Professional Documents
Culture Documents
Totalizarea 1
Totalizarea 1
2. Scopul endodonției.
Păstrarea dintelui afectat și prevenirea actiunii microorganismelor patogene si a produselor
toxice asupra tesutului periodontiului prin ETNANSAREA SI STERILIZAREA
ENDOSPATIULUI.
3. Sarcinile endodonției.
1 elaborarea metodelor de diagnostic și tratament ale canalelor radiculare în caz de
pulpite și parodontite;
2 elaborarea metodelor și mijloacelor de sterilizare a macro- și microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea și obturarea canalelor, crearea noilor
instrumente și mijloace, precum și modificarea celor existente;
3 studierea acțiunii focarelor cronice odontogene infecțioase asupra reactivității
organismului, studierea caracteristicilor lor.
4. Metode de diagnostic în endodonție.
examen subiectiv – ce simte pacientul, istoricul afecțiunii
examen obiectiv – inspecția, percuția, termometria, electrometria
5. Criteriile ce favorizează reușita terapiei endodontice.
cunoașterea anatomo-topografică a PARTI CULARITATILOR diferitor grupuri de dinți;
îndemânarea în folosirea corectă a instrumentelor endodontice;
cunoașterea metodicii de preparare a cavităților;
aplicarea CORECTA a tehnicilor de prelucrare mecanică/medicamentoasă și de
obturare a canalelor radiculare.
6. Noțiuni despre camera pulpară. Date topografice ale cavității coronare a
dintelui (fundul, tavanul și pereții).
Camera pulpară se află în interiorul coroanei dintelui, are aproximativ forma acesteia și un
volum de 3-4 ori mai redus;
La dinții frontali este aplatizată în sens vestibulo-oral, la premolari este voluminoasă (pentru
că continuă cu canalul radicular și se ramifică abia în treimea medie sau apicală a rădăcinii), la
molari este aplatizată ușor în sens corono-radicular.
Are plafon (tavan), pereți și planșeu (cu unele variații):
plafonul este dispus deasupra camerei pulpare, paralel cu suprafața masticatorie; dinții
frontali au plafon liniar cu niște impresiuni (coarne pulpare) corespunzătoare lobilor de
creștere dar dinții laterali au plafon care repetă suprafața ocluzală în miniatură – este
concav cu extensii convexe (coarne pulpare);
pereții sunt patru și se numesc la fel cum se numește suprafața dintelui cu care sunt
învecinați (vestibular, oral, mezial și distal);
planșeul este peretele orientat spre rădăcină; la dinții pluriradiculari are mai multe
orificii (ostium) prin care comunică cu canalele radiculare, dinții monoradiculari nu au
planșeu, pentru că este numai o cameră pulpară care continuă direct în unicul canal
radicular;
ostium – locul de trecere a pulpei în canalul radicular;
După Vertucci:
Tip I - un canal principal, un orificiu apical;
Tip II - două canale separate se unesc în treimea apicală formând un singur canal cu un
orificiu apical;
Tip III - un canal care se împarte în două, apoi cele două se unesc în unul cu un singur
orificiu apical;
Tip IV - două canale separate, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip V - un canal se ramifică la nivel apical în două, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip VI - două canale se unesc în unul, apoi se mai ramifică o dată, fiecare are câte un
orificiu apical;
Tip VII - un canal se ramifică în două, apoi acestea se reunesc, după care iarăși se ramifică
în două la nivelul apexului, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip VIII - trei canale separatepână la vârful apexului, fiecare are câte un orificiu apical.
După Weine:
Tip I - un canal principal, un orificiu apical;
Tip II - două canale separate se unesc în treimea apicală formând un singur canal cu un
orificiu apical;
Tip III - două canale separate, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip IV - un canal se ramifică la nivel apical în două, fiecare are câte un orificiu apical;
Întrebări de control :
1. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali maxilari și
mandibulari, a incisivilor laterali maxilari și mandibulari.
- Incisivul central superior erupe la vârsta de 7-8 ani și isi incheie formarea
radacinii in jurul virstei de 10 ani .
- Lungimea medie a dintelui este de aproximativ 23 mm.
- Camera pulpară imită forma coroanei dintelui, cu lățime maximă incizală, se
îngustează până la colet și este în continuarea canalului radial, care are un parcurs
rectiliniu către apex.
- Pacientii tineri prezinta 3 coarne pulpare , care corespund mameloanelor marginii
incizale.
- Are 1 radacina cu un singur canal radicular.
- Canalul radicular are forma conică, îngustându-se spre apex.
- Secțiunea canalului este aplatizată vestibulo-oral.
- Erupția caninului mandibular are loc în jurul vârstei de 9-10 ani, iar inchiderea
apexului acestuia la 13 ani.
- Lungimea dintelui variază intre un minim de 22.9 mm și un maxim de 27.5 mm.
- Asemănător caninului maxilar, dar de dimensiuni mai mici
- Rădăcina poate fi dreaptă sau curbată apical spre distal sau spre vestibular.
