Tipuri de cerințe pentru subiectul EN, itemul I. A.

6
(pentru textul narativ/ dramatic)

Prezintă/ Precizează/Menționează, în două-trei enunțuri..., ilustrând-o cu o secvență din

text:
a) o trăsătură a textului narativ
- prezența personajelor care participă la acțiune ;
- întâmplările sunt prezentate din perspectiva unui narator obiectiv/ subiectiv care
relatează la persoana a III-a/ I ;
- predomină tiparul textual narativ;
- acțiunea este fixată în timp și spațiu.

Exemplu de răspuns:
O trăsătură a textului narativ, din fragmentul citat, este prezența personajelor care
participă la acțiune. Așa cum reiese din secvența „ ...”, personajele (numele acestora)
discută/ acționează ... (o idee despre implicarea personajelor în acțiune)

b) o trăsătură a textului dramatic

- organizarea textului pe acte, scene/ tablouri;
- predomină tiparul textual dialogat, organizat sub forma replicilor precedate de numele
personajelor;
- replicile personajelor sunt susținute de mărci ale adresării directe (interjecții, vocative,
interogații, exclamații);
- autorul intervine în acțiune prin indicații scenice (didascalii), notate la începutul actelor/
scenelor sau între paranteze, însoțind replicile.
Exemplu de răspuns:
O trăsătură a textului dramatic din fragmentul citat este prezența didascaliilor care
însoțesc replicile personajelor. Astfel, în secvența „...”, didascaliile oferă informații despre
.....

c) rolul unei didascalii

- didascaliile reprezintă singurele intervenții ale autorului/dramaturgului în text
- indicațiile scenice sau didascaliile se referă la acțiunea personajelor, la decor, gesturi,
mimică (limbaj nonverbal), intonație (limbaj paraverbal), stări sufletești, atmosferă etc.
Atunci când se referă la personaje, didascaliile constituie o modalitate de caracterizare
directă/ indirectă.

Exemplu de răspuns:
Didascaliile reprezintă singura intervenție directă a autorului în textul dramatic, care
oferă informații importante despre decor sau jocul actorilor, facilitându-i cititorului
înțelegerea textului. Astfel, din indicația „...” se poate deduce starea sufletească/
acțiunea personajului... care ..... În acest caz, indicațiile scenice contribuie la
caracterizarea directă/ indirectă a personajului.

d) o trăsătură a descrierii (de tip tablou/ de tip portret)

- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- obiectele și trăsăturile acestora sunt particularizate stilistic prin epitete, comparații,
personificări, enumerații ori repetiții
- timpurile verbale specifice sunt, în general, prezent și imperfect
e) rolul reperelor temporale din text (de exemplu: la început, mai apoi, de dimineață, în
acel sfârșit de decembrie, în ziua de Bobotează, la mijlocul verii etc)
Exemplu de răspuns:
Reperele temporale asigură înlănțuirea cronologică a evenimentelor și legătura dintre
secvențele textuale. De asemenea, reperele temporale conferă caracter verosimil (=care
pare real, posibil, conform cu realitatea) evenimentelor prezentate. Astfel, în fragmentul
citat, secvențele „....” indică durata întâmplărilor/ rapiditatea cu care se desfășoară
întâmplările narate etc.

f) un rol al descrierii (vezi trăsăturile descrierii de la punctul d)

- conturează, în mod detaliat aspecte ale cadrului în care se petrece acțiunea
- creează impresia de verosimilitate a lumii ficționale
- contribuie la crearea atmosferei
- contribuie la prezentarea cadrului spațio-temporal
- în descriere sunt incluse, uneori, elemente cu valoare simbolică (apa, cerul, florile, drumul,
crucea, podul, pădurea etc)
g) tipul de narator
- naratorul este principala instanță în comunicarea narativă, „vocea” care relatează
întâmplările
- în funcție de gradul de implicare în acțiune, naratorul poate fi obiectiv (relatează la
persoana a III-a) sau subiectiv (relatează la persoana I).
- Naratorul obiectiv știe totul despre personajele și întâmplările relatate, are acces la tot ce
gândește, simte sau trăiește personajul
- Naratorul subiectiv este implicat ca personaj sau ca martor al întâmplărilor relatate
Exemplu de răspuns:
În fragmentul citat, evenimentele epice/ întâmplările sunt relatate din perspectiva unui
narator…... Obiectivitatea/ subiectivitatea perspectivei narative este evidențiată prin
forme verbale și pronominale de persoana ….., precum și prin …... (interjecții, substantive
în vocativ etc, dacă este perspectivă subiectivă)

h) O trăsătură fizică/ morală a personajului

- personajul reprezintă o instanță narativă prin intermediul căreia scriitorul își exprimă în
mod indirect ideile, concepțiile în opera literară (epică sau dramatică)
- caracterizarea personajului poate fi directă (de către narator, de către alte personaje,
autocaracterizare) sau indirectă (prin comportament, acțiuni, mediul în care trăiește,
limbaj, nume, relația cu alte personaje)
Exemplu de răspuns:
În fragmentul citat, o trăsătură a personajului este ....., evidențiată prin caracterizare .....
Astfel, în secvența ,,....” comportamentul/ limbajul/ acțiunile scot în evidență ... (+ o idee
dedusă dn fragment)

i) tiparul textual, argumentându-ți, în două-trei enunțuri opțiunea/ precizând o trăsătură

a acestuia
• tiparul narativ
- utilizarea narațiunii ca mod de expunere predominant
- frecvența verbelor
- prezența reperelor spațio-temporale
• tiparul descriptiv
- utilizarea descrierii ca mod de expunere predominant
- frecvența grupului nominal substantiv-adjectiv
- limbajul artistic este expresiv, bogat în figuri de stil
- textul descriptiv (literar) are ca scop sensibilizarea cititorului în legătură cu obiectul
descrierii (induce sentimentul de liniște, împăcare sufletească, admirația față de... etc)
• tiparul dialogat
- prezența mărcilor adresării directe (interogații, exclamații, vocative, interjecții, verbe la
modul imperativ)
- succesiunea replicilor marcate de linia de dialog (în textul narativ) sau de numele
personajelor ( în textul dramatic)
• tiparul explicativ
- oferă detalii suplimentare despre derularea acțiunii
- într-un text nonliterar, se remarcă prezența termenilor de specialitate dintr-un anumit
domeniu
- sunt prezente expresii/ cuvinte cu rol explicativ: de exemplu, adică, ceea ce înseamnă...
- se folosește, în general, timpul prezent