De la Lacul Tiberiadei pînã la Marea Moartã,
Iordanul face o cale de 104 km, ºi în aceastã cale coboarã 200 de
metri, adicã o coborîre foarte mare, la fiecare kilometru cîte 2
metri de coborîº. Aceastã cãdere face apoi cã rîul Iordan e un rîu
foarte repede curgãtor.
Repejunile Iordanului de care vorbesc cîntãrile bisericeºti, de
fapt sînt aievea, cãci Rîul Iordan curge cu mare repeziciune. În
cea mai ma r e p a r t e I o r d a n u l c u rg e p r i n t r e s t î n ci º i l o cu r i
stîncoase. Se varsã în Marea Moartã. Însã în vremile biblice,
înainte de pieirea Sodomei ºi Gomorei, Iordanul curgea înainte
pînã la Marea Roºie, ºi pe locul unde e azi Marea Moartã era o
cîmpie frumoasã ºi bogatã ca un paradis, udatã fiind de apa
Iordanului. Poate tocmai acest belºug i-a dus pe cei din Sodoma
ºi Gomora sã uite pe Dumnezeu, cãci aºa e omul, din ce e mai
sãtul ºi mai îmbuibat, uitã mai mult pe Dumnezeu.
Dãm mai încolo o fotografie cu chipul Iordanului vãzut din
depãrtare.
 Pag. 773

Ne apropiem de Iordan. O lume pustie este de jur împrejurul

rîului sfînt. Pãmîntul e nisipos ºi spãlat de apele de iarnã cînd
Iordanul se revarsã peste locurile joase. Pe multe locuri þãrmurii
Iordanului n-au nici un fel de vegetaþie, ci numai pãmînt sterp ºi
stîncos, însã pe cele mai multe locuri Iordanul e înconjurat cu o
desime de fel de fel de plante ºi arbori. Locul unde S-a botezat
Mîntuitorul încã e înconjurat cu astfel de desime. Mai în sus, spre
Galileia, împrejurul Iordanului e pãmînt mãnos ºi cultivat.
Iatã o bisericã se iveºte. E mînãstirea Sf. Ioan Botezãtorul,
semn cã ne apropiem de locul unde S-a botezat Mîntuitorul.
Automobilele cotesc cu noi spre dreapta. Mai mergem încã 2 km
ºi automobilele se opresc. Ne dãm jos, intrãm prin luminiºul unui
desiº ºi iatã în faþa noastrã Rîul Iordan ºi locul unde S-a botezat
Mîntuitorul. Ne descoperim capetele ºi mulþumim lui Dumnezeu
cã ne-a învrednicit sã vedem ºi acest loc sfînt. Þãrmul din acest
loc al Iordanului e sãpat ºi întocmit frumos pentru închinãtorii ce
vin aici. Dincolo, pe celãlalt þãrm, se vede atîrnatã de un pom o
icoanã mare cu Sf. Botez. Coborîm pe niºte trepte sãpate în
pãmînt ºi ne aºezãm lîngã apã, într-un loc larg sãpat în coasta
þãrmului ºi acoperit cu frunzele arborilor. Aci în faþa noastrã e
locul unde S-a botezat Mîntuitorul. Amintirea acestui loc a trãit
din om în om ºi din veac în veac. Pînã prin veacul al patrulea,
spun cãlugãrii, era în acest loc o cruce mare de piatrã în apa
Iordanului. Au fost ºi cîteva mînãstiri aici în apropiere, din care
însã abia se mai vãd urmele. Þãrmurii Iordanului erau aici
îmbrãcaþi în marmurã scumpã, însã a venit nãvala hoardelor
pãgîne ºi totul au distrus.
În acest loc Iordanul e liniºtit. Abia i se vede cursul. Parcã stã
pe loc. De jur împrejur þãrmurii sînt plini cu fel de fel de plante,
arbori ºi tufiºuri de tot soiul, dar nici un soi nu e dintre cele de pe
la noi din Europa. Sînt ºi mulþi finici, iar unele plante fac un fel
de fructe, boabe galbene ºi roºii. E de o frumuseþe încîntãtoare
acest loc. În faþa potopului de luminã ce vine de sus din cerul
veºnic senin, apele rîului strãlucesc ca niºte oglinzi de argint.
Prin desime zboarã ºi ciripesc neîncetat privighetori ºi alte feluri
de pãsãri.
Nu locuieºte nimeni pe aici. Totul creºte în voia Domnului. Un
fior religios te strãbate. În mijlocul pustiei acest loc e ca un
p a r a d i s º i t e s i m þ i c a î n t r- u n p a r a d i s p e c a r e D o mn u l l - a
împodobit.
Pag. 774

O sfeºtanie româneascã la Rîul Iordan

Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, împreunã cu Î. P. S. Sa,

episcopul Teculescu ºi cu un mitropolit venit cu noi din Ierusalim
se pregãtesc sã facã sfeºtanie. Sfeºtania se va face în mijlocul
Iordanului. Spre acest scop soseºte o barcã în care se suie Î. P. S.
S a, mi t r o politul Nicolae, Î. P. S. S a, ep i s co p u l Tecu l es cu ,
mitropolitul din Ierusalim ºi cîþiva cãlugãri ºi cãrturari. Barca se
depãrteazã de la þãrm ºi, oprindu-se în mijlocul Iordanului, se
începe slujba sfinþirii apelor. Corul nostru rãspunde de pe þãrmuri
unde stãm. Clipe neuitate ºi înãlþãtoare de suflet sînt acestea. Pe
locul unde S-a botezat Mîntuitorul Isus Hristos rãsunã pentru
prima datã pe limba noastrã româneascã slujba de laudã ºi mãrire
lui Dumnezeu. O sutã ºaizeci de închinãtori români cîntã pe locul
unde S-a botezat Mîntuitorul troparul Botezului: În Iordan
botezîndu-Te Tu Doamne... Un neam întreg parcã e alãturi de noi
ºi cîntã cu noi...
Un fotograf a fãcut o fotografie cu aceastã slujbã sfîntã. Dãm
aci imaginea ei.

E obiceiul ca toþi închinãtorii veniþi la locurile sfinte sã se

spele ºi sã se cufunde în Rîul Iordanului, în semn de curãþire a
pãcatelor. Ne pregãtim ºi noi de acest botez, împrãºtiindu-ne de-a
lungul þãrmului. Unii ºi-au adus haine noi ºi curate, anume pentru
acest botez. Peste cîteva clipe sîntem în apa Iordanului. Unii care
ºtiu înota, strãbat rîul, alþii se spalã la þãrmuri. Iordanul are pe
locul acesta o lãþime de 5-6 metri ºi o adîncime de 3-4 metri. Pe
alte locuri Iordanul ajunge la o lãþime pînã la 30-40 de metri.
Adîncimea regulatã e de 3 metri. Culoarea apei Iordanului e
tulbure din pricina pãmîntului argilos ce-l strãbate. Tot din
aceastã pricinã Iordanul are ºi mult nãmol.
La suprafaþã apa e linã, dar îndatã ce te afunzi în ea, dai de
repeziciunea apei, de curentul cel repede. Pentru cei ce nu ºtiu
înota, depãrtarea în mijlocul apei e primejdioasã. Cãlugãrii de pe
acolo spun cã mulþi pelerini s-au înecat în apele Iordanului
apucaþi fiind de vîrtej, ºi ei nu ºtiau înota.
 Pag. 775

Cu deosebire pe la cotituri curentul apei e mare ºi numai cei mai

dibaci înotãtori îl pot trece.
Clipe de neuitatã înãlþare sufleteascã am avut în momentul cînd
am intrat în apele Iordanului. Dupã ce mã închinasem în peºtera
din Betleem, dupã ce sãrutasem Sf. Mormînt ºi plînsesem în locul
G o l g o t e i , s i m t a p e l e I o r d a n u l u i ca p e o b ai e d e r en aº t e r e
sufleteascã, de înmormîntare a omului meu cel vechi ºi de înviere
la o viaþã nouã (Rom. 6) . Potopul de luminã ce se revarsã de sus
din cerul de-a pururi senin este parcã focul Duhului Sfînt. Peste
viaþa mea cea plinã de stricãciunea patimilor ºi pãcatelor simt
pogorîndu-se o înnoire, o curãþire, o putere nouã. Mã aplec ºi
rostesc Psalmul 51, apãsînd pe cuvintele: Stropi-mã-vei cu isop
ºi mã voi curãþi, spãla-mã-vei ºi mai vîrtos decît zãpada mã voi
albi... inimã curatã zideºte în mine Dumnezeule, ºi duh drept
înnoieºte întru cele dinãuntru ale mele. Nu mã lepãda pe mine de
la Faþa Ta ºi Duhul Tãu Cel Sfînt nu-L lua de la mine...
Simt o greutate sufleteascã ce cautã uºurare. Mã aplec într-o
parte ºi lacrimi calde începurã sã picure din ochii mei în apele
Iordanului. Cu ele mi se pare cã se ridicã ºi se duce o mare
greutate de pe sufletul meu. Mã simt uºurat ca un copil nevinovat
ºi renãscut din nou. Mã îmbrac cu albiturile cele noi pe care le-am
adus de acasã ºi le duc acasã, sã le pãstrez pînã cînd moartea va
veni sã-mi închidã ochii ºi sã mã treacã în lumea Mîntuitorului
meu. Pãstrez aceste haine nu pentru cã în ele ar fi ceva putere de
mîntuire, ci pentru ca sã le vãd neîncetat ºi vãzîndu-le, sã nu uit
fãgãduinþa ce am adus-o de la Iordan de a-mi pãstra curãþia
trupeascã ºi sufleteascã ºi a sta neîncetat sub darul ºi puterea
Duhului Sfînt.

Dupã ce ne îmbrãcãm, luãm cu toþii în sticle apã din Rîul

Iordanului, ca sã o ducem acasã prin satele ºi oraºele noastre. Prin
multe locuri credincioºii noºtri s-au botezat în anul 1926 cu apã
din Rîul Iordanului, adusã de cei ce au fost în pelerinaj.
Cu noi a venit din Ierusalim ºi un cãlugãr care singur ºtie
vorbi româneºte. Ne istoriseºte lucruri interesante. Mai demult, în
v r emi l e d e p ace - s p u n e cãl u g ãr u l - v en eau zeci d e mi i d e
închinãtori aici la Iordan, cei mai mulþi din Rusia. În 1894 au fost
aici 20 de mii de închinãtori, iar în primãvara anului 1914 au fost
25 de mii de ruºi. Închinãtorii plecau din Ierusalim în Ziua
Învierii, pentru ca în noaptea Învierii sã se boteze în Iordan, aºa
cum se botezau catehumenii, la începutul creºtinismului. Era o
armatã întreagã de închinãtori. În fruntea lor aveau steaguri albe,
cu semnul Crucii pe ele. Între închinãtori erau ºi o mulþime de
pãrinþi cu copiii lor. Uriaºa ceatã venea cîntînd cîntãri creºtineºti.
Ruºii cîntau ºi Credeul. De la Ierusalim calea þinea pe jos o zi
pînã la Ierihon unde ceata închinãtorilor poposea, iar în zori de zi
pleca spre Iordan cu fãclii aprinse. În rãsãritul soarelui Iordanul
e r a p l i n c u c e i p o g o r î þ i î n v a l u r i l e l u i cu d o r d e m î n t u i r e
sufleteascã.
Pag. 776

Locul unde a fost botezat Domnul, grecii îl numesc El benii,

iar arabii Mahadet Hajdle. Acest loc e la o depãrtare cam de 5-6
km de la Marea Moartã, mergînd în sus pe cursul Iordanului ºi stã
cam faþã în faþã cu Ierihonul (vezi harta cu Palestina).
Înainte de a ne depãrta de acest loc sfînt mã uit în Biblie sã
aflu ºi sã citesc ce s-a mai petrecut pe aici.

Ioan Botezãtorul

Deschid mai întîi la cap. 3 din Ev. de la Matei unde se

vorbeºte despre Ioan Botezãtorul. ªi acest Ioan avea
îmbrãcãmintea lui de pãr de cãmilã, iar hrana lui era acride ºi
miere sãlbaticã. Atunci ieºea la el tot Ierusalimul ºi toatã Iudeea
ºi toatã latura dimprejurul Iordanului ºi se botezau în Iordan... ºi
mustra Ioan pe farisei ºi pe saduchei... (citiþi pe larg la Matei cap.
3).
Stînd aici lîngã Iordan, parcã-l vãd pe Ioan ºi aud predica lui
ºi mustrarea lui. Ioan mustra fãrã cruþare pãcatele vremilor ºi
oamenilor. Mã gîndesc, Doamne, multe nãravuri urîte ar mai avea
de mustrat Ioan ºi în zilele noastre! Un astfel de nãrav urît este ºi
datina pãgînã cum serbeazã creºtinii de azi ziua ºi amintirea Sf.
Ioan Botezãtorul. Ioan a fost o pildã mãreaþã despre înfrînare,
despre o viaþã pusã cu totul în slujba Domnului ºi a sufletului.
Încã din pîntecele mamei sale, Ioan a fost vestit ca unul care nu
bea vin, nici bãuturã ameþitoare (Luca 1, 15) . Însã creºtinii care
îi poartã numele - Ionii de azi - þin cu orice preþ sã-ºi petreacã ºi
sã se îmbete în ziua de Sf. Ioan (ziua a doua a Botezului). Este
acest lucru cea mai mare batjocurã ce se poate aduce amintirii
celui ce trãia cu acride ºi miere sãlbaticã. Dacã Ioan s-ar ivi azi
în lume el ar striga mai întîi - ca odinioarã dupã farisei - dupã
acei creºtini Ioni care îi batjocoresc amintirea.

Alte amintiri biblice

Pe locul unde S-a botezat Mîntuitorul s-a petrecut ºi minunea

cu trecerea israelienilor prin apele Iordanului care s-au desfãcut
în douã (citiþi pe larg în cartea lui Iosua, cap. 3 ºi 4).
Dupã trecerea Iordanului, Iosua a luat douãsprezece pietre din
mijlocul Iordanului ca pe o mãrturie despre ce minuni a fãcut
Domnul cu poporul Sãu.
Tot pe acest loc s-a petrecut mai tîrziu ºi minunata trecere a lui
Ilie prorocul ºi a lui Elisei. Ilie cu Elisei plecarã din Ierihon spre
Iordan, ºi cînd au ajuns aici, Ilie ºi-a luat mantaua ºi strîngînd-o
vãlãtuc a lovit cu ea apa, ºi aceasta s-a strîns la dreapta ºi la
stînga ºi au trecut pe uscat... Pe cînd mergeau ei aºa pe drum ºi
grãiau, deodatã s-a ivit un car ºi cai de foc ºi, despãrþindu-i pe
unul de altul, a ridicat pe Ilie în vîrtej de vînt la cer... ªi a luat
mantia lui Ilie care cãzuse de la acesta ºi a lovit apa cu ea... ºi s-a
tras la dreapta ºi la stînga ºi a trecut Elisei... (citiþi pe larg la 2
Împãraþi - cap. 2).
 Pag. 777

Adicã ºi minunea înãlþãrii lui Ilie la cer s-a petrecut lîngã locul
unde S-a botezat Mîntuitorul în Iordan.
Tot aici în preajma Iordanului spune Biblia cã a fost ºi pîrîul
Horat în care Domnul l-a ascuns pe Ilie ºi l-a hrãnit cu ajutorul
corbilor (2 Împ. 17, 1-7) .
Tot aici la Iordan s-a petrecut ºi minunea tãmãduirii lui
Neeman cel plin de leprã, cãpetenia oºtirii regelui Siriei, pe care
Elisei prorocul l-a vindecat zicîndu-i: Mergi de te spalã de ºapte
ori în Iordan, cã þi se va înnoi trupul tãu ºi vei fi curat... ªi s-a
cufundat Neeman de ºapte ori în Iordan ºi i s-a înnoit trupul ca
trupul unui copil mic ºi s-a curãþit (2 Împ. 5, 14) .
Citind aici lîngã Iordan aceastã istorie, mã gîndesc la lepra cea
spurcatã a pãcatului care a cuprins sufletul oamenilor de azi, ºi
oamenii nu umblã sã se cureþe de ea.
Ne pregãtim de plecare spre Ierihon. Strîngîndu-ne la un loc de
pe þãrmul Iordanului pe unde ne-am spãlat, am înþeles cã unul din
pelerinii noºtri încercînd sã bage apã în sticlã a alunecat în Iordan
ºi, cum era îmbrãcat, era cît pe aci sã se înece. Rãsuflãm uºuraþi
ºi mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ferit de nenorocire.

La Ierihon

De la Iordan pînã la Ierihon este o cale de trei ore cu trãsura.

Cu automobilul facem aceastã cale într-o jumãtate de orã. Ne
oprim mai întîi la mînãstirea ortodoxã Sf. Ioan Botezãtorul, foarte
frumos împodobitã. Cumpãrãm de aici fel de fel de amintiri,
iconiþe cu Botezul Domnului, pietricele din Iordan zugrãvite cu
Sf. Botez, etc.
Pag. 778

Peste o cîmpie stearpã cu pãmînt nisipos, spãlat de apele

Iordanului ce se revarsã primãvara, înaintãm spre Ierihon.
Ierihonul a fost o cetate cu un vechi trecut istoric. Cînd au trecut
israelienii Iordanul ca sã intre în Canaan, Ierihonul era în faþa lor
o cetate tare ºi bine întãritã cu ziduri mari. Dar aceastã cetate nu
era pe locul unde e Ierihonul azi - un sat mic - ci era ceva ºi mai
la deal, pe niºte coline, cãci Ierihonul stã la poalele munþilor. Se
vãd pînã în ziua de azi ruinele acestui vechi Ierihon. Despre cum
au cuprins israelienii cetatea Ierihonului cred cã ºtie fiecare din
istoria biblicã ºi puteþi sã citiþi acest lucru ºi în Biblie, cartea lui
Iosua, cap. 6. Israelienii l-au trecut prin foc ºi sabie.
Cetatea Ierihonului este o cetate pusã sub blestem ceresc, ca ºi
Sidonul ºi Tirul, de aceea nu s-a mai refãcut. Toate încercãrile de
o rezidire a Ierihonului au fost zadarnice. Ele n-au dãinuit decît
o vreme scurtã.
Mai tîrziu, pe vremea romanilor, Ierihonul a fost clãdit din nou
º i ad u s l a o s t ar e d e mar e î n f l o r i r e. Î n î n t r e a g a P al es t i n ã,
Ierihonul era locul cel mai drãgãlaº, avînd trei izvoare mari cu
apã cãrora romanii au fãcut din el un adevãrat mic paradis în
mijlocul pustiei. Se chema ºi cetatea palmierilor, fiind plin de
palmieri. Împãratul Antoniu dãrui Ierihonul amantei sale, regina
Cleopatra a Alexandriei, care, la rîndul ei, îl vîndu lui Irod, cel ce
ucisese pruncii la Betleem. Iro d a t r an s f o r mat acest loc în
reºedinþã de iarnã, ridicînd aici ºi clãdiri pen t r u ci r cu r i ºi
petreceri. Aici a cãzut bolnav Irod, apãsat de cumplitul blestem
al uciderii pruncilor. Aici în cetatea Ierihonului l-au ros viermii
pînã ºi-a dat duhul. Înainte de a muri, Irod a mai fãcut ºi aici un
mãcel. Simþindu-ºi sfîrºitul, a dat ordin sã fie arestate toate
cãpeteniile ºi toþi dregãtorii oraºului care apoi sã fie omorîþi
îndatã ce va închide el ochii, în semn de jale pentru pierderea lui.
Acest ordin a fost ºi executat în ziua morþii tiranului.
În acele vremuri cîmpia Ierihonului era cultivatã cu trestie de
zahãr ºi fel de fel de pomi roditori.
Mîntuitorul a fost de vreo trei ori în Ierihon. Odatã cînd un orb
ºedea lîngã cale cerºind ºi striga: Isuse, Fiul lui David,
miluieºte-mã! Isus l-a întrebat: Ce voieºti sã-þi fac? Doamne, sã
vãd... I-a rãspuns orbul ºi îndatã a vãzut (Luca 18, 42-43) .
Tot aici la Ierihon s-a petrecut ºi minunata Evanghelie cu
Zacheu vameºul, care a alergat sã-L vadã pe Isus, dar fiind mic de
staturã s-a suit într-un dud de unde Mîntuitorul l-a chemat jos,
zicîndu-i: Zachee, grãbeºte de te pogoarã, cã astãzi în casa ta Mi
se cade sã rãmîn. ªi Zacheu L-a primit, bucurîndu-se, ºi dupã ce
L-a primit i s-a schimbat cu totul viaþa, ºi casa i s-a umplut de
bucuria mîntuirii sufleteºti. Pînã prin veacul al patrulea s-a pãstrat
dudul în care se suise Zacheu, iar pe urmã a fost sãdit în locul lui
altul ºi altul, aºa cã ºi azi este pe acel loc un dud al lui Zacheu,
la marginea drumului. Dãm pe pagina urmãtoare fotografia acestui
dud.
 Pag. 779

Tr e c î n d p e l î n g ã a c e s t l o c p ã r e a c ã a u d c u v i n t e l e
Mîntuitorului: Zachee, grãbeºte-te de te pogoarã, cã astãzi în casa
ta Mi se cade sã rãmîn... Am luat o micã ramurã din acest dud ºi
o pãstrez ca pe o amintire mult grãitoare.
Pe locul unde a fost casa lui Zacheu au ridicat cruciaþii mai
tîrziu un turn de apãrare contra beduinilor, însã azi numai o ruinã
a rãmas din aceastã clãdire.
La anul 70 dupã Hristos, cînd a fost pustiit Ierusalimul, a avut
ºi Ierihonul aceeaºi soartã, fiind ºi el jefuit ºi pustiit de hoardele
barbare. Împãratul Adrian l-a ridicat din nou, iar mai tîrziu cînd
creºtinismul a pãtruns ºi în împãrãþia romanã, Iustinian a înãlþat
aici Biserica Maica Domnului. La soborul ecumenic din Niceea
au luat parte ºi mulþi episcopi din Ierihon.
Însã mai tîrziu pãgînii iar au distrus cu totul Ierihonul. Din
Ierihonul de odinioarã, azi a mai rãmas numai un sat mic cu vreo
300 de locuitori beduini. Are însã ºi azi Ierihonul o înfãþiºare
foarte potrivitã ºi apa ce o are din belºug îl face cu adevãrat o
grãdinã frumoasã ºi verde într-o pustietate. Ierihonul are trei
izvoare mari care-i dau toatã viaþa ºi bogãþia. Unul dintre aceste
izvoare are apã multã cît un iaz întreg. Ne oprim cu automobilele
la acest loc. Iatã o grãdinã încãrcatã cu o pãdure de fel de fel de
plante: curmali, smochini, lãmîi, portocali. Avem voie sã gustãm
din ele. Printr-o irigaþie mai sistematicã s-ar putea face ºi mai
mult acest loc un adevãrat paradis. De altfel în Ierihon, pe lîngã
bordeiele beduinilor - care sînt foarte leneºi - se ridicã ºi cîteva
clãdiri moderne cu grãdini lucrate bine. Este chiar ºi un hotel aici,
aranjat dupã toate cerinþele.
Aici la Ierihon creºte ºi un pom numit Zakkun, ce face un fel
de nuci din care beduinii scot un fel de ulei pe care îl vînd
pelerinilor sub numele de uleiul lui Zacheu. În jurul Ierihonului
cîmpul e foarte sãrac. Nu cresc numai un fel de tufe mici ºi
spinoase, dintre care cea mai rãspînditã e aºa numita Ziziphus
Spina Cristi, adicã spinul din care s-a împletit cununa
Mîntuitorului. Produce acest spin ºi niºte fructe foarte gustoase.
Pag. 780

Izvorul lui Elisei

Izvorul cel mai mare din Ierihon se cheamã Izvorul lui Elisei.
Acest izvor e legat de o întîmplare ce se aflã istorisitã în Biblie
la 2 Împ. 2, 19-22. Oamenii din Ierihon s-au plîns lui Elisei
prorocul cã apele lor sînt rele ºi nu le pot folosi. Atunci Elisei a
cerut un blid nou cu sare ºi, mergînd la izvorul apelor, a aruncat
sare în el ºi a zis: Aºa vorbeºte Domnul: vindec apele acestea; nu
va mai fi în ele nici moarte, nici stricãciune. ªi apele îndatã s-au
vindecat.
Citind aici la faþa locului aceastã întîmplare, mã gîndesc cã ºi
viaþa oamenilor de azi e o apã stricatã de mulþimea fãrãdelegilor,
e o apã tulburatã de fel de fel de necazuri ºi greutãþi. Nimeni nu
va putea tãmãdui ºi limpezi aceastã apã decît sarea de care
vorbeºte Evanghelia: sarea Duhului Sfînt, sarea Evangheliei
Mîntuitorului.
Aici lîngã Ierihon mai sînt încã de vãzut douã lucruri de mare
însemnãtate creºtinã.
Aici de la Ierihon spre nord iatã pustia unde S-a retras
Mîntuitorul, dupã ce S-a botezat în Iordan ºi a postit ºi S-a rugat
40 de zile ºi 40 de nopþi (Matei cap. 4) . Cu aceastã pregãtire
ªi-a început Mîntuitorul sfînta ºi marea lucrare de mîntuire a
neamului omenesc. Privind acest loc mã gîndesc cum Însuºi Fiul
lui Dumnezeu, S-a pregãtit sufleteºte pentru lucrul mîntuirii
sufleteºti, însã noi, oamenii, tocmai aceastã pregãtire sufleteascã
n-o cãutãm. ªi apoi ne mirãm de ce ne biruie patimile.
În cele ce urmeazã scriem mai pe larg despre locul unde a fost
ispitit Mîntuitorul nostru.

Iatã Carantania, locul unde a fost ispitit Mîntuitorul

Nu departe de Ierihon, spre nord, iatã ºi Carantania, locul unde

a ispitit satana pe Mîntuitorul. E acest loc pe coasta unui deal
unde se aflã o stîncã ridicatã. De pe ridicãtura aceasta se deschide
o largã ºi frumoasã priveliºte spre cîmpia Iordanului. În acest loc
L-a îmbiat satana pe Mîntuitorul cu pîinea ºi I-a arãtat într-o
clipã toate împãrãþiile lumii ºi slava lor. ªi I-a zis Lui: Acestea
toate Þi le voi da Þie dacã vei cãdea înaintea mea ºi Te vei
închina mie. Mîntuitorul a respins ispita diavolului cu vorbele:
Înapoia Mea satano! (Luca cap. 4 ºi Matei cap. 4) .
Dãm pe pagina urmãtoare imaginea stîncii Carantania unde a
fost ispitit Mîntuitorul.
Vãzînd acest loc m-am gîndit cu durere în cîte chipuri ºi feluri
ispiteºte satana pe oamenii de azi. Trecînd pe lîngã acest loc
parcã-l vedem pe satana acolo sus pe stîncã, rînjind de bucuria
bogatului seceriº ce-l are în lumea de azi. Niciodatã parcã n-a fost
lumea ºi purtãrile oamenilor aºa de stricate ca azi, în semnul cã
s-a întãrit împãrãþia întunericului ºi a satanei.
 Pag. 781

De la locul unde Mîntuitorul a biruit ispita satanei aduc celor

din Oastea Domnului ºi tuturor cititorilor acestei cãrþi cuvintele
Mîntuitorului: Nimeni nu poate sluji la doi domni: nu puteþi sluji
ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona (Luca 16, 33) . Cei mai mulþi
oameni îºi pierd sufletul tocmai pentru asta cã îºi închipuie cã pot
sluji ºi lui Dumnezeu ºi diavolului. A fi un creºtin adevãrat
înseamnã sã alegi între Luminã ºi întuneric, între Viaþã ºi moarte,
între Domnul ºi diavolul (În cartea despre Oastea Domnului se
aflã pe larg tîlcuitã ispita din pustie).
Ne pregãtim de plecare înapoi spre Ierusalim ºi ne strîngem la

automobile. Înainte de a pleca mã uit încã odatã spre cîmpia

Iordanului ºi a Ierihonului. O, binecuvîntate locuri sfinte, pe unde
de atîtea ori S-a arãtat ºi a grãit Duhul Domnului în Vechiul
Testament, iar pe urmã Însuºi Fiul lui Dumnezeu a întãrit mãrturia
Scripturilor! Uitîndu-mã înapoi peste locurile unde am umblat
parcã vãd rostul întregii vieþi în icoana acestor locuri. De o parte
stã Iordanul cu apele-i sfinte ºi cu podoaba firii ce-l face un
paradis, iar de altã parte stã Marea Moartã cu fioroasa pustietate
ce o înconjoarã. De o parte stã moartea, de altã parte viaþa, de o
parte stau cele 40 de zile ºi 40 de nopþi în care a plouat foc ºi
pucioasã peste Sodoma ºi Gomora, iar de altã parte cele 40 de zile
ºi 40 de nopþi pe care le-a petrecut Mîntuitorul în post ºi
rugãciune. Îmi vin în minte cuvintele Domnului de la Moise: Iatã
pun înaintea voastrã moartea ºi viaþa, binecuvîntarea ºi blestemul;
alegeþi viaþa, ca sã trãiþi (Deut. 30, 19) .
Pag. 782

Plecãm îndãrãt spre Ierusalim. Privind în sus, de aici de la 240

de metri sub nivelul mãrii, parcã îþi vine sã te întrebi: Oare ne vor
putea scoate automobilele la Ierusalim? Plecãm ºi iarãºi începe
praful de nisip care împreunã cu cãldura parcã te îneacã. Mã
gîndesc iarãºi la Mîntuitorul cã a fãcut de atîtea ori aceastã cale
pe jos. O, Scumpul meu Mîntuitor! Eu ºtiam numai de chinurile
ºi de Jertfa Ta de pe Golgota, dar acum vãd cã toatã viaþa Ta a
fost o viaþã de osteneli, de dureri ºi jertfire pentru noi, pãcãtoºii,
ºi mîntuirea noastrã!

În Betania

Trecem iarãºi pe lîngã hanul bunului samaritean. Iatã-ne ajunºi

în satul Betania, aºezat la marginea drumului, nu departe de
Ierusalim. Aici au trãit cele douã surori, Marta ºi Maria ºi fratele
lor Lazãr, prietenul Domnului. Aici în casa lor Isus a poposit ºi
S-a odihnit în mai multe rînduri.

O ceatã de copilandri sau mai bine zis de bãieþi beduini dau

nãvalã asupra noastrã, oferindu-ne serviciul sã ne arate mormîntul
lui Lazãr ºi cerînd cu stãruinþã bacºiº, bacºiº... Cerºesc ca þiganii
ºi stau sã-þi bage mîinile în buzunar dupã bacºiº. Te dezgustã
aceºti bãieþi murdari, nespãlaþi ºi cerºetori în gura mare.
 Pag. 783

Marta ºi Maria

Întreg satul Betania e o adunãturã de cîteva case sãrace cu

oameni sãraci. Locul unde a fost casa celor douã surori, Marta ºi
Maria, e azi o ruinã de pietre mari. Mã aºez pe o piatrã de acestea
mari ºi mã gîndesc la vorbirea ce a avut-o Mîntuitorul cu Marta
ºi Maria. Mîntuitorul cu ucenicii Sãi trãsese de popas în casa
celor douã surori. Marta umbla grãbitã sã aºeze masa pentru
oaspeþii sosiþi. Maria însã ºedea la picioarele Domnului, ascultînd
cu sete învãþãturile Lui. Atunci Marta - cam supãratã - zice:
Doamn e, nu vezi cã sorã-mea m-a lãsat singurã sã slujesc?
Spune-i sã-mi ajute! Iar Isus i-a zis: Marto, Marto, spre multe te
sileºti, dar un lucru îþi trebuieºte, iar Maria ºi-a ales partea cea
bunã care nu se va lua de la ea (Luca 10, 38-42) .
În aceastã vorbire e pus tot rostul vieþii noastre. Marta e chipul
grijilor trecãtoare, iar Maria e chipul grijilor celor sufleteºti. E
bunã partea Martei din viaþa noastrã: hãrnicia, truda, alergarea;
d ar e r ea cî n d M ar t a n u l as ã pe Maria sã stea la picioarele
Domnului. E rãu cînd grijile noastre cele lumeºti înghit pe cele
sufleteºti, cînd Marta biruie pe Maria. Viaþa noastrã ar trebui sã
fie copleºitã ºi biruitã de partea Mariei, de partea cea bunã care
nu se va lua de la noi cînd vom muri, dar e biruitã de partea
Martei. Asta-i o dovadã cã cei mai mulþi creºtini n-au aflat cu
adevãrat pe Mîntuitorul. O, cum i-a orbit lãcomia pe oameni sã
trãiascã tot pentru Marta, iar de partea Mariei sã se scape cu fel
de fel de nimicuri!
Pe locul unde a fost odatã Marta cea zoritã cu alergãrile, este
azi o ruinã mare de piatrã. Stînd aici pe aceste pietre eu strig:
Marto, Marto, unde sînt blidele tale, unde sînt cheile tale ºi
alergãrile tale? Iatã, de toate s-a ales praf ºi pulbere, însã partea
cea bunã a Mariei nu se va lua de la ea. De aici de pe ruinele
acestea eu vã întreb ºi pe voi, iubiþilor cititori ai acestei cãrþi,
care este partea Martei ºi care este partea Mariei di n v iaþa
voastrã? De aici de pe ruinele unde a fost casa Martei eu vã strig:
Luaþi aminte sã nu vã co p l eº eas cã p artea Martei, grijile ºi
alergãrile lumeºti, cãci de acestea praf ºi cenuºã se alege cînd veþi
muri. Numai partea cea bunã a Mariei, grija de cele sufleteºti
rãmîne ºi dupã moarte. O ai tu pe aceasta?
O, în ce mare greºealã trãiesc cei mai mulþi oameni! Viaþa
noastrã ar trebui sã fie copleºitã ºi biruitã de partea Mariei, de
partea cea bunã care nu se va lua de la noi cînd vom muri, dar e
copleºitã de partea Martei, care se va lua de la noi cînd vom muri.
O, cum i-a orbit lãcomia pe oameni, sã trãiascã tot pentru
Marta ºi sã uite de Maria!...
Pag. 784

Mormîntul lui Lazãr

Tot aici în Betania e ºi mormîntul lui Lazãr, fratele Martei ºi

al Mariei, pe care l-a înviat Isus din morþi. Lazãr era îngropat de
patru zile cînd a venit Domnul ºi, poruncind sã se ridice piatra de
pe mormînt, a strigat: Lazãre, vino afarã! ªi a ieºit mortul, cu
mîinile ºi cu picioarele legate cu fîºii de pînzã. Dezlegaþi-l, a zis
Isus ºi lãsaþi-l sã meargã (Ioan cap. 11). Aici a rostit
Mîntuitorul cuvintele: Eu sînt Învierea ºi Viaþa. Cine crede în
Mine va fi viu, chiar dacã va fi murit.
Mormîntul lui Lazãr se pãstreazã ºi azi. E o peºterã adîncã ºi
întunecoasã. Trebuie mai întîi sã cobori o scarã cu douãzeci de
trepte ºi apoi dai în douã încãperi. În încãperea a doua din fund
a fost mormîntul lui Lazãr. Un beduin, stãpîn al acestor ruine, te
duce cu lumînarea aprinsã în acest loc (ºi are grijã sã cearã
bacºiºul înainte de a ieºi afarã, altcum ameninþã cã stinge lumina).
Aici în Betania mai sînt ºi alte amintiri creºtine despre care vom
scrie ulterior.
Dãm pe pagina urmãtoare fotografia acestui mormînt. În
aceastã imagine se poate vedea ºi portul ce-l au beduinii. Aceºti
beduini sînt un neam deosebit de arabi. Sînt un fel de strãmoºi ai
þiganilor, cu care au multe asemãnãri, între care e ºi lenea,
trîndãvia. Mulþi dintre ei sînt nomazi, adicã umblãtori cu cortul,
ca þiganii. De religie sînt mahomedani, ca arabii, dar nu-ºi prea
bat capul cu religia. Îmbrãcãmintea lor e hainã lungã. Peste tot în
Orient oamenii poartã haine lungi. La cap au legat un ºtergar ºi
un fel de cîrpã cu care se apãrã contra vînturilor nisipoase.
La despãrþire, sãrut cu lacrimi fierbinþi o piatrã din mormîntul
lui Lazãr, gîndindu-mã cã ºi eu eram un Lazãr ce murise în
pãcate, ºi Domnul m-a înviat la o viaþã nouã.
Mã opresc aici cu însemnãrile ca sã fac o constatare ºi un
program. Cînd a trecut Isus prin Ierihon ºi a intrat în casa lui
Zacheu, aceasta a fost cea din urmã cale a Mîntuitorului spre
Ierusalim. Însemnãrile cãlãtoriei noastre sînt fãcute tocmai
potrivit, cãci de la Ierihon venim acum cu Mîntuitorul în calea cea
mare ºi sfîntã a pãtimirii Sale ºi a mîntuirii noastre. De la Ierihon
venim în calea despre care spune Evanghelia: Ei (Isus ºi ucenicii)
se suiau la Ierusalim ºi Isus mergea înaintea lor. Învãþãceii erau
tulburaþi ºi mergeau îngroziþi dupã El. ªi a început a le vorbi Isus
despre lucrurile ce aveau sã se întîmple. Iatã - a zis El - ne suim
la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat în mîinile fariseilor ºi
cãrturarilor care îºi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor
scuipa ºi omorî, dar dupã trei zile va învia (Marcu 10, 32-33) .
Cu însemnãrile cãlãtoriei vom purcede mai departe, aºa cã ne
vom þinea pe urmele Mîntuitorului, însoþindu-L pe tot locul pe
unde a umblat, a învãþat ºi a pãtimit din Sîmbãta Floriilor pînã la
G o l g o t a. Vo m d u ce s u f l e t e º t e p e ci t i t o r i i cãr þ i i p e u r mel e
patimilor Mîntuitorului, pentru ca sã sfîrºim cu Jertfa cea sfîntã
de pe vîrful Golgotei.
 Pag. 785

În cea din urmã cale de la Ierihon la Ierusalim, Mîntuitorul a

venit împreunã cu gloatele ce veneau la Ierusalim pentru serbarea
Paºtilor. Cînd a ajuns în Betania, Mîntuitorul a tras în casa lui
Simon leprosul, unde a luat cina. Citesc aici, la faþa locului în
Noul Testament Evanghelia acestei cine. Cu ºase zile înainte de
Paºti, Isus a venit în Betania, unde era Lazãr pe care-l înviase din
morþi. Acolo I s-a pregãtit o cinã (în casa lui Simon leprosul).
Maria - sora lui Lazãr - a luat un litru cu mir de nard curat ºi a
uns picioarele lui Isus... în semn de mulþumire pentru învierea
fratelui ei.

Pe locul unde a fost casa lui Simon leprosul se aflã azi ruinele
unui turn. În altã parte a Betaniei se aflã o capelã greceascã
înãuntrul cãreia se pãstreazã o stîncã de piatrã înnegritã ºi roasã
de vremuri. Acesta e locul unde Marta L-a întîmpinat pe
Mîntuitorul cu cuvintele: Doamne, dacã ai fi fost aici n-ar fi murit
fratele meu!
Pag. 786

Cu Domnul spre Ierusalim, în Duminica Floriilor

De aici din Betania a plecat Mîntuitorul spre Ierusalim în

Duminica Floriilor. A plecat în dimineaþa ce a urmat dupã cina
din casa lui Simon leprosul. De aici a trimis Isus pe cei doi
ucenici, zicîndu-le: Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi cînd veþi
intra în el veþi gãsi un asin legat pe care nimeni niciodatã n-a
cãlãrit. Dezlegaþi-l ºi aduceaþi-l Mie, iar dacã vã va întreba
cineva, spuneþi cã Domnul are trebuinþã de el... ªi au adus asinul
la Isus ºi, aruncîndu-ºi veºmintele pe el, Isus S-a aºezat cãlare
deasupra... ca sã se plineascã Scriptura ce zice: Bucurã-te, fiica
Sionului, iatã Împãratul tãu vine cãlare pe mînzul asinei
(Luca 19, 29-35; Matei 21, 1-9) .
Iatã Mîntuitorul stã gata de plecare în calea cea sfîntã a
pãtimirii. Gloatã multã din cei care veniserã sã vadã pe Lazãr cel
înviat din morþi pleacã împreunã cu Domnul ºi ucenicii Sãi.
O, Isuse, Scumpul meu Mîntuitor! Mã alãtur ºi eu sufleteºte în
aceastã gloatã ca un umil însoþitor al Tãu. Învredniceºte-mã
Mîntuitorule ºi pe mine sã merg pe calea sfintelor Tale patimi,
învredniceºte-mã Doamne ºi-mi dã dar sã pot atrage ºi pe alþii în
acest drum al mîntuirii noastre sufleteºti!
Convoiul pleacã din Betania spre Ierusalim. În frunte merge
Mîntuitorul cãlare pe mînzul asinei. Merge ca o luminã pe care
rãutatea omeneascã n-o mai poate acoperi; merge ca o biruinþã pe
care rãutatea cãrturarilor ºi fariseilor n-o mai poate opri. Ucenicii
pãºesc în urmã tãcuþi, triºti ºi îngînduraþi. De o sãptãmînã încoace
Mîntuitorul le-a spus mereu tot lucruri grozave, prevestitoare de
lucruri mari, pe care ei nu le înþeleg.
 Pag. 787

Convoiul iatã ajunge în dealul Mãslinilor. Betania stã spre

rãsãrit de la Ierusalim, dupã muntele numit al Mãslinilor, la o
depãrtare cam de 8 km. de Ierusalim. Cînd, venind dinspre
Betania, te iveºti în vîrful Muntelui Mãslinilor dintr-o datã se
v ed e j o s î n f aþ ã î n t r e g I e r u s a l i m u l º i j u r u l l u i . D i n v î r f u l
muntelui, calea spre Ierusalim duce în jos, trecînd peste valea
Chedronului. Spre orientarea cititorilor dãm pe pagina urmãtoare
fotografia cu Muntele Mãslinilor pe unde a venit Mîntuitorul în
Duminica Floriilor. Din vîrful dealului, Mîntuitorul a venit pe
calea ce se vede la dreapta, a coborît dealul, trecînd pe lîngã
Grãdina Gheþimani ºi, trecînd pîrîul Chedron, a intrat în templul
din Ierusalim pe poarta ce se cheamã azi Poarta de aur. Templul
d i n I e r u s a l i m e r a l o c u l u n d e s e v ed e î n i mag i n e o cl ãd i r e
frumoasã cu boltã mare. Sinagoga din Ierusalim era locul unde a
fost vestita bisericã a lui Solomon.
Dupã aceastã orientare sã urmãm mai departe cu calea
Mîntuitorului ºi a gloatei ce-L însoþea. Cînd S-a ivit Mîntuitorul
ºi însoþitorii Lui în vîrful Muntelui Mãslinilor, o mare miºcare s-a
fãcut în Ierusalim. Poporul ce venise la praznicul Paºtilor era plin
de vestea minunilor ce le fãcuse Isus ºi îndeosebi de minunea
învierii lui Lazãr - ºi iatã acum Se apropia Cel care fãcuse atîtea
minuni. Cînd a început Isus a coborî dealul Mãslinilor, gloata tot
mai mare se fãcea în jurul Lui. Începuserã a se auzi glasuri de
laudã ºi de mãrire pentru Mîntuitorul. Se umplurã de bucurie ºi
ucenicii ºi, apropiindu-se de Ierusalim spre pogorîºul Muntelui
Mãslinilor, au început sã laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru
toate minunile pe care le vãzuserã... S-au aflat însã în gloatã ºi
glasuri de farisei pizmãreþi care au zis lui Isus: Învãþãtorule,
ceartã-Þi ucenicii ºi le spune sã tacã. Însã Isus le-a rãspuns: Vã
spun vouã cã dacã vor tãcea ei, pietrele vor striga
(Luca 19, 37-40) . Adicã Isus le spunea fariseilor cã nimeni ºi
n i mi c n u v a ma i p u t e a î m p i e d i c a m a r e a S a l u cr ar e p en t r u
mîntuirea neamului omenesc.
Pag. 788

Din ce se apropia convoiul de Ierusalim, gloata tot mai mare

se fãcea ºi cîntãrile de laudã tot mai tare rãsunau. O, Scumpul
meu Mîntuitor! Iatã, dupã atîtea hule ºi batjocuri, poporul a ajuns
sã Te cunoascã ºi sã Te mãreascã. În fruntea gloatei Tu trebuie sã
mergi acum fericit ºi mulþumit de izbînda adevãrului. Dar, o
Dumnezeule, ce vãd eu în ochii Tãi, Mîntuitorule? Vãd lacrimi,
Te vãd plîngînd. ªi cînd S-a apropiat de cetate ºi a vãzut-o, Isus
a plîns pentru ea, zicînd: De-ai fi cunoscut mãcar în aceastã zi
lucrurile care puteau sã-þi dea pacea! Dar acum ele sînt ascunse
de ochii tãi.
 Pag. 789

Vor veni zile cînd vrãjmaºii te vor face una cu pãmîntul, pentru
cã n-ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetatã (Luca 19, 41-44) .
Mîntuitorul plînge, dar nu plînge dãrîmarea zidurilor de piatrã, ci
plînge dãrîmarea ºi pieirea sufletelor din cetate care n-au vrut sã
primeascã mîntuirea.
Dragã cititorule, oare nu cumva eºti ºi tu o cetate care nu-L
primeºti pe Mîntuitorul ºi mîntuirea sufletului tãu? Mîntuitorul
poate cã plînge pentru sufletul meu ºi al tãu, pentru pieirea mea
sau a ta - ºi noi tot în pãcate?
Mîntuitorul Se apropie de poarta Ierusalimului. Un Împãrat se
apropie sã intre cu triumf în cetate. ªi ce umil este Acest Împãrat!
ªi ce umili sînt ºi însoþitorii Lui, ucenicii, care Îl urmeazã pe jos
ºi desculþi! Însã cu ei duc puterea unei Împãrãþii ce va dura pînã
la sfîrºitul veacurilor.
Norodul începe a rupe ramuri de finic. Unii îºi aºterneau
hainele pe drum, iar alþii tãiau ramuri din copaci ºi le presãrau în
calea Lui. Noroadele care mergeau înainte ºi cele ce veneau în
urmã strigau: Osana, Fiul lui David. Binecuvîntat este Cel ce vine
în Numele Domnului (Matei 21 , 8-9) . Isus intrã în cetatea
Ierusalimului.
Poarta de aur

Poarta prin care a intrat Mîntuitorul în Ierusalim este una

dintre cele ºapte porþi ale Ierusalimului. Aceastã poartã e în
partea dinspre rãsãritul cetãþii, ºi prin ea se intrã de-a dreptul în
t emp l u , în sinagoga ziditã pe locul unde a fost templul l u i
Solomon.
Aceastã poartã nu e umblãtoare, ci de sute de ani stã ziditã ºi
închisã de tot. Tradiþia arabã spune cã poarta s-a închis de la sine
ºi nu se va deschide decît în Ziua cea Mare a Judecãþii. Potrivit
acestei tradiþii, arabii numesc aceastã poartã Poarta Veºnicã sau
Poarta Veºniciei, iar în Ierusalimul de azi e cunoscutã sub numele
de Poarta de aur (dãm pe pagina dinainte imaginea acestei porþi).
Tradiþia arabã spune cã prin aceastã poartã vor intra sufletele
morþilor în Ziua Judecãþii, trebuind sã treacã valea Chedronului.
Tradiþia arabã spune cã dinspre aceastã vale vor veni sufletele în
Ziua Judecãþii, trebuind sã treacã valea Chedronului peste o punte
îngustã ca ascuþiºul sabiei. Potrivit acestei tradiþii, arabii þin sã se
îngroape în apropierea Porþii Veºnice. În faþa porþii de aur e plinã
coasta de morminte musulmane.
Poarta de aur face parte din zidul ce înconjoarã de jur împrejur
Ierusalimul. În temeliile porþii se vãd ºi azi uriaºe pietre pãtrate
de pe vremea lui Solomon.
Interesant e ºi faptul cã tradiþia arabã spune cã pe aici va intra
un principe creºtin ºi va cuceri din nou Ierusalimul.
Un fior religios mã cuprinde în faþa porþii de aur, auzind aceste
tradiþii. Mã aplec în genunchi ºi, îmbrãþiºînd un stîlp din Poarta
Veºniciei, încep sã mã rog.
Pag. 790

În faþa porþii, cît þine coasta Muntelui Sionului, pînã jos în

Valea Chedron, sînt tot morminte de piatrã. Musulmanii þin sã se
îngroape aici ca la Ziua cea Mare a Învierii sã fie cît mai aproape
de poarta vieþii. Un fior sufletesc de groazã ºi de mãreþie simt
rugîndu-mã aici din mijlocul a mii ºi mii de morþi care aºteaptã
Ziua cea Mare a Învierii ºi a Judecãþii. Parcã poarta întreagã cu
toate pietrele uriaºe din ea îmi apasã sufletul cu marea întrebare:
Oare sînt ºi eu gata pentru Ziua cea Mare a Învierii ºi a Judecãþii
din Urmã?
În Duminica Floriilor, Mîntuitorul a intrat în Ierusalim cu
Planul cel mare al Jertfei Sale pe Cruce. Poarta prin care a intrat
Mîntuitorul în Duminica Floriilor, a fost poarta intrãrii spre
Golgota, spre Jertfirea Lui ºi mîntuirea noastrã. În acest înþeles,
cu adevãrat poarta aceasta este poartã de aur, este poarta vieþii,
poarta veºniciei.
Stînd aici lîngã poarta de aur unde Isus a fost primit cu osanale
ºi ramuri de finic în ziua Floriilor, mã gîndesc cã Mîntuitorului
I s-a fãcut o primire mincinoasã. Peste cîteva zile cei care L-au
întîmpinat cu flori, luarã în mîini cuie ºi ciocane sã-L
rãstigneascã.
A i ci l a f aþ a locului, mã gîn d es c cã º i azi I s e f ace
Mîntuitorului, de cele mai multe ori, o astfel de primire
mincinoasã. I se fac Mîntuitorului parade, slujbe frumoase, dar nu
I se deschid porþile cele sufleteºti ca sã intre în noi, în inimile
noastre ca un Împãrat, Poruncitor ºi Cîrmuitor al vieþii noastre.
De aici, de la poarta pe unde a intrat Mîntuitorul în Ierusalim
în Duminica Floriilor, eu vã întreb, iubiþi cititori ai acestei cãrþi,
cum L-aþi primit voi pe Mîntuitorul? L-aþi primit ca pe un Împãrat
al sufletelor voastre, sau L-aþi primit numai aºa cum L-a primit
odinioarã gloata cu flori ºi frunze de vorbe goale?
ªi acum, dupã aceastã oprire la poarta de aur, vom merge mai
departe cu însemnãrile cãlãtoriei þinîndu-ne neîncetat pe urmele
Mîntuitorul, ca sã aflãm tot ce a mai învãþat ºi pe unde a mai
umblat, pînã vom ajunge la Golgota mîntuirii noastre.
Cînd a intrat Mîntuitorul în Ierusalim în Duminica Floriilor era
spre searã, Mîntuitorul a intrat de-a dreptul în templu, în bisericã,
unde a început a învãþa. În lunea ºi marþea cea mare a spus
Mîntuitorul unele dintre cele mai frumoase pilde ºi învãþãturi.
În ziua de Florii, iudeii au întîmpinat cu osanale pe un Hristos
politic. Iudeii aºteptau un Mesia, un împãrat lumesc care sã
scuture jugul romanilor ºi sã refacã împãrãþia cea lumeascã a lui
Israel. Iudeii credeau cã Acest Mesia politic este Isus. Sufletul lor
n-avea nimic cu Domnul Vieþii. Strigãtele din ziua Floriilor erau
strigãte politice care n-aveau nimic cu mîntuirea sufletului.
Domnul intra numai în cetate, nu ºi în sufletele strigãtorilor. S-a
ºi vãzut îndatã acest lucru. A doua zi Domnul i-a întîlnit pe
strigãtori în tinda bisericii fãcînd negustorie. I-a scos afarã cu
biciul ºi cu mustrãri aspre (Matei 21, 12) .
Dupã trei zile cei cu Osana s-au întors împotriva Domnului ºi
L-au rãstignit pe Cruce.
 Pag. 791

Locul unde Isus a profeþit sfîrºitul lumii...

Mulþime mare de gloatã venitã la praznicul Paºtilor Îi asculta

Cuvîntul. Spre rãsãrit, faþã în faþã cu templul iudeilor
( b i s er i ca- s i n ag o g ã ) , u n d e î n v ã þ a M î n t u i t o r u l , es t e d eal u l
Mãslinilor ºi Grãdina Gheþimani. În marþea cea mare, Mîntuitorul,
împreunã cu ucenicii Petru, Iacov, Ioan ºi Andrei, S-a retras odatã
pe Muntele Mãslinilor de unde a profeþit dãrîmarea Ierusalimului
ºi sfîrºitul veacurilor. Amin zic vouã, cã nu va rãmînea aici nici
piatrã pe piatrã care sã nu fie dãrîmatã (Marcu 13, 1-2) .
Un cãlugãr din Ierusalim ne-a dus ºi ne-a arãtat locul acela. E
mai sus de Grãdina Gheþimani, pe coasta dealului Mãslinilor. Pe
acest loc e azi o ruinã de clãdire. Ni se spune cã în repetate
rînduri s-au fãcut încercãri de a se clãdi ceva pe acest loc, dar nici
un fel de clãdire nu se poate ridica; se dãrîmã tot ce clãdeºte mîna
omeneascã. Profeþia - ºi blestemul Mîntuitorului despre dãrîmarea
Ierusalimului stãruie în acest loc de unde a fost rostitã ca o
predicã ºi o arãtare Dumnezeiascã.
Tot din acest loc a profeþit Mîntuitorul ºi sfîrºitul veacurilor.
Deschid Noul Testament ºi citesc aici la faþa locului cele
petrecute. ªi stînd El (Isus) jos pe Muntele Mãslinilor, ucenicii
Lui I-au zis: Spune-ne nouã care va fi semnul venirii Tale ºi
sfîrºitul veacului acestuia?
Isus a rãspuns ºi a zis: Bãgaþi de seamã sã nu vã amãgeascã
cineva, cãci vor veni mulþi în Numele Meu ºi vor zice: Eu sînt
Hristosul! - ºi pe mulþi vor înºela. Veþi auzi de rãzboaie ºi veºti
de rãzboaie: vedeþi sã nu vã spãimîntaþi, cãci toate aceste lucruri
trebuie sã se întîmple, dar sfîrºitul tot nu va fi atunci. Un neam se
va scula împotriva altui neam ºi o împãrãþie împotriva altei
împãrãþii; ºi pe alocurea vor fi cutremure de pãmînt, foamete ºi
ciumi. ªi din pricina înmulþirii fãrãdelegii dragostea celor mai
mulþi se va rãci (Matei cap. 24) .
Pag. 792

ªi va da frate pe frate la moarte ºi tatã pe fiu ºi se vor scula

fiii asupra pãrinþilor ºi îi vor omorî pe ei... cã va fi în zilele
acelea un necaz aºa de mare cum n-a mai fost de la începutul
lumii pînã azi ºi cum nu va mai fi vreodatã (Marcu 13, 12-19) .
ªi vor fi semne în soare, în lunã ºi în stele, ºi pe pãmînt va fi
strîmtorare între neamuri... oamenii îºi vor da sufletul de groazã
în aºteptarea celor ce vor sã vinã în lume, cãci puterile cerurilor
se vor clãtina ( L u c a 2 1 , 2 5 - 26) ... ªi îndatã dupã suferinþa
acestor zile soarele se va întuneca, luna nu-ºi va mai da lumina sa
ºi stelele vor cãdea din cer... atunci vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului cu slavã mare (Matei 24, 29-30) ...
Un fior de groazã ºi de spaimã te cuprinde citind aici la faþa
locului aceastã profeþie a Mîntuitorului. Cînd citeºti profeþia
Mîntuitorului de mai sus despre veºti de rãzboaie, de frãmîntãri
între oameni, de strîmtorãri, tulburãri, de necazuri mari ce n-au
fost de la începutul lumii, de rãcirea dragostei ºi înmulþirea
fãrãdelegii - îþi vine sã te întrebi: Oare nu sînt puse vremile
noastre în aceastã profeþie?

Cina cea de tainã

ªi acum, dupã aceastã oprire la locul unde Mîntuitorul a

p r o f e þ i t s f î r º i t u l v e a c u r i l o r, v o m m e r g e m a i d e p a r t e c u
însemnãrile cãlãtoriei pe urmele Mîntuitorului.
Sosind Ziua Azimilor - Joia cea Mare - în care trebuia sã se
j er t f eas cã P aº t i le, Mîntuitorul a trimis pe P et r u º i I o an s ã
pregãteascã Paºtile la un om care le va ieºi înainte, ducînd un
ulcior de apã. Acel om - a zis Isus - vã va arãta vouã un foiºor
mare, aºternut; acolo sã gãtiþi Paºtile. ªi mergînd ei au aflat
precum le zisese ºi au gãtit Paºtile (Luca 22, 7-20) .
Clãdirea în care s-a þinut aceastã prãznuire a Paºtilor, care
pentru noi este Cina cea de Tainã, se pãstreazã pînã în ziua de azi.
E în afarã de zidurile de azi ale Ierusalimului, în partea de sud.
Poate ºi din aceastã pricinã a fost mai cruþatã de urgia vremilor.
Clãdirea aceasta azi e o bisericã (moschee) musulmanã ºi numai
cu învoirea arabilor musulmani poþi intra în ea. Dãm mai jos
fotografia acestei clãdiri, aºa cum se aflã în zilele noastre.
Înãuntrul acestei clãdiri, îndatã cum intri, se aflã foiºorul în care
s-a þinut Cina cea de Tainã. E o încãpere mare ºi înaltã, avînd
cîteva columne ce se prelungesc sus în niºte boltituri ºi arcuri. E
o încãpere goalã, rece ºi neîmpodobitã, aºa cum sînt cele mai
multe moschei musulmane. Dãm mai jos ºi fotografia acestui
foiºor. E de însemnat cã tot în aceastã clãdire se spune cã ar fi ºi
mormîntul lui David. În imaginea cu foiºorul se vede o uºã în
fund cu niºte trepte în faþa ei. Pe aceastã uºã intrînd într-o altã
încãpere, musulmanii aratã un alt mormînt acoperit cu mãtase
verde despre care spun cã e mormîntul lui David. Se aude însã cã
adevãratul mormînt ar fi jos în temelia clãdirii.
 Pag. 793

Dupã ce ucenicii fãcuserã toate pregãtirile pentru Cinã,

M î n t uitorul Se puse la masã împreunã cu u cen i ci i º i l u î n d
cuvîntul începu: Cu dor am dorit sã mãnînc cu voi acest Paºti,
mai înainte de patima Mea... (Luca 22, 15) , ºi luînd pîinea o
binecuvîntã ºi, frîngînd-o, dete ucenicilor zicînd: Luaþi, mîncaþi,
acesta este Trupul Meu. ªi luînd paharul ºi mulþumind, le dete
ucenicilor zicînd: Beþi dintru acesta toþi, cãci acesta este Sîngele
Meu al Legii celei noi, care pentru mulþi Se varsã spre iertarea
pãcatelor (Matei 26, 26-28).
Aceasta este Taina cea mare ºi sfîntã a Sf. Cuminecãturi.
Aceasta este Taina tainelor prin care-L primim pe Domnul în casa
sufletului nostru, ca sã trãim cu El ºi El în noi.
ªi mîncînd ei, Isus zise: Amin grãiesc vouã cã unul dintre voi
Mã va vinde (Matei 26, 21). O vie miºcare se face între ucenici.
To þ i s e m i º c ã d e p e l o c u r i l e l o r º i s e u i t ã u n u l l a a l t u l ,
nepricepîndu-se de cine grãieºte (Ioan 13, 22) . ªi întristîndu-se
foarte, începurã a-I zice: nu cumva sînt eu, Doamne?
(Matei 26, 22) . Toþi se întristeazã, numai tu Iudo, stai liniºtit cu
trãdarea în sufletul tãu! Dar staþi, iatã ºi Iuda se ridicã, dar nu ca
sã-ºi spunã pãcatul, ci ca sã întrebe ºi el cu fãþãrnicie: Nu cumva
sînt eu, Învãþãtorule? ªi i-a zis lui Isus: Tu ai zis
(Matei 26, 25) .
Pag. 794

Sã luãm aminte cã acest Iuda care mãnîncã cu fãþãrnicie ºi

nevrednicie la o masã cu Mîntuitorul pe care Îl trãdase, ne este o
strigãtoare predicã sã ne apropiem cu pregãtire sufleteascã la Cina
cea mare ºi sfîntã a Sf. Cuminecãturi!

Încã multe altele s-au petrecut în seara Cinei celei de Tainã.

În foiºorul Cinei celei de Tainã a rostit Mîntuitorul testamentul
tuturor creºtinilor din toate vremile: Poruncã nouã vã dau vouã ca
sã vã iubiþi unii pe alþii, precum v-am iubit Eu pe voi, aºa sã vã
iubiþi ºi voi unii pe alþii. Întru aceasta vor cunoaºte toþi cã sînteþi
ucenicii Mei dacã veþi avea dragoste între voi (Ioan 13, 34-35) .
Dupã Evanghelia de la Ioan, satana a intrat în Iuda îndatã cum
a muºcat din pîinea ce i-a întins-o Mîntuitorul, zicîndu-i: Ce ai sã
faci, fã repede (Ioan 13, 26-27) . Iuda a ºi ieºit atunci noaptea
de la masa Cinei celei de Tainã ºi, ducîndu-se, a fãcut înþeles cu
arhiereii ºi cãrturarii sã-L vîndã pe Isus.

Locul unde s-a þinut sfatul trãdãrii lui Iuda

Amintirea locului unde Iuda a þinut noaptea sfatul cel viclean

cu arhiereii ºi cãrturar i i s e p ãs t r eazã ºi azi. E în partea de
dincoace de Ierusalim, sus pe vîrful unui deal de unde se deschide
o largã priveliºte în toate pãrþile. Pe acest loc e azi un arbore
bãtrîn cu ramurile bãtute de vînturi. Dãm alãturi fotografia acestui
arbore lîngã care s-a þinut sfatul cel viclean în noaptea trãdãrii
Mîntuitorului. Din acest loc a plecat Iuda trãdãtorul cu arhiereii
ºi ostaºii sã-L prindã pe Isus în Grãdina Gheþimani.
Un fior ºi un cutremur sufletesc am simþit în acest loc unde
I u d a c e l f ã r ã d e l e g e a v î n d u t p e n t r u t r e i z e c i d e arg i n þ i p e
Mîntuitorul lumii. Parcã ºi pomul din acest loc stã cu ramurile
aplecate de ruºinea ºi groaza fioroasei trãdãri.
 Pag. 795

ªi acum, dupã aceastã oprire asupra trãdãrii lui Iuda, sã

mergem mai departe cu însemnãrile, la Cina cea de Tainã. O
Evanghelie spune cã la Cina cea de Tainã între ucenici s-a iscat
ºi o ceartã ca sã ºtie care dintre ei avea sã fie cel mai mare
(Luca 22, 24) , adicã, precum se vede, îi bîntuia ºi pe ei boala
trufiei. Mîntuitorul S-a grãbit îndatã sã-i scape de acest beteºug
sufletesc, zicîndu-le cã astfel de lucruri numai între pãgîni se
cautã, dar între voi sã nu fie aºa, ci cel mai mare dintre voi sã fie
ca cel mai mic ºi cel care cîrmuieºte, ca cel care slujeºte
(Luca 22, 25-26) . Se pare cã, mai ales, Petru suferea de boala
trufiei de a se socoti pe sine mai mare decît ceilalþi ucenici ºi mai
tare în credinþã ca ei. Ca sã-l vindece de aceastã boalã,
Mîntuitorul îi spune la Cina cea de Tainã, în auzul tuturor, cã se
va lepãda de trei ori de El. Pe urmã Petru s-a vindecat de boala
trufiei, dar aceastã boalã stãruie azi în cel ce-ºi zice urmaºul lui
Petru, î n p ap a d e l a Roma. În contrã cu toate Evangheliile
Mîntuitorului, papa a tulburat Biserica lui Hristos cu boala trufiei
de a se socoti pe sine mai mare, cînd Însuºi Mîntuitorul a mustrat
aspru aceastã rãtãcire. Atît de departe a mers aceastã rãtãcire ºi
aceastã boalã a trufiei, încît papa de la Roma a ajuns sã-ºi zicã:
Vicarul (locþiitorul) lui Hristos pe pãmînt (o, ce rãtãcire!...).
Cina cea de Tainã a avut mai departe clipe de înduioºare ºi de
întristare sufleteascã. Mîntuitorul a început a le destãinui tot mai
mult ucenicilor sfîrºitul vieþii Sale. Fiilor, încã puþin mai sînt cu
voi... ºi unde Mã duc Eu, voi nu puteþi veni. Ucen i cii s-au
întristat la auzul aces t o r v o r b e, î n s ã D o mn ul i-a mîngîiat,
fãgãduindu-le un Alt Mîngîietor, care sã fie cu ei în veac, pe
Duhul Adevãrului, care va rãmînea cu ei ºi între ei
(Ioan 14, 16-17) .
Pag. 796

Cina cea de Tainã a luat sfîrºit cu o cîntare. ªi dupã ce cîntarã

cîntãrile de laudã (la sfîrºitul mesei), Isus cu învãþãceii ieºirã la
Muntele Mãslinilor (Matei 26, 30) . Îndatã dupã Cina cea de
Tainã, Mîntuitorul cu ucenicii au plecat spre Muntele Mãslinilor.
O, Scumpul meu Mîntuitor, iatã s-a apropiat începutul
patimilor Tal e; iatã se deschide drumul patimilor Tale ºi a
mîntuirii noastre. Învredniceºte-mã Doamne sã pot merge mai
departe pe urmele sfintelor Tale patimi.

În Grãdina Gheþimani

Iatã-ne ajunºi în Grãdina Gheþimani. Înainte de a merge mai

departe cu cele petrecute în Grãdina Gheþimani vom spune ceva
despre ce înfãþiºare are aceastã grãdinã. Grãdina Gheþimani se
aflã aproape de Ierusalim, faþã în faþã cu partea de rãsãrit a
oraºului, pe coasta Muntelui Mãslinilor.
Din locul unde era templul iudeilor, coborîm valea Chedron,
ºi îndatã ce treci aceastã vale, dai în Grãdina Gheþimani.
Pe vremea Mîntuitorului, Muntele Mãslinilor ºi Grãdina
Gheþimani erau pline cu pãduri de mãslini. Era acesta un loc
tainic, retras, liniºtit ºi potrivit pentru reculegere ºi adîncire
sufleteascã faþã de vuietul cetãþii din faþa lui. Azi însã nu mai e
aºa. Muntele Mãslinilor ºi Grãdin a Gheþimani sînt pline cu
clãdiri, cu drumuri ºi garduri moderne. Însã odatã cu aceastã
modernizare, Grãdina Gheþimani ºi-a pierdut tainicul fior religios
ce l-a avut odinioarã. Locul unde S-a retras Mîntuitorul în
noaptea din Joia cea Mare nu se cunoaºte anume. Niºte cãlugãri
catolici au îngrãdit o seamã de mãslini bãtrîni ºi spun cã aici ar
fi acest loc. Însã acest loc îngrãdit cu garduri moderne de fier ºi
de beton (de parcã-i mai mult o vilã) nu miºcã deloc sufletul.
Sufletul cautã un loc tainic, un loc retras, un loc ferit de zgomot
ºi de înfrumuseþare cu garduri ºi ziduri moderne. Noroc cã în
Grãdina Gheþimani mai sînt încã destul mãslini ºi locuri retrase
u n d e cu ad ev ãr at s i m þ i f i o r u l r el i g i o s º i t e p o þ i r et r ag e î n
rugãciune sfîntã.
Evangheliile ne spun cã Mîntuitorul, începînd din lunea cea
mar e, î n f i ecar e n o ap t e S e r et r ãg ea în Muntele Mãs l i n i l o r
(Grãdina Gheþimani), unde petrecea în rugãciune (Luca 21, 37).
Ziua învãþa Isus în sinagogã, iar noaptea ªi-o petrecea rugîndu-Se
în Muntele ce se cheamã al Mãslinilor.
Auzi tu, dragã cititorule? Isus Se retrãgea sã Se roage; Isus,
F i u l l u i D u m n e z e u S e î n t ã r e a p r i v eg h i n d n o p þ i î n t r e g i î n
rugãciune (în vreme ce noi ne petrecem nopþile în beþii ºi ospeþe).
 Pag. 797

Locul unde Mîntuitorul S-a rugat cu sudori de sînge

Trecînd Mîntuitorul cu ucenicii dupã Cina cea de Tainã în

Muntele Mãslinilor, Isus le-a zis lor: ªedeþi aici pînã voi merge
sã Mã rog acolo. ªi luînd pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zevedei,
a început a Se întrista ºi a Se mîhni. Atunci a zis Isus: Sufletul
Meu este întristat de moarte; rãmîneþi aici ºi privegheaþi împreunã
cu M i n e. ª i merg î n d p u þ i n mai î n ai n t e a cãzu t p e F aþ a S a,
rugîndu-Se ºi zicînd: Pãrinte, dacã este cu putinþã sã treacã de la
Mine paharul acesta; dar nu precum voiesc Eu, ci precum voieºti
Tu. ªi I s-a arãtat Lui un înger din cer întãrindu-L pe El. ªi fiind
întru nevoinþã mai cu dinadinsul Se ruga; ºi se fãcuse sudoarea
Lui ca picãturile de sînge ce cad pe pãmînt. ªi sculîndu-Se de la
rugãciune, venind cãtre ucenici i-a aflat pe ei dormind. ªi le-a zis
lor: Ce, dormiþi? - sculaþi-vã ºi vã rugaþi, ca sã nu cãdeþi în ispitã.
Privegheaþi ºi vã rugaþi, cã duhul este tare, dar trupul neputincios.
Iarãºi a doua oarã S-a rugat zicînd: Pãrintele Meu, de nu poate
trece acest pahar de la Mine ca sã nu-l beau, fie voia Ta. ªi
venind, i-a aflat pe ucenici iarãºi dormind, cã erau ochii lor
îngreuiaþi (Matei 26, 36-42; Luca 22, 43-46) .
Locul acesta unde S-a rugat Isus cu sudori de sînge se cheamã
la Ierusalim peºtera agoniei, a sfîrºitului, pentru cã aici
Mîntuitorul a trecut prin Golgota cea sufleteascã, a trecut cu
sufletul prin marile dureri ale morþii ºi ale izbãvirii noastre de
pãcat.
Pe acest loc se aflã astãzi un altar a cãrui fotografie o dãm mai
jos. În mijlocul altarului se aratã ºi azi locul unde S-a rugat
Mîntuitorul cu sudori de sînge. Nu departe de acest loc se aratã
ºi azi stînca unde au adormit ucenicii îngreuiaþi de somn. O, ce
fior sfînt ºi neuitat am avut rugîndu-mã în acest loc! Am adus din
acest loc un fior ce va rãmîne de-a pururi în sufletul ºi inima mea.
Pe locul unde S-a rugat Mîntuitorul cu sudori de sînge mai mult
am plîns decît m-am rugat. Nu puteam altcum. Stînd în locul unde
El S-a rugat pentru mine cu sudori de sînge, eu mã simþeam atît
de vinovat, atît de ticãlos, atît de nerecunoscãtor, încît faþã de
sudorile Lui ºi durerile Lui n-aveam alt rãspuns ºi alte cuvinte
decît lacrimile. Îmi venea parcã sã mã ridic, sã mã depãrtez cît
mai repede de acest loc preasfînt. Însã mã opreau în loc sudorile
Lui ºi durerile Lui pe care le simþeam cum picurã peste ticãloºia
vieþii mele iertare, o nespus de dulce ºi scumpã iertare.
M-am rugat ºi am plîns pe locul acestei Golgote sufleteºti.
M-am înfiorat vãzînd piatra unde au adormit ucenicii ºi am plîns,
aducîndu-mi aminte de cîte ori am adormit ºi eu în somnul
pãcatelor.
Pag. 798

Pelerinii care au fost la Ierusalim ºi-au adus de pe acolo multe

feluri de amintiri, cele mai multe cumpãrate de prin prãvãlii. Mie
nu mi-au plãcut aceste feluri de amintiri (pentru cã ºi cei ce le-au
fãcut ºi cei ce le-au vîndut au pus în ele lãcomie, de multe ori ºi
înºelãciune). Eu mi-am adus din Grãdina Gheþimani o piatrã din
stînca unde au adormit ucenicii. Pentru mine e o amintire de mare
preþ aceastã piatrã. Ca pe o icoanã am pus-o într-o ramã pe
peretele casei mele sã o am de-a pururi înaintea ochilor mei. De
cîte ori satana se apropie de mine cu ispitele lui, piatra aceasta
parcã îmi strigã cuvintele Mîntuitorului: Privegheaþi ºi vã rugaþi,
sã nu cãdeþi în ispitã. De cîte ori somnul pãcatelor parcã mã furã
ºi mã ispiteºte sã adorm, piatra aceasta parcã strigã întrebarea ºi
mustrarea Mîntuitorului: Iosife! Iar ai adormit? De cîte ori va
slãbi rîvna mea pentru Domnul ºi Evanghelia Lui, piatra aceasta
va striga de pe perete: Iosife, iar ai adormit? De voi tãcea, - de
voi cerca sã tac - ºi piatra aceasta va striga dupã mine, precum
zice la Evanghelie (Luca 19, 40) .
 Pag. 799

Din locul acesta plin de fior aduc cititorilor acestei cãrþi

cuvintele Mîntuitorului: Privegheaþi ºi vã rugaþi, sã nu cãdeþi în
ispitã!... Privegheaþi ºi vã rugaþi, cãci duhul este rîvnitor, iar
trupul neputincios. Din Grãdina Gheþimani aduc întrebarea ºi
chemarea Mîntuitorului: De ce dormiþi? Sculaþi-vã, privegheaþi ºi
vã rugaþi, sã nu cãdeþi în ispitã! Sculaþi-vã cei ce dormiþi în
somnul pãcatelor, ca cele cinci fecioare nebune din Evanghelie!
(Matei cap. 25) . Cu nimic nu-l poþi alunga ºi þine departe pe
satana ºi ispitele lui decît cu privegherea ºi rugãciunea neîncetatã.

Domnul e prins ºi legat în Grãdina Gheþimani

Acum vom merge mai departe pe urmele patimilor

Mîntuitorului.
Dupã ce Mîntuitorul ªi-a isprãvit rugãciunea, a zis ucenicilor:
Iatã, s-a apropiat ceasul ºi Fiul Omului Se va da în mîinile
pãcãtoºilor. Sculaþi-vã sã mergem, iatã, s-a apropiat cel ce M-a
vîndut (Matei 26, 45-46) . Se apropia Iuda trãdãtorul. ªi încã
g rãind Isus, iatã cã vine Iuda, unul din cei d o i s p r ezece, º i
împreunã cu el, gloatã mare cu sãbii ºi cu lãnci, trimiºi de
arhiereii ºi de bãtrînii poporului. Iar cel care-L vînduse pe El le-a
d a t l o r s e mn , z i c î n d : p e car e- L v o i s ã r u t a e u , A c e l a e s t e ,
prindeþi-L (Matei 26, 48) .
Iar Isus, ºtiind toate cele ce erau sã vinã asupra Lui, a mers
spre ei ºi le-a zis: Pe cine cãutaþi? Iar ei au zis: Pe Isus
Nazarineanul! Isus le-a zis: Eu sînt! ªi sta ºi Iuda, cel care Îl
v î n d u s e p e El, împreunã cu ei ( I o a n 1 8 , 4 - 5 ) . C î n d a zi s
Mîntuitorul cuvintele: Eu sînt, din gloatã, iatã, se desprinde un
om ºi înainteazã spre Domnul. E Iuda trãdãtorul. ªi îndatã
apropiindu-se Iuda de Isus a zis: Bucurã-Te, Învãþãtorule! ªi L-a
sãrutat pe El. Iar Isus i-a zis lui: Prietene, pentru ce ai venit?
(Matei 26, 49-50) . O altã Evanghelie spune cã la sãrutul lui
Iuda, Mîntuitorul a zis: Iudo, cu o sãrutare vinzi tu pe Fiul
Omului? (Luca 22, 48) .
Pag. 800

Se vede cã ºi pe Mîntuitorul Cel îndelung rãbdãtor Îl miºcase

aceastã grozavã fãþãrnicie, dar cuvintele Mîntuitorului nu l-au
mi º cat d el o c p e I u d a . Î n t r e b a r e a M î n t u i t o r u l u i t r eb u i a s ã
rãscoleascã inima lui Iuda ºi cunoºtinþa pãcatului, dar în Iuda nu
s-a rãscolit nimic, cãci satana se fãcuse cu totul stãpîn pe el ºi pe
inima lui.

Atunci, apropiindu-se ei (gloata), au pus mîinile pe Isus ºi

L-au prins (Matei 26, 50) . Ucenicii credeau cã Isus nu Se va da
prins. Ei aºteptau vreo minune care sã þinã în loc gloata pînã se
vor retrage. Cînd însã gloata începu a lega mîinile Domnului, o
spaimã ºi o mînie îi cuprinse. Petru scoase sabia din teacã ºi cãuta
sã-L apere pe Mîntuitorul. Iar Simon Petru, avînd sabie, a scos-o
ºi a lovit pe sluga arhiereului ºi i-a tãiat urechea lui cea dreaptã.
ªi numele slugii era Malhu (Ioan 18, 10) . Isus i-a zis lui Petru:
Bagã sabia în teacã, cãci toþi cei ce scot sabia de sabie vor muri.
Sau crezi cã n-aº putea sã rog pe Tatãl Meu, care Mi-ar pune
îndatã la îndemînã mai mult de douãsprezece legiuni de îngeri?
Dar cum se vor împlini Scripturile care zic cã aºa trebuie sã fie?...
(Matei 26, 52-54) . Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat
Tatãl sã-l beau? (Ioan 18, 11) . ªi atingînd Isus urechea slugii
l-a vindecat (Luca 22, 51) . Mîntuitorul S-a întors apoi cãtre
gloatã ºi a zis: Ca la un tîlhar aþi ieºit cu sãbii ºi cu lãnci! În toate
zilele am fost cu voi în sinagogã, n-aþi întins mîinile voastre
asupra Mea, ci acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului
( Lu ca 22, 52-53) . Dar toate acestea s-au întîmplat ca sã se
plineascã Scripturile (Marcu 14, 49) . Deci oastea ºi cãpetenia
cea peste o mie ºi slugile iudeilor au prins pe Isus ºi L-au legat
(Ioan 18, 12) .
 Pag. 801

Atunci toþi ucenicii, lãsîndu-L pe El, au fugit (Matei 26, 56) , ca

sã se plineascã cuvintele ce le-a spus Mîntuitorul învãþãceilor la
Cina cea de Tainã: Iatã vine ceasul, ºi acuma a ºi venit, ca sã vã
risipiþi fiecare la ale sale, ºi pe Mine Mã veþi lãsa Singur, dar nu
sînt Singur, cãci Tatãl Meu este cu Mine (Ioan 16, 32) .

Locul unde a fost prins Mîntuitorul e tot acolo în apropierea

stîncii unde S-a rugat cu sudori de sînge. Unde a fost odinioarã
Grãdina Gheþimani e ºi azi o grãdinã înconjuratã de jur împrejur
cu gard înalt de zid. Dacã însã zidurile ºi înnoirile moderne nu
miºcã sufletul, ceea ce te miºcã ºi te înfioarã în acest loc sînt
mãslinii cei bãtrîni. Mãslinul e un pom cu putere de a trãi veacuri
întregi. Pe locul unde a fost Grãdina Gheþimani dãinuiesc ºi azi
astfel de mãslini bãtrîni, ºase la numãr. Despre cel mai bãtrîn
dintre ei se spune cã ar fi fost martor la cele ce s-au petrecut în
fioroasa noapte din Joia cea Mare ºi a vãzut pe Mîntuitorul.
Pag. 802

Lîngã acest mãslin ar fi dat Iuda sãrutare vicleanã Mîntuitorului

ºi pe acest loc ar fi fost prins ºi legat Isus Mîntuitorul lumii. Pe
pagina dinainte dãm fotografia unei pãrþi din Grãdina Gheþimani
unde se vede acest mãslin (în mijloc se vede un pelerin
rugîndu-se). Despre ceilalþi cinci mãslini se poate spune cu toatã
siguranþa cã sînt ºi ei fiii mãslinilor care au vãzut pe Mîntuitorul
în noaptea cea fioroasã.
O, ce fior sufletesc am simþit lîngã mãslinii cei bãtrîni din
Grãdina Gheþimani. Sînt aceºti mãslini niºte martori vii despre
cele ce s-au întîmplat aici. Cînd vîntul adie crengile lor, în
adierea lor parcã auzi fioroasa istorie ce s-a petrecut aici.
Îngenunchez lîngã mãslinul cel mai bãtrîn sã mã rog. Un fior
îmi strãbate sufletul. Poate cã eu, nevrednicul ºi pãcãtosul, stau
pe lo cu l u n d e a s t at M î n t u i t o r u l cînd a venit Iuda sã-I dea
sãrutarea vicleanã... poate cã stau pe locul unde a stat Iuda
trãdãtorul... poate stau pe locul unde ucenicii au fugit cînd L-au
vãzut pe Mîntuitorul legat în lanþuri. Mîntuitorule, Doamne!
Iartã-mã cã de atîtea ori am fost ºi eu în chipul lui Iuda; de atîtea
ori din gurã am vorbit una, iar în inimã am copt alta; de atîtea ori
din gurã am arãtat dragoste de-aproapele, dar în inimã am copt
urã împotriva lui; de atîtea ori Te-am sãrutat ºi eu cu rugãciunea,
dar cu fapta Te-am vîndut...
O, dragã cititorule! Poate cã ºi tu stai cu sufletul pe locul unde
Iuda a sãrutat pe Mîntuitorul cu sãrutare vicleanã ºi mincinoasã.
Ridicã-te, dragã suflete, ridicã-te îndatã din acest loc de suflet
pierzãtor.
ªi acum, dupã aceastã oprire în Grãdina Gheþimani, vom merge
mai departe cu însemnãrile, pe urmele patimilor Mîntuitorului.

Isus în faþa lui Ana...

Isus, Fiul lui Dumnezeu, iatã-L stã cu mîinile strîns legate ca

un fãcãtor de rele. Golgota se pregãteºte sã-L ducã la judecatã.
Arhiereii trimiserã noaptea sã-L prindã pe Isus, dupã ce poporul
þinea la Domnul ºi se temeau de o tulburare. Dupã prinderea lui
Isus, arhiereii cãutau acum sã aplece ºi poporul împotriva Lui. Cu
acest scop Mîntuitorul a fost dus mai întîi la Ana, socrul lui
Caiafa. Acest Ana era un arhiereu bãtrîn, pensionat cum i s-ar
zice. Avea însã Ana mare trecere în popor, ºi prin aceastã trecere
cãutau iudeii - prin vicleºug - sã aplece poporul împotriva
Domnului.
ªi acum, iatã, gloata pleacã din Gheþimani spre casa lui Ana
arhiereul. Mîntuitorul merge înainte, cu mîinile ferecate în lanþuri
grele. În urmã vin ostaºii, vine gloata ºi vine Iuda pipãindu-ºi
punga cu cei treizeci de arginþi. Batjocuri ºi înjurãturi rãsunau la
adresa Mîntuitorului. De departe se þin de gloatã ºi cîþiva ucenici.
Ajunºi la casa lui Ana, Mîntuitorul e dus înãuntru. În curtea
arhiereului s-a strecurat ºi Petru. Aici ºi în acest rãstimp s-a
petrecut lepãdarea lui Petru.
 Pag. 803

Ajuns în faþa lui Ana arhiereul, Mîntuitorul fu întrebat despre

învãþãtura Sa ºi despre învãþãceii Sãi. Ana cãuta prin vicleºug sã
stoarcã ceva declaraþii în puterea cãrora Domnul sã poatã fi
judecat. Mîntuitorul a rãspuns foarte cuminte astfel: Eu am vorbit
lumii pe faþã, Eu totdeauna am învãþat pe norod în sinagogã ºi în
templu unde se adunã toþi iudeii ºi n-am spus nimic în ascuns.
Pentru ce Mã întrebi pe Mine? Întreabã pe cei ce M-au auzit
despre ce am vorbit, iatã, aceia ºtiu ce am spus. La auzul acestor
cuvinte unul dintre slujitori care stãtea acolo dete o palmã lui
Isus, zicînd: Aºa rãspunzi Tu arhiereului? (Ioan 18, 20-23) .
O, Scumpul meu Mîntuitor! Pe locul unde Te-a sãrutat Iuda cu
sãrutare mincinoasã, iatã, primeºti acum ºi o palmã. ªi Tu pe
toate le rabzi în liniºte, ca sã ne dai nouã jertfã de mîntuire ºi
pildã de îndelungã rãbdare.

De la Ana la Caiafa

De la arhiereul Ana, Isus e dus la Caiafa, ginerele lui Ana, care

era pe acele vremuri mai marele tuturor bisericilor din Ierusalim.
Caiafa strînsese la sfat pe arhierei ºi bãtrîni ºi cãrturari ºi cãutau
mãrturie mincinoasã împotriva lui Isus ca sã-L omoare
(Matei 26, 59). În vremile de atunci iudeii erau supuºi
romanilor, ºi ei n-aveau drept sã judece pe nimeni la moarte.
Sfatul lor avea numai dreptul sã asculte pe cel învinuit ºi sã-i facã
sentinþa, dar aceastã sentinþã trebuia aprobatã de romani. Caiafa
º i s f at u l iudeilor se sileau astfel s ã af l e cev a d o v ezi g r el e
împotriva Domnului.
Pag. 804

Cã Isus îi numise fãþarnici ºi ucigaºi de proroci asta încã nu era

o dovadã. Multe mãrturii mincinoase au adus - atunci noaptea -
asupra lui Isus, dar acelea nu se potriveau, iar Isus la toate
întrebãrile ºi învinuirile tãcea. Caiafa ºi sfatul iudeilor începurã
a se teme cã nu vor avea dovezi împotriva Domnului cînd vor
ajunge înaintea lui Pilat. Atunci Caiafa arhiereul fãcu o ultimã
încercare. El ridicã mîna dreaptã în sus spre cer în semn de
jurãmînt ºi Îl întrebã pe Isus: Te jur pe Dumnezeul Cel Viu, sã ne
spui nouã de eºti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Mîntuitorul
n-a tãgãduit niciodatã marea chemare ce o avea de la Tatãl,
 Pag. 805

dimpotrivã, El a vestit pe tot locul Lucrarea Sa de Fiu al lui

Dumnezeu. Tãcerea lui în faþa lui Caiafa ar fi însemnat cã El κi
tãgãduie chemarea. Mîntuitorul rãspunde zicînd: Ai spus-o tu
însuþi. Dar zic vouã: De acum veþi vedea pe Fiul Omului ºezînd
la dreapta lui Dumnezeu ºi venind pe norii cerului. Isus
Mîntuitorul vorbea de timpul cînd va sta pe Tronul lui Dumnezeu
ca un Mare Judecãtor al cerului ºi al pãmîntului. Isus Mîntuitorul
vorbea de timpul cînd aceastã gloatã din faþa Lui va sta spre
judecatã înaintea Sa, în ziua cînd El va veni pe norii cerului cu
putere ºi mãrire multã.
Cînd Isus Mîntuitorul, la întrebarea lui Caiafa, κi lãmuri
chemarea ºi starea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, Caiafa se aprinse
de mînie; îºi sfîºie veºmîntul ºi ridicînd mîinile spre cer, strigã:
A hulit! Ce ne mai trebuie alte mãrturii? Iatã, aþi auzit hula Lui.
Ce vi se pare? Iarã ei rãspunserã, plini de furie: Vinovat este
morþii! Atunci scuiparã în faþa Lui ºi L-au bãtut cu trestie, iar alþii
Îi dau palme, zicînd: Proroceºte-ne nouã, Hristoase, cine Te-a
lovit? (Matei 26, 65-68) .
În curtea unei mînãstiri armeneºti se vede ºi azi locul unde a
fost batjocorit ºi bãtut Mîntuitorul. Se pãstreazã ºi stîlpul de
piatrã de care Isus a fost legat în timpul cît Îl bãteau. Cu sufletul
înfiorat am îngenuncheat pe acest loc ºi, îmbrãþiºînd piatra sfîntã,
am început sã plîng ºi sã mã rog...
Nu voi uita niciodatã fiorul acestui loc. Mi se pãrea cã aud
loviturile ce le rãbda Mîntuitorul, mi se pãrea cã aud trestia ce-L
lovea ºi aud batjocurile celor ce-L bãteau. Dar ºi mai mult decît
acest fior m-a înfiorat gîndul cã Isus Mîntuitorul a rãbdat aceastã
fioroasã bãtaie ºi hulã pentru mine, pentru pãcatele mele ºi pentru
mîntuirea mea.
O, Dulcele meu Mîntuitor! Aici ai stat Tu legat de acest stîlp,
ca sã mã dezlegi pe mine din cumplitele lanþuri ale patimilor ºi
pãcatelor... aici Te-ai lãsat batjocorit ºi bãtut, ca sã mã scapi pe
mine din osîndã ºi din pierzare...
ªi acum sã mergem mai departe pe urmele patimilor
Mîntuitorului. Cînd L-au ad u s p e M î n t u i t orul din Grãdina
Gheþimani în faþa lui Caiafa, era noapte, era noaptea din Joia cea
Mare. O noapte grozavã a fost aceasta pentru Mîntuitorul. Toatã
noaptea a fost bãtut ºi batjocorit. Sfatul lui Caiafa Îl osîndise pe
Mîntuitorul la moarte ºi acum toþi Îl loveau fãrã milã ºi fãrã
cruþare ca pe Unul pe care Îl aºtepta moartea.
Isus fusese judecat la moarte de sfatul lui Caiafa, dar aceastã
judecatã se þinuse noaptea, ºi dupã legile iudeilor era oprit a se
face noaptea ascultarea ºi judecarea arestaþilor. Caiafa þinu, deci,
un sfat nou în zorii zilei, ºi Isus fu a doua oarã înfãþiºat la
judecatã ºi osîndit la moarte. Cînd a ieºit Mîntuitorul de la
aceastã înfãþiºare S-a uitat în ochii lui Petru care se lepãdase de
El ºi aducîndu-ºi aminte Petru de cuvintele Domnului ºi auzind
cîntatul cocoºilor, a plîns cu amar.
Arhiereii aþîþaserã gloata atît de mult împotriva Mîntuitorului,
încît soldaþii romani abia Îl puturã apãra pe Isus de furia lor. Cînd
se fãcu ziuã, Caiafa, arhiereii ºi gloata plecarã cu Mîntuitorul la
Pilat.
Pag. 806

Caiafa locuia în sudul cetãþii Ierusalimului, în vecinãtate cu

clãdirea unde s-a þinut Cina cea de Tainã. Pe locul unde a fost
casa lui Caiafa e azi o bisericã armeanã unde se pãstreazã ºi
stîlpul de piatrã de care a fost legat ºi bãtut Mîntuitorul. Pilat
locuia într-un palat roman, aproape de sinagoga iudeilor. De la
Caiafa pînã la Pilat era o depãrtare cam de 3 km. De la Ana la
Caiafa tot cam atîta. În lipsã de cãlãuzã bunã am umblat mult prin
Ierusalim pînã sã aflãm locul unde a fost odinioarã casa lui Ana
ºi Caiafa. (Vezi locul acesta la capitolul O hartã a Ierusalimului.
La nr. 43 e locul unde a fost casa lui Caiafa).
Într-un loc era poarta închisã, dintr-altul ni s-a spus cã trebuie
sã ne întoarcem înapoi în altã parte. Era o cãldurã înãbuºitoare,
ºi unul dintre pelerinii noºtri zicea: Iatã, fraþilor, se plineºte
Scriptura ºi cu noi, am ajuns sã umblãm de la Ana la Caiafa. Las’
cã Domnul vrea aºa - am rãspuns eu - ca sã ne dãm seama cu cîtã
durere ºi ostenealã a fãcut Isus aceastã cale, legat, bãtut ºi
batjocorit, nu ca noi, cu automobilul!

Isus în faþa lui Pilat

ªi acum sã-L urmãrim pe Domnul mai departe în drumul

patimilor. De la Caiafa, Isus e dus în zorii zilei la curtea lui Pilat,
procurorul roman. Iudeii n-aveau dreptul sã pedepseascã pe
nimeni cu moartea, de aceea Îl aduc pe Isus înaintea lui Pilat, ca
sã cîºtige de la el aprobarea judecãþii ce I-o fãcuserã ei lui Isus.
De la Caiafa pînã la Pilat, Mîntuitorul a fost dus legat ºi
batjocorit, ca un mare fãcãtor de rele. Ajunºi în casa lui Pilat,
arhiereii ºi gloata trimiseserã înãuntru pe Isus cu ostaºii romani,
dar ei nu intrarã în divan (în casa de judecatã), pentru ca sã nu se
spurce, ci sã mãnînce Paºtile (Ioan 18, 28). Aºa le spunea legea
lor, în preajma Paºtilor sã nu intre în casã pãgînã, ºi ei se þineau
de litera legii. O, nebunilor de iudei! Þineþi sã nu vã spurcaþi de
Paºti, dar loviþi fãrã nici o milã ºi bateþi ºi batjocoriþi pe Fiul lui
Dumnezeu. Vai de voi ºi de legea voastrã!
Dus în faþa lui Pilat, acesta privi cu luare aminte pe Isus Cel
învinuit. F aþ a L u i er a l i n i º t i tã, ºi înfãþiºarea Lui, plinã de
bunãtate. Nimic n-arãta în înfãþiºarea Lui pe omul rãu ºi fãcãtor
de rele. Pilat a ieºit afarã la ei ºi i-a întrebat: Ce pîrã aduceþi
asupra Omului Acestuia? ªi ei i-au zis: De n-ar fi fost Acesta un
fãcãtor de rele, nu L-am fi adus noi la tine (Ioan 18, 29-30) .
Dar acest rãspuns nu era de-ajuns. Ei începurã a-L învinui pe
Domnul cu minciuni. Pe Acesta - strigarã ei - L-am aflat
rãzvrãtind neamul ºi oprind a da dajdie cezarului, zicînd cã El
este Împãratul Hristos (Luca 23, 2) .
Auzind acuzãrile ce se ridicau împotriva Domnului, Pilat Îl
întreabã pe Isus: Tu eºti Împãratul iudeilor? Isus îi rãspunde: Tu
zici! (Matei 27, 11) . Auzind acest rãspuns Caiafa ºi gloata se
bucurarã ºi începurã a striga cu furie, cerînd osîndirea lui Isus. ªi
arhiereii Îl învinuiau cu multe cele, iar Pilat iarãºi L-a întrebat pe
El: Nimic nu rãspunzi, n-auzi cîte mãrturisesc împotriva Ta?
 Pag. 807

Dar Isus n-a mai rãspuns nimica, aºa cã Pilat se mira

(Marcu 15, 3-5) . Pilat nu ºtia ce sã mai facã. Privind la faþa ºi
înfãþiºarea cea blîndã ºi liniºtitã a Domnului, vedea bine cã omul
Acesta nu e vinovat, iar de altã parte, privind gloata care striga cu
furie, vedea bine cã acolo este o pornire de urã pãtimaºã. Pilat luã
atunci pe Domnul ºi intrã cu El în divan, crezînd cã poate primi
în aces t ch i p lãmuriri mai amãnunþite. Eºti Tu cu adevãrat
Împãratul iudeilor? - Îl întrebã Pilat pe Isus. Mîntuitorul þinu sã-l
lãmureascã pe Pilat cã El n-a venit în lume sã fie un împãrat
pãmîntesc, de aceea îi rãspunse: Împãrãþia Mea nu este din lumea
aceasta. Dacã Împãrãþia Mea ar fi din lumea aceasta, slugile Mele
s-ar fi nevoit sã nu fiu dat iudeilor, dar Împãrãþia Mea nu este de
aici. Atunci un Împãrat tot eºti? - I-a zis Pilat. Da, a rãspuns Isus.
Eu sînt Împãrat. Eu pentru aceasta M-am nãscut ºi am venit în
lume ca sã mãrturisesc despre Adevãr. Oricine este din Adevãr
ascultã glasul Meu (Ioan 18, 32-37).
Pe Pilat îl miºcã rãspunsul Domnului. O luminã se aprinsese
în noaptea sufletului sãu. Îndemnat de aceastã licãrire, el întrebã:
Ce este Adevãrul? (Ioan 18, 38) . Pilat întreba despre Adevãr,
ºi Adevãrul stãtea în faþa lui. Adevãrul este Isus Mîntuitorul, cãci
El a zis: Eu sînt Calea, Adevãrul ºi Viaþa (Ioan 14, 6) . Dar
lumina ce se aprinsese în Pilat n-a þinut decît o clipã. Pilat n-a
mai aºteptat rãspunsul Domnului la întrebarea, ce este Adevãrul?
Gloata vuia afarã în chip îngrozitor ºi striga sã se þinã judecata cît
mai repede. P i l at ieºi afarã. Gloata deodatã se liniºti. Toþi
aºteptau cu rãsuflarea opritã sentinþa ce o va spune Pilat. Dar
Pilat le zise: Eu nu aflu nici o vinã în omul Acesta!
(Ioan 18, 38) . Cuvintele acestea rãsunarã ca o palmã ºi ca o
pãlmuire pentru arhierei ºi acuzele ce le aduserã ei împotriva
Domnului. Vãzînd cã Isus ar putea sã scape, ei se înfuriarã ºi mai
tare. κi pierdurã orice judecatã ºi stãpînire de sine. Sã fi putut
L-ar fi sfîºiat într-o clipã pe Domnul. Gloata începu iar a striga
minciuna: Omul acesta întãrîtã norodul, învãþînd peste toatã
Iudeea, începînd din Galileia pînã aici (Luca 23, 5).

Isus în faþa lui Irod

Din strigãtul gloatei Pilat înþelesese cã Isus venea din Galileia,

ºi cum Galileia era sub o altã stãpînire, a lui Irod Antipa, Pilat se
hotãrî sã-L trimitã pe Isus la Irod, care tocmai se afla ºi el în
Ierusalim. Pilat se bucurã de aceastã întorsãturã crezînd cã prin
aceasta a scãpat de rãspunderea de a fi judecat un om nevinovat.
Irod acesta, la care Pilat a trimis pe Domnul, nu era Irod cel
care tãiase pruncii în Betleem. Acela murise la doi ani dupã
naºterea Mîntuitorului. Acest Irod Antipa era fiul lui Irod cel
tiran. Acest Irod tãiase capul lui Ioan Botezãtorul ºi trãia în
nelegiuire cu Irodiada.
La porunca lui Pilat, ostaºii romani luarã din nou pe Isus ºi
plecarã în drum spre Irod. Începurã din nou strigãtele, batjocurile
ºi loviturile gloatei.
Pag. 808

O, Scumpul meu Mîntuitor! Dupã o noapte întreagã de grozave

chinuri, slãbit de bãtãi, de foame ºi neodihna unei nopþi întregi,
Tu pleci iarãºi spre alte chinuri pentru noi ºi pentru mîntuirea
noastrã...
Irod se bucurã cînd ajunse Isus în faþa lui. De mult tot auzise
despre vestea lui Isus, ºi acum dorea sã-L cunoascã. Ca ºi Pilat,
Irod vãzu îndatã, la prima vedere, în chipul cel blînd ºi liniºtit al
Domnului pe un om curat ºi nevinovat. Înþelesese îndatã cã numai
rãutatea iudeilor Îi voia moartea. Dupã ce dete ordin sã înceteze
gloata cu strigãtele, Irod ceru lui Isus sã facã o minune ºi L-a
întrebat pe El multe cele, dar Isus nu i-a rãspuns nimic
(Luca 23, 8-9) . Fãcuse destule minuni pentru cei necredincioºi,
iar acum fãcea minunea cea mare a jertfirii Sale pentru noi ºi
mîntuirea noastrã.
Pe Irod îl tulburã tãcerea Domnului. El trãia o viaþã ticãloºitã
ºi cufundatã cu totul în fãrãdelegi. Tãcerea Domnului, tãcerea
Acestui om curat o simþea Irod ca pe o asprã mustrare pentru
ticãloºia vieþii lui. Irod se înfurie ºi dete ordin ostaºilor sã-L
batjocoreascã ºi sã-L batã pe Isus. Dar cînd vãzu cã Isus rabdã cu
liniºte toate acestea, o teamã îl cuprinse. Vedea bine ºi simþea cã
în faþa lui nu stã un om de rînd, stã o fiinþã venitã de undeva
dintr-o altã lume. Gloata iudeilor ºi cãrturarilor stãtea acolo ºi Îl
pîrau pe Isus cu înfierbîntare (Luca 23, 10), cerînd moartea Lui,
dar Irod nu cutezã sã-L osîndeascã la moarte pe Domnul, ci
batjocorindu-L împreunã cu ostaºii sãi ºi rîzînd de El L-au
îmbrãcat cu veºmînt luminat (în batjocurã) ºi L-au trimis iarãºi la
Pilat (Luca 23, 11) .

Isus a doua oarã în faþa lui Pilat

De la Irod, ostaºii ºi gloata Îl aduserã iarãºi a doua oarã pe

Isus - cu însoþiri de strigãte, batjocuri ºi lovituri - în faþa lui Pilat.
Cînd Îl vãzu Pilat se întristã ºi, chemînd pe arhierei, pe boieri ºi
pe popor, a zis cãtre ei: Mi-aþi adus pe omul Acesta ca pe Cel ce
rãzvrãteºte poporul. ªi iatã, întrebîndu-L înaintea voastrã cu
de-amãnuntul, n-am aflat în El nici o vinã cu care Îl pîrîþi. ªi nici
Irod nu I-a gãsit nici o vinã, cãci mi L-a trimis înapoi, ºi iatã cã
omul Acesta n-a fãcut nimic vrednic de moarte
(Luca 23, 14-16) .
Pilat nu ºtia ce sã mai facã. În aceste clipe Pilat primi o
scrisoare de la soþia sa, ºi ºezînd Pilat pe scaunul de judecatã
femeia lui i-a trimis acest cuvînt: Nimic sã nu-I faci dreptului
Acestuia, cã multe am suferit azi, în vis, pentru El
(Matei 2 7 , 1 9) . Pilat ºi mai tare se tulburã ºi neliniºtea lui
crescu ºi mai tare. Pilat voia sã-L scape pe Domnul, dar în
ºovãirea lui luã o hotãrîre ºi mai rea. Iar de sãrbãtorile Paºtilor,
avea obicei dregãtorul sã slobozeascã poporului un vinovat pe
care ei îl voiau.
 Pag. 809

ªi aveau atunci un vinovat vestit care se numea Baraba

(Matei 27, 15-16) , aruncat în închisoare pentru o rãscoalã
fãcutã în oraº ºi pentru omor (Luca 23, 19) . Pe acest tîlhar, Pilat
îl scoase din temniþã ºi, punîndu-l alãturi de Isus, întrebã gloata:
Pe care din amîndoi vreþi sã vã slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus,
care se zice Hristos? (Matei 27, 17) . Prin aceastã întrebare Pilat
îºi pierduse toatã puterea lui de judecãtor. El dãduse aceastã
putere în mîinile poporului înfuriat. Arhiereii ºi bãtrînii poporului
au înduplecat noroadele sã cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-L
omoare (Matei 27, 20) . Iar gloata a strigat într-un glas: Pe
Baraba... slobozeºte-ne pe Baraba (Luca 23, 18). Pilat se îngrozi
de aceastã întorsãturã ºi întrebã: Dar ce sã fac cu Isus, care Se
numeºte Hristos? Rãstigneºte-L, rãstigneºte-L - strigarã cu toþii
(Matei 27, 22) . La moarte cu omul Acesta ºi slobozeºte-ne pe
Baraba (Luca 23, 18) . Pilat ºi mai mult se îngrozi cînd auzi
acest grozav cuvînt: rãstigneºte-L! El nu crezu sã ajungã lucrurile
pînã aici. Pilat întrebã iar pe iudei: Dar ce rãu a fãcut omul
Acesta? Însã ei mai tare strigau, zicînd: Rãstigneºte-L
(Matei 27, 23) . Iar Pilat le-a zis a treia oarã: Dar ce rãu a fãcut
omul Acesta? Nici o vinã de moarte nu aflu în El... Iar ei au
început a striga încã ºi mai tare: Sã Se rãstigneascã
(Luca 23, 22-23) .
Dar staþi puþin, staþi, o, fãrã de minte iudeilor, sã rãspund eu
în locul vostru lui Pilat ce rãu a fãcut omul Acesta. Pe bolnavii
voºtri i-a vindecat, pe cei flãmînzi i-a sãturat, pe cei zdrobiþi cu
inima i-a tãmãduit, orbilor le-a dat vedere ºi ciungilor umblare.
Omul Acesta a predicat iubirea, pacea ºi dreptatea ºi de aceea
cereþi acum cu atîta înverºunare moartea Lui. Vai vouã, orbilor!
Pag. 810

Vãzînd Pilat cã lucrurile s-au încurcat, mai fãcu o ultimã

încercare sã-L scape pe Domnul. El puse pe ostaºi sã-L batã
cumplit ºi sã-L umileascã în faþa gloatelor, crezînd cã prin aceasta
ura iudeilor se va înmuia. Atunci ostaºii, dezbrãcîndu-L, L-au
îmbrãcat în hlamidã roºie, ºi împletind cununã de spini, au pus-o
pe capul Lui ºi I-au pus în mîna Lui cea dreaptã o trestie (adicã
în batjocurã de împãrat) ºi îngenunchind înaintea Lui, îºi bãteau
joc de El, zicînd: Bucurã-Te, Împãratul iudeilor. ªi Îl scuipau în
faþã, ºi-I dãdeau palme ºi-L bãteau cu trestia peste cap. Un ostaº
luã trestia ce o avea în mînã ºi izbi cu ea în cununa de spini de pe
fruntea Mîntuitorului. Ghimpii se înfipserã în fruntea Domnului,
ºi picãturi de sînge începurã a curge pe Sfînta Lui Faþã (imaginea
de la pagina dinainte aratã aceastã grozavã priveliºte).
O, ce grozavã ºi sãlbaticã nelegiuire s-a slobozit asupra
Domnului! Parcã iadul a rãscolit toate urile lui. Satana sporea ura,
ºi batjocura ºi loviturile în nãdejdea cã Mîntuitorul va pierde
liniºtea ºi îndelunga rãbdare, Se va împotrivi, Se va rãzbuna, va
face vreo minune, ºi prin asta s-ar zãdãrnici planul mîntuirii
omului. O singurã împotrivire din partea Domnului ar fi stricat ºi
zãdãrnicit întreg planul mîntuirii noastre. Dar Domnul nu Se
împotrivi. El rãbdã cu liniºte desãvîrºitã toate cumplitele bãtãi ºi
batjocuri. Ar fi putut sã arunce la pãmînt cu un singur cuvînt pe
toþi chinuitorii Sãi, însã El rãbdã în liniºte toate durerile pentru
a ne dobîndi nouã mîntuire.
O, Dulcele meu Mîntuitor! Stau pe locul unde Tu ai suferit
aceste grozave patimi. Parcã Te vãd ºi mã înfior. Faþa Ta este
plinã de sînge ºi mîinile Tale - care au binecuvîntat atîtea suflete
ºi au vindecat atîtea boli - sînt învineþite de strînsul cãtuºelor ºi
de mulþimea loviturilor. O, ce pildã mãreaþã ºi sfîntã de rãbdare
ºi de iertare ne-ai dat nouã, cã precum Tu ai fãcut aºa sã facem ºi
noi. Vai însã de rãbdarea ºi de iertarea noastrã, cãci pentru toate
nimicurile noi sãrim în cap unii la alþii, ºi de-am avea putere am
pune mereu sub picioare pe semenii noºtri. Vindecã-ne Doamne,
prin rãbdarea Ta ºi prin suferinþele Tale!
Înainte de a merge mai dep ar t e p e u r mel e patimilor
Mîntuitorului, mã voi opri puþin aici sã spun ceva despre locul
unde Isus Mîntuitorul a stat la judecatã în faþa lui Pilat, ºi a fost
bãtut ºi batjocorit. Amintirea acestui loc se pãstreazã la Ierusalim
pînã în ziua de azi. Nu e departe de locul unde a fost templul
iudeilor. Pe acest loc e o clãdire cãreia i se zice ºi azi tot ca pe
vremea de pe atunci: pretoriul. Temelia ºi o parte din zidurile
acestei clãdiri sînt din vremea Mîntuitorului. Ele sînt martore
fioroaselor bãtãi ce le-a îndurat Mîntuitorul aici.
Aici a þinut Pilat judecata asupra Domnului ºi de aici s-a
început drumul Crucii. În faþa acestei clãdiri pe vremea
Mîntuitorului era o piaþã largã aºa numitã Gabbata. Aici se afla
ºi palatul lui Irod. În aceastã piaþã se strînsese gloata iudeilor ºi
cerea moartea Domnului. Azi însã aceastã piaþã nu mai este. În
faþa pretoriului a rãmas numai strada. Restul pieþei s-a umplut de
clãdiri noi. În vremea de dinaintea rãzboiului, cînd Palestina era
stãpînitã de turci, în aceastã clãdire era o cazarmã turceascã.
 Pag. 811

Azi e o clãdire de stat. Pe locul unde a fost bãtut Mîntuitorul azi

e o capelã numitã capela biciuirii. Se pãstreazã pînã în ziua de azi
coloana de piatrã pe care s-a sãpat sentinþa de moarte adusã lui
Isus.
În curtea pretoriului, printr-o minune Dumnezeiascã s-a pãstrat
pînã în zilele noastre ºi o lespede de piatrã pe care se vãd urmele
unui fel de joc de distracþie pe care-l jucau romanii (jocul aºa
numit þintar, ce se joacã ºi azi). Cînd Îl judecau pe Mîntuitorul o
seamã de ostaºi de rezervã, din trecere de vreme, s-au jucat pe
lespezile din curte, ºi urmele jocului au rãmas pînã în ziua de azi
ca un martor ce a vãzut fioroasa istorie ce s-a petrecut aici.
Dãm mai încolo fotografia acestei clãdiri aºa cum e azi.
Cu sufletul înfiorat mã aplec, îngenunchez ºi mã rog lîngã
lespedea de piatrã care a vãzut suferinþele Mîntuitorului. Stropesc
cu lacrimi fierbinþi ºi sãrut ºi lespedea de piatrã pe care stã scrisã
sentinþa de moarte a Mîntuitorului. Rãmîn îngenuncheat în
r u g ãci u n e l î n g ã aceas t ã p i a t r ã . A l ã t u r i d e s e n t i n þ a mo r þ i i
Mîntuitorului e scrisã sentinþa vieþii ºi mîntuirii mele sufleteºti.
Pag. 812

Iatã Omul!

Dupã ce ostaºii Îl bãturã pînã la sînge pe Mîntuitorul, Pilat luã

pe Domnul ºi, aºa cum era îmbrãcat în batjocurã cu hlamidã roºie,
pe cap cu coroana de spini ºi în mînã cu un toiag de trestie, Îl
scoase afarã, sus, într-un loc mai înalt ºi Îl arãtã de acolo gloatei,
zicînd: Iatã Omul! Deci a ieºit Isus afarã, purtînd coroana cea de
spini ºi haina cea mohorîtã. ªi Pilat le-a zis lor: Iatã Omul!
(Ioan 19, 5) . Pilat a zis cuvintele: Iatã Omul, în înþelesul: iatã
ce om chinuit ºi batjocorit este Acesta, fie-vã milã de El, fie-vã
destul atît.
 Pag. 813

ªi cu adevãrat iudeilor le putea fi destul cu atît, cãci Domnul

era într-o stare grozavã. Dezbrãcat pînã la mijloc, pe corpul Lui
se vedeau urmele bãtãilor, vînãtãi lungi ºi grozave din care ieºea
sînge. Faþa Lui era plinã de sîngele ce curgea din înþepãturile
coroanei de spini ce i se înfipsese în cap. Toatã înfãþiºarea
Domnului arãta durere mare ºi sleirea puterilor. Dar cu toate
bãtãile ºi chinurile suferite, înfãþiºarea Domnului era ºi acum
plinã de o nesfîrºitã liniºte, bunãtate, blîndeþe ºi milã. Faþã de ura
iudeilor, Mîntuitorul stãtea ca o luminã. Lumina stãtea în faþa
întunericului ºi întunericul nu putea suferi lumina. Iudeii nu se
înduioºarã de ranele ºi chinurile Domnului. Iar dacã L-au vãzut
pe El, arhiereii ºi slugile au strigat, zicînd: Rãstigneºte-L,
rãstigneºte-L pe El (Ioan 19, 6) .
Vãzînd Pilat cã nici bãtaia ºi umilirea Mîntuitorului n-au
folosit, strigã supãrat: Luaþi-L voi ºi rãstigniþi-L, cãci eu nu aflu
în El nici o vinã. Iudeii au rãspuns: Noi avem o lege, ºi dupã
legea noastrã trebuie sã moarã, cãci S-a fãcut pe Sine Fiul lui
Dumnezeu. Iar dacã a auzit Pilat acest cuvînt ºi mai mult s-a
temut. ªi a intrat în divan iarãºi ºi a zis lui Isus: De unde eºti Tu?
Dar Isus nu i-a rãspuns nimic. Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbeºti?
Ori nu ºtii cã am putere sã Te rãstignesc ºi am putere sã Te
slobozesc? Isus i-a zis: N-ai avea nici o putere asupra Mea de nu
þi-ar fi fost datã de sus, pentru aceasta cel ce M-a dat în mîna ta
mai mare pãcat are. ªi cãuta Pilat sã-L slobozeascã pe El, iar
iudeii strigau zicînd: De vei slobozi pe Acesta, nu eºti prieten cu
cezarul; oricine se face pe sine împãrat stã împotriva cezarului
(Ioan 19, 7-12) .
Aceste din urmã cuvinte atinseserã partea cea slabã a lui Pilat.
Arhiereii de data aceasta îl nimiciserã cu vorba: Pilat se temu cã
se va face vreun raport împotriva lui, îºi vãzu ameninþatã domnia
ºi lãsã apãrarea Domnului.

Domnul Isus este judecat la moarte

Deci Pilat, auzind cuvîntul acesta, a scos afarã pe Isus ºi a

ºezut în scaun la judecatã în locul ce se cheamã pardosit cu
pietre, pe evreieºte Gabbata. ªi era Vinerea Paºtilor, ºi ceasul ca
la al ºaselea, ºi a zis iudeilor: Iatã Împãratul vostru! Însã ei au
strigat: Ia-L, ia-L, rãstigneºte-L!... (Ioan 19, 13-15) .
Deci vãzînd Pilat cã nimic nu foloseºte, ci mai mare gîlceavã
se face, a luat apã ºi ºi-a spãlat mîinile în faþa norodului, zicînd:
Nevinovat sînt eu de sîngele dreptului Acestuia, voi veþi vedea.
Pilat ºi-a spãlat mîinile, dar sufletul nu ºi l-a putut spãla de
felul cum a fãcut judecata Domnului. Domnul tot ar fi suferit
moarte ºi jertfire pentru noi ºi fãrã judecata lui Pilat, dar Pilat e
pus în faþa noastrã ca o pildã de judecatã nedreaptã. Pilat de la
început s-a convins de nevinovãþia lui Isus ºi totuºi n-a luat o
hotãrîre energicã, ci prin îndoiala ºi ºovãirea lui a dat putere
iudeilor. Pilat voia sã scape pe Domnul, dar nu voia sã se strice
nici cu iudeii. Aºa pãþesc ºi azi acei creºtini care cred cã pot sluji
ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona.
Pag. 814

Cînd Pilat ºi-a spãlat mîinile ºi a spus cã e nevinovat de

sîngele Domnului, Caiafa, mai marele arhiereilor, a strigat:
Sîngele Lui sã cadã asupra noastrã ºi a copiilor noºtri
( Ma te i 2 7, 2 5 ) . Acest blestem îl strigarã toþi preoþii ºi tot
poporul iudeu.

Grozav blestem au luat iudeii asupra lor ºi grozavã moºtenire

au lãsat copiilor lor. Blestemul acesta s-a ºi împlinit din cuvînt în
cuvînt. La 40 de ani dupã rãstignirea Mîntuitorului, romanii au
distrus cu desãvîrºire Ierusalimul, trecînd prin foc ºi sabie pe
iudei. Blestemul ce l-au luat iudeii asupra lor acela le-a distrus
Sionul, le-a spart þara ºi i-a împrãºtiat peste toatã faþa pãmîntului,
lãsîndu-i de batjocura, de ocara ºi de prigonirea neamurilor.
 Pag. 815

Dar ºi mai grozavã va fi pedeapsa ce-i va ajunge în Ziua cea Mare

a Judecãþii, cînd Isus Cel batjocorit, chinuit ºi omorît va sta pe
Tronul Mãririi sã-i judece.
Dupã ce Pilat ºi-a spãlat mîinile, dete drumul lui Baraba cel
acuzat pentru rãscoalã ºi omor (Matei 27, 26) . Dupã aceastã
judecatã de moarte, Mîntuitorul a fost din nou bãtut ºi batjocorit
(Matei 27, 27-31) . Acum toþi Îl izbeau fãrã milã ºi cruþare, ca
pe unul care era osîndit morþii.
Ostaºii ºi iudeii pregãteau crucea ºi rãstignirea Mîntuitorului.

Isus în temniþã

Înainte de a pleca cu Mîntuitorul pe drumul Crucii, ne vom

opri puþin sã spunem cã Mîntuitorul a stat ºi în temniþã. Pe locul
unde Pilat a þinut judecatã asupra Domnului, erau ºi temniþele
pentru fãcãtorii de rele. În temeliile acestei clãdiri se pãstreazã ºi
azi temniþe, întocmai ca pe vremea Mîntuitorului. Evangheliile nu
spun acest amãnunt, dar desigur cã Mîntuitorul a stat puþin închis
în aceastã temniþã, fie dimineaþa, cînd L-au adus de la Ana la
Caiafa, fie în decursul dezbaterilor, fie pe urmã dupã ce a fost
judecat, în aºteptarea pregãtirilor de rãstignire. Ne-am bãgat sã
vedem ºi aceastã temniþã. Cu o lumînare aprinsã ne-a dus un
cãlugãr prin niºte lungi ºi fioroase încãperi, sãpate în stîncã. În
mai multe locuri se vedeau ºi azi oasele celor care pierirã închiºi
aici. În pereþii de stîncã se vedeau gãurile de care se legau mîinile
arestaþilor. Într-o încãpere din fund era locul tîlharilor celor mai
primejdioºi. Aici arestaþii erau bãgaþi ºi strînºi ºi cu picioarele în
niºte gãuri de piatrã anume fãcute. În acest loc se spune cã ar fi
stat în temniþã Mîntuitorul. Se vede ºi azi locul unde sfintele Sale
picioare au fost prinse în gãurile de piatrã, aºa cum se vede în
fotografia de pe pagina urmãtoare.
O, ce fior neuitat am avut în aceastã grozavã temniþã! M-a
înfiorat nu numai sãlbãticia temniþei, ci mai ales m-a înfiorat
gîndul cã este o temniþã ºi mai grozavã decît aceasta: temniþa
pãcatului, temniþa osîndirii pentru pãcat, din care Singur Domnul
ne poate scoate ºi scãpa. Mi-am adus aminte cã ºi eu stãteam
odatã arestat într-o astfel de grozavã temniþã sufleteascã, ºi
Domnul a venit, m-a dezlegat ºi m-a scos la viaþã. Am
îngenuncheat ºi am sãrutat cu lacrimi fierbinþi piatra unde a stat
Mîntuitorul, mulþumind din adîncul sufletului meu cã m-a scos ºi
pe mine din temniþã la libertate ºi din moarte la viaþã. Am ieºit
plîngînd din fioroasa temniþã în care S-a coborît Mîntuitorul,
gîndindu-mã la cei mulþi-mulþi care stau ºi se prãpãdesc în
temniþa cea grozavã a pãcatelor ºi fãrãdelegilor.
Pag. 816

Cîteva lãmuriri despre drumul Crucii

Din curtea lui Pilat s-a început drumul Crucii. Aici I s-a pus
Mîntuitorului Crucea pe umeri ºi a fost plecat spre Golgota.
Înainte de a pleca cu Mîntuitorul pe acest drum al vieþii ºi
mîntuirii sufleteºti, mã opresc puþin sã dau unele orientãri ºi
amãnunte despre drumul Crucii.

La harta Palestinei se vãd însemnate cu numere locurile despre

care am vorbit pînã aici ºi despre care vom mai vorbi. În acea
hartã se vede locul unde a fost Caiafa, la nr. 43, unde Pilat a þinut
judecata, nr. 26 ºi celelalte.
 Pag. 817

În acea hartã se vede, trecînd de la nr. 26, o stradã ce se

numeºte Via Dolorosa. Aceste cuvinte sînt latineºti ºi înseamnã:
Calea Durerii. Acesta e drumul Crucii, pe acest drum a mers
Mîntuitorul cu Crucea în spate spre Golgota. Acest drum e azi o
stradã mai micã a Ierusalimului. Se cheamã aceastã stradã Via
Dolorosa, calea durerilor. Pe acest drum mergînd Mîntuitorul spre
Golgota, a fãcut 14 opriri sau staþiuni, cum li se zice la Ierusalim.
Pe zidurile strãzii sînt însemnate cu numere aceste popasuri.
Precum se vede în harta Palestinei, drumul Crucii merge drept
înainte, face apoi o cotiturã, apoi iarãºi merge înainte pînã la nr.
9. Aici - la nr. 9 - e Biserica Sfîntului Mormînt. Aici a fost
Golgota ºi aici a fost rãstignit Mîntuitorul. Întreg drumul Crucii
þine 3 km. Pînã la un loc, drumul merge fãrã mare urcare, însã de
la un loc încolo suiºul spre Golgota e tot mai mare.
Întreg drumul e azi o stradã îngustã ºi e aproape pe
de-a-ntregul pardosit cu lespezi de piatrã. Pe unele locuri drumul
e acoperit cu boltiturã de zid (un fel de gang mare). Spre o mai
b u n ã o r i e n t a r e a c i t i t o r i l o r, d ã m p e p a g i n a u r m ã t o a r e , î n
fotografie mãritã, o parte din drumul Crucii. E tocmai o parte
unde drumul Crucii are o boltiturã pe deasupra. Pe multe locuri,
minute întregi treci prin astfel de boltituri care se perindã una
dupã alta. Drumul Crucii e o stradã umblãtoare, pe unele locuri e
mai puþin umblatã, pe alte locuri e mai zgomotoasã. În imaginea
de dinainte se vede jos în stradã un negustor cu mãsline trecînd
cu negoþul în spate.
De la sine înþeles, înfãþiºarea strãzii de azi pe unde a fost
odinioarã drumul Crucii s-a schimbat din vremea Mîntuitorului,
cãci multe veacuri s-au perindat de atunci pînã azi. A rãmas însã
amintirea clarã a locurilor pe unde a umblat ºi a suferit
Mîntuitorul lumii. Niºte învãþaþi arheologi au fãcut sãpãturi pe
unde se spune azi cã a fost drumul Crucii, sã afle dacã pe aici a
fost drumul ce ducea spre Golgota. Arheologii au aflat la o
anumitã adîncime vechiul drum cu vechile lespezi pe care a pãºit
Mîntuitorul ºi a cãzut de atîtea ori doborît de Crucea cea grea ºi
de pãcatele noastre. În muzeul bisericesc aºa numit Sfînta Ana,
din Ierusalim, se aflã strînse ºi pãstrate astfel de pietre scumpe.

Cu Isus Mîntuitorul pe drumul Crucii...

Întîiul popas din drumul Crucii

ªi acum, dupã aceastã orientare, sã ne întoarcem iarãºi la locul

unde L-am lãsat pe Mîntuitorul în curtea lui Pilat, unde iudeii ºi
ostaºii se pregãteau sã-L ducã spre rãstignire. Spuneam mai
înainte cã pe drumul spre Golgota pe care a mers Mîntuitorul cu
Crucea pe umeri, sînt 14 opriri, adicã 14 locuri unde S-a oprit
Isus sub greutatea Crucii. Cel dintîi popas din drumul Crucii este
locul unde s-a adus sentinþa de moarte a Mîntuitorului, în curtea
lui Pilat. Amintirea acestui loc se pãstreazã ºi azi în clãdirea aºa
numitã pretoriu. O tãbliþã cu slove latineºti spune cã aici a fost
judecat la moarte Mîntuitorul ºi de aici a plecat spre Golgota. Dar
despre acest loc am vorbit pe larg mai înainte.
Pag. 818

Cînd toate pregãtirile rãstignirii furã gata, iudeii ºi ostaºii au

plecat sã iese cu Domnul afarã din curte. Afarã la poartã aºtepta
Crucea rãstignirii pe care Mîntuitorul trebuia sã o ducã în spate
pînã sus la Golgota.
Din clipa în care Mîntuitorul a luat Crucea în spate, începe o
parte nouã - ºi partea cea din urmã - a sfintelor patimi. Unul din
Sfinþii Pãrinþi spune cã în patimile Mîntuitorului sînt trei pãrþi, pe
care le-au închipuit cele trei despãrþituri ce le avea templul din
Ierusalim ºi pe care le au ºi bisericile noastre. În prima parte -
tinda, foiºorul templului (bisericii) - se cuprind cele întîmplate
din lunea cea Mare pînã în noaptea cînd S-a rugat Mîntuitorul cu
sudori de sînge în Grãdina Gheþimani. Acestea ar fi o introducere,
o intrare în biserica sfintelor patimi. În partea a doua - naosul,
mijlocul bisericii - sînt patimile Mîntuitorului, de cînd a fost
prins ºi pînã a fost judecat la moarte în curtea lui Pilat. Partea a
treia - sfînta sfintelor din templul Ierusalimului, altarul din
bisericã - e drumul Crucii, Golgota, rãstignirea Mîntuitorului.
Am ajuns, deci, cu însemnãrile cãlãtoriei în faþa Sf. Altar, în
faþa Golgotei, în faþa Tainei celei mari ºi sfinte a mîntuirii noastre
sufleteºti.
Isuse, Mîntuitorule! Învredniceºte-mã ºi pe mine, pãcãtosul, sã
Te însoþesc mai departe pe tot drumul Crucii, pe drumul cel sfînt
al vieþii ºi mîntuirii noastre sufleteºti. Dã-mi dar ºi ajutor, Isuse
Doamne, sã pot atrage ºi pe alþii pe drumul Crucii; sã-i pot aduce
în urma Ta pînã sus la Golgota, la picioarele Crucii Tale, la
izvorul mîntuirii noastre.
 Pag. 819

Al doilea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul κi ia Crucea pe umeri

Cînd Isus Mîntuitorul ieºi din curtea lui Pilat, un slujbaº Îi

puse pe umeri Crucea pe care urma sã fie rãstignit. Isus era slãbit
de rane ºi bãtãi, dar nu ºovãi ºi nu Se tulburã. El luã cu
desãvîrºitã liniºte Crucea ce I se dete. Acesta este al doilea popas
din drumul Crucii.

Creºtinilor! Aplecaþi-vã ºi vã rugaþi, cãci iatã acum pe

Mîntuitorul plecat spre Golgota cu Crucea pe umeri! O gloatã
fioroasã Îl însoþeºte. În urma Lui merg soldaþi cu suliþe lungi,
merge gloata beatã de furie, alãturi pãºeºte ºi Caiafa, mulþumit de
izbînda pe care a avut-o. Toatã gloata este împotriva Domnului.
Toþi abia apucã sã-L vadã murind în chinuri.
Pag. 820

Isuse Bunule! Tu n-ai pe nimeni lîngã Tine în aceste clipe

grele. Maica Ta încearcã sã se apropie de Tine, dar e opritã de
soldaþi. Te-au pãrãsit ºi ucenicii. Unde eºti Petre, cel care te
lãudai cã mergi ºi la moarte cu Mîntuitorul? Unde sînteþi voi, cei
tãmãduiþi de Domnul?
Dar pe Mîntuitorul nu-L tulburã ºi nu-L întunecã aceastã
pãrãsire. El merge în fruntea gloatei ca o luminã. Blîndeþea,
liniºtea ºi bunãtatea strãlucesc în Faþa Lui ca o luminã într-o
noapte de întuneric ºi de urã. Dar Crucea e grea, începe sã fie tot
mai grea. Pe umerii Mîntuitorului apasã nu numai lemnul din
Cruce, ci apasã toate pãcatele noastre. În Crucea din spatele
Mîntuitorului s-au strîns toate pãcatele lumii, toatã pedeapsa ºi
toatã osînda acestor pãcate.

Al treilea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul cade sub greutatea Crucii
 Pag. 821

Pe lîngã greutatea Crucii, Mîntuitorul mai era slãbit ºi de

ranele, de loviturile, de bãtãile ce cãzuserã asupra Lui în curtea
lui Caiafa ºi a lui Pilat. Sudori reci amestecate cu sînge picurau
din fruntea Lui. Puterile I se topeau. Dupã ce înaintã puþin pe
drumul Crucii, Mîntuitorul cãzu jos la pãmînt. Soldaþii începurã
a-L lovi cumplit, dar dupã ce vãzurã cã nu Se poate ridica Singur,
Îl ajutarã sã Se ridice ºi Îi puserã din nou Crucea pe umeri.
Locul acesta este al treilea popas - a treia staþiune - din drumul
Crucii (Via Dolorosa). Pe acest loc e azi o bisericã armeanã.
Pe locul unde Mîntuitorul a cãzut doborît de greutatea Crucii
ºi a loviturilor, e azi un stîlp de piatrã sfãrîmatã. Îngenunchez ºi
îmbrãþiºînd piatra sfîntã încep sã mã rog cu lacrimi fierbinþi.
Iartã-mã Mîntuitorule Bun, cãci ºi eu Te-am lovit cu fãrãdelegile
mele. Ai cãzut sub greutatea pãcatelor ºi fãrãdelegilor mele.
Mãrire îndelung rãbdãrii Tale, Doamne, mãrire Þie!

Al 4-lea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul Se întîlneºte cu Maica Sfîntã
Pag. 822

Al 4-lea popas din drumul Crucii este locul unde tradiþia ne

spune cã Isus mergînd spre Golgota S-a întîlnit ºi a vorbit cu
Maica Sfîntã. O placã pusã pe peretele strãzii aratã cu scrisoare
acest loc.
 Pag. 823

Îngenunchind în acest loc mi-am adus aminte de icosul ce se

citeºte în bisericã la slujba din Vinerea Mare: Vãzînd Mieluºeaua
pe Mieluºelul sãu trãgîndu-Se la junghiere, mergea dupã El
zdrobitã împreunã cu alte femei, strigînd aºa: Unde mergi, Fiule?
Pentru ce faci aceastã cãlãtorie grabnicã? Ori mai este o altã
nuntã în Cana ºi acolo Te grãbeºti acum? Oare voi merge cu Tine,
Fiule, sau voi aºtepta mai bine? Dã-mi un cuvînt, Cuvinte, nu mã
trece tãcînd, cã Tu eºti Fiul meu ºi Dumnezeul meu...
O, Maicã îndureratã! Fiul tãu nu merge acum la nunta din Cana
Galileii. El merge acum la o altfel de nuntã despre care a zis
într-o pildã: Asemãnatu-sa Împãrãþia cerurilor unui împãrat care
a fãcut nuntã fiului sãu. ªi a trimis pe slugile sale sã cheme pe cei
chemaþi la nuntã, dar ei n-au vrut sã vinã (Matei 22, 1-14) . El
merge acum sã împlineascã o altã pildã ce zice: Un om a fãcut o
cinã - ospãþ mare - ºi a trimis pe sluga sa în ceasul cinei sã zicã
celor chemaþi: Veniþi, cãci iatã toate sînt gata. Aceastã cinã este
Jertfa Mîntuitorului.
Nu plînge, Maicã îndureratã, pe Fiul tãu, ci plînge-ne pe noi
care fugim de ospãþul cel mare al Fiului tãu. Plînge-ne pe noi,
cãci iatã Mirele vine, ºi noi dormim în pãcate ºi-n fãrãdelegi.
Aici la acest popas este o clãdire frumoasã, cu etaj, ziditã cu
pietre de diferite culori. Dãm pe pagina dinainte fotografia acestei
case. Jos, lîngã acest palat luminos, o e hrubã de casã sãracã.
Tradiþia spune, cã aici la casa aceasta s-ar fi petrecut Evanghelia
cu bogatul cel nemilostiv ºi Lazãr cel sãrac. Aici ar fi fost casa
bogatului din Evanghelie care se îmbrãca în porfirã ºi în vison,
veselindu-se în toate zilele, în vreme ce la poarta casei sale Lazãr
murea de foame ºi de rãu (Luca 16, 19-31) .
În chip foarte potrivit Evanghelia cu bogatul nemilostiv ºi
Lazãr cel sãrac stã în drumul spre Golgota ca o predicã despre
datoriile ce le avem faþã de ajutorarea aproapelui. Nu uita, iubite
cititorule, cã drumul ce duce la Golgota, spre mîntuirea noastrã
sufleteascã, trece ºi pe lîngã Lazãr cel sãrac, adicã trebuie sã
treacã pe lîngã alinarea ranelor sufleteºti ºi trupeºti ale
de-aproapelui nostru, cãci Domnul a zis: Toate cîte aþi fãcut unuia
dintre aceºtia mai mici, Mie Mi-aþi fãcut (Matei 25, 40) .

Al 5-lea popas din drumul Crucii

Simon Cirineanul ajutã Mîntuitorului sã-ªi ducã Crucea

Sã mergem mai departe pe drumul Crucii, pe drumul vieþii ºi

mîntuirii noastre sufleteºti.
Slãbit de bãtãi, de rane ºi de dureri, Mîntuitorul abia înainteazã
sub greutatea Crucii ºi sub povara pãcatelor noastre. De la locul
unde Mîntuitorul S-a întîlnit cu Maica Sfîntã, începea un urcuº
mai mare. Mîntuitorul abia putu face cîþiva paºi pe treptele
acestui urcuº ºi cãzu din nou sub greutatea Crucii. Ostaºii Îl
lovirã din nou, dar vãzînd cã bãtaia nimic nu mai poate ajuta, au
silit pe un oarecare Simon Cirineanul, care se întorcea de la cîmp,
sã-I ajute Mîntuitorului a-ªi duce Crucea. ªi au silit pe un
oarecare Simon Cirineanul, care trecea venind de la þarinã, ca sã
ducã Crucea Lui (Marcu 15, 21) .
Pag. 824

Despre acest Simon Evangheliile spun cã era tatãl lui

Alexandru ºi al lui Ruf ( M a r c u 1 5 , 2 1 ) . Fiii sãi cunoºteau
Evangheliile ºi primiserã pe Mîntuitorul, însã Simon, tatãl lor,
încã nu. Aceasta fu pentru el, ºi mai ales pentru sufletul lui, un
bun prilej de a-L cunoaºte pe Mîntuitorul. Greutatea Crucii i-a
fost spre mîntuire sufleteascã lui Simon, cãci vãzu liniºtea ºi
rãbdarea Mîntuitorului, auzi cuvintele Lui de pe Cruce, vãzu
minunea ce se întîmplã la moartea L u i º i s e î n t o arse acasã
mãrturisind pe Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Am îngenuncheat ºi m-am rugat pe acest loc, aducîndu-mi

a mi n t e cã º i eu er a m o d a t ã u n S i m o n c a r e n u c u n o º t e a p e
Mîntuitorul.
Însã Domnul nu m-a lãsat sã mã pierd. Pe cînd mergeam pe
drumul vieþii (sau bine zis pe al pierzãrii), fãrã nici o grijã de cele
sufleteºti, deodatã, ca ºi în calea lui Simon, mi-a ieºit ºi mie o
cruce, mi-a pus Domnul o cruce pe umeri: o cruce grea, crucea
suferinþelor ºi necazurilor.
 Pag. 825

O, Scumpul meu Mîntuitor - viaþa ºi lumina mea - iartã-mã cã

la început ºi eu, ca Simon, n-am priceput aceastã cruce. Îmi venea
sã o arunc din spate, îmi venea sã scap de ea, mi se pãrea o
nefericire, un nenoroc cãzut peste capul meu. Acum însã, Isuse
Mîntuitorule, Îþi mulþumesc pentru aceastã cruce, cãci ea m-a
ajutat sã Te aflu pe Tine ºi Crucea Ta cea sfîntã. Acum nu Te mai
rog sã mã scapi de ea, ci Te rog, lasã-mã sã stau mereu sub
greutatea ei; apasã-mã mereu sub greutatea ei, ca sã mã þin mereu
de Tine ºi sã Te urmez pe Tine. Lasã Doamne aceastã cruce pe
umerii mei, ca sã nu uit niciodatã cuvintele Tale: Oricine voieºte
sã vinã dupã Mine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã vinã dupã
Mine (Marcu 8, 34) . Lasã Doamne aceastã cruce pe umerii mei,
cãci acum dupã ce am aflat Crucea Ta, crucea mea nu-mi mai este
grea, dimpotrivã, aceastã cruce îmi este o greutate dulce, îmi este
jugul cel uºor despre care ai zis: Luaþi jugul Meu asupra voastrã
ºi veþi afla odihnã sufletelor voastre, cãci jugul Meu este bun ºi
povara Mea uºoarã (Matei 11, 29-30) .
Aici la popasul acesta m-am gîndit la cei mulþi, mulþi care
umblã sã scape de crucea pe care Domnul o pune pe umerii lor
sufleteºti. Suferinþele, prigoanele, necazurile, lepãdarea de lume,
li se pare un jug prea greu. Le-ar plãcea o cruce mai uºoarã de tot;
umblã neîncetat sã scape de crucea pe care Domnul a pus-o pe
umerii lor, pentru cã nu cunosc dulceaþa ºi odihna ºi mîntuirea
acestei cruci.

Al 6-lea popas din drumul Crucii

Veronica ºterge cu o maramã sudorile Domnului
ºi pe maramã se întipãreºte Chipul Mîntuitorului

Sã mergem mai departe cu Mîntuitorul pe drumul Crucii, pe

drumul patimilor ºi durerilor. O, ce priveliºte grozavã se vede în
drumul Golgotei! O gloatã de oameni orbiþi ºi beþi de urã Îl
lovesc ºi Îl silesc pe Domnul sã meargã înainte. Domnul abia
urcã. Din faþa Lui picurã sudori mari amestecate cu sînge. O, ce
înfãþiºare plinã de chin ºi de durere are Domnul! Însã pe iudei
nu-i miºcã durerile Domnului; ei lovesc înainte fãrã milã ºi fãrã
cruþare. Înaintînd pe acest loc mi-am adus aminte de istoria
iudeului Ahasverus (un frumos roman religios), care din faþa casei
sale a vãzut pe Dumnezeu mergînd spre Golgota cu chinuri ºi
dureri mari, dar în loc de milã, L-a lovit cu piciorul, strigîndu-I
cu rînjet de urã: Mergi, Isuse!
Dar iatã se iveºte un suflet mai bun, un suflet înduioºat de
durerile Mîntuitorului. Tradiþia spune cã în drumul spre Golgota
cînd Isus mergea cu chinuri ºi dureri mari, o femeie cu numele
Ve r o n i c a , L - a v ã z u t d i n f o i º o r u l u n d e c o s e a o h a i n ã º i ,
fãcîndu-i-se milã de durerea Mîntuitorului, a ieºit afarã în calea
convoiului, ºi-a fãcut loc printre mulþime ºi, ajungînd în faþa
Domnului, I-a ºters cu o maramã nouã sudorile ºi sîngele de pe
faþa Lui cea sfîntã. Dar, o minune! Pe maramã a rãmas Chipul
Mîntuitorului.
Pag. 826

Veronica se bucurã de aceastã minune ºi aleargã în casã sã ducã

ºi tatãlui ei aceastã veste minunatã. Însã tatãl ei fiind ºi el un
iudeu plin de urã, aruncã marama în cuptorul cu foc. Însã marama
nu arse în foc, ci mai mult se înãlbi, iar Chipul Domnului de pe
ea ºi mai mult se desluºi aºa cum era: blînd, liniºtit ºi iertãtor.

Acest loc e al 6-lea popas din drumul Crucii. Pe acest loc unde
a f o s t o d i n i o ar ã cas a s f i n tei Veronica e azi o cap el ã, u n d e
cãlugãrii au fãcut din cearã, în mãrime naturalã, pe Veronica,
þinînd în mînã marama cu Chipul Domnului rãmas pe ea; în faþa
ei stã Isus apãsat de Crucea grea, iar de o parte un soldat roman
cu biciul ridicat, toþi trei fãcuþi din cearã în mãrime de om.
 Pag. 827

Îngenuncheat pe acest loc m-am gîndit cã ºi eu am o maramã

pe care se poate întipãri Chipul Mîntuitorului. Inima mea este
aceastã maramã. Isuse Mîntuitorule! Ca odinioarã Veronica,
femeia cea milostivã, ies ºi eu în calea patimilor Tale. Ies ºi eu cu
o mar amã cu r at ã, i es cu i n i ma- mi d es f ãcu t ã, p e car e s ã s e
întipãreascã ºi în care sã rãmînã de-a pururi Chipul Tãu cel
chinuit, bãtut ºi însîngerat pentru mine, pentru pãcatele mele ºi
mîntuirea mea.

Cititorule dragã! Apropie-te ºi tu de Domnul cu marama inimii

tale, pentru ca sã rãmînã de-a pururi în inima ta, în gîndul tãu ºi
în sufletul tãu Chipul cel chinuit al Domnului, care pentru tine ºi
mîntuirea ta a rãbdat aceste cumplite bãtãi, chinuri ºi dureri.
Pag. 828

Al 7-lea popas din Drumul Crucii

Mîntuitorul cade din nou sub greutatea Crucii

De la casa Veronicãi ostaºii romani ºi gloata iudeilor plecarã

înainte cu Mîntuitorul spre Golgota rãstignirii. Slãbit de bãtãi ºi
dureri, Mîntuitorul abia putea merge, însã ostaºii Îl zoreau înainte
cu lovituri aspre de bici. Acum convoiul se apropie de ieºirea din
cetate. Iatã se iveºte poarta cetãþii. Cînd ajunge Mîntuitorul sã
treacã poarta cetãþii, cade din nou jos la pãmînt, doborît de
greutatea Crucii. Ostaºii Îl lovesc din nou, ºi ca sã-L poatã ridica
de jos Îl leagã pe Domnul de peste mijloc ºi în acest chin Îl ridicã
iarãºi sus.
 Pag. 829

O, Scumpul meu Mîntuitor! Ce grozave chinuri s-au slobozit

asupra Ta, ºi Tu pe toate le rabzi în liniºte, pentru ca pe noi sã ne
mîntuieºti. Iartã-ne, Bunule Doamne, cã ºi pãcatele noastre sînt
acolo deasupra Ta ºi Te apasã, Te lovesc ºi Te doboarã la pãmînt.
Iartã-ne Mîntuitorul nostru Cel Bun, ºi ne învredniceºte sã
îngenunchem în faþa Ta cea plinã de sudori amestecate cu sînge
ºi sã-Þi cîntãm: Mãrire îndelung rãbdãrii Tale, Doamne, mãrire
Þie.
Acesta este al 7-lea popas din drumul Crucii. Popasul acesta
se numeºte ºi poarta judecãþii, cãci pe acest loc era poarta cetãþii
Ierusalimului dinspre Golgota ºi prin aceastã poartã erau scoºi
afarã cei osîndiþi la moarte. Precum am mai amintit, pe vremea
Mîntuitorului oraºul Ierusalim se întindea numai pînã aici. Însã
în curgerea vremii oraºul s-a întins spre nord, aºa cã Golgota de
odinioarã cade azi înãuntrul oraºului.
Într-o vreme erau nedumeriri dacã nu cumva Golgota ar fi fost
afarã de zidurile de azi ale Ierusalimului. Un cercetãtor englez ºi
începuse a spune cã Golgota ar fi fost mai spre nord, afarã din
oraºul de azi. Atunci învãþaþii au fãcut cercetãri ºi sãpãturi.
Sãpîndu-se pe acest loc unde se spune cã ar fi fost vechea poartã
a cetãþii Ierusalimului, printr-o adevãratã minune Dumnezeiascã
s-a aflat în pãmînt pragul de piatrã al vechii porþi ce era pe
v r emea Mîntuitorului, aici la ieºirea d i n cet at e. O mi n u n e
Dumnezeiascã a vrut sã se afle piatra sfîntã peste care a cãlcat
Mîntuitorul cînd a ieºit din cetatea Ierusalimului sã moarã pentru
noi ºi mîntuirea noastrã (piatra se pãstreazã într-un muzeu
bisericesc).
Aceastã minunatã descoperire împrãºtie toate nedumeririle ºi
îndoielile. Drumul Crucii ºi Golgota au fost tocmai pe locurile
unde sînt arãtate azi la Ierusalim.
Pe acest loc se aflã azi o mînãstire ruseascã împodobitã cu
admirabile icoane.

Al 8-lea popas din drumul Crucii

Nu Mã plîngeþi pe Mine, ci plîngeþi-vã pe voi!

Sã mergem mai departe pe drumul Crucii. Iatã ºi al 8-lea

popas. Pe zidurile unei mînãstiri greceºti, cu numele Sf.
Haralambie, e fãcutã o cruce neagrã ce aratã acest popas. Aici pe
acest loc s-au petrecut cele istorisite în Evanghelia de la Luca 23,
27-30: ªi mergea dupã El mulþime de norod ºi de femei care
plîngeau ºi se tînguiau dupã El. ªi întorcîndu-Se cãtre ele le-a zis
Isus: Fiice ale Ierusalimului, nu Mã plîngeþi pe Mine, ci vã
plîngeþi pe voi ºi pe copiii voºtri, cãci iatã vin zile în care se va
zice: Ferice de cele ce n-au copii! Atunci vor zice munþilor:
Cãdeþi peste noi, ºi dealurilor: Acoperiþi-ne. Cãci de se fac
acestea lemnului verde, ce se va face lemnului uscat?
Pag. 830

Nu Mã plîngeþi pe Mine, zicea Mîntuitorul cãtre femei, ci vã

plîngeþi pe voi... plîngeþi pe cei ce Mã lovesc ºi Mã batjocoresc,
cãci vai va fi lor în Ziua cea Mare a Judecãþii cînd vor sta în faþa
Mea. Atunci vor zice munþilor ºi stîncilor: Cãdeþi peste noi ºi ne
acoperiþi de Faþa Celui care ºade pe tron ºi de mînia Mielului
(Apoc. 6, 16) . Dacã cu Mine - zicea Isus - cu lemnul cel verde
(adicã cu un nevinovat) se întîmplã astfel de lucruri, ce va fi cu
aceºti iudei, care sînt niºte lemne uscate (adicã ºi-au pierdut
sufletul)?
Aºa ne zice ºi nouã Mîntuitorul: Nu Mã plîngeþi pe Mine, ci vã
plîngeþi pe voi ºi pãcatele voastre... plîngeþi pe cei ce nu Mã
cunosc... plîngeþi pe cei ce nu primesc darul Meu... pe cei ce nu
primesc suferinþele Mele ºi Jertfa Sîngelui Meu.
 Pag. 831

Patimile Mîntuitorului nu trebuie sã le plîngi numai din milã,

ca ºi cînd ai plînge chinurile unui om, ci trebuie sã le plîngi
dîndu-þi seama cã pentru tine ºi pãcatele tale, pentru iertarea ta ºi
mîntuirea ta a suferit Fiul lui Dumnezeu aceste înfricoºate patimi.
O, ticãlosul de mine, mã înfricoºez dîndu-mi seama cã Tu,
Mîntuitorule Bun, rabzi aceste cumplite bãtãi ºi batjocuri pentru
mine ºi pãcatele mele!
Stînd pe locul unde Tu, Doamne, ai rostit cuvintele: Nu Mã
plîngeþi pe Mine, ci vã plîngeþi pe voi... mã înfricoºez, o, ticãlosul
de mine, dîndu-mi seama ce cumplite chinuri, bãtãi, batjocuri ai
rãbdat pentru mine ºi pãcatele mele. Dã-mi lacrimi, Mîntuitorule
Bun, sã-mi plîng ticãloºia mea, sã-mi plîng patimile ºi nãravurile
mele cele rele. Înfricoºatele Tale patimi n-au lipsã de lacrimile
mele. Þie Îþi trebuie lacrimi ce stropesc pãcatele. Îþi trebuie
lacrimile cãinþei... Fie ca ochii mei ºi inima mea sã nu se usuce
niciodatã de umezeala acestor lacrimi.
Sã ne plîngem cu amar ticãloºia vieþii noastre ºi cu lacrimile
pãrerii de rãu sã cãdem în faþa Mîntuitorului, închinîndu-ne Lui
ºi zicîndu-I: Mãrire îndelung rãbdãrii Tale Doamne.
ªi acum sã plecãm mai departe pe drumul Crucii pe urmele
patimilor Mîntuitorului.
O, Scumpul meu Mîntuitor! Te vãd în fruntea gloatei, istovit
de bãtãi, de rãni ºi de dureri. Te vãd Singur, unde sînt ucenicii
Tãi? Unde eºti Petre, cel care te lãudai cã vei merge ºi la moarte
cu Învãþãtorul? Toþi Te-au pãrãsit, toþi au fugit! Numai Maica
Sfîntã ºi femeile credincioase Te însoþesc. Ele nu Te-au pãrãsit,
ele sînt aici în drumul Crucii. Ele nu s-au înfricoºat nici de
suliþele ostaºilor, nici de ura iudeilor. Frumoasã mãrturie de
credinþã din partea femeilor! Nu uita, dragã cititoare, cã femeile
au însoþit pe Domnul în drumul Crucii, nu uita cã ºi tu eºti
chematã sã mergi pe acest drum al vieþii ºi sã fugi de drumul
dezmierdãrilor; nu uita cã inima ta este fãcutã mai simþitoare,
pentru ca sã o pui în slujba Domnului, în slujba milei, în slujba
dragostei creºtine, ºi nu în slujba diavolului.
Pag. 832

Al 9-lea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul cade a treia oarã

ªi acum sã mergem mai departe cu Domnul pe calea cea grea

a Crucii. Iatã, se apropie Golgota. Drumul începe a urca mai tare.
Istovit de bãtãi ºi de dureri, Domnul abia înainteazã... Se clatinã
ca o umbrã ºi cade a treia oarã sub greutatea Crucii. Acesta e al
9-la popas din drumul Crucii.
De data asta Domnul cade ca mort la pãmînt. Se înfioarã ºi
ostaºii, se înfioarã chiar ºi iudeii. Suspinã Maica Sfîntã, plîng
femeile, plîng ºi îngerii din cer de atîta suferinþã.
O, ce priveliºte grozavã! Pana îmi cade din mîini, lacrimile mã
podidesc ºi încep ºi eu sã plîng...

În drum spre Golgota

În drum spre Golgota merge Fiul durerii

pe noi sã ne scoatã din calea pierzãrii,
El merge-nainte, ºi-n urmã-I se þin
iudeii cei rãi ºi-ostaºii pãgîni.
Coroanã de spini Îl apasã pe cap,
soldaþii cu bice întruna-L tot bat.
Din fruntea-I seninã picurã sînge
ºi Maica cea Sfîntã cu lacrimi Îl plînge.
O, frate iubit ºi drag cititor,
eu plîng cu amar ºi mult mã-nfior
gîndindu-mã cã-n Crucea din spatele Lui
sînt toate pãcatele mele, ºi-a-tale ºi-a-oricui,
cu-a noastre pãcate ºi noi Îl lovim
pe Domnul Cel Sfînt ºi chinu-I sporim.
Dar, frate iubite ºi drag cititor,
pe Domnul nu-aceste pãcate Îl dor,
cãci El a venit anume sã ia
a pãcatelor noastre sarcinã grea,
pe Domnul Îl doare ºi inima-I plînge
 Pag. 833

de cei ce n-au primit Sfîntul Lui Sînge,

de cei ce n-au primit a Lui viaþã ºi dar
ºi pentru care a suferit ºi-a murit în zadar.

Pe locul unde a fost al 9-lea popas din drumul Crucii se aflã

azi o mînãstire ruseascã în care sînt zugrãvite patimile
Mîntuitorului în culori atît de vii ºi de înduioºãtoare cum n-am
mai vãzut în viaþa mea.
Tot aici am vãzut ºi un lucru de suflet miºcãtor despre care
scriem mai departe.

Un lucru miºcãtor am vãzut la al 9-lea popas

Unul care a dus o cruce în spate pînã la Ierusalim

Era aici o cruce mare de lemn pe care un pelerin din Ungaria

în vremile de pace, de dinainte de rãzboi, o dusese în spate pînã
la Ierusalim (pe cruce era însemnat omul cu numele ºi anul în care
o dusese, dar mi-a scãpat din vedere sã însemn aceste date).
Închinãtorul a mers tot pe jos cu crucea în spate pînã la Ierusalim.
A trecut prin Serbia, Bulgaria, Turcia ºi, trecînd Bosforul, a
luat-o peste Asia Micã pînã la Ierusalim.
Ne putem închipui prin cîte osteneli, prin cîte primejdii, ba ºi
prin cîte rîsete ºi batjocuri va fi trecut închinãtorul pînã sã ajungã
la Ierusalim! El însã n-avea grijã de nimic ºi nu simþea nimic. El
vedea mereu înaintea ochilor sãi numai Chipul lui Isus Cel
Rãstignit, care-l atrãgea spre Ierusalim ºi îi dãdea putere sã
meargã înainte.
Vãzînd acest semn grãitor despre o credinþã atît de vie ºi tare,
mi-am adus aminte de cuvintele Mîntuitorului: Oricine voieºte sã
vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea sa în fiecare
zi ºi sã vinã dupã Mine (Marcu 8, 34) .
În înþeles sufletesc ºi noi trebuie sã facem ceea ce a fãcut
pelerinul din Ungaria. Spre Ierusalimul cel sufletesc, spre
mîntuirea noastrã cea sufleteascã, trebuie sã cãlãtorim ºi noi
purtînd mereu o cruce sufleteascã, o cruce pe care Domnul o pune
pe umerii noºtri. ªtii tu care este acea cruce? Este aceasta o cruce
care-þi spune sã te lepezi de tine, adicã sã te lepezi de plãcerile ºi
de patimile tale cele rele; este aceasta o cruce ce-þi aduce mereu
aminte ce grozave chinuri a rãbdat Domnul ºi pentru tine ºi te
întreabã: tu ce rabzi pentru Domnul ºi pentru sufletul tãu? Este
aceasta o cruce ce-þi spune mai bine sã rabzi batjocuri, ocãri ºi
pagube decît sã-þi vatãmi sufletul ºi pe Domnul?
Aceastã cruce trebuie sã o ducem ºi noi aºa cum o ducea
pelerinul din Ungaria: privind mereu la Chipul Celui Rãstignit,
care ne atrage la El ºi ne dã putere sã înaintãm spre Ierusalimul
cel sufletesc.
Fie ca mãcar pilda creºtinului care a dus o cruce grea în spate,
pe jos, pînã la Ierusalim, sã ne fie un îndemn ºi o întrebare: ce
jertfe facem noi pentru Domnul ºi pentru sufletul nostru?
Pag. 834

Mîntuitorul e bãtut încã o datã

ªi acum sã mergem mai departe pe drumul Crucii pe urmele

patimilor Mîntuitorului.
Am spus la început cã drumul Crucii are 14 popasuri, din care
am arãtat pînã acum 9. Celelalte 5 popasuri sînt sus pe vîrful
G o l g o t ei . Precum am mai scris, pe locul unde a fost vîrful
Golgotei, împãrãteasa Elena a clãdit o mãreaþã bisericã. Aceastã
bisericã cuprinde în ea locul unde a fost rãstignit Mîntuitorul ºi
locul unde a fost îngropat ºi a Înviat. Sã mergem dar înainte spre
vîrful Golgotei, spre biserica Sf. Mormînt, ca sã vedem toate
înfricoºatele patimi ce le-a rãbdat Mîntuitorul pentru noi ºi
mîntuirea noastrã.
De la al 9-lea popas, drumul durerilor începe a urca tot mai
tare, trecînd printr-o stradã cu bazar, cu tîrg de fel de fel de
negoþuri. Ieºind din aceastã stradã ºi mai urcînd puþin, iatã,
ajungem în faþa bisericii Sf. Mormînt, adicã la locurile unde a fost
vîrful Golgotei. Intrînd în Sf. bisericã din partea aceasta (faþada
bisericii ºi intrarea principalã e pe partea cealaltã), ajungem la al
10-lea popas din calea Crucii. Este aici locul unde convoiul s-a
oprit în loc, ºi Mîntuitorul, înainte de a fi rãstignit, a fost legat
din nou de un stîlp de piatrã ºi bãtut cumplit. O, vai, fãrã de
inimã ostaºi pãgîni ºi voi, de urã îmbãtaþilor iudei! Omul pe care
Îl duceþi la moarte Se clatinã ca o umbrã, slãbit fiind de bãtãile ºi
de loviturile voastre, ºi vouã tot vi se pare cã n-a fost chinuit
de-ajuns? Vai vouã, nelegiuiþilor!
Pe acest loc unde Mîntuitorul a fost din nou biciuit este azi o
capelã ce se cheamã capela biciuirii. Se pãstreazã în aceastã
capelã ºi stîlpul de piatrã de care a fost legat Mîntuitorul cînd Îl
bãteau. Cu sufletul înfiorat îngenunchem pe acest loc ºi cu ochii
plini de lacrimi sãrutãm piatra sfîntã.
Mergem mai departe printr-un coridor din biserica Sf.
Mormînt. Iatã ºi locul unde tradiþia spune cã pe timpul
pregãtirilor rãstignirii Mîntuitorul a fost din nou legat în cãtuºe
ºi încuiat în temniþa u n ei p eº t er i . U n cãl ugãr ne duce cu o
lumînare aprinsã în aceastã temniþã adîncã ºi plinã de întuneric ºi
de fior. O, Scumpul meu Mîntuitor! Cumplite chinuri ai rãbdat,
prin temniþe grozave ºi pline de întuneric ai intrat, pentru ca pe
noi sã ne scoþi din întuneric la luminã ºi din moarte la viaþã. Însã
vai, cîþi trãiesc nepãsãtori în întuneric ºi în moarte!
 Pag. 835

Sus pe vîrful Golgotei

Fiind toate pregãtirile rãstignirii gata, Mîntuitorul e scos din

temniþã, ºi convoiul pleacã spre vîrful Golgotei. Locul unde se
pedepseau cu moartea crucii cei osîndiþi este tocmai sus, pe piscul
Golgotei. Pe evreieºte numele acesta, Golgota, înseamnã cãpãþînã,
cãci avea forma unui cap pleºuv. Mai înseamnã ºi rostogolire,
pentru cã de aici se rostogoleau la vale capetele celor osîndiþi la
moarte. Acest pisc al Golgotei a rãmas întrucîtva pînã azi, cãci în
biserica Sf. Mormînt altarul zidit pe locul unde a fost vîrful
Golgotei e azi cu mult mai înalt decît toate celelalte locuri sfinte
din bisericã. De la al 10-lea popas unde Mîntuitorul a fost biciuit
ºi a stat în temniþã trebuie sã urci 18 trepte de piatrã pînã ajungi
sus la Golgota unde a fost rãstignit Mîntuitorul.
Pregãteºte-te, dragã cititorule, pregãteºte-te sã ne suim la locul
cel mare ºi sfînt unde Isus Mîntuitorul S-a rãstignit ºi a murit
pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Despre cum e azi locul unde a
fost Golgota, ce am vãzut ºi ce am simþit pe acest loc, vom scrie
pe larg, arãtînd locul ºi cu o fotografie mare. Acum vom merge
mai departe cu istoria patimilor Mîntuitorului.
Pag. 836

Al 10-lea popas din drumul Crucii

Locul unde L-au dezbrãcat pe Mîntuitorul
ºi L-au adãpat cu fiere ºi oþet

Iatã convoiul a ajuns la locul rãstignirii. Mulþime mare de

gloatã stã strînsã în jurul Domnului. E de faþã ºi Caiafa ºi ceilalþi
arhierei care veniserã sã se desfãteze în chinurile Domnului.
Înfrîntã de durere stã de-o parte ºi Maica Sfîntã cu femeile
credincioase. Mîntuitorul stã liniºtit în faþa morþii. Privirea Sa,
plinã de bunãtate ºi de luminã, se îndreaptã spre cer, spre Tatãl
ceresc. O ultimã rugãciune a Domnului: Tatã, a sosit ceasul... sã
sãvîrºesc lucrul pe care Mi l-ai dat sã-l fac (Ioan 17, 1-4) .
Ostaºii începurã sã-L dezbrace pe Mîntuitorul pentru
rãstignire. Moartea pe Cruce era o moarte cu dureri grozave. Din
milã faþã de cei osîndiþi, la o astfel de moarte era datinã pe atunci
sã li se dea osîndiþilor înainte de rãstignire un fel de bãuturã
ameþitoare: vin amestecat cu smirnã, tãmîie, fiere ºi alte bãuturi
tari.
 Pag. 837

Li se dãdea aceastã bãuturã din milã, ca sã nu simtã toatã grozãvia

durerilor. Aceastã bãuturã I se îmbie ºi Mîntuitorului, precum
aminteºte Evanghelia: ªi L-au adus pe Isus la locul Golgota, care
se tãlmãceºte locul Cãpãþînii, ºi I-au dat sã bea vin amestecat cu
smirnã ºi, gustînd, nu a voit sã bea (Matei 27, 33-34).
Mîntuitorul voia sã sufere în deplinã cunoºtinþã toatã grozava
moarte ºi Jertfã a izbãvirii noastre.
Locul acesta unde L-au dezbrãcat pe Mîntuitorul ºi L-au adãpat
cu fiere ºi oþet e al 10-lea popas din drumul patimilor
Mîntuitorului.

Al 11-lea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul e pironit pe Cruce.
Ca o oaie spre junghiere Se aduce ºi ca un miel
fãrã de glas înaintea celui ce-l tunde,
aºa nu-ªi deschide gura Sa...
Pag. 838

În tot drumu l s pre Golgota, Maica Sfîntã ºi femeile

credincioase Îl însoþirã pe Domnul. Ele erau ºi aici de faþã la
groaznica moarte ce I se pregãtea Mîntuitorului. Se apropiaserã
ºi cîþiva din învãþãceii Domnului. Maica Sfîntã tot mai credea ºi
nãdãjduia cã Fiul Cel Sfînt nu Se va lãsa pînã la sfîrºit, va scãpa
cumva, va face vreo minune. Dar Mîntuitorul acum nu mai fãcu
nici o minune. El era acum Mielul care Se aducea Jertfã pentru
ispãºirea pãcatelor noastre.
Ostaºii se apucarã de lucru. Alãturi cei doi tîlhari se izbeau în
toate pãrþile cînd îi legau pe cruce. Dar Domnul nu Se împotrivi.
El κi întinse de bunãvoie mîinile pe Cruce. Ca o oaie spre
junghiere Se aduse ºi ca un miel fãrã de glas înaintea celui ce-l
tunde, aºa nu-ªi deschise gura Sa (Isaia cap. 53).
O, ce priveliºte grozavã urmeazã acum! Ciocanele se ridicarã
sus în aer, ºi în clipa urmãtoare din sfintele mîini ºi picioare ale
Domnului þîºni Sîngele. Maica Sfîntã cãzu jos leºinatã, femeile
începurã a plînge cu hohot, învãþãceii se retraserã îngroziþi.
Mã îngrozesc ºi eu, Isuse Bunule, dîndu-mi seama cã în
ciocanele ce rãsunã ºi în cuiele ce sfredelesc sfintele Tale mîini
ºi picioare sînt ºi toate pãcatele mele!
Mîntuitorule Bun, cu cei voi rãsplãti eu, ticãlosul, aceastã
Mare Jertfã ce o faci pentru mine ºi iertarea mea? Mã aplec
plîngînd ºi sãrut sfintele Tale rane. Veniþi fraþilor, veniþi suflete
însetoºate, sã gustãm din cei dintîi picuri de viaþã ºi iertare ce
þîºnesc din ranele Domnului.
Durerile ce le rãbda Mîntuitorul în vremea cînd cuiele
sfredeleau mîinile ºi picioarele Sale, erau groaznice. Cuiele fiind
mari ºi lãtãreþe, trebuiau multe lovituri de ciocan pînã pãtrundeau
carnea ºi osul. Mîntuitorul rabdã în tãcere toate aceste grozave
dureri. Nici un strigãt de durere nu ieºi din gura Lui. În
nemãrginita Sa iubire de oameni, Mîntuitorul începu sã uite
grozavele Sale dureri. Vãzînd pe cei care-L pironeau pe Cruce, I
se fãcu milã de ei ºi de cumplita pedeapsã ce trebuia sã-i ajungã
în Ziua Judecãþii, Domnul Se rugã pentru ei, zicînd: Tatã, iartã-le
lor, cãci nu ºtiu ce fac! (Luca 23, 34) .
Auzi tu, dragã cititorule, ce zice Mîntuitorul? În vreme ce
vrãjmaºii Îi sapã mîinile ºi picioarele, El Se roagã pentru ei ºi
iertarea lor. O, cum n-am eu glas de înger ºi de arhanghel sã strig
aceste cuvinte în toatã þara, sã le audã toþi acei creºtini care
pentru toate nimicurile se duºmãnesc ºi îºi petrec viaþa întreagã
în urã, rãzbunare ºi duºmãnie!
Cel dintîi cuvînt al lui Isus pe Cruce a fost iubirea ºi iertarea.
Cine nu le are pe acestea, nu poate înainta spre mîntuire ºi nu
poate primi Jertfa ºi darurile Crucii.
 Pag. 839

Iatã, Crucea se înalþã...

Dupã ce ostaºii Îl pironirã pe Mîntuitorul pe Cruce, cîþiva

bãrbaþi mai tari apucarã Crucea sã o ridice sus ºi sã o înfigã în
pãmînt. Durerile cele mai grozave abia acum începeau. Cînd se
ridica Crucea, Cel rãstignit Se sprijinea cu totul în cuiele ºi ranele
mîinilor ºi picioarelor. Ridicat pe Cruce în starea aceasta, Cel
rãstignit simþea o durere teribilã ce trece peste închipuirea
noastrã.
Creºtinilor! Aplecaþi-vã, cãci iatã se înalþã Crucea, iatã se
înalþã mîntuirea noastrã... iatã Jertfa cea de tainã negrãitã se
aduce... iatã pe Rãscumpãrãtorul pe care ni L-a prorocit Isaia
prorocul cînd a zis: Acesta pãcatele noastre le poartã ºi pentru noi
rabdã durere, ºi noi am crezut cã e lovit ºi pedepsit de Dumnezeu.
Iarã El S-a rãnit pentru pãcatele noastre ºi a pãtimit pentru
fãrãdelegile noastre.
Rãscumpãratu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu Scump
Sîngele Tãu. Cu sufletul înfiorat ºi cu ochii plini de lacrimi ne
închinãm sfintelor Tale patimi ºi sãrutãm ranele Tale din care
curge pentru noi izvor de iertare ºi de viaþã.
O, ce priveliºte grozavã! Din mîinile ºi picioarele Domnului
curge sîngele valuri. Se înfioarã ºi îngerii din cer de aceastã
vedere.
Iadul se cutremurã...

Dar la rãstignirea Mîntuitorului s-au înfiorat ºi s-au îngrozit nu

numai îngerii din cer, ci mai ales s-a îngrozit diavolul, ºtiind cã
i se dãrîmã puterea. Diavolul cãuta în tot chipul sã zãdãrniceascã
planul cel mare al mîntuirii omului prin Jertfa lui Isus. De aceea
pe tot drumul Golgotei, diavolul a aprins mereu ura în sufletele
iudeilor ºi ostaºilor, ca sã-L batã ºi sã-L batjocoreascã tot mai
cumplit pe Domnul, în nãdejdea cã Domnul κi va pierde rãbdarea,
va lovi cu puterea Sa pe batjocoritori ºi va scãpa din mîinile lor.
Dar Domnul le rabdã pe toate. Cînd satana vãzu cã Domnul rabdã
ºi cuiele, se îngrozi ºi mai mult, iar cînd Crucea se înãlþã în vîrful
Golgotei, tot iadul se cutremurã.
Diavolul mai fãcu o ultimã încercare. În faþa Crucii, el nu lãsã
sã se trezeascã mila în chinuitorii Domnului, ci trezi din nou ura
în sufletele lor. Diavolul puse în gura lor fel de fel de batjocuri
ºi hule la adresa Domnului, în nãdejdea cã Domnul nu le va rãbda
pînã la sfîrºit, va face vreo minune, Se va mîntui, ºi prin asta
planul mîntuirii se va zãdãrnici. Iudeii ºi ostaºii începurã a-L
batjocori pe Domnul zicînd: Auzi Tu, Cel ce strici templul ºi în
trei zile îl zideºti, mîntuieºte-Te pe Tine Însuþi ºi pogoarã-Te de
pe Cruce (Marcu 15, 29-30) . Pe alþii i-a mîntuit, iar pe Sine
Însuºi nu Se poate mîntui. Sã Se mîntuiascã pe El Însuºi, dacã
este Hristos, Împãratul lui Israel. Coboarã-Te acum de pe Cruce,
ca s ã v ed em º i s ã cr ed em î n Ti n e ( M a r c u 1 5 , 3 1 - 3 2 ) . S - a
încrezut în Dumnezeu, acum sã-L izbãveascã Dumnezeu, cãci S-a
fãcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu (Matei 27, 43) .
Pag. 840

Mîntuitorul rabdã în liniºte ºi tãcere ºi aceste ultime zvîrcoliri

ale satanei. El S-ar fi putut coborî de pe Cruce; cu un singur
cuvînt Domnul ar fi putut doborî la pãmînt pe batjocoritori, dar
atunci planul mîntuirii noastre ar fi fost pierdut ºi satana ar fi
triumfat.
O, Isuse Bunule, satana mã ispiteºte ºi pe mine în fel ºi chip
ca sã pierd mîntuirea. Mã aplec sub Crucea Ta ca sã scap de
ispitele lui. Mã aplec ºi rãmîn la picioarele Crucii Tale, cãci aici
satana n-are putere asupra mea.

Al 12-lea popas din drumul Crucii

Mîntuitorul rabdã pe Cruce chinuri ºi moarte
pentru noi ºi mîntuirea noastrã
 Pag. 841

Dupã ce au isprãvit cu lucrul rãstignirii, soldaþii romani au

împãrþit între ei hainele Mîntuitorului, fãcînd patru pãrþi, cîte o
parte pentru fiecare ostaº. I-au luat cãmaºa care nu era cusutã, ci
þesutã peste tot. ªi au zis între ei: Sã n-o sfîºiem, ci sã aruncãm
la sorþi a cui sã fie, ca sã se plineascã Scriptura ce zice: Hainele
Mele le-au împãrþit între ei ºi pentru cãmaºa Mea au tras la sorþi
(Psalm 22, 18) .
Pe locul acesta se aflã astãzi o capelã numitã capela împãrþirii
veºmintelor.
Pe Cruce, deasupra Domnului, Pilat pusese ºi o scrisoare, pe
care erau scrise în trei limbi: latineºte, evreieºte ºi greceºte,
cuvintele: Isus Nazarineanul, Împãratul iudeilor. Era aceastã
s c r i s o a r e u n f e l d e v i n ã a D o m n u l u i . P e i u d e i i - a s u p ãr a t
scrisoarea ºi o delegaþie a mers la Pilat, rugîndu-l: Nu scrie
Împãratul iudeilor, ci cã El a zis: Eu Sînt Împãratul iudeilor. Însã
Pilat, fiind întristat ºi tulburat de toatã aceastã osîndire a unui
nevinovat, i-a respins, strigîndu-le aspru: Ce am scris, am scris!
(Ioan 19, 19-22) .
Împreunã cu Isus au fost rãstigniþi ºi doi tîlhari, unul de-a
dreapta, altul de-a stînga Lui, ca sã se împlineascã Scriptura ce
zice: ªi cu cei fãrãdelege împreunã S-a socotit (Isaia 53, 12) .
Mîntuitorul a stat pe Cruce ºase ceasuri, de la ceasul al 3-lea
pînã la ceasul al 9-lea, ceea ce în vremea noastrã se potriveºte cu
ceasurile 9 dimineaþa pînã la 3 dupã amiazã.

Cele ºapte cuvinte ce le-a rostit Isus pe Cruce

În acest rãstimp Mîntuitorul a rostit ºapte cuvinte de pe Cruce.

S î n t aces t e c u v i n t e u n u l t i m º i mi n u n at t es t amen t p e car e
Mîntuitorul l-a lãsat lumii ºi oamenilor. Cu ajutor de la Domnul
vom tîlcui cîndva pe larg aceste cuvinte. Acum vom spune numai
pe scurt înþelesul lor.
1 - Tatã, iartã-le lor, cãci nu ºtiu ce fac (Luca 23, 34) .
Acesta a fost cel dintîi cuvînt pe care l-a rostit Mîntuitorul de pe
Cruce. N-a fost acest cuvînt numai o predicã ºi o mãreaþã pildã
despre iubirea ºi iertarea vrãjmaºilor, ci în acest cuvînt e pusã ºi
marea Jertfã a Sîngelui, ce cuprinde pe toþi pãcãtoºii de la
începutul lumii pînã la sfîrºitul ei. De cîte ori pãcãtuim,
Mîntuitorul sîngereazã din nou ºi κi ridicã din nou mîinile
strãpunse spre cer, rugîndu-Se ºi zicînd: Tatã, iartã-le lor! Din
clipa în care Mîntuitorul a sîngerat, El S-a fãcut Marele Mijlocitor
între noi ºi Dumnezeu (1 Tim. 2, 5) ºi ne-a dat darul sã ne
putem curãþi de orice pãcat prin Sîngele Lui (1 Ioan 1, 7) . Vai
însã de cei care nu primesc acest dar mare ºi sfînt, ci îl resping ºi
îl batjocoresc mereu (prin fãrãdelegile ºi nepãsarea lor), ca
odinioarã iudeii.
Pag. 842

2 - Femeie, iatã fiul tãu... (Ioan 19, 26-27) . Acesta a fost

al 2-lea cuvînt ce l-a rostit Isus de pe Cruce. Învãþãceii Domnului
fugiserã vãzînd grozava primejdie a rãstignirii. Însã Maica Sfîntã
ºi încã douã femei credincioase: Maria lui Cleopa ºi Maria
Magdalena rãmãseserã la picioarele Crucii, plîngînd cu hohot
chinurile Domnului. Cu ele era ºi Ioan, învãþãcelul cel iubit al
Domnului, singurul dintre ucenici care L-a însoþit pe Domnul pînã
la moarte. Mîntuitorul, uitîndu-Se jos, I Se fãcu milã de Maica
Sfîntã. Prin inima ei cu adevãrat trecea acum sabia
(Luca 2, 35) . Deci vãzînd Isus pe Maica Sa ºi pe ucenicul pe
care-l iubea, a zis Maicii Sale: Femeie, iatã fiul tãu. Dupã aceea
a zis ucenicului: Iatã pe mama ta. În aceste cuvinte nu este numai
mila ºi îngrijorarea Mîntuitorului pentru o mamã chinuitã, ci este
ºi un înþeles mai adînc. I s u s î i zi ce Maicii Sfinte: Femeie,
î n ch i p u i n d a c e s t c u v î n t î m p l i n i r e a f ãg ãd u i n þ ei ce a d at - o
Dumnezeu lui Adam cînd a fãgãduit pe Cel care Se va naºte din
femeie ºi va zdrobi capul ºarpelui (Facere 3, 15) . La picioarele
Crucii, Maica Sfîntã închipuia mîntuirea noastrã, închipuia pe Eva
cea rãscumpãratã ºi mîntuitã.
3 - Astãzi vei fi cu Mine în rai (Luca 23, 43). Acesta este
al 3-lea cuvînt ce l-a rostit Isus de pe Cruce. Unul dintre cei doi
tîlhari rãstigniþi împreunã cu Isus, Îl batjocorea ºi el pe Domnul
în rînd cu iudeii. Însã celãlalt tîlhar rãmãsese zguduit în sufletul
lui de cînd auzise pe Domnul rugîndu-Se pentru batjocoritori ºi
zicînd: Tatã, iartã-le lor. Aceste cuvinte au fost ca un fulger de
luminã în noaptea sufletului sãu. Îndatã ºi-a dat seama cã alãturi
de el nu poate fi decît Hristos, Fiul cerului, ºi a început a mustra
pe celãlalt tîlhar, zicîndu-i: Nu te temi tu de Dumnezeu, cãci noi
dupã dreptate suferim, iar Acesta nici un rãu n-a fãcut. ªi zicea
lui Isus: Pomeneºte-mã Doamne, cînd vei veni în Împãrãþia Ta! ªi
Isus i-a zis lui: Adevãrat îþi spun cã astãzi vei fi cu Mine în rai
(Luca 23, 41-43) .
O, dragã cititorule, de am lua pildã ºi noi mãcar de la acest
tîlhar mîntuit în clipa din urmã. În sufletul acestui pãcãtos s-a
petrecut o zguduire, o rupere fulgerãtoare cu trecutul sãu, cu
pãcatele sale. ªi-a simþit, ºi-a mãrturisit pãcatele ºi îndatã a luat
iertare ºi viaþã prin Sîngele Mîntuitorului. Oricît de pãcãtos ai fi,
dragã suflete, printr-o rupere cu pãcatul, cu trecutul tãu cel
pãcãtos ºi printr-o simþire ºi mãrturisire a pãcatelor ce te apasã,
poþi lua iertare ºi viaþã.
4 - Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
pãrãsit? (Matei 27, 46) . Acesta este al 4-lea cuvînt ce l-a rostit
Isus de pe Cruce. ªi de la ceasul al ºaselea (adicã de la orele 12
ziua), întuneric s-a fãcut peste tot pãmîntul pînã la al 9-lea ceas
(adicã pînã la ora 3 dupã masã). Iar în ceasul al 9-lea, a strigat
Isus cu glas tare, zicînd: Eli, Eli, lama sabactani, adicã:
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?
(Matei 27, 45-46) .
 Pag. 843

Î n aces t e cu v i n t e n u er a d u r er ea Mîntuitorului, nici

descurajarea Lui, nici groaza de moarte, ci era altceva.
Mîntuitorul luase acum cu totul firea cea omeneascã. Ca om, luase
asuprã-ªi toate pãcatele lumii ºi toatã osînda ºi pedeapsa acestor
pãcate. Isus cautã spre cer, dar a vãzut cã Tatãl Îl pãrãsise pentru
pãcatul ce- l l u a s e as u p r ã- ª i ( Tat ãl n u p o at e i u bi pãcatul).
Pãmîntul Îl batjocorea ºi cerul Îl pãrãsise pentru pãcatele ce le
luase asupra Sa ºi pentru pãcatele noastre. Mîntuitorul Se vãzu pe
o clipã despãrþit de Tatãl ºi Se îngrozi. Mîntuitorul S-a îngrozit
vãzînd cum pãcatul rupe legãtura dintre om ºi Dumnezeu ºi în
aceastã groazã a strigat: Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit?
Strigãtul Mîntuitorului a fost un strigãt de durere pentru pãcat ºi
pentru cei ce trãiesc în pãcat.
Strigãtul Mîntuitorului rãsunã ºi azi ºi va rãsuna pînã la
sfîrºitul veacurilor. El strigã azi: Pentru ce M-aþi pãrãsit? De cîte
ori pãrãsim învãþãturile Lui El strigã pe mine ºi pe tine, cititorule:
De ce M-ai pãrãsit? Auzi tu acest strigãt ºi aceastã întrebare?
5 - Mi-e sete! (Ioan 19, 28). Acesta este al 5-lea cuvînt pe
care l-a rostit Mîntuitorul de pe Cruce.
Chinurile celor judecaþi la moarte pe cruce erau groaznice.
Clipã de clipã sîngele li se scurgea, oasele slãbeau din încheieturi,
corpul se înþepenea. Sîngele se urca sus la tîmple, gîtul se usca,
ºi osînditul simþea o sete grozavã. ªi pe lîngã aceasta, Mîntuitorul
fusese chinuit încã aproape 24 de ore pe la Caiafa, la Pilat ºi pe
drumul Crucii, fãrã sã guste nici un pic de apã. Mîntuitorul rãbdã
ºi acest chin al setei pînã aproape de moarte.
Mîntuitorul era îngrijorat de planul mîntuirii noastre ºi aceastã
grijã pentru noi era mai presus de durerile Sale. Abia dupã ce
isprãvi cu toate, S-a gîndit ºi la cumplita Sa sete ºi strigã: Mi-e
sete!
O, Scumpul meu Mîntuitor! Cît de mult Te-ai uitat pe Tine ºi
grozavele Tale dureri, ca sã fii al nostru ºi sã ne mîntuieºti pe
noi! Dar ce vãd? O, ce lucru grozav. Un ostaº Îþi întinde în
batjocurã o trestie cu un burete muiat în fiere ºi oþet
(Ioan 19, 29) . Aºa au ºtiut oamenii sã rãsplãteascã binefacerile
Tale: cu fiere ºi oþet, precum prorocise cu o mie de ani înainte
prorocul David: Au dat spre mîncarea Mea fiere ºi în setea Mea
cu oþet M-au adãpat (Psalm 69, 21) . Acestea zice Domnul cãtre
iudei: Poporul Meu, ce v-am fãcut Eu vouã, cu ce v-am supãrat?
Pe orbii voºtri i-am luminat, pe cei leproºi i-am curãþit. Poporul
Meu, ce v-am fãcut Eu vouã ºi cu ce M-aþi rãsplãtit? În loc de
manã - cu fiere, în loc de apã - cu oþet M-aþi adãpat, în loc sã Mã
iubiþi - pe Cruce M-aþi pironit (din cîntãrile bisericeºti).
Dar sã nu-i osîndim numai pe iudei, cãci de cele mai multe ori
ºi noi Îl rãsplãtim pe Domnul tot aºa. Mîntuitorul strigã ºi azi:
Mi-e sete! Îi e sete Domnului dupã viaþa noastrã cea curatã, dupã
inima noastrã cea aprinsã pentru El ºi lucrul Lui. Îi e sete dupã
faptele noastre cele bune, dupã dragostea noastrã cea creºtinã, dar
noi în loc de acestea Îl adãpãm pe Domnul cu oþet de urã ºi cu
fiere de pãcate ºi destrãbãlãri. Cu o astfel de bãuturã Îl adãpi tu,
cititorule, pe Domnul?
Pag. 844

6 - S-a sfîrºit! (Ioan 19, 30). Acesta a fost al 6-lea cuvînt pe

care l-a rostit Isus de pe Cruce. Iar dacã a gustat Isus oþetul ce I
se dãduse (cu suliþa într-un burete), a zis: S-a sfîrºit! Prin acest
cuvînt Mîntuitorul spunea cã ªi-a împlinit chemarea ce a avut-o
în lume. Adãparea cu oþet era cea din urmã prorocie care trebuia
sã se mai împlineascã. Dupã ce s-a împlinit ºi aceasta, Mîntuitorul
a s t r i g a t : S - a s f î r º i t ! A f o s t aces t a u n s t r i g ãt d e b i r u i n þ ã .
Mîntuitorul biruise toate ispitele ºi durerile. Diavolul era biruit.
Jertfa era gata.
Dar vai, acest strigãt pentru mulþi va fi un strigãt de pieire în
Ziua Judecãþii. O, Scumpul meu Mîntuitor! Tu ne-ai lãsat gata
Jertfa mîntuirii. Ospãþul Tãu este gata... masa e întinsã... toate
uºile sînt deschise... din toate pãrþile s-aude chemarea: Veniþi, cã
toate sînt gata (Luca 14, 17-24) ... veniþi, cã iatã cuiele au sãpat
mîinile ºi picioarele Mele... veniþi, cã suliþa a împuns coasta
Mea... veniþi, cã totul e gata. Însã vai, cei mai mulþi nu vreau sã
intre ºi sã guste din cina mîntuirii. Cei mai mulþi îºi sfîrºesc viaþa
cu pieire sufleteascã, trãiesc o viaþã cheltuitã în zadar. O, ce
osîndã îi aºteaptã.
7 - Pãrinte, în Mîinile Tale Îmi încredinþez Duhul Meu!
(Luca 23, 46) . Acesta a fost al 7-lea ºi cel din urmã cuvînt ce
l-a rostit Isus de pe Cruce. Întreagã viaþa Mîntuitorului a fost o
viaþã de supunere ºi de ascultare faþã de Tatãl. ªtiind cã a împlinit
toatã voia Tatãlui, El κi lasã lucrul acum mai departe în grija
Tatãlui ºi, aplecîndu-ªi capul în semnul celei din urmã rugãciuni,
κi dã Duhul în Mîinile Tatãlui. Ce moarte liniºtitã ºi mãreaþã! E
moartea unei vieþi trãite în ascultare de Dumnezeu ºi în jertfire
pentru mîntuirea celor pierduþi.
Învredniceºte-ne ºi pe noi, Mîntuitorule, ºi ne dã dar ºi putere
sã murim ºi noi în ascultare de Tatãl ceresc ºi de Tine. Dã-ne dar
ºi ajutor, ca la sfîrºitul vieþii, sã ne putem încredinþa ºi noi duhul
nostru în Mîinile Tatãlui ceresc!
Acestea sînt cele ºapte cuvinte ce le-a rostit Isus de pe Cruce.
Aceste ºapte cuvinte sînt cel din urmã testament ce ni l-a lãsat
Mîntuitorul în clipele morþii. Cutremur ºi întuneric mare s-a fãcut
cînd a rostit Isus aceste cuvinte. Fulgere luminau Golgota ºi
mormintele se deschideau. O, de ar fi ºi aceste cuvinte niºte
fulgere de luminã în întunericul sufletelor noastre ºi un cutremur
care pe mulþi sã-i poatã scoate din mormintele pãcatelor!

Stau pe locul unde a fost rãstignit Mîntuitorul

Înainte de a merge mai departe cu patimile de pe Cruce ºi

moartea Mîntuitorului, mã voi opri puþin sã spun unele amãnunte
despre ce înfãþiºare are azi locul unde a fost rãstignit Mîntuitorul.
De la al 10-lea popas din drumul Crucii, urci 18 trepte de piatrã
pînã sus pe vîrful Golgotei, unde este al 11-lea ºi al 12-lea popas:
pironirea pe Cruce ºi rãstignirea Mîntuitorului. Începem sã ne
suim la acest preasfînt loc unde Crucea a deschis izvorul mîntuirii
noastre. Nu voi uita niciodatã fiorul cu care am suit mai întîi
aceste trepte.
 Pag. 845

Cu sufletul plin de fior urc treptele Golgotei. Suiºul duce

printr-un loc închis pe de lãturi cu pereþi. Sînt la a 10-a treaptã ºi
nu se vede încã locul cel sfînt, pãºesc pe a 11-a... a 15-a... a
17-a..., pãºesc pe ultima treaptã ºi iatã sînt în faþa unui altar ce
strãluce în mulþimea luminilor ºi podoabelor: iatã locul unde a
fost rãstignit Mîntuitorul!
Sã spun în cuvinte ce am simþit cînd am ajuns în acest loc, îmi
este peste putinþã. Oricît meºteºug aº pune în pana de scris n-aº
putea spune fiorul ce l-am simþit în aceste clipe. În faþa locului
unde S-a rãstignit Mîntuitorul simþi un ceva ce te cutremurã de
sus pînã jos, simþi fiorul grozavelor chinuri ce le-a suferit Isus
aici. În faþa locului unde S-a rãstignit Mîntuitorul simþi ceva ce
te doboarã îndatã jos în genunchi ºi te porneºte sã plîngi cu toate
suspinurile inimii tale ºi cu toate lacrimile ochilor tãi...

O rugãciune pe locul rãstignirii

Mã aplec pe locul unde a stat înfiptã Crucea rãstignirii ºi încep

sã mã rog:
Isuse, Mîntuitorul meu Cel Scump! Îþi mulþumesc cã m-ai adus
pe locul acesta mare ºi sfînt al rãstignirii Tale. Îþi mulþumesc cã
m-ai adus aici nu numai cu vaporul ºi cu picioarele, ci m-ai adus
mai mult, cu sufletul. O, Bunul meu Mîntuitor! Cît de mult ai
umblat Tu dupã mine sã mã poþi atrage aici. M-ai chemat cu glas
d u l ce, º i eu n u Te- am as cu l t at , m- ai b ãt u t , º i eu n u Te- am
priceput, o cruce grea, de necazuri, mi-ai pus pe umeri, ºi eu n-am
înþeles-o. Pe urmã ai deschis în faþa mea mormîntul pieirii mele
trupeºti ºi sufleteºti. Abia atunci m-am îngrozit, abia atunci am
alergat la Tine, abia atunci Te-am aflat pe Tine, abia atunci am
alergat ºi am scãpat aici sub Crucea Ta unde am aflat iertare,
mîntuire ºi viaþã. Aici la picioarele Crucii mi s-au deschis ochii
sã înþeleg cã Tu, Mîntuitorul meu Cel Bun, ai suferit ºi ai murit
pentru mine, pentru pãcatele mele, pentru iubirea mea ºi mîntuirea
mea.
Isuse, Mîntuitorul meu Cel Bun! Astãzi trãiesc prin Jertfa Ta.
Tot ce sînt ºi tot ce am este Jertfa Ta cea sfîntã. Aici dedesubtul
Crucii Tale am auzit spunîndu-se cã e îngropat Adam. Dar nu este
îngropat numai Adam, ci este îngropat ºi trecutul meu cel pãcãtos,
este groapa trecutului meu peste care a picurat Sîngele Tãu cel
scump ºi m-a înviat la o viaþã nouã.
Isuse Bunule! Stau pe locul unde Sîngele Tãu a curs valuri din
sfintele Tale mîini ºi picioare. Îmi deschid larg toatã inima mea
ºi toatã fiinþa mea; stau aici la picioarele Crucii cu toate pãcatele
mele ºi cu toate lacrimile mele, ca Sîngele Tãu sã picure peste
mine ºi sã mã spele de orice pãcat (1 Ioan 1, 7) . Îþi mulþumesc,
Bunule Doamne, cã mi-ai aplecat viaþa la picioarele Crucii, cã
mi-ai ajutat sã aflu acest izvor de iertare, de viaþã ºi de mîntuire.
Fie ca nimenea ºi nimica sã nu mã mai poatã ridica de aici, de la
picioarele Crucii Tale.
Pag. 846

Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Tot ce sînt ºi tot ce am este

Jertfa Ta cea scumpã. Prin ea am scãpat de la moarte, prin ea
trãiesc, prin ea predic, ºi eu socot cã n-am o altã chemare în
aceastã lume decît sã Te predic pe Tine Cel Rãstignit
(1 Cor. 2, 2) ºi sã aduc mereu suflete aici la acest Izvor de
viaþã ºi mîntuire.
Isuse Mîntuitorul meu Cel Bun! Tu ºtii cã am venit aici cu o
hotãrîre. Am adus hotãrîrea sã trãiesc o viaþã cu Tine, sã trãiesc
o viaþã pentru Tine ºi sã mã jertfesc pentru Tine ºi lucrul Tãu. Am
adus aici aceastã hotãrîre sã o întãresc cu Sîngele Tãu, cãci fãrã
acest sigil hotãrîrea mea n-ajunge nimic ºi n-are nici o putere.
Desfac aici în faþa Crucii Tale hotãrîrea mea, ca sã primeascã
pecetea Sîngelui Tãu, pecetea care sã-mi dea putere sã nu mai
viez eu, ci sã viezi Tu în mine (Gal. 2, 20) , sã nu mai fiu al
m e u , c i s ã f i u a l T ã u , s ã f i u cu t o t u l a l T ã u , c ã c i Tu m - a i
rãscumpãrat cu un preþ mare (1 Cor. 3, 23; 6, 19-20) .

O rugãciune pentru cei din Oastea Domnului

Sfîrºind cu rugãciunea mea personalã, m-am rugat pentru cei

din Oastea Domnului, zicînd:
Eu mã rog Þie, Mîntuitorul meu, ºi pentru cei pe care i-ai trezit
prin mine din somnul pãcatelor... mã rog pentru cei care s-au
hotãrît sã iese din ticãloºia pãcatelor ºi s-au strîns sub steagul Tãu
la luptã contra pãcatelor, ca niºte buni ostaºi ai Tãi
(2 Tim. 2, 3) . Eu mã rog pentru ei, ca sã-i atragi ºi pe ei aici la
picioarele Crucii Tale, cãci fãrã aceastã atragere ºi fãrã Jertfa
Crucii Tale nu poate fi nimeni un ostaº biruitor. Hotãrîrea noastrã
împotriva pãcatelor n-ajunge nimic dacã n-am îngenuncheat cu ea
la picioarele Crucii, dacã nu stãm mereu cu ea sub darurile ce
izvorãsc din Jertfa Crucii.
Isuse Mîntuitorule! Ne aplecãm în faþa Crucii Tale cu
hotãrîrile noastre. Sigileazã-le, întãreºte-le cu scump Sîngele Tãu,
cu Jertfa Ta cea mare ºi sfîntã. Dã-ne Doamne, dar ºi putere, cãci
noi sîntem niºte fiinþe slabe ºi neputincioase. Fãrã de Tine ºi fãrã
de Jertfa Ta cea sfîntã noi nu putem face nimic...
Isuse Mîntuitorule! Eu mã rog ºi pentru abonaþii ºi cititorii foii
Lumina Satelor, ca toþi sã înþeleagã ºi toþi sã fie atraºi aici la
izvorul iertãrii ºi mîntuirii noastre sufleteºti. O, cum n-am eu glas
de înger ºi de arhanghel sã strig, ca sã se audã în toatã þara mea
cã aici este împãcarea noastrã cu Dumnezeu, aici este viaþa
noastrã, aici este mîntuirea noastrã.
 Pag. 847

Un arab ºi soþia lui

Sfîrºindu-mi rugãciunea, mã aplec sã sãrut plîngînd locul unde

a stat înfiptã Crucea rãstignirii. În clipa cînd mã ridic, iatã, sosesc
doi închinãtori arabi, veniþi de undeva de prin pustiurile Arabiei.
Era un bãrbat cu soþia lui. Femeia se apleacã în rugãciune, în
rugãciune adîncã ºi fierbinte. Însã bãrbatul sãu stãtea de o parte,
nepãsãtor. Nu înþelegeam acest lucru. Un cãlugãr îmi spune cã
bãrbat u l ei n u es t e cr eº t i n , ci mahomedan. Cînd ºi-a fãcut
rugãciunea, i-am fãcut semn de întrebare de ce nu-ºi aduce ºi pe
soþul ei la Mîntuitorul. Femeia ºi-a ridicat atunci mîinile ºi ochii
plînºi în semn de rugãciune spre Crucea Rãstignirii. Îmi dãdea sã
înþeleg cã se roagã pentru el, sã fie atras ºi el la mîntuire. M-a
miºcat adînc aceastã întîmplare ºi m-a fãcut sã mã gîndesc cîþi
creºtini sînt ºi azi care nu cunosc Jertfa Mîntuitorului, ci stau în
faþa Crucii nepãsãtori, aºa cum stãtea arabul.
Iubiþilor fraþi din Oastea Domnului ºi voi, iubiþilor cititori,
care cunoaºteþi cu adevãrat Crucea Rãstignirii, pe astfel de
pierduþi sã-i aducem cu rugãciunile noastre ºi cu pilda vieþii
noastre la picioarele Crucii, la izvorul mîntuirii!

Spinii din care s-a fãcut cununa lui Isus

Cînd am fost la Iordan am vãzut ºi spinii din care s-a fãcut

odinioarã cununa Mîntuitorului. Sînt pline pustietãþile Iudeii ºi
cîmpia Ierihonului cu astfel de spini. Nu cresc înalþi. Sînt mai
mult ca niºte buchete lipite de pãmînt, însã în schimb au niºte
ghimpi groaznici, cu mult mai lungi ºi mai înþepãtori ca spinii
noºtri. Clima caldã întãreºte aceºti ghimpi atît de mult, încît par
fãcuþi din oþel, din metal. Te înfioarã gîndul ce dureri a putut
rãbda Mîntuitorul cînd I s-a înfipt în cap o cununã fãcutã din
astfel de spini. Acestor spini li s-a dat pe latineºte numirea de
Ziziphus Spina Cristi (spinii lui Hristos). Am adus ºi eu de la
Ierusalim o ramurã din aceºti spini. De cîte ori mã simt nefericit
ºi nemulþumit, mã uit la ei.
Pag. 848

Ce înfãþiºare are azi locul unde a fost rãstignit Mîntuitorul

Acum voi scrie unele amãnunte despre ce înfãþiºare are locul

unde a fost rãstignit Mîntuitorul. Pentru o mai bunã orientare a
cititorilor dãm mai jos chipul ºi înfãþiºarea de azi a locului unde
a fost rãstignit Mîntuitorul.
Precum am mai amintit în aceastã carte, împãrãteasa Elena a
zidit o mãreaþã bisericã pe locul unde a fost Golgota ºi Mormîntul
Domnului (unde e azi Biserica Sf. Mormînt). S-a fãcut însã atunci
o mare greºealã, întrucît de dragul planurilor, vîrful Golgotei a
fost întrucîtva retezat, ca sã fie mai asemenea cu celelalte locuri.
Însã cu toatã aceastã greºealã vîrful Golgotei tot s-a pãstrat în
parte ºi a rãmas pînã azi cu mult mai înalt decît celelalte locuri.
A rãmas întreagã ºi se pãstreazã întreagã stînca ce s-a cutremurat
ºi s-a despicat în douã cînd Mîntuitorul ªi-a dat Duhul.

Pe locul unde Mîntuitorul a murit pe Cruce e azi altar ortodox

(un altar deschis), îngrijit de patriarhia din Ierusalim (este ºi acest
altar înãuntrul Bisericii Sf. Mormînt). Podoabe scumpe ºi lumini
nenumãrate împodobesc acest altar. Întreg locul e îmbrãcat în
marmurã scumpã. Dãm pe pagina dinainte imaginea acestui altar.
 Pag. 849

La mijlocul altarului unde a fost odinioarã Crucea rãstignirii

este icoana rãstignirii Mîntuitorului îmbrãcatã în aur. Mai jos, la
mijloc, în faþã se vede o formã de masã, iar dedesubtul ei pe o
ridicãturã, este o stea. Acesta este locul unde a stat înfiptã în
stîncã Crucea rãstignirii. Aceastã stea este întreagã de argint, iar
masa ºi toate cele din jurul ei sînt de marmurã scumpã. Aici la
aceastã stea se apleacã închinãtorii în genunchi sã sãrute locul
sfînt unde a curs Sîngele Domnului pentru noi ºi mîntuirea
noastrã. De cele douã laturi ale icoanei rãstignirii sînt douã icoane
mari, icoana Maicii Domnului ºi a unei mironosiþe femei. Ambele
aceste icoane sînt în mãrime naturalã ºi îmbrãcate în aur ºi argint.
De jur împrejurul altarului se ridicã un fel de curcubeu pe care
sînt zugrãvite raze în fel de fel de culori. Are acest curcubeu o
minunatã înfãþiºare, parcã þîºnesc din el raze de luminã, parcã-i
o rãsãrire de soare luminos. E foarte potrivit acest lucru, cãci
G o l g o t a es t e cu ad ev ãr at o rãsãrire de soare lumino s , es t e
rãsãrirea Soarelui Dreptãþii, care ne-a luminat viaþa ºi ne-a scos
din întunericul morþii.
La stînga altarului, jos în fund, se vede o icoanã mai micã. E
icoana Maicii Domnului cînd privea de departe chinurile Fiului
sãu ºi plîngea. Este în aceastã icoanã atîta durere, încît stoarce
lacrimi din ochii tuturor care o vãd. De însemnat cã aproape toate
aceste podoabe sînt dãruite de Rusia ºi în special de þarii ºi
þarinele Rusiei. Nenumãrate candele de aur ºi argint ard zi ºi
noapte în acest preasfînt loc. Sus, în faþa altarului, este un
candelabru mare ºi minunat de frumos. Este întreg din aur curat,
dãruit de þarul ruºilor.
Jos, la dreapta altarului ºi la dreapta mesei din mijloc, sus, pe
o micã ridicãturã se vede ceva negru ca o cheie. E acolo o bucatã
de metal (o balama) ce miºcã în dreapta ºi stînga ºi acopere o
gaurã pe care uitîndu-te vezi stînca ce s-a crãpat de sus pînã jos
în clipa cînd a murit Mîntuitorul. Aceastã stîncã se pãstreazã pînã
azi aºa cum a fost pe vremuri. Despre aceastã stîncã ºi despicãtura
ce se vede în ea învãþaþii cei sfãtoºi ºi necredincioºi spuneau
în t r- o v r eme cã e o d es p i cãt u r ã d e rînd sau cel mult vreun
cutremur de pãmînt a pricinuit-o. Însã s-a întîmplat cã a venit un
mare învãþat englez ºi a cercetat stînca cu de-amãnuntul. ªi spune
învãþatul cã dupã felul cum e fãcutã aceastã despicãturã nu poate
fi nicicum explicatã de ºtiinþa omeneascã. Încep sã devin creºtin
- scrie învãþatul. Am fãcut o amãnunþitã cercetare ºi sînt convins
cã aceastã despicãturã nu poate fi pricinuitã de vreun cutremur de
pãmînt, pentru cã în acest caz despicãtura merge prin vinele
stîncii. Aici însã e cu totul altcum. Stînca e despicatã de-a
curmeziºul, despicãtura trecînd peste vine, ceea ce dovedeºte cã
ne aflãm în faþa unei minuni neînþelese de ºtiinþa omeneascã.
Mulþumesc lui Dumnezeu - încheie englezul - cã m-a condus în
aceste locuri sã vãd aceastã stîncã ce confirmã Puterea Divinã ºi
mã face sã vãd în toatã lumina ei Dumnezeirea lui Isus Hristos.
Pag. 850

O, de ar lua pildã de credinþã din aceastã adeverire ºi alþi

învãþaþi sfãtoºi care se laudã cu necredinþa lor!
La dreapta ºi la stînga Crucii Mîntuitorului sînt însemnate ºi
locurile unde au fost crucile celor doi tîlhari rãstigniþi.
Rãstignirea e al 12-lea popas din drumul Crucii.

Întuneric mare s-a fãcut peste tot Ierusalimul...

ªi acum, dupã aceste lãmuriri, sã ne întoarcem iarãºi la locul

unde L-am lãsat pe Mîntuitorul chinuind pe Cruce. Pe la al 6-lea
ceas - adicã pe la ora 12 - soarele îºi pierdu dintr-o datã lumina.
Nu mai putea privi chinurile Domnului. Întuneric mare s-a fãcut
peste tot Ierusalimul (Luca 23, 44) . O spaimã mare cuprinse
mulþimea. Blestemele ºi batjocurile iudeilor deodatã încetarã. Toþi
începeau a fugi care încotro. Întunericul acesta þinu pînã la al
9-lea ceas (pînã la ora 3 dupã amiazã), adicã pînã în clipa cînd
Mîntuitorul ªi-a dat Duhul.
 Pag. 851

În timpul cît a þinut întunericul s-a petrecut o minune mare, s-a

petrecut o a doua facere a lumii celei sufleteºti. Biblia ne spune
cã la facerea lumii, Dumnezeu a despãrþit lumina de întuneric.
Însã pãcatul lui Adam iarãºi a amestecat lumina cu întunericul.
Cînd S-a coborît Isus în lume, întuneric mare era peste tot
pãmîntul, întunericul pãcatului ºi al morþii. Prin Jertfa Sa cea
sfîntã Domnul Isus a despãrþit iar lumina de întuneric. Golgota
este o a doua facere a lumii sufleteºti. Cînd s-a fãcut iar luminã
dupã întunericul ce învãluise Golgota ºi Ierusalimul, era o lume
nouã, o lume nouã sufleteascã a celor mîntuiþi ºi a celor care
voiau sã se mîntuie prin Scump Sîngele Domnului.
Iudeii s-au cutremurat, dar nu s-au îndreptat. Sã nu fie ºi
cutremurul nostru aºa. Moartea Mîntuitorului sã fie pentru noi un
cutremur de renaºtere sufleteascã, un cutremur deschizãtor de
morminte, un cutremur care sã ne scoatã din mormîntul pãcatelor.
Moartea pe cruce era o moarte groaznicã. Cel osîndit cu o
astfel de moarte nu murea în grabã, ci chinuia zile întregi. Sîngele
din ranele cuielor în curînd se închega ºi înceta a mai curge.
Moartea o aduceau nu atît ranele ºi curgerea sîngelui, cît mai ales
starea nefireascã în care era atîrnat corpul pe cruce. Aceastã stare
oprea circulaþia sîngelui, pricinuind rãstignitului grozave dureri
de cap ºi de inimã. Pe urmã, mãdularele rãstignitului înþepeneau
cu totul. Rãstigniþii mai tari de fire nu mureau decît de foame,
dupã zile întregi de chinuri. Aºa zãcînd, putrezeau pe cruce.
Mîntuitorul era cu mult mai slãbit ºi mai istovit de chinuri ºi de
bãtãi, încît sã nu mai poatã purta pe cruce o chinuire atît de lungã.
El muri dupã o groaznicã chinuire de 6 ore.

Longhin ostaºul

Cînd L-au rãstignit pe Mîntuitorul era în preziua Paºtilor

evreieºti. Iudeii au intervenit la Pilat sã le dea voie sã ridice pe
cei rãstigniþi, sau mai bine zis sã-i omoare mai degrab, ca sã nu
li se spurce Paºtile. Celor ce nu mureau curînd pe cruce era
datina sã li se zdrobeascã picioarele, ca sã moarã mai degrab.
Deci au venit ostaºii ºi celui dintîi tîlhar i-au zdrobit fluierele,
asemenea ºi celuilalt, iar cînd au venit la Isus, dacã au vãzut cã
atunci murise nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaºi a împuns
coasta Lui cu suliþa ºi îndatã a ieºit sînge ºi apã. ªi cel care a
vãzut a mãrturisit ºi adevãratã este mãrturisirea lui
(Ioan 19, 31-35) .
Cel care a împuns cu suliþa coasta Domnului a fost Longhin
sutaºul, care din acea clipã a devenit un înflãcãrat mãrturisitor al
Domnului. Acesta a fost cel dintîi pãcãtos care a gustat din Jertfa
Sîngelui ºi s-a mîntuit. Milioane ºi milioane de suflete au mai
gustat de atunci din Jertfa aceasta care pînã la sfîrºitul veacurilor
va sta mereu deschisã ca un izvor de tãmãduire, de viaþã, de
mîntuire. Ai gustat ºi tu, suflete, din acest Izvor?
Longhin sutaºul are azi o capelã în Biserica Sf. Mormînt.
Pag. 852

Al 13-lea popas din durerile Crucii

Mîntuitorul e coborît de pe Cruce

Trupurile celor rãstigniþi pe cruce se îngropau în locuri

pîngãrite, într-un loc anume ales pentru acest scop. Mîntuitorul fu
cruþat de aceastã batjocurã, cãci fãcîndu-se searã (adicã Vineri
seara), a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, fiind
sfetnic însemnat în sfatul cel mare, bãrbat bun ºi drept care ºi el
aºtepta Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi fiind ucenic al lui Isus, însã
într-ascuns, cãci se temea de iudei. Omul acesta care nu se
însoþise la sfatul ºi fapta iudeilor, îndrãznind, a intrat la Pilat ºi
a cerut Trupul lui Isus. ªi înþelegînd Pilat cã Isus a murit, a
poruncit sã se dea Trupul lui Isus lui Iosif. ªi Iosif, cumpãrînd
giulgiu curat, a mers sã pogoare pe Isus de pe Cruce. ªi a venit ºi
Nicodim, cel care venise mai înainte noaptea la Isus, ºi a adus
amestecãturã de smirnã ºi de aloe ca la o sutã de litri. ªi au luat
Trupul lui Isus ºi L-au înfãºurat în giulgiu ºi miresme, aºa cum
este obiceiul la iudei a îngropa (Ioan 19, 38-40) .
 Pag. 853

O, ce înfricoºatã vedere! Ca un om Se vede mort Cel care era

mai frumos decît toþi oamenii ºi firea toatã a frumuseþii. Lîngã El,
iatã, ºi pe îndurerata Mamã, izvoare de lacrimi cu tînguiri vãrsînd
º i g r ãi n d : Vai mi e, L u mi n a l u mi i , v ai , l u mi n a m e a , I s u s e ,
Preaiubite al meu! O, Dumnezeule ºi Cuvîntule, o, bucuria mea,
cum voi putea rãbda îngroparea Ta? Mi se rupe inima ca unei
Maici. Cine-mi va da apã ºi izvoare de lacrimi ca sã plîng pe
Domnul meu Isus? O, munþi înalþi ºi dealuri ºi voi oameni toþi,
plîngeþi ºi vã întristaþi împreunã acum ºi cu mine tînguiþi-vã!...
Pe locul unde L-au uns pe Isus cu mir este azi o piatrã de
marmurã scumpã (aºa numitã piatra ungerii), deasupra cãreia ard
neîncetat candele de aur ºi de argint. Acest loc se aflã îndatã la
intrarea în Biserica Sf. Mormînt. Am vorbit despre el pe larg la
începutul cãrþii unde i-am dat ºi fotografia. Acesta este al 13-lea
popas din drumul mîntuirii noastre.

Al 14-lea popas din durerile Crucii

Mormîntul Mîntuitorului

ªi era grãdinã în locul unde fusese rãstignit Isus, ºi în grãdinã,

un mormînt nou, al lui Iosif, sãpat în piatrã, în care nimeni
niciodatã nu fusese pus. Deci acolo au pus pe Isus, cã era vineri
tîrziu, ºi mormîntul era aproape. ªi prãvãlind o piatrã mare pe uºa
m o r m î n t u l u i s - au d u s ( I o a n 1 9 , 4 1 - 4 2 ; M a t e i 2 7 , 6 0 ) .
Aceasta era vineri seara. În cealaltã zi, arhiereii ºi fariseii, cerînd
voie lui Pilat, au întãrit mormîntul, pecetluind piatra ºi aºezînd o
strajã (Matei 27, 62-66) .
Pag. 854

Veniþi fraþilor, sã ne închinãm ºi sã sãrutãm Sfîntul Mormînt

în care S-a coborît Mîntuitorul pentru noi ºi mîntuirea noastrã.
Veniþi împreunã cu El sã murim ºi noi faþã de pãcat ºi sã ne
îngropãm cu El, ca sã umblãm în înnoirea vieþii ºi sã înviem la o
viaþã nouã (Rom. 6, 2-4) . Fãcînd aceastã înnoire a vieþii, cu
amar sã plîngem ºi noi grãind: Murind de voie ºi îngropîndu-Te,
Izvorule al Vieþii, Isuse al meu, m-ai înviat pe mine, cel mort
pentru neascultarea cea amarã. Mã închin patimilor Tale, laud
îngroparea Ta, mãresc Puterea Ta, Iubitorule de oameni, cãci prin
ele m-ai dezlegat de patimile cele fãcãtoare de stricãciune.
Locul unde a fost îngropat Mîntuitorul e în Biserica Sf.
Mormînt din Ierusalim sub acelaºi acoperãmînt cu locul unde a
fost Golgota rãstignirii. Mormîntul ce-l sãpase Iosif în stîncã -
unde L-au coborît pe Mîntuitorul - nu era departe de vîrful
Golgotei, precum aminteºte ºi Evanghelia de la Ioan 19, 41-42.
Locul acesta este al 14-lea popas ºi ultimul din calea durerii pe
care Isus a fãcut-o pentru noi ºi mîntuirea noastrã.
Despre ce înfãþiºare are azi locul unde a fost mormîntul
Mîntuitorului am scris mai înainte pe larg ºi amãnunþit.

A treia zi Isus Înviazã din morþi...

Sîmbãtã seara, a doua zi dupã r ãs t i g n i r e, mormîntul

Mîntuitorului era sigilat cu pecetea romanã ºi strãjeri romani
patrulau în jurul lui. Caiafa ºi ceilalþi farisei dãduserã strãjerilor
porunci aspre de veghere.
O, voi fãrã de minte iudeilor! Cu o piatrã mare, cu o pecete de
cearã ºi cu o ceatã de strãjeri credeaþi cã veþi putea sã þineþi închis
în mormînt pe Domnul, Viaþa ºi Adevãrul? Mãcar de aþi grãmãdi
pe uºa mormîntului toate pietrele din lume ºi toate armatele le-aþi
strînge aici, Domnul tot va Învia a treia zi, precum mai înainte a
spus.
 Pag. 855

Sîmbãtã noaptea, de cãtre ziuã, adicã în revãrsatul zorilor de

duminicã, deodatã cerul deasupra mormîntului se luminã cu o
l u mi n ã mar e . ª i i a t ã , c u t r e mu r m a r e s - a f ã c u t , c ã î n g er u l
Domnului s - a p o g o r î t d i n cer ºi a prãvãlit piatra de pe uºa
mormîntului ºi ºedea deasupra ei. ªi vederea lui era ca fulgerul ºi
îmbrãcãmintea lui albã ca zãpada. ªi de frica lui s-au cutremurat
cei care pãzeau ºi s-au fãcut ca niºte morþi (Matei 28, 2-4) .
Îngerul se apropie de piatra pusã peste uºa mormîntului, o
rostogoli în lãturi, ca ºi cînd ar fi fost o pietricicã ºi strigã cu glas
înalt: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, vino afarã! Tatãl Te cheamã!
Atunci Domnul ieºi din mormînt. În mîna Sa purta acum steag
de biruinþã asupra morþii ºi asupra diavolului. El stãtu deasupra
mormîntului biruit, rostind cuvintele: Eu sînt Învierea ºi Viaþa
(Ioan 11, 25) . Cete de îngeri se închinarã acum în faþa Lui.
Cerul ºi pãmîntul se umplurã de bucuria biruinþei ºi a Învierii.
Strãjerii rãmãseserã privind buimãciþi la toate cele ce se
petreceau. Pe Cel care Îl batjocoriserã, Îl vedeau acum strãlucind
în luminã cereascã. Cînd Domnul Se fãcu nevãzut ºi lumina
dispãru, ostaºii se ridicarã de jos speriaþi ºi clãtinîndu-se de
groazã ca niºte beþi, plecarã spre oraº, istorisind tuturor minunea
ce o vãzuserã ºi mãrturisind cã Cel rãstignit ºi îngropat a fost cu
adevãrat Fiul lui Dumnezeu.
Caiafa ºi mai marii poporului iudei se spãimîntarã auzind
vestea Învierii. Firesc ar fi fost ca spaima lor sã fie o cãinþã amarã
pentru nelegiuirile ce le fãcuserã Domnului, dar în loc de aceastã
cãinþã, ei încercarã sã ascundã adevãrul Învierii. Fãcurã iudeii de
atunci aºa cum fac ºi azi: se duseserã cu mitã mare la Pilat ºi
înduplecarã pe Pilat ºi pe ostaºi sã spunã minciuna cã ucenicii lui
Isus, venind noaptea L-au furat pe El, pe cînd ei dormeau, iar de
se va auzi cumva cã garda a dormit în decursul slujbei, vor potoli
ei (cu punga!) pe dregãtorul (Matei 28, 13-14) . Încã din vremile
acelea se vede cã era în firea poporului evreu corupþia, mituirea.
O, pe veci pierduþilor iudei! Cu bani ºi cu minciuni aþi crezut
cã puteþi þinea ascuns adevãrul ºi viaþa. Bine a zis Domnul despre
voi cã voi aveþi de tatã pe diavolul ºi împliniþi pofta tatãlui
vostru. Acela a fost ucigaº de la început ºi adevãrul nu este în el.
Cînd vorbeºte, spune minciuni din ale lui (Ioan 8, 44) . Vai þie,
Pilate, cã þi-ai spãlat odatã mîinile, iar acum mai tare þi le-ai
mînjit!
Dupã Înviere, Isus S-a arãtat mai întîi Mariei Magdalena ºi
celorlalte femei care veniserã la mormînt sã-L ungã pe Domnul cu
mir ºi aromate, dupã cum era datina la evrei.
Aceasta a fost cea dintîi arãtare ºi întãrire a Învierii Domnului.
Cu multe ºi alte arãtãri a întãrit Domnul Învierea Sa, iar pe urmã
S-a arãtat Însuºi El, ca sã întãreascã temeiul ºi temelia vieþii
noastre: învierea din morþi.
Pag. 856

Cum se face la Ierusalim slujba Învierii Domnului

Slujba Învierii se face în Ierusalim într-un chip deosebit ºi în

legãturã cu o minune. La Ierusalim ni s-a spus cã o luminã din
dimineaþa Învierii se primeºte printr-o minune ce se petrece la
mormîntul Mîntuitorului. Lucrurile se petrec astfel:
Sîmbãtã noaptea, spre Ziua Învierii, se sting toate lumînãrile
ºi candele din Biserica Sf. Mormînt. E singurul timp cînd se
întîmplã acest lucru, pentru cã în Biserica Sf. Mormînt unele din
candele ard neîncetat zi ºi noapte. Dupã ce s-au stins toate
luminile, biserica se încuie ºi se pecetluieºte cu pecete, ca
nimenea sã nu poatã intra în ea în timpul nopþii. Pe la ceasurile 3
dupã miezul nopþii lumea se strînge la bisericã pentru Înviere.
Vine ºi patriarhul, înconjurat de mulþimea preoþilor, sã facã
slujba. E de faþã ºi înaltul comisar al Palestinei în faþa cãruia se
rupe pecetea ºi se deschide biserica. Patriarhul e cãutat sã nu aibã
la sine nici un fel de material de aprins luminã. Publicul intrã pe
întuneric în biserica tãcutã. Patriarhul intrã atunci în altarul Sf.
Mormînt sã scoatã lumina Învierii. Minunea urmeazã acum.
În noaptea Învierii lespedea de marmurã care acoperã locul
unde a fost mormîntul Mîntuitorului asudã ºi sloboade sudori de
apã. Patriarhul ia în mînã o bucatã de vatã de bumbac curat ºi
freacã cu aceastã vatã lespedea asudatã. Din aceastã frecare iese
îndatã o flacãrã albastrã în care patriarhul aprinde cea dintîi
luminã a Învierii.
În felul acesta, la mormîntul Mîntuitorului din Ierusalim,
lumina Învierii iese ºi azi printr-o minune din mormîntul cel de
viaþã ºi de luminã dãtãtor.
Dupã ce patriarhul a aprins luminã din lumina lui Hristos, iese
în încãperea cealaltã din altarul Sf. Mormînt ºi, pe douã
deschizãturi fãcute anume pentru acest lucru, întinde afarã douã
fãclii aprinse, zicînd: Veniþi de luaþi luminã! Aceste fãclii le
apucã îndatã doi creºtini din neamul arabilor (anume aleºi pentru
acest lucru), care aleargã cu ele la altarul ce se aflã în biserica din
faþa Sf. Mormînt. Preoþii aprind cu ele luminile altarului ºi dupã
aceasta tot publicul îºi aprinde lumînãrile. Cînd toatã biserica e
plinã de luminã, patriarhul îmbrãcat cu o hainã lungã ºi albã ca
zãpada, iese în uºa altarului Sf. Mormînt ºi cîntã de trei ori:
Hristos a Înviat... Urmeazã apoi slujba Învierii.
Lumina ce se aprinde la Ziua Învierii în Biserica din Ierusalim
nu se stinge un an de zile. Anumite candele de la mormîntul
Domnului ºi de la altarul Golgotei sînt lãsate sã ardã neîncetat zi
ºi noapte, întreg anul. Pelerinii ruºi îºi duceau acasã astfel de
luminã aprinsã din lumina lui Hristos în noaptea Învierii. Ei aveau
felinare anumit fãcute în care puneau lumînãri groase aprinse sau
un fel de candele închise, pe care apoi le duceau aprinse pînã
acasã, schimbînd mereu lumînarea ce se gãta. Acasã le pãstrau
apoi mai departe. O astfel de luminã adusã de la Ierusalim se
pãstreazã la ruºi din tatã în fiu. Mai sînt ºi azi prin Rusia destule
case în care ard candele aprinse cu luminã adusã de la Mormîntul
Mîntuitorului din Ierusalim!
 Pag. 857

Dragã cititorule! Cu Învierea Domnului se gatã lucrarea cea

mare a mîntuirii noastre sufleteºti. Rãstignirea ºi Învierea sînt
cele douã mari lucrãri, cele douã mari minuni pe care le-a fãcut
Dumnezeu pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Dar aceste minuni n-au
nici o însemnãtate pentru noi dacã ele nu se petrec ºi în noi, ºi în
sufletul nostru. Cu Hristos împreunã trebuie sã ne rãstignim ºi sã
murim ºi noi faþã de pãcat, ca sã înviem ºi sã vieþuim în El ca o
Pag. 858

f ãp t u r ã n o u ã ( G a l . 2 , 2 0 ; 6 , 1 4 ) . D i n J er t f a cea mar e a
rãstignirii ºi din Mormîntul Domnului trebuie sã luãm lumina
vieþii ºi viaþã nouã.
Minunea de care ni s-a spus la Ierusalim cã se petrece cu
lumina Învierii la Sf. Mormînt trebuie sã se petreacã ºi în sufletul
nostru. Crucea rãstignirii ºi Mormîntul Mîntuitorului asudã mereu
ºi sloboade ºi pentru noi sudori de sînge: Sîngele Domnului.
Numai cu ajutorul acestor sudori de sînge se poate aprinde lumina
vieþii ºi învierii în sufletul nostru. Apropie-te, dragã suflete - ca
odinioarã Veronica - cu marama inimii tale ºi ºterge aceste sudori,
ca sã rãmînã de-a pururi întipãritã în inima ta icoana lui Isus Cel
Rãstignit pentru tine ºi pãcatele tale. ªterge cu marama inimii tale
aceste sudori de sînge, ºi atunci în sufletul tãu ºi în viaþa ta
deodatã se va aprinde lumina vieþii ºi învierii la o viaþã nouã.

O liturghie româneascã în Biserica Sf. Mormînt

La paragraful Praznicul înãlþãrii Sfintei Cruci, am scris pe larg

despre slujba ce s-a fãcut în Biserica Sf. Mormînt la ziua Sf.
Cruci, cînd am fost ºi noi acolo ºi am luat parte la slujbã. Pe lîngã
aceastã slujbã s-a mai fãcut în Biserica Sf. Mormînt ºi o liturghie
româneascã. Ca sã dea putinþã tuturor închinãtorilor a se împãrtãºi
la mormîntul Domnului, Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, a slujit
o liturghie româneascã în noaptea de 14 septembrie. Neuitatã va
fi acea noapte pentru toþi cîþi am petrecut-o în Biserica Sf.
Mormînt. Noaptea, pe la orele 12 , am intrat în Biserica Sf.
Mormînt. În tãcerea nopþii, Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, a
început slujba Sf. Liturghii, înconjurat de ceata preoþilor. Corul
nostru a început a cînta rãspunsurile liturgice ºi, deodatã, în
liniºtea nopþii, Biserica Sf. Mormînt ºi Golgota Rãstignirii au
început sã rãsune de frumoasele noastre cîntãri bisericeºti.
 Pag. 859

Pãrea cã în acea tainicã noapte suspinã ºi se roagã în Biserica

din Ierusalim un neam întreg.
Î. P. S. Sa, mitropolitul Nicolae, pregãteºte Sf. Cuminecãturã
pe Piatra Îngerului, din altarul Sf. Mormînt, adicã pe locul unde
a fost îngropat ºi a Înviat Mîntuitorul. Ce mare fericire ne
aºteaptã! Ne vom împãrtãºi cu Scump Trupul ºi Sîngele Domnului
chiar aici unde S-a adus aceastã Jertfã mare ºi sfîntã.
Ne apropiem rînd pe rînd de Cina cea sfîntã. Ce bucurie
sufleteascã vãd pe faþa tuturor închinãtorilor. În privirea tuturor
citesc cuvintele bãtrînului Simeon: Acum slobozeºte Stãpîne pe
robul Tãu în pace...
Înainte de a ne depãrta din Biserica Sf. Mormînt, þin sã spun
ºi aici cîteva cuvinte despre prea fericitul patriarh al
Ierusalimului, Damianos (al cãrui preafrumos chip îl dãm alãturi).
Este un adevãrat patriarh din Biblie pe care Bunul Dumnezeu l-a
învrednicit cu peste 80 de ani. Cînd îl vezi prima datã gîndul þi se
duce îndatã la vremile biblice, la vremile ucenicilor. Pare un
apostol rãmas din vremile de demult. Dar patriarhul Damianos
impune nu numai cu bãtrîneþea sa patriarhalã, ci mai ales cu
duhul, cu apostolica sa dragoste, rîvnã ºi înþelepciune. În jurul
sãu ºi în glasul sãu simþi duhul vremilor apostolice.
Eu m-am gîndit mult la Ierusalim: oare de ce ar fi papa de la
Roma mai mare decît acest patriarh ºi apostol care slujeºte la
mormîntul Domnului? Cuprins de diavoleasca trufie, papa spune
cã el singur e locþiitorul (vicarul) lui Hristos pe pãmînt ºi lui
trebuie sã se supunã ºi sã se închine toþi patriarhii. O, ce rãtãcire
grozavã e aceasta! Cãci doar ucenicii au avut acelaºi rang ºi
acel aº i d ar º i p e t o þ i i - a t r i mi s Domnul în lume sã predi ce
Evanghelia. Iar cînd satana a încercat sã intre între ucenici cu
ispita trufiei, vrînd ei sã ºtie care dintre ei avea sã fie socotit mai
mare, Însuºi Mîntuitorul i-a mustrat aspru, spunînd cã astfel de
lucruri numai între pãgîni se cautã (citiþi la Luca 22, 24-26).
Dacã Mîntuitorul S-ar ivi azi în lume, eu socot cã cel dintîi pe
papa de la Roma l-ar mustra aspru pentru cumplita trufie ºi
rãtãcire de a se numi locþiitorul lui Hristos pe pãmînt!...
În cealaltã zi, dupã sf. slujbã din Biserica Sf. Mormînt, spre
amintire, pelerinii ne-am fotografiat în faþa Sf. Biserici. Dãm mai
înainte aceastã fotografie.

Ce am mai vãzut în Biserica Sf. Mormînt din Ierusalim

Precum am mai amintit la început, Biserica Sf. Mormînt este

o cetate întreagã plinã cu biserici, altare ºi alte multe încãperi.
Cele mai însemnate ºi cele mai frumos împodobite altare din
Biserica Sf. Mormînt sînt altarul Sf. Mormînt ºi altarul Rãstignirii
despre care am scris pe larg. Pe dinãuntru, în zidurile bisericii
sînt sãpate o mulþime de uºi ºi încãperi.
Pentru o mai bunã orientare a cititorilor, dãm încã odatã mai
jos planul Bisericii Sf. Mormînt cu un plan al încãperilor ºi
locurilor sfinte ce se aflã în bisericã. Locurile sînt însemnate cu
numere. Le vom lua deci pe rînd, începînd cu nr. 1.
Pag. 860

La nr. 1 este curtea din faþa bisericii, pe aici este intrarea în

bisericã.
La nr. 2 este mînãstirea lui Avraam, o bisericã ziditã pe locul
unde Avraam a vrut sã aducã jertfã pe fiul sãu Isaac. Aceastã
bisericã e sus la etaj, deasupra altor clãdiri.
La nr. 3 este muzeul bisericesc ºi o cancelarie a preoþilor
ortodocºi greci... În muzeu se aflã moaºtele ºi pãrþi din moaºtele
mai multor sfinþi vestiþi ai bisericii. Între aceste moaºte am vãzut
pe ale Sf. Ioan Gurã de Aur, Grigore Teologul, Vasile cel Mare,
etc. Aici în acest muzeu se pãstreazã într-o cutie de argint, închisã
cu capac de sticlã, ºi o bucãþicã micã de lemn, despre care spun
cãlugãrii cã ar fi din lemnul Crucii Mîntuitorului.
La nr. 4, 5, 6 sînt trei capele: a armenilor, a copþilor ºi a
abisinienilor.
La nr. 7 e capela lui Adam.
La nr. 8 e capela sf. Iacov.
La nr. 9 e capela sf. Tecla.
La nr. 10 e capela Mariei Magdalena.
La nr. 11 capela celor 40 de martiri.
La nr. 14 e Piatra Ungerii, locul unde L-au uns pe Mîntuitorul
cu mir dupã luarea de pe Cruce.
La nr. 15 e locul unde a leºinat Maica Sfîntã, privind chinurile
Fiului sãu sus p e vîrful Golgotei. Acest loc e în stãpînirea
armenilor ºi e înconjurat cu un grilaj de fier în care picior de om
nu poate ºi nu-i iertat sã calce. O candelã arde neîncetat în acest
loc.
 Pag. 861

La nr. 16 ºi 17 e altarul Sf. Mormînt, aºezat în mijlocul

bisericii. De jur împrejurul lui e loc slobod pentru umblare. În
faþa acestui altar, la nr. 29, 30, 31 ºi 32 e catedrala greceascã în
care slujeºte patriarhul. E biserica cea mai frumoasã ºi mai
încãrcatã cu podoabe dintre toate celelalte biserici ale altor
confesiuni. De jur împrejurul ei este un coridor cu loc umblãtor.
La nr. 18 este altarul copþilor, lipit de altarul Sf. Mormînt.
A c e º t i c o p þ i s î n t cr eº t i n i v ech i , d i n n e a m u l l u i F a r a o n a l
Egiptului. Sînt negri la faþã ºi slujesc într-un chip cu totul
deosebit de al nostru. Fesurile le þin pe cap ºi în bisericã. Citesc
ºi ei din Evanghelie ºi cîntã (cam tare).
De jur împrejurul altarului Sf. Mormînt, spre stînga, pe la nr.
19, 20, 21, 22 se aflã încãperi sãpate în zidurile de stîncã ale
bisericii.
La nr. 21 e mormîntul lui Iosif ºi Nicodim, care au îngropat pe
Mîntuitorul.
La nr. 26, 27 ºi 28 sînt capelele catolicilor.
Drumul Crucii (Via Dolorosa) pe unde a venit Mîntuitorul cu
Crucea în spate ajunge ºi intrã în Biserica Sf. Mormînt pe la nr.
44-47, adicã nu prin faþa intrãrii nr. 1, ci printr-o intrare mai micã
din faþa cealaltã a bisericii. Suind Mîntuitorul pe aici a fost bãgat
în temniþã la nr. 34.
La nr. 35 e locul (ºi capela) unde L-au dezbrãcat pe
Mîntuitorul.
La nr. 36 e capela lui Longhin sutaºul.
La nr. 37 e capela încoronãrii cu spini unde I s-a pus
Mîntuitorului pe cap cununã nouã de spini.
La nr. 42 e locul unde, suind sus pe vîrful Golgotei,
Mîntuitorul a fost adãpat pentru rãstignire ºi pironit pe Cruce.
La nr. 43 e locul unde a fost înfiptã Crucea rãstignirii ºi unde
Mîntuitorul a murit pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Dedesubtul
acestui loc este capela lui Adam (nr. 7).
Între numerele 36 ºi 37 sînt 40 de trepte (se vãd în formã de
linioare) pe care cobori în locul unde împãrãteasa Elena a aflat
Crucea rãstignirii (nr. 38, 40 ºi 41).
La nr. 39 e o capelã în amintirea tîlharului care s-a mîntuit
strigînd de pe cruce: Pomeneºte-mã Doamne, cînd vei veni întru
Împãrãþia Ta (Despre locul unde a aflat împãrãteasa Elena Crucea,
am vorbit pe larg mai înainte).
ªi cînd te gîndeºti cã toate aceste locuri se aflã sub acoperiºul
unei singure biserici, îºi poate da seama oricine despre cît de
mare e Biserica Sf. Mormînt.
Pag. 862

Unele lucruri ce nu plac

Pe la Ierusalim sînt ºi unele lucruri în faþa cãrora trebuie sã-þi

închizi ochii sã nu le vezi ºi sã-þi astupi urechile sã nu le auzi.
Astfel, bunãoarã, sînt paznicii de la uºa Bisericii Sf. Mormînt.
Niºte arabi necredincioºi care stau tolãniþi alene pe un divan
aºezat în pridvorul Sf. Biserici, îndatã la intrare. Pe aceºti paznici
pãgîni i-au adus ºi i-au introdus aici tocmai neînþelegerile dintre
ortodocºi ºi catolici despre care neînþelegeri se spune cã nu odatã
au ajuns la pãruieli în toatã regula între cãlugãrii ortodocºi ºi
catolici. Spre a curma aceste neînþelegeri, guvernul turc de pe
vremuri a pus strãji înarmate ca sã pãzeascã... pacea între creºtini.
ªi în biserica Naºterii din Betleem se aflã o astfel de strajã
înarmatã.
Aº mai putea înºira ºi alte lucruri ce nu plac, dar nu vreau sã
tulbur cu ele evlavia acestor însemnãri. Sînt ºi pe la Ierusalim
atîþia creºtini care nu cunosc cu adevãrat pe Domnul ºi nu trãiesc
o viaþã cu El. De altfel, la locurile sfinte am cãutat pe Domnul ºi
urmele Lui; ºi nu pe oameni ºi urmele lor.

Dupã Înviere, Isus Se aratã ucenicilor

Dupã sfîntã Învierea Sa, Mîntuitorul S-a arãtat în mai multe

rînduri ucenicilor Sãi, ca sã întãreascã în ei credinþa Învierii ºi a
biruinþei. S-a arãtat celor doi învãþãcei care mergeau în drum spre
Emaus (Luca 24) . S-a arãtat ucenicilor cînd erau strînºi la un loc,
ºi Toma nu era cu ei. L-a convins pe Toma cu ranele cuielor Sale.
Locul unde S-a arãtat Isus celor 12 ucenici ºi lui Toma este tot
acolo unde s-a þinut Cina cea de Tainã (despre care am vorbit pe
larg la vremea sa).

Pe locul unde Isus S-a arãtat în Muntele Galileii

Încã înainte de moartea Sa, Isus a fãgãduit învãþãceilor cã va

merge înaintea lor în Galileia (Matei 26, 32) . Aceastã Galilee
nu era Galileia neamurilor (aceea se aflã la o depãrtare de 200 km
de Ierusalim), ci era un munte din apropierea Ierusalimului. Face
parte ºi acest munte din Muntele Mãslinilor ce se aflã spre rãsãrit,
faþã în faþã cu Ierusalimul. O înãlþime din acest munte se cheamã
Mica Galilee, aici S-a arãtat Isus învãþãceilor.
Se cheamã acest loc Mica Galilee, pentru cã pe aici trece
drumul ce vine din Galileia ºi aici poposeau cãlãtorii veniþi din
Galileia.
Aici li S-a arãtat Mîntuitorul ucenicilor ºi le-a zis: Datu-mi-S-a
toatã puterea în cer ºi pe pãmînt, drept aceea, mergînd, învãþaþi
toate neamurile ºi propovãduiþi Evanghelia la toatã fãptura,
botezîndu-i pe ei în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh, învãþîndu-i pe ei sã pãzeascã toate cîte v-am poruncit vouã.
ªi iatã, Eu voi fi cu voi în toate zilele, pînã la sfîrºitul veacurilor
(Matei 28, 16-20; Marcu 16, 15) .
 Pag. 863

Pe locul unde s-a petrecut aceastã arãtare ºi unde Isus a rostit

cuvintele: Mergînd învãþaþi toate neamurile..., se aflã azi o icoanã
mare, înconjuratã cu grilaj de fier. Icoana aratã pe Mîntuitorul în
clipa cînd îi trimite pe învãþãcei sã înveþe toate neamurile. În jurul
icoanei e scrisã în limba greacã porunca Mîntuitorului: Mergînd,
învãþaþi... Spre întãrirea amintirii acestui loc sfînt, împãrãteasa
Elena a ridicat aici doi stîlpi de piatrã cu cîte o cruce sãpatã în
vîrful lor. Stîlpii dãinuiesc pînã în ziua de azi. Pe greceºte acest
loc se cheamã Imbomon, ceea ce înseamnã altar.
De aici din vîrful acestui munte a trimis Mîntuitorul pe cei 11
u cen i ci s ã cu cer eas cã l u mea î n t reagã pentru Împ ãr ãþ i a l u i
Dumnezeu.
De aici plecãm spre muntele celãlalt unde S-a înãlþat
Mîntuitorul la cer.
Mã gîndesc aici cã cei unsprezece oameni simpli au cucerit
lumea cu puterea Evangheliei. ªi iarãºi mã gîndesc cã lumea de
azi e o pãgînãtate grozavã ce trebuie cuceritã din nou pentru
Evanghelia lui Hristos. Fiecare creºtin trebuie sã ajute biruinþa
Evangheliei.

Pe locul Înãlþãrii Domnului la cer

Locul pe care ªi l-a ales Isus a Se despãrþi de ucenici ºi a Se

înãlþa la cer, a fost Muntele Mãslinilor. Precum am mai amintit,
Muntele Mãslinilor stã faþã în faþã cu Ierusalimul, înspre rãsãrit
ºi are douã vîrfuri: vîrful aºa numit Muntele Galileii ºi vîrful
numit Muntele Eleonului sau Muntele Înãlþãrii. Vîrful cel mai
înalt al Muntelui Mãslinilor este Eleonul. Acesta este locul unde
S-a înãlþat Isus la cer.
Dupã ce Isus li S-a arãtat în Muntele Galileii ºi le-a lãsat ca
testament porunca: Mergînd, învãþaþi toate neamurile..., a plecat
cu ei spre Muntele Eleonului. ªi îi duse pe ei pînã afarã spre
Betania ( L u c a 2 4 , 5 0 ) . Betania nu era departe de Muntele
Înãlþãrii.
Pag. 864

Mîntuitorul ºtia cã a sosit clipa în care Se va despãrþi de

ucenicii Sãi, ºtia cã ucenicii se vor întrista. Spre mîngîiere ºi
întãrire le aminteºte vorbele: ªi iatã, Eu cu voi sînt în toate zilele,
pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28, 20) .
Ajungînd în vîrful Muntelui Eleon, Mîntuitorul κi adunã încã
odatã, pentru cea din urmã datã, pe ucenici în jurul Sãu. Se uitã
cu duioºie ºi dragoste la ei, ºtia cã despãrþirea îi va durea ºi de
aceea le aminteºte încã odatã de fãgãduinþa Tatãlui, de trimiterea
Duhului Sfînt pe care sã-L aºtepte în Ierusalim (Luca 24, 49) .
Cele din urmã cuvinte ale Mîntuitorului furã acestea: Veþi lua
putere, venind Duhul Sfînt peste voi, ºi Îmi veþi fi Mie martori în
I er u s al i m, î n t oatã Iudeea, în Samaria ºi pînã l a marg i n i l e
pãmîntului (Fap. Ap. 1, 8) . Acestea zicînd, κi ridicã mîinile
Sale ºi îi binecuvîntã. ªi pe cînd îi binecuvînta, S-a despãrþit de
ei ºi S-a înãlþat la cer (Luca 24, 50-51) .
 Pag. 865

ªi acum sã ne apropiem de locul preasfînt unde Isus

Mîntuitorul S-a înãlþat la cer. Din Muntele Galileii despre care am
vorbit, plecãm spre Muntele Înãlþãrii. Pe locul unde S-a înãlþat
Isus la cer e azi o bisericã arabã (musulmanã), înconjuratã cu mai
mu l t e cl ãd i r i , av î n d d e o p ar t e º i u n turn. Dãm mai încolo
fotografia acestora. În mijlocul acestor clãdiri, lîngã turn, la
stînga, unde se vede o cupolã, este biserica arabã, o bisericã micã
cu acoperiº de boltiturã. Aici în aceastã bisericã arabã se aflã
locul unde S-a înãlþat Isus la cer. Intrãm cu evlavie înãuntru,
cîntînd troparul Înãlþãrii: Înãlþatu-Te-ai întru mãrire, Hristoase,
Dumnezeul nostru, bucurie fãcînd ucenicilor cu fãgãduinþa
Sfîntului Duh, încredinþîndu-se prin ei binecuvîntare. Cã Tu eºti
Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii...
Înãuntru în bisericã se pãstreazã o stîncã de pe care S-a înãlþat
Isus la cer. E un vîrf de stîncã pãtratã în care se vede sãpatã o
urmã de om, cãlugãrii spun cã e urma ce a lãsat-o Isus Mîntuitorul
cînd S-a suit la cer. Ne închinãm cu evlavie în faþa acestui sfînt
loc ºi sãrutãm piatra sfîntã care a fost martorã Înãlþãrii Domnului
ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
Un fior te cuprinde cînd te rogi în acest loc. Este ceva în acest
loc ce te mîngîie, te întãreºte, îþi dã tãrie, nãdejde ºi putere. Parcã
auzi glasul Lui: Nu vã temeþi, iatã, Eu sînt cu voi în toate zilele,
pînã la sfîrºitul veacului (Matei 28, 20) . Sã nu vi se tulbure
inima voastrã, aveþi încredere în Dumnezeu ºi aveþi încredere în
Mine. În casa Tatãlui Meu sînt multe lãcaºuri. ªi dupã ce Mã duc
sã vã pregãtesc un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca
acolo unde sînt Eu, sã fiþi ºi voi (Ioan 14, 1-3) ... Nu vã temeþi,
credincioºilor, cãci Domnul ne gãteºte nouã loc în cer.
Pag. 866

Nu vã temeþi voi ce suferiþi nedreptãþi, batjocuri, bãtãi pentru

Domnul ºi sufletul vostru, cãci El vã gãteºte vouã un lãcaº în casa
Tat ãl u i d i n cer. . . B u cu r aþ i - vã toþi cei care trãiþi o viaþã cu
Domnul, cãci plata voastrã multã este în cer.
Mã gîndesc în acest loc cã Domnul Isus iarãºi va veni aºa cum
S-a dus (Fap. Ap. 1, 11) . Va veni pe norii cerului cu putere ºi
mãrire, va veni ca Judecãtor, ca sã dea fiecãruia dupã faptele sale
(Matei 24; Apoc. 22, 12) . Drept aceea, privegheaþi, cã nu ºtiþi
ziua ºi ceasul în care Fiul Omului va veni (Matei 25, 13). Luaþi
aminte ca sã nu vã afle ziua aceea dormind (Matei 25) .

Pe locul unde S-a pogorît Duhul Sfînt peste apostoli

Locul unde S-a pogorît Duhul Sfînt peste apostoli este tot
acolo ºi tot acelaºi unde s-a þinut Cina cea de Tainã ºi unde s-a
petrecut Evanghelia din duminica Tomii. Acest loc se aflã în
sudul Ierusalimului, afarã de zidurile de azi ale cetãþii. Se vede cã
ºi pe atunci acest loc era mai retras din vederea iudeilor ºi din
vuietul oraºului ºi poate de aceea îl alegeau apostolii pentru
întîlnirile ºi rugãciunile lor.

Plecãm spre acest loc. Ieºim din vuietul oraºului ºi o apucãm

spre sudul Ierusalimului. Mã gîndesc în mine: iatã ce potrivire
minunatã! Pentru ca sã mergi la locul unde S-a pogorît Duhul
Sfînt, trebuie sã ieºi mai întîi din vuietul ºi zgomotul oraºului.
Pentru ca sã poþi primi darul ºi harul Duhului Sfînt trebuie sã faci
tot aºa: sã te retragi mai întîi din vuietul acestei lumi, sã te retragi
din modã ºi datinile acestei lumi, sã te retragi în rugãciune, în
cugetare despre cele sufleteºti ºi sã încui uºa inimii tale faþã de
duhul acestei lumi (Efes. 2, 2) .
 Pag. 867

Calea noastrã spre locul pogorîrii Duhului Sfînt este ºi ea o

predicã pe care o pun aici spre învãþãturã tuturor.
Iatã-ne ajunºi în faþa locului unde S-a pogorît Duhul Sfînt.
Este azi pe acest loc o bisericã arabã (mahomedanã), al cãrei chip
l-am dat cînd am vorbit despre locul unde s-a þinut Cina cea de
Tainã. Pentru ca sã putem intra înãuntru trebuie sã plãtim bacºiº
ºi trebuie sã ne tragem peste ghete niºte pantofi, cãci dupã legea
mahomedanã în bisericile lor e oprit sã intre cineva încãlþat. Ei
intrã nu mai d u p ã ce mai î n tîi s-au descãlþat ºi ºi-au spãlat
picioarele.
Intrãm înãuntru ºi iatã-ne ajunºi în locul unde S-a pogorît
Duhul Sfînt în chipul limbilor de foc peste apostoli. Este acest loc
o încãpere mare ºi înaltã, avînd cîteva columne ce se prelungesc
s u s î n n i º t e b o l t i t u r i º i ar cu r i . E o î n cãp e r e g o a l ã, r ece º i
neîmpodobitã, aºa cum sînt cele mai multe moschei (biserici)
musulmane. Dãm alãturat fotografia acestei încãperi. Tot în
aceastã clãdire se spune cã ar fi ºi mormîntul lui David. În
fotografia clãdirii se vãd niºte trepte în fund. Pe aceastã uºã
intrînd, arabii aratã un mormînt acoperit cu mãtase verde despre
care se spune cã e mormîntul lui David.
Ceea ce te izbeºte mai întîi cînd ajungi la locul pogorîrii
Duhului Sfînt este faptul cã acest loc de o atît de mare
însemnãtate creºtinã se aflã azi în mîinile ºi stãpînirea
necredincioºilor! E un loc strãin nouã creºtinilor ºi sufletul þi se
umple de mîhnire cînd afli acest lucru. Ai vrea sã te rogi, ai vrea
sã cazi în genunchi ºi n-ai unde. Eºti într-o casã strãinã. Îmi vine
sã întreb: Doamne, cum se poate una ca asta?... cum poþi Tu
suferi una ca asta? Simt însã cã aceastã mîhnire ºi indignare
dintr-o datã se topeºte în sufletul meu, ºi în locul ei îmi pune
parcã cineva o altã gîndire. Scrie la Lumina Satelor, - îmi ºopteºte
un glas tainic - cã locul unde S-a pogorît Duhul Sfînt în chipul
limbilor de foc nu este al creºtinilor, pentru cã nici praznicul
Duhului Sfînt nu este ºi n-a ajuns sã fie praznicul creºtinilor, cãci
dacã Duhul Sfînt ar fi praznicul creºtinilor s-ar vedea în lume
roadele Duhului Sfînt: dragostea, bucuria, pacea, credinþa,
blîndeþea, înfrînarea (Gal. 5, 22) ... scrie la Lumina Satelor cã
acest loc închipuie în chip minunat viaþa creºtinãtãþii. Plinã de
focul, de lumina ºi cãldura Duhului Sfînt a fost viaþa celor dintîi
creºtini, dar acest foc s-a stins mereu, cãldura dragostei s-a rãcit
mereu.
Sufletul creºtinilor de azi a ajuns o casã goalã, rece ºi strãinã
de darul ºi harul Duhului Sfînt.
Creºtinãtatea a pierdut locul pogorîrii Duhului Sfînt, pentru cã
a pierdut puterea, darul ºi harul limbilor de foc.
Cîþiva intrã sã vadã mormîntul lui David. Eu mã reazem în
dosul unui stîlp. Mîinile mi se strîng cu putere laolaltã, ochii mi
se umezesc ºi inima mi se roagã suspinînd:
Duhule, Cel de viaþã dãtãtor, vino ºi Te sãlãºluieºte ºi în mine
ºi mã curãþeºte de toatã otrava ce mai este în mine... Arde Duhule
Sfinte, tot ce mai este de ars în mine, ca sã se cureþe de ruginã
aurul inimii mele ºi de buruieni ogorul sufletului meu.
Pag. 868

Duhule Sfinte, Mîngîietorule, Cel fãgãduit nouã de Mîntuitorul,

rãmîi de-a pururi în mine, sã Te simt neîncetat ca pe focul ce arde
în oasele mele (Ier. 10, 19) , sã Te simt ca pe ploaia ºi roua ce
adapã mereu pãmîntul inimii mele. Duhule Sfinte, îmbatã-mã ºi
pe mine cu beþia cu care i-ai îmbãtat aici pe apostoli în Ziua
Cincizecimii... Fã-mã ºi pe mine un nebun pentru Hristos
( 1 C o r . 4 , 1 0 ) , º i mã u mp l e ca o d inioarã pe apostoli, cu
îndrãznealã pentru vestirea Evangheliei, cu curaj în suferinþa
pentru Domnul, cu smerenie, rãbdare, dragoste, înþelepciune ºi
mai ales cu cãldura, cu focul ºi puterea darului ºi harului Tãu.
Duhule Sfinte, umple cu foc ºi luminã ºi sufletele celor care s-au
strîns la luptã contra pãcatelor în Oastea Domnului, cãci fãrã de
focul darului Tãu ºi fãrã de sabia Ta (Efes. 6, 17) , noi nu
putem face nimic...
Ieºim afarã. Citesc din Noul Testament (Fap. Ap. cap. 2)
cele ce s-au întîmplat în Duminica Cincizecimii.
Citesc aici la faþa locului despre cei 3.000 care au urmat pe
Mîntuitorul: Ei petreceau în învãþãtura apostolilor, în legãtura
frãþeascã ºi în rugãciuni... în toate zilele erau în bisericã, lãudînd
pe Dumnezeu... ºi era una sufletul ºi inima lor ºi peste toþi era un
mare dar (Fap. Ap. 2, 41-47) . O, cît de mult s-a depãrtat viaþa
creºtinilor de azi de viaþa cea plinã de darurile Duhului Sfînt a
creºtinilor celor dintîi!
Nicãieri n-am simþit în Ierusalim o durere ºi întristare mai
mare ca aici la locul unde S-a pogorît odinioarã Duhul Sfînt în
chipul limbilor de foc.
Mulþimea era împãrþitã în douã tabere: unii ziceau cã apostolii
sînt beþi de mu s t , iar alþii au fost strãpunºi în inima lor de
Cuvîntul lui Dumnezeu (Fap. Ap. 2, 13-47) . Aceste tabere sînt
ºi azi: unii oameni - foarte puþini - trãiesc în darul Duhului Sfînt,
iar alþii - cei mai mulþi - trãiesc în duhul acestei lumi.

La Lacul Siloamului, unde s-a tãmãduit orbul cel din naºtere

Cred cã cunoaºteþi cu toþii Evanghelia orbului din naºtere pe

care l-a tãmãduit Isus, ungîndu-i ochii cu tinã ºi trimiþîndu-l sã se
spele în scãldãtoarea Siloamului (citiþi pe larg aceastã Evanghelie
la Ioan cap. 9).
Aceastã Evanghelie s-a petrecut la Ierusalim. Lacul Siloamului
este în afarã de Ierusalim. Ierusalimul este aºezat sus pe colina
Muntelui Sionului, iar Lacul Siloamului e tocmai jos, în Valea
Chedron, în sudul Ierusalimului. Din Ierusalim trebuie sã cobori
un bun coborîº pînã ajungi la locul unde a fost Lacul Siloamului.
Un grup de vreo 20 de pelerini plecãm pe jos sã cercetãm
locurile din Valea Chedron (în aceastã vreme o parte din pelerini
erau duºi în Galileia; aceºtia n-au vãzut Siloamul). E o cãldurã
înãbuºitoare. Dãm mai întîi pe la o mînãstire aºezatã pe o coastã,
ºi apoi coborîm în vale ºi ne îndreptãm spre Lacul Siloamului.
Întreg drumul e tot piatrã ºi iar piatrã. Un nor de pulbere se ridicã
în urma noastrã, ca dupã o turmã de oi care merg pe drum. Sãrim
pe întrecute unii înaintea altora, ca sã lãsãm praful sã-l înghitã cei
din urma noastrã. Mã gîndesc în mine:
 Pag. 869

Doamne, ce puþin trãim noi în duhul Evangheliei! O milã mã

cuprinde cînd mã gîndesc de altã parte la bietul orb din
Evanghelie: de cîte ori se va fi împiedicat el, sãrmanul, în aceºti
bolovani pînã sã ajungã la apa unde îl trimisese Isus!

Iatã-ne ajunºi în faþa Lacului Siloamului. Acest lac trãieºte ºi

azi ºi are ºi azi apã ca pe vremea Mîntuitorului, numai cît apa i
s-a mai împuþinat. E mai mult o fîntînã mare decît un lac. Dar
locul cu apa nu e la suprafaþã, ci e în adîncul pãmîntului. Trebuie
sã cobori în pãmînt vreo 30-40 de trepte de piatrã pînã dai de apã.
Dãm mai sus fotografia Siloamului de azi.
Pag. 870

Pentru o mai bunã orientare ºi înþelegere, în imagine se vede

S i l o a mu l d e s c h i s p r i n t r- o t ã i e t u r ã d e s u s d e l a s u p r a f a þ a
pãmîntului pînã jos în adîncime unde este apa. Treizeci ºi doi de
metri trebuie sã cobori în adîncul pãmîntului de stîncã pînã dai de
apa Siloamului. Silo amu l e azi mai mu l t o f î ntînã mare. O
mulþime de oameni sãraci din partea locului - mai ales fete ºi
copii - scot mereu apã ºi o duc la mari depãrtãri. Fetele ºi copiii
au un fel de ulcioare mari de pãmînt pe care le duc pe umeri. Unii
au ºi vase de metal. Unii au venit cu mãgãruºi pe care încarcã apa
în burdufuri de caprã ºi o duc sus în Ierusalim unde o vînd pe
bani. O, ce lucru scump este pe aici apa! În întreg Ierusalimul sînt
numai cîteva izvoare mici de apã. În cea mai mare parte se
foloseºte apa de ploaie. În Ierusalim plouã numai în timpul de
iarnã, adicã în lunile noiembrie-martie. În vremea asta oamenii
strîng apa de ploaie în cisterne, în fîntîni sãpate în piatrã, pe lîngã
zidurile caselor. În aceastã vreme se strînge apã ºi în cele mai
multe fîntîni. O astfel de apã strînsã din ploaia de iarnã are ºi
Siloamul.
Aºteptãm sã se gate mulþimea ca sã intrãm în adînc. Dar în loc
sã se gate, tot mai mulþi ºi mai mulþi vin cei ce înseteazã dupã
apã. O, ce comoarã este pe aici apa! Eu mã gîndesc la þara mea
cea binecuvîntatã de Dumnezeu cu izvoare ºi rîuri de apã limpede.
Dar pe la noi oamenii nu ºtiu preþui acest dar, cãci dacã l-ar ºti
preþui nu s-ar înfunda în crîºme sã bea bãuturile ºi otrãvurile de
acolo.
Intrãm în Lacul Siloamului. Dupã zãpuºeala de afarã simþim
înãuntru o rãcoare plãcutã. Abia strãbatem înãuntru de mulþimea
celor care intrã ºi ies mereu, purtînd vasele de apã pe umeri ºi în
mîini. Înaintãm mereu ºi tot mai avem. Trebuie sã coborîm în
adînc 32 de metri. Mã gîndesc mereu la orbul din Evanghelie, mã
gîndesc la viaþa sa tristã ce a petrecut-o în orbire ºi mã gîndesc la
bucuria tãmãduirii sale. Mã gîndesc cã orbul a trãit douã vieþi:
una în orbire ºi alta în luminã. Mã gîndesc cã ºi eu am trãit o
viaþã de orbire sufleteascã, o viaþã pierdutã. O, ce mult a lucrat
Domnul pînã sã mã aducã la lumina vieþii!
O, cum nu cunosc oamenii pe Cel care a venit în lume sã dea
orbilor vedere (Luca 4, 18) . O, cum nu ºtiu oamenii cã vorba
cea mai dulce ºi fericirea cea mai mare de pe lume sînt cuvintele
orbului din naºtere: Orb am fost ºi acum vãd!
Iatã apa Siloamului! Aici s-a spãlat cu apã orbul, aici i s-au
deschis ochii. Mã aplec, iau apã cu mîna ºi îmi ud ochii,
rugîndu-mã cu cuvintele din cîntarea bisericeascã: Fiind orbit la
ochii sufletului, vin la Tine, Hristoase, ca ºi orbul cel din naºtere,
strigînd cãtre Tine întru cãinþã: fii milostiv mie, Unule, Cela ce
eºti lesne iertãtor.
Ieºind afarã, mã gîndesc la cei mulþi-mulþi, care ochi au ºi nu
vãd, orbiþi fiind de patimi ºi pãcate. O, cum a orbit dumnezeul
veacului acest u i a ( d i av o l u l ) mi n t ea o amenilor, sã nu vadã
strãlucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4) .
 Pag. 871

La Lacul Vitezda, scãldãtoarea oilor...

Între minunile pe care le-a fãcut Mîntuitorul la Ierusalim este

ºi vindecarea slãbãnogului de la Lacul Vitezda. Acest lac avea
putere tãmãduitoare. Îngerul Domnului - spun Evangheliile - se
cobora la vreme în scãldãtoare ºi tulbura apa, ºi care intra întîi
dupã tulburarea apei, se fãcea sãnãtos ori de ce boalã era cuprins
(Evanghelia ce se citeºte la Sfeºtanie). Aici la acest lac a aflat
Mîntuitorul pe un slãbãnog care aºtepta ºi el de 38 de ani sã se
bage în scãldãtoare. Voieºti sã fii sãnãtos? - l-a întrebat Isus.
Doamn e, n u am p e n i men i car e s ã mã b ag e î n s cãl d ãtoare.
Scoalã-te - i-a zis atunci Isus - ia-þi patul tãu ºi umblã. ªi îndatã
s-a fãcut omul sãnãtos, ºi luîndu-ºi patul sãu a început a umbla
(Ioan 5, 1-15) . Imaginea de alãturi aratã aceastã Evanghelie.
Aceastã fotografie e adusã de la Ierusalim, de la locul unde s-a
petrecut Evanghelia. O aºa înfãþiºare se crede cã ar fi avut locul
unde s-a petrecut minunea tãmãduirii slãbãnogului.
Pag. 872

Locul unde a fost odinioarã scãldãtoarea oilor se pãstreazã ºi

azi. Se aflã în Ierusalim, în partea de rãsãrit a oraºului. Spre acest
loc plecãm în dupã amiaza zilei de 28 septembrie. Locul e în
posesia unui ordin cãlugãresc catolic care îºi are aici un grup
î n t r eg d e ed i f i c i i . Intrãm pe o poartã l arg ã. U n cãl u g ãr n e
primeºte binevoitor ºi ne duce prin curte spre locul unde a fost
Lacul Vitezda. Înaintãm cu sufletul înfiorat, dîndu-ne seama cã
pãºim pe locul unde a umblat Mîntuitorul. O portiþã se deschide
ºi intrãm într-un loc înconjurat de toate pãrþile de ruine vechi.
Ici-colo se vãd urmele unor scãri vechi de piatrã. Cãlugãrul ne
spune cã pe baza sãpãturilor ºi a studiilor fãcute aici la faþa
locului, Lacul Vitezda s-a refãcut cam aºa dupã cum era pe
vremea Mîntuitorului. Pentru ca sã vedem acest lac trebuie sã
intrãm în adîncul pãmîntului. Trecem mai întîi printr-un gang
boltit. P e u n p er et e al aces t u i g an g v ed em o ramã mare cu
Evanghelia ce s-a petrecut aici, tradusã în optzeci de limbi. O
surprindere. Iatã Evanghelia ºi pe limba noastrã româneascã ºi
încã de douã ori. Odatã cu litere chirilice ºi încã odatã cu litere
latine. Pelerinii noºtri încep a citi: ªi este în Ierusalim, lîngã
p o ar t a o i l o r o s cãl d ãt o ar e ce s e n u meºte Vitezda... E ceva
miºcãtor sã citeºti Evanghelia la locul unde s-a petrecut, ºi încã
în româneºte!
 Pag. 873

Înaintãm mai departe. Cu lumînãri aprinse începem sã coborîm

în adînc. Coborîm o mulþime de trepte largi, de piatrã, cu cotituri.
Tot coborîm în adînc, ºi lacul nu se mai iveºte. Eu mã gîndesc
mereu la bietul slãbãnog cum a aºteptat el, sãrmanul, 38 de ani,
cãci n-avea cine sã-l pogoare în aceastã afunzime. La a treia
cotiturã, o portiþã se des ch i d e º i i at ã î n faþa noastrã Lacul
Vitezda. E cam cît o vatrã de casã mare. Are ºi acum puþinã apã
p e f u n d . F o t o g r af i a d e al ãt u r i arat ã î n cãp er ea d i n ad î n cu l
pãmîntului în care se aflã lacul, aºa cum e în starea de azi.

Ne aplecãm cu evlavie de aceastã apã tãmãduitoare. Ne udãm

cu ea faþa ºi ochii, rugîndu-ne sã ne fie ºi nouã spre tãmãduirea
bolilor trupeºti ºi sufleteºti. Eu mã gîndesc la taina ce o avea
aceastã apã: numai cînd îngerul Domnului se pogora în ea avea
p u t e r e d e t ã m ã d u i r e . M ã g î n d e s c c ã aceas t a e º i a z i t a i n a
tãmãduirii bolilor noastre sufleteºti ºi trupeºti. În viaþa noastrã
creºtineascã trebuie sã se pogoare o putere, un dar de sus: darul
ºi harul Duhului Sfînt.
- Cam unde ar fi locul unde a stat slãbãnogul din Evanghelie?
- îl întrebãm pe cãlugãr.
Ieºim afarã. Cãlugãrul ne duce în douã încãperi vechi ce stau
deasupra lacului. Iatã, aici se crede cã a stat slãbãnogul. Un fior
sufletesc îmi strãbate sufletul. Parcã aud pe slãbãnog tînguindu-se
ºi parcã aud pe Mîntuitorul întrebîndu-l: Voieºti sã fii sãnãtos?
Simt ceva ce-mi rãscoleºte tot trecutul vieþii mele.
Mã retrag dupã un stîlp de piatrã. Ochii îmi umezesc ºi încep
sã mã rog:
Doamne Isuse, ºi eu stau cu slãbãnogul de aici, ologit în pãcate
ºi fãrãdelegi. Am stat ºi eu ca la 20 de ani. Tu mã întrebai mereu:
Voieºti sã fii sãnãtos? - eu însã nu rãspundeam nimic. Abia pe
urmã Te-am chemat, ºi Tu îndatã ai venit ºi m-ai ridicat din patul
fãrãdelegilor, dintr-o moarte sigurã, trupeascã ºi sufleteascã.
De atunci eu am început sã umblu - ºi pînã la sfîrºitul vieþii
mele n-am o altã dorinþã decît sã umblu mereu în cãile Tale.
Mã ridic. Trebuie sã plecãm. Privind încã odatã Lacul Vitezda
mã gîndesc cã e plinã ºi lumea de azi cu cei slãbãnogi cu sufletul.
Cîþi umblã însã sã se vindece?
Pag. 874

Tot aici în curtea acestui edificiu e ºi Biserica Sf. Ana, ziditã

pe locul unde tradiþia spune cã ar fi fost casa Sf. Pãrinþi Ioachim
ºi Ana. Tradiþia spune cã aici s-ar fi nãscut ºi Preacurata.
Locul unde tradiþia spune cã s-ar fi nãscut Fecioara e într-o
criptã ce se aflã dedesubtul altarului. Coborînd în adînc vreo 20
de trepte se vede un altar mai mic împodobit cu mãtãsuri, flori ºi
candele. Printre flori ºi candele se vede chipul Preacuratei în
forma unei pãpuºi ce zîmbeºte. Aceastã pãpuºã ar reprezenta
naºterea Preacuratei. Însã acest fel - de prost gust ºi greºit - de a
reprezenta pe Sfînta Fecioarã, nu trezeºte simþãmintele pe care ar
trebui sã le ai în faþa acestui loc. Au spus acest lucru toþi cîþi au
cercetat acest loc (chiar ºi scriitori catolici). O icoanã frumoasã,
înfãþiºînd naºterea Preacuratei ar fi cu mult mai potrivitã decît
astfel de chipuri nepotrivite.

În afarã de Lacul Vitezda ºi Biserica Sf. Ana, mai este de vãzut

în acest loc încã un lucru interesant. Un muzeu în care se aflã
adunate, reconstituite ºi fãcute toate lucrurile ºi obiectele despre
care se vorbeºte în Sfînta Scripturã. Aici am vãzut manã de care
a cãzut în pustie. Aici am vãzut praºtie de care s-a servit David
cînd a omorît pe Goliat. Aici am vãzut cum erau candelele pe care
le-au avut cele cinci fecioare cuminþi ºi cele cinci nebune din
pilda Evangheliei. Aici am vãzut arginþi de care a luat Iuda în
preþul vînzãrii Domnului.
 Pag. 875

Aici am aflat un lucru ciudat despre cum erau talanþii de care

vorbeºte pilda Evangheliei. Un talant trebuie sã þinã la cîntar
greutatea unui bolovan de 42 de kg. Fotografia de alãturi aratã o
astfel de piatrã mãsurãtoare de talanþi. Am rãmas uimit aflînd ce
sumã enormã era un talant: o bucatã de aur sau de argint de 42 kg.
Cu adevãrat - m-am gîndit în mine - mare, dar mare rãspundere le
dãduse Domnul oamenilor din pilda Evangheliei cînd le împãrþise
la unul cinci, la altul doi ºi la altul un talant. Nebunia celui ce
îngropase talantul în pãmînt reiese ºi mai mare cînd afli ce sumã
uriaºã era un talant.
Dãm mai înainte fotografia unui talant: o piatrã grea de 42 de
kg. O mînã de om scoate alãturi banii cei mãrunþi.
Încã multe alte lucruri interesante am mai vãzut în muzeul Sf.
Ana. În acest muzeu am aflat cã mierea sãlbaticã cu care s-a
hrãnit Sf. Ioan Botezãtorul e sucul unor arbori care cresc în
pustie, iar un soi de lãcuste se mãnîncã ºi azi. Aici am vãzut ºerpi
veninoºi despre care vorbeºte Biblia, aici am vãzut suliþe de care
au împuns coasta Mîntuitorului, aici am vãzut haine, arme ºi fel
de fel de unelte ºi lucruri despre care vorbeºte Biblia.
Un ajutor minunat este acest muzeu pentru cunoaºterea Bibliei.
A fost pãcat cã n-am avut rãgazul cuvenit toþi pelerinii sã-l
cerceteze cu de-amãnuntul. Ziua care am petrecut-o vizitînd
moscheile arabe de prin Cairo (Egipt) ar fi trebuit sã o petrecem
în muzeul Sf. Ana.

La Mormîntul Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu

Tradiþia spune cã dupã rãstignirea Mîntuitorului, Maica Sfîntã

a rãmas mai departe în Ierusalim, unde a trãit o viaþã retrasã cu
totul în rugãciune, în singurãtate ºi în durere. Sabia ce a trecut
prin inima Preacuratei în clipele rãstignirii Fiului sãu a simþit-o
pînã la sfîrºitul vieþii sale. Învierea Dumnezeiescului Fiu n-a
putut închide cu totul rana din inima Preacuratei. Tradiþia spune
cã Maica Preacuratã a fost îngropatã în Ierusalim. Privitor la
adormirea ºi îngroparea Maicii Domnului, Biserica Ortodoxã
învaþã cã Preacurata Fecioarã n-a putrezit în þãrîna acestui pãmînt,
ci a fost mutatã la ceruri fãrã sã vadã stricãciunea. Adormind pe
pãmînt în somnul morþii, Nãscãtoarea de Dumnezeu s-a deºteptat
în ceruri, unde ºade în toatã cinstea ºi mãrirea ce i se cuvine,
p r ecu m î n t ãr eº t e aces t l u cr u º i p s al mi s t u l car e zi ce: ª ad e
î mp ãr ãt e a s a d e - a d r e a p t a , î n h a i n ã au r i t ã î mb r ãcat ã, p r ea
înfrumuseþatã (Psalm 45, 11) ºi precum stã scris în Apocalipsa:
ªi semn mare s-a vãzut în cer: O femeie îmbrãcatã cu soarele ºi
luna sub picioarele ei, ºi pe capul ei cununã de douãsprezece stele
(Apoc. 12, 1) .
Tradiþia spune cã la înmormîntarea Sfintei Fecioare apostolii
s-au adunat cu minune de la marginile lumii (luaþi fiind de nori).
Pag. 876

Locul unde a fost îngropatã vremelnic Sfînta Fecioarã se

pãstreazã pînã în ziua de azi la Ierusalim. Se aflã în partea de
rãsãrit a oraºului, pe drumul dintre Ierusalim ºi Grãdina
Gheþimani. Îndatã ce ieºi din Ierusalim ºi coborînd în Valea
Chedron treci un pod, se vede la stînga drumului mormîntul Sf.
Nãscãtoare. E aproape de Grãdina Gheþimani, de aceea zice
cîntarea bisericeascã: Apostolilor, de la margini adunîndu-vã aici
în satul Gheþimani, îngropaþi-mi trupul meu (Svetilna).
Ne apropiem cu evlavie de locul unde apostolii au îngropat pe
Preacurata Fecioarã. Pe acest loc e azi o bisericã ortodoxã, o
bisericã unicã în felul ei, sãpatã ºi aºezatã fiind cu totul jos, în
adîncimea pãmîntului. Pe dinafarã nu se vede decît intrarea, un
perete de zid puternic, aproape pãtrat. Îþi face impresia unei
intrãri într-o cetate subpãmînteanã.
 Pag. 877

Dãm mai sus faþada intrãrii Sf. Mormînt al Maicii Domnului.

În faþã se vede ºi o femeie îngenuncheatã în rugãciune. Toþi
trecãtorii creºtini se închinã în faþa Sf. Mormînt. Un cãlugãr ne
deschide uºa ºi intrãm cu evlavie în sfînta bisericã. Începem
îndatã a coborî în adînc. Pe un coridor sãpat în stîncã coborîm 60
de trepte de marmurã. Candelele licãresc ici ºi colo. Un fior te
cuprinde coborînd aceste trepte. Parcã cobori prin viaþa cea plinã
de durere ºi de zbucium a Maicii Preacurate. Candelele ce licãresc
î n î n t u n er i c s î n t p ar cã nãdejdile ce ar d eau î n v i aþ a Mai ci i
Durerilor.
Sfîrºind cu coborîtul treptelor, deodatã, o luminã mare ne
izbeºte. Spre rãsãrit în faþa noastrã se deschide un altar plin de
luminã strãlucitoare. Aici este locul unde Maica Sfîntã a fost
î n g r o p at ã v r emel n i c . L u m i n a c e n e i z b e º t e d u p ã l i c ã r i t u l
candelelor de pe perete e parcã vestea de bucurie pusã în cîntarea:
Bucurã-te, Fecioarã, cã Fiul tãu a Înviat a treia zi din groapã ºi pe
morþi i-a ridicat... Lumina din adîncimea bisericii e parcã gradaþia
pusã în Acatistul Nãscãtoarei: Bucurã-te ceea ce te-ai nãscut cu
zorile, fiind împodobitã cu florile virtuþilor cereºti ºi ai crescut cu
soarele, fiind încununatã cu razele Dumnezeiescului dar...

Dãm aici fotografia acestui altar sfînt. Înãuntru se vede locul

unde a fost Sf. Mormînt.
Ne apropiem cu evlavie de sfîntul loc. În faþa noastrã stã un
altar strãlucit, cu douã încãperi. În încãperea din mijloc e locul
unde a fost mormîntul Preacuratei. În încãperea din dreapta se
aflã mormîntul Sfinþilor Ioachim ºi Ana, pãrinþii Preacuratei. Ne
apropiem cu smerenie de locul unde a fost mormîntul Preacuratei.
Altarul este întreg de marmurã roºie ºi strãluceºte de mulþimea
candelelor de aur ºi argint. Locul unde a fost Sf. Mormînt e o
încãpere mai micã în care - întocmai ca la Mormîntul
Mîntuitorului - încapi numai aplecîndu-te în genunchi.
Pag. 878

Îngenunchem cu sufletul înfiorat ºi, intrînd rînd pe rînd,

sãrutãm icoana Adormiri i , aº ezatã pe locul unde a fost Sf.
Mormînt. Cãlugãrii vegheazã neîncetat ºi fac slujbe în acest
preasfînt loc. Am aflat cu bucurie cã ºi o cãlugãriþã româncã
(maica Vitalia, din Chiºinãu) vegheazã la mormîntul Preacuratei
ºi se roagã aici pentru fiii ºi fiicele neamului nostru. Î. P. S. Sa,
mitropolitul Nicolae, îi dã arhiereasca binecuvîntare ºi cuvintele
de îndemn la frumoasa chemare ce ºi-a ales-o.
Un cãlugãr ne-a spus lucruri interesante despre trecutul acestei
biserici. Pe locul unde Preacurata a fost îngropatã vremelnic, Sf.
Elena, mama lui Constantin cel Mare, a clãdit mai întîi o mãreaþã
bisericã. Aceastã bisericã a dãinuit pînã prin veacul al V-lea cînd
apoi a fost dãrîmatã ºi reziditã în mai multe rînduri. Pe urmã
cruciaþii reclãdirã cu totul Sf. Bisericã ºi îi deterã forma pe care
o are azi. Cruciaþii au zidit ºi faþada intrãrii în Sf. Mormînt.
Biserica e unicã în felul ei în tot þinutul Ierusalimului, fiind
întreagã sãpatã în stîncã, în adîncul pãmîntului. Biserica Sf.
Mormînt al Preacuratei aparþine cu totul Bisericii Ortodoxe
greceºti.
ªi acum sã urmãm mai departe cu cele vãzute înãuntru, în Sf.
Bisericã. Doamne, ce lucruri de suflet înãlþãtoare vedem în toate
p ã r þ i l e ! F e m e i d e p r i n t o a t e þ ã r i l e , d i n t o at e n eamu r i l e º i
confesiunile, vin mereu sã se roage ºi sã plîngã lîngã mormîntul
Preacuratei. Ortodocºii s-au adeverit ºi aici mai îngãduitori faþã
de alte confesiuni. Ei au îngãduit ºi altor confesiuni sã-ºi aibã cîte
o capelã de închinare în acest preasfînt loc. Astfel de capele au
armenii, abisinienii, copþii, ba chiar ºi mahomedanii au avut un
lãcaº de rugãciune (numit pe limba lor mihrab), pentru cã ºi
mahomedanii cinstesc pe Maica Domnului, siti Mariam, cum îi
zic ei, maica profetului Isa.
În acest chip la mormîntul Preacuratei se întîlnesc ºi se închinã
femei ºi popoare din toatã lumea, fãrã deosebire de neam ºi
confesiune. Întocmai ca la Biserica Sf. Mormînt al Mîntuitorului,
aºa a voit Dumnezeu ca ºi lîngã mormîntul Nãscãtoarei sã se
strîngã toate neamurile lumii atrase de lacrimile ºi de rugãciunile
celei ce a fost Maica Durerilor, mai curatã fãrã de asemãnare ºi
decît oamenii ºi decît îngerii.
În afarã de cele sus amintite, mai ales este la mormîntul
P r e a c u r a t e i c e v a c e m i º c ã s u f l e t u l . A co l o î n ad î n ci mi , î n
apropierea Sf. Mormînt este ºi un izvor din care curge neîncetat,
pe o þeavã de fier, apã limpede ºi curatã ca cristalul. Un astfel de
izvor pe la Ierusalim e un dar, o comoarã nepreþuitã. Lîngã
mormîntul Preacuratei izvorul pare a fi un izvor al darurilor, un
izvor ce rãsare din adîncimea vieþii celei ce ne-a dat pe Izvorul
Vieþii.
Ne apropiem de izvor, aducîndu-ne aminte de cîntãrile
A cat i s t u l u i : P e ai t ãi cî n t ãr eþ i , N ãs c ã t o a r e d e D u m n e z e u ,
întãreºte-i, ceea ce eºti izvor viu ºi îndestulat...
Ne apropiem ºi bem cu toþii din apa izvorului ca dintr-un izvor
viu ºi îndestulat...
Cãlugãrii spun cã izvorul are ºi darul tãmãduirii bolilor ºi
mulþi bolnavi s-au tãmãduit cu apa lui.
 Pag. 879

În adîncimea ºi tãcerea Sf. Mormînt, murmurul izvorului parcã

e plînsul Maicii Domnului. Nu este pelerin care sã nu plîngã lîngã
mormîntul Preacuratei. Întocmai ca lîngã Mormîntul Domnului ºi
la Mormîntul Preacuratei lasã închinãtorii cele mai multe lacrimi.
Soseºte vremea sã ieºim afarã. Ne apropiem încã odatã de
piatra Sf. Mormînt. Douã femei strãine venite cine ºtie de unde de
prin depãrtãrile Asiei se roagã îngenuncheate în faþa Sf. Mormînt.
Ochii lor sînt plini de lacrimi. Cine ºtie ce dureri îºi descopãr în
faþa celei care a fost Maica Durerilor ºi acum e Maica
Mîngîierilor. Sãrutãm ºi noi încã odatã piatra tocitã de lacrimile
milioanelor de închinãtori care au fost pe aici.
Ieºind afarã, un cãlugãr ne spune o legendã în legãturã cu
înmormîntarea Preacuratei. Pe cînd duceau apostolii pe Preacurata
spre mormînt, furã atacaþi de o ceatã de iudei în inimile cãrora
ardea încã vechea urã contra Domnului Isus. În fruntea
atacatorilor era un preot (rabin), ºi voiau sã rãstoarne sicriul
purtat pe mîini de apostoli. Dar n-apucã preotul sã se atingã de
sicriu ºi îndatã i se uscarã mîinile, iar ceilalþi hulitori orbirã.
Hulitorii se cãirã plîngînd cu amar, ºi trecînd la legea creºtinã, se
botezarã, recãpãtîndu-ºi vederea, iar preotul, mîinile.
Iatã am ajuns afarã. Ne închinãm în faþa intrãrii ºi ne depãrtãm.
Femeile care au fost cu noi în pelerinaj au mai venit ºi în alte zile
sã se roage aici la Mormîntul Preacuratei. Într-o zi am vãzut pe
una care îºi citea Acatistul Nãscãtoarei, îngenuncheatã pe locul
unde a stat corpul Preacuratei. Ce mare învrednicire! Ce mare dar!
Pag. 880

Iatã cetatea lui David

La Ierusalim sînt multe de vãzut ºi din cele istorisite în Biblia

Ve c h i u l u i Te s t a m e n t , c ãci ap r o ap e t o at ã B i b l i a Vech i u l u i
Testament s-a petrecut aici în Ierusalim ºi în jur. Aici la Ierusalim
a trãit ºi David prorocul, Solomon înþeleptul ºi alþi împãraþi
împreunã cu istoria ºi întîmplãrile lor. Le vom lua pe acestea rînd
pe rînd.

David împãratul a întãrit Ierusalimul cu ziduri mari, a fãcut din

Ierusalim o cetate puternicã înconjurarã cu zid ºi turnuleþe. Din
uriaºa clãdire a rãmas încã pînã în ziua de azi o bunã parte din
zidurile temeliei ºi o bunã parte din vestitul turn al lui David. Nu
s-a mai rezidit, ci se pãstreazã pînã în ziua de azi aºa cum a
scãpat din curgerea vremilor.
 Pag. 881

Dãm mai sus fotografia cetãþii aºa cum e în ziua de azi. Dar aºa
ruinatã cum este aceastã cetate, este o ruinã mãreaþã ºi
înfiorãtoare. Cînd intri în Ierusalim aceastã ruinã te izbeºte mai
întîi. Chiar fãrã sã cunoºti Biblia ºi istoria acestei cetãþi, un fior
te cuprinde cînd o vezi. Te simþi înfiorat ºi îþi dai îndatã seama cã
aici s-au petrecut lucruri mari. În zidurile cetãþii se aflã blocuri
uriaºe de piatrã pãtratã; turnul are o înãlþime de peste 20 de metri.
Cu sufletul înfiorat m-am apropiat de ruinele acestei cetãþi. Pãºind
peste uriaºele pietre rãmase din vremea lui David, mi-am adus
aminte de psalmii ºi psaltirea lui David; mi-am adus aminte de
psaltirea pe care mi-a lãsat-o mama de moºtenire cînd a murit,
lãsîndu-mã singur în lume la vîrsta de 7 ani; mi-am adus aminte
de toate mîngîierile, de toatã tãria ºi puterea ce am sorbit-o mereu
din aceastã carte sfîntã.
Fiecare piatrã ce o atingeam cu piciorul parcã dãdea un rãsunet
de psalm. Pãrea cã pietrele grãiesc ºi fiecare piatrã spune un vers
din psaltire... Iarã mie a mã lipi de Dumnezeu bine este, a pune
întru Domnul toatã nãdejdea mea (Psalm 73, 28) ... Domnul este
lumina mea ºi Mîntuitorul meu, de cine mã voi teme? Domnul
este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?
(Psalm 27, 1-2) . Domnul este ajutorul meu, nu mã voi teme de
ce-mi va face mie omul (Psalm 119, 6) ... Întru inima mea am
ascuns cuvintele Tale ca sã nu greºesc Þie (Psalm 119, 11) ...
Mi-aduc aminte noaptea de Numele Tãu, Doamne, ºi am pãzit
legea Ta (Psalm 119, 55) .
Iatã am ajuns sus în turn. Un fior mã cuprinde cînd mã gîndesc
cã aici în acest loc a scris David cei mai mulþi psalmi. De aici a
profeþit David patimile Mîntuitorului. De aici a strigat David în
cele patru pãrþi ale lumii: Mãrturisiþi-vã Domnului, cãci este Bun,
cãci în veac þine îndurarea Lui. Aleluia (Psalm 118, 1) . De aici
a strigat: Nãdãjduiþi spre Domnul... temeþi-vã de Domnul, cã n-au
lipsã cei ce se tem de El (Psalm 34, 9) . De aici a strigat: Gustaþi
ºi vedeþi cã Bun este Domnul (Psalm 34, 8) , de aici a strigat ºi
fioroasele cuvinte: Moartea pãcãtoºilor cumplitã este. De aici a
strigat David sã laude toatã suflarea pe Domnul. De aici a strigat
David profeticele cuvinte: Fericit este neamul cãruia Domnul
Dumnezeu este nãdejdea lui (Psalm 33, 12) ... În mormînt vor
intra toate neamurile care uitã pe Dumnezeu (Psalm 9, 17) . O,
de ar înþelege ºi neamul meu aceastã strigare!
Pag. 882

La þarina olarului ºi locul pierzãrii lui Iuda

Þarina olarului sau a sîngelui care s-a cumpãrat pe cei 30 de

arginþi ai lui Iuda, se pãstreazã ºi în ziua de azi tot acolo unde era
pe vremea Mîntuitorului. Pe limba arabilor ea se cheamã la
Ierusalim Akeldama, þarina s îngelui. E aºezatã pe o coastã
sud-vesticã a Ierusalimului. Dãm mai jos fotografia acestei coaste
unde se aflã þarina olarului. Se vede din toate pãrþile
Ierusalimului. Parcã anume strigã tuturor: iatã locul unde s-a
sfîrºit Iuda trãdãtorul! Ca sã cercetãm acest loc ne-am coborît din
Ierusalim, jos în valea Hinom, ºi apoi am suit coasta din partea
sud-vesticã a oraºului. Coasta aceasta stîncoasã este plinã de
peºteri ºi de vãgãuni sãpate în stînca dealului. Sînt aceste peºteri
ºi gãuri morminte vechi din vremea lui Solomon. În acest loc era
încã din vechime cimitir.

Deasupra în vîrful coastei se vede un pom cu ramurile apãsate

(vezi imaginea). Tradiþia spune cã acesta ar fi pomul de care s-a
spînzurat Iuda, respectiv ar fi un urmaº al acestui pom, cãci
pomul care a vãzut fiorosul sfîrºit al lui Iuda, n-a putut dãinui
peste atîtea veacuri. Tradiþia însã a pãstrat amintirea acestui loc.
În vinele pomului ce-l aratã tradiþia poate cã mai curge ºi azi din
sucul pomului care a vãzut fiorosul sfîrºit al lui Iuda. Tot aici se
aflã ºi þarina olarului.
 Pag. 883

Locul unde Iuda ºi-a dat duhul în mîinile diavolului este ºi azi
un loc urît ºi fioros. Te înfioarã stîncile pline cu guri negre de
morminte, te înfioarã gîndul cã aici jos, în valea Hinom, pe
vremea Mîntuitorului ardeau gunoaiele Ierusalimului, care
închipuiau gheena, focul iadului... te înfioarã gîndul cã pe aici a
umblat Iuda vînzãtorul... Abia apuci sã te vezi scãpat din acest loc
fioros.

Apãsat de mustrarea grozavei trãdãri, Iuda s-a tras unde era

miros de moarte ºi fum de gheenã... s-a tras spre împãrãþia
întunericului ºi a iadului.
Dãm mai sus fotografia cu þarina olarului, aºa cum se aflã în
starea de azi. În mijlocul acestei þarine se aflã cimitirul: o clãdire,
cu o singurã încãpere mare. Temelia acestei clãdiri ºi jumãtate din
pereþii ei o formeazã stînca. În aceastã încãpere închisã erau
sãpate mormintele. Evreii folosesc acest loc de cimitire închise ca
ap ãr ar e co n t r a º acal i l o r º i h i en el o r car e d ezgro p au p e cei
îngropaþi în locuri deschise.

Ce am mai vãzut în valea Chedron

Mormîntul prorocului Isaia

Precum spuneam, vãile Hinom ºi Chedron care înconjoarã

Ierusalimul dinspre rãsãrit, asfinþit ºi sud, sînt pline de amintiri
biblice. Aflîndu-ne acum coborîþi în aceste vãi, vom scrie rînd pe
rînd despre tot ce am mai vãzut prin aceste vãi ºi pe urmã ne vom
sui pe Muntele Sionului ca sã vedem locul unde a fost Sionul ºi
templul cel vestit al lui Solomon. Jos, în valea Chedron, se aflã
ºi Lacul Siloamului despre care am mai scris. Nu departe de Lacul
Siloamului se aflã locul unde a fost omorît ºi îngropat Isaia
prorocul. Vom începe cu descrierea acestui loc.
Isaia prorocul a trãit la Ierusalim între anii 730-800 înainte de
Hristos. A fost alesul ºi trimisul Domnului sã cheme pe evrei la
întoarcere cãtre Dumnezeu. Pe la începutul vieþii sale a fost
prietenul unui rege bun ºi cu frica lui Dumnezeu, cu numele
Ezechia. Însã dupã moartea lui Ezechia a urmat la domnie un rege
rãu, Manase, care a fãcut ce este rãu înaintea Domnului
(2 Împ. cap. 21) .
Pag. 884

Atunci s-a ridicat prorocul Isaia ºi a început sã mustre

fãrãdelegile regelui, profeþind cã va veni pedeapsa ºi urgia lui
Dumnezeu. Însã Manase n-a ascultat chemarea Domnului. El a
început sã omoare pe profeþi. ªi a vãrsat Manase mult sînge
nevinovat pînã acolo încît a umplut Ierusalimul de la un capãt la
altul... (2 Împ. 21, 16) . Între cei omorîþi de regele cel pãgînit
a fost ºi Isaia prorocul. Tradiþia spune cã Manase, regele cel
ticãloºit, a dat ordin soldaþilor sã-l tîrîie pe prorocul Isaia afarã
din cetate, jos în valea Chedron. Apoi aici, în faþa lui Manase,
prorocul Isaia a fost tãiat cu ferãstrãul, o moarte fioroasã, încã
mãrturie despre ce suflet pãgînit era regele Manase.

Amintirea locului unde s-a petrecut aceastã fioroasã crimã se

pãstreazã pînã în ziua de azi. Se aflã nu departe de locul unde a
fost Lacul Siloamului. Locul unde Isaia prorocul a fost omorît ºi
îngropat e însemnat cu o ridicãturã de pietre strînsã în jurul unui
arbore. La stînga se aflã o adînciturã în care se strînge apã pe
vremea ploilor. Dãm alãturi fotografia acestui loc aºa cum se aflã
în starea de azi.

La mormîntul lui Absalom, fiul lui David

Înaintînd în sus pe vale, la Chedron, iatã se iveºte în faþa

noastrã mormîntul lui Absalom, un fiu al împãratului ºi
prorocului David. Dãm mai încolo fotografia acestui mormînt.
Este acest mormînt o criptã foarte mãreaþã ºi miºcãtoare. A fost
fãcutã cu atîta meºteºug cã dãinuieºte de mii de ani. Cripta a fost
tãiatã ºi cioplitã într-o stîncã întreagã, care se vede ºi acum în
spatele ei. Fundamentul criptei, cam de la jumãtate în jos, e însãºi
stînca, cioplitã ºi împodobitã cu coloane sãpate tot în piatra
stîncii. Peste aceastã temelie, de la jumãtate în sus, se ridicã zid
de piatrã mare, cioplitã.
 Pag. 885

Deasupra zidului are o formã rotundã ca o cupolã, iar vîrful ei ca

un vas de flori. Cripta e de 6 m de lungã, 6 m de latã ºi 6 m ºi
jumãtate de înaltã. Înãuntru e un loc gol de 2 m². Cripta aparþine
evreilor.
Biblia spune cã aceastã criptã a fost clãditã de însuºi Absalom.
Pe cînd trãia, Absalom ºi-a ridicat un stîlp de aducere aminte în
valea împãratului. Cãci zicea: N-am fii (copii, urmaºi) prin care
sã se poatã pãstra aducerea aminte a numelui meu, ºi a pus
numele sãu stîlpului, care ºi azi se numeºte stîlpul lui Absalom
(2 Samuel 18, 18) .
În jurul criptei se vede o turmã de oi, un soi de Palestina, cu
coada groasã ºi urechile lungi, lãbãrþate. Se vãd ºi doi beduini -
un bãrbat ºi o femeie - stînd de vorbã în portul lor. Arborii ce se
vãd sînt mãslini.
Absalom era fiul lui David împãratul. Îndemnat de trufie ºi
îngîmfare s-a revoltat cu rãzboi contra lui David, tatãl sãu.
Pag. 886

În lupta aceasta Absalom a fost bãtut. El însuºi, voind sã fugã,

ºi-a agãþat pãrul capului în ramurile unui stejar, ºi Ioab, un ostaº
al lui David, l-a omorît cu suliþa (2 Samuel cap. 18) .
Biruinþa lui David s-a schimbat în jale ºi plîngere. David tatãl
a plîns cu amar moartea fiului sãu Absalom.

La mormîntul apostolilor

În valea Chedron mai sînt încã multe de vãzut. Nu departe de

cripta lui Absalom este un alt mormînt, iarãºi vechi, sãpat de
asemenea în stîncã de piatrã. Dãm alãturi fotografia acestui
mormînt vãzut în faþa intrãrii. I se zice mormîntul apostolilor,
întrucît tradiþia spune cã pe vremea Mîntuitorului aici era o
peºterã în care s-au ascuns 8 apostoli dupã prinderea
Mîntuitorului în Grãdina Gheþimani. Cã ar fi ºi îngropat aici
vreun apostol, nu se ºtie. Mormîntul e sãpat în stîncã, deasupra la
intrare are podoabe de flori sãpate în piatrã.
 Pag. 887

În faþa acestei peºteri-mormînt, mi-a venit iarãºi în gînd istoria

patimilor Mîntuitorului. M-am gîndit iarãºi cum L-au pãrãsit pe
Domnul învãþãceii Lui. Am plîns în faþa acestei peºteri,
gîndindu-mã cã ºi eu L-am pãrãsit pe Domnul cînd trebuia sã-L
mãrturisesc. Am suspinat gîndindu-mã cã ºi viaþa mea este plinã
cu astfel de peºteri în care am fugit ºi m-am ascuns de
mãrturisirea Domnului, ca sã nu mi se întîmple ceva.
În faþa peºterii în care s-au ascuns apostolii pe vremea cît au
þinut patimile Mîntuitorului, mã gîndesc de cîte ori ne ascundem
ºi fugim noi, temîndu-ne sã-L mãrturisim pe Domnul. Din faþa
acestei peºteri eu strig cititorilor acestei cãrþi: Mãrturisiþi-L pe
Domnul cu viaþa ºi faptele voastre... mãrturisiþi-L pe Domnul,
orice ar fi sã vi se întîmple!

Trei morminte sãpate într-o stîncã

Pag. 888

În Valea Chedron mai sînt încã multe de vãzut. Amintesc acum

ceva despre încã niºte morminte istorice. În coasta Vãii Chedron
sau Iosafat, faþã în faþã cu Sionul (templul lui Solomon), se aflã
mulþime de morminte evreieºti, din care unele foarte vechi.
Întreagã coasta e plinã cu morminte. Evreii þin foarte mult sã se
îngroape aici în faþa Sionului. E pentru ei un fel de pãmînt sfînt
al fãgãduinþei în care zac îngropaþi profeþii lor ºi trecutul lor.
Îndeosebi sînt miºcãtoare niºte morminte sãpate în stînca dealului
de piatrã. Dãm pe pagina urmãtoare fotografia acestor morminte.
E mormîntul regelui Iosafat (cel din stînga), al sfîntului apostol
Iacov (cel din mijloc) ºi al prorocului Zaharia (cel din dreapta).
Lespezile mai mici ce se vãd împrãºtiate pe coastã sînt toate
morminte. Jos se vede un arab ducînd de la Lacul Siloamului cu
mãgãruºii apã încãrcatã în burdufuri de caprã.
De mii de ani stau aceste morminte acolo în coasta vãii Iosafat
ºi uºile lor sînt parcã niºte ochi ce se uitã în lume. Sînt sãpate cu
mare meºteºug, fiecare o singurã bucatã de stîncã. Înãuntru au
mai multe încãperi. Îndeosebi e foarte frumos lucrat mormîntul
din mijloc, al sf. Iacov, avînd în faþã ºi douã columne. Tradiþia
spune cã dupã prinderea lui Isus în Grãdina Gheþimani, apostolul
Iacov s-a ascuns aici în peºtera ce era pe acest loc ºi a stat
nemîncat, în post ºi rugãciune pînã în ziua Învierii. Aici ar fi fost
ºi îngropat.

Veniþi sã ne suim în Sion,

în Muntele cel sfînt al Domnului...

În Biblie ºi Psaltire se aflã o mulþime de locuri care amintesc

despre Sion, despre Muntele cel sfînt al Domnului. Însã mulþi,
poate cei mai mulþi, nu vor fi ºtiind anume cum ºi unde a fost
Sionul. În aceste însemnãri vom da pe larg ºi istoria Sionului.
Ierusalimul, precum spuneam, se aflã clãdit pe o colinã cu
douã braþe. Colina dinspre rãsãrit se cheamã Muntele Sionului.
Acest munte (în realitate e mai mult un deal mare, decît un munte)
are o istorie ce trece prin toatã Biblia. Aici a fost locul unde
Avraam a voit sã aducã jertfã pe fiul sãu Isaac.
Muntele pe care i-l arãtase Dumnezeu lui Avraam ca loc de
jertfã pentru fiul sãu, a fost pe locul unde e azi Muntele Sionului
din Ierusalim. În vîrful Muntelui Sionului se aflã stînca Moria. În
acest loc a fãcut Dumnezeu legãmînt cu Avraam.
Tot pe acest loc de legãturã sfîntã între Dumnezeu ºi oameni
s-a clãdit mai tîrziu vestitul templu al lui Solomon. ªi a început
Solomon - spune Biblia - a zidi Casa Domnului în Ierusalim, în
Muntele Moria pe care Dumnezeu i-l arãtase lui David, tatãl sãu
(2 Cronici 3, 1) . Dumnezeu Însuºi ªi-a ales acest loc. De aceea
zice Psaltirea într-un loc: Cã a ales Domnul Sionul, ªi l-a ales ca
locuinþã a Lui... Acesta este locul Meu de odihnã, voi locui în el,
cãci l-am dorit (Psalm 132, 13-14) .
De acest munte e legatã întreaga istorie a poporului evreiesc,
ºi în parte ºi istoria creºtinãtãþii. De aceea cînta psalmistul:
Bucuria întregului pãmînt este Muntele Sionului, Muntele cel
sfînt al Domnului (Psalm 48, 2) .
 Pag. 889

În dupã amiaza zilei de 29 septembrie, o ceatã mai micã de

pelerini plecãm sã vedem ºi sã cercetãm cu de-amãnuntul Sionul.
Vechiul Sion a fost în partea de rãsãrit a Ierusalimului. Era aºezat
tocmai sus pe creasta Muntelui Sion. Ziduri uriaºe stãruie ºi azi
pe acest loc. Arabii au azi pe acest loc o bisericã pompoasã
(despre care vom vorbi mai tîrziu). Muntele Sionului cu locul din
vîrful lui unde a fost Sionul, templul lui Solomon, e înconjurat
dinspre rãsãrit, miazãzi ºi apus, de jur împrejur cu adîncimea
vãilor Hinom ºi Chedron. Sîntem acum în adîncimea acestor vãi.
O cãldurã înãbuºitoare ne urmãreºte. Trecem pe cãrãri pline cu
pietre ºi pulbere. Din valea Hinom înaintãm spre valea Chedron
ºi, mergînd în sus prin aceastã adîncime, înconjurãm mereu
Muntele Sionului. Cîntarea de la glasul întîi din Octoih:
Înconjuraþi, popoarelor, Sionul ºi-l cuprindeþi pe el... se plineºte
sub ochii noºtri. Ne pare rãu de oboseala suferitã. Vom putea
spune tuturor cã am înconjurat ºi noi Sionul.
Din adîncul vãilor Hinom ºi Chedron ne uitãm în sus spre
vîrful Muntelui Sion. Sus pe creasta dealului, cu adevãrat Sionul
apare ca un loc deosebit, ca o înãlþime ce leagã cerul cu pãmîntul.
Are ºi azi Sionul ceva ce miºcã ºi înalþã sufletul. Dãm mai jos
fotografia Muntelui Sion vãzut de jos din adîncimea vãilor Hinom
ºi Chedron. Faþã în faþã cu Sionul, spre rãsãrit se vede satul
Siloam. E o îngrãmãdire de case de piatrã aºezate în faþa Muntelui
Sion pe coasta Muntelui Mãslinilor.
Pag. 890

Un fior sufletesc simþi privind Sionul din adîncul vãii Hinom.

Aici în valea Hinom ardeau gunoaiele Ierusalimului. Acest foc
închipuia gheena, focul cel nestins. Aici e ºi þarina sîngelui unde
s-a îngropat Iuda. Un fior de groazã simþi în acest loc. Faþã de
Muntele Sionului cel înalt ºi mãreþ, te simþi ca într-un adînc
sufletesc. Te mînã parcã ceva sã ieºi cît mai degrab din acest loc.
Întunericul stã parcã în faþã cu lumina ºi cerul cu iadul. Te atrage
ceva spre Domnul, spre înãlþime. O lacrimã se furiºeazã în ochii
mei. Mã gîndesc: Doamne, cum stãteam ºi eu odatã în adîncul
fãrãdelegilor! Inima mea nu se înãlþa ºi ochii mei nu priveau spre
cele înalte (Psalm 130, 1).
Desfac Psaltirea ºi, suind spre Sion, citesc psalmii treptelor
(Psalmii 120-134). Aceºti psalmi grãiesc despre o suire în
Muntele Sionului, despre o înãlþare la cele sufleteºti. Nicãieri
n-am simþit înþelesul ºi fiorul lor aºa de mult ca aici la faþa
locului, suindu-mã spre Muntele Sionului.
Ne vine parcã sã cîntãm cu psalmistul: Dintru adîncuri am
strigat cãtre Tine, Doamne (Psalm 130, 1) ... Ridicat-am ochii
mei la munþi, de unde va veni ajutorul meu? (Psalm 121, 1) ...
Cei ce nãdãjduiesc în Domnul sînt ca Muntele Sionului, care nu
se clatinã (Psalm 125, 1) ...
Ne suim spre Sion ºi sufletul nostru parcã se înalþã ºi el.
Iatã am ajuns în Muntele Sionului, unde a fost vestitul templu
al lui Solomon. Acum voi scrie ceva despre istoria templului lui
Solomon. Pregãtirile pentru zidirea acestui templu le-a fãcut tatãl
lui Solomon, prorocul ºi psalmistul David.
David împãratul a strîns grãmezi uriaºe de material pentru
Casa lui Dumnezeu. Bani a lãsat o sutã de mii de talanþi de aur,
un milion de talanþi de argint ºi o mulþime de aramã ºi fier ce nu
se poate cîntãri (1 Cronici 22, 14) .
Dupã moartea lui David, Solomon s-a apucat de lucru cu puteri
uriaºe. Solomon - spune Biblia - a numãrat 70.000 de oameni care
sã transporte materialul, 80.000 care sã taie pietre din munte ºi
3.000 care sã privegheze asupra lucrãtorilor. Lemnul de cedru l-a
adus din Munþii Libanului, de la o depãrtare de 200 de km. Zeci
de mii de oameni au lucrat timp de 20 de ani la aceastã Casã a lui
Dumnezeu. Cînd a fost gata, a ieºit o mãreþie ce n-avea asemãnare
în toatã lumea. În Biblie la cartea 1 a Regilor, cap. 6 ºi la 2
Cronici cap. 3 ºi 4 se aflã descris pe larg templul lui Solomon, cu
toate bogãþiile ºi podoabele ce le avea. Între altele, spune Biblia
cã era acoperit cu aur altarul, bîrnele, pragurile, pereþii ºi uºile.
Erau strînse în acest templu comori nepreþuite. În faþa chivotului
Legii erau aºezaþi doi heruvimi sãpaþi în lemn de cedru de o
mãrime uriaºã. Aripile lor întinse aveau o lungime de 20 de coþi.
Sfinþirea acestui mãreþ lãcaº a þinut cîteva sãptãmîni de zile, luînd
parte o mulþime uriaºã de popor strîns din toate pãrþile lumii.
Despre uriaºa sãrbãtoare a sfinþirii grãieºte ºi faptul cã pentru
ospãtarea mulþimii, împãratul Solomon a tãiat 20.000 de boi ºi
120.000 de oi (2 Cronici 7, 5).
 Pag. 891

Dupã moartea lui Solomon mãreþul templu a trecut prin multe

ºi grele încercãri. În mai multe rînduri a fost j ef u i t pentru
comorile sal e. L - au j ef u i t chiar ºi unii regi iudei cãzuþi în
idolatrie (Ahazia, Manase). Pe la anul 588 înainte de Hristos,
evreii furã duºi în robia Babilonului. Nebucadneþar cuprinse
Ierusalimul, arse Casa lui Dumnezeu, dãrîmã Ierusalimul, puse
foc tuturor caselor ºi duse în Babilon toate vasele ºi comorile din
Casa lui Dumnezeu (2 Cronici 36, 13-19) .
Sub regele Cir iudeii întorºi din exil cãpãtarã iarãºi voie a
rezidi templul. Acesta a fost al doilea templu. A fost ruinat ºi
acesta de Pompei, împãratul roman care asediase Ierusalimul, îl
cuceri ºi a ucis 12.000 de evrei.

Templul pe vremea Mîntuitorului

Templul de pe vremea Mîntuitorului a fost templul al treilea.

Acest templu a fost clãdit la anul 39 înainte de Hristos. Pe atunci
Iudeea era stãpînitã de romani. Pe tronul Iudeii ajunse Irod cel
Mare. Ca sã-ºi cîºtige încrederea ºi dragostea poporului iudeu
acest Irod se apucã sã rezideascã cu totul, din nou, templul de
odinioarã al lui Solomon. Nouã ani lucrã Irod la aceastã clãdire,
folosind zeci de mii de lucrãtori. El folosi ºi zece mii de preoþi
anume învãþaþi sã lucreze în piatrã ºi lemn. Ei lucrarã lucrurile
pentru altar. Cînd a fost gata, templul a ieºit aºa de mãreþ ca cel
de pe vremea lui Solomon, numai podoabele ºi aurãriile dinãuntru
nu erau de aceeaºi valoare. Templul avea formã de terasã, adicã
se ridica treptat-treptat, stînd pe locul cel mai înalt: altarul,
chivotul Legii, Sfînta Sfintelor. În faþa templului era un larg
foiºor. Acest templu mãreþ dãinuia pe vremea Mîntuitorului. Dãm
m a i j o s f o t o g r a f i a a c e s t u i t e mp l u . Î n aces t t e mp l u î n v ã þ a
Mîntuitorul. Acest templu era fala ºi mîndria iudeilor. Istoricii
spun cã acest templu la lumina soarelui strãlucea atît de tare, încît
ochii nu puteau suferi lucirea lui. El închipuia tãria ºi istoria
poporului evreu.
Pag. 892

Dar acest templu a avut o duratã ºi mai scurtã decît celelalte

douã. Dupã 15 ani de la terminarea lui a fost adus în acest templu
un Copil Nãscut într-o peºterã din Betleem. Era Pruncul Isus. În
acest templu a recunoscut bãtrînul Simeon pe Mesia ºi a strigat:
Acum slobozeºte Stãpîne pe robul Tãu în pace...
Aici în acest templu a tîlcuit Isus Scripturile, în vîrstã de 12
ani, cînd pãrinþii Îl pierduserã. Aici a spus unele din cele mai
frumoase pilde ºi învãþãturi: despre banul vãduvei (Luca 21) ,
despre cel ce nu era îmbrãcat în hainã de nuntã (Matei 22) , etc.
Aici a iertat pe femeia pãcãtoasã. Aici a mustrat pe farisei ºi
cãrturari. Aici a rãsturnat mesele negustorilor. Aici a intrat în
Duminica Floriilor...
 Pag. 893

În Marþea cea Mare, Mîntuitorul a profeþit ucenicilor dãrîmarea

templului prin urmãtoarele vorbe: Amin, amin zic vouã cã nu va
rãmînea aici piatrã pe piatrã, care sã nu fie dãrîmatã
(Marcu 13, 1-4) . Profeþia Mîntuitorului s-a împlinit întocmai. În
anul 70 dupã Hristos, evreii încercarã sã alunge stãpînirea
romanã. Atunci Titus, împãratul romanilor se sculã cu rãzboi mare
împotriva iudeilor. Dupã crîncene bãtãlii, romanii cucerirã
Ierusalimul ºi i-au dat foc. Legiunile romane, înfuriate de rãscoala
evreilor, distrugeau tot ce le ieºea în cale. Furia rãzboiului n-a
cruþat nici templul. Împãratul Titus, fermecat de frumuseþea
acestei clãdiri, a voit sã o cruþe, dar valurile furiei nimeni nu le
mai putea opri. Împãratul s-a aruncat în mijlocul ostaºilor,
poruncindu-le ºi rugîndu-i sã cruþe templul, dar totul era în zadar.
Nimeni nu mai voia sã mai asculte. În cumplita învãlmãºealã în
care iudeii cãdeau ca iarba, un legionar roman aruncã o torþã
aprinsã pe fereastra templului. Într-o clipã, templul se prefãcu
într-o mare de flãcãri pe urma cãreia nu mai rãmãseserã decît
ruine. Profeþia Mîntuitorului se împlinise.
Ca o minune Dumnezeiascã, istoria spune cã în acest grozav
mãcel n - a p i er i t n i ci un creºtin din Ierusalim. Mîntuitorul
profeþise semnele pustiirii Ierusalimului în cuvintele: Cînd veþi
vedea Ierusalimul înconjurat de oºti, sã ºtiþi cã atunci pustiirea lui
este aproape. Atunci cei din Iudeea sã fugã la munþi, cei din
mijlocul Ierusalimului sã iese afarã din el ºi cei de pe ogoare sã
nu intre în cetate. Cãci în zilele acelea va fi rãzbunare, ca sã se
împlineascã tot ce s-a scris... va fi mînie împotriva norodului
acestuia. Vor cãdea sub ascuþiºul sabiei, vor fi luaþi robi printre
toate neamurile ºi Ierusalimul va fi cãlcat în picioare...
(Luca 21, 20-25) .
Cînd au vãzut Ierusalimul înconjurat de oastea romanã,
creºtinii ºi-au adus aminte îndatã de profeþia Mîntuitorului ºi s-au
retras la timp din cetatea pe care o aºtepta groaza pustiirii - ºi au
scãpat.
Cînd au simþit cã s-a apropiat profeþia în noaptea din urmã -
cãlãuziþi de ºoapta Duhului Sfînt - s-au retras cu toþii în pãrþile de
dincolo de Iordan, ºi astfel au scãpat cu viaþã. Iudeii nu credeau
în aceastã profeþie ºi au pierit. Din clipa dãrîmãrii Ierusalimului
începe împrãºtierea lor în toatã lumea, începe blestemul ce i-a
ajuns de a fi un neam fãrã þarã.
Un fior sufletesc simt cã mã cuprinde stînd pe locul unde s-au
petrecut aceste lucruri. Mã gîndesc la blestemul ºi osînda ce i-a
aj u n s p e ev r ei p en t r u o r b i a l o r s u f l eteascã. M ã g î n d es c l a
minunata scãpare a creºtinilor. Mã gîndesc la plinirea din cuvînt
în cuvînt a profeþiei Mîntuitorului. Cu adevãrat, cerul ºi pãmîntul
vor trece, dar cuvintele Lui vor rãmînea în veci. Cîþi însã ascultã
cuvintele Lui ºi le împlinesc?
Din aceastã pustiire templul nu s-a mai refãcut. A rãmas un loc
pus sub osîndã ºi blestem pentru Sîngele Mîntuitorului ºi al
profeþilor. Tradiþia spune cã în timpul rãstignirii Mîntuitorului
s-au auzit prin templul lui Solomon glasuri cereºti strigînd: Veniþi
sã pãrãsim locul acesta! Dumnezeu a pãrãsit Sionul, cetatea pe
care ªi-o alesese Lui Însuºi ca locuinþã. Sionul a rãmas un loc sub
osîndã ºi blestem.
Pag. 894

Acest lucru s-a vãzut mai tîrziu printr-o minune. Un împãrat

pãgîn, cu numele Iulian, un mare duºman al creºtinismului, voind
sã contrazicã ºi sã dea de minciunã profeþia Mîntuitorului despre
dãrîmarea templului, încercã sã reclãdeascã iar Sionul. Spre acest
scop a adus la Ierusalim ostaºi ºi maeºtri care, mînã în mînã cu
evreii, s-au apucat de lucru. Dar cînd au voit sã aºeze temeliile,
au izbucnit din adîncul pãmîntului flãcãri îngrozitoare în care au
ars o mulþime de lucrãtori. Lucrarea a trebuit sã înceteze. Era o
arãtare de la Domnul cã profeþia Lui trebuie sã se plineascã.
Sionul stã azi sub blestemul Domnului. Pe locul unde erau odatã
ziduri puternice ºi podoabe strãlucitoare, arã arabul, spre plinirea
profeþiei de la Ieremia: Sionul va fi arat ca un cîmp.
Din vechiul Sion au mai rãmas numai cîteva ziduri din temelia
ºi vîrful stîncii Moria unde era aºezat chivotul Legii. Aºa a
pedepsit Dumnezeu orbia sufleteascã a evreilor!
Patru locuri din Biblie stau sub blestem ceresc: Sionul,
Ierihonul, Tirul ºi Babilonul. Toate patru au fost cetãþi mãreþe,
dar le-a ajuns blestemul. Blestemat sã fii, Tirule, ºi nimicit cu
desãvîrºire (Ezechiel 26) . Blestemat sã fie omul care se va
ridica sã zideascã din nou Ierihonul (Iosua 6). Iar tu,
Babilonule, în veci vei rãmînea nelocuit, ca Sodoma ºi Gomora
(Ieremia 50) .

Ce se aflã azi pe locul unde a fost

templul lui Solomon

Dupã cucerirea Ierusalimului de cãtre romani, pe locul unde

fusese templul lui Solomon, s-a ridicat un templu în cinstea zeului
pãgîn Jupiter. Constantin cel Mare mai tîrziu a dãrîmat acest
templu, clãdind altul pe locul unde a fost Golgota, în semnul cã
Sionul s-a mutat sus pe Muntele Golgota. Mai tîrziu, arabii
recucerirã Ierusalimul ºi au luat în stãpînire ºi locul unde fusese
Sionul. La anul 637 dupã Hristos, califul Omar, curãþã de ruine
Sionul ºi clãdeºte o mãreaþã moschee mahomedanã, pe care
urmaºii lui o tot completarã ºi împodobirã. Aceastã moschee stã
ºi azi în vîrful Sionului ºi e o adevãratã minune de frumuseþe ºi
împodobire. Dãm alãturi fotografia acestei biserici musulmane.
E aºezatã sus pe Muntele Sionului, ºi cupola ei se vede din
mare depãrtare. E aºezatã pe un teritoriu foarte larg, avînd de jur
împrejur o curte de aproape jumãtate km². Locul ºi biserica
aceasta sînt în mare cinste la arabi. Dupã Mecca ºi Medina
(Ierusalimul arabilor), moscheea de pe Muntele Sion este locul cel
mai sfînt pentru arabi. Merg ºi arabii la Ierusalim în pelerinaj sã
se închine la acest loc. Locul acesta este pãzit ºi apãrat zi ºi
noapte de arabi. În vremile mai de demult, înainte de rãzboi era
apãrat de o legiune întreagã de hogi (preoþi mahomedani). Nu era
iertat nici mãcar sã se apropie cineva de acest loc. O încercare de
a intra, chiar ºi din greºealã, o plãteai cu viaþa. Hogii te spintecau
la moment în numele lui Mahomed profetul. Locul e pãzit ºi azi,
dar nu cu atîta strãºnicie. Fãrã îngãduinþã specialã ºi fãrã bacºiº
nu poþi intra. O mulþime de copii arabi strãjuiesc pe la porþile de
intrare.
 Pag. 895

Un pelerin de al nostru, apropiindu-se prea tare de intrare a fost

înfãºcat de copiii apãrãtori ai locului sfînt. Îl trãgeau toþi din
toate pãrþile de haine. Abia s-a vãzut scãpat de ei. Însã dacã
plãteºti bacºiº þi se deschid îndatã porþile larg. (Cam aºa-i ºi pe
la multe uºi din þara noastrã). Evreii nu intrã în acest loc. Se tem
cã ar cãlca pe locul unde a fost Sfînta Sfintelor. ªi acest lucru,
dupã pravilele lor, este un pãcat de moarte.

Moscheea arabã de pe Muntele Sionului este de o frumuseþe ca

în poveºti. Are culoare vineþie, culoarea cerului. Pereþii pe
dinafarã sînt îmbrãcaþi în porþelanuri fine, de diferite culori.
Deasupra, la mijloc are o boltã mãreaþã în forma cerului. Cînd
intri în ea te simþi parcã transportat într-o lume de basm. În toate
p ãr þ i l e s î n t s t î l p i d e mar mu r ã s cu mp ã, p er eþ i î mb r ãcaþ i î n
m o z a i c u r i d e d i f er i t e cu l o r i . Î n mi j l o cu l a c e s t o r p o d o a b e
strãlucitoare deodatã se iveºte vîrful unei stînci negre, de parcã-i
de fier, înconjuratã cu un grilaj de fier. E stînca Moria.
Aceasta e stînca Moria, locul pe care era aºezat templul lui
Solomon. Pe vîrful stîncii stãtea chivotul Legii. Arabii þin cu
mare sfinþenie la aceastã stîncã. De ce? Întîia datã pentru cã în
legea lor sînt ºi unele pãrþi din Vechiul Testament. ªi ei cred, spre
pildã, în Avraam care a vrut sã aducã jertfã pe fiul sãu Isaac în
acest loc.
Credincioºii lui Mahomed spun cã stînca acoperã un palmier
udat de unul din rîurile Paradisului. La Judecata din urmã - spun
ei - aici pe aceastã stîncã κi va aºeza Dumnezeu tronul ca sã
judece sufletele ºi sã aleagã neghina din grîu. Aici s-a rugat
Mahomed, profetul lor, ºi ar fi lãsat vorbã cã o rugãciune fãcutã
în acest loc face cît o mie în altã parte. Tot de aici s-ar fi înãlþat
Mahomed, cãlare pe un cal înaripat.
Pag. 896

A voit sã ducã ºi piatra cu el, dar îngerul Gavril a oprit-o cu

mîna. Se mai spune ºi legenda, cã stînca ar fi vorbit cînd a sosit
acolo Omar, cuceritorul Ierusalimului, ºi i-a urat bun sosit. Fel de
fel de astfel de credinþe leagã mahomedanii de acest loc.
Interesantã este credinþa legatã de o altã piatrã mai micã ce se
aflã în aceastã bisericã arabã. Pe faþa unei pietre cam de un m² se
vãd cîteva capete de cuie bãtute în ea. De jur împrejur se vãd
gãurile rãmase dupã alte cuie care în decursul vremii au cãzut de
acolo. Arabii spun cã aceastã piatrã e ceasul vremii. Au fost în ea
16 cuie din care au mai rãmas numai 4. Celelalte au dispãrut.
Cînd ºi acestea vor dispãrea, va fi sfîrºitul lumii ºi sufletele vor
trece pe aici în Paradis - zic ei.
Este ºi aceasta o legendã care te înfioarã în acest loc, chiar
dacã nu eºti într-o credinþã cu cel care o spune.

Grajdurile ºi fîntînile lui Solomon

Aici, sus pe Muntele Sion, unde a fost templul lui Solomon,

mai sînt încã multe lucruri interesante de vãzut. Se vãd cîteva
urme ºi din vestita mãrire ºi bogãþie a lui Solomon. Biblia spune
cã împãratul Solomon a întrecut pe toþi împãraþii pãmîntului în
bogãþii ºi înþelepciune... Toate vasele împãratului erau de aur
curat. Nimic nu era de argint. Pe vremea lui Solomon, argintul nu
avea nici o trecere ( 1 Î m p . 10, 21-23) . Între altele, spune
Biblia, cã Solomon avea 40.000 de iesle pentru caii de la carele
lui ºi 12.000 de cãlãreþi (1 Împ. 4, 26) . Pentru atîta amar de
cai, Solomon trebuia sã aibã grajduri uriaºe. Urmele cîtorva din
aceste grajduri uriaºe se vãd ºi se pãstreazã pînã în ziua de azi.
Aceste grajduri se aflã sãpate jos în adîncul pãmîntului, respectiv
în adîncul stîncii Sionului. De lîngã locul unde e moscheea lui
Omar coboarã în adînc niºte scãri de piatrã întortocheate ºi
deodatã se desface un loc larg, un fel de gang lung cu nesfîrºite
încãperi împãrþite cu stîlpi uriaºi de piatrã. Aici au fost vestitele
grajduri ale lui Solomon. Se vãd ºi azi belciugele de fier de care
erau legaþi caii.
 Pag. 897

Cu prilejul vizitei împãratului Wilhelm al II-lea la Ierusalim,

turcii au vãruit cu alb grajdurile, o inovaþie ridicolã ce nu se
potriveºte cu vechimea lor.
O legendã spune cã în apropierea acestor grajduri
subpãmîntene ar fi locuit ºi dreptul Simeon. De aici s-ar fi suit zi
de zi în templu, aºteptînd pe Cel Fãgãduit. Aici în apropiere a fost
ºi templul în care bãtrînul Simeon a primit în braþele sale pe
Pruncul Isus.
Grajdurile lui Solomon, fiind sãpate în adîncul stîncii Sionului,
au slujit ca loc de adãpost în vremuri de bejenie. Pe timpul
asedierii Ierusalimului din partea romanilor, aici au cãutat scãpare
o mulþime de evrei. Au p i er i t î n s ã de foame. Dupã arderea
Ierusalimului ºi cucerirea templului, niºte ostaºi romani, intrînd
sã bea apã în aceste subterane, aflarã aici o mulþime de cadavre
ºi oameni intraþi în agonia morþii.

De însemnat este ºi faptul cã Solomon trãgea apa de lipsã în

acest loc pe niºte canale subpãmîntene lungi de km. întregi. Sus
în Muntele Sionului nu este nici un izvor de apã. Într-o vale, spre
Betleem, fãcuse Solomon niºte fîntîni uriaºe din ciment, aºezate
între douã dealuri. De aici trãgea apa de lipsã. La jumãtatea
drumului dintre Ierusalim ºi Betleem sînt aceste fîntîni. Sînt
într-o vale. Valea întreagã dintr-o margine într-alta e prefãcutã în
trei uriaºe fîntîni în care se strîngea apã de rezervã. De aici apa
se aducea apoi prin canale pînã la Ierusalim. Apa se strîngea din
cîteva izvoare ºi din apele ploilor. Cu apele din aceste fîntîni se
fãceau ºi irigaþii pentru rodirea pãmîntului ºi creºterea pomilor.
Pe vremea lui Solomon cîmpia aceasta era plinã de arbori ºi livezi
frumoase. Azi e pustie. Cu rostul acestor fîntîni se lãuda Solomon
în Eclesiast: Mi-am fãcut scãldãtori de apã ca sã adãp din ele
dumbrãvi ce odrãslesc! (Ecles. 2, 5-6) .
Pag. 898

Urmele acestor fîntîni dãinuiesc pînã azi. Dãm mai sus

fotografia lor. Sînt trei fîntîni. Fiecare e cu cîte 6 m mai sus una
decît alta. Sînt parte sãpate în stîncã, parte fãcute din zid puternic.
Între ele e o depãrtare de 49 m. Lungimea lor e de 116, 129 ºi 177
m, lãþimea între 45-47 m, iar adîncimea de 7, 12 ºi 15 m. Fiecare
fîntînã are trepte pe care se pogora dupã apã în vremea cînd apa
se împuþina. Stînd pe locul unde a fost mãrirea ºi bogãþia lui
Solomon, mã gîndesc la cartea Eclesiastului din Biblie, scrisã de
înþeleptul Solomon. În aceastã carte Solomon a cîntat
deºertãciunea acestei lumi. Deschid Biblia ºi citesc la locul unde
S o l o m o n a z i s : D e º e r t ã c i u n e a d e º e r t ã c i u n i l o r, t o a t e s î n t
deºertãciune... Ziditu-mi-am case, sãdit-am vii, fãcutu-mi-am
fîntîni, avut-am cirezi de boi ºi turme de oi, strîns-am aur ºi
arg i n t . . . Apoi cînd m-am uitat cu bãgare de seamã l a t o at e
lucrurile pe care le-am fãcut cu mîinile mele ºi la truda cu care
le-am fãcut, am vãzut cã în toate este numai deºertãciune ºi goanã
dupã vînt ºi cã nu este nimic trainic sub soare...
(Ecles. 1, 2 ºi 4, 11) .
Deºertãciunea deºertãciunilor... toate sînt deºertãciune. Dar
adu-þi aminte de Fãcãtorul tãu. Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte
poruncile Lui. Aceasta este datoria oricãrui om. Cãci Dumnezeu
va aduce orice faptã la judecatã cu toate cele ascunse, fie bune,
fie rele (Ecles. 12, 8-14) . Înþeleptul Solomon parcã a scris
despre sine însuºi aceste înþelepciuni. A dovedit cu pilda ºi
pãþania vieþii sale cele scrise. Din bogãþiile sale n-a mai rãmas
nimic. Aici la faþa locului îmi vine sã întreb, sã strig: Solomoane!
Unde îþi este aurul, argintul ºi caii cu care te lãudai? Toate au
pierit, toate s-au topit. A rãmas însã aurul minþii tale, au rãmas
pildele tale din Biblie!

La zidul plîngerii evreilor...

Am arãtat pe larg cum s-au plinit profeþiile despre dãrîmarea

Sionului ºi cum i-a ajuns pe fiii lui Israel blestemul împrãºtierii
lor în toatã lumea. Din vechiul Sion, din fostul templu al lui
Solomon, din vechea mãrire a poporului evreu, se mai pãstreazã
azi numai rãmãºiþele unui zid care a fost pe vremuri în temelia
Sionului. Acest zid se aflã în partea dinspre apus a locului unde
a fost odinioarã Sionul ºi templul. Acesta e aºa numitul zid al
plîngerii, la care se strîng ºi se roagã evreii din toatã lumea.
Cînd am fost noi la Ierusalim, tocmai se nimeriserã serbãrile
corturilor la evrei. Mulþime mare de evrei era cu acest prilej la
Ierusalim ºi la zidul plîngerii. În preseara serbãrii lor am plecat
sã vedem acest zid ºi pe evrei rugîndu-se.
Coborîm pe mai multe strãzi, dãm într-o stradã îngustã cu case
de beduini sãraci, cotim la stînga ºi iatã sîntem în faþa unui zid
uriaº la poalele cãruia se vãd rînduri de oameni încovoiaþi de
spate ºi întorºi cu faþa spre zid. Se roagã, plîng ºi se tînguiesc cu
fel de fel de glasuri, aºa cum e în datinã la evrei. Bocetele lor se
aud de departe.
 Pag. 899

Ceea ce te miºcã mai întîi e uriaºul zid care stã în faþã cu

creºtetul ridicat în sus, spre cer. E zidul cu care înþeleptul
Solomon a întãrit coasta Sionului. E o rãmãºiþã din temelia
vechiului Sion. E fãcut acest zid din uriaºe pietre pãtrate. Unele
pietre au ºi cîte 2 m². Vechimea acestui zid ºi proporþiile lui
uriaºe te înfioarã. Zidul e înalt de 14 m ºi lung de 18 m.
Mã apropiu mai tare sã vãd evreii cum se roagã. O stradã
îngustã trece prin faþa zidului. E plinã aceastã stradã de
plîngãtori. Ne amestecãm ºi noi printre ei sã-i vedem ºi sã-i auzim
cum se roagã. Se pot vedea aici evrei din toate pãrþile lumii. Iatã
pe un evreu din Galiþia, cocoºat de spate ºi cu cîrlionþii pe la
urechi, iatã pe evreul din Turcia, pe cel din Asia, pe cel din
Rusia, alãturi de cel din România, pe cel din Ungaria, alãturi de
cel din Polonia, Germania, etc. Sînt aici fel de fel de chipuri ºi de
porturi de evrei adunaþi din cele patru pãrþi ale lumii pe unde i-a
risipit blestemul ceresc. Înfãþiºarea lor e însã aceeaºi... Parcã e
scrisã ºi pe faþa lor osînda ºi pedeapsa ce o poartã. Dintre toþi, cei
mai simpatici la înfãþiºare sînt evreii din Spania. Poartã hainã
lungã de mãtase finã coloratã, nu poartã cîrlionþi, sînt foarte
eleganþi, curaþi ºi au o înfãþiºare demnã. Femeile au un fel de
ºaluri mari cu care îºi acoperã capul cînd se roagã. Sãracii ºi
bogaþii se roagã ºi plîng alãturi.
De ce plîng evreii la acest zid? Cine cunoaºte Biblia ºtie de ce.
Evreii îºi plîng mãrirea pierdutã. κi plîng aducerea aminte a
vremilor cînd erau o împãrãþie ºi aveau o þarã a lor. κi plîng
pedeapsa ce i-a ajuns ºi i-a împrãºtiat în cele patru pãrþi ale lumii.
ªi au de ce plînge. Poporul evreu stã sub un blestem ºi o pedeapsã
cumplitã. Ei stau sub blestemul pe care l-au adus asupra lor
cuvintele strãmoºilor lor care au strigat în faþa lui Pilat: Sîngele
Lui (al lui Isus), sã cadã asupra noastrã ºi a copiilor noºtri. Acest
blestem i-a împrãºtiat în toatã lumea. Aceastã osîndã pe care au
luat-o asupra lor, i-a fãcut un popor fãrã þarã, uitaþi de Dumnezeu
ºi batjocoriþi de oameni. Evreii ºi istoria lor sînt doar cea mai
grãitoare mãrturie despre plinirea Scripturilor.
La zidul plîngerii, evreii se roagã cu multã durere. Nu-i vorbã,
sînt ºi aici destui care se roagã mecanic, numai cu bolboroseala
gurii, ca p r in sinagogi, dar sînt unii care se roagã cu toate
suspinele inimii lor. Am vãzut în special pe cîteva femei plîngînd
cu d u r e r e a ma mel o r car e º i - au p i er d u t co p i i i . Î n d ecu r s u l
rugãciunii, plîngãtorii sãrutã ºi îmbrãþiºeazã pietrele din zid, care
sînt tocite de mulþimea lacrimilor ºi sãrutãrilor.
În decursul plîngerii, evreii cîntã versuri din Biblie, ºi în
special din Plîngerile lui Ieremia. Un rabin începe plîngerea,
strigînd: Din pricina templului care s-a sfãrîmat..., la care gloata
rãspunde, plîngînd: Stãm singuratici ºi plîngem... Din pricina
zidurilor noastre care s-au prãvãlit... noi stãm singuratici ºi
plîngem. Din pricina faimei noastre care s-a stins... noi stãm
singuratici ºi plîngem... Am rãmas de izbeliºte ºi plîngem...
Pãrinþii noºtri au pãcãtuit ºi nu mai sînt, dar noi purtãm pãcatele
lor...
Pag. 900

Ne doare inima ºi ni s-au întunecat ochii din pricina cã Muntele

Sionului este pustiit, ºacalii se plimbã pe el... Întoarce-ne,
Doamne, la Tine ºi ne dã zile ca cele de odinioarã... (Plîngerile
lui Ieremia).

În tãcerea serii, tînguirea evreilor este impresionantã,

miºcãtoare. Ai sta sã lãcrimezi cu ei dacã n-ai ºti cã sînt urmaºii
celor care L-au rãstignit pe Mîntuitorul. Te-ai ruga ºi ai plînge
î mp r e u n ã c u e i d a c ã e i a r s t r o p i c u l a c r i m i l e l o r g r eº eal a
strãmoºilor lor care au rãstignit pe Mîntuitorul.
 Pag. 901

Dar evreii nu plîng aceastã greºealã. Ei plîng pedeapsa ce i-a

ajuns, dar nu plîng pãcatul pentru care le-a venit osînda. În inima
lor ei ºi acum urãsc pe Cel rãstignit, urãsc pe Cel profeþit de
prorocii lor, pe Isus Mîntuitorul. La zidul plîngerii îþi vine sã
plîngi orbia sufleteascã a acestui popor.
În istoria omenirii nu se cunoaºte orbie sufleteascã mai mare
decît cea a poporului evreu. Toatã Biblia Vechiului Testament,
Biblia pe care o citesc ºi ei, este plinã de profeþiile care s-au
împlinit cuvînt cu cuvînt despre Mîntuitorul - ºi totuºi nu vreau
sã-L primeascã pe Isus Mîntuitorul. De mii de ani stau sub osînda
ºi blestemul Sîngelui Celui rãstignit pe Cruce, dar nici azi nu
vreau sã primeascã iertarea ºi mîntuirea. Ei plîng pedeapsa, dar nu
primesc iertarea.
Un cap de evreu galiþian se întoarce spre mine. Ce înfãþiºare
grozavã are! Vina rãstignirii lui Isus e scrisã în chip neºters pe
faþa lui...
Dar la zidul plîngerii, evreii nu-ºi plîng numai osînda, ci
stropesc ºi un ideal naþional, sionismul.

Ceva despre sionism

Ce este sionismul? Este credinþa evreilor într-o reînviere a

Sionului ºi a mãririi poporului evreu. Ei îºi reazemã aceastã
credinþã pe locurile unde se vorbeºte în Biblie despre o reclãdire
a S i o n u l u i . E i î º i r eazemã cr ed i n þ a p e p r o f eþ i i ca aces t ea:
Ascultaþi, neamuri, Cuvîntul Domnului ºi spuneþi: Cel ce a risipit
pe Israel, îl va aduna... ei vor veni ºi vor chiui de bucurie pe
Muntele Sionului (Ie r . 31 , 10 - 12) ... vã voi scoate dintre
neamuri ºi vã voi strînge din toate þãrile ºi vã voi aduce iar în þara
voastrã... (Ezec. 36, 24; 37, 23-28) . Sînt profeþii frumoase
acestea. De o parte pentru evrei ele sînt o mare deºertãciune. De
o parte aceste profeþii se referã la vremile cînd evreii au rezidit
Sionul dupã robia babilonianã, iar de altã parte plinirea profeþiilor
despre rezidirea Sionului priveºte vremile ºi pe evreii care se vor
împãca cu Dumnezeu prin Jertfa cea mare ºi sfîntã a Fiului Sãu.
Pînã cînd evreii nu se vor împãca cu Dumnezeu prin Jertfa
Golgotei, pînã cînd nu vor plînge cu amar pãcatul ce l-au fãcut
strãmoºii lor, rãstignind pe Fiul lui Dumnezeu, pînã atunci
blestemul ºi osînda vor stãrui asupra lor ºi a copiilor lor.
Sionul pe care îl stropesc azi evreii cu lacrimile lor, nu mai
este Sionul pe care l-a ales Domnul ca lãcaº al Lui. Acest Sion s-a
mutat mai în sus, pe stînca Golgotei. În clipele cînd Mîntuitorul
ªi-a dat Duhul pe Crucea Golgotei, catapeteasma templului de pe
Muntele Sionului s-a rupt în douã, de sus pînã jos. Tradiþia spune
cã în aceste clipe, glasuri de îngeri s-au auzit strigînd în templul
din Sion: Veniþi sã ne ducem de aici... veniþi sã pãrãsim acest loc.
În clipele cînd evreii au rãstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Sionul a
încetat a mai fi lãcaºul lui Dumnezeu. Sionul cel vechi a rãmas un
loc pus sub blestem ºi osîndã. Sionul cel nou s-a mutat sus pe
stînca Golgotei.
Pag. 902

O, în ce cumplitã orbie sufleteascã trãieºte ºi azi poporul

evreu! În istoria lumii nu se cunoaºte o altã asemenea pildã de
orbie sufleteascã. Ei se þin ºi acum orbeºte de litera legii, dar nu
vor sã vadã ºi sã înþeleagã adevãrul. Profeþiile despre viaþa,
moartea ºi Învierea Mîntuitorului s-au împlinit cuvînt cu cuvînt.
În Bi b l i a l o r s î n t s cr i s e aces t e p r o f eþii, dar ei nu vor sã le
înþeleagã. ªi nu numai cã nu vor sã le înþeleagã, dar ei urãsc ºi azi
în inima lor pe Isus Cel Rãstignit. Ei urãsc creºtinãtatea; urãsc ºi
se feresc de orice altfel de neam decît al lor.
Evreii au o religie unicã în felul ei. Odinioarã Dumnezeu a ales
poporul evreu ca prin el sã se strecoare ºi printre popoarele
pãgîne credinþa cea adevãratã. În acele vremi - în vremile biblice
- poporul evreu era poporul cel ales. În mijlocul popoarelor
pãgîne era singurul care cunoºtea pe Dumnezeul Cel Adevãrat.
Dar acest popor s-a orbit sufleteºte. N-a vrut sã primeascã pe
Mesia Cel Fãgãduit ºi profeþit de prorocii lor. A rãstignit pe Fiul
lui Dumnezeu. De aceea Evanghelia a trecut asupra neamurilor.
Popoarele pãgîne au primit credinþa în Dumnezeu ºi Isus Hristos.
Dar poporul cel ales, evreii au ajuns poporul cel pãrãsit de
Dumnezeu ºi urît de popoare. Însã evreii, în orbia lor sufleteascã,
se þin ºi azi a fi poporul cel ales. Ei trãiesc într-un ºovinism
religios ºi naþional unic în istoria lumii ºi a popoarelor. Ei se
considerã ºi azi, ca oarecînd pe vremile biblice, înconjuraþi de
popoare pãgîne pentru care în inima lor n-au decît dispreþ. Ei
aºteaptã ºi azi vremuri de mãrire cînd vor fi ridicaþi iarãºi dintre
neamuri - sau poate peste neamuri. Ei poate cã aºteaptã ºi azi
profeþia pe care a spus-o Zaharia prorocul despre rezidirea a doua
oarã a Sionului dupã scãparea din robia babilonianã. Zaharia a
vãzut în vedenie patru fierari. Ce sînt aceºtia? - a î n t r eb at
Zaharia. Fierarii aceºtia au venit sã taie coarnele neamurilor care
au ridicat cornul împotriva lui Israel ca sã-l risipeascã
(Zaharia 1, 16-21) . Poate cã evreii se cred ºi azi într-o robie
babilonianã a neamurilor ºi poate cã aºteaptã fierarii sã taie
coarnele neamurilor!
Cînd se roagã la zidul plîngerii, evreii bat cuie în zid. Fiecare
evreu care a plîns la zidul vechiului Sion, lasã un cui împlîntat în
zid. E plin zidul plîngerii cu astfel de cuie bãtute în peretele
zidului. Aceste cuie înseamnã ºi închipuie legãtura lor cu trecutul,
cu Dumnezeu, cu reînvierea Sionului. Ca religie e frumos acest
semn de legãturã cu trecutul ºi cu Dumnezeu. E frumos ºi ca
simbol naþional. Aceastã legãturã e puterea evreilor. În aceastã
legãturã se aflã explicaþia unei adevãrate minuni în istoria lumii:
o pedeapsã cereascã i-a împrãºtiat pe evrei în cele patru pãrþi ale
pãmîntului, dar oriunde ar fi ei, îºi pãstreazã naþia ºi legea lor.
Aceastã legãturã religioasã ºi naþionalã a evreilor ar fi
frumoasã, dacã n-ar fi otrãvitã cu ºovinismul religios ºi naþional.
Evreii se simt legaþi prin zidul plîngerii cu luptãtorii contra
neamurilor strãine ºi în special contra creºtinãtãþii. Zidul plîngerii
de la Ierusalim leagã pe evreii din toatã lume într-un singur plan
de luptã. De la zidul Sionului pleacã, ca niºte fire de pãianjen,
toate planurile de luptã religioasã ºi naþionalã ale evreilor. Aici
sînt planurile Înþelepþilor din Sion, cum li s-a zis foarte potrivit.
 Pag. 903

Nu presupuneri, ci faptele întãresc acest lucru. În vremea din

urmã (Este vorba de anul 1925, cînd aceste lucruri pãreau a fi
a ct u a l e. Î n f i rea poporului român, paºni c º i o s p i t a l i er, î n
concepþia Bisericii ºi a Oastei Domnului n-au avut niciodatã loc
sentimente antisemite faþã de poporul care a dat omenirii Biblia
ºi pe Isus Hristos, Mîntuitorul lumii) tot mai mult ies la ivealã
planurile sionismului. Bolºevismul este opera lui. Evreul predicã
în lume bolºevismul, internaþionalismul, revoluþia, anarhia,
ateismul, tãgãduirea de Dumnezeu, dar la Ierusalim el bate cuie
în zidul Sionului ca un semn de legãturã între el ºi Dumnezeu,
între el ºi trecutul cel plin de glorie al neamului sãu. Adicã evreul
are douã predici: una pentru creºtini ºi alta pentru el...
Aceste gînduri mi-au venit în minte vãzînd pe evrei cum se
roagã la zidul plîngerii din Ierusalim. Era seara tîrziu cînd am fost
la acest zid...
La Poarta Damascului...

Precum am scris la vremea sa, Ierusalimul e ºi azi înconjurat

de jur împrejur cu ziduri de cetate, cu rãmãºite din vechile ziduri
ale Ierusalimului. În aceste ziduri Ierusalimul are ºi azi ºapte
porþi. Una dintre aceste porþi e aºa numitã Poarta Damascului,
poarta ce deschide drumul ce duce spre Damasc. Aceastã poartã
e în partea de nord a Ierusalimului, e singura poartã din nordul
oraºului. κi pãstreazã ºi azi locul ºi forma ce a avut-o în vechime.
Dãm alãturat fotografia acestei porþi. Se numeºte aceastã poartã
ºi poarta turnurilor, dupã ce zidul Ierusalimului din partea
aceasta are o mulþime de turnuri ºi turnuleþe. În stînga ºi dreapta
porþii sînt zidurile Ierusalimului. Poarta are o înfãþiºare veche ºi
mãreaþã.

Stînd lîngã aceastã poartã mã gîndesc cã temeliile ei au vãzut

pe Mîntuitorul. Stînd lîngã aceastã poartã mã gîndesc la istoria cu
întoarcerea lui Saul. Pe aceastã poartã a plecat Saul la Damasc sã
aducã legaþi în lanþuri pe creºtinii de acolo.
Pag. 904

Pe aceastã poartã a plecat Saul ca un prigonitor al Domnului ºi tot

pe aceastã poartã s-a întors ca un om nou, ca un om schimbat, ca
un apostol ºi vestitor al Domnului.
Stînd aici lîngã zidul care a vãzut schimbarea lui Saul, mã
gîndesc ce înþeles adînc ºi plin de învãþãturã este în aceastã
schimbare. ªi noi sîntem niºte Sauli care alergãm pe drumul
Damascului pãcatelor. Purtãm nume frumoase de creºtini, dar
facem fapte de pãgîni. Din acest drum al pieirii sufleteºti trebuie
sã ne oprim ºi sã ne schimbãm, ca Saul.
Dupã întîlnirea cu Mîntuitorul, în viaþa lui Saul s-a petrecut o
schimbare din temelie. Viaþa lui deodatã s-a rupt în douã: una
trãitã contra Domnului ºi alta pentru Domnul; una de prigonire a
Domnului ºi alta de lucru ºi de jertfã pentru Domnul. Acesta e ºi
azi semnul cã cineva L-a aflat cu adevãrat pe Domnul: cînd în
viaþa lui se petrece o mare schimbare, ca în viaþa lui Saul. Puterea
Evangheliei tocmai în aceasta se aratã: ea schimbã dintr-o datã pe
om. Din oameni prãpãdiþi, beþivi, pãtimaºi, ea dospeºte dintr-o
datã aluat nou, oameni noi, oameni schimbaþi de care se mirã
semenii.
Puterea Evangheliei ºi credinþa cea vie tocmai în aceasta se
aratã: într-o schimbare din temelie a vieþii celei pãcãtoase, într-o
viaþã nouã îngenuncheatã cu totul la picioarele Crucii. O credinþã
cu care umbli sã slujeºti la doi domni: ºi lui Dumnezeu ºi lui
mamona, nu poate fi o credinþã vie ºi mîntuitoare. ªi dracii cred
în Dumnezeu ºi se cutremurã de Numele Lui, numai cît purtãrile
nu ºi le schimbã. Saul ºi-a schimbat nu numai numele, ci ºi
purtãrile ºi toatã viaþa lui. Întîlnirea cea adevãratã cu Mîntuitorul
trebuie sã ne dea ºi nouã alþi ochi ºi altã vedere, altã minte ºi alte
cugete, altã gurã ºi alte vorbe, alte picioare ºi alte umblãri...
Aceste gînduri îmi vin în minte stînd aici la Ierusalim lîngã
zidul din poarta Damascului care a vãzut schimbarea lui Saul.

Mormintele regilor ºi judecãtorilor

Tot în nordul Ierusalimului se aflã ºi mormintele regilor ºi

judecãtorilor din Biblie. Israelienii au avut 14 judecãtori, ºi - cei
din seminþia lui Iuda - 20 de regi. Tradiþia spune cã unii din ei ar
fi îngropaþi aici în nordul Ierusalimului.
Mormintele regilor ºi judecãtorilor sînt sãpate cu totul în
adîncul stîncilor. Pentru a intra în mormintele regilor cobori 25
de trepte. Coborînd treptele ajungi într-o curte largã cu pereþi
înalþi ºi goi, sub cerul liber. Spre stînga, apuci printr-o altã poartã
care duce într-o curte ºi mai mare. În fundul acestei curþi se aflã
o intrare mare ºi întunecoasã de parcã-i o gurã de balaur. În
fundul acestei peºteri sînt apoi încãperile cu mormintele. Toate
mormintele sînt sãpate în stîncã. Tot cam astfel de înfãþiºare au
ºi mormintele judecãtorilor. Fiecare mormînt e împodobit cu
sãpãturi în piatrã. O muncã uriaºã a fost sãparea acestor
morminte. La dreapta sînt mormintele regilor, iar la stînga
mormintele judecãtorilor.
 Pag. 905

Pe locul unde diaconul ªtefan a fost omorît cu pietre

La Ierusalim se pãstreazã pînã în ziua de azi amintirea locului

unde diaconul ªtefan a fost omorît cu pietre de evrei. Acest loc
e în partea de rãsãrit a cetãþii Ierusalimului. ªtefan a fost omorît
afarã din cetate. ªi l-au tîrît pe el afarã din cetate - zice Scriptura
- ºi l-au ucis cu pietre (Fap. Ap. 7, 58) .
Pag. 906

Poarta pe care martirul ªtefan a fost tîrît afarã din cetate

pentru a-l omorî, se cheamã azi poarta lui ªtefan, ºi e una dintre
cele 7 porþi ale Ierusalimului. E poarta pe care ieºi din Ierusalim
ºi treci în Grãdina Gheþimani ºi în Muntele Mãslinilor. Dãm mai
jos fotografia acestei porþi, aºa cum se aflã în starea de azi. Pe
aceastã poartã a fost tîrît martirul ªtefan afarã din cetate.
Pe aceastã poartã plecãm într-o dimineaþã sub cãlãuza unui
cãlugãr sã vizitãm locul unde Sf. ªtefan a fost omorît cu pietre.
Îndatã ce ieºim pe poartã ºi plecãm în jos pe drum spre valea
Chedron, la prima cotiturã a drumului, iatã locul unde ªtefan a
fost omorît cu pietre. Pe acest loc se aflã azi o micã bisericã
ortodoxã. Intrãm cu sufletul înfiorat înãuntru. Îndatã la intrare
vedem o icoanã mare înfãþiºînd uciderea lui ªtefan. Icoana e
zugrãvitã pe un perete ºi cuprinde aproape întreg peretele.
Cãlugãrii ne dau lãmuririle necesare. Drumul din faþa acestui loc,
precum ºi întreaga coastã e plinã ºi azi cu pietre ºi bolovani. Îþi
vine îndatã în gînd priveliºtea martiriului Sf. ªtefan. Parcã vezi
pe iudeii cei îmbãtaþi de urã cum nãvãlesc asupra lui ªtefan.
Iar ªtefan, fiind plin de Duhul Sfînt, cãutînd la cer, a zis: Iatã
vãd cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui
Dumnezeu. Iar ei (iudeii) strigînd cu glas mare ºi-au astupat
urechile lor ºi au nãvãlit cu toþii asupra lui. ªi, scoþîndu-l afarã
din cetate, îl ucideau cu pietre pe ªtefan care se ruga ºi zicea:
Doamne Isuse, primeºte duhul meu! Apoi, îngenunchind, a strigat
cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pãcatul acesta! ªi acestea
zicînd, a adormit...
Un fior mã cuprinde citind aici la faþa locului aceastã istorie.
Parcã-i vãd pe iudeii cei îmbãtaþi de urã, nãvãlind cu pietre asupra
lui ªtefan ºi parcã vãd chipul cel blînd ºi luminat al Sf. ªtefan.
Sf. ªtefan a avut cu adevãrat Duhul Mîntuitorului ºi al
Evangheliei: duhul de a spune adevãrul fãrã fricã ºi de a-L
mãrturisi pe Domnul cu preþul vieþii sale. În clipele morþii Sf.
ªtefan a urmat pilda Mîntuitorului: s-a rugat pentru iertarea celor
care îl ucideau cu pietre.
Martirul ªtefan a deschis ºiragul nesfîrºit al mucenicilor ºi
martirilor care ºi-au jertfit viaþa pentru Evanghelie. Din sîngele
lor a rãsãrit rãspîndirea cea uimitoare a creºtinismului.
 Pag. 907

O mînãstire într-un vîrf de stîncã

Locurile pe unde au trãit sfinþii

În însemnãrile din urmã am stãruit asupra celor vãzute în

Ierusalim. Vom scrie cîte ceva ºi despre unele locuri însemnate
din jurul Ierusalimului. Din toate pãrþile Ierusalimul e înconjurat
cu locuri de însemnãtate creºtinã ºi biblicã. Începem cu mînãstirea
Sf. Sava.

Am scris la vremea sa cum am cãlãtorit din Ierusalim la Marea

Moartã ºi Iordan. Din însemnãrile acestei cãlãtorii a rãmas afarã
un loc pe care îl dãm acum. În aceastã cale se poate vedea unul
dintre cele mai minunate locuri.
Þinutul dintre Ierusalim ºi Marea Moartã (40 km) este un þinut
neproductiv ºi nelocuit, e aºa numita pustia Iudeii. În aceastã
pustie, la dreapta din drumul cum mergi spre Marea Moartã, se
vede un lucru minunat: o mînãstire clãditã sus pe vîrful unei
stînci fioroase, înaltã de sute de metri. E mînãstirea Sfîntul Sava.
Dãm mai jos istoria acestei mînãstiri.
Pe la anul 400 dupã Hristos creºtinii din acele vremuri erau
cuprinºi de o mare rîvnã pentru mîntuirea sufletului lor. Se
predica pe atunci ieºirea din lume, omorîrea cãrnii ºi poftelor ei,
pentru ca omul sã trãiascã numai pentru cunoaºterea lui
Dumnezeu ºi mîntuirea sufletului sãu. Oameni bogaþi ºi învãþaþi
îºi pãrãseau averile ºi se retrãgeau în pustie unde petreceau în
peºteri ºi se hrãneau ca Ioan Botezãtorul.
Pag. 908

Aceºtia erau aºa numiþii pustnici. Ei trãiau cu totul retraºi din

lume. Se fereau chiar ºi de orice întîlnire cu oamenii. Þineau sã
nu poatã vorbi cu nimeni decît cu Dumnezeu. Însã mai tîrziu,
sporind numãrul lor, au început a se strînge în grupuri ºi a-ºi sãpa
peºteri prin stîncile de piatrã (vezi fotografia de mai jos). Spre
aceastã grupare îi sileau ºi atacurile pãgînilor. Din aceste grupuri
de pustnici au ieºit apoi mînãstirile ºi cãlugãrii de mai tîrziu cu
organizarea ce o au azi. Înspre Marea Moartã, prin pustia Iudeii,
se vãd ºi azi dealuri întregi de stîncã scobite cu astfel de peºteri
în care au trãit odinioarã suflete retrase în singurãtate ºi în
Domnul. Fotografia de alãturi aratã un astfel de loc.
 Pag. 909

Dintr-o astfel de viaþã retrasã în cunoaºterea lui Dumnezeu, au

ieºit sfinþii. De aici din aceste peºteri au ieºit sfinþii Eutemie,
Teodosie, Ioan Damaschinul ºi alþii. De aici a ieºit ºi Sfîntul
Sava, despre care tradiþia spune cã ar fi locuit împreunã cu un leu.
Un leu ar fi intrat în peºtera Sfîntului Sava în timpul cînd el era
dus afarã. Dar Sfîntul Sava nu s-a înfricoºat, ci a intrat cu
îndrãznealã înãuntru, ºi în faþa acestei îndrãzneli leul s-a retras
smerit pe un colþ de stîncã unde a petrecut mai departe cu Sfîntul
Sava, liniºtit ºi blînd ca un mieluºel.
Dupã moartea Sf. Sava, învãþãceii lui, sub conducerea Sf.
Eutemie, au început la anul 500 dupã Hristos zidirea unei biserici
pe locul unde fusese peºtera de locuinþã a Sf. Sava. De atunci
dateazã mînãstirea de azi a Sf. Sav a. E a ap ar þ i n e B i s er i cii
Ortodoxe greceºti.
E o adevãratã minune aceastã mînãstire. Ziditã într-o lume
pustie, pe vîrful unei stînci fioroase înaltã de sute de metri, din
depãrtare ea pare ca un lucru din basme. Chiliile cãlugãrilor atîrnã
acolo sus în vãzduh, ca niºte cuiburi de rîndunele lipite de stîncã.
Intrarea în mînãstire e un secret al cãlugãrilor. O potecã dositã,
cu trepte de piatrã, duce sus în vãzduh pînã la o portiþã de fier
care sloboade înãuntru pe alte ºi alte intrãri dosite. Mînãstirea are
ºi un ascensor pe care cãlugãrii îl slobod din înãlþimi ºi, dupã ce
se încarcã jos, îl ridicã iar sus cu ajutorul unor lanþuri ce se învîrt
în jurul unei roþi. În vremile de demult numai cu acest ascensor
puteai sã intri în mînãstire. Mînãstirea e închisã astfel din pricina
beduinilor care o atacau ºi jefuiau ºi ar face ºi azi acest lucru dacã
ar putea, însã nu pot.
În mînãstire nu pot intra decît bãrbaþii. Intrarea beduinilor ºi
a femeilor este interzisã. Pe beduini nu-i lasã sã intre ca sã nu afle
secretele intrãrii în mînãstire ºi, folosindu-se de ele, sã jefuiascã
mî n ãs tirea. Intrarea femeilor este opritã în puterea legilor
cãlugãreºti. Este însã afarã de mînãstire un turn unde pot intra ºi
femeile.
Sus, pe înãlþimea stîncii se aflã ºi cîþiva smochini ºi palmieri
pe care cãlugãrii îi îngrijesc cu mare atenþie, udîndu-i cînd
trebuie.
Biserica mînãstirii e sus, pe vîrful stîncii. Unde se vede cupola
acolo e locul unde a trãit în peºterã Sf. Sava. Interiorul bisericii
e ºi azi o peºterã sãpatã în stîncã. Altarul, crucile, icoanele, toate
sînt îmbrãcate în aur scump, dãruit de Rusia. În fundul bisericii
e o peºterã întunecoasã. Aurul ºi argintul în care sînt îmbrãcate
icoanele de pe pereþi strãluce în interiorul peºterii ca niºte lumini
tainice de fior.
În mînãstirea Sf. Sava trãiesc azi 60 de cãlugãri, strînºi de prin
toate þãrile ortodoxe. Într-o carte nemþeascã un neamþ scrie cã la
anul 1888, între fraþii cãlugãri a aflat ºi doi saºi din Ardeal. Unul
mai ºtia ceva nemþeºte, dar celãlalt uitase cu totul (în mînãstire se
vorbeºte limba greacã). Cãlugãrii trãiesc o viaþã foarte asprã.
Carne nu mãnîncã deloc. Brînzã, ouã ºi lapte, numai duminica.
Hrana lor de fiecare zi e o pîiniºoarã neagrã, supã de verdeþuri,
ºase mãsline, ºase smochine, o ceapã, o jumãtate de portocalã, un
sfert de lãmîie.
Pag. 910

Se aprovizioneazã cu tot ce le trebuie din Ierusalim, deoarece

pustia Iudeii nu produce nimic. Slujbã fac aproape neîncetat. Un
învãþat neamþ catolic care a cercetat mînãstirea ºi viaþa cãlugãrilor
de acolo scrie cã aici a aflat el duhul adevãratei vieþi cãlugãreºti.
ªi noi avem - scrie neamþul - multe ordine cãlugãreºti, dar spre
deosebire de aceºti cãlugãri de la Sf. Sava care se topesc în rîvna
celor sufleteºti, cãlugãrii noºtri au nota veseliei ºi a bunului trai
(îi aratã ºi faþa lor).
Mînãstirea Sf. Sava a fost ºi un cuib al ortodoxiei. Aici a trãit
ºi învãþatul Sf. Ioan Damaschinul. Avea mînãstirea ºi o bibliotecã
cu nepreþuite comori de manuscrise vechi.
Interesant e faptul cã acest cuib de oameni aºezat în pustietatea
nelocuitã de nimeni, a atras fiarele sãlbatice spre o împrietenire
cu omul. Un soi de pãsãri foarte sperioase din largul Mãrii
Moarte, se apropie aici în stoluri pe lîngã chiliile cãlugãrilor,
unele din ele mãnîncã pînã ºi pîine din mîna cãlugãrilor.
Un lup se apropie regulat, searã de searã, cînd clopotul
mînãstirii sunã la orele 6. Un cãlugãr a început sã-l trateze cu cîte
o bucatã de pîine, ºi de atunci lupul vine regulat la ceasul numit
ca sã-ºi ia porþia lui de pîine. Ba ce e mai mult: el alungã pe
ceilalþi lupi care vin pe urmele lui. Rãpitorul de oi vede în treaba
asta un fel de drept al lui pe care nu vrea nici sã-l cedeze, nici
sã-l împartã cu nimeni.
Interesant e ºi faptul cã mulþi dintre pustnicii care trãiau prin
p e º t e r i l e s t î n c i l o r n u s - a u î mp ãcat cu v i a þ a o rg a n i z a t ã î n
mînãstire. Doreau sã trãiascã ºi pe mai departe în singurãtatea
peºterilor, izolaþi cu totul de lume ºi de oameni. Poate cei mai
mulþi ar fi rãmas în aceastã pustnicie, d ar guvernul turc le
interzicea acest lucru. Au rãmas însã pînã în ziua de azi cîþiva
astfel de pustnici care trãiesc prin vãgãunile ºi peºterile stîncilor
din pustia Iudeii.
Am pus în faþa cititorilor mînãstirea Sf. Sava ºi peºterile
stîncilor din pustia Iudeii ca pe o pildã de retragere din lume, de
retragere în Domnul.
De la noi nu se mai cere sã ne pãrãsim casele ºi sã ne retragem
în pustietãþi, ci se cere sã ne retragem din plãcerile, din
desfãtãrile, din duhul acestei lumi. Mîntuitorul nu cere sã ne
retragem din lume ºi dintre oameni, dimpotrivã: cere sã fim un
aluat dospitor de viaþã curatã în mijlocul celor rãi. Cere
Mîntuitorul sã ieºim din duhul acestei lumi: sã ne retragem din
rãutãþile, din modele, din duhul cel lumesc al acestei lumi. Fãrã
aceastã retragere nu este mîntuire.
 Pag. 911

Stejarul lui Mamre unde i S-a arãtat Dumnezeu lui Avraam

În Biblie este o istorie pe care cred cã o cunoaºteþi cu toþii. E

istoria ce spune cã Dumnezeu S-a arãtat lui Avraam în chipul
celor trei cãlãtori (trei îngeri). Aceastã istorie se aflã în Biblie la
cartea Facerii, cap. 18.

Amintirea locului unde Dumnezeu S-a arãtat lui Avraam se

pãstreazã pînã în ziua de azi. E de la Betleem mai spre sud-est, nu
departe de Marea Moartã. Domnul a voit ca sã rãmînã ºi urma
stejarului sub care a fost primit din partea lui Avraam.
Trãieºte pe acest loc pînã în ziua de azi urma unui stejar bãtrîn
peste care au trecut veacuri întregi. E un urmaº al stejarului care
a vãzut pe Dumnezeu vorbind cu Avraam. Veacurile care s-au
scurs peste acest stejar bãtrîn i-au stors rînd pe rînd viaþa ºi sucul.
A rãmas însã o parte din el, care se pãstreazã pînã în ziua de azi
cu mare sfinþenie, îngrãdit într-un grilaj de fier.
Pe acest loc este ºi o micã bisericã în care slujesc cãlugãri. În
fiecare an se face din Ierusalim un pelerinaj la acest loc sfînt. Mii
de credincioºi din Ierusalim ºi pelerinii care se gãsesc acolo
pleacã în procesiune la acest loc sfînt cu prapori, icoane ºi cîntãri
religioase. La faþa locului se face slujbã în mare sobor.
Fotografia de alãturi ne aratã soborul strîns în jurul stejarului.
Pag. 912

Iatã Muntele Scandalului

Precum am mai amintit în aceste însemnãri, la Ierusalim ºi în

jurul Ierusalimului s-a petrecut aproape toatã Biblia Vechiului
Testament. Toate dealurile, toate vãile, toate colinele din jurul
Ierusalimului sînt pline cu amintirile biblice. Se cere însã sã
cunoºti bine Biblia ºi sã ai bunã cãlãuzã ca sã le poþi afla. Cine
merge la Ierusalim fãrã sã cunoascã Biblia ºi fãrã sã aibã cãlãuz
bun, nici pe jumãtate nu poate vedea din cele ce sînt de vãzut.

În faþa sudicã a Ierusalimului se aflã un deal, aºa numit

Muntele Scandalului. Numirea aceasta de Muntele Scandalului
ºi-a cãpãtat-o în legãturã cu o amintire ºi o întîmplare biblicã.
Despre înþeleptul Solomon spune Biblia cã la bãtrîneþe a slãbit în
credinþã.
 Pag. 913

ªi era împãratul Solomon - zice Biblia - iubitor de femei ºi a

avut multe femei strãine în afarã de fata lui Faraon (care era soþia
lui). ªi cînd a îmbãtrînit Solomon, femeile au abãtut inima lui
dupã alþi dumnezei. ªi a fãcut Solomon rãu înaintea Domnului. Pe
muntele din faþa Ierusalimului a zidit un altar pentru idolii
femeilor lui cu care aducea tãmîie ºi jertfe idolilor. ªi Domnul
S-a mîniat pe Solomon. I-a cruþat viaþa ºi împãrãþia numai pentru
tatãl sãu, David prorocul. Dupã moartea lui, împãrãþia i-a fost
spartã (citiþi pe larg în cartea 1 a Împãraþilor cap. 11).
Mai tîrziu, locul acesta unde Solomon a cãzut din credinþã ºi
a f ãcu t al t ar p en t r u i d o l i i f emei l o r l u i , s - a n u mi t M u n t el e
Scandalului, adicã locul de care s-a scandalizat, s-a scîrbit lumea
vãzînd grozava cãdere a lui Solomon.
Acest munte se aflã faþã în faþã cu Sionul, în sudul
Ierusalimului. Dãm alãturi fotografia în care se vede Muntele
Scandalului privit de pe coasta din faþa Ierusalimului. Între
Ierusalim ºi Muntele Scandalului e adîncul vãii Chedron ºi satul
Siloam.
Biblia ne spune cã Solomon a þinut sã guste din toate plãcerile
acestei lumi. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat ºi nu mi-am
oprit inima de la nici o desfãtare, scria Solomon în Eclesiast, cap.
2, vers. 10. Dar iatã unde a ajuns Solomon cu gustarea tuturor
plãcerilor. Sînt ºi astãzi destui care trãiesc în credinþa rãtãcitã cã
trebuie sã-ºi trãiascã viaþa, fãcîndu-ºi cît mai multe plãceri
lumeºti. Toþi aceºtia sînt pe cãile pierzãrii.

Ierusalimul are ºi azi o viaþã cu alt duh

În cãlãtoria la Ierusalim, la locurile sfinte, am vãzut multe

lucruri nu numai interesante, ci ºi pline de învãþãturi. Între altele
ne-a mirat faptul cã pe acolo n-am vãzut pe nicãieri crîºme de
felul celor de la noi. În decurs de trei sãptãmîni n-am vãzut pe
unde am umblat nici o petrecere, nici un chef ºi nici un om beat.
Sînt ºi pe acolo hanuri ºi cafenele, dar aproape singura bãuturã ce
se vinde în ele este limonada. Pe tot locul în Orient þi se îmbie
aceastã bãuturã rãcoritoare, sãnãtoasã ºi ieftinã. Singura patimã
a oamenilor de pe acolo parcã e ciubucul. Peste tot în Orient
oamenii nu bat în bãuturi alcoolice. E o mare ruºine pe creºtinii
cei culþi din Europa cã ei au dus ºi duc pe acolo duhoarea ºi
otrava bãuturilor alcoolice de pe la noi.
La locurile sfinte ºi în special la Ierusalim e o viaþã cu un alt
duh, cu un duh mai religios. În privinþa asta, Ierusalimul e ºi azi
o cetate sfîntã a Domnului.
Nu este în toatã lumea un alt oraº care sã aibã duhul pe care îl
are Ierusalimul. În Ierusalim nu e viaþã de noapte, aºa cum e prin
oraºele noastre. Cu toate cã are 80.000 de locuitori, în Ierusalim
nu este nici teatru, nici cinematograf, nici baluri, nici chefuri, nici
altfel de petreceri. Chiar ºi dacã ar fi, nu merge nimeni la ele, cãci
acest oraº are un duh care schimbã gusturile lumii acesteia. În
Ierusalim nu place nimic altceva decît ceea ce are legãturã fie cu
Evanghelia lui Hristos, fie cu Moise, fie cu Mahomed.
Pag. 914

Un grup de italieni au încercat odatã sã facã nopþi de distracþii,

cu muzicã ºi cîntece uºoare, dar au trebuit sã plece, cã n-a mers
nimeni sã-i asculte. La ora 9 seara pe strãzi înceteazã orice
miºcare ºi o liniºte sfîntã coboarã peste oraº. Aproape jumãtate
din sãptãmînã, jumãtate din viaþa Ierus al i mu l u i e t ot zi de
sãrbãtoare. Vineri e duminica mahomedanilor, sîmbãta e Sabatul
evreilor, iar duminica e praznicul creºtinilor. În Ierusalim nu
place nimic altceva decît ceea ce are legãturã fie cu Isus Hristos,
fie cu Moise, fie cu Mahomed. În Ierusalim am aflat eu o viaþã
aºa cum o închipuiam ºi o doream, stãruind nopþile lîngã Cuvîntul
lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu petrece ºi azi în acest oraº
sfînt.
Viaþa noastrã de aici e stãpînitã de un alt duh, de duhul cel rãu
al acestei lumi, cum zice ap. Pavel. În Ziua Domnului pe la noi
rãsunã chefurile, rãcnetele, beþiile ºi petrecerile. O, ce pãgînãtate
mare a cuprins viaþa pe care noi o numim creºtineascã!...
Duhule al lui Dumnezeu, Duhule Sfinte, pe care Te-am simþit
cu atîta putere în viaþa de la Ierusalim, vino ºi Te sãlãºluieºte ºi
în viaþa creºtinilor de pe aici!

Canaanul cel pãmîntesc e aici în þarã la noi

Multe lucruri noi ºi interesante am vãzut în cãlãtoria la

Ierusalim. Însã ceea ce ne-a izbit mai întîi au fost locurile rele,
sterpe, stîncoase ºi deºerte pe care le-am vãzut. Palestina e þara
unde a fost odinioarã Canaanul biblic, cel plin cu miere ºi lapte.
Însã azi în locul acelui Canaan e o lume sãracã, cu oameni sãraci
ºi necãjiþi. Grea e viaþa oamenilor de pe acolo ºi grea e ºi viaþa
dobitoacelor. Pe la Ierusalim am vãzut apa vînzîndu-se pe bani,
cãci o carã oamenii cu mãgarii de pe la depãrtãri de kilometri
întregi (e adevãrat cã ºi pe la noi se vinde apã destulã: prin
crîºme; numai cît pe aceasta o carã oamenii ºi o beau mãgarii!...).
 Pag. 915

Cînd am vãzut mai întîi aceste locuri sterpe ºi rele, toþi cei 160
de pelerini am exclamat într-un cuget ºi într-un glas: Doamne, ce
þarã bogatã-i þara noastrã, România!... ce þarã binecuvîntatã!... la
noi e Canaanul... noi nu ºtim preþui bunãtãþile ce sînt în þara
noastrã...
Cu adevãrat ce þarã binecuvîntatã-i þara noastrã. Canaanul s-a
mutat aici la noi, ºi noi sîntem poporul cel ales despre care a zis
Domnul: Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din
robie. Eu am rupt legãturile jugului vostru ºi v-am fãcut sã
mergeþi cu capul ridicat (Levitic 26, 13). Însã ascultaþi ce zice
Domnul mai departe: Dacã veþi urma legile Mele, dacã veþi pãzi
poruncile Mele ºi le veþi împlini, vã voi trimite ploi la vreme ºi
pãmîntul îºi va da roadele sale... voi da pace în þarã... voi umbla
în mijlocul vostru. Eu voi fi Dumnezeul vostru, ºi voi veþi fi
poporul Meu (Levitic 26, 3-12) .
Un Canaan e þara noastrã, dar tocmai pentru rãutãþile noastre
Dumnezeu nu ne lasã sã intrãm în el, nu ne lasã sã simþim binele
ºi uºurarea, ci ne þine ca pe israelieni, prin pustia necazurilor.
Sîntem sãraci ºi lipsiþi într-o þarã bogatã. Poate numai copiii
noºtri vor intra în Canaanul din þara noastrã...

O tainicã ºi neuitatã noapte în Ierusalim...

Multe am vãzut în cãlãtoria la Ierusalim... ºi m-am silit sã vãd

nu numai cu ochii, ci ºi cu inima. Am mers la Ierusalim cu inima
deschisã, am lãsat sã mi se întipãreascã în ceara inimii mele tot ce
am vãzut ºi am simþit.
Sînt însã unele lucruri care se întipãresc mai adînc în inima
omului. Unele din cele vãzute ºi simþite la Ierusalim vor rãmînea
de-a pururi scrise ºi sãpate în inima mea.
Între altele, nu voi uita niciodatã noaptea de 27 septembrie
1925. În acea noapte, o parte dintre pelerini ne-am sculat pe la
miezul nopþii, sã mergem la rugãciune în Biserica Sf. Mormînt.
Ce nopþi tainice sînt pe la Ierusalim! În þãrile calde sub cerul
veºnic senin nopþile sînt cu mult mai pline de farmec ca pe la noi.
Luna e mai luminoasã ºi lumina ei mai tainicã. Mã uit noaptea
peste Ierusalim. Ce tainic ºi mãreþ se vede oraºul scãldat în
lumina lunii! Parcã-i Ierusalimul cel ceresc pe care l-am vãzut
prin icoane.
Dar ce vãd? O cruce de foc stãruie în vãzduh deasupra bisericii
Sf. Mormînt. Parcã-i un semn coborît din cer, parcã-i Crucea ce
s-a arãtat lui Constantin împãratul. Un cãlugãr îmi desluºeºte
taina acestei cruci. Crucea din vîrful bisericii Sf. Mormînt e
alcãtuitã dintr-un grup de candele de argint aºezate în formã de
cruce. Aceste candele ard noaptea pe vremea slujbelor. O, ce
mãreaþã ºi tainicã apare aceastã cruce! Ea parcã vesteºte biruinþa
Evangheliei. Parcã strigã în lume cuvintele: În acest semn veþi
învinge!
Pag. 916

Cu sufletul plin de fior mã gîndesc cã pe o astfel de noapte s-a

p et r ecu t ai ci l a Ierusalim întîlnirea ºi vorbirea l u i I s u s cu
Nicodim. Într-un foiºor de aici din Ierusalim, a venit noaptea la
Isus un om dintre farisei, care se numea Nicodim ºi care era
f r u n t aº al i u d ei l o r. A v en i t ad u s d e f r ã m î n t ãr i l e mî n t u i r i i
sufleteºti. A venit la Isus sã afle taina mîntuirii sufleteºti.
Minunatã a fost vorbirea dintre Isus ºi Nicodim. Citiþi-o cu luare
aminte la Evanghelia de la Ioan cap. 3, cãci în ea se cuprinde
toatã taina mîntuirii noastre sufleteºti. Ca sã te mîntuieºti, trebuie
sã te naºti de sus, trebuie sã te naºti din nou, i-a zis Isus lui
Nicodim. Însã Nicodim nu înþelegea aceastã tainã ºi se întreba
mirat cum va putea el sã se nascã din nou, fiind om bãtrîn.
Domnul i-a spus atunci cã naºterea aceasta este o naºtere ºi
renaºtere sufleteascã, este naºterea ºi renaºterea sufleteascã ce o
face Duhul Sfînt.
 Pag. 917

O, ce tainã mare i-a spus Isus noaptea lui Nicodim, dar

Nicodim nu înþelegea aceastã tainã, se mira cînd i s-a spus cã
trebuie sã se nascã de sus. Tot aºa se mirã ºi azi oamenii cînd le
spui cã ºi ei trebuie sã se nascã de sus. Naºterea de sus e ºi azi
taina cea mare a mîntuirii noastre sufleteºti. ªtii tu, cititorule, ce
înseamnã a te naºte de sus, a te naºte din nou?
A te naºte din nou înseamnã taina Sf. Botez prin care ne-am
nãscut a doua oarã. Dar acest botez încã nu-i de-ajuns pentru
mîntuirea noastrã sufleteascã. Nu e de-ajuns sã te naºti creºtin, ci
trebuie sã te ºi faci creºtin - zice Sf. Ioan Gurã de Aur. A te naºte
din nou înseamnã, iubite cititorule, sã te hotãrãºti pentru o viaþã
nouã cu Domnul, înseamnã sã-þi faci o legãturã vie cu
Mîntuitorul, înseamnã sã înþelegi ºi sã primeºti darul Crucii de pe
Golgota ºi prin acest dar, omul tãu cel vechi sã se rãstigneascã
împreunã cu Isus (Rom. 6, 6) ... ca sã mori faþã de pãcat ºi sã
înviezi lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Rom. 6, 11) . A te naºte
din nou înseamnã sã o rupi dintr-o datã cu trecutul tãu cel pãcãtos
aºa cum se rupe pomul cel sãlbatic, cînd îl taie grãdinarul, ºi prin
altoire îi schimbã firea ºi roadele. A te naºte din nou înseamnã a
pune aluat nou în fãina vieþii tale, din care sã iese o viaþã nouã,
o frãmîntãturã nouã, o fãpturã nouã
(1 Cor. 5, 7-2; 2 Cor. 5, 17) .
Aceastã naºtere din nou o poþi face numai cu dar ºi putere de
sus. Nicodim era mare cãrturar, ºi totuºi nu înþelegea ce înseamnã
a te naºte de sus. Nicodim era înconjurat de cãrþi, ºi tot nu
pricepea aceastã învãþãturã. Da, da, pentru cã naºterea de sus e o
tainã ce nu se poate învãþa din cãrþi. Naºterea de sus e puterea, e
harul ºi darul ce se pogoarã de sus, de la Duhul Sfînt. Acest dar
ºi har este ceva ce nu se poate spune cu vorba, este ceva, cum a
zis Isus, ca vîntul ce suflã de unde nu ºtii, este ceva ca roua, ce
nu ºtii de unde iese noaptea ºi adapã pãmîntul, este ceva ca
aluatul care într-o noapte poate dospi un sac întreg de fãinã.
Naºterea de sus e o putere cereascã ce se pogoarã în sufletul
omului ºi face o schimbare din temelie în viaþa lui.
Aceste gînduri îmi vin în minte privind la cetatea Ierusalimului
în tainica luminã a lunii. Mergînd spre Biserica Sf. Mormînt,
parcã mã urmãresc, parcã aud cuvintele Mîntuitorului: Amin zic
þie, Nicodime, de nu se va naºte cineva de sus, nu va putea intra
în Împãrãþia Cerurilor...
Pag. 918

Jumãtate din însemnãri au rãmas pentru

o a doua cãlãtorie la Ierusalim

Locurile sfinte pe unde a umblat ºi a învãþat Mîntuitorul sînt

împãrþite în douã. O parte din ele se aflã în Ierusalim ºi în jurul
Ierusalimului. Despre acestea am vorbit pe larg în cartea de faþã.
A doua parte se aflã în Galileia, de la Ierusalim spre nord la o
depãrtare de 200 km (vezi harta Palestinei de la începutul cãrþii).
Noi am cercetat locurile sfinte cu zor mare. Grãbeam sã trecem ºi
în Egipt. Unii dintre pelerini s-au repezit sã vadã ºi Galileia, iar
alþii au rãmas sã cercetãm mai de aproape Ierusalimul. Scriitorul
acestei cãrþi a rãmas ºi el sã cerceteze mai cu de-amãnuntul
locurile din Ierusalim (altfel nici n-am fi putut da o descriere aºa
de amãnunþitã).
În Galileia sînt de vãzut o mulþime de locuri sfinte. Aici a trãit
Mîntuitorul pînã la vîrsta de 30 de ani. Aici e Nazaretul, Cana
Galileii, Marea Tiberiadei, Muntele Taborului ºi alte locuri sfinte.
Despre acestea n-am putut scrie în cartea de faþã.
Am luat însã hotãrîrea sã cercetez cîndva ºi Galileia. Dacã
Domnul va aproba ºi va întãri hotãrîrea mea, voi merge iarãºi la
Ierusalim ca sã cercetez pînã la sfîrºit toate locurile pe unde a
umblat ºi a învãþat Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos.
Dacã Domnul mã va ajuta sã fac aceastã cãlãtorie, însemnãrile vor
continua mai departe cu cele vãzute în Galileia. Vom avea pe
urmã întreagã viaþa Mîntuitorului istorisitã ºi scrisã în legãturã cu
locurile pe unde a umblat ºi a învãþat. Este acesta un gînd pentru
care mã rog seara ºi dimineaþa. Þie Doamne Îþi încredinþez acest
gînd. Hotãrãºte Tu asupra lui!

Ierusalimul e un oraº al cimitirelor...

parcã stã gata în aºteptarea învierii morþilor

O însuºire deosebitã a Ierusalimului sînt ºi cimitirele cele

multe care-l înconjoarã. Din toate pãrþile I er u s al i mu l es t e
înconjurat de cimitire.
 Pag. 919

La nord sînt cimitire vechi ºi noi. Între cele vechi sînt

mormintele regilor ºi judecãtorilor din Biblie. La rãsãrit, faþã în
faþã cu Sionul, un deal întreg e plin cu vechi ºi noi morminte
evreieºti. La vest sînt cimitirele musulmanilor, ortodocºilor,
armenilor, etc. La fel ºi coasta Sionului e plinã cu morminte.
Întreg Ierusalimul pare un uriaº cimitir. Toate dealurile din jurul
Ierusalimului sînt pline cu lespezi de morminte, sînt parcã într-o
aºteptare a învierii morþilor. ªi lucru interesant: toate confesiunile
din Ierusalim, creºtinii, evreii, mahomedanii se întîlnesc într-un
punct de credinþã. Toþi cred cã aici la Ierusalim va fi învierea cea
de apoi a morþilor. Creºtinii cred în Ierusalimul cel ceresc, evreii
cred într-o reînviere a Sionului ºi þin sã se îngroape în pãmîntul
fãgãduinþei cît mai aproape de Sion. Arabii, la fel, cred cã în Ziua
Învierii, sufletele morþilor vor trece prin poarta cea de aur din faþa
Sionului. Ei þin sã se îngroape în coasta Sionului, cît mai aproape
de poarta paradisului.
În vremile de pace, cînd veneau la Ierusalim în pelerinaj zeci
de mii de pelerini, veneau între ei ºi oameni slabi ºi bãtrîni,
anume sã moarã aici în Ierusalim. Mulþi dintre ei, de fapt ºi
mureau. În nordul Ierusalimului este un cimitir întreg cu ruºi care
au venit sã moarã la Ierusalim. Se simþeau fericiþi sã moarã în
Ierusalimul Domnului, în cetatea cea sfîntã a Patimilor
Mîntuitorului.
Tot aºa vin la Ierusalim evrei bãtrîni de prin toate pãrþile
lumii, ca sã moarã - ca ºi Avraam - în pãmîntul fãgãduinþei.
Vin ºi arabi de prin pustiurile Arabiei sã moarã la Ierusalim ºi
sã fie îngropaþi în apropierea porþii paradisului.
Este o insuflare de la Dumnezeu aceastã întîlnire de credinþã,
este ceva ce te înfioarã, este ceva ce-þi spune cu apãs, fãrã drept
de apel, cã dupã moarte este o înviere a morþilor ºi o rãsplatã a
faptelor noastre.
În legãturã cu cele de mai sus, voi spune cã între cei 160 de
pelerini care am fost la Ierusalim, am avut ºi un moº bãtrîn, care
plecase ºi el - ca ruºii de pe vremuri - cu gîndul cã moare la
Ierusalim. Moº Teleucã George, din comuna Borleºti, judeþul
Neamþ e acest bãtrîn. Trecut de 75 de ani, gîrbovit de bãtrîneþe,
cu b ar b a º i p ãr u l al b i t d e t o t , a p l e c a t º i e l î n c ã l ã t o r i e l a
Ierusalim. Ne-am speriat cînd l-am vãzut plecînd împreunã cu noi
într-o cãlãtorie aºa lungã. Ne temeam cã n-o sã-l mai putem aduce
înapoi. La Ierusalim bãtrînul a fost de fapt ºi puþin bolnav, însã
iar s-a întremat. Domnul a voit sã se reîntoarcã din nou în þarã.
Bãtrînul spunea cã ar fi dorit sã moarã la Ierusalim. Poate cu
gîndul acesta ºi plecase în lunga cãlãtorie.
Tot aici voi spune cã între pelerini au fost încã cinci inºi
trecuþi de peste 70 de ani. ªi Domnul pe toþi i-a întãrit sã poatã
purta ostenelile cãlãtorie. Nici unul n-a fost bolnav.
Pag. 920

De încheiere, ceva despre Ierusalimul cel ceresc

Cu ajutor de la Dumnezeu am scris în aceastã carte pe larg

despre tot ce am vãzut ºi am simþit la Ierusalim. Însã afarã de
acest Ierusalim mai este Ierusalimul cel ceresc, locul pe care l-a
gãtit Domnul tuturor credincioºilor.
La Ierusalim n-am putut merge decît o mînã de oameni. Unii
n-au avut bani, alþii n-au putut cîºtiga paºapoarte, pe alþii nu i-au
ajutat puterile trupeºti. Însã spre Ierusalimul cel ceresc e deschisã
calea tuturor. Toþi sînt chemaþi sã facã aceastã cãlãtorie. Trebuie
însã pregãtire ºi pentru acest Ierusalim. Cartea aceasta a ieºit sã
pregãteascã sufletele pentru Ierusalimul cel ceresc, a ieºit sã ajute
sufletele a dobîndi Ierusalimul cel ceresc. Nici cãlãtoria la
Ierusalim, nici cartea aceasta n-ajung nimic dacã nu vom putea
cãlãtori la Ierusalimul cel ceresc.
De mare dar ne-am învrednicit noi, cei ce am vãzut
Ierusalimul. Dar acest dar e nimica faþã de ce vom vedea în
Ierusalimul cel ceresc.
Fotografia de alãturi închipuie icoana Ierusalimului cel ceresc
care s-a arãtat evanghelistului Ioan în Insula Patmos. ªi m-a dus
pe mine îngerul - scrie evanghelistul Ioan - într-un munte mare ºi
înalt, ºi mi-a arãtat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfînt.
Cetatea era înconjuratã cu un zid mare ºi înalt, avînd 12 porþi
ºi la porþi 12 îngeri... ºi uliþa cetãþii era de aur curat ce strãlucea
ca ºi cristalul... ºi cetatea n-are trebuinþã de soare, nici de lunã ca
s-o lumineze, cãci o lumineazã slava lui Dumnezeu ºi fãclia ei
este Mielul...
ªi noapte nu va mai fi acolo ºi trebuinþã nu au de fãclie ºi de
lumina soarelui, cãci Domnul Dumnezeu îi lumineazã pe ei
(Apoc. 21, 10-27; 22, 1-5) . ªi eu, Ioan, am auzit glas mare,
zicînd: iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, ºi
ei vor fi poporul Lui ºi Dumnezeu Însuºi va fi cu ei. El va fi
Dumnezeul lor. ªi va ºterge Dumnezeu orice lacrimã din ochii lor,
ºi moartea nu va mai fi, nici plîngere, nici strigare, nici durere
(Apoc. 21, 2-4) .
Evanghelistului Ioan i s-a arãtat în aceastã vedenie Ierusalimul
cel ceresc, rãsplata ºi fericirea veºnicã a celor credincioºi, a celor
care au trãit ºi trãiesc o viaþã cu Domnul. O, ce rãsplatã, ce
fericire îi aºteaptã pe cei credincioºi! Aceºtia vor intra prin
porþile Ierusalimului ceresc. Ceea ce ochii n-au vãzut, urechile
n-au auzit ºi mintea omeneascã nu poate sã-ºi închipuie, - îi
aºteaptã pe cei credincioºi în cealaltã lume. Ei vor locui împreunã
cu Dumnezeu ºi Dumnezeu Însuºi va fi cu ei. Însã celor pãcãtoºi
le stã închisã aceastã fericire. Iar afarã de cetate stau cîinii,
fermecãtorii, desfrînaþii, ucigaºii, închinãtorii la idoli (cei care
trãiesc în patimi rele) ºi oricine iubeºte minciuna ºi trãieºte în
minciunã (Apoc. 22, 15) ... Partea lor este iazul care arde cu foc
ºi pucioasã (Apoc. 21, 8) .
Dragã cititorule! Noi n-avem locuinþã stãtãtoare aici pe pãmînt.
Noi n-avem aici cetate stãtãtoare, ci sîntem în cãutarea celei
viitoare, al cãrei meºter ºi ziditor este Dumnezeu
(Evrei 13, 14; 11, 10) .
 Pag. 921

Noi avem altã locuinþã pe care ne-a fãgãduit-o Domnul cînd a

zis: În casa Tatãlui Meu sînt multe lãcaºuri... Eu Mã duc sã vã
pregãtesc vouã un loc. ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti
un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt
Eu sã fiþi ºi voi (Ioan 14, 1-4).

Dragã suflete! Domnul Isus Hristos pe toþi ne-a fãcut

moºtenitori ai Ierusalimului cel ceresc. Ne-a fãcut prin Jertfa cea
Sfîntã a Sîngelui Sãu. Însã, vai, cei mai mulþi dintre oameni îºi
pierd partea lor de moºtenire cereascã. Despre Esau ne spune
Biblia cã ºi-a vîndut partea lui de moºtenire ºi de moºtenitor
pentru lãcomia unui blid de linte. Aºa îºi vînd ºi oamenii de azi
partea lor de moºtenire din Ierusalimul cel ceresc pentru lãcomia
poftelor, plãcerilor ºi patimilor lumeºti. O, ce lucru grozav!
Pentru o clipã de plãcere lumeascã omul îºi pierde o veºnicie de
fericire cereascã. Nu te alipi, dragã suflete, nu te alipi de aceastã
lume ºi de ispitele ei. Chemarea noastrã este sã cãlãtorim mereu
cu sufletul spre Ierusalimul cel ceresc, spre Domnul, spre viaþa
cea veºnicã.
Pag. 922

Cei izbãviþi de Domnul vom merge spre Sion cu cîntece de

biruinþã (Isaia 35, 10) ... din aceastã ticãloasã viaþã vom trece
acolo unde pomii întruna înfloresc, ºi apele-s vii, unde nu se aude
nici un suspin, unde nu este nici noapte, nici moarte. Vom cînta
ºi noi cu îngerii o cîntare pe care nimeni de pe pãmînt n-o ºtie ºi
vom avea bucurii pe care nimeni din aceastã lume nu le cunoaºte.
Sã apucãm, iubiþilor cititori, pe calea cea strîmtã care duce în
sus spre culmile Ierusalimului cel sufletesc. Sã apucãm pe calea
ce duce acasã la Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos.
Iubiþi cititori care aþi fost la Ierusalim ºi care n-aþi putut merge
la Ierusalim! Ne aºteaptã iarãºi un pelerinaj... Ne aºteaptã
pelerinajul cel mare spre Ierusalimul cel ceresc. Pentru cãlãtoria
la Ierusalim am fãcut mari pregãtiri: de bani, paºapoarte, haine,
etc. Sã ne pregãtim ºi de celãlalt pelerinaj. Sã fim gata, cã nu ºtim
ziua ºi ceasul cînd pînzele se vor ridica ºi corabia va pleca.
Sã atragem ºi pe alþii spre Ierusalimul cel ceresc. O, e plinã
lumea de cei care aleargã spre iazul cel de foc, spre pierzarea
veºnicã. În Numele Domnului Isus, chemaþi-i înapoi din calea
aceasta. Spuneþi-le cã Tatãl ceresc îi aºteaptã cu iertare, ca pe fiul
cel pierdut. Spuneþi-le cã cumplitã este moartea pãcãtoºilor ºi
rãsplata pãcãtoºilor!

Cel care a rãmas în Constanþa...

Din cãlãtoria la Ierusalim au rãmas multe vederi ºi simþiri de-a

pururi sãpate în inima mea. Între acestea e ºi una vãzutã la
plecare, în portul Constanþa.
Între cei sosiþi sã plece la Ierusalim era ºi unul care nu putea
pleca. Era un þãran dintr-un judeþ de dincolo de Carpaþi. Venise
ºi el adus de dorinþa fierbinte de a putea pleca la locurile sfinte.
Dar, vai, n-avea documentele în regulã. Nu umblase îndeajuns
sã-ºi facã toate documentele de lipsã, ºi acum nu putea pleca.
Parcã-l vãd, sãrmanul, cum umblã încoace ºi încolo cerînd mila
ºi îngãduinþa autoritãþilor. Era un om în bunã stare materialã.
Îmbia bani... îmbia o cauþiune de 20.000 de lei ca sã poatã ºi el
pleca. Ar fi fost gata toatã averea sã ºi-o punã în cumpãnã numai
sã poatã ºi el pleca. Însã, vai, cauza lui ºi cãlãtoria lui erau
pierdute! Legile cu cãlãtoria în þãrile strãine sînt foarte aspre.
Nimeni nu-l mai putea ajuta.
Cînd am plecat, el a rãmas plîngînd. L-am vãzut de pe vapor
cu m n e p et r ecea cu o ch i i p l i n i d e l acr i mi . L - am v ãzu t d i n
depãrtare cu mîinile întinse spre noi, spre rãsãrit... Sãrmanul!
Pãrea cã strigã în urma noastrã: Fie-vã milã de mine... nu mã
lãsaþi... luaþi-mã ºi pe mine...
Ca un fulger mi-a strãpuns inima aceastã întîmplare. O simt ºi
azi în inima mea. O simt azi cu un adînc înþeles sufletesc.
O cãlãtorie este ºi viaþa noastrã, o cãlãtorie spre alte tãrîmuri,
o cãlãtorie spre Ierusalimul cel ceresc. Viaþa noastrã trebuie sã fie
o pregãtire pentru aceastã cãlãtorie. Moartea trebuie sã ne afle
gata cu toate documentele de lipsã pentru a putea pleca spre
Ierusalimul cel ceresc (cu o viaþã plinã de fapte bune).
 Pag. 923

Însã, vai, cele mai multe suflete, în ceasul plecãrii nu vor avea
documentele de lipsã, pentru cã cei mai mulþi oameni nici habar
n-au sã-ºi strîngã din vreme documentele de lipsã pentru cãlãtoria
sufletului.
Cel rãmas în Constanþa îmbia bani, îmbia toatã averea lui,
numai sã poatã pleca ºi el... Dar totul era în zadar... Era prea
tîrziu...
În clipele morþii, aºa vor vedea ºi cei pãcãtoºi, cã toþi banii lor,
toate bogãþiile, toate lumeºtile lor desfãtãri sînt o zãdãrnicie.
Sufletul are lipsã de altceva ca sã poatã pleca spre Ierusalimul cel
ceresc.
Eu mã înfior azi nu de mila celui ce a rãmas în Constanþa, ci
de mila pãcãtoºilor care în ceasul morþii vor alerga în toate pãrþile
sã poatã pleca spre Ierusalimul cel ceresc, dar atunci va fi prea
tîrziu, prea tîrziu...
Sã nu uitãm cã viaþa noastrã e o cãlãtorie spre Ierusalimul cel
ceresc. Sã nu uitãm cã viaþa noastrã trebuie sã fie o pregãtire
pentru aceastã cãlãtorie.
Iubiþilor cititori ai acestei însemnãri! Luptaþi-vã lupta cea
bunã, pliniþi-vã datoria ºi cãlãtoria ca sã ne întîlnim pe urmã cu
toþii în Ierusalimul cel ceresc, în Cetatea cea Sfîntã unde ne
aºteaptã Domnul, ca sã trãim cu El în vecii vecilor. Amin!

13-XII-2020

211 pagini - 106 grafice - 14-V-2021

Pag. 924
 Pag. 925

Oglinda inimii omului

Pãrintele Iosif Trifa

Pãrintele Iosif Trifa, întemeietorul miºcãrii ortodoxe Oastea

Domnului, s-a nãscut în ziua de 3 martie 1888, în satul Certege,
jud. Turda. Dupã terminarea celor patru clase primare, face
gimnaziul la Beiuº, iar studiile teologice la Sibiu. În 1910, devine
mai întîi învãþãtor în comuna Vidra de Sus ºi ceva mai tîrziu,
cãsãtorindu-se cu o nepoatã de frate a lui Avram Iancu, este
hirotonit preot. Între 1912-1918 cunoaºte primele mari încercãri
ale vieþii: pierderea, rînd pe rînd, a trei copilaºi ºi-a soþiei
preaiubite, Iuliana, rãmînînd numai cu un singur fiu, Tit. Pãrintele
Iosif Trifa pãºi pragul veºniciei, într-o tristã noapte de februarie
1938, lãsînd scumpilor sãi fii duhovniceºti îndemnul continuãrii
luptei pentru triumful cauzei lui Dumnezeu în þara noastrã.

1938

La un an dupã plecarea pãrintelui Vasile Ouatu, o altã ediþie

specialã - de astã datã a foii Glasul Dreptãþii - împãrtãºea tuturor
fraþilor ostaºi din þarã o veste de mare durere: Pãrintele Iosif Trifa
a adormit în Domnul în noaptea spre dimi n eaþ a zilei de 12
februarie.
S-a stins în locuinþa sa din Aleea Filozofilor Nr. 18, din Sibiu,
ca o lumînare care lumineazã, consumîndu-se. S-a stins cu ochii
þintã la Isus ºi profund preocupat de viitorul Oastei Domnului.
Cînd voi trece din lumea aceasta - scria pãrintele Iosif de pe patul
sãu de boalã - voi þinea ridicatã sus solia ce o am de la Domnul.
I ar cî n d voi desface aceastã so l i e, v eþ i af l a cu v i n t el e L u i :
Îndrãzniþi cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Nu vã temeþi
cãci iatã Eu sînt cu voi pînã la sfîrºitul veacurilor
(Matei 28, 20) . Domnul a pornit aceastã miºcare ºi El va avea
grijã de ea. Aceasta este ultima mea solie, scumpii mei fraþi
ostaºi.
A fost înmormîntat marþi 15 februarie, la Cimitirul Central din
Sibiu, dupã ce în prealabil, la ordinul mitropolitului Bãlan,
rãmãºiþele pãmînteºti ale sfîntului slujitor, caterisit de rãutatea
mai marilor sãi, au fost dezbrãcate de haina preoþeascã. O mare
nesfîrºitã de credincioºi din peste 200 de comune ºi oraºe, ºi 40
de judeþe, ºi-au luat rãmas bun de la gornistul lui Dumnezeu care
i-a trezit la o viaþã nouã cu Hristos ºi le-a arãtat lumina unui
strãlucit rãsãrit duhovnicesc prin Oastea Domnului.
Pag. 926

O, dã-mi lacrimi Isuse

O! dã-mi lacrimi Isuse

sã-mi plîng pãcatul meu
viaþa mea trecutã
ºi tot ce am fãcut eu.

Cãci pînã acuma Doamne

eu nu Te cunoºteam
eram în lumea asta
chiar sluga lui satan.

Minciuni ºi vorbe rele

eu mult le ascultam
iarã pe cele bune
nici nu le auzeam.

Pierdut eram în lume

ºi lumea o iubeam
iarã pe Tine Doamne
mereu Te suduiam.

Satan cel rãu atuncea

mereu mã îndemna
fii tu prieten cu lumea
cã de-aia eºti în ea.

ªi multe vorbe rele

îmi punea el în gînd
sã beau, sã trãiesc bine
cã de-aia-s pe pãmînt.

Iar eu eram atuncea

ca fiul rãtãcit
în þara depãrtatã
de Tatãl meu iubit.

Dar iatã o luminã

în mine a pãtruns:
era lumina sfîntã,
lumina lui Isus.

Iar eu eram atuncea

trezit ca dintr-un somn
ºi mã întorsei cu grabã
la Isus al meu Domn.

Mã rog ºi-acuma Doamne

ca fiul rãtãcit
mã rog cu lacrimi Þie
cã multe Þi-am greºit.
 Pag. 927

Cîntare auzitã de la sora Anica, ostaºã din Trestia -

Hunedoara, la adunarea de la Rusalii ºi pusã pe note de fr.
învãþãtor Al. Morariu. Poezia este scrisã de fratele Iacob Suciu,
din com. Valea Lungã, jud. Turda.

Cuvînt înainte:

O c a r t e v e c h e t i p ãr i t ã cu s l o v e v ec h i ( c h i r i l i c e ) a u mb l a t
odinioarã între creºtinii noºtri. Era intitulatã: Oglinda inimii
omului celui dinãuntru. Era o traducere din slavonã fãcutã de un
cãlugãr cu numele Macarie. Cãlugãrul Macarie spunea cã Oglinda
aceasta ar fi scrisã de un cãlugãr rus.
Adevãrul însã este cã aceastã carte a fost scrisã în Franþa de un
anumit Gossner, în spiritul bisericii romano-catolice, înainte de
a n u l 1 8 2 0 . Tr a d u c e r e a s l a v o n ã n - a f ãcu t d ecî t u n el e mi c i
schimbãri.
Cartea de faþã nu e traducere a cãrþii franceze, nici o tipãrire
din nou a traducerilor ei. Eu am prelucrat din nou aceastã carte ºi
am p r ef ãcu t - o cu t o t u l d i n n o u p u n î n d î n e a p r i s o s u l meu
sufletesc. Mai mult de jumãtate din ea, are un mers cu totul diferit
de cum e cartea francezã ºi traducerile ei. Aºa cum se prezintã,
Oglinda aceasta este o carte cu totul nouã ºi originalã.
Despre folosul ºi plãcerea cu care se citeºte aceastã carte
mãrturiseºte ºi faptul cã în decurs de cîþiva ani s-a tipãrit în 35 de
mii de exemplare.
Domnul sã binecuvînteze cu dar de mîntuire sufleteascã pe cei
care o vor citi ºi pe cei care o vor rãspîndi cãutînd sã pescuiascã
cu ea suflete din adîncul fãrãdelegilor.

Sibiu, la 1 mai 1936. Iosif Trifa, preot redactorul foii Isus Biruitorul.

Inima ºi mîntuirea

Taina cea mare a mîntuirii noastre sufleteºti are douã puncte

principale. Punctul cel dintîi ºi cel mai însemnat este Golgota,
este Jertfa Mîntuitorului. Fãrã Jertfa Crucii nu este ºi nu poate fi
nici un fel de mîntuire sufleteascã. Numai Sîngele Lui ne poate
curãþi de orice pãcat (1 Ioan 1, 7) .
Numai prin darurile Crucii putem dobîndi mîntuire, iar aceste
daruri ni se dau prin lucrarea Duhului Sfînt.
Dar tot atît de însemnat este ºi al doilea punct: inima omului.
Darurile Crucii pot lucra numai acolo unde li se deschide inima
omului. Faþã de noi, darurile Crucii n-au nici un preþ dacã nu le
primim în inima noastrã ºi dacã nu le lãsãm sã lucreze în inima
noastrã. Dupã Golgota, în rîndul al doilea, inima este centrul
vieþii ºi mîntuirii noastre sufleteºti. Toate predicile Mîntuitorului
se îndreptau spre înãuntrul, spre inima oamenilor. Din belºugul
inimii vorbeºte gura - zicea Mîntuitorul (Matei 12, 34) . Din
inimã ies ca dintr-un izvor ºi cele bune ºi cele rele. Cã din inima
o a m e n i l o r i es g î n d u r i l e cel e r el e : p r eacu r v i i l e, u ci d er i l e ,
furtiºagurile, lãcomiile, vicleºugurile, înºelãciunile, hula, trufia,
nebunia (Marcu 7, 22-2).
Pag. 928

În starea sa cea cãzutã ºi pãcãtoasã, inima este un izvor otrãvit,

un cuib de omizi, o peºterã de tîlhari, o magazie de rãutãþi. Spre
inima aceasta Se îndreaptã Duhul Sfînt cu darurile Golgotei. Cu
ajutorul Golgotei inima se poate face - ºi trebuie sã se facã - un
lãcaº al Duhului Sfînt (1 Cor. 3, 16) .

Îndreptarea ºi mîntuirea noastrã trebuie sã porneascã de aici,

de la izvorul rãutãþilor: de la inimã. Pînã nu îndreptãm acest
izvor, totul este în zadar.
O fîntînã otrãvitã o poþi vindeca numai coborîndu-te la izvorul
ei ºi vindecînd izvorul ei. Repararea þevilor n-ajutã la nimic (cum
se vede acest lucru în chipul de alãturi). A cãuta sã te îndreptezi
ºi sã te mîntuieºti fãrã îndreptarea inimii ar însemna ca ºi cînd ai
aºtepta tãmãduirea unei fîntîni otrãvite de la repararea þevilor.
Pînã cînd înãuntrul nostru nu se zideºte o inimã nouã ºi curatã,
toatã mîntuirea noastrã este o spoialã, o casã ziditã pe nisip.
 Pag. 929

Isus Mîntuitorul mustra pe iudei tocmai pentru aceastã spoialã.

Din religia lor lipsea inima curatã, lipsea Duhul. Religia lor
ajunsese o religie de forme goale. Vai vouã fariseilor cã voi
curãþiþi blidul pe dinafarã, dar pe dinãuntru este plin de
necurãþenie ºi de rãutate (Luca 11, 30) . Poporul acesta Mã
cinsteºte cu buzele, dar cu inima sa este departe de Mine - zicea
Domnul Isus (Matei 15, 8) .
Sub aceastã mustrare stã ºi creºtinismul de azi. Din
creºtinismul nostru de azi lipseºte tocmai inima, sau mai bine zis
lipseºte Hristos din inimile oamenilor de azi, de aceea s-a stins
între oameni dragostea, mila, bunãtatea ºi viaþa cea curatã. Trãim
un creºtinism de suprafaþã, fãrã adîncimi în Evanghelia
Mîntuitorului ºi în inima noastrã: de aceea viaþa noastrã e lipsitã
de dar ºi putere. În special noi românii, trãim o viaþã neadîncitã
destul î n E v an g h el i a M î n t u i t o r u l u i ; º i t r ãi m o Evanghelie
neadîncitã destul în inima noastrã. De aceea e bîntuitã viaþa
noastrã de atîtea scãderi ºi rãutãþi.
Lozinca mîntuirii noastre sufleteºti trebuie sã fie: mai adînc în
taina Golgotei ºi mai adînc în inima noastrã. Sã arãm mai adînc.
Cetatea vieþii ºi mîntuirii noastre este inima. De aceea, spre
cetatea aceasta se îndreaptã ºi Domnul ºi se îndreaptã ºi diavolul.
Fiule, dã-mi inima ta! - zice Domnul (Prov. 23, 26) . Domnului
Îi trebuie casa aceasta, cetatea aceasta. Iatã stau la uºã ºi bat; de
va auzi cineva ºi va deschide, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el
cu Mine (Apoc. 3, 20) .
Domnul bate la uºã ºi aºteaptã sã I se deschidã cãci uºa este
încuiatã cu voinþa noastrã ºi cu pãcatul. Taina mîntuirii tale
sufleteºti, dragã cititorule, stã în zãvorul de la uºã; stã în voinþa
ta ºi în urechile tale sã asculþi glasul cel dulce ce strigã la uºã ºi
sã-i deschizi uºa inimii tale.
Dar diavolul bate ºi el la uºa inimii noastre. El stã la uºã ca un
hoþ ºi viclean. El bate la uºã cu fel de fel de ºoapte de
înºelãciune.
Dragã cititorule! Nu uita: în fiecare clipã, la uºa inimii tale
bate Domnul ºi bate ºi diavolul. Stã în voinþa ta sã tragi zãvorul
pentru unul sau pentru altul. Din douã trebuie sã alegi una, cãci
nimenea nu poate sluji la doi domni; ºi lui Dumnezeu ºi lui
mamona (Matei 6, 24) .
Pag. 930

Inima omului e ca o cetate pe care umblã

sã o cuprindã doi cuceritori

Pentru mîntuirea sufletului se dã o luptã la care iau parte trei

inºi: Domnul, omul ºi diavolul. Soarta acestei bãtãlii o hotãrãºte
omul. De ce? Întîia datã pentru cã aceastã luptã se dã pentru
cucerirea lui. A doua oarã pentru cã o mu l e î nzestrat de la
Dumnezeu cu libertatea voinþei.
 Pag. 931

Inima omului ºi libertatea voinþei omului este ca o cetate pe

care umblã sã o cucereascã doi asediatori: Domnul ºi diavolul.
Însã aceastã cetate nu se poate cuceri cu puterea. Domnul ar putea
face acest lucru, dar nu vrea cãci în acest caz omul ar avea o
mîntuire silitã. Diavolul ar vrea sã o cuprindã ºi cu puterea, dar
nu poate. De aceea, fiecare din cei doi asediatori umblã sã cîºtige
de partea sa voinþa omului. Pentru acest lucru, fiecare îºi are
mijloacele lui ºi armele lui de luptã. Domnul pe cele bune,
diavolul pe cele rele, cum se vede în chipurile de alãturi.
Libertatea voinþei omului e ca o cetate încuiatã. În faþa
libertãþii voinþei omului, Se opreºte ºi Domnul ºi se opreºte ºi
diavolul. Atîrnã de voinþa omului sã-ºi deschidã cetatea inimii
sale pentru Domnul, sau pentru diavolul. Domnul ne cere alianþa
noastrã, diavolul aºijderea. Fãrã alianþa noastrã, Domnul nu vrea
sã cucereascã cetatea; iar diavolul nu poate.
Omul cîºtigã, sau pierde aceastã luptã aºa cum se aliazã cu
unul sau cu altul dintre cei doi asediatori; dupã cum îºi deschide
cetatea inimii ºi vieþii sale pentru Domnul sau pentru diavolul.
Omul nu poate cîºtiga aceastã luptã a mîntuirii sale sufleteºti
decît în alianþã cu Domnul ºi cu darurile Sale.
Cînd omul îºi deschide cetatea inimii sale ºi Îl primeºte pe Isus
Biruitorul, atunci viaþa lui deodatã se umple de darurile biruinþei.
Atunci omul a cãpãtat un aliat ºi o alianþã de daruri cu ajutorul
cãrora îndatã îl biruie ºi îl alungã pe diavolul.
În cartea aceasta vom arãta inima omului cuceritã de Domnul
sau de diavolul, aºa dupã cum omul a primit în casa inimii sale pe
unul sau pe altul.
Vom arãta ca într-o oglindã starea binecuvîntatã a omului care
L-a primit pe Domnul ºi vom arãta starea grozavã ºi fioroasã a
omului care l-a primit pe satana.
Vom arãta cã diavolul este un duh puternic (Efes. 5, 12) ,
dar puterea ºi domnia lui a fost înfrîntã. Isus Mîntuitorul a venit
în lume anume ca sã nimiceascã lucrul lui (1 Ioan 3, 8) . Omul
î l b i r u i e p e d i avolul sau e biruit de diavolul aºa dup ã cu m
primeºte alianþa Domnului sau amãgirea diavolului.
Citiþi cu luare aminte aceste învãþãturi gîndindu-vã neîncetat
la mîntuirea scump sufletului vostru.
Pag. 932

Diavolul cautã inima noastrã

Diavolul nu hoinãreºte prin locuri pustii ºi case pãrãsite, cum

cred unii oameni, ci dã neîncetat tîrcoale sã poatã intra în inimile
oamenilor. Aici este locul lui cel plãcut de ºedere.
Diavolul este un domnitor ce cautã cetatea inimii noastre
(Efes. 6, 12) ; diavolul este un ucigaº ce cautã viaþa noastrã
(Ioan 8, 44) ; este un leu, ce cautã pe cine sã înghitã
(1 Petru 58) ; este un semãnãtor de neghinã, ce cautã þarina
inimii noastre; este un amãgitor care cautã pe cine sã amãgeascã
(Apoc. 12, 2) .
 Pag. 933

Diavolul e potrivnicul credincioºilor ºi vrãjmaºul lor

(1 Petru 5, 8) . Toate Scripturile ni-l aratã lãmurit pe diavolul
ºi strigã pe noi sã ne ferim de uneltirile lui. Însã diavolul e miºel
mare. El se tãgãduie pe sine însuºi pentru ca oamenii sã nu-l
cunoascã ºi sã nu se fereascã de înºelãciunile lui.
În cele ce urmeazã vom arãta ca în niºte oglinzi starea cea
dinãuntru a omului, aºa dupã cum L-a primit pe Domnul sau pe
diavolul. Priveºte dragã cititorule, în aceste oglinzi, sã afli în care
din ele te vei vedea pe tine. Sã afli de locuieºte în tine Hristos,
sau diavolul; Împãrãþia lui Dumnezeu sau împãrãþia diavolului.
Uitã-te în aceste oglinzi ºi judecã drept ºi cinstit. Ia seama cãci
stai în faþa lui Dumnezeu care cunoaºte toate cele dinãuntru ale
tale. În zadar ai cãuta sã ascunzi adevãrul. Spune adevãrul,
cãieºte-te, apleacã-te cu lacrimi la picioarele Crucii Mîntuitorului
cãci El a venit anume sã te scape de sub puterea lui satan.

Inima omului care l-a primit înãuntru pe satana

Iatã acum inima omului care l-a primit înãuntru pe satana. Iatã
inima omului biruitã de ispitele lui satana.
O, dragã suflete, poate tu zîmbeºti privind imaginea de mai
jos! Dar aceasta nu e de rîs, ea nu e o închipuire, ci, vai, e un
lucru ce aievea se ºi întîmplã.
Aº putea sã întãresc acest lucru cu nenumãrate locuri din
Sfînta Scripturã. Voi aminti aici unul singur. Despre Iuda ne
spune Evanghelia cã, în clipa cînd L-a trãdat pe Mîntuitorul, a
intrat satana în el. Satana a intrat în Iuda, zice Evanghelia
(Ioan 13, 27) . Satana a intrat în Iuda cu patima iubirii de bani.
Cu ajutorul patimilor rele intrã ºi azi satana în inimile
oamenilor.
O! Satana nu hoinãreºte prin locuri pustii ºi case pãrãsite, cum
cred unii oameni, ci dã tîrcoale neîncetat sã poatã intra în inimile
oamenilor.
De cîte ori te ispiteºte vreo patimã lumeascã, sã ºtii dragã
cititorule, cã satana e la uºa inimii tale ºi încearcã sã intre
înãuntru. Dacã nu respingi ispita, satana deschide uºa; o deschide
mai întîi încet-încet, pe neaºteptate ºi pe nesimþite, ºi pe urmã dã
nãvalã înãuntru cu toatã gloata lui, cum se vede în chipul de pe
pagina urmãtoare.
Cu cele ºapte pãcate de moarte umblã diavolul sã cuprindã
inima omului: cu trufia, cu desfrînarea, cu pizma, cu mînia, cu
zgîrcenia, cu lãcomia (îmbuibarea cu mîncãri, bãuturi ºi beþii) ºi
cu lenea. Aceste ºapte pãcate de moarte sînt prezentate în chipul
celor ºapte dobitoace urîte ºi flãmînde. Potrivitã asemãnare! Cãci
cu adevãrat patimile cele rele sînt lighioanele, sînt oile lui satana,
pe care diavolul le scoate la pãºune în þarina inimii oamenilor.
Trufia e arãtatã în chip de pãun, pentru cã pãunul este o pasãre
ce se mîndreºte cu penele ei cele fãloase. Prin pãcatul trufiei a
intrat satana în lume ºi în inima primilor doi oameni.
Desfrînarea este arãtatã în chip de þap, pentru cã þapul este un
dobitoc desfrînat, puturos ºi neruºinat. Aºa e ºi patima desfrînãrii.
Lãcomia, îmbuibarea în mîncãri ºi bãuturi, e arãtatã în chipul
porcului.
Pag. 934

To t a i c i s e þ i n º i b e þ i i l e c a r e î l s c h i m b ã p e o m î n c h i p u l
dobitocului ce se tãvãleºte în noroi ºi fãrãdelegi.
Pizma e arãtatã în chipul ºarpelui ce stã gata sã muºte de
moarte sufletul oamenilor.

Mînia ºi rãzbunarea e arãtatã în chip de leopard furios, gata sã

sfîºie pe de-aproapele. Mînia îl schimbã pe om în dobitoc furios.
Lenea ºi nepãsarea e arãtatã tot în chipul porcului, iar zgîrcenia
în chipul broaºtei, care în pofta ei nesãturatã, mãnîncã pînã ºi
pãmînt.
Acestea sînt cele 7 pãcate de moarte din care izvorãsc ca
dintr-un izvor plin de otravã toate pãcatele ºi fãrãdelegile.
Cu cele 7 pãcate de moarte cuprinde satana inima omului ºi se
aºeazã în ea ca un stãpîn ºi poruncitor atotputernic. Dintr-o astfel
de inimã, Duhul Sfînt Se departã ºi fuge. Voi sînteþi casa Duhului
Sfînt, zice apostolul Pavel (1 Cor. 6, 19) , însã din casa în care
intrã diavolul, Duhul Sfînt Se departã ºi fuge. În locu-I se aºeazã
un alt duh: duhul diavolului, alcoolul. Ãsta-i duhul cel rãu, care
dã omului îndemn ºi putere în cele rele ºi face minuni mari pentru
biruinþa iadului ºi pierderea sufletelor.
 Pag. 935

Duhul diavolului, alcoolul, stã ºi el în rînd cu cele 7 pãcate de

moarte - precum se vede în chip - ba încã mai mult decît acele, el
stã tocmai pe fundul inimii, în loc de frunte pentru cã slujbã mare
face pentru biruinþa iadului.
Îngerul cel bun, darul ºi mila lui Dumnezeu, nu se departã încã
de cel pãcãtos. Tot se mai sileºte sã-l trezeascã din pieire. Îi strigã
mereu: omule, ce-ai fãcut cu sufletul tãu?... ce va fi cu sufletul
tãu?...
Un astfel de om este un mort viu, sau un mort care trãieºte
cum foarte nimerit îl numeºte Apocalipsa (Apoc. 3, 1) . Mortul
n u s i m t e , n u v e d e , n - a u d e , n u s e mi º cã. Î n t o cma i a º a e º i
pãcãtosul. Îi poþi tot predica - el n-aude; îi trimite Dumnezeu fel
de fel de semne ºi arãtãri, dar nu le vede; poþi sã plîngi pentru el,
cã nu simte. Nu aude ºi nu vede, pentru cã satana a orbit mintea
lui sã nu vadã strãlucind Evanghelia lui Hristos (Efes. 6, 32) .
Oh, ce fioroasã e starea sufleteascã a omului biruit de ispitele
satanei. În inima lui s-a stins lumina, s-a stins lumina vieþii
duhovniceºti... s-a fãcut întuneric ºi noapte fioroasã... a voit sã
trãiascã o viaþã slobodã pentru toate plãcerile ºi patimile lumeºti
ºi acum iatã aceastã slobozenie l-a bãgat într-o robie înfricoºatã:
în robia diavolului. În aceastã înfricoºatã stare ajung toþi cei ce
trãiesc dupã duhul acestei lumi (Efes. 2, 2) .
Pentru ca sã ajungã omul în starea aceasta grozavã, nu trebuie
sã se predea lui satana. E destul dacã trãieºte în voia gîndurilor
sale ºi în duhul acestei lumi (Efes. 2, 2-3) .
Despre un mare necredincios se spune cã ºi-a testat averea
diavolului. Nemaiavînd urmaºi, dorinþa i-a fost ascultatã aºa, cã
averea ºi casele au fost lãsate în voia lor. ªi ce s-a întîmplat?
Moºia a ajuns o pustietate plinã de spini ºi bãlãrii, iar casele
adãpost pentru bufniþe.
Întocmai aºa e ºi inima omului lãsatã în voia ei, în voia lumii
ºi în duhul lumii, ajunge desigur un locaº al diavolului ºi un cuib
al tuturor rãutãþilor. Vai, ce proprietar bogat e diavolul în
privinþa asta! E plinã lumea de casele ºi moºiile lui.
Dar oricît de pãcãtos ar fi cineva, el nu e pierdut. Oricît de
cãzut ºi de decãzut ar fi cineva el poate fi mîntuit. El e pomul ce
ºi-a pierdut frunzele cînd a venit iarna cu viscolul ispitelor ºi
pãcatelor, dar puterea de înfrunzire o are. ªi în cel mai pãcãtos
om poate da o primãvarã de trezire la o viaþã nouã cînd suflã
vîntul cel cald ºi binecuvîntat al Duhului Sfînt.

Rugãciune

Preabunule ºi Milostive Doamne! ªi eu, nenorocitul, sînt în

starea pãcãtosului de alãturi. Ispitele satanei m-au biruit. Lumina
din mine a fost biruitã de întuneric. La început, cînd Tu Doamne
ai fãcut lumea, întuneric mare a fost peste tot pãmîntul. Aºa e
acum ºi în lumea sufletului meu. Întuneric mare s-a fãcut în inima
ºi viaþa mea. Inima mi s-a umplut de toatã necurãþenia. Mi-e
scîrbã de mine însumi ºi de viaþa mea.
Ca un fulger de mustrare ºi pieire aud în noaptea sufletului
meu cuvintele Tale: Oricine pãcãtuieºte este de la diavolul... este
robul diavolului ºi un fiu al diavolului (1 Ioan 3, 8-10) .
Pag. 936

O, sãrmanul de mine, în ce ticãloasã stare am ajuns! Sînt robul

patimilor, sînt robul diavolului! Tu Doamne m-ai fãcut un fiu al
luminii, ºi iatã am ajuns un fiu al întunericului. Tu m-ai fãcut un
fiu slobod al Tãu, ºi iatã am ajuns un rob al diavolului. Inima din
mine ai fãcut-o spre locuinþã a Ta, ºi iatã s-a fãcut locuinþã a
diavolului. O Doamne, cum voi scãpa din aceastã înfricoºatã
robie? Scapã-mã Tu Doamne cãci eu nu pot face nimic! Totul e
rãu ºi stricat în mine. Tot capul meu este bolnav ºi toatã inima
mea suferã de moarte (Isaia 1, 5) . Inima mea s-a tulburat în
mine ºi frica morþii a cãzut asupra mea (Psalm 55) . Cautã din
cerul îndurãrilor Tale Doamne ºi mã izbãveºte din starea aceasta.
În bezna cea înfricoºatã în care zac, aºtept Cuvîntul Tãu: Sã fie
luminã! Scoate din temniþã sufletul meu... scapã-mã Preabunule
Doamne din aceastã stare grozavã.
Slãvit sã fii Tu Doamne, amin ºi de-a pururi sã fii slãvit! Eu
am scãpat din starea aceasta grozavã prin Crucea ºi Jertfa Fiului
Tãu, ºi mã rog acum ºi pentru tine, dragã cititorule, ca Dumnezeu
sã-þi dea ºi þie dar ºi ajutor sã poþi ºi tu scãpa din aceastã fioroasã
robie ºi pieire.
ªi dacã ai scãpat, vino dragã suflete sã-i ajutãm ºi pe alþii sã
scape. O, lumea aceasta e plinã de cei ce dorm în somnul cel
adînc al fãrãdelegilor. Sã-i trezim la viaþa Evangheliei prin
rugãciunile noastre, prin rîvna noastrã ºi prin lucrul nostru pentru
Domnul.

Iatã inima omului ce tresare îngrozit

ºi începe a se trezi din somnul pãcatelor

Oricît de pãcãtos ºi ticãloºit ar fi cineva, mîntuirea sufletului

sãu nu e pierdutã. Dumnezeu nu voieºte moartea pãcãtosului, ci
sã se întoarcã ºi sã fie viu. Darul, mila ºi dragostea lui Dumnezeu
umblã neîncetat sã-l izbãveascã ºi sã-l aducã iarãºi la viaþã. În
multe chipuri ºi feluri lucrã darul lui Dumnezeu sã-i trezeascã pe
cei pãcãtoºi din somnul pãcatelor. Trebuie înainte de toate sã ºtim
cã trezirea pãcãtoºilor, trezirea la o viaþã nouã, o face totdeauna
Duhul Domnului.
ªi trebuie sã ºtim cã Duhul Sfînt lucrã cu putere în anumite
clipe din viaþa omului. În viaþa fiecãrui om sînt anumite clipe în
care bate cu putere vîntul Duhului Sfînt.
Mulþi din cei întorºi la Domnul mãrturisesc cã simþind aceste
clipe ºi lãsînd pe Duhul Sfînt sã lucreze mai departe, au apucat pe
calea mîntuirii sufleteºti. Un ostaº din Oastea Domnului îmi
spunea cã pe el l-a strãpuns ca un fulger cele scrise despre sf.
Ioan Botezãtorul în însemnãrile cãlãtoriei la Ierusalim. Din acea
clipã s-a hotãrît sã nu mai punã alcool în gura lui. Iatã ºi aceasta
o dovadã cum Duhul Sfînt a lucrat cu putere într-o anumitã clipã
ºi omul primind aceastã lucrare, a apucat la o viaþã nouã.
Trebuie apoi sã ºtim cã pentru trezirea pãcãtoºilor, Domnul
foloseºte chemãri dulci ºi chemãri mai aspre. O predicã duioasã,
o Biblie, o foaie religioasã, o carte bunã, etc... sînt tot atîtea
chemãri duioase prin care Duhul Domnului încearcã sã trezeascã
la viaþã pe cei pãcãtoºi. Mulþi se trezesc ºi prin astfel de chemãri.
Însã cei mai mulþi nu le bagã în seamã, nu le ascultã.
 Pag. 937

Rîde pãcãtosul cînd îi vorbeºti de mîntuirea sufletului... rupe

Biblia (spunînd cã-i o carte pocãitã)... face foiþe de þigãri din
cartea de rugãciuni (cum de fapt am ºi vãzut un om fumîndu-ºi
cartea de rugãciuni)... rupe cãrþile religioase ºi te înjurã cînd te
apropii de el cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cînd omul se învîrtoºeazã în fãrãdelegi ºi nu mai prinde

chemarea cea blîndã ºi dulce, pentru trezirea ºi izbãvirea lui din
pieirea sufleteascã, Domnul foloseºte ºi chemãri mai aspre. Cînd
atare boalã te doboarã la pat, ºi sã ºtii dragã cititorule cã poate ea
vine din depãrtarea lui Dumnezeu sã te trezeascã din somnul
pãcatelor. Încercãrile ce ne vin, necazurile, pagubele, etc... sînt
tot atîtea lucrãri ale Duhului Sfînt pentru trezirea noastrã din
somnul fãrãdelegilor. (Un ostaº îmi spunea cã el cunoaºte cu
adevãrat pe Domnul de cînd a fost odatã greu bolnav).
Pag. 938

Mulþi, foarte mulþi se trezesc din pieire prin astfel de chemãri.

Scripturile sînt pline de fii rãtãciþi ºi suflete pierdute pe care i-a
scãpat certarea ºi mustrarea Domnului Dumnezeu. Cei pe care nici
mustrarea ºi cercetarea Domnului nu-i trezeºte din somnul
fãrãdelegilor, sînt cu adevãrat niºte pierduþi. Domnul îi lasã în
voia lor. Nici încercãrile nu-i pasc, cãci Domnul ceartã numai pe
cei credincioºi din care poate face vase alese.
Trezirea pãcãtoºilor s-ar putea asemãna cu trezirea oamenilor
din somn. Este om ce se deºteaptã la o uºoarã chemare sau
ciocãnire în uºã. Altul abia se trezeºte la zuruiala ºi larma
ceasului deºteptãtor ºi iarãºi altul trebuie sã-l scuturi zdravãn
strigîndu-i: Scoalã omule!
Este om ce se trezeºte din somnul pãcatului îndatã ce aude
chemarea cea dulce a mîntuirii. Este om ce aude îndatã glasul
Celui ce bate la uºa inimii sale zicînd: Iatã Eu stau la uºã ºi bat
( A p o c . 3 , 1 6 ) . S î n t î n s ã al þ ii p e c a r e n u mai ch emãr i mai
stãruitoare îi pot deºtepta ºi iarãºi, sînt alþii care se deºteaptã
numai cînd mîna cea nevãzutã a lui Dumnezeu îi scuturã prin fel
de fel de încercãri. Pe care nici mîna aceasta nu-i poate trezi, sînt
pe veci pierduþi.
Alãturi pe faþa dinainte se vede chipul pãcãtosului ce tresare
ºi se trezeºte din somnul ºi moartea pãcatelor. E pãcãtosul de mai
înainte despre care am scris cã l-a slobozit pe satana sã intre în
inima lui. Hai sã-i zicem acestui pãcãtos: Ion - un om oarecare
din mulþimea oamenilor. Domnul a folosit multe dulci chemãri
sã-l trezeascã la viaþã. Însã Ion acesta pe toate le-a respins. Acum
Domnul îi trimite o chemare mai asprã. O boalã grea l-a doborît
în pat. Îngerul Domnului - adicã darul ºi dragostea lui Dumnezeu
- se apropie de el. De data asta se apropie de el cu aducerea
aminte de moarte. Cu o mînã îi aratã starea grozavã în care se aflã
sufletul sãu încãrcat de pãcate, iar cu alta îi aratã cuvintele
Scripturii: Plata pãcatului este moartea (Rom. 6, 23) .
- Omule - îi zice îngerul - iatã vin sã-þi aduc plata pãcatelor
tale: moartea trupeascã ºi sufleteascã... vai þie omule, ca mîine vei
muri... ce va fi cu sufletul tãu? ce va fi cu viaþa ta cea veºnicã?...
vai þie cã þi-ai cheltuit viaþa în zadar... te lãfãieºti în pãcate ºi
nepãsare, dar ca mîine vei intra în mormînt, iar dincolo de
mormînt te aºteaptã osînda de veci... o veºnicie întreagã vei
plînge pentru clipele pe care le-ai petrecut în desfãtãri lumeºti ºi
nepãsare de suflet... trezeºte-te omule, trezeºte-te pînã nu soseºte
încã sabia morþii...
Ion se înfioarã la auzul acestor cuvinte. Pînã acum n-a ascultat
chemarea Domnului... ºi-a bãtut joc de cele sufleteºti... acum însã
s e v ed e d eo d at ã p u s î n f aþ a mo r þ i i , î n f aþ a v eº n i ci ei , º i s e
cutremurã. Tresare îngrozit ºi se trezeºte speriat ca dintr-un vis
urît. Abia acum i s-au deschis ochii sã vadã starea grozavã în care
se aflã. Se uitã în inima sa ºi o vede plinã de dobitoceºtile patimi.
Se înfioarã, suspinã ºi prin suspinul sãu Îi deschide Duhului Sfînt
intrare în inima sa. În întunericul inimii sale pãtrund razele
Duhului Sfînt. Pãtrunde lumina ºi fuge întunericul pentru cã
lumina cu întunericul nu pot avea nici un fel de legãturã. Diavolul
cu rãutãþile lui fuge speriat cînd într-o inimã de om pãcãtos
pãtrunde Duhul lui Dumnezeu.
 Pag. 939

Dar trebuie sã ºtim ºi sã bãgãm de seamã ca trezirea din

somnul pãcatelor sã fie o trezire statornicã. Trezirea la o viaþã
nouã trebuie sã înainteze mai departe precum vom arãta în
paginile celelalte.
Dragã cititorule! Poate cã ºi tu ai adormit în somnul pãcatelor.
Ia seama cã darul ºi dragostea lui Dumnezeu umblã în multe feluri
sã te poatã trezi. Nu respinge mila ºi dragostea lui Dumnezeu.
Lasã-L pe Duhul Domnului sã lucreze în tine. Nu nesocoti clipele
în care Duhul Sfînt lucreazã cu putere în viaþa ta.
Un vestitor al Evangheliei spunea cã Domnul Dumnezeu
foloseºte 3 chei pentru descuierea inimii oamenilor ºi trezirea lor
din somnul pãcatelor.
Cheia cea dintîi este o cheie de argint; predicile ce le aude
pãcãtosul în bisericã ºi afarã de bisericã, rugãciunile ce se fac
pentru el, chemãrile ce le aude, etc.
Cînd cheia aceasta nu poate descuia inima, intrã în slujbã cheia
a doua; o cheie de fier: suferinþele ºi încercãrile.
Cînd nici aceasta nu poate isprãvi, a treia ºi ultima cheie, se
apropie de inima omului; aceasta e o cheie de aur; e cheia darului
ºi harului Duhului Sfînt. Cel ce nici în faþa acestei chei nu
cedeazã, e pierdut pentru totdeauna.

Rugãciune

Isuse, Mîntuitorul meu Cel Bun! Mã înfiorez ºi mã ruºinez

gîndindu-mã cît de mult ai umblat sã mã trezeºti din somnul
pãcatelor. Trimisu-mi-ai chemãri dulci, dar nu le-am ascultat...
t r i m i s u - m i - a i c h e m ã r i ma i a s p r e , d a r n u l e - a m p r i c e p u t .
Împresuratu-m-ai cu dragoste, dar eu am rãspuns cu ticãloºie. Cu
toate cheile Te-ai apropiat de uºa inimii mele, ºi eu pe toate le-am
respins. Puteai sã mã p ãr ãs eº t i zi cî n d u - mi : ticãlosule, aºa
rãsplãteºti tu dragostea Mea... Dar Tu nu m-ai pãrãsit, ci m-ai
împresurat mereu cu dragostea Ta. În faþa împietririi mele în
ticãloºie, ai deschis în faþa mea - printr-o boalã grea - mormîntul
pieirii mele trupeºti ºi sufleteºti. Abia atunci m-am îngrozit ...
abia atunci mi-am dat seama cã trãisem o viaþã pierdutã, dupã care
mã aºtepta osînda veºnicã... abia atunci am alergat sub braþele
Crucii Tale unde am aflat iertare ºi viaþã.
Duhule Sfinte, trezitorule de viaþã! Îþi mulþumesc cã nu m-ai
lãsat sã adorm în somnul pieirii celei veºnice, ci m-ai scuturat
mereu pînã m-ai trezit. Îþi mulþumesc cã ai stãruit mereu cu darul
ºi harul Tãu cel sfînt pînã m-ai scãpat, aplecîndu-mã la picioarele
Crucii.
Pag. 940

Iatã inima omului care a ajuns la cunoaºterea

stãrii sale nenorocite ºi cautã mîntuirea

Spuneam mai înainte cã trezirea pãcãtoºilor, trezirea la o viaþã

nouã, o face totdeauna Duhul Domnului, ºi iarãºi spuneam cã
trebuie sã-L lãsãm pe Duhul Sfînt sã lucreze mai departe în noi
c ã c i a l t cu m t r ezi r ea d ã î n ap o i ; cel t r e z i t , i a r ã º i a d o a r m e .
Închipuieºte-þi cã dormi într-o casã ce a luat foc. Ce bine e cã
te-ai trezit la timp. Dar ce folos ai avea de aceastã trezire dacã nu
te-ai ridica din pat ºi n-ai fugi afarã? O trezire fãrã ieºirea din
focul pãcatelor, n-ajunge nimic.
Taina mîntuirii sufleteºti îºi are ºi ea anumite stãri prin care ne
trece Duhul Sfînt cînd Îl lãsãm sã lucreze în noi. Dupã trezirea
din somnul pãcatelor, Duhul Sfînt începe a lucra mai departe. El
îþi deschide mai întîi ochii sã vezi deplin starea ticãloasã ºi
nenorocitã în care ai ajuns... te opreºte dintr-odatã ca pe fiul cel
pierdut în starea cea pierzãtoare, sã afli unde ai ajuns ºi ce ai
ajuns.
 Pag. 941

În aceastã stare se vede în chipul de alãturi ºi Ion, cel trezit

din somnul pãcatelor ºi care a lãsat pe Duhul Sfînt sã lucreze în
inima lui. Duhul Sfînt l-a adus la cunoaºterea stãrii sale celei
pãcãtoase ºi nenorocite. Cel trezit din pãcate, abia acum vede ºi
pricepe în ce stare grozavã ºi fioroasã se aflã... abia acum i s-au
deschis ochii cei sufleteºti sã vadã cã a trãit o viaþã pierdutã în
zadar... sã vadã cã s-a fãcut slugã ºi rob diavoleºtilor patimi ºi
ispite. Simþind starea aceasta, începe sã-ºi plîngã viaþa pierdutã,
începe sã stropeascã cu lacrimi trecutul sãu cel pãcãtos... începe
sã simþeascã lipsa unui ajutor ºi mîntuitor. Simþind starea aceasta,
strigã plîngînd: O! nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi dintr-o
astfel de moarte! (Rom. 7, 24) . În clipa asta cerul îi aduce vestea
cea bunã: Sîngele Domnului Isus ce s-a vãrsat pe Crucea Golgotei
ne curãþeºte de orice pãcat ºi ne scapã din orice moarte...
Cînd omul înainteazã pe aceastã cale de mîntuire, cînd lasã pe
Duhul Sfînt sã lucreze în inima lui, diavolul cu dobitoceºtile
patimi fuge speriat. Diavolul nu mai are nici o putere asupra unei
inimi care se lasã aprinsã, cuprinsã ºi cîrmuitã de darul ºi harul
Duhului Sfînt. Patimile ºi ispitele nu mai au nici o putere asupra
unei inimi în care a început sã lucreze darul ºi harul Duhului
Sfînt.
Un lucru trebuie sã ºtim: începutul mîntuirii noastre sufleteºti
se începe în clipa în care simþim starea noastrã cea pãcãtoasã.
Cunoaºterea stãrii tale celei pãcãtoase, cunoaºterea deplinã a
stãrii grozave în care te afli, în care te-a adus pãcatul, acesta este
începutul ºi temelia mîntuirii tale sufleteºti. Carul mîntuirii tale
sufleteºti nu pleacã la drum cînd þi-ai pus în gînd sã te laºi de
pãcate, ci pleacã î n cl i p a cî n d îþi simþeºti ticãloºia în care
t r ãi eº t i . . . p l eacã î n cl i p a cî n d î n f r î n g er ea p en t r u p ãcat î þ i
strãpunge ca un fulger inima... cînd smerenia ºi umilinþa te
apleacã în genunchi sã strigi: Doamne, sînt un pãcãtos, sînt un
mare pãcãtos, sînt cel mai mare pãcãtos... sînt vrednic de osîndã,
vrednic de pedeapsã ºi pieire pentru pãcatele ºi fãrãdelegile mele.
Scripturile sînt pline de suflete care s-au mîntuit în clipe de
acestea, cînd înfrîngerea ºi umilinþa pentru pãcat i-a doborît la
picioarele Domnului.
Ieºi de la mine Doamne cãci sînt un pãcãtos, a strigat Petru în
clipele cînd Domnul l-a fãcut apostol ºi vestitor al Evangheliei.
Doamne, nu sînt vrednic sã intri sub acoperãmîntul casei mele,
a strigat Zacheu în clipele cînd Mîntuitorul a intrat cu mîntuire în
casa lui.
Vameºul îºi bate pieptul cu umilinþã în clipa cînd s-a îndreptat.
Saul a fost doborît de pe cal cînd mergea plin de trufie spre
Damasc; a fost aruncat la pãmînt ca un biet orb neputincios ºi din
aceastã stare s-a ridicat un om schimbat, un om nou: Pavel,
marele apostol.
Nu pentru pãcate îºi pierd oamenii sufletul ºi viaþa de veci, ci
pentru cã nu simþesc pãcatul, nu se înfioarã de starea lor cea
pãcãtoasã ºi nu lasã Duhul Domnului sã lucreze în ei. Satana þine
încuiatã inima pãcãtoºilor mai ales cu trufia. Pãcãtosul nu vrea sã
audã de nici un fel de umilinþã ºi înfrîngere..., trufia lui împiedicã
lucrarea Duhului Sfînt.
Pag. 942

Î nceputul ºi temelia mîntuirii n o as t r e s u f l et eº t i es t e

înfrîngerea, smerenia ºi umilinþa care purced din cunoaºterea ºi
recunoaºterea stãrii noastre celei pãcãtoase. Aproape este Domnul
de cei cu inima înfrîntã ºi pe cei smeriþi cu duhul îi va mîntui
(Psalm 34, 18) . Inima înfrîntã ºi smeritã Dumnezeu nu o va
urgisi (Psalm 34, 18) .
Un vestitor al Evangheliei a învãþat pe un mare pãcãtos sã-ºi
înceapã îndreptarea rostind 2 sãptãmîni de zile o rugãciune din 4
cuvinte: Doamne aratã-mi inima mea!
Dupã 2 sãptãmîni l-a aflat plîngînd cu amar. κi aflase inima.
Aceastã aflare este începutul mîntuirii. Cu aceastã aflare s-a
mîntuit ºi vameºul.
Cînd ai ajuns la aflarea aceasta, Duhul Sfînt te duce mai
departe în faþa iubirii lui Dumnezeu sã vezi ºi sã afli cum þi-ai
cheltuit în zadar viaþa... sã vezi ºi sã afli cã tu eºti într-o stare
grozavã, fioroasã, într-o stare de pieire sufleteascã ºi trupeascã...
Ajuns în starea aceasta, deodatã simþeºti un fior, un cutremur
ce-þi strãbate toatã fiinþa. Mîinile þi se strîng cu cãldurã laolaltã,
graiul þi se stinge ºi ochii încep a slobozi lacrimi. Lacrimi calde
ºi scumpe sînt acestea... sînt lacrimi de cãinþã... sînt lacrimi ce
vestesc cã se va naºte un om nou, o fãpturã nouã.
De cînd eram preot la þarã, îmi aduc aminte cã am dat odatã
peste un om ce plîngea cu hohot mare de parcã îi murise toatã
familia.
- Ce þi s-a întîmplat, dragã suflete, de plîngi aºa de tare - l-am
întrebat - ori þi-a murit cineva din casã, sau ai avut atare pagubã
în bani sau avere?
- O, pãrinte dragã - mi-a rãspuns omul - n-am avut nici o
pagubã de aceasta... eu mã plîng pe mine însumi ca pe un mort în
pãcate ºi fãrãdelegi... eu plîng pentru cã mi-am cheltuit în zadar
talanþii pe care mi i-a dat Dumnezeu... eu plîng pentru cã mi-am
risipit averea cea sufleteascã...
- Plînge dragã suflete, plînge înainte - i-am zis eu atunci - cãci
lacrimile acestea sînt lacrimi sfinte, sînt lacrimi prin care lucreazã
D u h u l lui Dumnezeu... sînt lacrimi care v es t es c mî n t u i r ea
sufletului tãu.
Dar taina mîntuirii noastre sufleteºti încã nu se sfîrºeºte numai
cu lacrimile cãinþei. Lacrimile uºureazã, dar încã nu mîntuie.
Odatã cu lacrimile trebuie sã cãutãm ºi o scãpare, o mîntuire, un
mîntuitor. Odatã cu lacrimile trebuie sã se trezeascã în noi ºi mai
mult fiorul pierzãrii în care am ajuns ºi dorinþa de a scãpa din
aceastã pierzare.
Un al doilea început al mîntuirii tale sufleteºti se începe în
clipa în care afli cã singur nu te poþi izbãvi, cã îþi trebuie un
ajutor din afarã... mîntuirea ta se începe în clipa cînd te simþeºti
c ã z u t î n p r ã p a s t i a p i e r z ãr i i º i s t r i g i p l î n g î n d c u a m a r : O ,
nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi dintr-o astfel de moarte!
(Rom. 7, 24) .
Cînd ai ajuns în starea aceasta, se iveºte în zare Crucea ºi
vestea cereascã - cea mai minunatã veste ce s-a auzit pe acest
pãmînt: Sîngele Lui ne curãþeºte de orice pãcat (1 Ioan 3, 7) .
 Pag. 943

Cu aceasta se deschide o altã uºã, se deschide uºa cea din urmã

care duce la taina cea mare a mîntuirii noastre sufleteºti: la
Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului.

Rugãciune

Doamne Isuse! Eu sînt un pãcãtos, eu sînt cel mai pãcãtos om

din lume. Averea sufleteascã am risipit-o... talanþii i-am cheltuit
în zadar... haina mi-am murdãrit-o. Totul e stricat... totul e
putred... totul e bolnav în mine. Tot capul meu este bolnav ºi
toatã inima mea suferã de moarte (Isaia 1, 5) . Inima mea s-a
tulburat în mine ºi frica morþii a cãzut asupra mea (Psalm 55) .
Sufletul meu este mîhnit ºi mã tulburã (Psalm 63, 10)... totul s-a
tulburat înãuntrul meu... Pãcatele ºi fãrãdelegile s-au grãmãdit în
sufletul meu ca un vulcan ce clocoteºte... Fã Tu Doamne, ca din
acest vulcan sã þîºneascã lacrimi fierbinþi de cãinþã... sã þîºneascã
mãrturisirea pãcatelor mele.
Sînt bolnav, Isuse Doamne ºi numai Tu Singur mã poþi tãmãdui
cãci Tu ai zis: Cei bolnavi au trebuinþã de doctor
(Matei 9, 12) ... mã cufund în pieire ºi numai Tu Singur mã poþi
scãpa. Doamne Isuse! Eu vin la Tine cu toate pãcatele mele ºi cu
toate lacrimile mele. Primeºte-mã ºi mã mîntuieºte...

Iatã pe cel ce a aflat izvorul mîntuirii:

Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului

În chipul de mai jos se vede mai departe, istoria lui Ion despre
care am vorbit pînã aci. Duhul Sfînt l-a adus ºi l-a îngenuncheat
la picioarele Crucii. Mult a lucrat Duhul Sfînt pînã sã-l poatã
aduce aci. Mai întîi l-a trezit - abia l-a putut trezi - din somnul
pãcatelor. I-a deschis apoi ochii sã-ºi vadã pieirea... i-a dat
lacrimi sã-ºi plîngã pãcatele... i-a deschis gura sã strige îngrozit:
O, nenorocitul de mine, cine mã va izbãvi dintr-o astfel de
moarte! ªi acum iatã Duhul Sfînt l-a adus sub braþele Crucii, l-a
adus la izvorul mîntuirii sale sufleteºti.
Îngenuncheat sub braþele Crucii, i se deschide mintea ºi
înþelegerea sã se afle pe sine însuºi ºi rosturile vieþii sale.
Îngenuncheat la picioarele Crucii, aflã Ion cît de grozav a fost
pãcatul lui cã a trebuit Însuºi Isus, Fiul lui Dumnezeu sã moarã
pentru el ºi iertarea lui. La picioarele Crucii aflã cu cîtã dragoste
l-a iubit Dumnezeu Tatãl ºi Dumnezeu Fiul. La picioarele Crucii
aflã cea mai minunatã veste ce s-a auzit cîndva pe acest pãmînt
pentru un om: cã Isus este un Mîntuitor al sãu, cã a murit pentru
el, pentru pãcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iubirea ºi
scãparea lui...
Ferice de tine Ioane, care stai acum îngenuncheat sub braþele
Crucii Mîntuitorului! Iatã Sîngele iertãrii picurã peste lacrimile
tale ºi pãcatele tale... iatã mîinile tale strîng cu tãrie Crucea
mîntuirii întocmai cum un naufragiat ce era sã se înece în valurile
morþii, a gãsit o scãpare ºi cu toatã tãria se þine de ea. Ferice de
tine, cãci ai aflat pe Cel ce demult te cãuta... ai aflat pe Cel ce a
zis: Eu sînt Uºa. Prin Mine de va intra cineva se va mîntui
(Ioan 10, 9) .
Pag. 944

O, ce lucru scump ºi mãreþ se vede în chipul de mai jos! Un

pãcãtos ºade îngenuncheat la picioarele Crucii. Un om a aflat uºa
mîntuirii sale sufleteºti: Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului... un suflet
a scãpat la mîntuire... un pãcãtos se împacã cu Dumnezeu prin
Jertfa cea mare a Fiului Sãu... un om moare ºi înviazã la o viaþã
nouã... Se bucurã ºi îngerii din cer de aceastã schimbare. Se
bucurã ºi îngerii din cer pentru un pãcãtos ce se pocãieºte
(Luca 15, 10) . Cerul ºi pãmîntul se bucurã cînd un pãcãtos se
apleacã sub braþele Crucii ºi aflã izvorul mîntuirii sale sufleteºti.

Lasã-te dragã suflete, lasã-te atras cu totul la picioarele Crucii

Mîntuitorului cãci fãrã darurile Crucii nu poþi face nimic. Toatã
îndreptarea ta, toate silinþele tale, toate sforþãrile tale sînt scîntei
ce se sting suflate de vîntul ispitelor dacã nu trãieºti o viaþã
îngenuncheatã la picioarele Crucii, dacã nu sorbi clipã de clipã
dar ºi putere din Jertfa Mîntuitorului. Viaþa noastrã de creºtini
n-are nici o putere pînã cînd n-am aflat izvorul puterii: Crucea ºi
Jertfa Mîntuitorului.
 Pag. 945

Lasã-te dragã suflete, lasã-te atras cu totul la picioarele Crucii.

Ia seama cã diavolul încearcã în multe chipuri ºi feluri sã te poatã
þinea departe de Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului. Satana e ºiret
mare. El te lasã sã te hotãrãºti contra pãcatelor... te lasã sã-þi faci
rugãciunile (aºa la repezealã ºi de mîntuialã)... te lasã sã mergi,
din cînd în cînd ºi la bisericã (ca dupã bisericã sã dai ºi pe la
crîºmã)... nu se sperie satana nici cînd pui jurãmînt cã ieºi din
rele (ºi pe urmã mai afund te bagi în ele)... dar se îngrozeºte
satana ºi tremurã cînd te apropii de Crucea ºi Jertfa
Mîntuitorului... se cutremurã satana ºi fuge îngrozit cînd te apleci
plîngînd sub braþele Crucii Mîntuitorului...
Satana a fost definitiv înfrînt ºi bãtut prin Jertfa Crucii de pe
Golgota. El are fricã numai de aceastã înfrîngere, iar noi îl putem
înfrînge numai cu darurile Crucii de pe Golgota.
Satana nu se sperie de hotãrîrile noastre contra pãcatelor, dar
tremurã ºi fuge îngrozit cînd îngenunchem cu hotãrîrile noastre
sub braþele Crucii Mîntuitorului ºi le sigilãm cu scump Sîngele
Lui.
Lasã-te dragã suflete, lasã-te cu totul atras la picioarele Crucii
cãci Crucea leagã cerul cu pãmîntul ºi pe om cu Dumnezeu. Prin
ea rãsuflãm, prin ea vorbim, prin ea trãim, prin ea biruim. O, cum
n-am eu glas de înger ºi de arhanghel sã strig sã se audã în toatã
þara cuvintele Scripturii: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încît ºi pe Fiul Sãu Cel Unul Nãscut L-a dat, ca tot cel ce crede
în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã (Ioan 3, 16) . Cãci
Unul este Dumnezeu, Unul ºi Mijlocitor între Dumnezeu ºi între
oameni, Omul Isus Hristos, care pe Sine Însuºi S-a dat preþ de
rãscumpãrare pentru toþi (1 Tim. 2, 5) .
Lasã-te dragã suflete, lasã-te atras cu totul la picioarele Crucii
cãci Crucea nu este altceva decît braþele Domnului deschise
pentru orice pãcãtos care însetoºeazã dupã mîntuirea sufletului
sãu. O, ce dar mare este nouã Crucea! Braþele Crucii, braþele
Domnului stau totdeauna deschise pentru primirea ºi iertarea
noastrã.
Rugãciune

Isuse, Mîntuitorul meu Cel Scump! Îþi mulþumesc cã m-ai atras

ºi pe mine la picioarele Crucii Tale. O Bunul meu Mîntuitor! Cît
de mult ai umblat dupã mine sã mã poþi atrage aici. M-ai chemat
cu glas dulce ºi eu nu Te-am ascultat... m-ai bãtut ºi eu nu Te-am
priceput... o cruce grea de suferinþe ai pus pe umerii mei ºi eu
n-am înþeles-o. Pe urmã ai deschis în faþa mea mormîntul pieirii
mele trupeºti ºi sufleteºti. Abia atunci m-am îngrozit... abia atunci
a m a l e rg a t º i a m s c ã p a t s u b b r a þ e l e C r u c i i Ta l e . C ã z u t l a
picioarele Crucii Tale, mi s-au deschis ochii sã înþeleg cã Tu,
Mîntuitorul meu Cel Bun, ai suferit ºi ai murit pentru mine,
pentru pãcatele mele, pentru iertarea mea ºi mîntuirea mea.
Pag. 946

Mã cutremur, Doamne Dumnezeule, stînd îngenuncheat lîngã

Crucea Ta. Mã cutremur gîndindu-mã cã pentru un ticãlos ºi
nemernic ca mine, ai fãcut Jertfa aceasta. O, Dumnezeule, cu ce
voi rãspunde eu la o astfel de dragoste? Eu n-am nici un rãspuns,
o Doamne, decît lacrimile mele. Copleºit ºi biruit de o dragoste
ca aceasta, eu cad plîngînd la picioarele Crucii Tale.
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor, cu ce voi rãspunde eu,
ticãlosul, la o astfel de dragoste, ce mi-ai arãtat? Dã-mi lacrimi,
o Isuse al meu, sã mã plîng pe mine ºi pãcatele mele. ªi dã-mi
putere, o Hristosul meu, sã mã rãstignesc împreunã cu Tine, ca sã
nu mai trãiesc eu, ci Tu Doamne sã trãieºti în mine
(Gal. 2, 20) ... sã nu mai fiu al meu, ci sã fiu numai al Tãu, cãci
Tu m-ai rãscumpãrat cu un preþ atît de mare
(1 Cor. 2, 23; 6, 19) .
Cu ce voi rãsplãti, o Isuse al meu, acest dar mare ce mi-ai
arãtat? Lumea mã mustrã cã vorbesc prea mult despre Tine ºi
Jertfa Ta cea sfîntã. Dar pînã ce moartea îmi va închide graiul, eu
voi grãi neîncetat despre o dragoste ca aceasta.
O Doamne, învredniceºte-mã ºi întãreºte-mã sã petrec pînã la
sfîrºitul vieþii mele rugîndu-mã ºi plîngînd la picioarele Crucii
Tale.
Isuse, Mîntuitorul meu Cel Scump! Eu trãiesc astãzi prin Jertfa
Ta. Tot ce sînt ºi tot ce am este Jertfa Ta cea scumpã. Crucea Ta
Mîntuitorule este un hotar mare pentru viaþa mea. Crucea Ta a
împãrþit în douã viaþa mea: înainte de aflarea Crucii Tale am trãit
o viaþã contra Ta, iar dupã aflarea Crucii trãiesc o viaþã cu Tine.
Ah , î n ce o r b i e s u f l et eas cã am t r ãi t î n ainte de a fi atras la
picioarele Crucii! Spalã cu Sîngele Tãu trecutul meu cel pãcãtos.
Spalã cu Sîngele Tãu ºi toate ieºirile pãcãtoase pe care le mai face
încã firea cea veche în viaþa mea. Eu stau sub braþele Crucii Tale
D o amn e, s ã p i cu r e p este mine neîncetat Sîngele iertãr i i º i
împãcãrii mele cu Dumnezeu. Eu stau sub braþele Crucii Tale ca
sã sigilez cu scump Sîngele Tãu toate hotãrîrile mele, toate
planurile mele, toate gîndurile, toate vorbele ºi toate faptele mele.
Învredniceºte-mã Doamne ºi mã întãreºte sã pot rãmîne pînã la
sfîrºitul vieþii mele strîngînd în braþele mele sufleteºti Crucea Ta
cea sfîntã: izvorul vieþii ºi mîntuirii mele.
Duhule Sfinte, adã-mi aminte clipã de clipã cã viaþa mea este
un dar al Celui rãstignit pe Cruce ºi trebuie sã o trãiesc întreagã
cu El ºi pentru El. Întãreºte-mã ca sã nu mai trãiesc eu, ci sã
trãiascã în mine Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit
ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru mine (Gal. 2, 20).
 Pag. 947

Sã adîncim în inima noastrã Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului

- iatã inima omului care le-a adîncit -

Am arãtat mai înainte cum Duhul Sfînt a atras pe cel pãcãtos

la picioarele Crucii ºi i-a deschis uºa mîntuirii sufleteºti. Iatã-l
acum pe Ion, omul nostru, intrat în taina cea mare a mîntuirii
sufleteºti.

La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea ºi înþelegerea

sã afle cã el a fost un osîndit, un judecat la pieire sufleteascã ºi
trupeascã pentru pãcatele sale... cã el a scãpat de aceastã moarte
prin Jertfa Crucii... Domnul Isus a rãbdat chinuri înfricoºate
pentru el ºi mîntuirea lui...
Aceastã înþelegere îl zguduie... îi deschide inima ca sã intre în
ea Isus Cel Rãstignit pentru pãcatele lui. Aceastã înþelegere îi
cutremurã sufletul. Chipul lui Isus Cel Rãstignit se înfige în inima
lui. Icoana lui Isus Cel Rãstignit rãmîne sãpatã, rãmîne întipãritã
în inima lui întocmai cu m pe marama lui Veronica a rãmas
întipãrit Chipul Mîntuitorului.
Pag. 948

Abia acum îºi dã omul seama cã el trãieºte ca un scãpat de

moarte... ca un iertat... ca un înviat prin Jertfa cea mare a Crucii...
viaþa lui e un dar... întreagã viaþa lui sufleteascã ºi trupeascã e un
dar al Celui rãstignit pe Cruce...
Iatã ºi Duhul Domnului în chip de înger vine sã întãreascã
aceastã înþelegere a lui, strigîndu-i rãspicat cuvintele ap. Pavel:
De acum, tu nu mai eºti al tãu ci eºti al lui Isus Hristos care te-a
rãscumpãrat cu un preþ mare (1 Cor. 3, 25; 6, 19) . Este acesta
un crez nou al mîntuirii pe care Ion nu l-a mai auzit. Se înfioarã
cînd îl aude ºi suspinã grãind: O, eu pãcãtosul am trãit pînã acum
numai pentru mine, pentru lume ºi pentru pãcate... eu nu mai pot
trãi de azi înainte o astfel de viaþã... viaþa mea e un dar al Celui
rãstignit... Eu trãiesc prin El ºi trebuie sã o rup cu lumea ºi cu
pãcatul... eu trebuie sã mã rãstignesc faþã de lume ºi faþã de
pãcat... patimile mele ºi pãcatele mele trebuie sã moarã sub
împunsãtura cuielor de pe Cruce... omul meu cel vechi, trecutul
meu cel pãcãtos trebuie sã moarã la picioarele Crucii pentru ca sã
mã pot ridica ºi sã pot învia ca o fãpturã nouã ºi sã pot trãi ca un
om nou...
Pe aceastã cale înaintînd, Duhul Domnului îl aduce pe Ion sã
poatã rosti cuvintele ap. Pavel: Am fost rãstignit împreunã cu
Hristos ºi trãiesc... dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în
mine ºi viaþa pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc prin credinþa
în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi
pentru mine (Gal. 2, 20) . Departe de mine gîndul sã mã laud în
altceva decît în Crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care
lumea s-a rãstignit faþã de mine ºi eu faþã de lume (Gal. 6, 14) .
O, ce înþeles adînc este în aceste cuvinte! O, cum n-am eu
putere sã apãs aceste cuvinte în inima ta, dragã cititorule, aºa cum
apãs aici la carte slovele ºi chipurile cu ajutorul tiparului. În
cuvintele: Nu mai trãiesc eu, ci trãieºte în mine Hristos - se
cuprinde toatã înãlþimea sufleteascã la care se poate ridica un om
cu ajutorul Crucii.
Cînd a ajuns omul sã poatã rosti ºi sã poatã trãi aceste cuvinte,
a ajuns la un hotar mare. Viaþa lui deodatã se rupe în douã.
Deoparte rãmîne viaþa cea trãitã în orbie sufleteascã, în patimi ºi
desfãtãri lumeºti, iar de altã parte începe viaþa cea nouã trãitã cu
Domnul ºi Evanghelia Lui.
Iatã-l pe acest om în sat, în mijlocul oamenilor. Viaþa i s-a
schimbat cu totul. Se mirã oamenii de schimbarea lui. Dintr-un
trufaº ºi îngîmfat ce era, iatã-l pãºind plin de smerenie, de parcã-i
altul. Dintr-un iubitor de bãuturi ºi desfãtãri lumeºti, iatã-l
dintr-odatã retras de la crîºme, petreceri, strîmbãtãþi ºi din tot
duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gusturile. Nu-i mai
place decît de ceea ce are legãturã cu Evanghelia ºi cu sufletul
sãu. Crîºma era mai înainte biserica lui; acum iubeºte biserica,
ºcoala ºi tot ce îi poate fi de hranã pentru suflet ºi minte.
Mai înainte abia slovenea, dar acum iatã-l cît de frumos ºi de
bine citeºte în Biblie. Vremea ce ºi-o petrecea duminicile ºi în
sãrbãtori la crîºmã ºi în fel de fel de sfaturi ºi minciuni pline de
otravã sufleteascã, acum o petrece citind în Biblie ºi alte cãrþi
religioase.
 Pag. 949

De cînd a intrat în ºcoala cea mare a Bibliei, s-a deºteptat cu

mintea, s-a încãlzit cu inima ºi acum stã sã înveþe pe alþii, de se
mirã lumea de el.
O duºmãnie avea cu un vecin al sãu. Ani de zile a copt venin
de urã ºi rãzbunare contra lui.
Acum însã Domnul îi strigã din inimã: Omule! Eu am iertat pe
cei ce Mã pironeau pe Cruce... Eu te-am iertat ºi pe tine, iar tu nu
poþi ierta pe de-aproapele tãu?... Ion înþelege, se împacã degrab
cu de-aproapele sãu; rãsuflã uºurat ºi fãgãduieºte în faþa Crucii
Mîntuitorului cã nu va mai urî pe nimeni în aceastã lume decît pe
diavolul ºi pãcatul.
Batjocuri ºi hule se ridicã împotriva lui. Stã gata sã rãspundã
cu asprime ca mai înainte. Dar Domnul Cel rãstignit îi strigã din
inimã: Eu am tãcut în faþa hulitorilor. Eu am tãcut în faþa celor ce
mã pãlmuiau ºi tu nu poþi tãcea ºi rãbda? Ion înþelege, îºi pleacã
capul ºi rãspunde rugîndu-se pentru cei ce-l batjocoresc aºa cum
a fãcut ºi Domnul.
Un necaz dã peste el, ba parcã-i fãcãturã: de cînd a început o
viaþã nouã parcã mai des îl cerceteazã necazurile. E gata cît pe-aci
sã cîrteascã, dar Isus Cel Rãstignit îi strigã din inimã: Omule! Eu
am purtat o Cruce grea pentru tine ºi pãcatele tale... ºi tu nu vrei
sã porþi nimic... o micã cruce þi s-a pus ºi þie pe umeri ºi tu vrei
sã te scapi de ea, vrei s-o arunci?
Ion înþelege!... se ruºineazã ºi nu cîrteºte niciodatã împotriva
necazurilor, ba încã simþeºte un fel de plãcere de a purta ºi el o
cruce care sã-i aducã neîncetat aminte de Domnul ºi de sufletul
sãu.
El trãia mai înainte numai pentru sine, trãia ca o omidã închisã
în gogoaºã, în zgîrcenie, în iubire numai de sine ºi de interesele
sale. Dar acum a ieºit din sine însuºi... el e acum gata sã plîngã
cu cei ce plîng, gata sã se bucure cu cei ce se bucurã... el e acum
gata sã facã orice jertfe pentru Domnul, pentru sufletul sãu ºi
pentru alþii.
O schimbare mare, o schimbare din temelie s-a fãcut în viaþa
lui de cînd Jertfa Crucii Mîntuitorului s-a adîncit în inima sa. El
vede acum lumea prin lumina Crucii. El vede altcum, simte
altcum, gîndeºte altcum, vorbeºte altcum ºi trãieºte altcum.
El toate le suferã, toate le crede, toate le rabdã... nu
pizmuieºte, nu se trufeºte, nu cautã ale sale, nu gîndeºte rãul, nu
se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr (1 Cor. 13) ... El
poate acum sã le facã pe toate acestea pentru cã în inima lui este
izvorul dragostei, izvorul iertãrii ºi izvorul puterii: Isus Cel
Rãstignit pe Cruce.
O aºa viaþã înseamnã, dragã cititorule, viaþa cea adîncitã în
Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului. Dacã este ceva ce ne lipseºte nouã
românilor, apoi este tocmai o astfel de viaþã. Ne trebuie o adîncire
a vieþii noastre în Crucea Mîntuitorului, sau mai bine zis, Crucea
ºi Jertfa Mîntuitorului trebuie sã pãtrundã mai adînc în inima ºi
viaþa noastrã.
Pag. 950

Crucea e semnul cel mai scump ce-l avem noi oamenii pe

pãmînt. Numai cît, acest semn trebuie sã fie, sã se facã un izvor
de putere creºtineascã ºi de viaþã creºtineascã. Crucea înseamnã
biruinþã ºi cu ea trebuie sã trãim o viaþã de biruitori, altcum
rãmînem în judecata ce ne-a fãcut-o un misionar strãin care
cercetînd viaþa noastrã religioasã, ºi-a însemnat într-un loc
cuvintele: Viaþa românilor e plinã de cruci ºi... de pãcate. Crucea
ºi Jertfa Mîntuitorului trebuiesc adîncite în inima noastrã ºi în
viaþa noastrã.
Rugãciune

Duhule Sfinte, care m-ai trezit ºi pe mine din somnul

pãcatelor, deschide ºi inima mea sã intre în ea izvorul vieþii ºi
izvorul puterii: Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului... deschide inima
mea sã se întipãreascã pe veci în ea Chipul lui Isus Cel Rãstignit.
Duhule Sfinte, adã-mi aminte clipã de clipã cã viaþa mea este
un dar al Celui rãstignit pe Cruce ºi trebuie sã o trãiesc întreagã
cu El ºi pentru El... adã-mi aminte clipã de clipã cã eu nu mai sînt
al meu, ci sînt al lui Isus Hristos care m-a rãscumpãrat cu un preþ
mare...
Întãreºte-mã Duhule Sfinte cu darul ºi harul Tãu ca sã nu mai
trãiesc eu, ci sã trãiascã în mine Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru mine
(Gal. 2, 20) .

Iatã inima omului care a ajuns un om nou,

un om duhovnicesc, o fãpturã nouã

Iatã inima omului care a împlinit calea mîntuirii sufleteºti...

care a ajuns culmea unei vieþi trãite dupã Evanghelie. Mult a
lucrat Duhul lui Dumnezeu pînã l-a adus în starea aceasta. Mai
întîi l-a trezit - abia l-a putut trezi din somnul pãcatelor... i-a
deschis apoi ochii sã-ºi vadã starea de pieire în care se afla... i-a
slobozit lacrimile cãinþei... l-a atras ºi l-a îngenuncheat la
picioarele Crucii... i-a deschis inima pentru Crucea ºi Jertfa
Mîntuitorului...
Omul - Ion - a ascultat, a primit darurile ºi acum iatã-l în ce
stare minunatã se aflã.
El a atins plinirea vieþii sufleteºti pe care o cere ap. Pavel în
cuvintele: Ori nu ºtiþi cã voi sînteþi casa lui Dumnezeu ºi Duhul
lui Dumnezeu locuieºte în voi? (1 Cor. 3, 16) .
Inima lui s-a umplut de lumina ºi darul Duhului Sfînt. Au fugit
din inima lui cele 7 fioroase pãcate de moarte: trufia, desfrînarea,
pizma, mîndria, lãcomia, zgîrcenia, lenea ºi în locul lor s-au
aºezat cele 7 virtuþi, cele 7 pietre de temelie ale mîntuirii noastre
sufleteºti: credinþa, dragostea, nãdejdea, smerenia, dãrnicia,
curãþia, cumpãtarea, hãrnicia ºi rãbdarea.
El este acum un vas ales pe care l-a cuprins focul Duhului
Sfînt. El este un om nou, un om duhovnicesc, cuprins, aprins ºi
cîrmuit de darul ºi harul Duhului Sfînt. De aceea ºi în viaþa sa se
aratã acum roadele Duhului Sfînt care sînt: dragostea, bucuria,
pacea, îndelung rãbdarea, bunãtatea, facerea de bine, credinþa,
blîndeþea, înfrînarea poftelor (Gal. 5, 22) .
 Pag. 951

Trebuie sã ºtim cã Dumnezeu lucreazã prin Duhul Sfînt. Prin

Duhul Sfînt lucreazã ºi Mîntuitorul. Duhul Sfînt este izvorul
darurilor. Prin Duhul Sfînt primim ºi darurile Jertfei de pe Cruce.
Duhul Sfînt pe care Îl voi trimite de la Tatãl - zicea Isus - va lua
din al Meu ºi vã va vesti vouã (Ioan 16, 13-15) .
Duhul Sfînt ne apropie de Golgota, de Jertfa Crucii, pentru ca
prin Crucea Golgotei sã-ªi reverse apoi asupra noastrã darul ºi
harul Sãu. Cînd stai sub braþele Crucii, stai sub revãrsarea darului
ºi harului Duhului Sfînt.

Lucrarea mîntuirii sufleteºti o pecetluieºte ºi desãvîrºeºte

Duhul Sfînt. Ucenicii nu înþelegeau bine nici Jertfa Golgotei ºi
nici n-aveau putere destulã (în vremea rãstignirii au fugit) pînã
cînd nu S-a pogorît peste ei darul ºi harul Duhului Sfînt. Duhul
Sfînt este puterea prin care lucreazã Dumnezeu ºi lucreazã
Mîntuitorul. Este focul ce arde ºi întãreºte vasele noastre de lut.
Fãrã darul ºi harul Duhului Sfînt nu se poate nici cîºtiga, nici
pãstra o biruinþã asupra pãcatelor.
Pag. 952

Iatã alãturi pe faþa dinainte se vede chipul omului ce stã sub

darul, harul ºi puterea Duhului Sfînt. Duhul Sfînt a adîncit în
inima lui Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului ºi acum iatã inima lui ºi
viaþa lui e plinã de luminã, de dar ºi har. El este acum un om nou,
o fãpturã nouã. La picioarele Crucii, prin Jertfa Crucii, el a murit
ºi a înviat la o viaþã nouã, ca o fãpturã nouã.
În fiecare om sînt doi oameni: omul pe care l-a stricat
înºelãciunea satanei în Grãdina Edenului ºi omul pe care l-a creat
din nou Jertfa Crucii de pe Golgota. Cel dintîi se cheamã - în
epistolele ap. Pavel - omul cel vechi, omul cel lumesc, iar celãlalt
se cheamã omul cel nou, omul cel duhovnicesc
(Efes. 4, 22-24; 1 Cor. 3, 1) .
Din omul pe care l-a stricat satana în Grãdina Edenului a rãmas
în noi firea cea veche, firea cea lumeascã împreunã cu patimile ºi
poftele ei (Gal. 5, 24) .
Isus Mîntuitorul a luat asuprã-ªi firea noastrã cea stricatã.
Omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu El... pentru ca
ºi noi sã ne rãstignim faþã de lume... sã murim faþã de pãcat,
pentru ca sã înviem ºi sã trãim în Hristos ca o fãpturã nouã
(Rom. 6, 6; Gal. 5, 24; Rom. 6, 10) . Cãci dacã este cineva
în Hristos este o fãpturã nouã. Cele vechi s-au dus; iatã toate
lucrurile s-au fãcut noi (2 Cor. 5, 17) .
Taina mîntuirii sufleteºti în aceasta stã: cu ajutorul Jertfei de
pe Cruce, omul nostru cel duhovnicesc sã biruie pe cel lumesc,
omul cel nou sã biruie pe cel vechi, duhul sã biruie carnea.
Cei ce sînt în Isus Hristos - zice ap. Pavel - nu trãiesc dupã
îndemnurile firii celei lumeºti, ci dupã îndemnurile Duhului. Cã
cei ce trãiesc dupã îndemnurile firii celei lumeºti, umblã dupã
lucrurile firii lumeºti; pe cînd cei ce trãiesc dupã îndemnurile
Duhului, umblã dupã lucrurile cele duhovniceºti... umblarea dupã
lucrurile firi celei lumeºti (dupã cugetul trupului) este vrãjmãºie
împotriva lui Dumnezeu ºi moarte, iar umblarea dupã lucrurile
Duhului, viaþã ºi pace... Voi nu mai sînteþi în trup, ci în Duh, voi
nu mai sînteþi lumeºti, ci duhovniceºti, dacã Duhul lui Dumnezeu
locuieºte într-adevãr în voi. Dacã n-are cineva Duhul lui Hristos,
nu este al Lui. ªi dacã Hristos este în voi, trupul vostru a murit
faþã de pãcat... (Rom. 8) .
Într-o astfel de stare duhovniceascã se aflã ºi Ion din chipul de
mai înainte. L-aþi vãzut în ce stare fioroasã era cînd Duhul Sfînt
S-a apropiat mai întîi de el sã-l trezeascã la o viaþã nouã. Inima
lui era atunci plinã de dobitoceºtile ºi diavoleºtile patimi. În el
trãia omul cel vechi, firea cea lumeascã împreunã cu patimile ºi
poftele ei (Gal. 5, 24) . Omul cel lumesc biruise în el pe omul
cel duhovnicesc, carnea biruise duhul, de aceea inima lui ºi viaþa
lui erau pline de roadele trupului care sînt: desfrînãrile, slujba
idolilor, vrajbele, certele, zavistiile, mîniile, neînþelegerile,
dezbinãrile, pizmele, uciderile, beþiile, îmbuibãrile ºi alte lucruri
asemãnãtoare cu acestea (Gal. 5, 17-21) .
Încetul cu încetul, Duhul Sfînt a trezit ºi a întãrit în firea cea
duhovniceascã pînã cînd pe urmã l-a adus la picioarele Crucii,
unde firea lui cea lumeascã s-a rãstignit împreunã cu Hristos ºi a
înviat la o viaþã nouã, ca o fãpturã nouã, ca un om nou, ca un om
duhovnicesc (Rom. cap. 6 ºi 8) .
 Pag. 953

Ferice de tine Ioane, care ai ajuns în starea aceasta! Inima ta

ºi viaþa ta sînt acum o vatrã de foc, de cãldurã ºi de luminã
sufleteascã. Aprinde dragã suflete, aprinde ºi pe alþii cu aceastã
cãldurã, cãci Domnul a zis: foc am venit sã arunc pe pãmînt
(focul Duhului Sfînt) ºi cît de mult doresc sã fie aprins
(Luca 12, 49) . Spune dragã omule, spune tuturor cã nu este în
aceastã lume o bucurie sufleteascã mai mare, o mulþumire mai
dulce, o liniºte mai scumpã decît o viaþã aprinsã ºi cîrmuitã de
darul Duhului Sfînt. Spune tuturor cã Împãrãþia lui Dumnezeu nu
stã în vorbe ci în putere, în puterea ce o dã darul ºi harul Duhului
Sfînt, iar acest dar ne vine nouã prin împunsãtura cuielor de pe
Golgota.
Dar, ai grijã Ioane dragã! Drumul mîntuirii tale încã nu e
sfîrºit. Diavolul va face toate încercãrile sã te poatã întoarce
iarãºi în robia din care ai scãpat. De aceea îþi strigã îngerul
cuvintele: Fii credincios pînã la moarte ºi îþi voi da cununa vieþii!

Rugãciune

Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Întãreºte-mã ºi pe mine sã

mã pot face un om duhovnicesc, un om nou, o fãpturã nouã. În
zadar aº cerca sã fac acest lucru din puterile mele. Îl poate face
numai Crucea ºi Jertfa Ta cea sfîntã. Îl poate face numai darul ºi
harul Duhului Sfînt pe care L-ai trimis peste ucenici ºi peste toþi
care au trãit o viaþã îngenuncheatã la picioarele Crucii Tale.
Duhule Sfinte ºi de viaþã dãtãtor! Îngenuncheazã-mã ºi pe mine
la picioarele Crucii. Adînceºte în inima mea Jertfa Crucii din care
izvorãsc toate rodurile vieþii veºnice. Revarsã peste mine darurile
Crucii. Revarsã peste viaþa mea darul ºi harul Tãu cel sfînt.
Duhule Sfinte! Vino ºi Te sãlãºluieºte ºi în inimioara mea ºi
o curãþeºte de toatã spurcãciunea patimilor celor rele. Aprinde-mã
mereu cu focul Tãu cel sfînt ºi mã umple cu cãldurã ºi luminã
sufleteascã. Eu Îþi deschid larg inimioara mea. Intrã în ea ºi
cuprinde toate încãperile ei cu darul ºi harul Tãu cel sfînt.

Cu ajutorul lumii, satana umblã sã-l amãgeascã

iarãºi pe omul cel duhovnicesc

Un lucru trebuie sã ºtie toþi cei apucaþi pe calea mîntuirii

sufleteºti, toþi cei care au atins culmea mîntuirii sufleteºti: vor
avea multe ispite, vor avea multe împotriviri ºi multe feluri de
necazuri.
Oare de ce acest lucru? De aceea pentru cã pînã trãieºti în
pãcate ºi fãrãdelegi, satana doarme liniºtit... te ºtie asigurat pentru
împãrãþia lui... te ºtie în mîna lui. Dar îndatã ce te trezeºti, se
trezeºte ºi satana ºi începe a lucra încercînd în tot chipul sã te
adoarmã iarãºi ºi sã te întoarcã iarãºi în robia lui.
Cînd omul începe o viaþã dupã Evanghelie, diavolul pune foc
mai mult în patimile ce le-a avut. Pune miere mai multã pe otrava
pãcatelor.
Pag. 954

Pe lîngã aceste ispite lãuntrice, cei întorºi la Domnul trebuie

sã ºtie apoi cã vor avea de furcã ºi cu lumea dinafarã. A mea este
lumea aceasta - zicea diavolul în pustie, cînd L-a ispitit pe
Mîntuitorul cu mãririle lumeºti (Luca 41, 13) . Ale diavolului
sînt toate plãcerile, desfãtãrile, ispitele ºi poftele acestei lumi.
Cel ce începe o viaþã nouã cu Domnul ºi Evanghelia Lui,
trebuie sã o rupã cu lumea, cu duhul acestei lumi... el nu mai este
din lume... voi nu mai sînteþi din lume (Ioan 15, 20) ... el a ieºit,
el trebuie sã iese din duhul acestei lumi pentru cã: Prietenia
acestei lumi, este vrãjmãºie cu Dumnezeu... cine vrea sã fie
prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu (Iacov 4, 4). Nu
iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea,
dragostea Tatãlui nu este în el. Cãci tot ce este în lume: pofta firii
celei lumeºti, pofta ochilor, nu sînt de la Tatãl, ci din lume
(1 Ioan 2, 15-16) .

Lumea însã e plinã de cei ce iubesc lumea, de cei ce trãiesc

dupã duhul acestei lumi (Efes. 2, 2) . Aceºtia nu înþeleg pe cei
ce trãiesc o viaþã duhovniceascã, o viaþã smulsã din duhul acestei
lumi.
 Pag. 955

Omul cel lumesc - zice ap. Pavel - nu primeºte lucrurile

Duhului lui Dumnezeu, cãci pentru el sînt o nebunie ºi nici nu le
poate înþelege pentru cã trebuiesc judecate duhovniceºte
(1 Cor. 2, 14) .
Ap. Pavel spune deci apriat cã oamenii vor trãi în douã tabere:
în cei du h o v n i ceº t i º i î n cei l u meº t i ; î n cei ce umblã dupã
îndemnurile Duhului ºi în cei ce umblã dupã îndemnurile firii
celei lumeºti (Rom. cap. 8) .
Lucrul acesta se vede ºi în chipul de mai înainte. Pe oamenii
cei lumeºti îi foloseºte diavolul sã ispiteascã cu ajutorul lor pe cel
ce trãieºte o viaþã duhovniceascã, cum se vede în chip. Oamenii
cei lumeºti nu-l mai slãbesc pe cel întors la Domnul din vorbe ca
acestea: da’ nu te face de rîs, omule, cu gazetele ºi cãrþile tale...
dacã doar n-ai omorît pe nime sã te faci pocãit... dacã doar n-ai
sã te faci cãlugãr... da’ de ce-þi canoneºti viaþa... hai sã bem, sã
chefuim, viaþa sã ne-o trãim...
Dar Ion, omul cel duhovnicesc nu vrea sã mai audã chemãrile
lumii. El trãieºte acum într-o altã lume... el are acum alte gusturi,
alte cugete ºi alte gînduri. În chipul de mai sus sînt douã lumi:
lumea omului duhovnicesc ºi lumea oamenilor lumeºti. Sînt aceste
douã lumi ce nu se înþeleg ºi nici nu se pot înþelege pentru cã
între ele este o prãpastie întreagã de gîndire ºi de simþire.
De multe ori, aceste douã lumi sînt chiar ºi în casa omului. O
femeie intratã în Oastea Domnului îmi spunea cã i-au trebuit 2 ani
de zile - ºi multe suferinþe - pînã ce a putut face ºi din bãrbatul ei
ce suferea de patima beþiei, un om duhovnicesc.
Un tînãr din judeþul Sibiu îmi spunea cã numai pe furiº poate
citi Isus Biruitorul din cauza tatãlui sãu care este un beþiv ºi nu
poate suferi foaia aceasta.
Aici se împlinesc cuvintele Mîntuitorului: ªi omul va avea de
vrãjmaºi pe chiar cei din casa lui... tatãl va fi împotriva fiului ºi
fiul împotriva tatãlui, mama împotriva fiicei ºi fiica împotriva
mamei (Matei 10, 36; Luca 12, 52-53) .
În chipul de pe pagina dinainte se vãd cele douã lumi: lumea
omului cel duhovnicesc ºi lumea oamenilor celor trupeºti, puse
faþã în faþã. Cu ajutorul desfãtãrilor lumeºti ºi al oamenilor celor
trupeºti, vrea satana sã-l întoarcã iarãºi pe omul cel duhovnicesc
în robia din care a scãpat; sã-l facã iarãºi un om lumesc. Însã Ion,
omul cel duhovnicesc, în faþa ispitelor stã tare ºi neclintit. Ispitele
lumii nu-l pot birui pentru cã el s-a rãstignit faþã de lume, el a
murit faþã de pãcat ºi a înviat la o viaþã nouã prin Jertfa Crucii
Mîntuitorului (Rom. cap. 6 ºi 8) . El este un om nãscut din nou
prin Jertfa Crucii ºi darul Duhului Sfînt (Ioan cap. 3) , iar cel
ce este nãscut din Dumnezeu, biruieºte lumea (1 Ioan 5, 4) .
În faþa desfãtãrilor lumeºti, omul cel duhovnicesc se mirã cum
de i-au putut plãcea cîndva astfel de otrãvuri sufleteºti... se mirã
de orbia sufleteascã în care trãia ºi el odatã... se îngrozeºte cînd
îºi aduce aminte în ce stare grozavã, de pieire sufleteascã trãia ºi
el... el vede acum de departe mierea cu care satana a uns otrava
patimilor ºi se fereºte de ea ca de foc...
Pag. 956

Faþã de chemãrile oamenilor supuºi poftelor trupeºti care n-au

Duhul ( I u d a 1 9) , omul cel duhovnicesc rãspunde: Ajunge
într-adevãr cît am trãit pînã acum în desfrînãri, în pofte, în beþii,
în ospeþe, în chefuri ºi în slujiri idoleºti neîngãduite
(1 Petru 4, 3) ... eu sînt acum un om nou... eu nu mai sînt Ion
cel ce alerga cu voi la chefuri ºi fãrãdelegi... Ion cel vechi a
murit... s-a dus... eu sînt un Ion nou, care trãiesc o viaþã nouã cu
Domnul...
Dar cei neduhovniceºti nu înþeleg aceste vorbe ale lui Ion; ºi
nici nu le pot înþelege pentru cã Ion vorbeºte ca un om
duhovnicesc. Oamenii cei lumeºti se mirã cã Ion nu aleargã
împreunã cu ei la acelaºi potop de desfrîu ºi îl batjocoresc
(1 Petru 4, 4) . Dar Ion rãspunde cu rugãciune la batjocurile
lor. El plînge de mila lor vãzîndu-i cum îºi pierd sufletul... el se
roagã pentru trezirea lor din somnul pãcatelor.
Din faþa ispitelor, omul cel duhovnicesc se retrage în rugãciune
ºi se întãreºte mereu prin rugãciune. Aici este locul sã amintesc
despre puterea rugãciunii.
O, cum n-am eu cuvinte destule ºi loc destul sã spun ce putere
mare este rugãciunea pentru un suflet de om. Voi aminti numai
atît cã Însuºi Mîntuitorul a folosit neîncetat rugãciunea contra
ispitelor satanei ºi ne-a lãsat-o ºi nouã ca sã o folosim ºi noi
neîncetat. Privegheaþi ºi vã rugaþi sã nu cãdeþi în ispitã
(Matei 26, 41) .
Aici este locul sã amintesc ceva ºi despre prigoanele ce se
ridicã asupra celor întorºi la Domnul.
Diavolul nu încearcã numai cu mierea sã-l abatã pe cel întors.
El foloseºte ºi prigoana.
Cei ce se hotãrãsc la o viaþã nouã dupã Evanghelie, trebuie sã
ºtie cã vor avea de suferit multe feluri de necazuri ºi prigoane.
Însuºi Mîntuitorul a spus apriat acest lucru: În lume veþi avea
necazuri, dar îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea (Ioan 12, 13) .
Dacã pe Mine M-au urît, ºi pe voi vã vor urî... dacã pe Mine M-au
prigonit, ºi pe voi vã vor prigoni... ºi veþi fi urîþi de toþi, pentru
Numele Meu (Luca 21, 12; Ioan 35, 20; Matei 16, 25) . Ap.
Pavel a spus ºi mai apriat acest lucru în cuvintele: ªi toþi care
voiesc sã trãiascã cu temere de Dumnezeu în Isus Hristos vor fi
prigoniþi (2 Tim. 3, 12) .
Lucrul acesta de altcum e ºi firesc ºi de înþeles. Cei pãcãtoºi
nu pot suferi pe cei credincioºi. Credinciosul este o oglindã curatã
în care pãcãtosul îºi vede ticãloºia ºi de aceea lumea îl urãºte, îl
batjocoreºte ºi îl prigoneºte.
 Pag. 957

Rugãciune

Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Îþi mulþumesc cã m-ai ajutat

ºi pe mine sã mã fac un om duhovnicesc. Întãreºte-mã Doamne sã
p o t r ãmî n ea î n s t a r e a aceas t a p î n ã l a s f î r º i t u l v i eþ i i mel e.
Întãreºte-mã Bunule Doamne, contra ispitelor ce îmi vin de la
lume ºi de la oamenii cei lumeºti. Întãreºte-mã contra prigoanelor
ce se ridicã contra mea.
Duhule Sfinte! Aprinde-mã ºi mã întãreºte neîncetat cu darul
º i h ar u l T ã u s ã n u m ã ma i p o a t ã b i r u i d u h u l aces t ei l u mi .
Trezeºte-mã mereu la rugãciune ºi priveghere sã nu mã mai poatã
birui lumea cu ispitele ei.

Mobilizarea generalã a iadului

contra omului duhovnicesc

Cînd un om lumesc e pe calea de a deveni un om duhovnicesc,

cînd un om e pe calea de a o rupe pentru totdeauna cu lumea ºi
pãcatele, iadul se cutremurã... iadul face mobilizare generalã în
co n t r a l u i . S at a n a s e v ed e î n p r i mej d i a d e a p i er d e p en t r u
totdeauna un suflet care mai tîrziu poate deveni o primejdie ºi
pentru alþii, de aceea ordonã mobilizarea generalã contra lui.
Foarte potrivitã e pusã aceastã ofensivã a iadului în chipul de
mai sus. În partea de sus e omul cel duhovnicesc, iar jos
dedesubtul lui, e mobilizarea iadului.
Pag. 958

Comanda luptei o þine însuºi scaraoschi, mai marele diavolilor.

Din adîncul iadului scaraoschi telefoneazã la argaþii lui din lume
sã ia ofensiva contra celui pierdut pentru împãrãþia iadului.

- Hallo! Hallo! Aghiuþã!... Hallo Prichinduþã... Hallo argaþii

mei din lume!... ce-i cu voi, iarãºi dormiþi?... cum mai staþi cu
omul cela pe care l-am pierdut?...
- Stãm rãu, întunecimea voastrã, stãm rãu... a apucat a-l birui
puterea Duhului Sfînt ºi n-avem ce-i face.
- Hallo Aghiuþã!... Hallo argaþii mei!... daþi-i bãuturã... daþi-i
tîrcoale cu ispita bãuturii.
- I-am dat, întunecimea voastrã, i-am dat, dar nu-i trebuie...
strigã cît îl þine gura cã bãutura-i duhul iadului nostru ºi încã ºi
pe alþii îi abate de la bãuturã.
- Hallo Aghiuþã... hallo argaþii mei!... daþi-i femei.
- Am încercat ºi cu asta - întunecimea voastrã - am încercat ºi
cu asta... i-am scos în cale multe ispite de acestea, dar pe toate
le-a biruit...
 Pag. 959

- Hallo Aghiuþã, hallo tartorii mei!... scorniþi ceartã în casa

omului pe care l-am pierdut... aprindeþi ceartã între el ºi soþia lui
ºi copiii lui.
- Am cercat ºi asta, întunecimea voastrã, dar n-am putut isprãvi
nimic pentru cã ºi familia lui e cuprinsã de puterea Duhului Sfînt.
- Hallo tartorii mei!... avea omul acesta o veche urã ºi
duºmãnie cu vecinul sãu George. Aprindeþi iar între ei duºmãnia.
- Am cercat ºi cu asta, întunecimea voastrã. Pe George l-am
sculat în capul lui, dar el a tãcut ºi a rãbdat.
- Hallo Aghiuþã... hallo tartorii mei!... sculaþi pe oameni în
capul lui... ºoptiþi tuturora cã s-a pocãit ºi scorniþi pe oameni sã-l
batjocoreascã ºi sã-l alunge.
- Am fãcut-o ºi pe asta, întunecimea voastrã... oamenii l-au
b at j o co r i t , i - au r u p t B i b l i a º i cãr þ i l e ( u n o s t aº d i n O as t ea
Domnului îmi scrie cã pe a treia Biblie i-au rupt-o oamenii)... l-au
bãtut, l-au alungat... a cãpãtat ºi cîteva palme, dar el pe toate le-a
rãbdat cu nepãsare. Ba încã spune cã se bucurã cã poate suferi
pentru Domnul sãu.
- Hallo Aghiuþã!... hallo tartorii mei!... luaþi-vã iar cu buna cu
omul cel pierdut... cercaþi o pace ºi împãcare cu el... ºoptiþi-i sã
mai lase din ale lui ºi sã mai ia ºi din ale noastre... ºoptiþi-i cã e
din lume ºi trebuie sã trãiascã ºi pentru lume... ca prin asta sã-l
puteþi înºela sã iese afarã din cetatea Golgotei...
- Am cercat întunecimea voastrã, am cercat ºi acest lucru, dar
n-am putut ieºi la cale. El strigã în gura mare cã nu poate sluji la
doi stãpîni.
- Hallo Aghiuþã!... hallo tartorii mei!... apoi rãu destul v-aþi
purtat... vedeþi de întoarcerea omului, altcum vai de voi ºi de
pielea voastrã va fi... pe toþi am sã vã leg cobzã... grijiþi cel puþin
ca omul pe care l-a pierdut împãrãþia noastrã, sã nu mai strice ºi
pe alþii... închideþi-l în casa lui ºi grijiþi ca sã nu mai înºele ºi pe
alþii...
Aceasta-i mobilizarea ºi ofensiva iadului contra omului celui
duhovnicesc. Faþã de omul cel duhovnicesc, iadul este într-o
continuã mobilizare ºi ofensivã. Scaraoschi bate mereu telefonul,
iar diavolii þin planuri ºi se frãmîntã din greu cum ar putea sã-l
amãgeascã.
Dar toate sforþãrile ºi opintelile iadului sînt zadarnice. Ion,
omul cel duhovnicesc, biruie toate ispitele ºi atacurile iadului. Le
biruie, pentru cã el acum nu mai e singur. El este acum aliatul
Domnului. În lupta contra diavoleºtilor ispite, Domnul este aliatul
lui. Domnul îi pune la îndemînã darul biruinþei pe care l-a cîºtigat
asupra satanei sus pe Golgota. Domnul îi pune la îndemînã o
cetate nebiruitã: Golgota.
Iadul nu poate înfrînge pe omul cel duhovnicesc, pentru cã el
este nãscut din nou prin Jertfa Golgotei. Oricine este nãscut din
Dumnezeu biruieºte lumea (1 Ioan 5, 4) . Oricine este nãscut
din Dumnezeu, nu pãcãtuieºte, pentru cã cel nãscut din Dumnezeu
îl pãzeºte ºi cel rãu nu îl poate atinge (1 Ioan 5, 18) .
Iadul ºtie cã taina biruinþei omului celui duhovnicesc este
alianþa, este legãtura lui cu Domnul, cu Golgota, de aceea umblã
sã rupã aceastã legãturã. Dar toate încercãrile lui sînt zadarnice.
Pag. 960

Omul cel duhovnicesc rãmîne în Domnul, strigînd triumfãtor:

Cine mã va despãrþi pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul
sau strîmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau golãtatea, sau
primejdia, sau sabia... încredinþat sînt cã nici moartea, nici viaþa,
nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile... nici înãlþimea, nici
adîncimea, nici o altã fãpturã nu vor fi în stare sã mã despartã de
dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos
(Rom. 8, 35-39) .
Omul cel duhovnicesc trãieºte o viaþã cu Domnul, o viaþã
legatã clipã de clipã cu Domnul ºi pînã trãieºte aceastã viaþã, el
strigã triumfãtor: Domnul este lumina mea ºi Mîntuitorul meu, de
cine mã voi teme? Domnul este scutitorul vieþii mele, de cine mã
voi înfricoºa? (Psalm 27, 1-2) ... nu mã voi teme de rele, cã Tu
cu mine eºti Doamne (Psalm 23, 4) .
Bine te-ai luptat Ioane dragã! Rãmîi mai departe în aceastã
luptã! Ascultã glasul ºi sfatul Duhului Sfînt: roagã-te ºi
privegheazã. Viaþa ta sã fie o viaþã de rugãciune ºi priveghere. Nu
te încrede cã l-ai biruit pe satana, ci te luptã mai departe ca un
bun ostaº al lui Hristos, cãci gloatele satanei pîndesc neîncetat
clipa în care ar putea iarãºi nãvãli în hotarele tale sufleteºti.
Tu Ioane dragã, eºti acum un om duhovnicesc ºi trebuie sã ºtii
cã trãieºti acum în declaraþie de rãzboi cu diavolul; trãieºti într-un
rãzboi neîncetat cu ispitele ºi atacurile satanei ºi pînã la sfîrºitul
vieþii tale trebuie sã porþi cu biruinþã acest rãzboi. Ia seama!
Diavolul are o stãruinþã extraordinarã. Pe Însuºi Mîntuitorul l-a
ispitit neîncetat, pînã ce în sfîrºit a fost definitiv înfrînt pe
Golgota. Consiliul de rãzboi al iadului lucreazã în permanenþã
contra ta. Roagã-te, privegheazã ºi te luptã neîncetat ca un bun
ostaº al lui Hristos!
Rugãciune

Isuse, Mîntuitorul meu Cel Scump! Îþi mulþumesc cã m-ai

ajutat sã Te aflu pe Tine... Îþi mulþumesc cã m-ai ajutat sã gust
din dulceaþa unei vieþi trãite cu Tine... Îþi mulþumesc cã m-ai
ajutat sã aflu comoara cea ascunsã a Împãrãþiei lui Dumnezeu
(Matei 13, 44) . Te tog însã ajutã-mã ºi mã întãreºte neîncetat sã
pot pãstra aceastã comoarã scumpã ºi dulce. Ajutã-mã sã o pot
apãra contra vrãjmaºului diavol.
Isuse Bunule Doamne! De cînd trãiesc o viaþã cu Tine, satana
mã ispiteºte neîncetat cãutînd sã mã atragã iarãºi în robia din care
am scãpat. Îl simþesc cum aprinde în mine focul patimilor ce
le-am avut... îl simþesc cum deschide la fiecare pas în faþa mea
calea cea largã ce duce la pierzare... îl simþesc cum pîndeºte
neîncetat sã nãvãleascã iarãºi în hotarele mele sufleteºti.
Eu sînt într-un rãzboi neîncetat cu vrãjmaºul diavol. Fii cu
mine, Preabunule Doamne, în acest rãzboi cãci fãrã de Tine ºi
alianþa Ta, eu cad înfrînt ºi bãtut. Rãmîi în mine ºi eu în Tine cãci
fãrã Tine nu pot face nimic (Ioan 15, 1) .
 Pag. 961

În rãzboiul cel mare cu ispitele vrãjmaºului diavol, eu cad

înfrînt în clipa în care Te pãrãsesc ºi Tu mã pãrãseºti. Orice clipã
trãitã fãrã Tine, îmi poate fi spre pierzare. Diavolul aºteaptã o
astfel de clipã. Diavolul aºteaptã clipa în care pãcatul sã mã
despartã iarãºi de Tine. Isuse Bunule! Fii neîncetat cu mine ºi eu
cu Tine!
Eu Îþi predau Þie toatã inima mea, toate gîndurile mele, toate
hotarele vieþii mele, toatã viaþa mea ca sã fi Tu Stãpîn peste ele
ºi sã le aperi Tu cu darurile Crucii Tale.
Fii cu mine, Preabunule Doamne, cãci dacã Tu eºti cu mine,
chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea, eu nu mã tem. Fii
cu mine ca sã pot trãi pînã la sfîrºit o viaþã de biruitor cîntînd cu
psalmistul: Domnul este Mîntuitorul meu, de cine mã voi teme?
Domnul este scutitorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?
(Psalm 27) .

Iatã pe cel ce a biruit lumea cu Golgota,

cu Jertfa Crucii de pe Golgota

În chipul de alãturi se vede omul cel duhovnicesc cu care

ne-am ocupat pînã aici. E Ion, omul cel duhovnicesc, ajuns la
adînci bãtrîneþe. A trãit o viaþã întreagã luptînd ºi biruind... a
alergat neîncetat spre darul de biruitor (Filip. 3, 12) ºi acum
îl aºteaptã cununa vieþii.
Multe ne-ar putea spune acest Ion despre viaþa sa ºi despre
taina biruinþei sale. Îl las pe el sã ne grãiascã. Grãieºte Ioane!
- Fost-am ºi eu odatã - începe Ion - un creºtin ca toþi creºtinii
cei mulþi de azi. Duminicã dimineaþa mergeam la bisericã, dupã
amiazã la crîºmã. Dimineaþa mã rugam, dupã amiazã mã îmbãtam.
Pe cît mã spãlam, mai tare mã mînjeam. Mã rugam regulat seara
ºi dimineaþa lui Dumnezeu, dar toatã ziua trãiam fãrã Dumnezeu.
În fiecare post al Paºtilor mã lãsam de tutun ºi de bãuturã, dar la
Paºti iar mã dezlegam... abia apucam sã vinã Paºtile sã pot bea ºi
fuma. Slujeam la doi stãpîni ºi trãiam în credinþa cã mi-am fãcut
datoria.
Dar într-o zi un ostaº al Domnului mi-a dat un Noul
Testament. Am citit din el Evanghelia de la Ioan ºi m-a pus pe
gînduri. Biblia m-a dat pe mîna Duhului Sfînt, iarã Duhul Sfînt
m-a îngenuncheat la picioarele Crucii.
Pag. 962

La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii sã vãd cã-i o minciunã

mare toatã viaþa mea de creºtin... la picioarele Crucii mi s-au
deschis ochii sã vãd dragostea cu care m-a iubit Dumnezeu ºi sã
vãd ºi ura cu care am urît pe fratele meu... la picioarele Crucii am
aflat cã toatã viaþa mea e un dar al Crucii, e un dar a Celui ce a
rãbdat în f r i co º at el e ch i n u ri pentru mine, pentru iubirea ºi

mîntuirea mea... însã eu ticãlosul am nesocotit acest dar prin

nepãsarea ºi fãrãdelegile mele. Plîngîndu-mi pãcatele sub braþele
Crucii, am auzit vestea cea minunatã cã Domnul îmi iartã trecutul
meu... mã spalã de toate pãcatele cu Sîngele Lui, ca sã pot începe
o viaþã nouã cu El. L a p i ci o arele Crucii am auzit strigarea
Duhului Sfînt: Ioane dragã! de azi înainte, tu nu mai eºti al tãu,
ci eºti al lui Isus Hristos care te-a rãscumpãrat cu un dar mare
(1 Cor. 3, 25; 6, 19) ... tu trebuie sã te rãstigneºti împreunã
cu Domnul ca sã înviezi cu El ºi sã trãieºti cu El o viaþã nouã...
Eu am ascultat îndemnurile Duhului. Am fost rãstignit împreunã
cu Hristos, ºi trãiesc, dar nu mai trãiesc eu, ci trãieºte în mine
Hristos (Gal. 2, 20) .
 Pag. 963

Dar toate acestea - continuã Ion - nu s-au petrecut aºa de

repede, cum vi le spun dv. Mi-a trebuit o viaþã întreagã de luptã,
de priveghere ºi de înaintare în cele sufleteºti pînã sã pot rosti ºi
trãi cuvintele: de acum nu mai trãiesc eu, ci trãieºte în mine
Hristos.
Vrãjmaºul diavol a luptat neîncetat sã mã poatã abate din cãile
Domnului... 40 de ani m-a ispitit neîncetat ispititorul... mi-ar
trebui zile întregi sã vã spun în cîte chipuri ºi feluri a cercat
satana sã mã facã iarãºi un om de lume, un om lumesc. Însã toate
încercãrile lui au fost zadarnice. Eu am biruit, iar taina biruinþei
mele este Golgota. Eu am biruit lumea în Numele Celui ce a zis:
Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Cu Golgota
am biruit lumea. Prin Golgota, prin Jertfa Crucii am ajuns sã
trãiesc o viaþã legatã clipã de clipã cu cerul, cu Dumnezeu. Prin
aceastã legãturã îmi vine tot ce îmi trebuie ca sã trãiesc o viaþã de
biruitor. Prin aceastã legãturã îmi vine darul Duhului Sfînt, îmi
vine ajutor, îmi vine putere, rãbdare, smerenie, dragoste, iertare...
îmi vine rîvnã ºi foc sufletesc... Prin aceastã legãturã îmi vine ºi
darul biruinþei, pe care Domnul ni l-a cîºtigat sus pe Crucea
Golgotei.
Taina biruinþei mele - continuã Ion - este Golgota, Crucea ºi
Jertfa Mîntuitorului. De cîte ori am simþit ºuieratul ºarpelui m-am
retras ca într-o cetate în darurile Crucii ºi sub scutul Crucii.
Satana ºi-a bãtut mult capul cum sã mã poatã scoate din cetatea
Golgotei. Nu tãgãduiesc, m-a ºi scos cu vicleºugul de cîteva ori
ºi cumplit m-a rãnit. Eu însã am alergat iarãºi sub braþele Crucii,
a m c e r u t i e r t a r e . . . D o m n u l m- a cer t at º i i ar ã º i m - a c e r t a t
zicîndu-mi parcã: Vezi ce ai pãþit dacã ai ieºit afarã din cetatea pe
care am cîºtigat-o cu scump Sîngele Meu pentru biruinþa ta ºi a
tuturor care vor sã trãiascã o viaþã de biruitori?... Vezi sã nu mai
pãcãtuieºti ca sã nu-þi fie ceva mai rãu... ªi n-am mai ieºit din
darurile Golgotei. Eu sînt acum un om duhovnicesc... sînt un
suflet cãlit în focul Duhului Sfînt. Ispita nu mai are ce-mi face...
trãiesc cu Domnul o viaþã de biruitor. Am trãit o viaþã întreagã
luptînd ºi biruind. Am alergat neîncetat spre darul de biruitor ºi
acum mã apropiu de sfîrºitul vieþii mele. Eu am o bucurie deplinã
(Ioan 16, 22) , o liniºte deplinã, o mulþumire deplinã.
Ca mîine îmi voi încheia viaþa rostind cuvintele ap. Pavel:
Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am sfîrºit, credinþa am
pãzit... (2 Tim. 4, 7) .
Frumoasã mãrturisire ne-ai fãcut Ioane dragã! Minunatã viaþã
ai trãit. Bunã luptã te-ai luptat. Ai îmbãtrînit în paza poruncilor
lui Dumnezeu. Uitîndu-mã la tine, mã gîndesc la cei mulþi, mulþi,
care îmbãtrînesc în cele rele, în viclenii ºi rãutãþi. Sînt oameni
care la bãtrîneþe sînt parcã o magazie de vicleºug, de apucãturi,
de fãþãrie, de înºelãciuni. Cu de aceste s-au ocupat în viaþa lor ºi
acesta este rodul bãtrîneþelor lor. În ºcoala asta au învãþat ºi la
sfîrºitul vieþii au ieºit din ea ca niºte vulpoi bãtrîni, cum îi
numeºte lumea.
Pag. 964

Tu, Ioane dragã, ai înaintat în cele sufleteºti, te-ai deprins

mereu în lupta contra ispitelor... ai înaintat mereu în ºcoala
Bibliei... tu ºti acum pe de rost pãrþi întregi din Biblie... viaþa ta
este un magazin de dragoste creºtinã, de smerenie, de rãbdare, de
înþelepciune, de credinþã, de putere... viaþa ta este o vatrã de foc,
de cãldurã ºi de luminã sufleteascã...
Frumoasã mãrturisire ai fãcut ºi despre taina biruinþei tale,
despre Golgota. Creºtinii de azi trãiesc o viaþã biruitã de patimi
ºi pãcate tocmai pentru cã lipseºte Golgota din inima lor ºi din
traiul lor. Miezul creºtinismului este Golgota, Jertfa Crucii ºi
tocmai acest miez lipseºte din viaþa ºi traiul oamenilor. Jertfa
C r u ci i t r ece ca u n f i r r o º u d e l a începutul pînã la sf î r º i t u l
Scripturilor. Toate paginile Scripturilor sînt stropite cu Sîngele
Golgotei în semnul cã Jertfa Crucii este temeiul ºi temelia
mîntuirii noastre. Eu nu întreb ce fel de creºtin eºti tu - scrie un
mare vestitor al Evangheliei - ci te întreb cum stai tu faþã de
Golgota, faþã de Jertfa Mîntuitorului; te întreb dacã ai aflat cu
adevãrat darurile Crucii... cãci dacã n-ai aflat Golgota ºi n-ai
primit darurile ei, zadarnicã este viaþa ta ºi numirea ta de creºtin!
Ferice de tine Ioane dragã! Tu ai aflat izvorul puterii ºi
mîntuirii tale: Golgota. O viaþã întreagã ai alergat spre darul de
biruitor ºi acum ai ajuns un hotar peste care satana ºi ispitele lui
ºi-au pierdut toatã puterea asupra ta.
Dupã ce Mîntuitorul a respins în pustie cele 3 ispite ale
satanei, Evangheliile spun cã diavolul a fugit de la El ºi îngerii
s-au apropiat de El ºi Îi slujeau (Matei 4, 11) .
A ajuns ºi viaþa ta, Ioane dragã, la acest punct. Dupã o viaþã
întreagã trãitã în luptã ºi biruinþã contra ispitelor ºi ispititorului,
satana fuge îngrozit de la tine ºi îngerii din cer te înconjoarã cu
cîntece de biruinþã.
Se bucurã ºi îngerii din cer cînd un om a ajuns sã cîºtige darul
de biruitor. Domnul Isus are lipsã de luptãtori ºi biruitori.
Domnul are lipsã ca biruinþa Lui de pe Golgota sã treacã ºi asupra
oamenilor. Are lipsã de luptãtori ca prin ei sã scoatã lumea ºi pe
oameni din stãpînirea lui satana. Tu, Ioane dragã, faci parte din
aceºti luptãtori. Tu faci parte din cereasca oaste care în chip
nevãzut se luptã alãturi de noi, ostaºii Domnului de pe pãmînt,
pentru biruinþa Evangheliei.
Ferice de tine! Ca mîine vei trece ºi tu în cereasca oaste unde
vei fi primit cu cîntãri ºi cîntece de biruinþã.
Roagã-te ºi privegheazã pînã în clipa cînd va sosi solia care sã
te cheme acasã la Domnul.
Isuse Bunule Doamne! Învredniceºte-mã ºi mã întãreºte ºi pe
mine sã pot trãi pînã la sfîrºit o viaþã de biruitor. Întãreºte-mã cu
darurile Crucii sã pot birui pînã la sfîrºit toate ispitele
ispititorului diavol.
 Pag. 965

Iatã cum moare omul cel duhovnicesc:

moartea lui e o înviere, o trecere la viaþa veºnicã

Iatã sfîrºitul lui Ion, omul cel duhovnicesc, despre care am

scris pînã aici. Dupã ce a trãit o viaþã întreagã luptînd ºi biruind,
într-o bunã primãvarã începe a se simþi mai greoi ca de altãdatã.
Mai greoi, nu însã la suflet, ci la umblare. Simþeºte cã i se apropie
sfîrºitul cãlãtoriei.

Într-o bunã dimineaþã, Ion rãmîne în pat. Nu-l mai ajutã

puterile trupeºti. Ai casei se întristeazã, el însã rãmîne liniºtit. Ba
încã parcã e mai liniºtit ºi voios cînd zace. El simte cã clipa
plecãrii sale este aproape (2 Tim. 4, 8) ... el simte cã în curînd
va pãrãsi trupul acesta ºi va pleca acasã la Domnul
(1 Cor. 5, 8) ... el nu mai are acum decît o singurã dorinþã:
doreºte sã se mute ºi sã fie împreunã cu Hristos
(Filip. 1, 23) ... el nu se teme de nimic... de 40 de ani stã gata
de plecare în orice clipã acasã la Domnul.
Pag. 966

În timpul zãcerii sale, Ion citeºte mereu din Biblie. Îi place

acum sã citeascã îndeosebi psalmul 119. Acest psalm parcã e scris
anume pentru viaþa lui cea trãitã clipã de clipã cu Domnul... Pe
calea poruncilor Tale Doamne am alergat... în inima mea am
ascuns cuvintele Tale ca sã nu greºesc Þie... toatã ziua gîndirea
mea este... fãclie picioarelor mele a fost Cuvîntul Tãu ºi lumina
cãrãrilor mele... sã vinã acum peste mine mila Ta Doamne,
mîntuirea Ta dupã Cuvîntul Tãu...
Cu o astfel de viaþã, Ion stã liniºtit în faþa morþii. Înapoia lui
are o viaþã trãitã cu Domnul, iar în faþa lui are acum fãgãduinþa
Domnului: Sã nu vi se tulbure inima: În casa Tatãlui Meu sînt
multe lãcaºuri... Eu Mã duc sã vã pregãtesc vouã un loc... ca
Acolo unde sînt Eu sã fiþi ºi voi (Ioan 14, 1-14) ... cel ce ascultã
cuvintele Mele ºi crede Celui ce M-a trimis pe Mine, are viaþa
veºnicã ºi nu va veni la Judecatã, ci va trece din moarte la viaþã
(Ioan 5, 24) .
Într-o noapte lui Ion i se face mai rãu. Aprinde lumina.
Deschide Biblia - pentru ultima oarã - ºi citeºte în Apocalipsa
cap. 21... ºi mi-a arãtat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel
sfînt... Cetatea era înconjuratã de un zid mare ºi înalt, avînd
douãsprezece porþi ºi la porþi doisprezece îngeri... ºi uliþa cetãþii
er a d e au r cu r at ce strãlucea ca cristalul... ºi cetatea n-are
trebuinþã de soare, nici de lunã ca s-o lumineze cãci o lumineazã
slava lui Dumnezeu ºi fãclia ei este Mielul. Porþile ei nu se vor
închide ziua fiindcã noapte nu va fi acolo... în mijlocul cetãþii era
pomul vieþii rodind 12 feluri de rod ºi rodind în fiecare lunã...
ºi-am auzit un glas zicînd: Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii!
El va locui cu ei ºi ei vor fi poporul Lui ºi Dumnezeu Însuºi va
fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. ªi El va ºterge orice lacrimã din
ochii lor ºi moartea nu va mai fi, nici plîngere nici strigare, nici
durere... cel ce va birui va moºteni aceste lucruri. Eu voi fi
Dumnezeul lui ºi el va fi fiul Meu...
Aici Ion se opreºte. Glasul i se stinge, puterile îi slãbesc. Se
uitã în zare... lîngã el vede priveghind îngerul - darul Duhului
Sfînt - care l-a trecut prin atîtea încercãri ºi l-a cãlãuzit mereu pe
cãile Domnului... îngerul a venit de data asta cu o solie... Ion
înþelege... el vede în zare locul ce i l-a gãtit Domnul, el vede
Ierusalimul cel ceresc... el vede cununa vieþii aºteptatã... ultimele
lui cuvinte sînt acestea: Lupta cea bunã m-am luptat, credinþa am
pãzit, cãlãtoria mi-am sfîrºit... Doamne Isuse, în mîinile Tale
încredinþez sufletul meu... eu vin acum la Tine...
În zorii unei zile de primãvarã, viaþa cea pãmînteascã a lui Ion
se sfîrºeºte... se sfîrºeºte ca un rãsãrit de viaþã nouã cereascã. El
trece acum în lumea Mîntuitorului. Se scuturã lutul de pe sufletul
lui. Sufletul lui scapã de ultima legãturã a pãmîntului: de lutul
corpului. El pleacã spre Acela care îl cheamã cu glas dulce: Vino
slugã bunã ºi credincioasã... (Matei 25, 21) .
Sufletul lui Ion se apropie de Ierusalimul cel ceresc despre
care a citit în Biblie... ce mãrire! ce slavã! ce strãlucire!... cetatea
Domnului strãluceºte ca un soare ceresc... toate porþile îi sînt
deschise... Sufletul lui Ion intrã în sfînta cetate... coruri de îngeri
îl întîmpinã cu cîntece de biruinþã... El face acum parte din oastea
cereascã a Domnului.
 Pag. 967

Ferice de tine Ioane dragã! Tu cînþi acum cu îngerii cîntãri pe

care noi oamenii nu le cunoaºtem, tu ai acolo o bucurie pe care
noi oamenii n-o cunoaºtem ºi nu ne-o putem închipui. Tu vezi
acum ceea ce ochii noºtri n-au vãzut ºi urechile noastre n-au auzit
(1 Cor. 2, 9) . Tu ai acum o bucurie ºi o fericire deplinã ºi
veºnicã.
Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! Învredniceºte-mã ºi pe mine sã pot

înainta pînã la sfîrºit pe calea ce duce acasã la Tine. Fii cu mine
Doamne pînã în clipa cînd voi pãrãsi ºi eu trupul acesta mult
pãtimitor. Învredniceºte-mã sã pot auzi ºi eu glasul Tãu cel dulce:
Vino slugã bunã ºi credincioasã!

Cum primeºte Domnul pe cel credincios

În multe locuri vorbeºte Dumnezeu prin Sf. Scripturã despre

fericirea ce-i aºteaptã în cealaltã lume pe cei ce trãiesc aici pe
pãmînt o viaþã dupã Evanghelie. Aº putea înºira îndatã o mulþime
de astfel de locuri din Sf. Scripturã. Aº putea sã descriu în culori
vii frumuseþile vieþii veºnice. Îmi dau seama cã pentru mulþimea
necredincioºilor acest lucru n-ajutã nimic.
În zadar îi vorbeºti omului celui lumesc, despre fericirea vieþii
veºnice; el nu înþelege aceste lucruri ºi nu le crede. Despre
fericirea cea veºnicã poþi vorbi numai celui credincios, poþi vorbi
numai celui ce a gustat ºi cunoaºte dulceaþa unei vieþi trãite cu
Domnul.
Eu socot cã cea dintîi punte de trecere spre mîntuirea sufletului
ºi fericirea veºnicã este gustarea vieþii celei sufleteºti, este
trezirea gustului vieþii celei sufleteºti. Gustaþi ºi vedeþi cã bun
este Domnul - zice psalmistul. Cel necredincios trebuie mai întîi
sã guste, sã afle dulceaþa unei vieþi trãite cu Domnul.
Un vestit predicator spunea cã raiul începe aici pe pãmînt.
Mîntuitorul ne-a fãgãduit un rai care se începe chiar aici pe
pãmînt. Cine n-are gust din el în viaþa aceasta, apoi nici în
cealaltã lume nu-l poate iubi. Cine n-a gustat din el în viaþa
aceasta, apoi cum se va deda cu el o veºnicie întreagã?
Cine urãºte în viaþa aceasta Cuvîntul lui Dumnezeu; cui i se
pare o sarcinã grea sã stea pe zi cîteva clipe îngenuncheat în
rugãciune la picioarele Domnului, cum va putea sta oare o
veºnicie întreagã sã iubeascã în cer cele sufleteºti? Un astfel de
om spune el însuºi cã nu-i trebuie viaþa cea veºnicã: raiul ar fi
pentru el un adevãrat chin.
Pentru ca sã putem dobîndi viaþa ºi fericirea cea veºnicã,
trebuie încã de aici de pe pãmînt sã începem a gusta din dulceaþa
ei; trebuie încã de aici de pe pãmînt sã ne cuprindã ºi sã ne
aprindã o dragoste ºi rîvnã pentru cele sufleteºti.
Pag. 968

Cine a aflat cu adevãrat pe Domnul, cine trãieºte o viaþã cu El,

cine ºtie sã se atingã de El ºi sã se topeascã în dragoste ºi rîvnã
pentru cele sufleteºti, acela are ºi aici pe pãmînt clipe în care
gustã bucuria ºi dulceaþa vieþii ºi fericirii veºnice. Pentru un
astfel de om, raiul a început aici pe pãmînt; el se doreºte pentru
viaþa cea veºnicã.
Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc, doreºte viaþa
veºnicã nu numai pentru cã i se spune în Scripturã cã este nespus
de frumoasã ºi fericitã, ci pentru cã în parte a gustat el însuºi din
ea ºi a aflat cît este de dulce ºi plãcutã. Omul cel credincios, încã
pe pãmînt fiind, trãieºte un început de viaþã ºi fericire cereascã.

Clipele cele mai mãreþe pentru cel ce trãieºte o viaþã cu

D o m n u l v o r f i acel e cî n d , d u p ã t r ecer ea î n ceal al t ã v i a þ ã ,
credinciosul se va prezenta în faþa Mîntuitorului. Oh, ce întîlnire
scumpã ºi sfîntã va fi aceasta!
 Pag. 969

O astfel de minunatã întîlnire ºi primire are ºi Ion, omul cel

duhovnicesc, cu care ne-am ocupat pînã aici. El a trãit o viaþã cu
Domnul, a trãit o viaþã de luptã ºi biruinþã sufleteascã ºi acum
iatã-l se prezintã în faþa Celui ce i-a fost în lume Împãrat, Stãpîn
ºi Cîrmuitor. Îngerii îl aduc de mînã în faþa Domnului. Îl aduc din
lume ºi îl închinã Domnului grãind: Un suflet aducem din lume
în faþa Ta Stãpîne ºi Doamne. Þie Þi-a s l u j i t , p e Ti n e Te-a
ascultat, cu Tine a trãit... rãsplãteºte-l acum cu slava pe care ai
fãgãduit-o tuturor credincioºilor Tãi...
A h , c e f e r i ci r e u r meazã acu m p en t r u I o n , o mu l c e l
duhovnicesc! Mîntuitorul îl primeºte blînd cu braþele deschise ºi
cu cuvintele: Bine slugã bunã ºi credincioasã, peste puþine ai fost
credincios, peste multe te voi pune; intrã în bucuria Domnului tãu
(Matei 25, 21) ... ºtiu faptele tale, dragostea ta, credinþa ta,
slujba ta, rãbdarea ta, cãci ai suferit pentru Numele Meu ºi n-ai
obosit (Apoc. 2, 14; 2, 3) - intrã acum în bucuria Mea!
Domnul grãieºte îngerilor: Îngeri! Îmbrãcaþi pe cel biruitor în
hainã albã... el va umbla împreunã cu Mine îmbrãcat în alb, nu
voi ºterge numele lui din Cartea Vieþii ºi voi mãrturisi numele lui
înaintea Tatãlui Meu ºi înaintea îngerilor Lui (Apoc. 3, 4-5) .
Ferice de tine Ioane dragã! Tu vezi acum ceea ce ochii noºtri n-au
vãzut ºi urechile noastre n-au auzit. Tu ai acum o bucurie ºi o
fericire deplinã ºi veºnicã.
Fie ca pilda vieþii tale sã poatã atrage ºi pe alþii în cãrãrile
Domnului, spre viaþa ºi fericirea cea veºnicã!

Rugãciune

Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Întãreºte-mã ºi pe mine sã

pot trãi o viaþã cu Tine... fii neîncetat cu mine ºi eu cu Tine ca pe
urmã sã pot auzi ºi eu glasul Tãu cel dulce: Bine slugã bunã ºi
credincioasã...
Toate rosturile ºi toate frãmîntãrile vieþii mele sã curgã spre
Tine... numai spre Tine. Toatã dulceaþa ºi toatã plãcerea vieþii
mele sã fi Tu Doamne, sã fii numai Tu ca pe urmã sã pot gusta
din dulceaþa vieþii cereºti ºi sã pot trãi cu Tine în vecii vecilor.
Amin!

Iatã inima omului care la vreme de ispitã se leapãdã

ºi pierde lupta mîntuirii sufleteºti

Am scris pînã aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a

mers pînã la sfîrºit pe calea mîntuirii sufleteºti. Însã nu toþi cei ce
se trezesc din somnul pãcatelor ºi apucã calea mîntuirii, urmeazã
pînã la sfîrºit aceastã cale.
Puºi în faþa mîntuirii sufleteºti, oamenii s-ar putea împãrþi în
trei clase. În prima clasã sînt cei mulþi, mulþi care nici habar n-au
de cele sufleteºti. Înoatã în rãutãþi ºi fãrãdelegi ca peºtele în apã.
În clasa a doua sînt cei puþini, puþini, care au apucat pe calea
mîntuirii sufleteºti ºi înainteazã pe ea pînã la sfîrºit.
Pag. 970

În clasa a treia, la mijloc, stã apoi mulþimea cea mare a celor

ce sînt nici reci, nici calzi (Apoc. 3, 15) ... a celor ce cred cã pot
sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona (Matei 6, 24) . În clasa asta
e mulþimea cea mare a celor ce se trezesc din pãcate ºi iarã adorm
în ele... a celor ce ies din pãcate ºi pe urmã mai tare se afundã în
ele.
În clasa asta sînt dezertorii ºi trãdãtorii care au pãrãsit cîmpul
de luptã al mîntuirii sufleteºti, au pãrãsit Oastea Domnului ºi au
dezertat la inamic, la diavoleºtile ispite, patimi ºi pãcate. În clasa
asta sînt cei ce cad pe cîmpul de luptã al mîntuirii sufleteºti
înfrînþi de ispite ºi patimi.
Ne vom ocupa acum cu un om luat din clasa aceasta. Ion omul
cel duhovnicesc a fost un suflet pe care Duhul Sfînt l-a trezit din
somnul pãcatelor ºi el ascultînd îndemnurile Duhului ºi crescînd
mereu în darul lui Dumnezeu, a ajuns sã trãiascã pînã la sfîrºit o
viaþã de biruitor.
Iatã acum un alt Ion pe care Duhul Sfînt aºijderea l-a trezit din
somnul pãcatelor. A înaintat frumos ºi acest Ion pînã la un loc,
pînã la vreme de ispitã (Luca 8, 13) .
 Pag. 971

Însã de la o vreme, n-a mai dat înainte. A stat pe loc, iar cine
stã pe loc în cele sufleteºti, acela dã înapoi. Ion acesta a dat
înapoi. Rîvna cea aprinsã ce o avea pentru Domnul, i-a slãbit,
dragostea i s-a rãcit, credinþa i-a scãzut. Îngerul i-a strigat mereu:
Roagã-te ºi privegheazã neîncetat!... pãstreazã-þi ºi îþi întãreºte
prin priveghere ºi rugãciune ceea ce ai cucerit!
Însã Ion acesta n-a ascultat îndemnul Duhului Sfînt. El a
cucerit o poziþie de mîntuire, dar n-a întãrit-o ºi n-a apãrat-o mai
departe cu rugãciune, cu priveghere ºi înaintare în Domnul, de
aceea cînd vine ofensiva vrãjmaºului diavol, el dã înapoi ºi pierde
lupta.
O lege a rãzboaielor aceasta este: orice poziþie cuceritã trebuie
întãritã ºi apãratã cãci dupã cuprinderea ei urmeazã contraatacul
vrãjmaºului.
Aºa e ºi în lupta mîntuirii sufleteºti. Într-un avînt de rîvnã
sufleteascã, poþi uneori sã cuprinzi o frumoasã înãlþime de
mîntuire sufleteascã, dar aceastã cucerire trebuie sã o întãreºti
mereu cu rugãciune ºi priveghere pe cînd vine contraatacul
vrãjmaºului diavol, altcum pierzi tot ce ai dobîndit.
Iatã aºa pãþeºte Ion acesta. În faþa atacului, el pierde lupta.
Satana foloseºte ºi contra acestui Ion cunoscutele lui apucãturi.
El pune ºi în faþa acestui Ion, patimile, plãcerile, înºelãciunile ºi
desfãtãrile acestei lumi. El pune în faþa lui toate ispitele ºi
patimile ce le-a avut înainte, iar de altã parte miºcã contra lui ºi
pe oamenii cei lumeºti, care nu-l mai slãbesc din vorbe ca acestea:
Da’ ce?... dacã doar n-ai omorît pe nimeni sã te faci pocãit, mãi
prietene Ioane... dacã doar n-ai sã te faci cãlugãr... de ce-þi
canoneºti viaþa?... hai sã bem, sã chefuim, viaþa sã ne-o trãim...
I o n , o mu l cel d u h o v n i cesc a r es p i n s aces t e at ac u r i ,
retrãgîndu-se mereu în rugãciune, în priveghere, în cetatea
Golgotei. Însã Ion acesta, în faþa ispitei slãbeºte, se îndoieºte, dã
înapoi ºi începe a pierde lupta.
Ispita, împotrivirea ºi atacul vrãjmaºului diavol este proba
peste care trebuie sã treacã înainte cu biruinþã cel trezit la o viaþã
nouã. În foc se lãmureºte aurul. În faþa ispitei se lãmureºte
credinþa, renaºterea ºi tãria sufleteascã a omului.
Un ostaº din Oastea Domnului m-a întrebat odatã cum ar putea
el ºti cã a trecut ori ba graniþa dintre omul cel lumesc ºi cel
duhovnicesc... cum ar putea avea el încredinþarea cã e un om
duhovnicesc, un om nou... cã a trecut prin renaºterea sufleteascã...
cã a înviat cu Domnul la o viaþã nouã...
I-am rãspuns: La treaba asta, dragã ostaºule, trebuie probã, iar
proba este cîmpul de luptã al mîntuirii sufleteºti... sã te vãd mai
î n t î i , d r a g ã o s t a º u l e , c î t e º t i d e v i t eaz î n cî mp u l d e l u p t ã
sufleteascã contra vrãjmaºului diavol... sã te vãd în faþa
ispitelor... în faþa prigoanelor... în faþa meºteºugurilor vicleanului
diavol... sã te vãd atacat din toate pãrþile de ofensiva iadului,
atunci îþi voi putea spune de eºti sau ba un om duhovnicesc. Dacã
vei trece cu bine ºi cu biruinþã peste aceste atacuri, atunci poþi
avea siguranþã cã eºti un om nou, un om duhovnicesc, un aluat
dospit.
Pag. 972

Dar dacã ispita te îndoaie, te înfrînge ºi te biruie, atunci sã ºtii

cã omul tãu cel duhovnicesc este numai o amestecãturã cu omul
cel lumesc... lumina din tine este încã laolaltã cu întunericul... eºti
un aluat ce nu s-a dospit...
În faþa ispitelor se adevereºte cã Ion acesta nu este un aluat
dospit deplin... nu este un om duhovnicesc deplin... n-a trecut cu
adevãrat prin naºterea din nou, cãci oricine este nãscut din
Dumnezeu, biruieºte lumea... ºi cel rãu nu-l poate atinge
(1 Ioan 5, 4-12) .
Satana pune în faþa lui otrava pãcatelor ºi ispitelor ºi Ion n-are
putere sã le respingã. El începe iarãºi a iubi lumea. Pentru cele
sufleteºti iatã-l cã închide iarãºi ochii ºi îi deschide pentru cele
lumeºti. Adoarme faþã de cele sufleteºti ºi se trezeºte faþã de cele
lumeºti. Rîvna ce ardea odatã în inima lui ca o flacãrã de foc, se
stinge; credinþa slãbeºte; iubirea se rãceºte, lumina se întunecã;
Duhul Sfînt Se departã; cele 7 virtuþi se destramã...
Îngerul îi strigã: Ioane, Ioane, ce faci? opreºte-te! întoarce-te
iarãºi la dragostea ºi rîvna ce ai avut-o! Dar Ion nu mai aude
chemarea Domnului. El este iarãºi un orb ºi surdo-mut faþã de
chemãrile Domnului.
În inima lui se face o schimbare grabnicã. Inima lui parcã e o
casã de închiriat din care iese chiriaºul cu grabã zorit fiind de
noul chiriaº. Se schimbã stãpînul din casa inimii lui. Domnului I
S-a abzis chiria. În casa inimii lui va intra iarãºi vechiul chiriaº:
diavolul ºi pãcatul.
Ioane ce faci? Vai þie nenorocitule!... Te întorci iarãºi în robia
pãcatelor din care te scãpase Duhul Sfînt... te întorci iarãºi în
mocirla din care te ridicase Duhul Sfînt. Pentru cîteva clipe de
plãceri ºi patimi trecãtoare, îþi pierzi viaþa veºnicã ºi fericirea
veºnicã. Ca ºi Esau din Biblie îþi vinzi moºtenirea cereascã,
p e n t r u u n b l i d d e l i n t e c u c a r e t e î n º a l ã s a t a n a . Va i þ i e
nenorocitule!
Rugãciune

Isuse Doamne! Apãrã-mã ºi mã întãreºte mereu sã nu cad în

starea acestui nenorocit. Domnul meu ºi Mîntuitorul meu, rãmîi
de-a pururi în inima mea ca Izbãvitor, ca Stãpîn, ca Împãrat ºi
Cîrmuitor. Duhule Sfinte! Aprinde-mã mereu ca sã nu mã rãnesc...
lumineazã-mã mereu ca sã nu mã întunec... trezeºte-mã ca sã nu
dorm... întãreºte-mã ca sã nu cad, ci pînã la sfîrºitul vieþii mele
sã trãiesc o viaþã de biruitor.
Isuse Mîntuitorul meu Cel Scump! Îþi mulþumesc din adîncul
sufletului meu cã m-ai scãpat din moarte la viaþã ºi din întuneric
la luminã!... Îþi mulþumesc cã m-ai ajutat sã Te aflu pe Tine,
Izvorul mîntuirii mele. Te rog însã Preabunule Doamne, ajutã-mã
ºi mã întãreºte neîncetat sã pot rãmînea pînã la sfîrºitul vieþii
mele în starea aceasta de mîntuire.
 Pag. 973

Fii cu mine Doamne ºi mã întãreºte neîncetat cãci din toate

pãrþile dã nãvalã asupra mea lumea cu ispitele ei. Precum ziceai
Tu Mîntuitorule: satana a cerut sã mã cearnã ca pe grîu
(Luca 22, 31) ... ajutã-mã Doamne ca stãpînitorul lumii acesteia
sã nu afle nimic în mine (Ioan 14, 30) ... sã nu afle nici o uºã
deschisã... nici o poziþie neîntãritã cu rugãciune ºi priveghere cãci
orice slãbire mã poate duce la pierzare. Fii cu mine Preabunule
Doamne, rãmîi ºi privegheazã împreunã cu mine asupra ispitelor
ce vin asupra mea. Fii cu mine ºi eu cu Tine pînã în clipa ce voi
pleca din aceastã lume plinã de ispite.

Iatã inima omului ce crede cã poate sluji la doi domni:

ºi lui Dumnezeu ºi mamonei

Chipul omului de alãturi e o pociturã, o închipuire ce nu

trãieºte: încã nu s-a vãzut om cu douã feþe. Însã în lumea cea
sufleteascã aceastã pociturã trãieºte. În lumea cea sufleteascã sînt
destui oameni cu douã feþe (ba chiar ºi cu mai multe). În chipul
ºi închipuirea acestui om cu douã feþe sînt toþi acei creºtini care
cred cã pot sluji deodatã ºi lui Dumnezeu ºi diavolului.
Mîntuitorul a spus apriat ºi rãspicat: Nimeni nu poate sluji la
doi domni, cã sau pe unul va urî, ºi pe altul va iubi, sau de unul
se va þinea ºi de altul nu va griji; nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu
ºi mamonei (Matei 6, 24) .
Însã cei mai mulþi creºtini sînt azi de altã pãrere: ei cred cã pot
s l u j i º i l u i D u m n e z e u º i d i av o l u l u i . M u l þ i m e a c e a m a r e a
creºtinilor de azi trãieºte în chipul omului de alãturi; cu o faþã
întoarsã spre Dumnezeu, iar cu cealaltã spre diavolul.
Între aceºtia, e ºi Ion, omul despre care mai înainte am scris cã
la vreme de ispitã se leapãdã de Domnul. Starea sufleteascã a
acestui Ion e pusã în chipul de mai sus. Dupã ce a început a se
rãci ºi a slãbi în cele sufleteºti, iatã îºi alege ºi el calea aceasta:
sã slujeascã la doi stãpîni.
Cu ajutorul Duhului Sfînt, Ion acesta se curãþise de patimile
cele rele. Intrase în declaraþie de rãzboi cu patimile ºi ispitele
diavoleºti, ºi le alungase din inima ºi viaþa lui. Însã de la o vreme
rîvna lui a slãbit... a început iarã a se împrieteni cu pãcatele... a
început petractãrile (înþelegerile, acordurile) de pace cu
vrãjmaºul... a încetat lupta sufleteascã, ºi pe urmã a fãcut un fel
de pace ºi împãcare între luminã ºi întuneric, între bine ºi rãu,
între virtute ºi pãcat.
Cu pacea asta Ion a primit iarãºi cîteva din patimile ºi pãcatele
ce le-a avut. El a judecat ast f el : nu mã pot lãsa cu totul de
patimile ºi pãcatele ce le-am avut... aºa-i fãcutã lumea asta cã ici
ºi colea trebuie sã mai ºi minþi, sã mai ºi înºeli, sã mai ºi furi, sã
mai ºi chefuieºti cîteodatã ºi sã mai ºi pãcãtuieºti cîteodatã...
Oh, ce judecatã nebunã ºi nesocotitã face Ion acesta! Judecata
lui e ºoapta diavolului. Aþi auzit cum judecã? El nu se leapãdã de
Domnul, dar nici de satana. El vrea sã fie prietenul Domnului, dar
nici cu satana nu vrea sã se strice.
Pag. 974

El vrea sã fie ºi cald ºi rece ºi alb ºi negru ºi luminat ºi

întunecat. El vrea sã trãiascã liniºtit, de aceea a încetat lupta cea
sufleteascã ºi face pace cu pãcatul. El încearcã sã împace lumina
cu întunericul, focul cu apa, dar din aceastã pace, iatã întunericul
cuprinde lumina lui cea sufleteascã ºi apa stinge focul lui cel
sufletesc.

În cîmpul de rãzboi al mîntuirii noastre sufleteºti nu sînt

petractãri de pace cu vrãjmaºul diavol, cu patimile ºi ispitele lui.
Cine începe aceste petractãri a pierdut lupta mîntuirii. Ion acesta
a încetat lupta, a început petractãrile, s-a împãcat iar cu unele
pãcate ºi acum iatã-l cã pierde lupta mîntuirii sale sufleteºti. În
clipa cînd a fãcut împãcare cu pãcatul, tot cîºtigul lui s-a nãruit.
O, nesocotitule de Ion! Inima ta era un lãcaº Duhului Sfînt...
inima ta era o casã plinã de luminã sufleteascã, dar tu ai crezut cã
lumina poate încãpea la un loc cu întunericul, dar iatã întunericul
alungã acum toatã lumina din inima ta.
 Pag. 975

O, nesocotitule! Ai crezut cã în casa inimii tale pot locui

împreunã doi chiriaºi: ºi Domnul ºi diavolul... ºi Duhul Sfînt ºi
pãcatul. Ai crezut cã deschizi uºa inimii tale numai puþin, pentru
o micã patimã, dar iatã acum satana a deschis-o larg ºi intrã
triumfãtor în ea cu toatã gloata ispitelor ºi patimilor sale. Vai þie
nesocotitule! Ai ajuns un om cu douã feþe sufleteºti. Cu o faþã te
uiþi spre Domnul, iar cu cealaltã spre diavolul.
Ai ajuns în asemãnarea lui Iuda care ziua cu Domnul era, iar
noaptea la jidovi Îl vindea.
Vrei sã petreci ºi cu Domnul ºi cu pãcatul, ºi cu lumina ºi cu
întunericul. Dar Domnului nu-I trebuie o astfel de viaþã. Iatã
îngerul Domnului te mus t r ã. Au z i - l cu m te mustrã: Vai þie
nesocotitule! ce ai fãcut?... ai fãcut pace eu întunericul... dar ce
legãturã are lumina cu întunericul ºi Hristos cu veliar?
(2 Cor. 4, 10) ... ai crezut cã lumina poate petrece împreunã cu
întunericul ºi acum iatã te copleºeºte întunericul... vai þie... iatã
iarãºi se apropie rãutãþile din care te-am scos... iatã inima ta iarãºi
se gãteºte de sãlaº diavoleºtilor ºi dobitoceºtilor patimi... iatã
temniþa ºi pieirea sufletului tãu se apropie... vai þie!...
Însã Ion n-aude mustrarea Domnului. Faþa ce o are întoarsã
spre Domnul o þine numai de mãrturie cã-i un creºtin. Faþa
aceasta doarme... a adormit în pãcate... e treazã numai cealaltã
faþã, cea întoarsã spre diavolul. Aceastã faþã e treazã ºi ascultã cu
luare aminte ºi cu plãcere predica diavolului, iar diavolul astfel
îi grãieºte: Da’ ce? doar n-ai sã te faci cãlugãr mãi omule!... de ce
sã te laºi de bucuriile ºi plãcerile vieþii?... þi-ai fãcut datoria faþã
de suflet... viaþa îºi cere ºi ea plãcerile ei... aºa-i fãcutã viaþa, cã
trebuie ici-colea sã mai ºi înºeli, sã mai ºi minþi, sã mai ºi furi, sã
mai ºi chefuieºti cîteodatã ºi sã mai ºi pãcãtuieºti cîteodatã...
Cu astfel de ºoapte înºalã satana pe oameni sã creadã cã pot
sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona.
O, ce mulþi creºtini îºi pierd sufletul în chipul acesta. Diavolul
e º i r e t m a r e . E l n u u m b l ã s ã - l r u p ã p e o m d i n t r- o d a t ã d e
Dumnezeu. κi dã seama cã acest lucru ar fi mai greu. Diavolul se
mulþumeºte cînd omul crede cã poate sluji la doi domni.
Lumea de azi e plinã cu creºtini de felul celui din chipul de
mai înainte, e plinã de creºtini cu douã feþe sufleteºti: cu una
întoarsã spre Dumnezeu, cu cealaltã spre diavol. Cu faþa cea
întoarsã cãtre Dumnezeu, se roagã regulat, cu cealaltã pãcãtuieºte
regulat. Cu una se roagã dimineaþa lui Dumnezeu, cu cealaltã Îl
suduie mai tîrziu pe Dumnezeu. Cu una cer milã ºi iertare de la
Dumnezeu, cu cealaltã urãsc ºi sugrumã pe de-aproapele lor; cu
una pleacã la bisericã, cu cealaltã se trezesc la cîrciumã...
Faþa cea întoarsã spre Dumnezeu, pe urmã slãbeºte, adoarme
în pãcate. Se trezeºte numai din cînd în cînd, la Paºti, la Crãciun
ºi duminica cîteodatã. Pe urmã adoarme ºi moare cu totul în pieire
sufleteascã. Dar cealaltã parte, cea întoarsã spre diavolul, spre
patimi ºi pãcate, e veºnic treazã ºi privegheazã cum se vede ºi în
chip.
Aºa pãþesc toþi cei ce cred cã pot sluji ºi lui Dumnezeu ºi
diavolului. O, cum n-am eu glas de trîmbiþã sã strig cuvintele
Mîntuitorului sã le audã ºi cei asurziþi de pãcate: Nu puteþi sluji
la doi domni, ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona...
Pag. 976

Eu citesc mult în Biblie ºi am bãgat de seamã un lucru. De la

începutul pînã la gãtatul Scripturilor se vorbeºte despre un hotar
statornicit pe vecie între bine ºi rãu, între Domnul ºi diavolul.
Începînd de cînd a despãrþit Dumnezeu uscatul de ape ºi
lumina de întuneric, se vorbeºte mereu despre un hotar bine
statornicit între luminã ºi întuneric (Ioan cap. 1) , fiii luminii ºi
fii întunericului (Efes. 5, 8) , între fiii lui Dumnezeu ºi fiii
diavolului (1 Ioan 3, 10) , între oamenii cei duhovniceºti ºi
oamenii cei lumeºti (Rom. 8) , între calea vieþii ºi calea morþii
(Matei 7, 13) .
Toþi cei ce cred cã se pot strecura printre aceste douã hotare,
trãiesc o viaþã creºtineascã mincinoasã. Toþi cei ce cred cã între
calea vieþii ºi calea morþii, între dreapta ºi stînga, mai poate fi ºi
altã cale, apoi calea aceasta îi duce drept în fundul iadului. Nu
cumva ºi tu cititorule eºti pe calea aceasta?

Rugãciune

Isuse Mîntuitorule! Întãreºte-mã ºi mã apãrã mereu sã n-ajung

ºi eu pe aceastã cale. Ajutã-mã sã pun aluat nou în toatã fãina
vieþii mele... sã nu mai las nimi c p en tru aluatul rãutãþilor.
Ajutã-mã sã-mi încui toate încãperile mele faþã de ispitele
diavolului ºi sã le deschid larg numai pentru Tine. Eu stau mereu
în faþa Crucii Tale ca sã înþeleg cã trebuie sã fiu numai al Tãu, cã
trebuie sã trãiesc numai pentru Tine ºi trebuie sã-Þi slujesc numai
Þie.
Iatã inima omului care a îmbãtrînit
în robie ºi ticãloºie sufleteascã

Iatã inima omului care s-a cufundat cu totul în ticãloºie... iatã

inima omului care a ieºit odatã din pãcate ºi pe urmã mai adînc
s-a cufundat în ele... iatã inima omului care a crezut cã poate sluji
deodatã ºi lui Dumnezeu ºi mamonei ºi pe urmã a ajuns sluga ºi
robul diavolului.
Un astfel de om ajunge într-o stare mai grozavã decît cea
dintîi, ajunge într-o mocirlã sufleteascã mai mare decît cea dintîi.
Nu de la noi spunem acest lucru. Îl spune Evanghelia. Chipul
urmãtor nu e o nãscocire a noastrã. E o stare sufleteascã pe care
Mîntuitorul ºi Evanghelia Lui a spus-o apriat aºa cum se vede în
chip. Ascultaþi ce zice Mîntuitorul despre cei care au ieºit din
pãcate ºi pe urmã iarãºi s-au întors la ele: Cînd duhul cel necurat
va ieºi din om, umblã prin locuri fãrã apã, cãutîndu-ºi odihnã ºi
neaflînd zice: mã voi întoarce în casa mea de unde am ieºit. ªi
mergînd o aflã mãturatã ºi împodobitã. Atuncea merge ºi ia alte
ºapte duhuri mai rele decît el ºi intrînd, locuiesc acolo; ºi se fac
cele de pe urmã ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi
(Luca 11, 24) .
Acelaºi lucru îl spune ºi ap. Petru în cuvintele: În adevãr, cei
care dupã ce au scãpat de spurcãciunile lumii prin cunoaºterea
Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcã iarãºi
în ele ºi sînt biruiþi de ele, starea lor de pe urmã se face mai rea
ca cea dintîi.
 Pag. 977

Mai bine era lor sã nu fi cunoscut calea dreptãþii decît dupã ce au

cunoscut-o, sã se întoarcã de la sfînta poruncã ce li s-a dat. Cu ei
s-a întîmplat ce zice zicala cea adevãratã: cîinele s-a întors la ce
vãrsase ºi scroafa spãlatã s-a întors sã se tãvãleascã iarãºi în
mocirlã (2 Petru 2, 20-22) .
Ah, ce lucru grozav este un om care a gustat odatã din dulceaþa
m î n t u i r i i s u f l e t e º t i º i p e u r mã s - a î n t o r s i a r ã º i l a o t r a v a
diavoleºtilor patimi. Cînd un om se hotãrãºte la o viaþã nouã cu
Domnul, cînd un om Îl primeºte pe Domnul ºi pe Duhul Domnului
în inima sa, diavolul umblã neîncetat sã se poatã iarãºi întoarce
în casa de unde a ieºit, cum zice Mîntuitorul.
Cu fel de fel de ºoapte ºi ispite viclene bate iarãºi satana la uºa
inimii celui întors la Dumnezeu ºi încearcã sã deschidã uºa. Cînd
cel întors slãbeºte cu rîvna, cu privegherea ºi cu rugãciunea...
cînd începe iar a iubi lumea ºi pãcatele, diavolul intrã iar în inima
lui împreunã cu toatã gloata diavoleºtilor patimi.
Un astfel de om ajunge într-o ticãloºie sufleteascã mai mare
decît cea din care scãpase. Oh, ce mare nesocotinþã face un astfel
de om!
Un astfel de om nesocotit e ºi Ion din chipul de mai sus. Într-o
vreme, Ion acesta, cu ajutorul Duhului Sfînt îºi curãþise inima ºi
viaþa de diavoleºtile patimi ºi pãcate. Însã de la o vreme rîvna lui
a slãbit... rugãciunea ºi privegherea le-a pãrãsit... a început iar a
se împrieteni cu patimile ºi pãcatele... s-a lãsat înºelat de ºoapta
diavolului cã poate sluji deodatã la doi domni: ºi lui Dumnezeu
ºi diavolului ºi pe urmã, iatã-l în ce stare fioroasã a ajuns. Inima
lui s-a deschis iar pentru satana. Din casa inimii lui S-a depãrtat
Duhul Sfînt ºi în locu-I s-a aºezat diavolul cu gloata lui.
Oh, ce bine se simte satana într-o astfel de inimã! El cunoaºte
casa asta. A mai fost odatã în ea. Acum s-a întors iarãºi ºi a
aflat-o mãturatã ºi împodobitã. A stat în ea un alt chiriaº: Duhul
Sfînt care o mãturase ºi o umpluse de luminã. Diavolul se aºeazã
acum în ea cu bucurie, aducînd cu sine alþi 7 ortaci. Îi rîde
diavolului barba de bucuria biruinþei. El se aºeazã în inima
omului celui cãzut ca într-o cetate pe care a cucerit-o a doua oarã.
El intrã în inima celui înºelat ca un biruitor ºi cuceritor.
De data asta, diavolul se întãreºte mai bine în inima cuceritã.
El aduce cu sine încã 7 duhuri mai rele decît el. Din inima celui
cucerit îºi face o cetate fioroasã întãritã cu 7 turnuri. El îºi
asigurã domnia ºi cîrmuirea asupra unui suflet de om. El se
întãreºte ca sã nu mai fie controlat de Duhul Sfînt.
ªi Ion, nesocotitul acesta, a lãsat pe satana sã-ºi împlineascã
planurile. Îngerul - darul Duhului Sfînt - l-a chemat mereu sã se
trezeascã din somnul pieirii sufleteºti, dar Ion n-a mai ascultat
chemarea Duhului Sfînt . . . a as u r zi t f aþ ã d e ch emãr i l e cele
sufleteºti.
Din an în an, satana l-a legat tot mai tare în lanþurile patimilor
rele... din an în an Ion s-a cufundat tot mai mult în ticãloºie... din
an în an satana a pus mîna tot mai mult pe cîrma vieþii sale
sufleteºti. Pe urmã, viaþa lui Ion a devenit o temniþã fioroasã iar
el un rob chinuit ºi ferecat în lanþurile diavoleºtilor patimi.
Pag. 978

Anii au trecut mereu, iar el a îmbãtrînit în robie ºi ticãloºie

sufleteascã. Acum iatã-l se apropie de mormînt... se apropie de
groapã cu o viaþã plinã de rod pentru împãrãþia diavolului ºi a
iadului. A trãit o viaþã pierdutã cu un suflet pierdut. Îngerul
Domnului se departã de la el. Toate stãruinþele ºi încercãrile lui
sînt acum zadarnice. Cel cãzut s-a cufundat cu totul în ticãloºie.
Pentru chemãrile Domnului nu mai are urechi ºi auz. E biruit cu
totul de cele rele. Îngerul se departã de la el, mustrîndu-l ºi
tînguindu-se pentru pierderea lui. Se departã întristat ºi Duhul
Sfînt.

Oh, ce lucru grozav se vede în chipul de mai sus! Un suflet de

om se pierde pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Un om îºi pierde
sufletul ºi pentru aceastã pierdere se înfioarã ºi cerul pentru cã
sufletul este o comoarã mai scumpã decît toatã lumea aceasta.
Un suflet de om trage la cumpãnã mai mult decît întreg
pãmîntul, decît toþi banii ºi bogãþiile acestei lumi. Cerul se
înfioarã ºi plînge pentru pierderea unui suflet.
 Pag. 979

Dacã scrie la Evanghelie cã îngerii din cer se bucurã pentru un

pãcãtos ce se pocãieºte (Luca 15, 10) , apoi tot aºa se poate
spune cã îngerii cerului plîng ºi se tînguiesc pentru un pãcãtos
ce-ºi pierde sufletul... pentru un pãcãtos ce nu se îndreaptã ci
stãruie pînã la moarte în ticãloºie.
Oh, voi pãcãtoºilor, oh voi cei ce aþi îmbãtrînit în fãrãdelegi
ºi nu vreþi sã auziþi de îndreptare, ascultaþi cum se tînguie îngerii
cerului pentru sufletul vostru: veniþi fraþilor sã plîngem pe omul
acesta ce-ºi pierde sufletul... cel fãcut dupã chipul ºi asemãnarea
lui Dumnezeu, iatã-l cum s-a schimbat... cel ce împreunã cu noi
preamãrea pe Dumnezeu, iatã-l ce a ajuns... cel ce era cu chip mai
frumos decît toate fãpturile necuvîntãtoare, iatã-l ce urît se vede...
sã plîngem fraþilor sufletul lui... sã ne plîngem frãþiorul pe care
l-am pierdut...
Iatã, aºa se pierde, dragã cititorule, un suflet: prin nesocotinþã,
prin dezertare ºi nepãsare de cele sufleteºti. Ia seama, dragã
omule, nu te împrieteni cu lumea ºi cu pãcatul. Nu uita cã rostul
vieþii noastre este lupta neîncetatã cu diavoleºtile patimi ºi ispite.
De cazi ici ºi colea în aceastã luptã, ridicã-te repede ºi pleacã
înainte. Iar de cumva, satana te-a prins ºi te-a legat în lanþurile
patimilor rele, nu dispera... încã mai poþi scãpa dacã-L primeºti
îndatã ºi fãrã întîrziere pe Isus Mîntuitorul ºi Biruitorul.
Oricît de ticãloºitã ar fi viaþa ta... oricît de groase ar fi
lanþurile robiei ºi pereþii temniþei sufleteºti, tu poþi scãpa dacã-L
primeºti îndatã pe Cel ce a dat orbilor vedere, morþilor viaþã ºi
robilor libertate. Diavolul nu poate face lanþuri atît de groase pe
care Golgota sã nu le poatã rupe. Isus a tãmãduit pe toþi cei
stãpîniþi ºi chinuiþi de duhuri rele.
Voi toþi care aþi ajuns pe pragul pierzãrii sufleteºti, primiþi-L
degrab pe Cel ce vã poate scãpa... folosiþi mãcar ceasul tîlharului
de pe cruce... primiþi-L pe Domnul înainte de a vã înghiþi iadul ºi
osînda de veci.
Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! Apãrã-mã ºi mã întãreºte neîncetat sã

n-ajung ºi eu în starea cea groaznicã a celor care au scãpat odatã
la Tine ºi pe urmã iar au dezertat la diavolul ºi la pãcate. Satana
mã ispiteºte neîncetat sã mã punã iarãºi pe calea cea largã a
pieirii. Fii cu mine ºi mã întãreºte neîncetat.
Duhule Sfinte! Trezeºte din nou cu darul ºi harul Tãu pe cei
care au adormit iarãºi în pãcate. Deschide-le din nou ochii ºi
inimile sã vadã din nou fioroasa prãpastie în care au cãzut. Dã-le
dar ºi putere sã poatã scãpa din nou din temniþa cea cumplitã a
diavolului. Ajutã-le sã scape din nou la libertatea cea dulce a
sufletului ºi a mîntuirii sufleteºti.
Pag. 980

Iatã cum moare cel pãcãtos; cel ce stãruie

pînã la sfîrºit în ticãloºie sufleteascã

Iatã cum moare cel pãcãtos; iatã cum moare cel ce stãruie pînã
la sfîrºit în fãrãdelegi ºi ticãloºie sufleteascã. Cumplitã este
moartea pãcãtoºilor, zice într-un loc psalmistul David. O, voi
pãcãtoºilor; o, voi cei ce aþi asurzit faþã de chemãrile Domnului!
O, voi cei ce rîdeþi ºi vã bateþi joc de cele sufleteºti, mergeþi ºi
vedeþi cum moare pãcãtosul!

Un astfel de sfîrºit fioros are ºi Ion, omul cel lumesc. E Ion,

omul cel nesocotit care s-a întors iarãºi în pãcate dupã ce Duhul
Sfînt îl curãþise odatã de ele. Dupã ce a cãzut a doua oarã, n-a
vrut sã mai asculte chemãrile Domnului.
Din an în an, satana l-a legat tot mai tare în lanþurile patimilor
rele... din an în an s-a cufundat tot mai mult în ticãloºie... din an
în an satana a pus mîna tot mai mult pe cîrma vieþii lui sufleteºti
pînã ce pe urmã a ajuns un rob chinuit ºi ferecat în lanþurile
diavoleºtilor patimi... a ajuns un mort viu (Apoc. 3, 1) .
 Pag. 981

Într-o bunã dimineaþã s-a îmbolnãvit ºi cu trupul. I s-a apropiat

ziua sfîrºitului. Iatã în chipul de mai sus sfîrºitul tuturor celor ce
stãruie pînã la sfîrºit în fãrãdelegi ºi în ticãloºie sufleteascã!
Oh, ce cumplit este acest sfîrºit! Ion, omul cel lumesc, zace
greu bolnav ºi n-are nici o mîngîiere ºi nici un ajutor sufletesc. El
cautã sã se întãreascã ºi acum tot cu duhul diavolului: cu spirtul,
alcoolul. Pãcãtoºii nu cunosc o altã tãrie sufleteascã decît acest
duh al diavolului care amorþeºte ºi tîmpeºte puterea de trezire
sufleteascã a omului.
Ion, omul cel duhovnicesc avea la cãpãtîi în clipele morþii o
Biblie ºi o luminã aprinsã. Ion nesocotitul acesta are... o sticlã de
r ach i u . As t a- i cuminecãtura beþivilor ºi pãcãt o º i l o r. B u n ã
pregãtire pentru cãlãtoria cea mare! Cu aceastã pregãtire trece ºi
Ion în lumea cealaltã.
Iatã-l cum s-a cuminecat cu alcoolul, cu cuminecãtura morþii
ºi pieirii sufleteºti ºi acum se gatã de plecare. Oh, ce sfîrºit
grozav! În clipele morþii satana îi aratã rãsplata ce-l aºteaptã în
cealaltã lume... în clipele morþii vede cumplita pedeapsã ºi osîndã
ce-l aºteaptã... Ion aiureazã... în zare vede un foc mare cu douã
lighioane negre în mijlocul flãcãrilor. Focul ºi lighioanele se
apropie de el... Ion se înfioarã... îºi strînge ultimele puteri ºi se
ridicã îngrozit sã se apere... El strigã disperat: Nu mã lãsaþi!... dar
totul e în zadar. Strigãtul lui e prea tîrziu. Lighioanele iadului
rînjesc de bucuria biruinþei ºi arãtîndu-i locul ºi rãsplata ce-l
aºteaptã îi spun rãspicat: Al nostru eºti, cãci nouã ne-ai slujit...
Ion se înfioarã... ah, acum înþelege totul!... cei ce rîd sînt cei
ce i-au ºoptit mereu cã nu-i rai ºi iad ºi acum îi aratã iadul. Ion se
înfioarã... înþelege totul, dar acum e prea tîrziu, e prea tîrziu...
Ah, ce clipe fioroase sînt acestea! Acestea sînt clipele în care
cei pãcãtoºi se zvîrcolesc ºi nu pot muri. În aceste clipe se aude
ºi teribila judecatã cereascã: Du-te de la Mine blestematule în
focul cel veºnic... (Matei 25, 41) . În aceste clipe, pãcãtosul îºi
dã duhul în mîinile diavolului.
Iatã aºa se sfîrºeºte viaþa celui pãcãtos. Sfîrºitul sãu e un
început de nesfîrºite chinuri ºi suferinþe! O, cum n-am eu glas de
trîmbiþã sã strig cuvintele psalmistului: Cumplitã este moartea
p ã cã t o s u l u i , ca s ã l e au d ã º i cei ce au as u r z i t f aþ ã d e cel e
sufleteºti. Oh, cum a orbit diavolul ochii pãcãtoºilor sã nu vadã
prãpastia în care îi trage! Oh, cum ºtie satana a lua de minte pe
oameni sã nu se gîndeascã la moarte ºi la sfîrºitul ce-l vor avea.
Moartea pãcãtosului este cumplitã pentru cã: în clipele morþii,
pãcãtosul stã în faþa unei lumi cu care nu s-a ocupat, pe care n-o
cunoaºte ºi de care se înfioarã. Credinciosul stã liniºtit în faþa
morþii pentru cã el stã în faþa unei lumi pe care o cunoaºte; el stã
în faþa lumii Mîntuitorului pentru care a trãit ºi a luptat.
Pãcãtoºii se cutremurã în faþa morþii pentru cã ei stau în faþa
unei lumi pentru care în viaþa lor n-au avut decît cuvinte de hulã,
de batjocuri, de nepãsare ºi acum se tem de pedeapsa acestei lumi.
Credinciosul stã liniºtit în faþa morþii. În acele clipe grele, el
nu este singur. Cu el este Domnul ºi viaþa lui cea trãitã dupã
Evanghelie. Însã pãcãtosul n-are nici un fel de sprijin ºi ajutor
sufletesc în clipele morþii. El se simte singur ºi pãrãsit.
Pag. 982

Idolii la care s-a închinat ºi în care s-a încrezut: averile, banii,

desfãtãrile, trufiile, mãririle, beþiile, înºelãciunile, etc., - nu-i pot
da nici un ajutor. În clipele morþii toþi aceºti idoli, îl pãrãsesc, se
sparg dintr-odatã cu vuiet mar e º i p ãcãt o s u l r ãmî n e î n t r- o
singurãtate fioroasã, fãrã nici un reazem sufletesc.
Pe lîngã aceastã singurãtate ºi pãrãsire sufleteascã, pãcãtosul
mai are în clipele morþii ºi alte grozave chinuri sufleteºti. În
ceasul morþii, ºi în cel mai pãcãtos om se trezeºte conºtiinþa
pãcatului ºi mustrarea sufleteascã pentru pãcat. O viaþã întreagã
a adormit conºtiinþa lui, dar acum ea se trezeºte cu putere mare ºi
îl mustrã pentru cã ºi-a cheltuit viaþa în zadar.
Un învãþat creºtin din Anglia a strîns întrebãri de la o mulþime
de oameni care au scãpat ca prin minune din gura morþii. 80% au
rãspuns cã în acele clipe i-a covîrºit gîndul ºi mustrarea cît de rãu
ºi-au cheltuit viaþa în nepãsare de cele sufleteºti. În faþa mea -
spunea unul - nu vedeam decît faptele mele cele rele... simþeam
cã mã topesc sub groaznica rãspundere ºi mustrare cã nu mi-am
îngrijit sufletul ºi am trãit în nepãsare de cele sufleteºti.
ªi cei mai mari tãgãduitori ºi hulitori de Dumnezeu, în clipele
morþii ºi în faþa morþii ºi-au vãzut nebunia ºi trufia ºi au strigat
disperaþi dupã ajutor sufletesc.
Vine apoi ºi satana sã sporeascã chinurile morþii celui pãcãtos.
Cînd trag de moarte, aproape toþi pãcãtoºii dau semne cã vãd fel
de fel de arãtãri fioroase. De cînd eram preot la þarã îmi aduc
aminte de un pãcãtos care în clipele morþii striga: Luaþi
lighioanele de pe mine... nu mã lãsaþi!...
Aceste arãtãri ºi vedenii ce le au în clipele morþii cei pãcãtoºi
sînt ale diavolului ºi ale iadului. Diavolul e ºiret mare. Ca sã
poatã cîºtiga pe oameni, el se ascunde pe sine ºi iadul. El ºopteºte
mereu pãcãtoºilor: Nu este rai, nu este iad, nu este altã viaþã
decît cea de aici: beþi, mîncaþi, chefuiþi, pãcãtuiþi ºi vã petreceþi
viaþa!
Diavolul astupã mereu gura iadului cu frunze ºi flori frumoase
de patimi ºi plãceri lumeºti pentru ca sã poatã atrage în cursã pe
cei pãcãtoºi.
Dar în clipele morþii, cînd diavolul ºi-a asigurat prada, el pune
în faþa pãcãtosului osînda ºi pieirea veºnicã... îi aratã rãsplata
ce-l aºteaptã cã l-a ascultat.
În clipele morþii, diavolul destupã gura iadului în faþa
pãcãtosului zicîndu-i: Poftim la intrare... al nostru eºti cãci nouã
ne-ai slujit... În ceasul morþii, necredinciosul vede aceste arãtãri,
se înfioarã... se cutremurã... înþelege totul, dar acum e prea tîrziu,
e prea tîrziu... El îºi dã duhul în mîinile diavolului.
 Pag. 983

Rugãciune

Isuse, Bunule Doamne! Apãrã-mã ºi mã întãreºte sã n-apuc ºi

eu pe calea ce d uce la sfîrºitul cel g r oaznic al pãcãtoºilor.
Întãreºte-mã neîncetat sã pot dobîndi un sfîrºit bun ºi creºtinesc
vieþii mele... în clipele morþii sã-mi pot încredinþa sufletul meu în
mîinile Tale...
Duhule Sfinte! Trezeºte în mine neîncetat aducerea aminte de
moarte. Adu-mi aminte neîncetat cã este o moarte ºi o rãsplatã a
faptelor. Adu-mi aminte neîncetat ce cumplitã este moartea
pãcãtoºilor. Nu mã lãsa, Duhule Sfinte, sã mã adoarmã satana cu
ºoapte cã mai am vreme pentru cele sufleteºti. Strigã neîncetat în
urechile mele cuvintele Domnului: Privegheaþi ºi staþi gata cã nu
ºtiþi ziua ºi ceasul... Adu-mi aminte neîncetat cã eu pot muri azi
sau mîine, în noaptea asta sau cealaltã ºi trebuie sã stau totdeauna
gata pentru a-mi da seamã de viaþa ºi de faptele mele. Adu-mi
aminte neîncetat cã trebuie sã mã întorc la Domnul pînã sînt viu
cãci la moarte-i prea tîrziu, e prea tîrziu!...

Iatã chinurile sufleteºti

ce le are pãcãtosul în adîncul iadului

În multe locuri din Sf. Scripturã se vorbeºte despre pedeapsa

ºi chinurile pãcãtoºilor în iad. Însuºi Mîntuitorul a spus apriat cã
pe cei pãcãtoºi, pe cei ce stãruiesc în nepãsare ºi în ticãloºie
sufleteascã, îi aºteaptã pedeapsa iadului. Pedeapsã veºnicã
numeºte Mîntuitorul aceastã pedeapsã (Matei 25, 46) .
În Evanghelia cu Lazãr cel sãrac ºi bogatul, Mîntuitorul a spus
apriat cã pãcãtoºii trec într-un loc de chinuri cumplite
(Luca 17, 19-31) . Acest loc e numit ºi întunericul cel dinafarã,
unde va fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor (Matei 25-30) .
Scripturile spun cã chinurile iadului sînt groaznice ºi grozave.
Chinurile acestea sînt de douã feluri: chinuri trupeºti ºi chinuri
sufleteºti. În chinurile iadului vor lua parte ºi simþurile trupeºti
ale omului. Cu trupul a pãcãtuit omul, cu trupul îºi va lua ºi
pedeapsa cuvenitã.
Eu însã socot cã chinurile cele mai grozave ale iadului sînt
cele sufleteºti.
Aceste chinuri ale iadului se vãd ºi în chipul urmãtor. În
mijlocul acestor chinuri stã Ion, omul cel nesocotit, cu care ne-am
ocupat în paginile din urmã. A stãruit pînã la sfîrºit în nepãsare
ºi în ticãloºie sufleteascã ºi acum iatã ce fel de rãsplatã l-a ajuns.
A ajuns în focul ce nu se stinge niciodatã... a ajuns în cumplitele
chinuri ale iadului. În faþa lui, o ceatã de diavoli rînjesc plini de
bucurie... îºi bat joc de suferinþele lui ºi îl aratã cu degetul. Ion
îi cunoaºte. Sînt cei ce i-au ºoptit în lume sã-ºi trãiascã viaþa în
desfãtãri... sînt cei ce i-au ºoptit cã nu este o altã viaþã dincolo de
mormînt... sînt cei ce îi ºopteau cã nu este rai ºi iad, iar acuma -
dupã ce l-au prins în ghearele lor - îºi bat joc de el ºi rîd de
suferinþele lui. Ion înþelege acum totul, dar acum e prea tîrziu, e
prea tîrziu!... În toate pãrþile se vede înconjurat de întuneric, foc
ºi osîndã.
Pag. 984

Dar iatã sus în zare, se iveºte un nor luminos. Pãcãtosul tresare

înfiorat. I se aratã o vedenie. Vede în zare darurile Domnului,
darurile mîntuirii sufleteºti pe care el, pînã era în viaþã le-a
nesocotit, le-a respins ºi le-a batjocorit. Un glas sinistru îi strigã
mereu mustrarea: Iatã darurile mîntuirii pe care tu le-ai respins...
iatã Crucea Domnului care a stat mereu în faþa ta cu braþele
deschise chemîndu-te sã-þi dea iertare ºi viaþã... iatã Sîngele Celui
ce a murit ca sã te scape pe tine din moarte ºi pieire sufleteascã...
iatã dragostea Lui, iatã bunãtatea Lui... tu însã ai nesocotit mereu
aces t e d ar u r i , l e- ai r es p i n s º i l e- ai b at j o co r i t , i ar acu m t e
chinuieºti aici... O carte a avut Dumnezeu pe pãmînt, o carte -
Sfînta Scripturã - prin care a voit sã-þi vorbeascã despre El ºi
planurile Lui... prin care a voit sã-þi arate planul mîntuirii tale
sufleteºti, dar tu nici habar n-ai avut de aceastã carte... a fost
plinã lumea de darul ºi îndurarea lui Dumnezeu... a fost plinã
l u mea d e d ar u r i l e D u h u l u i S f î n t º i d e ch e mãr i l e mî n t u i r i i
sufleteºti, dar tu, nesocotitule, pe toate le-ai respins... pentru o
clipã de patimi ºi plãceri te chinuieºti acum o veºnicie...
 Pag. 985

Pãcãtosul înþelege mustrarea. O simte cum îl roade mereu în

suflet ca viermele ce nu doarme. El strigã îngrozit ºi disperat: Vai
mie, nesocotitul ºi nebunul de mine, ce dar mare am respins... vai
mie în ce cu mp l i t ã o r b i e º i n eb u n i e s u f l et eas cã am t r ãit...
Pãcãtosul înþelege acum totul, dar acum e prea tîrziu, e prea
tîrziu... Darurile Domnului i se aratã acum nu spre mîntuire, ci ca
o teribilã mustrare sufleteascã. Aceastã mustrare este mai grea
decît chinurile cele trupeºti ale iadului.
Eu socot cã se stãruie prea mult asupra chinurilor trupeºti din
iad ºi p r ea p u þ i n as u p r a cel o r s u f l et eº t i . E r a o v r eme cînd
predicatorii se întreceau sã arate grozavele chinuri trupeºti ale
iadului.
Un poet din Italia, Dante, a scris o carte întreagã despre
fioroasele chinuri ale iadului. Ici îl aratã pe unul fierbînd în
cãldare, dincolo pe altul spînzurat de limbã... ºi alte nesfîrºite
chinuri. Dar eu socot cã chinurile cele mai grozave ale iadului vor
fi cele sufleteºti. Pedeapsa cea mai fioroasã a iadului va fi teribila
mustrare sufleteascã ce o vor avea cei pãcãtoºi, pentru cã ºi-au
pierdut sufletul ºi viaþa veºnicã... pentru cã au respins darurile
mîntuirii sufleteºti ce li s-au îmbiat în aceastã lume.
Într-o iarnã am fost cu daruri de Crãciun într-o temniþã. Am
stat de vorbã cu cei osîndiþi ºi am cãutat sã aflu cîte ceva ºi
despre starea lor cea sufleteascã. Un ucigaº îmi spunea cã nu-l
doare temniþa, ci mai ales mustrarea sufleteascã de care nu poate
scãpa nicicum. Omorîse în beþie pe soþia lui ºi spunea cã-i vede
mereu chipul ca o fioroasã mustrare de care nu poate scãpa
nicicum. Cu zi cu noapte îl urmãreºte vedenia acestei groaznice
fapte. Am vãzut un ucigaº, care se înºtiinþase de bunãvoie la
temniþã. Spunea cã mustrarea sufleteascã l-a adus aici sã-ºi ia
pedeapsa.
În temniþã am aflat cã chinurile mustrãrii sufleteºti sînt mai
mari decît întunericul ºi mizeria temniþei. Cain a avut o temniþã
mai grea decît toate temniþele din lume: mustrarea sufleteascã îl
purta pribeag ºi fugar pe pãmînt (Facere 4, 14) .
Aºa e ºi pedeapsa iadului. Cele mai teribile chinuri ale iadului
sînt cele sufleteºti, sînt mustrãrile sufleteºti care lucrã cu putere
în cei ce ajung acolo. În lumea asta se mai poate încã înãbuºi
mustrarea cea sufleteascã.
Sînt destui pãcãtoºi care pãcãtuiesc cu toatã liniºtea: furã,
o mo ar ã, d es f r î n eazã... f ãr ã sã aibã nici un fel de mu s t r ar e
sufleteascã. Pãcãtuind ºi azi ºi mîine, glasul mustrãrii amuþeºte în
ei. Însã în cealaltã lume, în iad, glasul mustrãrii sufleteºti se
trezeºte cu o putere grozavã... el nu se mai poate înãbuºi... el
lucreazã cu zi cu noapte.
O veºnicie întreagã îi chinuie pe pãcãtoºi mustrarea sufleteascã
cã ºi-au cheltuit viaþa în zadar... cã au respins darurile mîntuirii
sufleteºti ce li s-au îmbiat în aceastã lume. Aceastã teribilã
mustrare este viermele ce nu doarme, de care vorbeºte Scriptura.
Eu socot cã iadul va fi plin nu atît de tînguirile celor arºi de
flãcãrile focului, ci mai ales de tînguirea celor mustraþi de
conºtiinþa lor cã n-au primit iertarea ºi bunãtatea lui Dumnezeu ce
li s-a arãtat cînd erau în viaþã.
Pag. 986

Va fi plin iadul de tînguiri ca acestea: Vai nouã pierduþilor,

cãci ni s-a îmbiat viaþa ºi noi am ales moartea... ni s-a îmbiat
binecuvîntarea ºi noi am ales blestemul... ni s-a îmbiat iertarea ºi
noi am ales osînda... de atîtea ori ne-a chemat Tatãl ceresc ºi noi
nu L-am ascultat... a fost plinã lumea de darurile Crucii, de
darurile iertãrii ºi iubirii lui Dumnezeu ºi noi nu le-am primit...
vai nouã pierduþilor!...
Unii s-au aflat a zice (îndemnaþi de ºoaptele diavolului:
chinurile iadului sînt în contrazicere cu iubirea lui Dumnezeu cãci
Dumnezeu este iubire, dragoste ºi iertare). Da! aºa ar fi dacã în
faþa pãcãtoºilor n-ar sta mereu în lumea aceasta Crucea ºi Jertfa
Mîntuitorului, adicã darul iertãrii pãcatelor noastre prin scump
Sîngele Lui...
De cînd e aceastã lume nu s-a auzit o veste mai mare, mai
mãreaþã ºi mai minunatã decît aceasta, cã Dumnezeu, Fãcãtorul
cerului ºi al pãmîntului, ªi-a dat pe Însuºi Fiul Sãu ca sã moarã
moarte cumplitã pentru iertarea pãcatelor noastre ºi pentru
mîntuirea noastrã. Pe cît de mãreaþã ºi sfîntã este aceastã veste,
pe atît de cumplitã trebuie sã fie pedeapsa ºi mustrarea sufleteascã
a celor care n-au primit acest dar.

Rugãciune

Preabunule Doamne ºi Tatã ceresc! Tu ai aºezat înãuntrul meu

un tribunal, o judecãtorie care mã mustrã cînd pãcãtuiesc ºi mã
laudã cînd fac voia Ta. Acest tribunal este cunoºtinþa binelui ºi
rãului. Însã pãcatul ºi pãcãtuirea, încetul cu încetul înãduºã glasul
acestui tribunal. Ajutã-mã Doamne sã-mi pot pãstra aceastã
judecãtorie, treazã ºi lucrãtoare.
Duhule Sfinte, trezitorule al pãcãtoºilor! Trezeºte în mine
neîncetat cunoºtinþa pãcatului... trezeºte în mine înfricoºatã
mustrare sufleteascã pentru pãcate. Ajutã-mã sã simþesc aceastã
mustrare sufleteascã pînã ce sînt în viaþã cãci trezirea din cealaltã
lume nu-mi mai poate ajuta nimic; ea îmi va fi pedeapsã ºi osîndã
veºnicã. Ajutã-mi Duhule Sfinte sã mã trezesc din pãcate în
a c e a s t ã v i aþ ã s ã s c a p d e î n f r i c o º a t a m u s t r a r e º i p e d e a p s ã
sufleteascã din cealaltã lume.

Pãcãtosul vorbeºte din iad despre viaþa ºi trecutul sãu

În Evanghelia lui Lazãr cel sãrac ºi bogatul, este un amãnunt

pe care cred cã îl cunoaºteþi. Cînd se chinuia bogatul în vãpaia de
foc, a rugat pe Avraam, zicînd: rogu-te pãrinte Avraame, trimite
p e Lazãr, î n cas a t at ãl u i meu c ã mai am 5 f r aþ i ; s ã l e
mãrturiseascã lor sã nu vinã ºi ei în acest loc de chin... de va
merge cineva dintre morþi la ei, se vor pocãi. ªi a zis Avraam: au
pe Moise ºi prorocii, dacã nu-i ascultã pe ei, mãcar de ar ºi învia
cineva din morþi, nu vor crede (Luca 17, 19-31) .
Din acest amãnunt a ieºit chipul de mai jos. Ion, omul cel
pãcãtos, cu care ne-am ocupat în numerele trecute, se vede
predicînd din mijlocul chinurilor iadului, ca mãcar alþii, sã se
fereascã de osînda în care a ajuns el.
 Pag. 987

O, cum ar predica cei care au trãit ºi au murit în fãrãdelegi, dacã

ar putea face acest lucru... ah, cum ar ieºi din iad ºi ar alerga la
pãrinþii, neamurile ºi iubiþii lor, strigîndu-le: Lãsaþi-vã de
fãrãdelegi, cãci v-aºteaptã o osîndã înfricoºatã, care pe noi ne-a
ajuns!

Oh, ce predicã înfricoºatã ne-ar putea spune un necredincios

ajuns în chinurile iadului! Sã-l ascultãm pe Ion, cel din chipul de
mai sus. Dacã ar putea, acest Ion, ne-ar grãi astfel:
Oameni buni, care trãiþi încã pe pãmînt! Am fost ºi eu odatã în
v i aþ ã ca voi. Însã, vai, n-am ºtiut preþui aceastã vi aþ ã. A m
ch el t u i t - o î n p ãcat e , î n t i c ã l oº i e t r u p eas cã º i s u f l et eas cã.
Apucasem ºi eu odatã pe calea cea bunã, petreceam în rugãciuni
ºi ascultare de Dumnezeu. Dar diavolul m-a pîndit cu ispitele ºi
înºelãciunile lui. Diavolul m-a atras în patima beþiei, ºi eu
nebunul m-am lãsat tîrît în pieire. M-am cufundat pe urmã cu
totul în pãcate ºi fãrãdelegi, în ticãloºie trupeascã ºi sufleteascã.
ªi acum mã chinuiesc aici în vãpaia aceasta împreunã cu alþii,
care au trãit tot ca mine.
Pag. 988

ªi mai mult decît vãpaia cea nestinsã, mã chinuie mustrarea

sufleteascã cã mi-am cheltuit viaþa în zadar... cã am trãit în orbie
ºi nebunie sufleteascã. Azi mi se pare un vis urît toatã viaþa mea
de pe pãmînt... un vis groaznic... ce bine ar fi sã nu fie trãit acest
vis, dar el este trãit ºi sfîrºit! Oh, iubiþii mei, dacã aº putea eu
sã-mi încep din nou viaþa... dacã ar fi sã mai trãiesc o viaþã, aº
trãi altfel. Toatã viaþa mea aº folosi-o ca sã pot dobîndi darurile
mîntuirii sufleteºti... tot timpul vieþii mele l-aº petrece cu Domnul
în rugãciune ºi ascultare de El ºi poruncile Lui... dar acum e prea
tîrziu, e prea tîrziu! Rîul vieþii mele a curs ºi nu se mai întoarce
înapoi. Eu nu mai pot face nimic pentru mine. Nicãieri ca aici în
adîncul iadului, n-au atîta fior ºi înþeles cuvintele Domnului
Hristos: Lucraþi pînã e ziuã, cã vine noaptea, cînd nimeni nu mai
poate lucra (Ioan 9, 4) ... pentru noi care sîntem aici a sosit
noaptea... noaptea cea fioroasã ºi veºnicã în care nu mai putem
lucra nimic pentru mîntuirea noastrã... Eu nu mai pot face nimic
pentru mine. Singurul lucru ce-l pot face este acesta: sã strig de
aici cu toatã puterea sã nu trãiþi ºi voi cum am trãit eu. Oh, dragii
mei, care sînteþi încã în viaþã ºi mai aveþi timp: îndreptaþi-vã,
îndreptaþi-vã viaþa numaidecît... primiþi îndatã darurile mîntuirii
sufleteºti... primiþi-L îndatã pe Domnul ºi Jertfa Lui cea sfîntã,
începeþi o viaþã nouã cu El... primiþi darurile mîntuirii sufleteºti
pînã este ziuã, pînã sînteþi în viaþã, cãci vine noaptea - vine
moartea - ºi nu veþi mai putea lucra nimic pentru sufletul vostru...
De aici din adîncul iadului, mi se vede viaþa ca o clipã cu care
omul poate cîºtiga fericire veºnicã, sau osîndã veºnicã... Eu,
nebunul, am ales osînda veºnicã. Sã nu faceþi ºi voi aºa! Folosiþi
aceastã clipã a vieþii, ca un dar de la Dumnezeu sã cîºtigaþi cu ea
fericirea vieþii veºnice... Oh, cum n-am eu putere sã mai ies odatã
în lume de aici din adîncul iadului sã spun tuturor
necredincioºilor ºi pãcãtoºilor ce osîndã grozavã îi aºteaptã
dincolo de mormînt... poate mulþi s-ar îndrepta auzind
mãrturisirea mea!
Aºa ar predica Ion cel pãcãtos. Oh, ce predicã fioroasã este
aceasta! În ea este pusã durerea nemãrginitã a unui suflet pierdut.
Acest Ion spune pe urmã în predica lui, cã dacã ar putea învia
din morþi, sã vinã sã predice în lume, poate atunci s-ar pocãi cei
pãcãtoºi. La asta eu îi rãspund cu cuvintele lui Avraam din
Evanghelie, respectiv cu cuvintele Mîntuitorului: Mãcar de ar ºi
învia cineva din morþi, cei pãcãtoºi nu vor crede.
Cuvintele Mîntuitorului sînt cuvinte adevãrate. Hai sã zicem
cã Ion, omul acesta pãcãtos, într-o bunã zi ar putea lua iarãºi
înfãþiºarea ce-a avut-o ºi ieºind în lume ar începe a spune cã a
sosit din iad. Oare ce s-ar întîmpla?... i-ar cere actele militare...
ºi ar înfunda repede temniþa.
Unii curioºi l-ar întreba: Ce ai vãzut prin iad, cine era pe
acolo? Pãcãtosul ar începe a spune cã iadul e încãrcat cu miniºtri,
deputaþi, slujbaºi, beþivi, desfrînaþi... ºi alþi pãcãtoºi din lumea de
sus ºi din lumea de jos...
 Pag. 989

La asta toatã lumea cea bunã s-ar scula în capul lui, spunînd
c ã a g r ã i t c a l o m n i e l a a d r e s a l o r. A r c e r e p e d e p s i r e a
calomniatorului. Celui venit din iad i s-ar astupa repede graiul,
ar înfunda temniþele ºi lumea ºi-ar vedea înainte de pãcate ºi
fãrãdelegi.
Cu adevãrat cuvintele Mîntuitorului sînt cuvinte adevãrate:
Mãcar de ar ºi învia cineva din morþi, cei pãcãtoºi nu vor crede.
Cum ar crede necredincioºii pe un biet om ce ar învia din morþi
cî n d n u v r eau s ã creadã pe Însuºi Dumn ezeu º i p e F i u l l u i
D u mn e z e u C e l c a r e a î n v i a t d i n m o r þ i ? D u m n e z eu a g r ãi t
neamului omenesc prin proroci ºi pe urmã a trimis pe Însuºi Fiul
Sãu, care a descoperit oamenilor toate rosturile vieþii noastre
sufleteºti. Dumnezeu S-a îngrijit ca aceastã minunatã descoperire
sã rãmînã ºi în scris. Sf. Scripturã este descoperirea lui
D u mn ezeu ; e mar ea d es co p erire cereascã ce ne aratã toat e
planurile ºi darurile mîntuirii noastre sufleteºti.
Pãcãtoºii aºteaptã ºi azi minuni, dar o minune mai mare decît
aceasta n-a fost ºi nu va fi: Însuºi Fiul lui Dumnezeu a venit la
noi, ne-a descoperit rosturile vieþii ºi ne-a adus darurile mîntuirii.
Dacã n-aº fi venit - a zis Isus - ºi nu le-aº fi spus lor (oamenilor),
pãcat nu ar avea, dar acum nici un rãspuns n-au pentru pãcatul lor
(Ioan 15, 22) .
Ah, ce ºiret mare e diavolul! Cum ºtie el orbi pe cei slabi de
credinþã sã nu vadã strãlucind adevãrul Evangheliei ºi marele plan
ce l-a lãsat Dumnezeu pentru mîntuirea sufletelor noastre!
Nu cumva ºi tu, cititorule, trãieºti în aceastã orbie sufleteascã?

Rugãciune

Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Prin Jertfa Ta cea sfîntã ne-ai

deschis uºa mîntuirii sufleteºti. Ajutã-mã sã pot intra ºi eu pe ea,
pînã este ziuã, cãci vine noaptea, vine moartea ºi atunci nu voi
mai putea face nimic pentru mîntuirea sufletului meu!
Duhule Sfinte! Adã-mi neîncetat aminte cã toate Scripturile ºi
Evangheliile vorbesc despre uºi deschise pentru mîntuirea noastrã
sufleteascã. Toate Scripturile ne cheamã sã intrãm degrabã pe
aceste uºi cãci ele se închid fãrã de veste ºi cine n-a intrat rãmîne
afarã în moarte ºi pieire sufleteascã. Adã-mi aminte de corabia lui
Noe pe care a închis-o Dumnezeu dupã ce chemase pe Noe: Intrã
în corabie tu ºi toatã casa ta. Adã-mi aminte de pilda celor 5
fecioare nebune din Evanghelie, cãrora li s-a închis uºa pentru cã
adormiserã pe cînd a sosit mirele. Duhule Sfinte! Strigã-mi
neîncetat în urechi chemarea Domnului: Intrã în corabie tu ºi
toatã casa ta! Cãci vine potopul, vine moartea ºi vei rãmînea afarã
în valurile pierzãrii sufleteºti. Trezeºte-mã Duhule Sfinte sã
n-adorm ºi eu ca fetele cele nebune ºi sã rãmîn afarã. Adã-mi
aminte cã plãcerile ºi pãcatele þin o clipã, dar pedeapsa iadului o
veºnicie. Adã-mi aminte neîncetat cã trebuie sã lucrez pînã este
ziuã, cãci vine noaptea, vine moartea, cînd nu voi mai putea lucra
nimic pentru mîntuirea sufletului meu.
Pag. 990

Credinciosul vorbeºte din rai despre viaþa ºi trecutul sãu

În oglinzile din urmã am arãtat starea cea grozavã în care

ajunge pãcãtosul dupã ce a gãtat cu lumea ºi pãcatele. Am arãtat
chinurile sufleteºti ale iadului ºi ne-am ocupat în special cu Ion,
omul cel pãcãtos, care ne-a vorbit despre viaþa ºi trecutul sãu.
Acum ne vom ocupa cu fericirea care-i aºteaptã în cealaltã
lume pe cei ce trãiesc o viaþã cu Domnul. Ne vom ocupa în
special cu Ion, omul cel credincios care a biruit lumea ºi ºi-a
sfîrºit viaþa cîºtigînd darul de biruitor ºi cununa vieþii.
În multe locuri se vorbeºte în Sf. Scripturã despre fericirea
veºnicã ce-i aºteaptã pe cei credincioºi în lumea cealaltã. O, dacã
ne-ar putea vorbi cineva din rai, ce lucruri minunate ne-ar spune!
Sã-l ascultãm pe Ion, omul cel credincios care a cîºtigat viaþa cea
veºnicã. Dacã ar putea, Ion acesta astfel ne-ar grãi:
Oameni buni, care trãiþi încã pe pãmînt, ascultaþi cuvîntul meu!
Fost-am ºi eu odatã un creºtin ca toþi creºtinii cei mulþi din lume.
Trãiam în duhul care este în lume... trãiam ºi eu la rînd cu lumea
mare: cu modele ei, cu minciunile ei, cu înºelãtoriile ºi pãcatele
ei. Mai dam cîteodatã ºi pe la bisericã (ºi regulat pe la crîºmã).
Mã mai ºi rugam cîteodatã (ºi su d uiam regulat). Trãiam în
credinþa cã mi-am fãcut datoria ºi faþã de cele sufleteºti. Într-o zi
însã mi-a cãzut în mînã Noul Testament. Am citit în el cele 4
Evanghelii ºi am rãmas pe gînduri. M-am întrebat: oare e adevãrat
ce spune aici? Dacã e adevãrat, atunci eu sînt pierdut... toatã viaþa
mea de creºtin e o minciunã mare, cãci viaþa mea nu se potriveºte
deloc cu ceea ce spune Isus Hristos în Evanghelie. Ori Evanghelia
este o minciunã ce nu se poate trãi, ori viaþa mea e o minciunã
mare ce nu vrea sã trãiascã cum spune la Evanghelie.
Astfel judecîndu-mã, am simþit cã se aprinde în mine dorul
dupã o viaþã nouã, aºa cum spune la Evanghelie. Eram aprins
pentru cele sufleteºti ºi îmi ziceam: N-am sã mai pãcãtuiesc... mã
las de pãcate. Însã aprinderea mea n-a þinut mult. Am început,
încetul cu încetul, sã mã dau iar la roatã cu lumea... am început
iar sã mã rãcesc... am început iar sã mã încãlzesc cu alcoolul ºi sã
mã rãcesc pentru cele sufleteºti. Îmi ziceam: aºa e lumea ºi
viaþa... Evanghelia nu se poate trãi în toate ponturile ei. Încetul
cu încetul mã rãcisem iar aproape cu totul. Între timp sosirã
încercãri asupra mea. Nu mã mai slãbeau pagubele ºi necazurile.
O mînã nevãzutã parcã mã izbea mereu. Însã eu îmi vedeam
înainte de traiul meu cel pãcãtos. Uitasem aproape cu totul de
aprinderea cu Noul Testament. Atunci o boalã grea mã izbi la pat.
Aceastã boalã îmi pune din nou Psaltirea ºi Noul Testament în
mînã. Mã simþeam acum în chipul fiului pierdut ajuns la marginea
prãpastiei. Nu-mi mai rãmãsese n ici o putere decît sã strig
disperat: Tatã ºi Doamne, greºit-am la cer ºi înaintea Ta, Te rog
iartã-mã...
 Pag. 991

Mi se pãrea cã sînt oaia cea pierdutã cãzutã în cea mai adîncã

prãpastie... nu-mi mai rãmãsese nici o putere decît sã strig -
ultima mea strigare: Fie-Þi milã de mine Doamne, scapã-mã cãci
sînt pierdut!...
ªi Domnul m-a auzit... ca pe o oaie bolnavã m-a ridicat în
braþele Sale, mi-a legat ranele cele sufleteºti ºi m-a tãmãduit. În
acele clipe am înþeles cã Isus este Mîntuitorul meu... cã El a venit
anume sã scape din pierzare pe cei pierduþi. În aceste clipe am
înþeles cã hotãrîrea mea sã mã las de pãcate n-ajunge nimic fãrã
darul Lui... mîntuirea mea e darul Lui, viaþa mea e darul Lui, ºi
trebuie sã o trãiesc pentru El.
De atunci am început sã trãiesc cu Domnul. Multe ispite ºi
încercãri am mai avut, dar eu m-am þinut mereu de El. În multe
chipuri ºi feluri a încercat satana sã rupã iarã legãtura dintre mine
ºi El, însã eu m-am alipit cu tãrie de El, am trãit cu El, am biruit
ispitele cu El, am murit cu El ºi El mi-a dat acum o fericire
veºnicã.
Pag. 992

Acum numai mi se vede deplin darul cu care Domnul a lucrat

la mîntuirea sufletului meu. Ah, acum numai vãd eu cît a lucrat
Domnul pînã m-a adus la picioarele Crucii Sale! El îmi pusese
Noul Testament în mînã; El mã aprinsese pentru o viaþã nouã.
M-a chemat mai întîi cu buna, dar nu L-am ascultat. M-a bãtut pe
urmã cu încercãri, dar nu L-am priceput. Abia dupã mulþi ani de
zile am cãzut biruit la picioarele Crucii Sale.
Ah, acum vãd eu cu cîtã dragoste ºi rãbdare a lucrat Domnul
pentru mîntuirea sufletului meu. Eu Îl respingeam mereu, dar El
Se apropia din nou de mine. Eu Îl pãrãseam mereu, dar El venea
iar la mine. Domnul putea de atîtea ori sã-mi zicã: Ticãlosule!
astfel rãsplãteºti tu dragostea Mea ºi darurile Mele cu care umblu
sã te atrag la mîntuire? Dar Domnul n-a fãcut acest lucru. El a
rãbdat mereu... El m-a împresurat mereu cu dragostea ºi cu
darurile mîntuirii pînã ce în sfîrºit am cãzut biruit la picioarele
Crucii Sale!...
Ah, iubiþii mei care trãiþi pe pãmînt, luaþi aminte! Domnul
l u cr eazã mer eu s ã v ã p o at ã at r ag e l a mîntuire. D o mn u l v ã
împresoarã neîncetat cu dragostea Lui cea nemãrginitã. Domnul
lucreazã neîncetat sã vã biruie ºi sã vã atragã la picioarele Crucii
Sale. El vã cheamã uneori cu glas dulce... alteori cu necazuri, boli
ºi pagube. Nu respingeþi chemarea Lui ºi dragostea Lui!
ªi ce v-aº mai putea spune de aici din Împãrãþia Luminii? Noi
avem aici o viaþã ºi o fericire pe care pãmîntul n-o cunoaºte ºi
mintea voastrã n-o poate cuprinde. În lume trãiesc oamenii ca
puiul în coaja oului. Puiul trãieºte, e viu ºi se miºcã în ou, dar
încã nu vede lumea ºi lumina. Aºa e ºi cu viaþa voastrã. Voi trãiþi
încã în coaja lutului. N-aveþi decît o înþelegere foarte restrînsã.
Abia dupã ce vi se sparge coaja lutului, veþi vedea Dumnezeirea
ºi viaþa în toatã mãrirea ºi strãlucirea ei.
Ah, de ce fericire, de ce bucurie, de ce dar mare m-a
învrednicit Dumnezeu! O clipã mi-a fost viaþa... o clipã am
ascultat de Domnul ºi El m-a rãsplãtit cu o bucurie ºi fericire
veºnicã!
Am însã ºi aici o întristare sufleteascã. Mã întristez ºi aici cînd
mã gîndesc la cei mulþi, care trãiesc în lume o viaþã pierdutã...
care îºi cheltuiesc viaþa în pãcate. Ah, în ce orbie ºi nebunie
sufleteascã trãiesc unii oameni. Mã uit de aici din înãlþimile
cerului peste pãmînt ºi peste oameni. Doamne, ce mãreþie mi se
vede de aici! Vãd soarele fãcîndu-ºi cursul sãu ºi luna calea sa...
vãd nenumãratele stele ºi planete fãcîndu-ºi calea pe care le-a
rînduit-o Dumnezeu. Noaptea se perindã cu ziua, ziua cu noaptea,
iarna cu vara... pãmîntul îºi dã roada... toate urmeazã întocmai
rînduielii puse de Dumnezeu, Fãcãtorul lor.
Numai pe om, fãptura cea mai aleasã a lui Dumnezeu, îl vãd
miºcîndu-se contra voinþei lui Dumnezeu. El singur stricã marea
ascultare (armonie) pe care o aratã toate lumile ºi fãpturile fãcute
de Dumnezeu!
Vãd în dosul oamenilor pe satana. El stricã ascultarea omului
de Dumnezeu. El stricã liniºtea oamenilor pe pãmînt ºi el le furã
ºi cerul. Ah, fraþii mei care trãiþi încã pe pãmînt, feriþi-vã de
ispitele satanei! El vã aduce sã trãiþi o viaþã contra lui Dumnezeu.
 Pag. 993

Viaþa e o clipã. Cu aceastã clipã umblã satana sã vã cumpere

osînda veºnicã. Feriþi-vã de el ºi de ispitele lui!

Rugãciune

Isuse Bunule Doamne! Învredniceºte-mã ºi mã întãreºte ºi pe

mine sã pot dobîndi fericirea cea veºnicã. Nu mã lãsa Doamne sã
cad în nebunia de a pierde o fericire veºnicã pentru o clipã de
patimi ºi plãceri trecãtoare!
Duhule al lui Dumnezeu! Lumineazã-mã sã vãd rosturile vieþii
mele. Adã-mi aminte neîncetat cã viaþa mea cea pãmînteascã este
o clipã ºi aceastã clipã mi s-a dat sã dobîndesc cu ea bucuria ºi
fericirea cea veºnicã trãind o viaþã cu Domnul. Lumineazã-mã
Duhule al lui Dumnezeu, sã vãd ºi sã înþeleg planurile ce le are
satana cu pierderea mea. Aprinde-mã neîncetat pentru Domnul,
pentru cele sufleteºti, pentru o viaþã trãitã cu Domnul... pentru
rîvna mîntuirii sufleteºti. Încãlzeºte-mã ºi mã întãreºte neîncetat
cu darul ºi harul Tãu cel sfînt pînã ce va sosi clipa sã trec acasã
la Domnul ºi sã trãiesc cu El în vecii vecilor. Amin!
Pag. 994

Þi-a plãcut aceastã carte?

- dar numai cu plãcerea nu te poþi mîntui... plãcerea trebuie sã
treacã într-o schimbare din temelie a vieþii tale...
într-o viaþã nouã cu Domnul -

Dragã cititorule! Poate te-ai cutremurat citind aceastã carte. Pe

unele locuri poate ai ºi plîns citind-o. Dar mã grãbesc sã-þi spun
cã diavolul nu se sperie de cutremurul tãu. El rîde de înfiorarea
ta... De ce? Pentru cã ºtie cã cutremurul tãu cel sufletesc e numai
trecãtor... e numai o tresãrire din somnul pãcatelor. Ai tresãrit o
clipã ºi pe urmã ai adormit în pat i mi º i p ãcat e. D e aceastã
tresãrire diavolul nu se sperie. Nu se teme cã te va pierde.
Diavolul se cutremurã numai atunci cînd îþi pui hotãrîre sã o
rupi cu viaþa ºi trecutul tãu cel pãcãtos... cînd Îl primeºti pe
Domnul de Împãrat, Stãpîn ºi Cîrmuitor peste viaþa ºi inima ta ºi
începi cu El o viaþã de luptã ºi de biruinþã contra pãcatelor.
Despre cum se cîºtigã aceastã luptã citiþi cartea Intraþi în Oastea
Domnului Isus ºi - intraþi în Oastea Domnului. Oastea Domnului
e o miºcare de renaºtere sufleteascã. Ea a hotãrît la luptã contra
pãcatelor peste 20.000 de suflete. Ea hotãrãºte pe oameni la o
viaþã nouã cu Domnul... la o schimbare din temelie a vieþii. Citiþi
cartea despre Oastea Domnului ºi foaia Isus Biruitorul unde veþi
afla pe larg lãmuriri despre aceastã miºcare.
Dragã cititorule! Vrei sã ai folos sufletesc din citirea acestor
oglinzi?... Nu te mulþumi numai cu plãcerea ºi fiorul sufletesc ce
l-ai avut citindu-le, ci lasã-L pe Duhul Sfînt sã lucreze mai
departe în sufletul tãu ºi sã te trezeascã la o viaþã nouã. Intrã în
Oastea Domnului... primeºte-L pe Domnul ca sã începi o viaþã
nouã cu El!...

13-XII-2020 - 15-V-2021

23 grafice

994 pagini - 352.742 cuvinte.

Ion Lupiþa - Canada

19-II-2022 - 5-III-2022.