- Camera pulpară este mai extinsă vestibulo-oral, dimensiunea mezio- distală a
acestora fiind mai mică, iar secțiunea transversală a acesteia la colet este ovală.
- În general, caninul mandibular are un singur canal (în 96% din cazuri); în 4% din
cazuri există 2 canale, vestibular și lingual cu 2 foramene independente.
3. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii maxilari și
mandibulari.
- Primul premolar maxilar erupe la 10-11 ani, iar apexul acestuia se inchide între
11 și 13 ani.
- Lungimea medie a dintelui este după English de 21.8 mm, iar după Tronstad și
Cohen de 20.6 mm,
- Este un dinte cu morfologie foarte variabilă; de obicei prezintă 2 rădăcini, dar
poate avea și o singură rădăcină sau 3 rădăcini.
- Forma camerei pulpare este aplatizată în sens meziodistal și prezintă două
coarne pulpare. Cu înaintarea în vârstă, depunerea dentinei secundare și terțiare
face ca tavanul camerelor să se coboare, să se apropie de podea.
- Molarul 3 superior prezintă cea mai mare varietate morfologică, atât ca lungime
de lucru, cât și ca număr de canal.
- Vârsta erupției este 17-22 ani.
- Numărul canalelor poate varia de la un canal până la 6-7 canale, ceea ce face
tratamentul molarului de minte superior nepredictibil.
- Molarul I inferior erupe în jurul vârstei de 6 ani, fiind primul dinte permanent
de pe arcadă. Are o lungime medie de 21 mm, cu o maximă de 22,7 mm și lungime
minimă de 19,1 mm.
- Molarul 1 inferior are 2 rădăcini, 1 mezială și 1 distală. Ambele au aspect
aplatizat mezio-distal, cu diametru mare vestibulo-oral. Rădăcina mezială are
diametru vestibulo-oral mai mare. Rădăcina distală este dreaptă sau cu apexul
curbat către distal. Rar se descrie și a treia rădăcină, disto-linguală, de dimensiuni
mai reduse.
- Camera pulpară este situată în primele două treimi meziale ale coroanei. Ingle
descrie forma camerei pulpare pe secțiune transversală ca fiind triunghiulară cu
vârful distal în cazul în care rădăcina distală are un canal și patrulateră în cazul
prezenței a două canale distale.
- Plafonul camerei pulpare este dreptughiular , peretele M fiind drept , iar cel D
rotunjit.
Molar II inferior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Molar III inferior
Puncte de electie: 1/3 mezial a fetei ocluzale
11. Instrumentarul utilizat pentru realizarea accesului endodontic.
Realizarea accesului catre camera pulpara necesita fie instrumentar manual, fie
intrumentar rotativ, dar de cele mai multe ori, un acces corect impune utilizarea
ambelor tipuri de instrumente.
Întrebări de control :
1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare
Exista urmatoarele forme anatomo-clinice de inflamatii pulpare:
1.Hiperemia preinflamatorie
2.Pulpitele acute
A)Seroase - Partiale(coronare), cu leziuni pulpare limitate
-Totale (corono -radiculare), cu leziuni pulpare intinse
B) Purulente -Partiale(coronare), cu focare limitate
-Totale(corono-radiculare), cu focare intinse
3.Pulpite cronice
A) Inchise (camera pulpara nu comunica cu mediul oral)
-pulpita cronica inchisa propriu-zisa
-pulpita cronica hiperplazica sau granulomul intern Palazzi
B) Deschise (camera pulpara comunica cu mediul oral)
- Ulceroase
-Granulomatoase (polipoase)
Lucrare practică № 4
Tema : Metode de amputație și extirpație vitală a pulpei. Totalizare
1. Esența de amputație și extirpație vitală, noțiune de pulpotomie.
Amputatie vitala( pulpotomia vitala)este o metoda de tratament conservativa cu
pastrarea partiala a pulpei dintelui. Esenţa acestei metode constă în îndepărtarea
operativă a, pulpei care a suferit modificări degenerative. Metoda se bazează pe
capacitatea pulpei radiculare de a manifesta procese reparative.
Extirpatia vitala este o interventie chirurgicala care consta in indepartarea partii
coronare si radiculare a pulpei, esenta metodei consta in indepartarea intr-o sedinta
a pulpei coronare si radiculare sub anestezie locala fara utilizarea prealabila a
remediilor devitalizante.
Pulpotomia - este o tehnică de tratament endodontic care urmăreste păstrarea
puplei radiculare vitale după îndepartarea parţială sau completă a pulpei coronare.
2. Indicațiile și contraindicațiile pulpotomiei vitale.
Indicatii:
• Pulpita acută de focar;
• Denudarea accidentală a pulpei (pulpita traumatică);
• Pulpita fibroasă cronică cu electroexcitabilitatea pulpei până la 40 mkA;
• Vârsta - la copii şi tineri;
• Starea generală - pacientul este clinic sănătos;
• Coafajul direct şi indirect nereuşit;
• Se realizează doar la dinţii multiradiculari, în care pulpa coronară este clar de-
limitată de cea radiculară;
• Dintele cu rădăcini needificate.
Contraindicaţiile:
• Persoane în vîrstă;
• Pacienţi cu boli generale ce modifică vascularizaţia pulpei dentare;
• Etape avansate ale inflamaţiei puplare;
• Resorbţia radiculară ce atinge treimea cervicală;
• Prezenţa leziunilor periodontale;
• Prezenţa unui traiect fistulos;
• Prezenţa exudatului seros sau purulent;
• Absenţa singerării la deschiderea camerei pulpare.
3. Avantajele și dezavantajele pulpotomiei vitale.
Avantaje:
Conservarea pulpei radiculare vii.
Stimularea proceselor reparative in pulpa.
Indepartarea portinii de pulpa care a suferit procese degenerative.
Dezavantaje:
Este o tehnică greu de realizat;
Necesită condiții absolute de asepsie și antisepsie
Pacientul trebuie dispensarizat e o perioadă lungă de timp;
Prognosticul este redus
4. Tehnica pulpotomiei vitale.
Toaleta câmpului operativ. Clătirea cavităţii bucale cu sol. de permanganat
de potasiu, sol. „Stomatidină", sol. de furacilină,
Pregătirea câmpului operator. Se face prin prelucrarea mecanică şi
chimică a dinte-lui bolnav şi a doi dinti vecini cu sol. Antiseptic slabe.
Dintele interest si 2 dinti vecini li se indeparteaza depunerile dentare.
Anestezia infiltrativă sau tronculară.
Prelucrarea cavităţii carioase. Se indeparteaza toate tesuturile alterate si
necrotizate, Se efectuiaza crearea accesului liber către cavitatea dintelui.
Deschiderea cavităţii dintelui. Deschiderea camerei pulpare (cornului
pulpar) se realizează în locul cel mai subţire, cu muscari intermediare in
virgula.
Extensia cavităţii dintelui, se indeparteaza plafonul camerei pulpare cu o
fraza sferica.
Amputarea (înlăturarea parţială) a pulpei coronare inflamate, se
efectuiaza cu o freza sferica mare, sau cu un excavator ascutit.
Lărgirea orificiilor de intrare a canalelor radiculare, se efectuează cu
freza sferică, pară. I se reda ostiumului canalar o forma conica
(infundibulara).
Prelucrarea cavitatii dentare cu sol. Antiseptic.
Stoparea hemoragiei. Se introduce in cavit. Dintelui pe 3-5 min, bulete de
vata imbibate cu acid aminocapronic 5%, apa oxigenata 0,5%.
Aplicarea pastei curative.
II - Preparate pe baza de arsenicul cobaltic : actionează mai gentil, nu provoaca complicatii, devitalizarea
instalata la 6-10 zile.
Mecanismul de actiune:
- denaturarea proteinelor, tesutului pulpar se necrotizeaza actionind citotoxic direct;
- vasele sangvine se dilată, se mareste tensiunea intratisulara, se produce
hemoragia in tesutul pulpar inconjurator
- Blocheaza sinapsele neurofibrelor simpatice , dereglarea tonicitatii si dilatarea
vaselor sangvine si capilare .
- Se dezvolta staza sangvina cu tromboza si se stopeaza circuitul sangvin in pulpa
- necroza / liza neurofibrelor
- la locul aplicarii ac arsenical ( hipoxie celulara, carioliza, moartea tuturor
elementelor pulpei coronare in spatiul odontoblastilor)
- are loc tumefierea marirea in dimensiunea 3/4 ori , celulele conjunctive mai ales
histocitele
- actiunea indelungata a acidului arsenios poate provoca schimbari toxice in
periodontiu si necroza tesutului inconjurator
Scopul extirparii devitale e pulpei - este lichidarea procesului inflamator si profilaxia afectiunii
parodontale.
Esenta metodei este similara cu cea a extirpatiei vitale diferenta fiind indepartarea pulpei efectuata dupa
devitalizarea ei prealabila - necrotizarea ei , incluzind mai multe sedinte la stomatolog.
A doua vizita:
îndepartarea obturatiei temporare;
verificarea sensibilitatii dureroase ( sondarea superficiala a cavitatii carioase )
prelucrarea medicamentoasa a canalului radicular
prelucrarea mecanica ( largirea) canalelor radiculare
amputarea coronara a pulpei ( cu excavatorul /freza sferica se indeparteaza pulpa
devitalizanta), fragmentele sunt evacuate prin spalarea cu apa calda sau fluide antiseptice
extensia ostiumurilor canalelor radiculare cu freze lancerata, sferica, para, tip
Gates-Glidder
mumefierea pulpei radiculare cu sol pe baza de rezorcin formalina
obturarea izolatorie a canalelor radiculare
obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui